Alina Ordeanu(Tipau ) [615013]

1 UNIVERSITATEA ANDREI SAGUNA

PSIHANALIZA SI REPREZENTANTII

Student: [anonimizat] 1 sem II

2 Cuprins

Cap1. Psihanaliza – definitii si importanta in terapie
Cap2. Freud -Schita biografica
Cap3. Descoperirile si conceptele lui Freud
3.1 Incon stientul
3.2 Eul, Se -ul si Supraeul 3
3.3 Experien tele din copil aria mic a
3.4 Dezvoltarea psihosexual a
3.5 Complexul Oedip
3.6 Refularea
3.7 Visele reprezint a forme de implinire a dorin telor
3.8 Transferul
3.9 Asocia tia liber a

Cap4. Concluzii

3 PSIHANALIZA SI REPREZENTANTII

Cap.1 Psihana liza defini i si importanta in terapie
Psihanaliza este definita ca disciplina de sine statoare, asa cum este si
psihoterapia. Psihanaliza cuprinde atat teoria si practica lui Freud , cat si totalitatea
orientarilor care trateaza tema inconstientului.
Sigmund Freu d a considerat ca organizarea vie tii psihice implic a o infrastructur a
aflat a in conflict cu instan tele superioare de control . El, fara a descoperi
incon stientul, il propune ca obiect de cercetare al psihologiei. El contest a
absolutizarea constie ntului si propune o organizare pe vertical a a vie tii psihice.
Termenul de psihanaliza si numele lui Sigmund Freud sunt bine -cunoscute lumii
moderne, el fiind unul dintre cei c ativa indivizi de prim a marime din istoria civiliza tiei
care au schimbat modul in care oamen ii gandesc despre ei insisi .
De la inceputurile sale, psihanaliza era di ferita de g andirea psihologic a
dominant a, in scopurile, tematica si metodele sale. Tematica sa era psihopatologia,
sau comportamentul anormal, relativ slab abordata de alte scoli de g andire. Metoda
sa principal a este mai degrab a observa tia clinic a, dec at experimentul controlat in
laborator.
Psihanaliza si psihoterapia psihanalitic a se adreseaz a celor care se simt prin si in
probleme psihice recurente ce le blocheaz a, pe de o parte, poten tialul de a tr ai
experien ta fericirii al aturi de partenerii, familiile si prietenii lor, si pe de alt a parte le
impiedica succesul si implinirea in cadrul activit atii lor profesionale si al sa rcinilor
normale ale vie tii de zi cu zi. St arile de anxietate, d e inhibi tie si depresia sunt adesea
semne ale unor conflicte interne. Acestea au ca rezultat dificult ati rela tionale si, dac a
raman netratate, pot avea un impact considerabil asupra alegerilor personale si
profesionale. R adacinile acestor probleme coboar a adesea in ad ancimi mai mari dec at
capacitatea de con stientizare a persoanei, acesta fiind motivul pentru care ele se
dovedesc a fi rezolvabile prin psihoterapie.
Freud, care a lucrat c u pacien ti suferind de isterie, a ajuns s a inteleag a faptul c a
simptomele de care ace stia sufereau con tineau o semnifica tie care era simultan
ascuns a si vizibil a. De-a lungul timpului, el a descoperit c a toate simptomele nevrotice
erau mesageri care purtau un con tinut psihic refulat – de aici si natura lui incon stient a.
Aceasta l -a determinat s a dezvolte metoda "terapiei prin vorbire", care a revolu tionat
interac tiunea dintre pacient: [anonimizat]. Freud isi vedea pacien tii de sase ori pe
saptamana, asc ultand si raspunz and la ceea ce ei ii spuneau in timp ce st ateau intinsi
pe canapea. Invita ti sa spun a orice lucru care le venea in minte, pacien tii i-au prezentat

