Aliantele Strategice, O Varianta de Care Orice Imm Trebuie Sa Tina Contdocx

=== Aliantele strategice, o varianta de care orice IMM trebuie sa tina cont ===

Alianțele strategice, o variantă de care orice IMM trebuie să țină cont

Companiile mici si mijlocii care își caută drumul spre succes și dezvoltare durabilă încep tot mai mult să apeleze la alianțe cu unul sau mai mulți jucători din piață, tocmai pentru a câștiga acces rapid și ieftin la tehnologie, expertiză, marketing, producție, distribuție și alte avantaje. Studiile făcute în Statele Unite, informează esimplu.ro, au confirmat viabilitatea parteneriatelor strategice, în condițiile în care firmele care încheie asemenea întelegeri au raportat atât o creștere rapidă a productivității, cât și profituri mai mari.

Alianțele sunt excelente pentru a testa apele înaintea unei fuziuni în toată regula. Pentru că proprietarii nu se schimbă, este foarte ușor de renunțat la întelegere în cazul în care lucrurile nu merg așa cum ar trebui. Un alt avantaj important al parteneriatelor spre deosebire de fuziuni sau achiziții este ca poti fi parte a mai multora în același timp.

Cel mai mare beneficiu pe care îl cauta firmele prin alianțele strategice este completarea propriilor lipsuri sau deficiențe. Daca ai un produs foarte bun, dar îți lipsește reteaua de distribuție, poti căuta o companie cu o distribuție bine pusă la punct, dar fără un produs concurent. Firmele care dețin tehnologii inovatoare se pot alia pentru a crea un singur produs, ceea ce înseamna împărțirea costurilor de marketing și publicitate, aspecte esențiale în cazul unor bugete nu tocmai generoase, asa cum se întamplă de multe ori in cazul IMM-urilor.

În cadrul parteneriatelor internaționale, una dintre firme își poate oferi experiența pe piata locală, în timp ce o alta furnizează produse sau tehnologii de import. De asemenea, aliații, în orice scenariu s-ar afla, au de câștigat de pe urma activităților comune de cercetare și dezvoltare, marketing, instruire, plus împărtirea cheltuielilor de productie sau distribuție.

Este, totusi, nevoie de unele eforturi pentru a păstra sănaătatea unei alianțe și, înaintea oricărui demers în acest sens, este bine să se ia în considerare câțiva factori esențiali:

Înainte de a alege un partener strategic, trebuie pregătit planul de acțiune și stabilit clar care sunt avantajele căutate. Alierea cu o altă companie ar trebui să aducă o serie de beneficii clare, așa că acest pas este esențial.

Încearcă să afli cât mai multe despre firma către care îți îndrepti atenția, de la trecutul ei în afaceri, la situația actuală. Este un partener de încredere, serios, care își îndeplinește obligațiile asumate și are o strategie sănătoasă de creștere? Atunci da, merită luat în considerare.

Discută foarte deschis și precis cu potențialii aliați, în așa fel încât toată lumea să știe care sunt așteptările și de unde ar putea apărea potențialele dificultăti. Construiește un sistem comun de evaluare a performanței, stabilește modul în care fiecare jucător va investi în parteneriat, cu ce va contribui și care sunt profiturile așteptate. Poate chiar mai important, gândește o strategie de exit sau de rezolvare a problemelor în cazul in care lucrurile nu merg asa cum ți-ai dorit.

Apoi, în cazul în care ai reușit să gasești un partener, analizează în permanență stadiul îndeplinirii obiectivelor stabilite inițial – numai așa vei ști dacă te afli cu adevărat pe drumul spre succes. Este adevărat, pe lângă avantajele pe care le aduc, alianțele necesită și foarte mult timp, efort și bunăvoință din partea tuturor celor implicați, însă și câștigurile pot fi pe măsură.

Capitolul al –III- lea : Studiu de caz

Alianța strategică Renault – Nissan

3.1 Istoricul firmelor

Renault S.A. este un producător francez de autovehicule.

Compania este cunoscută pentru designul revoluționar, pentru numeroasele progrese tehnologice (inclusiv cele ce privesc siguranța pasagerilor și a pietonilor) și pentru motoarele folosite în competițiile sportive. În urma alianței cu grupul japonez Nissan, a devenit unul dintre cei mai mari constructori auto din lume.

În anul 2010, grupul a raportat vânzări record de 2,63 de milioane de unități, datorită în parte succesului mașinilor cu prețuri reduse, după ce în anii anteriori a înregistrat scăderi din cauza crizei economice.

Corporația Renault a fost fondată în annul 1898 de cei trei frați Renault, Louis , Marcel și Fernand, dar și prin contribuția prietenilor lui Louis, Thomas Evert și Julian Wyer. Louis a fost cel care a avut ideea de a proiecta și construi câteva modele înainte de a-i coopta în echipă și pe frații lui, renunțând să mai lucreze la afacerea cu textile a părinților lor.

Fabrica Renault

Primul autoturism Renault, Renault Voiturette , a fost vândut unui prieten de-al tatălui celor trei, dar nu înainte ca Louis să testeze autoturismul. Clientul a fost impresionat de modul în care micul autoturism se comporta pe drum. Cei trei frați sesizează că singura modalitate de promovare pentru produsele lor o reprezintă competițiile automobilistice, astfel Renault a avut parte de succes încă din prima cursă, ceea ce a condus la expansiunea companiei. Louis și Marcel au participat la curse automobilistice ca Paris-Trouville, Paris-Rambouillet si Paris-Ostende cu automobile produse de ei, dar în 1903 în timpul cursei Paris – Madrid, Marcel, care avea 31 de ani, a decedat în urma unui accident.

(1903 : Marcel Renault în timpul unei curse – în fotografie)

În aceeași cursă, alți 15 concurenți au suferit de pe urma accidentelor, organizatorii au fost nevoiți să anuleze cursa. Louis a suferit o imensă pierdere, nu numai că își pierduse fratele, dar își pierduse și un mare susținător al ideilor sale. De atunci Louis nu a mai participat la competiții automobilistice, angajând piloți profesioniști care să apere prestigiul și culorile companiei în numeroasele competiții automobilistice din întreaga lume (Africa de Sud,Statele Unite, Cuba, America de Sud).

