Algoritm Tipic și Uniform de Procesare a Microobiectelor la Fața Locului

ALGORITM

tipic și uniform de procesare a microobiectelor la fața locului

Noțiunea de cercetare de la fața locului

Activitatea infracțională presupune totalitatea acțiunilor și/sau inacțiunilor, modul de interacțiune și influența infractorului asupra locului faptei, precum și modificările produse asupra anturajului locului faptei.

În activitatea de descoperire a cauzelor penale este necesară pentru intеrprеtаrеа și examinarea acestor schimbări ale locului faptei ce au legătură cu infracțiunea. Pe baza lor se pot colecta date referitoare la:

• faptă;

• persoana făptuitorului;

• împrejurările în care s-a comis fapta.

Conform dispozițiilor, art. 118 din CPP În scopul descoperirii și ridicării urmelor infracțiunii, a mijloacelor mаtеriаlе de probă pentru a stabili circumstanțele infracțiunii ori alte circumstanțe ce au importanță pentru cauză, organul de urmărire penală efectuează cercetarea de la fața locului a terenurilor, încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor, cadavrelor umane sau de animale.

Cercetarea de la fața locului este o activitate a organului de urmărire penală, ce constă în сеrсеtаrеа nemijlocită a locului faptei unde s-a săvîrșit infracțiunea, în scopul descoperirii, fixării și ridicării urmelor, precum și pentru stabilirea circumstanțelor în care s-a săvârșit fapta infracțională.

Fiind o acțiune de urmărire penală, cercetarea de la fața locului se realizează după sau înainte de începerea urmăririi penale, această acțiune se dispune de către organul de urmărire penală în urma sesizării conform art. 262 CPP (plîngere, denunț, autodenunț, depistarea nemijlocită de către organul de urmărire penală).

Prin termenul „la fața locului ” se are în vedere nu numai locul propriu-zis al săvîrșirii infracțiunii, ci și în spațiile, în care pot fi depistate urmele referitoare la pregătire, comitere și urmările infracțiunii, inclusiv căile de acces și de retragere ale infractorului de la locul infracțional.

Putem indica că, prin termenul „locul săvârșirii infracțiunii” se înțelege:

• locul propriu zis al faptei (de exemplu: încăperea sau terenul, unde s-a comis infracțiunea etc);

• locul unde s-au produs rezultatele infracțiunii (exp. moartea persoanei);

• locul, în care s-a păstrat unele urme ale infracțiunii (unele locuri publice sau locuința unor persoane fizice etc.).

Prin caracterul său, cercetarea de la fața locului, servește pentru activitatea de urmărire penală pentru colectarea informației referitoare la circumstanțele în care a fost săvîrșită fapta, descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor infracțiunii, precum și stabilirea stării și poziției unor obiecte mаtеriаlе.

Scopul cercetării de la fața locului

Din cele consemnate, se poate deduce că cercetarea de la fața locului are ca obiective următoarele:

• descoperirea urmelor și evidențierea circumstanțelor, ce vor servi pentru identificarea infractorului, la clarificarea circumstanțelor în care s-a săvîrșit fapta, la descoperirea corpurilor delicte;

• obținerea de către organul de urmărire penală, prin studierea a locului infracțiunii, a concluziilor, referitoare la modul de săvîrșire și la persoana infractorului.

Reglementarea procesual penală

Deoarece cercetarea de la fața locului, ca și celelalte acțiuni de urmărire penală, se face numai în strictă conformitate cu Codul Procesual Penal al Republicii Moldova.

Potrivit prevederilor art. art. 118, 124, 260, 274, 279, 301, 304, 305 al CPP, cercetarea de la fața locului poate fi dispusă motivat de către organul de urmărire penală, ori de cîte ori se consideră necesar de a se apela la acest procedeu probator.

Importanța cercetării de la fața locului

Valoarea cercetării de la fața locului este remarcată în literatura de specialitate, atît procesual-penală, căt și criminalistică, majoritate savanților fiind de acord că, cercetarea de la fața locului este un procedeu probator cu puternică semnificație pentru descoperirea infracțiunii.

Importanța CFL, rezultă din următoarele aspecte:

• locul săvîrșirii unei infracțiuni este principalul izvor probatoriu referitor la infracțiunea și la autorul acesteia (de modul cum se efectuează căutarea, descoperire, fixare și ridicare a urmelor va depinde soluționarea cazului, identificarea autorului, și a celorlalți participanți la comiterea infracțiunii);

• urmele ridicate la CFL permit începerea și direcționarea urmăririi penale, referitoare la fapta infracțională și autorul ei;

• CFL determină efectuarea și a altor acțiuni de urmărire penală precum: percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri, examinarea medico-legală a unor persoane, prinderea și reținerea infractorului;

• pe durata efectuării CFL se pot stabili motivele, ce au determinat comiterea infracțiunii și circumstanțele, ce au favorizat comiterea infracțiunii.

• cercetarea de la fața locului este o acțiune primară, cu caracter obligatoriu.

• cercetarea de la fața locului este imposibil de a fi repetată, în aceleași condiții și cu aceleași rezultate.

Sarcinile cercetării de la fața locului

Pe baza unei experiențe practice reale, în materie, putem deduce principalele sarcini ale cercetării de la fața locului:

• Cunoașterea și investigarea de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, a locului în care a fost săvîrșit infracțiunea.

• Descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor infracțiunii, a mijloacelor mаtеriаlе de probă. Intеrprеtаrеа urmelor imediat la fața locului, pentru a oferi indici, cel puțin cu caracter general, cu privire la circumstanțele faptei și chiar la persoana care a comis-o;

• Obținerea informației, ce indică modul de comitere a infracțiunii, numărul de persoane care au fost la locul faptei. Datorită activității de cercetare de la fața locului se poate stabili modul, în care s-a desfășurat activitatea infracțională, începînd din momentul pătrunderii pînă la momentul de retragere;

• Identificarea eventualilor martori, în funcție de urmele ridicate și interpretate la fața locului.

• Elaborarea unor versiuni privind fapta comisă și participanții la comiterea acestei faptei.

Întrebările ce pot fi hotărîte cu ajutorul cercetării de la fața locului:

• „ce” eveniment a avut loc;

• „unde” s-a săvîrșit fapta;

• „cum” și în ce mod s-a săvîrșit fapta;

• „cînd” a fost săvîrșită fapta;

• „cu ce” mijloace, instrumente, substanțe, mаtеriаlе etc., s-a comis fapta;

• „de ce” s-a săvîrșit fapta;

• „cine” a săvîrșit fapta;

• dacă există martori oculari;

• care sunt persoanele vătămate;

• care este valoarea pagubelor produse;

• dacă există cauză-efect între urmele descoperite și factorii creatori ai acestora în circumstanțele stabilite.

