Allianz Tiriac Banc Asurrance

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Considerente generale privind asigurările

1.1.Piața asigurărilor în România

1.1.1.Asigurările în România în perioada 1950-1990

1.1.2.Evoluția pieței asigurărilor din 1990 în prezent

1.2.Cadrul juridic al asigurărilor

1.3.Date statistice privind dezvoltarea economică a asigurărilor

CAPITOLUL 2. Bancasigurare – un parteneriat de perspectivă

2.1.Sinteză privind conceptul de bancassurance

2.2.Bancassurance în România

CAPITOLUL 3. Studiu de caz: Allianz Tiriac Banc Asurrance

3.1.Rolul asigurărilor

3.2.Prezentarea grupului Allianz

3.3.Prezentarea societății Allianz Tiriac Asigurări

3.4.Capital social

3.4.1.Rezultate preliminare pe anul 2014

3.4.2.Rezultate financiare în trimestrul I 2014

3.5.Mixul de marketing în asigurări

3.5.1.Politica de produs

3.5.2.Politica de preț

3.5.3.Politica de distribuție

3.5.4.Politica de promovare

3.6. Lansarea pe piață a trei produse de asigurare și avantajele acestora

3.6.1.RCA – persoane fizice prin Allianz direct

3.6.2.CASCO DIRECT

3.6.3.Asigurarea de călătorie

CONCLUZII

Biblografie

INTRODUCERE

De-a lungul timpului multi oameni intelepti au facut referiri in cugetarile lor la asigurari motivate prin grija oamenilor fata de prezent dar mai ales pentru viitor pentru ca intotdeauna un om trebuie sa se gandeasca sa se apere de pagube, suferinte, dusmani, intemperii, accidente si moarte, in prezent in lumea dezvoltata nimic nu se poate imagina in afara sferei de asigurari orice casa care se construieste, orice masina care se cumpara, orice credit care se obtine, orice copil care se naste impune automat si incheierea unei polite de asigurare ceea ce confirma importanta vitala a acestui mod de gandire sanatos.ca parte naturala a simtului de prevenire si prevedere care face parte din traditia, educatia, modul natural de gandire si din instinctul .fiecarui om.

Pentru secolul XIX-lea nu se poate imagina un real progres sustinut si de durata in afara asigurarilor datorita avalansei de catastrofelor naturale din ultimii anii care au afectate multe zone ale lumii si au adus multa suferinta milioanelor de locuitori care au creat imense pierderi economice ceea ce dovedeste ca puterea economica a unui stat se afla in sistemul bancar si in asigurari bine reprezentate in economia stabila a unei tari in care prosperitatea populatiei este

Esentiala. Datorita amplei sfere de cuprindere a diversitatii formelor de asigurare,inventivitatii permanente a asigurarilor, a reasigurarilor si brokerilor de a oferi protectii noi, pentru riscuri din ce in ce mai deosebite care definesc asigurabilitatea care nu are limite spatiale si obliga la un interes tot mai crescut, este un domeniu foarte dinamic si cuprinzator cantitativ si calitativ a carui evolutie marcheaza progresul economic, social si tehnologic si al omenirii, cultura,

Asigurarile si reasigurarile acopera intreaga varietate de activitatii umane ca afaceri, educatie, calatorii, viata de familie ele depasesc orice fel de granita, atenueaza diferentele de cultura, traditie si mentalitate diferite intre varste si natiuni .Cresterea si diversificarea activitatii economice si aschimburilor internationale de valori au dus la cresterea si dezvoltarea unor piete active si concurente de asigurari/reasigurari care sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate determinat de existenta unor mari diversitati,tipuri si categorii in domeniul afacerilor unde cu cat citesti mai mult vrei sa stii mai mult si sa descoperi mai mult daca ar fi dupa mine as scrie cuvantul de asigurare pe usa fiecarei case si pe fruntea fiecarui om pentru ca sunt convinsa ca pentru unele sacrificii mici familii intregi pot fi protejate impotriva unor catastrofe, nenorociri sau pagube ireparabile care lear putea distruge intreaga viata pentru totdeauna

In Romania Piața Asigurărilor este un segment de piață care produce anual foarte multi banii, în sensul că pe parcursul anilor tot mai multe persoane și-au încheiat si continuă să-și incheie o asigurare fie ea de viață sau de non-viață si oferă o largă gamă de produse în acest domeniu, care protejează persoanele în cazul unei defecțiuni, unui deces sau unei catastrofe naturale, în funcție de tipul de asigurare ales.

Produsele de asigurare existente pe piață dau atât persoanelor fizice cât și juridice posibilitatea de a alege dintr-o varietate extinsă de produse, așadar fiecare este liber să-și aleagă tipul de asigurare care consideră că este potrivit, adecvat, fie în domeniul de activitate în care activează, în cazul persoanelor juridice, fie tinând cont de familie și de propria viață, în cazul persoanelor fizice.

În ultimii ani, au pătruns pe piața asigurărilor, si au început să concureze cu asigurătorii, și alte instituții financiare, in unele state, băncile de economii s-au lansat în afaceri cu asigurări de viață care acționează ca asigurători, nu ca agenți sau brokeri si totuși, în unele state, legile interzic băncilor și holding-urilor bancare să activeze ca asigurători, deși în anumite condiții, acestea pot funcționa ca agenți sau brokeri de asigurare, câteva holding-uri bancare dețin, alături de bănci sau societăți de împrumut și economii, și societăți de asigurări care unele dintre acestea au fost inițial holdinguri doar pentru bănci și organizații de economii și împrumut, ulterior achiziționând și asigurători iar altele s-au lansat ca holdinguri de asigurări și, mai târziu, au achiziționat și bănci și societăți de economii și împrumut.

Uneori, asigurătorii sunt puși în situația de a accepta expuneri pe care nu pot să le asigure, deoarece daunele au o frecvență prea mare sau sunt prea mari. Poolurile și asociațiile sunt constituite pentru a soluționa astfel de situații, preluând aceste expuneri fie facultativ, fie pentru a satisface anumite cerințe legale.si care sunt constituite din cățiva asigurători independenți, care cooperează pentru a asigura riscuri pe care membrii nu sunt dispuși să le acopere singuri (daunele provocate de un accident la o centrală nucleară mare pot solicita câteva miliarde de dolari pentru răspundere civilă și daune materiale, deoarece nici un asigurător nu este în măsură să acopere singur o asemenea răspundere, poolurile privind energia nucleară sunt constituite din mai mulți asigurători care acoperă daunele produse) in plus, poolurile se reasigură la alți asigurători, pentru a-și crește capacitatea de asigurare.

Studiul realizat în această lucrare, ofera o perspectiva a pieței asigurărilor de viață, în baza companiilor din România, analiza realizată încăt să arate problemele contemporane resăpectiv criza economică cu care s-a confruntat România în ultima perioadă.

Aș dori ca în viitor să pot să lucrez și eu într-o companie cum e Allianz Țiriac pentru că spune Marius Balica ( C.E.O și membru al board-ului Allianz): Allianz-Țiriac Asigurări este compania numărul unu pe piața românească a asigurărilor, deținând la momentul actual aproximativ o cincime din piață. Portofoliul său include toate tipurile de produse din gama asigurărilor generale și de viață. Pe parcursul ultimilor cinci ani, creșterea medie a afacerilor a fost superioară ritmului de creștere al pieței, compania reușind astfel să-și demonstreze capacitatea de a derula constant o activitate profitabilă.

Lucrarea de licenta este structurată pe trei capitole, distincte fiecare abordând aspectele esențiale de perspectiva a pieței asigurărilor de viață și modul de operare al acestora cu banca.

Capitolul 1 conține analiză generală a pieței de asigurări din România și se împarte în 3 subcapitole fiecare prezentând în mod detaliat următoarele:

Piața asigurărilor din România de la primele forme de dezvoltare și până în prezent

Cadrul juridic al asigurărilor

Date statistice privind asigurările și poziția lor pe piață

Capitolul 2 –Conceptul de bancassurance ce formează un parteneriat de perspectivă, prin modul în care băncile operează cu clienții oferindu-le servicii de asigurare folosindu-mă de exemple atât din țara noastră cât și din întreaga lume.

Capitolul 3 reprezintă un studiu de caz realizat pe societatea Allianz Țiriac Asigurări și Banca Unicredit Țiriac astfel:

Studiul este structurat pe 6 subcapitole fiecare având câte trei sau patru puncte de reper

Subcapitolul 3 prezintă societatea Allianz Țiriac Asigurări precum și a întregul grup Allianz

La punctul 3.5 am prezentat cei 4P în activitatea desfășurată de companie (produs, preț, promovare, distribuție)

În ultimul subcapitol am adus în discuție lansarea pe piață a trei produse de asigurare precum și avantajele folosirii acestora astfel: (RCA persoane fizice prin Allianz direct, CASCO DIRECT, Asigurare răspundere față de terți

Lucrarea se încheie cu prezentarea principalelor concluzii reieșite în urma studiului efectuat.

CAPITOLUL 1

CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

Piața asigurărilor în România

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia de a se proteja împotriva diverselor accidente care le amenințau existența sau proprietățile (incendii, furtuni, naufragii). Ideea uneiajutorări colective în fața acestor riscuri a făcut să apară conceptul de asigurare.Primele asigurări apar în Codul lui Hammurabi, regele Babilonului, în secolul XX înaintea ereinoastre ! Astfel, persoanele jefuite de bandiți trebuiau să declare autorităților locale bunurilecare le fuseseră furate pentru a primi o sumă de bani echivalentă cu pierderile suferite. Unmoment important în evoluția asigurărilor a avut loc în jurul anului 1000, când negustorii anglo-saxoni au creat diverse confrerii. Fiecare membru contribuia la un fond comun ce servea ladespăgubirea acelora care suferiseră pierderi datorate naufragiilor, incendiilor sau furturilor.Cel mai vechi contract de asigurări, care s-a păstrat a fost subscris la Genova (1347) iar  prima companie de asigurări maritime datează din 1424 și a fost înființată tot la Genova. Într-o poliță din anii 1385 apar înscrise următoarele categorii de riscuri:- calamitățile naturale;- riscurile mării;- aruncarea mărfii peste bordul navei;- confiscarea mărfii de către autoritățile locale.Prima companie de asigurări canadiană a apărut la Halifax, în 1809. Este vorba despre"Halifax Insurance Company". În ziua de azi, numărul lor a ajuns la câteva sute de companii,mari și mici.La Londra după marele incendiu din 1666 au fost constituite primele asigurări contraincendiilor Contractele de asigurări au o mare diversitate, oferind posibilitatea de a asigura aproapeorice : de la viață până la bunuri materiale și de la responsabilitate profesională până la cazurispeciale (fotomodele care își asigură corpul sau pianiști de renume, degetele de la mâini).Asigurarea modernă este organizată pe baza a două principii fundamentale. Primul stipulează că"primele plătite de mulți servesc a acoperi pierderile suferite de puțini", iar al doilea : "prima plătită este în funcție de riscul reprezentat". Aceasta explică faptul că o persoană care a făcut 5accidente de circulație va avea o primă auto mai mare decât una care nu a făcut niciunul. Peaceeași temă, prima pentru o locuință situată într-un cartier cu reputație proastă va fi mai maredecât pentru una situată în centrul orașului, riscul de furt fiind evident mai ridicat.Asigurările nu acoperă de asemenea riscul speculativ (pierderile monetare suferite jucând poker de exemplu) sau actele criminale (în materie de responsabilitate civilă, asigurările vor plăti pentru o persoană care, dând la lopată zăpada din fața casei, aruncă din întâmplare o bucată degheață și rănește un trecător, nu însă și dacă acest lucru a fost fână la bunuri materiale și de la responsabilitate profesională până la cazurispeciale (fotomodele care își asigură corpul sau pianiști de renume, degetele de la mâini).Asigurarea modernă este organizată pe baza a două principii fundamentale. Primul stipulează că"primele plătite de mulți servesc a acoperi pierderile suferite de puțini", iar al doilea : "prima plătită este în funcție de riscul reprezentat". Aceasta explică faptul că o persoană care a făcut 5accidente de circulație va avea o primă auto mai mare decât una care nu a făcut niciunul. Peaceeași temă, prima pentru o locuință situată într-un cartier cu reputație proastă va fi mai maredecât pentru una situată în centrul orașului, riscul de furt fiind evident mai ridicat.Asigurările nu acoperă de asemenea riscul speculativ (pierderile monetare suferite jucând poker de exemplu) sau actele criminale (în materie de responsabilitate civilă, asigurările vor plăti pentru o persoană care, dând la lopată zăpada din fața casei, aruncă din întâmplare o bucată degheață și rănește un trecător, nu însă și dacă acest lucru a fost făcut intenționat).Atunci când se achiziționează un contract de asigurare (indiferent de domeniu), este indicat să seconsulte cu atenție anexele atașate documentului. Ele conțin o listă extrem de detaliată privindriscurile acoperite de respectivul contract cât și excluderile (riscurile care nu sunt acoperite).

Asigurarile in Romania au inceput cu primele forme de întrajutorare în cadrul comunităților sătești, asigurarea a „prins" în primul rând la meseriași și la comunitățile rurale. prin forme organizate localizate în jurul anilor 1870. Totuși o reglementare unitară a întârziat să apară circa șase decenii. Până în anul 1930 România a fost singurul stat din Europa lipsit de o lege care să reglementeze industria asigurărilor. Până la Legea timbrului din anul 1927 contractele și polițele de asigurare nu erau sub protecția legii care să apere atât interesele asiguratului cât și ale asigurătorilor. Din acest motiv a fost o perioada în care societățile de asigurare se înființau și activau clandestin făcând concurență neloială, practicând prime de asigurare scăzute care nu acopereau riscurile de asigurare.

Principalele acte normative care au reglementat activitatea de asigurare, sunt prezentate în Codul Comercial din anul 1886, la titlul XIII, despre contractul de asigurare, dispozițiunile articolelor de la numarul 442 la 447, au fost înlocuite prin Legea pentru constituirea si funcționarea întreprinderilor private de asigurari si reglementarea contractului de la asigurare din 7 iulie 1930, modificata la 9 aprilie 1931, la 1 mai 1932 si la 10 aprilie 1936.

În ce privesc asigurările maritime, cu articolele numarul 557-621 ale Codului Comercial au fost modificate prevederile articolelor 49-96 ale Legii asigurărilor, promulgat prin decretul lege din 31 decembrie 1940.

Legea numarul 216/1930 pentru constituirea si funcționarea întreprinderilor private de asigurare si reglementarea contractului de asigurare.pentru prima data a impus întreprinderilor private de asigurare să adopte norme "tehnice date de știința asigurărilor".

Fata de alte tari din vestul europei, am putea spune ca nu avem o traditie a asigurarilor la fel de veche desi manifestari ale protectiei pe baze mutuale si de intrajutorare cand au luat fiinta primele organizatii care au fost breslele din Transilvania care existau inca din secolul al XIV-lea astfel se fondeaza prima societate de asigurari din Romania –in 1744 Casa de incendiu- organizată la Brașov prin fuzionarea unui număr de asociații de întrajutorare si învecinate și care au funcționat până în anul 1763, fiecare membru era obligat să plătească Casei, o taxa de insciere si trimestrial, o sumă de bani ca cotizatie periodica pe seama căreia puteau fi despăgubiți cei care suferiseră de pe urma unui incendiu, sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare în caz de deces și pentru plata de ajutorare a văduvei și copiilor celui decedat iar peste aproape un secol, tot la Brasov este infiintat in 1844 Institutul General de Pensii.

Tot in aceasta perioada, in Bucuresti, Iasi si porturile de pe Dunare isi fac simtita prezenta companii straine care ofereau asigurari de viata, transport si de incendiu, in timp, au luat ființă și s-au dezvoltat asociații pentru stingerea incendiilor care funcționau cu aportul și în favoarea mai multor comune învecinate. tot la Brasov este infiintat Institutul General de Pensii.
În a doua jumătate a secolului al XVIII – lea, într-un număr de localități din Transilvania au luat ființă asociații de înmormântare, care pe baza cotizației plătite de membrii, acopereau cheltuielile legate de decesul acestora. Aceste asociații s-au dovedit viabile, continuând a exista, sub diferite forme și cu unele întreruperi, până în zilele noastre.

Începând cu anul 1823 magistratura orașului Sibiu a depus eforturi stăruitoare în vederea fondării unei instituții de asigurare pentru incendii, crearea acesteia nu a fost posibilă, întrucât în anul 1846 când statutul său fusese în sfârșit definitivat, numai jumătate din proprietarii de imobile și-au dat adeziunea pentru a contribui la înființarea ei.

Odata cu Tratatul de la Adrianopol in 1829 comerciatii romanii obtin dreptul de a desfasura activitati de comert pe Dunare ceea ce a reprezentat o oportunitate considerabila pentru societatile private de asigurari care s-au dezvoltat pe segmentul politelor de asigurare de transport..

Secolul al XIX – lea a însemnat cristalizarea sistemelor de asigurare, o dată cu așezarea pe baze moderne a tehnicii de asigurare. În secolul al XX – lea are loc o continuă perfecționare a mecanismelor asigurării. Între altele, în timp, s-au produs anumite delimitări în sistemul asigurărilor după caracterul acestora, organizându-se, pe de o parte asigurările necomerciale, care cuprind asigurările sociale și diferitele asociații mutuale private de deces, de asigurare a animalelor, care nu urmăresc în mod deosebit realizarea de profit. Pe de altă parte, s-au dezvoltat asigurările pe baze comerciale, instituții și organizații de asigurare și reasigurare ale căror funcții se realizează în condițiile mecanismelor economiei de piață, având ca finalitate obținerea de profit.

. În contextul prezentat, în România, prima organizație de asigurare propriu-zisă a fost întemeiată de către Asociația Meseriașilor din Brașov, în anul 1844, sub denumirea de Institutul General de Pensii din Brașov, având caracter specific de societate de asigurări de viață. Se apreciază că în Transilvania, condițiile istorice au permis ca sub influența unor mari societăți de asigurare ale timpului: Assicurazioni Generali și Riunioni Adriatica di Sicurita a căror rază de activitate s-a extins și în această parte a țării noastre, populația Transilvaniei să cunoască mai înainte decât cea din alte regiuni ale țării, instituția asigurărilor.

Dezvoltarea pe baze capitaliste a țării noastre în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX- lea și începutul secolului al XX-lea a antrenat și dezvoltarea asigurărilor ca element de progres și modernizare a societății. În această perioadă au apărut în peisajul economic al României o serie de societăți de asigurare Transilvania in 1868 apoi a fost înființată prima societate de asigurări prin Înalt Decret Domnesc,in 1871 societatea de asigurări Dacia, care avea la vremea respectivă un capital social de 3 milioane de lei.iar in 1873 s-a infiintat cea de-a doua societate: ”Romania”, iar in 1881, cele doua au fuzionat creind o societate mult mai puternica numita “Dacia-Romania”, care in anul 1909 a preluat societatea Patria apoi Naționala (1882) apoi la Brăila cercurile comerciale locale din Brăila și Galați, în colaborare cu Banca Marmorosch Bank, înființează societatea de asigurări Generala,in 1887 având ca specific asigurarea transporturilor maritime, îndeosebi cereale care a întreținut relații bune cu societăți de reasigurare străine între care societatea Assigurazioni Generali din Trieste, care de altfel , a și subscris capital la înființarea ei. După mutarea sediului în București, societatea de asigurări Generala și-a diversificat operațiunile de asigurare, intensificând asigurările din ramura viață și a desfășurat o activitate marcantă, având în preajam primului război mondial o situație financiară prosperă Anul 1906 marchează diversificarea societăților de asigurări, prin înființarea companiei Agricola, specializată pe asigurările agricole, care are rol de a susține si dezvolta segmentul agrar din acea perioadă.ca Urania, Banca Generală de Asigurare se transforma in 1911.

În Transilvania o activitate deosebită au desfășurat societățile de asigurare Transilvania și Banca Generală de Asigurări devenită mai târziu Prima Ardeleană. În anul 1919 a cooperat în ramura incendiu cu societatea Dacia-România, iar în anul 1921 prin naționalizarea societăților străine de asigurări care funcționau pe teritoriul României, și-au mărit portofoliul ceea ce conduce la concluzia ca apariția și dezvoltarea asigurărilor în țara noastră până la primul război mondial , că deși au luat ființă și au funcționat un număr relativ mare de societăți de asigurare, ele au avut un caracter sporadic, trecător, nereușind să se consolideze și să acorde despăgubiri sau sume asigurate într-un volum care să ajute efectiv populația și întreprinderile. Riscurile cuprinse în asigurare erau relativ restrânse.

S-au practicat în principal tei categorii da asigurări: de viață, incendiu și transporturi maritime și fluviale. Cele două trăsături definitorii ale asigurării – formarea comunității de risc și mutualitatea în suportarea pagubelor – nu sau manifestat în mod corespunzător, ceea ce a dus la stabilirea unor prime de asigurare mari, greu de suportat pentru majoritatea populației si a condus practic la falimentul multor societăți de asigurare.prin inexistența unor situații statistice privind frecvența și apariția riscurilor a condus la stabilirea unor prime de asigurare fără o bază reală științifică, cu influențe negative asupra desfășurării activității de asigurare.negative asupra desfășurării activității de asigurare.

În figura 1.1. putem observa o schiță a pieței asigurărilorÎn figura 1.1

Figura 1.1. Piața asigurărilor

Remarcăm, în perioada interbelică, o anumită pătrundere a capitalului străin și în sectorul asigurărilor din România. Dacă până la primul război mondial societățile de asigurare străine participau doar ca acționari la societățile de asigurare românești, după 1918, acestea și-au deschis agenții și sucursale proprii pe teritoriul României. Amintim în acest sens, Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Victoria din Berlin, Danubiana, etc.

Dupa primul razboi mondial au aparut circa 22 de societati de asigurare printre care si sucursale ale unor societati straine. Anii '30 au cunoscut o ampla dezvoltare in ceea ce priveste asigurarile, dupa cel de-al doilea razboi modial scazand insa numarul societatilor romanesti la 13. Între cele două războaie mondiale, activitatea în domeniul asigurărilor s-a intensificat și s-a diversificat, având loc o pătrundere a capitalului străin în sectorul asigurărilor din România. În anul 1920 s-a constituit la București societatea Steaua României care în anul 1932 a fuzionat cu societatea Ancora, iar în anul 1936 a preluat portofoliul românesc al societății Phoenix din Viena, ajungând la un capital de 20 de milioane de lei.

În anul 1923 s-a constituit societatea Asigurarea Românească care a cunoscut o puternică dezvoltare prin introducerea asigurărilor populare de viață fără examinare medicală. În același an a luat ființă societatea cooperativă Vulturul care, marcând evoluția și amplasarea mișcării cooperatiste în perioada respectivă, în România, a desfășurat o activitate prodigioasă în toate ramurile de asigurare.

În 1930, în România își desfășurau activitatea 44 de societăți naționale și străine. Nu toate au rezistat concurenței în timp, astfel că în 1936 mai funcționau doar 23 de societăți de asigurare cu un capital însumând 400 de milioane lei și cu rezerve de peste 2,2 miliarde lei.

Activitatea societăților de asigurare cu capital privat, care au funcționat în România, în perioada la care ne referim, a vizat mai ales ramura bunuri, cu o cuprindere redusă a bunurilor agricole, dar și persoanele. Asigurările de bunuri vizau prioritar ramurile incendiu și transport. O serie de riscuri au rămas astfel să fie asigurate prin intermediul societăților mutuale, care în anul 1937 erau în număr de 137. Începând cu anul 1940 se înregistrează o masivă pătrundere a capitalului german pe piața asigurărilor din România, prin intermediul societăților Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia- România, Naționala, Steaua României și altele.

Un element caracteristic pentru activitatea de asigurare între cele două războaie mondiale îl constituie intervenția statului în acest domeniu de activitate. Prin Legea nr. 216/1930 a luat ființă Oficiul pentru supravegherea întreprinderilor private care încheiau asigurări și reasigurări în țară, care funcționa pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului. Organizațiile și instituțiile care au avut ca obiect de activitate între cele două războaie mondiale, asigurarea, pot fi grupate în trei categorii:  

1.În 1942 apare prima instituție de stat specializată în reglementarea asigurărilor -Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (RAAS) prin transformarea și reorganizarea Casei Asigurărilor Ministerului de Interne ( care a luat ființă în anul 1915 și a fost reorganizată în anul 1936). și care practica toate tipurile de asigurări, deținând monopolul în ceea ce privea asigurarea bunurilor de stat., activitatea acestei instituții de asigurare s-a caracterizat, pe de o parte, printr-o mai largă cuprindere a riscurilor, iar, pe de altă parte,prin introducerea unor forme de asigurare obligatorii: asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de autovehicule utilizate pentru transportul mărfurilor și persoanelor, asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, invaliditate, boală;

2. Societăți de asigurare propriu-zise, cu capital particular, care aveau ca obiect asigurarea bunurilor proprietate particulară a cetățenilor. După apartenența capitalului și după forma de asigurare, asigurările particulare au fost practicate de următoarele societăți sau asociații:

Societăți anonime, denumite conform codului comercial- societăți anonime romăne. În realitate, numai la o parte din aceste societăți majoritatea acțiunilor erau cu adevăratîn proprietatea unor cetățeni români (Dacia- România, Asigurarea Românească). Cea mai mare parte a societăților de asigurare de fapt unor grupuri străine – italiene, germane, engleze, etc. (Generala,Transsylvania, etc.). În lupta de concurență dintre societățile cu capital românesc și cele stzrăine, primele, deși se bucurau de susținere din partea statului, nu ar fi putut rezista puternicelor societăți străine, cu capitaluri mari și aparat profesional bine pregătit, dacă nu ar fi găsit soluții de colaborare cu acestea;

Societăți de asigurare străine care, care nu erau altceva decât filiale sau sucursale în România ale unor societăți de asigurare din străinătate;

Societăți- cooperative de asigurare. Forma de asigurare cooperatistă a asigurărilor a fost adoptată în țara noastră de Societatea Cooperatistă de Asigurare Vulturul, înființată în anul 1923,care și-a desfășurat activitatea în toate ramurile de asigurare;

d) Asociații mutuale de asigurare, constituite îndeosebi pentru asigurarea animalelor. În anul1937nerau cunoscute pe teritoriul țării noastre 140 de astfel de asociații, care asigurau în aceea vreme 40 000 de bovine și 3 200 de cai.

3. Alte instituții de asigurare care practicau asigurarea unor bunuri publice, ca de exemplu:

Casa Armate – secția asigurări – care asigurau caii din proprietatea statului, aflați în folosința ofițerilor ;

Eforia Bisericii Ortodoxe Române – secția asigurări care asigurau bunurile din proprietatea parohiilor.

