Allamvizsga Petke Erika (1) [607790]

1

INTRODUCERE

lzvorât din nevoile vie ții din regiunile nordice ale Europei, schiul a devenit, mult mai
târziu, un mijloc de întrecere sportivă; el a câștigat din ce în ce mai mulți adepți în rândul
îndrăgostiților de natură, de frumusețile ei.
Onoarea de a fi inițiatorii întrecerilor sportive dintre schiori revine locuitorilor din
Cristiania – Oslo de azi – marcată cu anul 1767. Regiunii Telemark din sudul Norvegiei, i -se
recunoaște meritul de a fi leagănul schiului modern. Nu este greu de înțeles de ce pr imele
concursuri pe schiuri au fost întreceri de rezistență și îndemânare, de alergare și, ulterior, de
sărituri. Tradiția s -a transmis peste veacuri, și astăzi, încă cei mai buni schiori la probele nordice
(fond și sărituri) sunt schiorii din nord. [Mate i. I. 2000, p.7]
De-a lungul timpului, schiul a fost considerat de multe popoare un mijloc de primă
necesitate, ce -i conferea omului nu numai puterea de a fi egalul vânatului pe care -l urmărea, ci
mai ales conștiinta superiorității sale pentru a învinge na tura. Au trecut sute de ani pentru ca din
mijloc utilitar să devină un sport de mare atractivitate.
Atrac ția vine, poate din: plăcerea alunecării, poate din impresia de cucerire, poate din
emoțiile pe care le dezvoltă fiind de o diversitate infinită.
Mai târziu, alunecând spre sud, tălpicile de l emn și -au găsit teren nu mai puț in propice pe
pantele repezi ale Alpilor. Dar adev ărata epopee a schiului alpin a început în Austria anului
1905. Schiul a făcut debutul datorită lui Matyas Zdarski, el înființează prima școală de schi la
Lillienfeld, ce are ca principal obiectiv “coborârea ” pantelor înzăpezite. Aici, adaptându -se, au
dat naștere schiului alpin modern, cu coborâri repezi și unduiri de șarpe. Schiul de performanță
este acea parte a schiului caracteriz ată prin sacrificii, riscuri, renunțări, împliniri și neîmpliniri,
aspecte motivate și nemotivate. [P. Ivănescu – M. Ivănescu, 2009, p.3]
Schiul competitiv înglobează știință, cultură, obligații politice și financiare, competiția de
la forma ei primară pân ă la cea mai înaltă aspirație; urcă schiul dinspre plăcerea de a -l practica
spre dorința superlativă de a câștiga, pe parcursul ascendent și nesigur de la a matorism la
profesionalism, la înocui rea victoriei chiar cu cele mai nespecifice mijloace și, nu în ultimul
rând, la tran sformarea individului pentru obț inerea gloriei plătite. [Matei I. , 1988 , p. 9]

2
Având în vedere condiț iile precare de antrenament, care înglobează: echipament sportiv,
lipsa zăpezii, un număr de luni de pregătire specifică mult prea mic (patru luni), comparativ cu
sportivii din Europa și din lume, lipsa pârtiilor de antrenament îngrădite, au dus la o degradare
vizibilă în ultimii 10 -15 ani a schiului de performanță românesc.
Exigența în competiții crește an de an, astfel astăzi putem spu ne: slalomul poate fi
comparat, ca și precizie, cu o evoluție la paralele, iar coborârea este, fără modestie, egală
curselor de formula unu.
Deci, schiu l poate fi: sentimentul libertăț ii infinite, respectul celui de lân gă tine, respectul
naturii: poate rep rezenta o valoare și o intensitate pe care nu o întâlnim în nici un alt sport,
bucuria alunecării se împletește cu bucuria perfecțiunii.
Oricât de talentat ar fi sportivul, fără o muncă asiduă, fără un fond știintific al pregătirii
sale nu se poate concepe obținerea marilor performanțe.
Antrenorii, împreună cu ceilalți specialiști chemați să răspundă de pregătirea sportivilor
au un rol hotărâtor în afirmarea valorii subiecților cu care lucrează având obligația de a se
autoperfecționa continuu și de a aplica în mod creator toate noutățile ivite atât în teorie, cât și în
practică. Pregătirea antrenamentului se modernizează prin optimizare, standardizare,
raționalizare și nu în ultimă instanță prin individualizare, prin tratare diferențiată și prin
modelare. [Matei I. , 1988 , p. 12]
Prin raționalizare se înțelege sistematizarea unui ansamblu d e structuri de exerciții ce
urmează a fi programate cu eficiență sporită în procesul pregătirii sportivului. Un aspect foarte
important al raționalizării mai ales la sportiv ii avansați este acela al individualizării exercițiilor
fizice. Standardizarea exercițiilor fizice se află în strânsă legătură cu acțiunea de raționalizare și
în ultimă instanță reprezintă chiar confirmarea acesteia pe plan metodic superior. Dacă
raționali zarea se referă la sistematizarea exercițiilor fizice potrivit corespondenței lor optime cu
obiectivele instruirii standardizate adaugă exercițiilor respective norme de calitate. Pentru a
deveni standardizat structurii exerciț iului fizic respective i se ad augă norme de volum și
intensitate, durata proceselor între repetări, etc. Ca notă particulară a standardizärii exercițiilor
fizice din domeniul antrenamentului sportive, spre deosebire de accepțiunea generală a noțiunii
trebuie să menționăm faptul că norm ele de calitate ale exercițiilor fizice sunt stabilite de regulă
de cadrele de specialitate ținând cont de particularitățile individuale ale subiecților cu care se

3
lucrează. În stabilirea metodelor pentru activitatea de educație fizică și de pregătirea spo rtivă, se
pornește de la cunoașterea cât mai exactă a nivelului la care trebuie să se situeze capacitatea și
pregătirea motrică a tânărului, rigorile concursurilor, performanțele planificate, tendințele de
dezvoltare a ramurii de sport, etc. Elaborarea met odelor asigură optimizarea și obiectivizarea
procesului de pregătire, aceasta reluându -se pe baza cunoașterii temeinice a tuturor operațiilor
implicate luând în considerare elementele concrete, datele obținute prin investigații.
Antrenamentul mode rn preti nde sportivilor cerințe din ce în ce mai mari. Acest lucru este
variabil atât pentru sportivii de perspectivă cât și pentru cei de performanță. În prezent sportivii
de perspectivă se antrenează in majoritatea ramurilor de sport mai intens, și depun un volu m de
lucru mai mare decât sportivii de performanță din ultimele decenii. Astfel ei au ajuns să obțină
rezultate valoroase pe care înainte le realizau numai sportivii consacrați, unii dintre ei au atins
chiar vechile recorduri mondiale. Această situație sub liniază importanța principiului
individualizării care exprimă raportul dintre randament și cerință. [Matei I. , 1988 , p. 14]
Dacă privim comparativ performanțele obținute de schiorii români observăm că ele nu se
situează la nivelul celor mai bune perfornțe mondiale. Ba dim potivă, la ulimele mari competiț ii,
locurile ocupate de sportivii noștri au fost în a doua jumătate a clasamentelor. Foarte mulți
schiori de reală perspectivă au ajuns la vârsta seniora tului, s -au pierdut în anonimat, sau ca
Mikl ós Edit au plecat în străinătate. Pe bună dreptate se pune atunci întrebarea de ce sportivii
străini obțin rezultate bune, iar cei români nu ating nici măcar o clasă internațională.
Dacă ne aruncăm privirea la eșaloanele inferioare respective la tineri cuprinși într e 14 –
19 ani și în evoluția progresivă a capacității de performanță se obervă oscilația considerabilă a ei,
care stagnează deseori și nu corespunde dezvoltării previzibile. Din rândurile sportivilor cu talent
se ridică doar cei de nivelul mediu sau ca urm are a fenomenului de stagnare a performanței,
scade interesul pentru practicarea schiului. Cauzele unei astfel de s tagnări pot fi multiple:
studiile, activitatea profesională, probleme familiale, starea necorespunzătoare a sănătății și
accid entele, maturiz area fiziologică timpurie , modificarea interesului manifestat inițial, uneori și
comoditate. De cele m ai multe ori însă, este invocat ă antrenamentul ales greșit , dar și lipsa unei
individualizări a pregătirii, mai ales în ceea ce privește intensitatea antr enamentului.
Alegerea mijloacelor de pregătire a schiorilor, după cei mai mulți teoreticieni, este bine
să fie alese într -o scară de valori în creștere de volum sau intensitate, dar un lucru demn de

4
remarcat, și în COMPLEXITATE. Plecând de la această idee, am perfecționat baza materială am
diversificat antrenamentele de așa manieră încât ele să fie atractive și complexe, să -și
îndeplinească și scopul propus. Astfel am putut să fac o comparație între lucrul efectuat în
condiții normale, stereotip și cel prac ticat in condiții ambientale cât mai bune.
Individualizarea a jucat un rol hotărâtor ținând cont de faptul câ în momentele declanșării
acțiunii experimentale au fost semnalate momente de oboseală, sau dezi nteres față de pregătire,
dar cel mai important luc ru este depășirea nivelului de cunoștințe, a dorinței trecerii unui prag al
dezvoltării, dar fără un suport motric adecvat:
– dorința de a se deplasa mai ușor, mai economicos, de a fi mai suplu în acțiunile
specifice pe z ăpadă în antrenament și competiț ie;
– dorința de a se simți mai puternic, mai sigur pe fiecare mișcare în parte;
La toți acești parametrii s -a alăturat fenomenul distragerii atenției asupra acțiunilor
organizate, a concentrării asupra exercițiilor efectuate. De aici a apărut curiozitatea ac ționării cu
mijloacele propuse, la sugestia și din inițiativă personală.

MOTIVUL ALEGERII TEMEI
Deoarece pe parcursul anilor de facultate am îndrăgit în mod special schiul alpin, mi -am
propus ca pe viitor să activez în acest domeniu, iar prin prezentul de mers de cercetare să -mi aduc
aportul în pregătirea sportivă a tinerilor schiori, prin utilizarea unor mijloace moderne de
pregătire.

ACTUALITATEA TEMEI
Deoarece în ultimii ani schiul a căpătat un avânt deosebit atât pe plan internațional cât și
national prin construirea de numeroase domenii schiabile și numărul copiilor care doresc să
practice acest sport, a crescut considerabil. Acest fapt impune implementarea de mijloace și
metode modern pe direcția pregătirii sportive a acestora.

5
SCOPUL CERCETĂRII

Scopul cercetării îl constituie identificarea și implementarea sistemelor de acționare pe
direcția educării calităților motrice și a consolidării, perfecționării componentelor tehnice în schi
alpin, în raport cu stadiul antrenamentului sportiv , utilizând atât teste clasice cât și teste modern
de dez voltare al calităților motrice.

SARCINILE CERCETĂRII

Elaborarea modelului operațional și învățarea executării lui a fost prima parte a
experimentului. Acesta a vizat exerciții de fortă, cu acționarea direct a mușchilor flexori și
extensori în proporție de 2:1.
Exercițiile de mobilitate a articulației coxo -femurale au avut un dublu scop: acela a da o
elasticitate și mobilitate articulației vizate, dar în același timp de acționare a zonelor de inserție
proximală , astfel incât să se obțină și o mărire de ansamblu a masei musculare.
Aceasta este necesară deoarece, mai ales în probele de viteză fac posibil o activare mai
amplă a întregului organism, în vederea menținerii unei poziții cât mai aerodinamice, active, de
căutare a vitezei pe de o parte, pe de alta, știind că viteza de deplasare pe schiuri este direct
proporțională cu masa obiectului care o execută, în cazul nostru, sportivul.
Continuitatea în pregătire a fost un alt element deosebit de important urmărit, știind că,
participarea sincopatică în pregătire, poate avea efecte nocive asupra organismului; orice absență
mai mare de 3 zile poate provoca accidente, de asemenea, salturile în pregătire nu permit mărirea
progresivă a încărcăturii, a numărului de repetă ri pe unitate de timp, a creșterii progresive a
valorilor maximale și submaximale de acționare.
De asemenea, un alt moment important a fost stabilirea condițiilor normelor de control
din majoritatea p unctelor de vedere: loc de desfă șurare, echipament, stab ilirea modului de a lua
startul, a numerotării acțiunilor, etc., pentru a a avea un rezultat cât mai fidel a acțiunii în sine.
Măsurătorile și modul lor de fectuare au trebuit foarte bine puse la punct.

6
Participarea efectivă și afectivă a sportivilor la ac eastă acțiune și menținerea interesului
pe toată durata stări i de efort, este un alt element important. Acesta însă, din păcate este latura
determinantă a condițiilor existente și poate fi cel mai greu de obținut.
În final am mai urmărit și probele de cont rol și baremele de verificare care vor fi
introduse de Federația Română de Schi -Biathlon din anul 2019 pentru sezonul de competiții
2019 -2020.

IPOTEZA

Considerăm că : identificarea și implementarea unui model operaț ional pe direcția
educării forței și a formelor combinate ale acesteia și a perfecționării componentelor tehnice va
conduce la creșterea prestației sportive în competiții.

7

CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA TEORETIC Ă

I.1. PROBELE SCHIULUI ALPIN – CARACTERISTICI

Specializarea pe pro be a apărut ca o necesitate, fiind dictată atât de exigen țele care o
particularizează, cât și de calitățile schiorułui, de opțiunea lui. Fiecare probă trebuie abordată de
pe pozițiile strictei specializări, chiar dacă între ele există multe puncte comune.
A. SLALOM
Slalomul este cea mai veche probă alpină. Cerând o înaltă tehnicitate, proba a evoluat de
la an la an tot mai spectacu los. Caracterul ei prin excelenț ă, tehnic a făcut ca evoluția sa să fie
legată de evoluția tehnicii schiului alpin. Proba de slalom se aseamănă cu o secvenț ă prelungită
de sprint și, în același timp., cu o evoluție acrobatică de înaltă clasă, totul petrecându -se pe
fondul unei solicitări maxime.

Figura Nr.1 Foto – Bocz Attila – Proba de slalom special (cu permisiune)

8
Slalomul este o probă de viteză, de tehnică, caracterizată prin: îndemânar e, stabilitate,
viteză de execuție și de reacț ie, echilibru antero – posterior foarte bun, lucru dinamic, rezistență
coordonată în unitatea de timp, de o ritmicitate respiratorie, put ere de concentrare, memorare,
memorare aplicativă tehnică, necesară la schimbările de pantă . Este o probă foarte rapidă și
tehnică, succesiunea rapidă a porților nu permit nici cea mai mică neatenț ie sau eroare. Simțul
echilibrului, adaptarea rapidă, îndem ânarea, capacitatea de reacție, agilitatea acrobatică, viteza de
execuție și combativitatea, puterea psihică și încrederea în sine sunt calitățile schiorului
slalomist.
Tehnica probei de slalom a suferit modificări periodice datorate la început – în mare
măsură – modului de proiectare, relizare a jaloanelor din care s unt compuse porțile, iar în
prezent, din cauza tehnologiilor modern e de proiectare și fabricare a schiurilor parabolice (carv),
admise de actualele r eglementări ale F.I.S. /probă. [ Balint L., 2008 , p 6]
Numărul de porți este înt re 55 -75 la bărbaț i și 45 -60 la femei, traseul fiind alcătuit din
porți deschise -orizontale, porți verticale – închise, 2 -3 șicane – porți triple și cel putin 4 salvis –
porți duble. Distanța dintre două bețe pivot , a două porți succesive trebuie să fie între 7 – 15 m,
optim fiind 7 -10 m, cu excepția porților duble și a șicanelor unde distanța între două bețe pivot
succesive este de 0.75 m. Lățimea unei porți este cuprinsă între 5 și 6 m. [Balint L., 2008, p 6]
B. SLALOM URIA Ș
Slalomul uriaș este proba în care precizia trebuie să se împletească cu viteza. Slalomul
uriaș este o probă care se desfășoară în două manșe (excepție fac copii – una singură), al cărei
parcurs, foarte variat, permite o înlănțuire de viraje ritmice abordat e în viteză, facilitată de o
tehnică complexă și perfectă, cu o evoluție a concurentului plină de elan.
Proba este un hibrid tehnic între coborâre și slalom. Cu prima se înrudește prin tendința
alunecării în viteză maximă, iar cu a doua prin finețea și pre cizia virajelor realizate, prin
procedeele de ocolire, accel erare și frânare specializate.
Slalomul uriaș este proba cea mai diferită din punct de vedere tehnic. Este considerat ca
fiind cea mai tehnică probă a schiului alpin de compet iție, deoarece solicit ă realizarea ocolirilor
prin aplicarea unor probe tehnice complexe, în condițiile susținerii unor eforturi intense,
permanente, orientate spre dobândirea și menținerea vitezelor superioare de cursă. [Balint L.,
2008, p 8]

9

Figura n r.2 Foto – Bocz Attila – Proba de slalom uriaș (cu permisiune)

Pârtia are o diferență de nivel cuprinsă între 250 – 400 m la bărbați și între 250 -350 m la
femei; la copii mari este de maxim 300 m. Bățul pivot al porții este basculant, banderol ele porții
au lățimea de 0,50 m și înălțimea de 0,75 m; se folosesc alternativ banderole roșii și banderole
albastre. Porțile au o lățime cuprinsă între 4 și 8 m, iar distanța între două porți successive este de
minim 10 m. Numărul de porți este cuprins în tre minim 12 % și maxim 15 % din diferența de
nivel a traseului. Parcurgerea traseului durează aproximativ 1 min. și 15 sec., timp minim, sau 2
min. și 50 sec. Deoarece pârtiile abordate sunt destul de rapide, schiorii trebuie să posede
discrete doze de c uraj și atitudine mentală corectă pentru a înfrunta pârtia cu determinare. [Balint
L., 2008, p 9]

C. SLALOM SUPER URIAȘ -SUPER "G"

În această probă se accentuează relația dintre calitățile psihice specifice coborârii cu cele
de foarte bună tehnică ale slalom ului uriaș. Proba a mai fost practicată prin anii 1940 -1950 și

10
reintegrată în programul Cupei Mondiale în anul 1983, din necesitatea echilibrării șanselor
slalomiștilor și coborâtorilor la câștigarea cupei. În linii mari, conținutul actual al probei de
slalom uriaș corespunde cu cel conceput i nițial pentru proba de slalom uriaș din anii ’50, adic ă
un “compromis” între probele de coborâre și slalom. [Balint L., 2008, p 10]
Numărul de porți este egal cu 10 % din diferența de nivel și nu mai puțin de 35 de
porți. Lățimea pentru porțile deschise este cuprinsă între 6 și 8 m, iar pentru cele închise
(verticale) între 8 și 12 m. Distanț a minimă între două porți este de 25 m.

Fig. Nr.3 Foto – Bocz Attila – Proba de s uper “G” (cu permisiune)
Pârti a trebuie să aibă schimbări de pantă, cu lățimea de cel puin 30 m. Diferența de nivel
este de 500 -650 m în probele masculine și de 350 – 500 m în probele feminine. [Balint L., 2008, p
10]
D. COBORÂREA

Această probă este numită "regina schiului" deoarece în Au stria este mai urmărită decât
fotbalul. Proba de coborâre, cea mai veche dintre probele alpine, a devenit în ultimul timp una
dintre cele mai spectaculoase întreceri sportive, situându -se în același timp și printre cele mai
dure. Coborârea de mare performa nță a devenit un apanaj al supradotaților. [ Pernitsch / Arno ,
2008 , p 12 ]

11
Diferența de nivel a pârtiei este de 800 – 1000 m pentru probele masculine și de 500 -700
m pentru probele feminine. Pentru probele de junior diferența de nivel este de 500 -700 m.