Informația obținută ori stabilită la cercetarea de la fața locului servește la formularea de ipoteze și versiuni, iar în final la stabilirea circumstanțelor în care s-a comis fapta și identificarea făptuitorului.

Tactica efectuării cercetării de la fața locului

[vezi Figura A8.1. Algoritm de căutare, detectare și cercetare a microobiectelor la fața locului (schema)].

Securitatea de lucru la fața locului

Ofițerul de urmărire penală are responsabilitate de a verifica eventualele pericolele chimice, biologice și fizice la desfășurare activitatea de cercetare de la fața locului.

Fiecare participant la activitatea de cercetare de la fața locului este responsabil să acorde suportul și să ofere informația ofițerului, precum și să respecte indicațiile ofițerului de urmărire penală.

În toate cazurile, se va proceda conform regulilor de precauție sanitare, epidemiologice, de securitate a muncii și de protecție a mediului.

Pericole de expunere

Participanții care operează în sau în jurul spațiilor contaminate trebuie să fie conștienți de diversele pericole, care pot dauna sănătatea.

Inhalare

Inhalarea este pătrunderea unui produs toxic prin sistemul respirator, sub forma unui praf, aerosoli, fum, vapori, gaze sau gaze arse. Mаtеriаlеle pot fi în formă solidă sau lichidă, ce prezintă un pericol de inhalare deoarece acestea pot persista sub formă de vapori, ceață, și fum.

Ventilația poate reduce la minimum riscul de inhalare a produselor toxice din aer. Atunci cînd se lucrează în spațiile cu substanțe contaminante aeropurtate, personalul trebuie să poarte echipamente de protecție respiratorie. Personalul trebuie să cunoască specificitatea lucrului în spațiile contaminate cu substanțe toxice.

Contact cu pielea

Contaminarea prin piele poate rezulta din contact direct sau prin absorbție. Severitatea daunei poate depinde de concentrația toxinelor și durata de timpului de expunere.

Efectele, cum ar fi amețeli, tremur, greață, vedere încețoșată sau pierderea cunoștinței pot avea loc în cazul în care substanțele sunt absorbite prin piele. Expunerea poate fi prevenită prin utilizarea echipamentului individual de protecție și de unică folosință, după caz (de exemplu, mănuși, ochelari de protecție, ș.a.).

Fig. A.1.1. Algoritm de căutare, detectare și cercetare a microobiectelor la fața locului.

Ingerare

Ingerarea presupune introducerea toxinelor în organism prin cavitatea bucală. Ingerarea poate provoca leziuni grave a cavității bucale, gîtului și tractului digestiv. Participanții la cercetarea de la fața locului nu ar trebui să aducă alimente, băuturi sau țigări în spațiile de acțiune, indiferent de nivelul de protecție pe care îl abordează.

Injectare accidentală

Injectare directă de toxine în organism, leziuni mecanice cu sticla contaminată, metal sau alte obiecte ascuțite, ce pot provoca reacții severe, dăunătoare pentru sănătate.

Reagenții pot să reacționeze direct în fluxul sanguin și se pot răspîndi rapid. Urmează a fi abordate măsuri de precauție la manipularea obiectelor ascuțite sau marginilor zimțate. Mănușile de lucru trebuie să fie purtate pe tot parcursul cercetării de la fața locului.

Principiile fundamentale pentru prevenirea contaminării prin abordarea măsurilor de precauție

Participanții la cercetarea de la fața locului urmează să trateze toate mаtеriаlеle și obiectele la fața locului contaminate cu virusul hepatitei B (VHB), virusul hepatitei C (VHC) și virusul imunodeficienței umane (HIV).

Trebuie luate următoarele măsuri de protecție pentru a evita contactul direct cu mаtеriаlеle potențial infecțioase:

• Folosirea mănușilor de unică folosință, salopetelor, protecție pentru încălțăminte, în caz de contact cu mаtеriаlеle potențial infecțioase. Schimbarea mănușilor atunci cînd sunt rupte sau perforate sau cînd capacitatea lor de utilizare în calitate de barieră este compromisă. Purtarea ochelarilor de protecție pentru a proteja împotriva stropilor, spray-urilor și stropilor cu substanțe infectate.

• Spălarea mîinilor după îndepărtarea mănușilor sau alte echipamente de protecție personală. Scoaterea mănușilor și altor echipamente de protecție personală se va efectua într-un mod care nu va duce la contaminare pielii neprotejate sau a hainelor.

• Interzicerea consumului de alimente, băutură, fumatului, sau aplicării produselor cosmetice în cazul în care la fața locului sunt constatate urme biologice, sau alte mаtеriаlе potențial infecțioase.

• Plasarea obiectelor ascuțite contaminate în containere special destinate pentru acest tip de obiecte. Astfel încît transportarea lor să nu deterioreze ambalajul. Însemnarea ambalajelor cu o etichetă de avertizare.

• Nu îndoiți, reambalați, eliminați obiectele deja sigilate.

• După utilizare, echipamentul se va decontamina cu un dezinfectant adecvat.

• Măsurile de precauție universale, și practicile de lucru prudente pot reduce sau elimina expunerea la substanțe infectate.

Securitate chimică

În funcție de tipul de material întîlnit pot surveni o varietate de pericole asupra sănătății.

Mаtеriаlе inflamabile sunt benzina și acetona. Acestea inflamabile atunci cînd sunt expuse la aer și la o sursă de aprindere, cum ar fi o scînteie sau flacără. Peste un anumit timp, unele mаtеriаlе explozive, cum ar fi nitroglicerina devin chimic instabile. Toate mаtеriаlеle explozive sunt sensibile la căldură, șoc, și frecare. Mаtеriаlеle, cum sunt piroforice ,fosfor, sodiu, și bariu pot fi lichide sau solide și se pot aprinde fără o aprindere externă.

• Oxidanți, cum ar fi nitrați, peroxid de hidrogen, și acid sulfuric concentrat sunt compuși chimici care în reacție cu oxigen provoacă ardere. Evitați depozitarea cu mаtеriаlе inflamabile și combustibile sau substanțe ce ar putea accelera rapid descompunere lor.

• Mаtеriаlеle corozive pot provoca distrugerea țesutului sau obiectelor, cum ar fi lemn și oțel. Valoarea daunelor depinde de concentrația și durata de contact.

• Atunci cînd se lucrează cu substanțe chimice, personalul antrenat în acțiuni de cercetare de la fața locului urmează să fie conștienți de proprietățile periculoase, tehnicile de eliminare, de protecție personală, procedurile de ambalare și de transportare, precum și de pregătirea de urgență. Această conștientizare vine de la o formare profesională și informațiile privind pericolele prezentate de un anumit material, astfel încît personalul să poată lucra în condiții de siguranță și în mod responsabil cu mаtеriаlе periculoase.

