Alexandru-Mircea NEDELEA [306009]

Alexandru-Mircea NEDELEA

(coordonator)

TURISM.

CONCEPTE ȘI EXPERIENȚE

La realizarea acestei cărți au contribuit:

[anonimizat]. I

[anonimizat]. [anonimizat]. II, V, VIII, IX, X

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]. V

[anonimizat]. V

[anonimizat]. [anonimizat]. X

CUPRINS

I. TURISMUL DE TINERET 4

II. TURISMUL SPAȚIAL 28

III. TURISMUL CULTURAL 37

IV. TURISMUL SOCIAL 60

V. DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA 117

VI. DEZVOLTAREA șI PROMOVAREA TURISMULUI ÎN REGIUNEA CERNĂUțI 143

VII. RECONFIGURAREA POZIȚIEI AGENȚIEI DE TURISM TRADIȚIONALE PE PIAȚA 169

(E)-DISTRIBUȚIEI TURISTICE 169

VIII. FIRME-EXERCIȚIU ÎN TURISM: CLUB VOIAJ ȘI CENTRUL DE INFORMARE ȘI MARKETING TURISTIC BUCOVINA 184

IX. UMOR 190

X. LEXICON DE TERMENI SPECIFICI ACTIVITĂȚII TURISTICE 198

I. [anonimizat] a [anonimizat] o pondere din ce în ce mai semnificativă în fluxul turistic global. [anonimizat] a fost recunoscut în regiunile dezvoltate ale lumii și se depun eforturi pentru atragerea celor pe care îi vizează. [anonimizat], [anonimizat], au cel mai mare flux de turiști tineri la nivel mondial.

[anonimizat].Biroul de Turism din Australia definește segmentul de tineret ca fiind bărbați și femei cu vârstele cuprinse între 18 și 30 de ani. La acest grup se fac referiri și sub denumirea de Generația Y, Milleniali, și generația „dot.com”

[anonimizat] o sumă de 12 miliarde de dolari australieni prin cheltuielile pe care tinerii le fac în timpul călătoriilor. [anonimizat], de peste 1,6 [anonimizat] 7,279 dolari australieni pentru fiecare călătorie.

Responsabil de promovarea turismului din Australia este Agenția Guvernamentală ”Tourism Australia”, care a [anonimizat], [anonimizat]. Rolul Agenției este acela de a crea dorința de a [anonimizat], după care să îl ajute să împărtășească experiențele dobândite pe parcursul călătoriei.

Campaniile ”The best Job in the World”

[anonimizat], a fost lansată în anul 2009 [anonimizat] „Cel mai bun job din lume” (The Best Job in the World). Aceasta a [anonimizat], [anonimizat], ”Îngrijitor” al insulelor din jurul Barierei de Corali. [anonimizat], pe un website și pe un blog, a [anonimizat] a locului.

După 2 [anonimizat]te-ul campaniei a fost suprasolicitat de multitudinea de aplicanți și de filmulețele lor de participare. Pentru a atrage atenția angajatorului asupra lor, numeroși tineri au creat bloguri și grupuri pe Facebook, acțiune care a contribuit la răspândirea și mai rapidă a proiectului, generând, după o lună de la lansare, o publicitate globală în valoare de 70 milioane de dolari dintr-o investiție de un milion.

În decursul campaniei au aplicat peste 35.000 de tineri din peste 200 de țări, având vârste cuprinse între 20 si 39 de ani.

Până la final, campania a generat o publicitate globală de peste 200 milioane de dolari și a aprofundat și mai bine poziționarea pe care o avea Australia ca tărâm al aventurilor. Aventurile câștigătorului au fost urmărite online de către milioane de tineri, sub forma filmulețelor, fotografiilor și relatărilor scrise pe blog de către câștigător, publicul familiarizându-se astfel cu atracțiile de pe insule.

Creatorii campaniei au primit 3 premii la Festivalul Internațional de Advertising din Cannes, aceasta fiind recunoscută ca una dintre cele mai bune campanii publicitare a tuturor timpurilor.

Pe baza succesului, Queenslands Tourism 2009, Tourism Australia, a dezvoltat în 2013 o campanie de promovare similară, în care, în loc de o singură zonă, a implicat mai multe regiuni din Australia, oferind de data aceasta 6 posturi „de vis” în 6 zone diferite din țară, cuprinzând astfel oferta turistică de top destinată călătorului tânăr.

Inițiativa „Cel mai bun job din lume” a făcut parte dintr-o campanie de tip „push”, care are la bază promovarea oportunităților turistice asigurate de către programul ” Working Holiday Maker”. Campania a fost destinată călătorilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, atât naționali cât și internaționali, cu un accent deosebit pe piețele eligibile pentru vizele australiene precum Marea Britanie, Irlanda, Statele Unite, Canada, Germania, Franța, Italia, Suedia, Hong Kong, Taiwan, Korea de Sud și Japonia..

Obligațiile viitorilor angajați, ca parte a campaniei, variază în funcție de specificul zonei și pot include colaborarea fiecăruia cu operatorii de turism locali, crearea conținutului despre destinația pentru care este responsabil și împărtășirea experiențelor sale prin rețelele de socializare și bloguri.

Astfel, campania cuprinde următoarele 6 arii cu diferite titluri:

Supraveghetor de Park, titlu care atrage după sine responsabilitatea de a proteja și promova plantele și animalele specifice Australiei, precum și de prezentare a pădurilor tropicale, a cascadelor, a plajelor neamenajate, a fosilelor de dinozaur și a vieții subacvatice din zona atribuită.

Aventurierul are sarcina să cunoască localnicii, să se apropie de lumea sălbatică a animalelor, să doarmă sub stele, să străbată regiunile vaste într-un balon cu aer cald, să se implice în viața culturală a localnicilor și să se familiarizeze cu alimentația din sălbăticie. De fapt, este treaba lui să descopere cele mai bune experiențe destinate aventurierilor.

Maestrul gusturilor este responsabil pentru promovarea produselor alimentare din vestul Australiei. Aria lui cuprinde și descoperirea celor mai interesante baruri si restaurante din această zonă.

Fotograful „stilului de viață” va lucra împreună cu Time Out Magazine pentru a ilustra prin imagini, filmări și articole stilul de viață unic al locuitorilor din Melbourne. Datoria lui este să prezinte viața din această zonă cuprinzând baruri, cafenele, festivaluri, evenimente muzicale, activități de surf și schi.

Bucătarul vesel este responsabil pentru prezentarea a „New South Wales” ca fiind cel mai distractiv loc din lume prin descoperirea celor mai distractive experiențe, anume festivaluri, evenimente unde fiecare este tratat ca un VIP.

Îngrijitorul faunei sălbatice are datoria de a avea grijă de insula Kangaroo din Australia de sud. Rolul lui este finalizat de împărtășirea experiențelor sale în legătură cu fauna sălbatică locală, incluzând animalele cât și peisajele și ecosistemele din zona respectivă. Cel care a acceptat această slujbă, va explora Australia pe jos, cu caiacul, bicicleta sau barca, făcând fotografii. Va participa, de asemenea, la implementarea proiectelor de conservare a naturii și la informarea oamenilor despre această arie.

La aceste 6 arii a fost adăugată o a șaptea, zona Tasmania, aceasta fiind promovată prin slujba denumită „diavolul tasmanian”, care cuprinde experiențe extreme pe care le oferă Tasmania, cum ar fi raftingul pe râul Franklin, mountain biking pe muntele Cradle, croaziere printre insulele Bruny și Tasman și plimbări cu caiacul în Sălbăticia din Sud-Vest. De asemenea, cel angajat va participa și la cele mai interesante evenimente organizate în Tasmania, încurajând tinerii din lume să încerce experiențele prezentate de către el.

După lansarea campaniei, peste 330.000 de persoane din 196 țări și-au exprimat dorința de participare, trimițând în total peste 40.000 de filmulețe de prezentare. Cel mai mare număr de persoane înscrise a fost din SUA, urmând de Franța, Regatul Unit și Italia.

Cu toate că această campanie a luat sfârșit, ea încă mai stârnește interes atât în media locală, cât și în cea internațională. Au fost publicate peste 1000 de articole în toată lumea, apărând în reviste precum Time Magazine, The New York Times, The Daily Telegraph, BBC, Good Morning America și în stirile locale din numeroase țări.

Ca urmare a acestor campanii, numeroase companii din televiziune au luat legătura cu Tourism Australia pentru realizarea unor documentare.

Aceste campanii au ca scop principal motivarea tinerilor din toată lumea să își petreacă vacanțele în Australia și să își caute slujbe acolo în această perioadă, ajutând astfel la rezolvarea unor probleme cheie ale industriei locale privind numărul mare de joburi neocupate din domeniul turistic.

Campania “There is Nothing like Australia”

Pentru o promovare eficientă, turiștii tineri sunt incluși și în campania generală de promovare, intitulată ”Nu e nimic asemănător cu Australia” (There’s Nothing Like Australia).

Ținta principală a campaniei sunt țările din Europa, în special Marea Britanie, și, de asemenea, SUA și China. Fiind în desfășurare de 3 ani de zile, această campanie dorește să evidențieze cele mai minunate atracții și experiențe pe care le oferă insula vizitatorilor.

La crearea campaniei s-a pornit de la premisa că oamenii călătoresc să experimenteze lucruri diferite, iar Australia este diferită. De asemenea, s-a dovedit că Marketingul „word of mouth” este critic în ceea ce privește influențarea planurilor de călătorie. S-a avut în vedere și rezultatul unor cercetări anterioare, conform cărora 61% dintre turiștii care au vizitat Australia au apelat la internet pentru accesarea informațiilor referitoare la destinația turistică aleasă

În concordanță cu viziunea conformă căreia este esențial să fii văzut ca un lider în digital marketing, în prima fază a campaniei s-a pus un mare accent pe canalele digitale, rețelele sociale și blogurile turistice, care au devenit un element central în procesul de planificare al unei vacanțe. Munca aceasta de promovare prezintă o Australie mai contemporană, mai sofisticată și mai atractivă, oferind, de asemenea, o imagine mai clară și mai puternică despre experiențele de calitate disponibile consumatorului.

Practic, această fază a campaniei constă în încurajarea localnicilor, prin campanii publicitare și activități în social media derulate la nivel național, să împărtășească online cele mai îndrăgite destinații din țară, devenind astfel cea mai mare campanie de promovare națională, generată de consumatori.

După lansarea acestei strategii digitale, s-a pus foarte mare accent pe organizarea platformei de pe Facebook. S-a realizat, pe această cale, o aplicație care permite crearea unei hărți dinamice compuse din albumele de fotografii ale celor care au vizitat Australia și au împărtășit imaginile cu prietenii lor. În prezent, peste 80% dintre resursele sociale sunt dedicate rețelei Facebook pentru îmbunătățirea eficienței activității digitale de pe aceste platforme.

Deoarece acest tip de marketing poate fi stimulat prin crearea relațiilor de parteneriat între platformele care au o credibilitate ridicată, pe lângă Facebook, Tourism Australia a creat parteneriate cu aproximativ 180 de site-uri cunoscute la nivel mondial, printre care și TripAdvisor, Youtube și Google, pentru a asigura o diseminare și mai eficientă a informației și pentru a inspira încredere.

Australienii au răspuns la această campanie prin încărcarea a peste 30.000 de întâmplări și fotografii pe harta digitală interactivă afișată pe site-ul www.nothinglikeaustralia.com. Scopul acesteia este să le dea idei și inspirații călătorilor din întreaga lume și să îi ajute în planificarea viitoarei lor vacanțe în Australia.

Utilizatorii afișează informații referitoare la locuri de cazare, mijloace de transport, activități și idei de călătorii care se pot face. Pe lângă opiniile și recomandările acestora, se găsesc și sfaturi practice, necesare călătorului care nu a mai vizitat acest loc.

După doar o săptămână, s-a ajuns la 6 milioane de descărcări, campania devenind una dintre cele mai de succes din țară. Trebuie menționat că 75% din descărcări au fost din China, iar 80% dintre părerile postate pe Twitter referitoare la campanie au fost pozitive.

După primul an de la lansare, pagina de Facebook a Australiei a devenit mai „bogată” cu 2,6 milioane de fani (cea mai vizitată pagină din lume a unei țări), ajungând la un total de peste 3,8 milioane de fani in 2012. Pe lângă acestea a avut un succes foarte mare și pe twitter, fiind de menționat și crearea a 15 bloguri ale unor lideri de opinie din turism, care au vizitat Australia.

Faza a doua a campaniei, lansată în 2012, a avut ca obiect principal diseminarea filmulețelor și a altor materiale promoționale. Una dintre metodele utilizate a fost în parteneriat cu Yahoo Noua Zeelandă, care implica afișarea articolelor referitoare la Australia și la atracțiile turistice în rubrica „Viață și divertisment” a acestei pagini, pentru asigurarea atingerii publicului țintit. La aceasta se adaugă posibilitatea de a naviga pe site-ul Yahoo cu un elicopter virtual pe zonele afișate pe hărțile online din Australia. Mixul acesta a adus aproape un milion de vizitatori unici pe pagină.

Campania a fost gândită în așa fel, încât să fie o acțiune flexibilă și durabilă, putând fi adaptată la specificul fiecărei piețe. De exemplu, pentru Germania, s-a pus mai mult accent pe imaginile care prezintă natura, în timp ce în China au fost promovate, cu preponderență, orașele și facilitățile de shopping.

Trebuie menționat că, la momentul lansării, au existat și numeroase critici, considerându-se că această campanie ignoră adevăratele valori din Australia (cultura, gastronomia) și că ea n-ar constitui un mod eficient de a schimba percepția lumii, conform căreia Australia este o destinație plictisitoare, cu animale periculoase.

De-a lungul celor 3 ani, postările de pe site ale localnicilor au fost completate de experiențele vizitatorilor din alte țări, ajungând la peste 64.000 de postări și devenind un portal turistic foarte cuprinzător și complex. Harta este afișată și pe www.australia.com, atrăgând peste un milion de vizitatori în fiecare lună. Până la momentul de față, site-urile au fost utilizate de către 180 de parteneri ai agenției Tourism Australia, incluzând agenții aeriene, organizații naționale și regionale, agenții de turism și industria australiană.

Pe baza campaniei se preconizează o creștere a venitului provenit din nopțile de cazare, de la 70 miliarde de dolari australieni în 2010, la 140 miliarde până în anul 2020.

Printre cele mai bune sloganuri afișate pe materialele promoționale de-a lungul campaniilor se numără: „Singurul acvariu vizibil din spațiu” (The only Aquarium visible from Space), „Descoperă o grădină zoologică fără gratii” (Discover a zoo without fences), „Covorul roșu mereu a dus către ceva special” (Red carpet always lead to something special; referire la nisipul roșu australian.

Imaginile utilizate au fost create în așa fel încât să reflecte autenticitatea și oportunitățile interactive care stau la dispoziția tinerilor turiști care vizitează Australia. De asemenea, s-a pus accent pe ilustrarea activităților de învățare prin intermediul participării, pe experiențele distractive și unice oferite, care se petrec într-un mediu pozitiv, natural, cu floră și faună bogată. Pentru ilustrarea orașelor, s-a folosit combinarea mediului natural cu cel urban, cu accent pe distracție și pe numeroase activități, care se petrec în compania prietenilor.

Studiu de caz. Germania

În ultimii ani, Germania, ca destinație turistică, a devenit una foarte populară în rândul tinerilor. O treime dintre turiștii europeni care vizitează Germania au vârsta sub 35 de ani, (în anul 2011, aproape 10 milioane de călători doar din Europa), dovedind importanța mare pe care o are respectivul segment. Din acest motiv, acțiunile Bordului Național de Turism din Germania (BNTG) s-au concentrat pe atragerea acestor călători.

Campania Youth HotSpots in Germany – Share the moment

În anul 2013 toate activitățile referitoare la marketingul turistic au avut ca punct de plecare atragerea segmentului amintit. Astfel, s-a ales ca temă a campaniei pentru promovarea turismului de tineret „Germania pentru tineri – dinamică, la modă, inovativă” (Germany for young people – vibrant, fashionable, innovative’).

Pe baza cercetărilor anterioare s-a ajuns la concluzia că turiștii au cea mai mare încredere în recomandările prietenilor, ale familiei și ale persoanelor din rețeaua lor socială, când vine vorba de alegerea unei destinații turistice

De asemenea, s-a dovedit că 76% dintre tinerii călători au folosit internetul pentru a se informa în legătură cu destinația turistică. 74% au rezervat dinainte cazarea, iar 83% dintre ei au făcut acest lucru online. De asemenea, s-a constatat că 59% dintre călători împărtășesc experiențele călătoriei prin intermediul rețelelor sociale.

Ca atare, BNTG a apelat la o unealtă foarte puternică, și anume conținutul generat de utilizatori. Astfel, au gândit o campanie care să permită comunicarea unui conținut generat de către tinerii călători, în primul rând prin intermediul rețelelor sociale și pe site-ul specific creat pentru această campanie. S-a vizat trezirea interesului în ceilalți tineri și consolidarea imaginii Germaniei ca fiind o destinație turistică adresată tinerilor.

Campania cu sloganul „HotSpot pentru Tineret în Germania – Împărtășește momentul” (Youth HotSpots in Germany – Share the moment) a fost lansată oficial în 2013 și a durat până în luna martie 2014.

Elementele principale au constat dintr-o aplicație de telefon mobil, un microsite www.germany.travel/youth, creat exclusiv pentru această campanie, și o secțiune din site-ul oficial pentru promovarea turismului din Germania.

După acum s-a menționat anterior, BNTG folosește, de asemenea, rețele sociale pentru o gamă variată de activități și campanii centrate în jurul sloganului ”Împărtășește momentul”, platformele principale fiind Facebook, Twitter și Instagram, care au fost alese datorită oportunităților pe care le oferă și pentru că acestea încurajează distribuirea conținutului relevant tinerilor.

Microsite-ul BNTG este o altă parte esențială a campaniei ”Împărtășește momentul”, deoarece are ca public țintă exact tinerii și poate fi utilizat de către acești consumatori ca un site de informare înainte de a-și plănui vacanța în Germania. Harta este una foarte interactivă, locurile cele mai interesante, cu cele mai multe evenimente fiind marcate cu ajutorul unor inele sau cerculețe. Cerculețele de pe hartă sunt colorate în culoarea specifică fiecărei categorii, evidențiind astfel foarte bine atracțiile principale ale fiecărui oraș.

Categoriile și culorile reprezintă următoarele elemente: atracții care „trebuie văzute” – portocaliu; viață de noapte – fucsia; shopping – albastru; baruri și cafenele – verde; festivaluri și evenimente – galben. Îndată ce se dă click pe cerculețe, apar orașele în care sunt localizate cele mai vizitate locuri din categoriile menționate mai sus. Categoriile au fost selectate pe baza unor cercetări efectuate de către IPK International și Monitorul Mondial al Turismului în 2011, în rândul tinerilor nemți.

La rândul lor, și utilizatorii pot adăuga pe hartă puncte de interes individuale și să le împărtășească cu prietenii prin rețelele lor sociale. Toate comentariile și materialele împărtășite sunt integrate în microsite, devenind astfel un conținut valoros generat de către utilizatori și fiind motorul întregii strategii, și parte importantă a campaniei.

O altă componentă importantă a întregii campanii este o aplicație specială prin care se poate împărtăși conținutul călătoriilor pe site și pe rețelele de socializare. Se știe că aparatele mobile sunt foarte importante pentru publicul țintă, iar aplicațiile au devenit din ce în ce mai populare în rândul călătorilor. Aceștia nu mai pleacă nici în vacanță fără smartphone. Ca atare, această aplicație poate fi descărcată înaintea plecării în călătorie din magazinul de aplicații. Prin intermediul ei tinerii călători pot depista 1300 de hotspoturi pentru internet disponibile pe teritoriul Germaniei, de unde au acces gratuit la rețelele lor de socializare, încurajându-se astfel căutarea acestor hotspoturi și împărtășirea experienței din vacanță.

