Alternative Estetice ÎN Zona Frontală ȘI Laterală Restaurări Protetice Metalo Polimerice Vs Restaurări Protetice Integral Polimerice CU Compozitul Gc Gradia

Cuprins

Partea generală

1.Introducere …………………………………………………………………………………………………………..4

2.Istoria medicinei dentare……………………………………………………………………………………5

2.1. Definiție

2.2. Laboratoarele dentare

3.Estetica in medicina dentară……………………………………..5

3.1. Definiție…………………………………….……….5

3.2.Culoare,formă si lin……………………………………………6

4.Protetica dentară…………………………………………………………………………………………………6

4.1. Definitie

4.2 Protezarea fixă……………………………………………………. ……..7

5.Protezele parțiale fixe…………………………………………………………………………………………7

5.1 Definiție

5.2.Clasificare………………………………………… ………..8

5.3Elemente componente ………………………………………………….8

5.3.1. Intermediarii ……………………………………9

5.3.2.Caracteristici………………………………………………11

5.3.3.Retenția restaurărilor protetice fixe……..…..…11

5.4.Caracteristicile punților dentare…………………………………………………………………………12

5.4.1.Avantaje……………………………………..…12

5.4.2.Dezavantaje………………………………….…12

6.Compozitul………………………………………………………………………………………………………….13

6.1.Dezvoltarea rășinilor compozite ……………….…14

6.2.Compozite actuale de restaurări…………………………..14

6.3.Nuanța și selectarea nuantei………………………………..15

6.4.Opacitatea și translucența……………………………………15

6.5.Combinănd forța și estetica………………………………….15

II. Partea specială 17

1.Amprenta dentară ………………………………………………………………………………………………18

2.Modelul……………………………………………………………………………………………………………….18

3.Restaurare protetică metalo-polimerică cu compozitul GC Gradia………………………………………………………………………………………………………………………..22

4.Restaurarea protetică integral polimerică cu compozitul Gc Gradia……………………..37

5.Concluzii……………………………………………………………………………………43

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….44

I.PARTEA GENERALĂ

1.Introducere

Medicina dentară are exigența de a folosi materiale care să îndeplinească și să satisfacă nevoile pacientului, atât din punct de vedere estetic cât și funcțional .

Cercetările științifice din domeniul tehnico-dental au dezvoltat materiale noi biocompatibile care să îndeplinească cerințele atât a tehnicienilor, medicilor cât si a pacienților. În restaurările dentare compozitul a devenit popular datorită proprietăților fizice excelente și ușurința in folosire .

Alegerea acestei teme este se datorează evoluției materialelor dentare care încep să îndeplinească cât mai multe dintre criteriile dinților naturali. Deși nici un material nu se poate compara cu dinții naturali, știința încearcă să ne ofere alternative cât mai acceptabile în inlocuirea sau repararea lipsurilor. De-a lungul istoriei până în prezent ceramica rămâne în top ca și materialul ce indeplinește cele mai multe proprietăți necesare pentru o restaurare cât mai apropiată de dinții naturali, compozitul fiind în urmă datorită anumitor lipsuri mecanice sau estetice. În ultimii ani s-a urmărit îmbunătățirea proprietăților materialelor compozite, cum ar fi duritatea, rezistența mecanică, contracția de polimerizare și stresul la polimerizare care a dus la crearea compozitului micro-ceramic fotopolimerizabil.

Restaurările din material compozit au multe proprietăți beneficiare, precum duritate și rezistență dar în ciuda calităților estetice bune nu prezintă o aparență naturală a porțelanului.

Descoperirea de materiale capabile în realizarea unei adeziuni mecanice și clinice cu țesuturile dentare a devenit o cerință necesară și obligatorie în efecturarea unui progres consistent. Pornind de la compozite cu macroumplutură care erau foarte dure dar greu de finisat și lustruit, au apărut compozitele cu microumplutură care corespondeau exigențelor estetice dar nu erau suficient de dure datorită conținutului mai scăzut de filler. Astfel s-a ajuns la compozite universal microhibride.

Compozitul fotopolimerizabil micro-ceramic unic pentru coroane, punți, inlay și fațete comparat cu compozitul convențional, oferă restaurărilor un ton de culoare apropiat de cel al dinților naturali.

Estetica și restaurarea dentară țintește să înlocuiască structurile pierdute sau distruse cu materiale artificiale care posedă proprietați biologice, fizice și funcționale asemanătoare dinților naturali. Printre aceste materiale, compozitul ocupă o poziție înaltă deoarece oferă potențial estetic excelent și o longevitate acceptabilă fără nevoia unei preparații de structură extinsă. Luând in vedere nevoia de un compozit ușor de lustruit cu proprietăți optime pentru folosirea în zonele anterioare si posterioare, producătorii au dezvoltat compozitul microhibrid.

Evoluția în dezvoltarea și îmbunătățirea compozitului a schimbat felul in care se practică restaurările dentare.

În prezent, noua generație de compozit oferă materiale cu o performanță excelentă pentru restaurări anterioare si posterioare. În selectarea compozitului, criteriul ar trebui să includă potrivirea estetică a nunaței, translucenței și fluorescenței lustruitului, proprietăți mecanice excelente care contribuie la durabilitatea restaurării, manualitate bună, rezistență la purtare, micșorare mică la polimerizare și biocompatibilitate. La folosirea acestui compozit se poate aștepta o estetică excelentă datorită selecției de nuanțe, proprietăți mecanice excelente, stabilitate coloristică, rezistența la pete și lustruire ușoară.

Această temă urmărește testarea, analizarea și prezentarea calităților estetice ale compozitului fotopolimerizabil micro-ceramic GC Gradia în formă integrala și mixtă metalo-compozit.

2.Istoria medicinei dentare

Rădăcinile medicinei dentare sunt mai adânc înfipte probabil decat unii dintre cei din profesie realizează. Să luăm în considerare, ca exemplu, descoperirea unui craniu in Pakistan cu găuri forate perfect în dinți și susținând structura osoasa, datând între anii 7000 IH și 5500 IH. (1)

Această descoperire a dovedit că medicina dentară a fost practicată în oarecare formă cu cel puțin 4000 de ani mai mult decât s-a crezut în prealabil. De la simpla fabricație a aparatelor de retenție în Era de Bronz pâna la avansările secolului 21 în design, fabricație si materiale, tehnologiile ce se dezvoltă azi sunt produsele testelor, probelor, erorilor si experimentelor a ultimilor 9000 plus ceva de ani .

În intervalul anilor 1000 d.Hr si 1600 d.Hr apar documentări de dinți înlocuiți din fildeș.(1) Acești dinți se îngălbeneau repede, ceea ce a dus la folosirea de materiale diverse pentru înlocuirea dentiției pierdute, într-un efort de a reduce decolorarea si pătarea. În această eră apare prima înregistrare de amestecuri minerale folosite în fabricarea dinților.

2.2. Laboratoarele dentare

Primul cel cunoscut laborator dentar, Sutton & Raynor, s-a deschis în New York City în 1854.(2)

Multe laboratoare dentare au fost puse în funcțiune în mijlocul anilor 1800. Totuși multe dintre aceste laboratoare n-au supraviețuit mult. Medicina dentară în târziul anilor 1880 era mai în natura mecanică decât operativă și necesita pregatire specială și instrumente. Spre deosebire de ziua de azi stomatologii i-și păstrau tehnicile în fabricarea restaurărilor private.

Primul laborator dentar ce a avut succes a fost deschis în Boston în 1887 (Stove&Eddy dental laboratory). A avut așa mult succes încât a crescut la un număr de 30 de angajați, unii dintre uncenici au plecat să-și deschidă propriul laborator dentar.(3)

Până în 1900 s-au deschis numeroase laboratoare, și profesia de tehnician dentar a fost oficial consacrată.

Zorii secolului 20 au marcat multe repere, deși progresul tehnic nu a fost întotdeauna neted. Unele laboratoare au dezvoltat standarde mai mari decât celelelte. Stomatologii între timp au început să ceara servicii de calitate mai mari. Laboratoarele care au dezvoltat și aderat la aceste standarde pentru restaurările protetice și au stabilit o reputație solidă și, în schimb, au devenit foarte profitabile. Aceleași principii ce au fost o lungă parte în industria laboratorului dentar se adoptă și în ziua de azi .

3. Estetica în medicina dentară

3.1.Definiție

În literatura de specialitate în țara noastră, se transmit trei noțiuni diferite: fizionomic, cosmetic și estetic. Indiferent ce termenul se foloșește, autorii fac referința practic la același lucru: aspectul agreabil, plăcut, frumos al unei persoane, al unui zâmbet, al unei restaurări dentare.(4)

Primul punct de afirmație în privința esteticului e definiția sa. Este o artă sau o știință? Știința a propagat aluzii la o analiză critică, obiectivă, care acum sunt nefondate si vehement respinse. În realitate, orice investigație este alterată de bazele filosofice si culturale ale individualului. Este dificil a izola esteticul dentar în două unități dinstincte, când toate variabilele sunt interdependente.