Fig. Nr.4 Foto – Internet – Proba de cobor âre
Marcarea pârtiei se face cu porți compuse din patru bețe și două pânze cu lățimea de 0,75
m și înălțimea de 1 m de la sol. Culoarea pânzelor este roșie în probele masculine și alternează
roșu albastru în probele feminine, dar se acceptă doar roșu. Porțile se montează înainte și la
distanță de porțiunile periculoase sau dificile și în porțiunile în care viteza poate deveni excesivă,
dirijând concurenții. Lărgimea minimă a unei p orți este de 8 m, în timp ce lărgimea minimă a
pârtiei este de 30 m. [Balint L., 2008, p12]
Proba se desfășoară practic la limita imposibilului, vitezele medii sunt de 120 km/oră la
bărbați și 100 km/oră la femei, dar se atinge frecvent și viteza de 130 – 150 km/oră. Timpul
minim de parcurgere a cursei este de aproximativ 120 sec. la femei și de 100 sec. la bărbați .
Pârtia este suficient de dură și nu trebuie să cuprindă movile foarte mari sau creste. Startul se dă
la un interval de 60 secunde. Sporirea cont inuă a vitezei, ca rezultat al profilului pârtiilor din ce
în ce mai înclinat și accidentat, al materialelor de cursă și al tehnicii aerodinamice și eficace,
supune sportivii la adevărate recitaluri acrobatice și la eforturi puțin obișnuite. Uneori reacția
motorie este imprevizibilă, poate fi rezolvată în manieră instinctivă și oricum, la schiorii mai
putin talentați, necesită o anumită perioadă de timp pentru ca tot aparatul nervos și muscular să ia
cunoștință de problem respectivă și să o rezolve; pe când la sportivii cu experiență în coborâre,
aceste probleme se rezolvă cel mai adesea în mod natural.

12
Coborâtorul, pe lângă proprietățile psiho fizice utile atleților, trebuie să aibă în mod particular u n
mare curaj și o mare experienț ă consolidată ce asigură avantaj, dar poate fi și periculoasă în
același timp. [Pernitsch / Arno , 2008 , p 13]

I.2. DEZVOLTAREA MORFO -FUNCTIONALĂ LA VÂRST A ADOLESCENȚ EI

Nevoia de mișcare se păstrează ridicată, iar motricitatea foarte bine evidențiată se
datorează particular ităților prezente, în general, la vârsta de creștere și anume dominanța
impulsurilor motorii cerebrale, ca și acea constrângere care rezultă din mișcare și care este
subiectiv mai puțin resimțită la copil decât la adult.
Această etapă este considerată cea mai bună pentru învățare. Capacitatea de învățare
excepțională trebuie să fie exploatată pentru învățarea și fixarea deprinderilor motrice corecte,
precise. De asemenea baza tuturor reglărilor și coordonărilor inter -neuronale și neuro -musculare
care se con solidează, vor servi viitoarelor lui performanțe. [Demeter, A. – 1980 ,p 15]
Adolescenții încep să -și formeze o imagine de sine, mai critică, mai mult orientată spre
nevoile și aspirațiile personale. Interesele lui se diversifică, dorința de afirmare devine puternică,
încrederea în forțele proprii depășind posibilitățile reale. Ca aspirații și imagine de sine este
matur, dar cei din jur nu s -au decis în că să nu -l mai considere copil. Intelectual, se marchează un
salt în manifestările gândirii, care devine ab stractă și foarte critică; memoria este acum logică și,
în general, capacitatea de asimilare crește.
Memoria transformă din reproductivă în logică, și constată mai ales din tendința de a se
reține esențialul. Capacitatea intelectuală este crescută. Limbaju l său îmbogățit, iar relatările
verbale sau scrise conț inând termeni tehnici, știintifici și intenționează analiza problematică a
fenomenelor. Ca un fenomen particular mai adăugăm că în această perioadă mai are loc și
schimba rea vocii (mai marcantă la băie ți), iar în vocabularul lor se pot număra multe cuvinte de
jargon. [Demeter, A. – 1980 , p 16]
În general, se poate aprecia că dezvoltarea intelectuală este stimulată de conținutul
procesului de învățământ devenit mai complex, exprimând cerințe care solicit ă tocmai caracterul
logic al învățării, interpretării și memorării. Afectivitatea este marcată de derutizarea conduite i și
a atitudinii față de sexul opus.

13
Caracterul instabil al sentimentelor se exprimă și în conflictele, protestele, abandonările
și retra gerile din grup; totuși tinerii sunt sensibili la manifestările de afectivitate ale familiei și ale
prietenilor, find capabil la rândul lor de sacrificii.
Sentimentele intelectuale și morale sunt în plină epocă de formare. Apare idealul de viață,
primele o rientări spontane spre activități de interes social. Independența gândirii se asociază cu
sentimental autonomiei morale, al echității, al onoarei. Potențialul biologic decurge din aspectele
morfologice și nivelul funcțional al diferitelor organe, aparate ș i sisteme ale organismului,
characteristic vârstei. [Demeter, A. – 1980 , p 17]
La această vârstă adolescentul posedă un bun echilibru psihic, cu o stare generală
de sănătate bună. Este dezvoltat armonios; el face față cu succes sarcinilor școlare și activ ităților
extrașcolare. Intelectul se află sub influența concretului, însușindu -și cunoștințele, fără a
manifesta spirit critic. Afectiv și volitiv este preocupat de satisfacerea nevoilor personale
momentane, fară a -l interea viața lui interioară. La aceast ă vârstă, înălțimea și greutatea sunt încă
relativ reduse, dar se constată o armonie a proporțiilor și o creștere a forței muscularte,
caracteristici somatice ce permit copilului să evidențieze un foarte bun nivel al stăpânirii
corporale. [Demeter, A. – 1980, p 20]
La această vârstă, analizatorii ating dimensiunile și maturizarea morfologică și
funcțională a adultului. Acest fapt dublat și de o plasticitate mare corticală, permit profesorului și
antrenorului ca, folosind procedee de pregătire adaptate, să facă posibilă stăpânirea unor
deprinderi, a cte motrice, executate în condiț ii spațio -temporale de mare dificultate.
Nivelul capacității de efort și al randamentului este determinat de vârsta fiziologică
caracterizată prin particularitățile morfologice și f uncționale ale organismului.
I.2.1. SFERA SOMATICĂ
a) sistemul osteo -articular : procesul de osificare n u este definitivat, dar ritmul de
profilare este activ. Până la 10 – 11 an diferențele între fete și băieți în privința raportului talie și
greutate sunt mici, urmând ca de la această vârstă fetele să devanseze băieții întrucât pubertatea
se instalează mai devreme la fete. Oasele posedă o componență mare cartilaginoasă, fapt care
poate produce foarte ușor deformații osoase în cazul folosirii exercițiilor cu îngreuieri.
b) sistemul muscular – prezintă o dezvoltare mai lentă decât sistemul osos. Tonusul
muscular după o primă fază de hipertonie la sugari acum este mai scăzut față de adult și permite

14
mișcări ample în articulații, dar mișcările nu sunt precise, dife rențiate sau fine. Mușchii sunt
relativ slab dezvoltați, flexorii mai bine dezvoltați decât extensori. Forța musculară este redusă,
iar menținerea constantă a echilibrului cere un efort suplimentar (centrul de greutate este relativ
mai depărtat de sol, ia r baza de susținere mai redusă). Tonusul muscular fiind totuși ridicat,
necesită o perioadă de odihnă mai îndelungată. [Demeter, A. – 1980, p 22]
c) sistemul nervos central – dezvoltarea morfologică a sistemului nervos este
avansată, însă dezvoltarea funcțion ală a lui este deficitară. Excitația predomină asupra inhibiției.
Inhibiția de diferențiere (formă a inhibiției interne, condiționate) este slab dezvoltată ceea ce
determină instabilitatea concentrării și atenției. Sistemul nervos central are o plasticitat e mai
mare decât la adult; recepționează ușor, dar inhibiția de diferențiere nu poate fixa.
Toate exercițiile de tehnică trebuiesc repetate și căutate cele mai eficiente metode.
Mobilitatea și echilibrul proceselor nervoase sunt caracteristici utile viito rului schior.
d) Analizatorii – au o dezvoltare internă și rapidă, apropiate adulților. Aparatul
vestibular, organ al echilibrului, precum și alți analizatori ating o maturizare morfologică și
funcțională destul de repede. Ceea ce va fi omis în această perioa dă nu va putea fi recuperat mai
târziu decât foarte dificil și cu un efort incomparabil mai mare. [Demeter, A. – 1980 , p23]

I.2.2. SFERA VEGETATIVĂ
Autorul DEMETER precizează că :
– Organele interne au ritm mai lent de dezvoltare comparativ cu sfera somat ică.
Organele interne furnizează aparatu lui locomotor un aflux de oxi gen și de substanțe energetice
pentru susținerea activităților. [Demeter, A. – 1980 , p 25]
a) aportul cardio -vascular – la această vârstă este slab dezvoltat, dar prin efort fizic
adecvat act ivitatea să se îmbunătățească.
Caracteristici:
– cordul este mai mare la băieț i decât la fete;
– arterele, în special cele de tip elastic sunt bune dezvoltate;
– capilarele sunt mai puț ine, dar cu activitatea sportivă numeric ele se măresc;

15
– vena cavă inferioară se dezvoltă în ritm rapid;
– miocardul (mușchiul inimii), din punct de vedere morfologic este slab dezvoltat,
dar își îmbunătătește activitatea prin antrenament;
– frecvenț a cardiacă la copii este mai ridicată decât la adulț i;
tensiunea arterială este mai mică față de adul ți, iar elasticitatea vaselor ajută ca nici în
efort să nu crească mult;
– volumul sistolic (cantit atea de sâ nge expulzată de inimă printr -o contracție a
miocardului) este mic dar prin antrenament crește;
– debitul cardiac (cantitatea de sâng e exp ulzată de inimă timp de un minut) este
destul de mare pentru că pulsul este mărit si crește în timpul efortului.
Debitul cardiac = F.C. x volumul sistolic [ Demete r, A. 1997, pag. 28]
În concluzie aparatul cardiovascular se dezvoltă paralel cu dezvoltarea somatică și se
dezvoltă implicit și capacitatea sa de efort prin antrenamente. Deficitară răm âne reglarea
nervoasă și mai ales cea neuro -endocrină a activită ții aparatul ui cardio -vascular ceea ce
reprezintă un factor limitativ al capacității de efort și a performanț ei cardio -vasculare. Da r dacă
le raportăm la greutatea corporală, atun ci valorile se apropie de ale adulț ilor. [Demeter, A. –
1980, p 29]
b) aparatul respirator prezintă o sla bă dezvoltare morfologică. Funcț ia repiratorie
este insuficientă și prez intă un factor limitator al efortului fizic. Numărul alveolelor pulmonare
este definitiv, la naștere cresc numai dimensiunile pulmonului:
– diafragma este mai ridicată
– volumul toracic este mic, musculatura slab dezvoltată duce la o amplitudine mică
a mișcări lor toracice, o ventilatie mică, debit respirator mic și totul în condițiile unui metabolism
crescut. [Demeter, A. – 1980,p30]
În schi are o importanț ă deosebită pentru o dezvoltare corectă a respiraț iei; aceasta
determină recomandarea practicării schiului la această vârstă de cătr e toți copiii.

16
Frecvenț a mișcărilor respiratorii:
– la 10 ani: 25 – 30 resp./min
– la 12 ani: 20 – 25 resp./min
c) sistemul neuro -vegetativ este relativ bine dezvoltat. Fibrele simpatico dirije ază
bine procesul de vasodilataț ie și vasoco nstricție
d) metabolismul este mai ridicat decât la adult, procesele de asimilaț ie și
dezasimilație sunt mai intensificate
e) glandele cu secreț ie internă – modifi cările survenite în activitatea glandelor cu
secreț ie inte rnă sunt marcate în corespondențe morfolo gice vârsta glandelor este de fapt vârsta
reală a adolescentului și în funcț ie de aceasta și capacitatea lui de efort.
Dintre glande, cea cu activitatea cea mai intensă este adenohipofiza care produce din
abundenț ă hormonal somatotrop neces ar proceselor de creștere și de dezvoltare.
f) sistemul nervos central scoarț a ce rebrală are o mare plasticitate favorabilă
învăț ării elementelor noi, dar inhibiția de diferenț iere nu e ste încă dezvoltată și de aceea
mișcări le nu au încă precizie, iar simțul muscular este s lab dezvoltat.
Spre sfârșitul perioadei excitația și inhibiția se echilibrează, i ar îndemânarea capătă
contur. Dezvoltarea psihică la această vârstă este deosebit de bine sintetizată de marele J.Piaget
"…de la 11 – 12 ani apare o a pa tra și ultima perioa dă al cărei palier de echilibru s e situează la
nivelul adolescenței. Caracterul ei general constă în cucerirea unui nou mod de a raț iona ca re nu
se mai referă exclusiv la obiecte sau realită ți direct reprezentabile, ci la "ipoteze", adică la
propozi ții din care pot fi trase c onsecințele necesare fără ca subiectul să se pronunțe asupra
veridicităț ii sau falsită ții lor înainte a de a exa mina rezultatul acestor implicaț ii”. În această
perioadă de vârstă, elevul încetează de a mai fi copil, dar nici nu poate fi considerat matur, deși
el începe să creadă aceasta , și chiar să se impună printr -un comportament opoziv. Această
perioadă de vârstă este contradictorie, mulți dintre specialiști num ând-o "criza juvenilă", da torită
diferitelor stări psiho -afective și compor tamentale ale elevilor. Este dezvoltat armonios. El face
față cu succes sarcinilor școlare și activită ții extrașcolare. Intelectul se află sub influența
concretului însușindu -și cunoștintele pre ocupat de satisfacerea nevoilor personale momentane,
fară al i nteresa viaț a lui interioară. La această vârstă separarea sexelor nu este o problemă.
Curând îns ă, acest echilibru începe să se destrame, mai întâi din punct de vedere somato –

17
funcțional și ca un reflex în sine, în același timp ca o dublare cu caracter inde pendent din punct
de vedere psihic. [Demeter, A. – 1980, p 33]
Vârsta adolescenț ei marchează începutul maturizării fizice a individului, fiind o epocă d e
intensă formare a personalității de constituire a constiinței morale. Este un mo ment caracterizat
de stângăcie în mișcări, datorită necoordo nărilor pe care sistemul nervos nu le poate stăpâni. În
același timp este însă vârsta înfloririi sentimentelor, a elanului cunoa șterii, a descoperirii de sine.
O astfel de restructurare a stărilor calme și relativ stab ilizate ale epocii anterioare, care se
produce atât pe plan fizio logic cât și psihologic într -un interval foarte scurt, determ ină unele
perturbări nu numai în viața individului, dar și în atitudinea adul ților faț ă de el. Se schimbă
atitudinea copilului faț ă de părinte – nu li se mai onfesează, preferă pri eteni la care părinții le
răspund cu un plus de autoritate, ceea ce nu este acceptat de e lev. Apar conflicte care uneori sunt
amplificate de precaritatea condiți ilor pedagogice și social -morale ale familiei , ceea ce duce la
depărtarea copilului de mediul fa milial, la fuga de acasă și altele. [Demeter, A. – 1980, p 34]
Intelectual, adolescenț ii marchează un salt în manifestările gândirii, care devine abstractă
și foarte critică. Memoria este acum logică și în general capacitatea de asimilare crește. De altfel,
încep un nou ciclu școl ar, cu discipline noi care solicită și capacităț ile interpretative și creatoare.
Pe plan senzorial -perce ptiv cresc foarte mult capacitățile discriminatorii, v izuale și audit ive; s e
dezvoltă orientarea spațială și temporară ca și tendița de a interpreta se mnificația recepțiilor.
Spiritul de observație se dezvoltă, și în legătură cu ele interese și manifestări de curio zitate.
Memorarea se transformă din reproductivă în logic ă, și con stă mai ales în tendința de a se reține
esenț ialul. Gândirea adolescentului prezintă modificări însemnate în jurul acestei vârste când
dobândește posibilități operaționale noi, când apare gândirea abstractă, logică, când
raționalmentele devin mai complexe, când se folosesc judecăț i, reversibilitatea p uberului duce la
creșterea fineței analizei mentale ca și a spiritului critic. Capaci tatea intectuală este crescută. În
general, dezvoltarea intelectuală este stimulată de conț inutul procesului de învăț ământ, d even it
mai complex, exprimând cerințe care solicită caracterul logic al învăț ăturii, interpretării
memorării. [Demeter, A. – 1980, p 36]
Activitatea școlarului mijlociu este marcat de erotizarea conduitei și atitudini față de
sexul opus. Adolescentul este tulburat de noua stare, atât sub influența unor factori care întreț in
erotismul (film și lectură) care -l deter mină să se cunoască mai mult. Stingherea la datorată unor

18
aspecte mai puț in estetice ale dezvoltări i (membre lungi, acneea juvenilă ) ca și complexu l
provocat de maturizarea sexuală fac d in preadolescent un timid în fața sexului opus. Spre
sfârșitul perioadei atitudinea lui se schimbă trecând uneori în extremitatea opusa.
Prieteniile se leagă între parteneri de același sex. Caracterul instabil al sentimentelor se
exprimă și în c onflictele, protestele, abandonările și retragerile din grup. Adolescentul este
sensibil l a man ifestăril e de activitate ale familiei și ale prietenilor, find la rândul să u de
sacrificiu. Educarea conduitei morale prezintă o deos ebită însemnătate. Sentimentele intelectuale
: și morale sunt în perioada de formare. Apare idealul de viaț ă, primele gânduri spre profe siunea
viitoare; primele orientări spontane spre activitate a de interes social. Independența gândirii se
asociază cu sentimentel e autonomiei morale, ale echităț ii, ale onoarei. Personalitatea , ca expresie
a ansamblului vieț ii psiho -comportamentale oglindește noua stare a preadolescentului apro pindu –
se de stadiul de relative stabilizare a trăsă turilor caracteristice. Capacit atea intelectuală sporită și
mai ale s confirm ată prin dezvoltarea posibilităț ilor de analiză eritică, abstractizare
discenămmânt, la care se adaugă complexul emoț ional sentimental bogat. [Deme ter, A. 1980 ,p 3]
I.3. PSIHO -MOTRICI TATEA SPORTIVILOR JUNIORI
I.3.1. CALITĂȚI PSIHICE
Planul psi hic suportă la vârsta adolescenței prefaceri profunde, atât la nivelul proceselor
cognitive, cât și al celor volitive și afective.
Specific pentru această perioadă este procesul de constituire a unor moduri mai
complicate d e a utiliza analogi a ca mijloc de comparatie între fenomene din domenii relativ
diferite, fapt ce atestă o simțitoare creștere a folosirii criteriilor logice analitice în schema de
sinteză. În perioada adolescenț ei apare i ntegrarea fenomenelor in legităț i, ceea ce presupune
asimilarea de legităț i la fenomene și nu a fenomenelor la legi sau reguli. Printre particularită țile
pregnante ale gândirii adolescentului, trebuie să amintim și posibilităț ile lui de a realiza anali ze
fine ale însușirilor diferențiale apărute pe parcursul unui fenomen. Caracterul complex al
situați ilor în care este solicitată gândirea, face ca în general să devină ma i evidentă creșterea
complexității strategiei operative, fenomen exprimat în mo dul cum se organizează cunostințele în
struc ture complexe care a lcătuiesc răspunsuri "gândite". Se consolidează structurile gândirii
logico -formale, capacitatea de interpretare și evaluare, de planificare și de antic ipare. De
asemenea, se dezvoltă caracterul de sistem al gândirii. [Demeter, A. – 1980, p 52]

