Alexandru Nicolae DUNCA Certificarea managementului forestier în cadrul O.S. Vișeu (D.S. Maramureș) [302055]

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA:

MANAGEMENTUL ECOSISTEMELOR FORESTIERE (MASTERAT)

PROIECT DE DISERTAȚIE

CERTIFICAREA MANAGEMENTULUI FORESTIER ÎN CADRUL O.S. VIȘEU

D.S. MARAMUREȘ

Absolvent: [anonimizat]. Alexandru Nicolae DUNCA

Conducător Științific

Prof. Dr. Ing. [anonimizat]

2019

[anonimizat], a [anonimizat].

Prima legiferare complexă a reglementărilor privind gospodărirea pădurilor se face prin Codul Silvic din anul 1881, [anonimizat], măsuri de pază și protecție. În 1910 [anonimizat].

Potrivit statisticii forestiere publicate în 1931, [anonimizat] 1929, 7.143.200 ha din care 2.053.691 ha aparțineau statului, 1.921.530 [anonimizat], 217.880 [anonimizat] 2.941.099 ha aparțineau proprietarilor particulari cu administrație proprie (Giurescu, 1976).

[anonimizat]: Transilvania- 3.534.621 ha, vechiul regat- 2.885.692 ha, Bucovina- 494.694 ha și Basarabia- 219.193 ha. [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], au dat următoarele rezultate: rășinoase- 1.614.719 ha, fag- 2.452.751 ha, cvercinee- 1.548.774 ha, ulm și frasin- 84.901 ha, foioase tari- 459.387 ha și foioase moi- 287.943 ha.

Studii sumare de amenajament s-au întocmit în perioada interbelică pentru 1383 [anonimizat] o suprafață de 541.511 ha, astfel că în 1948 în total doar 39 % din pădurile țării erau gospodărite pe bază de amenajament (Ungur A. , Pădurile României).

Din anul 1947 conform legii nr. 204 se stabilește că toate pădurile sunt supuse regimului silvic obligatoriu. Legea stabilește obligația de întocmire a proiectelor de amenajare pentru toate pădurile. Legea 204/1947 a [anonimizat].

Prin Constituția din aprilie 1948 pădurile sunt declarate ,,[anonimizat], [anonimizat], izvoarele, căile de comunicații’’.

[anonimizat], dintre care cele mai importante sunt: integralitatea, echilibrul dinamic și autoreglarea.

[anonimizat], [anonimizat], spre starea (caracteristică) [anonimizat].

CAPITOLUL 1

1.1. Starea pădurilor din România

Fondul forestier al României cuprinde o suprafață de 6.529.000 hectare, reprezentând 27,3% din teritoriul țării. Volumul total pe picior al pădurilor din țara noastră este estimat la aproximativ 1.340.000 mc.

[anonimizat], [anonimizat], sunt incluse în arii protejate oficial constituite.

Valoarea reală a sectorului forestier include mai mult decât contribuția adusă de sectoarele silvicultură și exploatarea lemnului, fabricarea de produse din lemn cu accent pe industria mobilei, fabricarea de hârtie și produse din hârtie.

Funcțiile și impactul pădurilor asupra dezvoltării sustenabile a României au în vedere și rolul de protecție al acestora (corectare de torenți în fondul forestier, înființarea perdelelor forestiere de protecție, împădurirea terenurilor degradate și stabilizarea solului etc), rolul pădurilor în atenuarea schimbărilor climatice, rolul social și cultural, rolul de producere a resurselor energetice – biomasă etc.

Din această perspectivă, atunci când vorbim despre importanța reală a pădurilor trebuie cuantificată cu prioritate și contribuția adusă la diminuarea amplitudinii temperaturilor, atenuarea fenomenelor meteorologice extreme, combaterea secetei și inundațiilor, reducerea emisiilor de carbon si retenția gazelor cu efect de seră (Ministerul Apelor și Pădurilor).

Figura 1.1 Harta pădurilor din România

Sursa: https://google.ro/imagini

Prin gospodărire silvică înțelegem un sistem (cibernetic) complex, constituit din pădure ca subsistem condus și administrația silvică (oameni și mijloace de acțiune) cu subsistem conducător, sistem anume creat în scopul punerii pădurii în mod cât mai judicios și mai deplin în slujba satisfacerii nevoilor omenești. Mai succint s-ar putea spune că gospodăria silvică este un sistem de acțiuni și mijloace destinat producției de bunuri și servicii forestiere utile societății.

Activitatea ce se desfășoară în cadrul gospodăriilor silvice, în vedere menținerii, îngrijirii și aducerii pădurilor în starea cea mai corespunzătoare funcțiilor social-ecologice și economice pe care sunt chemate să le îndeplinească, formează ceea ce se înțelege prin gospodărirea pădurilor.

Dar nu orice pădure constituie obiect de gospodărire. Pădurile destinate exclusiv exploatării în interesul valorificării lemnului respectiv, nu sunt obiecte de gospodărire, ci pur și simplu obiecte de exploatare; pentru ele nu este nevoie să se întocmească amenajamente după care să fie conduse spre o stare mai bună, ci cel mult un plan de exploatare, pe baza unui studiu sumar al situației. Trebuie să se facă distincte, așadar, între un asemenea plan, întocmit nu numai pentru exploatare, și un amenajament, întocmit în interesul unei bune gospodăriri a pădurilor.

Amenajarea pădurilor este o activitate de organizare sistemică, modelare și conducere structural-funcțională a pădurilor, și, ca orice activitate, are și ea tehnica ei. Tocmai stabilirea acestei tehnici este rostul lucrării de față, prin tehnică înțelegând atât totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, cât și suma cunoștințelor practice (transponibile în fapte) despre modul cum se pot obține anumite rezultate; așadar, despre metodele și procedeele de lucru adecvate, ca și despre condițiile și mijloacele necesare în acest scop. În cazul amenajării pădurilor rezultatele voite decurg chiar din scopul gospodăriei: să asigure condiții proprii pentru satisfacerea continuă și cât mai completă a anumito nevoi. Dar deoarece continua și cât mai deplina satisfacerea a nevoilor sunt, cum s-a arătat, condiții de existență, iar în raport cu societatea, sarcini permanente ale oricărei gospodării, grija pentru realizarea lor se concretizează în două principii, și anume: principiu continuității și principiul satisfacerii cât mai complete a nevoilor. Înțelegem prin principiu o regulă generală, fermă și relativ stabilă, privind modul de a se proceda în amenajarea pădurilor pentru a se realiza cu succes o anumită structură în pădure. De fapt, așa cum sunt formulate, principiile enunțate gospodărești; ele sunt, în fond, principii de gospodărire rațională menirea să orienteze atenția în permanență spre ceea ce nu trebuie uitat.

