Alimentatie Si Stiluri de Viata Mode Si Modele ale Simplitatii Voluntare

[NUME_REDACTAT] BĂBAN, Consiliere educațională – Ghid metodologic, Editura ASCR&COGNITROM, Cluj-Napoca, 2009;

[NUME_REDACTAT] 2004; Falconer 2010;

Consiliul de [NUME_REDACTAT] 2010; [NUME_REDACTAT] 2008;

[NUME_REDACTAT] – Despre menținerea unei greutăți sănătoase – [NUME_REDACTAT],București, 2005;

[NUME_REDACTAT], Shouts & Murmurs, “[NUME_REDACTAT],” [NUME_REDACTAT] Yorker, November 23, 1998

David SERVAN-SCHREIBER, Vindecă stresul, anxietatea și depresia fără medicamente și fără psihanaliză, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2006

Denisa MIHELE, [NUME_REDACTAT]. Nutriție. Dietoterapie și compoziția alimentelor, [NUME_REDACTAT], București, 2008

Jessica B. Greenebaum, [NUME_REDACTAT] “Face-Saving” Strategies of Vegetarians and Vegans, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], CT, USA;

Laurent CHEVALLIER, Alimentele : adevăr sau impostură, [NUME_REDACTAT], Iași,2009;

Loti POPESCU, Stil de viață sănătos.[NUME_REDACTAT] de Educație pentru Sănătate, [NUME_REDACTAT], 2010;

Ioan-Bradu IAMADESCU„[NUME_REDACTAT]”,Editura INFOMEDICA, București, 2005;

Irina HOLDEVICI, [NUME_REDACTAT] – Abordări cognitiv – comportamentale, [NUME_REDACTAT], București 2011;

Maria ,MOTA– Alimentația omului sănătos și bolnav – Editura AcademieiRomâne, București, 2007

Mariana, BOZESAN– Dieta pentru o viață nouă – [NUME_REDACTAT] Veche, București, 2007;

Oameni pentru tratamentul etic al animalelor [PETA] 2011; [NUME_REDACTAT] 2009;

Osho – Emoțiile și sănătatea – [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], București,2008;

Patrick HOLFORD, Gândești așa cum mănânci, [NUME_REDACTAT], București, 2010;

Revista „Magazin”, 15 mai 2005;

http://www.ebook3000.com/

http://www.revistahofigal.ro

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice cu privire la alimentația și stilul de viață pe care îl adoptă tot mai mulți tineri din România, cât și care sunt schimbările care au dus la identificarea lor cu aceste stiluri alimentare (modelele voluntare ale acestora).

Ceea ce ar trebui să ne preocupe cu adevărat este, în primul rând, sănătatea mentală și apoi sănătatea fizică, însă acestea duoă se află în strânsă legătură una cu cealaltă.

Conținutul lucrării prezintă problematica alimentației atât în dezvoltarea psihică, fizică, emoțională cât și în cea socială, în rândul tinerilor.

În acest sens, primul capitol al lucrării abordează aspecte teoretice cu privire la conceptele de alimentație, dietă, stil de viață sanogen, stil de viață patogen și veganism, concepte fără de care lucrarea nu ar putea fi definită. Este realizată o prezentare generală a alimentației din punct de vedere psihologic și sociologic.

În capitolul al doilea este urmărită influența pe care a adus-o evoluția societății și a tehnologiei în adoptarea unui anumit stil de viață de către tinerii români, dar și faptul că o dată cu apariția calculatorului, implicit a internetului, fenomenul de sedentarism a luat amploare în rândul tinerilor crescând astfel numărul oamenilor ce se confruntă cu obezitatea.

Este detaliată simplitatea voluntară și modul în care aceasta ajută în existența individului și în dezvoltarea sa ca persoană.

Tot în acest capitol sunt tratatecaracteristicile dietei vegetariane și vegane, a modului în care acestea influențează tinerii cât și riscurile care apar în adoptarea acestui stil alimentar. Sunt prezentate beneficiile pe care le are activitatea fizică în viața unei persoane, atunci când aceasta este practicată într-un mod regulat, dar și efectul opus al activității fizice și anume, sedentarismul care din nefericire este considerat a fi o „boală a secolului al XXI – lea”.

Ultimul capitol „Evaluarea stilului simplității voluntare”, reprezintă substanța principală a lucrării. Este realizată cercetarea pe bază de chestionar și prelucrarea datelor în funcție de răspunsurile tinerilor. În urma prelucrării datelor putem verifica dacă aspectele teoretice detaliate în capitolele anterioare sunt valabile și pentru tinerii români și, totodată, putem afla dacă este abordat acest stil de viață și de către tinerii craioveni.

Capitolul 1

Alimentația – între nevoia biologică și stilul cultural

Alimentație, sănătate, boală – delimitări conceptuale – sanogen și patogen

Stilul de viață se referă la totalitatea deciziilor și acțiunilor voluntare care ne afecteazăstarea de sănătate. Stilul de viață sănătos (sanogen) joacă un rol esențial în promovarea șimenținerea sănătății, dar și în prevenirea îmbolnăvirilor. Stilul de viață negativ (patogen) este formatdin comportamente de risc pentru starea de sănătate. Comportamentele de risc au consecințenegative, pe termen scurt și lung, asupra sănătății fizice și psihice și, în consecință, reduccalitatea vieții și starea de bine a persoanei.

Studiile în domeniu (Sarafino, 1994) au identificat un set de comportamente protectoare asănătății:

a dormi între 7 și 9 ore;

a lua micul dejun regulat;

a nu consuma alimente între mese;

menținerea greutății în limite normale;

a nu fuma (activ și pasiv);

a nu consuma alcool decât ocazional;

a face exerciții fizice regulat.

Comportamentul oamenilor și modul în care aceștia își desfășoară viața are un rol important în etiologia și evoluția bolilor; de exemplu, peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul.

Comportamentele de risc care sunt în relație cu cele mai importante cauze de deces sunt:

fumatul, sedentarismul, alimentația necorespunzătoare, stresul – în tulburărilecardiovasculare;

fumatul, consumul de alcool, alimentația neechilibrată, expunerea la soare neprotejat – în cancer;

alimentația neechilibrată, stresul, sedentarismul – în accidentele vasculare cerebrale;

consumul de alcool, droguri, conducerea fără utilizarea centurilor de siguranță, stresul- în accidente (inclusiv accidentele de mașină).

Caracteristicile comportamentelor relaționate cu sănătatea:

Comportamentele relaționate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiți.De exemplu, fumatul poate avea o funcție de “rezolvare” a situațiilor de stres, în timp ce activitatea fizică poate fi relaționată cu accesul la o sală de sport.

Factori diferiți pot controla același comportament în mod diferit, la personae diferite. De exemplu, fumatul poate fi determinat de instabilitatea adolescentului de a-și face prieteni, de abilități scăzute de management al situațiilor de stres sau de nevoia de acceptare într-un grup de colegi.

Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. De exemplu, un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni, pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcție de control al situațiilor de stres. Un altexemplu este cel legat de exercițiul fizic. Elevii fac sport prin natura programeișcolare, însă după ce își finalizează studiile renunță la exercițiul fizic.

Comportamentele relaționate cu sănătatea și factorii care îi controlează diferă de laindivid la individ. Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale, dupăcare alcoolul să aibă o funcție de “rezolvare” a problemelor emoționale; pentru un alt tânăr, etapele pot fi diferite.

Promovarea și menținerea sănătății, în care cadrul medical are un rol extrem deimportant, se realizează prin programele de prevenție și cele de educație pentru un stil de viațăsănătos. Recunoașterea importanței prevenției pentru sănătatea publică reprezintă cel maisemnificativ aspect al promovării sănătății fizice și mentale. Prevenția are trei componente:

Prevenția primară are ca obiective reducerea riscului de îmbolnăvire prin adoptareacomportamentelor protectoare a sănătății. Prevenția primară se realizează mai ales în familie și școală. Aici se dezvoltă atitudini de respingere a comportamentelor de risc – fumat, consum de alcool, droguri, alte comportamente de risc, cum sunt cele sexuale, legate de siguranță – prin activitățile de educație pentru sănătate, în școală, în cadrul orelor de dirigenție, consiliere și orientare, educație pentru sănătate etc.

Prevenția secundară implică reducerea factorilor de risc la grupurile cu risc crescutpentru îmbolnăvire. Aceste grupuri sunt cele care au adoptat deja comportamentul de risc. Școalapoate să aibă un rol important și în prevenția secundară. De exemplu, se realizează prevențiasecundară la elevii care fumează sau care consumă alcool și droguri prin realizarea unui plan deintervenție pentru modificarea acestor comportamente și atitudini negative față de un stil de viațăsănătos.

Prevenția terțiară are ca obiective reducerea duratei îmbolnăvirii și creșterea calitățiivieții persoanelor care suferă de o boală. Prin proiectele de voluntariat în care esteimplicate școalași în care este vitală implicarea cadrelor medicale, elevii pot contribui la creșterea calitățiivieții unor persoane cu anumite boli terminale.

Din cauza adaosului unei cantități halucinante de compuși chimici și a utilizării în agricultură a numeroase substanțe chimice, alimentația noastră s-a modificat în ultimii patruzeci de ani mai mult decât în douăzeci de secole.

Situația menționată anterior ne-a transformat profund percepția asupra alimentelor.

Creierul omului analizează cu dificultate toate aceste substanțe și nu găsește un răspuns adecvat, de unde rezultă și multiplele tulburări ale comportamentului alimentar. Digestia noastră este alterată și toate aceste manipulări alimentare au un impact asupra sănătății, uneori identificat (alergii, dezvoltarea unor tulburări sau afecțiuni cardiace și vasculare), dar adesea încă insuficient evoluat ( forme de cancer, boli neurologice).

Problema fundamentală în domeniul alimentației omului este de a realiza pe baze științifice un echilibru între ceea ce metabolizează sau pierde organismul și ceea ce primește din exterior prin produse alimentare. Aceasta presupune, pe de o parte, cunoașterea trebuințelor nutritive ale omului și, pe de altă parte, capacitatea alimentelor de a contribui la satisfacerea lor.

Alimentele reprezintă factorul care furnizează organismului substanțele utilizate pentru elaborarea componentelor sale proprii în timpul creșterii, al energiei necesare pentru realizarea diferitelor funcții, precum și o serie de substanțe necesare desfășurării normale a proceselor metabolice.

Substanțele necesare organismului aflate în alimente trebuie valorificate conform cerințelor fiziologice ale organismului, ale nevoilor sale reale bazate pe bilanțul metabolic echilibrat.

Regimul alimentar echilibrat este un mijloc științific prin care se poate preveni apariția unor boli, se poate scădea frecvența acestora, cum este de exemplu, a bolilor degenerative (cardiovasculare, diabet, cancer), sau se pot ameliora.

Alimentația care satisface în chip optimal toate trebuințele cantitative și calitative ale organismului, ținând cont de condițiile de mediu, constituie o alimentație rațională. Ea trebuie să asigure organismului necesarul de energie și substanțe nutritive în funcție de caracteristicile individuale: vârstă, sex, masă corporală, activitate, etc.

Atâta timp cât ai o alimentație echilibrată există o bună desfășurare a funcțiilor creierului, cât și o dezvoltare fizică a organismului.

Valoarea alimentară a produselor consumate ca hrană este condiționată de mai mulți factori, primul și cel mai important fiind conținutul în principii nutritivi. În general alimentele sunt produse incomplete, niciun produs alimentar nu poate îndeplini funcția unui „aliment ideal”. Chiar și laptele care conține toate principiile nutritive nu este un aliment complet, decât pentru sugarii până la 3 – 4 luni, datorită conținutului redus de fier, cupru și unele vitamine.

Pentru aceste considerente este necesară asocierea mai multor produse alimentare care să aducă tot ansamblul de principii nutritivi astfel ca să poată fi satisfăcute toate trebuințele calitative și cantitative ale organismului.

Produsele alimentare au fost grupate în 7 categorii, și anume:

Tabel 1.1.Gruparea produselor alimentare

Un aport echilibrat al acestor șapte categorii de alimente asigură toate principiile nutritive necesare organismului. Cantitatea alimentelor consumate, după cum am văzut, depinde de vârstă, sex, dar în special de activitatea depusă, de intensitatea și durata acesteia.

Astfel, pentru profesiuni cu cheltuială redusă de energie, cum sunt: funcționarii, profesorii, farmaciștii, programatorii, etc sunt necesare aproximativ 2500 de Kcal.Pentru profesiuni cu activitate fizică moderată, cum sunt: inginerii, instalatorii, zugravii, etc., necesarul de Kcal este de 2500 – 3000 pe zi. Pentru persoanele care depun o muncă grea, cum este cazul minerilor sau cel al metalurgiștilor, sunt necesare aproximativ 3500 de Kcal/zi.

Munca intelectuală necesită aportul a 3 – 4 mese pe zi. Intervalele mari între mese provoacă creșterea colesterolului seric și contribuie la apariția aterosclerozei.

Cultură și alimentație

Alimentația este una dintre cele mai primare părți ale vieții noastre. Nu este de mirare că produsele alimentare, mirosurile, culorile, gusturile și texturile lor, evocă reacții viscerale de cea mai mare plăcere sau repulsie totală, declanșând amintiri plăcute de acasă și la depărtare.