4 lui Freud asocia tii care conduceau c atre experien te, dorin te si fantasme refulate din
copil arie, ce se transformaser a in conflicte incon stiente; odat a aduse in plan con stient,
aceste conflicte puteau fi analizate, iar simptomele puteau fi ulterior dizolvate.
Aceast a procedur a a devenit nu doar o metod a puternic a de tratament, ci si un
instrument util de studiere a psihicului uman; acest aspect a condus c atre dezvol tarea
unei teorii psihanalitice si mai complex a a felului in care func tioneaz a mintea si, in
ultimii ani, a condus si catre studii comune si comparate in noul domeniu al
neuropsihanalize i.
"Intreaga sarcin a a tratamentului psihanalitic – scrie nu o data Fr eud – ar putea fi
rezumata in formula: trans formarea o ricarui incon stient patogenic in con stient" .
Spre a ne face sa intelegem mai bine raportul dintre incon stient si con stiinta,
precum si finalitatea psihanalizei, Freud recurge la un adevarat mit, caruia i-am putea
spune mitul individului turbulent. Sa ne imaginam, propune el, c a intr-o sal a de
conferin te patrunde deodata un individ ar tagos, care vocifereaz a, rade, r astoarn a
scaunele, fara a -i pasa c a-l deranjeaz a pe conferen tiar si pe auditori. Desigur c a
publicul, care vrea sa asculte conferin ta, il va scoate pe individul turbulent pe coridor,
usa va fi baricadat a si se va institui chiar si o paza (asa-numita cenzur a). Sala de
conferinte simbolizeaza con stiinta, coridorul unde este expulzat musafirul nepo ftit
reprezint a incon stientul, iar scandalagiul insu si reprezint a starile suflete sti incomode,
dorin tele obscene, impulsurile imorale, pe care incerc am sa le reprim am (reful am)
arunc andu-le in bezna de unde au aparut. Dar, adaug a Freud, este foarte pu tin
probabil ca individul turbulent s a se ast ampere. El poate s a bata cu pumnii in u sa,
poate fluiera, tipa etc. Publicul si conferen tiarul s unt la fel de incomodati. Atunci
cineva iese afar a, sta de vorba cu individul turbulent, il convinge s a se calmeze si sa
asculte si el conferin ta, si chiar il reintroduce in sal a, pe propria sa garan tie. Astfel,
sustine Freud, s -au clarificat cauzele care provocau tulburarea si au fost a nihilate. Prin
analiza abisal a (psihanaliza) , au fost aduse in lumina con stiintei tocmai elementele
perturbatoare care, prelucrate si transformate in sensul ar atat, au fost reduse la
tacere, con stiinta rec apatandu-si cursul normal . In acest mod se afirm a psihanaliza ca
intrument, ca metod a de cunoa stere a cauzelor dezechilibrului si ca metod a de terapie
psihic a.

5 Cap2. Freud -scurta biografie

Sigismund Schlomo Freud s -a nascut la 6 mai 1856 in Freiberg, Moravia, atunci
Imperiul Habsburgic, ast azi Pribor din Republica Ceh a. A fost fiul lui Jacob Freud ,
evreu, si al celei de a treia so tii a acestuia , Amalia (cu 20 de ani mai tanara decat sotul
ei). Cei doi fra ti vitregi ai lui Sigismund, Emmanuel si Philipp, erau aproape de aceea si
varsta cu mama lui. Aceast a situa tie familiala neobisnuita poate fi o explica tie a
interesului manifestat de F reud in studiul rela tiilor familiale, concentrat asupra
complexului lui Oedip.
Sigmund Freud a inceput cercet arile in domeniul psihanalizei in anii 1880, la
finalul unui secol in care, Europ a si America au cunoscut reforma azilelor pentru
persoanele cu de ficien te psihice si si-au manifestat interesul pentru st arile psihologice
anormale, in special pentru afec tiunile psihice. Freud s -a orientat catre studiul
psihanalizei dup a ce a citit articole referitoare la metoda lui Breuer de a trata isteria
prin hipno za. Freud si Breuer au publicat impreun a ''Studii despre isterie'' in 1895. In
acela si an, Freud a reu sit sa-si analizeze un vis. In urmatorii cinci ani (1895 -1900), a
elaborat majoritatea conceptelor care au fost apoi incluse in teoria si practica
psihana lizei.
Termenul de '' psihanaliz a'' a fost propus chiar de Freud in 1896. A fost profesor
la Universitatea din Viena. Teoriile sus tinute de Freud au generat controverse , pana
cand un grup de tineri doctori a inceput s a-l insoteasca la Viena, in 1902. A fon dat aici
''Societatea psihologic a de miercuri'', o reuniune saptamanala intre prieteni, la care se
discutau noile sale descoperiri si care a devenit Societatea Vienez a de Psihanaliz a in
1908, si Societatea Interna tional a de Psihanaliz a in 1910.
In anul 18 99 Freud publica ''Interpretarea viselor '', pe care Freud o consider a
cea mai important a carte a sa. Aceasta lucrare a fost insa primita cu sceptisism de
lumea medicala , cee ace l -a determinta pe Freud sa isi continue cercetarile singur . A
inceput s a lucre ze cu Dora, una dintre pacientele sale, si a publicat, in 1901,
''Psihopatologia vietii de zi cu zi .