Iluminarea

Cînd se vor folosi lumini ultraviolete, lasere, și alte surse de lumină, personalul trebuie să protejeze ochii de la expunere directă și indirectă. Expunerea prelungită, la nivelul pielii, de asemenea, ar trebui să fie evitată. Toți participanții la acțiunea de urmărire penală trebuie să poarte ochelari de protecție. Ochelari trebuie să aibă protecție suficientă și să se potrivească perfect pentru a împiedica pătrunderea razelor din orice unghi. Ochelari de protecție împotriva laserului, trebuie să fie de densitatea optică corespunzătoare pentru a proteja împotriva lungimii de undă maximă de funcționare a sursei de laser.

Spațiu limitat

Un spațiu limitat este o cu pericol sporit, din această cauză trebuie limitat accesul participanților la acțiune, în vederea asigurării securității tuturor participanților. Spații închise (de exemplu, sistemul de cаnаlizаre, cariere, cisterne, cuve ) nu sunt concepute pentru aflarea îndelungată a persoanelor în ele. Spații închise pot expune participanții la pericol, inclusiv gaze toxice, toxinele explozive sau deficiența cu oxigen, pericol de electrocutare sau obiecte ce pot traumatiza participanții de la cercetarea de la fața locului.

Condițiile într-un spațiu închis trebuie să fie considerate periculoase, iar participanții nu pot intra în spațiul pînă la acordul ofițerului de urmărire penală. Nivelul de poluare al aerului trebuie monitorizat continuu cu un instrument de verificare a nivelului de oxigen, monoxid de carbon, gaze inflamabile și vapori, precum și alți compuși toxici. Datele de pe aceste instrumente trebuie să fie indicate în procesul–verbal de către ofițerul de urmărire penală. Serviciile de salvare trebuie să fie disponibile în orice moment pentru acordarea ajutorului necesar.

Următoarele practici urmează a fi abordate atunci cînd se lucrează într-un spațiu închis:

• Nu se va intra niciodată în spațiu unde se efectuează сеrсеtаrеа de la fața locului înainte de a se asigura și de a elimina toate pericole posibile în atmosferă, mecanice și electrice. Toate pericolele depistate trebuie documentate în procesul–verbal al acțiunii.

• Asigurarea ventilației. Se va asigura ca ventilarea să nu ducă la pierderea probelor de la fața locului.

• Îngrădirea spațiului de cercetare de intrarea persoanelor neautorizate și păstrarea în siguranță a tuturor probelor.

• Se va comunica participanților de la cercetarea de la fața locului informația utilă referitor la pericol și probele deja depistate.

• Se va asigura că sunt mijloace de comunicare înainte de a purcede la cercetarea de la fața locului.

• Se va purta echipament individual de protecție adecvat, cum ar fi aparat autonom de respirat, un combinezon pe întreg corp, protecție pentru cap, precum și alte echipamente necesare.

• Nu se va încerca niciodată de a acorda ajutor, cu excepția cazului în care va fi solicitat de către echipa de salvare.

X-Ray de securitate

Aparatura Portabilă cu raze X, de multe ori este folosită pentru a identifica conținutul pachetelor necunoscute dar reprezintă un risc de expunere la raze X a participanților la cercetarea de la fața locului.

Folosirea razelor X se va efectua după următoarelor reguli:

• Se va folosi scut de raze X, pentru operator și pentru persoane care sunt în apropiere.

• Se va elimina toți participanții neesențiali din spațiul unde se lucrează cu razele X.

• Se va limita timpul, în care participantul trebuie să fie în spațiul de operare.

• Întotdeauna se va purta și se va monitoriza parametrii razelor X.

• Se va asigura că procedurile de operare cu raze X sunt obligatorii și sunt efectuate de către persoanele calificate de a face acest lucru.

Echipamentul de protecție personală

În toate cazurile, selectarea echipamentului individual de protecție trebuie să se facă în coordonare cu o evaluare a riscurilor de pericol completat cu personal instruit și calificat. Evaluarea riscurilor pericolelor ar trebui să identifice posibilii factori de contaminare, precum și pericolele asociate cu fiecare obiect în parte. Intrarea în aceste spații, unde se desfășoară acțiunile de urmărire penală, depinde de echipamentele folosite, la necesitate, de situație, în parte și de calificarea participanților.

Protecția mîinilor

Protecția mîinilor trebuie efectuată în baza tipului de material cu care se va lucra și pericolul asociat cu acest material. Lista următoare oferă informații despre tipuri de mаtеriаlе mănuși și funcții:

• nitril oferă protecție de acizi, soluții alcaline, lichid hidraulic, soluții fotografice, combustibili, lubrifianți, aromatice, petrol și solvenți clorurați. Acesta oferă, de asemenea, rezistență la unele tăieturi și obstacole.

• neopren oferă rezistență la ulei, grăsimi, acizi, solvenți, substanțe alcaline, baze, frigorifici.

• clorură de vinil (PVC), este rezistent la substanțe alcaline, uleiuri, și concentrațiile limitate de acid azotic și acid cromic.

• latex (cauciuc natural) rezista acizilor ușori, caustice, detergenților, germicidelor și soluțiilor cetonice. Latex se va umfla și se va degrada dacă este expus la benzină sau kerosen. Atunci cînd sunt expuși la căldură excesivă sau lumină solară directă, mănuși de latex se pot degrada, iar materialul mănușilor își va pierde integritatea.

• Utilizarea mănușilor fără pudră cu conținut redus de proteine, reduce riscul de a dezvolta alergii de la latex. Personalul alergic la latex, de obicei, pot purta nitril sau neopren.

Instrucțiuni pentru utilizare mănușă includ următoarele:

• Înainte de a îmbrăca mănușile, trebuie sa fie verificate pentru a nu avea găuri, înțepături, și substanțe lichide. Se va scoate inelele sau alte obiecte ascuțite ce pot deteriora mănușile.

• Atunci cînd se lucrează cu un mаtеriаlе puternic contaminat, trebuie de purtat un strat dublu de mănuși.

• Se va schimba mănușile atunci cînd acestea sunt rupte sau găurite sau cînd utilizarea lor ca o barieră este compromisă.

• Pentru a evita contaminarea pielii neprotejate sau a hainelor, mănușile de unică folosință se vor înlătura apucînd manșetele și trăgînd-le pe dos. Se va arunca mănușile de unică folosință în containere desemnate. Nu se va reutiliza.

Protecția ochilor

Persoanele care lucrează cu substanțe chimice și mаtеriаlе radioactive biologice ar trebui să poarte o protecție a ochilor, cum ar fi ochelari de protecție. Măștile oferă o protecție mai bună atunci cînd există un potențial risc de stropire. Măștile trebuie să fie purtate în combinație cu ochelari sau ochelari de protecție, deoarece în combinație oferă o protecție mai bună.

Utilizatorii de lentile de contact trebuie să poarte ochelari sau ochelari de protecție pentru a proteja ochii. În cazul în care o substanța chimică nimerește în ochi, poate fi dificil de a elimina lentilele de contact pentru a elimina substanța chimică, iar substanța chimică poate nimeri în spatele lentilei.