Conceptul de cultură este mai larg decât rasa sau etnia. Acesta cuprinde, de asemenea, limba, stilurile de comunicare, valorile sociale și comportamentele religioase. Cultura modelează modul în care oamenii văd lumea, atitudinea lor cu privire la sănătateși preferințele lor alimentare.

Primele dovezi scrise cu privire la existența unor alimente cu conotații funcționale vine din China și datează încă din 1000 î.Hr.. [NUME_REDACTAT], în fapt, există o lungă tradiție de atribuirea de vindecare și proprietăți terapeutice pentru anumite alimente și plante aromatice, cu toate că pentru o lungă perioadă de timp această tradiție a fost considerată anecdotică și se baza exclusiv pe credințele populare. Se poate observa că deja în jurul anului 100 î.Hr., a existat o utilizare frecventă a termenului de produse medicinale, în literatura de specialitate a dinastiei Han de Est. Mai târziu, începând aproximativ din anul 1000, termenul special pentru produsele alimentare a început să fie utilizat în multe studii medicale ale dinastiei Song.

Revenind la vârsta noastră, interesul actual pentru produsele alimentare fiziologic funcționale își are originea la începutul anilor 80, în Japonia, în cazul în care mai multe studii demografice au arătat că durata medie de viață a populației a crescut în mod semnificativ, în paralel cu creșterea speranței de viață și o creștere în îngrijirea sănătății. Prin urmare, autoritățile din domeniul sănătății japoneze au recunoscut necesitatea de a îmbunătăți calitatea vieții pentru un număr tot mai mare de cetățeni în vârstă, în scopul de a menține costurile de asistență medicală sub control. În acest scop, [NUME_REDACTAT] a finanțat 86 de programe de cercetare specifice, care au inclus inițial o analiză sistematică a dezvoltării de alimente funcționale, iar în anii următori, o analiză a caracteristicilor lor în ceea ce privește reglementarea funcțiilor fiziologice și moleculare de make-up.

În monografiile ILSI, Ashwell (2003) se rezumă cele mai importante evenimente în ceea ce privește dezvoltarea de categorie a "alimentelor funcționale". În 1991, ca urmare a Comitetului de Cercetare cu Privire la [NUME_REDACTAT] Funcționale, ministrul japonez al Sănătății și [NUME_REDACTAT] a emis un decret în care au fost aprobate o serie de alimente cu o funcție specifică pentru îmbunătățirea stării de sănătate, așa-numitele alimente pentru utilizarea sănătății specificate (FOSHU). În același an, normele pentru produsele FOSHU au fost elaborate și aceste produse au fost definite în mod oficial ca un subgrup de alimente pentru categoria "utilizări nutriționale speciale".

Chiar și în Occident, convingerea că tipul de alimente pe care o persoană o consumă este în strânsă legătură cu sănătatea sa nu este nouă. De altfel, Hippocrates, a lăsat moștenire o frază care a devenit foarte celebră:

"Să fie alimentele medicamentele voastre și medicamentele să fie hrana voastră".

Transportând această idee de alimente ca un mijloc de vindecare înainte de vremurile noastre, este posibil să se înțeleagă mai bine substratul și sursa de nouă paradigmă pentru alimentele funcționale.

În 1990, etichetarea și [NUME_REDACTAT] Nutriției (NLEA) a fost stabilită în SUA și, în final, pusă în aplicare în 1994; acest act permite utilizarea de mențiuni de sănătate cu privire la produsele alimentare pentru care Alimentele și [NUME_REDACTAT] (FDA) s-a bazat științific pe dovezi, pe corelarea între aportul și tratamentul/prevenirea unei boli specifice (Roberfroid, 2000b).

[NUME_REDACTAT], interesul în conceptul de alimente funcționale a apărut mai recent, în primul rând ca urmare a dovezilor științifice în creșterea sprijinirii relației dintre alimentație și sănătate. După cum s-a menționat mai sus, până la începutul anilor 80studiile științifice s-au axat în principal pe bolile deficienței nutriționale, dar începând din acel moment, au început să se concentreze tot mai mult asupra potențialului preventiv de alimente.

Ca urmare a acestor tendințe, în 1995, [NUME_REDACTAT] a promovat [NUME_REDACTAT] pe [NUME_REDACTAT] Funcționale, în Europa (FUFOSE), care a implicat aproximativ o sută de experți pe teme de nutriție și medicamente. Lucrarea a fost coordonată de către [NUME_REDACTAT] de Științe ale Vieții (ILSI), Europa și a dus la producerea documentului "[NUME_REDACTAT] pe [NUME_REDACTAT] din Europa" care conțin liniile directoare pentru identificarea alimentelor funcționale și pentru dezvoltarea unei abordări științifice ale lor, pe baza dovezilor necesare pentru a sprijini dezvoltarea de produse alimentare, cu efecte benefice asupra unei funcții biologice specifice. Din această [NUME_REDACTAT], Diplock (1999) a reușit să contureze prima definiție a alimentelor funcționale, care este încă acceptată și aprobată în Europa:

“Un aliment poate fi considerat ca fiind funcțional în cazul în care acesta este demonstrat satisfăcător de a afecta benefic una sau mai multe funcții țintă în organism, dincolo de efectele nutritive adecvate într-un mod care este relevant pentru oricare stare bună de sănătate și bunăstare și/sau de reducere a riscului de boli. Un aliment funcțional trebuie să rămână aliment și trebuie să demonstreze efectele acestuia, în cantități care sunt de așteptat în mod normal să fie consumate în dietă: nu este o pilulă sau o capsulă, dar o parte din modelul alimentar normal.”

Astăzi, cercetarea pe această categorie de alimente este încă în curs de desfășurare și este în continuă evoluție, ceea ce duce la definiții noi și cunoștințe despre proprietățile și efectele acestor produse pe care le poate avea asupra funcțiilor fiziologice ale organismului uman.

Bucătăriile culturale reflectă geografia, clima, precum și istoria locului în care cultura s-a dezvoltat. În cadrul fiecărei culturi (și în diferite regiuni în care cultura este dispersată), persoanele pot prefera anumite alimente, metode de preparare a alimentelor și combinații de alimente pentru mese și gustări.

Țineți minte că diversitatea în cultură este la fel de importantă ca și diversitate între culturi. Oamenii din același grup cultural sau etnic au tendința de a fi avut unele experiențe similare. Cu toate acestea, în cadrul fiecărui grup, persoanele fizice pot varia în funcție de venituri, clasă socială, religie, vârstă, educație, originea geografică, precum și de durata de timp pe care au trăit-o.

Având în vedere această diversitate între culturi, nu putem presupune că toți membrii unei culturi au aceleași stiluri de comunicare, credințe de sănătate și preferințele alimentare. Cunoștințe generale ale diferențelor culturale pot oferi un punct de plecare pentru discuții despre alimente și oameni din diverse culturi.

Diferențe între culturile alimentare – tradiții și trenduri

În general, diferitele culturi alimentare și diferențele culturale, nu sunt nici ușor de a analizat, nici de descris.Culturile sunt sisteme foarte complexe de diferențe. Se împletesc între ele, iar membrii lor sunt ghidați de către alegerile lor.Dacă veniți dintr-o cultură diferită, este adesea mult mai ușor să vă întrebați la alegerile ciudate și diferențele cu care vă confruntați. Nu devii conștient de tot, dar atunci când este vorba de alimente, confruntarea este aproape inevitabilă: trebuie să mănânci, chiar dacă te deranjează, atunci când ești supus la un cod de alimente diferit.

Printre diferențele de bază pe care multe culturi le folosesc în construirea de cultură alimentară, unele sunt experiențe gustative fiziologice (dulce, sărat, acru, amar, rece, cald, uscat, picant). Unii au de a face cu pregătirea (crud, fiert, prăjit). Altele se referă la atitudinile de bază (etos) în ceea ce privește relația cu natura și Universul (pur, necurat, sfânt, secular, autentic, sănătos, necesar). Însă alții se referă la legăturile sociale (tradiționale, publice, private, de lux, festive, de zi cu zi, exotice).

Cu alte cuvinte, nu este interesant doar ceea ce mâncăm, dar, de asemenea, cum, când, cu cine și de ce. Și toate aceste domenii se intersectează: tot ceea ce mâncăm, precum și modul în care am mânca, este influențat de către toate sistemele de înțeles.

În cazul în care se face o inovație tehnologică, ceea ce face noile produse posibile, sau în cazul în care un furnizor din străinătate își încearcă norocul cu produse străine, noul produs va fi vizualizat conform sistemului complex de interpretare care reprezintă o cultură.Acest lucru se întâmplă mai mult sau mai puțin în același mod ca atunci când, de exemplu, producătorii de automobile doresc să afle cum pot beneficia de noile tehnologii.

Cu toate acestea, culturile alimentare sunt mult mai complexe decât brand-urile.Interesul crescut în ecologie și metodele de producție ecologice sunt un exemplu de schimbare culturală.În acest sens, se observă că ecologia cu privire la alimente înseamnă ceva diferit în Franța și în Danemarca.În ceea ce privește metodele de producție, relația dintre produs și natură, ambele țări sunt conștiente de faptul că astfel de produse sunt blânde cu natura.

Dar atunci când problema este relația dintre produs și corp, prioritățile din cele două țări diferă: în Danemarca, se subliniază în primul rând că produsele sunt sănătoase, în timp ce în Franța, principala problemă este gustul mai bun.Astfel, o tendință care pare a fi împărtășită și omogenă, poate, pe o analiză suplimentară, să se dovedească a fi multiplă și divergentă.

În exemplul de mai sus, experiența pare să fie mai importantă pentru francezi decât realizarea, în timp ce acesta este opusul pentru danezi. Două raționalități diferite prevalează: raționalitatea daneză se bazează pe criterii științifice și juricidale pentru evaluare, în timp ce raționalitatea franceză este dominată de criterii senzuale estetice.

Criteriile culturale generale se fac, de asemenea, simțite atunci când consumatorii se referă la alte tipuri de produse. Dacă este o chestiune de brânză și carne, consumatorii francezi accentuează aspectul senzual, consumatorii danez pe cel factual.Deoarece senzația de gust joacă un rol mare în Franța, consumatorii francezi este mai puțin probabil să se lase influențați de argumente de igienă, care este o sursă de uimire pentru mulți scandinavi.

Aceste tipuri de comportament de consum sunt adânc înrădăcinate în diferite moduri de relaționare animalice, de viață și de moarte. Stridiile proaspete și carnea roșie sunt rareori apreciate în Danemarca, în timp ce în Franța exact carne roșie este percepută ca fiind mai mult în viață și, prin urmare, mai puternică și apetisantă.

Aspectul animalic este văzut ca ceva pozitiv în Franța și Spania, în timp ce asociațiile din Danemarca și Germania sunt mai mult în direcția de moarte și morbiditate.Reacția este una dintre dezgustși de aceea este de dorit se să ucidă fiecare urmă a ceea ce este dezgustător într-un proces de prăjire, fierbere sau pasteurizare. Astfel, animalul este transformat în ceva diferit: proteinele din care se compune. Săpând un pic mai adânc acest subiect, se constată că există percepții diferite ale distincției între om și animalic, ce susțin experiența consumatorului în culturile respective.

În țările nordice, oamenii vorbesc mai mult despre natura în om decât despre cultura față de natură, la fel cum mulți oameni încercă să se comporte în mod natural. Contrar acestui lucru, oamenii din țările catolice sunt mândrii de retorică și de fast și de a face cu bucurie uz de cultură și de așteptarea pentru seducție.

Francezii utilizează produsele alimentare mai intens ca un mijloc de comunicare, pentru că ei au un cod în care atât produsele alimentare, cât și limbajul joacă un rol important.Stăpânirea de nuanțe ale limbii franceze și a aprecierii principiilor bucătăriei franceze sunt cheia pentru integrarea într-o comunitate în care fiecare se simte atât de bine venit și are posibilitatea de a se deplasa, independent de ocupație, precum și de statutul social. Referințele de alimentație ideală sunt, practic, la fel pentru toate categoriilor de populație.

[NUME_REDACTAT] de asemenea, aproximativ același ideal alimentar este partajat între grupurile sociale. Cu toate acestea, acest ideal nu are același conținut sau semnificație ca și în Franța. Produsele alimentare și limba nu sunt angajate în aceeași măsură, în scopul de a scoate în evidență o expertiză, ritualurile alimentare sunt mai puțin impunătoare.

Un danez este inclus în comunitate fără a face, în mod necesar, un interes din alimente. Este acceptabil să mănânce singur și în grabă în mod frecvent și există mai puține ocazii de a mânca împreună și chiar și mai puține pentru mese rafinate.Astfel, ritualurile alimentare funcționează diferit. [NUME_REDACTAT], toată lumea este acceptată, indiferent de gustul individual.[NUME_REDACTAT], toată lumea trebuie să confirme starea lor de aderare și să își asigure locul lor arătând un angajament, precum și o cunoaștere de gust și estetică. Dar, așa cum am menționat, nu foarte mulți în ambele țări disting idealurile alimentare ale diferitelor grupuri sociale.