19
În perioada adolescenț ei, gândirea dobândește o serie de însușiri de organiz are, de
sistematizare, de expunere controlată crit ic. Gândirea adolescentului folosește la maximum
sisteme le de argumentatie logică și le prezintă gradat și cursiv. La ac eastă vârstă se manifestă
puternic spiritul de iniț iativă și de afirmare, adolescentul find într -o permanentă căutare de sine,
se autodes coperă și se autoimplică în viaț a socială. În procesul dobândirii diverselor cunoștinte
are loc asimilarea bazelor știintei. De ase menea, în procesul însușirii noț iunilor se constituie și se
întăresc sisteme de a acț iona într -un mod interogativ mai larg, se dezvoltă deci capacită ți
operative in telectuale, generale, cu exigența față de exactitatea și succesiunea logică în e xpunere;
se dezvoltă treptat, formele a bstracte ale gândirii, gândirea propoziți onală. Nevoia de
originalitate este puternică, adolescentul căutând forme proprii de realizare și afirmare socială,
care din păcate nu este întotdeauna compatibilă cu legea.
În evoluția vieți i afective a adolescentului apar trei direcț ii importante: în primu l rând,
dezvoltarea sensibilității și a concepț iei sale morale, în al doilea rând, creșterea și afirmarea
conștiinței de sine ca mobil al dorinț ei de evidente de a deveni ind ependent. A treia direcț ie
constă în erotizarea în continuare a vieții afective. Crește sensibilitatea afectivă dar și capacitatea
de inhi bare a reacțiilor imediate. Adolescentul începe să aibă o atitudine clară, conștientă faț ă de
toate influențele pe car e le suportă; el î și cul tivă stăpânirea de sine. Exigențele față de propria
persoană sporesc tot mai mult. [Pernitsch / Arno , 2008 , p 41]
Pe plan motivaț ional apar noi int erese și înclinații mai stabile care au tendința să
se finalizeze. De asemenea, tot la această vârstă se semnalizează și interesul elevilor pentru
activitatea sportivă din școală și din afara ei. Suportul acestui interes îl constituie dorinț a de
afirmare și autodepășire spec ifică vârstei. Interesul pentru sport trebuie cultivat și întreț inut cu
atât mai mult cu cât spre sfârșitul acestei etape (18 -19 ani) el începe să se diminuez e. În
adolescență toate relaț iile devin treptat mai profunde, se dezvoltă respect ul, admiraț ia. Simpatia
începe să capete f orme de exprimare superioară și o mare intensitate; la fel și prietenia.
Adolescentu l pune pasiune în toate acț iunile pe care le efectuează, de aceea atât simpatia
cât și prietenia capătă trăsături asemănătoare cu a le dragostei. Mai ales cunoaște adese a o intensă
și impetuoasă apariție la adolescent. Dragostea are rezonanțe puternice, stimulatoare în viața
adolescentului.

20
I.3.2. CALITĂȚI MOTICE
Având în veder e caracteristicile anatomo -funcț ionale și psihice la această vârstă în
activitatea sporti vă se pot dezvolta toate calitățile motrice. Astf el putem dezvolta foarte bine –
rezistența. Exerciț iile de rezistentă au un efect pozitiv, deschizându -se întreaga reț ea de capilare.
Reface rea după efort se realizează în condiț ii bune.
Forța o putem dezvolta pe principiul gradării eforturilor având în ve dere să nu utilizăm
decât cu atenț ie: individualizat și putin.
Dezvoltarea îndemânăr ii se face bine deoarece inhibiția de diferenț iere funcționează în
condiț ii optime. În ceea ce privește viteza, dezvoltarea ei trece pe plan secund la această vârstă.
În conformitate cu regulile creșter ii și dezvoltă rii organismului, la vârsta de 14 – 18 ani
tânărul este apt pentru efo rturi fizice crescute ca volum, intensitate, complexitate, băieț ii în mai
mare măsură decât fetele. [Pernitsch / Arno , 2008,p 5]
Crește capaci tatea de a face față sarcinilor motrice, băieți i manifestând disponibilităț i mai
mari decât fetele. Se îmbunătățește capacitatea de coordonare și în consecinț ă crește ni velul
îndemânări (mai mult la băieț i).
Calitatea în regres o reprezintă mobilitatea art iculară, fenomen mai pregnant la băieț i.
În concluzie, putem spune că formarea și consolidarea deprinderilor motrice, este
avant ajată la postpubertari cu condiția ca să se realizeze un acord între:
– particularităț ile antropologice de vârstă ale organismul ui;
– capacitatea de efort;
– potenț ialul biologic;
– viteza de refacere după efort, asigurându -se adaptarea individualizată.
Capacitatea performanț ei este determinată de fondul dezvoltării fizice de bază, de nivelul
dezvoltării pe baze știinifice a divers elor aptitudini și calități, de la nivelul iniț ierii și până la
începuturile performanței, deci al definitivării pregătirii, al perfecț ionării acesteia.
Un schior trebuie să aibă dezvoltată personalitatea în mod echilibrat. El trebuie să fie apt,
din punct de vedere fizic, să-și însușească și să execute deprinderi, să aibă o capacitate cognitivă,
analitică ș i sintetică dezvoltată, să aibă încredere în proprile posibilităț i, și, în final, trebuie să se

21
simtă confortabil, din punct de vedere emoț ional, cu fie care nouă responsabilitate care poate
apare. [Pernitsch / Arno , 2008,p 6]
În stadiile inițiale ale pregă tirii se in sistă asupra dezvoltării calităț ilor motrice și asupra
însușirii depr inderilor motrice. Fără existenț a acestui fond, acumulările ulterioare n u se pot
produce. M ai târziu, aspectul mental este dezvo ltat pentru a face fizicul funcț ional, iar u ltima arie
care va fi vizată în antrenament este cea emoț ională, care fac e ca primele două să poată funcționa
împreună. Rolul antrenorului este acela de a identifi ca nevoile sportivului, în funcț ie de stadiul
în care se află acesta din u rmă. Astfel, în stadiul de învățare (de iniț iere) antrenamentul trebuie să
înceapă de la f izic către mental, și apoi spre emoț ional, în timp ce în stadiul funcț ional, se va
acționa în sens invers, de la emoțional, spre me ntal și apoi fizic. [Pernitsch / Arno , 2008,p 7]

I.3.3. MOTRICITATEA IN ETAPA ADOLESCENȚ EI
Perioada adolescenței pe care unii autori o î mpart în trei subetape preadolescența (14 -16
ani), adolescenț a prelungi tă (18 -25 ani), este l egată de dobândirea statutului de adult și este
caract erizată de intense dezvoltare a personalităț ii, toate acestea în contextul ieșirii trept ate de
sub tutela familiei și a școlii.
Adolescentul iși modifică percepția de sine, inclusi v sche ma corporală, ca expresie a
propriei identităț i. Maturizarea biolo gică, intelectuală și morală se resimt progresiv în conduita
afișată, căutarea de sine fiind substituită prin afirmarea de sine. Imaginea corporală situată
periferic în copilărie, capă tă consistenț ă, polar izând atenț ia tânărului care caut ă constant să -și
îmbunătătească această imagine. Din punct de vedere funcț ional, structurile de coordonare ale
sistemului neuro -endocrin se maturizează, fapt semnific ativ în echilibrarea efectuării acte lor și
acțiunilor motrice și în regla rea superioară a acestora. Reacțiile mimice, gestuale se controlează
voluntar din ce în ce mai bine, capacitatea de stăpânire a acestora devenind activă.
În plan somatic, rapidele transformă ri din etapa pubertară le iau locul procese mai lente
caracteriza te de reducerea creșterii în înălțime (în special la fete) si de creșteri ale perimetr elor și
diametrelor segmentare. Răspunsurile motrice devin complexe și nuanț ate pe fondul dezvoltării
abilităț ilor de a sesiza element ele semnificative pentr u o conduită motrică eficientă. Adolescentul
iși evaluează șanse le de reușită și face predictii plauzibil e în ceea ce privește performanț ele
motrice proprii . În ceea ce privește calităț ile motrice, acestea progresează, deși în școli se

22

lucrează destul de pu țin pentru aceast obiectiv. Premisele favorabile dezvoltării vitezei forței,
rezistenț ei sunt insuficient exploata te. Deprinderile și priceperile motrice consolida te în etapele
anterioare perfecționate, căutându -se să acopere cât ma i bune aria activitătilor motrice existente.
Motricitatea cu toate aspectele sale, îmbogătește patrimoniul biologic și psihologi c al
adolescentului printr -o acț iune sistematică . Exercițiul fizic, ca instrume nt principal, este stimul
biologic care pr in cumu lare asigură dezvoltarea morfol ogică – funcț ională armonioasă, educarea
echilibrată a calită ților motrice, precum și însușirea deprinderilor și pricep erilor motrice. La acest
nivel, motricitatea nu se rezu mă la programa școlară pentru ciclul liceal, ci repr ezintă o
modalitate complexă de ada ptare în situații diverse, de stăpânire a propriului corp, procesare a
informaț iilor, construi re a anumitor raționamente și utilizare a difer itelor forme de exprimare;
învăț area fiecărei mișcări este în fond un demers exp erimental" resimț it corporal.
În final ul acestei etape se încheie acțiunea formativ -educatională exercitată de școală în
sistem, cu dimensiu nile sale motrică, cognitivă și afectivă. [Pernitsch / Arno , 2008 , p 17]

I.3.4. CALITĂȚI MOTRICE NECESARE ÎN SCHIU L ALPIN

A) FORȚA (după Martin 1993 și Komi 1994)
Forța este calitatea sistemului neuromuscular de a învinge o anumtă rezistență
(30% din maximumul individual) prin contracții musculare, respective prin inervare și
metabolism, de a se relaxa și de a men ține presiune asupra ei. Forța, în funcție de perioada de
timp în cadrul căreia se manifestă și solicitarea musculară, poate fi diferențiată în următoarele
forme :

Figura nr. 5 – adaptat dupa MARTIN

23

Forța maximă este nivelul maxim posibil pe care îl poate oferi sistemul muscular. El
este determinat de o component nervoasă și muscular -energetică care formează baza pentru toate
formele de manifestare ale forței. Forța maxima depinde în principal de calitatea secțiunii
fiziologice a fibrei musculare, de structura și compoziția acesteia, de funcționarea traseelor
nervoase, precum și de coordonarea musculară. [Martin, 2009, p.10 ]
Forța rapidă este acea însușire de a produce un impuls cât mai puterni c într -un timp cât
mai scurt. În cartea Federației de Schi din Austria (Antrenamentul condiției fizice) impulsurile
rapide și explozive (contra unor rezistențe) situate între 30% și 60% din forța maxima
individuale sunt definite ca forță rapidă. Forța expl ozivă este o componentă a FR. Ea definește
viteza de desfășurare a forței de la începutul mișcării, până la atingerea nivelului maxim de
exprimare. Forța explozivă capătă o importanță deosebită mai ales atunci când FR trebuie să
învingă rezistențe mari. [Komi, 2007, p.3]
În cazul schiului alpin, această “viteză de generare” a forței care trebuie să învingă
rezistențe importante capătă o relevanță deosebită în privința randamentului. În viraje spre
exemplu, se impune producerea unei forte cât mai mari, în ce l mai scurt timp posibil, pentru a te
putea înscrie pe traiectoriile optime, respective cât mai “strânse” și cu raze cât mai mici. Mai ales
la ora actuală, forța în general, dar mai ales forța rapidă are o importanță enormă în folosirea
eficientă a noilor schiuri cu forma lor specifică și a înălțătoarelor. Aceasta se explică prin faptul
că, forțele externe, pe care trebuie să le convingi cu forța musculară, cresc mult iar timpul la
dispoziție pentru corectarea mișcărilor, mai ales cu noile schiuri, este foa rte scurt. Forța rapidă
poate fi antrenată prin creșterea forței maxime, îmbunătățirea transmisiei nervoase și coordonării
intermusculare. [Pernitsch / Arno , 2008 , p 9]
Forță reactivă este formă autonomă și specială a FRa. Forța reactivă exprimă efortul
muscular care, în cadrul unui ciclu de lungire -scurtare al fibrelor musculare, generează un impuls
sporit. Dacă un mușchi activat și încordat se lungește (spre exemplu, mușchii extensori ai
genunchiului la desprindere), atunci el acumulează energie elastică. Aceasta poate fi din nou
eliberată, exact ca în cazul unei benzi elastic, cu condiția ca următoarea scurtare a mușchiului să
se producă într -un interval foarte scurt de timp (cca. ‹ 0,2 s). Energia elastică acumulată prin
această extensie se adaugă potenț ialului de forță a mușchiului, fapt care duce la o sp orire a

24
randamentului muscular. În probele de schi alpin, mai ales la slalom și la slalom uriaș, datorită
forței centrifuge care se manifestă frecvent și sub diferite forme, precum și datorită
iregularit ăților pistei avem de -a face din plin cu eforturi de tip reactiv. [Pernitsch , 2008 , p 9]
Forță în regim de rezistență (FR) este calitatea, în cazul unui anumit număr de repetări
ale unor impulsuri (solicitări fizice) într -o anumită perioadă de timp, de a m enține intensitatea
acestora la un nivel cât mai scăzut. Schiul alpin este o disciplină tipică FR. Calitățile de forță
rapidă și reactivă care au fost lucrate trebuie puse în aplicare pe o perioadă de 1 -2 ½, respectiv
cât tine proba respectivă. Un nivel în alt și constant al tehnicii de schiat nu poate fi atins decât pe
baza unei bune FR. Aceasta se perfecționează prioritar în cadrul ședințelor de pregătire pe
zăpadă, dar trebuie neapărat dezvoltată și completată în cadrul antrenamentului condiției fizice
pentru a se putea ajunge la un potential de randament corespunzător printr -o dozare corectă a
efortului și pentru a putea axa în continuare pregătirea pe zăpadă, în primul rând dezvoltării
tehnicii de alunecare. În funcție de disciplină, mișcările pot fi în tr-o măsură mai mare rapide (SL,
GS) sau mai lente (C, SG). În funcție de acest aspect, avem de -a face cu o component rapidă a
FR și cu una lentă. FR este o noțiune complex, respective o formulare compusă și depinde de
nivelul FR și al forței maxime, de gr adul de rezistență al mușchilor, respectiv o formulare
compusă și depinde de nivelul de FR ca “fundație” (vezi rezistența) pe care se pot “construi“ în
continuare elementele specific ale FR, fie intensive, fie extensive (în antrenamentul FR).
[Pernitsch / Arno , 2008 , p 10 ]
Transmisia nervoasă, coordonarea intermusculară . Desfășurarea dorită a forței nu
depinde doar de masa musculară și / sau de calitatea acesteia, ci și de felul în care este stimulate
de sistemul nervos (transmisia nervoasă). Fiecare mușch i este compus dintr -o multitudine de
fibre musculare care sunt acționate prin impulsuri electrice. Cu cât vor putea fi activate simultan
mai multe fibre ale unui mușchi, cu atât mai rapid se va produce forță și implicit, cu atât mai
rapidă va fi materializ area în mișcări. Coordonarea intermusculară înseamnă “jocul comun“ al
mai multor mușchi în cadrul unui lanț muscular (spre exemplu, lanțul mușchilor extensori ai
piciorului: gambă, coapsă, fese) și în întreaga musculature care contribuie la realizarea unei
mișcări (așa -numiții stabilizatori ai trunchiului). Această component de forță coordonatoare
explică importanța enormă a exercițiilor complex e care solicit simultan și funcț ional un număr
mare de mușchi. Dacă schiorul dorește să -și îmbunătățească forța me mbrelor inferioare și
vizează în pregătire doar presiunea liniară de contracție -întindere a musculaturii coapselor și

25
gambelor fără a avea în vedere faptul că, în timpul schiatului, din cauza extensiei piciorului,
călcâiele și trunchiul trebuie stabilizate va avea o eficiență redusă. El va trebui, fie suplimentar,
fie în principal să facă exerciții care să cuprindă ambele aspect, cum ar fi spre exemplu
genoflexiuni libere sau genoflexiuni cu anumite sarcini de echilibru, cu cantare lateral, etc.
[Pernitsch /Arno , 2008 , p 26]
B) VITEZA
Viteza este “capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice, cu
întregul corp sau numai cu anumite segmente (părți) ale acestuia, într -un timp cât mai scurt, cu
rapiditate (repeziciune, iuțeală) max imă, în funcție de condițiile existente ” [Gh.,Cârstea,
1993;2000, p 25]
În schiul alpin apar rezistențe minime, mai ales în fazele de degajare. La slalom sau în
cazurile extreme (căderi, etc.), viteza de reactive și efectuarea rapidă a mișcărilor capătă o
importanță deosebită. Deși este vorba de stereotipuri dinamice complexe și pretențioase nu
vorbim aici de viteză în sensul pur al cuvântului, cu toate că sunt dependente atât de forță, cât și
de viteză.
Accelerările depend de forța rapidă și forța m aximă. Dacă vorbim de accelerarea
elementară în sensul vitezei de mișcare, aici nu apare nici o dependent de randamentul pe care îl
poate degaja forța rapidă. Spre exemplu, în cazul escamotărilor (desprindere și aterizare în
adâncime) se pot obține înălțim i de zbor total diferite chiar dacă timpii sunt egali la contactul cu
solul. Randamentul elementar privind viteza depinde de viteza de scurtare care poate fi activate,
de transmisia nervoasă și de coordonarea intermusculară. Toate acestea sunt condiții de
randament necesare dar nu și suficiente pentru eficientizarea forței rapide, aceasta trebuind să fie
dezvoltată mai ales în cadrul ședințelor de pregătire de la nivelul copiilor și juniorilor.
[Pernitsch / Arno , 2008 , p 12]
C) REZISTENȚA
Rezistența este însușirea de a putea menține un anumit randament timp îndelungat
(capacitatea de a rezis ta la oboseală) și/ sau, după e fort, de a recupera rapid (capacitatea de
refacere sau regenerare). [Mag. Harald Pernitsch / Mag. Arno Staudacher , 2008, p 36]
După autorul Demeter : menținerea capacității de lucru în timpul unor eforturi de lungă
durată, prin învingerea fenomenului de oboseală și printr -un tempo ridicat al restabilirii
organismului după o activitate obositoare. [A.Demeter 1981,p 32]

26
Ambele componen te ale acestei însușiri sunt influențate puternic de capacitatea aerobă.
Capacitatea aerobă (exprimă noțiunea de “rezistență de bază“) definește cantitatea de energie
care se produce în celula musculară care primește oxigen.
Tabe lul 1

Distanța (m) Timpul Aerob (%) Anaerob
(%) Anaerob Anaerob
alactacid (%) lactacid (%)
100 9,83 s 8 92 70 22
400 43,29 s 30 70 10 60
800 1,41 min. 57 43 5 38
3000 7,29 min. 88 12 – 12
10000 27,08 min. 97 3 – 3
Fig. nr. 6 – Procentele câștigurilor aerobe ș i anaerobe de energie în discipline de alergare
(ZINTL 1944)