6 Cap3. Descoperirile si conceptele lui Freud
In psihologie, Freud, a introdus in prima etapa concepte ca: aparat psihic, care
dispunea de 3 niveluri supraetajate: inconstientul (are un rol essential), preconstientul
si constientul. In a doua etapa instantele aces tuia: Sine, Eu, Supraeu).

Inconstientul – contine pulsiuni ce se comporta ca fiintele vii, functioneaza dupa
principiul placerii – I se acor da statutul de principiu fundamental al vietii.
Constiinta – este “spectatoare”, observa si permite sau nu satisf acerea pulsiunilor
inconstientului, actioneaza dupa “principiul realitatii”, ce presupune gandirea,
stabilirea unui plan de actiune si rezolva rea unor situatii. Functia ei este pe linie
negative, nu are rol in socializarea individului sau in adaptarea lui la solicitarile
mediului ci trimite inapoi in inconstient acele pulsiuni care vor sa “scoata capul la
iveala”.
Preconstientul – este total ins ignificant, este doar o statie de tanzit intre
tendintele inconstientului si ale constiintei.
Atunci cand toate ac este instante sunt in echilibru, viata psihica interioara a
individului este normala. Cand intervin dezechilibrari, schimbari de forte, apar m odele
interactionale, de obicei de ordin patologic. Ex: instinctele sexuale care nu sunt
satisfacute neconditionat , sunt refulate, trimise din nou in incostient – ele nu dispar,
nu se potolesc ci cer si cu mai mare intensitate sa fie satisfacute. Cu cat co nflictul este
mai mare intre libido si constiinta cu atat instinctele refulate cauta cai impotriva vrerii
constii ntei de a fi satisfacute. Comportamentele care deriva din aceste instincte
refulate sunt denumite de Freud – acte ratate – satisfacandu -se sub forme caudate,
absurde si acte comportamentale curioase, sub forma visului, iar in cazuri mai grave
sub stari nev rotice, morbide.
Perturbarile comportamentale, ca forme de manifestare ale inconstientului si
sexualitatii sunt intalnite atat la adult cat si la copil(complexul lui Oedip), concesie
numita de Freud, in cazul copiilor, denumita perversitate – nu se finaliz eaza in
procreatie. “Perversitatile” stau la baza tulburarilor psihice care vor aparea mai tarziu.
3.1. Incon stientul
Descoperirea incon stient ului, denumirea si teoreti zarea lui nu -i apar tin lui
Freud; inca inainte de Freud au existat g inditori care au vorbit despre incon stient. Cum
psihologia si filosofia au fost mult timp o singur a disciplin a, filosofii care f aceau si
oficiul de psihologi au v orbit li despre incon stient. Numele cel mai des citat pe aceast a
linie este cel al lui Leibniz. Kant vorbe ste si el despre incon stient.
Caracteristica general a a discursului filosofic despre incon stient const a in aceea
ca filosofii vorbeau de fapt despre o constiinta latent a, adic a despre ceea ce in
psihanaliz a se nume ste precon stient. Ei au vorbit a sadar despre o zon a a psihicului
care, de si nu este prezent a intr-un moment anume in con stient, totu si este sau poate
fi in alt moment accesibil a constiintei.

7 Inainte de 19 20, aparatul psihic era imaginat de Freud ca dispun and de trei
niveluri supraetajate: inco stientul, precon stientul si con stientul, rolul esen tial
revenindu -I incon stientului.
Incon stientul con tine pulsiuni care se comport a ca ni ste adev arate fiinte vii. El
este sediul instinctelor sexuale care clocotesc si care au ca si ratiune de a exista
desc arcarea si consumarea , adica reducerea tensiunii si procurarea pl acerii.
Precon stientul, sub raport topografic, c at si func tional este total insignifiant. El
este un fel de statie de tranzit.
Constientul este doar spectator, el observ a si permite, sau nu, satisfacerea
pulsiunilor incon stientului. El nu are nici un rol in adaptarea individului la solicitarile
mediului, ci doar are rolul de a cerne, de a sup rima, de a r efula, de a trimite inapoi in
incon stient acele pulsiuni care incearc a sa iasa la suprafa ta, sau de a le permite s a faca
acest lucru.
Atunci c and instinctele sexuale nu sunt satisf acute necondi tionat, ele sunt
refulate, sunt trimise din nou in incon stient.
O dat a refulate ele nu dispar insa, nu se potolesc, nu r aman inactive, ci ac tioneaz a
cu si mai mare for ta asupra individului, cer cu si mai mare t arie s a fie satisf acute. Cu
cat conflictul dintre libido (for ta, puterea instinctelor sexuale) si constiinta este mai
mare, cu at at instinctele refulate caut a cai proprii de a se satisface, chiar impotriva
‘voin tei’ con stiintei. Instinctele sexuale refulate se satisfac sub form a de acte ratate
(lapsusuri inexplicabile, uit ari totale de nume proprii, d e cuvinte st raine, erori de citit
si scris, st angacii), vise si stari morbide, nevrotice.
Atata vreme c at intre aceste trei instan te exist a un echilibru, via ta psihic a a
individului este normal a. Cand insa intervin dezechilibre sau distorsiuni tindem spre
patologic.