Estetica nu este nici o artă nici o stiință, ci o fuziune a celor doua.(5)

Estetica în stomatologie este o filosofie preocupată în special cu aparența restaurărilor dentare, obținute prin culoare și forma .(6)

3.2 Culoare, formă și linii

Legătura dintre culoare și formă poate fi urmărită până la imperiile Egiptian și Grec. De fapt, mult din gândirea Renașterii si Medievală a fost plagiată din era Greciei antice(5).

În scopul medicinei dentare, culoarea este forța predominantă, luând prezența peste formă, linii, și unghi .(5)

Direcția liniilor poate crea iluzii optice. Proeminența de linii verticale pe fața vestibulară a unui dinte anterior va da iluzia unui dinte mai lung, iar liniile orizontale mai scurt și lat (fig.1 ) (7).

Potrivirea culorii este una dintre cea mai importantă caracteristică a esteticii materialelor restauratoare.(8)

Fig, 1. Deși ambii dinți au mărimi egale, liniile trasate sugerează ca primul dinte este mai lung si al doilea mai lat(4).

4. Protetica dentară

4.1 Definiție

Protetica Dentară este ramura medicinei dentare care se ocupă cu restabilirea și menținerea funcțiilor orale, al aspectului și al sănătății pacientului ca modalitate de restaurare a dinților naturali și/sau a substituirii dinților lipsă și a țesuturilor orale adiacente cu substituenți artificiali.(9)

Protetica dentară se ocupă cu refacerea funcțiilor aparatului stomatognat prin protezarea cu proteze fixe (coroane, punți dentare fixe), semimobile (proteze scheletate, supraproteze) și proteze mobile. Scopul final este de a reda sau de a oferi pacienților echilibrul funcțional, estetic și psihic.(10)

Protetica dentară reprezintă cea mai mare parte a dentisticii, ea fiind alcătuită din mai multe discipline, și anume:protetica fixă, protetica implantologică și protetica mobilă și mobilizabilă.(11)

In această lucrare științifică vom studia și elabora protezarea fixă .

4.2. Protezarea fixă

4.2.1. Definiție

Protezarea fixă este ramura proteticii care se ocupă cu înlocuirea și/sau restaurarea dinților cu substituții artificiale .(12)

Protetica dentară fixă studiază metodele și tehnicile de protezare cu ajutorul lucrărilor (pieselor, restaurărilor) protetice fixe. În general, protezele dentare fixe sunt confecrii fac referința practic la același lucru: aspectul agreabil, plăcut, frumos al unei persoane, al unui zâmbet, al unei restaurări dentare.(4)

Primul punct de afirmație în privința esteticului e definiția sa. Este o artă sau o știință? Știința a propagat aluzii la o analiză critică, obiectivă, care acum sunt nefondate si vehement respinse. În realitate, orice investigație este alterată de bazele filosofice si culturale ale individualului. Este dificil a izola esteticul dentar în două unități dinstincte, când toate variabilele sunt interdependente.

Estetica nu este nici o artă nici o stiință, ci o fuziune a celor doua.(5)

Estetica în stomatologie este o filosofie preocupată în special cu aparența restaurărilor dentare, obținute prin culoare și forma .(6)

3.2 Culoare, formă și linii

Legătura dintre culoare și formă poate fi urmărită până la imperiile Egiptian și Grec. De fapt, mult din gândirea Renașterii si Medievală a fost plagiată din era Greciei antice(5).

În scopul medicinei dentare, culoarea este forța predominantă, luând prezența peste formă, linii, și unghi .(5)

Direcția liniilor poate crea iluzii optice. Proeminența de linii verticale pe fața vestibulară a unui dinte anterior va da iluzia unui dinte mai lung, iar liniile orizontale mai scurt și lat (fig.1 ) (7).

Potrivirea culorii este una dintre cea mai importantă caracteristică a esteticii materialelor restauratoare.(8)

Fig, 1. Deși ambii dinți au mărimi egale, liniile trasate sugerează ca primul dinte este mai lung si al doilea mai lat(4).

4. Protetica dentară

4.1 Definiție

Protetica Dentară este ramura medicinei dentare care se ocupă cu restabilirea și menținerea funcțiilor orale, al aspectului și al sănătății pacientului ca modalitate de restaurare a dinților naturali și/sau a substituirii dinților lipsă și a țesuturilor orale adiacente cu substituenți artificiali.(9)

Protetica dentară se ocupă cu refacerea funcțiilor aparatului stomatognat prin protezarea cu proteze fixe (coroane, punți dentare fixe), semimobile (proteze scheletate, supraproteze) și proteze mobile. Scopul final este de a reda sau de a oferi pacienților echilibrul funcțional, estetic și psihic.(10)

Protetica dentară reprezintă cea mai mare parte a dentisticii, ea fiind alcătuită din mai multe discipline, și anume:protetica fixă, protetica implantologică și protetica mobilă și mobilizabilă.(11)

In această lucrare științifică vom studia și elabora protezarea fixă .

4.2. Protezarea fixă

4.2.1. Definiție

Protezarea fixă este ramura proteticii care se ocupă cu înlocuirea și/sau restaurarea dinților cu substituții artificiale .(12)

Protetica dentară fixă studiază metodele și tehnicile de protezare cu ajutorul lucrărilor (pieselor, restaurărilor) protetice fixe. În general, protezele dentare fixe sunt confecționate în laborator, de către tehnicianul dentar, dar numeroase proteze fixe provizorii pot fi realizate și în cabinetul stomatologic.(13)

Obiectivele coroanelor si punților dentare este restaurarea funcției si esteticii dentare.(14)

4.2.2. Funcțiile protezelor fixe

Latitudinea protezării fixe poate fi de la restaurarea unui singur dinte până la reabilitarea unei intregi arcade si ocluzia acesteia. (15)

Cele mai importante funcții pe care trebuie să le îndeplinească o proteză fixă sunt, după Körber, următoarele:

-transmiterea fiziologică a forțelor masticatorii din punct de vedere al intensității și sensului acestora la nivel desmodontal;

-adaptarea reliefului lor ocluzal conform suprafețelor ocluzale ale antagoniștilor;

– să nu realizeze prematurități statice și interferențe în dinamica mandibulară:

-să participe la realizarea stopurilor multiple simetrice și simultane concomitent si împreună cu restul dintilor naturali(daca este cazul);

-să participe la procesul de analiză și sinteză al stimulilor proveniți de la proprioceptorii desmodontali prin recunoașterea corpilor străini și a unor particule alimentare în vederea sincronizării mișcărilor mandibulare în cursul masticației și a unor mecanisme de protecție îngeneral;

-să contribuie la sectionarea, respectiv triturarea eficientă a elementelor în cursul masticației’

-Prin design-ul și calitatea suprafețelor lor să protejeze parodonțiul marginal și să faciliteze autocurățirea;

-să contribuie la menținerea dimensiunii verticale de ocluzie;

-să nu perturbe oprirea mișcărilor terminale a mandibulei pe parcursul efectuării contactelor dento-dentare din relația centrică;

-să satisfacă toate cerințele biostatice în special la nivelul zonelor de sprijin;

-să contribuie la menținerea curburii arcadelor unde se inseră sau pe care le reconstituie în totalitate;

-să refacă aspectul fizionomic.(16)

4.2.3. Clasificarea Protezelor fixe

Diversitatea extinsă a protezelor parțiale fixe cât și a restaurărilor unitare a făcut necesară clasificarea acestora.

Există mai multe criterii de clasificare care s-au creat în timp .

Proteze fixe se împart în :-restaurări unitare(proteze de dimensiune mică-refac forma si funcția unui singur dinte și asigură protecția lui, realizate din metale, mase ceramice sau polimeri).

-proteze parțiale fixe (proteze cu gabarit mare,restabilesc integritatea morfologică și funcțională a unei arcade sau hemiarcade).

Protezele fixe pot fi confecționate din material(materialele ) din care sunt confecționate metalice,polimerice, materiale compozite, metalo-ceramice, metalo-polimerice, metalo-compozite și integral ceramice.

5. Protezele parțiale fixe

5.1. Definiție

Punțile dentare(denumire veche) sunt proteze pluridentare fixate prin cimentare sau lipire, eventual prin alte mijloace de retenție (șuruburi) la dinții naturali(preparați sub forma de bonturi),rădăcini dentare și/sau stâlpii implantelor. Restabilesc integritatea morfologica și funcțională a arcadelor dentare întrerupte de breșe reduse, intercalate, întinse si multiple.(17)

Protezele parțiale fixe sunt formate din elemente de agregare care se fixează la stâlpii naturali sau artificiali, intermediarii protezelor fixe care înlocuiesc dinții lipsă și conectorii.

Intermediarii nu realizează o înlocuire propriu-zisă a dinților lipsă deoarece conformarea lor ca replică anatomică exactă a dinților lipsă nu ar putea asigura controlul igienei.(16)

Protezele parțiale fixe pot fi categorizate ca simple sau complexe, depinzând de numărul de dinți ce trebuie înlocuiți și poziția spațiului edentat în arcadă. Proteza parțială fixă clasică simplă este cea care inlocuiește un singur dinte. Numărul maxim de dinți posteriori care pot fi inlocuiți cu o restaurare parțială fixă este de trei, iar aceasta se recomandă doar in condiții ideale.(15)

Conectorii sunt zona de legatură a elementelor de agregare cu intermediarii. Stâlpii sunt părțile dinților care servesc drept suport sau retenție pentru elementele de agregare.