Pe lângă cele menționate mai sus, aplicația oferă și următoarele beneficii: descrierea și afișarea a peste 100 de atracții dedicate special tinerilor, peste 80 de vouchere utilizabile în hotelurile și hostelurile partenere ale campaniei, funcționarea offline, afișarea hărții interactive a Germaniei și a unor informații de călătorie, cum ar fi mersul trenurilor.

Pentru a-și lărgi portofoliul de metode comunicaționale, creatorii campaniei au invitat un blogger britanic foarte renumit să viziteze 14 orașe din Germania. Fiind specialist în călătoriile cu buget redus, el a explorat Germania din punctul de vedere al tânărului călător, exprimându-și opinia despre punctele de atracție afișate pe hartă. Toate călătoriile și experiențele lui au fost publicate pe blogul lui personal și pe microsite-ul BNTG.

Creatorii campaniei pun un accent foarte mare pe nevoia de a lucra împreună cu bloggeri naționali și internaționali pentru a diversifica cât mai mult canelele de comunicare și activitatea din rețelele de socializare.

Folosirea blogurilor este o metodă eficientă de a genera conținut autentic pentru și de către nișa aleasă. De asemenea, este o metodă eficientă de a încuraja comunicarea cu și între membrii publicului țintit, nu doar pe un singur canal de comunicare, ci prin intermediul mai multor platforme.

La cele de mai sus se adaugă și siteul complementar aflat pe www.germany.travel.com, care prezintă principalele atracții destinate călătorilor tineri. Pe lângă sfaturile generale, turistul poate alege dintre 4 categorii, anume: Cazare, Parcuri tematice, Orașe Magice și Germania Creativă, fiecare având la rândul său mai multe subcategorii. Aceste categorii au fost alese pe baza referințelor tinerilor în ceea ce privește călătoriile. Se pune accent, de asemenea, pe reducerile de preț care stau la dispoziția tinerilor atât la cazare, cât și la transport, încercând să poziționeze țara ca fiind una în care se pot efectua călătorii și cu un buget relativ redus.

Pentru a avea o campanie de și mai mult succes, BNTG a creat parteneriate cu Asociația Germană a Hostelurilor, cu A&O hoteluri și hosteluri și cu compania de transport feroviar BAHN. Se are în vedere și un proiect care vizează parteneriatul cu videobloggeri, acesta fiind esențial pentru crearea unui conținut care să genereze cât mai multe discuții și să aibă un impact major în rândul tinerilor.

Pe lângă aceste metode, au fost folosite materiale promoționale precum bannerele online și adresele web accesibile cu un singur click, animațiile online, reclamele printate, flyere, postere, broșuri, hărțile distribuite în mod gratuit și brățările colorate.

Pentru această campanie și pentru eforturile depuse în scopul promovării turismului de tineret, Bordul Național de Turism din Germania a primit, în anul 2013, premiul de Inovare la Bursa Internațională de Turism din Berlin.

Campanii pentru promovarea turismului din România

De-a lungul timpului, au fost inițiate și dezvoltate numeroase campanii de promovare a turismului din România, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. La nivel național, au fost lansate o serie de produse specifice de către Ministerul Turismului printre care se numără „Litoral pentru toți”, „Copiii soarelui”, „1 mai la mare”, „Revelion în România” și „Vacanța la țară”, care au fost primite foarte bine de turiștii români, datorită tarifelor joase practicate.

La nivel internațional campaniile turistice au fost create și cu scopul de a ușura integrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Din acest motiv s-a dat o importanță majoră opiniilor specialiștilor străini și s-a pus un accent deosebit pe asocierea României cu valori pozitive, precum și pe dovedirea faptului că țara merită să facă parte din această comunitate.

Privind procesul de promovare, aceasta a fost, în general, responsabilitatea Guvernului României, toate campaniile fiind inițiate și implementate de către miniștri, angajând specialiști de branding din străinătate, dar fără să implice persoane fizice sau jucători ai sectorului privat în acest proces.

Au fost derulate o serie de studii de piață în Austria, Germania, Italia, Finlanda, Ungaria, Norvegia, Suedia, Marea Britanie, Spania, Franța și Danemarca pentru cunoașterea percepției și promovarea imaginii României turistice.

Cu scopul de a crea un branding de țară, s-a încercat în repetate rânduri identificarea și punerea în valoare a acelor caracteristici care diferențiază țara și poporul de alte țări și alte popoare. Totuși se poate spune că nici la momentul de față nu există un acord în ceea ce privește desemnarea acestor trăsături cheie.

Astfel, România nu a beneficiat până acum de o campanie bine structurată, integrată, sistematic organizată și centrată în jurul elementelor de diferențiere, care să îi poată schimba imaginea în străinătate.

În majoritatea acțiunilor promoționale au fost reproduse vechi practici și vechi stereotipuri naționale, care s-au dovedit și până atunci ineficiente. Imaginile prezentate în diferite spoturi turistice au fost cele construite cu ani în urmă prin discursuri și prin manualele școlare. Simbolurile naționale considerate ca fiind cele mai potrivite pentru promovarea turismului au fost schimbate în funcție de modificările de pe scena politică, fiecare restructurare a Ministerului Turismului aducând în centrul atenției alte simboluri. În 1995 accentul s-a pus pe tradiții, în 2010 pe natură, iar în 2001, 2012 pe personajul Dracula, neexistând o continuitate în campanile promoționale.

Astfel, fiecare încercare din ultimii 15-20 de ani, a fost suspectată ca fiind una coruptă, fiind urmată de numeroase critici din partea reprezentanților media și a specialiștilor din domeniu. Printre principalele neajunsuri ale campaniilor lansate se numără lipsa de originalitate și autenticitate, interese politice ascunse și o imagine de țară care nu are niciun element distinctiv. Din cauza acestor probleme, numeroase campanii de comunicare au fost anulate înainte de termenul planificat.

În aceste condiții, țara suferă, și în prezent, de o imagine deficitară, neavând o identitate, un brand pe piața turistică internațională; nu există încă un consens în ceea ce privește simbolurile pe care ar trebui să se bazeze crearea imaginii destinației. Acest lucru a fost confirmat și de către raportul privind Indicele de Brand al Țărilor, unde România a obținut, în 2009, locul 81 din 102 de țări analizate.

La sfârșitul anului 2005, Agenția pentru Strategii Guvernamentale a început să se ocupe de brandingul național, făcând anumite progrese prin comandarea unor studii care să determine percepția cetățenilor germani și spanioli despre România ca destinație turistică.

Vacanțe în România

Până la sfârșitul anului 1989, turismul românesc a fost foarte bine dezvoltat de către Ministerul Turismului. Activitatea acestuia a inclus editarea în engleză, franceză și germană a unei reviste lunare de turism denumite „Vacanțe în România”, tipărirea de pliante, participarea succesivă la târguri și expoziții internaționale de turism, precum și invitarea ziariștilor străini să viziteze România, crescând în acest fel notorietatea destinației.

Imaginea promovată în acea perioadă a scos în evidență simbolurile reprezentative ale țării, precum Marea Neagră, Munții Carpați și locațiile istorice.

Inițiativele care au urmat după ‘89 au avut ca scop principal înlocuirea imaginii negative cauzate de comunism și de asocierea țării cu sărăcia și lipsa valorilor democratice. Aceste campanii de îmbunătățire a imaginii, însă, nu au avut prioritate. După aderarea României la NATO și la UE, campaniile de branding pentru țară au început să capete o importanță majoră.

Eterna și fascinanta Românie (1995)

După căderea comunismului, primele activități promoționale au apărut în 1995, sub președinția lui Ion Iliescu. Elementul central al acestei campanii a fost un album foto de calitate foarte bună menit să creeze o imagine pozitivă peste hotare prin prezentarea valorilor și a peisajelor unice din România. Traseul prezentat în album traversează Munții Bucegi, Dobrogea și Călimani, prezentând pe drum mânăstiri, peisaje și portrete ale localnicilor. Cartea a fost tipărită în limbile engleză, spaniolă, italiană, franceză și germană. În acest scop, guvernul României a semnat un contract de 5,97 milioane de dolari cu o companie din Franța care avea un administrator român. Conform planului, ar fi trebuit să se tipărească 97.000 de exemplare ale albumului, acestea urmând să fie distribuite în 144 de țări, de la Afganistan până în Zimbabwe, Groenlanda, China și Taiwan.

În realitate, până în luna martie 1998, au fost tipărite doar 10.000 de exemplare, ajungând doar 4200 în țară. Presa a atras atenția asupra faptului că o singură copie a acestui album a costat 600 de dolari, fiind considerată o sumă exorbitantă.

În aceste condiții, la scurt timp după apariția albumului au apărut și controversele, împreună cu acuzații de corupție. În urma acestora, administratorul companiei franceze a fost condamnat la închisoare. Împreună cu el au fost judecați și alți oficiali din România, al căror verdict a fost cel de nevinovăție. Eforturi promoționale au condus, astfel, la crearea unei imagini și mai negative. Pe teritoriul țării această campanie a devenit subiectul glumelor și al comentariilor ironice, pierzându-și credibilitatea pentru totdeauna.

Figura 1. Albumul ”Eterna și fascinanta Românie”

Sursa: http://www.mihaelaivan.ro/

România pur și simplu surprinzătoare (2004)

În 2004 România a lansat o nouă strategie de promovare având ca slogan „România pur și simplu surprinzătoare”. Ca și în cazul campaniilor anterioare, scopul acesteia a fost schimbarea percepției turiștilor străini despre țară și informarea acestora despre îmbunătățirile aduse turismului din România.

Campania a avut ca public țintă potențialii turiști din țările Uniunii Europene și din SUA, aceștia fiind cetățeni cu vârsta cuprinsă între 30 și 55 de ani, cu un nivel mediu de educație, venit mediu, informați, interesați de dobândirea noilor experiențe, de cultură și de istorie. Perioada de desfășurare a campaniei a fost de 3 luni (iunie – august) și a constat în difuzarea zilnică a unor spoturi publicitare pe Euronews, Eurosport, Discovery, CNN și BBC. Au fost create în total 5 reclame TV (una cu caracter general și patru dezvoltate pe diferite teme: natura, istoria, litoralul și București) S-a creat și un logo specific campaniei, care a fost folosit pe broșuri și pe siteul campaniei www.romaniatravel.com.

Figura 3 Logoul campaniei ”România mereu surprinzătoare”

Sursa: http://www.celebrateromania.com/

În 2007, sloganul a fost anulat de către Richard Batchelor – șeful consultanților Organizației Mondiale a Turismului, deoarece mesajul ”pur și simplu surprinzătoare” nu transmite potențialului turist nimic despre experiența turistică pe care o poate avea acesta în România. În reclame, obiectivele turistice sunt prezentate într-o manieră foarte greu de urmărit, prezentând elemente care au semnificație națională, nu și internațională. Astfel, nici de data aceasta, campania nu a reușit să formeze o imagine clară a României, brandul destinației nefiind foarte clar și transmițând mesaje mixte.

Cu toate că a avut parte de un media planning corect, campania fost criticată din cauza costului ridicat, de aproximativ 20 milioane $, și pentru legătura sa cu guvernul PSD. Campania a fost abandonată înainte de evaluarea rezultatelor generate. După această campanie, a fost recomandată crearea unui nou brand național.

Fabulospirit (2006)

Cu dorința de a crea o campanie de imagine pentru România, înaintea aderării sale la Uniunea Europeană, Ministerul de Externe a pornit în 2006 campania de promovare cu sloganul – Romania- Fabulospirit. Această campanie pune accent în primul rând pe „bucuria de a trăi” a românilor, mai mult decât pe simbolurile tradiționale (clasice). Acest concept a fost dezvoltat pe baza misiunii diplomatice pe care trebuia România să o îndeplinească în străinătate și în concordanță cu imaginea pe care o are România în lume. Pentru dezvoltarea campaniei, s-a apelat și la studii de caz în privința celorlalte state membre. În urma organizării mai multor focus-grupuri menite să identifice simbolurile strict românești, s-a ajuns la concluzia că românii se diferențiază de alte națiuni prin spiritul lor aparte. Astfel că Fabulospirit a avut obiectivul de a poziționa România ca o țară cu oameni spirituali care se bucură de viață, cu personalități artistice cărora le place să spună povești, să facă glume și cu care nimeni nu se poate plictisi.

Strategia a avut în vedere prezentarea poveștii unor personalități de succes născute în România, precum Henri Coandă (prima persoană care a zburat cu un avion cu reacție), Constantin Brâncuși (pentru Coloana infinitului), Nadia Comăneci (pentru obținerea primei note de 10 la gimnastică), precum și menționarea monumentelor naturale, precum Sfinxul din Bucegi.

Materialele promoționale utilizate în campanie au consistat din afișe stradale, reclame TV și evenimente.

Conform planurilor inițiale, faza de implementare a proiectului ar fi trebuit să dureze circa două luni, astfel încât în luna mai a anului 2006 să înceapă acțiunile de promovare în capitalele europene, mai ales în 10-15 dintre ele. Dar, după o săptămân[ de la lansare, campania a stârnit și de data aceasta, controverse și reacții negative. Primul lucru reproșat a fost acela că țara nu devine o destinație cu identitate clară, deoarece nu doar românii au un spirit fabulos, ci și toate celelalte națiuni din lume. Elementul principal al unei campanii de promovare ar trebui, in teorie, să fie unic și interesant pentru publicul-țintă. Răspunsul autorilor campaniei la aceste acuzații a fost acela că ei nu au dorit crearea unui brand pentru România, ci doar o unealtă prin care să favorizeze schimbarea imaginii țării în străinătate.

Agențiilor de publicitate din România le-a plăcut conceptual ”Fabulospirit”, acest lucru nefiind însă valabil și pentru restul populației, ideea fiind un pic prea sofisticată pentru cetățeanul de rând.

Bugetul total al campaniei a fost între 3-5 milioane de euro, dar, din cauza anulării sale, până la sfârșitul anului 2006 s-au cheltuit pe aceasta doar 110.000 euro.

Campania“RomâniaIT” (2007)

Pentru promovarea industriei IT peste hotare, în ianuarie 2007, Ministerul Economiei și al Comerțului a lansat o campanie cu sloganul „Talent creativ, Excelență tehnică”, scopul acesteia fiind atragerea investitorilor străini care să achiziționeze produsele românești, dar și pentru a angaja specialiști români din domeniul IT.

Campania a fost compusă dintr-un spot publicitar, care pune accent pe punctele tari ale sectorului IT, postere, broșuri, pliante și un ghid al utilizatorului, la care s-a adăugat o carte din domeniu. Aceste materiale au fost completate cu un site, www.RomaniaIT.com, care se adresează străinilor, reprezentând o sursă primară pentru obținerea informațiilor din domeniul IT românesc. Acesta conține atât informații statistice necesare viitorului investitor, cât și evenimentele importante care se organizează pe acest subiect.

Și acest proiect a avut critici, în primul rând din cauza logoului, care conține un simbol relevant doar pentru români, acesta nefiind înțeles de către persoanele străine (vezi logoul mai jos). Explicația dată pentru folosirea acestui simbol a fost că acesta reprezintă talentul distinct al specialiștilor români în IT. Acest argument nu a fost acceptat, adăugându-se la motivele de mai sus și faptul că simbolul este unul tradițional, nefiind folosit corect pentru asocierea cu sectorul care se bazează pe inovație tehnică.

Figura 4 Logoul campaniei ”RomaniaIT”

Sursa: http://brandidentity.wordpress.com/

Români în Europa (2008)

Campania Români în Europa a fost lansată în decembrie 2008 de către Guvernul român, cu scopul de a îmbunătăți imaginea românilor care lucrează peste hotare, în țări cu un număr mare de imigranți români, precum Spania și Italia. Ea a fost creată deoarece numeroase studii au arătat că, în Spania și Italia, a început să se dezvolte o reticență față de românii de acolo, din cauza informațiilor din media referitoare la actele de criminalitate săvârșite de către aceștia. Trebuie menționat că persoanele care au lucrat împreună cu români au o atitudine pozitivă față de ei. Pornind de la această premisă, s-a considerat că românii din străinătate trebuie să fie cunoscuți ca oameni muncitori, cinstiți, care sunt în căutarea unui viitor mai bun.

Campaniile promoționale au avut la bază cercetări sociologice efectuate atât în Spania cât și în Italia, și au beneficiat de un plan strategic destul de bine pus la punct.

Au fost folosite filmulețe și documentare care prezintă poveștile pozitive ale românilor imigranți, atât în țară, cât și în Italia și Spania, finalizându-se cu o invitație de a vizita România pentru a înțelege contextul din care au venit aceștia.

Costul total al campaniei a fost estimat la 7,8 milioane de euro, incluzând spoturi publicitare precum „Hola, soy rumano” pentru spanioli, implementat de Saatchi&Saatchi pentru un buget de 3.5 milioane de euro, și „Romania, piacere di conoscerti” în Italia, acțiune implementată de către Agenția Playteam Italia, la un preț de 4,2 milioane de euro.

Conform specialiștilor, după 1990, această campanie a fost prima acțiune coerentă din partea guvernului, fiind una care a folosit un sistem de comunicare integrată incluzând elemente de Marketing și PR. Cu toate acestea, mesajul și-a pierdut din credibilitate în momentul în care publicul a aflat că personajele din filmulețe au fost doar actori, nu imigranți adevărați.

România, Land of choice (2009)

În 2009 România a lansat campania cu sloganul Romania, the land of choice având ca obiectiv creșterea notorietății, ca destinație turistică, în străinătate, prin stârnirea curiozității publicului străin, invitându-i să vină și să ne viziteze țara.

Elementele principale ale campaniei au fost două reclame TV, un teaser și o reclamă generală difuzate pe CNN și Eurosport. Reclama generală prezintă diversitatea geografică a României – muntele, marea, mânăstirile, mediul rural, și viața de noapte prin intermediul lui Ilie Năstase, Gheorghe Hagi și Nadia Comăneci, 3 personalități din România, cunoscute la nivel mondial. Fiecare dintre ei prezintă o altă perspectivă a României, încercând să se adreseze unui alt public țintă și prezentând în acest fel și varietatea de opțiuni disponibile în țară.

Teaserul a fost menit să atragă atenția într-un mod ingenios prin afirmații neobișnuite precum România, singura țară din Europa unde femeile au dreptul să căsătorească cu 4 bărbați în același timp”, „România, locul unde oamenii călăresc zebre”, „România, unde peștii cresc în copaci”, declarându-se în concluzie că „De fapt nu știți nimic despre România (așa că am putea să vă spunem orice, nu ați avea cum să ne contraziceți), deci haideți și descoperiți-o.”

Spoturile publicitare au fost realizate mai bine decât cele anterioare, prezentând o imagine mult mai interesantă și atractivă. Cu toate acestea, publicul țintă nu este unul bine definit, reclamele încercând să se adreseze tuturor, devenind astfel prea generalizate.

Sloganul a fost dezvoltat de către Ministerul Turismului, neimplicând astfel costuri crearea acestuia. Logoul folosit este foarte asemănător cu cel folosit în campania anterioară, România, mereu surprinzătoare.

Costurile asociate campaniei au cuprins lansarea de la Paris, care a costat 66.000 de euro, iar reclamele difuzate în perioada august – decembrie au costat 1.344.500 Euro.

La scurt timp după lansare, Ministerul Turismului a fost implicat într-un scandal, deoarece sloganul campaniei a fost deja înregistrat de către o persoană fizică; pe lângă aceasta, expresia era foarte asemănătoare cu sloganul Croației. Din cauza acestor controverse, campania a fost anulată.