3.2. Eul, Id -ul si Supraeul

Sinele (Id, Se) – Sinele este zona arhaic a care cuprinde tot ceea ce este ereditar,
dat la na stere, si in special instinctele care isi afla in acest sine expresia psihic a. Sinele
este echivalentul incon stientului din prima clasificare. El func tioneaz a pe princip iul
placerii si este sediul a dou a instincte esen tiale:
– instinctul vie tii, tendin ta spre pl acere (Libido) pe care mereu a identificat -o cu
tendin tele sexuale. Pulsiunile vie tii includ de asemenea foamea si setea. Ele privesc
autoconservarea si supravie tuirea speciei.
– instinctul mor tii (Thanatos), tendin ta spre distrugere care poate fi orientat a spre
interior, ca in masochism sau sinucidere, sau in exterior prin in ura si agresivitate. Pe
masura ce avansa in varsta, Freud a devenit din ce in ce mai conv ins c a agresivitatea
poate fi o motiva tie la fel de puternic a pentru comportamentul uman ca sexul.

8 Eul (Ego) – este o ‘por tiune a sinelui’ care sub influen ta lumii exterioare sufer a o
dezvoltare special a, in sensul c a din simplu organ receptor si protector in raport cu
stimulii, devine un intermediar intre sine si lumea exterioar a. El este principalul sediu
al con stiintei si func tioneaz a pe principiul realit atii.
Supraeul (Superego) – este o structura special a ce se incheag a ca un precipitat in
perimetrul E ului prin care se prelunge ste influen ta patern a si matern a, iar prin
intermediul ei influen ta mediului social mai general (familial, scolar, rasial, na tional).
Copilul prin p arinti recepteaz a idealurile soci ale, modelele admirate de el in via ta
public a. Supraeul con tine, a sadar, normele si imperativele morale, idealul Eului. El se
formeaz a datorit a interven tiei p arintilor care infraneaz a tendin tele copilului
neconforme cu moralitatea. Func tioneaz a, deci pe pr incipiul moralit atii.
Eul tine cont de dorin tele prezente in Sine, de interdic tiile Supraeului, c autand un
compromis intre ele, in func tie de realitate. Acest compromis oblig a Eul sa alunge in
incon stient ( in Sine) toate tendin tele, aspira tiile care nu se pot realiza (fenomen numit
de Freud ‘refulare’).
Eul este deci for tat dint rei p arti, rezultatul inevitabil c and acesta este
suprasolicitat fiind dezvoltarea anxiet atii.

3.3. Experien tele din copil aria mic a

Experien tele din copil aria mic a reprezint a un amestec de fantasm a si realitate;
aceste experien te sunt caracterizate de dorin te pasionale, impulsu ri neimblanzite si
angoase infantile. De exemplu, foamea st arneste dorin ta de a inghi ti totul, dar si
teama de a fi inghi tit de o alt a persoan a; dorin ta de a fi st apan pe situa tie si
independent este corelat a cu fricile de a fi manipulat sau abandonat; sep ararea de o
persoan a care ofer a ingrijire poate conduce c atre sentimente de fi r amas singur, expus
si neajutorat; iubirea pentru un p arinte poate impune riscul pierderii iubirii celuilalt
parinte. Astfel, dorin tele si fricile timpurii au ca rezultat confli cte care, atunci c and nu
pot fi rezolvate, sunt refulate si devin incon stiente.

3.4. Dezvoltarea psihosexual a

Freud era convins c a tulbur arile nevrotice ale pacien tilor isi au originea in
experien tele copil ariei. El credea c a personalitatea adult a este aproape complet
format a la cinci ani. Potrivit teoriei sale psihanalitice a dezvolt arii, copiii trec printr -o
serie de stadii psihosexuale – etape de dezvoltare ale copil ariei, centrate pe zonele
erogene. Fiecare stadiu de dezvoltare este centrat pe o zona erogen a specific a: stadiul
oral, stadiul anal, stadiul falic si stadiul genital. Nu este obligatoriu ca un individ s a
treac a prin toate fazele si este posibil ca unele etape s a se suprapun a.