Ochelari de protecție, de asemenea, ar trebui să fie purtați peste ochelarii de prescripție medicală. Alternativ, ochelarii de protecție pot fi confecționați ca ochelari de bază de prescripție medicală.

Protecția picioarelor

Încălțămintea ce acoperă complet piciorul, protejează cel mai bine. Încălțăminte de protecție trebuie să fie purtată atunci cînd există un pericol de leziuni ale piciorului la care poate fi expus sau de obiecte ascuțite, obiecte care pot cădea, sau pericolul de a fi electrocutat. În unele situații, bahile impermeabile pot oferi o protecție pentru pantofi și pentru a preveni transferul de obiecte la fața locului.

Echipamentul de protecție trebuie să fie supus testărilor chimice, mecanice, ș.a. iar utilizarea acestora se va efectua după instrucții. Întrunirea acestor condiții vor garanta purtătorului protecție optimală.

Pregătirea pentru activitatea de ceîn vederea efectuării cercetării de la fața locului

Pregătirea pentru activitatea de cercetare de la fața locului presupune luarea unor măsuri de asigurare.

a. Asigurarea logistică și metodologică

Ofițerii de urmărire penală la fața locului sunt obligați să aibă asupra lor:

• trusa criminalistică,

• aparatul de fotografiat,

• aparatul de filmat,

• formulare a proceselor-verbale pentru cercetarea de la fața locului,

• autorizația judecătorului de instrucție (dacă este necesară),

• alte mijloace tehnice, în funcție de specificul infracțiunii.

b. Constituirea grupului de cercetare de la fața locului

La solicitarea ofițerului de urmărire penală se constituie, în cel mai scurt timp posibil, grupul de cercetare și deplasarea urgentă la fața locului pentru a efectua constatările necesare cu privire la

• ambianța locului săvîrșirii faptei,

• descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor,

• stabilirea poziției și stării mijloacelor mаtеriаlе de probă

• circumstanțele în care a fost săvîrșită fapta

c. Componența grupului de cercetare de la fața locului;

Grupul de cercetare va avea în componență: un ofițer de urmărire penală, specialist sau expert, precum și ofițerul de sector din raza de competență a locului de comitere a faptei infracționale. Dacă este cazul, vor participa și interpreți, avocați, reprezentanți, conducător cu cîinele de urmărire penală. În funcție de gravitatea faptei, vor fi incluși și alți participanți – fapt ce va fi menționat în procesul–verbal.

Ofițerul de urmărire penală va solicita participarea altor specialiști sau experți, în cazul în care circumstanțele de săvîrșire a faptei impun efectuarea, suplimentar, a unor constatări tehnico-științifice, medico-legale, expertize și alte activități specifice.

d. Deplasarea la fața locului

Deplasarea la fața locului este organizată de ofițerul de urmărire penală, care va coordona activitatea, în felul în care să fie posibilă intervenția imediată și profesionistă în cercetarea de la fața locului.

Deplasarea la fața locului se efectuează cu mașina criminalistică sau cu alte mijloace de transport din dotare. În cazul în care unitatea sesizată nu dispune de mașină criminalistică, pot fi utilizate mijloace de transport ale altor instituții sau ale persoanelor fizice, cu respectarea prevederilor legale.

Reguli tactice privind investigarea tehnico-științifică a locului faptei

Succesul acțiunii de cercetare de la fața locului presupune, alături de o pregătire profesionistă, respectarea unor reguli tactice cu caracter general.

Principalele elemente tactice sunt, următoarele:

• urgentarea,

• caracterul complet și detaliat al cercetării de la fața locului,

• descoperirea și fixarea, prin folosirea mijloacelor tehnico-științifice criminalistice, a tuturor mijloacelor mаtеriаlе de probă, ce pot servi la descoperirea cazului,

• conducerea și organizarea a activității a grupul de cercetare.

Cercetarea de la fața locului trebuie să evolueze cu respectarea unor norme de procedură penală și ale unor reguli tactice criminalistice.

Pentru asigurarea unei bune organizări și desfășurări, pe tot parcursul acțiunii de cercetare de la fața locului, trebuie să fie respectate următoarele reguli tactice generale:

a) Сеrсеtаrеа de la fața locului se efectuează de maximă urgență;

Cercetarea de la fața locului trebuie să fie efectuată în maximă urgență, imediat după ce organul de urmărire penală a fost sesizat despre săvîrșirea unei infracțiuni. Această cerință este obligatorie din cauză următoarelor considerente:

Cu trecerea timpului, există pericolul producerii unor schimbări la locul infracțiunii și al dispariției sau nimicirii urmelor. Asemenea modificări pot fi din cauza, nu numai a infractorului care caută să nimicească urmele sale, ci și de acțiunea unor factori externi, cum sunt condițiile meteo, caracterul perisabil al unor urme, în special urmele biologice, precum și intervenția unor persoane care încearcă să restabilească ordinea sau să afle ce s-a întîmplat.

Prin intervenția imediată a organului de urmărire penală la fața locului apare posibilitatea identificării unor martori sau prinderea autorului la locul infracțiunii.

b) Durata de cercetare de la fața locului;

Activitatea de cercetare de la fața locului nu poate fi limitată în timp. Limitarea duratei activității de cercetare de la fața locului poate prejudicia calitatea și obiectivitatea deoarece lipsa de timp determină simplificarea acțiunilor de cercetare, formularea unor concluzii pripite, tratarea cu nepăsare ori neluarea în seamă a unor stări de fapt cu valoare probatorie.

c) Efectuarea activității de cercetare de la fața locului nu poate fi condiționată sau influențată de orice ipoteză preconcepută sau de alte anticipări;

Pot fi situații în care, de la bun început, se descoperă urme ce pot fi considerate suficiente pentru dovedirea vinovăției și identificarea infractorului, dar este eronat aprecierea inutilității continuării acțiunii de cercetare. Cercetarea de la fața locului se efectueză cu scopul de examinare obiectivă și completă șinu trebuie să se limiteze numai la activități pentru confirmarea sau infirmarea unor ipoteze.

O atenție specială se cuvine urmelor latente și a microurmelor, imposibil de a fi evitate și nimicite de către infractor. Descoperirea microurmelor arată nivelul pregătirii participanților la acțiune, precum și o tehnologie modernă pentru prelevarea acestor urme.

d) Caracterul organizat al executării sarcinilor de către participanții la cercetare;

La cеrсеtаrеа de la fața locului, participanții trebuie să cunoască sarcinile, ce urmează a fi îndeplinite încît să nu comită și să nu evite repetarea nejustificată a unor acțiuni.

Este interzis accesul la locul faptei a oricăror persoane, indiferent de grad și funcție, dacă nu au legătură cu сеrсеtаrеа locului faptei, cu salvarea vieții persoanei sau cu înlăturarea pericolelor.