Tehnologia protezelor parțiale fixe presupune realizarea lor prin cel puțin două procedee: unul în care se confecționează inițial elementele de agregare și ulterior intermediarii (corpul de punte ) care se solidarizează la elementele de agregare și altul când elementele de agregare se realizează concomitent cu intermediarii.

Primul procedeu caracterizează protezele parțiale fixe metalice și pe cele metalo-polimerice, metalo-compozite si metalo ceramice; al doilea se poate regăsi la punțile integral metalice, polimerice sau ceramice, dar și la scheletele metalice ale punților mixte.

5.2.Clasificarea protezelor parțiale fixe

Clasificarea (Koerber) se face după:

1.După relația cu pilierii (intercalate -susținute de dinți la ambele capete, cu extensie -susținuta la un capat în consolă, continuue -peste mai multe breșe, punte totală)

2.După zona topografică se pozitionează la maxilă sau la mandibulă, în zona laterală, în zona frontală.

3.După modul de fixare sunt fixate la dinți naturali restanți, fixate la stâlpi implantări, mobilizabile.

4.După fizionomie sunt nefizionomice, care imită în totalitate cromatica dentară și care imită doar partțial cromatica dentară

5.După raportul intermediarilor cu creastă alveolară pot fi:

-cu atingerea crestei (șea, semișea, tangentă, punctiform)

-la distantă de creastă (suspendate)

6.După modalitate construcției scheletului metalic pot fi masive sau scheletizate.

7.După relația cu dinții stâlpi si zonele topografice.

Protezele fixe se pot realiza prin diferite tehnologii:

Tehnologii tradiționale sunt reprezentate de ambutisare, turnare, coacere(arderi succesive), polimerizare liniara, la rece, la cald, la cald si presiune, la rece si la cald

Tehnologii moderne sunt polimerizare reticulară, galvanizare, sinterizare, electroeroziune, sonoeroziune, frezare computerizata, frezare prin copiere exclusiv mecanică, injectare.

5.3.Elementele componente ale protezelor parțiale fixe

Orice proteză partială fixă este alcatuită din elemente de agregare și corpul de punte sau intermediarii protezei parțiale fixe.

Elementele de agregare : sunt coroane dentare cu ajutorul cărora puntea se sprijină pe dinții stâlpi. O punte dentară trebuie să aibă minim 2 elemente de agregare. În funcție de întinderea punții, numărul lor poate varia.(18)

Corpul punții : reprezintă partea care înlocuiește dinții absenți. Este poziționată de obicei între elementele de agregare, deși există cazuri în care se situează în afara lor ( punți în extensie ). O punte poate avea mai multe corpuri în funcție de numărul breșelor pe care le restaurează.(18)

5.3.1.INTERMEDIARII PROTEZELOR PARȚIALE FIXE

Clasificarea corpului de punte se poate face după:

A.După material corpul de punte poate fi confecționat dintr-un singur material(integral metalice , ceramice sau polimerice), din două materiale(mixte metalo-polimerice, metalo-compozite, metalo-ceramice) sau din mai multe materiale: în cadrul protezelor parțiale mixte din două bucăți, când pe lângă aliajele din care este confecționat scheletul si materialele de placare, apare un al treilea material folosit la solidarizarea elementelor de agregare cu intermediarii cunoscut sub numele de lot sau lipitura.

B. După raportul intermediarilor cu creasta:

1. Sferoidal sau intermediarul igienic (sanitary pontic)

2. Formă ovoidală

3. Formă în șa, tangent – liniar si tangent liniar modificat (semișa)

C. După tehnologia de elaborare ele pot fi obținute prin:

1.Turnare (punți exclusiv metalice, schelete metalice ale protezelor parțiale mixte)

2.Frezare – computerizată – prin copiere

3.Polimerizare (proteze fixe exclusiv polimerice și/sau din materiale compozite)

4. Turnare și coacere (proteze mixte metalo-ceramice)

5. Turnare si polimerizare (proteze mixte metalo-polimerice și/sau metalo-compozite)

6. Electroeroziune.

D. Din punct de vedere al esteticii intermediarii pot fi fizionomici, nefizionomice(laterali), parțial fizionomici.

Diferitele designuri ale intermediarilor sunt:

1.suspendat (supramucos igienic);

2.tangențial (aproape punctiform) care are contacte pe fața vestibulara a crestei si retenționează alimente;

3.în șa – cu contact mare în suprafață, total neigienic;

4 .intramucos (cu prelungiri radiculare).

RAPOARTELE INTERMEDIARILOR CU CREASTĂ EDENTATĂ

INTERMEDIARI ÎN ȘA (CLASIC SADDLE, RIDGE LAP PONTIC)

Acesți intermediari au un design foarte asemănător cu cel al dinților naturali și realizează un contact larg cu creasta edentată, obliterând ambrazurile vestibulare, linguale și proximale. Un contact „în șa" apare oricând este acoperit versantul vestibular al crestei edentate, zona de contact extinzându-se catre lingual, fiind depășit doar vârful crestei edentate.Intermediarii cu acest tip de contact sunt imposibil de igienizat la nivelul suprafeței mucozale, indiferent de mijloacele de igienizare, tehnica si îndemânarea pacientului.

Acest tip de intermediari produc reacții inflamatorii tisulare și nu ar mai trebui utilizați. Uneori se întrebuințează cu precădere în zona frontală, în situații clinice particulare.

Sunt intermediarii cei mai confortabili pentru pacient, dar acest confort este adeseori de scurtă durată.(17)

INTERMEDIARII ÎN SEMIȘA (ȘA MODIFICATĂ MODIFIED RIDGE LAP)

Priviți dinspre vestibular acești intermediari conferă iluzia unor dinți naturali, în realitate însă prezintă contururi orale mai reduse pentru facilitarea igienei.

În general prezintă dimensiuni mai reduse decât intermediarii în șa, deoarece acoperă versantul vestibular al crestei, de obicei pâna la coama (vârful) acesteia.

Față de intermediarii în șa, ei retenționează mai puține resturi alimentare. Prin formă și dimensiune cei ce i-au conceput au realizat un compromis între restaurarea fizionomiei, fonației și posibilitățile de întreținere a unei igiene mai bune.

Corpurile de punte în semișa se utilizează frecvent în zonele de vizibilitate maximă atât la maxilar cât si la mandibulă. Zonele de contact cu creasta vor fi confecționate fie din ceramica, fie din metal.

INTERMEDIARI CU RAPORT TANGENT LINEAR

Intermediarii cu raport tangent linear au fețele mucozale reduse. Contactul cu mucoasa se face pe versantul vestibular al crestei sub formă lineară, la nivelul coletului intermediarului.

Indicația variază, depinzând de distanța dintre creastă și planul de ocluzie. Distanța mai mare face ca modelarea feței orale să aibă o înclinare care să faciliteze alunecarea alimentelor. Acest tip de corp de punte se practică adeseori în zona de sprijin la maxilar în edentațiile delimitate de dinți care au coroane de înalțime normală, crestele edentate fiind de lațime medie sau mai înguste. Daca spațiul protetic este mic si creasta lată, acest gen de corpuri de punte nu sunt realizabile.

INTERMEDIARI DINTR-UN SINGUR MATERIAL

Proteze parțiale fixe realizate din: metale si aliaje, polimeri, materiale compozite sau ceramica, sunt cunoscute si sub numele de restaurări fixe integral metalice, polimerice sau ceramice.

PROTEZE PARȚIALE FIXE CU INTERMEDIARI INTEGRAL POLIMERICI

Aceste materiale nu pastrează stopurile ocluzale, respectiv nu au o rezistență mecanică satisfăcătoare, în timp suferind si o serie de modificări cromatice.Protezele parțiale fixe din rășini acrilice se folosesc astăzi doar pentru restaurări provizorii, iar cele din răsini diacrilice compozite doar pentru restaurări provizorii de durată (max 2-5 ani).

INTERMEDIARI MIXȚI (DIN DOUĂ MATERIALE)

Coroanele mixte și intermediarii mixți reprezintă la ora actuală soluțiile cele mai frecvent adoptate în clinica protezelor fixe. Intermediarii mixți presupun confecționarea unui schelet metalic (din diverse aliaje) care ulterior se plachează cu polimeri, materiale composite sau ceramică pentru ca restaurarea protetică să se apropie cât mai mult de aspectul dinților naturali.

Scheletele metalice ale intermediarilor placate cu polimeri si materiale compozite au ca indicații confecționarea în zona frontală, cu menționarea că stopurile ocluzale să fie metalice și doar din rațiuni economice.

Aspecte clinico-tehnice sunt ca scheletele metalice ale intermediarilor placate cu polimeri și materiale compozite trebuie astfel concepute, încât să retenționeze materialele de placaj, stopurile ocluzale fiind asigurate de suprafețele metalice.