9 Prima faz a este cuprins a intre 0 -2 ani. In aceast a perioa da, copilul exploreaz a
lumea cu ajutorul buzelor si al gurii: accept a mancarea, laptele si are tendin ta de a
duce la gur a orice obiect pe care il poate tine in mana. Mai t arziu, invata sa foloseasc a
gura pentru a comunica.
Urm atoarea faz a este cuprins a intre 2-4 ani si este cea mai controversat a. In
aceast a perioad a, copiii descoper a diferen tele sexuale si invata sa-si controleze
nevoile fiziologice. Astfel, copilul realizeaz a ca isi poate manipula p arintii, refuz and sa
faca ce i se cere.
Perioada intre varstele de 4 -6 ani este cea mai important a pentru dezvoltarea psiho –
sexual a a individului. Cheia acestei etape este atrac tia pe care copilul o simte fa ta de
parintele de sex opus, odat a cu teama de cel alalt p arinte. Freud nume ste aceast a
atrac tie compl exul lui Oedip (pentru b aieti) si al Electrei (pentru fete). Aceste
complexe conduc la o diferen tiere normal a a personalit atii masculine de cea feminin a.
Rezolvarea complexului const a in incercarea copilului de a se identifica cu p arintele de
acela si sex, acea sta identificare duc and la viitoarea sa orientare sexual a.
In perioada urm atoare, intre 6 ani si pana la varsta pubert atii, individul suprim a
dimensiunea sexual a si se concentreaz a asupra altor aspecte ale vie tii. Este perioada
invatatului, adapt arii la societate, asimil arii unor informa tii culturale si valorilor
morale. Aceast a etap a latent a dureaz a aproximativ 5 sau 6 ani, p ana la pubertate,
cand individul devine con stient de dimensiunea sexual a.
Incep and cu v arsta pubert atii, individul este atra s de persoanele de sex opus si
poate duce la bun sf arsit instinctul procre arii.

3.5. Complexul Oedip

Complexul Oedip reprezint a complexul central al tuturor nevrozelor. La v arsta de
4-6 ani, copilul devine con stient de natura sexual a a rela tiei parintilor l ui, din care el
este exclus. Se nasc sentimente de gelozie si de rivalitate, care trebuie organizate, dar
si intreb ari precum "cine este b arbat si cine este femeie", "cine poate s a iubeasc a pe
cine si cine se poate c asatori cu cine", "cum se fa c copiii si cum se nasc ei" si "ce anume
poate face copilul, comparativ cu adultul, si ce anume nu poate face". Rezolvarea
acestor intreb ari provocatoare va modela caracterul min tii adulte si Supraeul.
"Sa adaugam neintirziat – scrie Freud – ca parintii insisi exercit a o influen ta
decisiv a in apari tia la copi l a complexului lui Oedip, ced and din parte -le atrac tiei
sexuale, ceea ce face ca, in familiile cu mai multi copii, tat al sa prefere in mod v adit
fetitele, in timp ce toat a duio sia mamei se indreapt a spre b aietei". Asadar,
manifest arile exterioare ale instinctului la copii par sa fie rezultatul imita tiei celor mari,
copiii insu sindu -si un fel de … "forme f ara fond" si asta mai ales la v arsta
antepre scolara, c and imita tia reprezint a o forta incalculabil a. Este vorba, in orice caz,

10 de particularit ati restr anse, indeosebi familiale, si nu de o situa tie generat a spontan in
cadrul dezvolt arii ontogenetice si valabil a la scara umanit atii.
Oricat de paradoxal ar p area faptul, " complexul lui Oedip " nu constituie, cum s -a
afirmat, "cheia de bolt a" a edificiului psihanalizei freudiene. Dovad a ca il putem
inlatura, f ara ca totu si psihanaliza sa se prabu seasca. De asemenea , factorul sexual nu
constituie de cat o latura a determinismului psihologic freudian.