În 1906, modelul AK 90 CV câștigă primul Grand Prix. În anul 1909, Louis preia controlul total al companiei, după decesul fratelui său Fernand, deces venit după o lungă perioadă de suferință. Încă de la început, Renault a adus în industria auto o serie de inovații ce au contribuit la deschiderea unor noi orizonturi. Renault a fost primul producător de sedanuri și a brevetat turbosuflanta. Pe vremea aceea, autoturismele erau produse de lux, iar prețul minim pentru un Renault era de 3000 de franci francezi, o sumă importantă pentru care un muncitor obișnuit trebuia să muncească zece ani.

În anii dinaintea Primului Război Mondial, Renault a produs taximetre, autobuze și 

autocamioane comerciale. În timpul Primului Război Mondial  (1914 – 1918), Renault a produs muniție, avioane militare, vehicule militare (ca de exemplu revoluționarul tanc Renault FT-17) dar și ambulanțe și grupuri electrogene. Renault a devenit lider mondial în producția de motoare de avion, avioanele echipate cu motoare produse de Louis stabilind record după record în ceea ce privește viteza de deplasare. Această performanță s-a atins datorită modului de proiectare, ceea ce a făcut ca Louis Renault să fie felicitat de Forțele Aliate pentru contribuțiile companiei sale la victorie. Ca urmare a acestui succes, sigla Renault ilustra un tanc victorios. După război, Renault a devenit cel mai mare și important producător privat din Franța, iar Louis Renault deținea 85% din acțiunile societății. Este construită o nouă uzină pe insula Seguin, la Billancourt; uzina reprezenta un simbol al prosperității.

În anul 1913, Louis introduce o nouă metodă de îmbunătățire a producției, metoda lui Taylor, însă muncitorii nu o priveau cu ochi buni. Louis văzuse această metodă în vizita de la Ford, unde a observat gradul ridicat de eficiență a acestui producător. În anii premergători Primului Război Mondial, fabrica avea 5.000 de angajați care produceau 4.200 de autoturisme pe an.

Perioada interbelică (1919-1938)

1923: Modelul 40CV

În această perioadă, Louis Renault a lărgit gama de produse, introducând în producție și mașini agricole și industriale. Chiar și așa Renault s-a luptat cu explozia comenzilor pentru autoturismele accesibile, problemele cu stocul de autoturisme și cu forța de muncă, factori ce au încetinit progresul companiei. De asemenea, Renault a trebuit să găsească un mod eficient de distribuție a automobilelor; astfel în 1920 s-a semnat un contract de distribuție între Louis Renault și Gustave Gueudet, un afacerist din nordul Franței.

Înainte de Primul Război Mondial autoturismele Renault aveau un aspect aparte în special la partea frontală, datorită poziției neobișnuite a radiatorului care se afla în spatele motorului. În perioada de după război, 1920 – 1930, toate modelele Renault au început să aibă radiatorul în fața motorului. Astfel, în 1925, sigla de pe capota motorului își schimba forma, trecând la forma de romb, familiară astăzi.

Renault a produs o gamă largă de produse de la modele în serii mici la modele în serii foarte mari. De exemplu, 1928 a fost anul în care Renault a produs 45.809 de unități aparținând celor șapte serii de modele, începând cu a 6cv, a 10cv, Monasix, 15cv, Vivasix, 18/24cv și 40cv. Au existat opt stiluri de caroserie și cele mai lungi șasiuri erau disponibile pentru caroseriile tip trăsură. Modelele au fost produse la diferite dimensiuni, însă cele mici ereau preferate de un număr mare de clienți.

În anul 1928 Renault decide să exporte automobilele sale și în Marea Britanie, operând o serie de modificări pentru ca modelele să corespundă condițiilor de trafic din Regat. În consecință modelele erau mai ridicate, aveau radiatoarele și caroseriile mai mari. Exporturile în Statele Unite s-au redus aproape la zero după ce atinseseră un maxim înainte de Primul Război Mondial. Modelul NM 40cv Tourer avea în Statele Unite un preț de peste 4.600 USD, similar cu prețul unui Cadillac V12 Tourer, iar limuzina închisă denumită „7” costa 6.000 USD, fiind mai scumpă decât un Cadillac V16 Limousine. Întreaga serie era construită într-un stil conservator. În anul 1927 a fost lansat modelul Vivasix – PG1, care era un model sportiv de lux. Avea o caroserie din fier și era echipată cu un motor cu 6 cilindri și o capacitate cilindrică de 3180 cc.

Modelul „de Grand Luxe Renaults”, cu un ampatament de peste 3,68 metri, a fost produs într-un număr limitat de exemplare în două versiuni de motorizare, de 6 și de 8 cilindri. Pentru modelele Grand Renault (NM, PI și PZ) din 1927 cu motorizarea cu șase cilindri în linie s-a introdus o suspensie spate cu prindere în trei puncte, ceea ce a determinat o stabilitate sporită în condițiile în care modelele atingeau viteze de peste 144 km/h. Modelul Reinastella cu 8 cilindri a fost introdus în 1929 și a stat la baza modelului Suprastella (1939).

Pentru seria Grand Renault, s-au utilizat cantități importante de alumniniu. Motoarele, frânele, transmisia, dar și alte componente ale mașinii erau din aluminiu. Din nefericire modelele au fost distruse în scopul pentru recuperării aluminiului, care era necesar pentru producția de tehnică militară.