În designului protezelor parțiale scheletul metalic poate fi placat pe toate fețele doar dacă există un spațiu suficient între creasta alveolară și antagoniști; dacă spațiul este mai mic prin lățime dar, deoarece astfel o igienizare optimă devine imposibilă se recomandă placarea scheletului metalic doar pe două suprafețe; la mandibulă, de regulă, va ramâne neplacată baza corpului de punte, preferându-se raportul tangențial cu creasta, iar la maxilar se va alege între suprafața bazală și cea ocluzală; unghiurile, colțurile și muchiile ascuțite se vor evita atât la scheletul metalic, cât si la placaj, permițând realizarea unei grosimi uniforme a masei ceramice.

5.3.2.Caracteristicile protezelor parțiale fixe

Sunt proteze parțiale rigide, nedeformabile cu o rezistență remarcabilă la îndoire, rupere si uzură ;

Realizarea lor impune colaborarea medicului cu laboratorul de tehnica dentară , de aceea ele fac parte din restaurările protetice realizate prin tehnici indirecte;

Transmit presiunile masticatorii de la nivelul suprafetelor lor ocluzale prin intermediul dintilor stâlpi (dento-parodontal) osului alveolar iar volumul lor este mai mic sau cel putin egal cu cel al dinților naturali;

Designul suprafețelor lor axiale si ocluzale ca si axele lor de inserție corespund de cele mai multe ori cu cele ale dinților pe care se sprijină și /sau îi înlocuiesc;

Protezele parțiale fixe sunt fixate la dinții stâlpi prin cimentare, lipire, înșurubare (cele demontabile), sau doar prin fricțiune (culisare, telescopare etc. cele mobilizabile), ceea ce le confera o stabilitate remarcabilă în timp.

Prin întreruperea continuitații unei arcade dentare pot apare migrări dentare, cu denivelarea consecutivă a planului de ocluzie. Confecționarea la timp a unei punți dentare rezolvă aceste probleme.

5.3.3 Retenția restaurărilor protetice fixe

Retenția este capacitatea restaurării de a se opune eficient desprinderii verticale de pe câmpul protetic.

Se disting mai multe tipuri de retenție:

1.Retenție mecanică: a. macromecanică-geometrică

b. macro-micromecanică – prin fricțiune

c. micromecanică.

2.Retenția fizico-chimică: a. forte tip Van der Waals

b. legături de hidrogen

c. forțe de atracție electrostatică

d. legături chimice.

Puntea dentară reprezintă o proteză fixă care stabilește integritatea morfologică și funcțională a arcadelor dentare în edentații intercalate, reduse, întinse si multiple.

Părțile componente sunt corpul de punte(intermediarii) si elementele de agregare . Corpul de punte inlocuiește dintele sau dinții pierduți de pe arcadă, elementele de agregare sunt în număr cel puțin două,așezate în general pe cei doi dinți limitanți ai breșei edentate de care e solidarizat corpul de punte la extremități și realizează fixarea(agregarea) prin cimentare pe stâlpi ai intregii proteze.(19)

5.4.Caracteristicile punților dentare :

Sunt fixate pe dinții stâlpi prin cimentarea elementelor de agregare , ceea ce le conferă stabilitate o lunga perioadă de timp, reprezentată de de cat mai mulți ani. Volumul pe care îl ocupă în cavitatea bucală este egal cu acela ocupat de dinții naturali iar formele suprafețelor vestibulare și orale sunt asemanatoare cu ale dinților naturali

Poziția în sens vestibulo oral a corpului de punte este identica cu a dinților absenți și transmit presiunile masticatorii fiziologic de la nivelul forțelor ocluzale ale corpului de punte și ale elementelor de agregare, prin parodonțiului dinților stâlpi , osului alveolar

Sunt construcții rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si tocire

Se obțin în laboratorul de tehnică dentară în urma unor procese tehnologice complexe. Pot fi fizionomice , nefizionomice, parțial fizionomice.

Punțile dentare pot fi metalice (din diferite aliaje), nemetalice(ceramice, acrilice, compozit), mixte(metalo- ceramice, metalo-acrilice, metalo-compozit).

5.4.1.Avantajele restaurării prin punți

Avantajul din punct de vedere masticator realizează o masticație în limite fiziologice, asemănătoare cu cea efectuata de arcadele naturale (puntea e fixă, relieful ocluzal favorizează masticația).

Restaurările protetice metalo-polimerice din punct de vedere fonetic (mai ales in zona frontală ) punțile permit același sprijin al limbii pe fețele orale. Nu sunt modificări de timbru daca sunt conservate elementele de morfologie dentară.Din punct de vedere parodonto-profilactic forțele, presiunile ocluzale se transmit în axul lung al dinților stâlpi .Stimulii sunt funcționali, Ocluzo-funcțional se refac multiplele contacte dento-dentare, conducerea mandibulei iar din punct de vedere al confortului punțile sunt rapid integrate în funcționalitatea aparatului dento maxilar.După scurt timp pacientul nu mai simte exisțenta punții în cavitatea bucală (datorită volumului, fixitații, fonației)

5.4.2.Dezavantajele restaurării prin punți

Din punct de vedere igienic există suprafețe, locuri ascunse care nu se pot curața corespunzător , fizionomic punțile din zona frontală sau fronto-laterală pentru edentații de două, trei sau patru dinți se impune să fie rezistente la rupere, nedeformabile, capabile să suporte presiunile incizo-ocluzale ale dinților antagonisti.

Protezele parțiale fixe mixte metalo-polimerice

Sunt restaurări cu schelet metalic pentru rezistență la forțele mecanice ale aparatului dento maxilar, acoperite de o componentă fizionomică, fie parțial sau total pentru estetică.

Restaurările parțiale fixe integral ceramice, integral polimerice, metalo-ceramice sau punți metalo-polimerice, sunt folosite în general în zona frontală a arcadei (în special punțile integrale). Trebuie să satisfacă atât cerințele la stress cât și estetice. (20)

Spre deosebire de restaurările protetice unidentare, cum ar fi o coroană de înveliș, protezele parțiale fixe au o influență mult mai mare asupra țesuturilor înconjuratoare. Nu este vorba doar de solicitările care se exercită asupra parodonțiului de susținere a dinților stâlpi. Trebuiesc avute în vedere toate structurile care mărginesc zona edentată: limba, obraji și creasta reziduală.

Intermediarii trebuie să restabilească funcția dintelui pierdut, pe care–l înlocuiesc, să fie confortabili, să aibă aspect estetic și din punct de vedere biologic să fie tolerați de țesuturile din jur.

Intermediarii, sunt unitațile unei proteze fixe care înlocuiesc dinții naturali absenți. Ei trebuie să satisfacă condiții multiple. Trebuie să restaureze funcțiile și în anumite situații estetice să corespundă din punct de vedere igienic și biologic.

Este esențial ca proteza parțială fixă să aibă o anumită rigiditate, deoarece asupra ei se exercită multiple solicitări. Această cerință este condiționată de scheletul metalic, care trebuie să aibă un volum corespunzator.

Restaurări parțiale fixe integral polimerice din compozit microhibrid fotopolimerizabil :

În zona frontală imperativele estetice sunt pe prim plan,în acest caz se poate opta pentru o punte redusa cu o singură edentație, integrală , fie din ceramică sau polimerice. Datorită evoluției constante în știința materialelor, zi de zi apar materiale cu proprietăți cât mai satisfactorii în înlocuirea lipsurilor dentare.

6.Compozitul

6.1. Dezvoltarea de rășini compozite

Când au fost introduse prima dată în 1970, rășinile compozite au fost utilizate doar pentru restaurări anterioare.

Aceste variante timpurii au fost deobicei umplute cu cuarț; nu au îndeplinit cerințele de compresiune și forță de tracțiune pentru restaurări posterioare; și a avut rugozitatea suprafeței relativ mare, lustruire scăzut, rezistența slabă la colorare și lipire slabă la interfața dinte-restaurare, care, în combinație cu contracția la polimerizare, a dus la degradarea în marjă și sensibilitate postoperatorie. Alegerea de nuanțe a fost limitat, iar materialele, altele decât fiind de culoarea dintelui, oferit estetică săracă cu puțin sau deloc diferențiere la umbrire de fluorescencență, transluciditatea, sau locație destinată (cum ar fi nuante cervicale pentru restaurări cervicale).

Pe lângă aceste dezavantaje, rășinile compozite timpurii au fost dificil de manevrat, fiind necesară amestecarea manuală a pastei rășină (A) și catalizatorul (B), au fost disponibile numai in tuburi sau seringi de pastă (A și B separat), și au fost întotdeauna auto-vindecat cu un timp de lucru limitat. De-a lungul timpului, caracteristicile de rezistență ale rășinilor compozite au fost îmbunătățite și rășinile au fost introduse pentru a fi utilizate în restaurări posterioare. Rezistența la uzură a fost, de asemenea, scăzută. Sisteme de lipire erau încă primitive în anii 1980, cu alegerea limitată în tehnica. Sisteme auto-adezive nu au fost disponibile și nu a fost de ales în ceea ce privește metodele de corodare. Accentul era încă pe gravura enamelului și lipire, precum și încercările timpurii de la dentina lipirea a dus la lipirea slab la stratul frotiu și o legătură degradantă rapid.