Romania. Explore the Carpathian Garden (2010)

Deoarece campanile anterioare de promovare a României ca destinație turistică nu au avut succes, imaginea țării a rămas în continuare una negativă, fiind influențată de vechile stereotipuri, precum „rromi”, „Dracula”, „Țara Est-Europeană”. La acestea s-au adăugat și știrile negative referitoare la cetățenii Români care trăiesc în străinătate.Astfel, decizia României de a realiza un brand turistic a fost un semn clar că România dorește să treacă la produse turistice mai competitive.

Cu toate că pregătirile au început din 2008, campania de branding, cu sloganul ”Explore the Carpathian Garden” a fost lansată la Expoziția Mondială din Shanghai în anul 2010. Durata de desfășurare inițială a campaniei a fost de 3 ani, din 2010 până în 2013. În 2011 însă a fost definitivat Planul Operațional de Marketing pentru turismul românesc – pentru intervalul 2011-2015, iar campania a devenit parte a acestuia și s-a prelungit cu încă 2 ani.

Obiectivele sale principale au fost acelea de a crea o imagine pozitivă pentru România, prin brandul turistic național, și creșterea atractivității destinației pentru turism.

Brandul a fost creat de către o firmă spaniolă – Asesores en Turismo y Hotelera Recreacion – Taylor Nelson Sofre, care a realizat o cercetare cantitativă în opt țări străine: Germania, Marea Britanie, Italia, Rusia, Austria, SUA, Franța și Ungaria, la care se adaugă și România. Concluzia finală a studiului a fost aceea că realitatea este mai bună decât percepția și că această percepție s-a îmbunătățit după ce turiștii au vizitat România. S-a dovedit și faptul că străinilor le lipsesc informațiile despre România ca destinație turistică, ei neavând niciun fel de cunoștințe despre aceasta.

Pe baza cercetării a fost desemnat și grupul țintă reprezentat de călătorul cu discernământ. Mai exact, acesta caută experiențe unice, locuri mai puțin explorate sau descoperite de către mase. „Călătorii cu discernământ sunt lideri de opinie și formatori de tendințe. Prin atragerea acestora este foarte probabil să se genereze un curent de «urmărire» din partea altor segmente.”

Mai detaliat, profilul publicului țintă este următorul: persoane între 22 și 35 de ani, care dispun de timp liber pentru a călători, cu o stare de sănătate bună și cu un venit mediu. Vizitatorii potențiali provin din mediul urban și caută peisaje naturale, relaxare și un stil de viață sănătos.

Tot pe baza cercetărilor a fost definită personalitatea brandului, ca fiind una verde și rurală, autentică, pură, inocentă și prietenoasă. Cele mai promovate aspecte ale României, în contextul turistic, ar trebui să fie peisajele naturale, construcțiile tradiționale rurale și moștenirea culturală țării.

Ca tipologii ale turismului, ar trebui promovat turismul rural, natura neatinsă de mâinile omului, turismul de sănătate și wellness, turismul de aventură, circuitele culturale și CityBreak- urile.

Sloganul ales, „Explore the Carpathian gardens”, promovează atracția turistică socotită ca fiind cea mai faimoasă din România, anume munții Carpați. Verbul ‘explore’ – explorează – se adresează principalului public țintă, cel de turiști care doresc să descopere destinații noi și interesante. Prezența cuvântului „garden” are scopul de a crea o senzație de frumos, liniștit și ocrotit, cu dorința de a șterge imaginea României ca fiind o țară periculoasă.

Logoul a costat 900.000 de euro și reprezintă o frunză, care simbolizează varietatea meleagurilor (munte, deal, câmpii – reprezentate de culoarea verde; lacuri, râuri, wellness – reprezentate de culoarea albastră). Logoul face referire și la elementele primordiale, anume: pământ, apă, aventură, păduri, soare și dinamism.

Acesta a fost descărcată dintr-o bază de date cu imagini, având astfel o asemănare foarte mare cu logoul unui proiect din Irlanda despre transportul ecologic. Din acest motiv nu se poate considera ca fiind unul autentic.

Figura 7 Logoul campaniei ”Explore the Carpathian Garden”

Sursa: www.romania-insider.com

Costul campaniei a fost de 75 milioane de euro, cheltuială finanțată din Fonduri Europene.

Pentru transmiterea mesajului promoțional, ca mediu de comunicare s-a folosit radioul, mediul online, materialele printate (flyere și broșuri), televiziunea și târgurile internaționale. Au fost lansate 3 reclame TV, una care să cuprindă toate atracțiile și două specializate – una pe natură, iar a doua pe valorile culturale. Acestea au fost transmise pe CNN, Eurosport și Euronews.

Destinate turiștilor care preferă mediul online, au fost create 2 pagini web: romaniatourism.ro și romania.travel, care conțin și un planificator al călătoriei, prezentând informații necesare turistului și idei de trasee, planificate pe zile. Cu susținerea prințului Charles, au fost filmate 3 documentare cu titlul ”Wild Carpathia”, care au fost difuzate pe Travel Channel. Această trilogie a fost foarte bine primită atât de către străini, cât și de către români, trezind în ei mândria față de țară.

Imaginea României promovată prin intermediul filmulețelor este una mistică, și pare desprinsă dintr-o altă perioadă, având peisaje neatinse de mâna omului, localnici prietenoși, sate și biserici care evidențiază importanța credinței și a tradițiilor.

Reclamele TV prezintă țara ca un teritoriu în transformare, care trece de la mediul rural la mediul urban, de la tradițional la modern.

Sunt difuzate destinații care poartă eticheta UNESCO, cum ar fi biserici, centrul Sighișoarei și al Sibiului. Au fost, de asemenea, ilustrate părți importante din Munții Făgăraș, Bucegi, și munții din Maramureș. Apare și secțiunea de sus a Dunării, precum și câteva imagini cu Marea Neagră.

Pe lângă prezentarea locurilor frumoase, documentarele abordează și subiecte privind problemele cu care se confruntă România, terminând de fiecare dată într-un ton optimist.

Prințul Charles îi descrie pe localnici ca fiind oameni remarcabili și plini de viață, care au trecut prin vremuri foarte grele, declarații care au avut un mare succes și o credibilitate ridicată, atât în rândul românilor, cât și în străinătate.

După un an de la lansarea campaniei, au apărut și controversele privind mesajele comunicate. Acestea au fost considerate de către specialiștii din domeniu drept „obișnuite”, „limitate”, „neclare” și ca fiind departe de a-și atinge țelul. S-a considerat că această campanile formează o imagine neclară despre România, iar tranziția la o nouă identitate nu este una reușită.

La rândul lui, și sloganul campaniei a fost criticat, deoarece nu prezintă un element clar de diferențiere, Carpații fiind prezenți și în Republica Cehă, Polonia, Slovacia, Ungaria, Ucraina, Serbia și Austria. Din acest motiv, mulți au susținut că acest slogan este o reclamă indirectă și pentru alte destinații turistice care au o legătură cu acești munți. Trebuie menționat că master planul a specificat clar elementele de diferențiere ale țării, anume „orașele și bisericile fortificate, obiectivele de cultură și de patrimoniu asociate comunității sașilor, existența a numeroase carnivore mari în pădurile și parcurile naționale, existența continuă a comunităților rurale care au un stil de viață tradițional.” , și totuși s-a ales să nu se țină cont de acestea, alegându-se ca element principal al brandului Munții Carpați.

Aceste controverse au fost foarte mediatizate în țară, prin intermediul articolelor din ziare, emisiunilor și talk-show-urilor. Astfel foarte mulți cetățeni au avut posibilitatea să își exprime dezacordul față de obiectivele campaniei, filmulețele promoționale, sloganul și aspectele financiare implicate în proiect.

Pe lângă critici, au venit și sugestii din partea Organizației Mondiale a Turismului conform cărora accentul ar fi trebuit pus pe experiența rurală autentică, turismul de aventură și pe Citybreak-uri.

În concluzie, nici actualul brand nu a reușit să abordeze în mod eficient problemele și concepțiile greșite pe care le au străinii despre români, unul dintre motivele principale pentru care ei aleg să nu viziteze această țară.

Ar fi de adăugat că această campanie nu prezintă oferta turistică în mod concret, punând accent pe activitățile care pot fi desfășurate în diferite regiuni și anotimpuri, potențialii turiști neștiind la ce să se aștepte de la timpul petrecut în România. Din acest motiv, ei nu au destule motive care să îi determine să acționeze.

Activități promoționale non-guvernamentale

Pe lângă campaniile lansate de către guvern, au apărut și alte campanii destinate promovării turismului din Româna, care au fost inițiate de organizații non-guvernamentale, sectorul privat sau persoane fizice. Vom trece în revistă cele mai semnificative astfel de proiecte.

Imagine Romania (2005)

La inițiativa mai multor organizații non guvernamentale a fost creat proiectul Imagine Romania (2005) care vizează organizarea de seminarii și workshop-uri care să aibă ca scop dezbateri pe tema imaginii României, a căror finalitate să fie inițierea unor proiecte în scopul promovării imaginii de țară. La discuții sunt invitate persoane care își desfășoară activitatea în mediul guvernamental, nonguvernamental, academic, mass-media, publicitate și relații publice.

Acest grup a fost sprijinit de către Universitatea din București, Universitatea Politehnică din București și Agenția Socială a Studenților.

A fost creat și un site al proiectului, http://www.imagine-romania.ro/ care conține rezultatele discuțiilor și ale focus-grupurilor, noutățile referitoare la promovarea României ca destinație turistică, evenimentele importante din țară, precum și reușitele românilor de peste hotare.

Cu toate că prin intermediul proiectului se dorește atingerea unui public cât mai larg, scopul primordial este promovarea la nivel național.

Site-ul nu a mai fost actualizat din 2012, însă activitatea grupului a continuat pe Facebook, membrii săi fiind concentrați pe organizarea evenimentelor.

“Why don't you come over?” – De ce nu veniți la noi? (2013)

Ca răspuns la campania Marii Britanii pentru descurajarea românilor care își caută loc de muncă în Anglia, ziarul Gândul, în colaborare cu grupul GMP, a lansat campania “Why don't you come over?” (De ce nu veniți la noi), prezentând argumente britanicilor pentru care ar trebui să vină în România.

Mesajele publicitare au fost concepute într-un fel haios, folosindu-se de anumite aspecte negative din Marea Britanie. Mesajul principal este ”We may not like Britain, but you will love Romania”(S-ar putea să nu ne placă în Marea Britanie, dar voi o să iubiți să fiți în România), fiind răspuns direct la sloganul folosit de către ei: ”you may not like it here” (S-ar putea să nu vă placă aici). Acest mesaj principal este însoțit de diferite motive pentru care Romania este mai atractivă decât Marea Britanie, cum ar fi: „Berea noastră la halbă este mai ieftină decât apa voastră îmbuteliată, „Controlorii noștri de trafic aerian au văzut până acum zăpadă, și nu au fost impresionați”, precum și „Charles si-a cumpărat o casă aici în 2005, și Harry nu a fost nici măcar o dată fotografiat nud în ea.” Pentru a obține cât mai multe mesaje de acest fel, Gândul a oferit posibilitatea românilor să posteze ideile lor asemănătoare. Multe dintre aceste idei au fost distribuite online sub forma unor postere, campania fiind promovată și la televizor prin intermediul emisiunilor și talkshow-urilor. A fost creat și un website, http://whydontyoucomeover.gandul.info/, care conține atât mesajele menționate mai sus, cât și o platformă de joburi din România destinate britanicilor și posibilitatea de cazare prin Couchsurfing.

Campania a avut un mare succes, adunând numeroase premii, fiind probabil cea mai premiată campanie românească din 2013. Printre premiile primite se numără: Grande Prix – Digital Campaigns, Aur la PR Campaigns, Argint la Integrated Campaigns la Golden Drum 2013; Aur la categoria Best of PR, Argint la categoria Online la ADC*RO Awards, competiție la care aceeași campanie a fost desemnată cea mai bună campanie integrată, câștigând trofeul de argint; Finalist la Cannes Lions 2013, categoria PR, subcategoriile crisis și media; Gold Medal la categoria PR Campaigns, AdStars 2013 și cea mai bună campanie din regiune, la European Excellence Awards.

La aceste premii se adaugă în 2014 și premiul din categoriile Media&Enterntainment și Good Works EFFIE – Brands (CSR), în cadrul Galei Premiilor Effie, organizată la Ateneul Român.

Figura 5 Postere ale campaniei “Who don't you come over?”

Sursa: http://whydontyoucomeover.gandul.info

Alte activități promoționale non-guvernamentale

Pentru brandingul de țară, a avut un impact mare și platforma SecondLife, un joc de pe internet, care creează o lume virtuală. În această lume virtuală a fost creată și o replică a Bucureștiului, proiect care face parte dintr-o strategie de promovare folosind cele mai performante platforme 3D online existente la momentul de față. Pe această cale, se poate promova foarte eficient o anumită zonă, precum și valorile din regiunea respectivă.

După primele luni de la afișare, Bucureștiul a devenit promotorul creativității la nivel global, ocupând al treilea loc ca popularitate printre orașele prezente în joc, având în medie un trafic de 35.000 de utilizatori pe zi.

Tot în mediul online a fost lansat un alt website, denumit city3d.ro, care prezintă zone ale țării în 3D, permițând potențialilor turiști să navigheze în propriul ritm printre atracțiile țării. Acest site este folosit în primul rând pentru promovarea zonelor naturale. Acestea sunt prezentate sun forma panoramelor interactive, fotografiate atât de la sol, cât și din aer, prezentând cu acuratețe zona aleasă.

Metodă eficientă pentru promovare este și Enciclopedia Europeană Digitală, o bază de date online sub forma unei enciclopedii, care conține obiectivele culturale digitalizate de pe tot teritoriul Europei. Utilizatorii de pe tot globul au acces la fotografiile, documentele și filmulețele afișate pe această platformă. La scurt timp după lansare, a înregistrat peste 10 milioane de vizualizări. Această oportunitate însă nu a fost exploatată de către România, ba, mai mult, primele căutări după cuvântul cheie „România” afișează ca rezultat copii din orfelinat.

Brandurile românești Petrom, Dacia, Romtelecom, BCR și Paralela 45 au inițiat un proiect denumit „Redescoperă România” pentru educarea consumatorului român privind produsele și serviciile turistice din țară. Campania se derulează online și se folosește de platformele de socializare pentru a-i ajuta pe români să localizeze cele mai frumoase obiective turistice naționale, utilizând aplicații precum Google Maps. Publicul țintă al campaniei sunt persoanele cu o vârstă și un venit mediu. În privința compatibilității, platforma poate rula pe browserul calculatorului, cât și pe telefon.

Proiectul a câștigat titlul de „Strategia Online a Anului” la Premiile Digital Communication Awards din Berlin.

Trebuie menționată și promovarea realizată de către persoane fizice, prin rețelele de socializare, mai exact prin Facebook. Pe această platformă au fost create numeroase pagini și grupuri de discuții care să promoveze valorile naționale precum: personalitățile țării și locurile care merită vizitate, prin intermediul paginilor „Români celebri”, 273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România”, precum și grupuri care doresc să cultive sentimente pozitive față de țară, cum ar fi pagina „Iubiți România”.

Bibliografie

Ban, O.,Özdogan, O.,N, (2010) Approaches in investigating Romania’s image as a tourist destination among the Turkish students, Journal of Tourism No.10, pp 13-19

Demeter T., Brătucu, G.,Palade A., Opriș M., (2014) Youth travel market dynamics in Romania, Revista Română de Marketing, Editura Rosetti România, Vol 1/2014, pp.57

Dolea, A., & Țăruș, A. (2009). Branding România. Cum (ne) promovăm imaginea de țară. București, România, Editura Curtea Veche.

Drăghicescu, V. (2010). ”Wirtschaftsblatt: Noul logo turistic al României, o investiție greșită” in Deutsche Welle, 4th August. Disponibil la: http://www.dw-world.de/dw/article0,,5864583,00.html?maca =rum-newsletter_rum_themen_des_tages-4143-txt-nl

Kaneva, N. (2011a). Nation branding: Toward an agenda for critical research, International Journal of Communication, 5, 117–141

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) – Ministry of Rural Development and Tourism, disponibil la: http://www.turism.gov.ro/turism/promovare-turistica [Accesat 25.09.2014]

Nedelea,A.M. (2003), Politici de marketing în turism, Editura Economică, București.

Nicolescu, O., Verboncu, I., Profiroiu, M., Nicolescu, C., Anghel, F.(2011) Starea de sănătate a managementului în România în 2010. Bucharest: Prouniversitaria Publishing House.

Nicolescu, L., Păun, C., Popescu,I.,A., Draghici,A.(2008), Romania trying to be an European brand, Management & Marketing, Economic Publishing House, vol. 3(1)

Pălăiaș, I., Cotîrlea, D.A. (2013) Promotion of Romania's image and identity: traditional and modern promotion techniques and methods. International Conference “Marketing – from information to decision” 6th Edition pp 210-222

Popescu, R.,I.,Corboș, R.,A.(2010), A Review of Strategic Options for Achieving a Country Brand for Romania, Revista de Management Comparat Internațional, Volume 11, Issue 5, pp 881-893

Sepi, A., (2012) Nation Branding: The Case of Romania, available at http://www.culturaldiplomacy.org/pdf/case-studies/Andreea_Sepi_-_Nation_Branding_-_The_Case_of_Romania.pdf (accessed on 05.10.2014).

Stoleriu, O.M, (2013) Building a New Tourist Destination Image for Romania after 1989, The European Conference on the Social Sciences Official Conference Proceedings

Sussman, G. (2012). Systemic Propaganda and the Branding of Nations in Central and Eastern Europe. Available at http://wpsa.research.pdx.edu/meet/2012/sussman.pdf (accessed onMarch 24, 2014)

World Tourism Organisation, Masterplan pentru dezvoltarea Turismului Național 2007-2026,2006

http://blog.hihostels.com/2013/05/germany-reaches-out-to-young-travellers-with-its-campaign-youth-hotspots-in-germany-%E2%80%93-share-the-moment/ http://carpathiangarden.ro/node/36

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-4439215-saatchisaatchi-lanseaza-spania-campania-romani-europa.htm

http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/8035168.stm

http://stirile.rol.ro/Spiritul-romanilor-mai-tare-ca-mamaliga 35455.html#sthash.Vk1rywKB.dpuf

http://thinkdigital.travel/spotlights/youth-hotspots

http://wall-street.ro/articol/New tourism brand of Romania.html

http://whydontyoucomeover.gandul.info

http://www.abc.net.au/news/2010-03-31/theres-nothing-like-another-tourism-campaign/387764

http://www.antena3.ro/romania/un-iesean-detine-drepturile-de-autor-pentru-sloganul-land-of-choice-87912.html

http://www.bestjobs.australia.com/

http://www.caribbeannewsdigital.com/en/comment/reply/26150

http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/brosura.pdf

http://www.eturbonews.com/29684/new-australian-tourism-campaign-big-hit-china

http://www.financiarul.com/articol_48515/brand-turistic-de-890-000-%E2%82%AC-fara-drepturi-de-proprietate-intelectuala.html?action=print

http://www.germany.travel/en/international-press/annual-theme/youth-press.html

http://www.germany.travel/media/content/presse/de/youth_presse/PR_GNTB_social_media_campaign_for_young_travellers.pdf

http://www.iaa.ro/Articole/Studii-de-caz/Bucuresti-destinatie-turistica-in-second-life/2495.html

http://www.imagine-romania.ro/

http://www.jurnalul.ro/stire-special/bibliofilie-scumpa-o-carte-cat-un-munte-de-bani-6628.html

http://www.marketingmag.com.au/interviews/qa-with-nick-baker-the-strategy-behind-theres-nothing-like-australia-15288/#.VCqrAPmSyiU

Campania Gândul „Why don’t you come over”, premiată la două categorii la Gala Premiilor Effie 2014

„Explore the Carpathian garden”, noul slogan turistic al României – FOTO

http://www.slideshare.net/BTOEducational/bto-2012-theres-nothing-like-australia

http://www.theguardian.com/commentisfree/2010/jun/02/theres-nothing-like-australia-ad-campaign

http://www.theguardian.com/media/2009/jun/25/best-job-in-world-cannes

http://www.toerismevlaanderen.be/sites/toerismevlaanderen.be/files/assets/documents_KENNIS/onderzoeken/MIG2023_YouthHotSpot_JoachimScholz_Germany%5B1%5D.pdf

http://www.tourism.australia.com/campaigns/theres-nothing-like-australia.aspx

http://www.tourism.australia.com/media/9195-7997.aspx [Accesat 16.09.2014]

http://www.tourism.australia.com/news/Media-Releases-2013-8695.aspx http://www.tourism.australia.com/news/news-8005.aspx2009 http://www.tra.gov.au/documents/ivs/International-Visitors-in-Australia-March-2012.pdf

http://www.travelpulse.com/news/destinations/german-tourism-board-to-highlight-youth-travel.html

https://s.yimg.com/ao/yahooxtra/adsolns/tourism%20australia%20case%20study%20-%20final%20approved%20-%20050511.pdf

II. TURISMUL SPAȚIAL

Gabriela Corina Slusariuc

Alexandru Mircea Nedelea

Industria călătoriilor și a turismului este considerată cea mai importantă și mai diversă industrie a lumii; contribuția sa în PIB a crescut consecutiv în ultimii patru ani, ajungând în anul 2013 la un total de 9,5% din PIB global, respectiv 7 trilioane de dolari. Această industrie susține aproximativ 266 milioane de locuri de muncă, adică 1 din 11 locuri de muncă la nivel mondial.