[NUME_REDACTAT] lucrurile stau în mod diferit, unde guvernează idealurile alimentelor franceze aristocrate, într-o parte a populației și cele daneze, cum ar fi idealurile de produse alimentare populare, în alta.Comparativ cu situația din Franța și Danemarca, cultura alimentară suedeză este mai puțin omogenă. Aceasta se referă mai puțin la comunitatea națională și are un grad mai mare de complexitate de la codurile locale și grupurile specifice.Astfel, culturile alimentare suedeze și franceze împărtășesc cererea pentru o confirmare de afiliere a unei persoane. Dar numai în câteva grupuri gustul și senzualitatea joacă un rol central. În general, aspectele nutriționale și naturale ocupă locul central în toate grupurile de identificare.Spre deosebire de Danemarca, acestea sunt departe de a avea referințe comune și merg, mai degrabă, în direcția de natural decât caracteristicile practice. Și preferințele gustului se referă mai puțin la personal decât la aspectele naturale și simple.

O mare parte din categoriile care sunt utilizate mai mult sau mai puțin conștient pentru o evaluare a calității produselor alimentare și meselor nu sunt obiective. Semnificațiile lor sunt conectate într-o structură specifică de cultură, care are mai multe în comun cu un sistem al unei planete mobile decât cu o comodă bine organizată, formată din sertare bine separate.Calitatea, formalismul, autenticitatea se referă la scara largă a diferitelor combinații specifice ale culturii. Autenticitatea, de exemplu, pe care danezul o căuta într-o masă este de multe ori o atmosferă relaxată, în timp ce suedezii vor căuta în primul rând, ceva de genul acesta în produse naturale.În consecință, ar trebui să fie clar că nu este suficient a face analize superficiale de dimensiuni individuale, stabilite în mod independent unul de celălalt într-o comodă, ca diagramele, unde formele de familiaritate, aspectul socialși gustul sunt luate din context.Toate dimensiunile sunt nu numai strâns legate, ele sunt, de asemenea, conectate complicat, ca o hologramă.

Diverse studii au încercat să discearnă mai bine obiceiurile alimentare ale francezilor și europenilor. Printre acestea, poate fi citat studiul Inca (studiul individual național în privința consumurilor alimentare) care a fost urmat de studiul Inca 2, de barometrul de sănătate – nutriție din 2002 și de proiectul DAFNE ( [NUME_REDACTAT] Networking sau rețea de date alimentare).

[NUME_REDACTAT] permite, în mod schematic, clasarea consumatorilor în diferite grupe ce definesc tipologii specifice. Proiectul DAFNE asigură monitorizarea obiceiurilor alimentare din zece țări europene (Germania, Belgia, Spania, Finlanda, Franța, Grecia, Italia, Norvegia, Portugalia și [NUME_REDACTAT]), pentru o mai bună înțelegere a opțiunilor consumatorilor. Această monitorizare a fost realizată sub forma culegerii de informații ce alcătuiesc o bancă de date actualizată cu regularitate. Sondajele și studiile respective evidențiază evoluția obiceiurilor alimentare, deloc stabile.

[NUME_REDACTAT]

Conform studiului Inca, au fost realizate șase tipologii de consumatori, aici fiind vorba de o abordare statistică ce permite reunirea, cu toate limitele pe care le implică acest demers, a atitudinilor alimentare convergente. Aceste șase tipologii sunt:

Micii consumatori diversificați.Reprezintă aproximativ 15% din populație, în principal femei(80%), cele mai multe dintre acestea având mai puțin de 45 de ani. Aporturile alimentare se situează sub 2000 de Kcal, iar meniurile sunt compuse în general din produse lactate, legume, fructe, cereale și leguminoase, cu adaosuri nesemnificative de carne și grăsimi animale. Fructele sunt consumate în mod regulat, iar această categorie suferă uneori de stări de oboseală inexplicabile, provocate de deficitul de aport în elemente nutritive, în special în vitamine și minerale.

Marii consumatori diversificați. 14% din populație se regăsește în această

categorie, formată în principal din bărbați cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani. Aporturile alimentare destul de diversificate sunt mai degrabă bogate în calorii, acestea situându-se în jurul valorii de 3000. Consumul de carne este destul de considerabil, la fel cel de pâine și uneori de sosuri și produse zaharoase. Mediul sociocultural al acestui grup este considerat drept unul destul de elevat. Practic, una din două persoane din acest grup este supraponderală. În general se remarcă un deficit de aporturi în nutrimente și micronutrimente.

Consumatorii standard.Reprezintă în medie 27% din populație și majoritatea sunt persoane adulte. Acestea au o alimentație considerată drept „tradițională” în raport cu cea practicată în Franța: circa 40% dintre aceste persoane sunt supraponderale, surplusul de greutate fiind parțial legat de un sedentarism însemnat.

Consumatorii tineri. Acordă puțină atenție alimentației lor. Este vorba, în marea majoritate, despre bărbați cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani. Biscuiții, pastele, sucurile acidulate sau ciocolata nu le provoacă îngrijorare. Rația calorică zilnică este de aproximativ 2300 Kcal. În cazul în care obiceiurile alimentare ale tinerilor nu se modifică, consecințele acestora riscă să le afecteze sănătatea.

Micii consumatori grăbiți. Acest grup este reprezentat de aproximativ 18% din populație, majoritate fiind formată din femei tinere (70%). Diversificarea alimentară nu constituie o caracteristică și tendința este aceea de a consuma mâncăruri preparate rapid, deja gătite și putând fi consumate imediat și produse de panificație. Persoanele din această categorie nu par foarte interesate de calitatea produselor alimentare, fiind totuși preocupate de greutatea lor, foarte puține dintre acestea fiind supraponderale sau obeze. La nivelul acestui grup pot apărea diverse probleme legate de procreere ( dat fiind numărul mare de femei) sau dezechilibre nutriționale ce pot fi prejudiciabile în perioada sarcinii.

Marii consumatori monotoni. 11% din populație face parte din acest grup, reprezentat în principal de bărbați cu un nivel socioeducativ relativ scăzut. Preferințele se îndreaptă spre produsele grase consumate în exces, în special mezeluri dar și băuturi alcoolizate și cafea. În această categorie, proporția persoanelor supraponderale și obeze este considerabilă. Dezechilibrele alimentare sunt însemnate la această categorie care se caracterizează printr-un consum redus de legume și fructe proaspete. O asemenea alimentație prezintă riscuri pentru sănătate.

Barometrul sănătate și nutriție 2002

Acest instrument oferă rezultate interesante în privința consumului și comportamentelor alimentare ale francezilor, pornind de la o anchetă realizată asupra unui eșantion reprezentativ de 3153 de persoane cu vârste cuprinse între 12 și 75 de ani.

În privința felului în care sunt repartizate mesele, 9 din 10 francezi fără deosebire de sex sau venituri, declarau că au consumat trei mese în ajunul zilei în care au fost chestionați; această practică depinde însă de vârstă și devine mai frecventă după vârsta de 18 ani.

Mai mult de 9 din 10 francezi preferă să servească micul dejun, dar pentru 14% dintre ei acesta este alcătuit doar dintr-o băutură. Femeile își structurează micul dejun mai bine decât bărbații.

În ceea ce privește masa de prânz, aceasta este cuprinsă pentru mai bine de o treime dintre persoanele chestionate, din trei feluri de mâncare, femeile orientându-se în număr mai mare decât bărbații, doar spre două feluri.

Cina este compusă pentru mai bine de o treime dintre persoane, din două feluri de mâncare și o porție aproape egală își alcătuiește această masă din trei feluri de mâncare.

Referitor la consumul de alimente între mese, acest obicei este definit de servirea a cel puțin unei gustări între cele trei mese principale, porțiile repetându-se de mai multe ori în cadrul acestei ocazii.

În ceea ce privește înțelegerea mesajelor nutriționale transmise, acestea sunt tot mai bine sesizate de femei, fără a fi însă și aplicate în mod automat. Există în acest sens diferențe notabile în funcție de vârstă, dar independent de sex, preocupările în privința sănătății legate de alimentație sporind o dată cu înaintarea în vârstă; tinerii sunt mai atrași de produsele zaharoase și de gustări.

În ceea ce privește consumul de băuturi, cel al produselor alcoolizate a scăzut din 1996 până în 2002, iar cel de apă minerală și de apă de izvor a crescut. Tinerii sunt atrași de sucurile de fructe, de băuturile gazoase și de siropuri.

Mediul în care se servesc aceste mese evoluează. Se observă că aproape o jumătate din persoanele care trăiesc în familie consumă singure micul dejun, căruia îi alocă în medie 15 minute. În 92,5% din cazuri micul dejun este luat la domiciliu și aproximativ 1/5 dintre aceste persoane se uită în același timp la televizor. Masa de prânz este servită în familie de 2/3 dintre persoanele care nu trăiesc singure și dureză în medie 37 de minute, 12% dintre respondenți consacrându-i mai puțin de un sfert de oră. O treime dintre acești consumatori se uită la televizor pe durata acestei mese. Cina este principala masă servită în familie (86,2%). Durează în medie 39 de minute, dar 1 din 2 persoane se uită la televizor în același timp.

Autorii acestei anchete remarcă faptul că 1 francez din 3 optează pentru patru mese cotidiene, gustarea fiind luată după – amiaza și fiind preponderentă mai degrabă în rândul femeilor, fapt motivat probabil de prezența acestora acasă și de tendința lor de mânca mai puțin la prânz.

Se observă o simplificare a meselor și o restrângere a diversității alimentelor consumate, dar, lucrul încurajator, modelul alimentelor tradițional francez rămâne încă prezent, cu cele trei mese principale ale sale servite încă în familie, la scară largă. Televizorul devine însă din ce în ce mai prezent.

Diverse organisme oficiale au drept misiune observarea evoluției consumului alimentar al francezilor la domiciliu și la locul de muncă.

Tabelul de mai joc prezintă rezultatele simplificate oferite de raportul parlamentar prezentat de [NUME_REDACTAT], relevând tendința de consum al diverselor produse alimentare:

Tabel 1.2.Produse alimentare al căror consum a crescut

Proiectul DAFNE

[NUME_REDACTAT] a fost creată o bancă de date care permite analiza evoluției consumurilor alimentare în diferite țări europene. Au putut fi astfel evidențiate câteva tendințe importante.

În timp ce deosebirile dintre țările din Nord și cele din sud au tendința să se estompeze progresiv, anumite particularități continuă însă să se mențină: în Nord, un consum mai mare de alimente grase sub forme de margarine sau de grăsimi animale, iar în Sud consumul de substanțe grase se face mai ales sub forma uleiului de măsline (Grecia, Italia și Spania). Consumul de legume și fructe are tendința să se uniformizeze, înregistrându-se o creștere a aporturilor în Nord. Există totuși diferențe sociale în toate țările și fructele sunt mai puțin consumate în straturile sociale defavorizate. În ceea ce privește băuturile alcoolizate și nealcoolizate, consumul acestora este mai mare în Europa de Nord și Centrală. Vinul este mai în vogă în Franța, în Germania și în Finlanda se consumă mai mult berea; băuturile acidulate în schimb, sunt mult mai consumate în Norvegia și în [NUME_REDACTAT].

Au fost definite marile grupuri de consumatori:

Primul corespunde acelora care cumpără alimente variate, fructe și legume, cereale, carne, pește, produse lactate. Pensionarii au o tendință crescută de a se integra în acest prim grup, spre deosebire de cei care se află în câmpul muncii și care respectă mai puțin recomandările legate de diversificare. Al doilea grup se caracterizează în principal prin cumpărarea de alimente deja preparate, băuturi și printr-un consum mai redus de produse vegetale. Locuitorii zonelor urbane și semiurbane fac parte mai degrabă din acest grup, la fel și familiile cu copii.

Aceste studii și anchete nu oferă, desigur, decât o imagine parțială pentru că particularitățile individuale, sociale și culturale sunt foarte mari. Astfel de analize permit însă o mai bună orientare anumitor tipuri de recomandări nutriționale, în cadrul politicilor de prevenție sanitară.

Importanțaalimentațieiîndezvoltareauneipersoane din punct de vedere biologic, psihologic, emoțional și social

Acțiunea de a mânca este una complexă, în sensul sociologic al termenului exprimat de [NUME_REDACTAT]. Odată cu ea intervine o problematic a cumpărării mâncării, fără ca individului să îi fie foame și o problematic fiziologică cât timp este prezentă foamea.

Procesul psihosociologic începe cu alegerea produselor și se încheie cu încorpoarea, ansamblul fiind supus unor influențe numeroase.

Omul își procură hrana diferit în funcție de cadrul sociocultural în care trăiește, toate actele de nutriție înscriindu-se inițial într-un context predeterminat în același timp din punct de vedere familial (cultural și social) și personal, cu moștenirea genetic responsabilă de unele reacții adverse, de intoleranțe sau alergii la anumite alimente.

Modelul bio-psiho-social a fost propus de către psihiatrul elvețian [NUME_REDACTAT] în anul 1977, acesta reprezentând o concepție holistică ce integrează în explicarea sănătății și bolii 3 categorii de factori care interacționează – fie negativ= patogeneza, fie pozitiv = salutogeneza – și a căror abordare cu metode specifice fiecăruia dintre acești factori (de către biologi, medici, psihologi, sociologi și alte specialități) contribuie la păstrarea/restabilirea sănătății. Acest model a fost precedat multă vreme de către modelul biologic (biomedical) al bolii deoarece acțiunea factorilor biomedicali, mai ales în bolile somatice, boli de care se interesează aproape exclusiv [NUME_REDACTAT] (Marks -2002) – a fost evidențiată cu mai multă ușurință, constituind, de fapt, elementul care este implicat cel mai direct și care poate contribui exclusiv la apariția bolii (de exemplu, o fractură).