De asemenea, sa recomandat ca, după întărirea rășinii, interfața smalț-restaurare să fie re-gravate și o rășină filler să fie plasată peste această suprafață să sigileze și să ajute inhibiția microscurgerilor și uzură.

Prin anii 1990, restaurări compozite posterioare au fost disponibile, care au fost mai bune, potrivite pentru clasa I și restaurări Clasa II.

Proprietățile fizice, mecanice și estetice și comportamentul clinic a compozitelor depinde de structura lor.Practic, compozite dentare sunt compuse din trei materiale diferite: chimic matricea organică sau fază organică;matricea anorganică, umplutură sau fază dispersă; și un silan organo sau agent de cuplare pentru a lega umplutura la rășina organică. Acest agent este o moleculă cu grupări silan la un capăt (ion de obligațiuni la SiO) și grupări metacrilat la celălalt (legăturii covalente cu rășina).(21)

Materiale compozite actuale (si sisteme de lipire) sunt mult superioare versiunilor anterioare. Materiale actuale sunt disponibile cu mai multe tipuri de umpluturi(fillers), enamel avansat și sisteme adezive pentru dentină.

6.2. Compozite actuale de restaurare

Materiale de rășină compozite sunt disponibile în prezent ca micro umpluturi, micro-hibrid, și compozite nano umpluturi. Chimia lor se bazează de obicei pe dimetacrilat bisfenol-o-glicidil (Bis-GMA); Totuși, aditiv chimie a fost utilizat pentru a reduce contracția de polimerizare sau de stres, precum și adăugarea de diverse dimensiuni si tipuri de umpluturi a modificat proprietățile fizice și estetice. Clustere prepolimerizațe și sarcina crescută de umpluturi reduce contracția de polimerizare și de stres, de asemenea, duce la un compozit cu vâscozitate mai mare. Fiecare tip de compozit oferă avantaje specifice chimie sale. O înțelegere a acestora este necesar să se selecteze un material adecvat pentru procedurile clinice.(22)

Rășini Compozite cu micro umplutură(Microfilled composite resin)

Compozitele cu micro umplutură conțin particule zdrobite cu dimensiuni cuprinse 0.04-1 micron.. Încărcarea filler este mai mică la rășinile compozite micro-filler și lipirea internă menționată dintre rășina matricei și răsina prepolimerizată este slab, care rezultă în rezistență mai mică. Acesta este un aspect important în zonele purtătoare de stres.

Rășini compozite Microhibrid / hibride (Microhybrid/hybrid composite resin)

Rășinile compozite microhibrid conțin dioxid de siliciu filler cu particule variînd în mărime de la aproximativ 0,04 până la 0,1 microni, și umpluturi din particule de sticlă variază de obicei în mărime 0.4-0.6 microni (400-600 nm). Aceste rășini î-și pierd lustrul odată cu dezvoltarea unei suprafețe mai dure in timp , reducănd adecvarea lor pentru cazurile exigente estetic. Ele oferă, cu toate acestea, proprietăți fizice puternice și sunt potrivite pentru restaurări stres-purtătoare. Rășinile hibride au dimensiuni de filler puțin mai mari de filler decât rășinile microhibrid și să se comportă în esență în același mod.

Rășini compozite Nano-umplute(Nano filled Composite Resins)

Rășinile compozite nano umplute au o sarcină mare de filler în scopul de a obține puterea și rezistența la uzură similară cu cea a rășinilor compozite micro-hibrid.

Rășinile compozite nano umplute conțin particule mici de umplutură în intervalul de 0.02 la 0.1 microni.

6.3. Nuanța și selectia nuanței

Sistemele de rășini compozite sunt disponibile cu mai multe nuanțe. Numărul de nuante disponibile depinde de marca aleasă si de obicei include o serie de nuanțe în VITA A, B, C, și variază pentru a acoperi nuantele, croma, și valorile care vor fi necesare pentru restaurări compozite directe cu aspect natural. Nuanțele sunt de asemenea disponibile și clasificate de transluciditate și opacitate. Indiferent de tehnica folosită, dacă dintii sunt colorați, colorarea trebuie îndepărtat înainte de selectarea unei nuanțe.

6.4. Opacitate și Translucența

Diferite nuanțe oferă opacitate mai mare sau mai mică, opalescența, și transluciditatea.

Opacitate este o proprietate importantă pentru compozite, oferind flexibilitate, permițând crearea de mai multe nuanțe, de la foarte translucide, care este necesar pentru marginile incizale și multilaterală exterior, la foarte opac, care este necesar pentru corpul unui restaurări inlocuind dentina.

Translucența crește cu cât materialul de restaurare devine mai subtire, indiferent de umbra utilizată atunci când se utilizează o tehnică multistratificata.

Dimensiune Filler în rășinile compozite a fost gasit că influențează transmisia și reflecțiunea de culoare, și aceasta duce la variații în transluciditate și opalescență. Opalescența variază în funcție de dimensiunea și cantitatea de umplutura. În general, o umplutură crescută scade transluciditatea.

Capacitatea lor de a împrăștia lumina albastra oferă compozitului nano umplut opalescenceță, care îmbunătățește aspectul natural al materialelor din rășini compuse.

6.5.Combinând Forța și estetica

În timp ce estetica este importantă, nu trebuie să conducă la funcționalitate compromisă. Rășinile microfilled sunt foarte estetice, potrivite pentru restaurări anterioare în restaurările purtătoare de stres scăzut. Compozitele Microhibride și nano umplute sunt potrivite pentru restaurări purtătoare de stres. Unele variabilitatea proprietăților mecanice ale diferitelor compozite nano umplute au fost găsite in testarea vitro.

În această lucrare vom explora/compara caracteristicile estetice ale unui compozit microhibrid în zona frontală, prin o proteză parțiala fixă integrală(punte anterioară) și laterală prin o proteză parțială mixtă(punte latero-posterioară). Proprietățile de translucența, saturație, naturalețe prezentate de o restaurare integrală sau metalo-polimerică(compozit).

GC Gradia este un sistem unic de compozit micro-ceramic fotopolimerizabil pentru coroane, punți, inlay-uri si fațete, care în comparație cu compozitele convenționale duce la realizarea de restaurări în culori asemãnãtoare dinților naturali. Aspectul mai natural al restaurãrilor dentare cu GC GRADIA a fost obținut prin îmbunãtãțirea nuanțelor de culoare ale rășinii în combinație cu tehnica de aplicare. Aceastã abordare simultanã de perfecționare în cadrul cercetãrii a condus la un sistem în care restaurația finalã are o culoare, nuanțã și strãlucire optimã, în același timp micșorând lipsa de transluciditate caracteristicã compozitelor. Se obține astfel o restaurare cu o transluciditate comparabilã cu a porțelanului și foarte apropiatã de cea a dintelui natural, rezultat ce nu se putea obține înainte prin folosirea materialelor compozite tradiționale.

În plus fațã de aspectul natural, caracteristicile GC Gradia le depãșesc pe cele ale compozitelor fotopolimerizabile convenționale. Aceasta se datoreazã progreselor GC în tehnologia metalo-compozit de ultimã orã, tehnologie ce permite obținerea unui compozit fotopolimerizabil foarte rezistent și foarte dur, fãcând din GC Gradia indicația ideala în zone în care existã forțe ocluzale crescute cum ar fi de exemplu zona molarilor.(23)

Compozitul microhybrid conține densități mari de filler și diferă dramatic în formă, mărime. Rășina compozită este un material restaurator care este folosit vast în proceduri estetice datorită proprietăților excelente și adeziunea superioară la enamel și dentină .(24)

Potrivirea coloristică este una din cele mai importante caracterisctici a materialelor estetice restaurative. Culoarea, forma și textura suprafeței sunt foarte importante în estetică , caracterizând și personalizând un zâmbet.(25)

Dentina, desigur, este opacă, groasă și aproape de suprafața de la marginea gingivală, conic la o margine subțire lângă marginea incizală; în timp ce enamelul translucent este foarte subțire la marginea gingivală și devine progresiv mai gros spre zona incizală, in timp ce dentina se subțiază.(26)

Replicarea acestei translucențe diferite ajută să aducă restaurarea tot mai aproape de natură.(21)

Materialele compozite în restaurările dentare pot fi divizate în compozit direct (aplicat direct în cavitatea orală și fotopolimerizar) și compozit indirect (fabricat extern , în laborator și tratat la lumina și/sau caldură). Compozitele indirecte sunt, de asemenea, menționate ca și compozite protetice sau compozite de laborator. (27)

Într-un efort de a compensa problemele de integritate marginală asociată cu materiale compozite directe, prima generație a acestor compozite indirecte au fost introduse în anii 1980.

Aceste materiale au prezentat proprietăți mecanice scăzute datorită unui procent scăzut de particule de umplere anorganice și un procent ridicat de rășină expusă. În 1990, de mai multe noi rășini compozite indirecte au intrat pe piață. Aceste rășini compozite indirecte au avut un procent mai mare de volum de umplutură anorganica (aproximativ 66%) și au prezentat proprietăți mecanice mai bune.(27)

Aceste materiale sunt denumite a doua generație compozite indirecte.