În principiu, putem deosebi două feluri de producere a energiei : aerobă și anaerobă (fără
oxigen). Pentru sportul schi, capacitatea aerobă este extraordinar de importantă, ea jucând rol
deter minant în recuperarea (revenirea) rapidă între coborârile de antrenament, între
manșele de concurs, etc. În plus și implicit, capacitatea aerobă își aduce din plin aportul la
derularea unui antrenament eficient și de calitate, atât din punctul de vedere al intensității, cât și
al volumului. Capacitatea aerobă, care este de fapt rezistența de bază a organismului poate fi
îmbunătățită prin exerciții generale care vizează activitatea inimii și sistemul circulator (alergări,
mers pe bicicletă, etc.). Capacitate a aerobă are o imensă importanță chiar și în randamentul din
concurs, în obținerea performanței finale. Spre exemplu, în cazul așa -numitului “test cu lada“
ponderea aerobă în privința eliberării de energie s -a dovedit a fi cu 55% mai mare decât cea
aerobă la un effort de 90 s (studiu efectuat de Institutul pentru Știința Sportului din Innsbruck,
BURTSCHER 1996). Eliberarea aerobă de energie, la execuțiile din perioada competiției și
pentru concurs, este o formă specifică de rezistență pentru care, o bună CA se dovedește a fi o
condiție esențială care însă, prin eforturi musculare specifice, trebuie adaptată doar pentru
rigorile impuse de competiție. Această adaptare se face în principal printr -un antrenament
extensiv al forței în regim de rezistență. Limita între antrenamentul forței de rezistență și
antrenamentul pur de forță este definită la o intensitate a efortului de 30% din forța maximă
individuală. [Pernitsch / Arno , 2008 , p 13]

27
D) MOBILITATEA
Mobilitatea este calitatea (însușirea) de a putea efect ua mișcări cu amplitudine
corespunzătoare, respectiv optimă din încheieturile solicitate. Amplitudinea este linitată de
mobilitatea propriu -zisă în încheietură (articulație) și de gradul de elasticitate al musculaturii.
[Pernitsch / Arno , 2008 , p 13]
Mobil itatea este capacitatea omului de a efectua cu segmentele corpului, m ișcări cu
amplitudini diferite [A. Dragnea 1996, p 20].
Elasticitatea musculaturii influențează randamentul în concurs, în primul rând, pe cale
indirectă în sensul că, mușchii scurtați pr ovoacă foarte repede aprinderi și dezechilibre
musculare, cea ce duce la sensibilizare și la o sporire a riscului de accidentări. În concluzie, o
amplitudine corespunzătoare în încheieturi este o condiție de bază pentru o bună executare a
mișcărilor. [Pernitsch / Arno , 2008,p 14]
E) COORDONAREA
Însușirile de coordonare (numite odinioară și de “îndemânare“) sunt, pe baza experienței
motrice dobândite, calități specific și importante de desfășurare ale proceselor de ghidare ale
mișcărilor, respective în fun cție de situația data. Pentru o mai bună înțelegere, HIRTZ (1985)
structurează aceste procese după cum urmează :
Prin intermediul însușirii chinestezice de diferențiere , mișcările își primesc “amprenta“
specifică și de detaliu, precum și maniera graduală î n care trebuie să se manifeste prioritar pe
baza informațiilor primate de la propriul corp, respective de la mușchi, tendoane și ligament.
Informațiile prioritar de natură optică care înseamnă orientarea în spațiu a mișcărilor sunt
asigurate de însușirea d e orientare în spațiu. Însușirea de echilibru cuprinde menținerea,
respective recâștigarea echilibrului în situații diferite. Însușirile complexe de reactive și adaptare
alături de simțul ritmului (și acesta fiind o însușire) sunt alte calități sau, cum ma i pot fi văzute,
condiții esențiale pentru asigurarea unei înalte calități de desfășurare a proceselor de ghidare ale
mișcărilor. [HIRTZ, P. , 1985 , p 47 )
HOTZ (1997) ilustrează însușirile de coordonare într -un model practice pe trei nivele
care corespund e tapelor motrice de pregătire : învățare/ consolidare, aplicare/ variere, creare/
completare. Punctul central al acestu i model este echilibrul dinamic.

28

Figura

Fig. nr. 7 – Coordonarea în modelul practic dat de HOTZ (1997)
Antrenamentul pentru coordonare poate avea un caracter general în sensul exersării
fiecărei componente p rin exerciții care au drept obiectiv realizarea unor sarcini precise de natură
motrică sau prin practicarea diferitelor discipline sportive compensatorii sau complementare.
Antrenamentul pentru coordonare poate fi și special , respectiv atunci când este ori entat pentru a
îndeplini cerințele unei discipline sportive și când, acele însușiri de coordonare relevante și
dominante sunt vizate prioritar în pregătire. Această formă se numește antrenament de
completare tehnică . [HOTZ – 1997, p 37]
Cerințele tehnice în schiul alpin sunt foarte complexe și cuprind toate însușirile de
coordonare : orientarea în spațiu pentru condițiile mereu schimbătoare și variate ale terenului și
pistei, percepția fină și sensibilă a răspunsurilor propriului corp la alunecare, maniera complexă
de a reacționa și de a te adapta la condițiile schimbătoare de zăpadă sau în situații extreme,
precum și adaptarea propriului ritm de mișcări la ritmul dat sau impus prin stabilirea direcției,
respect iv a traiectoriei de deplasare. În centrul sch emei mai sus (Fig. 7 .) se află însușirea de
echilibru . Schiorul este permanent obligat să realizeze un echilibru dinamic în toate cele trei
nivele, respectiv prin mișcări de balansare pe spații cât mai mici cu putință. Spre exemplu,
unghiul de înclinare al corpului spre interiorul virajului trebuie dozat corect în plan frontal
(“lateral”) și în egală măsură, trebuie executată o mișcare dinamică de pendulare (repartizare a
încărcăturii, respectiv a presiunii pe schiuri : partea din față a labei piciorului -călcâi) în plan
sagital (“față -spate“). [Pernitsch / Arno , 2008, p 15]

29

I.3.5. CARACTERISTICILE EFORTULUI ÎN SCHI ALPIN

Antrenamentul sportiv este în primul rând o activitate sportive sistematică de lungă
durată, gradualizată în mod progresiv și individual , un proces cu o durată specifică, conceput ca
un sistem motric -funcțional în vederea realizării unei conduite performanțiale în concurs.
Funcțiile fiziologice și psihologice sunt modelate pentru a face față unor sarcini solicitante.
Această conduită este rezultatul adaptării superioare a organismului la eforturi fizice și psihice
intense, în condițiile în care efortul reprezintă o conduită conativă de mobilizare, concentrare și
accelerare a forțelor fizice și psihice în cadrul unui sistem de autoreglaj co nștient și aconștient în
vederea depășirii unui obstacol, a învingerii unei rezistențe a mediului și a propriei persoane.
Efortul de antrenament reprezintă procesul învingerii conștiente, de către sportiv, a
solicitărilor din pregătire pentru perfecționar ea fizică, pentru învingerea unui nivel tehnic și
tactic superior, precum și pentru accentuarea factorilor psihici și intelectuali, ale căror rezultate
produc, în mod voit, modificări ale capacității de performanță și adaptarea organelor și
sistemelor func ționale implicate. Aspirația spre rezultate înalte în competiții trebuie strâns legată
de excelența fizică. Perfecțiune fizică înseamnă o dezvoltare armonioasă, multilaterală. Sportivul
învață să facă față unor stimuli foarte stresanți la antrenamente și î n competiții. Excelența fizică
se obține printr -un program de pregătire bine planificat și organizat, bazat pe un volum mare de
experien ță practică. [Bompa , 2001, p 22]
Prin antrenament se urmărește adaptarea organismului la efortul competiț ional, care
implică o ameliorare morfo -funcț ională, o creștere a potenț ialului vital al organismului, precum
și a capacităț ii sale nespecifice de a rezista la stimuli externi. Antrenamentul sportiv este alcătuit
din încărcături, care, prin volum, intensitate, densitate , complexitate, specificitate și tip, duc la
adaptări funcț ionale sau la realizarea unor obiective coordinative și tehnico tactice, în care
sistemele supuse pregătirii sunt solicitate la limita patologicului.
Sistemul aerob -anaerob participă simultan, în d iferite procente, la generarea energiei
efortului fizic , având ca punct de plecare mișcarea umana, care este considerată rezultatul
activități i unui număr însemnat de microstructuri neuro -motrice, u nde impulsurile nervoase, ce
acționează orice tip de gest sportiv, pornesc de la creier și sunt transmise mușchilor, prin
intermediul unui lanț comp lex de că i nervoase, pregătind de la acest nivel o serie de fenomene

30
biochimice manifestate prin contracț ie musculară. În timpul unei activități mușchiul ră spunde
sistemului nervos printr -o contracț ie, energia necesară acesteia fiind furnizată de ATP care își
transferă un radical fosforic unui receptor ș i se transform ă în ADP și energie. Rezerva de ATP
continută în celulele musculare este de aproximativ 6mmol/kg mușchi umed și este suficientă 2 -3
secunde. Pentru a permite continuarea efortului, ATP -ul este extrem de rapid reânnoit prin
rezervele celulare de CP care, se situează în jur de 20 -30 mmol/kg. Această resint eză imediată
permite un timp de lucru de maxim 20 secu nde.
Mobilizarea energiei disponibile în primele 7 secunde este numită fază alactacidă , care se
desfășoară fără formare de lactat, respectiv glicoliză anaerobă. Î n eforturile de scurtă durată,
glucoza provenită din glicogenul muscular și h epatic este degr adată pe două că i: calea directă
care duce la acidul piruvic și lactic si calea laterală, care interesează mai puțin contracția
musculară, căci este în mod esenț ial hepatică și mai putin energetică. În cazul eforturilor
anaerobe, când nevoia de oxigen depă șește nivelul aprovizionării cu oxigen, se acumulează aci d
lactic, ca urmare a epuizării glicolizei anaerobe. Acest moment este numit pr ag anaerob și apare
atunci când datoria de oxigen depășește 60 -80% din consumul maxim de oxigen. Ultima parte a
glicoliz ei este cea menită să elibereze o cantitate mai mare de energie, ea efectuâ ndu-se
intracellular la nivelul mitocondriilor, deci se consumă oxigen și este vorba de faza aerobă. În
antrenamentul sportiv este foarte important să se cunoască sursele de energi e, respectiv procentul
de proceselor aerob -anaerobe, pentru a putea concepe programe de pregătire care să ducă la
creșterea acestora. [Bompa , 2001 ,p 24]
Efortul caracteristic probelor schiului alpin se încadrează în grupa eforturilor mixte
(aerob -anaerob) , preponderent amaerobe (statrul sub 5 s, intensitate maximă, în timpul coborârii
secvențe de intensitate maximală și submaximală) și de o complexitate foarte mare. În cadrul
acestui efort timpul de lucru limită este cuprins între 30 s și 3 min. În momentu l declanșării
startului , lucrul mecanic prestat este deosebit de mare (1,5 -2 HP). Schiorii bine adaptați efortului
anaerob nu respiră deloc pe parcursul statrului, accelerând apoi vitez a de deplasare prin mișcări
energice ale brațelor și picioarelor, dar cu toracele blocat în inspirație. Rez ervele de ATP sunt
suficiente acoperirii integrale a cheltuielilor energetice , efortul depus integral pe seama
energogenezei de ATP fiind de intensitate maximală. [I. Matei, 1988, p 19]

31

TIPUL EFOR TULUI :

Eforturil e folosite în pregătirea pot fi specifice și nespecifice. Sunt specifice cele care
sunt adecvate indic atorilor de bază ai tehnicii și particularităților funcționale competiț ionale,
impuse de ramura de sport. Specificitatea este dată atât de caracteristicil e externe ale mișcării,
dar și de structura sa coordinativ ă, particularitățile funcționale ale mușchiului și reacțiile
vegetative.
Eficienț a procesului de antrenament prin folosirea eforturilor specifice este determinată,
în mare măsură, și de m odule în c are se îmbină cu cele nespecifice, de pregă tire generală,
folosirea întregii game de mijloace și de eforturi în lecț ii, micro, mezo și macrocicluri cons tituind
un element hotărâtor în ce pri vește eficienț a pregătirii. Tipul efortului est e dat de forma de
organizare în care se realizează, cunoscându -se sub acest aspect: eforturi competiționale și
eforturi de antrenament . [Marinescu , 2018, p 31]
Eforturile de tip competițional se realizează în lecț ii, numai după ce se analizează
concursurile, tipurile și numă rul de ac estora, precum și straturile la care sportivul urmează să
participe pe parcursul u nui ciclu anual.
D. Harre și alți specialiști vorbe sc de antrenamente tip concurs (jocuri arbitrate,
exercițiul arbitrat la gimnastică, patinaj artistic, repetări cronometrate la atletism, natație, schi
alpin, e tc.) ca metodă complexă de pregă tire, c u ajutorul căreia se realizează legătura dintre
diferite componente ale antrenamen tului sportiv și se accelerează acomodarea sport ivului la
condiți ile de concur s. Aceste tipuri de eforturi au importanță mai mare î n final ul perioadelor de
pregătire și în cele competiționale, determinând în mare masură ritmul de creștere a
performanț elor. În continuare este prezentată întrea ga problematică a efortului din
antrenamentul spo rtiv:

32

EFORT
MĂRIME UȘOR MIC (F.C. – sub 100 puls/min)
MODERATOR (F.C. – sub 120
puls/min)
GREU OPTIM (F.C. – sub 140
puls/min)
INTENS (F.C. – sub 160
puls/min)
SEVER MAXIMAL (F.C. – sub 180
puls/min)
EXHAUSTIV (F.C. – peste 180
puls/min)
ORIENTARE EFORT ANAEROB
EF. ANAEROB – AEROB
EF. AEROB
SELECTIVĂ
COMPLEXĂ
DE LECȚIE
DE MICROCICLU
DE MEZOCICLU
TIP DE EFORT DE ANTRENAMENT
DE CONCURS
SPECIFIC
NESPECIFIC

Fig. nr. 8. – Tipurile de efort în antrenamentul sportiv

33
Efortul de antrenament reprezintă procesul învingerii conștiente, de către sportive, a
solicitarilor din pregătire pentru perfecționarea fizică, pentru atingerea unui nive l tehnic și tactic
superior, precum și pentru accentuarea factorilor psihici și intelectuali, ale căror rezultate produc,
în mod voit, modificări ale capacității de performanță și adaptarea organelor și sis temelor
funcționale implicate. [ Marinescu , 2018, p 27]
Efortul î n schi se caracterizează printr -o mare complexitate și o intensitate de scurtă
durat ă. El poate fi încadrat în grup a eforturilor submaximale. Sunt solicitate predomin ant
îndemânarea, viteza de reacț ie și de execuție, simțul echilibrului și al stăpânirii corpului forț a,
îndeosebi a musculaturii trenului inferior. Caracteristica schiului alpin constă în va rietatea
probelor componente și î n natura efort ului, grupelor musculare suportând contracț ii de mare
intensitate, s uccesiv statice (izometrice ) și dinamice (izotonice). Aceasta impune în arsenalul
mijloacelor de pregă tire, înde osebi a celor destinate dezvoltării masei musculare și forț ei, fol sirea
alternativă a unor exerciții statice și dinamice care să asigure viteza (reacție și deplasare),
rezistență și forță . Caracteristicile generale ale efortului : mărimea efortului, orientarea efortului,
tipul efortului. [Marinescu , 2018, p 29]
După autorul Matei I. în antrenamentul schiorului de performa nță trebuie să se
urmărească paralel:
– îmbunătătirea calită ților motrice cerute de schiul de performantă prin
pregătirea pe uscat (î n special) si pe zăpadă;
– învățarea și perfecț ionarea mișcărilor, elementelor și procedeelor care
constitui e tehnica schiului de performanț ă.
În continuare se precizează princip alele calită ți necesare unui schior de performanț ă,
asupra cărora tr ebuie să se concentreze influenț a antrenamentului.
1. Calități morale și de voință: curaj, voinț ă, stăpânire de sine, perseverentă,
disciplină a muncii
2. Calităti motrice: for ță – în condiț ii statice, dinamice și de echilibru.
Contracț ii alternativ izometrice și izotonice de mare intensitate; vit eză de reacț ie și de
execuț ie a unor mișcări și procedee tehnice. D in combinarea celor două calităț i mortice
amintite rezultă o calitate co mplexă, combi nată numită detentă ; supleț e – mobilitate
articulară și elasticitate musculară ; îndemânare și coordonare, care asigură un efort

34
economic și presupun ca pacitatea selectivă de intervenț ie musculară pentru obținerea
efortului dorit.
3. Calități fiziologice: rezistența generală a tuturor funcț iilor și sistemelor
organismului, capacitatea de a suporta un antrenament de lungă durată, dar și eforturile
de mare intensitate ale momentelor de vârf.
4. Simtul echilibrului și stăpânirea spaț ială a c orpului: mai ales pentru proba
de coborâre, în condiț ii de alunecare cu peste 80 km/ /orā.
Condiți ile sezoniere de practicare a schiulu i obligă ca principalele calităț i să fie
dezvoltate și perfecț ionate în special în per ioada antrenamentului pe uscat. Transferul acestor
calită ți asigură încă din primele zile ale pregătirii pe zăpadă un potenț ial ridicat, un randament
superior al muncii, o adaptare rapidă și ușoara la efortul specific, o bază fizică superi oară pentru
însușirea și perfecționarea rapidă a teh nicii, o valorificare superioară a acesteia în condiț ii de
pregătire și concur s. [Matei I, 1988 , p 30]

I.3.6. PREGĂTIREA FIZICĂ GENERALĂ
Pregă tirea fizică generală c ontribuie la ridicarea capacităț ii de lucru a organismului și
stimulează dezvoltarea calit ăților – forță, viteză, rezistență și coordonare. Pregătirea fizică are un
rol deosebit d e important în procesul de pregă tire, determinând in ultimă instanț ă rand amentul în
concursuri. Cele două tipuri de pregătire fizică – generală ș i specifică -sunt difer it implicate în
antrenament, în funcție de perioada în care se desfă șoară acesta.
Sarcinile pregă tirii fizice în schiul alpin sunt urmă toarele:
– Educarea calităț ilor motrice de bază și specifice
– Educarea capacităț ii generale de lucru a organismului;
– Creștere a capacităț ii organismului în vederea realizării unui consum
maxim de oxigen;
– Creșterea nivelului de pregătire fizică multilaterală;
– Angrenarea în efort a grupelor musculare care sunt solicitate în probele
specifice

35
În prima parte a perioadei pregă titoare, pregătirea fizică generală are un rol foarte
important care se diminuează pe mă sură ce ne apropiem de sfârșitul acestei perioade, astfel încât
în etapa precompe tițională ponderea cea mai mare o are pregătirea fizică specifică. Principalul
obiectiv al preg ătirii fizice generale, indifferent de specificul sportului, este îmbunătățirea
capacității de effort. Cu cât potențialul de lucru este mai mare, cu atât mai ușor se adaptează
organismul la creșterea continua a cerințelor de pregătire fizică și psihologică . În mod similar, cu
cât este mai largă și mai puternică pregătirea fizică general, cu atât mai înalt este nivelul
calităților biomotrice la care poate ajunge sportivul. Este important să punem în evidență
potențialul fizic prin intermediul pregătirii fizi ce generale. Pentru sportivii tineri, de perspectivă,
pregătirea fizică general este cam la fel, indiferent de sport. Pentru sportivii avansați, pregătirea
fizică general se corelează cu nevoile specifice sportului respective și cu trăsăturile individuale
ale sportivilor. [ Bompa, 2001, p 29]

36

CAPITOLUL II
METODOLOGIA CERCET ĂRII

II.1. DATA, LOCUL , SUBIECȚII CERCETĂRII

Punerea în aplicare a progr amului experiementului privind f ormarea unui model
oprațional de dezvoltare a capacitățilo r motrice la nivelul juniorilor s -a pus în aplicare la secția
de schi a Clubului Sportiv Sport -All Ski Team Sfântu Gheorghe.
Cercetarea s -a efectuat în localitatea Sfântu Gheorghe, Poiana Brașov și
Kaprun/Kitzstenhorn (Austria).
Perioada aleasă a fost 1 iunie 2018 și 22 decembrie 2018 , în condiții de pregătire pe uscat
cât și pe zăpadă a unui grup de șase sportivi, schiori alpine, cei care în sezonul competi țional
2018 – 2019 participau în competițiile interne la categoria U14, U16 și în primul an de jun iori
mici U18.