Cei mai mulți dintre medicii practicieni continuă să utilizeze, și în zilele noastre, chiar și după recunoașterea valabilității – necontestate a modelului bio-psiho- social (MBPS), în plan diagnostic și terapeutic exclusiv modelul bio medical, aflându-se pe o poziție considerată ca o "biologizare" a bolii (atitudine biologizantă). Aspectele legate de cei trei factori: biologici, psihici și sociali sunt:

Factorii biologici

Sunt reprezentați de stimuli externi cu caracter fizic (ex. radiațiile solare – insolația), chimic (ex. intoxicația cu CO) și microbiologic (bacterii, virusuri, paraziți, și alte microorganisme) ce participă la apariția bolii.

Deoarece boala apare foarte des ca rezultat al unei evoluții interne a proceselor sale constitutive biologice (ex. diabet zaharat) accelerată sau încetinită de factorii externi biologici (ex. consum de dulciuri) și/sau psihosociali (ex. concediere, divorț, stresuri zilnice minore, compensate prin consum de dulciuri), factorul biologic trebuie considerat și din perspectiva sa „internă" de expresie a terenului biologic al individului ce va fi afectat de boală.

Din perspectivele salutogenezei, acest teren biologic reprezintă resursele sănătății iar din perspectiva bolii, terenul de organ „meiopragic" (cu o fragilitate la nivelul unor structure considerate ca „locus minoris resistentiae"), pe care se grefează acțiunea nu numai a factorilor psiho-sociali, ci și a celor biologici eterni. De exemplu, un ulcer este agravat de reactivarea bacteriei [NUME_REDACTAT], pe lângă acțiunea combinată a factorilor psihologici și sociali ce exprimă reacția bolnavului la un conflict social (ex. campania electorală a unui candidat). La rândul său acest „stres electoral" se concretizează și printr-un comportament cumulând alți factori de risc pentru boala respectivă (ex. fumat excesiv, consum crescut de cafea și alcool).

Cele menționate anterior tind să lărgească accepțiunea de factor biologic prin evidențierea numeroaselor sale interacțiuni cu ceilalți factori fundamentali ai sănătății și bolii: psihic și social, care îl modelează în permanență, putând să producă uneori modificări calitative, care să îi confere o nouă dimensiune (de asemenea biologică) dar capabilă să inducă un alt mod de relaționare de același tip sau cu altă configurație psiho socială.

Spre exemplu, pentru a ilustra această afirmație anterioară, putem analiza situația unui bolnav care face uninfarct miocardic în urma unui stres major (concediere) pe un teren biologic favorizant (tatăl decedat infarct miocardic). Acest teren biologic anterior infarctului se modifică considerabil (agravarea bolii după infarctul recent) devenind mult mai sensibil la o serie de factori externi organo-specifici precum efortul fizic excesiv, fumatul, etc. Totodată, în plan psihologic survine apariția unei depresii secundare infarctului care constituie un factor agravant pentru pronosticul rezervat al bolii, mai ales dacă factorii psihosociali -reprezentați de consecințele concedierii și greutățile materiale consecutive bolii – își exercită presiunea lor tot mai crescută iar suportul social ar putea să fie minim sau chiar absent (văduv sau divorțat).

Absolutizarea factorilor biologici a generat, însă, un model biomedical de abordare a bolnavilor care poate fi rezumat în tabelul de mai jos (modificat după Restian) prin:

Tabel 1.3.[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] biologizante în explicarea bolii, proprii corpului medical se manifestă prin absolutizarea factorilor de teren (ereditari) și/sau dobândiți -un diabet insulinic apărut după o parotidită urbană, cu complicație pancreatică, implicând distrugerea celulelor Langerhans, dar acest debut al unui astfel de diabet insulinic poate fi grăbit printr-o alimentație bogată în dulciuri și de către stresuri majore.

Factorii psihologici

Acești factori sunt reprezentați cel mai adesea de stresul psihic dar și de vulnerabilitatea psihică pe care o are individul (trăsăturile de personalitate sunt cele care favorizează instalarea distresului și efectele nocive ale acestuia).

Rolul factorilor psihologici este de domeniul evidenței clinice, inclusiv prin considerareaunor date furnizate de epidemiologie și, desigur, de cercetarea experimentală. Dinpăcate, observațiile clinice nu pot fi invocate cu certitudine în toate cazurile -chiar dacă apar convingătoare – ca în cazul paralelismului dintre evenimentul biografic și evoluția bolii (V. Kourilsky) sau riscului pentru sănătate generat de modificările de viață, însumate după modelul scalei Holmes și Rahe.

Totuși, se poate vorbi de faptul că rolul stresului psihic este admis de toată lumea (în special distresul ca factor declanșant sau coparticipant în declanșarea și agravarea bolilor) astfel încât vom încerca în tabelul 2 să prezentam o sistematizare a unora dintre principalele "contribuții" ale stressului psihic în patogeneză subliniind faptul că acest rol este mijlocit de punerea în mișcare a unei mașinării complexe de mecanisme psiho–neuro–endocrino-imune ce răspund de efectele somatice (psihosomatice) ale distresului.

Tabel 1.4.Rolul factorilor psihologici în patogeneză

Acțiunea stresului asupra comportamentului somatic al organismului,provoacă boală decât la nivelul unor structuri "fragile" predispuse. În cadrul unui stres psihosocial general, ca de exemplu în calamități naturale sau sociale (războaie, revoluții) – unii indivizi se îmbolnăvesc de ulcer, alții fac infarct, dar rămân destui neafectați de boală.

Factorii sociali

Acest tip de factori acționează în mod frecvent, prin intermediul factorilor psihici, generând stresuri psiho-sociale (omul este o ființă ce nu poate trăi singură).Tuturor acestor lucruri levom reda succint rolul lor în sănătate și boală în tabelul 3.

Trebuie menționat și faptul că [NUME_REDACTAT], în anul 2002, ne furnizează unele exemple ce ne pot sugera o necesară și posibilă demarcație, în cadrul sintagmei „psihosociali":

Factorii sociali, ce exprimă suportul social, dar și presiunea socială, ca un context cu totul extern;

Factorii psihologici, ca o expresie a unui teren psihic cu o rezonanță specific individului (indusă genetic sau biografic), la interacțiunea acestuia cu mediul extern (sociali dar și natural/artificial);

După o astfel de delimitare ar urma să ne așteptăm ca implicarea sociologilor și psihologilor să se facă cu precădere la nivelul fiecăreia dintre cele două laturi (cu randament maxim în cercetare) dar, în practica celor care se ocupă de [NUME_REDACTAT], cel mai adesea apropierea teoretică a celor două domenii nu solicită în mod expres înființarea unor „tabu-uri" în acest sens.

Tabel 1.5.Factori sociali implicați în sănătate și boală.

Deși este considerat încă viabil, modelul bio-psiho-social tridimensional al lui Engel,începe să acumuleze și unele critici, aceste critici fiind aduse de cătreArmstrong în anul 2002, dar menținerea lui ca reper fundamental pentru înțelegerea sănătății și bolii este deosebit de necesară, în plus, el a fost îmbogățit cu adaosuri precum factorii ecologici (Ikemi) sau spirituali (Poldinger).

Figura 1.1. Modelul bio-psiho-social tridimensional

Capitolul 2

Filosofiasimplitățiivoluntare

2.1.Viața modernă și patologiile ei

2.1.1. Caracteristicile vieții moderne: anxietate și depresie

[NUME_REDACTAT] în care trăim, particularitățile și caracteristicile acesteia, nesiguranța resimțită în mod periodic, determină ca din ce în ce mai mulți indivizi să se confrunte cu acest fenomen numit anxietate.

Comportamentul anumitorpersoane este guvernat de frică, ele fiind conștiente de aceste lucruri, pe când alții nici nu bagă de seamă faptul că frica le conduce viața. Cei ce nu conștientizează această teamă, pot să călătorească, au succese profesionale, pot vorbi în public, au o viață de familie corespunzătoare.Și totuși sunt mereu supraîncordați și speriați, chiar dacă fricile lor sunt umane (frica de anumite insecte, de spații închise, etc).

Fensterheim și [NUME_REDACTAT] (1984) sunt de părere că orice teamă care este atât de puternică încât împiedică persoana să îndeplinească o acțiune este, de fapt, o reacție cu caracter patologic.

Anxietatea este definită ca o teamă difuză, fără obiect bine precizat, în timp ce fobia este definită ca fiind o teamă cu obiect bine precizat (de animale, de furtună, de înălțime etc.).

Cei doi autori menționați anterior sunt de părere că putem include în cadrul fobiilor și frica cu caracter mai abstract, cum ar fi frica de responsabilitate, de pierdere a controlului, de a lua parte la evenimente sociale, de a fi singur sau de a fi respins.

Terapeuții de orientare comportamentalistă și cognitiv‑comportamentală pornesc, în terapia comportamentelor, de la următoarele premise:

Majoritatea comportamentelor de tip anxios sunt învățate (dacă nu cumva chiar toate). Din acest motiv, chiar dacă vi se pare că aveți teama de când vă știți, vă puteți dezvăța de ea.

În cazul în care un comportament de tip anxios sau fobic este dezvățat (se decondiționează) nu apar alte frici care să-l substituie, ci, dimpotrivă, persoana obține o mai bună adaptare la mediu.

Reacția anxioasă este o deprindere greșită și, ca orice deprindere greșită, ea se poate modifica.

Cu ajutorul unor cunoștințe speciale, al unor antrenamente psihologice bazate pe gândire, imaginație și voință, comportamentele de tip anxios pot să dispară în câteva luni (nu în câțiva ani).

Nu trebuie să vă închipuiți că vă veți elibera chiar de orice teamă, dar veți fi capabili să vă controlați teama, să îi faceți față.Temerile iraționale blochează viața și activitatea oamenilor, indiferent de vârstă, împiedicându-i să învețe, să lucreze, să călătorească, într-un cuvânt, să trăiască normal.

O persoană poate renunța la o serie de obiective importante pentru dezvoltarea sa emoțională și intelectuală datorită anxietății (teamă fără obiect bine precizat) sau a fricilor de tip fobic, cum ar fi stabilirea unor relații interpersonale apropiate, alegerea unor profesii dorite sau de a trăi o viață agreabilă, plină de satisfacții. Ceea ce vrea să însemne că fricile iraționale pot face dintr-o persoană sănătoasă și inteligentă o persoană infirmă.

Fensterheim și [NUME_REDACTAT] susțineau faptul că cei ce doresc să se debaraseze de teamă trebuie să aibă în vedere câteva lucruri, și anume:

Oamenii trebuie să fie conștieți de faptul că nu sunt singurii care suferă de aceste fobii, că nu sunt un caz unic și irecuperabil pentru că există milioane de oameni care suferă de frici iraționale și care își spun că ceva este în neregulă cu ei.

Niciodată nu este prea târziu să te schimbi. Fensterheim relatează printr-un exemplu faptul că cel mai vârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teama de a părăsi [NUME_REDACTAT]‑ul avea 90 de ani. După ce a făcut psihoterapie, acesta a fost capabil să zboare cu avionul la Washington pentru a-și vedea nepoții.

Chiar și fricile și fobiile vechi, fixate încă din copilărie, pot fi tratate dacă subiectul parcurge următoarele etape:

Pentru a depăși sau rezolva o problemă trebuie, în primul rând,să știi cu ce anume te confrunți și cât de grav este. Descoperirea naturii temerii respective. Unele frici sunt evidente (de avion, de lift, de a merge singur pe stradă etc.), în timp ce altele sunt ascunse, cum ar fi, de pildă, teama de a fi respins (fobia socială).

Anxietatea și fobiile sunt frici învățate, iar acest lucru trebuie conștientizat de către subiect pentru a putea descifra modul în care funcționează ele,ce reacții fiziologice produc, cum influențează ele viața individului și ce anume face subiectul pentru a putea înlătura aceste fobii. Astfel, subiectul trebuie să realizeze faptul că întrezărește pericole uriașe, deși acestea sunt minore, sau poate să își imagineze chiar pericole care nu există, cât și măsura în care fricile respective îl împiedică să întreprindă diverse lucruri pe care ar dori să le facă.

Soluția pentru eliberarea de aceste fobii și de anxietate este urmarea unui program de terapie comportamentală și cognitiv‑comportamentală, care constă mai ales din tehnici de desensibilizare și de modificare a stilului de gândire. Cu alte cuvinte, ceea cetrebuie făcut, este să facă acele lucruri pe care dorește să le facă pentru a nu se mai teme de ele.

O soluție pentru combaterea acestor fobii este ca subiectul să‑și modifice stilul de viață, învățând să trăiască împreună cu fricile sale sau să se elibereze complet de ele.

Programele de combatere a fricii trebuie învățate împreună cu terapeutul și aplicate la situațiile de viață. În același timp, un loc important în cadrul stărilor anxioase îl ocupă și actualizarea disponibilităților psihice latente prin intermediul unor antrenamente speciale, cum ar fi, de pildă, cele de relaxare sau autohipnoză.

Despre această frică se vorbește încă din cele mai vechi timpuri, oamenii suferind de acest lucru.Exemple de acest gen putem găsi atât în istorie cât și în literatură.Medicul grec Hipocrate amintea de Damocles, care nu putea trece pe lângă o prăpastie sau pe un pod. Shakespeare, în piesa „Neguțătorul din Veneția”, vorbea despre fobia de pisici, iar mai târziu Descartes se referea la trăirea ciudată a unor oameni care nu suportau mirosul de trandafir sau intrau în panică la vederea unei pisici.