Perioada postbelică (1939-1971)

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu (10 mai 1940), avansând spre coasta Atlanticului. Fabrica Renault a fost preluată de nemți, fiind administrată de Daimler-Benz producând automobile pentru Germania Nazistă, în cele din urmă fabrica Renault de la Billancourt a fost printre primele ținte ale bombardamentului Forțelor Aliate venite să elibereze Franța de sub ocuparea nazistă. După eliberarea Franței, Louis a fost arestat și încarcerat la Fresnes, fiind acuzat de "relații comerciale cu dușmanii". Înaintea eliberării din 1944, Louis Renault a decedat în timp ce își pregătea apărarea. În urma necropsiei, s-a descoperit că decesul a survenit în urma fracturării gâtului. Acest indiciu pune sub semnul întrebării cauzele morții lui Louis Renault, sugerând faptul că acesta a fost ucis. După moartea sa, activele sale industriale au fost confiscate de guvernul provizoriu condus de Generalul Charles de Gaulle. Fabricile Renault au fost naționalizate devenind Régie Nationale des Usines Renault fiind conduse de Pierre Lefaucheux.

1956: Modelul 4CV

În anii de după naționalizare, Renault a cunoscut o renaștere, ilustrată de lansarea modelului 4CV care avea motorul amplasat în partea din spate a mașinii. Modelul a fost lansat în 1946 și în scurt timp a arătat că este un rival redutabil al unor mașini celebre ca de exemplu Morris Minor și Volkswagen Beetle; succesul a constat în vânzări de peste o jumătate de milion de unități și i-a convins pe cei de la Renault să-l lase în producție până în 1961. De asemenea între anii 1951 și 1960 s-a produs modelul Renault Fregate, care dispunea de un motor de 4 cilindri și o capacitate cilindrică de 2 litri.

Renault s-a folosit de competițiile automobilistice pentru a promova modelul Renault 4CV, mașina câștigând de două ori cursa de 24 ore de la Le Mans și cursele Mille Miglia ca și raliul de la Monte Carlo.

Restructurarea (1981-1991)

Cu toate că modelele Renault se bucurau de succes atât pe stradă cât și în competițiile sportive, compania avea pierderi de un milion de franci pe lună, iar în 1984, a înregistrat un deficit de 12,5 milioane de franci. Această situație a determinat statul să intervină și l-a numit președinte pe Georges Besse. El a redus dramatic din costuri, compania s-a retras din competițiile sportive și a concediat numeroși salariați. Încercarea lui Basse de a reduce din deficitul din anii anteriori, începea să dea rezultate, însă în noimbrie 1986 acesta a fost asasinat de gruparea teroristă Action Directe. Succesorul la conducerea companiei a fost Raymond Lévy, acesta a continuat pe aceeași linie ca Basse, încât la sfârșitul anului 1987 compania înregistra o revenire financiară.

La începutul anilor 1990, Renault a lansat mai multe modele de succes, printre care Clio care a înlocuit modelul de success Renault 5, lansarea celei de a doua generați a modelului Renault Espace, Renault Twingo, Renault Laguna și Renault 19. La mijlocul anilor 1990, Renault 19 a fost înlocuit deRenault Mégane care a fost prima mașina din lume care a acumulat 4 stele la testele de siguranta EuroNCAP. În 1998, Renault a continuat să surprindă, prin lansarea modelului Mégane Scénic, model care a reprezentat debutul unei noi clase de automobile, și anume clasa monovolumelor compacte. Succesul companiei a determinat reintrarea în competițiile sportive prin implicarea în Formula 1. Astfel Renault a colaborat cu Williams în anii 1992, 1993, 1996 și 1997 și cu Benetton în 1995.

Privatizarea (1996 – 1999)

Privatizarea companiei, care s-a realizat în anul 1996, i-a permis acesteia să își deschidă noi fabrici în Europa de Est și America de Sud, incluzând aici o nouă fabrică în Brazilia și modernizarea celor din Argentina și Turcia. La începutul secolului 21, Renault se remarcă printr-un design distinct și ciudat; a doua generație a modelului Laguna și Mégane se bucură de succes și datorită designului cu forme unghiulare. Însă au existat modele care nu s-au bucurat de același succes, astfel modelul coupé Avantime, care avea un design bizar, a înregistrat vânzări foarte slabe. Într-o situație similară se află și modelul de lux Renault Vel Satis. Renault este producătorul cu cel mai mare număr de modele care au obținut maximul de stele la testele EuroNCAP, prima care a primit 5 stele a fost modelul Laguna.

Renault este proprietarul companiilor Samsung Motors (Renault Samsung Motors) și Dacia; de asemenea mai deține 20% din acțiunile Grupului Volvo, excluzând divizia de autoturisme Volvo, care este în posesia celor de la Ford Motor Company. Renault deține 99% din acțiunile Uzinei Dacia, fabrică unde s-au produs timp de 30 de ani peste 2 milioane de autoturisme, cele mai multe modele ce au avut la baza platforme Renault.

Siguranță

Renault dispune de numeroase studii în materie de accidentologie și biomecanică, experiență căpătată în cei peste 50 de ani, ajungând astăzi la o performanță încă neegalată: Renault este constructorul cu cele mai multe modele – opt la număr – care au obținut maximul de 5 stele la crash-testele EuroNCAP.

Grija pentru siguranța pasagerilor se manifestă încă din anul 1951, când a fost construit Centrul Tehnic Lardy în apropierea Parisului, care avea menirea de a testa vehiculele atât ca funcționare cât și în cazul unui impact. În decursul anilor, tehnica și modul de testare au evoluat sporind eficiența testelor de impact. În acest interval, inginerii Renault au realizat numeroase măsurători, au efectuat teste virtuale de impact folosindu-se tehnică digitală pentru extinderea domeniilor de cercetare.

Rezultatele obținute sunt analizate de Laboratory of Accident Research (sau LAB) care le utilizează pentru conceperea unor noi sisteme de siguranță sau pentru perfecționarea celor deja existente.

Apariția Nissan

Compania își incepe activitatea cu o producție care ajunge la 20.000 de unități.

1933 Jidosha- Seido Ltd. ia naștere in Yokohama, dupa uniunea dintre Nikon Sangyo Company și Tobata Imono Company. Noua companie, condusă de către strălucitul Yoshisuke Aikawa, își asumă răspunderea fabricării de Datsun-uri.

1934 

Nihon Sangyo devine proprietar unic al companiei și o denumește Nissan Motor Company Ldt.