Examinarea locului faptei se poate face:

concentric (din exterior spre interior),

excentric (din interior spre exterior) sub formă circulară sau spirală.

Obligatoriu de va examina, în detaliu, fiecare porțiune de loc sau spațiu.

e) Utilizarea aparaturii și tehnicii criminalistice în raport cu natura și particularitățile locului faptei;

În raport de natura și caracteristicile locului, trebuie sa fie utilizate în mod selectiv și cu maximă eficacitate cele mai adecvate aparate și tehnici criminalistice. Astfel, o anumită aparatură și tehnică criminalistică se va utiliza în condiții obișnuite și altele în condiții speciale. Respectiv, în dependență de mediu, cum ar fi: în mediul subacvatic, în interiorul minelor, în mediul exploziv, etc., se vor utiliza anumite aparataje, truse criminalistice ori se vor aplica anumite procedee tehnice de descoperire a urmelor.

f) Consemnarea în procesul–verbal a constatărilor, a datelor și a celorlalte elemente ce prezintă interes în cauză;

Mențiunile făcute în timpul cercetării de la fața locului la locul faptei oferă informație pentru întocmirea procesului-verbal de cercetare de la fața locului, a schiței, a desenelor și pot servi ca date de referință.

Mențiunile în procesul-verbal trebuie să fie formulate clar, precis, concis, din care să decurgă că nu a fost omis nici un detaliu, nici un element necesar stabilirii adevărului, precum și să fie evitate expresiile ambigue, de natură să conducă la confuzii sau la interpretări greșite, este necesar utilizarea unei terminologii corespunzătoarea Codului Procesual Penal al Republicii Moldova.

g) Analiza comportamentului făptuitorului prezent la сеrсеtаrеа de la fața locului;

În momentul cercetării de la fața locului, infractorul este preocupat și, totodată, alarmat de anumite stări de fapt, ce pot indica asupra vinovăției acestuia, determinîndu-l să reacționeze necontrolat. O importanță deosebită prezintă atenționarea asupra acestor reacții emotive și stabilirea legăturii lor cu anumite momente. În astfel de situații, făptuitorul se exteriorizează prin: schimbarea culorii pielii (înroșire sau paliditate), transpirație abundentă, tremuratul mîinilor, frămîntatul mîinilor, neastîmpăr, culegerea unor scame imaginare de pe îmbrăcăminte ș.a.

Organizarea și conducerea competentă a cercetării de la fața locului

Conducerea și organizarea eficientă a acțiunii de cercetare de la fața locului constituie o condiție principală pentru realizarea sarcinilor stabilite.

Сеrсеtаrеа de la fața locului presupune, în primul rînd, o conducere unică și respectarea regulilor tactice criminalistice menționate, în conformitate cu anumite exigențe, cum sunt:

• conlucrarea, între participanții de la fața locului;

• informarea continuă a ofițerului de urmărire penală despre toate aspectele constatate.

Organizarea activității este privită sub dublu aspect:

Fiecare participant la cercetarea de la fața locului are sarcini concrete și precise, potrivit calităților și competențelor sale. Aceste sarcini trebuie să fie rezolvate integral și operativ.

Organizarea desfășurării acțiunii de cercetare de la fața locului:

• orientarea în spațiu;

• examinarea, în ansamblu, a locului faptei;

• căutarea, descoperirea și ridicarea urmelor, microobiectelor sau a probelor mаtеriаlе;

• fixarea rezultatelor cercetării de la fața locului în procesul-verbal.

Primele măsuri care trebuie luate de persoană care a ajuns la locul săvîrșirii infracțiunii.

La locul săvîrșirii faptei întotdeauna sunt urme și microobiecte, a căror descoperire și examinare depinde în mod efectiv aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Datorită acestui fapt, imediat după sesizare, ofițerul se va deplasa la fața locului, acționînd în mod calificat la luarea primelor măsuri.

Primele măsuri se mai numesc și „măsuri premergătoare” sau „preliminare” cercetării de la fața locului și sunt luate de lucrătorii de poliție, care se deplasează la locul faptei înaintea grupului de cercetare, competente de soluționarea cauzei.

Primele măsuri:

1. Salvarea vieții victimelor

Imediat după sosirea la fața locului, ofițerul de urmărire penală va întreprinde, după caz, următoarele activități:

Identificarea victimelor care sunt în viață și necesită ajutor medical.

Acordarea ajutorul medical victimelor, cu sprijinul persoanelor de specialitate (medic, asistent medical, etc.), cu riscul de a produce unele modificări asupra locului faptei.

Marcarea poziției victimei cu cretă, transportarea imediată a victimelor, la spital, însemnarea datelor de contact, numele, prenumele, marca, tipul și numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, datele proprietarului și unitatea sanitară unde urmează a fi transportată victima etc.;

Dacă starea persoanei permite, atunci această urmează a fi audiată în vederea obținerii informațiilor și probelor privind fapta comisă, identitatea făptuitorului și a martorilor oculari.

În cazurile deosebite, cînd sunt victime rănite grav sau încarcerate, se vor anunța serviciile specializate: ambulanță, SMURD, etc.

Ofițerul de urmărire penală va consemna în procesul–verbal toate acțiunile de mai sus, cît și alte date.

2. Înlăturarea pericolelor iminente

În anumite împrejurări, în care trebuie de înlăturat pericolele iminent, cum ar fi: inсеndii, explozii, electrocutări, intoxicații, catastrofe rutiere, navale, aeriene, etc., este obligatoriu ca ofițerii de urmărire penală să intervină prompt și operativ pentru prevenirea vătămărilor corporale ale persoanelor și, respectiv, limitarea extinderea pagubelor. În aceiași manieră se va proceda și în cadrul сеrсеtării de la fața locului în încăperi cu toxicitate ridicată sau în locuri cu substanțe inflamabile.

În raport cu împrejurările la fața locului, se va proceda mai întîi la aerisirea încăperilor, îndepărtarea obiectelor inflamabile, întreruperea curentului electric, închiderea robinetelor de gaze, apă, etc.

În toate cazurile în care s-au luat măsuri de înlăturare a pericolelor iminente, ofițerul de urmărire penală va consemna acțiunile în procesul-penal.

3. Asigurarea pazei locului faptei și conservarea urmelor

Paza locului infracțiunii se face cu scopul de a exclude posibilitatea survenirii unor modificări asupra locului faptei, modificări ce pot fi comise de anumite persoane intenționat sau neintenționat, de animale ori de condițiile climaterice (vînt, ploaie, zăpadă, etc.).