3.6. Refularea

Refularea este for ta care p astreaz a la un nivel incon stient fantasmele periculoase
asociate cu por tiunile nerezolvate ale conflictelor copil ariei.
Notiunea de refulare este esen tiala in psihanaliz a si desemneaz a procesul de
impingere in afara con stiintei (adic a in incon stient) a con tinuturilor psihice care se afl a
in conflict cu concep tiile morale ale persoanei sau care sunt traumatizante.
Cand cineva are inten tia sa refuleze o anumit a tendin ta in loc s-o lase s a se
exprime, ar trebui sa ne g asim in prezen ta unuia din ur matoarele doua cazuri:
– ori refularea este obtinuta si atunci nimic nu trebuie s a apar a din tendin ta
perturbatoare,
– ori refularea nu este ob tinuta si atunci tendin ta cu pricina trebuie s a se exp rime franc
si complet.
Iata insa cum trebuie inteleas a refularea. Aceasta nu constituie de cat o condi tie
prealabil a a form arii simpt omelor. Dupa cum stim, simptomul este substituentul a
ceva ce refularea impiedic a sa se exteriorizeze. Stiind in sa ce este r efularea, s untem
inca departe de a in telege acest proces de substituire. Pe de a lta parte constatarea
reful arii ridic a urmatoarele intreba ri:
Care s unt tendin tele psihice care sufer a refularea?
Care s unt acele for te care impun refularea?
Care s unt mobilurile acesteia?
Pentru mo men t nu dispunem d ecat de un singur element ca s a raspundem
acestor intrebari. Examin and rezisten ta, am aflat ca ea este un produs al for telor Eului,
deriv and din caracteristicile sale vizibile si latente. In consecin ta, tocm ai aceste for te
si propriet ati au trebuit s a dete rmine refularea sau, cel pu tin, s a contribuie la
producerea ei. Restul ne este deocamdata necunoscut.
Freud spunea: ‘ Refularea inten tiei de a exprima ceva constituie condi tia
indispensabil a pentru apari tia unui lapsus’.
Freud sus tinea c a, in comportamentul cotidian, ideile incon stiente care se
straduiesc s a se expri me ne influen teaza gandurile si actiunile.

3.7. Visele

Visele reprezint a forme de implinire a dorin telor. Cel mai adesea, ele exprim a
implinirea dorin telor sau fantasmelor sexuale infantile. Din moment ce apar intr-o

11 form a deghizat a (scene absurde, biza re sau incoerente), ele au nevoie s a fie analizate
pentru a li se putea dezv alui semnifica tia incon stient a.
Freud spunea c a interpretarea viselor este calea regal a catre incon stient. El
sustine c a visul este protectorul somnului. Atunci c and mergem la cul care incerc am sa
ne deta sam de realitate, anul and orice stimul extern. In timpul nop tii, mintea ne
protejeaz a, prin vise, at at de stimulii externi, cum ar fi zgomotul sau lumina, c at si de
cei interni, cum ar fi emo tiile, teama sau insatisfac tiile. Studiul lui Freud s -a concentrat
mai mult asupra stimulilor interni. Pentru ca o persoan a sa poat a experimenta in vis
emo tii puternice, negative, g anduri interzise s au dorin te ascunse, acestea trebuie s a
fie deghizate sub o anumit a form a. In caz contrar, cel care are un astfel de vis devine
extrem de agitat si se treze ste. Prin urmare, o bun a interpretare a viselor poate duce
la intelegerea manifest arilor subcon stient e.
Freud consider a ca visul este compus din dou a parti: continutul man ifest (la
suprafata) si o parte latenta.
Prima dintre acestea dou a este reprezentat a de ceea ce ne aducem aminte dup a
ce ne trezim. Freud sugereaz a ca aceast a latur a a visului nu are nici un inteles deoarece
este o reprezentare deghizat a a adev aratelor g anduri care au generat visul.
Pe de alt a parte, con tinutul latent de tine intelesurile adev arate ale visului –
gandurile interzise sau dorin tele subcon stientului. Ele apar in con tinutul manifest, dar
sunt deghizate si nu pot fi recunoscute. Foarte rar se intampla ca cele dou a laturi ale
visului s a se suprapun a. Freud nume ste aceste vise ''infantile''. Freud insist a asupra
faptului c a visele sunt o form a de indeplinire a dorin telor suprimate. Dac a o dorin ta
nu a fost satisf acuta in via ta de zi cu zi, mi ntea reac tioneaz a la acest stimul intern,
transform andu-l intr-o experien ta concret a, vizual a si implinind astfel dorin ta.
Rezultatul este un somn lini stit.
Freud a avut o atitudine negativ a fata de sex si a trecut personal prin dificult ati
sexuale. A scr is despre pericolele sexualit atii si a sus tinut c a oamenii ar trebui s a se
ridice deasupra „nevoilor animalice obi snuite”. Frustr arile sale sexuale au ie sit la iveal a
sub forma nevrozei si a recunoscut c a avea nevoie s a fie psihanalizat, astfel, el a decis
sa se autoanalizeze.
Metoda pe care a ales -o a fost interpretarea viselor – tehnic a psihoterapeutic a
ce implic a interpretarea viselor, cu scopul de a descop eri conflictele incon stiente.
Autoanaliza lui Freud a continuat vreo doi ani, culmin and cu publica rea car tii
Interpretarea viselor (1900) , considerat a drept cea mai important a carte a sa. Cartea
a fost l audat a, Carl Jung devenind adept al psihanalizei dup a ce a citit -o.