Ultimele două decenii au fost marcate de apariția unor forme noi de turism. Datorită creșterii timpului liber, existenței unei categorii de potențiali turiști cu venituri mari și, nu în ultimul rând, datorită modificărilor substanțiale în cadrul preferințelor și motivațiilor clienților, a apărut turismul de nișă, denumit și turism adjectival.

Importanța și dezvoltarea turismului se reflectă într-o îmbogățire continuă a conținutului și a formelor sale de manifestare.

Fenomenul se manifestă și prin apariția unor destinații controversate sau neașteptate, cu motivații extrem de variate și uneori discutabile. Pe lângă formele deja clasice de turism – turism cultural, urban, balnear, cultural, s-au născut forme noi, deosebite: turism stomatologic, turism tribal, turism de mahala, turism sexual, turismul negru, turism viticol, turism de ghetto, turism arheologic, turism creativ, turism genealogic, turism responsabil, turism spațial etc.

Multe dintre formele turismului de nișă sunt deja recunoscute de literatura de specialitate, însă altele sunt în plin proces de recunoaștere.

Marea diversificare a motivațiilor turiștilor a condus la conceptul „Special Interest Tourism”, care stă la baza dezvoltării turismului de nișă.

Turismul de nișă, opusul turismului de masă, se referă la modul în care un produs turistic specific poate fi adaptat pentru satisfacerea nevoilor unui anumit segment de potențiali turiști. Destinațiile cu produse specifice turismului de nișă sunt în măsură să își stabilească poziția pe piață ca destinații turistice de nișă.

În cadrul turismului extrem și de aventură, s-a conturat în ultimul timp și turismul spațial – o călătorie spațială achitată din fonduri private în scopuri de recreere, agrement sau de afaceri. Turismul spațial este un fenomen recent, prin intermediul căruia unele persoane călătoresc în spațiul cosmic în scopul plăcerii personale.

Actorii acestui fel de turism sunt persoane cu venituri extrem de ridicate, cu o sănătate foarte bună și doritori de senzații și trăiri spectaculoase. Principalelele atracții ale acestui nou tip de turism sunt unicitatea experienței, experimentarea imponderabilității, peisajul impresionant al Pamântului văzut din spațiu.

Primele rezervări de bilete pentru o călătorie spațială au fost făcute de compania americană Pan Am, după succesul misiunilor Apollo din anul 1969, când 90.000 de persoane și-au manifestat interesul pentru o călătorie pe Lună.

Primul pas real în apariția turismului spațial a fost construirea Stației Spațiale Internaționale (ISS), un proiect spațial în valoare de 100 de miliarde de dolari, finanțat în principal de Statele Unite ale Americii și la realizarea căruia participă 16 țări. În cadrul unui ansamblu de laboratoare de cercetare și stații de observație, unde câțiva astronauți desfășoară permanent activități foarte specializate, care lărgesc aria cunoașterii umane. Stația este ocupată în permanență, din anul 2000, de echipaje comune. Ea se află pe orbita terestră la o altitudine de 400 de kilometri, efectuând o rotație completă în jurul Terrei la fiecare 90 de minute, navigând cu viteza medie de 28.000 de kilometri pe oră. Cântărind peste 408 tone, aceasta oferă un spațiu locuibil echivalent cu cel dintr-un avion Boeing 747.

Primul turist spațial a fost omul de afaceri american Dennis Tito, care a vizitat Stația Spațială Internațională la 28 aprilie 2001, plătind o taxă de 20 milioane dolari pentru această vacanță care a durat 7 zile. Tito a zburat în spațiu la bordul unei rachete Soyuz care a ajuns la stația spațială pe 30 aprilie 2001. Al doilea turist spațial a fost omul de afaceri sud-african Mark Shuttleworth, care a decolat pe data de 25 aprilie 2002. Greg Olsen, un businessman american, a devenit turistul numărul 3 pe data de 1 octombrie 2005.

Pe data de 18 septembrie 2006, Anousheh Ansari, antreprenor în telecomunicații, a devenit prima femeie turist. De asemenea, a fost prima persoană de naționalitate iraniană ce a ajuns în spațiu.

Până în prezent, opt călători au vizitat Stația Spațială Internațională doar din curiozitate și din plăcerea descoperirii, fără a avea obligații profesionale acolo. Pentru a-i desemna, s-a încetățenit deja termenul de “turist spațial”, deși unii au obiectat, în virtutea faptului că au contribuit la munca de pe ISS în baza acordurilor de “prestări de servicii”. Cei opt călători sunt:

Dennis Tito – american – 9 zile (28 aprilie – 6 mai 2001)

Mark Shuttleworth – sud-african/britanic – 11 zile (25 aprilie – 5 mai 2002)

Gregory Olsen – american – 11 zile (1 – 11 octombrie 2005)

Anousheh Ansari – iraniană/americană – 12 zile (18 – 29 septembrie 2006)

Charles Simonyi – maghiar/american – 15 zile (7 – 21 aprilie 2007) și încă 14 zile (26 martie – 8 aprilie 2009)

Sheikh Muszaphar Shukor – malaezian – 11 zile (10 -21 octombrie 2007)

Richard Garriott – american / britanic – 12 zile (12 -23 octombrie 2008)

Guy Laliberté – canadian – 12 zile (30 septembrie – 11 octombrie 2009)

O serie de lucrări științice (Citron, Collinsand, Ashford) au analizat în anii 1980 posibila mărime a pieței turismului spațial. Studiile de piață au arătat că, în ciuda costului, ideea de turism spațial este foarte populară.

Începând cu anul 1993, au fost realizate mai multe cercetări de piață privind cererea pentru turismul spațial. Primul astfel de sondaj a fost făcut în Japonia de Laboratorul Național de Aerospațiu, fiind chestionați 3030 de japonezi. Rezultatele au arătat o dorință surprinzătoare de a vizita spațiul la toate categoriile de vârstă – mai mult de 70% din cei sub 60 de ani și mai mult de 80 % din cei sub 40 de ani s-au arătat foarte interesați de o călătorie în spațiu. Au urmat astfel de studii de piață în SUA, Canada și Europa, care ulterior au fost comparate și analizate.

În urma analizării nivelul general de interes pentru călătoriile în spațiu, după criteriu țară și vârstă, s-a constatat că cei mai entuziasmați turiști sunt cei japonezi, cu un procent de 70%. Cei mai puțin interesați de turismul spațial sunt germanii, cu un procentaj de doar 43 %.

Figura 1. Procentajul participanților la studiu interesați de zborul în spațiu după criteriul vârstă.

Sursa: Market Research. http://www.spacefuture.com/tourism/market.shtmal

Analizând dorința de a călători în spațiu după criteriul vârstei potențialilor turiști, procentul cel mai mare de doritori de vizite în spațiu îl reprezintă tinerii între 20 și 30 de ani, procentul descrescând ușor până la 60 de ani.

Figura 2. Activitățile exercitate în timpul sejurului spațial

Sursa: Market Research. http://www.spacefuture.com/tourism/market.shtmal

Activitățile pe care potențialii turiști le-ar prefera în timpul unei călătorii în spațiu au fost privitul Terrei, mersul prin spațiu, observații astronomice, experimentarea gravitației, dar și practicarea unor sporturi sau activități recreative, chiar organizarea unor nunți. Este notabil că toate cercetările pieței au ajuns la același rezultat: cel mai simplu lucru pe care ce l-ai putea face cu prilejul unei asemenea experiențe este, de asemenea, și cel mai râvnit – vederea Pământului din spațiu. Alte activități ca mersul prin spațiu, ar putea fi realizate, de asemenea, fără mari costuri suplimentare.

Figura 3. Durata unei călătorii

Sursa: Market Research. http://www.spacefuture.com/tourism/market.shtmal

Analiza preferințelor consumatorilor legate de durata sejurului relevă că o mare majoritate ar dori ca acesta să dureze câteva zile, o săptămână sau poate chiar mai mult. Nu există o mare deosebire între rezultatele cercetărilor, încât este rezonabil să conchidem că, atât timp cât nu există hoteluri pe orbită ce ar putea permite sejururi de câteva zile în spațiu, cererea nu va fi satisfăcută în întregime. Aceasta ar putea fi una din problemele cele mai grave legate de faza inițială a operațiunii. Deci primii ani de turism spațial vor cuprinde predominant călătorii scurte nu foarte îndepărtate de Pământ.

O problemă foarte importantă analizată în toate studiile întreprinse este legată de costul unei asemenea călătorii, chestionarele sondând cât sunt dispuși să plătească doritorii de aventuri spațiale, suma fiind cuantificată în număr de salarii lunare.

Figura 4. Cât ar fi dispuși să plătească participanții la un zbor spațial

Sursa: Market Research. http://www.spacefuture.com/tourism/market.shtmal

Sumele sunt prezentate ca multiplu de venit mediu pe cap de locuitor în fiecare țară. Pentru a deveni independente atât de cursul de schimb valutar, cât și de rata inflației așa numitele parități ale puterii de cumpărare în dolari americani au fost implementate ca bază monetară comună.

Prețul călătoriei primilor turiști spațiali a plecat de la 20 milioane US$ pentru Dennis Tito și următorii trei pasageri, din anul 2001 până în anul 2006 prețul rămânând constant și ajungând să se dubleze la călătoria canadianului Guy Laliberté din anul 2009.

În anul 1997, NASA a publicat un raport în care specifică că vânzarea călătoriilor în spațiu ar putea fi o afacere de miliarde de dolari. Un articol japonez susține aceste constatări, precizând că o asemenea industrie ar putea avea un profit de 10 miliarde de dolari pe an în următoarele două decenii. Singurul obstacol însă pentru deschiderea spațiului cosmic turiștilor sunt agențiile spațiale, care sunt îngrijorate de siguranța și dezvoltarea navei cu o întrebuințare repetată.

Cererea pentru acestă formă de turism, considerată pe bună dreptate un lux, este estimată de la 150.000 de turiști pe an, în 150 zboruri, generând venituri de 10,8 mld. US$, la un preț al biletului de 72.000 US$, la 950.000 de turiști pe an în 9.500 de zboruri, cu 12.000 US$, prețul unui bilet.

Această categorie de turism are o cerere potențială foarte ridicată, însă materializarea sa este încă puternic blocată de prețurile ridicate. Un sejur de două săptămâni pe Stația Spațială Internațională ar costa 20 milioane de dolari, iar zboruri spațiale suborbitale, mai scurte și mai ieftine, ar costa în jur de 80.000 de dolari și ar putea fi disponibile din anul 2015. Zborul suborbital ar dura două ore și jumătate și ar cuprinde experimentarea stării de imponderabilitate.

Oferta, pe de altă parte, se confruntă cu probleme tehnice și de siguranță. Cazarea în hoteluri spațiale este doar în fază de proiect. Din septembrie 2012, mai multe companii oferă vânzări de zboruri orbitale și suborbitale, cu diferite durate și tot confortul necesar.

Relatări recente ale presei vizând turismul spațial

Doi dintre membrii echipajului Stației Spațiale Internaționale (ISS) au efectuat, în octombrie 2014, o ieșire în spațiu, pentru a repara un cablu electric și pentru a pregăti avanpostul orbital pentru misiunile comerciale viitoare, transmite Reuters.

Inginerii de zbor Reid Wiseman și Barry "Butch" Wilmore au părăsit ISS la ora 12.15 GMT, pentru o misiune în afara stației care a durat șase ore și jumătate.

Wiseman și Wilmore au demarat apoi lucrările de reconfigurare a Stației Spațiale, care vor dura aproximativ un an, pentru a pregăti avanpostul pentru sosirea și cuplarea cu vehiculele spațiale comerciale destinate turiștilor. NASA a încheiat un acord cu Boeing și cu compania privată Space Exploration Technologies pentru începerea zborurilor comerciale către ISS începând din 2017.

Compania Swiss Space Systems (S3) va lansa în curând un serviciu de zboruri spațiale ce va oferi utilizatorilor 6 minute de plutire în condiții de gravitație zero. Compania afirmă că acestea vor fi „cele mai ieftine zboruri ZeroG”. Prețurile vor începe de la 2000 euro – ieftin, într-adevăr, în comparație cu zborurile spațiale de agrement ce urmează a fi lansate de compania Virgin Galactic și al căror preț ar urma să fie de 250.000 USD.

Zborurile companiei S3 vor oferi pasagerilor 20-25 de secunde de imponderabilitate de fiecare dată când avionul spațial va face tranziția de la mișcarea ascendentă la cea descendentă. Avionul va descrie în aer 15 astfel de parabole – manevre pe un traseu în formă de U – în cele 90 de minute de zbor.

În total, pasagerii vor avea parte de mai mult de 6 minute de plutire în condiți de „gravitație zero”, ceea ce le va permite să încerce senzația pe care o au astronauții de la bordul Stației Spațiale Internaționale.

S3 intenționează să înceapă zborurile în luna ianuarie a anului viitor, urmând ca în cursul anului să deschidă alte 14 puncte de îmbarcare.

Anul acesta firma elvețiană a dezvăluit deja un alt proiect îndrăzneț – lansarea unei navete spațiale de pe „spinarea” unui avion de pasageri tip Airbus 300. Compania afirmă că acesta va fi un mod mult mai ieftin de a lansa sateliți, la un preț de aproximativ un sfert din prețul curent al unei astfel de operațiuni.

Vacanța printre stele

Un nou tip de cursă spațială a început, de data aceasta între companii private care se întrec pentru a construi primul hotel în spațiu.

Space Island Group este o companie dedicată construirii și comercializării transportului și destinațiilor spațiale pentru cercetare și turism. Proiectele Space Island încorporează tehnologie și vehicule dezvoltate de NASA pentru crearea unei infrastructuri de afaceri  la o distanță de 320- 800 km de Pământ. De asemenea, compania va furniza servicii de training, comunicare și platforme de lansare folosite numai pentru traficul spațial comercial.

Pe când Space Island Group are o strânsă colaborare cu NASA, Galactic Suite Limited a atras investitori din mai multe țări și, împreună cu o echipă proprie, dezvoltă noi concepte și tehnologii pentru a duce turismul spațial în zona luxului.

Hotelul proiectat de Galactic Suite urmează să fie construit din trei secțiuni, fiecare cu o dimensiune de 7 metri cu 3,96 metri, având capacitatea de a caza două persoane. Construirea efectivă a hotelului se va face pe Pământ, iar fiecare cameră va fi transportată în cala unei nave și îmbinată în spațiu. Deja cei de la Galactic Suite au definit un program și o taxă pentru o vacanță de trei zile printre stele.

Pentru a se pregăti de vacanță turiștii vor petrece opt săptămâni de training în Caraibe, urmat de transportul cu nava privată Galactic Suite până la hotel. Odată ajunși la hotel, turiștii vor purta costume acoperite cu Velcro (arici) cu ajutorul cărora se vor lipi de pereții camerelor.

Programul de activități include: observarea a 15 răsărituri pe zi, participarea la experimente științifice și excursie cu racheta (se speculează că turiștii vor avea ocazia să facă o excursie pe lună, deoarece Galactic Suite va demara un proiect pe satelitul natural în 2015).Cât vor costa trainingul și cazarea la Galactic Suite? O vacanță între stele va costa 3 milioane de euro.

În 2007 Galactic Suite a anunțat că hotelul se va deschide la sfârșitul anului 2012; din păcate predicțiile aduse de alți cercetători cu privire la termenul nerealist de finalizare a proiectului au fost corecte.

În secolul 21, turismul spațial ar putea ajunge să reprezinte cea mai mare dezvoltare experimentată din industria turismului. Pe Pământ fiind dominante fenomene precum schimările climaterice, supraaglomerarea și poluarea, spațiul este noua frontieră viabilă pentru explorarea și întocmirea de planuri pe termen lung pentru industria turistică.

Bibliografie

Ali Knight J.M., The role of niche tourism products in destination development, PhD by Published Works, 2011

Băltărețu A., Economia turismului, Editura Pro Juridică, București, 2012

Minciu R., Economia turismului, Editura Uranus, București, 2004

Patrichi I., Turismul internațional, Evoluție, Particularități, Tendințe, Editura Pro Juridică, București, 2013

Beard, S., Starzyk, J., and Webber, D., et al, Futron/Zogby, Space Tourism Market Study, 2002

Collins P., Kobayashi S., Maita M., Towards the new era of space transportation", AIAA, 1995

Collinset P., Commercial implications of market research on space tourism, Journal of Space Technology and Science, Vol.10 No.2, pp 3-11, 1994

Crouch, G. I., Researching the Space Tourism Market, Conference of the Travel and Tourism Research Association, June 2001.

David L., NASA starts space tourism enterprise study, Space News,Vol.6 No.36 p 14, 1995

Dissel, A., Kothari, A., and Lewis, M., “Investigation of Two-Stage-to-Orbit Air-Breathing Launch Vehicle Configurations”, Journal of Spacecraft and Rockets, AIAA, Vol. 43, No. 3, pp. 568-574, 2006

Dissel, A., Kothari, A., and Lewis, M., Comparison of Horizontally and Vertically Launched Air-breathing and Rocket Vehicles, Journal of Spacecraft and Rockets, AIAA, Vol. 43, No. 1, pp. 161-169, 2006

Dissel, A., Kothari, A., Livingston, J., and Lewis, M., “Weight Growth Study of Reusable Launch Vehicle Systems”, Journal of Spacecraft and Rockets, AIAA, Vol. 44, No. 3, 2007, pp. 640-648.

Kothari, A., Livingston, J., Tarpley, C., Raghavan, V., Bowcutt, K., and Smith, T., “A Reusable, Rocket and Airbreathing Combined Cycle Hypersonic Vehicle Design for Access-to-Space”, AIAA Space 2010 Conference, Anaheim, CA, August 2010.