În ce privește amenajarea pădurilor, principiile de gospodărire sunt de importanță deosebită, căci modificările structurale, adânci în general, pe care le suferă o pădure prin aplicarea măsurilor prescrise de amenajamente, afectează nu numai creșterea ei din punct de vedere cantitativ, ci și claritatea produselor și regimul producției, respectiv al serviciilor aduse, de regulă pe o lungă perioadă de timp. Faptul acesta impune o analiză amănunțită atât a măsurilor de ordin organizatoric ce rezultă din respectare principiilor de gospodărire, cât și a consecințelor lor (Carcea și Tudoran., 2012).

CAPITOLUL 2

CERTIFICAREA MANAGEMENTULUI FORESTIER ÎN SISTEM FSC

2.1. Istoricul certificării forestiere

Certificarea managementului forestier reprezintă o soluție nouă utilizată în politica forestieră actuală și o modalitate de extindere a piețelor produselor forestiere obținute din păduri gospodărite responsabil.

Dezvoltarea industrială precum și creșterea demografică din ultimele decenii au avut ca efect o deteriorare semnificativă a ecosistemelor naturale. In acest context a apărut tot mai clar ideea că este necesară luarea unor masuri de protecție a mediului inconjurător.

La nivel guvernamental s-au luat măsuri legislative si au fost inițiate acorduri si convenții internaționale în ceea ce privește protejarea ecosistemelor și a vieții sălbatice, iar la nivelul companiilor au fost demarate acțiuni care sa convingă consumatorii că produsele firmelor respective au fost realizate cu impact minim asupra mediului.

La inceputul anilor 1990 un grup de oameni de afaceri, organizații de mediu, organizații non-guvernamentale și specialiști individuali, devotați  acțiunilor de  imbunătățire a modului de gospodărire a pădurilor și creării unui sistem deschis pentru furnizorii de lemn, și-au unit forțele, fiind lansată ideea certificării pădurilor și a produselor din lemn.

In anul 1993 a fost înființată Forest Stewardship Council (FSC) – o organizație non-guvernamentală și non-profit, înregistrată în Mexic ca o asociație de membri- Association Civil, al cărui scop este sprijinirea managementului  pădurilor, ținând cont de protecția mediului, de aspectele sociale și de viabilitatea economică a modului de gospodărire. Produsele pădurii obținute din păduri certificate in cadrul sistemului FSC au permisiunea de a purta marca FSC.

Această marcă permite consumatorilor să identifice produsele din lemn care provin din păduri gospodărite corespunzator.

Certificarea managementului forestier în sistem FSC este un proces prin care, în urma unui audit, o organizație independentă confirmă faptul că o anumită suprafață forestieră este gospodărită în conformitate cu un standard agreat (Manualul de proceduri FSC v.4-1).

2.2. Scheme de certificare existente în lume

Începând cu anul 1993, anul când a luat ființă prima schema de certificare forestieră, numărul lor a crescut continuu în funcție de aplicabilitatea geografică pe care o au, fiind împărțite în trei categorii:

Scheme internaționale, elaborate de o organizație special creatã în acest scop:

Forest Stewardship Council (FSC) – Consiliul de Administrare a Pădurilor

Programme for the Endorsement of Forest Certification (PEFC) – Programul pentru Aprobarea Certificării Forestiere.

Scheme de certificare regionale sau naționale, elaborate de o organizație special creată în acest scop:

CertforChile- Sistemul Cilian pentru Certificarea Managementului Forestier Durabil

Lembaga Ekolabel Indonesia (LEI)

Malayasian Timber Certification Council (MTCC) – Consiliul pentru Certificarea Lemnului din Malaesia

Sustainable Forestry Initiative (SFI) – Inițiativa pentru o Silvicultură Durabilă.

Scheme naționale elaborate de organizația națională de standardizare:

Canadian Standards Association (CSA) – Asociația Canadiană de Standardizare (care a elaborat schema națională Regional Forest Management Certification Standards for British Columbia).

Schemele FSC respectiv PEFC, au aplicabilitate și scop internațional. Ele diferă însă ca mod de abordare:

Schema de certificare PEFC lucrează ca un mecanism de recunoaștere și aprobare al schemelor naționale care îndeplinesc cerințele PEFC.

FSC este o schemă globală cu un set de principii și criterii generale ce au aplicabilitate mondială.

Un prim rezultat al acestei diferențe îl reprezintă faptul că FSC este, în principiu, aplicabil în orice loc al lumii, în timp ce PEFC, deși schemă internațională, este aplicabilă în țările cu scheme naționale deja aprobate (Manualul de proceduri FSC v.4-1).

2.3. Schema de certificare FSC

2.3.1. Aspecte generale

În efortul de a stopa exploatarea nerațională a resurselor forestiere la nivel Mondial, au apărut sistemele de certificare în domeniul managementului pădurilor. Prin intermediul acestor sisteme, care impun respectarea anumitor principii în ceea ce privește gestionarea resurselor forestiere, se poate verifica/controla originea materiei prime folosite în industria lemnului.

Principala misiune a Forest Srewardship Council (FSC) este sprijinirea gospodăririi pădurilor din întreaga lume într-un mod responsabil din punct de vedere ecologic, social și viabil economic.

Atât prin modul de constituire cât și prin modul de funcționare, FSC a urmărit îndeplinirea cerințelor specific unei scheme de certificare credibile și care să nu provoace suspiciuni cu timpul.

În vederea armonizării multitudinii de interese, membrii FSC sunt repartizați în mod echilibrat în cele trei camere: socială, de mediu și economică. Fiecare camera este împărțită în două sub-camere, Nord și Sud iar România este inclusă în sub-camera Sud. În intervalul dintre adunările generale, activitatea organizației este urmărită de Consiliul Director, alcătuit din nouă membrii, trei din fiecare camera și ales de Adunarea Generală.

În vederea asigurării funcționării schemei de certificare, FSC operează standardele de gospodărire a pădurilor, bazate pe Principiile și Criteriile FSC, dar și standard pentru lanțul de custodie.

2.3.2. Beneficiile certificării

Certificarea pădurilor este un mecanism de piață, deci există cerere și ofertă pentru lemnul certificate FSC și implicit un interes crescut în producerea și comercializarea produselor certificate.

Pădurile oferă o mare varietate de beneficii economice, sociale și de mediu, inclusiv lemn și produse forestiere nelemnoase, precum și servicii de mediu esențiale pentru umanitate, printre care conservarea biodiversității și a funcțiilor ecosistemului și protejarea sistemului climatic.