3.8. Transferul

Transferul este tendin ta ubicuitar a a min tii umane de a privi si de a reg asi
situa tiile noi in tiparele experien telor anterioare. In psihanaliz a, transferul apare
atunci c and un pacient isi vede analistul asemenea unei figuri parentale, impreun a cu

12 care s a poat a retrai traumele sau conflictele infantile majore ca si cum s -ar petrece in
relatia ini tiala parinte -copil.
Conceptul de transfer ca origine se datoreaz a lui S. Freud. Freud a devenit pentru
prima dat a cuno stient de rela tia pe care el a descris -o ca fiind mai tarziu transfer, c and
a folosit tehnica hipnozei cu p acien tii sai. O pacient a, la trezirea din transa hipnotic a,
a aruncat bra tele cuprinz andu-l pe Freud. El a considerat c a aceasta ar f i „o conexiune
falsa” a persoanei cu analistul. Mai t arziu, el a folosit termenul de „deplasare de
afecte” pentru a se refe ri la acest fenomen.
Freud define ste transferul in diverse moduri, de si in esen ta similare.
El afirma pe de o parte ca transferurile „sunt tendin te noi sau reproduceri ale
tendin telor si fantasmelor care sunt trezite si transformate din incon stiente in
constiente in timpul progresului analizei, dar ele au o particularitate, care este
caracteristic a pentru speciile lor, car e transpun „persoana mai timpurie” a pacientului
asupra „persoanei actuale” a terapeutului ’’.
Intr-un alt moment , Freud define ste tran sferul: „o serie intreag a de experien te
psihologice sunt re anviate, nu ca apar tinand trecutului, ci ca aplic andu-se perso anei
psihanalistului la momentul prezent”.

3.9. Asocia tia libera

La incep ut Freud a utilizat hipnoza in etapa de anamneza, pentru a afla
amanuntele pe care pacientul nu si le putea aminti. Treptat si -a dat seama ca, daca le
permitea pacientilor sa isi exprime liber gandurile, intr -un cadru relaxant, acestia
intrau intr -o stare psihica ce le permitea sa in telea ga propriile conflicte inconstiente.
Astfel s -a nascut tehnica asociatiilor libere, prin care subiectul analizat este incurajat
sa spun a orice ii trece prin minte, f ara a omite sau distorsiona ceva. Mai tarziu Freud
a numit tehnica asocia tiilor libere "regula fundamentala" sau "regula sfanta" a
psihanalizei.
Aceast a regul a fundamental a presupune c a pacientul este incurajat s a spun a
orice ii vine in minte f ara a-si impune restric tii, cum ar fi respectarea contextului,
polite tea, sentimentele de ru sine sau vinov atie, sau oricare alte obiec tii. Urm and
aceast a regul a, procesele de g andire ale pacientului vor face leg aturi surprinz atoare,
vor dezv alui conexiuni cu dorin te si sisteme defensive inaccesibile con stientului si vor
cond uce c atre r adacinile incon stiente ale conflictelor , pana atunci nerezolvabile , care
modeleaz a forma in care apare transferul.
Un alt motiv pentru care Freud renunta la hipnoza este faptul ca in vremea sa
psihanaliza era deseori confundata cu terapia h ipnotica. Diferenta fundamentala este
ca cea de -a doua impune sugestia ca mijloc de a impiedi ca manifestarea simptomelor
patologice, in timp ce psihanaliza nu doreste sa impuna nimic, ci sa scoata la iveala
geneza patologicului si sa elimine contextul psih ic al ideii patogene.
In psihanaliza freudian a si psihanalitic a in general, asocia tiile libere sunt preferate
hipnozei deoarece "ofer a economie de timp si efort, elibereaz a analiza de
constr angeri, p astreaz a contactul cu realitatea prezentului, d a cele mai mari garan tii
ca nici un factor din structura nevrozei nu va fi omis si elimin a influen ta factorilor