Activitatea de asigurări comerciale a înregistrat cel mai ridicat grad de extindere , în țara noastră, în deceniul al 4-lea al secolului nostru, când s-au practicat toate formele de asigurare cunoscute din cadrul fiecărei ramuri de asigurare. Cu toate acestea, gradul de cuprindere în asigurare era scăzut și inegal. În sectorul micii gospodării țărănești asigurarea era aproape inexistentă; asigurarea culturilor agricole contra riscului de grindină, ca și asigurarea animalelor contra mortalității erau restrânse.

Începutul celui de-al doilea război mondial a însemnat restrângerea substanțială a activității de asigurare, ca efect direct al urmărilor negative ale acestuia asupra întregii vieți economice, sociale și politice din țara noastră. În anul 1945 funcționau numai 13 societăți de asigurare românești și 5 reprezentanțe străine.

După 23 August 1944, pe o perioadă de 45 ani, orânduirea socială instaurată în România comunismul s-a caracterizat, din punct de vedere economic, prin următoarele:caracteristici ca instituirea conducerii centralizate a economiei și societății; etatizarea și socializarea proprietății prin naționalizare, cooperativizare etc.); subordonarea economiei conducerii politice a partidului unic; trecerea de la economia de piață la economia planificată, dirijată de la nivel central; realizarea unei industrii naționale de amploare, dar cu o structură greoaie energofagă și material – intensivă ;un proces intens de urbanizare; o politică diferențiată față de anumite ramuri, favorizarea insuficient argumentată a unora în detrimentul altora etc.

Asigurările în România în perioada 1950 – 1990

Sectorul asigurărilor a marcat un proces de prefaceri, de transformări, unele pozitive, altele nu, unele favorabile asiguraților, altele impuse lor prin calitatea de monopol pe care statul a deținut – o în acest domeniu de activitate. A fost o perioadă complexă în care s-au înregistrat mutații importante în societatea și economia românească.

Un prim pas s-a făcut în anul 1948 când toate societățile de asigurare din țară au fost naționalizate și trecute în proprietatea statului. Începând cu această dată, pentru o scurtă perioadă de timp in 1949 au funcționat două instituții de asigurare in vechea organizare cand simultan au luat ființă Întreprinderea de Stat pentru Reasigurări prin reorganizarea R.A.A.S. iar in 1952 aceasta se transformă în Administrația Asigurărilor de Stat — A.D.A.S. care a transformat activitatea de asigurare prin efectul legii si reasigurare fiind singura societate de stat un adevarat monopol de stat si care a preluat activitatea Întreprinderii de Stat pentru Reasigurări și a introdus în practică asigurarea prin efectul legii. și Sovromasigurarea, infiintata tot in 1949 pentru asigurările facultative.Întregul lor portofoliu ca și rezervele tehnice au fost preluate de societatea Sovieto – Română de asigurări pe acțiuni Societatea Sovromasigurare s-a lichidat la 1 septembrie 1949 portofoliu acesteia fiind preluat integral de A.D.A.S., in 1953 prin care statul a exercitat monopolul în sectorul asigurărilor din țara noastră aproape patru decenii, a preluat întregul stoc de asigurări, contracte, polițe de la fostele societăți de asigurare, iar pe parcurs au fost dezvoltate asigurările de bunuri prin efectul legii, dar și cele facultative.iar asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă devin asigurări de stat. a fost total, reglementat prin practica nemijlocită, l-au intensificat și perfecționat prin extinderea riscurilor cuprinse în asigurare și, pe această bază, unificarea cadrului legislativ, organizatoric și funcțional, multiplicarea și adaptarea formelor de asigurare în raport cu o serie de mutații socio-politice care s-au înregistrat pe parcurs; adoptarea unui sistem de corelare financiară directă cu bugetul statului și altele.

La înființare, în anul 1953 A.D.A.S. Astfel, s-a trecut la asigurarea facultativă a bunurilor cooperației de consum și cooperației meșteșugărești pe baza convenției încheiate de CENTROCOOP și UCECOM , ca formă centralizată de cuprindere în asigurare a activului acestor organizații. În anul 1955, asigurările prin efectul legii s-au extins și asupra bunurilor din proprietatea Cooperativelor Agricole de Producție (culturi agricole și rodul viilor, clădiri-construcții etc. ). Ulterior pentru a asigura o protecție mai largă a culturilor agricole și animalelor acestor unități economice, pe lângă asigurările prin efectul legii , s-a introdus ș un sistem de asigurări facultative pentru sume asigurate mai mari. S-a trecut astfel la forme de asigurare facultativă pe bază de abonament, în anul 1963, pentru culturile agricole. În plus , la culturile agricole, asigurarea a fost extinsă și pentru riscurile de furtună, uragan, pe lângă cele de grindină, ploi torențiale și foc.

De asemenea, în această perioadă a fost introdusă și, ulterior extinsă, asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice, asigurarea turist și altele. Creșterea numărului de autoturisme și ca atare intensificarea circulației rutiere a făcut ca A.D.A.S. să ofere 17 forme diferite de asigurări facultative menite să răspundă celor mai diverse preferințe și situații care se pot ivi în legătură cu circulația auto din țara noastră și din străinătate. În țara noastră s-a aprobat soluția cuprinderii în asigurare, începând cu anul 1955, numai a unei părți din bunurile statului și anume cele aparținând întreprinderilor și instituțiilor finanțate din bugetele locale, precum și cele care fac obiectul comerțului exterior, mijloacele de transport din traficul internațional și diferite bunuri ale statului aflate în străinătate. Criteriul avut în vedere, în promovarea diferitelor forme de asigurare, a proclamat ideea că bunurile aflate în sectorul de stat nu comportă protecție prin intermediul asigurărilor, ci prin pârghii financiar bugetare; bunurile aflate în sectorul cooperatist agricol comportă prioritar asigurarea lor prin efectul legii; asigurările cu caracter facultativ vizează după caz, bunuri, persoane și răspundere civilă.

În perioada 1970 – 1976 au fost elaborate acte normative cu caracter general privind organizarea activității de asigurare, dar și regulamentele de asigurare pentru fiecare formă de asigurare în parte, prin efectul legii și facultativ după caz. A fost reglementat, astfel, cadrul organizatoric și de funcționare al Administrației Asigurărilor de Stat, stabilindu-se drepturile și obligațiile organizației unice de asigurare din țara noastră cu privire la administrația asigurărilor prin efectul legii și facultative. Dacă până la această dată , prin efectul legii erau asigurate cea mai mare parte din bunurile aparținând organizațiilor cooperatiste din agricultură și o parte din bunurile deținute de persoanele fizice : clădiri și alte construcții și o parte din animale, începând din anul 1972 s-a introdus asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de circulație și asigurarea prin efectul legii a călătorilor pentru cazurile de accidente. De asemenea , a avut loc o lărgire a sferei asigurărilor facultative, s-au elaborat normele privind încheierea și executarea contractului de asigurare și s-au reglementat operațiunile de reasigurare privitoare la asigurările maritime, de aviație etc.

Și asigurările de viață au fost reconsiderate, mai ales prin aplicarea Regulamentului asigurărilor mixte de persoane, conceput astfel încât să permită practicarea asigurărilor de persoane, varianta de bază, mixtă, împreună cu asigurarea suplimentară de pensie pentru urmași, precum și asigurarea mixtă și suplimentară de accidente, cu sau fără examinare medicală.

Din analiza sistemului de asigurări care a funcționat în România în perioada 1949 – 1990, se desprind următoarele aspecte mai importante:

monopolul total al statului în sectorul asigurărilor, cu toate consecințele care decurg din acesta;

ponderea mare a asigurărilor prin efectul legii în totalul activității de asigurare în condițiile în care pe plan mondial se manifestă o tendință contrară;

varietatea formelor de asigurare, circa 70, prin efectul legii și facultative, în cadrul a trei grupe de ramuri – bunuri, persoane și răspundere civilă;

ponderea însemnată a asigurărilor agricole, dar fără efect deosebit;

orientarea și practicarea asigurărilor, în principal, în afara patrimoniului public pentru bunuri ale întreprinderilor de stat și ale instituțiilor publice, cu unele excepții;

realizarea unor operațiuni de reasigurare, de comisariat de avarie și de mandatare în străinătate etc.

Evoluția pieței asigurărilor din 1990 pâna în prezent

Tranziția la economia de piață, proces complex în cadrul căruia reforma economică constituie principalul pivot, a impus cu necesitate măsuri de restructurare și organizare pe baze noi a economiei naționale. Au fost și sunt necesare în continuare măsuri care să ducă la transformarea radicală a sistemului economic existent, care să faciliteze funcționarea mecanismelor și pârghiilor specifice economiei de piață. Monopolul statului, care funcționa în diverse domenii de activitate, treptat a început să fie înlăturat făcând loc liberei concurențe. Aceste mutații au vizat și sectorul asigurărilor, ca element important al complexului mecanism al economiei de piață. Ca urmare în domeniul asigurărilor reforma economică a început prin măsurile instituite pe plan organizatoric și funcțional începând din anul 1991.

Începând cu 1 ianuarie 1991, fosta Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS și-a încetat activitatea. Portofoliul de asigurări și patrimoniul acestei instituții au fost preluate de primele trei societati comerciale pe actiuni, societăți de asigurare, nou constituite, cu capital integral de stat: Asigurarea Românească- ASIROM, ASTRA și CAROM.. Acesta a dat startul unei noi dezvoltari a pietei de asigurare si reasigurare din Romania, in urmatorii ani aparand numeroase societati cu capital privat, fie romanesc fie in parteneriat cu societati straine.

Societatea Asigurarea Românească S.A – ASIROM- a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață în sumă de 6100 milioane lei, cele aferente asigurării obligatorii, asigurările facultative de autovehicule și alte asigurări, în sumă de 1000 milioane lei, iar în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, precum și bunurile imobile ale fostei societăți, incluse în capital. ASIROM are sediul central în București și își desfășoară activitatea în teritoriu prin sucursale, filiale , agenții și reprezentanțe în țară și chiar în străinătate. Conform statutului de organizare și funcționare, ASIROM, în calitate de societate de asigurare -reasigurare practică următoarele categorii de asigurări: asigurări obligatorii prevăzute de actele normative, asigurări facultative de bunuri, persoane și răspundere civilă autovehicole, maritime și de transport, de aviație, de incendiu și alte pagube de bunuri, viață, persoane altele decât cele de viață, răspundere civilă, de credite și garanții, de pierderi financiare în condiții de concurență.

Societatea ASTRA S.A. are sediul central în București, dispune de filiale în țară și de reprezentanțe în străinătate, fiind în proces de extindere și consolidare pe piața asigurărilor. Cu un capital social inițial de 3500 milioane lei s-a constituit prin reluarea activelor și pasivelor corespunzătoare de la societățile mixte cu participare ADAS în străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea, putând însă dezvolta și alte forme de asigurări facultative. În calitate de societate de asigurare – reasigurare, practică toate formele de asigurări facultative de persoane, altele decât cele de viață, de autovehivcole, maritime și de transport, de aviație, de incendiu și alte pagube la bunuri, de răspundere civilă, de credite și garanții, de pierderi financiare din riscuri asigurate și asigurări de toate formele cuprinse în statutul societății. În prezent societatea ASTRA S.A. practică și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.

Agenția CAROM S.A. a fost înființată în întregime cu capital de stat în valoare de 20 milioane lei; acestă societate de intermediere își are sediul în București și conform statutului ei de activitate, prestează servicii specializate în domeniul asigurărilor cum ar fi; constatarea daunelor, evaluarea pagubelor, stabilirea și plate despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurare din străinătate și cazurile de pagube produse în străinătate la automobiliști români asigurați la societăți de asigurare din țara noastră. Ca orice societate de intermediere CAROM S.A. își procură veniturile din comisioanele practicate la serviciile prestate.

În anul următor, respectiv 1992, cu sprijinul statului român, s-a înființat Banca de Export Import a României (EXIMBANK S.A.). Este organizată ca o societate comercială pe acțiuni ce activează în sistemul bancar și în cel de asigurare a creditului de export. Potrivit statutului său și a legislației în vigoare, Eximbank desfășoară operațiuni atât în nume și în cont propriu, cât și în numele și în contul statului, ca agent autorizat al acestuia.

Desființarea ADAS-ului care deținea monopolul în domeniul asigurărilor și înființarea de societăți comerciale de stat în domeniul asigurărilor a necesitat adoptarea unor legi privind constituirea, organizarea și funcționarea asigurărilor, indiferent de forma de proprietate și modul de asigurare. Potrivit legii nr. 47 din 16 iulie 1991, activitatea de asigurare din țara noastră se desfășoară prin trei categorii de societăți și anume:

Societăți de asigurare, societăți de asigurare – reasigurare și societăți de reasigurare, care își asumă obligații prin acceptarea de riscuri în schimbul plății unor prime de către asigurați sau după caz, de reasigurați. Deosebirea dintre ele constă în aria activității desfășurate: asigurare, asigurare și reasigurare sau numai reasigurare. Din punct de vedere al formei juridice se pot constitui fie ca societăți pe acțiuni, fie ca societăți cu răspundere limitată;

Societăți de intermediere, denumite agenții de intermediere, care negociază și încheie contracte de asigurare și reasigurare sau prestează servicii privind încheierea și executarea unor asemenea contracte;

Societăți care prestează alte servicii de asigurare, de exemplu activitatea de comisariat de avarie, agent de lichidare, agent de recuperare.

Apariția legii nr. 47 din 16 iulie 1991, a marcat desființarea monopolului de stat în domeniul asigurărilor, fapt concretizat prin înființarea în perioada următoare, de societăți cu capital privat sau mixt, unele având în profilul lor asigurări din cadrul unei singure ramuri, altele însă și-au stabilit un profil larg, general. La mijlocul anului 1996 erau înregistrate la OSSAR, în afara de societățile de asigurare cu capital de stat, un număr de 45 de societăți de asigurare cu capital privat. În plus în economia românească a asigurărilor mai activează în afară de agenția CAROM un număr de aproximativ 200 de societăți de intermediere. Dintre acestea reținem pe cele ale băncilor Agricola, de Dezvoltare, Comercială, BancPost, Marsh &Mc Lennau Romania.

Dintre societățile de asigurare care au luat ființă și funcționează după anul 1992 amintim: „Ion Țiriac", „Asigurare – reasigurare ARDAF -S.A.", „ UNITA – S.A.", „Generala Asigurări" etc.

În România se pot constitui societăți de asigurare în domeniul asigurărilor cu participare străină. Acest lucru este posibil numai prin asociere cu persoane fizice sau juridice române.

Legea 47 din 1991 stipulează faptul că societățile comerciale străine și asociațiile asigurătorilor străini pot înființa reprezentanțe în țara noastră dacă sunt respectate următoarele cerințe:

să aibă personalitate juridică în țara de origine și să fi desfășurat o activitate în domeniul asigurărilor în ultimii 10 ani și să nu se afle în stare de insovabilitate sau de faliment;

să depună la o unitate bancară din România o garanșie în numerar echivalentă cu limita minimă a capitalului prevăzut a fi vărsat la constituirea societăților;

să obțină în prealabil avizul Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare (OSSAR) din cadrul Ministerului Finanțelor.

Prin condițiile cerute la înființarea în România de reprezentanțe a unor societăți de asigurare străine se urmărește protejarea intereselor asigurătorilor români.

Pentru a asigura solvabilitatea activității desfășurate, societățile de asigurare și reasigurare nu trebuie să-și asume prin contracte obligații peste capacitatea lor de plată.

Prin lege, aceste societăți își pot asuma anual obligații din contracte de asigurare și reasigurare corespunzătoare unui volum de prime care, după deducerea primelor cedate în reasigurare, să nu depășească un plafon echivalent cu până la de cinci ori suma capitalului social vărsat și a rezervelor de capital. În scopul prevenirii ajungerii în incapacitate de plată, datorită asumării unor riscuri supradimensionate sau de o structură neavantajoasă, societățile de asigurări sunt abilitate de lege să cedeze în reasigurare părți din obligațiile asumate, în reciprocitate sau unilateral.

Societățile comerciale din domeniul asigurărilor se pot asocia în uniuni naționale și pot adera la organisme internaționale cu caracter profesional. Aceste societăți au obligația să-și constituie, potrivit obiectului lor de activitate, rezerve de prime pentru asigurările de viață, precum și rezerve de prime și de daune pentru celelalte feluri de asigurări și reasigurări. Aceste sume se scad din venituri pentru determinarea profitului brut.

Societățile de asigurări și reasigurări pot să-și fructifice fondurile proprii și pe cele atrase temporar prin activitatea desfășurată, sub forma veniturilor din dobânzi pentru disponibilitățile păstrate în bănci sau case de economii și pot investi o parte din capital, din rezerve de capital sau din rezerve tehnice în titluri de valoare, bunuri mobiliare sau imobiliare sau le pot utiliza pentru acordarea de credite instituțiilor bancare cu respectarea unui coeficient de lichiditate stabilit inițial prin statut.

Un act normativ de o deosebită importanță este Legea asigurărilor și reasigurărilor 136/1995 care aduce unele noutăți și precizări, cele mai importante fiind legate de existența unei singure asigurări obligatorii, cea de răspundere civilă auto, cedarea în reasigurare pe piața internațională se face numai în măsura în care riscurile care fac obiectul reasigurării nu pot fi plasate pe piața internă. Un moment deosebit în aplicarea reformei economice în domeniul asigurărilor l-a constituit înființarea Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare (OSSAR) din cadrul Ministerului Finanțelor, având rolul de a supraveghea aplicarea dispozițiilor legale în sectorul asigurărilor, de a preveni starea de insolvabilitate a societăților comerciale din domeniul asigurărilor și de apărare a drepturilor asiguratilor Apar de asemenea unele precizări privind locul și rolul OSSAR – ului în cadrul economiei asigurărilor, precum și ca noutate, constituirea și gestionarea de către Biroul Asigurărilor de Autovehicole din România a Fondului de protecție a victimelor străzii și de către OSSAR a fondului de protejare a asiguraților.

În concluzie se poate aprecia că prezentarea cadrului legislativ al economiei asigurărilor, în acest moment, se bazează pe cunoașterea în detaliu a statutelor de funcționare a societăților de asigurare și reasigurare, Legea nr. 47 pe 1991, Legea 136/1995, a cadrului legislativ de funcționare a OSSAR – ului etc.

Evoluția economiei naționale va determina fără îndoială modificarea și perfecționarea neîntreruptă a cadrului legislativ românesc Astfel incep sa se formeze marile societati de asigurare de la noi din tara, dealungul timpului fiecare cautand parteneriate cu companii straine care au secole de traditie si de experienta in ceea ce priveste domeniul asigurarilor si reasigurarilor. Pe langa asiguratori au aparut si societati de intermediere in asigurari. Acestia si-au asumat rolul de agenti dar in unele cazuri si de brokeri de asigurari. Termenul de "broker de asigurare" a fost introdus abia in anul 2000, odata cu Legea 32/2000 care privea societatile de asigurare dar si infiintarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA).In ziua de azi, piata asigurarilor de la noi din tara este dominata de grupuri internationale cu traditie si experienta in domeniu, precum Generali Group, Groupama sau Vienna Insurance Group care este unul din liderii pietei asigurarilor din Romania. Companiile de asigurari sunt intr-o continua schimbare, adaptandu-se la cerintele pietei dar si la situatia economico-financiara din tara. Toate aceste schimbari duc la imbunatatirea si promovarea politelor de asigurare de toate tipurile, ceea ce este benefic pentru asiguratori dar si asigurati.

Integrarea României în Uniunea Europeană, atrage după sine o serie de norme și în asigurări.Acum ne aflăm în perioada de preconsolidare pe piața asigurărilor și sunt urmărite spre a sefinaliza următoarele:· Finalizarea primului ciclu de adaptare a cadrului legislative la normele europene;· Manifestarea (înca timid) a efectelor aplicării supravegherii și controlului bazate pe principiile prudențialității;· Creșterea interesului investitorilor strategici (asigurători internaționali) pentru piațaromânească.În ceea ce privește cadrul legislativ-instituțional avem de în vedere următoarele aspecte:· Introducerea normelor cu character preventive și prudențial în legătură cu evaluareaactivității asigurătorilor ► Majorarea limitelor de capital social-dispariția jucătorilor mici Calculul indicatorilor de siguranță financiară-demascarea “companiilor  bombă”► Lobby pentru execitarea atribuțiilor de control și supraveghere corect șinepărtinitor-responsabilizarea CSA· Crearea progresivă a cadrului de liberalizare a pieței RCA· Reformarea legislației incidente asigurărilor sociale (sănătate, pensii)· Posibila introducere a obligativității asigurării locuințelor Toate aceste schimbări în cadrul legislativ-instituțional vor duce la posibile efecte pe piață, cum ar fi: concentrarea pieței (transferuri de portofoliu, achiziții, fuziuni); posibilități totmail imitate de “cosmetizare” a situațiilor fianciare; scăderea profitabilității la nivelul pieței;revizuirea politicilor de subscriere; tendințe de (re)configurare a cotelor de piață pe diferiteleclase de asigurări: RCA, Carte Verde, sănătate, pensii.

1.2.Cadrul juridic al asigurărilor

Până la sfârșitul anului 1989, România dispunea de o singură societate de asigurări de stat. ADAS Economia de piață a impus însă necesitatea creării unor structuri noi, precum și calificarea de noi cadre, activitatea de asigurare și reasigurare desfășurându-se în prezent prin societăți de asigurare, de asigurare-reasigurare și societăți de reasigurare cu capital de stat, privat sau mixt.

La sfârșitul anului 1998, erau înregistrate 64 de societăți de asigurare, dar dintre acestea, numai 51 de societăți și-au desfășurat activitatea, celelalte 13 neîncasând prime în cursul anului 1998. Din totalul de 64 de societăți de asigurare numai 5 sunt constituite sub forma societăților cu răspundere limitată, celelalte fiind societăți pe acțiuni, toate desfășurându-și activitatea potrivit Legii nr.47/1991.

Activitatea de asigurare se desfășoară și prin societăți de intermediere, care negociază și încheie contracte de asigurare și reasigurare pentru societățile menționate mai înainte, ori pentru societăți care prestează alte servicii privind încheierea și executarea unor astfel de contracte. (Art. 1 din Legea 47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor).

Până la data de 10.04.2000, cadrul legislativ, în domeniul asigurărilor era reprezentat, în principal, de Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, Legea nr. 136 din 1995 privind asigurările și reasigurările di România, Hotărârea de Guvern nr. 574/1991, privind atribuțiile Oficiului de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare, precum și de alte hotărâri de guvern și norme prudențiale, emise de Ministerul Finanțelor. Din data de 10.04.2000, a intrat în vigoare Legea nr.32 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor. La data intrării în vigoare a noii legi a asigurărilor se abrogă Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, precum și H.G. nr. 574/1991 privind atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare.

Prin adoptarea acestei legi se urmărește armonizarea legislației românești cu cea comunitară, precum și crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilității asigurătorilor și stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internațional. Acest proiect de lege a fost elaborat de Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare, cu sprijinul Fondului Britanic de Know – How și reglementează:

organizarea și funcționarea societăților comerciale de asigurare, de asigurare – reasigurare și de reasigurare, a societăților mutuale, precum și a intermediarilor în asigurări;

organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va prelua atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare;

supravegherea asigurătorilor și reasigurătorilor care desfășoară activitatea în și din România;

supravegherea activității intermediarilor în asigurări ți reasigurări, precum și a altor activități în legătură cu acestea.

În textul noii legi sunt cuprinse doar prevederi cu caracter general, urmând ca, în termen de trei luni de la adoptarea legii, să se elaboreze norme și regulamente de aplicare a legii.

Pentru supravegherea SI respectarea legii in domeniul asigurarilor se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă având următoarele atribuții:

elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative, care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu, precum și avizarea actelor administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurări;

supravegherea situației financiare a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraților sau a potențialilor asigurați, în care scop poate dispune efectuare de controale asupra activității asigurătorilor sau brokerilor de asigurare;

luarea măsurilor necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice;

participarea, ca membru, la asociațiile internaționale ale autorităților de supraveghere în asigurări și reprezentarea României la conferințe și la întâlniri internaționale referitoare la supravegherea în asigurări;

aprobarea acționarilor semnificativi și a persoanelor semnificative ale asigurătorului, în conformitate cu criteriile stabilite prin norme;

aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător înregistrat în România;

aprobarea transferului de portofoliu;

îndeplinirea altor atribuțiuni prevăzute de lege;

poate solicita prezentarea de informații și de documente referitoare la activitatea de asigurare, atât la asigurători, cât și la orice altă persoană care are legătură cu activitate acestora;

participă la elaborarea planului de conturi, a normelor și regulamentelor contabile, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este obligată să prezinte Parlamentului, în termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exercițiu financiar, un raport asupra pieței asigurărilor din România, precum și o informare privind activitățile desfășurate, urmând să editeze și să publice un raport informativ anual asupra pieței de asigurări, instituțiilor și organismelor acesteia.

Potrivit noii legi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite decizii prin care:

aprobă norme de aplicare a prevederilor prezentei legi;

impune interdicții, acordă, suspendă sau retrage autorizații;

modifică sau revocă condiții, cerințe sau termeni impuși de aceasta prin actele sale;

aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor;

aprobă transferul portofoliului de asigurări;

aprobă persoanele care vor examina activitatea de asigurări de viață;

aprobă componența și avizează statutul Corpului Experților în Asigurări, care funcționează pe lângă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

stabilește salarizarea membrilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și a personalului său;

dispune efectuarea de acțiuni de analiză, îndrumare și control ale operatorilor din domeniu;

dă dispoziții privind prezentarea de documente, situații, informații și audieri;

constată și aplică sancțiuni operatorilor din domeniu pentru încălcarea prevederilor prezentei legi și a normelor sale de aplicare.

Legea nr. 32/2000 cuprinde și o secțiune care se referă la obligațiile asigurătorilor autorizați, pe care aceștia trebuie să le îndeplinească, pentru o gestionare prudentă a activității lor, astfel încât să poată fi monitorizați, în mod adecvat de către autoritatea de supraveghere.

Astfel, fiecare asigurător trebuie:

să mențină un anumit capital social (7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale exceptând asigurările obligatorii; 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale; 10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viață) și o marjă de solvabilitate;

să-și conducă activitatea pe baze prudențiale și competente;

să prezinte periodic rapoarte asupra activității desfășurate;

să gestioneze separat fondul de asigurări de viață;

să constituie și să mențină separat rezerve tehnice etc.