1935 

Primul autoturism Datsun iese din fabrica de la Yokohama. Incepe producția la scară mare a vehiculelor, camioanelor și autobuzelor Nissan.

Depășind perioada de după război
Dupa perioada premergătoare razboiului, la Nissan se produce o transformare internă care permite apariția modelelor sale legendare.

1941

 Dupa atingerea unei producții de 20.000 de vehicule, activitatea Nissan își încetinește ritmul din cauza izbucnirii Războiului din Pacific.

1947

 Reincepe producția de autoturisme Datsun.

1951 

Nissan își utilizează experiența sa în fabricarea de vehicule militare, dobândita în al doilea Război Mondial, pentru crearea unui vehicul legendă: Patrol. Acest 4×4, cu 6 cilindri si 85CP, depășeste progresiv Jeep-ul american Willis, prin puterea și capacitatea sa de încărcare.

1953 

Conflictul dintre angajați și conducere duce la "Greva celor 100 de zile". După terminarea acestui conflict, în relația dintre cele două părți se păstrează o armonie satisfăcătoare.

1958 

Nissan invadează piața mondială a automobilelor, dupa ce un Datsun 210 câștiga Mobilgas Round Australia Trial.

1959 

Se lansează în Japonia Datsun-ul Bluebird, care devine imediat un succes. Este destinat a fi unul dintre modelele cele mai renumite ale Nissan.

1960

 Doi ani după primele exporturi în America de Nord, Nissan înființeaza în California Nissan Motor Corporation USA (NMC).

Stabilirea în Europa

1962

Nissan începe exporturile în Europa.

1966

Nissan fuzionează cu compania de automobile Prince. Aceasta reprezintă includerea în cadrul grupului a unei echipe excepționale de ingineri, cei care au făcut posibilă apariția faimoaselor modele Skyline și Gloria.

1969

Se lansează legendarul 240Z. Motorul 2.4, 6 cilindri în linie, furnizează 150CP, oferind prestațiile unui Porsche la cel puțin jumătate din preț.

1973

În mijlocul crizei petrolului, Nissan Sunny este declarat automobilul cu cel mai mic consum de combustibil, conform testelor furnizate de Agenția Americană pentru Protecția Mediului. Acest lucru confer modelului o popularitate extraordinară în America.

1980

Nissan obține o participare la Motor Iberica S.A. din Barcelona, Spania. Exporturile acumulate depășesc 10 milioane de unități. Se înființeaza în Smyrna, Tennessee Nissan Motor Manufacturing Corporation USA (NMMC).

1983

Nissan Motor Iberica S.A. începe producția Patrol. După vânzarea pe piețele externe sub marca Datsun, producția mondială de vehicule ale mărcii se unifică sub denumirea Nissan.

1984

Se înființează în Sunderland, Nissan Motor Manufacturing Ltd. (Regatul Unit).

1986

Primele modele Bluebird încep să se producă la Nissan Motor Manufacturing Ltd.(Regatul Unit).

1988

Nissan European Technical Centre Ltd. se înființează în Regatul Unit. Ia nștere Nissan Italia, prima dintr-o serie de companii distribuitoare pentru Nissan numite NSCs ("Companii Naționale de Vânzări").

Extinderea pe piață
Odată stabilită, Nissan Europa continua să crească și începe să câstige numeroase distincții.

1989

Nissan Europa NV (NENV) se înființează în Amsterdam pentru a conduce întreaga activitate europeană a Nissan, inclusiv dezvoltarea producției, fabricarea și gestiunea economică.

1991

Un nou NSC, Nissan Motor (GB) Ltd., se înfiintează în Regatul Unit. Nissan Motor Manufacturing (UK) Ltd., începe exportul modelului Primera 5 uși în Japonia.

1992

Se infiinteaza în Germania, Nissan Design Europe GmbH. Construit în Sunderland, Marea Britanie, Micra se lanseaza în Europa, simbolizând era supermini-urilor. În 1993, Micra devine Mașina Anului în Europa.

1993

Nissan Motor Iberica S.A. începe producția unui nou model 4×4 pentru piața europeană, Terrano II. Devine un succes mondial, absorbind mai mult de 15% din producția fabricii de la Barcelona până în 1999.

1994

Nissan Motor Manufacturing Ltd. (Regatul Unit) câștigă Queen's Award for Export Achievement timp de trei ani la rând.

1995

Nissan Motor Manufacturing Ltd. (Regatul Unit) începe exportul de Micra în Australia.

1997

Se înfiinteaza în Spania Centrul European Tehnic Nissan S.A.

Renasterea Nissan
Nissan trece peste dificultățile sale financiare într-un timp record.

1999

Renault și Nissan semnează un acord pentru crearea unei Alianțe Globale. Acest acord produce cel de-al patrulea cel mai important grup automobilistic din lume, cu o producție anuală de aproximativ 5 milioane de vehicule și un număr de 265.000 de angajați. Deoarece compania se afla în mari greutăți datorate pierderilor majore, Carlos Ghosn anunța Nissan Revival Plan (NRP).

2001

În anul fiscal 2001, Nissan Europa începe din nou să funcționeze rentabil, iar Nissan realizează un venit productiv mondial de 8%, cel mai mare din istoria companiei.

2002

Carlos Ghosn surprinde analiștii declarând că obiectivele NRP s-au îndeplinit cu un an mai devreme decât s-au prevăzut. Începe următorul plan de 3 ani, Nissan 180. Nissan își stabilește noul său sediu european în apropiere de Paris.

2003

Nissan inaugurează Centrul European de Design în Londra. Compania înregistrează un venit productiv record de 6,25 miliarde de euro și un profit de 10,8% în anul fiscal 2002, maximul atins în industrie. Se anulează datoriile activităților automobilistice.

2004

În anul fiscal 2003, compania înregistrează un venit productiv record de 6,29 miliarde de euro și un profit de 11,1%, ceea ce confirmă poziția Nissan drept unul dintre cei mai rentabili producătorii de automobile din lume.

3.2 Înființarea alianței

Alianța Renault Nissan

Pe 27 martie  1999 se formează Alianța Renault-Nissan, formându-se o companie mixtă fraco-japoneză, fiecare având propria identitate de marcă.