II.2. PREMISELE CERCETĂ RII

Schiorii alpini, pentru obț inerea rezultatelor de valoare, au nevoie de un regim
diversificat de antrenament. Pregătirea fizică generală, pregă tirea fizică specifică, stagiile de
pregătire tehnică și pregătir ea tehnică de concurs, sunt dacă putem spune, capitol importante din
angrenajul total al formelor de manifestare al pregătirii.
Ținând cont de condiț iile generale oferite de conjunctura așezării geografice,
performanț ele foarte mari se pot realiza printr -o pregătire fizică minuț ios eșalonată și dezvolta tă,
printr -un efort financiar, în timp, realizat la parametrii maximali.
Încercarea de a ț ine pasul cu elita mondia lă este privită din anumite părț i, utopică.
Optimismul însă trebuie să fie însă perma nent ali mentat de o bază logistică bine pusă la punct;
pentru că talentele se nasc perman ent.
De aceea am considerat necesar ca, prin studiul realizat, prin mijloacele experimentale să
aduc o contribuț ie la optimizarea unei pregătiri de perspectivă. Plecând de la această idee, am

37
considerat că, în cadrul pregătirii fizice generale, se poate acț iona selectiv în vederea formării
unor deprinderi motrice în concordanță cu specificul acestui sport. Ț inând cont că tehnologia
modernă a acționat, acț ionează și va schimba c onsiderabil metodologia antrenamentului specific,
și mentalitatea pregă tirii fizice trebuie mult adaptată.
Astfel, în cad rul mezociclului de pregă tire fizică ce urmează celui de refacere activă, un
rol hotărâtor îl are programul de dezvoltare a masei muscu lare prin mijloace specifice.
Atât probele tehnice (slalomul și slalo mul uriaș) cât și cele de viteză (Super "G" -ul și
coborârea) au nevoie de o susț inere a elementelor tehnice, de o masă musculară adecvată
cerinț elor. Pentru probele tehnice, parcurgerea u nui traseu de slalom sau slalom uriaș se face la
limita de aerodinamism perman ent, cu mișcă ri specifice de declanșare și c onducere a ocolirilor
prin forț area articulați ilor trenu lui inferior. Orientarea în spațiu, echilibrarea, poziț ionarea
învingerii forț ei centrifuge, sunt doar câteva din elementele care se desprind, mai importante.
De aceea, am considerat că un stagiu de pregătire bazat pe forț ă – coordonare –
îndemânare este deosebit de important, că prin mijloacele alese voi putea dezvolta masa
muscular ă specifică și activă necesară schiorului de performanț ă.

II.3. PLANUL CERCETĂRII
Din lecturarea mai multor publicații referitoare la pregătirea fizică, prin analizarea și
observarea programelor de antr enament al schiorilor austrieci , care în ultimul timp au avut
rezultate bune pe arena schiului alpin. Diversificarea antrenamentelor și modalitatea lor de
aplicare, au fost surprinse și redate în revistele "Ski Maga zin", "Skiing" și "Ski" cu un câ mp
destul de mare de imagini și exerciții propuse. Acelea car e mi s -au părut mai sugestive, le -am
inclus într -un program de pregătire; au fost unul sau două antrenamente de învățare și
perfecționare a circuitului propus după care, s -a trecut la parcurgerea lui, în tempo -uri diferite, cu
încărcături diferite, cu ritm și amplitudine, în funcție de sarcina antrenamentului efectuat.
La structurile de bază s -a acț ionat și cu alte mijloace, acestea ținând cont de sarcinile
antrenamentului sportiv în general, de fenomenul apariției rutinei, a plictiselii, a dezinteresului,
în special.
Probele si normele de control stabilite au avut un caracter subiectiv și obiectiv, dar au fost
luate în considerare doar cele care au avut un efect pozitiv sau negativ) direct asupra modulului

38
operațional ce a fost subiect de discuție. Probele au căutat să dovedească eficiența pregătirii prin
efectul direct asupra creșteri valorice a normelor de control ce vizau detența, viteza de execuție,
exerciții de forță în regim de viteză generală și specifică pentru anumite zone ale corpului, și nu
în ult imul rând al masei mu sculare a membrelor inferioare. Factorii subiectivi, mai greu de
măsurat cu mijloace specifice antrenamentului sportiv (cronometru, ruletă) au fost cei care au dat
impresia generală de efectuare a unor exerciții de start din diverse ac tiuni dinamici, cu întoarceri
de 180 grade și 360 grade la semnale sonore, urmate de deplasări pe distanțe variind între 15 m și
30 m, sau la alte acțiuni de același gen, complexe.

II.4. METODE DE CERCETARE

II.4.1. STUDIUL M ATERIALULUI BIBLIOGRAFIC a fost deosebit de important
pentru o documentare și infor mare generală în domeniul antrenamentu lui sportiv, a cunoașterii
generalităț ilor despre acest sport, al form ulării ideii despre dezvoltarea lui mondială și naț ională.
De ase menea un rol important l-a jucat informarea cu privire la calitățile pe care trebuie să le
aibă un schior alpin de performanț ă, o inform are corectă a posibilităț ilor psiho -motrice și
somato -funcțion ale ale acestuia. O înțelegere bună în vederea obț inerii performan țelor nu se
poate realiza fără o studiere amănunțită a înț eleger ii probelor de concurs, a caracteristicilor
acestora. Pentru că doar așa putem înțelege de ce este atât de importantă pregătirea fizică
generală și specifică. Nu lipsit de interes este rolul echipamentului.
Această metodă de cercetare presupune o informare temeinică și permanent asupra
“producției ” științifice a domeniului care urmează să fie cercetat, din care poate să reiasă și
tendința evoluției ulterioare a cercetării. Presupune o analiză critică a literaturii științifice,
expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniență. [Turcu I., 2008, p 16] .

II.4.2. METODA OBSERVAȚIEI

Observaț ia reprezintă contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen sau
process și are ca scop culegerea de date concrete a căror analiză științi fică să permită
generalizarea. [Epuran,M. 2005, p.204 -205]

39
Observația se poate aplica unui anumit domeniu în care datele, documentele sau
fenomenele se cer a fi cunoscute, descries, ordonate, cl asificate, cantificate, caracterizate, pentru
a se stabili ceea ce este deosebit în cadrul acestora, descoperirea interrelațiilor și a intrarelațiilor
dintre fenomene, ce anume le provoacă ș ice effect au asupra altor fenomene. Din acest complex
de rezulta te se nasc noi înțelesuri, explicații sau numai ipoteze care urmează a fi verificate și cu
ajutorul altor metode [Turcu I., 2008 , p 18] .
Caracteristicile observaț iei:
A. OBSERVAȚIA SPONTANĂ este adesea punctul de pornire în planificarea une i
cercetări. "Ob servând o situaț ie cu ochii și mintea deschise larg se pot întrezării aspecte
aparent de ned ezvoltat" explică Bryman (1988).
Este : – întâmplătoare, neselectivă, nesistematică, insuficient controlată critic;
-fragmentată, reține cazuri izolate ; vagă și imprecisă; adesea confuză și inexactă;
-neănregistrată (de regulă) [ după Miftod e,V.,p.171 -175]
B. OBSERVAȚIA ȘTIINȚIFIC Ă
Presupune o anumită codificare a operațiilor și un anumit sistem de variabile și factori
acceptați de către toț i cercetătorii; procedee modern de analiză cantitativă. Îndeplinește funcții
explicative și prospective. [după Miftode,V.,p.171 -175]
Observația științ ifică este caracterizată de:
– fundamentată teoretic ; sistematică și integrală ; analitică; metodică; con dusă după
reguli ; repetată și verificată [după Miftode,V.,p.171 -175]
ÎNREGISTRAREA DATELOR CULESE PRIN OBSERVAȚIE
Înregistrarea datelor se poate realiza prin intermediul organelor de simț (văz, auz) și prin
intermediul aparatelor și instrumentelor adecva te. Conduita motrică și verbal a subiecților va fi
înregistrată pe fișe (protocoale) de observație (Tabelul nr.3) care trebuie să cuprindă :
– Denumirea situației care va fi observată și înregistrată
– Indicatorii de recunoaștere ai fișei (data, echipa, subie ct, etc.)
– Rubrici care consemnează calitatea execuției, caracteristicile fenomenelor observate.
[Turcu I., 2008, p 20] .

40
S-a implementat metoda observației în execuția tehnică propriuzisă (slalom special – schi alpin)
într-un număr de 13 porți și s -a punctat cu 1 punct reușita sau greșeala în fiecare poartă.
PROTOCOL DE OBSERVAȚIE NR…
Înregistrarea și evaluarea nivelului de pregătire al sportivului …… …… ……………. Din punct
de vedere tehnic
Data ………………………….
Echipa ……………………….
Subiec t (Numele) ……………… Proba : SL GS SG DH
Nr.
Crt. Execuții tehnice, poziții
tehnice Număr execuții Total
Reușite Nereușite R N
1 Viraj anticipat
2 Derapaj controlat
3 Poziția brațelor
4 Centrul de greutate
în față
5 Menținerea dinamică a
echilibrului
6 Încărcări și descărcări
active ale schiurilor
7 Faza de pregătire a
virajului
8 Faza de declanșare a
virajului
9 Faza de c onducere a
virajului
10 Faza finală a virajului
Fig. nr. 9 – Protocol de observa ție

41

II.4.3. METODA TESTULUI

Metodele testului și al observației provin din domeniul psihologiei, după A. Rey „testul
este un mijloc de a diferenția indivizii în funcție de un etalon ”, iar pentru H. Pi éron acesta este
„o probă determinantă implicând o sarcină de executat, identică pentru toți subiectii examinați.
Este o tehnică precisă pentru aprecierea succesului sau pentru notarea numerică a reușitei ”.
Promotor al orientării școlare si profesionale prin intermediul testelor aplicate în laboratorul
școlar de orientare, Ion Holban (1973) definește testul ca “instrument al metodei experimentale,
organizat sub forma unei probe standardizate din punctul de vedere al c onținutului, al condițiilor
de aplicare si al modalităților de apreciere a rezultatelor, instrument ce este folosit în stabilirea
unei variabile”.
Testarea este o probă standardizată în cea ce privește administrarea, interpretarea și
cotarea ei și care fur nizează date asupra anumitor caracteristici psihofiziologice sa u psihice ale
anumitor sarcini [ Neveanu, 1978, p.58] .
Testul este o probă determinată ce implică o sarcină de îndeplinit identică pentru toți
subiecții, pe baza unei tehnici precise, în scopul aprecierii succesului, eșecului s au notării
numerice a reușitei [Pieron, H. 1968.p.78] .
Testele reprezintă instrumente de lucru standardizate, cu valoare de model, elaborate pe
cale experimentală, în scopul evaluării capacităților fizice ale subiecților af lați în aceeași si tuație
(situații identice) [Ardeleanu, T. 1972, p.96] .
Tabelele de norme (etaloanele), cum ar fi vârsta, sexul, pregătirea școlară, categoria
profesională, sunt variabile independente. În test aceste variabile sunt criteriul de selecție a l
subiecți lor și nu variabila independentă, î n sens strict.
Metoda testului e intens folosită în domeniul educației fizice și sportului, acest fapt
impune sublinierea următoarelor aspect e :
– Este important stabilirea tipului de stimul care trebuie aplicat, alegerea corectă a acestuia
condiționând obținerea unor rezultate valide;
– Stimulul aplicat trebuie să fie identic pentru toți subiecții, rezultă obținerea unor rezultate
fidele și obiective;

42
– Reacția la stimul trebuie măsurată cu acuratețe utilizând instrum ente cât mai precise,
permițându -se astfel notarea numerică a reușitei sau eșecului și aprecierea prin
compararea rezultatelor obținute. [ Turcu I., 2008, p 22]
Condiții fundamentale de aplicare a testelor :
1.Validitatea – testul este valid dacă măsoară ce e ace își impune
2.Fidelitatea – testul este de încredere dacă și la o altă măsurare ulterioară asupra acelorași
subiecți se obțin același rezultate (cu mici fluctuații).
3.Obiectivitatea testului – presupune neinfluențarea rezultatelor de către personalit atea
examinatorului.
4.Etalonarea testelor – reprezintă operația de stabilire a scării valorice a rezultatelor unui
eșantion de subiecți sau populație. [Turcu I., 2008 , p 23]

Am pregătit două tipuri de baterii de teste :
– Testul clasic : având ca scop preg ătirea fizică a sportivilor, cuprinzând și măsurătorile
antropometrice. Măsurătorile inițiale având loc în peioada 02 -06 iulie 2018 la începutul stagiului
de pregătire pe uscat, măsurătorile finale între 05 -09 noiembrie 2018 la terminarea stagiunii de
pregătire specifice pe uscat, la baza sportivă (Stadionul municipal Sfântu Gheorghe) deși din
octombrie am început și pregătirea specifică pe zăpadă în Austria.

Al doilea baterie de teste :
– Testul modern alcătuit din probele de control propuse pentru modific are la F.R.S.B. de
către Sport -All Ski Team, Caraiman Bușteni și Corona Brașov.
Testarea inițială a avut loc în data de 15 iunie 2018, testarea finală având loc pe data de
07 septembrie 2018 în Poiana Brașov.

Pe zăpadă am avut trei stagii de pregăti re în Austria pe ghețarul Kitzsteinhorn în
perioada 24 -29 septembrie 2018 , 2 -11 moiembrie 2018, 10 -22 decembrie 2018, unde am folosit
protocoalele, fișele de observație pentru înregistrarea evoluției sportivilor.

43
A.) Testul clasic
Proba 1 Alergare de vitez ă 30 m
Proba 2 Săritură în lungime de pe loc
Proba 3 Aruncarea mingii medicinale
Proba 4 “Briceag ” 30’’
Proba 5 Alergare de re zistență 300m F/ 400m B
Proba 6 Flotări 30’’
Proba 7 Genoflexiuni 30’’
Fig. nr. 10. – Probele de control / Test clasic

Fig. nr. 11 . – Măsurătorile antropometrice

B.) Testul modern
Proba 1 Alergare de viteză 30 m
Proba 2 Alergare de rezistență 300m F/400m B
Proba 3 Săritură în lung ime de pe loc
Proba 4 Detenta
Proba 5 Abdomene
Proba 6 Săritură lateral peste ștachetă 10cm / 30”
Proba 7 Forță / Genoflexiune cu greutate pe bara în spate
Fig. nr. 12 – Probele de control / Testul modern Înălțime I
Greutate G
Anvergura brațelor AB
Circumferința articulației coapsei CMC
Circumferința articulației genunchiului CAG
Mobilitatea coxo -femurale laterale MCL
Mobilitatea coxo -femurale antero –
posterioare MCA
Mobilitatea toracală MT
Lățimea umeri lor MU

44
II.4.4 . METO DA GRAFICĂ ȘI TABELARĂ
Am utilizat metoda grafică pentru a putea observa mai bine legătura dintre variabilele
supuse cercetării și pentru a studia dinamica fenomenelor cercetate. Graficele reprezintă mijloace
ilustrative de prezentare obiectivă a datelor numerice dintr -o situație sau anumi t stadiu al
cercetării. În cadrul cercetării noastre reprezentarea grafică prin diagramele de structură sau
comparație (plăcintă, coloane) s -a realizat cu programul Microsoft Excel 2016 . Determinarea
aspectelor esențiale ale rezultatelor înregistrate au av ut la bază ordonarea și centralizarea datelor
în tabele comparative.
Observația pedagogică este una dintre metodele de lucru ale unui profesor de educație
fizică și sport, antrenor prin care se pot culege date relevante asupra personalității eleviilor,
sportivilor. De asemenea se pot face aprecieri asupra comportamentului motric al acestora,
precum și asupra interesului pentru activitatea din cadrul orelor de educație fizică și a nivelului
lor de adaptare la condițiile impuse de practicarea activităților de educație fizică și sport. [Turcu
I., 2008, p 20] .

II.4.5 . METODA STATISTICO -MATEMATICĂ
Metoda statistică reprezintă totalitatea procedeelor, tehnicilor și principiilor utilizate
pentru efectuarea observării fenomenelor sociale de masă, pentru prelucrare a datelor obținute
prin conservare și pentru analiza și interpretarea rezultatelor care permit finalizarea procesului de
cunoaștere statistică prin examinarea expresiilor numerice generalizatoare obținute în urma
procesului de prelucrare [Epuran, M. p. 245 ].
În prezenta lucrare am folosit pentru analiza datelor obținute prin măsurarea și testarea
subiecților și a prestațiilor motrice ale acestora următorii indicatori matematico -statistici:
Media aritmetică (
x ) – rezultă din adunarea fiecărei valori a variabilei (x) raportată
la numărul de cazuri (n), adică suma valorilor împărțită la numărul de cazuri după formula:
NX
X

unde
Σx = suma valorilor
n = numărul de cazuri

45
Media aritmetică (
x ) reprezintă un indicator care, alături de alții (mediană și modul),
evidențiază tendința centrală în cadrul unui șir de date.
Media oferă cea mai precisă măsură a tendinței centrale, supusă însă la trei genuri de
influențe, exercita te de valorile extreme maxime, valorile extreme minime și valorile cu
frecvența cea mai mare. Dacă una sau două valori din șirul de date sunt ieșite din comun (foarte
mari sau foarte mici), acestea pot influența media aritmetică, situație în care își pierd e din
precizie și reprezentativitate [A. Dragnea, 1984, p.27]

Abaterea standard S(σ) reprezintă estimarea variabilității rezultatelor unui grup de
măsurători în jurul mediei respective și se calculează după formula:
KXXSmin max

unde
σ – abaterea standard
Xmax. – valoarea cea mai mare a indicilor
Xmin. – valoarea cea mai mică a indicilor
K – coeficientul pentru calcularea abaterii standard (Tippit), în cazul cercetării de față
este de 3,73 pentru 10 subiecți.
Pentru o imagine mai comp letă este necesar calculul unor indicatori cu valori statistice
similare: eroarea medie și coeficientul de variabilitate.

Eroarea medie (m) .

1
NSm

unde
m – eroarea medie
σ – abaterea standard
n – număr de subiecți

46
Semnifica ția statistică a diferenței dintre medii (testul Student)
2
22
12 1
mmXXt


unde
t – testul Student
X1 – media aritmetică a valorilor grupei experimentale
X2 – media aritmetică a valorilor grupei martor
m1 – eroarea mediei grupei experime ntale
m2 – eroarea mediei grupei martor
Se compară valoarea “t” – ului calculat cu valoarea lui “t” reprezentată în tabelele de
echivalare, la pragul de semnificație (eroare) cuprins între 1% și 5%.