Pentru ca un asigurător să poată fi înmatriculat la Registrul Comerțului, trebuie să dețină

autorizația de constituire emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Cererile pentru autorizarea constituirii și pentru autorizarea de funcționare vor fi adresate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va verifica dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

societatea va dispune de marja de solvabilitate legală, fapt ce rezultă din studiul de fezabilitate;

capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liber vărsat este în conformitate cu prevederile legale;

societatea prezintă un program de reasigurare corespunzător, sau dovedește că nu este necesar să apeleze la un astfel de plan de reasigurare;

societatea prezintă calcule actuariale pentru activitatea de asigurări de viață;

numele societății nu induce în eroare publicul;

societatea va desfășura numai activități în legătură cu activitatea de asigurare;

în cazul unui asigurător străin, dacă face dovada că, în țara în care este înregistrat, s-a constituit legal și desfășoară o activitate de asigurare, similară cu cea pentru care se solicită autorizarea în România, de cel puțin 5 ani.

Având în vedere dispozițiile prevăzute în noua lege, precum și dispozițiile legii abrogate privind societățile de asigurare, se observă unele modificări importante în ceea ce privește procedura de autorizare a societăților din domeniul asigurării. Astfel, cerințele care trebuie îndeplinite pentru obținerea autorizației, conform prevederilor noii legi, sunt mai numeroase și mai dificil de îndeplinit, pe când în Legea nr. 47/1991, în afara condițiilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 modificată, singurele condiții ce trebuiau îndeplinite erau:

prezentarea unui memoriu de fundamentare la O.S.A.A.R., care să cuprindă o prezentare a obiectului de activitate și a bazelor financiare ale acesteia;

prezentarea proiectului de contract de societate și statut și a declarației cu privire la capitalul social subscris și vărsat.

În urma analizei documentației depuse, Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare emitea sau nu un aviz favorabil. Împotriva avizului nefavorabil, care era în mod obligatoriu motivat, se putea face contestație la ministrul economiei și finanțelor, iar decizia acestuia putea fi atacată la Tribunalul București.

Precizăm că, spre deosebire de Legea nr.47/1991, care nu prevedea un termen de eliberare a autorizației de funcționare de către O.S.A.A.R., în noua lege se dispune: „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de cel mult 4 luni de la înregistrarea cererii de autorizare, va decide asupra autorizării de constituire sau respingerii cererii de autorizare." Împotriva respingerii cererii de autorizare, solicitantul poate face plângere la Curtea de Apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.

O altă modificare importantă adusă Legii nr.47/1991 este aceea că, ulterior eliberării autorizației de constituire a societății, este necesar o nouă autorizație de funcționare a societății, pentru ca societatea să-și poată exercita efectiv activitatea. În urma eliberării autorizației de constituire a societății, aceasta trebuie înregistrată la Registrul Comerțului, potrivit legii societăților comerciale și a legii privind Registrul Comerțului.

În termen de 6 luni de la data eliberării autorizației de constituire, solicitantul va depune la Comisia de Supraveghere documentele care atestă înmatricularea legală a societății, urmând ca, după 60 de zile de la data primirii documentelor, Comisia să decidă asupra eliberării autorizației de funcționare. Dacă studiul de fezabilitate inițial a fost modificat, Comisia va proceda la analizarea acestuia încă o dată, putând ca, în urma verificărilor efectuate să revoce autorizația de constituire. Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, autorizația de funcționare fiind eliberată asigurătorului, acesta își va putea începe activitatea.

Pentru eliberarea autorizației de constituire și de funcționare a societății, solicitantul trebuie să achite anumite taxe la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; taxa de autorizare nu se restituie în cazul respingerii cererii de autorizare. În urma eliberării autorizațiilor de către Comisie, asigurătorul își începe efectiv activitatea, fiind obligat să respecte anumite norme prudențiale specifice și să prevadă:

organizarea și desfășurarea activității cu prudență și profesionalism, în concordanță cu natura și mărimea activității prestate;

încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condițiile de pregătire și competență profesională.

În ceea ce privește asigurările facultative, asigurătorul trebuie să elaboreze:

propriile condiții de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

propriile clauze de asigurare care pot modifica condițiile de asigurare, în funcție de opțiunea proprie sau cea a asiguratului;

propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

propriile reglementări și instrucțiuni de constatare și lichidare a daunelor, în strictă concordanță cu prevederile din condițiile și clauzele de asigurare;

reglementări interne privind constituirea și menținerea rezervelor tehnice, în funcție de propriul sistem de evidență operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurătorul are obligația să conducă evidența contabilă și operativă care să permită:

întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa, în ansamblu, este rentabilă.

De asemenea, asigurătorul trebuie să supravegheze activitatea unităților din subordine și a agenților săi, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare desfășurată de asigurător.

Societatea de asigurare este obligată să își organizeze procedurile de control intern, în așa fel încât să îndeplinească prevederile legale.

În Art. 21 din noua lege se dispune că: „Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligația să constituie și să mențină următoarele rezerve tehnice":

Rezerve de prime: se calculează lunar, prin însumarea cotelor părți din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor net subscrise și această rezervă să reflecte primele nete alocate părții din riscurile expirate la data calculării.

Rezerva de daune: se creează și se calculează lunar în baza estimărilor pentru avizările de daună primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune.

Rezerva de daune neavizate: se creează și se ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate.

Rezerva de catastrofă: se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puțin nivelul reținerii proprii sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale; acestă rezervă este deastinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală.

Rezerva pentru riscuri neexpirate: se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate la acea dată, în măsura în care valoarea estimată a acestora depășește suma dintre rezerva de prime și primele care urmează a se mai încasa la aceste contracte.

Rezerva de egalizare: se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile. Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite și menținute în condițiile legii, reprezintă obligații ale asigurătorului și se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului. În cazul în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor și plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui și menține în valută.

Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin norme.

O altă problemă care n-a fost abordată în Legea nr. 47/1991, dar care a fost luată în discuție la elaborarea Legii nr. 32/2000, este aceea a acțiunilor emise de către societatea de asigurări. Astfel, acțiunile nu pot fi decât nominative, orice formă de asociere prin care proprietatea acțiunilor este ascunsă Comisiei de Supraveghere Asigurărilor fiind lovită de nulitate. Scopul aceste dispoziții este acela de a se asigura o mai mare transparență în ceea ce privește acționarii societății.

Legea nr. 32/2000 cuprinde și prevederi referitoare la activitate de asigurări de viață, aceste dispoziții completându-se cu dispozițiile Legii nr. 136/1995. Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viață este obligat:

Să înregistreze toate veniturile și cheltuielile aferente asigurărilor de viață într-un cont separat, care să constituie și să aparțină unui fond de asigurare distinct (fondul asigurărilor de viață);

Să asigure conducerea contabilității fondului asigurărilor de viață pentru identificarea operativă a activelor și a obligațiilor aferente acestuia.

Asigurătorul care desfășoară o activitate de asigurare de viață trebuie să calculeze obligațiile aferente fondului asigurărilor de viață și ale rezervelor matematice necesare, examinând dacă există o concordanță între fondurile asigurărilor de viață și activele aferente. În urma efectuării acestor analize, asigurătorul trebuie să redacteze un raport asupra asigurărilor de viață, o copie a acestui raport urmând a fi depusă la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care va analiza situația financiară a fondului.

În capitolul VII din noua lege este reglementată activitatea pe care o desfășoară „intermediarii în asigurări", adică agenții de asigurare și brokerii de asigurare.

Societățile de asigurare sunt obligate să exercite activități de asigurare doar prin brokeri autorizați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

În cea ce privește persoanele fizice, acestea își pot desfășura activitatea ca agenți de asigurare doar dacă dețin o autorizație valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, numită „contract de agent".

În baza acestei autorizații, agenții de asigurare pot acționa în numele societății de asigurare. Agenții de asigurare – persoane fizice – au dreptul să se înregistreze la Camera de Muncă, în raza căreia domiciliază, pentru a li se calcula vechimea în muncă și pentru a achita taxele necesare în vederea constituirii fondurilor de pensii și de asigurări sociale.

În cazul în care un asigurat încheie un contract de asigurare printr-un agent, atunci societatea de asigurare, în numele căreia a acționat agentul, este răspunzătoare față de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare. Legea prevede interdicția, în sarcina agentului de asigurare, de a intermedia aceeași clasă de asigurări pentru mai mulți asigurători.

Referitor la brokerii de asigurare, aceștia au dreptul să-și desfășoare activitatea în baza autorizației de funcționare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va fi eliberată numai în cazul în care au fost îndeplinite următoarele cerințe:

Să fie persoană juridică;

Să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate să fie mai mică decât 150 milioane lei; această valoare va fi actualizată prin norme de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

Să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în concordanță cu cerințele prevăzute de norme;

Să aibă ca obiect de activitate brokerajul în asigurări și activități conexe.

Ulterior eliberării autorizației de funcționare de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, orice broker de asigurare trebuie:

Să păstreze și să pună la dispoziția Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la cerere, registrele și înregistrările contabile care să evidențieze și să explice operațiunile efectuate în timpul desfășurării activității; de asemenea este obligat să furnizeze informații privind contractele de asigurare încheiate, precum și informații referitoare la înțelegerile cu asigurătorii;

Să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în ceea ce privește raportările, precum și activitățile pe care le desfășoară.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este îndreptățită să refuze eliberarea autorizației de funcționare, în cazul în care brokerul de asigurare se află într-una di următoarele situații:

Acționarul semnificativ sau persoana semnificativă a solicitantului are cazier judiciar;

Societatea nu are cel puțin un angajat cu carte de muncă, care să îndeplinească condițiile de pregătire și experiența prevăzute în normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

Numele solicitantului induce în eroare publicul;

Solicitantul nu respectă cerințele privind capitalul social necesar, precum și cele referitoare la necesitatea existenței unui contract de asigurare de răspundere civilă.

În cazul în care Comisia de Supraveghere observă, după eliberarea autorizației de funcționare, că brokerul de asigurare a ajuns în una din situațiile precizate mai înainte, aceasta poate retrage autorizația acordată.

Aceeași sancțiune operează și în cazul în care brokerul nu a achitat taxele pentru brokerii de asigurare prevăzute de lege.

Astfel, conform Art.36 din lege, brokerul de asigurare trebuie să achite, la depunerea cererii de autorizare, o taxă de autorizare, al cărei cuantum se va actualiza periodic, în funcție de rata inflației, prin decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Pe durata valabilității autorizației, brokerii de asigurări sunt obligați să achite o taxă de funcționare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor de maximum 0,3% din comisioanele încasate în perioada pentru care sunt datorate.

Pentru nevirarea sau virarea cu întârziere a taxei de funcționare prevăzută mai înainte, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va calcula majorări de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare, referitoare la sumele nevirate la termen la bugetul de stat.

Partea finală a legii cuprinde prevederi cu privire la transferul de portofoliu, procedura de lichidare a unui asigurător, normele și regulamentele ce pot fi emise de autoritatea de supraveghere, sancțiuni și scutiri de impozite și taxe. Spre deosebire de Legea nr. 47/1991, în Legea nr. 32/2000 sunt prevăzute dispoziții referitoare la redresarea și reorganizarea asigurătorilor.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în cazul în care constată că asigurătorul, prin activitatea desfășurată, pune în pericol onorarea obligațiilor asumate față de asigurați, va solicita Consiliului de Administrație al asigurătorului să întocmească și să aplice un plan de redresare financiară, în care să se prevadă în principal:

Limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise pe o anumită perioadă, astfel încât acestea să nu depășească anumite valori;

Interzicerea vânzării sau reînnoirii contractelor de asigurare de un anumit tip;

Interzicerea efectuării anumitor investiții;

Majorarea capitalului social vărsat sau a fondului de rezervă liberă vărsat;

Orice măsuri pe care le consideră necesare în vederea redresării.

Dacă măsurile prevăzute în planul de redresare nu au dat rezultate, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate, în scopul prevenirii insolvabilității unui asigurător, să solicite curții de Apel din București numirea unui administrator special. Toate atribuțiile legale ale persoanelor semnificative ale asigurătorului vor fi transferate administratorului special pe durata numirii sale. Pe aceeași durată se suspendă dreptul de vot în privința numirii și revocării administratorilor și dreptul la dividende al acționarilor, activitatea Consiliului de Administrație și a cenzorilor, precum și dreptul la remunerație al Consiliului de Administrație și al cenzorilor.

În ceea ce privește lichidarea unui asigurător, decizia aparține instanței judecătorești, decizie luată pe baza legislației cu privire la faliment, sau în urma sesizării de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în măsura în care această decizie protejează interesul asiguraților.

În cazul în care a început procedura de lichidare, asigurătorul poate dovedi că nu mai este în stare de insolvabilitate, răsturnând prezumția că, dacă există dovada că acesta a fost insolvabil în orice moment înainte de începerea procedurii de lichidare, este în continuare insolvabil.

Există dispoziții speciale referitoare la lichidarea unui asigurător ce exercită activitatea de asigurări de viață. Astfel, instanța judecătorească pate decide ca polițele de asigurări de viață să rămână în vigoare, păstrându-se activele aferente fondului asigurărilor de viață. În acest scop, lichidatorul este obligat să prezinte instanței judecătorești un plan pentru continuarea polițelor de asigurări de viață, iar instanța, prin decizia dată, nu va permite efectuarea de noi contracte de asigurări. Planul trebuie să cuprindă dispoziții referitoare la continuarea polițelor de asigurări de viață, cu respectarea normelor prudențiale specifice, interesul asiguraților fiind primordial. Instanța poate aproba în aceste condiții planul propus de lichidator, chiar dacă în planul prezentat se prevede posibilitatea modificării polițelor de asigurări de viață și a sumelor asigurate. Dacă se inițiază procedura de lichidare, în urma unei hotărâri judecătorești, asigurații vor beneficia de prioritate asupra activelor asigurătorului, având întâietate față de ceilalți creditori ai asigurătorilor, dar numai dacă s-au achitat cheltuielile ce au fost necesare pentru lichidare.

În cazul unui asigurător care a exercitat o activitate de asigurări de viață, activele ce reprezintă fondul asigurărilor de viață vor fi folosite numai pentru achitarea obligațiilor față de asigurații care dețin polițe de asigurare de viață.

În ultimul capitol al Legii nr. 32/ 2000 sunt cuprinse dispoziții referitoare la impozite și taxe.

Astfel, sunt scutite de impozite și taxe:

Primele de asigurare și reasigurare, precum și comisioanele aferente acestora;

Despăgubirile, sumele asigurate și orice alte drepturi ce se acordă asiguraților, beneficiarilor sau terțelor persoane păgubite, din asigurările de orice fel;

Transferurile de valori ale plasamentelor și transferurile de portofolii de asigurări intervenite între asigurători, din patrimoniul societății cedente în patrimoniul celei cesionare;

Contribuțiile plătite de asigurători și brokerii de asigurare la uniuni profesionale de profil.

Precizăm că această ultimă scutire reprezintă o noutate, deoarece în Legea nr. 47/1991 nu se făceau referiri la contribuțiile ce se achită de către asigurători și brokerii de asigurare la uniunile profesionale din care fac parte. Având în vedere faptul că dispozițiile cuprinse în noua lege sunt mult diferite față de cele cuprinse în Legea nr.47/1991, se prevede un termen de 12 luni pentru ca asigurătorii să se poată conforma noilor dispoziții.

În primul rând aceștia trebuie să-și majoreze capitalul social, pentru a atinge limita minimă stabilită prin noua lege. De asemenea, în cazul societăților al căror capital social este divizat în acțiuni nominative, procedură care poate dura o perioadă de timp mai lungă. Majorarea capitalului social pare a fi preocuparea primordială a companiilor de asigurări, ca urmare a intrării în vigoare a noii legi. Pentru societățile care nu au această posibilitate, alternativele sunt fuziunea cu alte societăți sau lichidarea.

În urma analizei situației capitalizării societăților de asigurare, din punct de vedere al prevederilor noii legi, se constată că 50 din cele 73 de societăți înregistrate la sfârșitul anului la OSSAR au un capital social mai mic de 7 miliarde lei, iar 24 dintre acestea au capital social sub un miliard de lei. Conform noii legi, limitele minime ale capitalului social sunt: de 7 miliarde lei pentru asigurările generale, exceptându-le pe cele obligatorii, de 14 miliarde lei pentru asigurările generale, inclusiv cele obligatorii și de 10 miliarde lei pentru asigurările de viață.

O companie care practică toate categoriile de asigurări va trebui să dețină un capital social de minimum 24 de miliarde lei, care va fi actualizat periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Piața asigurărilor va suferi modificări importante datorită prevederilor referitoare la capitalul social minim, dar, în final, de aceste modificări vor beneficia în primul rând asigurații, acesta fiind, de altfel, și obiectivul urmărit.

Este posibil ca din 73 de companii de asigurări să rămână doar 20-30 , dar dacă acestea vor face față cerințelor pieței, atunci și misiunea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va fi mai ușoară. Având în vedere faptul că unele dispoziții sunt neclare și că au rămas nereglementate anumite probleme specifice domeniului asigurărilor, este imperios necesară adoptarea normelor de punere în aplicare a acestei legi, atribuție ce revine în răspunderea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Cu toate aceste deficiențe, apariția noii legi a asigurărilor, care reglementează condițiile de autorizare și funcționare a societăților din domeniul asigurărilor, reprezintă o condiție absolut necesară pentru armonizarea legislației românești cu cea a statelor Uniunii Europene.

1.3.Date statistice privind dezvoltarea economică a asigurărilor

Piața asigurărilor din România este în plină expansiune, chiar dacă, în prezent, nivelul sumelor plătite pe cap de locuitor ca prime de asigurare este mult inferior celui înregistrat în alte țări din europa Centrală și de Est. Primele de asigurare plătite în România pe cap de locuitor s-au ridicat, în 1995 la 0,68 dolari și au crescut semnificativ în 1999 și 2000 la 1,47 dolari și, respectiv la 2,3 dolari.

În același timp, piața asigurărilor din România este considerată de specialiști ca nefiind încă foarte deschisă, întrucât două mari societăți și anume ING Nederlanden și Asirom încasează 78% din volumul total al primelor de asigurare din România.

Potrivit unui sondaj efectuat în luna septembrie la nivelul Capitalei de către Media Controller Reaserch Company, numai 20% dintre bucureștenii de peste 18 ani dețin polițe de asigurare.

Majoritatea acestora sunt de sex masculin, au vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani, au venituri peste medie și un grad mediu de școlarizare.

Potrivit sondajului, atitudinea pasivă față de asigurări este determinată, la nivelul individului, de lipsa deprinderii de a apela la serviciile societăților de asigurări, de slaba dezvoltare a simțului proprietății, de existența unei mentalități tradiționale, de lipsa componentei educative referitoare la un comportament pe termen lung, ca și a unor strategii comportamentale pe termen lung, precum și de insuficienta cunoaștere a ofertei societăților de asigurare.

La nivelul companiilor de asigurare, deficiențele constau într-o suficientă adaptare a descrierii produselor la nivelul percepției publicului larg, o insuficientă informare a individului cu privire la raportul beneficii/cost al asigurărilor, de slaba promovare și popularizare avantajelor și condițiilor specifice fiecărei companii de asigurări, precum și de evenimentele negative care au afectat piața financiară și au cauzat creșterea gradului de neîncredere al populației față de instituțiile financiare și, implicit față de societățile de asigurare.

Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare – OSAAR (în prezent denumit CSA) a dat publicității raportul său pe anul 2000, în fapt un bilanț al industriei asigurărilor din țara noastră.

Valoarea totală a capitalului social subscris al societăților de asigurare este de 1605 miliarde lei (62 milioane USD). Acesta a crescut de la 178 miliarde de lei în 1997, 405 miliarde în 1998 și 1011 miliarde în 1999. Evoluția numărului de societăți de asigurări în perioada 2000-2014 se prezintă astfel:

Tabel 1.1.Ritmul de creștere al numărului de societăți de asigurări

Figura 1.2. Numărul de societăți

Figura 1.3. Ritmul de creștere

Valoarea primelor brute încasate în anul 2014 de cele 80 de societăți ce au încasat prime în acest an a fost de 6738 miliarde lei (asigurări viață și non viață cumulat), în creștere cu 57,6 % față de 2010. Dintre acestea, 5672 miliarde au fost pentru asigurări non-viață iar 1066 pentru asigurări de viață. Valoarea primelor brute încasate pe cap de locuitor (cumulat viață și non viață) a fost de 300842 lei (față de 190307 lei în 2010).

Gradul de penetrare a asigurărilor (raport procentual între volumul primelor brute încasate și PIB) a fost de 0,85% (față de 0,79% în 2010).

Ajunși în acest punct, pentru o comparație ar fi relevanți și o serie de indicatori macro legați de activitatea bancară. Astfel, raportul dintre activul total al băncilor și PIB se ridică la 29,1%, raportul depozite/PIB este de 19,9%. Numărul de locuitori la o unitate bancară este în țara noastră de 8 084.

.Pentru asigurările non viață, pe primele trei locuri după volumul primelor încasate se situează Asirom SA (26,5% pondere în piață), Omniasig SA (12,6%) și Allianz Țiriac SA (11,9%).

În ceea ce privește topul societăților după primele de asigurări de viață încasate, situația se prezintă astfel: Nederlanden Romania SA (54,4% pondere în piață), Asirom SA (21,8%) și Sara Merkur SA (6,3%).

Vom prezenta în tabelul următor un top al societăților de asigurări din punct de vedere al primelor încasate

1.2.Topul primelor 10 societăți, după primele încasate pentru asigurări directe în cursul anului 2014, cumulat pentru asigurări de viață și non viață

Figura 1.4. Ponderea pe piață a primelor 10 societăți în anii 2014, 2013 și 2012

Pe categorii de asigurări, valoarea primelor încasate a fost următoarea: 1066 miliarde lei pentru asigurări de viață, 311 miliarde lei asigurări de persoane (altele decât cele de viață), 1932 miliarde asigurări facultative de autovehicule, 209 miliarde lei asigurări maritime și de transport, 101 miliarde lei asigurări de aviație, 842 asigurări de răspundere civilă (generală), 243 miliarde asigurări de credite și garanții, 69 miliarde asigurări din pierderi financiare din riscuri asigurate, 57 miliarde lei asigurări agricole (din care o pondere de 30,1% este deținută de Agras SA, societate listată la bursa de valori, iar 18,7% de Omniasig Asigurări Agricole ce a fuzionat cu Agras. Cele două societăți ocupă primele două locuri în topul asigurărilor agricole pe 2014).

Despăgubirile plătite în 2014 au avut o valoare de 2489 miliarde lei, din care 2406 miliarde lei pentru asigurările non viață și 83 miliarde lei pentru asigurările de viață. Valoarea totală este în creștere față de 1895 miliarde lei plătite în 2013; 1022 miliarde lei plătite în 2012 și 699 miliarde lei plătite în 2011.

Tabelul 1.3. Topul primelor 10 societăți în funcție de volumul despăgubirilor brute plătite din asigurări directe

Figura 1.5. Topul primelor 10 societăți în funcție de volumul despăgubirilor brute plătite din asigurări directe

Având în vedere primele încasate și despăgubirile plătite în cursul anului 2014, situația se prezintă astfel:

Tabelul 1.4. Primele încasate și despăgubirile plătite în cursul anului 2014

În ceea ce privește asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, situația acestora se prezintă astfel:

Tabelul 1.5. Situația indicatorilor în perioada 2011 – 2014

În cursul anului 2014 primele cedate în reasigurare s-au ridicat la 1.361 miliarde lei, din care 9 miliarde pentru asigurări de viață și 1.351 miliarde pentru asigurări non-viață. Activele totale ale societăților de asigurare se ridicau la sfârșitul anului 2014 la o valoare de 9.309 miliarde lei, în creștere cu 53% față de 2013.

Clasamentul primelor 10 societăți determinat în funcție de valoarea totală a activelor înregistrate în 2014 este prezentată în tabelul 1.6.

Tabelul 1.6. Ponderea în total piață în funcție de activele deținute

Figura 1.6. Ponderea în total piață în funcție de activele deținute

Din valoarea totală a activelor, 6.398 miliarde lei sunt active financiare, cu următoarea structură: 1.347 miliarde lei în titluri de stat, 593 miliarde în acțiuni, 1.089 miliarde creanțe, 1.648 miliarde lichidități, 2,76 miliarde lei în fonduri de investiții, 1.194 miliarde lei în depozite și 523 miliarde alte investiții; 229,4 miliarde lei erau plasate în acțiuni la bursa de valori. Din această valoare deținerea Asirom în capitalul social al Rafinăriei Astra Română (ASP) este în valoare de 91 miliarde lei, iar deținerea Omniasig în capitalul Agras (ASA) este de aproximativ 25 miliarde lei. Astfel, celelalte investiții ale societăților de asigurări la bursa de valori se ridică probabil la o valoare în jurul a 111 miliarde lei.

În structura costurilor societăților de asigurări, un procent de 83% a fost determinat de costurile cu personalul în anul 2014. Numărul mediu de salariați în industria asigurărilor a fost 12.984 cu contract de muncă și 35.570 cu contract civil. Salariile brute totale pe anul 2012 au fost de 889 miliarde lei.

Profitul net total obținut de societățile de asigurări a fost de 279 miliarde lei, față de 337 miliarde în 1999, 175 miliarde în 1998 și 91 miliarde în 1997. Cele mai mari profituri nete au fost obținute de Asirom (118 miliarde lei), AIG (32 miliarde lei) și Asiban (32 miliarde lei), Allianz Țiriac (12 miliarde lei), Astra (12 miliarde lei) și Provitas (10 miliarde lei). Pe locul 10 în topul profiturilor obținute de asigurători se regăsește Agras (ASA la bursa de valori) cu 4,7 miliarde lei.

CAPITOLUL 2

BANCASIGURARE – UN PARTENERIAT DE PERSPECTIVĂ

2.1. Sinteză privind conceptul de bancassurance

Experiența vest europeană în bancassurance se transferă în est. Marcată de percepția generală conform căreia nimeni nu are totuși garanția reducerii costurilor, îmbunătățirii distribuției și creșterii vânzărilor prin fuziunea activităților de asigurare cu cele bancare, relația dintre bănci și societățile de asigurări a fost caracterizată în cele mai neașteptate moduri. Deosebirile nu constituie totuși un impediment ca băncile și societățile de asigurări să se concentreze asupra eventualelor interese comune. Exemplele dintre cle mai recente din piețele considerate în formare, inclusiv din România, demonstrează că indiferent de modalitatea de punere în practică sau motivele pentru care o formă oarecare de cooperare este luată în considerare, bancassurance reprezintă un element de atracție explorat și perfecționat continuu pe toate meridianele.