Certificarea poate aduce beneficii, atât deținătorilor de certificat FSC, cât și consumatorilor, comunităților locale, muncitorilor și organizaților neguvernamentale. Decizia de a demara procedurile de certificare a managementului forestier ține exclusiv de proprietar/administrator. Fiind un instrument de piață, proprietarul ia în considerare atât avantajele pe care le poate oferi certificarea cât și efortul care trebuie făcut pentru îndeplinirea cerințelor standardelor de certificare. Unele din avantaje pot fi:

îmbunătățirea sistemelor de management (planificare, monitorizare, evaluare și raportare);

recunoașterea calității gospodăririi/administrării practicate și implicit, crearea de imagine;

îmbunătățirea proceselor de gestiune și a eticii afacerii;

accesul pe piețe care cer produse certificate sau menținerea anumitor segmente de piață;

transparență;

independență.

De asemenea, cupărătorii de pe aceste piețe sunt tot mai mult informați și educați referitor larolul pădurilor dar și rolul certificării managementului forestier (Manualul de proceduri FSC v.4-1).

Figura 2.1 Imagine sugestivă

Sursă: (https://gfacertificationromania.com/2018/08/15/certificare-forestiera-fsc-and-pefc/)

2.4. Istoricul certificării forestiere în România

La ora actuală, pentru fondul forestier proprietate publică a statului, pe management forestier, RNP-Romsilva deține 7 certificate FSC, după cum se poate observa în tabelul 2.1.

Tab.2.1

Certificatele FSC deținute de RNP-Romsilva

Sursă: (http://www.rosilva.ro/articole/despre_certificare__p_1013.htm)

În figura 2.1. este ilustrată harta României cu toate pădurile certificate.

Figura 2.1 Harta pădurilor certificate din România

Sursă: (http://www.certificareforestiera.ro/doc/WWF_FSC_layout.pdf)

2.5. Istoricul certificării forestiere în Maramureș

În anul 2006, la inițiativa Parcului Natural Munții Maramureșului și organizația WWF România a fost organizat un seminar de lucru privind Certificarea Managementului Forestier la care au participat atât reprezentanți ai ocoalelor silvice din Maramureș cât și reprezentanți ai agenților economici cu obiect de activitate exploatarea materialului lemnos unde au fost discutate aspectele privind Certificarea, precum și a lanțului de custodie.

În anul 2010, luna iulie, s-au vizitat mai multe ocoale silvice ale Directiei Silvice Maramureș, având ca obiect preevaluarea în vederea obținerii certificatului FSC. Din echipa de evaluare făcând parte domnii Liviu Năstase și Oliviu Iorgu.

La începutul lunii august a aceluiași an, Ocolul Silvic Vișeu a demarat procesul de certificare FSC a 18.692,7 ha din fondul forestier pe care îl administrează. În procesul de certificare au fost prinse suprafețele de fond forestier aparținătoare statului care nu fac obiectul în continuare al legiilor retrocedării.

În anul 2011, în baza unui protocol de colaborare cu WWF (World Wide Fund for Nature) România, a fost obținut certificatul cu codul SA-FM/COC-002829 în baza căruia face parte și Ocolul Silvic Vișeu cu o suprafață de 18.692,7 ha.

2.6. Manualul de proceduri privind managementul forestier FSC

Decizia de a demara procedurile de certificare a managementului forestier ține exclusiv de proprietar/administrator. Fiind un instrument de piață, proprietarul ia în considerare atât avantajele pe care le poate oferi certificarea, cât și efortul care trebuie făcut pentru îndeplinirea cerințelor standardelor de certificare. Avantajele pot fi:

îmbunătățirea sistemelor de management (planificare, monitorizare, evaluare și raportare);

recunoașterea calității gospodăririi/administrării practicate și, implicit, crearea de imagine;

îmbunătățirea proceselor de gestiune și a eticii în afaceri;

accesul pe piețe care cer produse certificate sau menținerea anumitor segmente de piață.

Manualul de proceduri pentru certificarea FSC a managementului forestier include modalități de îndeplinire a cerințelor standardelor de certificare, respectiv interpretarea cerințelor standardelor, procedurile de urmat și responsabilitățile aferente. Responsabilii cu activitatea de certificare de la nivelul regiei, al direcțiilor și ocoalelor silvice au rol de coordonatori în implementarea cerințelor standardului de certificare specifice pe fiecare activitate/compartiment, aducând la cunosțința responsabilului de activitate, cerințele FSC pe domeniul respectiv. De respectarea acestor cerințe va fi responsabilă persoana care are în atribuțiunile de serviciu domeniul respectiv (ex: fond forestier, proecția pădurilor, SSM, etc).

CAPITOLUL 3

CERTIFICAREA OCOLULUI SILVIC VIȘEU

3.1. Istoria Ocolului Silvic Vișeu

Ocolul Silvic Vișeu are o istorie lungă și complexă, acumulând o experiență vastă în gestionarea și administrarea fondului forestier.

La amenajarea din anul 1990 a administrat o suprafață de fond forestier de 35.679 ha. Din aceasta au fost retrocedate foștilor proprietari 12.181,6 ha, din care 5.566 ha sunt administrate de OS Vișeu. Diferența de 23.498 ha de pădure se află în proprietatea publică a statului român.

Suprafața care constituie proprietatea publică a statului este certificată din punct de vedere FSC (Forest Stewardship Council), adică Consiliul pentru Gospodărirea Pădurilor. Din registrul de evidență al florei, faunei și a speciilor protejate, putem aminti: floarea de colț, vidra, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, ursul, râsul etc.

Pădurile din cadrul O.S. Vișeu, încă de la prima amenajare (după naționalozarea din 1948) au constituit un fond bine structurat sub raportul compoziției, consistenșei, a productivității, cu mici dereglări în structura claselor de vărstă.

Ocolul Silvic Viseu a înregistrat în anul 2012 o cifră de afaceri de 8.100.000 lei, cu un profit de 1.100.000 lei. În zonele de protecție integrală a P.N.M.M., în perioada anilor 2009-2011, au fost executate următoarele lucrări pe linia prevenirii și combaterii dăunătorilor (ipide): curse feromonale tip bariere Cluj, în perioada 2009-2011, un total de 1632; arbori cursă cojiți, în total 2773.

3.1.1. Amplasarea geografică, limite teritoriale

În peisajul geografic al Ocolului Silvic Vișeu se distinge o zonă muntoasă, foarte bine reprezentată de către Munții Maramureșului și o zonă depresionară reprezentată de Depresiunea Maramureșului. Gradul de antropizare al regiunii este ridicat în Depresiunea Maramureșului și în Munții Maramureșului în apropierea orașului Vișeu de Sus, stăveche așezare din secolul XIV care face parte, împreună cu Vișeu de Jos din cnezatul de Vale al Bogdăneștilor („terris seu possessionibus BogdanVoywode”).