Astfel Renault deține 44,4% din acțiunile Nissan, iar aceștia dețin 15% din acțiunile celor de la Renault, însă fără drept de vot. În anul 2005, Nissan deținea 5,74% din piața mondială, iar Grupul Renault avea o cotă mai mică, de numai 4,04% din piață mondială, astfel Alianța Renault-Nissan deținea 9,8% din piață cu 3.597.748 automobile vândute de constructorul japonez și 2.531.500 de automobile vândute de Grupul Renault, plasând alianța pe locul 4 în lume după  GM , Toyota  și Ford .

Alianța Renault-Nissan reprezintă un parteneriat strategic stabilit între cele două companii de talie internațională, Renault și Nissan, prin intermediul participațiilor încrucișate de capital. Deși sunt companii autonome, cu identități de marcă și culturi diferite, cei doi producători au creat o platforma de lucru comună și o strategie coerentă pentru a favoriza dezvoltarea tehnologică și a rețelei de vânzări la nivel mondial. În ceea ce privește partajarea bunelor practici, fiecare companie își îmbunătățește performantțele inspirându-se din experiențele partenerului său.

Acordul strategic încheiat între cele două companii a fost anunțat pe 27 martie 1999, la Tokyo, Renault achiziționând atunci 36,8% din capitalul Nissan. La 30 noiembrie 2001 Alianța Renault-Nissan intra într-o nouă etapă de dezvoltare, prin anunțarea unui schimb de participații și crearea unei structuri de management comune. Renault a achiziționat la data de 1 martie 2002 un procent de 44,4% din capitalul Nissan, iar la 29 mai 2002 Nissan și-a mărit participația Renault la 15%. O nouă etapa în dezvoltarea Alianței a fost inițiată la 1 iunie 2009, la 10 ani de la semnarea acordului strategic, pentru consolidarea sinergiilor celor doi producători și îmbunătățirea performanțelor acestora.

Alianța definește și pune în aplicare o strategie de dezvoltare rentabilă. Cele trei obiective ale sale sunt:

să fie recunoscută de clienți ca unul dintre cele mai mai bune grupuri producătoare de automobile la nivel mondial în ceea ce privește calitatea și atractivitatea produselor și a serviciilor în fiecare regiune a lumii și pe fiecare segment de gamă

să se situeze între primele 3 grupuri constructoare de automobile la nivel mondial în ceea ce privește tehnologiile-cheie, fiecare partener fiind leader în domenii specifice de excelență. Spre exemplu, Alianța Renault-Nissan dezvoltă în colaborare tehnologia pentru un viitor vehicul electric și strategia pentru comercializarea lui pe scară largă.

să realizeze în mod constant un rezultat operațional care să claseze Alianța în rândul primelor 3 grupuri de automobile din lume, datoritaă unei marje operaționale înalte și unei creșteri susținute.

În prezent, Alianța reprezintă un avantaj competitiv unic, atât pentru Renault, cât și pentru Nissan, în contextul actual al crizei mondiale. Prin urmare, Alianța a format o echipă formată din șase angajați Nissan și cinci angajați Renault, având drept obiectiv fructificarea rezultatelor obținute în decursul celor 10 ani de management cultural și profesional. Începand cu 1 iunie, aceștia se vor folosi de experiența îndelungată pentru a consolida sinergiile la toate nivelurile și pentru a favoriza o mai largă standardizare și partajare începand cu anul 2009.    

Această echipă de profesioniști se va concentra pe anumite domenii identificate ca prioritare : cumpărările, sourcing-ul mondial, platformele și piesele comune, organele mecanice, funcțiile suport, logistica mondială, sistemele informatice, cercetarea și studiile avansate și vehiculele cu zero emisii.

În 2008, vânzările totale ale Renault și Nissan în lume s-au ridicat la 5,962 milioane de unități, ceea ce plasează Alianța pe locul V în ierarhia mondială a constructorilor de automobile. Mărcile comerciale ale Alianței sunt: Nissan și Infiniti pentru Nissan; Renault, Dacia și Samsung pentru Grupul Renault.

Dacia este una dintre mărcile cheie ale Grupului Renault și ale Alianței Renault-Nissan. Centrul ILN (International Logistic Network) de la Mioveni livrează piese pentru uzinele de montaj Logan din Maroc, Columbia, Rusia, Iran, India, Brazilia și Africa de Sud. În mai 2008, pe platforma Dacia de la Mioveni a fost inaugurată o uzină de cutii de viteze pentru Alianța Renault-Nissan (Renault Mécanique Roumanie).

Dacia, cel mai bun ambasador al economiei românești

Dacia, principalul producător de automobile din România, a luat ființă în anul 1966, odată cu crearea Uzinei de Autoturisme de la Mioveni. După 2 ani, a fost produsă prima Dacia 1100 sub licență Renault 8.

În anul 1999, Renault a achiziționat 51% din capitalul societății în urma procesului de privatizare, iar în prezent deține 99,43% din capitalul Dacia. Compania a parcurs un amplu program de modernizare: refacerea instalațiilor industriale, reorganizarea rețelei de furnizori, reconstrucția rețelei comerciale, reorganizarea activităților și formarea angajaților. Acestea s-au concretizat în obținerea a trei standarde de management al calității, dintre care unul în domeniul protecției mediului.

Investițiile totale realizate de Renault la Dacia, de peste 2,2 miliarde euro, au contribuit la poziționarea Dacia ca una dintre cele mai importante companii din economia românească, cu o contribuție semnificativă la produsul intern brut și la exporturile țării. În 2014, Automobile Dacia a devenit compania cu cea mai mare cifră de afaceri din România.

Obiectivul Dacia este acela de a produce o gamă de vehicule robuste, fiabile și accesibile pentru clienții români și străini, la standarde de calitate Renault.

Calitatea produselor Dacia este recunoscută la nivel internațional. În cadrul sondajelor realizate de institute și publicații de specialitate, clienții Dacia se declară foarte satisfăcuți în legătură cu calitatea mașinilor Dacia.