Simpla menționare a termenului bancassurance ne conduce în primul rând la experiența acumulată și transferată din Europa, unde în nici un caz nu se poate vorbi de stagnare.

Grupul ING a înregistrat o creștere a profitului din operații de bancassurance de 16%, ca urmare a unei performanțe de excepție în activitatea e asigurări. Din Profitul total de 2,4 miliarde Euro acumulat în prima jumătate a anului 2014, activitatea de asigurări a contribuit cu 1,463 miliarde Euro, în timp ce profitul din activitatea bancară a crescut doar cu 0,9%, până la 940 milioane Euro.

Banca ABN AMRO și-a ales furnizorul soluției informatice pentru a asigura, într-un proces complet integrat cu infrastructura informatica actuală, administrarea tuturor contractelor de asigurări și pensii, astfel încât accesul la asigurări să fie posibil, în egală măsură, prin toate canalele de comunicare cu clienții.

Bancassurance a ajuns un experiment de maximă actualitate și în Germania. Într-o piață despre care Guvernul german afirma că până în 2040 pensionarii vor reprezenta echivalentul a 56% din populația activă (față de 25% în 2011), fenomenul era inevitabil. Biroul societății McKinsey din Germania a estimat chiar o creștere a pieței produselor de economisire pe termen lung de la 1,5 trilioane Euro în 2013 până la 2,738 trilioane Euro în 2014.

Analiza posibilităților de transfer a experienței și a modalităților de a crește probabilitatea succesului a făcut obiectul multor preocupări și se bucură și în prezent de o atenție specială mai ales în privința piețelor în formare, inclusiv în România. În aceste piețe, simpla extindere a sistemelor de distribuție existente, prin care bancassurance ar deveni doar o modalitate suplimentară de a fi în contact cu pătura socială a celor cu cele mai mari venituri, nu ar trebui să reprezinte o prioritate. În piețele în formare, populația cu venituri peste medie este cu mult mai restrânsă numeric decât în statele dezvoltate. Cercetarea de piață a indicat cu regularitate că în aceste piețe orice strategie care se concentrează asupra celor cu venituri peste medie a dus la ignorarea celui mai larg segment de clienți. În consecință, elemente din experiența acumulată în piața națională a unui stat dezvoltat sunt utile în formularea ubui plan de afaceri original, special gândit pentru o piață nouă, în care strategia bancassurance vizează păturile sociale cu venituri medii și ami mici, plan făcut cu regândirea tuturor ipotezelor. Conform mai multor surse bibliografice de proveniență britanică și nord-americană, eroarea cea mai frecventă ar consta în inabilitatea celor în cauză de a formula strategii unice, special gîndite pentru o piață bancassurance nouă.

Sintetizând marea varietate de comentarii și concluzii formulate în majoritatea surselor bibliografice consultate, există câțiva "factori critici" care determină succesul bancassurance și într- o piață în formare:

Capacitatea de selecție a partenerului "potrivit" este principalul element menționat atât de societățile de asigurări cât și de bănci.

Identificarea segmentelor din care ar putea proveni cei mai mulți clienți este la fel de importantă ca și stabilirea modalităților de a intra în contact cu acestea, urmare a unui effort financiar acceptabil din punct de vedere al partenerilor. În piețe din cele mai variate de pe toate continentele, publicul țintă numeric semnificativ este considerat, aproape în unaminitate, ca aparținând păturii sociale numite the middle and lower – middle economic classes.

Deducem astfel, indirect, că bancassurance are succes numai legat de o anumită "masă critică" de clienți. Sub acest aspect, posibilitatea extinderii publicului țintă constituie o preocupare în egală măsură specifică atât piețelor în formare, cât și celor din state occidentale dezvoltate. Un client căruia i s-a refuzat un credit, eventual ca urmare a unei experiențe anterioare mai extinse a băncii cu acesta, este îndreptățit la un produs de asigurări vândut prin acea bancă? Dacă răspunsul ar fi afirmativ, care ar fi metoda potrivită de comunicare pentru a-l recâștiga? Iată două din întrebările apărute în inițiative bancassurance din Asia de sud – est sau Africa de Sud (pentru a ne rezuma doar la piețele în formare). În literatura nord-americană, clienții în această situație fac parte din așa – numitul sub-prime sector.

Modul de concepție și de punere în practică a unui model de distribuție este la fel de important, dacă nu chiar mai important decât concepția produsului însuși.

Pe lângă faptul că sunt determinate de clienți și canale de comunicare, și nu de produse, cele mai eficiente strategii bancassurance sunt cele care fructifică corespunzător reputația numelui de marcă al uneia sau, funcție de considerente, al ambelor părți.

Modelul de asigurare bancar (BIM), de asemenea, uneori, cunoscut sub numele de bancassurance, este parteneriatul sau relația dintre o bancă și o societate de asigurare, prin care compania de asigurări utilizează canalul de vânzări bancare în scopul de a vinde produse de asigurare, un aranjament în care o bancă și un societate de asigurare a forma un parteneriat, astfel încât societatea de asigurare poate vinde produsele sale de bază clientul băncii.

BIM permite companiei de asigurări de a menține echipele de vanzari directe mai mici ca produsele lor sunt vândute prin intermediul băncii a clienților băncii de către personalul băncii și angajații, precum și.

Personalul băncii și observatori, mai degrabă decât un agent de vânzări de asigurări, să devină punctul de vânzare și punct de contact pentru client. Personalul Băncii sunt sfătuiți și susținute de societatea de asigurări prin informații despre produs, campanii de marketing si training de vanzari.

. Banca și societatea de asigurări a partaja comisiei.. Polițe de asigurare sunt prelucrate și administrate de către societatea de asigurări.

. Acest aranjament de parteneriat poate fi profitabil pentru ambele companii. Băncile pot câștiga venituri suplimentare prin vânzarea de produse de asigurare, în timp ce companiile de asigurari sunt capabili să-și extindă baza de clienți, fără să-și extindă forțele lor de vânzare sau să plătească comisioane agenților de asigurări sau brokeri.

Bancassurance, vânzarea de asigurare și pensii produse prin intermediul unei bănci, sa dovedit a fi un canal eficient de distribuție într-o serie de țări din Europa, America Latină și Asia

BIM diferă de modelul clasic sau tradițional de asigurări (TIM), în care societățile de asigurare TIM tind să aibă echipe de vanzari de asigurare mai mari și, în general, de lucru cu brokerii și agenții terți.

O abordare suplimentară, modelul hibrid de asigurare (HIM), este un amestec intre BIM și TIM with a.. Companiile de asigurări el să aibă o forță de vânzări, poate utiliza brokerii și agenții și pot avea un parteneriat cu o banca.

. BIM este extrem de popular în țările europene, cum ar fi Spania, Franța și Austria. Folosirea termenului luat ca băncile și societățile de asigurare au fuzionat și băncile au căutat să ofere asigurări, în special pe piețele care au fost liberalizate recent, Este o idee controversată, și mulți se simt oferă băncilor prea mare control asupra industriei financiare sau creează concurență prea mult cu asiguratorii existente.

. În unele țări, de asigurare banca este încă interzisă în mare parte, dar a fost legalizat recent în țări precum atunci când Legea Glass-Steagall a fost abrogată după trecerea. Dar veniturile au fost modeste și apartament în ultimii ani, iar majoritatea vânzărilor de asigurări în bănci din SUA sunt pentru asigurare ipotecare, de asigurare de viață sau de asigurare a bunurilor aferente creditelor. Dar China a permis recent băncilor să cumpere de asigurari si invers, stimulând produsul bancassurance, iar unii asiguratori globale majore din China au văzut produsul bancassurance extinde foarte mult vânzările către persoane fizice din mai multe linii de produse.

Privatbancassurance este un proces de gestionare a averii pionierat de Lombard International Asigurare și acum folosit la nivel global.Conceptul combină servicii bancare și de administrare a investițiilor private, cu utilizarea data sofisticate de asigurare de viață ca o structură de planificare financiară pentru a realiza avantaje și securitate fiscale pentru investitorii bogati si familiile lor. Băncile sunt agentul de societățile de asigurare pentru a le vinde mai multe politici, Bancassurance este un canal eficient de distribuție cu o productivitate mai mare și costuri mai mici decât canal de distribuție tradiționale.

Modele de afaceri din întreaga lume Integrated models'-"modele integrate" este activitatea de asigurare profund integrat cu procesele băncii. Premium este de obicei colectată de către bancă, debitul de obicei direct din contul clientului a avut loc în această bancă. Noi de introducere a datelor de afaceri se face în ramurile bancare și fluxurile de lucru între bancă și companiile de asigurări sunt automatizate În cele mai multe cazuri, de gestionare a activelor se face prin filiala de gestionare a activelor băncii.

Produse de asigurare sunt distribuite de personalul sucursalei, care este uneori susținută de consilieri de asigurare specializate pentru produse mai sofisticate sau pentru anumite tipuri de clienți. Produse de asigurare de viață sunt pe deplin integrate în gama băncii de economii și produse de investiții și tendința este pentru personalul ramură a vinde un număr tot mai mare de produse de asigurare care devin mai departe eliminate din de afaceri de bază, de exemplu, protecția, sănătatea, sau non-viata produse.

Produsele sunt de impozit avantajate produse de investiții pe termen lung, în principal mediu și.. Acestea sunt concepute special pentru canale de bancassurance pentru a satisface nevoile consultanti ramură în ceea ce privește simplitatea și similitudine cu produse. Sucursale bancare primi comisioane pentru vânzarea de produse de asigurare de viață.. O parte din comisioanele pot fi plătite personalului sucursale ca comisioane sau bonusuri bazate pe atingerea obiectivelor de vanzari.

"Modele non-integrate" – vânzarea de produse de asigurare de viață de către personalul de ramură a fost limitat de constrângerile de reglementare, deoarece majoritatea produselor pe bază de investiții pot fi vândute numai de consilieri financiare autorizate care au obținut o calificare minimă. Prin urmare, băncile au înființat rețele de consilieri financiari autorizați să vândă produse asigurare reglementată de obicei funcționează ca agenți delegați și să vândă exclusiv produse fabricate de compania de asigurari in-house a băncii sau de furnizorul de terți (e).

. O abordare proactivă este folosit pentru a genera conduce pentru consilierii financiare din baza de clienți, inclusiv prin corespondență și telesales. Nu este tot mai mare accent pe dezvoltarea relatiilor cu numărul mare de clienți care rareori sau niciodata vizita o sucursală a unei bănci. Planificatorii financiare sunt de obicei folosite de banca sau clădiri societății, mai degrabă decât compania de viață și, de obicei, primesc un salariu de bază, plus un element de prime pe baza unei combinații de factori, inclusiv volumul vânzărilor, persistența, și gama de produse.

. Ca urmare a reformei regimului de polarizare, băncile vor avea posibilitatea de a deveni distribuitori multe-legat oferă o gamă de produse de la diferiți furnizori.. Aceasta are potentialul de a consolida poziția de bancassurers, permitandu-le pentru a satisface nevoile clienților lor.

Concluzie

Bancassurance joacă un rol major în domeniul asigurărilor la nivel mondial și domină mai multe piețe europene, importante, cum ar fi Franța și Italia. Cota sa de piață este de așteptat pentru a crește cu dereglementarea loc în mai multe țări din Asia și în Marea Britanie.

Bancassurance cuprinde o varietate de modele de afaceri care se încadrează în general în trei marii categorii ca

Modelele integrate (în cazul în care activitatea de bancassurance este strâns legat de activitatea bancară).

.Modelele sfaturi pe bază de (în cazul în care există mai puțin de integrare și distribuția se bazează pe utilizarea consilierii de asigurare profesională pentru a vinde clienților băncii).

Modelele arhitectură deschisă.

. Modelul de afaceri tinde să afecteze toate aspectele activității bancassurance inclusiv structura companiei, vanzari si marketing, design de produs, și remunerația de vânzări.

În majoritatea țărilor, bancassurance a avut tendința de a vedea o evoluție treptată a produselor oferite de afaceri de protecție strâns legate de activitatea băncilor de creditare pentru afaceri generale economii și în final la o gamă mai largă de produse de protecție. În multe țări, alegerea unui model de afaceri este influențat de constrângerile de reglementare (de exemplu, calificarea minimă necesară pentru a vinde produse de asigurare, tipul de produse pe care băncile sunt autorizate să vândă, sau natura relației dintre bănci și companii de asigurări) .

Bancassurance este un canal eficient de distribuție cu o productivitate mai mare și costuri mai mici decât canalele de distribuție tradiționale Aceste avantaje de cost sunt deosebit de importante în modelele mai integrat

2.2 Bancassurance în România

Activitatea de bancassurance in conceptia Legii 32/2ooo reprezintă activitatea specifica agentilor de asigurare subordonati care pot fin persoana fizică sau juridică care au încheiat un contract de muncă individual pe perioadă nedeterminată cu o instituție de credit sau cu o instituție financiară nebancară si care pe lângă activitatea sa profesională principală, intermediază doar operatiuni de asigurare în numele și în contul unuia sau mai multor asigurători cu caracter suplimentar sau complementar la produsele furnizate de instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, ce însoțesc operațiunile din domeniul financiar-bancar, precum creditele de diferite tipuri, imobiliar, ipotecar, de consum, contractele de leasing, garanțiile bancare . desfășurate prin rețeaua acestor instituții pe o piata reglementata Agenții de asigurare subordonați persoane juridice au obligația de a înscrie și menține într-un registru în format electronic o evidență a persoanelor fizice care desfășoară activitate de bancassurance.Registrul va fi disponibil spre consultare pe pagina de internet a fiecărui agent de asigurare subordonat. si au obligația de a nominaliza două persoane, la nivelul sediului principal, director și, director adjunct, care trebuie să aibă calitatea de angajat, pe perioadă nedeterminată.

in vederea avizării ca agenți de asigurare subordonați, persoanele juridice trebuie să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o documentație care va cuprind copia autorizației de funcționare, emisă de către Banca Națională a României si curriculum vitae ale persoanelor care conduc activitatea de bancassurance; si copia documentului de plată privind achitarea taxei de avizare, de 30.000.000 lei prevăzută la art. 36 alin. (1) din Legea nr. 32/2000

La cazuistica bancassurance din România, în care persoane juridice independente intră în relații de parteneriat în încercarea de a vinde produse de asigurări prin instituții bancare, contribuie prin inițiative separate, principalele două bănci comerciale cu capital majoritar privat. În ambele cazuri, segmentul de clienți preponderent vizat este cel actualmente existent în portofoliul partenerului bancar. Ambele inițiative sunt relevante datorită acoperirii naționale prin două dintre cele mai dezvoltate rețele de unități bancare (193 pentru BRD și 127 pentru Banc Post). Din edițiile pentru anul 2014 ale rapoartelor anuale, rezultă nu numai existența unor portofolii de clienți semnificative (peste 830000 clienți pentru BRD și respectiv 1 milion pentru Banc Post), cel puțin la scara sistemului bancar național, ci și vocația celor două instituții ca bănci de retail (aproape 80% din numărul de conturi din BRD și respectiv peste 90% din numărul de conturi în Banc Post aparțin persoanelor fizice).

Problema stimulării cererii de asigurări în România, în general, prin rețelele băncilor, nu este una ușoară. Presupunând că majoritatea covârșitoare a clienților actuali ai celor două bănci nu ar fi încă posesori de asigurări, chiar și numai convertirea acestora în posesori de polițe ar constitui un succes major. Clienții sistemului bancar românesc, în totalitatea acestuia, nu reprezintă decât o parte a potențialului pieței naționale. Un recent sondaj de opinie, efectuat în primăvara anului 2014, pe un eșantion reprezentativ al populației din București, de Institutul de Marketing și Sondaje împreună cu proprietarii societății No-Cash, arată că doar 58% din populația activă a capitalei are relații cu o instituție bancară. Pe de altă parte, capacitatea de economisire (eventuala plasare a unor sume în asigurări) la nivelul grupului celor 58% este una limitată. Deși volumul economiilor populației, exprimate în lei, pare în creștere conform figurii nr.5, puterea de cumpărare este în continuă scădere. Pe de altă parte, așa cum sugerează graficul din figura nr. 2.1., declinul volumului economiilor în lei este complementat de o creștere – cu o rată evident mai lentă – a volumului depozitelor în valută. Ar fi, așadar, simplul transfer al unei sume dintr-un cont bancar într-o asigurare o opțiune atractivă pentru bănci?

Figura 2.1.Evolutia volumului economiilor în lei ale populatiei României (decembrie 2012 -mai 2014)

Figura 2.2.Evolutia volumului economiilor în lei ale populatiei României (decembrie 2012 -mai 2014)

Echivalentul în USD este calculat la rata de referinta comunicata de BNR pentru ultima zi a fiecarei luni calendaristice

Cu o vechime ceva mai mare, asocierea în relații de natură strict comercială dintre Banc Post, a treia bancă din sistemul bancar românesc din punct de vedere al capitalizării și societatea de asigurări Garanta pentru comercializarea întregii game de polițe de asigurare oferite de aceasta prin rețeaua băncii, se derulează sub imboldul, de presupus stimulativ, al unui acționar comun.

Din perspectiva asocierii Banc Post cu Garanta, bancassurance pare un experiment extrem de interesant, care este parte a unei cooperări cu un număr total de 12 asigurători ce operează pe plan național, conform informațiilor primite de la această bancă.

Acționarul majoritar, așadar un factor motivant major în dobândirea succesului, și-a menținut participația (actualmente 58,8%) la fiecare majorare de capital a societății de asigurare. Implicarea băncii s-a materializat și printr-un larg suport logistic și de know-how în debutul activității operaționale a asigurătorului. În cadrul acțiunilor de sprijin pentru dezvoltarea activității, active ale Banc Post sunt asigurate prin Garanta, pentru care banca joacă și rolul de agent intermediar remunerat pe bază de comision. Activitatea părților este guvernată de un contract de intermediere, pe lângă produsele vândute pe baza acestuia Banc Post oferind și produse de asigurări generale asociate facilităților de creditare.

Clientelei actuale a băncii, persoane fizice sau juridice care constituie un portofoliu creat și dezvoltat pe baza parteneriatului, i se oferă asigurări generale și de viață prin întreaga rețea Banc Post. În sprijinul demersurilor unei echipe de peste 120 de agenți de vânzare desemnați de Banc Post să se ocupe de activitatea de intermediere și a salariaților Garanta care lucrează în regim permanent în spații închiriate în cadrul sucursalelor bancare, societatea de asigurări editează materiale de promovare transmise băncii cu regularitate.

Volumul comisioanelor încasate de bancă în vânzarea de asigurări este principalul element cantitativ măsurat pentru evaluarea succesului, iar efortul pentru creșterea acestuia (probabil peste un nivel prestabilit) este recompensat pe cale nemonetară, ca parte a unor pachete mai cuprinzătoare de beneficii acordate angajaților. Volumul comisioanelor încasate în primul semestru al anului 2014 depășește cu 73% pe cel încasat în aceeași perioadă a anului anterior. În privința succeselor, volumul vânzărilor de polițe de asigurare asociate produselor de creditare a crescut în mod constant, în primul semestru 2014 cu 30 % mai multe polițe decât în aceeași perioadă a anului anterior.

BRD – Societe Generale, a doua bancă din sistemul bancar național în privința capitalizării, a inițiat în luna iunie 2014 un parteneriat de colaborare cu societatea de asigurări Commercial Union – Asigurări de Viață (CUAV), pentru vânzarea unui produs financiar care combină economisirea cu protecția oferită de o asigurare de viață.

Prin inițiativa bancassurance lansată relativ recent în România, CUAV are pe de o parte ocazia fructificării și adaptării la realitățile românești a unei vaste experiențe în materie a grupului CGNU, de care aparține, și continuă, pe de altă parte, o relație cu tradiție în raporturile cu Societe Generale.

Experiența internațională a grupului CGNU în bancassurance este în continuă creștere. Succesul este sugerat și de creșterea cu 42% a profitului pentru primele șase luni, până la 977 milioane de lire sterline.

Parteneriatul bancassurance din România nu reprezintă prima cooperare dintre grupurile Societe Generale și CGNU. Rezultatul colaborării părților este un produs cu multe elemente de noutate pentru piața românească. Conform unui pliant în care, asemeni tuturor celorlalte materiale promoționale, sunt prezentate siglele de marcă ale ambelor părți, oferta constă în produsul numit "asigurare bancară", prin care beneficiarul are deplină libertate în realizarea propriului plan financiar" care să corespundă exact nevoilor și posibilităților" fiecăruia. Clienții au posibilitatea economisirii printr-un produs financiar care aduce și protecția oferită de o asigurare numai pe termen îndelungat. Cele două instituții partenere nu promit, asemeni lui Jules Verne, ocolul pământului în 180 de zile, ci un parteneriat de peste 1800 de zile (1825 de zile = cinci ani este durata minimă a asigurării bancare).

Asigurarea bancară STEJAR face primul obiect al parteneriatului dintre BRD și CUAV. În privința publicului țintă, părțile preferă caracterul de maximă generalitate al segmentului celor care doresc investirea sumelor acumulate până când le vor utiliza în scopul planificat.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ: ANALIZA SITUAȚIEI ASIGURĂRILOR LA SOCIETATEA ALLIANZ-ȚIRIAC BANCASSURANCE

3.1 Rolul asigurărilor

Putem spune, întru-un fel, că asigurarea a apărut odata cu apariția societății umane. Avem cunoștință de doua tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzatoare: piețe de schimb, bani, instrumente financiare diverse) și economiile naturale, în lipsa acstor elemente, acestea datând din timpuri mult mai vechi decât primele.

Într-o astfel de economie naturală, putem privi conceptul de asigurare ca pe o formă de ajutorare între indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă suferă un incendiu devastator, membrii comunității respective vor ajuta împreună la reconstruirea casei; astfel, nu vor primi nici ei ajutor in viitor. Acest tip de asigurare a supravietuit pana in zilele noastre in regiunile in care economiile de schimb moderne nu au patruns decat superficial (de exemplu în unele țări de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice).

Spre sfârșitul secolului al XVII-lea creșterea importanței Londrei ca și centru comercial a dus, de asemenea, la apariția unei cereri reale pentru asigurare(mai precis de asigurare maritimă). La finalul anilor 1680 Edward Lloyd a deschis o cafenea care nu peste mult timp a devenit cel mai popular local printre proprietarii de nave, neguțătorii și capitanii de nave, și, automat, o importantă sursă de informații în domeniu. Acesta era locul principal de întâlnire dintre părțile care doreau sa-si asigure navele și cele care erau dispuse sa subscrie riscurile aferente. Astăzi, Lloyd's of London reprezinta, ca structura, liderul pietei de asigurari maritime si alte tipuri specializate, insa activitatea este destul de diferita fata de segmentul asigurărilor mai comune.

Asigurarea, așa cum este percepută în zilele noastre are ca izvor de apariție Marele Incendiu din Londra din anul 1666, câand au fost distruse 13.200 de case. În urma acestui dezastru, Nicholas BARBON a deschis primul birou pentru asigurarea clădirilor. În anul 1680, englezul a înființat prima companie de asigurări de incendii din Anglia, denumită „The Fire Office".

În Stele Unite, prima companie de asigurări a demarat activitatea tot prin încheierea asigurărilor pentru incendii, cu sediul în Charles Town, în anul 1732.

Benjamin Franklin a contribuit la popularizarea și standardizarea practicilor de asigurare, în special pentru asigurările împotriva incendiilor. În anul 1752, a fondat Philadelphia Contributionship for the Insurance oh Houses from Loss by Fire, prima companie care colecta contribuții în vederea prevenirii incendiilor. Această organizație nu numai că lansa avertizari in cazul unor incendii, dar, de asemenea, putea refuza asigurarea anumitor clădiri unde riscul de incenii era mult prea mare, ca de exemplu, în cazul caselor de lemn.

Asigurarea este o formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică ce se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice-asigurător, platind asigurătorului o suma de bani numită primă de asigurare.

Asigurătorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc.

Indiferent cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar : nu poate fi controlat tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass -media prezintă foarte des catastrofele naturale care lovesc diverse regiuni, și, din păcate nici România nu face excepție (cu toții ne amintim de inundațiile, alunecările de teren devastatoare care au afectat țara în ultimii ani).

Dar natura nu este singura cae ne afectează și ne provoacă pagube. Accidente se întâmplă la tot pasul, iar jaful, furturile, tâlhăriile, toate țin de natura umană și sunt tot mai dese. Riscuri care vor exista întotdeauna. Dar mai sunt și altele în legătura cu sănătatea, cu activitatea profesională, și, în cazul firmelor riscuri privind mărfurile sau activele companiei. De aceea este foarte bine să încercăm să transferăm riscurile asupra altcuiva.

Acestea sunt motivele pentru care au apărut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri în schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adăpost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de altă natură, îl poate salva firma de problemele financiare care ar duce la faliment ș.a.

Astăzi, marketingul este o condiție de bază a reușitei pe piața asigurărilor. Pentru a se adapta cu succes schimbărilor de mediu asigurătorii au nevoie de o activitate de marketing coerentă, cu ajutorul căreia să-și identifice piețele țintă, să conceapă și să furnizeze produse cât mai bine adaptate cât mai bine nevoilor clienților din cadrul acestei piețe. Societățile de asigurare trebuie nu numai să găsească tehnicile optime pentru a-și atrage clienții, dar trebuie să descopere și modalitatea de a stabili relații de lungă durată cu aceștia, determinându-i sa devină clienți fideli.