13 externi". Aceasta tehnica este utilizata si in prezent de catre psihanalisti, pentru a
analiza actele ratate si visele.
Asocia tiile libere produse de pacient reprezinta esen ta psihoterapiei freudiene.
Condi tia realiz arii acestei metode este in stalarea unei stari de relaxare pentru pacient
– acesta sta intins pe o canapea (in decubitus dorsal), cu spatele la psihoterapeut si
vorbeste liber despre orice i i trece prin minte, fara a avea un subiect anume si fara a
alege sau omite ceva. Tema discurs ului este lasata in intregime la latitudinea
pacientului . Este important ca exprimarea gandurilor, amintirilor si emotiilor sa aiba
un flux liber, neintrerupt de r atiunea critica – acest lucru nu este simplu, deoarece
suntem obisnuiti ca in exprimarea verb ala sa ne cenzuram gandurile, din ratiuni
morale, culturale, sau motive care tin de imaginea pozitiv a pe care ne -o dorim.
Metoda asocia tiilor libere este o cal e de acces a l psihoterapeutului c atre tr airile si
conflictele psihice ale pacientului, cu con ditia ca acesta din urm a sa dispun a de o
atitudine de cooperare nelimitat a, iar psihologul sa nu intervin a decat prin intreb ari
punctuale, ce pot declan sa noi asoc iatii.
Un aspect asumat al acestei metode este faptul c a o persoan a nu poate spune tot
timpul absolut tot ce -i trece prin minte. Aici intervin rezisten tele la analiz a.
Psihanalistul trebuie s a identifice aceste rezisten te, sa le analizeze si sa le aduc a la
cuno stinta pacientului, pentru c a acesta s a poat a depasi obstacolele in calea asocierii
libere.
Terapia este un proces progresiv, in care pacientul afl a sau i si reaminte ste treptat
lucruri care erau reprimate in incon stientul s au. Interven tiile terap eutului se rezum a
la procesul analitic in sine – clarific ari si interpret ari.

14 Cap4 .Concluzii

Psihanaliza a adus ca noutate i dei cumva greu de acceptat la vremea la nsarii
lor, cum ar fi ideea ca incon stientul nos tru ne ghi deaz a actiunile, c a ceea ce si mtim in
prezent este ecoul a ceea ce am sim tit cand eram copii, c a cele mai crunte co smaruri
pot ilus tra dorin te pro funde .
La aceast a perceptie se ada uga si aura mis tica pe care si-o cre aza unii psi ha-
nalisti in jurul lor. E tentant ade sea, chiar si dup a o psihanaliza personala, sa crezi c a
ai cheia intelegerii a tot si toate, s a intelectualizezi ceea ce sim ti si sa arunci pri viri
supe rioare de la nive lul lim bajului an -tan-te al bre slei. Ca si in via ta, si in psi hanaliza,
starea de intelepciune se ob tine, greu si treptat. De ase menea, exist a psihanalisti care
se pot exprima si in lim bajul obi snuit a sa cum a facut-o Freud.
Daca psihanali za ar fi doar o metod a psihoterapeutic a, discu tia despre
actualitatea si eficien ta sa ar merita toat a aten tia. In aceas ta privin ta, ceea ce ar putea
fi un dezavantaj (durata si investi tia financiar a) este compensat de durabilitatea
rezultatelor si mai ales de faptul c a psihanaliza produce nu numai vindecare in sensul
dispari tiei sau amelior arii simptomelor, ci si schimbare psihic a.
Personal, studiez psihanaliza cu interes , deoarece este o form a a
psihoterapiei. In sens larg orice metod a de tratament a tul burarilor psihice sau
corporale care utilizeaz a mijloace psihologice si mai precis, rela tia terapeutului cu
bolnavul: h ipnoz a, sugestia, reeducarea psihologic a, persuasiunea; este o form a de
psihoterapie.

15

Bibliografie:
Zamfirescu, Vasile Dem – Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana
Zlate, Mielu – Fundamentele psihologiei
https://www.srdp.ro/art?id =4-constituirea -societatii -psihanalitice -romane
https://ww w.la-psiholog.ro/info/psihoterapie -freudiana
http://revistacultura.ro/nou/2015/11/psihanaliza -in-romania -primii -25-de-ani/
https://psyexcelsior.files.wordpre ss.com/2016/02/sigmundfreud -introducere -in-
psihanalizc483 -psihopatologia -vietii -cotidiene.pdf