II.4.6 . METODA ANALIZEI VIDEO

E o metodă des folosită în domeniul
sportului. În schi alpin e obligatoriu atât la
începători cât și la avansați. E foarte important
ca analiza video să fie făcută cât mai repede
după antrenament. Această metodă e folosită în
periodizarea antrenamentului sportiv
(macrociclu) faz a pregătitoare,
precompetițională sau de tranziție. În perioada
Fig. nr. 13 Foto : Bocz Attila (cu permisiune) – Analiza video
competițională analiz ele video nu se fac înainte de concurs împreună cu sportivul (antrenorul
poate să facă). La analize video , pentru sportiv explicăm care sunt greșelile, dar fără accent prea
mare pe lucruri negative, totdeauna terminăm cu lucruri pozitive (negative vede numai
antrenorul), greselile pe care face în exercițiu, technică corectăm prin exerciții specifice.
[Gherg hișan, 2018, p 14]

47

II.5. MODEL OPERAȚIONAL UTILIZAT PE PARCURSUL ACTIVITĂȚII DE
CERCETARE

II.5.1. PROGRAMAREA PREG ĂTIRII SPORTIVE
Modelul operațional a fost executat zilnic, în ultima parte a antrenamentului. Formarea
modelului operațional s -a făcut de comun acord cu antrenorul coordonator Bocz Attila al lotului
de sportivi și acesta cuprindea următorul program:

Grupa : perfecționare, avansați Perioada: pregătitoare
Clubul : A.S. SPORT -ALL SKI TEAM
Data: 9+15. Iulie. 2018. Locația : Sfântu Gheorghe, Stadionul Municipal
LUNI Exerciții de îndemânare – viteză
MARȚI Exerciții de mobilitate – forță
MIERCURI Exerciții de rezistență – forță
JOI Exerciții de viteză – îndemânare
VINERI Exerciții de rezis tență
SÂMBĂTĂ Exerciții de forță
DUMINICĂ Refacere activă
Fig. nr.14 – Exemple de sisteme de acționare utilizate pe parcursul activității experimentale

– Durata antrenamentelor: 90" – 120"
– Au fost făcute recomandări pentru recuperarea individual ă;
– În funcție de antrenament, au fost făcute, recomandări privind regimul alimentar și s -a
indicat ca în această perioadă să se consume pentru susținerea organismului și anumite
minerale și vitamine.

48
Mijloace
Antr 1 pe zapada A
ntr 2 Uscat A
ntr 1
Tehnic Antrenament ZILE
/
Zăpadă
INT
ENSITATE VOL
UM RAP
ORT VOLUM

INT
ENSITATE VOL
UM RAP
ORT VOLUM
Incalzire
specifica pe
zapada/streching
Antr. SL
Ex 1. “la liber” pe un
traseu nemarcat – o
succesiune de viraje
scurte, line si rotunjite.
Se mentine co nstant
viteza de alunecare si
ritmul de executie.
2x 800m
Ex 2. Idem ex1 – se
executa viraje cu raza
mica variind forma cat
si marimea acestora.
Ritmul de executie se
modifica permanent,
evitand schimbari
bruste de viteza.
2×600 -800m
e un traseu nemarcat –
o succesiune de viraje
scurte, line si rotunjite.
Se mentine constant
viteza de alunecare si
ritmul de executie.
2x 800m
U 60 min 10%

U 84 min 10% 2 LUNI CICLU SĂPTĂMÎNAL 24 -29 SEPTEMBRIE 2018 LOCUL DE PREGĂTIRE : KITZSTEINHORN / AUSTRIA ACS SP ORT -ALL SKI TEAM SFANTU
GHEORGHE
Incalzire
specifica pe
zapada/streching
Antr. SL

Ex1 Se
marcheaza un traseu de
slalom, de preferinta
ritmic (dif. medie) Pe
perechi : unul parcurge
traseul de slalom,
celalalt sportive in afara
traseului imita linia de
cursa din tras eul marcat
2Xfiecare sportiv.

Ex2. Se
realizeaza 2 trasee
slalom (10 -10 fanioane) –
paralele – alternand in
fiecare traseu portiunile
marcate cu altele din
slalomul alaturat. M 84 min 20%

M 126 min 15% 2 MARTI
Incalzire
specifica pe
zapa da/streching
Antr. SL
Ex1 – Se monteaza si se
parcurg succesiv 2-3x
fiecare traseu) 10 -12
porti de slalom

a)Traseu ritmic, rel ative
deschis
b)Traseu inchis care
solicita efectuarea unor
viraje rotunjite
c)traseu foarte strans in
care distantele vertical
dintre fanioanele
interioare successive,
descresc progresiv pe
toata lungimea
traseului. M 84 min 20%

T 168 min 25% 2 MIERCURI
Incalzire
specifica pe
zapada/streching
Antr. GS

Ex1. – “la
liber” – traseu
nemarcat, succesiune de
viraje largi, rotunjite. Se
mentine constant viteza
de alunecare si ritmul de
executie. 2x

Ex2. Viraje
executate pe un singur
schi – pe schiul exteri or
(“Javelin”). Schiorul
efectueaza – dupa
declansarea virajului –
faza de conducere doar
pe schiul exterior. Schiul
interior este ridicat. 4X

Ex3. Pentru
controlul bazinului prin
balansul antero –
posterior:
M 84 min 20%

U 84 min 10% 2 JOI AnTr 2 Dezvol tarea calitatilor motrice F -V si Mobilitate Obiectiv : Antr 1 Perfectionarea technicii de baza in probele de
SL si GS ANTRENOR / INSTRUCTOR : BOCZ ATTILA
Incalzire
specifica pe
zapada/streching
Antr. GS

Ex1. Traseu
de slalom urias ritmic,
alcatuit d in cel putin
zece porti

-se parcurge traseul de
3-4x
-se muta fie portile rosii,
fie cele albastre spre
exterior ci 1m,
obtinandu -se un traseu
mai rotunjit (mai inchis)
3-4x
-se mareste distanta
dintre porti cu 1 -2m.
Traiectoria va fi mai
deschisa permitan d
parcurgerea virajelor la
viteze mai mari. 3 -4x M 84 min 20%

T 168 min 15% 2 VINERI
Incalzire
specifica pe
zapada/streching
Antr. GS

Ex1. Se
monteaza 2 -3 porti care
impugn viraje rotunjite,
apoi o secventa de 2
porti tranzitorii si alte 2 -3
porti care sa apropie linia
de cursa de linia pantei.
Daca se doreste
realizarea unor trasee
mai lungi, in continuare
se poate include din nou
o secventa de tranzitie,
dar de aceasta data cu
scop contrar, de realizare
progresiva a virajelor mai
rotunjite.
Linia de cursa este
dependent de experienta
schiorului. Un schior mai
experimentat va adopt M 60 min 10%

M 126 min 25 2 SAMBATA
Regenerare/ Odihnă R
egenerare
R
egenerare
/ Odihnă 0 D
UM

49
Mijloace
Antr 1 pe zapada ZILE
Ex3. Pe perechi –
Cond ucatorul efectueaza o
gama larga de viraje scurte
incluzand in componenta lor
anumite sarcini : ridicarea
schiului interior virajului,
ridicarea schiului
exterior/interior, saritura la
inceputul virajului, etc.
Sportivul urmaritor imita
toate actiunile spo rtivului
din fata. 2x 800m fiecare
sportiv
Ex4. Fara a utiliza bête de
schi, se executa viraje
inlantuite, cu raza scurta.
Bratele schiorului sunt
incrutisate pe piept, iar
mainile ating umerii.
2x800m
Ex5. Idem ex4 bratele
intinse oblic inainte si usor
indoite din articulatia
coatelor
2x800m
Ex6. Id ex4 cu bête de schi
lucrandu -se active cu ele, se
vor descuraja miscarile
excesive ale bratelor. 3 –
4x800m

Refacere : Masaj, sauna LUNI

Sportivii parcurg propriile
trasee incercand sa -si
sincronizeze actiun ile atat
pe portiunile jalonate cat si
pe cele libere. 3X fiecare
traseu
Ex3. Se monteaza 10 -15
fanioane,mici din cauciuc
(0,50m) un traseu ritmic. Se
va solicita sa adopte o linie
de cursa cat mai scurta,
stergerea – lovirea
fanioanelor cu tibiile
(proteja te). Se corecteaza
pozitia bustului schiorului.
6X
Ex4. Idem ex3 se trece la
combinarea alternative a
unor fanioane scurte cu
altele de lungimi
regulamentare.
Refacere : Masaj, sauna
Dupa antrenament analiza
video MARTI
d) (20 -25 porti)
Traseu care cont ine o
secventa ce impune
schimbarea de ritm
e) (20 -25 porti)traseu
combinat care, prin
caacteristicile de montare
a portilor, se solicita la
inceput efectuarea unor
viraje rotunjite, apoi altele
apropiate de linia de panta
si se revine – in finalul
traseulu i- la viraje
rotunjite.
f) (25 -30 porti) raseu in
care se alterneaza virajele
rotunjite cu cele apropiate
de linia pantei, prin
asezarea unor succesiuni
repetate de porti duble.
Refacere : Masaj, sauna
Dupa antrenament analiza
video MIERCURI
a)sase vira je
successive cu ridicarea si
incrutisarea varfului
schiului interior in timpul
deplasarii pe arcul virajului
2x
b)sase viraje successive
radicand schiul interior
ocolirii si pastrand varful si
coada acestui schi la
acelasi nivel (parallel cu
suprafata zap ezii) 2x
c)sase viraje successive
luand contact usor cu
zapada pe schiul interior.
2x
Ex4. Viraje successive cu
schiurile paralele,
effectuate la viteza redusa
(“pe urma taiata”)
Refacere : Masaj, sauna
Dupa antrenament analiza
video JOI
Ex2. Se schimba
panta si se reia intregul
sistem de actionare din
ex1.
Ex3. Pe o panta de
inclinatie medie, se
marcheaza un traseu din 4 –
6 porti asezate la distante
egale intre ele (inchise,
medii) Se lasa apoi o zona
libera (30 -50m) dupa care,
pe aceeasi linie se
monteaza alte 4 -6 porti,
dar care sa oblige
realizarea unor traiectorii
diferite fata de prima
secventa marcata. 3 -4x
Ex4. Viraje libere
utilizandu -se in timpul
evolutiei un singur bat de
schi (4 -6x)
Ex5. Traseu deschis (10 -15
porti) utilizand un singur
bat de sch i. (2-4x)
Ex6. Efectuarea unor viraje
libere cu traiectorii diferite
fara bête de schi. (3x)
Ex7. Idem ex6 intr -un
traseu marcat (10 -15
porti/3x)
Refacere : Masaj, sauna,
analiza video VINERI
O linie de deasupra portii
(a), putin mai jos de unul
neexper imentat (b).
6-8x
Ex2. Efectuarea unor viraje
successive, simetrice de
slalom urias, pe o pista
marcata cu fanioane pivot.
6x
Ex3. Secventa de traseu de
slalom urias in care :
-doua porti deschise
successive
-o poarta oblica vertical
situate la limita admi sa de
reg. FIS 6x

Ex4. Combinarea ex1 -ex3
Traseu format din 15 -20 de
porti. 4x
Refacere : Masaj, sauna,
analiza video. SAMBATA
Regenerare/ Odihnă D
UM

50
MIJLOACE / ANTR. 2 – Uscat Preg fiz generala
si Forta

Incalzire:
-Scoala alergarii
-scoala sar iturii
-incalzire specifica
gimnastica cu obiecte
(coarda, minge medicinala
pentru mobilitate si
extensie)

Ex1. Mentinerea pozitiei
de coborare, mainile
intinse inainte
4x60sec pauza 45sec
Ex2. Mentinerea pozitiei
de coborare, mainile pe
sold 4x45sec pau za 30sec
Ex3. Varietati de exercitii
cu scara de coordonare 20
min
Ex4. Forta abdomonala:
Culcat dorsal, pichioare cu
un unghi 90° intre sold si
coapsa, bratele intinse
lateral pe podea, ridicari
de sold, genunchii se
misca vertical in sus,
revenire pe pod ea 3×15
pauza 1min
Ex5. Extensii diagonale
-culcat ventral, bratele si
picioarele se ridica in
diagonala (bratul drept
intins in fata F-V,
Viteza de repetitie

Incalzire:
-Scoala alergarii
-scoala sariturii
-incalzire specifica
gimnastica cu obiecte
(coarda, minge
medicinala pentru
mobilitate si extensie)

Ex1. Sarituri laterale
peste o stacheta la 5 cm
inaltime cu accent pe
viteza de repetitie
4x15sec pauza 40sec

Ex2. Sarituri laterale
peste o stacheta la 15 cm
inaltime cu accent pe
rezistenta.
4×30 sec pauza 60sec

Ex3. Slalom pe uscat 100
m plat (30 fanioane
dispuse in „fir” la interval
de 3 m) 3x100m
Ex4. Idem ex3 -sarituri
laterale 2x100m
Ex5. Idem ex3 sarituri
laterale din ghemuit in
ghemuit si mentinerea
pozitiei
3x100m Forta
exploziva
Mobilitate

Incalzire:
-Scoala alergarii
-scoala sariturii
-incalzire specifica
gimnastica cu obiecte
(coarda, minge
medicinala pentru
mobilitate si extensie)

Ex1. 5 -10 sarituri in zig –
zag fara elan din brate,
palmele pe solduri 5x
Ex2. Parcurs de
obsta cole pentru
coordonare. Stachete
din plastic aranjate ca
sa alcatuiasca un
parcurs, directia de
alergare se schimba
mereu, obstacolele sunt
puse la diferite inaltimi.
3x
Ex3. Idem ex2 sarituri cu
urmarire (doi parteneri
unul dupa celalalt). 2/2x
Ex4. Trase u aplicativ
-10m sprint,
-pornind de la jalonul
din mijloc – alergare
laterala cu atingerea
jaloanelor laterale
-alergare inainte si
sarituri peste 6 -7
stachete mici (15cm) Antr. Forta si
mobilitate

Incalzire:
-Scoala alergarii
-scoala sariturii
-incalzi re specifica
gimnastica cu obiecte
(coarda, minge medicinala
pentru mobilitate si
extensie)

Ex1. Musculatura
superioara a gambei
Picior intins, prin impingeri
usoare in calcai se
accentueaza efectul de
intindere.
2-3x 10 -20 sec
Ex2.Musculatura
inferioar a a gambei
Piciorul din spate indoit,
glezna ramane pe podea,
extensie la nivelul
tendonui ahilian. 2 -3x 10 –
20 sec
Ex3. Musculatura
anterioara a coapsei
Culcat ventral, bazinul
impins inapoi, muschii
spatelui si abdomenul sunt
icordati, se indoaie
piciorul liber si se apuca
laba cu mana de pe
aceeasi parte si se trage
calcaiul la sezuta.
Exercitiul se poate fi
executat si din culcat
lateral.2 -3x 10 s Forta rapida,
exploziva in regim de
rezistenta si coordonare

Intensitate: sub
max(90%)
4-6 serii
-pauza: 2 -5 minute cu
alergare usoara(nimeni
nu se aseaza!)

Incalzire:
-Scoala alergarii
-scoala sariturii
-incalzire specifica
gimnastica cu obiecte
(coarda, minge
medicinala pentru
mobilitate si extensie)
Ex1. Sarituri de
stabilizare
Saritura pe ambele
picioare
-pe un picior
-pe loc si apoi inainte pe
sol
-sarituri inainte pe un
nivel superior
-sarituri inainte pe un
nivel inferior
-aterizare pe suprafata
moale, apoi pe una tare
Ex2. Linie de sarituri
alcatuita din aparate
(saritura pe lada inainte,
sarituri in z ig- zag in
cercuri, saritura peste
stachete, garduri, etc.) 8 –
12 sarituri care trebuie
efectuate cat mai rapid,
in cel mai scurt timp. Incalzire:
-Scoala alergarii
-scoala sariturii
-incalzire specifica
gimnastica cu obiecte
(coarda, minge
medicinala pent ru
mobilitate si extensie)

Ex1. Mentinerea
pozitiei de coborare,
mainile intinse inainte
4x60sec pauza 45sec
Ex2. Mentinerea
pozitiei de coborare,
mainile pe sold
4x45sec pauza 30sec
Ex3. Varietati de
exercitii cu scara de
coordonare 20 min
Ex4. Forta
abdomonala:
Culcat dorsal,
pichioare cu un unghi
90° intre sold si
coapsa, bratele intinse
lateral pe podea,
ridicari de sold,
genunchii se misca
vertical in sus, revenire
pe podea 3×15 pauza
1min
Ex5. Extensii diagonale
-culcat ventral, bratele
si picioa rele se ridica in
diagonala (bratul drept
intins in fata
concomitent cu
piciorul drept in
cumpana pe
genunchiul stang si
invers) 4x
Regenerare/ Odihnă

51
MIJLOACE / ANTR. 2 – Uscat concomitent cu
piciorul drept in
cumpana pe genunchiul
stang si inv ers) 4x
Ex6. Tractiuni in brate
,flexi cu gantere
Stand, musculature
incordata, flexii
alternative 20×3
Ex7. Sprijin pe
coate/brate cu ridicarea
piciorului si bratului opus
(in
diagonala), fixare a
pozitei de 3 -5 ori si
schim b

Exercitii de streching la
sfarsitul sedintei de
pregatire. Ex6. Idem ex3
sarituri laterale cu
tragerea genunchilor la
piept
2x100m

Incheiere : Alergare
usoara 800m si exercitii
de streching la sfarsitul
sedintei de pregatire . alergare cu
spatele 20 m
-alergare cu fata printre
jaloane si sosire
5-6x
Ex5. Joc, hochei pe iarba
10-15 minute.

Incheiere : Alergare
usoara 800m si
exercitii de streching la
sfarsitul sedintei de
pregatire . Ex4. Muschii
aductori
Sezand talpile picioarelor
lipite , coatele sprijinite pe
genunchi apasandu -I in
jos. 2 -3x 10 s
Ex5. Musculatura
abdominala
Culcat dorsal, talpile pe
podea, palmele duse la
frunte, ridicare lenta a
trunchiului pana la vertical
(spatele drept), apoi
revenire, etc. 3×20
Ex6. Flotari cu picioare
intinse 3×15
Ex7. Tractiuni in brate
,flexi cu gantere
Stand, musculature
incordata, flexii alternative
20×3
Ex8. Sprijin culcat in
diagonal
Sprijin pe coate/brate.
Ridicarea piciorului si
bratului opus (in
diagonala), fixare a pozitiei
de 3 -5 ori si schimb 4x
Incheiere : Alergare usoara
800m si exercitii de
streching la sfarsitul
sedintei de pregatire . Ex3. Pozitia
stand pe plans ape un tub
cu diametru mai mare
(11cm). Mentinerea
pozitiei cat mai
indelungata a pozitiei
stand pe plansa
Ex4. Pe plansa,
genoflexiuni si mentinere
5 sec in pozitia de
coborare.
3×10
Ex5. Mers pe franghie
(echilibru). Mentinere
timp cat mai indelungat pe
franghie.

Incheiere : Alergare usoara
800m si exercitii de
streching la sfarsitul
sedintei de pregatire . Ex6. Tractiuni
in brate ,flexi cu
gantere
Stand, musculature
incordata, flexii
alternative 20×3
Ex7. Sprijin pe
coate/brate cu ridicarea
piciorului si bratului
opus (in
diagonala), fixare a
pozitei de 3 -5 ori si
schimb

Exercit ii de streching la
sfarsitul sedintei de
pregatire .
Regenerare/ Odihnă

52

II.5.2 . MODULUL 1 – EXERCIȚ II DE STRETCHIN G Ș I MOBILITATEA
ARTICULARĂ

Exercițiile sunt alese pentru îmbunătățirea mobilității articulare dacă sunt executate ca element
de sine stătător cu durată de aproximativ 10 secunde pe fiecare exercițiu în parte.
Dacă exercițiile sunt executate în serii cu durată de peste 20 secunde ele influențează
viteza de execuție și coordonarea, rezistența, suplețea.