Deși aceste simptome sunt vechi de când lumea, abia la jumătatea secolului al XlX‑lea ele au fost considerate ca aparținând domeniului clinic.

Teoria psihanalitică, teoria comportamentalistă și cea cognitivistă relatate de Freudsunt dintre cele mai interesante teorii explicative ale comportamentelor de tip anxios sau fobic.Freud era de părere că fobiile reprezintă un mecanism de apărare ale eului, menit să protejeze ființa umană împotriva unei anxietăți inconștiente mult mai profunde, anxietate rezultată în urma nerezolvării complexului Oedip (care se referă, în esență, la dragostea și dorința sexuală a copilului pentru părintele de sex opus).

Cazul micului Hans,a rămas celebru în istoria psihanalizei, acesta având o fobie de cai (copilul refuza să meargă pe stradă de teamă că l‑ar putea mușca un cal). Freud a analizat acest caz și a ajuns la concluzia că în spatele fobiei de cai se ascundea teama inconștientă a copilului că va fi pedepsit de tată (prin castrare) pentru dorința sa erotică față de mamă.

În timpul curei analitice subiectul lucrează asupra sa pentru a scoate la iveală din inconștient complexele și conflictele nerezolvate. Anxietățile și fobiile dispar, pe măsură ce aceste complexe și conflicte de natură inconștientă sunt aduse la lumină, pentru că subiectul nu mai are nevoie de ele ca mecanisme de apărare.

Un dezavantaj alterapiei psihanalitice este acela că ea durează un timp foarte îndelungat, în jur de 2 ani, iar rezultatele nu sunt foarte sigure pentru anumite categorii de subiecți. Pacienții potriviți pentru psihanaliză trebuie să aibă un nivel intelectual și cultural ridicat, o vârstă relativ tânără ‑ până la 35 de ani ‑, timp liber și o situație materială care să le permită să facă față costurilor terapiei.Un aspect pe care psihanaliștii îl relatează este că oamenii sunt neajutorați până în momentul în care reușesc să dezgroape toate conflictele de natură inconștientă produse în copilărie, psihologii comportamentaliști sunt de părere că frica reprezintă un comportament învățat.

Întrebările pe care comportamentaliștiile au în vedere sunt diferite de cele ale psihanaliștilor, acestea fiind întrebări precum:

„De unde știe/a învățat subiectul să se teamă?”

„Ce anume îl poate convinge să se dezvețe de frică?”

Cele mai cunoscute experimente clasice în urma cărora a rezultat că reacțiile emoționale pot fi învățate și dezvățate, sunt cel al lui J.B. Watson (1920), întemeietorul teoriei comportamentaliste, care, împreună cu colaboratoarea sa [NUME_REDACTAT], au reușit să-i provoace unui copil de 11 luni (Albert) teamă de șobolani albi și cel al lui [NUME_REDACTAT] Jones, care a demonstrat faptul că se poate utiliza condiționarea și pentru a elibera subiectul de teamă.

Problema cu care cercetătorii care au realizat astfel de experimente s‑au confruntat a fost aceea că, dacă fricile pot fi înlăturate, de ce persistă ele totuși în situațiile de viață? [NUME_REDACTAT] încercat să ofere un răspuns la această întrebare și a propus pentru explicarea comportamentului anxios și fobic o teorie în două trepte sau etape:

Prima etapă : Subiectul învață să se teamă prin intermediul condiționării. O dată ce teama s‑a fixat, subiectul are tendința de a se elibera de aceasta.

A doua etapă: Subiectul învață foarte repede cum se poate elibera de teamă prin intermediul a două tehnici:

Evitarea pe cât posibil a situației care declanșează această teamă – de exmplu: persoanele care se tem să călătorească cu avionul vor prefera trenul;

Ieșirea cât mai rapidă din această situație anxiogenă, atunci când subiectul a intrat în aceasta – subiectul se urcă în metrou, intră în panică și coboară la prima stație.

De fiecare dată când subiectul va utiliza una din strategiile respective anxietatea sa scade, dar, în schimb, vor apărea tot mai frecvent modelele de comportament evitare‑evadare și acest lucru are drept consecință faptul că subiectul caută să nu se expună situațiilor care declanșează comportamentul de tip fobic anxios.

[NUME_REDACTAT] unui studiu realizat de Institutul englez pentru [NUME_REDACTAT] făcut pe 37.000 de englezi arată că unul din trei oameni se simte deprimat și suferă din cauza stărilor proaste. Depresia nu este o boală pe care o dobândim sau nu de-a lungul vieții. În jur de trei milioane de persoane din [NUME_REDACTAT] și peste 17 milioane de americani sunt deprimați, numărul femeilor ce au depresie fiind de trei ori mai mare decât al bărbaților. Acestea consumă 20 milioane de antidepresive în fiecare săptămână și au 50 milioane de zile libere de la servici în fiecare an din această cauză. Costurile naționale sunt de 3-5 miliarde lire sterline.

Tot mai mulți oameni sunt deprimați și suferă în mare parte a timpului. Un sondaj realizat de Institutul pentru [NUME_REDACTAT] (Sondajul ONUK), care a

implicat 37.000 englezi, arată că „unul din trei oameni se simte deprimat și suferă din cauza stării generale proaste”.

Cu ajutorul acestui citat putem înțelege de ce nu se dorește a apela la terapii naturale și de ce produsele pe bază de plante sunt considerate a fi buruieni, iar dacă avem în vedere și faptul că produsele de sinteză au și rolul de a aduce noi boli, care ar aduce un surplus de medicamente în stomacul omului fie pentru, ficat, pancreas și mai ales, pentru inimă și creier, putem conștientiza cât sunt de dezagreate produsele naturale, mai ales cum sunt prezentate de adevărați titani din domeniu:

Schreiber, în “Vindecă stresul, anxietatea și depresia fără medicamente și fără psihanaliză”

[NUME_REDACTAT], în “Factorul omega 3. Dieta revoluționară omega 3 pentru sănătatea creierului și împotriva depresiei”

[NUME_REDACTAT], în “Gândești așa cum mănânci – noua alimentație optimă pentru creier”.

Pe lângă cei trei autori enumerați anterior sunt mulți alți medici, psihologi și profesori care au lucrări și studii clinice ce demonstrează clar că medicamentele de sinteză sunt din păcate, din ce în ce mai utilizate și foarte rar asociate cu produse naturale, în mod deosebit cu cele ce conțin enzimele necesare organismului uman. Multe dintre stările de stres sau de anxietate duc în cele din urmă la stări de depresie.De aceea uleiul omega 3 & 6, este determinant în sănătatea creierului și luptă foarte bine și sigur împotriva depresiei.Datorită deficitului de omega 3 & 6 în alimentație apare și ADHD-ul la copii și chiar la unii adulți.Studii clare arată că acești copii (neastâmpărați, ce nu stau liniștiți la masă, vorbesc prea mult sau deloc, imprevizibili, cu deficiențe de vorbire, agitați, distructivi, fără răbdare, cu accese de furie, sfidători, iritabili, care mint etc.) pot fi tratați numai printr-o alimentație corectă.

O strategie nutrițională administrată copilului este suficientă pentru a fi evitată starea de anxietate prin însănătoșirea creierului, evitându-se o eventuală depresie.

Depresia esteconsiderată a fi o boală a întregului organism. Ea afectează corpul, sistemul nervos, dispoziția, gândurile și comportamentul. Depinde foarte mult de felul în care ne hrănim, cum dormim, ce simțim pentru propria persoană și felul în care reacționăm și gândim despre persoanele și viața din jurul nostru.

Aceste simptome pot persistadestul de mult timp, uneori chiar ani.Există mai multe tipuri de depresie ceau simptome variabile, severitate, duritate diferite. Depresia a devenit o problemă medicală comună care afectează atât tineri cât și bătrâni și este de două ori mai des întâlnită la femei.

Simptomele persoanelor care suferă de această boală sunt de a se retrage și a se ascunde de societate, pierzând interesul pentru ce-i înconjoară și nesimțind plăcere pentru nimic.

Simptomele omului depresiv sunt următoarele:

oboseală,

dereglarea somnului,

schimbarea apetitului,

dureri de cap,

dureri de spate,

tulburări digestive,

neliniște, iritabilitate,

nervozitate,

sentimente de neputință,

gânduri de moarte.

Sunt două tipuri majore în clasificarea depresiilor:

unipolare,

bipolare.

Depresiile sunt tulburări care produc dezechilibre ale creierului, dar și ale sistemului imunitar. Dezechilibrele creierului sunt datorate neurotransmițătorilor emoționali:

Serotonina – care influențează starea emoțională.

Adrenalina și noradrenalina – formate din dopamină, care influențează modularea și transmiterea impulsurilor nervoase.

În afara deficitului de triptofan, nivelurile scăzute de serotonină au drept cauză și alte motive, precum: insuficiența testosteronului (la bărbați), insuficiența de estrogeni (la femei), carențe de vitamine și minerale, lipsa exercițiului fizic, variații ale glicemiei, lipsa de lumină naturală, acest lucru fiind demonstrat și prin intermediul cercetărilor realizate în ultimii ani.

Suplimentarea cu triptofan corectează indispozițiile. [NUME_REDACTAT], profesor de medicină la [NUME_REDACTAT] Infirmary din Newcastle, [NUME_REDACTAT], a ajuns la concluzia că suplimentarea triptofanului conduce la o creștere a sintezei serotoninei în creier, îmbunătățind indispozițiile în aceeași măsură ca și medicamentele antidepesive, dar fără efecte secundare”. De aici rezultă faptul cădepresia înseamnă deficiență de triptofan. Medicamentele de sinteză care inhibă formarea triptofanului fac numai rău și duc la sinucidere.

Plante și produse care se pot utiliza în prevenirea și combaterea depresiei:

Roinița– pentru protecția tubului digestiv în timpul perioadelor și situațiilor stresante.

Sunătoarea–nu se folosește în combinație cu antidepresivele sau alte medicamente ce interacționează cu inhibitori MAO.

Echinacea– stimulează imunitatea organismului.

Passiflora– foarte multe afecțiuni digestive cum ar fi dispepsia, gastrita hiperacidă, colita de fermentație, sindromul colonului iritabil, pot fi prevenite (inclusiv recidiva lor) prin ținerea sub control, cu ajutorul passiflorei, a nivelului de stres psihic.

Cătina– asigură aportul optim de nutrienți și substanțe bioactive necesare în dietele care mențin integritatea funcțiilor fiziologice ale organismului, ameliorează activitatea sistemului imunitar și adaptogen (combaterea efectelor negative ale stresului).

Topinambur– conține inulină, polizaharid cu funcție prebiotică importantă.

2.2. Simplitatea voluntară ca soluție existențială– fenomenul de

Downshifting

”Simplitatea voluntară” se referă la modul în care oamenii aleg – de bunăvoie, nu constrânși de sărăcie, de programele de austeritate ale guvernului sau de închisoare să-și limiteze cheltuielile pe bunuri de consum și servicii și să cultive surse nematerialiste de satisfacție și sens al vieții.

Simplitatea voluntară prezintă diferite niveluri de intensitate, pornind de la niveluri modeste (oameni care își reduc stilul de viață consumist, dar nu trec la viteza întâi) la simplificarea puternică (oamenii își restructurează puternic stilul de viață) apoi la simplificarea holistică.

Unul din paradoxurile notate de [NUME_REDACTAT] este că pentru cei bogați, respingerea simbolurilor succesului este acceptabilă doar ”atâta vreme cât poți etala semne ale sărăciei într-un fel care nu lasă nici o urmă de îndoială că ești putred de bogat.”

Aici se pot încadra toți cei care aderă la anumite norme ale simplității voluntare, dar nu o fac în alte domenii. Aici pot fi încadrați și cei care se îmbracă cu haine de câteva sute de dolari dar dețin case de milioane de dolari. Cazul lui [NUME_REDACTAT] e notabil: el se îmbracă de 299,5 $, însă casa sa valorează peste 100 milioane $.

Cheia simplității voluntare constă în a trăi într-un mod care este în aparență simplu și în esență bogat. Acest stil de viață presupune reducerea alimentelor consummate – și nu numai-, conștientizarea importanței mediului, dorința de întoarcere la un stil de viață și la un mediu de lucru care sunt mult mai bine conectate laturii umane; presupune intenția de a valorifica potențialul nostru uman – atât din punct de vedere psihologic cât și din punct de vedere spiritual – în legătură cu ceilalți. Valorile ce se află în strânsă legătură cu simplitatea voluntară radiază atingând probleme globale (conservarea resurselor mediului, esența umană) dar și aspecte apropiate de mediul personal (autodeterminarea, dezvoltarea personală).

Simplitatea voluntară reprezintă o transformare individuală, o înclinație spre moderație și lucru asupra sinelui și corespunde unui mod de viață ce urmărește o reorientare și o limitare a dorințelor. Aceasta desemnează eliberarea oamenilor de activitățile neesențiale, care saturează viețile moderne în cultura de consum orientată asupra muncii, în sens opus către ceea ce îi îmbogățește și îi inspiră. Reflectă totodată emergența unei mișcări anticonsumiste și antimaterialiste și ilustrează formarea unor nișe de exprimare alternativă.