Stone B., Space Tourism: A flight of fantasy or the next major space product?, Proceedings of 31st Space Congress, 1994

Webber D., Reifert J., The Adventurers’ Survey, Spaceport Associates and Incredible Adventures, 2006

http://science.howstuffworks.com/hotel-orbit-earth1.htm

http://www.astrosociology.com/Library/PDF/Contributions/Marsh%20ASR.pdf

http://www.cctcorp.com/tourism/WP-SpaceTourism-043002.pdf

http://www.descopera.ro/dnews/13398897-statia-spatiala-internationala-va-fi-reconfigurata-ca-sa-poata-primi-turist

http://www.drguven.info/projects/Space%20Tourism.pdf

http://www.esa.int/esapub/bulletin/bulletin135/bul135c_galvez.pdf

http://www.futron.com/upload/wysiwyg/Resources/Reports/Space_Tourism_Market_Study_2002.pdf

http://www.galacticsuiteprocess.com/news/galactic-suite-space-resort-experience/

http://www.nss.org/tourism/settlement.htm

http://www.sei.aero/eng/papers/uploads/archive/IAC-06-E3.4_present.pdf

http://www.spacefuture.com/archive/demand_for_space_tourism_in_america_and_japan.shtml

http://www.spacefuture.com/archive/general_public_space_travel_and_tourism.shtml

http://www.spacefuture.com/archive/the_space_tourism_industry_in_2030.shtm

http://www.spaceislandgroup.com/home.html

http://www.spaceportassociates.com/pdf/orbital_tourism.pdf

http://www.wttc.org/focus/research-for-action/economic-impact-analysis/

https://www.academia.edu/286337/Modelling_Consumer_Choice_Behaviour_In_Space_Tourism

III. TURISMUL CULTURAL

Lavinia Mădălina Flutur

1. Conceptul de turism cultural

Turismul cultural este motivat de nevoia vizitatorilor de a-și îmbogăți cunoștințele, de a trăi experiențe noi și variate. El cuprinde toate aspectele călătoriei prin care oamenii învață despre mentalitățile și stilurile de viață ale celor cu care vin în contact. Avem de a face cu o ramură a turismului ce studiază cultura unei țări sau a unei regiuni, în special stilul de viață al oamenilor din acele zone geografice, istoria acelor oameni, arta lor, arhitectura, religia, precum și alte elemente care au ajutat la formarea modului lor de viață. Turismul cultural include turismul în zonele urbane, în special orașele istorice sau mari și facilități culturale, cum ar fi muzee și teatre. Acesta poate include, de asemenea, turismul în zonele rurale evidențiind tradițiile comunităților culturale (de exemplu, festivaluri, obiceiuri), precum și valorile lor.

Definiția turismului cultural dată de Organizația Mondială a Turismului descrie turismul cultural ca o „mișcare a persoanelor pentru motivații esențialmente culturale, care sugerează că include tururi de studiu, execuția artelor manuale, tururi culturale, călătorii la festivaluri, vizite la situri și monumente istorice, folclor și pelerinaje” (WTO, 1985). Această formă de turism este, de asemenea, din ce în ce mai populară, în general, în întreaga lume.

Turismul cultural a mai fost definit drept circulația persoanelor pentru a avea acces la atracții culturale la distanță de locul obișnuit de reședință, cu intenția de a aduna noi informații și experiențe pentru a-și satisface nevoile lor culturale.

Turismul cultural este, așadar, o formă de mobilitate turistică al cărei scop principal îl constituie lărgirea orizontului de cunoștințe prin descoperirea patrimoniului cultural artistic sau arhitectural al teritoriilor în care acesta se inserează. Turismul cultural reprezintă o formă de valorificare a resurselor antropice și tocmai de aceea în sfera sa de cuprindere intră și turismul citadin, și turismul rural-etnografic.

Resursele culturale ocupă un loc aparte în totalul resurselor antropice și merită să fie tratate distinct datorită bogăției și varietății lor, dar și datorită succesului de care se bucură în rândul turiștilor pretutindeni în lume. Călătoriile spre locuri care prezintă interes prin resursele culturale se încadrează în sfera turismului cultural. Ca formă de turism – alături de turismul balnear, montan, de litoral etc. –, turismul cultural s-a impus în literatura de specialitate abia în ultimii ani, deși, în esență, este practicat încă din antichitate.

Turismul cultural trimite obligatoriu la noțiunea de patrimoniu, care reprezintă componentele materiale și imateriale ale identității oricărei societăți, elaborate, apoi transmise și reactualizate în teritoriu. Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele, ansamblurile arhitectonice, orașele de artă, satele cu tradiții bine păstrate, siturile arheologice, grădinile, edificiile de natură religioasă sau militară. Patrimoniul imaterial include sărbătorile și manifestările culturale, tradițiile și aptitudinile creative acumulate în timp.

Frumusețea și importanța unei regiuni poate fi cunoscută și promovată prin diferite forme ale turismului cultural. Turismul cultural se practică în zonele urbane, de regulă în orașe mari, cu un trecut istoric și obiective culturale (muzee și teatre). În turismul cultural se poate include și turismul în zonele rurale, atunci când vine vorba de diferite festivaluri în aer liber, case memoriale ale scriitorilor sau ale artiștilor celebri.

Principalele teme ale turismului cultural și formele de manifestare turistică pe care le generează ar putea fi sintetizate astfel:

Dintr-o perspectivă care combină tematica, obiectivle urmărite și categoriile de beneficiari, turismul cultural cuprinde:

Turismul pentru tineret, în care predomină aspectul cultural-educativ, inclusiv călătorii de studii, pentru învățarea unei limbi străine, taberele internaționale pentru tineret;

Schimburi reciproce de artiști, scriitori etc. și manifestările prilejuite de acestea;

Turismul rural, sejururi la familiile regiunii sau țării vizitate;

Sejururi în sate de vacanță integrate mediului cultural local;

Participarea la festivaluri regionale, naționale, internaționale;

Circuite cu temă culturală, care includ vizitarea de muzee, locuri istorice și participarea la diferite manifestări culturale;

Pelerinaje la locuri și monumente istorice, religioase.

2. Caracterizare generală a turismului cultural

După o analiză asupra turismului cultural, s-a ajuns la concluzia că turiștii care-l practică cheltuiesc mai mult decât alte tipuri de turiști. Aceștia sunt interesați de religie, filosofie, istorie, așa că vizitează locuri încărcate de spiritualitate pentru a-și îmbogăți cunoștințele în domeniul culturii.

Oferta de turism cultural are următoarea structură:

turism cultural legat de anumite obiective turistice;

turism cultural vizând o anumită regiune;

turism cultural gastronomic;

turism cultural în regiuni îndepărate, necunoscute.

Practicile turistice culturale sunt destul de diferite, variind de la vizitarea muzeelor și monumentelor în scopul cunoașterii efective a patrimoniului acestora, la simpla lor utilizare, ca decor al unor practici ludice (frecventarea unei cafenele sau a unui bar situat în apropierea unui obiectiv de patrimoniu, de exemplu). Există, se pare, și o diferențiere a practicilor culturale pe sexe: femeile sunt mai atrase de artele plastice și de arhitectură, dominând net mișcările turistice culturale; bărbații preferă siturile tehnico-științifice, tradițiile și artele populare. În general, există o preferință pentru siturile culturale în aer liber, ruinele atrăgând mai mulți vizitatori decât multe monumente păstrate intacte.

Turismul cultural se mai practică și în încercarea de a se organiza diferite festivaluri culturale, de artă sau evenimente la care să participe diferite grupuri din diferite țări, pentru schimburi de experiență. Aici, grupurile de turiști pot îmbina munca și implicarea în desfășurarea evenimentelor, cu distracția și timpul liber.

Turiștii sunt din ce în ce mai atrași de adevăratele experiențe de a întâlni și a cunoaște alți oameni și alte culturi. Politicile de turism vor trebui adaptate, în consecință, la aceste dorințe ale pieței și la aceste tendințe. Europa trebuie să creeze, să dezvolte și să ofere un turism durabil și de o calitate cât mai înaltă, bazându-se pe avantajele sale, în special diversitatea peisajelor și minunata bogăție culturală. Așadar, vor trebui realizate oferte de calitate pentru promovarea culturii și a tradițiilor locale. Atenția deosebită se cere să fie îndreptată către câteva aspecte durabile, cum ar fi: conservarea patrimoniului cultural, a peisajului deosebit și a culturii locale. De altfel, și în prezent, Europa este o destinație importantă a turismului cultural, cu un număr mare de vizitatori din toată lumea. Se estimează că turismul cultural reprezintă 40% din totalul turismului european.

Piața turismului cultural este într-o continuă dezvoltare. Din acest motiv, apar din ce în ce mai multe agenții de turism, cu diferite oferte turistice. Turiștii ce practică turismul cultural sunt mult mai interesați să aibă o vacanță liniștită, să viziteze, să se odihnească, să se distreze, spre deosebire de cei care sunt turiști în scop de afaceri, spre exemplu.

3. Caracteristici ale turismului cultural

Pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie să îndeplinească trei condiții specifice:

să fie determinată de dorința de cunoaștere, de cultivare;

să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificație culturală;

să presupună intervenția unui mediator – persoană, document scris, material audio-vizual – care să pună în valoare produsul cultural.

În cadrul turismului cultural, fluxurile turistice constau în alcătuirea unei clientele proprii, dispusă să parcurgă diferite distanțe, mici sau mari, pentru a mai adăuga ceva culturii și pasiunii create pentru cultură.

Printre trăsăturile distincte ale persoanelor care practică turismul cultural și care le diferențiază de turiștii obișnuiți putem menționa:

– nivel mai ridicat al educației și veniturilor. Educația este cel mai important indicator al interesului pentru activități culturale.

– cheltuiesc mai mulți bani. Turiștii culturali cheltuiesc cu 8-10% mai mult pe zi decât turistul mediu și achiziționează mai multe produse cum sunt suvenirurile, obiectele de artă și meșteșuguri etc., ceea ce are un efect benefic asupra comunităților locale. De asemenea, acest fapt reprezintă o oportunitate de asociere a destinațiilor cu centrele meșteșugărești și comerciale.

– petrec mai mult timp într-o zonă.

– sunt mai multe femei decât bărbați. Studiile au arătat că femeile sunt, după cujm anticipam, mai interesate decât bărbații să viziteze galerii de artă, muzee, să ia parte la spectacole, festivaluri și alte activități culturale. De asemenea, în majoritatea cazurilor, femeile sunt cele care iau deciziile legate de educație și vacanțe în familie.

– se încadrează în grupa 45-64 de ani. În acest interval regăsim atât părinți care au mai mult timp liber odată cu intrarea la școală a copiilor, cărora doresc să le îmbunătățească experiența educațională, dar și pensionari care se bucură de o sănătate mai bună, de mult timp disponibil și de venituri mai mari.

– preferă hotelurile și motelurile ca modalități de cazare.

– sunt mai dispuși să călătorească în perioadele de extrasezon (în special toamna).

– populația urbană are o pondere semnificativă în alcătuirea fluxurilor turistice.

Eficiența turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile de turism, dar dezvoltarea sa prezintă și o serie de avantaje, ce se referă la faptul că cererea este stabilă, solidă și nu ține cont de modă, așa cum a fost cazul turismului balneo-climateric.

Doar 10% din turiștii interesați de cultură pot fi considerați ca aparținând cu adevărat acestui grup, având cultura ca motiv central. 90% sunt turiști / vizitatori care, pe lângă activitățile legate de cultură, practică și alte numeroase activități turistice. Ca urmare, doar un segment redus din piața turistică este legată de turismul cultural pur.

4. Temele principale ale turismului cultural

În ultimele decenii, turismul cultural s-a diversificat foarte mult, la fel și formele de practicare a acestuia. Turismul cultural devine tot mai bogat din cauza a doi factori: cererea publicului și atitudinea comunităților locale, care își doresc din ce în ce mai mult să promoveze activitățile culturale și să obțină profit de pe urma lor. Temele după care se practică turismul cultural sunt temele religioase, istorice, artistice, gastronomice. De asemenea, artizanatul, cumpărăturile, parcurile și grădinile, festivalurile și manifestările culturale iau parte la practicarea și dezvoltarea turismului cultural.

În general, satele sunt cele care păstrează cu adevărat cultura specifică unor comunități, obiceiurile și tradițiile. Arta, costumele, muzica, dansul, teatrul, meșteșugurile, bucătăria, deprinderile speciale sunt printre puținele motive pentru care zonele rurale trebuie vizitate, dar, mai ales, promovate. Nici zonele urbane nu sunt mai prejos când vine vorba de obiceiuri și tradiții, pentru că există și acolo oameni care își doresc din tot sufletul să păstreze tradiția. Obiceiurile și tradițiile sunt cele care reprezintă un popor, o comunitate, de aceea nu trebuie privite decât cu ochi buni și înțelegători de către străini. Acestea nu trebuie judecate, fiind punctele importante prin care se deosebește un popor față de altul.

5. Turismul – factor principal de promovare a culturii

Turismul cultural cuprinde, după cum am mai menționat, călătorii și participări la festivaluri, activități care oferă individului mai mult decât activitățile de zi cu zi, în vederea satisfacerii dorinței de cunoaștere, de dezvoltare socială, a comportamentului etc.

Turiștii sunt determinați să viziteze anumite zone sau să-și petreacă vacanța într-o anumită stațiune datorită atracțiilor turistice. Acestea sunt grupate în câteva categorii, cum ar fi: atracțiile culturale, inclusiv cele naturale, peisagistice, cu toate formele de relief, faună, atracțiile antropice, istorice și atracțiile care se referă la întregul ansamblu al culturii. Cel din urmă tip de atracții se referă la limbă, muzică, folclor, dansuri, gastronomie etc.

Cu siguranță, turismul cultural este la mare căutare, în special de către turiștii pasionați de cultură, colecționarii, pasionații de vizite la muzee. În unele țări se oferă abonamente la concerte, la conferințe sau chiar vernisaje care se organizează la muzee. După aplicarea unor chestionare, se constată că turiștii nu vizitează muzeele din zonele de reședință, ci, mai degrabă, vizitează mai mult, când călătoresc în străinătate.

Există foarte multe domenii ale culturii ce pot fi integrate în sejururile turistice. Pot fi organizate circuite cu vizitarea caselor memoriale ale oamenilor care și-au pus amprenta în timp asupra culturii și au lăsat în urma lor frumoase amintiri. De asemenea, festivalurile reprezintă un bun prilej pentru dezvoltarea și promovarea culturii. Organizatorii acestor festivaluri trebuie să dea dovadă de originalitate și de creativitate ca să-și atingă astfel obiectivele. Cele mai cunoscute tipuri de festivaluri sunt: festivalurile de cinema, de muzică, de teatru, de artă.

În zilele noastre toată lumea este de acord că dezvoltarea turismului trebuie să aibă un caracter durabil. Dezvoltarea durabilă a turismului satisface necesitățile actuale ale turiștilor și regiunilor gazdă, în timp ce se protejează și se îmbunătățesc oportunitățile pentru viitor.

Turismul cultural are un rol foarte important în dezvoltarea economico-socială. De aceea se încearcă organizarea de circuite cu caracter cultural, în care turiștii se pot relaxa, dar în același timp, își vor îmbogăți cunoștințele acumulate. Pentru turiști este mult mai interesant să călătorească în scop cultural, așadar, promovând acest tip de turism, țările, regiunile, vor deveni tot mai dezvoltate și cu o cerere turistică în progres.

Turismul are o mare influență asupra sistemului economic global și presupune o cerere specifică de bunuri și servicii, o cerere care duce la dezvoltare și la creșterea cererilor și ofertelor turistice. De asemenea, cererea turistică duce la o adaptare potrivită a ofertei, care se concretizează în dezvoltarea structurilor turistice, și la stimularea ramurilor de producție, cum ar fi: construirea și realizarea unor noi mijloace de transport, instalații de agrement potrivite pentru sporturile de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului duce la un spor de producție relativ semnificativ.

Turismul joacă un important rol în economie, fiind un consumator al muncii vii. Prin turism sunt create noi locuri de muncă, contribuind astfel la atenuarea ratei șomajului.

Prin turism este favorizată comunicarea interpersonală, dar și cea dintre diferite națiuni. Acest lucru duce la cultivarea intelectuală, prin urmare poate contribui la atenuarea conflictelor politice, a conflictelor sociale.

Promovarea turismului cultural trebuie să fie privită din punctul de vedere al valorilor europene și al patrimoniului cultural al fiecărei țări. Aceste valori contribuie la prezentarea și promovarea Europei ca o destinație turistică unică. Comisia Europeană pune în aplicare o serie de activități de susținere a promovării Europei ca destinație culturală.

În plan mondial, la ora actuală asistăm la o dezvoltare și diversificare a turismului cultural și la intensificarea eforturilor destinate păstrării vechilor tradiții și culturi.

La nivel european, turismul cultural este într-o foarte mare creștere și cuprinde toate categoriile sociale, de la vizitatori de muzee și galerii de artă, până la pasionații de meciuri de fotbal și altele. Este foarte interesantă și importantă ideea de îmbinare a culturii cu turismul în media, televiziune și cinema. Acest lucru va duce la realizarea unor producții cinematografice de o deosebită valoare, în zonele de mare atracție turistică.

Multe dintre obiectivele de mare atracție au caracter de unicat la nivel național și european. Acestea prezintă un interes cultural, științific și educativ major.

În ultima vreme, se înregistrează o creștere a numărului inițiativelor de organizare a unor evenimente cultural-artistice, pe plan național, dar și european (concursuri de muzică, dansuri, festivaluri, evenimente etno folclorice). Acestea, cu siguranță, vor duce la creșterea interesului străinilor.

Un punct important care trebuie atins în vederea promovării turismului cultural este acela de a fi redactat, în câteva dintre limbile de circulație internațională, un ghid anual al manifestărilor cultural-religioase, etno-folclorice. Astfel, turismul de acest gen ar beneficia de orientări utile pe piața internațională.

6. Strategia promovării turismului cultural în România

Având în vedere că importantul potențial cultural-istoric al României este insuficient cunoscut, obiectivul general al strategiei de promovare a acestui produs îl constituie conștientizarea potențialilor turiști privind atractivitatea lui, în scopul sporirii numărului de turiști și a veniturilor realizate din practicarea acestui turism.

Principalele direcții de acțiune în acest sens a autorității de profil în domeniul turismului la nivel național ar fi indicat să aibă în vedere:

– stabilirea cuprinzătoare și exactă a obiectivelor din patrimoniul cultural-național imobil și mobil (monumente istorice, muzee, cultură scrisă, arte vizuale etc.) care – prin valoarea documentară, artistică, specific național etc. – pot fi valorificate prin turism;

– promovarea unor circuite turistice tematice care să pună în valoare ansamblurile monumentale, obiectivele de mare interes turistic, dar și obiective mai puțin cunoscute și de mare valoare, diferențiate în funcție de specificul de piață căruia i se adresează: elevi, studenți, pensionari, profesioniști în diferite domenii (artă, arhitectură, muzică), oameni de știință etc.;

– atragerea unor ziariști, creatori de opinie, redactori de televiziune în scopul realizării de materiale publicitare care să promoveze turismul cultural cu sprijinul societăților de turism din țară;

– realizarea în comun cu Ministerul Culturii și comunitățile locale implicate a unor acțiuni educaționale care să informeze și să trezească interesul pentru această formă de turism (simpozioane, conferințe, colocvii, expoziții publicitare, alte manifestări cu tematică specifică turismului cultural);

– promovarea unor noi produse turistice care să valorifice principalele manifestări culturale tradiționale;

– îmbunătățirea și diversificarea ofertei de materiale publicitare pentru promovarea turismului cultural (pliante, broșuri, ghiduri specializate, casete video etc.).