Pentru pacienții cu structuri parodontale slabe care necesită acoperire ocluzale, sunt indicate materiale cu absorbție de stres, cum ar fi compozite indirecte.Materialul a fost introdus aproape în urmă cu patru decenii și a fost utilizat pe scară largă, ca material de restaure directă atât pentru dinții frontali cât și posteriori.(27)

Un dezavantaj comun menționat în literatura de specialitate este imprevizibilitatea stabilității culorii și transluciditații. Cu toate acestea, în mai multe studii în vitro modificările de culoare măsurate au fost în interval acceptabil clinic.(28)

Rășinile Compozite indirecte sunt folosite tot mai frecvent ca o alternativă viabilă la porțelan și compozit direct, cu rezultate clinice promitatoare.(28)

Beneficiile unui compozit hibrid includ: contracție de polimerizare redus, estetica de ceramică într-o consistență compozită, non-lipicios pentru sculptura ușoară, lustruire excelentă, legatură de înaltă rezistență și radioopacitate.(29)

Încorporarea mai multor tipuri diferite de fibrelor într-o singură matrice a condus la dezvoltarea biocompozite hibride. Comportamentul compozitelor hibride este o suma ponderată a componentelor individuale în care există un echilibru mai favorabil între avantajele și dezavantaje. De asemenea, cu ajutorul unui compozit hibrid care conține două sau mai multe tipuri de fibre, avantajele de la un singur tip de fibre ar putea completa ceea ce lipsește în celălalt. Ca urmare, un echilibru între costuri și performanță poate fi realizat printr-un design adecvat de material .(30)

În continuare urmează studiul științific privind alternativele estetice ale compozitului GC Gradia integral-polimeric vs. metalo-polimeric și etapele de laborator în realizarea acestora.

II.PARTEA SPECIALĂ

1.Amprenta dentară

Amprenta reprezintă copia negativă a câmpului protetic. Aceasta trebuie să fie fidelă și exactă. Pentru aceasta,se folosesc materiale care să reproducă cu exactitate cavitatea bucală.

Materialul de amprentă trebuie să indeplinească anumite calități precum fidelitatea, elasticitate, stabilitate dimensională, timp de priză scurt dar suficient, miros,gust si culoare placută și să nu fie iritant sau toxic pentru țesuturile din cavitatea bucală.

În situația prezentă avem o amprentă in doi timpi. Are nevoie de două etape și folosește două materiale distincte, un material pentru fiecare etapă. Precizia si fidelitatea acestei amprente este de calitate foarte bună(Fig.1).

Fig.1- Amprenta in 2 timpi.

Tehnica de lucru

In prima etapă se realizează o amprentă din materialul dur. După priză, siliconul dur primește o consistență rigidă, iar în faza a doua joacă rolul de lingură pentru materialul fluid.

În a doua etapă, se introduce in interiorul siliconului dur obținut în prima fază, siliconul de adiție. Se repoziționează amprenta în cavitatea bucală. Datorită consistenței fluide și a proprietaților sale, materialul fluid pătrunde în toate detaliile câmpului protetic. După priză, acesta va avea o consistență elastică iar fidelitatea si precizia amprentei va fi exacte.

2.Modelul

Modelul reprezintă copia fidelă a câmpului protetic inregistrat de către o amprenta.

Un model este alcătuit din două părți: modelul propriu-zis și soclu care au funcții diferite și pot fi confecționate din același material sau din materiale diferite.

Pe modelul de lucru se confecționează macheta viitoarei piese protetice.

Fig.2-Turnare model.

Modelul propriu-zis(Fig.2).

Tehnica de lucru:

Metoda saturației progresive(Fig.2)

Materiale necesare: bol de cauciuc; spatulă lată din material inoxidabil; măsuță vibratoare, pinuri, gips extradur clasa a 3-a.

Se toarnă în bol cantitatea de apă corespunzătoare și se aplică pulberea de gips progresiv, pentru o absorbție graduală. Se amestecă cu spatula energic până se obținere o pastă cremoasă omogenă. După amestecare nu se mai adaugă gips sau apă, se continuă amestecarea până la obținerea consistenței corespunzătoare.

Amprenta pregătită pentru turnare se pune pe măsuța vibratoare.

Se toarnă gips progresiv, prin vibrare continuă ;-După care se așteaptă priza gipsului(20-30 de minute).

Procedeul Pindex

Dupa priză, se demuleaza amprenta, și baza modelului se șlefuiește intr-o suprafata plană. Aceasta să fie perpendiculară pe axul de inserție al bonturilor mobilizabile(Fig.3).

Fig.3-soclare modelul propriu-zis.

Modelul se aplică cu baza pe planseul aparatului de găurit (Fig.4).

Din partea opusă a bonturile se proiectează un fascicul luminos pentru a centra bontul mobilizabil, respectiv și al tuturor elementlore mobilizabile. Adâncimea și diametrul forajelor vor fi individualizate depinzând de model și de tipul pinului utilizat,în așa fel incât capul pinului să se adapteze exact în puțurile forate. Puțurile se executa perpendicular în baza modelului și paralele intre ele.

În situația dată, datorită folosirii pinurilor cu teacă simplă, se vor executa două foraje pentru aplicarea a două pinuri la bont în a obține o stabilitate mai bună.

Fig.4-Forare puțurilor pentru pinuri.

După executarea puțurilor se stabilizează pinurile aplicate cu un adeziv. Se izolează pinul și gipsul în locul ce va urma a fi mobilizat, se aplică tecile peste care se va aplica ceara(Fig.5).

În cazul în care nu s-au executat foraje pentru părțile modelului ce nu vor fi mobilizabile, se realizează retentii.

Fig.5-Introducerea pinurilor cu teaca simplă.

Se izolează baza modelului propriu-zis și se toarnă soclul. Pentru aceasta se foloșește un conformator în care se pune gips preparat la un vacuum-malaxor sau manual. Peste gipsul care înca nu a făcut priză se aplică modelul cu pinuri, astfel incât baza acestuia să fie perfect paralela cu cel al mesei de lucru(Fig.6). După priza gipsului se indepartează conformatorul(Fig.7) și se finisează modelul la soclator(Fig.8). Se efectueaz ă la maximum 20 de minute de la turnarea modelului propriu-zis, în acest moment considerându-se neglijabilă modificarea dimensiunilor modelului datorată fenomenului de dilatare;Se recomandă turnarea soclului modelelor de gips dur(clasa a 3-a pentru a evita eventualele deformări).

Soclul turnat cu moldano de clasa a 3-a albastru, indeplineste rolul de baza în a oferii modelului de lucru rezistentă la riscul de rupere si fisurare care s-ar putea întampla datorită manevrării in realizarea de machete, și restaurarea protetica propriu-zisă.

Fig.6-Turnarea soclului. Fig.7-Demularea soclulului. Fig.8-Soclare soclu.

Se realizează mezial și distal de fiecare element mobilizabil un sanț cu ajutorul aparatului MODEL-CUT(Fig.9).

Fig.9-Secționarea bonturilor.

Cu ajutorul unui instrument ascuțit, dinspre baza soclului se luxeaza elementele mobilizabile (Fig.10).

Fig.10-Elementele mobilizabile.

Pregătirea bonturilor

Scopul pregătirii este obținerea unui acces cât mai bun la acești dinți in timpul etapelor de confecționare a restaurării protetice.

Se utilizează un micromotor cu freza extradură, executând mișcări circulare (Fig.11).

Fig.11-Prepararea bonturilor.

3. .Restaurare protetică metalo-polimerică cu compozitul GC Gradia

Materiale necesare:

-lac distanțator

-izolator

Etapele de lucru

Aplicarea de lac distanțator pe bonturi.(Fig.12).

Fig.12-Aplicare lac distanțator.

Izolarea bonturilor pentru a face posibilă indepărtarea capei, machetei de ceară(Fig.13) pentru viitorul schelet metalic. Pensulare bontului cu izolator.

Fig.13-Izolarea bonturilor.

Macheta scheletului metalic

Materiale și instrumente necesare:

-baie de ceară

-instrumente de modelat

-ceară

-retenții și lacul de aplicare

-bec bunsen

-tije ceară calibrată

Etape de lucru

Realizarea capelor folosind baia de ceară, din ceară specială cu o elasticitate adecvată îndepărtării acesteia de pe bont fără risc de fisuri obținând o adaptare fidelă(Fig.14).Se introduce bontul in baia de ceara dupa care se verifica grosimea si adaptare sa.

Fig.14-Baie de ceară.

Utilizarea unei băi de ceară asigură realizarea capelor fară riscul defectelor ce se pot produce în o aplicare manuală a cerii. Defecte care se pot produce datorită manualitații in aplicare, a tehnicii alese sau disponibile in realizarea capelor.

Urmează o așa-zisa prelucrare a acestor bonturi al suprplusurilor care se produc la îndepartare acestora din baia de ceară.

Îndepărtarea surplusului rezultat din baia de ceară(Fig.15)utilizand o spatulă. Realizarea închiderii marginale cu ceara specială utilizând un picurător la bec bunsen(Fig.16).