Golurile de munte sunt, cu mici excepții, generate antropic pentru extinderea pășunatului. Unitățile de producție sunt omogene sub raportul cadrului geografic, cuprinzănd masive păduroase bine încheiate, cu excepția U.P.I Valea Vinului, U.P.X Vișeu, UP I Borșa, UP II Cisla și UP III Vinișoru unde pădurile sunt puternic fragmentate (fostele păduri țărănești).

3.1.3. Studiul stațiunii și vegetației forestiere

Datele pe baza cărora s-au întocmit proiectele de amenajare la nivel de unități de producție și pe baza cărora s-a întocmit și actualul studiu au fost culese în timpul campaniei de teren din anul 2017. Acestea au fost culese în sistem codificat, conform Codurilor de descriere parcelară- versiunea a III-a, elaborate de către I.C.A.S. în anul 1989.

Documentarea prealabilă s-a făcut utilizând date din amenajamentul expirat și datele din Atlasul R.S.R. S-au extras date preliminare cu privire la geologie, geomorfologie, soluri, climă, ape și vegetație, care au fost confruntate cu situația din teren.

În acest scop au fost amplasate un număr de 459 de profile principale de sol, revenind 1 profil la 49 hectare în urma împărțirii suprafeței fondului forestier de stat (22.401,64 ha.) la numărul total de profile (459).

Tipurile de sol au fost identificate folosind datele privind substratul geologic, clima, microrelieful, orizonturile de diagnostic, prezența apei freatice, caracteristici fizico-chimice ale solului (culoare, textură, structură, compactitate, pH) corelate apoi cu analizele de laborator.

Arboretele din O.S. Vișeu, au cunoscut îmbunătățiri de-a lungul timpului sub aspectul principalelor caracteristici structurale (compoziție, clase de vârstă, consistență, proveniență, productivitate), au fost bine gospodărite, în special în ceea ce privește aplicarea tratamentelor (îndeosebi ultimele două etape) iar lucrările de îngrijire, prin implicarea directă a personalului ingineresc.

3.1.1.1. Geomorfologie

În limitele teritoriale ale Ocolului Silvic Vișeu, sub raport geomorfologic se disting două mari unități de relief și anume: Munții Maramureșului și Depresiunea Maramureșului, ambele componente ale Carpaților Maramureșului și Bucovinei din Carpații Orientali.

Munții Maramureșului ocupă întreg spațiul de pe dreapta Vișeului până la granița țării cu Ucraina. Puternica fragmentare a masivului individualizează între principalii afluenți ai Vișeului cinci culmi alungite, două dintre acestea constituind limitele teritoriale ale ocolului și anume: în partea de nord Pietrosu – Bardău ce separă bazinul Vaserului de cel al Ruscovei și în partea de sud Toroiaga – Jupania ce separă același bazin al Vaserului de cel al Cislei (Țâsla). Pe aliniamentul primei culmi se disting înălțimile : Pietrosu (1850m), Bardău (1654m), Băița (1687m), Muncelul Popii (1429m), Zănoaga (1333m), Preluca (1030m), Scărișoara (1096m).

Cea de-a doua culme este conturată de înălțimi mai mari între care se disting : Jupania (1772m), Prislopul Cataramei (1644m), Piciorul caprei (1805m), Toroiaga (1912m), Jneapănul (1222m), Bitigiul (1290m). Limita cu bazinul Ceremușului este înscrisă pe aliniamentul Șuligu(1683m), Lostun (1642m), Comanul(1720m), înălțimi situate pe granița de nord a țării.

Depresiunea Maramureșului este reprezentată aici prin Dealurile Maramureșului, Glacisul Vișeului și Valea Vișeului.

Dealurile Maramureșului (Culmea Vișeului) se prezintă sub forma unei dorsale ce separă bazinele Izei și Vișeului. În teritorilul ocolului este cuprinsă culmea Bocicoel cu grad mare de frământare, altitudini mari, între care se disting Vârful lui Dan (1030m), Vârful Măgurii (745m) și Vârful Zâmbrului (850m).

Altitudinea care predomină este cuprinsă între 801 m și 1400 m, aici încadrându-se 81% din suprafața ocolului. Acest lucru se poate observa în tabelul 3.1, repartiția suprafețelor forestiere pe expoziție se observă în tabelul 3.2 și repartiția pe categorii de pantă în tabelul 3.3.

Tab. 3.1.

Repartiția suprafețelor forestiere pe altitudine (Amenajament 2018)

Tab. 3.2

Repartiția suprafețelor forestiere pe expoziție (Amenajament 2018)

Tab. 3.3

Repartiția suprafețelor forestiere pe categorii de pantă (Amenajament 2018)

Unitatea de relief cea mai des întâlnită în cadrul ocolului este versantul cu înclinarea repede (16 – 30ᵍ), respectiv 64% și parțial însorită 51% după cum se observă în tabelele de mai sus.

3.1.1.2. Geologie

Munții Maramureșului au o structură geologică complexă în care predomină formațiile cristaline mezozoice și paleogene, cu o puternică intruziune subvulcanică în Vârful Toroioaga.

În acești munți sunt cunoscute mineralizații de fier și mangan, grafit și minereuri radioactive. De asemenea, un loc de frunte îl ocupă minerelizațiile din formațiunile eruplive-neogene din Masivul Toroioaga, lacolit tipic- predominant cuprifer.

Natura rocilor fiind in general acidă, influențează asupra solurilor din cadrul ocolului, majoritatea fiind acide.

3.1.1.3. Hidrologie

Râul Vișeu, principalul colector din zonă este, cu cei 30,7 mc/s, unul dintre afluenții de seamă ai Tisei. Cel mai important afluent al Vișeului în zonă este Vaserul, al cărui bazin este cuprins în întregime în cadrul ocolului, cu un debit mediu multianual de 9,1 mc/s.

Principalele izvoare ale Vaserului sunt: pârâul Peștilor, pârâul Valea Rea, pârâul Glimboaca (din U.P. I), pârâul Cozia, pârâul Bardău, pârâul Botizu (din U.P. II), pârâul Șuligu, pârâul Făina, pârâul Lostun (din U.P. III), pârâul Ștevioara, pârâul Valea Babei (din U.P. IV), pârâul Coman, pârâul Catarama (din U.P. V), pârâul Macârlău (din U.P. VI), pârâul Novicior (din fosta U.P. VII), pârâul Novăț (din fostele U.P. VIII și IX) și pârâul Valea Scradei (din U.P. X).