Dacia este a doua marcă a Grupului Renault, contribuind în mod semnificativ la îmbunătățirea imaginii României în lume.

Succesul Dacia se explică prin faptul că autovehiculele produse la Mioveni oferă un raport preț/calitate/prestații/fiabilitate imbatabil. Peste 93% din producția Uzinei Vehicule de la Mioveni este exportată în 34 de țări de pe patru continente.

Cu o capacitate de producție de 350.000 unități pe an, Uzina Vehicule Dacia asigură atât producția gamei de vehicule formată din Logan berlină, Logan MCV, Logan Van, Dacia Sandero și Dacia Duster, cât și fabricarea de piese de schimb.

Cadența de fabricație este de 64 de autovehicule/oră, ceea ce înseamnă că practic, la fiecare 55 de secunde de pe banda de montaj iese o mașină.

În cei peste 40 de ani de existență, Uzina a produs 8 modele diferite: Dacia 1100, Dacia 1300, Dacia Nova, Dacia SupeRNova, Dacia Solenza, Dacia Logan (cu versiunile berlina, break, furgon și pick-up), Dacia Sandero și Dacia Duster, în total peste 4 milioane de vehicule.

Uzina este organizată în patru departamente de fabricație: Presaj, Caroserie, Vopsitorie și Montaj.

Presajul reprezintă începutul procesului de fabricație a unui vehicul și constă în transformarea materiei prime, livrate sub formă de tablă din oțel, în piese de caroserie.

Piesele astfel obținute sunt trimise în departamentul Caroserie, unde sunt asamblate prin sudură în puncte și, împreună cu elementele mobile, formează caroseria mașinii.

Vopsitoria, a treia etapă a procesului de fabricație, are ca misiune protejarea caroseriei împotriva coroziunii și realizarea unui aspect final conform exigențelor de calitate. Pentru vopsirea unei caroserii sunt necesare 8 kg de vopsea.

În ultima etapă a procesului de fabricație, în departamentul Montaj, sunt asamblate și montate elementele mecanice (grupul motopropulsor, puntea spate), postul de conducere, oglinzile, elementele interioare și exterioare ale vehiculului (mochete, scaune, faruri etc.).

O altă activitate importantă a Uzinei Vehicule este fabricarea de piese pentru celelalte uzine Renault care asamblează modelele Logan si Duster: Brazilia, Rusia, Maroc, Columbia, Iran, India și Africa de Sud.

Dacia are în prezent cea mai mare uzină de vehicule din grupul Renault, cu un număr de 8.300 salariați, dintre care 30% sunt femei.

Situat la 28 de km de Automobile Dacia, Centrul de Piese de Schimb Dacia este amplasat in apropierea Autostrazii Bucuresti-Pitesti. Constructia, care acopera o suprafata de 65.000 m², ocupa locul al patrulea ca marime, între depozitele Grupului Renault și este cel mai mare centru de distribuție a pieselor de schimb și accesoriilor de care dispune Grupul în afara Franței.

Aici sunt gestionate peste 70 000 de referințe (tipuri de piese), ceea ce acoperă necesarul atât pentru ansamblul gamei de modele Dacia, cât și pentru modelele Renault și Nissan comercializate în România.  

Centrul va asigura distribuția de  piese de schimb de origine în rețeaua  comercială Dacia, Renault și Nissan din România, precum în rețelele  comerciale Dacia din alte 33 de țări. Activitatea de export reprezintă aproximativ 40% din cifra de afaceri totală a centrului.

Construcția a fost concepută pentru a răspunde tuturor normelor europene în materie de protecție a mediului, de protecție anti-incediu și anti-seism.

În zona de aprovizionare, sunt recepționate peste 31 080 tipuri diferite de piese din gama Dacia, Renault, Nissan. Pentru aprovizionarea acestora, CPS colaborează cu 369 de furnizori, din care 206 din România și 163 din Europa și din alte zone (de exemplu Brazilia, SUA etc.) 
Piesele de schimb pentru Dacia provin în cea mai mare parte de pe platforma de la Mioveni. 
Pentru piesele Renault, principalul furnizor este Depozitul de Piese si Accesorii de la Cergy (Franța), iar pentru Nissan, Depozitul de Piese de la Amsterdam (Olanda). 
În zona de recepție, la cele 10 rampe de descărcare, sunt preluate, zilnic, în medie, reperele transportate de 32 de camioane. După controlul calității și al cantității pieselor preluate, acestea intră în zona de stocare.

Stocarea pieselor 
Suprafața construită de 65 000 de mp este împărțită în 10 celule, din care una este special dedicată produselor chimice (vopsele, ulei, produse de curățare etc.). 
În interiorul depozitului, se remarcă două tipuri de flux al mărfurilor:

Flux în « I » (livrări către export)

Flux în « U » (livrări către clienți din România)

Organizarea pe orizontală a suprafeței de depozitare se realizează în funcție de frecvența de rotație a mărfurilor. 
Organizarea pe verticală a suprafeței de depozitare urmărește creșterea productivității muncii și a operativității pregătirii comenzilor client. 
În zonele de stocare, se apelează la două tipuri de depozitare: pe rafturi (rack-uri) sau pe platformă. 
Cea mai mare parte a reperelor stocate – 80% – se regăsesc pe platforma care ocupă o suprafață de numai 2 500 mp. Organizată pe două niveluri, platforma permite așezarea la etaj a pieselor cu vânzări mai mici sau a reperelor noi, în timp ce la parter se află reperele cu vânzare mare.  

Tratarea comenzilor 
CPS asigură o rată de disponibilitate de 95% pentru reperele aflat în stoc și înregistrează un grad de satisfacție client de 93%, potrivit celui mai recent sondaj realizat la nivelul Grupului Renault. 
Piesele se aduc în stoc, se ambalează și se pregătesc de expediție în funcție de tipul de transport. De exemplu, pentru cel mai îndepărtat client al CPS, Ecuador, aflat la 13 000 km distanță, transportul se realizează în container, pe mare. Toți clienții transmit comenzile direct în sistemul electronic, iar prioritare sunt comenzile de urgență. 
În sistemul electronic se înregistrează atât comenzi de urgență (transmise zilnic până la ora 12.00), cât și comenzi de stoc.