3.2 Prezentarea grupului Allianz

Fondat în 1890 la Berlin, Allianz este lider mondial în domeniul asigurărilor și, totodată, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii financiare si unul dintre cell mai mare grup financiar din lume,Marca Allianz este reprezentată în peste 70 de țări ale lumii, rețeaua de entități economice care formează Allianz Group ridicându-se la 700 companii-membre. S.C. Allianz Tiriac S.A. a fost infiintata in anul 1994, fiind denumita ASIT (Asigurari Ion Tiriac). Compania s-a impus pe piata asigurarilor din Romania prin seriozitate si profesionalism, fiind una din cele mai bine cotate companii de asigurari din tara. Allianz-Tiriac ofera o gama larga de polite de asigurare din toate tipurile si adresate specific clientilor din Romania.
aceasta companie ofera servicii financiare de o excelenta pe care doar anii de experienta si profesionalismul reprezentantilor sai o poate da. Allianz este o companie de prestigiu recunoscuta international pentru profesionalism si pentru siguranta financiara Conducerea grupul ui international este detinuta de Allianz-AG Munchen printre ei mai mari asiguratori europeni Asurrances Generales de France-ASF-Cornhill Asurance din-Marea Britanie,Riunione Adriatica di Sicurte-RAS- din Italia, ELVIA Elvetia si FiremansFund-SUA In cadrul Allianz Group lucreaza salariati profesionisti si oferă servicii financiare integrate, la standarde internaționale, unui număr de peste 80 de milioane de clienți pe întregul mapamond.prin intermediul unei retele internationale de societati afiliate avand o politica de expansiune bine pusa la punct avand ca obiective dezvoltarea si imbunatatirea asigurarilor de non-viatasi promovarea calitatii si adaptabilitatii serviciilir acordate clientilor prin punerea la dispozitia acestora a formelor de asigurare adecvate specifice situatiilor si plata prompta a despagubirilor ceea ce conduce la faptul ca azi mai mult de jumatate din venutul realizat din prime sa fie din afara granitelor Germaniei, pe fiecare dintre segmentele de activitate pe care operează asigurări de bunuri și răspundere, asigurări de viață și de sănătate, operațiuni bancare, respectiv administrarea activelor Allianz Group a căpătat recunoasterea internationala pentru profesionalismul și expertiza eprezentanților săi, pentru siguranța financiară a afacerilor pe care le derulează. Societatea este cotata AAA pentru securitate financiara remarcabila' de catre Standard and Poors si are ca  slogan- Puterea e Inde partea ta"-Power it is in your side' care reprezinta filozofia managementului in asigurari, respectiv ideea preluarii riscurilor prin implicarea societatii in activitatea clientului si avand un statutu privilegiat pe piata asigurarilor in Romania know-how performant- puterea financiara si renumele Allianz-Tiriac

În anul financiar 2014, la nivel consolidat, grupul a realizat venituri totale de 102 miliarde de euro. Valoarea activelor aparținând terților aflate în administrarea Allianz depășea 1300 miliarde de euro la sfârșitul anului 2012. Din această sumă, peste 765 de miliarde euro reprezentau active aparținând terților.

Allianz este unul dintre cei mai solid capitalizați furnizori de servicii financiare din lume, în ciuda volatilității mediului economic și financiar internațional, cele mai importante agenții internaționale de rating confirmă acest lucru1.

Beneficiind de expertiza unei complexe rețele internaționale, Allianz Group furnizează produse și servicii financiare la cele mai înalte standarde pretutindeni în lume. Operând după un model structural descentralizat, care promovează inițiativa locală, societățile membre ala Allianz Group au posibilitatea să dezvolte strategii de dezvoltare adaptate contextului și condițiilor locale. În acest fel, este creat cadrul identificării celor mai bune oferte de asigurări de viață, de sănătate, de bunuri și proprietăți, auto, croite după nevoile clienților din fiecare regiune și cu sprijinul unor experți internaționali.

În calitatea sa de companie membră a celui mai mare grup de asigurări din Europa, Allianz – Țiriac și-a asigurat accesul la o serie de avantaje competitive unice pe piața locală care constituie garanții ale unei dezvoltări viitoare sănătoase și durabile.

3.3 Prezentarea societății Allianz Țiriac Asigurări

Bazele fundației actualei afaceri Allianz-Țiriac asigurări au fost puse în august1994, odată cu înființarea societatii Asigurări Ion Țiriac SA ASIT- societate mixta cu capital integral privat conform reglementărilor legale și este autorizată să presteze activități în domeniul asigurărilor si care are ca capital social initial de 37 miliarde lei avand ca principali actionari firme de renume din grupul Ion Tiriac si care in august 2000 Allianz Grup achizitioneaza 51% din actiunile sociatatii ASIT si noua entitate se va numi Allianz-Tirac Asigurari SA.

Integrarea in anul 2000 a societatii ASIT în grupul de asigurări german Allianz a întărit poziția acesteia pe piața românească, statutul de membru al unuia dintre cele mai importante grupuri financiare din lume conferind companiei rezultate – Allianz-Țiriac Asigurări – un avantaj competițional sensibil, atât din perspectiva garantării stabilității financiare, cât și în ceea ce privește angajamentul de a impune, pe termen lung, o marcă de prestigiu în România. Allianz-Țiriac Asigurări a acționat în permanență caun adevărat formator de piață, punând clientul în permanență în centrul preocupărilor sale, prioritatea companiei pe termen lung fiind aceea de a deveni numărul unu în preferințele clienților săi prin produsele și serviciile de protecție și planificare financiară pe care le oferă. Pornind de la zero , compania s-a instalat repede in fruntea ierarhiei operatorilor privați de asigurări. Creșterea accelerată a volumului de afaceri derulate a ajutat ASIT să avanseze, în numai șase ani de existență, pâna pe poziția secundă în topul celor mai importanți asigurători locali .

Compania a reușit să se impună pe piața asigurărilor din România într-un timp record, în primul rând prin seriozitate și consecvență în promovarea celor mai ridicate standarde de calitate în ceea ce privește serviciile și produsele oferite. Aceste valori au reprezentat fundamentul înregistrării unei evoluții permanent crescătoareale afacerilor ASIT, justificând ascensiunea continuă a companiei spre vârful ierarhiei asigurătorilor care desfășoară operațiuni în România, definitoriu pentru succesul Allianz-Țiriac de-a lungul timpului a fost echilibrul, păstrat în permanență între ritmul de dezvoltare și siguranța financiară a companiei, creșterea profitabilă fiind dintotdeauna o prioritate.

Dezvoltarea infrastructurii companiei – incepand cu crearea si diversificarea propriei oferte de produse, continuand cu atragerea celor mai buni specialisti locali din domeniul asigurarilor si terminand cu extinderea retelei teritoriale – a fost realizata cvasiexclusiv prin autofinantare. In ciuda costurilor ridicate pe care lansarea unei afaceri de tip greenfield le impune, Asigurari "Ion Tiriac" a generat intr-un timp record rezultate pozitive pentru actionarii sai.
Mizând inițial, în principal, pe dezvoltarea relațiilor cu clienți ce desfășurau activități în domeniile industrial și comercial, ASIT a reușit să creeze adevărate parteneriate pe termen lung cu asigurații, spre beneficiul ambelor părți implicate.Interesul pentru protectia afacerilor clientilor sai, impreuna cu capacitatea sa financiara proprie, au determinat societatea sa devina, intr-o perioada scurta de timp, un partener credibil in domeniul asigurarilor.prin trainicia societatii bazata pe managementul sau performant si colectivul de buni specialisti din intreaga retea nationala formata din peste 13% unitati,sucursale, agentii si reprezentante Auditul societatii este asigurat de firma cu renume international KPMG Olanda

Astăzi Allianz Țiriac Asigurări este compania numărul unu pe piața românească a asigurărilor, deținând aproape o cincime din piață, la nivel consolidat (asigurari generale de viață), definitoriu pentru succesul Allianz Țiriac este echilibrul păstrat, în permanență, între ritmul de creștere, siguranța financiară și profitabilitate.

Pe întreaga perioada a ultimilor cinci ani financiari, creșterea medie a afacerilor Allianz Țiriac a fost superioară ritmului de creștere a pieței. În același interval de timp, compania a dovedit, de asemenea, capacitatea de a derula în mod constant o activitate profitabilă. Nu în ultimul rând, menținerea la niveluri superioare a tuturor indicatorilor care exprimă gradul de siguranță financiară a reprezentat garanția unei creșteri sănătoase a afacerii.Diversificarea progresivă a a gamei de produse în concordanță cu nevoile clienților și adaptarea lor la tendințele cererii au reprezentat elemente de startegie ce au avut, de asemenea, o contribuție importantă la accelerearea dezvoltării afacerilor Allianz Țiriac Asigurări. Astăzi portofoliul de asigurari ale companiei are o structură echilibrată si diversificata incluzând practic toate tipurile de produse de protectie si planificare financiara din gama asigurărilor generale si de viata obligatorii actvitatea extinzandu-se, incepand din 2007 si pe segmentul administrarii private a pensiilor. Pe termen mediu si lung prioritatea Allianz-Tiriac este aceea de a deveni numarul 1 in preferintele clientilor sai, prin produsele si serviciile de protectie si planificare pe care le ofera. Inca de la inceput, una din preocuparile constante ale Allianz-Tiriac s-a concentrat in directia dezvoltarii unor produse si servicii la cele mai inalte standarde de calitate.capabile să acopere întreg spectrul de solicitări venite din partea clienților locali. Am pus clientul in centrul preocuparilor noastre, dezvoltand produse si servicii adaptate, performante si flexibile Allianz-Tiriac ofera la ora actuala o gama completa de produse si servicii de protectie si planificare financiara, pe toate segmentele de asigurari – auto, bunuri, raspundere, viata, sanatate -, dar si in domeniul administrarii pensiilor private. Definitoriu pentru succesul Allianz-Tiriac Asigurari a fost echilibrul pastrat, in permanenta, intre ritmul de dezvoltare si siguranta financiara a companiei.
Permanent, am implementat solutii inovatoare, menite sa ne aduca mai aproape de clientii nostri. Astfel, am implementat inca din anul 2006, in premiera pe piata asigurarilor din Romania, un sistem de ofertare pentru politele Casco, ce genereaza prime individualizate, corelate riguros cu profilul de risc al clientului, cu istoricul daunalitatii acestuia si caracteristicile tehnice ale autovehiculului si nu in ultimul rand, cu gradul de fidelitate a clientului in ceea ce priveste relatiile contractuale cu Allianz-Tiriac.
De asemenea, imbunatatirea serviciilor de solutionare a daunelor a fost o preocupare constanta de-a lungul timpului, astfel incat clientii nostri sa beneficieze de cele mai bune si rapide servicii in cazul in care au o dauna. Odata cu centralizarea procesului de solutionare a daunelor auto am reusit sa facem inca un pas in directia imbunatatirii serviciilor oferite de companie, clientul avand astfel un singur punct de contact unde poate aviza dauna produsa si de unde poate obtine toate informatiile de care acesta are nevoie – Contact Center-ul Allianz-Tiriac.
Am continuat in acelasi timp sa dezvoltam produse performante, flexibile, ce ofera clientului posibilitatea de a alege dintre planurile de asigurare oferite varianta potrivita nevoilor sale specifice, din perspectiva riscurilor acoperite si a primelor de asigurare corespunzatoare.

Date de identificare a firmei :

ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A(societate comerciala pe atiuni) Sediul Central Str. Căderea Bastiliei, Nr. 80-84 Sect. 1, Cod Poștal 010616, București Nr. de ordine în RC J 40/15882/1994 CUI 6120740

Tel. 021/2082222, 021/2882279 infoline-021/2082211,Fax. 021/2082211

Serviciul Asisten a Asigurari Sanatate Tel: 021.20 19 100

E-mail: office@,alllianztiriac.ro, [anonimizat]

Adresa web : www.allianztiriac.ro,, [anonimizat]

3.4 Capital social

Capital social și acționariat Allianz-Țiriac Asigurări face parte din Allianz Group, acționarul majoritar al companiei fiind Allianz New Europe Holding GmbH, entitate afiliată a Allianz SE.Capitalul social al Allianz-Țiriac Asigurări la data de 29.07.2014 are o valoare de 94.393.890 lei. Numărul de acțiuni emise este de 127.905 titluri cu o valoare nominală de 738 Lei

Tabelul 3.1. Capitalul social și structura acționariatului

Structura acționariatului la 31.12.2013 Allianz New Europe Holding GmbH 52,16450% Vesanio Trading Ltd. 44,47754% Alți acționari (mai puțin de 5% fiecare) 3,358% Managementulcompaniei se realizeaza prin Consiliul Director al Allianz-Tirac Asigurari care este structura organizatorică a companiei responsabil cu implementarea strategiei de dezvoltare are ca membrii cu funcții executive la nivelul societății structurate pe cinci mari departamente: asigurari, daune,contabil si tehnic prin – Remi Vrignaud– Director General; Virgil Șoncutean Director General Adjunct; Cristian Ionescu- Director General Adjunct • Aurel Badea- Director Direcția Tehnică Liliana Ștefenel- Director Economic-Financiar . Societatea își desfășoară activitatea la nivel național prin 41 de sucursale și 164 puncte de lucru : Consiliul de administrație este constituit in conformitate cu regulamentul de organizare și funcționare a companieiși cu respectarea legislației în vigoare, responsabilitatea administrăriicompaniei Allianz-Țiriac Asigurări revine Consiliului de Administrație, a cărui componență, la data de 31.12.2013 era următoarea: Manuel Bauer –Președinte Cristian Constantinescu- Membru •Veit Valentin Stutz – Membru •Ion Alexandru Țiriac – Membru •Petru Văduva – Membru Pe parcursul întregii sale existențe, Allianz Țiriac Asigurări a derulat un program coerent de capitalizare, în concordanță cu planurile de dezvoltare a afacerilor companiei. Cea mai recenta majorare de capital a fost realizată în anul 2014. Astfel, la data de 24.04.2014, acționarii societății au decis majorarea capitalului social cu o valoare totală de 2.386.180 lei, de la 64.252.325 lei la 66.638.505 lei, prin emiterea unui număr de 4580 acțiuni cu o valoare nominală de 738 lei fiecare. Operațiunea s-a realizat prin aport numerar al acționarului majoritar Allianz New Europe Holding GmbH și al acționarului semnificativ Vesanio Trading Limited.

În anul 2013, capiatlul social al Allianz Țiriac Asigurări a fost majorat în trei etape, de la 35.090.601 lei, pâna la un nivel de 64.252.325 lei. În prima etapă a fost consemnată majorarea capitalului social de la 35.090.601 lei, la 51.210.653 lei, prin încorporarea unei părți din profitul net obținut în anu 2010, ce a revenit sub formă de dividende acționarilor. Din punct de vedere tehnic, acestă operațiune a fost realizată prin majorarea valorii nominale a unei acțiuni emisă de Allianz Țiriac Asigurări, de la 357 la 521 de lei.

În cea de a doua etapă, acționarii companiei au decis majorarea capitalului social de la 51.210.653 lei, la 54.147.530 lei, prin aport în numerar în sumă de 2.936.877 lei, reprezentând valoarea a 5.637 acțiuni nou emise. Cea de a treia etapă a vizat majorarea capitalului social al Allianz Țiriac Asigurări cu o valoare de 10.104.795 lei, aport în numerar al acționarilor, în contul unui număr de 19.395 acțiuni nou emise.

3.4.1 Rezultate preliminare pe anul 2014

Rezultatele înregistrate de Allianz Țiriac în 2014 relevă soliditatea afacerilor companiei într- un mediu de afaceri care, începând din a doua jumătate a anului 2014, a dat semne evidente de deteriorare.

Afacerile au continuat să se dezvolte echilibrat pe ambele segmente de asigurări, generale și de viață, indicând o creștere susținută atât in ceea ce privește veniturile, cât și la nivelul profitabilității operațiunilor.

Veniturile Allianz Țiriac din activitatea de asigurări s-au majorat cu 154 milioane de lei, ajungând la valoarea de 1.394 milioane lei, în anul 2014. Allianz Țiriac rămâne, astfel, compania de asigurări numărul 1 din România, cu o cotă de piață estimată la aproximativ 16%.

În același timp, rezultatul activităților de asigurări marchează o evoluție pozitivă, atât

operațiunile de asigurări generale, cât și cele de asigurări de viață înregistrând profituri în creștere din activitatea de bază.

Activitățile derulate în domeniul administrării pensiilor au adus, în paralel, o consolidare a poziției Allianz Țiriac pe acest segment de piață.

La sfârșitul anului trecut, numărul participanților la fondul de pensii obligatorii administrate privat „AZT viitorul tau" depășea pragul de un milion – fiind înregistrate 1.032.708 persoane cu cel puțin o contribuție la acest fond, adică mai mult de 25% din numărul total de participanți la pilonul II. Pe segmentul pensiilor facultative,cele două fonduri administrate de Allianz Țiriac- „AZT Moderato" si "AZT Vivace"- au atras aproape 28 % din totalul participanților la pilonul III, adică 41.591 persoane.

Valoarea totală a activelor aferente celor trei fonduri de pensii aflate în administrarea Allianz Țiriac a ajuns la 216,1 milione de lei la 31.12.2014.

În total, activele în administrarea companiei la nivel consolidat (aferent activităților de asigurare generale, de viață și de pensii) au depășit pragul de un miliard de lei, ajungând la 1,05 miliarde. Din această sumă, activele fondurilor de pensii administrate de Allianz țiriac reprezentau 21%, în timp ce ponderile activelor aferente activităților de asigurări generale și de viață reprezentau 57%, respectiv 20%.

Pe segmentul de asigurări generale, subscrierile realizte în perioada 1.01-31.12 2014 s-au situat la 1.277,3 milioane de lei, această valoare fiind cu 140 milioane de lei mai mare decât cea înregistrată în exercițiul financiar anterior. Profilul operațional a crescut cu 8% pâna la 39 milioane de lei (față de 36 milioane lei în 2011), ca urmare a îmbunătățirii ratei daunei pe clasele de asigurări auto(Casco și RCA obligatorie). Implementarea progresivă a programelor de segmentare a tarifelor de prime de asigurări auto pe baza profilului de risc a clienților și a celor de administrare centralizată a daunelor au generat acesta tendință pozitivă a evoluției daunalității portofoliului auto al Allianz Țiriac, opusă tendinței de creștere a ratei daunei înregistrată la nivelul pieței asigurărilor generale, și în special auto. Asigurările Casco dețin, în continuare, cea mai importantă pondere în strucutura portofoliului de asigurări generale. La nivelul anului 2014, veniturile din prime brute subscrise pe această clasă de asigurări au depășit 785 milioane de lei, evidențiind o creștere de 13 % față de 2013.

Subscrierile companiei pe clasa de asigurări de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților din accidente auto (RCA obligatorie) au depașit 191 milioane lei, cu 9% mai mult decât în anul anterior. Vânzările de polițe de asigurări de bunuri și clădiri emise de Allianz Țiriac au generat venituri de 202 milione lei în 2014. Subscrierile de riscuri pentru asigurarea locuințelor au generat peste 30% din aceste venituri, evidențiind o creștere de aproape 18% (de la 53 milioane lei în 2013 la 62 miloane lei în 2014).

Pe segmentul asigurărilor de viață, Allianz Țiriac a obținut un profil operațional de 8,6 milioane lei, în condițiile în care veniturile din prime brute subscrise au înregistrat o creștere de peste 14%, de la 101,7 milioane lei în 2013 până la 116,3 milioane în 2014. Subscrierile aferente polițelor de asigurări legate de investiții au reprezentat 66% din această sumă, restul de 34% referindu-se la venituri din vânzarea poilțelor de asigurări tradiționale.

Tabelul 3.2. Variația primelor brute, a profitului și rata daunei Toate informațiile din prezentul document evidențiază rezultatele companiei aferente anului fiscal 2014 în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate IFRS, neauditate.

Allianz Țiriac asigurări s-a menținut în 2014 pe prima poziție în clasamentul asigurărilor din România cu afaceri de 1,38 miliarde lei (375,9 milioane euro) și 15,76% din piață, fiind urmat de Omniasig și Asirom, arată datele publicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

Al doilea asigurător de pe piață, Ominasig-Vienna Insurrance Group, avea la finalul anului trecut o cotă de piață de 13,74%, cu prime brute subscrise de 1,2 miliarde lei (327,66 milioane euro).

Pe ultima treaptă a podiumului se află Asirom, cu o cotă de piață de 7,5% și un volum al primelor brute de 658,64 milioane lei (178,85 milioane euro), iar pe locul al patrulea Astra, cu 7,45% din piață și afaceri de 654,72 milioane lei (177,78) milioane euro).

Locurile cinci și șase sunt ocupate de Asiban, cu o cotă de piață de 6,91% (prime brute subscrise de 606,8 milioane lei), și ING cu 6,88% din piață și afaceri de 604,4 milioane lei.

Următoarele locuri sunt ocupate, în ordine, de societățile BCR asigurări cu 6,19% din piață și prime brute subscrise de 543,47 milioane lei, Unita, cu 5,66% din piață și 497,54 milioane lei prime brute subscrise, și Generali, cu o cotă de piață de 4,75% și afaceri de 416,98 miloane lei.

Pe locul zece se afla la sfârșitul anului trecut, compania Ardaf, cu 4,02% din piață și o valoare a primelor brute subscrise de 352,88 miloane lei.

Companiile de pe piața românească de asigurări au înregistrat anul trecut prime brute subscrise de 8,78 miliarde lei (2,38 miliarde euro), în creștere cu 22,4% față de 2013. În figura 3.1 este prezentată diagrama celor spuse mai sus.

Figura 3.1 Topul primelor zece asigurători din România în 2014

Tabelul 3.3. Primele brute subscrise pe companie

Analizând tabelul 3.3, putem observa că societatea Allianz Țiriac se situează pe prima poziție în ceea ce privește primele brute rezultate din asigurările de non viață, societatea fiind îndeaproape urmată de Omniasig.

3.4.2 Rezultate financiare în trimestrul I 2014

În primul trimestru al anului 2014, la nivel consolidat al activităților de asigurări (generale și de viață), Allianz Țiriac Asigurări a realizat venituri din prime brute subscrise de 351,3 milioane lei, în ușoară scădere (cu 4,5%) față de aceeași perioadă a anului trecut. Reprezentanții companiei apreciază că volumul afacerilor societății a evoluat în același sens cu tendința înregistrată la nivelul întregii piețe de asigurări care, foarte probabil, va evidenția o contracție a veniturilor prime brute subscrise.

Pe segmentul asigurărilor de viață, Allianz Țiriac a reușit să-și majoreze veniturile din prime brute subscrise cu 7,4%, pâna la un nivel de 27,8 milioane de lei în trimestrul I din 2014, comparativ cu 25,9 milioane lei in primele trei luni din 2013.

Creșterea a fost susținută de evoluția vânzărilor de produse de asigurări de viață tradiționale (polițe simple de viață cu acoperirea riscului de deces, respectiv polițe de asigurare mixtă de viață cu capitalizare, pentru care asigurătorul garantează realizarea unui randament investițional minim).

În ceea ce privește activitatea de asigurări generale, veniturile din prime brute subscrise s-au contractat cu 5,4 %, de la 341,9 milioane lei în trimestrul I 2014, la 323,5 milioane lei în primele trei luni din 2014.

Clasele de asigurări auto, care dețin ponderea principală în portofoliul non-life Allianz Țiriac, au evoluat diferit: pe segmentul casco a fot înregistrată o ușoară scădere, de de 2,2 procente a veniturilor din prime (186,7 milioane lei în trimestrul I 2013, la 182,5 milioane lei în aceeași perioadă din 2014), în timp ce subscrierile de polițe rca obligatorie au crescut cu un milion de lei (+1,4%), pâna la un nivel de 68,7 milioane de lei în primele trei luni din 2014.

Stoparea dezvoltării parcurilor auto generează, pe de o parte, o reducere a cererii de polițe noi casco. În același timp, însă, denunțarea unui număr de contracte de leasing din ce în ce mai mare determină rezilierea înainte de scadență a polițelor de asigurare și de avarii și furt corespunzătoare. Acestea sunt principalele motive care au dus la ușoara scădere a volumului de prime brute subscrise pe clasa de asigurări casco.

În ceea ce privește polițele de asigurare obligatorie de raspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente auto, evoluția pozitivă a vânzărilor Allianz Țiriac este rezultatul direct al programului de ofertare segmentată dezvoltat de companie.

Corelarea riguroasă a primelor cu profitul de risc al șoferului și caracteristicile mașinii plasează oferta Allianz Țiriac în rândul celor mai competitive sub aspectul prețului, cel puțin pe anumite segmente de asigurați. Acesta este motivul continuării creșterii veniturilor Allianz Țiriac pe segmentul RCA în trimestrul I din 2014.

Despre rezultatul preliminat al operațiunilor derulate de Allianz Țiriac în trimestrul I din 2014, acesta a evidențiat un profit operațional agregat (aferent activităților de asigurări generale și de viață,cumulat) de 5,2 milioane lei. Defalcat, profitul operațional trimestrial s-a situat la 3,1 milioane lei pe segmentul asigurărilor generale, respectiv la 2,1 milioane lei pe segmentul asigurărilor de viață.

Reasigurarea este un instrument de protectie a intereselor si rezultatelor financiareale unei companii de asigurari si a clientilor acesteia, iar pentru Allianz-Tiriac AsigurariS.A. constituie unul dintre elementele fundamentale luate in considerare la stabilireastrategiei si politicii companiei, atat pe termen scurt, cat si pe termen indelungat.Printre societatile de reasigurare care preiau riscul societatii Allianz-Tiriac se numara:AG München,ERC Frankona,Munich Re, Hannover Re, Bavarian Re, Zurich Re,Gothaer Ruck , in GermaniaVarious Syndicate Lloyd´s,Royal & Sun Alliance,Allianz Cornhill,Generali UK, in Marea Britanie;Swiss Re, Partner Re, New Re, Rhine Re, in Elvetia;The Cologne Re of Vienna, Gerling Globalein Austria; SCOR ,SOREMA, Le Mans Re in Franta si altele. Trainicia societatii este bazata pe managementul performant și colectivul de specialiști profesionosti din intreaga retea national si numara in prezent mai mult de 1000 angajati, dezvoltand, totodata, o retea de distributie formata actualmente dintr-unnumar de peste 500 consultanti financiari asigurari de viata, respectiv aproximativ3600 agenti de vanzari.