Adepții simplității sunt persoane care decid să părăsească spațiile citadine și să se apuce de agricultură, diverși indivizi din mediul urban care fondează grădini comunitare, artizani, inițiatori ai unor afaceri sociale etc. Unii dintre ei au deseori, voluntar, salarii (mai) mici, unii își păstrează norma întreagă de lucru, iar alții aleg să o reducă pentru a nu-și pierde viața câștigând-o. Caracteristicile lor comune sunt, în general, renunțarea la televizor, telefon mobil sau mașină (chiar dacă locuiesc la țară, preferă transportul în comun sau bicicleta). Se hrănesc mai ales cu produse locale și de sezon, provenite din agricultura organică, din comerțul echitabil și solidar sau cu produse pe care le produc ei înșiși. Merg regulat la piață și cei mai mulți fac parte dintr-o asociație de sprijin a agriculturii țărănești. Organizează activități de folosire în comun a mașinilor private (carsharing), mese deschise unui întreg imobil de locuințe sau alte forme de consum colaborativ, ilustrând în practică sloganul mai puține bunuri, mai multe relații (moins de biens, plus de liens). Aceștia exprimă deseori sentimentul de libertate după debarasarea de un obiect sau de altul (în general de mașină sau telefon mobil). Totodată, majoritatea se scuză de dificultatea de a duce un trai aliniat perfect cu propriile valori sau cu principiile simplității voluntare și explică desele contradicții dintre aceste valori și anumite practici.

Oamenii cu un trai alternativ se simt neconfortabil cu ordinea socială actuală, ale cărei valori dominante determină și constrâng comportamentele umane, fapt ce duce la apariția conflictelor interioare. Aceste asimetrii sunt rezultatul unei culturi a consumului care trimite mesajele greșite, penalizând comportamentul prietenos cu mediul și făcând aproape imposibil chiar și pentru persoane foarte motivate să acționeze sustenabil fără sacrificii personale.

Simplificarea vieții în beneficiul unei augmentări a bucuriei de a trăi poate conduce la diminuarea timpului de lucru și a veniturilor, ca urmare a reducerii nevoilor. Timpul astfel eliberat permite o mai mare implicare civică și participare politică. Nu toți indivizii pot fi politicieni, însă pentru o democrație veritabilă, fiecare cetățean ar trebui să aibă o formare politică minimă. În realitate, sistemele formale de educație nu prevăd o astfel de formare în curriculum-ul învățământului obligatoriu, astfel încât cei mai mulți cetățeni ating vârsta legală de vot fără o cunoaștere adecvată despre instituțiile statului, valorile democratice și instrumentele politice care le sunt accesibile. Unii adepți ai simplității voluntare, cu un puternic spirit autodidact, sunt și militanți politici sau asociativi, însă cea mai mare parte a acestora militează prin propriul stil de viață și generează schimbare prin puterea exemplului.

2.2.1. Caracteristicile simplității voluntare

Din refuzul societății occidentale de a nu deveni sclavul valorilor materiale și de nu-și consuma toată existența alergând după bani șilucruri materiale sau după o poziție ierarhică, s-a născut acest fenomen de Downshifting(down – în jos, shifting – schimbare). Refuzul de a intra într-o anume înregimentare, refuzul poziției, refuzul salariilor mari, desemnează fenomenul deDownshifting. Ideea de bază este că de fapt calitatea vieții individului, care este dată nu de felul în care se poziționează el din punct de vedere material – nu îți trebuie atât de mulți bani ca să poți să fi fericit, mulțumit în viață – ci de faptul că poți profita, să zicem inteligent, de timpul pe care îl ai de trăit, astfel încât să nu devii un sclav al muncii.

După anii ‘90 societatea românească a demarat în plin materialism grosolan și exagerat, în care banul și acumularea de bunuri materiale este o dominantă a vieții. Acest lucru datorându-se perioadei de comunism pe care populația românească a trăit-o.Toată lumea privește cu admirație și invidie desfășurarea cursei achizițiilor materiale, lucru care în străinătate a început să fie pus sub semnul întrebării. Din această perspectivă un om din est (din țările postcomuniste) o să fie mai bine îmbrăcat decât unul din vest, o să își dorească o mașină mai bună, o să fie victima societății de consum într-un mod cu totul necritic, o să-și ia tot ce este mai scump și o să o facă ostentativ și în mod excesiv.

În momentul de față, suntem o societate ce se bazează foarte mult pe valorile materialiste excesive, spre deosebire de cealaltă societate, în care oamenii profită de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vieții, dar și calitatea ei. Downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante și anume, aceea că există și alte laturi ale vieții care sunt importante și pe care le poți realiza dacă ai bani, dar nu neapărat foarte mulți bani: relațiile, prietenii, plăcerea de a contempla natura, sau lectura.

Downshifting material și nutrițional

Chiar și în domeniul alimentației și a nutriției există un asemenea corespondent. În timp ce în România mai toate se exportau pentru stingerea datoriei externe, oamenii se simțeau privați de ceea ce știau că cei din Europa de vest aveau la discreție: ciocolată, Pepsi, mezeluri, brânzeturi, zahăr, ulei, unt. După 89’ a urmat o foame formidabilă după diversitate și abundență în alimentație. Toate cele menționate anterior și multe altele și-au găsit loc pe rafturile magazinelor și a meselor consumatorilor.Din păcate pentru alimentația românilor idealul de alimentație a fost tocmai abundența de mezeluri, cărnuri, brânzeturi, dulciuri și băuturi care în trecut ne erau interzise.

Consumatorismul și excesul alimentar

Imediat după terminarea regimului comunist, mulți români au început să consume Coca-Cola sau Fanta în locul apei care iată, era acum depășită de aceste noi apariții. După ceva timp au început să aibă probleme și au descoperit că apa nu poate fi înlocuită de nimic altceva, chiar nici măcar de apă cu zahăr din vest. Mezelurile grase și bine piperate cât și consumul excesiv de carne și grăsimi animaleau început să-și spună cuvântul în creșterea mortalității prin boli cardiovasculare cât și în apariția mai frecventă a diabetului și cancerului. Din dorința de a recupera ceea ce le-a fost refuzat în trecut cu privire la alimente, în statisticile anilor 90 s-a putut observa că o bună parte din veniturile populației (undeva între 50% și 60% din venit) mergea pe mâncare. Același materialism grosolan și dorința de acumulare în planul alimentației a jucat un rol în consumul mare de alimente de joasă calitate nutrițională (junk food) de care sunt pline magazinele cât și lanțurile de supermagazine. Această tendință continuă, dovadă vânzările mari realizate în România în ultimii 10 ani.

Stilul de viață matur

La polul opus, în societatea europeană vestică a apărut grija față de natură, grija față de exploatarea resurselor de hrană și apă, educația în legătură cu efectele alimentației preponderent rafinate, pericolele generate de fast-food și junk food, aprecierea alimentelor organice, alimente care nu au fost tratate sau forțate în creșterea lor cu chimicale. Se poate vorbi aici de un curent de downshifting nutrițional care a apărut în ultimele decenii, în vest. Există o exploatare mai ecologică a naturii, se vorbește despre o folosire mai înțeleaptă a resurselor naturii (spre exemplu, cu resursele vegetale folosite pentru a genera carne și a hrăni un om, s-ar putea hrăni 50 de oameni care ar consuma doar produse vegetale). În mijlocul abundenței nutriționale a apărut ideea că se poate mânca mai puțin variat, mai simplu și totuși se pot acoperi nevoile nutriționale ale individului. Experimente în diferite locuri din emisfera vestică au demonstrat nu numai că sănătateaa individului care mănâncă mai puțin, aflat pe o dietă hipocalorică (1500 calorii pe zi) se îmbunătățește, dar crește și durata vieții.

Supra-alimentația o problemă recentă

La polul opus civilizația vestică, nu s-a confruntat niciodată cu supra-abundența hranei și opulența nutrițională. Până în secolul XX problema omenirii a fost confruntarea cu un deficit al hranei, cu diverse carențe nutriționale. Odată cu agricultura mecanizată și cu introducerea culturilor foarte productive societatea vestică a început să aibă un surplus de alimente, un surplus de rezerve care s-a tradus într-o mai mare varietate de alimente rafinate și super-rafinate. Odată cu această „problemă” a apărut posibilitatea la scară largă a excesului alimentar. Supra-alimentația, cuplată cu un stil de viață din care mișcarea, exercițiile fizice au fost treptat expulzate a rezultat în epidemia de obezitate cu care ne confruntăm în prezent și în România.

Uneori mai puțin este mai bine

Cea mai mare importanță Downshifting-ul nutrițional o acordă calității alimentației dar în contextul reducerii consumului de alimente, a consumului excesiv. Poate fi și un mod de a estompa manipularea consumatorului, bombardat zilnic de ideea că are nevoie de orice produs nou care apare pe piață. Femeile – mamevin târziu acasă dar cu foarte mulți bani. Cu banii aceia cumpără multe lucruri și dulciuri copiilor lor făcându-i pe aceștia să devină la rândul lor mari consumatori, îi condiționează să consume excesiv. Acesta este adevărat și în ce privește diverse articole materiale cât și în alimentație. Obezitatea copiilor poate fi favorizată de obezitatea părinților. Copii au bani, dar nu au părinți – copilul neglijat, dar cu bani, poate ajunge violent, poate fugi de acasă, sau poate să se refugieze în lumea consumului exagerat de alimente. Consumul de droguri este nu numai o adicție, un semnal de alarmă pentru părinți, dar și o formă de protest, pentru că imitația nu este suficientă ca să explice răspândirea acestui fenomen.

Atât goana după bunuri materiale cât și tendința de a consuma excesiv și extensiv non-valorile alimentare, pe care industria alimentară și marketingul viguros ni le impun, va continua pentru ani buni de acum. Totuși, pentru cei ce nu doresc să devină statistică nefastă, ideea de downshifting nutrițional nu este de lepădat.

2.3. Vegetarianism și veganism

Deși doar 7,5 milioane ( 3,2 % ) dintre americani sunt vegetarieni, iar 1 milion din acei oameni ( 0,5% ) se identifică ca vegani , vegetarianismul și veganismul au devenit mult mai proeminente în cultura noastră, în special în aspectele lor alimentare și culinare. Cauzele principale ale acestei schimbări sunt noile mișcări de alimentație sănătoasă, care sunt promovate în cărți și bloguri. Unii dintre acești autori omnivori care reduc (dar nu elimină ) aportul de carne din motive de sănătate se destinează terminologiilor și identităților de vegetarieni și vegani și se identifică ca un semivegetarian sau un flexitarian. Cărți și bloguri subliniază, de asemenea, noi modalități de a identifica modelele de alimentație, cum ar fi “vegan( ish )”și “vegan până la 6”.

Acest interes nou dobândit pentru alimentația sănătoasă este o oportunitate palpitantă pentru vegetarieni și vegani să-i învețe pe alții despre dieta și etica acestui stil de viață . Această schimbare culturală este importantă, deoarece atât vegetarienii cât și veganii au fost, până de curând, stigmatizați și respinși de majoritate.

Vegetarianismul nu pare să fie o subcultură, deoarece meniurile culinare fără carne sunt o tendință, cărțile de bucate aglomerează rafturile librăriiilorși restaurantele fast-food fac publicitate la burgeri fără carne. Dar ce dezminte realitatea este faptul că a nu mânca carne încă separă oamenii de cultura dominantă și, drept urmare, vegetarienii au creat cultura: vamă, produse, mass-media, arte, evenimente, afaceri, și grupuri sociale și activiste.

Deși oamenii găsesc vegetarianismul și veganismul interesant, acesta este tolerat, în mare parte, atâta timp cât este prezentat ca o dietă care nu include o agendă morală. Acceptarea vegetarienilor depinde de o nerostită politică ''nu întreba,nu spune'' prin care consumatorii de carne dau dovadă de toleranță, cu excepția cazului în care veganii încep să vorbească despre uciderea animalelor, sau insistă asupra faptului că problemele de sănătate umană derivă din devorarea cărnii, consumul de lapte și ouă. Vegetarienii, și mai ales veganii, dacă sunt sau nu direcți sau activiști, îndură discordie de diferite grade din partea culturii dominante.

Bloggerii și activiștii vegani sunt de acord că omnivorii (și unii vegetarieni) discută confortabil despre vegetarianism și veganism, atâta timp cât conversația se concentrează pe dieta, stilul de viațăși alegerea personală. În timp ce vegetarianismul și veganismul este privit ca o alegere personală și un comentariu la consumul de animale, a fi un carnivor sau un omnivor nu este percepută ca o remarcă despre construcția socială de a mânca animale.

Consumul de carne nu este perceput ca una din cele două opțiuni: consumul de carne sau vegetarianism. Din moment ce nu este văzut ca una dintre cele două opțiuni, mâncătorii de carne rareori trebuie să se definească în calitate de consumatori de carne sau să recunoscă că au făcut o alegere în dieta lor. Rezultatul este: consumul de carne nu este distinctiv. Un consumator de carne, nu se vede de obicei pe el sau ea ca un mâncător de carne până ce un vegetarian își face apariția.Acest fapt se datorează carnismului: un ''sistem de credință în care consumul anumitor animale este considerat etic și adecvat.'' Carnismul devine internalizat prin obiectivizarea, deindividualizareași disecarea animalelor – un sistem de apărare definit ca „trio-ul cognitiv”.