Expedierea pieselor 
Piesele comandate sunt expediate în proporție de 70 % pe cale rutieră (în camioane), 20 % maritim (containere) și 10 % aerian. 
CPS are ca principal client Rețeaua Dacia-Renault-Nissan (110 clienți interni în România) și 53 clienți externi (în 33 țări). 
Circa 40 % din cifra de afaceri a CPS o constituie activitatea de export, iar cei mai importanți 3 clienți la export sunt Franța, Rusia și Turcia.

Alianța Renault-Nissan reprezintă un parteneriat strategic între compania franceză și cea niponă, lansat în 1999. Renault deține o participație de 43,4% din acțiunile Nissan, iar Nissan 15% din acțiunile Renault. Renault-Nissan controlează, în parteneriat cu o companie rusă de stat, producătorul auto AVTOVAZ, cel mai mare din Rusia.

În plus, Renault-Nissan are colaborări cu alte companii auto, precum Daimler (Germania), Mitsubishi (Japonia), Dongfeng (China) și Ashok Leyland (India).

"Cererea solidă pe cele mai importante piețe la nivel global a compensat creșterea anemică și scăderile din alte regiuni. Vor exista întotdeauna perioade de instabilitate regională, dar rămânem încrezători. În industria auto contează creșterea pe termen lung, iar alianța Renault-Nissan este bine poziționată pentru a continua să joace un rol major pe toate segmentele (de piață, ) la nivel global", a declarat Carlos Ghosn, director general și președinte al alianței Renault-Nissan, citat de Automotive News.

3.3 Realizările alianței strategice

Renault a vândut 2,628 milioane de mașini anul trecut, în creștere cu 3,1% față de anul anterior. Livrările în Europa au urcat cu 2,4%, la 1,3 milioane, în pofida declinului pieței pe ansamblu cu 1,7%.

Nissan Motor a vândut 5,1 milioane de mașini anul trecut, în urcare cu 3,3% față de 2012. Compania a înregistrat în continuare livrări mai mari de 1 milion de unități pe fiecare din cele mai mari piețe ale sale, China și SUA.

Cele mai importante 10 piețe ale Renault-Nissan au fost anul trecut China, SUA, Rusia, Japonia, Franța, Mexic, Brazilia, Germania, Marea Britanie și Turcia.

Alianța constructorilor auto Renault-Nissan a anunțat miercuri că la începutul acestei luni a vândut cel de al 250.000-lea vehicul electric al său, la patru ani și jumătate de la lansarea pe piață a modelului Nissan Leaf, primul vehicul cu emisii zero de CO2 produs în masă.

În prezent, alianța Renault-Nissan este responsabilă pentru jumătate din vehiculele electrice vândute la nivel global iar modelul Nissan Leaf este cel mai bine vândut vehicul electric din toate timpurile, cu peste 180.000 de unități vândute.

În primele cinci luni ale acestui an, Renault-Nissan a vândut 31.700 de vehicule electrice, cu 15% mai mult decât în perioada similară a anului trecut.

'Cererea pentru vehiculele noastre electrice continuă să crească grație facilităților guvernamentale și extinderea infrastructurii de încărcare', a declarat președintele director general al alianței Renault-Nissan, Carlos Ghosn.

Cu șase modele care rulează pe străzi, alianța Renault-Nissan este singurul grup auto din lume cu o gamă completă de vehicule electrice 100%. Pe lângă modelul Leaf, Nissan vinde și camioneta e-NV200, care este disponibil la vânzare pe piețele din Europa și Japonia de anul trecut. De asemenea, Renault vinde modelul ZOE, precum și camioneta Renault Kangoo Z.E, sedanul SM3 Z.E. și vehiculul urban Twizy.

Nissan a vândut 185.000 de vehicule electrice la nivel mondial după lansarea pe piață a modelului Nissan Leaf în luna decembrie 2010. Acest model este vândut pe 46 de piețe, cele mai importante fiind SUA (80.000 de unități), Japonia (53.000 de unități) și Europa (41.500). La rândul său, Renault a vândut 65.000 de vehicule electrice la nivel mondial de la lansarea pe piață a modelului Kangoo Z.E. în luna octombrie 2011.

Alianța Renault-Nissan a înregistrat economii record de 3,8 miliarde de euro în 2014, față de 2,87 miliarde de euro în 2013, cele mai mari reduceri de costuri fiind consemnate la achiziții, inginerie și producție, a anunțat grupul.

Lansarea de către alianță a vehiculelor realizate pe platforma Common Module Family (CMF), precum și convergența pe patru divizii majore au ajutat la realizarea economiilor în cele trei sectoare. Economiile au fost generate de reducerea costurilor, evitarea acestora, precum și de creșterea veniturilor. Mai mult, economiile nete și creșterea veniturilor permite ambilor producatori  auto să ofere vehicule cu valoare mai mare către clienți la nivel global, scrie Mediafax.

Carlos Ghosn, CEO-ul Renault-Nissan, a declarat că sinergiile grupului și colaborările actuale sunt suficiente pentru a asigura succesul alianței în viitor, nefiind nevoie de un partener suplimentar.

1999 este anul în care a fost formată Alianța Renault-Nissan, condusă în prezent de Carlos Ghosn.

Renault-Nissan, alianța franco-niponă condusă de Carlos Ghosn, nu are nevoie de un partener suplimentar în viitorul apropiat. Vestea vine dintr-o declarație directorului concernului, care consideră că poate să atingă toate țelurile pe termen lung ale companiei fără să-și extindă lista de colaborări. În 2014, Renault-Nissan a economisit peste trei miliarde de euro prin sinergiile de grup și împărțirea de costuri și tehnologii, o creștere față de economia din 2013, de 2.8 milioane de euro. Datorită acestor economii realizate prin împărțirea costurilor în diferite direcții, cei de la Renault-Nissan pot să rămână competitivi fără să-și caute noi parteneriate pe piață.