Figura 3.1. Instantanee Râul Vaser din data de 28.10.2018

3.1.2. Principalii indicatori ai fondului forestier

Suprafața fondului forestier pentru care OS Vișeu asigură administrare sau prestări servicii, la data de 31.12.2018, este de 31.654 ha, din care fond forestier de stat – 24.780 ha, suprafața cu contracte de prestări servicii cu persoane fizice – 697 ha, suprafața cu contracte de prestări servicii cu persoane juridice – 3.169 ha și suprfața cu contracte de administrare – 3.008 ha. Aceasta suprafață este arondată în 5 districte și 27 cantoane și 2 fonduri de vânătoare gestionate de D.S. Maramureș.

Suprafața fondului forestier de stat a O.S.Vișeu a crescut prin desfințarea O.S.Borșa și preluarea suprafeței din UP I Borșa, UP II Cisla și UP III Vinișoru.

Din suprafața totală de fond forestier de stat administrată – 18.617,56 ha este certificată din punct de vedere a managementului forestier.

Suprafața inițială a fondului forestier O.S.Vișeu a fost de 35.695 ha din care au fost retrocedate potrivit legilor fondului funciar până în prezent 12.890 ha. (Composesoratului Vișeu, Consiliului Local Vișeu de Sus, Consiliului Local Vișeu de Jos, Consiliului local Moisei, bisericilor, persoanelor fizice). În momentul de față sunt în curs de retrocedare (suprafețe validate de către Comisia Județeană Maramureș potrivit legilor de retrocedare a fondului funciar) aproximativ 4.400 ha.

Procentul de împădurire al Ocolului Silvic Vișeu este de 97.2% (suprafața ocupată de pădure este de 24.095 ha, iar 685 ha reprezintă alte terenuri cum ar fi : pepiniere, terenuri ce servesc nevoilor de producție, terenuri care servesc nevoilor de administrare forestieră, terenuri afectate împăduririi, terenuri neproductive).

Compoziția pe principalele specii este : 78%MO3%BR15%FA3%DT1%DM.

Structura pe clase de vârstă se prezintă astfel : 14% clasa I (1-20ani), 15% clasa a II –a (21-40ani), 23% clasa a III –a (41-60ani), 15% clasa a IV –a ( 61-80ani) 12% clasa a V –a (81-100ani) și 22% clasa a VI –a (101-120 ani si peste).

Ponderea celor două grupe funcițonale este de 97% grupa I și de 3% grupa a II– a.

Indicele de creștere curentă este de 8,2 mc/an/ha.

Posibilitatea totală (decenală) de recoltare de material lemnos este de 764.148 mc, din care produse principale 300.399 mc, produse rezultate din tăieri de conservare 169.309 mc, produse secundare 232.476 mc, produse de igienă 61.964 mc.

De la intrarea în vigoare a amenajamentelor silvice (anul 2018 pentru suprafețele aparținând de O.S. Vișeu și 2010 pentru cele 3 unități de producție care au aparținut de fostul Ocol silvic Borșa ) a fost recoltată cantitatea de 72.513 mc.

În cursul anului 2018 a fost recoltată o cantitate de 69.855 mc material lemnos, din care din suprafața certificată un volum de 69.294 mc.

Suprafața totală a pepinierelor este de 2,1 ha și 3 ari de solar.

Posibilitatea de produse secundare (tăieri de îngrijire): degajări 116 ha/an; curățiri 176 ha/an; rărituri 761 ha/an.

Suprafața regenerată în anul 2018 a fost de 143.2 ha, din care: prin regenerări naturale 74,93 ha, prin regenerări artificiale 68,28 ha.

Rețeaua instalațiilor de transport utilizată în gospodărirea fondului forestier însumează 214,5 km, din care 53,6 km reprezintă calea ferată forestieră, asigurând accesibilizarea fondului forestier în proporție de 38%.

3.1.3. Starea sanitară a pădurii

Pentru ca funcțiile atribuite arboretelor să fie îndeplinite cu maximum de eficiență, trebuie ca acestora să li se asigure o stare sanitară a pădurilor corespunzătoare. În general starea sanitară a pădurilor este dependentă de acțiunea directă a factorilor biotici și indirect a factorului antropic.

În deceniul de aplicare a amenajamentului expirat, starea sanitară a pădurilor, în general, a fost nună, nesemnalându-se atacuri evidente de dăunători care să producă pagube însemnate fondului forestier (excepție atac de ipide pe 5,89 ha cu grad de manifestare moderat (100%).

Figura 3.2 Instantanee atac (Ips typographus) surprins cu ocazia lucrărilor de punere in valoare în data de 26.06.2018

Privite prin prisma vitalității pe care o au în prezent, arboretele din ocol se prezintă astfel:

arborete cu vitalitate viguroasă 1%;

arborete cu vitalitate normală 90%;

arborete cu vitalitate slabă 10%.

Deși stațiunile de bonitate inferioară ocupă 11% din suprafața fondului forestier al ocolului, se constată că procentul arboretelor cu vitalitate slabă este mic (10%) raportat la suprafața totală a ocolului, ceea ce se explică prin starea bună de vegetație a arboretelor tinere.

3.2. Certificarea Ocolului Silvic Vișeu

3.2.1. Pre evaluare în vederea certificării

În majoritatea cazurilor o pre-evaluare a managementului forestier este necesară. Pre-evaluarea are drept scop familiarizarea managerului forestier cu cerințele schemei de certificare, dar și a reprezentanților organismului de certificare cu specificul organizației care solicită certificarea. Auditorul si managerul identifică împreună punctele tari dar și punctele slabe ale managementului forestier care constituie potențiale neconformități cu prevederile standardului de certificare.

Din raportul vizitei de preevaluare, s-au punctat următoarele aspecte ce necesitau corectate la acea vreme:

Situri arheologice, istorice, culturale sau religioase (în cazul în care, în timpul lucrărilor de exploatare ce se desfășoară în fond forestier se descoperă și se identifică diverse situri sau indicii care arată existența acestora, șeful formației forestiere este obligat să oprească imediat lucrările în zona respectivă, să izoleze zona, să anunțe personalul de teren din cadrul Ocolului, să ia măsuri de conservare și păstrare a indiciilor în cea mai bună stare posibilă. Un exemplu este Cimitirul de la Miraj- prezentat în imaginea de mai jos, comemorat în fiecare an la data de 25 iulie.

Figura 3.3 Instantanee Cimitirul de la Miraj

Echipamentul de protecție a muncii;

Figura 3.4 Instantanee cu echipamentul de protecție

Condițiile de cazare ale muncitorilor;

Figura 3.5 Instantanee cabană muncitori din stația Miraj

Reguli silvice (au fost identificate o serie de deficiențe în materie de respectare a regulilor silvice și care au fost remediate. Acestea făceau făceam referire la măsuri de evitare a prejudicilor aduse arborilor rămași pe picior în timpul exploatării, tehnologia de exploatare recomandată fiind cea de sortimente si multiplii de sortimente, evitarea aplasării căilor de scos-apropiat prin ape, instruirea muncitorilor pentru a evita cât mai mult eroziunea solului, prevenirea cu strictețe a scurgerilor accidentale de combustibili și lubrifianți).

