•Alternativa care pune in dificultate o persoana, care trebuie sa faca o alegere; •Situatie cu doua iesiri, ambele defavorabile; •Rationament sau… [609000]

DILEMA PRIZONIERULUI
DILEMA :
•Alternativa care pune in dificultate o persoana, care trebuie
sa faca o alegere;
•Situatie cu doua iesiri, ambele defavorabile;
•Rationament sau problema cu doua solutii din care doar una
trebuie aleasa.
PRIZONIER:
•Deținut, persoană arestată, întemnițată, lipsită de libertate ;
•Captiv, combatant al unei părți beligerante capturat de
inamic, poate fi un militar luat în captivitate în timpul unui
război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la
ostilități .

DILEMA PRIZONIERULUI
•Dilema prizonierului reprezintă un exemplu clasic al teoriei jocului. Acest
exercițiu mental ,a fost imaginat de Merrill Flood și Melvin Dresher în 1950, în
timp ce lucrau la RAND ( Research ANdDevelopment -firmă de consultanță
americană). În forma sa clasică, dilema prizonierului este enunțată astfel:
Doi suspecți de jefuirea armata a unei banci, sunt arestați de poliție , fiind prinsi
doar cu arme asupra lor, fapta pentru care pot primii 6 luni de inchisoare .
Polițiștii au dovezi insuficiente pentru condamnarea pentru jaf armat a celor
doi.
Tinându -i separați pe cei doi, ambilor suspecți li se face o ofertă privind
recunoașterea ilegalității comise.
Astfel, (1) dacă unul recunoaște fapta, iar celălalt nu recunoaște, cel care
trădează va fi liber, pe când cel care rămâne tăcut va primi 10 ani de
închisoare.
(2) Dacă amândoi rămân solidari și nu recunosc nimic, fiecare va primi 6 luni
de închisoare.
(3) Dacă, în schimb, amândoi aleg să trădeze și mărturisesc fapta, fiecare va
primi câte 5ani de închisoare.
Cei doi, sunt interogati separat.
Sunt oameni rationali, experimentati si iau decizii subiective conform
intereselor lor proprii.

DILEMA PRIZONIERULUI
MA TRICEA SITUA TIILOR

DILEMA PRIZONIERULUI
•Cele patru modalități de combinare existente nu depind numai de propria decizie, ci și
de deciziile complicilor (interdependență comportamentală).
•În mod individual, pare să fie pentru fiecare avantajos să coopereze. Prizonierul se
gândește astfel: Dacă celălalt cooperează, îmi pot reduce pedeapsa la cinci ani, dacă
cooperez și eu ; însă dacă celălalt tăinuiește faptele săvârșite: pot să -mi reduc
pedeapsa de la cinci ani la zero prin declarația mea! Deci trebuie să mărturisesc
faptele orice s -ar întâmpla! . Decizia de a mărturisi faptele săvârșite nu depinde de
comportamentul celuilalt și pare să fie întotdeauna avantajos să mărturisească. O
astfel de strategie care este aleasă fără a ține cont de decizia oponentului este
denumită strategie dominantă.
•Cum arată și matricea, cei doi prizonieri ar fi totuși mai avantajați dacă amândoi s -ar
decide să tăinuiască faptele. Atunci ar primi fiecare doar câte sase luni de detenție.
Locul de desfășurare a jocului împiedică înțelegerea dintre cei doi prizonieri și
provoacă astfel o trădare unilaterală prin care trădătorul speră să obțină pentru sine
cel mai bun rezultat achitarea (dacă celălalt prizonier tăinuiește faptele) sau să
primească o pedeapsă de cinci ani în loc de zece (dacă si celălalt prizonier
mărturisește). Dacă amândoi fac acest lucru, își înrăutățesc astfel și individual
situația, deoarece acum fiecare primește câte cinci ani în loc de câte sase luni
•Dilema prizonierului constă din această divergență a strategiilor posibile.
Presupusa analiză progresivă, rațională a situației induce pe cei doi
prizonieri la mărturisire, ceea ce conduce la un rezultat prost (alocare care
nu este optimă). Rezultatul mai bun ar fi atins prin cooperare, însă acesta
este susceptibil de trădarea încrederii