Categorii și clase de asigurări practicate Diversificarea progresivă a gamei de produse în concordanță cu nevoile clienților și adaptarea lor la tendințele cererii au reprezentat elemente de strategie ce au avut o contribuție importantă la accelerarea dezvoltării afacerilor Allianz-Țiriac Asigurări. Astăzi, portofoliul companiei are o structură echilibrată, incluzând un spectru larg de produse din gama asigurărilor generale, respectiv din categoria asigurărilor de viață, capabilesă acopere, practic, toate solicitările venite din partea clienților locali. Clasele de asigurări generale practicate de Allianz-Țiriac Asigurări, în baza autorizațiilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt:- asigurări de accidente și boală (inclusiv de muncă și boli profesionale) asigurări de sănătate asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare; -asigurări de mijloace de transport aeriene; – asigurări de mijloace de transport navale (maritime, fluviale,lacustre, canale navigabile); – asigurări de bunuri în tranzit, inclusiv mărfuri transportate,bagaje și orice alte bunuri; -asigurări de incendiu și calamități naturale; – asigurări de daune la proprietăți; – asigurări de răspundere civilă a autovehiculelor (răspundere civilă auto obligatorie și carte verde); – asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian; – asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport naval; – asigurări de răspundere civilă generală; – asigurări de credite; – asigurări de garanții. Persoane Fizice

Viata

ALIAT

START

PARTENER

Protectie individuala simpla

Protectie suplimentara

Investitie suplimentara

Accidente

Asigurarea medicala de accidente a cetatenilor straini aflati temporar in Romania

Asigurarea de accidente a persoanelor

Asigurarea personalului medical

Calatorii

Multitravel – asigurare individuala

Multitravel – asigurare de grup

Voiaj

Work&Travel

Storno

Locuinta

CONFORT

ARMONIA

INTEGRA

CREDITUM

Masina

Casco Navigator

RCA

Carte Verde

Raspundere civila

Raspunderea civila legala fata de terti

Raspunderea civila a chiriasului fata de proprietar

Raspunderea civila a proprietarului fata de chirias

Raspunderea civila legala a proprietarilor de caini

Alte asigurari

Asigurarea culturilor agricole

Asigurarea animalelor din gospodarii

PERSOANE JURIDICE

Angajati

Viata

Sanatate

Accidente

Auto

Casco

RCA

Carte Verde

CMR

Proprietati

Fort IMM

Asigurarea cladirilor

Asigurarea bunurilor

Credite si garantii

Credite

Garantii

Raspundere civila

Maritime, aviatie si stransport

Maritime

Aviatie

Transport

Agricole

Asigurarea culturilor

Asigurarea animalelor

Pensii private

AZT MODERATO

AZT VIVACE

În ceea ce privește produsele de asigurări de viață, Allianz-Țiriac oferă polițe care se încadrează în două clase principale, așa cum sunt ele definite de legislația în vigoare: 1.asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare;- 2.-asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții. Rețea de distribuție, reprezentanțe de despăgubiri Allianz-Țiriac Asigurări operează actualmente în condiții de maximă eficiență sub aspectul reprezentării teritoriale, bazându-se pe una dintrecele mai extinse rețele de sucursale, agenții și birouri de reprezentare de pe piața românească a asigurărilor. Numărul de unități teritoriale AllianzȚiriac prin intermediul cărora se derulează activitatea companiei a ajuns,la sfârșitul anului 2013, la 205 sedii (41 de sucursale și 164 agenții și puncte de lucru), prezența acestora fiind consemnată în toate județele României. Birourile locale ale companiei îndeplinesc rolul de coordonare aactivităților de vânzări, facilitând accesul eficient al clienților existenți și potențiali la produsele și serviciile oferite de Allianz-Țiriac Asigurări. La nivelul anului 2014, în cadrul sediului central si a birourilor și reprezentanțelor teritoriale ale Allianz-Țiriac Asigurări și-au desfășurat activitatea un număr mediu de 1.534 de personae din care 1.270 reprezintă personal operativ și 264 personal administrativ și de conducere. Rețeaua de distribuție a companiei, operațională includea, de asemenea, alte două canale de vânzări, și anume:- 2.997 mandatari care au reprezentat societatea Allianz-Țiriac Asigurări în relația cu terții în baza unor contracte de colaborare 2.630 agenți cu activitate de vânzare pe segmentul asigurărilor generale și asigurărilor de viață, respectiv 367 agenți specializați în distribuția de polițe de asigurări de viață emise de companie si- 741 agenții de intermediere și societăți de brokeraj. În plus, Allianz-Țiriac Asigurări este aproape de clienții săi din oricare colț al țării prin organizarea celor 114 de puncte de constatare a daunelor și prin intermediul unităților de reparații auto aparținând partenerilor companiei. Allianz-Țiriac Asigurări are încheiate contracte cu peste 1.000 de unități service autorizate și reprezentanțe, în toată țara, care oferă servicii de reparații pentru vehiculele avariate. Pentru a anunța o daună, persoanele îndreptățite să primească despăgubiri de la Allianz-Țiriac în baza polițelor de asigurare emise de companie se pot adresa direct Centrului de daune Allianz-Țiriac. Coordonatele Centrelor de daune și ale unităților reparatoare partenere ale AllianzȚiriac Asigurări sunt disponibile pe pagina web a companiei, la adresawww.allianztiriac.ro. fiecare. Prezentare generală și organizare și agenții. Principalele categorii de asigurări pe care le oferă ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI (denumita in continuare Societatea) pe piață sunt: Clădiri și conținut,Accidente persoane, Medicale pentru călătorii în străinătate,Autovehicule (CASCO,R.C.A.,carte verde, C.M.R.), Răspundere civilă generală și profesională Credite și garanții Pierderi financiare din riscuri asigurate, Maritime și cargo, Aviație Agricole, Asigurări de viață Rețeaua de distribuție este asigurată prin:700 angajați permanenți ai societății, agenți de asigurare în regim de colaborare, 2630 – agenți cu activitate de vânzare pe segmental, asigurărilor generale și asigurărilor de viață, 367 – agenți specializați pentru asigurările de viață;, 741 agenții de intermediere și societăți de brokeraj

Societatea a înregistrat un număr mediu de personal de 1.534 persoane repartizat după următoarea structură: pe personal operativ 1.270 persoane 82,79%, Personal administrativ și de conducere 264 persoane 17,21% Societatea si- a plătit toate impozitele și taxele datorate atât la bugetul de stat, cât și la bugetele locale Prin natura activităților efectuate, Societatea este expusă Managementului riscului, prin natura activităților efectuate, Societatea este expusă unor riscuri variate care includ: riscul aferent activității de asigurare, riscul mediului economic, riscul de rată a dobânzii și riscul de lichiditate. iarconducerea urmărește reducerea efectelor potențial adverse, asociate acestor factori de risc, asupra performanței financiare a Societății.

Legea aplicabilă contractelor de asigurare Allianz-Țiriac Asigurări SA este legea română, în principal Codul Civil și Legea nr. 32/2000. Situațiile financiare ale Allianz-Țiriac Asigurări S.A. aferente exercițiului financiar 2013 au fost întocmite cu respectarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin Ordinul președintelui Autorității de Supraveghere Financiară nr. 3129/2005 cu modificările și completările ulterioare, precum și în conformitate cu Legea Contabilității nr. 82/1991 republicată, cu modificările ulterioare și cu norma emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. 1/2014pentru punerea în aplicare a Normelor privind încheierea exercițiului financiar 2013 pentru societățile în domeniul asigurărilor.

În aplicarea Ordinului Președintelui Autorității de Supraveghere Financiară nr. 113119/2006, art 1, alineatul (2), litera l, în vederea prezentării formeiscurte a situațiilor financiare anuale, Societatea a procedat la extragerea următoarelor poziții bilanțiere și din contul de profit și pierderedin situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar încheiat la 31.12.2013, întocmite în conformitate cu Ordinul PreședinteluiAutorității de Supraveghere Financiară nr. 3129/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specific domeniului asigurărilor cu modificările ulterioare și auditate (“situații financiare anuale auditate”) Bilanț Valoarea activelor totale ale Allianz-Țiriac Asigurări la data de 31.12.2013 era de 2.018,4 milioane lei. structura principalelor elemente de activ era repreze ntată de:- Plasamente, în valoare totală de 1.489,6 milioane lei, alocate în principal pe următoarele categorii: obligațiuni și alte titluri cu venit fix (în valoare de aproximativ 676,2 milioane lei), depozite la instituții de credit (aproximativ 8,4 milioane lei), terenuri și construcții (învaloare de aproximativ 13,2 milioane lei), precum și plasamente polițelor de asigurări legate de investiții tip unit-linked (în valoare de 241,9 milioane lei) și titluri de participare deținute la societăți afiliate (542,8 milioane lei); Partea din rezervele tehnice aferente cedărilor în reasigurare, în valoare totală de 156,7 milioane lei;Creanțe, în valoare totală de 277,3 milioane lei, din care suma de233,8 milioane lei reprezintă creanțe provenite din operațiuni de asigurare directă, respectiv aproximativ 31,1 milioane lei reprezintă creanțe aferente operațiunilor de reasigurare. În ceea ce privește randamentele principalelor tipuri de plasamente realizate pe parcursul anului 2013, acestea au fost următoarele:, Titluri de stat denominate în devize – 3,05% și 3,25% p.a.,Titluri de stat în Lei – între 0,64% și 8% p.a.,Depozite în EUR la instituții de credit – de 0,60% p.a., Depozite în Lei la instituții de credit – între 1,1% și 1,80% p.a. Pasivul bilanțului Allianz-Țiriac Asigurări la sfârșitul exercițiului financiar 2013 cuprindea următoarele elemente principale: Capitaluri proprii, în valoare totală de 624,2 milioane lei;, Rezerve tehnice brute în valoare de 920,3 milioane lei, din care suma de 825,3 milioane lei reprezintă rezervele tehnice aferente asigurărilor generale, iar 95 milioane lei reprezintă rezervele tehnice aferente asigurărilor de viață; Rezerva matematică aferentă asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractanților, în valoare de 241,9 milioane lei; Datorii, în valoare de aproximativ 169,8 milioane lei Bilanț* la data de 31.12.2013 Lei ACTIVE PASIVE Active necorporale de 2.612.776,Capitaluri proprii de 624.154.520, Plasamente de 1.489.603.489 Rezerve tehnice brute de 920.349.800, Rezerve tehnice – partea reasigurătorilor de 156.672.221, Rezerve tehnice aferente contractelor unit-linked de 241.923.262, Creanțe de 277.332.313 Datorii de 169.837.762Alte passive de 62.168.088,Total active de 2.018.433.432 Total passive de 2.018.433.432 La capitolul pasive, la data de 31 decembrie 2013, ponderea cea mai ridicată, de 45,60% era deținută de rezervele tehnice bru te create de Allianz-Țiriac Asigurări. Principalele categorii de rezerve existente la finalul anului 2013 în conturile societății erau reprezentate de rezervele de prime în valoare totală de aproximativ 418,8 milioane lei pentru întreg portofoliul Allianz-Țiriac Asigurări, respectiv de rezerva de daună privind asigurările generale (410,7 milioane lei), care evidențiază proiecția obligațiilor de plată asumate de companie în contul daunelor avizate și neavizate la nivelul portofoliului de asig urări generale. De asemenea, respectând prevederile legislației specifice în domeniul asigurărilor, Allianz-Țiriac Asigurări a menținut nivelul rezervei de catastrofă la peste 18 milioane de lei, valoare care depășește cu mult nivelul reținerii unor asemenea riscuri catastrofice în sarcina societății de asigurări. Practic, pentru toate contractele care oferă acoperire a riscurilor catastrofice, Allianz-Țiriac Asigurări derulează programe de protecție catastrofică în cadrul cărora cedează aceste riscuri reasigurătorilor internaționali de prim rang, având ratinguri foarte ridicate, între care pot fi amintiți: Allianz SE, Hannover Re, Swiss Re, XL Re, Transatlantic Re, Scor, etc. Activitatea desfășurată în anul financiar 2013 Pentru Allianz-Țiriac Asigurări, obiectivul principal pe termen lung vizează creșterea profitabilă a afacerilor proprii. Rezultatele înregistrate de companiei de-a lungul întregii sale existențe confirmă capacitatea acesteia dinamica afacerilor derulate, cât și sub aspectul eficienței activității. În exercițiului financiar încheiat la 31.12.2013anul 2013, veniturile totale ale Allianz-Țiriac Asigurări au atins un nivel de venituri totale de 1.107,705.374 milioane lei, în vreme ce valoarea totală a cheltuielilor efectuate a fost de 1.006,749.905 milioane lei, rezultând un profit brut al exercițiului în valoare de 100,955.469 milioane lei. Si rezultatul net al exercițiului – profit de 88.635.468 Asigurări generale și de viață – profit de 68.383.178 Venituri din plasamente de 40.486.631, Cheltuieli cu plasamentele de 2.589.071,Alte venituri netehnice de 12.070.070 Alte cheltuieli netehnice, inclusiv provizioanele de 17.395.339, Primele brute subscrise de Allianz-Țiriac Asigurări, cumulat din activitățile de asigurări generale și de viață, au atins valoarea de 918,8 milioane de lei, în anul 2013, valoare corespunzatoare unui numar de1.383.809 contracte de asigurare, Rata contribuției celor două segmente principale de activitate la generarea veniturilor companiei s-a menținut aproximativ constantă în anul 2013 (comparativ cu anul 2012), primele brute subscrise pe segmentul asigurărilor generale reprezentând aproximativ 90% din volumul total de prime brute subscrise, restul de 10% reprezentând venituri din vânzarea polițelor de asigurări de viață. Activitatea de asigurări generale are ca venituri din primele brute subscrise de Allianz-Țiriac Asigurări au înregistrat o valoare de 824,062.484 milioanede lei. Veniturile din prime nete de reasigurare s-au situat la 663,912,769 milioane de lei Alte venituri tehnice, nete de reasigurare de 80.717.246, Daune brute plătite de 478.331.005, Cheltuieli cu daunele, nete de reasigurare de 407.650.292, Cheltuieli de exploatare nete de 254.633.087,Alte cheltuieli tehnice, nete de reasigurare de 17.324.398 .Activitatea derulată de companie în anul 2013 nu a adus modificări relevante în ceea ce privește structura portofoliului de asigurări generale. Activitatea de asigurări de viață, Vânzările de polițe de asigurări de viață au adus Allianz-Țiriac Asigurări, venituri din prime brute subscrise de 94,7 milioane lei în anul 2013., Veniturile din prime nete de reasigurare pentru acest portofoliu s-au situat la aproximativ 94,3 milioane de lei. Astfel, asigurările auto casco dețin, în continuare, opondere majoritară în structura portofoliului de asigurări generale (aproximativ 45,4 %). Primele subscrise pe această clasă de asigurări se ridică la aproximativ 374 milioane lei în anul 2013. Asigurările de răspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente auto dețin, la rândul lor o pondere importantă (25,6 %) în portofoliul de asigurări generale al Allianz-Țiriac Asigurări, valoareaprimelor brute subscrise pe această clasă de asigurări ridicându-se la aproximativ 210,7 milioane lei, în anul 2013.În sfârșit, cea de-a treia clasă de asigurări care are o contribuție importantăla realizarea veniturilor din activitatea de asigurări generale a companiei în anul 2013 este asigurarea de bunuri și proprietăți (incluzând asigurările de incendiu și calamități naturale, respectiv daune la proprietăți) , cu o pondere de aproximativ 19,4% (aferentă celor aproximativ 159,6 milioane lei reprezentând prime brute subscrise în anul 2013. Sumele brute plătite în anul 2013 drept despăgubiri și indemnizații asigurare aferente portofoliului de asigurări generale au fost de 478,3 milioane de lei. Cheltuielile cu daunele nete de reasigurare s-au situat la 407,7 milioane de lei.Rezerva de daune brute totale constituită de Allianz-Țiriac Asigurări pentru asigurări generale era de 410,7 milioane de lei, la data de decembrie 2013. Actualmente, compania oferă toate categoriile de produse modern de asigurări de viață, destinate atât nevoilor individuale, cât și companiilor care doresc să ofere angajaților beneficii suplimentare sub formă de polițe de asigurare. Cele doua clase de asigurări deviață practicate au contribuit la realizarea veniturilor din prime brute subscrise de Allianz-Țiriac pe segmentul asigurărilor de viață în următoarele proporții: Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare de 54%; Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții de 46%. Contul tehnic* al asigurării de viață, afferent exercițiului financiar încheiat la 31.12.2013Lei Venituri din prime brute subscrise de 94.713.252 Venituri din prime, nete de reasigurare de 94.308.599 Venituri din plasamente de 9.291.607 Alte venituri tehnice, nete de reasigurare de 7.685.629 Indemnizații brute plătit de 52.451.416 Cheltuieli cu daunele, nete de reasigurare de 51.111.650 Cheltuieli de exploatare nete de 38.860.136 Cheltuieli cu plasamente de 1.038.353 Alte cheltuieli tehnice, nete de reasigurare de 2.017.819 Pentru produsele de asigurări de viață tradiționale, randamentul mediu anualizat al plasamentelor realizate s-a situat la peste 7,31%, activele care acoperă rezervele aferente acestor contracte atingând valoarea de 53 milioane RON la 31.12.2013. În privința tipurilor de plasamente realizatede companie, în cazul polițelor tradiționale de asigurări de viață acesteau fost reprezentate de titluri de stat emise de instituții guvernamentaledin România, obligatiuni emise de banci internationale cu rating superiorsi depozite bancare înregistrate la filiale/ reprezentanțe locale ale unor bănci internaționale cu rating superior. În ceea ce privește clasa de asigurări de viață cu component investițională tip unit-linked, Allianz-Țiriac Asigurări oferă clienților săi oportunitatea de a direcționa primele achitate în contul polițelor către o serie de programe investiționale oferite de societate, fiecare dintre aceste fonduri evidențiind nivele diferite ale raportului riscrandamentinvestițional. La sfârșitul anului 2013 valoarea cumulate exprimata in echivalent RON a activelor nete evidențiate de aceste vehicule investiționale se situa la aproximativ 241,92 milioane RON, din care 199,14 milioane RON reprezentau active localizate în străinătate, iar restul de 42,78 milioane RON reprezentau fonduri plasate în instrumente ale piețelor financiare din România (Leu Extra, Leu Plus, Leu Simplu, Leu Clasic, Leu Forte). În cursul anului 2013 a fost închise 4 programe investiționale în EURO (Euro Protected, Succes Garantat, Succes Flexibil, Succes Protejat). Elementele care descriu modul în care au fost administrate principalele fonduri asociate produselor de asigurări de viață cu componentă investițională (tip unit-linked) în anul 2013 Valoarea capitalurilor proprii a înregistrat valoarea de 624,2 milioane lei .Deductibilități aplicabile la 31 decembrie 2013 În limita a 250 euro anual/angajat pentru cheltuielile făcute de angajator cu primele pentru asigurări facultative de sănătate. Situațiile financiare ale Allianz-Țiriac Asigurări aferente exercițiului financiar încheiat la data de 31.12.2013 au fost auditate de către KPMGcc Audit SRL,

3.5 Mixul de marketing în asigurări

Obiectivele de dezvoltare ale Allianz Țiriac vizează menținerea, consolidarea poziției numărul 1 pe piața asigurărilor, fară însă a neglija indicatorii de rentabilitate a afacerii. În acste sens, și în viitor vor fi riguros aplicate principiile prudențiale în abordarea tuturor operațiunilor de subscriere a riscurilor, promovate și permanent îmbunătățite programele de segmentare a portofoliului, în special pe clasele de asigurări auto, acste lucru însemnând practic particularizarea ofertelor pentru fiecare client în parte, astfel încât acestea să evidențieze o mai bună corelație a costurilor percepute cu profilul riscurilor individuale acoperite, concomitent, va trebui impuse noi standarde de calitate a serviciilor post-vânzare prin eficientizarea controlului și administrării proceselor de despăgubire in cadrul unui complex program de orientare către nevoile clienților asumat de Allianz Țiriac și în care mixul de marketing Cei 4P-PRODUSUL PREȚUL DISTRIBUȚIA PROMOVAREA este cel mai valoros instrument specific de marketing forma cea mai uzuală, exprimată pentru prima oară de Neil Borden în 1964 și reformulată de McCarthy în 1965, mix-ul presupune combinarea judicioasă a patru elemente(„pilonii” marketingului), considerate esențiale pentru atingerea unor obiective pe piață: împreună cu cele patru politici joacă un rol important.

Aceste patru politici sunt următoarele:

1.Politica de produs

2.Politica de preț

3.Politica de distribuție 4.Politica de promovare

3.5.1. Politica de produs

Produsul reprezintă elementul cel mai important al mixului de marketing. Politica de produs întâlnită la Allianz Țiriac Asigurări îndeplinește caracteristicile procesului economic complex de rapoarte permanentă la cerințele pieței, de modelare a componentelor ofertei în raport cu aceste cerințe Marketingul aplicat de către Allianz Țiriac este unul modern, orientat în primul rând către client, și continuă să ofere consumatorilor asigurări tot mai complexe și diversificate. O astfel de dovadă reprezintă lansarea pe piață, a trei produse noi de asigurare destinate în exclusivitate persoanelor fizice și care pot fi încheiate on-line pe adresa de web a societății. Aceste trei produse sunt următoarele Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente auto (RCA), Asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (CASCO direct), Asigurarea de călătorii în străinătate. Directorul general al companiei, afirma în comunicatul de presă din data de 24.11.2013, că dorința lor prin lansarea acestor produse a fost să ofere calitate, transparență, accesibilitate "fără ca aceste caracteristici să ridice nivelul costurilor cu asigurarea ale clienților nostrii". În paralel cu lansarea serviciilor de vânzare on-line, cu totul nou pentru piața românească de asigurări, Allianz Țiriac continuă să-și diversifice oferta de produse tradiționale prin dezvoltarea unei pollițe de asigurare de avarii și furt auto, ofertată sub numele de „CASCO NAVIGATOR". Acest produs este, sublinia directorul executiv asigurări generale în cadrul companiei Allianz Țiriac Asigurări, "primul produs casco de pe piață special și exclusiv pentru persoane fizice". Casco Navigator se adresează unei categorii foarte largi de șoferi, care include atât persoanele cu venituri sub medie cât și pe cele cu venituri peste medie, având preferințe mai sofisticate. Casco Navigator oferă o acoperire modulară, structurată pe trei secțiuni-asigurarea riscurilor de bază de avarii și furt, asigurarea de accidente și asistență rutieră, la care pot fi adăugate opțional un număr de șapte clauze suplimentare. Politica de produs este cea care a avut un rol important în câștigarea poziției de lider a societății Allianz Țiriac pe piața asigurărilor. Prin calitatea serviciilor și satisfacția clienților societatea a reușit să se impună cu succes în fața celei mai vechi și de încredere companii de pe piață.

eazăcererea exprimată de consumator pe piață, conceptul de produs își găsește o strălucită confirmare și în marketingul serviciilor de asigurare, in această situație apare ca o necesitate extinderea coodonatelor produsului dincolo de utilitatea percepută de consumator, în zona procesului de creare și livrare a serviciului și a tuturor elementelor care contribuie la desfășurareaacestuia devine obligatorie, De pe o astfel de poziție, serviciile de asigurări în accepțiunea marketingului includ în cadrul „produsului”elementele procesului de prestație: personal de contact, clădiri șiechipamente, clientul în calitate de participant la prestație, tehnologia creării și livrării serviciilor.Inseparabilitatea serviciilor de asigurare determină abordarea acestora și din postura decomponente ale politicii de distribuție, în cadrul cărora apar sub forma unor strategii de rețea.În contextul celor prezentate, abordarea serviciilor de asigurări ca sistem reclamă previziune corespunzătoare asupra produsuluicare-și găsește reflectarea în concepte de produs global și produse unitare (parțiale) insuficient exploatate pâna în prezent în literatura de specialitate.

Tipologia produsului este definita prin produsul global are la bază interacțiunea diferitelor componente și efectul lor final,utilitatea percepută de consumator. El reflectă, în primul rând, ansamblul activităților prin care secreează utilitate și deci caracterul de proces și de sistem al serviciilor de asigurări. Prin rolul pecare-l au în satisfacerea nevoii, aceste activități generează oserie de produse unitareauxiliareși personalizate, fiecare reprezentândo componentă a produsului globalși conferindu-icaracteristici specifice. Produsul auxiliar în domeniul asigurărilor este constituit din elementele procesului de prestație.,Produsul personalizat este generat de activități care asigură un grad înalt deindividualizare a serviciilor și de diferențiere a unei instituții. Ele sunt expresia unei înalteflexibilității a acesteia care este capabilă să ofere la cererea și de obicei contra cost servicii carerăspund unor nevoi individuale, mult diferite de cele de bază. Un astfel de „concept” este utilizat pe larg în asigurări unde firmele proiectează oferta de o manieră care să permită adaptarea produselor unor cereri individuale, Produsul parțial (unitar) este constituit din o serie de elemente tangibile care prin rolul jucat în crearea și livrarea serviciilor de asigurări, se adaugă elementelor corporale menționatemai sus. El asigură condițiile necesare prestației și este reprezentat de facilitățile fizice (ambianță,echpamente), personalul de contact și clientul participant la realizarea acesteia. Prin combinarea judicioasă a acestor elemente și prin îndeplinirea funcțiilor lor se asigură crearea și livrareaprodusului global Acestea apar ca o combinație deproduse parțiale.

Marketingul serviciilor de asigurări se particularizează, în esență, prin specificul politicii de produs, spre deosebire de alte servicii, unde ambianța și participarea clientului la realiyarea prestației ocupă un rol prioritar, în cadrul serviciilor de asigurări, acest loc este de conținutul prestațiilor, de elemente materiale ale prestației (echipament de prestație), de personal de contactși nu în ultimul rând de comunicațiile referitoare la produs.

Gama sortimentală comparativ cu alte servicii, este mult mai restrânsă și practicstandardizată. În această situație, atât extinderea , restrângerea sau menșinerea cât și înnoireagamei sortimentale au un sens mai restrâns, exprimând anumite diferențieri ale prestațiilor obținute prin variația primelor.Diferențierea cea mai accentuată se obține însă printr-o calitate înaltă a serviciilor  prestate. Din acest motiv se apreciază că strategia de bazaîn domeniul produsulu , o formează strategia calității.Locul primordial deținut de această strategie, în ansamblulstrategiilor de produs,pornește de la realitatea că cel puțin teoretic se poate ajunge la situația în care toate celelaltemijloace de diferențiere să fi fost epuizate. Evident că, în funcție de situația în care la un moment dat, societatea de asigurări are de ales întreurmătoarele variante strategice: îmbunătățirea calității, menținerea calității și diferențiereacalitativă. VARIANTE STRSTEGICE ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII MENȚINERE A CALITĂȚII DIFERENȚIEREA CALITATIVĂ demonstrează încă o dată universalitatea marketingului, componentele produsului fiind comune deopotrivă bunurilor și serviciilor pe de o parte, dar îmbrăcând forme particulare în cazul serviciilor de asigurări, pe de altă parte, unde unele caracterizeazăprodusulglobal,iar altele pe cele parțiale

3.5.2 Politica de preț de personalizare a ofertei atât sub aspectul segmentelor definite, cât și ca urmare a creșterii rigurozității stattisticilor ce devinesc profilele de risc al fiecărui segment de clienți, Reamintim faptul că, pentru polițele de asigurări auto destinate persoanelor fizice, Allianz Țiriac practica, încă din 2006, un sistem de tarifare electronică ce generează oferte de prime individualizate, riguros corelate cu profilul de risc al asiguratului, cu istoricul daunalității înregistrate de client și cu gradul de fidelitate al acestuia în ceea ce privește relațiile contractuale cu asigurătorul.