Figura 3.6 Instantanee controlul privind respectarea regulilor silvice în rampa din U.P. III (Botizu)

Lemnul mort din pădure (în urma procesului de exploatare, în special în cazul tăierilor de substituire, definitive, racordare și rase, este obligatoriu să se lase pe suprafața parchetului asa zisul “lemn mort“. O parte din lemnul mort (doborât sau pe picior) trebuie să rămână pe loc pentru a asigura continuitatea în timp și spațiu a tuturor elementelor lanțului trofic și astfel pentru a participa la conservarea biodiversității respectiv menținerea unor ecosisteme forestiere sănătoase, stabile. Lemnul mort aflat în diferite stadii de descompunere reprezintă medii de viață pentru o serie de specii: habitate de reproducere (ex: zone de cuibărire, culcușuri, bârloage), habitate de hibernare (oferind izolație termică pe timp de iarna), zone de refugiu (ex: amfibieni, pe timp secetos), habitate de adăpost, hrănire și vânătoare. De asemenea, lemnul mort are o serie de funcții ecologice importante cum ar fi:

Îmbunătățirea regimului hidrologic

Rol antierozional

Asigură condiții de regenerare a pădurilor în conditii grele de vegetație

Participă la menținerea unei stări fitosanitare favorabile

Menținerea potențialului productiv al pădurilor

Sechestrarea de CO2 – combaterea schimbărilor climatice

Asigură menținerea unui stil de viață tradițional

Cu ocazia lucrărilor de punere în valoare (în cazul produselor de igienă și a celor accidentale se va menține lemn mort doar acolo unde acest lucru este posibil) vor fi identificați arborii morți, pe picior sau doborâți (circa 2-3 arbori/ha), care se vor însemna cu vopsea, cu litera “M”, fiind menționați în procesul verbal de marcare și în Anexa 10 la lucrarea de punere în valoare, cu precizarea că nu sunt marcați și nu vor fi extrasi cu ocazia lucrărilor de exploatare.

Figura 3.7 Instantanee lemn mort identificat și marcat cu vopsea în U.P. IV (Ștevioara), u.a. 22.

De asemenea, Ocolul Silvic deține o evidență a lemnului mort pe specie, actul de punere în valoare din care face parte (în cazul în care este constituit), unitate de producție, respectiv unitate amenajistică, aceasta fiind raportată de către personalul silvic de teren iar mai apoi prelucrată la birou.

În figura 3.8 este prezentat un sheet al bazei de date privind Registrul de evidență a lemnului mort.

Figura 3.8 Extras din baza de date

3.2.2. Păduri cu valoare ridicată de conservare

Pădurile îndeplinesc funcții de protecție dintre cele mai diverse, asigurând inclusiv servicii de natură socială indispensabile comunităților umane, pe scrut, pădurea prezintă multiple valori.

Acolo unde aceste valori sunt considerate a fi de o importanță excepțională sau critică, pădurea poate fi definită ca o pădure cu valori ridicate de conservare. Făcând un rezumat a celor spuse mai sus, putem spune faptul că, pădurile cu valoare ridicată de conservare sunt acele păduri care au o importanță critică din perspectiva protejării mediului, a conservării biodiversității și a valorilor culturale și religioase ale comunităților locale.

3.2.2.1. Categorii de Păduri cu valoare ridicată de Conservare

Conceptul de “păduri cu valoare ridicată de conservare (PVRC)“ a fost definit prima dată de FSC și se regăsește în cadrul principiului 9 din standardul de certificare FSC, publicat prima dată în anul 1999 și se împart în următoarele categorii:

VRC 1 – Suprafețe forestiere care conțin zone cu biodiversitate ridicată de importanță globală, locală sau regională împreună cu următoarele subcategorii:

VRC 1.1 – Arii protejate;

VRC 1.2 – Specii amenințate și periclitate;

VRC 1.3 – Specii endemice;

VRC 1.4 – Utilizarea sezonală critică.

VRC 2 – Suprafețe forestiere extinse, de importanță globală, regională sau națională.

VRC 3 – Suprafețe forestiere care sunt localizate în sau conțin ecosisteme rare, amenințate sau periclitate.

VRC 4 – Suprafețe forestiere care asigură servicii de bază în situații critice împreună cu următoarele subcategorii:

VRC 4.1 – Păduri de importanță deosebită pentru surse unice de apă potabilă, bazine hidrografice și captări de apă;

VRC 4.2 – Păduri critice pentru controlul procesului de eroziune;

VRC 4.3 – Zone forestiere cu impact critic asupra terenurilor agricole sau piscicole.

VRC 5 – Suprafețe forestiere ce satisfac nevoi de bază pentru comunitățile locale.

VRC 6 – Suprafețe forestiere a căror valoare este esențială pentru păstrarea identității culturale a unei comunități sau a unei zone.

3.2.2.2. Păduri cu valoare ridicată de conservare în cuprinsul Ocolului Silvic Vișeu

În cuprinsul Ocolului Silvic Vișeu există o suprafață de 2360,41 ha (în unitățile de producție II Bardău. III Făina și IV Ștevioara) ce cuprind păduri cu valoare ridicată de conservare după cum se poate observa în tabelul 3.2.

Tab. 3.2

Suprafața pădurilor cu valoare ridicată de conservare în suprafața certificată, pe categorii

În figura 3.9 este prezentat un sheet al bazei de date privind pădurile cu valoare ridicată de conservare pe unitate de producție și unitate amenajistică.

Figura 3.9 Extras din baza de date

Pădurile acestui ocol îndeplinesc atât funcții speciale de protecție (99%) cât și funcții de protecție și producție (1%), majoritatea fiind incluse în Parcul Natural Munții Maramureșului și care pe lângă funcțiile științifice de conservare a genofondului și ecofondului forestier și cele de protecție a solului, îndeplinesc un important rol de recreere, protecție împotriva factorilor climatici dăunători și nu în ultimul rând, un rol hidrologic.

Valea Vaserului cu pitorescul ei deosebit, accentuat de existența căii ferate forestiere, bogăția vânatului și existența izvoarelor minerale, atrag mulți turiști anual.

3.2.3. Neconformități și rezolvarea lor

Managerii forestieri trebuie să remedieze toate aspectele care nu îndeplinesc cerințele standardului de certificare identificate la pre-evaluare, precum și orice alte neconformități cu cerințele standardului. De asemenea, managerii urmăresc să identifice și să corecteze și alte eventuale puncte slabe care este posibil să nu fi fost identificate cu ocazia pre-evaluării. Atunci când acestea au fost rezolvate, se poate trece la o altă etapă, și anume la evaluarea principală a managementului forestier.