Pentru aceasta, ofițerul de urmărire penală va efectua următoarele acțiuni:

delimitarea locului faptei;

îndepărtarea persoanelor neautorizate;

interzicerea accesului persoanelor în spațiu cercetat, indiferent de funcția sau autoritatea pe care o reprezintă;

îndepărtarea animalelor care pot distruge urmele;

dirijarea circulației vehiculelor și persoanelor în scopul ocolirii spațiului;

conservarea urmelor vizibile;

acoperirea sau protejarea corpurilor delicte care pot deține microobiecte, a instrumentelor de spargere sau a altor obiecte ce au legătură cu fapta;

sesizarea comportamentului persoanelor neautorizate, precum și a intenției unor persoane de a pătrunde în spațiul delimitat.

Acțiunile de conservare a urmelor se vor desfășura cu respectarea strictă a regulilor specifice fiecărei categorii de urme descoperite, astfel încît să nu se distrugă ori să se modifice aceste, aplicînd procedeele criminalistice cunoscute.

4. Identificarea martorilor oculari, urmărirea și prinderea făptuitorilor

Ofițerul de urmărire penală va identifica, în rîndul persoanelor prezente, partea vătămată, martorii oculari, precum și infractorul.

În acest sens, ofițerul, va nota datele de contact ale martorilor oculari și declarațiile lor despre fapta comisă.

De asemenea, se va proceda la culegerea de date și informații în vederea identificării, urmăririi și prinderii făptuitorilor. Pe baza primelor informații obținute de la martorii oculari ori de la victime se va stabili semnalmentele și direcția de deplasare a infractorului.

Dacă infractorul a părăsit locul infracțiunii și există posibilitatea reală de a fi prins, trebuie organizată imediat acțiuni de prindere și reținerea lui. Această măsura se va lua în cazul infracțiunilor flagrante. Dacă este posibil, se va apela, la persoane aflate în apropiere: militari, personal din serviciile de pază sau alți cetățeni.

Activitățile criminalistice în diferite faze a cercetării de la fața locului

Activitatea de cercetare de la fața locului se desfășoară în două faze (etape) și anume: statică și dinamică.

Acțiunile desfășurate în faza statică a cercetării de la fața locului au ca obiect constatarea stărilor de fapt, a urmelor și altor mijloace mаtеriаlе de probă, fără a se proceda la atingerea sau schimbarea poziției, în care acestea au fost descoperite.

În faza dinamică a cercetării de la fața locului se procedează la examinarea minuțioasă și în mișcare a fiecărei urme, a fiecărui mijloc de probă prin folosirea metodelor și tehnicilor adecvate.

Practica criminalistică a demonstrat că aceste două faze se pot combina, în funcție de specificul și caracteristicile infracțiunii comise și a locului cercetat.

Сеrсеtаrеа în faza statică

În faza statică a cercetării de la fața locului se procedează la o examinare detaliată a locului faptei, atît în ansamblul, cît și pe zonele mai importante, fără a se aduce nici o modificare asupra acestuia.

Сеrсеtаrеа poate începe de la centru și continua spre marginea locului faptei sau de la obiectul principal, cum ar fi, spre exemplu, corpul victimei, focarul unui incendiu, etc. În locurile închise, сеrсеtаrеа se poate desfășura de-a lungul pereților încăperii, iar în locurile deschise, la porțiuni de teren bine delimitate de la centru spre margine sau invers. Nu se exclude posibilitatea efectuării cercetării de la fața locului ținîndu-se seama de traseul presupus care a fost efectuat de către infractorul.

În această etapă a cercetării de la fața locului se desfășoară următoarele activități:

Delimitarea locului săvîrșirii infracțiunii

Primul contact, oferă posibilitatea de a stabili limitele și nuanțele topografice ale locului faptei, de a adapta regulile tactice generale la natura și caracteristicile concrete ale infracțiunii și de a aplica metodele, procedeele și tehnicile de desfășurare optimă a cercetării de la fața locului

Se va avea în vedere natura și topografia terenului (teren deschis, clădire, spațiu muntos, mlăștinoasă, etc.), ce impune folosirea anumitor mijloace și tehnici de cercetare de la fața locului.

În situația în care infracțiunea s-a comis într-o clădire, cercetarea de la fața locului se va desfășura avînd în vedere destinația clădirii și se va evita producerea de panică.

În situația în care locul faptei este situat în spațiu în care prin natura lor prezintă anumite condiții speciale, este necesar să se acționeze numai în cunoștință de cauză; сеrсеtаrеа subacvatică se va face cu sprijinul scafandrilor. Îndeplinirea procedurilor speciale, inclusiv de precauție pentru efectuarea cercetării de la fața locului pe nave sau aeronave sub pavilion străin, pentru înlăturarea tuturor pericolelor de accidente (atmosferă explozivă, mediu toxic, inсеndii nestinse, etc.).

Stabilirea traseului de acces la locul faptei

Ofițerul de urmărire penală se va informa în privința modificările produse în cîmpul infracțional, pînă la sosirea la fața locului.

Pătrunderea în cîmpul infracțional se va efectua în așa fel încît să fie distruse sau să nu fie deteriorate urmele și celelalte mijloace mаtеriаlе de probă.

Înainte de pătrunderea în cîmpul infracțional din exteriorul perimetrului se vor executa fotografii de orientare și de schiță, precum și filmări. Apoi se va proceda la găsirea celui mai accesibil drum de intrare în spațiu faptei, în funcție de topografia terenului și specificul cazului cercetat, în așa fel încît să nu fie distruse sau deteriorate urmele, ori să fie create altele noi.

Ofițerul de urmărire penală, împreună cu specialistul, vor intra primii în cîmpul infracțional și vor stabili traseul de acces pentru ceilalți participanți.

Segmentarea pe sectoare a locului faptei

În situația în care locul faptei cuprinde mai multe încăperi dintr-un imobil sau se întinde pe o suprafață mare dintr-un teren deschis, pentru buna desfășurare a cercetării este necesar să se procedeze la segmentarea lui pe sectoare și la stabilirea ordinii în care se va face сеrсеtаrеа acestora.

După marcarea sectoarelor, ofițerul de urmărire penală va proceda la сеrсеtаrеа acestora în succesiunea stabilită. Prioritar se va examina urmele și microbiectele ce prezintă un pericol iminent de modificare sau dispariție.

În cazurile în care la fața locului s-a descoperit urme, care datorită naturii lor ori factorilor externi pot să dispară ori să se modifice (de exemplu: urme de miros, substanțe ușor alterabile, sau care pot ușor să dispară în timp relativ scurt), acestea se vor examina în primul rînd. În această situație, faza statică se întrepătrunde, cu faza dinamică.

Descoperirea și fixarea poziției obiectelor și a microobietelor

În faza statică, urmele și celelalte mijloace mаtеriаlе de probă se fixează prin descriere și prin mijloace tehnice cu fixarea acestora prin fotografiere și videofilmare, pentru demonstrarea faptului că aceste obiecte și urme au fost găsite în acel loc și nu în altul.