Programul de pregătire a fost alcă tuit din următoarele exerciții :

Fig. nr. 15 – Fandare înaite (Foto:Internet ) Fig. nr. 16 – Fandare lateral (Foto:Internet )

53

Fig. nr. 17 – Așezat depărtat cu p icioarele întinse , Fig. nr. 18 – Culcat dorsal , mâinile pe ceafă
trunchiul îndoit înainte , brațele întinse înainte piciorul drept îndoit, piciorul stâng întins sus
(Foto:Internet ) (Foto:Internet )

Fig. nr. 19 – Culcat c ostal stâng, piciorul stâng Fig. nr. 20 – Sprijin pe un genunchi celălalt
îndoit, piciorul drept întins sus, brațul stâng întins picior întins înapoi sus (Foto:Internet )
înainte, brațul drept întins în spate (Foto:Internet )

II.5.3 . MODULUL 2 -EXERCIȚII DE FORȚĂ ȘI ÎNDEMÂ NARE

Comp unerea unui ciclu de exerciții se face ț inând cont de natura mișcărilor de bază
specifice, pe schiuri. Îmbunătăț irea acestora cu obiecte ajută toare duce la dezvoltarea grupelor
musculare de bază în mai multe planuri. În modulul 2 de pregă tire au fost intro duse exerciții de
forță abdominală și a spatelui, a membrelor inferioare și superioare, exerciț ii pentru educarea
detentei și a forței explozive și exerciți i de îndemânare, de echilibru.
Corectitudinea execuț iei și amplitudinea mișcărilor poate avea ca rezultantă formarea
deprinderilor ș i educarea acestora în scopul mă ririi bagajului de mișcări specifice și nespecifice
cu rol de omogenizare generală.

54

1. EXERCIȚII DE FORȚĂ – ÎNDEMÂNARE

Fig. nr. 21 a

Fig. nr. 22 – Genoflexiune cu mingea
de fitness ținută deasupra capului
(Foto : Internet)

Fig. nr. 21 b – Culcat dorsal, piciorul înt ins sprijinit
pe mingea de fitness, mâinile pe lângă corp. (21a) Din
această poziție rostogolește mingea spre trunchi. Se
ridică șoldul, fără arcuirea s patelui și se menține
mușchii abdominali încordați (21 b). (Foto : Internet)

Fig. nr. 23 – Flotări cu mâinile sprijinite de podea și picioarele
suspendate pe mingea de fitness. (Foto : Internet)

55

Fig.nr. 24 – Cu cotul sprijinit pe minge, Fig. nr. 25 – Picioarele puțin depărtate
picioarele ușor depărtate, corpul întins trunchiul sprijinit pe mingea de fitness .
(Foto : Internet) Trunchiul se ridică arcuind ușor spatele

Fig. nr. 26 – Mâinile sprijinite pe un scau n stabil, cu picioarele pe mingea
de fitness. Ușor flexând brațul se coboară șoldul și revenire în poziția inițială.
(Foto : Internet)

2. EXERCIȚII DE FORȚĂ CU ÎNGREUIERI

Fig. nr. 27 – Genoflexiune cu greutăți Fig. nr. 28 – Genoflexiune cu greutăți
(Foto – Bocz Attila , cu permisiune) (Foto – Bocz Attila , cu permisiune )

56

Fig. nr. 29 – Genoflexiune cu greutate pe aparat Fi g. nr. 30 – Fandare lateral cu
(Foto – Bocz Attila , cu perm isiune ) mingea medicinală (Foto – Bocz Attila)

3. EXERCIȚII DE FORȚĂ ȘI ECHILIBRU

Fig. nr. 31 – Sărituri din ghemuit în Fig. nr. 32 – Stând pe un picior, suprafață
ghemuit pe placa de echilibru cu îngustă, piciorul celălalt trebuie dusă în
menținerea poziției de coborâre diferite poziții cu menținerea echilibrului
(Foto – Bocz Attila , cu permisiune) (Foto – Bocz Attila , cu permisiune )

57

Fig. nr. 33 – În cerc pe placa de echilibru Fig. nr. 34 – Săritură din ghemuit (poziție de
aruncarea mingii medicinale pentru adversar coborâre) peste ștachetă pe placa de echilibru
(Foto – Bocz Attila , cu permisiune ) (Foto – Bocz Attila , cu permisiune )

Fig.nr. 35 – Săritură de pe piciorul drept pe
piciorul stâng, menținerea poziției de coborâre pe
un singur picior (Foto – Bocz Attila , cu permisiune )

4. EXERCIȚII PENTRU FORȚA EXPLOZIVĂ

Fig. nr. 36 Fig. nr. 37 Fig. nr. 38
Fig. nr. 36 – Genoflexiuni pe un singu r picior (pe bârnă); Fig. nr. 37 – Sărituri peste ștachetă
ridicată la 60 cm; Fig. nr. 38 – Sărituri de pe un picior pe celălalt cu menținerea echilibrului prin
scara de coordonare. (Foto – Bocz Attila , cu permisiune )

58

5. EXERCIȚII PENTRU MUSCULATURA ABDOMENULUI ȘI A SPATELUI

Fig. nr. 39 – Ridicări de trunchi cu greutate Fig. nr. 40 – Culcat facial, spriji n pe antebraț
(Foto – Bocz Attila , cu permisiune ) (Foto – Bocz Attila , cu permisiune )

Fig. nr. 41 – Culcat dorsal piciorul stâ ng îndoit, Fig. nr. 42 – Ridicări de trunchi
piciorul drept întins, brațul lateral (Foto – Bocz Attila , cu permisiune )
(Foto – Bocz Attila , cu permisiune )

59

II.5.4. TEST CLASIC

La data începeri testului, sportivii se aflau în activitate de la începutul lunii iunie ,
parcurseseră trei mezocicl uri, două de pregătire fizi că generală și una de pregătire fizică
specifică. Î nceperea experimentului s -a făcut cu probele de control inițiale și cu primele
măsură tori antro pometrice , care s -au referit la :

Figura nr. 43 – Măsurători care au făcut obiectul studiului

MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE INIȚ IALE (02. iunie 2018 – SFÂNTU GHEORGHE )

Sportiv I G AB CAG MCL MCA MT SPA
cm kg cm cm cm cm cm cm
B.M.M. 168 61 166 32 -6 -7 +2 74
R.E. 167 55 160 31 -8 -7 +2 63
B.M. 162 60 158 30 -7 -8 +3 66
F.R. 157 56 152 26 -10 -12 +4 64
P.S. 152 53 154 28 -12 -10 +1 60
B.S. 170 62 164 35 -9 -8 +2 65
Media 1,63 57,83 159 30,33 -8,66 8,66 +2,33 65,33
Fig. nr. 44 – Măsurători antropometrice inițiale

Înălțime I
Greutate G
Anvergura brațelor AB
Circumferința articulației coapsei CMC
Circumferința articulației genunchiului CAG
Mobilitatea coxo -femurale laterale MCL
Mobilitatea coxo -femurale antero -posterioare MCA
Mobilitatea toracală MT
Lățimea spatelui SPA

60

Înălțimea se mă soară cu ajutorlul taliometrului între vertex și planul tălpilor picioarelor.
Subectul este așezat în ortostatism cu circulațiile în extensie astfel încât tija vertical a
taliometrului să atingă călcâiele, șanțul interfesieri și coloana vertebrală în drept ul omoplaților.
Cursorul taliometrului va fi sprijinit pe vertex și se va citi și consemna valoarea în centimetrii.
Greutatea . Măsurarea greutății corporale se efectuează cu ajutorul cântarului. Valoarea
masei corporale se consemnează în kilograme.
Anvergura brațelor. Mater ial necesar pentru realizarea măsurătorii : centimetru de
croitorie/ ruletă . Pentru măsurarea anvergurii brațelor subiectul trebuie poziționat în picioare
având mâinile întinse în unghi drept în laterala corpului, poziționat față în față cu o suprafață
plană (de preferat un perete) și lipit de aceasta. Se va măsura astfel distanța de la vârful degetului
mijlociu al mâinii stângi pînă la vârful degetului mijlociu al mâinii drepte.

Figura nr. 45 . Măsurarea anvergurei brațelor. Foto : Internet

Circumferința articulației coapsei. Mater ial necesar pentru realizarea măsurătorii :
centimetru de croitorie/ ruletă. Pentru măsurarea circumferinței coapsei se plasează centimetrul
de croitorie deasupra unuia dintre șolduri, se înconjoară t runchiul subiectului prin dreptul celei
mai proeminente părți a mușchilor fesieri, până când cele două capete ale centimetrului se
întâlnesc. Se va citi valoarea indicată în acest ultim punct.

61

Figura nr. 46 – Măsurarea
circumferinței articulației coapsei .
Foto: Internet

Circumferința articulației genunchiului . Mater ial necesar pentru realizarea
măsurătorii : centimetru de croitorie/ ruletă. Se poziționează centimetrul la 10 cm deasupra
rotulei genunchiului. Se înr egistrează valoarea în centimetrii.
Lățimea spatelui. Material necesar pentru realizarea măsurătorii : centimetru de
croitorie/ ruletă. Pentru măsurarea lățimii spatelui se plasează centimetrul în dreptul uneia dintre
axilele subiectului (subrațul subiectu lui) și se măsoară distanța pe orizontală până la cealaltă
axilă (celălalt subraț al subiectului).

Figura nr. 47 . – Măsurarea lățimii spatelui. Foto: Internet

62

EVALUAREA MOTRICĂ
PROBA DE CONTROL INIȚIALĂ (03-04. iunie 2018 – Stadionul Municipal Sf. Gheorghe )

Sportiv Sex V
30m SLL Ar.M.
medicinală “Briceag”
30” R 300m F
400m B Flotări
30” Genoflex.
30”
sec m m buc sec buc buc
B.M.M. B 5,2 2,20 16 18 1’00 21 35
R.E. B 5,1 1,90 17 19 1’05 19 33
B.M. F 5,2 1,85 15 16 55.01 12 28
F.R. F 5,8 1,70 14 14 1’03 12 24
P.S. F 5,5 1,75 13 14 1’00 11 24
B.S. F 5,6 1,85 17 14 54.00 13 30
Media 5,4 1,87 15,33 15,83 59,50 14,66 29
Fig. nr. 48 – Proba de control iniâială , testul clasic

Probele de control inițiale au avut loc pe data de 03 -04. Iunie în Stadionul Municipal
Sfântu Gheorghe. Probele finale au avut loc la fel aici, în condiții asemănătoare.
Suprafața : sintetică (tartan)
Alergare de vitez ă – 30 m cu start din picioare. Sup rafața terenului : tatan. Se
cronometrează intervalul de timp de la prima mișcare (start liber) până la trecerea liniei de sosire
și se consemnează rezultatul în secunde și zecimi de secunde. Proba este comună ambelor sexe
(băieți, fete). Se acordă două în cercări și se înregidtrează cel mai bun rezultat. Pauza dintre
alergări este de 15 minute.
Săritura în lungime de pe loc. Suprafața terenului : tartan. Se măsoară distanța de la
vârfuri (poziția inițială), la călcâie (poziția de aterizare). Se acordă do uă încercări și se
înregistrează cea mai bună. Se permite o singură pendulare a brațelor pentru elan. Rezultatele se
înregistrează în centimetrii.
Aruncarea mingii medicinale 2 kg (fete), 3kg (băieți) Se execută de pe loc cu două
mâini de pe piept. Se aco rdă două încercări și se înregistrează cea mai bună aruncare. Proba este
comună ambelor sexe (băieți, fete) cu greutăți diferite, iar rezultatul se exprimă în metrii.
“Briceag ” 30 sec , Forța abdominală . Poziția culcat dorsal, mâinile întinse deasupra
capului lipit de podea. Se ridică în sus mâinile cât și picioarele, se atinge vârful piciorului cu

63
degetele de la mâini. Piciorul se ține drept, întinse în timpul execuției. Se înregistrează numai
cele executate corect în interval de 30 secunde.

Alergare de rezistență 300m (fete), 400m (băieți). Distanța se aleargă pe teren plat
(stadion) pe suprafața tartan contra cronometru. Rezultatele se exprimă în secunde. Fetele 300m,
băieții 400m.
Flotări – 30 sec . Se execută mișcări ciclice, ritmice cu corpul în tins, aproape de pământ
este ridicat și coborât prin extensia și îndoirea brațelor aflate cu palmele pe sol. Se înregistrează
numărul execuțiilor corecte în interval de 30 secunde.
Genoflexiune 30 sec. Poziția stând cu picioarele depărtate la lățimea umer ilor, brațele
întinse înainte, din această poziție trecem în poziția ghemuită (ședere pe vine) prin îndoirea
genunchilor. Unghiul trebuie să fie 90 ⁰, corpul superior drept. Se înregistrează numărul
execuțiilor cor ecte în interval de 30 secunde.
Programele de antren ament au vizat ectuarea unui număr mare de exerciții pentru
dezvoltarea musculaturii preponderant a membrelor inferioare, viteza de execuție la nivelul
brațelor, mobilitatea generală și supleț ea, îmbunătățirea indicilor calităț ilor motrice.

MĂSUR ĂTORILE, PROBEL E DE CONTROL FINALE TEST CLASIC
Respectând cu strictețe programul impus și executând exerciț iile cu amplitudinea
necesară, în final, s -a efectuat a doua probă de control unde s -au obținut următoarele rezultate:
MĂSURĂ TORI ANTROPOMETRICE FIN ALE (05-09.noiembrie 2018 , Stadionul Municipal
Sfântu Gheorghe)
Sportiv I G AB CAG MCL MCA MT SPA
cm kg cm cm cm cm cm cm
B.M.M. 169 63 166 34 -3 -4 +8 75
R.E. 168 58 160 32 -5 -6 +7 66
B.M. 163 62 158 33 -6 -6 +8 68
F.R. 159 57 152 27 -6 -6 +10 67
P.S. 154 56 154 31 -7 -6 +5 64
B.S. 170 64 164 37 -7 -7 +5 67
Media 164 60 159 32,33 -5,66 -5,83 +7,16 68
Figura nr. 49 – Test clasic

64

PROBA DE CONTROL FINALĂ (05-09. noiembrie 2018 , Stadionul Municipal Sfântu
Gheorghe )
Sport iv
Sex V
30m SLL Ar.M.
medicinală “Briceag”
30” R 300m F
400m B Flotări
30” Genoflex.
30”
sec m m buc sec buc buc
B.M.M. B 4,9 2,35 19 21 59.00 25 37
R.E. B 5,1 2,10 19 21 1’02 24 34
B.M. F 5,2 1,90 17 17 54.00 15 31
F.R. F 5,5 1,85 15 15 1’03 13 28
P.S. F 5,3 1,80 15 18 1’01 15 24
B.S. F 5,1 2,10 18 18 55.00 18 32
Media 5,2 2,01 17,16 18,33 59.00 18,33 31
Figura Nr. 50 – Test clasic

II.5.5 . TEST MODERN

PROBE DE CONTROL, PROPUSE PENTRU FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE SCHI –
BIATHLON (SECȚIA SCHI ALPIN) PENTRU ANUL 2019/2020

Pentru a promova PROBELE DE CONTROL sportivii din categoriile U18/ U20 și
seniori vor trebui să acumuleze un punctaj echivalent cu 80% (560 puncte) din punctajul
maxim al probelor (700 pct). Categoriile U14/ U16 vor trebui să acumuleze un punctaj
echivalent cu 75% (525 puncte) din punctajul maxim al probelor (700 pct) .
TESTAREA INI ȚIALĂ ( 15. iunie 2018 , Poiana Brașov )

Sportiv 30m
plat 300/400m Sărit. de
pe loc Detenta ABD S. lateral
30s Forta TOTAL
Puncte
sec pct sec pct buc pct cm pct buc pct buc pct kg pct
B.M.M.
/U16 B 5,1 50 1’00 90 2,20 60 50.00 75 30 75 40 50 80 90 490
R.E.
/U16 B 5,1 50 1’05 65 1,90 30 44.00 45 28 65 37 35 75 85 375
B.M. /
U14 F 5,2 60 55.00 70 1,85 65 40.00 80 27 75 39 75 40 80 505
F.R.
/U14 F 5,7 35 1’03 30 1,70 50 35.00 55 24 60 34 50 35 75 355
P.S.
/U14 F 5,5 45 1’00 45 1,75 55 37.00 65 25 65 36 60 30 70 405
B.S.
/ U18 F 5,2 50 54.00 65 1,85 35 37.00 30 30 60 38 50 60 60 350
Media 5,3 48 59,5 61 1,87 49 40,5 58 27 67 37 53 53 77 413
Figura nr. 51 – Test modern, testarea finală

65

TESTARE FINALĂ ( 07. septembrie 2018 , Poiana Brașov )

Sportiv 30m
plat 300/400m Sărit. de
pe loc Detenta ABD S. lateral
30s Forta TOTAL
Puncte
sec pct min pct buc pct cm pct buc pct buc pct kg pct
B.M.M.
/U16 B 4,8 65 59.00 95 2,35 75 50.00 75 36 95 42 60 85 95 560
R.E.
/U16 B 5,1 50 1’02 80 2,10 50 43.00 40 32 85 39 45 80 90 440
B.M./
U14 F 5,2 60 54.00 75 1,90 70 42.00 90 31 95 41 85 45 85 560
F.R.
/U14 F 5,3 55 1’03 30 1,85 65 33.00 45 29 85 40 80 37 75 435
P.S.
/U14 F 5,3 55 1’01 40 1,80 60 35.00 55 29 85 37 65 40 80 440
B.S.
/ U18 F 5,1 55 55.00 60 2,10 70 35.00 20 33 75 45 85 65 85 450
Media 5,1 57 59.00 63 2,01 54 39.66 54 32 87 41 70 59 85 481
Figura nr. 52 – Test modern, testarea finală

II.5.6 . TEST PE ZĂPADĂ

Protocoalele de observație sunt atașate în anexe. S -a implementat metoda
observației în execușia tehnică propriuzisă (slalom special) întrun număr de 13 porți și s -a
punctat cu 1 punct reușita sau greșeala în fiecare poartă .

66

CAPITOL UL III

PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ
A REZULTATELOR CERCETĂRII

În peri oada urmărită creșterea în înălț ime a fost nesemnificativă, doar doi dintre
componenț ii grupei N.L. și O.S.) au avut o creștere de 1 cm, iar la anvergura braț elor nu s-a
semnalat nici o diferenț ă între cele două perioade de referinț ă.