Cererea: cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii sunt dispuși să o cumpere într-un anumit moment, depinde de prețul acestuia. Cu cât prețul unui produs va fi mai mare, cu atât consumatorii vor fi mai puțin dispuși să îl cumpere, cu cât prețul va fi mai mic, cu atât mai mare va fi cantitatea cerută din acel produs. O primă concluzie ar fi că prețurile mici aduc noi cumpărători. Pe de altă parte cei mai mulți vânzători (ofertanți), sunt conștienți de faptul că, de la un anumit punct, stimularea vânzărilor nu se poate realiza decât pe seama reducerilor de preț.

Fiecare reducere de preț (fiecărui nou preț) îi va corespunde, pe piață, o cantitate diferită de produse vândută, Deci, ca regulă generală, cantitatea cerută pe piață (respectiv cantitatea pe care consumatorii ar fi dispuși să o achiziționeze) crește la fiecare reducere de preț. Dar gradul cu care cantitatea vândută dintr-un anumit produs se modifică la fiecare reducere de preț, variază de la un produs la altul.

3.5.2 Politica de preț

Elementul de bază pentru stabilirea cererii produsului pe piață îl reprezintă prețul. Prețul de asemenea afectează poziția firmei față de competitorii și nivelul de participare a acestuia pe piață. Consumatorul joacă un rol important în decizia instituțiilor de a lansa pe piață produse noi, mai ieftine.Politica de preț abordată de Allianz Țiriac este una competitivă și ține cont în permanență de un raport echilibrat între calitate-preț. Allianz Țiriac vine în sprijinul clienților oferindu-le posibilitatea ca începând cu data de 1 septembrie 2013, să achite primele și prin bancă. Sistemul de colectare a primelor de asigurare Allianz Țiriac devine mult mai flexibil și mai accesibil clienților companiei. Aceștia vor putea alege cea mai convenabilă modalitate de plată-cu card, prin debit direct, transfer bancar, internet banking sau în numerar. Totodată, prin parteneriatele încheiate cu bănci care operează rețele de colectare dintre cele mai dezvoltate la nivel național, Allianz Tiriac pune la dispoziția clienților săi una dintre cele mai extinse rețele de colectare a primelor de piața locală a asigurărilor. Tarifarea pentru polița Casco Navigator se face electronic, prețurile ofertate fiind, în general, mai reduse decât cele practicate la produsul Casco de bază al companiei, pentru acoperiri similare. Aceasta ca urmare a actualizării programelor de personalizare a ofertei atât sub aspectul segmentelor definite, cât și ca urmare a creșterii rigurozității stattisticilor ce devinesc profilele de risc al fiecărui segment de clienți. Reamintim faptul că, pentru polițele de asigurări auto destinate persoanelor fizice, Allianz Țiriac practica, încă din 2006, un sistem de tarifare electronică ce generează oferte de prime individualizate, riguros corelate cu profilul de risc al asiguratului, cu istoricul daunalității înregistrate de client și cu gradul de fidelitate al acestuia în ceea ce privește relațiile contractuale cu asigurătorul. Cererea: cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii sunt dispuși să o cumpere într-un anumit moment, depinde de prețul acestuia.Cu cât prețul unui produs va fi mai mare, cu atât consumatorii vor fi mai puțin dispuși să îl cumpere, cu cât prețul va fi mai mic, cu atât mai mare va fi cantitatea cerută din acel produs. O primă concluzie ar fi că prețurile mici aduc noi cumpărători. Pe de altă parte cei mai mulți vânzători (ofertanți), sunt conștienți de faptul că, de la un anumit punct, stimularea vânzărilor nu se poate realiza decât pe seama reducerilor de preț. Fiecare reducere de preț (fiecărui nou preț) îi va corespunde, pe piață, o cantitate diferită de produse vândută. Deci, ca regulă generală, cantitatea cerută pe piață (respectiv cantitatea pe care consumatorii ar fi dispuși să o achiziționeze) crește la fiecare reducere de preț. Dar gradul cu care cantitatea vândută dintr-un anumit produs se modifică la fiecare reducere de preț, variază de la un produs la altul. Politica de preț adica Prețul în accepțiunea generală în care este utilizat în sectoarele non–financiare este rar întâlnită, iar în domeniul asigurărilor în cadrul căruia s-a delimitat într-o formă specifică de cea de primă.Conținutul produsului este luat în considerare în formularea politicii de prețprinintermediul ofertei care stă la baza diferențierii strategiilor corespunzătoare. Indiferent destrategia folosită, un preț corect stabilit va trebui să ia în considerare raporturile dintrecomponente, regăsite în consumuri și în final în costuri.Componentele corporale și acorporale, cu precădere calitatea, marca și simboluril își punamprenta asupra unor strategii de prețuricare iau în considerare percepția prețului expresie aacestor componente.Prețurile de prestigiu și prețurile unor servicii absolut noi sunt exemple semnificative ale acestor relații.Și comunicațiile despre produs se regăsesc în cadrul variabilei prețDe pe această pozițieapar destul de evidente și legăturile sale cu activitatea promoțională. Rolul promoțional estedeosebit de ridicat în cadrul serviciilor de asigurări.O serie de relați apar între prețși politica de distribuție. Tipul de canale de prestație utilizate, forma și mijloacele de plată sunt luate în considerare în formulareapoliticii de preț. Legătura cu prețul poate fi ușor de realizat, în mod indirect, prin implicațiile pe care le au asupra elementelor de fundamentare apoliticii de pret piața cu cele două componente, oferta șicererea, costurile, concurența și percepția prețului de către consumatorul de servicii de asigurare. Elementele ce influenteaza pretul sunt oferta de servicii, cererea de servicii,concurenta si costurile

Oferta de servicii de asigurare ca expresie a produsului de piață, reprezintă un dincondițiile adoptăriipoliticii de pret deoarece aceasta din urmă se poate diferenția de modul încare este oferit produsul și anume: ca produs global ori ca produse separate, individuale.

Cererea de servicii de asigurarese constituie ca o condiție a adoptăriipoliticii de prețîn două ipostaze, și anume, prin solvabilitate și elasticitate când efectuează cu precăderenivelulprețului. Nivelul veniturilor poate reprezenta punctul de pornire în proiectarea unor produse șiservicii (asigurarea de viață).

Concurența se înscrie în rândul condițiilor fundamentăriipoliticii de prețdeoarece încazul a numeroase categorii de produse și servicii de asigurare, prin rolul și legăturaprețuluicu produsul, aceasta se constituie în singurul element de diferențiere în raport cu concurenții.Deosebirea față de bunuri se datorează percepției prețului de către consumatori.

Costurile ca și în cazul bunurilor reprezintă o condiție esențială a fundamentării politiciide prețstând la baza unor strategii specifice. Ele se particularizează prin modul caracteristic dedeterminare a costului unitar, element indispensabil în stabilireaprețului.Percepția prețului de către consumatorieste diferită de rolul pe care i-l atribuie prestatorul din cel puțin trei motive: cunoștințele clientului despre preț, rolul costurilor non – monetare și prețul ca indicator al calității serviciilor de asigurări.

Costurile non-monetare sunt exprimate de ”sacrificiile” pe care clienții trebuie să le facă pentru achiziționarea unui serviciu de asigurare.

Prețul (prima)ca indicator al calității utilizat într-o astfel de postură depinde denumeroși factori, cei mai importanți fiind: calitatea informațiilor despre serviciul de asigurare și prima, politica promoțională a firmei și în special publicitatea și marca, capacitatea clientului de aaprecia calitatea serviciilor de asigurare, etc.

În domeniul serviciilor de asigurări politica de preț definește comportamentul firmeifață de client prin utilizarea unui element specific prima. În acest caz elementul central alîntregii politici de pre îl formează nivelul cotei de primă tarifară, pe baza căruia se stabileștevolumul primelor de asigurare care vor fi plătite de asigurați.În structură, cota de primă tarifară sau prima brută este formată din: prima netă, cheltuieli privind constituirea și administrarea fondului de asigurare, finanțarea unor măsuri de prevenire a pagubelor, constituirea fondului de rezervă și profitul acceptat.În optica de marketing, un astfel de calcul (indicele de despăgubire) stă la baza alegerii strategiei întreprinderii orientată spre costuri. În condițiile utilizării celorlalte strategii, societateade asigurare are posibilitatea să modifice corespunzator profitul acceptat și prețul (prima) dupăcerere sau concurență

3.5.3 Politica de distribuție

Societatea Allianz Țiriac Asigurări S.A numără în prezent mai mult de 1750 angajați, dezvoltând, totodată, o rețea de distribuție formată actualmente dintr-un număr de peste 600 consultanți financiari asigurări de viață, respectiv aproximativ 3500 angajați agenți de vânzări. Societatea operează printr-o rețea de 170 unități, prezența companiei fiind consemnată în 148 de localități din România.

În plus sunt aproape de clienții din orice colț al țării prin organizarea celor câteva sute de puncte de consolidare a daunelor și unități de reparații auto proprii sau ale partenerilor Allianz Țiriac.

3.5.3 Politica de distribuție

Societatea Allianz Țiriac Asigurări S.A numără în prezent mai mult de 1750 angajați, dezvoltând, totodată, o rețea de distribuție formată actualmente dintr-un număr de peste 600 consultanți financiari asigurări de viață, respectiv aproximativ 3500 angajați agenți de vânzări. Societatea operează printr-o rețea de 170 unități, prezența companiei fiind consemnată în 148 de localități din România.În plus sunt aproape de clienții din orice colț al țării prin organizarea celor câteva sute de puncte de consolidare a daunelor și unități de reparații auto proprii sau ale partenerilor Allianz Țiriac.

3.2. Sucursale, agenții, puncte de lucru Allianz Țiriac asigurare pe teritoriul României

În lămurirea conținutului distribuției trebuie pornit de la accepțiunea clasică potrivitcăreia este constituită din localizarea activităților care au loc în spațiul și timpul care separă producția de consum.Inseparabilitatea și intangibilitatea serviciilor de asigurare creează, la primavedere, impresia că distribuția este ca și inexistentă. În realitate însă și serviciile de asigurări, prestatorul și consumatorul, sunt separați în spațiu și timp, înlâlnirea lor presupunând, în multesituații, anumitw activități, care preced de regulă „producția” și consumul și fac posibilărealizarea acestora.În consecință, deci distribuțiacuprinde totalitatea activităților care au loc în spațiul șitimpul care separă prestatorul de consumator.În această accepție,conceptul de distribuțiese referă, mai întâi, la rețeaua de unități încare urmează a se întâlni prestatorul și consumatorul (problemă de distribuție) și unde, în celemai multe cazuri, se vor realiza ”producția” și ”consumul” serviciilor de asigurare. Aceastăcomponentă se plasează în cadrul marketingului interactiv.Intră apoi în discuție, Traseul pe care ”oferta potențială” îl parcurge pâna ajunge laconsumatorul final (asiguratul). Acesta, mai lung sau mai scurt, cu intermediari sau fără,alcatuiește canalul de distribuție Prin definiție această componentă aparține marketingului extern. Distribuția se referă cu precădere la circiutul economic al serviciilor de asigurări, celfizic fiind mult mai restrâns, limitându-se la amplasarea rețelei de unități, deplasarea asiguratuluisau asigurătorului la locul de întâlnire și în final încheierea contractului de asigurare. Conținutul activității de distribuțiepermite gruparea pricipalelor componente astfel:rețeaua de distribuție, canale de distribuție și procesele activității de distribuție. Rețeaua de distribuție este constituită din totalitatea locurilor în care sunt amplasateclădirile și echipamentele prin care se realizează prestația și livrarea serviciilor către asigurați. Canalele de distribuție sunt definite de succesiunea de procese prin care are locîntâlnirea dintre asigurător și asigurat.Inseparabilitatea serviciilor de asigurare face ca în cele mai multe situații tipul de canal întâlnit să fie unul scurt, de tipul A-A (asigurător-asigurat), caz în care toate fluxurile șiactivitățile incluse în distribuție se desfășoară la locul prestației într-o succesiune de operațiiinclusă în cadrul sistemului de creare și livrare a serviciului de asigurări.Varianta modernă a canalului de distribuție admite și canale cu intermediari, acestorarevenindu-le rolul de legătură între asigurat și contul pe care acesta îl deține în bancă.În contextul celor prezentate este evident că societatea de asigurare utilizează douăvariante strategice de bază: Distribuția directă,în cadrul căreia contractul cu clientul se realizeazăprin intermediul unui sistem propriu. Distribuția prin intermediari, legătura cu beneficiarii realizându-se prin alt prestator de servicii. Formele de livrare și plată sunt incluse în cadrul activităților specifice distribuției desfășurate în momentul contractului prestator și client (A-A). Privite în interacțiunea lor reciprocă aceste activități alcătuiesc procesul de livrare a serviciilor de asigurări, alcătuit din:etapele procesului (care sunt, în ce ordine se desfășoară, unde, cum, când), natura contractelor dintre asigurător și asigurat (asiguratul se deplasează la locul prestației, asigurătorul se deplaseazăla domiciliul clientului), modul de livrare, atmosfera de la locullivrării, etc.Procesul de prestație este declanșat de elementul comandăAceasta poate fi preluatăscris, verbal, telefonic. Completarea formularelor intră în atribuțiile asigurătorului care deține dealtfel acest tip de documente.

3.5.4. Politica de promovare

Politica de promovare face parte din mixul de marketing care este utilizat pentru informarea consumatorilor despre apariția produselor noi precum și facilitățile de care au parte după achiziționarea produselor. Cel mai des folosit tip de promovare a produselor noi este publicitatea care oferă o mare flexibilitate, existând posibilitatea de a se adresa atât unei audiențe foarte largi cât și posibilitatea de concentrare pe un segment. Prin publicitate allianz Țiriac Asigurări poate urmări, controla conținutul mesajului transmis și locul de transmitere. Obiectivul principal este să ajungă la o audiență cât mai mare cu un cost rezonabil, pentru a informa publicul de apariția produselor noi și avantajele de care beneficiază după încheierea contractului de asigurare.O componentă a publicității o reprezintă materialele publicitare. Pentru materialelele tipărite, Allianz Țiriac a conceput un stil design unitar. Pliantele, prin care își promovează produsele, conțin informații cu privire la tipul de asigurare promovat, avantajele asigurării respective, riscurile pe care le acoperă asigurarea, etc. Un mijloc modern pe care Allianz Țiriac îl utilizează este promovarea pe internet, prin pagina web. Internetul reprezintă un avantaj pentru contractarea unei asigurări economisind timp din partea clientului.Agendele, calendarele, pixurile sunt alte suporturi publicitare avân semnificația cadourilor publicitare, sunt oferite de Allianz Țiriac în momentul încheierii contractelor de asigurări sau în momentul desfășurării anumitor evenimente cum ar fi : reuniuni, conferințe de presă, diverse aniversări ale firmei, etc. Dezvoltarea continuă a afacerilor Allianz Țiriac asigurări oferă, în permanență, oportunități profesionale tuturor celor care doresc să se alăture unei echipe a cărei valoare este dovedită de realizările companiei de asigurări numărul unu în România. În cadrul organizației pesonalului poate găsi cele mai bune condiții pentru a-și pune în valoare aptitudinile profesionale, pentru a cunoaște succesul personal. Membrii echipei de vânzări Allianz Țiriac beneficiază, continuu, de programe de perfecționare, începând cu cele de învățare a produselor de asigurări. Ulterior, în funcție de rezultatele obținute, fiecărui angajat i se garantează accesul la cursuri care prezintă cele mai noi și mai evoluate tehnici de vânzare, de comunicare, de negociere. În calitate de componentă a sistemului de comunicație al firmei cu mediul,promovarea face practic legătura între activitățile acestuia, reflectate în produs, preț, distribuție și clienții săi,efectivi sau potențiali. O astfel de poziție determină locul și rolul politicii promoționaleîn cadrulmix-ului de marketing, conținută sau fiind puternic marcată de caracteristicile serviciilor, alesistemului de creare și livrare, pe de o parte, și de particularitățile comportamentului decumpărare, pe de altă parte asupra activității de promovareîși pun amprenta, în primul rând,caracteristicile serviciilor de asigurări, cu precădere intangibilitatea, variabilitatea șiinseparabilitatea.Caracterul mult prea tehnic (profesional) al produselor și serviciilor de asigurări la care seadaugă nivelul mai scăzut de cultură economică al clienților conferă un rol deosebit de importantpromovării Caracteristicile serviciilor de asigurări conferă o serie de trăsături specifice activităților  promoționale desfășurate în cadrul lansării pe piață a unor noi ”produse”, situație în care, lipsa oriîntârzierea acestora nu înseamnă numai absența informațiilor ci o comunicație negativă. Osituație similară apare și atunci când informațiile transmise nu sunt în concordanță cucaracteristicile segmentului vizat, fiind datorată necunoașterii acestor caracteristici. Locul și rolul apare deținut de politica promoțională în cadrul mix-ului de marketing estereliefat și de percepția pe care o are potențialul asigurat atât asupra serviciilor cât și asuprasistemului de comunicație.Astfel, încrederea mai mare acordată surselor personale de informare plasează tehnicatransmiterii acestora ”prin viu grai” pe o poziție fruntașă în rangul mijloacelor promoționale.Perceperea unui risc mai ridicat în achiziționare serviciilor de asigurări particularizeazăconsiderabil conținutul mesajelor promoționale reducând oferta promisă numai la ceea ce este posibil de livrat.Există două suporturi specifice și anume: personalul de contact și elementele fizice alesistemului de prestație. Aceste suporturi ale mesajului promoțional pot fi regrupate în două maricanale de comunicație: comunicație media și comunicații interpersonale (constituit de mediiumane).Totdeauna, mijloacele de comunicație pot fi grupate și prin luarea în considerare acategoriilor de receptori și anume: comunicația internă care se adresează clienților efectivi(marketing interactiv) și propriilor angajați (marketing intern) și unii și alții participanți larealizarea prestației și comunicarea externă (marketing extern) prin care sunt vizați deopotrivăclienții actuali și celor potențiali. Luând în considerare ambele criterii (tipul de ”media” șicategoria de receptori), componentele activității promoționale pot fi grupate astfel:1. Mijlocele de comunicație internă mediasunt constituite din suporturi materiale princare se transmit mesaje, informații către clienții efectivi, angajați în procesul de prestație, pe parcursul achiziționării și consumului serviciilor de asigurări. Se includ în cadrul acestor mijloace: publicitate la locul prestării, indicatoarele de informare și ambianță. Publicitatea la locul prestării grupează o serie de mijloace prin intermediul cărora”produsul” este prezentat clientului: afișe, panoul publicitar, plachete. Indicatoarele de informareredau prin înscrisuri, săgeți, semne luminoase, etc.Informații care permit deplasarea ușoară în interiorul spațiilor de desfășurare a prestației. Ele permit includerea clientului în cadrul sistemului de prestație.Ambianța reprezintă o componentă care exprimă efectul obținut prin combinația unor elemente de suport fizic (arhitectură, amenajare interioară) și celelalte componente ale sistemuluide prestație.

Utilizarea incorectă, incompletă a acestora în serviciile de asigurare poate cauza perceperea unei calități scăzute a serviciilor de asigurări .Mijloacele de comunicație internă interpersonală ,sunt reprezentate de”suporturi”umane, care în relațiile cu clientul, în timpul prestației oferă informații și realizează o serie de lateelemente cu pronunțat caracter promoțional. Aceste mijloace sunt: Personalul de contacteste mijlocul specific, utilizat de firma de servicii de asigurări.Rolul promoțional al personalului de contact poate fi sporit prin amabilitatea, ținuta vestimentară,modul de a cinversa, aspectul fizic, etc. Personalul comercial (agenții de asigurări)are un rol similar celui de contact fiindîntâlnit în situațiile în care vânzarea serviciilor este separată prestația propriu zisă. Mijloacele de comunicare externă media au drept suport medii materiale clasice,utilizarea lor în serviciile de asigurare, particularizându-se prin conținutul mesajului și modul detransmitere al acestora: frecvența, perioada, etc.În rândul acestor mijloace se includ: simbolurile, panourile de semnalizare, arhitecturaexterioară, publicitatea, publicitatea prin poștă, plachete. Simbolurile utilizează o serie de semne care sunt astfel alese încât să atingă unele dinobiectivele politicii de produs: tangibilizare, calitate, etc. În această categorie se includ și mărcilede servicii de asigurări care pot fi utilizate fie împreună cu simbolurile, fie în locul acestora. Înaceeași categorie se includ și elementele prin care sunt puse în valoare: scrisul, culoarea folosită,forma, et

3.6. Lansarea pe piață a trei produse de asigurare și avantajele acestora

Lansarea pe piață a unui produs este un proces complex în care interacționează două tendințe opuse. O primă tendință este creșterea continuă a volumului vânzărilor, aceasta în condițiile în care prețul produsului este mai mare decât costul vânzării sale. Existând profit se dă posibilitatea angajării unor noi distribuitori.

Fundamentarea unei decizii în vederea lansării pe piață de produse noi constă în primul rând în analizarea mai multor factori:

Cunoașterea și analizarea concurenței

Analiza nevoilor clienților actuali și potențialilor clienți

Folosirea tehnologiei avansate

Toate acestea sunt elemente pe care societatea Allianz Țiriac le-a luat în calcul în momentele în care au lansat pe piață produse noi ce pot fi achiziționate direct de pe internet fără a fi necesar ca posibilul client să se deplaseze la o agenție, punct de lucru sau sediu. În urma cercetărilor efectuate asupra tehnologiei avansate s-a constatat că internetul joacă un rol important în adunarea de informații necesare unor companii de lansare pe paiță de produse noi.

Agenții de asigurări joacă de asemenea un rol important în vedera lansării unui nou produs pe piață, cu ajutorul acestora se realizează sondajele atât de utile în vederea luării deciziilor cât mai corecte și mai utile. Companiile de asigurări își vând produsul în principal prin intermediul agenților independenți sau exclusivi.până de curând, aproape toți agenții erau independenți, plătiți cu comision. Recent, mai multe companii de asigurări au adoptat un sistem în care agentul este un angajat plătit al firmei. Economiștii au studiat diferența dintre cele două tipuri de distribuție a polițelor și au ajuns la concluzia că sistemul cu agenți independenți este mai puțin eficient și mai costisitor.

Societatea Allianz Țiriac a efectuat și o altă practică și anume Practica statistică, aceasta arată că nevoile crescânde de date statistice nu pot fi acoperite de observări totale, principala dificultate fiind cea legată de organizarea acestor observări cât și de volumul mare de timp și cheltuiala pe care le implică, statisticienii au ajuns la concluzia de a folosi tot mai mult observările parțiale printer care în primul rând se observă pe bază de sondaje de diferite tipuri.

Pe baza datelor adunate din cercetări s-a ajuns la decizia de a lansa pe piață trei produse noi cu posibilitatea de a putea fi achiziționate on -line. Aceste trei produse sunt:

RCA-persoane fizice

CASCO DIRECT

Asigurările de călătorie

3.6.1. RCA – persoane fizice prin Allianz direct

În multe cazuri, despăgubirile pentru pagubele pe care asigurătorul le provoacă, ca șofer se port ridica la sume considerabile, de care nu dispune în acel moment, dar pe care trebuie să le plătească.

Polița de asigurare Rca on-line prin Allianz direct poate fi încheiată doar dacă este persoană fizică ce deține vehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România. Vehiculele pentru care se poate încheia asigurarea Rca on-line sunt autoturismele, turismele de teren și autoutiliare care au maxim nouă locuri și o masă maximă de până la 3,5 tone.

Cei care doresc să achiziționeze polița de asigurare RCA prin Allianz Direct:

Au posibilitatea de a afla online care este cea mai bună ofertă de asigurare pentru nevoile asiguratului iar pentru a încheia asigurarea nu mai este nevoie să se deplaseze la sediile agențiilor de asigurare.

După introducerea tuturor informațiilor solicitate în cererea de asigurare Allianz Țiriac va prezenta o ofertă de asigurare solicitantului în baza căreia va achita prima de asigurare integral, online sau offline. După înregistrarea efectuării primei de asigurare societatea va trimite prin poștă contractul de asigurare.

Plata primei de asigurare poate fi efectuată direct cu cârdul fară a mai fi nevoit asiguratul să se deplaseze la cel mai apropiat ATM sau la ghișeul băncii.

Polița de asigurare RCA oferă protecție pentru prejudiciile de care asigurătorul sau persoanele cuprinse în asigurare pot răspunde la un moment dat, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule pe teritoriul României. Despăgubirile se plătesc nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat, pentru:

Vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fară caracter patrimonial

Pagube materiale

Pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat

Cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată

Polița de asigurare RCA- include și documentul Carte Verde- este valabil pe:

Teritoriul României

Teritoriul statelor membre ale spațiului economic european, precum și Elveția Andorra și Croația

Teritoriul statelor în care nu există birou național și care leagă direct două țări membre.

Limitele de despăgubire acordate pentru daunele produse pe teritoriul României sunt stabilite prin norme ale comisiei de supraveghere a asigurărilor la următoarele valori :

Pentru anii 2013-2014:

Pentru pagube materiale 300.000 eur/eveniment

Pentru vătămări corporale și deces 1.500.000 eur/eveniment

3.6.2. CASCO DIRECT

Zilnic zeci, poate chiar sute de mașini sunt implicate în accidente, sunt sparte, lovite sau zgâriate. Pentru a fi cu adevărat protejat în cazul unor astfel de situații neplacute, proprietarul trebuie să ia în considerare achiziționarea unei polițe de asigurare a mașinii. Se poate încheia o asigurare CASCO DIRECT doar dacă este persoană fizică, proprietarul unui vehicul înmatriculat în România sau dorește să își achiziționeze un vehicul din România și plătește în numerar, prin transfer bancar sau prin credit bancar. Vehiculele pentru care se poate încheia asigurarea CASCO DIRECT sunt autoturismele, turismele de teren și autoutilitarele, care au maxim 9 locuri și o masă maximă autorizată de până la 3,5 tone, cu o vechime mai mică de 10 ani inclusiv.

CASCO DIRECT va despăgubi asiguratul pentru pagube produse vehiculului de următoarele riscuri :

Acțiuni mecanice cum ar fi: coliziune, ciocnire, lovire, răsturnare, zgâriere, căderea vehiculului, căderea unor corpuri pe vehicul

Fenomene naturale: inundație, furtună, uragan, cutremur, prăbușire sau alunecare de teren, ploaie torențială, grindină, trăsnet, etc.