7. Turismul cultural în județul Suceava

Valoarea și densitatea monumentelor istorice – biserici (de la Volovăț, Solca, Horodnic, Bogdana din Rădăuți) și mănăstiri (Putna, Voroneț, Sucevița, Arbore, Moldovița, Humor, Slatina, Dragomirna, Sf. Ioan cel Nou, Râșca, Rarău), unele unicate pe plan mondial, clasificate și înscrise în catalogul „Patrimoniu Universal Protejat” de către UNESCO în 1972, situează județul – după cum s-a afirmat adesea de către persoane avizate – pe primul loc din țară din punctul de vedere al resurselor cultural-istorice.

Bogatul patrimoniu de valori culturale de interes intern și internațional, creațiile reprezentative ale geniului românesc concentrate pe aceste meleaguri sunt ilustrate în expozițiile și colecțiile unor moderne și remarcabile unități muzeale, care atrag an de an tot mai numeroși vizitatori din țară, din străinătate precum și personalități din diferite domenii de activitate și din toate colțurile lumii. Între aceste adevărate sanctuare ale spiritului, amintim:

-Muzeul Național al Bucovinei și Muzeul Etnografic din Suceava,

– Galeria Oamenilor de Seamă și Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni,

– Muzeul Apelor Fălticeni și Muzeul tehnicilor populare bucovinene din Rădăuți,

– Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc,

– Muzeul Etnografic din Gura Humorului,

– Muzeul Cinegetic și Muzeul Etnografic din Vatra Dornei,

– Casele și fondurile memorial-documentare „Simeon Florea Marian” din Suceava, „Nicolae Labiș” din Mălini, „Ciprian Porumbescu”- la Stupca, azi Ciprian Porumbescu,

– Casa muzeu Solca, Colecțiile „Cornel Ciornei” – Suceava, „Ion Țugui” – Câmpulung Moldovenesc, „Toader Hrib” – Arbore

Județul Suceava, pe care locuitorii săi îl socotesc un pământ al legendelor, loc de naștere a unei vechi civilizații este cunoscut, pentru o bună parte a sa, sub numele de Bucovina, reprezentând un spațiu unde istoria este prezentă în pământul îmbibat de glorie. Una din trăsăturile de bază ale acestei zone este faptul că, pe o suprafață restrânsă, se găsesc numeroase atracții turistice culturale. Printre acestea amintim: Mănăstirea Voroneț (1488), Humor (1530), Moldovița (1532), Sucevița (1584), Dragomirna (1609), Putna (1469), Stănișoara, Slatina, Râșca și Probota. Un loc special îl ocupă satul Marginea, unde olari îndemânatici realizează faimoasa ceramică neagră, renumită în toată lumea.

Ținuturile Bucovinei înglobează, așadar, pagini de istorie, tradiții și obiceiuri străvechi, monumente unice și meșteșuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanență spirituală și istorică a locuitorilor acestor meleaguri. Zona este presărată pe toată întinderea ei cu biserici și mănăstiri renumite pentru picturile exteriore și interioare, edificii unice în lume (au primit în 1975 premiul „Mărul de Aur” acordat de Uniunea Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor din Turism). Mănăstirile au fost ridicate aproape toate în secolele XV – XVI. în timpul domniei voievozilor Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă („albastrul de Voroneț”, „verde de Sucevița” etc.) și prezintă scene unice prin compoziția lor grafică, secvențe care descriu scene importante din religie sau care oglindesc momente din istoria Europei (Cucerirea Constantinopolului la Humor, Geneza la Voroneț, Scara virtuților la Humor etc.).

Printre obiectivele din municipiul Suceava care sunt legate de turismul cultural putem aminti: Cetatea de Scaun, muzee (Complexul Muzeal Bucovina, care include Muzeul de Istorie, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul Etnografic ”Hanul Domnesc”, Muzeul de Științe ale Naturii, Casa Memorială ”Simion Florea Marian”), biserici (Sfânta Înviere, Sfântul Dumitru, Biserica Sfântul Ioan Botezatorul, Mirăuți, Sfânta Cruce, Sfântul Ilie, Sfântul Nicolae), mănăstiri (Sfântul Ion și Zamca), statui (de exemplu, statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare amplasată în apropierea Cetății de Scaun Suceava, pe o platformă de unde se poate admira întreg orașul).

Setea de cultură, curiozitatea, dar și permanentele căutări au adus în Bucovina, în anul 1991, de pildă, peste 200 000 de turiști, din toate țările lumii, dornici să vadă mănăstirile cu pictură exterioară, unice în lume, care rezistă prin vremuri, unele de mai bine de cinci veacuri. Statisticile franceze situau, la un moment dat, mănăstirile din Bucovina pe locul cinci în lume ca număr de vizitatori, înaintea altor obiective turistice celebre, cum ar fi piramidele din Egipt, Luvru, Brandenburg, turnul din Pisa etc.

În județul Suceava, turiștii interesați de cultură pot vizita: Casa Memorială “Nicolae Labiș” din Mălini, Casa Memorială ”Eusebiu Camilar” din Udești, Casa Memorială Solca, Complexul Muzeistic ”Ciprian Porumbescu” din Stupca, Casa muzeu Bilca din zona etnografică Rădăuți, Muzeul apelor „Mihai Băcescu” și Muzeul de artă Ion Irimescu din Fălticeni, Muzeul de Științe ale Naturii și Cigenetică Vatra Dornei, Muzeul satului Ciocănești, Muzeul Oului din Vama.

Revelator în privința potențialului cultural al zonei este faptul că, în presa germană, se vehiculează sloganul „Bucovina – țara celor 1000 de biserici”, atrăgând atenția asupra dezvoltării deosebite a turismului ecumenic și de pelerinaj. În afara bisericilor menționate mai sus, în județul Suceava turiștii pot vizita și: Biserica „Sf. Nicolae” a Mănăstirii Bogdana din Rădăuți, Biserica Sfânta Treime Siret și Biserica Sfântul Nicolae Bălinești.

În plus, o atracție deosebită a zonei o constituie numeroasele activități artizanale ce au loc aici: pictarea icoanelor (cca. 15 artizani plus maicile de la mănăstiri), încondeierea ouălor (60 de ateliere de artizanat), meșteșugul lemnului (10 artizani care fabrică butoaie, 52 sculptori în lemn, un fabricant de instrumente muzicale tradiționale), olărit (în special olăritul cu argilă neagră, cunoscut în întreaga lume), sculptura în piatră, țesutul și lucrăturile din piele, blănărie, măști populare. Ca urmare, considerăm că este indispensabilă crearea unor rețele de expoziții cu vânzare a artizanatului bucovinean, care să aibă și activitate de centre de informare și promovare turistică .

8. Produse turistice culturale

Din punctul de vedere al marketingului turistic, pe piața internațională concurează produse turistice culturale de tip: destinație, circuit și eveniment, pe care le vom aborda în continuare în ordine inversă și cu exemplificări.

8.1. Produse turistice tip eveniment

8.1.1. Festivalul de Artă Medievală ,,Ștefan cel Mare” din Suceava

Festivalul de Artă Medievală ,,Ștefan cel Mare” din Suceava a fost înființat în anul 2007 și se desfășoară în fiecare an în luna august la Cetatea de Scaun din Suceava. Acest eveniment este foarte amplu. Se organizează o paradă a portului medieval cu o prezentare de arme, manifestări specifice cu muzică și dans medieval, spectacole speciale cu făclii, jonglerii cu steaguri, turniruri, tir cu arcul, lupte cu săbii și topoare, concursuri de lupte, teatru.

În anul 2014, festivalul s-a desfășurat în perioada 14-17 august. A fost cea de-a VIII-a ediție, programul cuprinzând, ca în fiecare an, turniruri cavalerești, spectacole cu foc, dansuri și cîntece medievale, scene de luptă, reprezentații teatrale pentru copii, tir cu arcul și acrobații cu cai. Festivalul a fost deschis pe 14 august la Muzeul Satului Bucovinean cu un concert susținut de trupa Hara, apoi a avut loc parada cu făclii a participanților la eveniment.

Parada s-a desfășurat pe o distanță de 7 kilometri, pe traseul Obcini – George Enescu –Primărie – strada Ana Ipătescu-Cetate. Începând de luni, 11 august, Festivalul de Artă Medievală „Ștefan cel Mare” a fost promovat și cu ajutorul unor statui vii, care au fost prezente câte 3 ore pe zi în cinci locuri din toate zonele orașului. Festivalul este organizat de Primăria Suceava, Consiliul Județean și Muzeul Bucovinei.

8.1.2.Festivalul ,,Sighișoara Medievală”

Festivalul „Sighișoara Medievală” este un amplu festival anual cu reputație bine consolidată, ținut în ultimul sfârșit de săptămână al lunii iulie, în orașul Sighișoara. Așezarea geografică a Sighișoarei este avantajoasă, deoarece este poziționată pe valea Târnavei Mari, fiind un punct de intersecție a principalelor drumuri din România, precum și a două căi ferate importante.

Începând cu anul 1992, în fiecare vară, Cetatea Sighișoarei își retrăiește trecutul datorită Festivalului Medieval. Pe acele străduțe înguste, sub ziduri îmbătrânite de vreme, apar cavaleri, călugări, vrăjitori, clovni și duhuri întrupate, apariții pitorești și impresionante venite din lumea în care fabulosul și teribilul conviețuiau laolaltă, hrănind frica, dar și nestăpânita dorință de aventură.

Importanța acestei manifestări stă în comunicarea realizată prin intermediul artei, cu ajutorul genurilor specifice Epocii Medievale: jocul, teatrul, dansul, muzica, comunicarea culturală. În programul festivalului au fost incluse: concerte, recitaluri, dansuri medievale, animații.

8.1.3. Festivalul Medieval “Cetăți Transilvane” Sibiu

Festivalul Medieval “Cetăți Transilvane” Sibiu este un eveniment menit să celebreze zilele orașului Sibiu și este organizat de paisprezece ani, în ultimul weekend din luna august. Având loc în Centrul Istoric din Sibiu, în piețe, pe pietonala Nicolae Bălcescu, pe străzi și străduțe pietruite, festivalul îmbracă și cheamă tot orașul în sărbătoare. Evenimentul ia startul, an de an, cu tradiționala paradă a personajelor medievale, la care participă, costumați în veșmânt medieval, toți artiștii invitați și publicul care de la an la an este prezent în număr tot mai mare (de la 20.000 de spectatori, începând cu ediția 2009).

Programul fiecărei ediții este unul variat, menit să răspundă nevoilor culturale ale unui public eterogen: concerte live de muzică medievală, animații stradale, lupte de stradă, turniruri, spectacole de teatru profesionist sau amator, dans, expoziții de fotografie, ateliere meșteșugărești, iarmaroc medieval.

Festivalul sibian este singurul festival de gen din țară ce i-a avut pe afiș, două ediții consecutive, pe celebrii muzicieni ai formației Corvus Corax – cea mai iubită și apreciată formație de muzică medievală la nivel mondial. După ediția din 2011, când Corvus Corax a concertat în premieră în România, la Sibiu, în 2012, Corvus Corax a marcat o altă premieră în istoria festivalului, aducând în România concertul Cantus Buranus, o adaptare medievală în maniera originală a trupei, a cunoscutei compoziții Carmina Burana.

*

Aceste trei festivaluri sunt cunoscute și apreciate de mulți turiști. Fiind festivaluri de tip cultural și având ca punct comun promovarea culturii și a turismului cultural, acestea se desfășoară într-un mediu care dă senzația că te afli în Evul Mediu. Fiecare se particularizează prin elemente specifice și succese proprii.

Festivalul din Suceava a fost promovat, spre deosebire de celelalte cu ajutorul unor statui vii, care au fost prezente câte trei ore pe zi în cinci locuri din toate zonele orașului.

Festivalul de la Sibiu este singurul din țară ce i-a invitat două ediții consecutive pe celebrii muzicieni ai formației Corvus Corax, cea mai apreciată formație de muzică medievală la nivel mondial.

Sighișoara se bucură de festival, în fiecare vară, încă din anul 1992, ceea ce înseamnă că anul acesta își va serba 24 de ani de existență.

Toate aceste festivaluri oferă turiștilor momente de neuitat: dans medieval, muzică, lupte, concursuri de lupte, teatru, expoziții de fotografie.

După părerea mea, toate aceste trei festivaluri merită promovate și merită să aibă tot mai mulți turiști, pentru că munca depusă pentru organizarea unor astfel de festivaluri este enormă. Toți participanții, dar și organizatorii merită apreciați și încurajați să continue, pentru că ceea ce facem și ce oferim turiștilor este ceea ce ne reprezintă ca țară, ca popor.

8.2. Produse turistice de tip circuit

8.2.1. Circuitul mănăstirilor din Bucovina

Sursa: www.romanianmonasteries.org

Analizând oferta legată de turismul cultural a agențiilor de turism din România, am remarcat o oarecare diversitate a produselor turistice. De exemplu, agenția de turism ActiveTravel promovează următoarele circuite:

1. 5 zile prin Bucovina si zona Neamț. Traseul atinge cele mai importante obiective turistice din Bucovina și Zona Neamț, cum ar fi mănăstirile, munții, stațiunile, satele cu oamenii și obiceiurile lor.

2. 3 zile de turism la maxim în Bucovina. Traseu scurt, de numai 3 zile, recomandat pentru persoanele dinamice, dornice de aventură ori pentru companii dinamice care doresc să-și motiveze angajații, să-și clădească o echipă unită, gata să înfrunte orice obstacol. Zona de desfășurare a traseului este Bucovina cu mănăstirile, munții și satele sale pitorești. Nu numai că se vizitează cele mai frumoase sate și mănăstiri din Bucovina, dar se vor practica și drumeție, alpinism, rappeling și river-rafting.

3. 3 zile circuit prin Bucovina, Maramureș, Bistrița și zona Neamț – circuit complet ce include atât turul mănăstirilor din Bucovina, cât și turul bisericilor din lemn din Maramureș, biserici reprezentative din zona Neamț, văi montane pitorești: Moldova, Bistrița, Vișeu, Iza, Sălăuta și Ozana, stațiuni montane renumite: Borșa și Vatra Dornei, orașe istorice: Suceava, Sighetul Marmației, Bistrița, Vatra Dornei, Târgu Neamț.

4. 2 zile circuit la mănăstirile din Bucovina și zona Neamț – traseu clasic de vizitare a celor mai importante obiective culturale din Bucovina și zona Neamț. În munții Bucovinei și Stânișoarei se fac scurte drumeții.

5. 2 zile circuit prin Bucovina si Maramureș  (+o zi opțional cu mocănița pe valea Vaserului) – traseu clasic care punctează cele mai importante obiective culturale și naturale din Bucovina și Maramureș.

6. O zi circuit clasic prin Bucovina – circuit clasic de o zi la Mănăstirile din Bucovina.

Din punctul de vedere al marketingului, remarcăm aici strategia diversificării activităților și atracțiilor turistice.

Analizând și comparând cele 6 trasee, e de observat că prețul diferă, cum e de așteptat, în funcție de numărul de zile. Prețurile încep de la 70 de lei (traseul de o zi), până la 640 de lei (traseul de 5 zile). Cel mai ieftin oferă doar un circuit clasic al mănăstirilor din Bucovina, în timp ce traseul de 5 zile atinge cele mai importante obiective turistice din Bucovina și zona Neamț. Al doilea traseu ca preț (450 de lei) este doar de 3 zile, însă oferă, spre deosebire de celelalte, nu numai vizite la mănăstiri, ci și practicarea alpinismului, river-raftingului. Al treilea traseu (229 de lei) este tot de 3 zile și este destul de convenabil, deoarece oferă un circuit nu doar prin Bucovina, ci și în Maramureș, Bistrița și Neamț. Celelalte trasee oferă doar circuite clasice la cele mai importante obiective turistice.

Turistul are cu siguranță de unde să aleagă, pentru că ofertele sunt făcute pe placul și pe buzunarul tuturor. Sunt organizate astfel încât să rămână la aprecierea turistului care traseu este mai potrivit pentru el.

Un alt circuit în Bucovina, prezentat pe zile și cu program pregătit pentru fiecare zi, organizat de agenția Escape Travel, costă 625 lei/ persoana/sejur și constă în:

Ziua I  – Preluarea turiștilor de la Stația SNCFR Suceava sau de la aeroportul Suceava cu mașinile pensiunii, transport la pensiune și cazare.

Vizită la Mănăstirea Humorului

Cina

Ziua II  – Turul  lăcașurilor sfinte din Bucovina

– Altarul Sfint din Salina Cacica

– Mănăstirea Dragomirna

– Biserica Pătrăuți  (ctitor Ștefan cel Mare)

– Biserica Bogdana – Rădăuți (cea mai veche biserică ortodoxă atestată documentar în Moldova)

– Mănăstirea Putna (ctitor Ștefan cel Mare;  mormântul domnitorului)

– Mănăstirea Sucevița – Vizită la Secția de ceramică Marginea

– Mănăstirea Moldovița

– Mănăstirea Voroneț

Cina
Ziua  III  – Vizită la mănăstirile din zona Neamț

Mănăstirea Neamț

Mănăstirea Secu

Mănăstirea Sihăstria

Mănăstirea Agapia (pictată de Nicolae Grigore

Mănăstirea Văratec

Cetatea Neamțului

Casa memorială Ion Creangă

Cina festivă

Ziua IV – Vizită în Municipiul Suceava

Mănăstirea Sfântul Ioan (moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava)

Muzeul de Istorie (Sala tronului cu figuri de ceară ale domnitorul Ștefan cel Mare și ale boierilor din vremea sa)

Transport la gara SNCFR sau aeroport
  
Pachetul cuprinde :   
– 3 nopți cazare cu mic dejun 
– 3 mese de seară (din care o cină festivă) în restaurantul pensiunii
– ghid
– transport la toate obiectivele (microbuz sau autoturism în funcție de numărul participanților)
– transportul de la și la gara SNCFR sau aeroport.

Acest pachet este destul de convenabil, deoarece este inclusă în program vizitarea multor mănăstiri, plus cazare cu mic dejun și mese de seară. Traseul este recomandat pentru cei ce vor să viziteze cât mai multe mănăstiri. Se vor vizita în jur de 15-20 de mănăstiri, fiind incluse și vizite la: secția de ceramică din Marginea, Cetatea Neamțului și Casa Memorială Ion Creangă.

8.2.2. Mănăstirile de la Meteora

Meteora (în limba greacă înseamnă „mijlocul cerului”, „suspendat în aer” sau „sus în ceruri”) este al doilea conglomerat monahal după Muntele Athos, deci unul dintre cele mai mari și cele mai importante complexe de mănăstiri ortodoxe din Grecia.

Aici găsim șase mănăstiri construite pe niște „piloni” din piatră naturală (gresie), la marginea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei, lângă râul Pinos și Munții Pindului, în centrul Greciei. Meteora este înregistrată în lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1988. În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova și altele), în timp ce altele se conservă foarte bine, intacte și funcționează (Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime, Sf. Ștefan, Rusanou, Sf. Nicolae).

Sursa: infoturism.ro

8.2.3. Castelele de pe Valea Loarei

Acest circuit turistic clasic a devenit un adevărat brand pentru turismul cultural.

Valea Loarei, înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemnează partea situată între localitățile Sully-sur-Loire și Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei este renumită pentru bogăția istorică și culturală (parcuri, castele și orașe).

Cunoscută și sub numele de „grădina Franței” sau „tărâm de basm al castelelor”, Valea Loarei este o regiune a superlativelor, unde se concentrează cele mai multe castele în cea mai vizitată țară din lume. Aici există în jur de 50-60 de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numărul lor se poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți.