DILEMA PRIZONIERULUI
•Morala dilemei prizonierului este aceea că,
în anumite cazuri, deciziile raționale individuale, care
exclud cooperarea,
deși din punctul de vedere al fiecăruia dintre protagoniști
sunt cele corecte,
din perspectivă colectivă nu sunt cele optime,
întrucât o eventuală conlucrare referitoare la chestiunea în
discuție
ar fi adus mai multe avantaje tuturor,
comparativ cu cele obținute ca urmare a luării deciziilor în
mod izolat

DILEMA PRIZONIERULUI
Cunoașterea efectelor negative ale dilemei prizonierului este benefică în
multe domenii de activitate, precum sunt politica internă sau externă,
afacerile, sportul etc., deoarece cooperarea în multe situații este o
soluție reciproc și egal sau proporțional avantajoasă !
EXEMPLE:
1. ÎN POLITICĂ -CURSA ÎNARMĂRILOR
Două state aflate în stare de inamiciție au două opțiuni: să se
înarmeze ori să reducă ritmul de dezvoltare a arsenalului lor militar,
chiar prin încheierea unui acord. Dacă ambele state reduc arsenalul,
pacea și economiile celor două state vor avea de câștigat. Dacă
ambele state se vor înarma, chiar dacă procesul înarmării va fi
costisitor, cele două state vor considera că au făcut totul pentru a fi
pregătite împotriva unui eventual atac al inamicului. Dacă în schimb
unul va reduce arsenalul militar, iar celălalt îl va crește, primul stat se
va expune riscului de a fi net depășit din punct de vedere militar de
celălalt stat. În cazul încheierii unui acord, nici unul dintre state nu
are cum să fie sigur că celălalt stat respectă acordul și că se va
dezarma. Prin urmare, deși rezultatul judecății pare irațional, singura
alegere rațională pentru cele două state, care nu pot avea încredere
unul în celălalt, este să se înarmeze.

DILEMA PRIZONIERULUI
2. ÎN ECONOMIE -RECLAMA
•Fiind date două companii dintr -un domeniu oarecare, în
cazul în care compania A decide să mărească bugetul
pentru publicitate, iar compania B nu, compania A își va
crește profitul. Dacă și compania B va crește bugetul
pentru publicitate, profitul celor două companii nu va
crește, ci vor suferi pierderi proporționale cu creșterile
bugetelor pentru publicitate. Așadar, în acest caz,
rațional pentru cele două companii ar fi să renunțe la
publicitate (ceea ce s -a și întâmplat în Statele Unite, în
cazul publicității la țigări)

DILEMA PRIZONIERULUI
OBSERVATIE PERSONALA
1. Problema prezentata, impune criteriul rational ca fiind temelia
solutionarii problemei.
Alegerea unui criteriu moral, in vederea evaluarea rezultatului
(ales probabil de o alta mare parte a oamenilor si evident pentru
dileme morale , nu imorale prin definitie), ar fi condus la o cu totul
alta rezolvare.
2. Nu este luata deloc in discutie, problema “papusarului”, al celui
care da nastere dilemei. Creearea unei “dileme morale” este
intotdeauna IMORALA, urmarind scopul personal al creatorului de
eficientizarea a rezultatelor personale. Astfel, jocul cu suma non –
zero al celor doi protagonisti, devine joc cu suma zero al
trioului.Ce pierd cei doi, castiga al treilea. De aici probabil si zicala
“cand doi se cearta, al treilea….”
3. In acest sens ar fi interesant de evaluat situatia tarii noastre,
impartita in “doi protagonisti cu iz politic” al caror joc cu suma non
zero, creeaza prejudicii grave natiunii, in beneficiul unor terte
organizatii.