Interesant, o dată ce veganii îndeamnă pe ceilalți să gândească din punct de vedere etic și politic cu privire la obiceiurile lor alimentare carniste, aceștia devin de multe ori defensivi și așteptă ca și ceilalți să respecte propriile lor alegeri carnivore.

Ca rezultat, activiștii vegetarieni și vegani dezbat asupra celui mai bun mod de a discuta despre dieta și stilul lor de viață cu omnivorii.

Sociologii au analizat strategiile și tacticile grupurilor pentru drepturile animalelor și au concluzionat diverse rezultate. Imaginile vizuale șocante sunt, probabil, cel mai puternic instrument al mișcării, deoarece imaginile șocante au încurajat transformarea propriei vieți a activiștilor. Riscurile implicate în folosirea tacticilor de șoc morale sunt ineficiente pentru nonactiviștii care dau vina pe indivizi pentru că sunt complici la abuzul animalelor.

Potrivit spuselor lui Goffman, ritualurile de interacțiune socială reflectă dinamica de putere dintre indivizi, cum se străduiesc să creeze și să mențină o imagine deosebită a sinelui într-o lumină pozitivă. Cu toate acestea, modul în care unul se vede pe sine nu este indicativ de modul în care îl văd alții. Identitatea veganilor și uneori a vegetarienilor, poate deveni compromițătoare dacă aceștia prezintă veganismul ca o politică și etică în contextul drepturilor animalelor, mai degrabă decât pur și simplu o dietă sau stil de viață (Goffman,1963). Șansele unei identități stigmatizate cresc dacă veganul abordează subiectul cu o fervoare care îl face pe omnivor supărat și inconfortabil. Prin urmare, este de așteptat ca veganii și vegetarienii să se prezinte ca un ''interpret disciplinat'' cu ''auto-control'', pentru a avea o interacțiune de succes.

Este deosebit de important ca vegetarianismul și veganismul să fie prezentate într-o lumină pozitivă, pentru ca publicul lor să asculte și să accepte ceea ce vor auzi. Din perspectiva vegetarienilor și veganilor, singurul răspuns etic la abuzul de animale din fermele agricole este de a evita carnea (a deveni vegetarian) sau toate produsele de origine animală (a deveni vegan). Prin urmare, participanții concluzionează că omnivorii nu doresc să știe despre condițiile fermelor agricole, deoarece ar trebui să aducă modificări dificile stilului lor de viață pentru a scăpa de vină.

Modul de alimentație ne conectează la familie, religie și etnie. Este, de asemenea, o activitate informală și formală și un mod major prin care simțim plăcere și satisfacție. Când se decide adoptarea unui stil de viață vegan, se alege marginalizarea într-o oarecare măsură. Cercul socialeste redus datorită stilului de viață pe care alegi să îl adopți și la care cei din jur nu se pot aliena.

Dacă cineva are o comunitate de prieteni care gândesc similar, tranziția este mult mai ușoară. Cu toate acestea, un grup social nou trebuie, de multe ori, căutat. Acest lucru poate fi un motiv pentru care omnivorii continuă să nege realitatea din industria alimentară. Negarea omnivorilor este o modalitate de a alunga sentimentele de vinovăție. Dacă negarea este un mecanism pentru a proteja sinele, atunci vegetarienii și veganii personifică vina.

Deoarece vegetarienii și veganii au percepția că sunt văzuti de ceilalți ca dependenți de judecată, aceștia trebuie să reacționeze într-un mod care va respinge această apreciere.

“În cazul în care o persoană își incepe repertoriul său de practici de salvare a imaginii, în mod evident, aceasta trebuie mai întâi să conștientizeze interpretările pe care alții le-ar putea avea despre actele sale și interpretarea pe care aceasta ar trebui să o aibă despre a lor”. Dacă scopul lor este de a convinge mai mulți oameni să adopte un regim alimentar și stil de viață vegetarian sau vegan, ei trebuie să o facă cu grijă, pentru a salva imaginea și a proteja ambele părți împotriva atacului și alienării. Având în vedere că vegetarienii și veganii cred că reacțiile omnivorilor sunt infățilări ale vinei lor carnivore, folosirea unei abordări conflictuale va fi ineficientă.

Alimentația este o experiență primară, personală, precum și o activitate socială activă.

Oamenii parcurg peste cărți cu rețete, în speranța de a găsi feluri de mâncare creative și gustoase.Alegerile alimentare amestecă de multe ori ritualuri religioase, culturale și naționale. Alimentația este folosită pentru a crea legături cu familia și prietenii, precum și limitele de la alții. Masa de seară poate fi un loc care creează căldură și amintiri pozitive, sau poate fi un spațiu de divizare, un câmp de luptă pentru drama de familie. Alegerile alimentare sunt făcute pentru comoditatea și necesitatea datorată stilului de viață ocupat și accesibilitate.Uneori, alegerile alimentaresunt determinate de sistemele de credință politice și etice.

Alimentația este, de asemenea, o activitate pasivă, inconștientă; ceva ce oamenii o fac stând pe canapea și se uită la televizor. Cei mai mulți consumatori de carne nu se gândesc la alimentele pe care le mănaâncă. De fapt, sistemul face posibil, chiar necesar, nu să se gândească la producția și calitatea produselor alimentare, în special, produsele alimentare care provin de la animale. Carnismul face alegerea de a mânca carne invizibilă, normală și naturală.

2.4. Sedentarismului – principalii factori ce duc la dezvoltarea acestuia

Activitatea fizică, mișcarea practicată încă de la cele mai mici vârste ajută la construirea unui corp sănătos. Există perioade diferite în viață, situații când oamenii nu mai pot face activitatea fizică pe care o desfășurau, dar chiar și atunci e bine ca activitățile fizice să fie adaptate vârstei, activităților zilnice, bolilor.

• Pentru o sănătate optimă, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] și Centrul de Control și Prevenire a Bolilor (CDC Atlanta) recomandă arderea zilnică a cel puțin 200 de calorii prin exerciții fizice. Dacă doriști să obții creșteri ale nivelului colesterolului "bun" (HDL colesterol), ar trebui să consumi prin mișcare cel puțin 1.200-1.500 calorii/săptămână.

• [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Harvard din SUA, cei care reușeau să “ardă” 2.000 sau mai multe calorii pe săptămână își reduceau riscul de boli de inimă la jumătate.

• Dacă dorești să slăbești,trebuie să reduci consumul de calorii cu 400-500/zi și să ardezi cel putin 300 calorii/zi prin mișcare fizică. Aceast lucru îți garantează pierderea a 0,5-1 kg de grăsime/săptămână, din organism.

Nevoia de exercițiu fizic

Sedentarismul, inactivitatea fizică este cauza principală a multor boli. Oamenii activi din punct de vedere fizic au o stare de sănătate superioară acelora care duc o viațăsedentară.

Prin efort fizic crește rata de ardere a caloriilor.Arderea caloriilor înseamnă accelerarea metabolismului grăsimilor, adică, mobilizarea grăsimilor depuse. Ceea ce poate părea la început doar o schimbare mică în planul de viață (prin introducerea unor exerciții fizice adecvate, regulat) poate da reușite cu adevărat spectaculoase. Exercițiile fizice trebuie să fie adecvate vârstei și activității desfășurate.

Realizarea de exerciții fizice contribuie la scăderea greutății corpului.Prin intermediul acestora se realizează și pierderea kilogramelor în exces cetrebuie să se facă progresiv, pentru a nu tulbura alte funcții ale organismului. Menținerea greutății în limite normale este garantul absenței obezității și a bolilor generate de aceasta (arteriopatii, coronaropatii, hipertensiune arterială, diabet zaharat).

Miturile care stau la baza afirmării cum că efortul fizic crește pofta de mâncare pe perioade îndelungate sunt false, această poftă fiind doar imediat după efort. Se recomandă ca după efort să se suplimenteze necesarul cu lichide.

Beneficiile psihologice ale exercițiului fizic

Intensificarea activității fizice are urmări pozitive .

Crește :

• Performanța intelectuală

• Interactivitatea

• Încrederea în sine

• Stabilitatea emoțională

• Independența

• Echilibrul, capacitatea de autocontrol, stăpânirea de sine

• Memoria

• Percepția

• Popularitatea

• Satisfacția sexuală

• Starea de bine

• Eficiența în muncă

Sedentarismul, absența mișcării are efecte negative asupra stării de sănătate:

• Crește absenteismul în muncă

• Anxietatea

• Confuzia

• Depresia

• Tulburările de ciclu menstrual la femei

• Fobii

• Comportamente psihotice

• Crește tensiunile

• Crește numărul greșelilor în muncă

În fiecare an, sedentarismul este cauza a peste două milioane de victime din întreaga lume. Două milioane de decese se datorează bolilor cardiovasculare, diabetului sau obezității și complicațiilor acestei boli, toate fiind favorizate de lipsa de activitate fizică.

Flagelul sedentarismului constatat la sfârșitul secolului trecut și la începutul mileniului actual este comparabil ca pericol cu cel al bolilor transmisibile ca pesta sau variola, care, luând amploarea epidemiilor, făceau cândva milioane de victime.

[NUME_REDACTAT] Unite, sedentarismul este considerat una dintre principalele cauze ale mortalității în rândul adulților.

Potrivit statisticilor OMS, în Europa 30% dintre adulți nu practică niciun fel de activitate fizică în cursul săptămânii de lucru, fapt care a dus, începând din anii '90, la creșterea obezității cu procente alarmante (între 10 și 40%) în tările comunității europene.

Absența antrenamentului fizic regulat al inimii duce la de trei ori mai multe decese prin boli cardiovasculare decât în mod normal.

Datorită numarulul tot mai mare de copii supraponderali, experții au efectuat diferite studii legate de cauzele apariției acesteia la copii.

Mai mulți factori contribuie la transformarea dintr-o persoană cu greutate normală într-o persoană supraponderală: ereditatea, stilul de viață sau o combinație a acestora.

În unele cazuri, problemele endocrine, sindroamele genetice și medicamentele pot fi asociate cu o creștere excesivă în greutate. Multe feluri de mâncare pe care le consumăm sunt rapide și ușor de preparat, de la mâncarea de fast-food plină de grăsime, la mese pregătite la microunde sau produse preambalate.

Programul zilnic este atât de încărcat, încât mai rămâne puțin timp pentru a pregăti mâncăruri sănătoase sau pentru a face câteva exerciții fizice. Dimensiunile porției de mâncare, acasă și în oras, au crescut foarte mult.

În plus, acum mai mult decât niciodată, viața este sedentară, copiii petrec mai mult timp jucându-se cu dispozitivele electronice, de la computere la sisteme mobile de jocuri video, decât jucându-se afară, în mod activ. Televiziunea este vinovatul principal.

Copiii cu vârste mai mari de șase ani și adolescenții își petrec aproape patru ore pe zi la televizor, DVD player sau video. Dacă includem și calculatorul și jocurile video, timpul petrecut în fața unui ecran crește la mai mult de cinci ore și jumătate pe zi.Copiii care stau cu ochii într-un ecran mai mult de patru ore pe zi sunt mai predispuși la supraponderalitate în comparație cu cei care stau în fața ecranului doua ore sau mai puțin.

Deloc surprinzător, televizorul din dormitor are și el legătură cu posibilitatea crescută de a deveni supraponderal. Cu alte cuvinte, mulți copii își petrec tot timpul lor liber în fața unui ecran, oricare ar fi acesta, imediat ce vin de la școală.

Experții recomandă în prezent limitarea timpului pe care copiii mai mari de doi ani și-l petrec în fața ecranului la nu mai mult de 1-2 ore. Se descurajează și privitul la televizor pentru copiii mai mici de doi ani.

Și ereditatea joacă un rol, genele ajută la stabilirea tipului de organism și a modului în care corpul tău depozitează și arde grăsimile, așa cum determină și alte trăsături.Totuși, genele nu pot explica în întregime criza curentă a obezității. Din cauza că atât genele, cât și deprinderile, pot fi transmise de la o generație la alta, este posibil ca mai mulți membri dintr-o familie să aibă probleme cu greutatea.Oamenii din aceeași familie tind să aibă obiceiuri similare de alimentație, să își păstreze același ritm de activitate fizică și să adopte aceeași atitudine cu privire la obezitate.Studiile au arătat că riscul ca un copil să devină obez crește foarte mult dacă unul sau ambii părinți sunt supraponderali sau obezi.

Capitolul 3

Evaluareastilului “simplității voluntare”

Stabilirea temei de cercetare

Simplitatea voluntară sau sobrietatea fericită este un mod de viață care constă în reducerea voluntară a consumației proprii și a impactului acesteia din urmă, cu scopul de a trăi axat mai mult pe valori "esențiale". Acest angajament personal sau asociativ rezultă din mai multe motivații care vor da prioritate, de obicei, valorilor familiei, comunității sau ecologice.

Importanța pe care o acordă tinerii lucrurilor materiale și modul în care ei încearcă să își construiască un viitor devine un subiect tot mai dezbătut în societatea românească actuală.

De la o zi la alta ia amploare tot mai mult fenomenul de voluntariat și se pune accent pe dezvoltarea psihică și cognitivă a persoanei.

Ritmul tot mai alert în care ne desfășurăm activitatea și mediul în care trăim ridică întrebări cu privire la sănătatea noastră și la evoluția societății.

Obiectivele și metodologia cercetării:

Scopul cercetării:

Descoperirea intereselor tinerilor cu privire la dezvoltarea personală în funcție de evoluția societății actuale.