Neconformitățile pot fi:

nimore – când nu sunt sistematice și au un impact limitat, punctual;

majore – când sunt sistematice și periclitează îndeplinirea unui principiu FSC sau a unui criteriu.

Principalele zone de conflict dintre legislația românească și prevederile standardului FSC, identificate până în prezent, au fost următoarele:

Lemnul mort/arbori pentru biodiversitate – se va aplica procedura pentru lemn mort (principiul 6 din Manualul de proceduri FSC).

Responsabil: responsabilii FSC și FF de la RNP, DS, OS

Termen: permanent

Zonele tampon din vecinătatea cursurilor permanente de apă – se va aplica procedura pentru zonele tampon (principiul 6 din Manualul de proceduri FSC).

Responsabil: responsabilii FSC și FF de la RNP, DS, OS

Termen: permanent

Substanțele de combatere permise de legislația românească, dar interzise de standardul FSC – se va aplica procedura pentru utilizarea pesticidelor (principiul 6 din Manualul de proceduri FSC).

Responsabil: responsabilii FSC și PP de la RNP, DS, OS

Termen: permanent

Verificarea de către personalul regiei, a îndeplinirii obligațiilor pe linie de securitate în muncă la firmele contractante și muncitorii acestora – se vor aplica procedurile pentru verificarea existenței evaluării riscurilor de muncă și a instrucțiunilor proprii pe linie de SSM ale firmelor contractante, precum și cele referitoare la utilizarea echipamentului individual de protecție și instruirea muncitorilor la aceste firme contractante (criteriul 4.2. din Manualul de proceduri FSC).

Evaluarea impactului acestor neconformități, precum și modul de rezolvare al acestora, va fi adus la cunoștința organismului de certificare cu ocazia vizitelor de monitorizare.

3.2.4. Consultarea factorilor interesați

Înainte de evaluarea principală cu cel puțin patru săptămâni, organismul de certificare derulează un amplu proces de consultare publică, contactând părțile interesate (care pot afecta sau pot fi afectate de managementul forestier).

Întâlnirea a fost deschisă de către responsabilul cu certificarea pădurilor din cadrul ocolului. A fost prezentată agenda întâlnirii, lista instituțiilor cărora le-au fost înaintate invitații de participare și a fost distribuită o listă de participare.

Resursele forestiere trebuie gestionate astfel încât să satisfacă nevoile sociale, economice, ecologice și culturale ale generațiilor prezente și viitoare. Conștientizarea publicului privind distrugerea și degradarea pădurilor a condus la cerința acestuia ca prin cumpărarea de produse lemnoase să nu contribuie la distrugerea pădurilor ci, dimpotrivă, să aibă garanția că generațiile viitoare vor putea beneficia de acestă resursă valoroasă. Certificarea a apărut și s-a dezvoltat ca răspuns la această cerință.

Au fost prezentate realizările Ocolului Silvic în anii anteriori certificării, situațiile PVRC- urilor existente și a măsurilor de management, situația activităților ilegale, a substanțelor chimice folosite, a suprafețelor regenerate și a altor produse ale pădurii valorificate până atunci.

Consultarea publică este parte a transparenței procesului de certificare și cuprinde următoarele măsuri:

Managerii forestieri (Directorul General al RNP-Romsilva, Directorii Direcțiilor Silvice, Șefii Ocoalelor Silvice) vor semna o declarație de respectare a prevederilor și cerințelor FSC (Anexa 3).

Declarația semnată va fi păstrată în documentația referitoare la certificare de la sediul unității. În cazul schimbării managerilor, declarația de respectare a prevederilor și cerințelor FSC va fi însușită și semnată de noii manageri în termen de 30 de zile de la preluarea funcției.

Responsabil: managerii forestieri

Termen: permanent

La sediul fiecărui ocol silvic există lista suprafețelor asupra cărora managerii au control, dar care nu sunt incluse în certificat. (Anexa 4a).

Responsabil: responsabilul PP de la OS

Termen: permenent.

3.2.5. Evaluarea principală

Evaluarea principală reprezintă vizita organismului de certificare în urma căruia se colectează informații suficiente pentru a determina acordarea sau neacordarea de către organismul de certificare a certificatului FSC.

Acest proces are rolul de a oferi informații suficiente pentru a determina dacă modul de gospodărire a pădurii respective îndeplinește cerințele standardului de certificare. În cazul în care anumite cerințe ale standardului nu sunt îndeplinite (parțial sau în totalitate), organismul de certificare stabilește dacă neconformitatea respectivă este minoră sau majoră și menționează acțiuni corective pentru remedierea lor.

În acest proces s-a urmărit respectarea următoarelor condiții și îmbunătățirea lor:

utilizarea echipamentului specific de către muncitorii forestieri (relativ bună);

delimitarea rămpilor în suprafață de până la 500 m² dacă acestea se găsesc la o instalație de transport permanentă (în cazul Ocolului Silvic Vișeu, calea ferată forestieră CFF fiind singurul mijloc de transport a lemnului) (s-a respectat);

dotarea rămpilor cu ladă de nisip, ladă de rumeguș, sapă, lopată, pentru a fi folosite la colectarea și îndepărtarea scurgerilor de combustibil, ulei, etc. (relativ bună);

materializarea căilor de acces aprobate cu vopsea albă litera T (relativ bună);

materializarea traversărilor cât mai perpendicular peste cursul de apă (relativ bună);

protejarea arborilor marginali expuși vătămării în special cei situați în curbele mi strâmte, cu manșoane din anvelope uzate, țăruși, pari sau alte metode de protecție (relativ bună);

executarea cărărilor pentru retragerea muncitorilor în procesul de doborâre (s-a respectat)

În urma evaluării principale, în scopul rezolvării anumitor neconformități sesizate în teren, au fost impuse diferite anexe care se atașează la dosarul partizilor care se autorizează. Acestea se pot observa în figurile de mai jos:

Figura 3.10 Anexă la lucrarea de punere în valoare

Figura 3.11 Anexă la procesul verbal de control al exploatării

Figura 3.12 Anexă la procesul verbal de predare spre exploatare

3.2.6. Acordarea certificatului

În cazul în care nu se constată neconformități majore la vizita de evaluare principală, se acordă certificatul FSC, având o perioadă de valabilitate de 5 ani, cu monitorizarea cel puțin anuală a organizației certificate. În cazul de față, Ocolul Silvic Vișeu a îndeplinit toate cerințele existente în procesul de evaluare și a primit în anul 2011 certificatul de înregistrare FSC. În figura 3.10 este atașat certificatul de înregistrare al Ocolului Silvic Vișeu.