Fig.15-Indepărtare surplus. Fig.16-Realizarea inciderii marginale.

Modelarea intermediarului din ceară tangențial, folosind becul bunsen și instrumente pentru modelaj(Fig.17).

Fig.17-Macheta scheletului metalic.

Aplicarea de retenții.

Retențiile se aplică pentru o legătură mecanică între compozit și sceletul metalic.

Lăcuirea cerii prin pensulație, urmată de aplicarea retenților(Fig.18).

Fig.18-Aplicarea retențiilor pe machetă.

După modelarea machetei scheletului metalic, acesta se detașeaza de pe model in vederea atașării tijelor de turnare.

Tijele de turnare sunt niște bucăti din ceară de forma cilindrică care, după topirea cerii, se vor transforma în "mici canale" prin care se va turna aliajul metalic topit. În funcție de intinderea lucrării, se pot atașa una sau mai multe tije(Fig.19).

Se va folosi tehnica indirectă. Modelul de ceară trebuie să aibă colerete orale și colțuri rotunjite.

Pe fiecare element se aplică, perpendicular cîte cu diametrul de 2 mm care reprezintă macheta canalelor secundare de curgere a aliajului.La extremitatea liberă, a acestor tije se aplică o tijă cu diametrul de 2,5 mm, care va avea o directie paralelă cu macheta corpului de punte, reprezintă macheta canalului intermediar de curgere a aliajului lichid.

La aceasta.tijă sunt aplicate două tije ușor curbate care se unesc după aproximativ 10-15 mm, reprezintă macheta canalelor principale de curgere a aliajului.

Fig.19-Atașarea tijelor de turnare.

Atașarea machetei pentru ambalat(Fig20).

Fig.20-Atașarea machetei pe conul chiuvetei.

Atașarea machetei,a tijelor de turnare pe con se face folosind o spatulă sau picurător la bec bunzen sau folosind o spatulă electrică, asigurănd o solidarizare uniformă.

Detensionarea machetei prin pulverizare(Fig.21).

Se realizează pentru a permite o curgere a masei de ambalat în cele mai fine detalii ale machetei, rezultă suprafețe netede și omogene, reduce tensiunea superficială de la suprafața machetelor.

Fig.21-Detensionarea machetei.

Realizarea tiparului(ambalarea) este operația de realizare a tiparului cunoscută sub numele de ambalare. Pentru realizarea tiparului se folosesc mase de ambalat specifice fiecărui aliaj sau grupului de aliaje metalice.Masa de ambalat trebuie să prezinte coeficientul de dilatare egal cu coeficientul de contractie al aliajului și să reziste la temperatura de turnare.

Pregătirea materialelor pentru ambalat(Fig.22), material de ambalat pentru turnarea scheletului metalic din Cobalt-Crom, lichidul de expansiune, aplicarea machetei în chiuveta de silicon.

Fig.22-Masa de ambalat, lichidul de expansiune,con și chiuveta de silicon.

Prepararea, masei de ambalat se face cu ajutorul vacum malaxorului pentru a asigura o mai bună omogenitate și densitate prin eliminarea bulelor de aer.Se pune masa de ambalat în bol, peste care se toarnă lichidul specific indicațiilor particulare după care se amestecă manual(Fig.23).

Se spatuleaza energetic pană la obținerea unei consistențe uniforme a masei de ambalat.

Fig.23-Spatularea manuală a masei de ambalat.

Proces urmat de atașarea la vacuum malaxor a bolului și malaxare timp de 30-60 de secunde până se realizează omogenizarea materialului(Fig.24).

Fig.24-Vacuum-malaxor. Fig.25-Turnare masa de ambalat în bonturi.

După malaxare se toarnă masa de ambalat în interiorul capelor(fig.25) pentru a asigura lipsa bulelor de aer, urmat de umplerea completă a chiuvetei(Fig.26).

Se poziționează recipientul vacuum-malaxorului la distanța de chiuveta,pentru a obține o turnare in linie cat mai subțire care duce la o exactitate mai bună în umplerea chiuvetei lipsit de bule, defecte nedorite.

Fig.26-Turnare masa de ambalat.

Turnarea metalului în tipar

Turnarea se desfășoară în trei faze- pregătirea tiparului, topirea aliajului și turnarea propriu zisă.

Pregătirea tiparului.

După ambalare, la circa o oră. tiparul se introduce la preîncălzit într-un cuptor de preincălzire, unde temperatura se urcă în 60 de minute la 400 de grade apoi în cuptorul de încălzire, urmînd ca în decurs de 30 minute temperatura cuptorului să ajungă în jur de 800 grade(Fig.27).

Fig.27-Pregatirea tiparului pentru turnare.

Introducerea metalului topit în tipar se face folosind fie forta centrifugă, fie forta de împingere a vaporilor sau, mai modern, folosind alternativ vaccum și presiune.

În acest caz sa folosit forța centrifuga(Fig.28).

Fig.28-Turnarea de cobalt crom prin forța centrifugă.

După turnarea metalului(cobalt-crom) se scoate și se lasă la răcit(Fig.29).

Fig.29-Scoaterea tiparului și lasarea la răcit.

După răcirea tiparelor, acestea se sparg(Fig.30), resturile de masă de ambalat se îndepărtează cu spatula, sub un jet de apă. La corpurile de punte din crom cobalt și cele din oțeluri inoxidabile rămîne un strat de masă de ambalat aderentă și aceasta se îndepărtează la peria de sarmă și in continuare la aparatul de sablat.

Fig.30-Dezambalare schelet metalic.

Se indepartează cât mai mult din masa de ambalat după care se sablează pentru curățirea metalului(Fig.31)

Fig.31-Schelet metalic dupa spargerea tiparului și sablarea sa.

După îndepărtarea completă a masei de ambalat(Fig.32) se folosește micromotorul pentru tăiatul tijelor de turnare(Fig.33).

Fig.32-Schelet metalic sablat. Fig.33-Secționarea tijelor de turnare.

După îndepărtarea tijelor, se verifică adaptarea scheletului metalic(Fig.34) și se șlefuiesc surplusurile pentru o adaptare cât mai exactă și forma dorită în locațiile unde au fost îndepărtate tijele.

Fig.34-Tije de turnare indepărtate.

După prelucrarea scheletului metalic se pregătește acesta pentru aplicarea compozitului.

Materiale si instrumente necesare:

-pensulă

-spatulă

-lampa de fotopolimerizat

-solvent de curațare

-materialul compozit Gc gradia, opac, dentină, enamel

-separator

Aplicarea prin pensulație a solventului de curațire pe scheletul metalic(Fig.35) urmată de aplicarea de opaquer GC GRADIA(Fig.36)

Fig.35-Pensularea solventului de curățat. Fig.36-Aplicare opaque.

Opaquer este folosit pentru mascarea culorii metalului.

După aplicarea cu opaque, acesta este pus la fotopolimerizar 1 minut(Fig37).

Fig.37-Schelet metalic cu opaque la fotopolimerizat.

Scopul fotopolimerizării este aceea de a aduce materialul cu proprietăti specifice, în starea finală, dură, în care modelarea sa nu mai este posibilă, decât prin aplicarea unui nou strat.

Sceletul metalic cu opaque fotopolimerizat(Fig.38).

Fig.38-Opaque aplicat pe metal.

Aplicarea de separator pe creastă pentru aplicarea integrală de dentina(Fig.39), urmat de foto-polimerizare pentru 1 minut.

Fig.39-Pensularea separatorului.

Separatorul se aplică pentru a, asigura indepărtarea compozitului de pe creastă dar și de a realiza spațiul necesar între viitoarea restaurare protetică și creasta edentată în scopul de a evita leziuni ale acesteia.

Aplicarea dentinei GC GRADIA integral(Fig.40) și foto-polimerizare 30 de secunde(Fig.41).

Fig.40-Stratul de dentină.

Fig.41-Fotopolimerizare dentină.

După foto-polimerizare se verifică formă, procentul de contracție și modificările necesare pentru aplicarea urmatorului strat.

Se modifică iregularitațile de formă sau se adaugă particularitați pentru un efect cât mai natural cu micromotorul(Fig.42).

Dentina reprezintă stratul de bază al restaurării, care nu prezintă transparență, a viitoarei restaurări protetice.

Se pregătește puntea pentru următorul strat cu GC GRADIA.

Fig.42-Stratul de dentină și micromotorul pentru prelucrat.

După retușare cu micromotorul al dentinei se aplică stratul de enamel(Fig.43) GC GRADIA, se foto-polimerizează 30 de secunde.

Fig.43-Aplicarea stratului de enamel

Enamelul este o reprezentare a smalțului dințiilor, care incearcă sa reproducă capacitățile acestuia de transparență, transluciditate, reflexie.

Se aplică utilizând o spatulă , și se dispune gradual prin manualitate, în cazul lipirii acestuia de spatula se poate umezii usor spatula înainte pentru a ușura manevrabilitatea acestuia.

Materialele fotopolimerizabile se țin într-un loc ferit de lumină pentru a evita întărirea acestuia și pierderea posibilității de folosire de-a lungul întregului proces de modelare.