8.3. Produse turistice de tip destinație

Topul destinațiilor turistice favorite (caracterizate prin abundența atracțiilor culturale) în anul 2015 (realizat de TripAdvisor) este următorul:

Istanbul

Roma

Londra

Beijing

Praga

Marrakech

Paris

Hanoi

Siem

Shanghai

Berlin

New York

Florența

Buenos Aires

Barcelona

Sankt Petersburg

Dubai

Chicago

Cape Town

Bangkok

Budapesta

Sydney

Lisabona

Chiang Mai

San Francisco

8.4. Cercetare privind turismul cultural în oferta promoțională din județul Suceava

Am realizat o cercetare de tip interviu pentru Centrul Național de Informare și Promovare Turistică (CNIPT), pentru Asociația de Turism Bucovina și pentru agențiile de turism din Suceava.

8.4.1. Centrul Național de Informare și Promovare Turistică (CNIPT)

Ce pondere ocupă atracțiile culturale în oferta turistică a județului Suceava?

Dată fiind multitudinea de obiective culturale din județul Suceava, turismul cultural reprezintă unul dintre cele mai importante tipuri de turism.

În județ există:

♦ 517 monumente istorice: situri arheologice, clădiri de interes istoric și rezervații de arhitectură, monumente laice;

♦ 38 muzee și case memoriale;

♦ elemente de folclor, tradiții și obiceiuri populare;

♦ 97 centre meșteșugărești și de artizanat;

♦ peste 60 de evenimente cultural-turistice, anuale;

♦ 8 mănăstiri și biserici în patrimoniul mondial UNESCO;

♦ 90 lăcașe de cult în patrimoniul național, aparținând confesiunilor: ortodoxă, catolică, iudaică.

Cum promovează CNIPT turismul cultural din județul Suceava?

CNIPT Suceava promovează turismul cultural la diferitele târguri și manifestări cu caracter turistic la care ia parte, prin intermediul materialelor de promovare turistică, dintre care amintim:

– broșurile „Spiritualitate în Bucovina” și „Turism rural” (sunt prezentate și meșteșuguri, tradiții și obiceiuri, biserici și mănăstiri, manifestări culturale etc);

– harta turistică a Bucovinei (pe verso este prezentat turismul cultural prin obiectivele turistice de gen, manifestările culturale: Paștele în Bucovina, Pelerin în Bucovina, Hora Bucovinei, Crăciun în Bucovina și celelalte manifestări de peste an, mănăstiri și centre meșteșugărești din zonă reprezentate prin simboluri etc.;

– flyerelor de la diverse entități care se ocupă cu promovarea turismului cultural (muzee, colecții private etc.).

Ce modele de bune practici privind turismul cultural din România puteți menționa?

Biserici și cetăți fortificate din Transilvania, Sibiu – capitală culturală europeană, Cluj – capitală europeană a tineretului 2015.

Dar din străinatate?

Muzeele de istorie, științe ale naturii din Franța, Germania și alte țări, rutele culturale europene gen ruta Santiago de Compostela și altele.

Care sunt întrebările pe care le adresează turiștii care vizitează centrul cu privire la oferta de turism cultural?

De obicei turiștii care apelează la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Suceava sunt interesați de tururi de mănăstiri, cazare la mănăstiri, tarife pentru obiectivele culturale și programul de vizitare, mijloace de transport către și de la mănăstiri, manifestări culturale.

Ce proiecte de viitor aveți?

Asigurarea sustenabilității proiectelor culturale: Paștele în Bucovina, Pelerin în Bucovina, Hora Bucovinei, Crăciun în Bucovina, organizarea de manifestării cultural-turistice: Târgul de Turism al Bucovinei la Iași, București, Constanța, participarea la târguri cu profil turistic din țară și străinătate, editarea de materiale de promovare care să includă și obiective culturale etc.

8.4.2. Asociația pentru Turism Bucovina

Ce proiecte vizând turismul cultural ați desfășurat în cadrul Asociației?

Având în vedere specificul organizației noastre, majoritatea acțiunilor de promovare, cum ar fi participarea la târgurile de turism la nivel național și internațional, includ și aspecte ce vizează turismul cultural în Bucovina.

De asemenea, am organizat infotururi destinate, pe de o parte, specialiștilor în domeniul turismului (reprezentanți ai agențiilor de turism din țară și străinătate), dar și pentru jurnaliști sau diverse oficialități din domeniul turismului.

Cum promovați produsele turistice culturale prin intermediul asociației?

a) Realizarea și tipărirea materialelor de promovare specifice: pliante, broșuri, cataloage, albume etc.

b) Distribuirea acestora cu ocazia participării la târgurile de turism;

c) Promovarea pe site-urile asociației:

www.bucovinaturism.ro și www.bucovinatravel.ro

d) Promovarea pe rețele de socializare (Facebook)

Ce modele de bune practici privind dezvoltarea și promovarea turismului cultural în România și pe plan internațional cunoașteți?

În România se remarcă drept model de bune practici promovarea destinației turistice Sibiu și a bisericilor fortificate din Transilvania. Mai multe informații pot fi găsite pe:

www.sibiu-turism.ro

www.mioritics.ro

www.mihaieminescutrust.ro

La nivel internațional, se regăsesc numeroase exemple de bune practici, îndeosebi în marile capitalele europene (Londra, Paris, Viena, Madrid), dar și în alte localități care au numeroase obiective culturale aflate în patrimoniul UNESCO (Florența, Milano etc.)

8.4.3. Agențiile de turism din Suceava

Pentru agențiile de turism din Suceava (sau reprezentanțe de aici ale unor agenții turoperatoare din țară), am aplicat următorul chestionar-interviu:

În oferta agenției de turism pe care o reprezentați, ce tipuri de produse turistice culturale aveți?

Care sunt propunerile dumneavoastră de îmbunătățire a ofertei turistice de tip cultural în județul Suceava?

Care sunt propunerile dumneavoastră de îmbunătățire a ofertei turistice de tip cultural în România?

Care au fost nemulțumirile turiștilor în ceea ce privește oferta de turism cultural inclusă în pachetele de servicii turistice comercializate de dumneavoastră?

Ce proiecte de viitor aveți?

Agenția West Travel

În cadrul agenției West Travel se realizează diferite produse turistice de tip cultural. Se organizează excursii opționale în cadrul sejururilor. De exemplu, un turist care nu vine special pentru evenimente sau obiective culturale, se va putea bucura, pe lângă ceea ce și-a propus să realizeze într-un sejur, și de excursiile care se organizează la cerere, pentru un grup de turiști. Aceste excursii pot fi circuite ce includ: vizite la mănăstiri, castele, cetăți, muzee etc. sau chiar participarea la evenimente de tip cultural.

Pentru îmbunătățirea ofertei de tip cultural în județul Suceava și chiar în România, agenția de turism West Travel consideră că promovarea turismului cultural ar fi, în primul rând, un punct forte. Există mulți turiști care nu știu de existența multor obiective turistice, la fel cum există și turiști care nu sunt interesați deloc de ceea ce reprezintă cultura, arta.

În al doilea rând, ceea ce ar ajuta la dezvoltarea turismului cultural ar fi imaginea pe care o oferim (infrastructură, curățenie, felul în care tratăm turiștii).

La întrebarea referitoare la nemulțumirile turiștilor în legătură cu oferta de turism cultural, răspunsul a fost următorul: „Turiștii nu au fost niciodată nemulțumiți, deoarece ei sunt informați foarte bine înainte de a achiziționa un pachet turistic. Ei își aleg excursiile, orașele, hotelul etc. Noi prezentăm și informăm turiștii în legătură cu tot ce știm despre fiecare serviciu inclus în ofertă.”

Pentru viitor, agenția nu are planuri de a realiza noi pachete turistice culturale, însă, la cererea turiștilor, ei spun că pot realiza orice. Dacă turistul își dorește să viziteze un anumit obiectiv turistic cultural sau își dorește un anumit circuit de tip cultural, agenția va realiza un pachet turistic pe placul clientului.

Agenția Christian Tour

Fiind o agenție importantă, cu un flux mare de turiști, agenția Christian Tour are pachete turistice de tip cultural ce includ circuite la mănăstiri, vizite la muzee, cetăți etc. și chiar participarea la diferite festivaluri, târguri și expoziții, deoarece există turiști pasionați doar de cultură și artă. Conform opiniei agenților de turism de aici, „Oferta turistică de tip cultural în România și în special în Suceava este una destul de bună, față de alte țări, alte zone, însă nu există destulă implicare în promovarea acestui capitol – turismul cultural.” Agenții de turism au afirmat că nu au existat nemulțumiri ale clienților în ceea ce privește pachetele comercializate, deoarece ei au grijă ca mereu să ofere ce este mai bun pentru clienții lor.

Ca planuri de viitor, agenția spune că va continua să realizeze pachete turistice culturale, vor mai fi adăugate și alte oferte, în funcție de cererea clienților și, în special, se va axa foarte mult pe promovare.

Agenția Iason

Agenția consideră că orice pachet turistic oferit include ceva de tip cultural. Când turistul își alege o destinație, cu siguranță își va include în program și vizitarea a două, trei sau mai multe obiective turistice culturale, deci turismul cultural se practică mai mereu, însă fără să ne dăm seama. Și probabil că nici ideea de turism cultural nu este bine imprimată în mintea turiștilor. Turiștii nu caută doar turism cultural, pentru că probabil s-ar plictisi, atâta timp cât cultura și arta nu sunt tocmai pasiunile lor. Însă, în combinație cu alte tipuri de turism, cel de tip cultural se pliază foarte bine pe dorințele turiștilor.

O propunere pentru îmbunătățirea ofertei de tip cultural ar fi, în primul rând, renovarea și întreținerea obiectivelor culturale, ceea ce tocmai s-a întâmplat cu Cetatea de Scaun a Sucevei și se desfășoară la Muzeul Național al Bucovinei. Acum există din ce în ce mai mulți vizitatori ai cetății.

Cei de la agenție spun că au existat câteva nemulțumiri ale turiștilor, însă erau minore și s-au rezolvat imediat. Agenția va continua să comercializeze pachete turistice ce vor include și turismul de tip cultural, însă, la cererea turistului, vor putea oferi și pachete ce includ doar turism de tip cultural.

Agenția Sind România

În oferta acestei agenții de turism putem regăsi excursii opționale de tip cultural în cadrul sejururilor sau circuite la mănăstiri și la obiectivele turistice culturale. Au existat câteva cereri în cadrul agenției bazate doar pe turism cultural.

Propunerile agenției de turism pentru îmbunătățirea ofertei de tip cultural ar fi, pentru început promovarea obiectivelor turistice culturale și apoi realizarea de pachete speciale pentru turiștii pasionați de cultură.

Clienții, în general, nu sunt nemulțumiți, deoarece turiștii beneficiază de cele mai bune oferte, de organizarea sejurului în cele mai bune condiții etc.

Pentru viitor, agenția va continua să creeze cele mai bune oferte pentru turiști și va încerca să includă în oferte tot mai multe circuite de tip cultural și obiective turistice culturale. Prin cultură ne diferențiem de alte țări, deci aceasta merită un loc important în ochii turiștilor și merită o cât mai bună promovare.

Agenția Alex Tour

Pentru agenția Alex Tour, produsele turistice de tip cultural nu sunt lucruri imposibile de realizat, dar nici nu sunt la mare căutare, însă, la cererea turistului, pot fi realizate aceste pachete de turism cultural. Au existat cereri de circuite culturale pentru orașul Sibiu, iar agenția a realizat cu mare drag aceste circuite.

Propunerile cele mai importante din partea agenției AlexTour pentru îmbunătățirea ofertei de turism cultural ar fi o promovare a pachetelor turistice de orice fel, iar circuitele culturale să fie ca un bonus inclus în pachetele alese de turiști. Astfel, turiștii vor fi încântați să obțină ceva în plus pentru prețul deja plătit și cu siguranță vor dori să profite de acest lucru. Aici intervine strategia de marketing.

La această agenție nu au existat nemulțumiri ale clienților legate strict de turismul cultural, însă au mai existat nemulțumiri legate de curățenia în camerele de hotel, ceea ce nu ține de agenție.

Agenția oferă numai la cerere pachete bazate doar pe turism cultural, având grijă ca întotdeauna clientul să fie mulțumit, deoarece un client mulțumit va atrage după sine și alți clienți.

Agenția are parteneri cu care colaborează pentru realizarea pachetelor turistice de tip cultural și, chiar dacă pachetele culturale nu se cer foarte des, agenția are grijă ca, atunci când este solicitat, pachetul oferit să fie unul de calitate.

8.5. Concluzii

Turismul cultural vizează vizitele persoanelor din exteriorul comunității gazdă, motivate în întregime sau parțial de interesul pentru oferta/ patrimoniul istoric, artistic, științific sau stilul de viață al unei comunități, regiuni, grup sau instituții.

În ultimii ani, formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând și forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic etc. Îmbogățirea ofertei turismului cultural se realizează sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios și exigent, și atitudinea comunităților locale care doresc să obțină beneficii de pe urma activităților culturale pe care le finanțează.

Piața turismului cultural este într-o continuă dezvoltare în România. Din acest motiv, apar din ce în ce mai multe agenții de turism, cu diferite oferte turistice. Turismul reprezintă una dintre ramurile economice românești care, în pofida atâtor probleme care domină societatea noastră, se pare că și-a găsit, în sfârșit, calea spre o dezvoltare durabilă. Acest domeniu, în viitorul apropiat, în măsura în care s-ar pune în aplicare o serie de strategii și politici de marketing formulate sau atinse în cuprinsul acestui capitol, ar putea deveni un furnizor important de beneficii în folosul țării noastre.

Iată câteva elemente culturale care ar putea fi valorificate în cadrul turismului românesc:

istoricul locurilor

elementele de arhitectură tradițională

centre vechi de păstrare a tradițiilor

unicitatea construcțiilor și monumentelor culturale

tradițiile zonelor turistice deja consacrate ale României

proximitatea față de centrul Europei (aprox. 2 ore cu avionul)

figuri culturale proeminente: Brâncuși, Cioran, Enescu etc.

Potențialul turistic impresionant al României, completat cu arta de a primi oaspeți, caracteristică poporului român, reprezintă motorul relansării produselor turistice românești, inclusiv a celor de tip cultural, pe piața internă și internațională.

Succesul turismului românesc depinde de conceperea și aplicarea unui marketing agresiv-pozitiv, prin crearea unor strategii de promovare a regiunilor și de construire a unor branduri puternice, care să se impună pe o piață caracterizată de o concurență acerbă. Cei mai mulți care preferă turismul cultural și care ajută la dezvoltarea acestuia sunt, surprinzător, tinerii.

Una dintre explicațiile faptului că, în general, călătorii tineri, în special studenții, preferă turismul cultural este legătura puternică între cultură și educație. Unul dintre cele mai importante motive al amplificării turismului cultural în ultimele decenii a fost creșterea numărului de participanți în învățământul superior. În general, turiștii români pasionați de cultură sunt foarte educați. Mai mult de jumătate au urmat o formă de învățământ superior, în comparație cu aproximativ o treime din populația UE.

Nivelurile de învățământ superior tind să conducă la locuri de muncă mai bune și venituri mai mari. Nu este surprinzător, așadar, că turiștii culturali tind să aibă ocupații manageriale, cu salarii relativ mari.

Pentru îmbunătățirea ofertei de tip cultural în județul Suceava și chiar în România, agențiile consideră că promovarea turismului cultural ar fi, în primul rând, un punct forte. Există turiști care nu știu de existența multor obiective turistice, la fel cum există și turiști care nu sunt interesați deloc de ceea ce reprezintă cultura, arta.

În al doilea rând, ceea ce ar ajuta la dezvoltarea turismului cultural ar fi, cum am subliniat în cuprinsul capitolului, imaginea pe care o oferim (infrastructură, curățenie, felul în care tratăm turiștii). Turiștii aleg diferite destinații fie pentru distracție, fie pentru relaxare, în scop de afaceri, însă în scop cultural, foarte puțini turiști călătoresc. Aceasta se întâmplă însă și din cauza nepromovării îndeajuns a obiectivelor de tip cultural.

Agențiile consideră că își fac treaba doar în oferirea pachetelor turistice, deci nu se ocupă cu promovarea culturii. Însă nu prea există cereri de pachete turistice doar în scop cultural. Agențiile, în general, organizează astfel de pachete, dar mai mult la cererea turistului.

Centrul Național de Informare și Promovare Turistică, precum și Asociația pentru Turism Bucovina promovează și încurajează practicarea turismului cultural. La fel ca și agențiile de turism, CNIPT și APT consideră că promovarea este cea mai bună cale de a stimula practicarea turismului cultural.

Dată fiind multitudinea de obiective culturale din județul Suceava, turismul cultural reprezintă unul dintre cele mai importante tipuri de turism. CNIPT Suceava promovează turismul cultural la diferitele târguri și manifestări cu caracter turistic la care ia parte, prin intermediul materialelor de promovare turistică. Având în vedere specificul organizației, majoritatea acțiunilor de promovare, cum ar fi participarea la târgurile de turism la nivel național și internațional, includ și aspecte ce vizează turismul cultural în Bucovina.

Se dorește și se încearcă o tot mai bună promovare a turismului, deoarece, fără promovare, încet, încet se pierd tradițiile, obiceiurile, cultura. Ar fi păcat, pentru că Bucovina este un colț de rai. La fel și alte zone ale țării noastre. Toate trebuie cunoscute și promovate cât mai mult posibil. Dacă noi nu ne ajutăm țara și pe noi, ca popor, nimeni altcineva nu o va face în locul nostru.

8.6. Propuneri

Agențiile de turism din județul Suceava ar trebui să conceapă și să promoveze produse turistice de tip cultural proprii, devenind agenții turoperatoare în adevăratul sens al cuvântului. În acest sens, este de recomandat ca agențiile de turism din județele Suceava, Maramureș, Neamț, Botoșani și din regiunea Cernăuți să colaboreze în vederea conceperii și realizării de circuite integrate, în componența cărora să intre obiectivele turistice din toate aceste regiuni. Având în vedere că turismul cultural are caracter de tip tranzit și implică în general o durată medie de sejur foarte scurtă, se recomandă includerea în cadrul aceluiași circuit a unor atracții de tip cultural, dar și a unor oferte de turism balnear, de sporturi de iarnă, rural sau activ.

Turismul cultural, mai ales în județul Suceava, are foarte mare nevoie de promovare. Avem atât de multe atracții turistice, dar ele nefiind promovate, nu vom reuși să ne dezvoltăm în privința turismului cultural. Oricum, în ultimii ani, turismul cultural a luat amploare, oamenii au început să fie interesați, încet, încet, de ceea ce ține de cultură.

O propunere cu privire la promovarea turismului în Bucovina constă în amplasarea unor puncte de informare turistică (info-desk-uri semnalizate printr-un indicator cu internaționalul ”I” deja cunoscut) în cadrul unităților de cazare. Aici, turiștii pot afla informații despre atracțiile zonei, calendarul evenimentelor culturale (festivaluri, târguri meșteșugărești, obiceiuri populare), destinații, unități de cazare, masă, agrement, tratament, muzee, centre culturale etc. Tot aici pot fi expuse produse specifice, locale/regionale, de artă populară: ceramică, ouă încondeiate, măști populare, linguri de lemn și alte obiecte de artizanat, care să fie și comercializate.

Un instrument promoțional modern, având un impact deosebit asupra potențialilor turiști îl reprezintă enciclopedia multimedia “Zidit de om, creat de Dumnezeu” realizată de Societatea Științifică Cygnus – Centru UNESCO și Arhiepiscopia Sucevei, care prezintă 26 de monumente de artă religioasă (11 mănăstiri și 15 biserici) din Nordul Moldovei într-o formă accesibilă și atractivă.