TEST CLASIC MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE
Sportiv Î G CAG MCL MCA MT SPA
B.M.M. / U16 B +1 +2 +2 +3 +3 +6 +3
R.E. / U16 B +1 +3 +1 +3 +1 +5 +3
B.M. / U14 F +2 +2 +3 +1 +2 +5 +2
F.R./U14 F +2 +1 +1 +4 +4 +6 +3
P.S./ U14 F +2 +3 +3 +5 +4 +4 +4
B.S. / U18 F 0 +2 +2 +2 +1 +3 +2
TOTAL 8 cm 13kg 12cm 17cm 15cm 29cm 15cm
PROCENTAJ 1,4% 2,2% 2% 3% 2,5% 5% 2,5%
Figura nr. 53 – Test clasic, m ăsur ători antropometrice

67

Figura nr. 54 . Figura nr. 55

Figura nr. 56 Figura nr. 57

Figura nr. 58 Figura nr. 59

68

Figura nr . 60

PROBA DE CONTROL – TEST CLASIC

Sportiv V 30m SLL Ar.M
Medicinal ă “Briceag ”
30” R 300m F
400m B Flotări G 30”
sec cm m buc sec buc buc
B.M.M. /U16 B -0.3 +15 +3 +3 -1.00 +4 +2
R.E. / U16 B 0 +20 +2 +4 -3.00 +5 +1
B.M. / U14 F 0 +5 +2 +1 -1.00 +3 +3
F.R. / U14 F -0.3 +15 +1 +1 0 +1 +4
P.S. / U14 F -0.2 +5 +2 +4 +1.00 +4 0
B.S. / U18 F -0.5 +25 +1 +4 +1.00 +5 +2
TOTAL -1.3 85cm 11 m 17 buc -3.00 22 buc 12buc
PROCENTAJ 0,3% 14% 2% 3% 0,5% 4% 2%
Figura nr. 65 – Proba de control, Test clasic

La probele de control efectuat ă în noiembrie 2018 la finalul sezonului de pregătire pe
uscat și comparând cu testarea inițială din iu nie 2018 putem observa o creștere procentuală la
fiecare probă. Cea mai mare creștere avem la nivelul echipei la săritura în lungime de pe loc
(procentual 14%), la probele de forță – flotări și genoflexiuni avem o creștere de 4% respectiv la
“briceag ” si l a aruncar ea mingii medicinale avem o creș tere de 3 -2%. Cea mai mic ă creștere
avem la proba de viteză, 30m plat : 0,3% precum și la proba de rezistență 300m Fete/400m
Băieți 0,5%.

69

Figura nr. 66 – Grafic reprezentând evoluția grupei ( media) de
subiecți la testările Inițiale și Finale Test clasic

CREȘTEREA MOBILITĂȚI I ARTICULARE

Măsurătorile, iniț ială și fina lă, au scos la iveală o diferență între anumiț i parametr ii.
Îmbunătățirea mobilităț ii articulare la nivel segmentar s -a făcut considerabil la mobilitatea coxo –
femurală laterală unde a cuprins valori între 1 și 5 cm, iar la cea antero -posterioară o creștere la
nivelul grupului de 29%, cu valori individuale cuprinse de asemenea intre 1 și 4 cm. La aceasta
se adaugă mobilitatea tor acală care a cunoscut o îmbunătățire de 32%, ceea ce denotă că
activitatea a fost benefică.

70

STUDIU COMPARATIV AL VALORILOR MOBILITĂȚI I
COX O-FEMURALE LATERALE, ANTERO -POSTERIOARE
ȘI TORACALE (MCA, MCL, MT)

Figura nr. 67

CREȘ TEREA MASEI MUSCULARE

Parametrii mă surati au fost:
1. Lăț imea umerilor (MU)
2. Cirumferinț a muscul aturii la nivelul articulaț iei genunchiului (CAG)
3. Circumferinț a musculaturi la nivel anghinal (CF)
4. Greutatea generală (G)
Creșterea generală a acestor parametrii a fost cuprinsă între 4 și 8%, acolo unde de fapt se
aștepta în urma acț iunii generale, la nivelul musculatur ii piciorului, ca acest loc s ă se dezvolte cu
precădere. Creșterea în greutate, proporț ional cu dezvoltarea musculaturii membrelor inferioare
este unul din variante le dezvoltă rii masei musculare active.

71

STUDIU COMPARATIV AL DEZVOLTĂ RII MUSCULAT URII
COAPSEI SPORTIVILOR

Figura nr. 68

ÎMBUNĂTĂȚIREA INDICILOR CALITATIVI

Din analizarea probelor de control se poate constata că, respectând principiul creșterii
calitativ e a parametrilor legați de pregă tirea fizică general. În schi alpin această pregătire este
determinantă.
Forța braț elor și a membr elor inferioare, viteza de reacț ie (startul), viteza de execuț ie
(alergarea), forț a explozivă (aruncarea mingii medicinale de 2kg), detenta (săritura în lungime de
pe loc) a fost educată și s -a acț ionat constant în vederea îmbunătăț irii acestora cu diverse
exerciț ii aplicate în acest stagiu de pregătire cu mijloacele descrise . Acesta poate constitui un
mijloc de pregătire ușor de realizat.

72
TEST MODERN – PROBE DE C ONTROL F.R.S.B. (Poiana Brașov)

Sportiv Punctaj testare
ințială Punctaj testare
finală Diferență
puncte
B.M.M.
/U16 B 490 560 +70
R.E.
/U16 B 375 440 +65
B.M./
U14 F 505 560 +55
F.R.
/U14 F 355 435 +80
P.S.
/U14 F 405 440 +35
B.S.
/ U18 F 350 450 +100

TOTAL 2.480 pct. 2.885 pct. +405 pct.

Figura nr. 69

Figura nr. 70

30m plat 300/400m Sărit.de
pe loc Detenta ABD S. lateral
30s Forta
Inițial 290 365 395 350 400 320 460
Final 340 380 390 325 520 420 510
Dif.
TOTAL +50 +15 +95 -25 +120 +100 +50
Figura nr. 71

73

Figura nr. 72 – Grafic reprezentâ nd evolu ția grupei de subiecți la testările I și F

Categorie Teste 30m plat 300/400m Sărit.
de pe
loc Detenta ABD S.
lateral
30s Forta
U18 Inițial 50 65 35 30 60 50 60
Final 55 60 70 20 75 85 85
TOTAL +5 +5 +35 -10 +15 +35 +25
U16 Inițial 100 155 90 120 140 85 175
Final 125 175 125 115 180 105 185
TOTAL +25 +20 +35 -5 +40 +20 +10
U14 Inițial 140 145 170 200 200 185 225
Final 170 145 195 190 265 230 240
TOTAL +30 0 +25 -10 +65 +45 +25
Figura nr. 73

La probel e de control din Poiana Brașov, organizat de F .R.S.B. analizând tabelele (Fig nr.
69-70) fiecare sportiv a avut o creștere în punctaj, unele chiar fiind semnificative.
La probele de viteză, rezistență creșterea a fost +50, +15 puncte, mai mică și la acest e
teste decât la probele care necesită forță (Săritură de pe loc, abdomen, genoflexiuni cu greutăți),
la aceste probe creșterea a fost mai mare, între +5 0 /+120 de puncte (Fig nr.72 ).
Singura proba la care valorile au fost mai mici fiind detenta -25 pu ncte (Fig. nr.7 2). Dacă
analizăm și Fig nr. 7 3 putem observa că la fiecare categorie U18/U16/U14 numai la detenta

74

putem observa o scă dere a punctajului. La proba de viteză (30m) la U14 avem o creștere de +30
puncte, la U16 +25 puncte, la U18 numai +5 puncte. C um vârsta înaintează, valorile sunt în
scădere.

TEST III.
Analiza proceselor de observație la sl alom special -SL (Figura nr. 74 ). Virajele,
combinațiile de porți au fost anticipate mai co rect, derapajul a fost controlat, poziția brațelor au
fost mai bune. Greșelile tehnice au fost mai puține, fazele vir ajului au fost mult mai precise . La
nivelul echipei au fost 78 de viraje analizate. Se constată o îmbunătățire semnificativă.

Figura nr. 74 – Graf ic reprezentând evoluția grupei de sub iecți pe zăpadă

75

CAPITOLUL IV
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În schiul alpin de performanță pregă tirea fizică generală și specifică joacă un rol deosebit
de importa nt.
Pregătirea fizică stă la baza realizărilor performanț ei în toate sporturile. Ținând cont că,
schiul alpin nu mai este un sport în care doar talentul și îndemânarea realizează progresul, î n
modul cel mai determinant complexul de pregă tire general ă și specifică, bazat pe calităț i psiho –
motrice, pe vointă, etc.
În mica verificare experimen tală pe care am realizat -o, am plecat de la ideea că pregă tirea
fizică trebuie să îmbrace aspectele cele mai diversificate pentru ca, d upă un antrenament de
consistență, să poț i executa program impus de forț ă. Este destul de dificil, dar nu imposibil de
realizat. De aici se desprind mai multe concluzii:
a. Pregătirea fizică generală efectuată în paralel cu pregătirea tehnico -tactică poate avea
caracter benefic în condițiile execuț iei pe grupe segmentare.
b. Acț ionarea cu alte mijloace, cu alte îngreuieri; t rebuie avut în vedere faptul că,
antre namentul î n sine este și un mijloc de recreere.
c. Creșterea capacităț ilor fizice generale duce la creearea bazei psihologice de încredere,
de stăpânire de sine, etc.
d. Continuitatea joacă un rol important în vederea obținerii de rezultate.
e. Dezvoltarea constantă, pozitivă duce la crearea unui climat propice concentrării,
relaxării, gândirii.
O analiză mai judicioasă și împrumutarea de forme și mijloace de relaxare și refacere, de
pregătire specifică prin exerciț ii nespecifice, duce la formarea unei et ape de acumulări
spectaculoase. Imprimate cu ritm, fineț e și măiestrie poate duce la obținerea de rezultate cu
sportivii formaț i în timp și spațiu, pentru că , nu se știe nicioadată la ce moment și din cine
izbucnește talentul.

76
Creșterea masei mu sculare are o importanț ă deosebită mai ales în probele de viteză, u nde
pornind de la ideea c ă viteza ete o rezultantă condiț ionată de masă și accelerație ele se
condiționează reciproc. Acționarea în acest domeniu se face fără dezvo ltarea și educarea
celorlalte calităț i motrice de bază. Pregătirea tehnică trebuie să aibă în vedere punerea în valoare
a calită ților și nu să se încerce a le transforma.
În urma implementării programului de pregătire sportive pe parcursul activității de
cercetare se constată următoarele :
1) La testul care a vizat pregătirea fizică TESTUL CLASIC se constată o creștere mare,
procentual o medie de 2,5% la măsurătorile antropometrice, la probele de control media de 5% /
grupă.
2) La testarea care a vizat pregăti rea fizică TESTUL MODERN, se constată o creștere
substanțială de 405 puncte , la Testare Inițială : 2.480 puncte , iar la Testare Finală : 2.885
puncte .
Subiectul 1 : B.M.M. – T.I. = 490 pct , T.F. = 560 pct
Subiectul 2 : R.E. – T.I. = 375 pct , T.F. = 440 pct
Subiectul 3 : B.M. – T.I. = 505 pct , T.F. = 560 pct
Subiectul 4 : F.R. – T.I. = 355 pct, T.F. = 435 pct
Subiectul 5 : P.S. – T.I. = 405 pct, T.F. = 440 pct
Subiectul 6 : B.S> – T.I. = 350 pct , T.F. = 450 pct
3) La aplicarea fiselor de observație care au vizat componenta tehnic ă se constată o
îmbunătățire semnificativă a prestației tehnice astfel :
Subiectul 1 : B.M.M. – T.I. = 90 pct reușite, la T.F. = 103 pct reușite
Subiectul 2 : R.E. – T.I. = 85 pct reușite, la T.F. = 98 pct reușite
Subiect ul 3 : B.M. – T.I. = 115 pct reușite, la T.F. = 124 pct reușite
Subiectul 4 : F.R. – T.I. = 92 pct reușite, la T.F. = 114 pct reușite
Subiectul 5 : P.S. – T.I. = 104 pct reușite, la T.F. = 117 pct reușite
Subiectul 6 : B.S> – T.I. = 88 pct reușit e, la T.F. = 92 pct reușite

77
4) La nivelul grupei se constată o îmbunătățire semnificativă a prestației tehnice cu 72
puncte , la T.I. 574 puncte și la T.F. 646 puncte.

Recomandăm implementarea modelului operational din prezentul demers de cercetare în
pregătirea sportivă a copiilor și juniorilor mici din cadrul C.S.S. -urilor din țară, cu secții de schi
alpin.

78

BIBLIOGRAFIE
1. Badea, E. – “Caracterizarea copilului și adolescentului de la 3 la 18 ani cu aplicații la fișa
școlară”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993
2. Balint.L – “Însușirea comportamentului tehnico -tactic de bază în probele schiului alpin“, Ed.
Omnia, Brașov. 1999
3. Bănciulescu, V. “Olimpiadele Albe ” Ed. Stadion, București. 1973
4. Bompa, Tudor O. – Periodizarea : Teoria și metodologia antrenamentului,Ed. CNFPA,
Bucuresti, 2001.
5. Cârstocea, V. – “Schi alpin“, A.N.E.F.S., București (1998)
6. Cârstea, Ghe. – “Metodica educației fizice școlare”, Ed. Universul, București. 1993
7. Demeter, A. – “Bazele fiziologice a le educației fizice școlare”, Ed. Stadion, București. 1980
8. Das Schilehrerbuch – Wiener Ski – und Snowboardlehrerverband, Wien. 2008
9. Der Österreichische Skilehrweg – Snowsport Academy Austria, Wien. 2004
10. Dragnea, A. – “ Măsurarea și evaluarea în educație fiz ică și sport”, Ed. Sport -Turism,
București. 1984
11. Enoiu R.S. – Bazele generale ale antrenamentului sportive. Generalități, Ed. Univ.
Transilvania, Brașov, 2015
12. Epuran, M. – “Modelarea pregătirii psihologice în sport”, A.N.E.F., București. 1994
13. HIRTZ, P. -Koordinative Fähigkeiten im Schulsport. Vielseitig, variationsreich, ungewohnt –
Berlin, 1985
14. Ion Matei, Schi alp in modern, Editura Sport -Turism, București, 1988.
15. Lector Alina Gherghișan, Bazele pedagogiei sportive, suport de curs C.N.F.P.A., 2018
16. Mag. Harald Pernitsch / Mag. Arno Staudacher, Antrenamentul condiției fizice, Editura
Ö.S.V., Innsbruck, 2008
17. P. Ivănescu – M. Ivănescu, Ghidul sporturilor de iarnă, Ed. Univ, Transilvania Brașov, 2009
18. Prof. Marinescu Razvan, Suport de curs : teoria antrenamentului sportiv, CNFPA, București,
2018
19. Revista “Skiing“ (2018)

79
20. Revista “Ski magazin “(2018)
21. Revista “Ski“ (2018)
22. Turcu I., Metodologia cercetării în Educație Fizică și Sport, Tipografia Universității
Transilvania, Brașov, 2008

80
PROTOCOL DE OBSERVAȚIE NR. 1
Fișă de observație, INIȚIALĂ la finalul stagiului de pregătire (1 -9octombrie)
Înregistrarea și evaluarea nivelului de pregătire al sportivului de la SPORT -ALL SKI TEAM
din punct de vedere tehnic
Data 08.10.2018. Nr. de porți montate : 45
Echipa SPORT -ALL SKI TEAM Segmentul de porți analizate : 13
Subiect (Numele) B.M.M.
Proba : SL
Nr.
Crt. Execuții tehnice, poziții
tehnic e Număr execuții Total
Reușite Nereușite R N
1 Viraj anticipat + + + + + + + + + + + + + 9 4
2 Derapaj controlat + + + + + + 4 2
3 Poziția brațelor + + + + + + + + + + + + + + 8 5
4 Centrul de greutate
în față + + + + + + + + + + + + + 11 2
5 Menținerea dinamică a
echilibrului + + + + + + + + + + + + + 11 2
6 Încărcări și descărcări
active ale schiurilor + + + + + + + + + + + + + + 8 5
7 Faza de pregătire a
virajului + + + + + + + + + + + + + 10 3
8 Faza de declanșare a
virajului + + + + + + + + + + + + + 9 4
9 Faza de conducere a
virajului + + + + + + + + + + + + + 10 3
10 Faza finală a virajului + + + + + + + + + + + + + 10 3
TOTAL 90 33

81

CENTRALIZATOR PROTOCOALELOR DE OBSERVAȚIE NR. 1 -6
Fișă de observație, INI ȚIALĂ la finalul stagiului de pregătire (1 -9octombrie)
Înregistrarea și evaluarea nivelului de pregătire al sportivelor de la SPORT -ALL SKI TEAM
din punct de vede re tehnic
Data 08.10.2018. Nr. de porți montate : 45
Echipa SPORT -ALL SKI TEAM Segmentul de porți analizate : 13
Subiect (Numele) 6 sportivi Proba: Slalom special

Nr.
Crt. Execuții tehnice, poziții
tehnice Număr execuții
Reușite Nereușite
1 Viraj anticipat 48 30
2 Derapaj controlat 15 6
3 Poziția brațelor 57 21
4 Centrul de greutate
în față 66 12
5 Menținerea dinamică a
echilibrului 68 10
6 Încărcări și descărcări
active ale schiurilor 58 20
7 Faza de pregătire a
virajului 65 13
8 Faza de declanșare a
virajului 67 11
9 Faza de conducere a
virajului 65 13
10 Faza finală a virajului 65 13
TOTAL 574 149

82

PROTOCOL DE OBSERVAȚIE NR . 13-18
Fișă de observație, FINALĂ sfârțitul stagiului de pregătire (10 -20 decembrie)
Înregistrarea și evaluarea nivelului de pregătire al sportivului de la SPORT -ALL SKI TEAM
din punct de vedere tehnic
Data 19.12.2018. Nr. de porți montate : 45
Echipa SPORT -ALL SKI TEAM Segmentul de porți analizate : 13
Subiect (Numele) B.M.M. Proba : Slalom Special
Nr.
Crt. Execuții tehnice, poziții
tehnice Număr execuții Total
Reușite Nereușite R N
1 Viraj anticipat + + + + + + + + + ++ + + 11 2
2 Derapaj controlat + + + + 3 1
3 Poziția brațelor + + + + + + + + + + + + + + 10 3
4 Centrul de greutate
în față + + + + + + + + + + +
+ + 13 0
5 Menținerea dinamică a
echilibrului + + + + + + + + + + +
+ + 12 1
6 Încărcări și descărcări
active ale schiurilor + + + + + + + + + + + + + + 10 3
7 Faza de pregătire a
virajului + + + + + + + + + + + + + 11 2
8 Faza de declanșare a
virajului + + + + + + + + + + + + + 11 2
9 Faza de conducere a
virajului + + + + + + + + + + + + + 11 2
10 Faza finală a virajului + + + + + + + + + + +
+ + 12 1
TOTAL 104 17

83

CENTRALIZATOR PROTOCOALELOR DE OBSERVAȚIE NR. 7 -12
Fișă de observație, FINALĂ sfârțitul stagiului de pregătire (10 -20 decembrie)
Înregistrarea și evaluarea nivelului de pregătire al sportivelor de la SPORT -ALL SKI TEAM
din punct de vedere tehnic
Data 19.12.2018. Nr. de porți montate : 45
Echipa SPORT -ALL SKI TEAM Segmentul de porți analizate : 13
Subiect (Numele) 6 sportivi Proba: Slalom special

Nr.
Crt. Execuții tehnice, poziții
tehnice Număr execuții
Reușite Nereușite
1 Viraj anticipat 67 11
2 Derapaj controlat 9 3
3 Poziția brațelor 69 9
4 Centrul de greutate
în față 74 4
5 Menținerea dinamică a
echilibru lui 76 3
6 Încărcări și descărcări
active ale schiurilor 70 8
7 Faza de pregătire a
virajului 69 9
8 Faza de declanșare a
virajului 71 7
9 Faza de conducere a
virajului 70 8
10 Faza finală a virajului 71 7
TOTAL 646 69

84