Obiectivele cercetării:

Identificarea stilului de viață în rândul tinerilor;

Identificarea principalelor interese cu privire la evoluția tinerilor din punct de vedere personal și social.

Pentru realizarea obiectivelor acestui studiu s-a folosit ca instrument chestionarul de măsurare a gradului în care adolescenții adoptă un stil de viață ce are la bază caracteristicile simplității voluntare.

Respondenții studiului au fost100 de tineri cu vârste cuprinse între 18 și 30 ani, din municipiul Craiova. Culegerea datelor s-a realizat în perioada februarie – aprilie 2014 iar prelucrarea datelor s-a realizat în perioada aprilie – mai 2014.

Rezultatele cercetării:

Primul aspect al studiului a vizat importanța pe care tinerii o acordă mediului înconjurător și cât de mult sunt interesați de poluarea și protejarea acestuia. Tinerii au răspuns folosind o scală cu următoarele variante de răspuns: Foarte mult, Mult, Îmi este indifferent, Puțin, Deloc.

La acestă întrebare rezultatele au fost următoarele:

67 de respondeți au spus că pentru ei este foarte important mediul în care se dezvoltă. Acest procent de 67% nu poate decât să ne bucure și să concluzionăm faptul că tinerii din ziua de azi oferă importanță mediului în care trăiesc și conștientizează importanța acestuia.

Restul tinerilor au răspuns astfel: 21de respondenți – mult,

8 respondenți – puțin,

4 respondenți – îmi este indiferent

0 respondenți – deloc.

A doua întrebare a vizat modul în care tinerii țin cont de cumpătare în ceea ce privește consumul de alimente.

În urma prelucrării datelor 23 de respondenți au spus că țin cont foarte mult de consumul de alimente, 35 de respondenți – mult, 21 de respondenți – puțin, 11respondenți – îmi este indiferent și 10 respondenți – deloc. În urma acestor procente putem concluziona faptul că tinerii țin cont de alimentele pe care le consumă și de câți bani le alocă acestora.

A treia întrebare a urmărit aflarea importanței pe care o au banii în rândul tinerilor. Cât de importantă este situația materială pentru ei.

În urma centralizării datelor putem concluziona faptul că partea materială contează destul de mult pentru tineri.Acest lucru reiese din următoarele date:

23 dintre respondenți au apreciat ca fiind foarte importantă situația materială,

35 respondenți – mult

22 respondenți – puțin

12 respondenți – îmi este indiferent

8 respondenți – deloc

Având în vedere vârsta celor ce au completat acest chestionar, putem afirma faptul că evoluția societății a “ajutat” la formarea unor astfel de principii și priorități privind situația materială și modul în care un individ depinde de venituri.Banii sunt importanți pentru tineri și pentru confortul lor, de unde poate rezulta un argument cu privire la faptul că simplitatea voluntară pe care mulți încearcă să o adopte poate fi doar un mit sau o modă în rândul tinerilor români.

A patra întrebare a urmărit aflarea importanței pe care o are dezvoltarea emoțională și personală a tinerilor.

Auzim foarte des expresia “confort psihic și emoțional”. Deja a devenit o modă să încerci să faci ceva pentru confortul tău psihic. Puțini însă asociază așa cum trebuie termenii și ceea ce aceștia definesc.

În ceea ce privește răspunsurile celor 100 de respondenți, am putut concluziona faptul că dezvoltarea personală a acestora este foarte importantă pentru ei, iar acest lucru poate fi extras din următoarele procente:

43 de respondeți au spus că pentru ei contează foarte mult dezvoltarea personală;

20 de respondenți – mult;

5 respondenți – îmi este indiferent;

18 respondenți – puțin;

14 respondenți – deloc.

Este încurajator faptul că un procent de 81% dintre respondenți țin cont de ei și de nevoile psihice și emoționale pe care le au și de care au nevoie.

Întrebarea numărul 5 a subliniat importanța pe care o are aspectul fizic pentru tineri și în ce mod sunt afectați aceștia de acest lucru.

Mulți tineri caută scuze atunci când sunt întrebați cu privire la acest lucru. Mulți dintre ei dau vina pe faptul că un aspect fizic plăcut poate avea mai multă influență atunci când trebuie rezolvate anumite probleme – de exemplu: obținerea unui loc de muncă, interviu de angajare – însă ceea ce ei nu conștientizează este că la un moment dat ajung să acorde o importanță mult prea mare aspectului fizic și pierd din vedere lucruri mult mai importante, cum ar fi aspectele legate de intelect și sensibilitate.

În ceea ce privește datele obținute în urma prelucrării chestionarelor rezultatele sunt următoarele:

29 dintre respondenți țin cont foarte mult de aspectul fizic;

28 de respondenți – mult;

2 respondeți – îmi este indiferent;

33 de respondenți – puțin ;

8 respondenți – deloc.

Observăm faptul că o dată cu maturizarea noastră învățăm să apreciem mai mult lucrurile ce țin de calitatea omului și de partea interioară și mai puțin de apectul fizic, acest lucru fiind și un semn al maturității și al conștientizării.

Întrebarea 6 evidențiază importanța pe care o are ascensiunea socială și cât de multă importanță i se acordă acestui domeniu. După cum putem anticipa, procentele pentru răspunsurile “foarte mult” și “mult” sunt în mare parte date de către tinerii cu vârste peste 25 de ani, iar acest lucru este de înțeles în rândul adolescenților care nu acordă o foarte mare importanță acestui domeniu.

Bazându-ne pe cele menționate mai sus, în urma aplicării chestionarelor au fost identificate următoarele procente:

37 de respondenți – foarte mult;

18 respondenți – mult;

12 respondenți – îmi este indiferent;

29 de respondenți – puțin;

2 respondenți – deloc.

Deși din cercetarea noastră au făcut parte un număr de 100 de tineri cu vârste cuprinse între 18 și 30 ani, ne putem bucura de un procent destul de bun în ceea ce privește importanța ascensiunii sociale în rândul tinerilor chestionați.

Întrebarea numărul 7 a avut ca scop evidențierea importanței tehnologiei și a aparatelor de uz casnic în viața unei persone. Cât de dependente sunt anumite persoane de tehnologie (calculator, televizor, telefon, etc) și cât de sedentari devenim datorită confortului pe care aceste aparaturi ni-l oferă.

Această întrebare este cea mai relevantă în ceea ce privește fundamentarea teoriei privind simplitatea voluntară. Mulți oameni sunt dependenți de acești “roboți” ai secolului, mileniului în care trăim, iar acest lucru rezultă și din cercetarea întreprinsă, și anume:

53 dintre respondenți au afirmat faptul că sunt dependenți de tehnologie și că au nevoie în permanență de aceasta;

33 dintre respondenți au răspuns mult;

2 respondenți – îmi este indiferent;

10 respondenți – puțin;

0 respondenți – deloc.

La această întrebare răspunsul era unul așteptat, preconizat, deoarece segmentul de vârstă este unul destul de ușor de “manipulat” în ceea ce privește evoluția și utilizarea tehnologiei în activitea zilnică.

Ultima întrebare ce a făcut parte din chestionar a fost și cea mai relevantă, deoarece aceasta putea da răspunsul la întrebarea noastră legată de fundamentul privind teoria simplității voluntare și fără ajutorul întrebărilor anterioare.

Această întrebare are la bază adoptarea unui stil de viață cât mai simplu și cu cât mai puține implicații exterioare. Tinerii au fost întrebați dacă și-ar dori să adopte un stil de viață cât mai simplu și departe de agitația din mediul urban.

Răspusurile acestora au fost următoarele:

10 respondenți au răspuns foarte mult;

9 respondenți – mult;

4 respondenți – îmi este indifferent;

13 respondenți puțin;

64 de respondenți – deloc.

Ultimele două întrebări ne oferă răspunsul cu privire la fundamentul teoriei pe care noi am vrut să o evidențiem în urma aplicării acestui chestionar.

Deși ne-am fi dorit ca rezultatele să fie cu totul altele, din păcate acest lucru nu a reieșit din datele menționate anterior. Putem da vina și pe faptul că segmentul de vârstă a fost unul destul de tânăr, iar acest lucru a împiedicat obținerea rezultatelor dorite.

[NUME_REDACTAT] urma analizării atât a părții teoretice cât și a părții de cercetare putem concluziona faptul că, deși unii oameni își doresc din ce în ce mai mult să adopte un stil de viață simplist și cât mai benefic pentru dezvoltarea lor, acest lucru nu se poate rezolva într-un timp foarte scurt. La împiedicarea acestei evoluții contribuie și dezvoltarea într-un timp foarte alert a tehnologiei și a dependenței oamenilor de aceasta.

Faptul că ne dorimsă avem o viață cât mai simplă se datorează și stresului pe care suntem nevoiți să îl îndurăm. Din păcate, generațiile care vin din urmă, văd acest stres ca o parte normală a activității lor și ca un lucru cu care trebuie să învețe să conviețuiască în viața de zi cu zi.

Deși facem eforturi tot mai mari în a proteja mediul înconcjurător și a avea o alimentație cât mai sănătoasă, nu putem combate ceea ce intervine pe partea de psihic, unde pericolul este mult mai mare în dezvoltarea unei persoane și în evoluția acesteia.

Analizând cu atenție cele enunțate anterior putem înțelegeși de unde a izvorât interesul omului pentru echilibrul său emoțional. Poți avea grijă la ceea ce mănânci sau la mediul în care stai, însă atâta timp cât nu poți gestiona stresul și ceea ce implică acesta, nu poți evolua și participa la viața socială.

În ceea ce privește un stil de viață sănătos, din fericire pentru societate și evoluția acesteia, se fac destul de multe programe atât pentru adulți cât și pentru copii, pentru educarea acestora în adoptarea unui stil de viață cât mai sănătos.

Principalele probleme cu care se confruntă generația aceasta sunt legate de calitatea alimentației și de lipsa mișcării. În ceea ce privește calitatea alimentelor, acesta ține în primul rând de educație și în al doilea rând de situația materială.

Mulți aleg să mănânce alimente de calitate proastă dar care sunt mult mai ieftine.

Revenind însă la lipsa mișcării, aceasta este o problemă foarte gravă în rândul copiilor care datorită acestui lucru, un număr tot mai mare suferă de obezitate și de probleme de sănătate care ar trebui să apară la o vârstă mult mai înaintată.

Făcând o corelație între cele enunțate anterior și rezultatele cercetării noastre, putem face o precizare cu privire la principalul motiv care determină evoluția acestui sedentarism și anume, interesul foarte mare pe care copiii îl acordă televizorului, calculatorului, tabletei, etc. Lipsa mișcării în aer liber duce la apariția numeroaselor boli provocate de sedentarism.Însă nu doar copiii sunt expuși acestui fenomen. Chiar și adulții încep să adopte acest stil de viață într-un număr tot mai mare.

Concluzionând cele menționate anterior putem preciza faptul că este nevoie de foarte multă dorință pentru a putea adopta un stil de viață mult mai sănătos și pentru a putea fundamenta teoria simplității voluntare. În urma prelucrării datelor regăsite la capitolul 3, putem spune că momentan această teorie rămâne o modă și nu o filosofie de viață.

[NUME_REDACTAT] BĂBAN, Consiliere educațională – Ghid metodologic, Editura ASCR&COGNITROM, Cluj-Napoca, 2009;

[NUME_REDACTAT] 2004; Falconer 2010;

Consiliul de [NUME_REDACTAT] 2010; [NUME_REDACTAT] 2008;

[NUME_REDACTAT] – Despre menținerea unei greutăți sănătoase – [NUME_REDACTAT],București, 2005;

[NUME_REDACTAT], Shouts & Murmurs, “[NUME_REDACTAT],” [NUME_REDACTAT] Yorker, November 23, 1998

David SERVAN-SCHREIBER, Vindecă stresul, anxietatea și depresia fără medicamente și fără psihanaliză, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2006

Denisa MIHELE, [NUME_REDACTAT]. Nutriție. Dietoterapie și compoziția alimentelor, [NUME_REDACTAT], București, 2008

Jessica B. Greenebaum, [NUME_REDACTAT] “Face-Saving” Strategies of Vegetarians and Vegans, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], CT, USA;

Laurent CHEVALLIER, Alimentele : adevăr sau impostură, [NUME_REDACTAT], Iași,2009;

Loti POPESCU, Stil de viață sănătos.[NUME_REDACTAT] de Educație pentru Sănătate, [NUME_REDACTAT], 2010;

Ioan-Bradu IAMADESCU„[NUME_REDACTAT]”,Editura INFOMEDICA, București, 2005;

Irina HOLDEVICI, [NUME_REDACTAT] – Abordări cognitiv – comportamentale, [NUME_REDACTAT], București 2011;

Maria ,MOTA– Alimentația omului sănătos și bolnav – Editura AcademieiRomâne, București, 2007

Mariana, BOZESAN– Dieta pentru o viață nouă – [NUME_REDACTAT] Veche, București, 2007;

Oameni pentru tratamentul etic al animalelor [PETA] 2011; [NUME_REDACTAT] 2009;

Osho – Emoțiile și sănătatea – [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], București,2008;

Patrick HOLFORD, Gândești așa cum mănânci, [NUME_REDACTAT], București, 2010;

Revista „Magazin”, 15 mai 2005;

http://www.ebook3000.com/

http://www.revistahofigal.ro