Figura 3.13 Certificatul de înregistrare FSC al Ocolului Silvic Vișeu

3.2.7. Monitorizarea

Organismul de certificare asigură monitorizarea periodică (de obicei anuală) a organizațiilor certificate, pentru a evalua:

modul de rezolvare a condițiilor emise cu ocazia acordării certificatului;

problemele ridicate de factorii interesați;

modificările apărute în obiectul certificatului (suprafața, proprietatea, produsele incluse în certificat etc.);

conformitatea cu noile cerințe ale standardului (periodic, standardele de certificare sunt actualizate/completate cu prevederi specifice);

conformitatea continuă cu prevederile standardelor de certificare.

Sistemul de monitorizare este unul complex și constă în colectarea unei cantități mari de informație.

Cantitățile mari de informație sunt de obicei transmise de la fiecare Ocol Silvic către Directia Silvică și la RNP-Romsilva.

Sistemul actual prevede deja elemente de colectare și analiză a datelor referitoare la activitățile de administrare, inclusiv elemente financiare:

– întreaga producție forestieră (sortimente de masă lemnoasă, Produse Accesorii – fruncte de pădure, plante medicinale, ciuperci, vânat, împletituri, mangal etc.)

– volumul exploatat, suprafața parchetelor. Fiecare parchet este inspectat regulat la intervale specifice de timp.

– regenerarea naturală și suprafețele împădurite (suprafețe, procente, specii, stare de sănătate)

– starea de sănătate a pădurilor (este raportată lunar de către pădurari).

Paza contra incendiilor – în concordanță cu prevederile planurilor de pază contra incendiilor elaborate pentru fiecare ocol silvic și aprobate de către unitățile de pompieri

– suprafața fondului forestier și modificările de suprafețe, inclusiv stadiul restituirii pădurilor către foștii proprietari și cedările temporare de folosință către alte instituții (din industria minieră, petrolieră etc.)

– activitățile ilegale (tăieri ilegale, braconaj, incălcări etc.)

– inspecții regulate (cel puțin două pe an pentru fiecare canton silvic – sau ori de cate ori este necesar), patrule, puncte de control etc

– vânătoare – evaluarea vânatului, hrana complementară pe timp de iarnă, locuri de hrănire pentru vânat etc.

– ședințe de bilanț lunare – se analizează activitățile efectuate luna precedentă și se planifică cele pentru luna următoare.

Monitorizarea elementelor de biodiversitate este realizată odată cu monitorizarea generala a pădurii, în timp ce pentru ariile protejate, siturile NATURA 2000 si PVRC exista programe de monitorizare separate. Exista un sistem de monitorizare a plângerilor și reclamațiilor – urmărite prin intermediul registrelor si procedurilor.

Monitorizarea comunităților locale și a factorilor interesati sunt realizate de pădurari în timpul programului de muncă.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Protecția mediului și, implicit, a pădurilor a devenit o preocupare majoră pentru tot mai multe țări. Certificarea pădurilor reprezintă o soluție nouă utilizată în politica forestieră actuală și o modalitate de extindere a piețelor produselor forestiere obținute din păduri gospodărite durabil și exploatate corespunzător.

Pădurea certificată este o pădure pentru care un organism recunoscut pe plan internațional și abilitat în acest sens, emite certificatul care atestă gospodărirea durabilă a acesteia pe baza standardelor de certificare corespunzătoare unui sistem recunoscut, la nivel mondial în domeniul gospodăririi durabile a pădurilor.

Prin cumpărarea de produse din lemn certificat se garantează că lemnul utilizat în produsul respectiv provine din păduri gestionate durabil pe criterii sociale, economice și ecologice și nu este un lemn tăiat ilegal. Avantajele certificării managementului forestier sunt diverse, astfel, pentru administratorii de pădure se asigură recunoașterea la nivel internațional a modului de gestionare a pădurii; Crearea unei imagini responsabile a administratorului pădurii pe plan național și internațional; Compararea nivelului de management cu standarde internaționale și îmbunătățirea modului de gospodărire a pădurilor; Accesarea de fonduri/obținerea de finanțări destinate dezvoltării durabile; Accesul pe piața lemnului certificat datorită certificării printr-un sistem credibil (Europa de vest, Japonia sau America de Nord).

Certificarea managementului forestier prezintă avantaje și pentru comunitățile locale cum ar fi: garanții asupra accesului la anumite produse cum ar fi lemn de foc, ciuperci și fructe de pădure; reprezentarea propriilor interese față de alte grupuri de factori interesați; participarea la luarea deciziilor legate de gospodărirea pădurilor, care ar putea afecta bunăstarea comunității.

Ajungând la finalizarea lucrării, se cuvine să mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat în timpul elaborării acestei lucrări, contribuind astfel la deschiderea unor noi orizonturi spre realizarea profesională.

Mulțumesc domnului profesor dr. ing. Liviu HOLONEC pentru că m-a primit sub conducerea lui în elaborarea acestei lucrări. Îi sunt recunoscător domnului profesor pentru susținerea și încrederea acordată, pentru materialele puse la dispoziție, pentru tot ce m-a învățat și nu în ultimul rând, pentru răbdarea cu care a revizuit această lucrare.

Mulțumesc conducerii Ocolului Silvic Vișeu, și anume domnului șef ocol Vlad Vasile pentru toate materialele acordate care au fost esențiale la contribuirea acestei lucrări.

Mulțumesc domnului inginer Coman Vasile și domnului inginer Cornea Cristian pentru timpul și toate informațiile pe care mi le-au dat.

Și nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc familiei mele pentru sprijinul moral, financiar, pentru dragostea, răbdarea și înțelegerea de care au dat dovadă în acești 2 ani.

BIBLIOGRAFIE

***, 2018: Amenajamentul Studiul General al Ocolului Silvic Vișeu, Direcția Silvică Maramures;

Arhiva FSC a Ocolului Silvic Vișeu;

Carcea, F., Tudoran, Gh. M., Florescu, I. I., Donită, N., Iorgu, O., Hulea, D. (2012). Aspecte noi privind amenajarea și gospodărirea pădurilor incluse în ariile naturale protejate. Editura Universitătii „Transilvania”, Brașov.

Giurescu, 1976: Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi., Ed. Ceres;

https://gfacertificationromania.com/2018/08/15/certificare-forestiera-fsc-and-pefc/;

https://google.ro/imagini.

https://www.rosilva.ro/ Certificatele FSC deținute de RNP-ROMSILVA;

Manual proceduri de grup Direcția Silvică Maramureș Versiunea 4-1 din 16.01.2019;

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – pagina web oficială –www.maap.ro;

Ungur, A.,2008: Pădurile României.Trecut,present și viitor., Ed. Devadata;

www.certificareforestiera.ro;