După foto-polimerizarea enamelului se mai foto-polimerizează intreaga punte finală pentru 3 minute.

Se verifică forma, culoarea, dacă restaurarea mai necesită ajustări. După efecturarea acestora se lustruiește folosind micromotorul sau motorbiax cu pufuri și paste(Fig.44). Curățarea lucrării după lustruire realizată cu pulverizatorul(Fig.45).

Fig.44-Lustruire Restaurare

Fig.45-Curătare cu pulverizatorul

Restaurarea protetică Metalo-polimerică cu compozitul GC GRADIA finală(Fig.46 ,Fig.47 , Fig.48).

Fig.46-Restaurarea protetică metalo-polimerică cu Gc Gradia – vedere vestibulară.

Fig.47-Restaurarea protetică metalo-polimerică –Vedere de sus

Fig.48-Restaurarea protetică metalo-polimerică –vedere palatinală

4.Restaurare protetică integral polimerică cu compzitul Gc Gradia

Materiale si instrumentar necesar:

-Separator

-Componente compozit Gc Gradia, opaque, dentina, enamel

-pensula

-instrumente modelat(spatule)

-micromotor cu freze si pufuri

-lampa de fotopolimerizat

Etape de lucru

Pensulația bonturilor și crestei dentare cu separator, urmat de fotopolimerizat 1 minut(Fig.49).

Fig.49-Aplicarea separatorului

Aplicarea prin pensulație de opaquer pe suprafața labială și linguală urmat de fotopolimerizat 1 minut(Fig.50).

Fig.50-Stratul de opaque

Aplicarea de dentină pe bonturi(Fig.51 ,Fig.52), peste opaque, modelarea mameloanelor și lobulilor de creștere(foto-polimerizare fiecare strat 30 de secunde)

Fig.51-Dentină aplicată cervical.

Fig.52-Strat de dentină.

Realizarea intermediarului din dentină(Fig.53, Fig.54), cu design în “șa” datorită valorii estetice pentru zona frontală, și pentru restaurarea fonetică(foto-polimerizare 30 de secunde după fiecare strat|, Fig.55).

Fig.53-Confecționarea intermediarului.

Fig.54-Forma de bază a punții, din dentină

Fig.55-Dentină la fotopolimerizat

După foto-polimerizare se verifică dentina dacă prezintă iregularități de formă(surplusuri sau lipsuri) în vederea corectării cu aplicare de dentină(Fig.56) sau cu micromotorul(Fig.57).

Fig.56-Dentină, corectare.

Fig.57-Forma finală, dentină

Îndepărtarea punții integrale de pe model(Fig.58) urmată de aplicarea enamelului(foto-polimerizare 30 de secunde).

Fig.58-Pregătirea pentru stratul de enamel.

Aplicarea de enamel(Fig.59) urmată de foto-polimerizare 30 de secunde.

Fig.60-Stratul de enamel.

Stratul de enamel este urmat de lustruire cu paste și puf(Fig.60), după care se curață cu pulverizatorul.

Proteza parțială fixă integral polimerică cu compozitul GC GRADIA(Fig.61, Fig.62, Fig.63, Fig.64)

Fig.61-Restaurarea protetică integral polimerică cu compozitul Gc Gradia-Vestibular

Fig.62-Restaurarea protetică integral polimerică cu compozitul Gc Gradia- de sus.

Fig.63-Restaurarea protetică integral polimerică cu compozitul Gc Gradia- palatinal.

Fig.64-Restaurarea protetică integral polimerică cu compozitul Gc Gradia- vestibular

În această lucrare științifică în care prezentăm alternative estetice în zona frontală și laterală, o comparație între Restaurări protetice metalo-polimerice și Restaurări protetice integral polimerice cu compozitul GC Gradia se pot observa diferențele în etapele de lucru dar în starea finală amândouă prezintă valori estetice bune(Fig.66, Fig.67, Fig.68).

Opaque de la Gc Gradia se aplică ușor, fără a se scurge sau picura cu capabilițăți excepționale de acoperire și mascare.

Dentina de la Gc Gradia are varietate de proprietăți și rezistența. Aceste trăsături permit formarea sa în suvițe delicate, lungi, cilindrice sau alte forme. Abilitatea de mascare este bună și prezintă o culoare mai luminată care se reflectă și prin cantități mari de enamel. Superior fața de dentina convențională.

Enamelul elimină opalescența și albul pal al materialelor convenționale. Aceasta prezința o translucența reala și caldă.

Fig.66-Restaurare protetică integral polimerică ți Restaurare protetică metalo-polimerică cu compozitul Gc Gradia.- sus.

Fig.67- Restaurare protetică integral polimerică ți Restaurare protetică metalo-polimerică cu compozitul Gc Gradia- Palatinal.

Fig.68- Restaurare protetică integral polimerică ți Restaurare protetică metalo-polimerică cu compozitul Gc Gradia.

5.Concluzii

Din comparația restaurării protetice metalo-polimerice cu restaurarea protetica integral polimerică cu compozitul Gc Gradia se poate observa calitatea superioară a restaurării integrale datorită valorii de a permite o translucență net superioară față de restaurarea metalo-polimerică. Deși o punte integrală îndeplinește mai multe criterii necesare pentru o estetică, fizionomie mai apropiată de cea naturală, nu se poate disconsidera lipsa acesteia de rezistența în timp la forțele masticatorii față de rezistența mecanică a unei restaurări cu schelet metalic. Luând în calcul capacitățile îmbunătățite a compozitului Gc Gradia hibrid datorită particulelor de ceramică și a rezistenței crescute față de compozitele precedente, o punte integrală din acest material promite mult atât din punct de vedere estetic cât și al rezistenței.

Bibliografie

1.https://www.dentalaegis.com/idt/2011/01/history-in-the-making2.www.slideshare.net/neetlover16/history of dentistry-39843548

2.http://www.slideshare.net/neetulove16/history-of-dentistry-39843548

3.https://nbccert.org/about-national-board-certification/history-of-regulation.cfm

4.Estetica in medicina dentară- Anca Vâlceanu

5.http://www.nature.com/bdj/journal/v198/n12/full/4812411a.html6.medical-dictionary.the free dictionary.com/dentistry+esthetics

7.Journal of INNOVATIVE DENTISTRY,vol. 1, issue 1, Jan-April 2011

8.www.scielo.br/pdf/bor/v22na/a03v22n3.pdf

9.http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=11&ved=0CB4QFjAAOAo&url=http%3A%2F%2Fwww.cmdbacau.ro%2Fmembri%2FGhid_protetica.doc&ei=xBhaVdrGHIqBywO4wIDABw&usg=AFQjCNGUQgqsuLAtzWWsm9J-MfzvQBNfDA&sig2=7wNbR44Hf_7GkmTV4bU4RQ&bvm=bv.93564037,d.bGQ10.www.stomatologie-navodari.ro/protetica dentara/

11.www.scridb.com/doc/96893392/Tehnologia-Confectionarii-Protezelor fixe.

12.Bazele Clinice si tehnice ale protezarii fixe – Dorin Bratu, Robert Nussbaum

13.http://filipdent.ro/noutati-tehnica-dentara-stomatologie-2014-vaslui-filipdent/dictionar-glosar-glossary-stomatologie-tehnica-dentara-filipdent-vaslui/255-protetica-dentar-fix14.jada.ada.org/article/50002-8177(56)21006-3/abstract-Esthetics in anterior fixed bridge prosthodontics.

15.Fundaments of fixed prosthodontics; Third edition, Herbert T.Shilligburg,jr, DDS Sumiya Hobo, Richard Jacobi et al

16. https://www.scribd.com/doc/123129838/carte-bratu

17.https://www.scribd.com/punte-dentara/definitie.html

18.www.infodentis.com/punte-dentara/definitie.html

19.https://www.scribd.com/51245238/punti-dentare-all

20.www.researchgate.net/profile/Florin_Tudorache/publication/230822126_Fixed_Partial_Dentures_Investigated_by_Optical_Coherent_Tomography/links/ofcfd505082e4oede3000 000.pdf

21.libz49.KKU.ac.th/faq-den/file/medoralv11i2p215.pdf

22.https://www.scridb.com/doc/233959506/Composite-Restoration-Esthetics

23.gceurope.com/pid/1_romania/leaflet/gc_Gradia.pdf

24.https://www.jstage.jst.go.jp/article/josnusd/55/1/55_9/_pdf.

25. http://www.scielo.br/pdf/bor/v22n3/a03v22n3.pdf

26.http://www.oralhealthgroup.com/news/new-developments-in-composite-colour-matching-systems/1000224837/

27.https://scholarworks.iupui.edu/bitstream/handle/1805/1702/Vishal%20PDF%20Thesis%20-%20edited.pdf?sequence=1&isAllowed=y

28.http://omicsonline.org/the-use-of-indirect-resin-composites-in-clinical-practice-a-case-series-2161-1122.1000173.pdf

29. http://www.dentalcompare.com/Restorative-Dentistry/4479-Hybrid-Composites/

30. http://www.researchgate.net/publication/30511845_Hybrid_composites