Ridicarea topografică a caracteristicilor de relief în vederea întocmirii schiței locului faptei

Prin folosirea mijloacelor specifice de întocmire a schiței locului faptei se ridică, caracteristicile de relief ale terenului. În acest sens se vor folosi semne topografice cunoscute ori altele alese aleatoriu dar cu explicare lor în legenda schiței întocmite.

Cercetarea de la fața locului se va efectua cu respectarea strictă a normelor procesual-penale și a regulilor criminalistice.

Ofițerul de urmărire penală se va informa, de îndată ce a ajuns la fața locului, asupra celor întîmplate:

va identifica persoanele care au descoperit fapta infracțională;

va lua declarațiile persoanelor aflate la locul faptei;

va stabili modificările produse asupra locului faptei infracționale, pe care le va consemna în procesul-verbal;

va solicita detalii cu privire la persoana care a făcut modificările, locul, obiectul mișcat sau mutat și ora cînd aceste schimbări s-au petrecut.

Сеrсеtаrеа în faza dinamică

Faza dinamică este cea mai complexă etapă a cercetării de la fața locului întrucît presupune participarea tuturor participanților la efectuarea cercetărilor și folosirea completă a mijloacelor tehnico­științifice criminalistice aflate la dispoziția lor.

Pentru faza dinamică de cercetare de la fața locului sunt specifice, următoarele activități: căutarea, examinarea și fixarea în detaliu a caracteristicilor individuale proprii fiecărui microobiect sau urmă.

În vederea evitării înlocuirii ori confundării unor obiecte ori urme asemănătoare cu altele, imediat după descoperire ele vor fi fotografiate (filmate) și examinate, va fi asigurată astfel individualizarea lor, urmînd ca ulterior să fie descrise corespunzător și în procesul-verbal de cercetare de la fața locului.

Excluderea urmelor ce nu au fost create de făptuitor

În vederea identificării infractorului, se vor exclude urmele victimelor și altor persoane care au avut acces în spațiu faptei, inclusiv ale celor care au participat la cercetare. Rezultatul examinării comparative se va consemna în raportul de constatare tehnico-științifică).

Intеrprеtаrеа urmelor de la fața locului

Prin examinarea de la fața locului a urmelor descoperite și legăturii cauzale cu celelalte urme, se poate obține informația referitoare la modul de comitere a faptei infracționale, timpul trecut de la comitere faptei, drumul parcurs și acțiunile desfășurate de infractor, unele semnalmente ale infractorului, etc.

Consultarea cartotecilor și colecțiilor oferă posibilitatea identificării rapide a făptuitorului sau obiectelor, ori obținerea unor date și indicii despre factorul creator al urmelor descoperite.

Ridicarea și ambalarea obiectelor și urmelor

Pe măsură cum sunt fixate și examinate, urmele și obiectele găsite la fața locului și care au legătură cu fapta comisă, vor fi ridicate și ambalate, aplicîndu-se tehnicile și procedeele specifice fiecărei categorii de urme. Asupra acestor urme se va dispune efectuarea constatărilor tehnico-științifice și/sau efectuarea expertizelor.

În situațiile în care unele obiecte nu pot fi ridicate datorită volumului mare, după fixarea acestora și a urmelor pe care le poartă, vor fi sigilate și descrise în proces-verbal (vezi Tabelul A8.1).

Tabelul A8.1. Recomandări pentru opțiunile de ridicare a microobiectelor ținînd cont de prezența lor pe obiectul-purtător

Identificarea victimelor

Identificarea victimelor decedate se face, de regulă, pe baza actelor de identitate găsite asupra lor și comparate pe loc cu semnalmentele cadavrului. Dacă nu se găsesc documente de identitate, atunci identificarea se va efectua în baza semnalmentelor, amprentelor, precum și prin recunoașterea de către diferite persoane (cu respectarea regulilor procesul-penale care se referă la prezentarea pentru recunoaștere).

În caz de moarte violentă, în situația în care cauza morții nu se cunoaște ori este suspectă, precum și în cazul descoperirii unor cadavre cu identitate necunoscută, ofițerul de urmărire penală va solicita participarea medicului legist, care va recolta și va conserva țesuturi, microparticule de sub unghii și probe de salivă.

În cazul cadavrelor a căror identitate nu este cunoscută, după efectuarea activităților generale de cercetare de la fața locului, precum și a celor enumerate anterior, ofițerul va trece la realizarea operațiunilor de identificare specifice, și anume: va solicita medicului legist să întocmească fișa dentară. Se va dispune specialistului criminalist să facă amprentarea digitală și palmară, să fie ridicate fire de păr din toate regiunile corpului, să fie executate fotografii în întregime și bust, precum și fotografii ale dinților, cu scopul folosirii lor pentru identificarea cadavrului.

Se vor consemna semnalmentele, semnele particulare (tatuaje, cicatrice, malformații etc.), se vor descrie trăsăturile îmbrăcămintei, precum și ale celorlalte obiecte și înscrisuri găsite asupra cadavrului, care pot duce la identificare. Obiectele, mostrele de pe îmbrăcăminte și înscrisurile vor fi ridicate în vederea examinării în laborator și apoi păstrate, pînă la soluționarea definitivă.

În cursul cercetării de la fața locului a infracțiunilor comise cu violență (tîlhărie, viol, sau vătămări corporale) precum și a altor cazuri asemănătoare, se va solicita participarea medicului legist, examinarea corporală a făptuitorului și a victimei.

Examinarea îmbrăcămintei și a încălțămintei persoanelor susmenționate, se va face de către specialistul, după caz, cu participarea medicului legist.

La accidentele de circulație, ofițerii care cercetează evenimentul vor efectua, obligatoriu, fotografii și schițe și vor nota datele referitoare la încărcătura autovehiculului, numărul pasagerilor destinația autovehiculului (pentru transportul de mărfuri sau de pasageri), presiunea în pneuri, gradul de uzură a anvelopelor, lățimea străzii, distanțele la care se află autovehiculele unul față de altul și față de bordura trotuarelor, după caz, precum și sensul de mers.

La сеrсеtаrеа inсеndiilor, se va solicita, în mod obligatoriu, participarea specialiștilor din cadrul unităților de pompieri pentru stabilirea cauzelor, a focarului, direcției de propagare a focului și alte asemenea date, acționînd astfel încît să se asigure paza locului unde s-a produs evenimentul, protejarea și conservarea urmelor și a microobiectelor.

În cazul exploziilor, spațiul cercetat va fi extins pe orizontală și verticală pînă la nivelul maxim de acțiune a suflului acestora, în scopul descoperirii obiectelor purtătoare de urme, aruncate de suflul exploziei.

Pe tot timpul cercetării se vor lua măsurile necesare de securitate, pentru evitarea producerii de noi explozii, a surpărilor de teren și a altor fenomene de natură a genera accidente.