Până în 2016, scopul Alianței Renault-Nissan este economisirea a 4.3 miliarde de euro pe an. Alianța dintre cei doi producători a fost semnată în 1999 și a salvat partea japoneză de la problemele financiare întâmpinate. Carlos Ghosn a fost unul dintre oamenii responsabili de revenirea la profit a acestei companii și este în prezent CEO-ul ambelor mărci. Printre elementele care ajută alianța Renault-Nissan să facă economii se numără dezvoltarea la comun a tehnologiilor necesare vehiculelor electrice, sistemelor de siguranță pasivă și activă și a tehnologiilor de conducere autonomă. Evident, cele două companii economisesc și prin producția de componente comune între modelele lor și la transportul acestora către reprezentanțele din întreaga lume.

Declarațiile lui Carlos Ghosn sunt legate, cel mai probabil, de intențiile lui Sergio Marchionne de a forma o nouă alianță cu un alt producător de automobile. Directorul Fiat Chrysler Automobiles și-a propus să semneze o asemenea alianță până se va retrage de la conducerea companiei. Marchionne a motivat necesitatea unei alianțe cu încă un producător, oricare ar fi acesta, în vederea aducerii de reduceri de costuri pentru susținerea investițiilor ridicate necesare dezvoltării noilor generații de automobile, care trebuie să fie semnificativ mai sigure și mai eficiente decât cele pe care le înlocuiesc, iar vânzările acestora nu reușesc întotdeauna să compenseze costurile dezvoltării.

Renault și Nissan vor lucra împreună la dezvoltarea a trei platforme comune. Ele vor fi destinate vehiculelor mici, medii și mari. Primul model așteptat să utilizeze una dintre cele trei realizări este viitorul Renault Espace.

Renault  și  Nissan  sărbătoresc deja 15 ani de când formează o Alianță și de când au început să construiască împreună o forță importantă în lumea auto. Dacă până acum eforturile lor pentru reducerea costurilor au fost oarecum marginale, în viitorul apropiat planurile sunt mult mai ambițioase și implică mai mult colaborarea dintre cele două părți.

Francezii și japonezii vor dezvolta împreună trei platforme modulare, gata să găzduiască viitoarele modele ale Alianței. Botezate Common Module Family (CMF), cele trei soluții de dezvoltare se vor adresa unor vehicule diferite.

Platforma CMF-A va fi destinată, după cum o sugerează și numele, modelelor de segment A sau mai mic. Asta înseamnă că modelele Renault și Nissan destinate utilizărilor urbane vor avea componente comune.

A doua platformă se va numi CMF-B și se va adresa produselor de clasă medie și compactă, printre care viitoarea generație Renault Laguna.

Nu în ultimul rând, va exista și o platformă CMF-C/D care va fi folosită doar pentru cele mai mari vehicule create de Alianță. Ea se va adresa mai ales SUV-urilor pe care Nissan le vinde în Statele Unite, dar și unor produse europene cum este X-Trail. De cealaltă parte, Renault va folosi platforma CMF-C/D pentru a dezvolta cât mai rapid o nouă generație a modelului Espace, cel mai mare familist din gama francezilor.

„Dezvoltarea noilor platforme CMF va atrage noi sinergii în principalele zone de activitate: vânzare, ingineria vehiculului și propulsia acestuia. CMF va crește sinergiile actuale astfel încât ne așteptăm ca 70% dintre mașinile noastre să fie clădite pe una dintre aceste platforme până în 2020”, de clarat Christian Mardrus, vice-președinte executiv al Alianței.

Alianța Renault-Nissan este încrezătoare în potențialul mașinilor autonome. Carlos Ghosn, șeful conglomeratului, crede că până în 2018 vom avea deja pe străzi primele mașini care se conduc singure.

Alianța Renault-Nissan face progrese importante în dezvoltarea tehnologiilor care vor permite ca mașinile autonome să devină realitate.

Carlos Ghosn, șeful Alianței, a declarat recent că o mașină care se conduce singură ar putea deveni realitate în 2018, dacă legislația nu pune piedici dezvoltării tehnologice.

În prezent, Renault deține prototipul Next 2, dezvoltat pe baza electricului Zoe. Conceptul permite rulare autonomă la viteze mai mici de 30 de km/h, bazându-se pe sistemul GPS, pe camere video și pe senzori. Chiar și în aceste condiții șoferul trebuie să se afle permanent în spatele volanului. Și Nissan lucrează la o tehnologie autonomă care ar urma să debuteze pe un model deja existent în 2020.

„Nu tehnologia este problema, ci legislația și întreaga discuție privind responsabilitatea acestor mașini care se vor circula alături de noi. Mulți se întreabă cine poartă responsabilitatea pentru ceea ce face mașina, dacă cel de la volan nu intervine”, a declarat Ghosn.

Tot el a anticipat că în țări pioniere ca Franța, Japonia și Statele Unite mașinile vor apărea pe străzi în 2018, vânzările urmând să demareze în 2020.

Alianța Renault-Nissan va aplica o întărire a parteneriatului. Cele două mărci vor uni departamentele de dezvoltare și vor produce modele în fabrici comune pentru a economisi aproape patru miliarde de dolari pe an.

3.86 miliarde de dolari vor economisi cei de la Renault-Nissan în fiecare an în baza acestei soluții de management și producție la comun.

Renault  și Nissan  vor face una dintre cele mai drastice mișcări de reducere a costurilor, titrează cei de la Reuters, prin unirea departamentelor de dezvoltare și de producție. Cele două mărci vor dezvolta la comun tehnologii și modele noi, pe care le vor produce în fabrici comune, pe aceeași linie. Prima uzină modificată astfel va fi cea din India, unde schimbarea se va aplica din 2015, dar modificările vor fi aplicate altor 10 țări până în 2020, potrivit publicației japoneze Nikkei. Alianța Renault-Nissan are aproape 50 de fabrici la nivel mondial și urmează să implice și rușii de la AvtoVaz în această măsură, spun cei de la Nikkei.