Incendiu, explozie

Vandalism

Furt total

Furt parțial

Tentativă de furt asupra vehiculului sau a componentelor acestuia

În funcție de nevoi și dorințe asigurătorul poate opta pentru una dintre cele patru variante de asigurare oferite, astfel:

CASCO DIRECT Esențial: este asigurat vehiculul pentru avarii și furt

CASCO DIRECT Asist: este asigurat vehiculul pentru avarii și furt și beneficiază de servicii de asistență rutieră

CASCO DIRECT plus: este asigurat vehiculul pentru avarii și furt și sunt asigurați, asiguratul și persoanele transportate, pentru accidente persoane

CASCO DIRECT premium: este asigurat vehiculul pentru avarii și furt și beneficiază de servicii de asistență rutieră și asigurarea de accidente persoane.

În cazul în care asiguratul are probleme cu mașina are posibilitatea să apeleze numărul de telefon de Mondial Assistance, partenerul Allianz Țiriac, și o echipă de profesioniști se va deplasa și îl va ajuta cu remedierea defecțiunii pe loc sau îl va sprijini să ajungă la un service specializat.

În cazul în care reparația mașinii defecte sau avariate se efectuează într-o localitate la o distanță mai mare de 50 de km față de domiciliul asiguratului și nu poate fi executată în aceeași zi sau reparația durează mai mult de 8 ore, Allianz Țiriac vine în ajutorul asiguratului propunându-i unul dintre următoarele servicii:

Asigurarea transportului pentru asigurat și pasageri

Plata cazării acestora la hotel

Pot asigura transportul în regim de taxi

Plata transferului mașinii asiguratului înapoi în țară

Numai împreună cu CASCO DIRECT asiguratorul poate alege să beneficieze de servicii de asistență rutieră întruna din cele două variante disponibile: Standard și Premium. Diferența între cele două variante este dată de limitele de despăgubire pentru fiecare dintre serviciile de care are nevoie.

3.6.3. Asigurarea de călătorie

Este recomandat ca înaintea efectuării unei călătorii să se încheie o asigurare de călătorie prin care se asigură ca sejurul în altă țară să nu fie perturbat de probleme neprevăzute. Pentru aceasta Allianz Țiriac vine în ajutorul persoanelor fizice oferindu-le posibilitatea de a achiziționa o astfel de asigurare online înainte de plecarea în străinătate sau după plecare, DAR NU LA MAI MULT DE 4 SĂPTĂMÂNI DE LA DATA PLECĂRII, iar polița va fi valabilă numai după plata primei de asigurare și la minim șapte zile după încheierea poliței.

Asigurarea oferită de Allianz Țiriac oferă pe lângă acoperirea cheltuielior medicale și asigurări de accidente (în standard), iar opțional asigurarea bagajelor și chiar răspunderea ta civilă față de terți. În funție de nevoi și dorințe asiguratul poate opta pentru una dintre cele trei variante de călătorie oferite astfel : Voiaj direct, Voiaj direct plus, Voiaj extra.

Asigurare medicală și accidente

Cheltuieli medicale în caz de urgență medicală, sau a unui accident, cheltuieli de asistență medicală și cheltuieli de repatriere. Cheltuielile medicale și de asistență medicală se referă numai la:

Tratament ambulatoriu

Medicamente și materiale sanitare

Proceduri de diagnosticare stabilite de medic

Spitalizare

Intervenții chirurgicale de urgență

Tratament stomatologic de urgență, dar numai pentru calmarea durerilor acute, pentru maximum 2 dinți și în limita a 150 eur/dinte

Cheltuieli pentru transportul efectuat de serviciile de ambulanță, până la cel mai apropiat spital

Cheltuieli pentru transportul la o clinică de specialitate

Tarifele la cele trei variante de asigurare de călătorie oferite de către asigurător sunt după cum urmează:

Voiaj direct: 10.000 EUR

Voiaj direct plus: 15.000 EUR

Voiaj direct extra: 25.000 EUR

Costurile transportării unui membru al familiei sau a unei persoane apropiate, pentru a asista la repatrierea corpului neînsuflețit al asiguratului, precum și repatrierea minorului care îl însoțește pe asigurat, sunt deduse din limita maximă de îndemnizare în toate cele trei variante oferite de către asigurarea de călătorie, Voiaj direct, Voiaj direct plus, Voiaj direct extra. Cheltuielile în caz de repatriere sunt după cum urmează:

Voiaj direct: 5.000 EUR

Voiaj direct plus: 2.500 EUR

Voiaj direct extra: 10.000 EUR

Asigurare bagaje

Asigurarea bagajelor este una dintre opțiunile oferite de către asigurarea de călătorie pusă la dispoziția clienților de către Allianz Țiriac Asigurări. În cazul deteriorării, ditrugerii sau dispariției bunurilor și bagajelor ca urmare a următoarelor evenimente:

Accidente suferite de asigurat sau accidente în care a fost implicat mijlocul de transport în care se afla asiguratul și bunurile acestuia

Incendiu, trăznet, explozie, cădere de corpuri pe clădirea/vehiculul în care se află bunurile persoanei asigurate, cutremur, inudație, furtună, grindină, urmările spargerii conductelor

Furt calificat sau tâlhărie

Tarifele la cele trei variante de asigurare de călătorie oferite de către asigurător sunt după cum urmează :

Voiaj direct: nu se acoperă

Voiaj direct plus: 1.500 EUR

Voiaj direct extra: 2.000 EUR

Asigurare răspundere față de terți

Prejudiciile provocate de asigurat terțelor persoane, consecință directă a unor fapte săvârșite din neglijență sau imprudență. Prețurile aferente acestui tip de asigurare se clasifică după cum urmează:

Voiaj direct: nu se acoperă

Voiaj direct plus: 5.000 EUR

Voiaj direct extra: 10.000 EUR

Figura 3.3. Imagine formular pentru cererea de asigurare de călătorie on-line

CONCLUZII

Viitorul aduce industriei asigurărilor noi provocări. Principiile economice care guvernau piața asigurărilor până nu de mult tind să se modifice. Jocul competițional suferă transformări majore schimbându-se: regulile de joc, spațiul de desfășurare, instrumentele utilizate și chiar jucătorii.

Răspunzând tendințelor generale de globalizare, consolidare și convergență, companiile de asigurare își extind aria de acțiune în întreaga lume, fuzionează pentru a-și putea întări poziția pe piață și construiesc alianțe strategice cu firme din alte domenii de activitate, pentru a oferi clienților toată gama de servicii pe care aceștia și-ar putea-o dori.

Legăturile dintre economiile diverselor țări se amplifică fără precedent. În aceste condiții, numai pot fi ignorate evenimentele majore ce au loc în diverse colțuri ale lumii și efectele pe care acestea le generează la nivel mondial. Impactul atacului terorist, de la New York, a fost resimțit nu numai de economia americană, dar și de piața de asigurări internațională. Piețele emergente din Europa Centrală și de Est, din Asia și America Latină oferă asigurătorilor tradiționali oportunități deosebite, printre care și șansa de a se extinde dincolo de hotarele piețelor europene și nord americane, ce sunt aproape saturate. Catastrofele, indiferent de natura lor și de locul în care se produc, au efecte cu totul neașteptate și în cu totul în altă parte a lumii. Toate aceste evenimente își pun amprenta asupra performanțelor și succesului pe termen lung ale asigurătorului.

Pe plan mondial se poate observa o tendință de internaționalizare a activității de asigurare- reasigurare, fapt care se datorează, pe de o parte creșterii numărului, dimensiunii și complexității riscurilor asigurate, iar pe de altă parte, incapacității piețelor naționale de a oferi, de sine stătătoare, o acoperire corespunzătoare a complexului de riscuri care apar.

La nivel european, această tendință este ilustrată de preocupările Uniunii Europene de a crea o piață unică a asigurărilor, considerându-se că acest lucru va aduce beneficii importante țărilor membre. Astfel, Uniunea Europeană s-a angrenat într-un proces de armonizare a sistemelor legislative naționale ale statelor membre, fapt ce va duce la promovarea unei legislații general aplicabile tuturor contractelor de asigurare.

Realizarea acestei armonizări ar duce la creșterea posibilităților de cumpărare a produselor de asigurare de la orice societate care își are sediul central într-una din țările membre ale Uniunii Europene. În afara faptului că această piață unică ar crea o ofertă mai mare de produse pentru cetățenii țărilor comunitare, prețurile produselor de asigurare ar putea scădea, datorită creșterii concurenței.

Procesul de formare a unei piețe unice a asigurărilor este favorizat de faptul că o serie de domenii complementare, cum ar fi cel al investițiilor și cel bancar, se află într-un proces avansat de armonizare. Acest fapt constituie o importantă bază de plecare și, totodată, un sprijin major în accelerarea procesului de constituire a unei piețe comune a asigurărilor.

Schimbările politice ce au avut loc în România, ca de altfel în toată Europa Centrală și de Est în ultimul deceniu, au condus, printre altele, la liberalizarea sectorului asigurărilor.

Barierele impuse investitorilor și asigurătorilor străini au fost eliminate treptat, adoptându-se totodată, reglementări care să conducă la atingerea standardelor Uniunii Europene. Eliminarea monopolului de stat pe piața asigurărilor și creșterea numărului de societăți de asigurare străine și autohtone au determinat intensificarea concurenței, asigurații putând astfel beneficia de o ofertă mai variată de produse de asigurare la prețuri accesibile.

Cu toate acestea, gradul de penetrare a asigurărilor în România și celelalte țări central și est – europene este inferior gradului mediu de pătrundere a acestora pe piețele Uniunii Europene. Acest lucru se explică prin situația economică precară, dar și prin deficiențele cadrului legislativ și instituțional destinat asigurărilor.

De asemenea, putem observa că, spre deosebire de situația din statele Uniunii Europene, primele încasate din asigurările din viață în Europa Centrală și de Est reprezintă mai puțin de jumătate din totalul primelor încasate (de remarcat că ponderea asigurărilor de viață în România este mai mică de 30%).

Reforma sistemului de protecție socială, care se află încă în desfășurare, contribuie în mod evident la dezvoltarea asigurărilor. În toate țările Europei Centrale și de Est se poate observa trecerea de la sisteme de protecție socială ce intră exclusiv în obligația statului, la sisteme de protecție socială cu două componente: privată și publică.

Stabilizarea cadrului legislativ necesar dezvoltării componentei private va permite o mai largă pătrundere a societăților de asigurări în domenii precum asigurările de sănătate, asigurările de pensii, asigurările de accidente a forței de muncă, asigurările de viață cu componentă investițională, etc., contribuind totodată, la creșterea securității sociale și la ușurarea sarcinii ce cade pe umerii statului.

Așadar, asigurarea este o cale de protejare împotriva situațiilor financiare dificile care pot rezulta în urma producerii unor evenimente nedorite. Prin transferul riscului către compania de asigurări, asiguratul acceptă o "pierdere" certă reprezentată de prima de asigurare în schimbul obținerii liniștii sufletești, fiind protejat împotriva unor pierderi majore. În procesul de identificare a asigurării potrivite este important ca individul să știe exact ceea ce dorește să asigure. Oamenii au atitudini variate față de pierderi. Prin urmare este nevoie de timp pentru a ne clarifica necesitățile de asigurare și pentru a ne decide asupra sumei pe care suntem dispuși să o plătim pentru o poliță de asigurare, asupra perioadei de asigurare și asupra modalităților de acoperire a riscurilor. După ce am găsit combinația potrivită este bine să revenim periodic asupra asigurării încheiate, pentru a se constata dacă este necesară sau nu reactualizarea acesteia.

De la 1 ianuarie 2016, intră în vigoare și în România directiva Solvency II și standardele impuse firmelor de asigurare se vor modifica substanțial. Unele companii, mai ales cele cu acționariat românesc, vor fi nevoite să facă majorări de capital de zeci de milioane de euro, în timp ce altele, în special cele care aparțin unor grupuri importante, se pot gândi să își mute, formal, activitatea din România pentru a scăpa de imaginea încă foarte proastă a pieței locale.Piața asigurărilor din România va trece prin schimbări radicale anul acesta și, mai ales, din 2016 când intră în vigoare noile standarde de solvabilitate Solvency II.  În prezent,  indicatorul de solvabilitate este calculat doar în funcție de expunerea asigurătorului și de daunele estimate, însă, după implementarea Directivei, analiza va fi cu mult mai complexă. Supraveghetorul pieței va lua în calcul șase categorii de risc: de subscriere, de lichiditate, de concentrare, de piață, de credit și riscul strategic. Mai mult decât atât, noua lege ridică semnificativ standardele în ceea ce privește cerințele de experiență și pregătire profesională pentru acționarii și managerii din companiile de asigurări. Persoane ca Ilie Carabulea, de exemplu, patronul Carpatica Asig, condamnat penal și fără experiență în mediul financiar, ar putea fi obligat să vândă participația la compania de asigurări. În aceeași situație s-ar regăsi și Dan Adamescu, în cazul în care va reuși să păstreze Astra Asigurări până la începutul lui 2016. „Va fi greu pentru societățile din România să găsească oameni calificați și să îndeplinească noile cerințe de capital. Cred că vom asista la un val de fuziuni, preluări și chiar dispariții de companii“, a spus la o conferință de specialitate Violeta Ciurel, fostul director al Axa România „Solvency II nu este un lucru ușor. Cine va lua lucrurile în joacă, va vedea că la sfârșitul zilei va avea foarte multe de făcut. Solvency II nu înseamnă doar o eventuală majorare de capital social. Are multe componente, de la individualizarea riscului, la calculele interne de evaluare. Ne-am întâlnit cu ASF și se pare că e o preocupare deosebită și acolo. Pe piață cred că o să fie nevoie de capital social mai mare“, arată pentru Capital, și Mihai Tecău, președintele Omniasig.Unele evaluări vorbesc de cel puțin 100 de milioane de euro, bani ce vor trebui aduși ca aport suplimentar la capitalurile firmelor de asigurare din România. Primele care vor avea de suferit sunt acele societăți expuse foarte mult pe piața RCA. Cele câteva firme care domină vânzările de RCA, adică Euroins, Carpatica, Astra și City Insurance, ale căror portofolii sunt formate din asigurarea de răspundere civilă auto în ponderi de până la 90%, sunt privite, din perspectiva Solvency II, ca fiind supuse unor riscuri mai mari. Motivele sunt tocmai concentrarea pe un singur tip de produs, dar și reputația proastă a poliței RCA, care aduce pierderi asigurătorilor. Grupul celor patru, mai ales Astra și Carpatica, vor fi afectate însă și de luarea în calcul a riscului reputațional, având în vedere că ambele se află în prezent sub proceduri de redresare financiară. Una dintre cele mai mari probleme pentru firmele din România va fi reputația proastă e pieței. Situația companiei Astra Asigurări, care ar avea nevoie de cel puțin 110 milioane de euro pentru a se pune pe picioare, a ajuns deja în discuția organismelor europene. Mai mult, semnalul dat de retragerea Axa Asigurări, cea mai mare societate de asigurări de viață din lume, este unul foarte prost. Nici alte nume mari din Europa, cum ar fi Gothaer sau Groupama, de exemplu, nu reușesc să se impună pe piața locală, deși au făcut investiții serioase și în ciuda faptului că vin cu produse și servicii de calitate testate deja pe alte piețe. „Este important și ca ASF să dea semnale pozitive către exterior. Nu este autoritate de business, însă trebuie să se gândească cu ce rămâne la final. Sunt probleme care trebuie rezolvate cât mai repede, pentru că piața din România nu are, din păcate, o imagine prea bună“, apreciază Tecău. În aceste condiții, arată surse din piață, există deja firme de asigurare care se gândesc să își schimbe statutul juridic. „Dacă au posibilitatea de a transforma subsidiarele din România în simple sucursale, nu văd de ce nu ar face-o. Dacă mediul local rămâne la fel de instabil și anul acesta, are sens să te muți, astfel încât să te supui reglementării într-o țară cu reputație mai bună, nu în România, unde simplul fapt că exiști pe această piață a asigurărilor va atrage de la sine cheltuieli suplimentare“, explică un specialist în asigurări. Sectorul asigurărilor prezintă conotații economice complexe ce implică nu doar  persoanele asigurate ci întreaga societate.În România, această activitate de asigurări s-a desfașurat într-un cadru legislativ marcat deneconcordanțe semnificative față de sistemul internațional, iar societățile de asigurări au fostnevoite să rezolve problemele de câștigare a sectoarelor de piață, cât și pe cele generate defructificare prudentă, în condițiile unei piețe de capital puțin dezvoltate și instabile, a resurselor atrase. În context macroeconomic, reforma asigurărilor nu a putut depași subsanțial stadiulreformei la nivelul întregii economii. Această concluzie este susținută prin comparațiiinternaționale a câtorva indicatori specifici asigurărilor cu o importanță semnificativă.O concluzie importantă care se desprinde din lucrarea de față este că piața asigurărilor dințara noastră s-a extins continuum după 1989 pâna în prezent, s-a diversificat și a produs efecteutile asupra economiei. Astfel, s-a multiplicat numărul societăților de asigurări și reasigurări, aufost create numeroase societăți de intermediere, a sporit volumul capitalului social investit înacestă ramură, inclusiv a celui de proveniență străină; s-a lărgit sfera “produselor” oferite deasigurători clienților lor, persoane fizice sau juridice; au fost create noi sucursale și agenții alesocietăților de asigurări și reasigurări și s-au înregistrat progrese în acțiunea de modernizare acelor existente.Toate acestea au făcut posibilă crearea de noi locuri de muncă, mai ales pentru specilișticu calificare superioară și medie. A crescut an de an volumul total al primelor încasate (înexpresie reală), ca și cel al indemnizațiilor acordate în urma riscurilor înregistrate, ceea ce a oferit posibilități din ce în ce mai mari de acoperire a daunelor suferite de asigurați. A sporit volumulrezervelor de prime și de daune constituite de societățile de asigurări și reasigurări, ceea ce acontribuit la creșterea gradului de participare a acestora la formarea capitalurilor de împrumut.Se observă o anumită creștere a interesului unei categorii de persoane fizice, ca și al unor agenți economici, pentru încheierea de asigurări, mai ales de viață.În România, în spatele acestei evoluții global pozitive, se ascund însă unele rezultate mai puțin spectaculoase, dacă nu chiar mediocre, și unele stări de lucru preocupante. Astfel între societățile de asigurări și reasigurări existente, numai câteva au potențialfinanciar redus ceea ce duce la neputința implicării în operațiuni de amploare. Cu asemeneasocietăți sub capitalizare nu se poate depăși, într-un termen scurt, actuala situație în caredensitatea asigurărilor și gradul de penetrate a asigurărilor ne situează pe locuri extrem demodeste în ierarhia mondială. Atâta vreme cât valoarea adăugată brută în asigurări este redusă,impactul acestei ramuri asupra economiei nu poate fi prea mare.În condițiile în care, în România, câteva societăți mari domină piața, nu se poate vorbi deo concurență reală între asigurători. Până la admiterea României în Uniunea Europeană, esteimperios necesară consolidarea societăților autohtone de asigurări pentru a putea face fațăconcurenței societăților comunitare de asigurări, care deja manifestă interes să-și deschidăsucursale și filiale la noi sau să încheie contracte pe piața noastră.Este adevărat că dezvoltarea asigurărilor nu este condiționată numai de sporireacapitalului societăților respective, ci, mai ales, de îmbunătățirea evoluției de ansamblu aeconomiei. Macrostabilizarea economică, restructurarea și tehnologizarea intreprinderilor,creșterea profitabilităților acestora, îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației și reluareacreșterii economice constituie premise materiale ale impulsionării asigurărilor. La rândul lor,asigurările pot contribui la revigorarea economiei reale, la progresul social-economic al țării și laîmbunătățirea calității vieții în general.Totodată se impune intensificarea preocupărilor organelor de decizie ale societăților deasigurări și reasigurări pentru: îmbunătățirea structurii portofoliilor de contracte; realizareastabilității rezultatelor financiare pe termen lung; organizarea de acțiuni susținute șiconvingătoare cu privire la necesitatea și eficacitatea încheierii de contracte de asigurare de către persoanele fizice și juridice; promovarea unei politici prudențiale în ceea ce privește dezvoltarea,în perspectivă, a activității; plasarea rezervelor în investiții sigure și profitabile; perfecționarea continuă a pregătirii profesionale a personalului în subordine și promovarea în funcții deconducere a celor care îndeplinesc criteriile de competență, experiența și onorabilitatea.La rândul lor, în România, autoitățile publice competente au datoria să completeze și să perfecționeze cadrul legislativ existent și să-l armonizeze cu cel comunitar, mai ales în ceea ce privește starea de solvabilitate a societăților, gradul de lichiditate al acestora, constituirearezervelor de prime și de daune, disciplina financiară și cea contractuală.În țările dezvoltate, asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naționale,deoarece: prin valoarea adăugată în societățile de asigurare, de intermediere și alte prestări deservicii înrudite participă la sporirea produsului intern brut; oferă locuri de muncă unui număr mare de persoane, care realizează o productivitate a muncii mai mare decât media pe economie; participă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară, cu resurse bănești pe care le pun ladispoziția băncilor, agenților economici sau autorităților publice; prin indemnizația pe care oacordă asiguraților contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate și,în felul acesta accelerează procesul de producție.În ceea ce privește piața românescă a asigurărilor, rezultatele obținute sunt o consecință alipsei unei strategii de dezvoltare a economiei și a unui management ineficient. Lipsa unor instituții de pregătire a personalului din domeniu este o altă carență, care se reflectă în calitateaserviciilor oferite de asigurători și în perspectivele de dezvoltare a domeniului.Pâna în acest moment, s-ar putea spune că asigurările s-au dezvoltat oarecum împotrivamediului economic românesc. Într-o piață în care aproape că nu există resurse pentru investiții, încare companiile sunt datoare vândute, decapitalizate și dezinteresate de ceea ce înseamnă nevoiade protecție, asigurările au reprezentat unul dintre cele mai dinamice domenii. Întrebarea este câtva mai continua această creștere, atâta timp cât nimic din politica statului român nu încurajeazăasigurările.Asemenea țărilor dezvoltate economic și în România trebuie să funcționeze școli pe lângăsocietățile de asigurări unde cursanții să beneficieze de o pregătire de specialitate structurată pesecțiuni corespunzătoare diferitelor categorii de asigurări, pe care le vor practica.Pentru alinierea rapidă la standardele internaționale va trebui să importam informațiiknow-how din țările cu experiență vastă în domeniul asigurărilor. În acest scop este nevoie de schimbare a mentalității, de o revoluție în gândire, o concepție adecvată privind reorganizarea șimodernizarea învățământului, impusă de evoluția mediului social intern și internațional.  Acesta este un sector prioritar de care depinde însăși existența și viitorul României.Această înnoire amplă se cere realizată pe baza unui diagnostic riguros al stării actuale aînvățământului, a elaborării unei strategii cu obiective realiste care să constituie soluții performante.Din tot acest material se desprinde concluzia că domeniul asigurărilor este un domeniucare funcționează (sau ar trebui să funcționeze) pe baze stiințifice, oferă certitudini într-o lume aincertitudinilor și subliniază necesitatea și oprtunitatea dezvoltării și consolidării acesteiimportante ramuri a economiei naționale.Informațiile cuprinse în lucrare , arată cât de numeroase și de variate sunt pericolele careamenință integritatea bunurilor și vieților oamenilor și că fenomenele generatoare de pagube aucaracter aleatoriu și se produc atât în țările dezvoltate, cât și în cele mai puțin dezvoltate. De aici,concluzia firească: asigurarea este cea mai sigură și mai eficientă formă de luptă împotrivaacestora, pentru protejarea intereselor oamenilor luați în mod individual cât și pe cele ale întregiicomunități.O trăsătură primordială și în același timp o concluzie foarte importantă care se detașeazădin tot acest material este aceea că asigurările reprezintă un sector foarte interesant, necesar șifoarte dinamic, dar în același timp imprevizibil.

BIBLIOGRAFIE

Bolduse, E., Apariția și dezvoltarea asigurărilor în România, Revista Finanțe și Credit nr. 12/2008.

Bruhn. M., Marketing, Editura Economică, București, 2009.

Cistelecan, L, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureș, 2011.

Coană, F., Asigurări și reasigurări comerciale Editura Guntenberg, Arad, 2010.

Constantinescu, D., Conjunctura pieței mondiale a asigurărilor, Colecția Națională București, 2012.

Malcomete. P., Dictionar de marketing, Editura Junimea, Iasi, 2009.

Maslow, A., Motivation and personality, Harper & Row, ediția a II-a, New York, 2005.

Stanton, W.J., Fundamentele marketingului, Ediția a treia, Editura Mc Graw Hill, New York, 2007.

Udrea N. M., Asigurări comerciale, Editura Alma Mater, Sibiu, 2010.

Udrea N. M., Asigurări internaționale, Editura Alma Mater, Sibiu, 2010.

Udrea N. M., Asigurări și reasigurări, Editura Alma Mater, Sibiu, 2010.

Udrea N. M., Managementul financiar al societăților de asigurare, Editura Alma Mater, Sibiu 2010.

Legea privind asigurările și reasigurările în România

Legea privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale în domeniul asigurărilor

Legea privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor

www.allianztiriac.ro

www.capital.ro

www.ziarulfinanciar.ro

www.piatafinanciara.ro

http://www.allianztiriac.ro/companie/finan1.html

http://www.allianztiriac.ro/companie/istoria2.html

BIBLIOGRAFIE

Bolduse, E., Apariția și dezvoltarea asigurărilor în România, Revista Finanțe și Credit nr. 12/2008.

Bruhn. M., Marketing, Editura Economică, București, 2009.

Cistelecan, L, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureș, 2011.

Coană, F., Asigurări și reasigurări comerciale Editura Guntenberg, Arad, 2010.

Constantinescu, D., Conjunctura pieței mondiale a asigurărilor, Colecția Națională București, 2012.

Malcomete. P., Dictionar de marketing, Editura Junimea, Iasi, 2009.

Maslow, A., Motivation and personality, Harper & Row, ediția a II-a, New York, 2005.

Stanton, W.J., Fundamentele marketingului, Ediția a treia, Editura Mc Graw Hill, New York, 2007.

Udrea N. M., Asigurări comerciale, Editura Alma Mater, Sibiu, 2010.

Udrea N. M., Asigurări internaționale, Editura Alma Mater, Sibiu, 2010.

Udrea N. M., Asigurări și reasigurări, Editura Alma Mater, Sibiu, 2010.

Udrea N. M., Managementul financiar al societăților de asigurare, Editura Alma Mater, Sibiu 2010.

Legea privind asigurările și reasigurările în România

Legea privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale în domeniul asigurărilor

Legea privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor

www.allianztiriac.ro

www.capital.ro

www.ziarulfinanciar.ro

www.piatafinanciara.ro

http://www.allianztiriac.ro/companie/finan1.html

http://www.allianztiriac.ro/companie/istoria2.html