Cercetarea de la fața locului, în cazul catastrofelor și accidentelor feroviare, rutiere, aeriene, maritime și fluviale, se va extinde pe un spațiu mai mare decît cea a producerii lor; la cele feroviare se va extinde de la ultima stație de ieșire pînă la stația de primire, precum și în locul unde s-au efectuat manevre; la cele aeriene va fi cuprins și ultimul punct de dirijare aerian, precum și semnalizatoarele optice sau electronice ale aeroportului; la cele maritime și fluviale, сеrсеtаrеа se va extinde în direcția curentului apei, pînă la locul unde pot fi obținute obiecte ce au legătură cu producerea evenimentului, în raport cu viteza curentului maritim ori fluvial și timpul scurs de la producerea catastrofei. Se vor consemna pozițiile aparatelor de bord și de pilotare (ale locomotivelor, avioanelor sau navelor), ce vor fi fixate, inclusiv prin fotografiere.

Prin respectarea prevederilor Codului de Procedură Penală, se vor ridica înscrisuri și obiecte necesare descoperirii infracțiunii, cum ar fi: foi de parcurs, registre de bord, registre de stație, benzi piezometrice, benzi de magnetofon de la stația de dirijare aeriană, cutia neagră de la bord și alte asemenea.

Reluarea și repetarea cercetării de la fața locului

a. Situații în care se impune întreruperea și reluarea cercetării de la fața locului;

Întreruperea cercetării de la fața locului poate fi în următoarele cazuri:

• lăsarea nopții, în cazul în care aceasta trebuie făcută la lumina zilei;

• începerea unei ploi torențiale, în cazul cercetării în loc deschis;

• descoperirea unor surse de pericol (de explozie, de incendiere, etc.), ce impun îndepărtarea lor;

• necesitatea invitării unui specialist ș.a.

La întreruperea cercetării de la fața locului se vor lua măsuri obligatorii de protecție și conservare a urmelor, se va proceda la izolarea și sigilarea încăperilor (dacă situația permite aceasta), iar în continuare se va asigura paza locului faptei pe toată perioada de timp pînă la reluare.

Cercetarea de la fața locului se va relua de îndată ce cauzele determinate a întreruperii au încetat, reluare se va efectua din punctul în care a fost întreruptă.

Constatările organului de urmărire penală vor fi consemnate în procesul-verbal de cercetare de la fața locului, cu mențiunea exactă a perioadei de întrerupere și a cauzelor, ce au determinat-o.

b. Situații în care se impune repetarea cercetării de la fața locului

Cercetarea de la fața locului se efectuează o singură dată, dar practica organelor de urmărire penală a demonstrat că, uneori se ivesc situații în care se impune repetarea acestei activități, și anume:

• prima cercetare s-a efectuat necorespunzător;

• prima cercetare s-a desfășurat în condiții nepotrivite (luminozitate sau vizibilitate scăzută);

• cînd se presupune că, că trebuiau să se găsească și alte urme ori mijloace mаtеriаlе de probă, care însă nu au fost găsite la prima cercetare;

• este necesară verificarea unor noi ipoteze.

Procedee și mijloace de fixare a rezultatelor cercetării de la fața locului

Mijlocul prin care se fixează rezultatele de cercetare de la fața locului este procesul-verbal, la care se anexează (potrivit art. 260 CPP) fotografii, filmări, schițe, desene și alte lucrări.

Procesul-verbal

Procesul-verbal cercetării de la fața locului se numără printre mijloacele de probă. Procesul–verbal trebuie să corespundă anumitor cerințe Codului de Procedură Penală a Republicii Moldova.

Procesul-verbal, în mod obligatoriu, va conține următoarele elemente, conform art. 260 din CPP:

• locul și data efectuării acțiunii de urmărire penală;

• funcția, numele și prenumele persoanei care întocmește procesul-verbal;

• numele, prenumele și calitatea persoanelor care au participat la efectuarea acțiunii de urmărire penală, iar dacă este necesar, și adresele lor, obiecțiile și explicațiile acestora;

• data și ora începerii și terminării acțiunii de urmărire penală;

• descrierea amănunțită a faptelor constatate, precum și a măsurilor luate în cadrul efectuării acțiunii de urmărire penală;

• mențiunea privind folosirea mijloacelor tehnice de fotografiere, filmare, înregistrare audio, interceptare a convorbirilor telefonice și a altor convorbiri sau executare a mulajelor și tiparelor de urme; mențiunea privind condițiile și modul de aplicare a lor, obiectele față de care au fost aplicate aceste mijloace, rezultatele obținute, precum și mențiunea că, înainte de a se utiliza mijloacele tehnice, despre aceasta s-a comunicat persoanelor care participă la efectuarea acțiunii de urmărire penală.

Descrierea trebuie efectuată pe deplin și cu cea mai mare obiectivitate, precizie și claritate (vezi Tabelul A8.2).

Tabelul A8.2. Descrierea microobiectelor criminalistice în documentele procesuale

Dintre regulile tactice criminalistice referitoare la modul de completare a procesului-verbal, menționăm:

prezentarea obiectivă, completă și clară a rezultatelor cercetării de la fața locului, pe baza constatărilor ale organului de urmărire penală.

folosirea unui mod de exprimare riguros exact, precis și concis, cu folosirea unei terminologii procesual-penale, astfel încît să fie prevenită ambiguitatea.

descrierea celor constatate, în ordinea în care s-a desfășurat cercetarea de la fața locului, în procesul-verbal prin consemnare la locul faptei, pentru a nu se omite nici un detaliu.

Norme de comportament profesional la locul faptei infracționale

În procesul realizării acțiunii de cercetare de la fața locului, ofițerul de urmărire penală și participanții sunt obligați să respecte și anumite reguli de comportament profesional cum ar fi:

• nu se va intra în spațiu faptei, cu excepția salvării și acordării primului ajutor victimei, înlăturării pericolelor iminente, conservării urmelor și mijloacelor mаtеriаlе de probă în pericol de dispariție sau distrugere;

• nu se va pune mîna pe nimic, nu se va atinge nici un obiect și nici nu se va schimba poziția nici unui corp delict;

• nu se face curățenie la fața locului și anume nu se spăla, nu se mătură, cu scopul de a nu șterge urmele infracțiunii;

• nu este permis fumatul și nici nu se va arunca pe jos mucuri de țigări;

• hainele personale nu se vor lăsa în cîmpul infracțional;

• nu se va folosi telefonul de la locul infracțiunii;

• nu se va acționa asupra întrerupătoarelor electrice sau a prizelor din spațiile, ce urmează a fi cercetate;

• nu se va folosi WC-ul și nu se vor deschide robinetele de la apă sau gaze;

• nu se va comenta și nu se va intra în discuții cu persoane terțe faptei infracționale și nu se vor expune păreri personale.

• se vor nota imediat detaliile esențiale, poziția și starea persoanelor, cadavrelor și a obiectelor, ce au legătură cu fapta.