Vom fi cu adevărat valoroși și vom avea o zonă dezvoltată din punct de vedere al turismului, dacă vom ști să punem în valoare tot ce avem.

Bibliografie

Alan Clarke, Clarke, A. (2000) ‘The power to define: meanings and values in cultural tourism’ in Robinson, M. et al (eds.) (2000) Reflections on International Tourism: Expressions of Culture, Identity and Meaning in Tourism (Business Education Publishing)

Bruce David and Rotariu Ilie, European Cultural Tourism, Past Present and Future, Lectures from The ATLAS Winter University, Sibiu, Romania, January 2007,

Bucur Sabo Mariana, Marketing Turistic, Editura Irecson, București, 2006

Greg Richards, Cultural Tourism in Europe, CABI, Wallingford, 1996

Istrate I., Glăvan V., Turismul cultural în România – liant al spiritualității românești de pretutindeni, Tribuna economică nr.5/1994.

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2004

Monoranu, Octav, Suceava, Mic îndreptar turistic, Editura Sport-Turism, București, 1999

Nedelea, M.O., Nedelea, A.M., Studii interdisciplinare, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2013

Nedelea, A.M., Politici de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2003

Neguț Silviu, Geografia Turismului, Editura Meteor Press,București 2007

Nistoreanu Puiu, Turism rural-tratat, Editura C.H. Beck , București, 2010

Ortega Maria Luisa Gonzalez, Managing Heritage Tourism: challenges for the management of urban heritage cities and attractions, Universite de la Savoie, Chambery, France, 2002

Stănciulescu, Gabriela, Jugănaru, Ion Dănuț, Animația și Animatorul în turism,Editura Uranus, București,

Tigu, G. (coord.), Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Ed. Uranus, București, 2003

*** Le tourisme culturel en Europe, Commision des Communautés Européennes, Luxemburg, 1993

www.activtravel.ro

www.ec.europa.eu

www.ecoforumjournal.ro

www.escape-travel.ro

www.fmct.ro

www.revistadeturism.ro

www.sprebucovina.ro

www.tourisminbucovina.ro

IV. TURISMUL SOCIAL

Mihaela Rusu

Conform articolului 24 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948, „orice persoană are dreptul la odihnă și recreație, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă și la concedii periodice plătite”.

Cu siguranță însă, recunoașterea unui drept nu înseamnă neapărat și aplicarea acestuia. Dimensiunea atinsă de fenomenul turistic nu poate disimula faptul că vaste sectoare ale populației sunt încă departe de a dispune de venitul necesar pentru achiziția altor bunuri decât cele esențiale.

În aceste condiții se ridică următoarea întrebare: Care este soluția de punere în aplicare a dreptului tuturor la vacanță? Răspunsul se află în chiar tematica acestui capitol: turismul social.

Principalul obiectiv al tuturor initiațivelor de dezvoltare a turismului trebuie să fie realizarea deplină a potențialului individual al fiecăruia, atât ca persoană, cât și ca cetățean. Acest obiectiv care se referă la facilitarea accesului tuturor la turism – inclusiv al familiilor, tinerilor și al persoanelor în vârstă – înseamnă, în mod absolut necesar, ca cei care și-l asumă să lupte împotriva inechității având în vedere excluderea diferențelor culturale, pe cei cu posibilități limitate sau persoanele care trăiesc în țări în curs de dezvoltare. În acest scop trebuie identificate și implementate măsuri specifice cum ar fi: definirea politicilor sociale în turism, crearea și dezvoltarea infrastructurii specifice, punerea la punct a unui sistem de facilități pentru cei dezavantajați, calificarea și perfecționarea continuă a personalului din turism etc.

1. Delimitări conceptuale privind turismul social

1.1. Conceptul de turism social

Apariția termenului turism social este localizată în Europa democratică de după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Ezitând între turism popular și turism pentru toți, fondatorii au ales un termen care poate fi tradus simplu în majoritatea limbilor lumii și care corespunde unei vocații sociale.

O definiție a turismului social a fost dată de profesorul dr. W. Hunziker: “acel turism care se caracterizează prin faptul că este practicat de cercuri cu putere de cumpărare mică și că este facilitat prin prestații cu totul speciale, ușor de recunoscut ca atare”.

După o altă precizare a profesorului dr. W. Hunziker, turismul social nu trebuie identificat cu turismul de masă, deoarece turiștii sunt recrutați din categoriile de populație care dispun de venituri modeste; se diferențiază de turismul de masă prin faptul că se adresează unor pături determinate de populație, ale căror călătorii în scopuri turistice (pentru odihnă, tratamente balneomedicale etc.) sunt finanțate, parțial sau uneori chiar integral, de sindicate, de casele de asigurări sociale etc., prin măsuri sociale.

Astfel, turismul social este rezultatul ofertării de servicii turistice unor categorii sociale, ca urmare a politicilor interne din anumite țări, a acțiunilor și demersurilor asociațiilor profesionale, sindicale sau de altă natură.

O altă definiție se poate găsi în Statutul Biroului Internațional de Turism Social (BITS), fondat la 7 iunie 1963 la Bruxelles datorită eforturilor comisarului belgian al turismului din acei ani, Arthur Haulot.

În statutul adoptat în cadrul Adunării Generale BITS din 15 mai 2002, cu ocazia Congresului Mondial al Turismului Social desfășurat în Mexic, se precizează: „prin turism social BITS înțelege ansamblul raporturilor și fenomenelor ce rezultă din participarea la turism, și în particular din participarea la turism a păturilor sociale cu venituri modeste – participare posibilă sau facilitată datorită unor măsuri cu caracter social bine definit”.

Turismul social se vrea la îndemâna tuturor și dă posibilitatea celor care nu au întotdeauna mijloacele materiale și intelectuale, de a participa la o călătorie sau la un sejur de vacanță în cele mai bune condiții financiare, tehnice, psihologice și culturale.

Conform unei definiții mai operaționale, este vorba de un concept care se referă la programe și acțiuni ce urmăresc să aplice dreptul la vacanțe și accesibilitatea la turism pentru toate grupurile populației, în special pentru tineri, familii, pensionari, persoane cu nevoi speciale și persoane cu venituri modeste, dar, în același timp, vizează și calitatea relației dintre turiști și comunitățile gazdă.

Este vorba, printre altele, de centre de vacanță, sate de vacanță pentru familii, hosteluri pentru tineret, excursii rurale, călătorii educative pentru tineri, sejururi lingvistice etc.

Este vorba și despre amenajările care contribuie la accesibilizarea activităților în aer liber (piste de ciclism, alei pentru plimbări…) și la creșterea democratizării teritoriului în scopuri recreativo – turistice.

Se includ, de asemenea, în cadrul turismului social, măsurile luate de guvernele diferitelor țări pentru a încuraja plecarea în vacanțe și care sunt rezultatul luptelor duse de sindicate, de asociații, de grupări comunitare.

Mai recent, conceptul de turism social integrează mai clar problemele de echitate și de solidaritate față de comunitățile gazdă. Accesibilitatea turismului nu îi privește doar pe turiști, ci și pe cei vizitați, care trebuie să aibă acces la propriile resurse turistice și la beneficiile de pe urma turismului.

Introducând o relație de solidaritate între turiști și populația gazdă și având ca obiectiv dezvoltarea durabilă, turismul social se opune total unui turism de masă invadator și jefuitor de resurse. Este vorba despre un turism durabil și responsabil pentru toți și al tuturor, care este o parte activă a globalizării economice, capabil să armonizeze eficiența economică cu dreptatea socială și respectul față de mediu.

În limba română, expresia „turism social” descrie călătoriile cu preț redus, organizate în general în extrasezon și având ca țintă persoanele cu venituri modeste. În franceză, engleză sau germană, tourisme social, welfare tourism sau Sozialtourismus au ajuns să desemneze o pervertire a libertății de circulație.

Turismul social reprezintă o realitate activă și dinamică, o realitate capabilă să promoveze dreptul la vacanță, respectul și dezvoltarea proprietății culturale și de mediu, precum și creșterea economică și socială a comunităților locale.

1.2. Istoric

Mult timp, turismul a fost o activitate rezervată unei elite care dispunea de timp și de bani. Deschiderea acestei activități către populația întreagă s-a produs odată cu creșterea veniturilor în cursul secolului XX, dar turismul social a progresat doar prin adoptarea legilor sociale. De exemplu, în Franța, prin guvernarea Frontului Popular din 1936, care a recunoscut muncitorilor dreptul la vacanțe. În lume s-a întâmplat acest lucru tot în 1936, când a fost adoptată pe plan internațional o Convenție a Organizației Internaționale a Muncii pe principiul concediilor plătite.

De fapt, la întrebarea dacă a existat cu adevărat un turism social înainte de 1936, răspunsul este ambiguu: da, căci anumite persoane au putut descoperi formula echipamentelor colective, cel mai bine adaptate din punct de vedere financiar începuturilor sociale; nu, în măsura în care doar o minoritate infimă a profitat și lupta pentru vacanțe nu a reprezentat esențialul mișcărilor populare. Istoria turismului social, care acoperă mai puțin de un secol, dovedește această ambiguitate.

Până spre anul 1850 timpul de lucru putea atinge 14 ore/zi și, deseori, duminica era zi lucrătoare. Una din principalele câștiguri sindicaliste a fost diminuarea orarului și timpului de lucru. Primele forme ale turismului social s-au organizat sub impulsul asociațiilor cu caracter socio-educativ. Astfel au fost create Clubul Alpin Britanic (1857), Clubul Alpin Austriac (1862), Clubul Alpin Francez (1874), primele colonii de vacanță (1875), primele case familiale de vacanță (1890), mișcarea Prietenii Naturii la Viena (1895), primele hanuri pentru tineret în Germania (1900). Aceste organizații au fost îndeosebi, la crearea lor, mișcări ale amatorilor de plimbări pe jos și de călătorii în jurul orașelor unde locuiau.

În Marea Britanie, ca urmare a sărăcirii aristrocației, se găsea o importantă ofertă de proprietăți bine întreținute, datând din vremea feudalității și înconjurate de mari parcuri ale căror prețuri scădeau mereu, până ajungeau a nu mai reprezenta în ansamblu decât valoarea funciară. De aceea, câteva organizații, în mod deosebit Asociația Cooperativă a Vacanțelor și sindicatele, nu au vrut să piardă această ocazie și au achiziționat aceste proprietăți făcând din ele case familiale de vacanță.

În Europa de Est începutul turismului social a fost mai dificil din cauza importantei populații rurale și a insuficienței veniturilor claselor muncitoare urbane. Au existat totuși câteva mișcări. De exsemplu, Sokhlos cehoslovace numărau în ajunul primului război mondial 800.000 de membri, din care o cincime era interesată de plimbările în aer liber și de călătorii, putându-se instala în 20 de foișoare, 24 de castele și 800 de hanuri și cabane ale asociaților.

În schimb, în Statele Unite și în Canada, mișcările populare au fost mai puțin active, recuperate prompt de către organizațiile comerciale. A fost și cazul campingului. Totuși asociațiile au utilizat, mai ales în est, numeroasele refugii construite în parcurile naționale.

Până după primul război mondial, afacerile turistice țineau aproape exclusiv de domeniul privat. Puțin câte puțin, și statele au început să joace un rol important, variabil în funcție de fiecare țară, de regimul politic și de mentalitățile populațiilor. Prima mare inițiativă în acest domeniu a fost legislația asupra concediilor plătite, care se află la originea turismului social.

Obiceiul de a acorda vacanțe funcționarilor și angajaților sectorului public era constituit în anumite țări europene în secolul al XIX-lea. El începuse a fi urmat, la începutul secolului al XX-lea, de un anumit număr de angajatori privați, pe o scară foarte restrânsă. Aceste măsuri au condus la adoptarea unei legislații asupra concediilor, aplicabilă anumitor categorii de muncitori, precum ucenicilor, femeilor, angajaților și personalului magazinelor. Primele texte care dădeau dreptul muncitorilor în general, fără distincții pe categorii, la un concediu plătit anual nu au apărut decât după 1920, când, la câtva timp după crearea sa, Biroul Internațional al Muncii a organizat primul Congres Internațional asupra Timpului Liber al Muncitorilor. Recomandările acestui Congres impuneau necesitatea de a organiza timpul liber ca un corolar al diminuării timpului de lucru.

Sub impulsul reprezentanților săi sindicaliști, Biroul Internațional al Muncii a determinat Organizația Internațională a Muncii să adopte o primă convenție care avea să servească drept suport mișcărilor sociale în favoarea concediilor plătite, deci a turismului social.

Convenția numărul 52 asupra concediilor plătite a fost un instrument inovator pe plan internațional prin care s-au stabilit norme avansate asupra practicii din acea epocă, de vreme ce, în 1936, doar 14 țări aveau o legislație generală asupra concediilor plătite. Această convenție a fost ratificată de peste 40 de state și de 20 de alte teritorii. Ea se referă mai ales la țările industrializate și mai puțin la țările în curs de dezvoltare. Aplicabilă unui larg evantai de antreprize, instituții private și publice unde se practică activități comerciale și industriale, această convenție, care prevedea un concediu cu o durată minimă de șase zile lucrătoare, a făcut să progreseze conceptul de turism și de vacanță (concediu) în gândirea muncitorilor, determinând apariția cererii pentru călătorii și amenajări turistice din partea acestora.

Dar, chiar și în condițiile existenței concediilor plătite, pentru o mare majoritate plecarea în vacanță era încă imposibilă. Industria turismului existentă la acea oră era îndreptată către furnizarea serviciilor de lux pentru turiștii bogați, și nu pentru masele cu bugete foarte limitate. Pentru acestea din urmă transportul și cazarea pur și simplu nu existau. Cei care își permiteau să profite de noul lor drept la concedii plătite mergeau doar în excursii de o zi sau stăteau la rude.

Orice mișcare a guvernelor europene către o mai mare deschidere a turismului către cetățenii obișnuiți a fost întreruptă de izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial. Dar chiar și așa, avântul către o mai mare democratizare a turismului nu a fost uitat; această cauză a fost întărită de impactul general de democratizare pe care l-a avut războiul în Europa. După război, odată cu avansarea industrializării și creșterea urbanizării, nevoia unei pauze departe de muncă și de viața de zi cu zi a devenit și mai impetuoasă.

Consecutiv, în multe țări europene, anii ’40 și ’50 au fost martorii unei mari explozii de activități destinate să facă turismul mai accesibil pentru toți. Aceste activități au determinat modelul de bază pentru ajutorarea persoanelor în vederea plecării în vacanță, model folosit și astăzi în Europa. El se adresa nu numai celor care erau forțați să rămână acasă din cauza lipsei resurselor financiare (muncitori cu salarii mici, pensionari), ci și celor care își luau cu greu o vacanță, din motive practice (persoane cu deficiențe, familii cu copii mici, care, cel mai adesea, nu primeau cazare în hoteluri acum 30 de ani).

Modelul apărut cuprindea două părți complementare :

1. Acțiuni ale statului, cât și ale autorităților locale pentru a promova dezvoltarea turismului social. Acestea îmbrăcau două forme :

asistență financiară acordată direct familiilor sau indivizilor (în unele țări, sub formă de “vouchere” pentru vacanță),

granturi acordate organizațiilor pentru a le susține în construirea unor stabilimente turistice speciale, cu servicii disponibile la prețuri avantajoase.

Această metodă de finanțare a turismului social este utilizată și astăzi. În Franța, Belgia și Germania, statul acordă asistență directă atât indivizilor, cât și organizațiilor pentru a le ajuta în construirea stabilimentelor. În Grecia, de exemplu, statul ajută doar indivizii, în timp ce în țări ca Italia sunt disponibile surse financiare doar pentru investiții în amenajări.

În cele mai multe cazuri, motivația statului în a subvenționa turismul social este dublă: permiterea mai multor persoane să plece în vacanță și relansarea economică în regiunile țării aflate în declin – adesea zone rurale și zone montane.

O condiție frecventă pentru subvenționarea construirii unor stabilimente turistice era situarea acestora în regiuni depopulate sau asistate economic. În acest fel, turismul social a fost utilizat ca instrument de stimulare a economiei anumitor regiuni prin crearea de locuri de muncă pentru localnici și prin atragerea profitului de pe urma utilizării serviciilor oferite de turismul social.

2. Dezvoltarea în sine a mișcării turismului social. Aceasta a fost o mișcare formată de grupuri cooperatiste, organizații de întrajutorare, uniuni de comerț și alte asociații (grupuri de tineri, biserici etc.) care au muncit pentru crearea unor oportunități de plecare în vacanță pentru propriii membri. Aceste organizații acționau fie ca tour operatori non-profit, negociind prețuri avantajoase de transport și cazare pentru membrii lor, fie ca manageri ai stabilimentelor de turism social ai căror proprietari erau sau pe care le închiriau.

Acest mix al asistenței financiare publice și a eforturilor mișcării turismului social a dus la creșterea ratei plecărilor în vacanță în cele mai multe țări ale Europei după cel de al Doilea Război Mondial.

Țările Blocului Estic, cu o economie planificată, au fost un caz special. În lipsa unor întreprinderi private, tot turismul era controlat de stat, cu vacanțe cel mai adesea oferite de stat muncitorilor merituoși și familiilor acestora. Practic tot turismul domestic din țări ca Polonia sau Ungaria poate fi considerat turism social, deoarece era controlat de stat și furnizat populației la prețuri avantajoase.

1.3. Caracteristici

Subordonarea timpului liber și a turismului nevoilor umane este permanent urmărită de turismul social, al cărui obiectiv principal a fost dintotdeauna accesul la oportunitățile de a călători și de a petrece timpul liber pentru toți.

Care sunt caracteristicile care diferențiază turismul social de sectorul social? La această întrebare era mai ușor de răspuns cu 30 de ani în urmă, când turismul social avea o identitate mai clar diferențiată de produsele oferite de sectorul comercial.

Schimbările preferințelor clientelei au influențat atât turismul social, cât și sectorul comercial, în multe cazuri erodând diferențele dintre acestea două.

Cu toate acestea, filosofia de bază a supraviețuit, chiar dacă în multe cazuri într-o formă modificată, și continuă să ofere turismului social caracteristici distinctive. Între acestea, trei dintre cele mai importante sunt următoarele:

1. Amenajări comune: în satele de vacanță, centre, etc. multe facilități sunt de natură comună – de exemplu sala de mese, camerele pentru televizor și dormitoarele. Activitățile de agrement tind, de asemenea, să fie planificate pentru grupuri de turiști.

Inițial, acest accent pe comun opus individualului – avea două obiective: reducerea costurilor și crearea unui sentiment de solidaritate de grup printre clienți. Mai recent, acest caracter s-a restrâns, întrucât facilitățile turismului social răspund și dorințelor clienților în căutare de intimitate și independență. De aceea se observă o tendință în creștere de echipare a camerelor din centrele de vacanță, de exemplu, cu facilități individuale de preparare a hranei.

2. Activități: majoritatea vacanțelor și sejururilor de turism social oferă o diversitate de activități, conduse de un organizator sau animator. Deși, astăzi, aceasta este o caracteristică și a anumitor pachete turistice comerciale, diferența constă în faptul că, în turismul social, asemenea activități reprezintă o parte esențială a pachetului și nu sunt plătite în plus.

3. Sensibilitate față de mediu: reprezentând o formă timpurie de turism responsabil, turismul social a fost caracterizat drept respectând mediul local, atât natural, cât și uman. Clădirile sunt construite în armonie cu împrejurimile, utilizând materiale și stiluri arhitectonice locale, se fac eforturi pentru a integra vizitatorii printre locuitorii zonei (de exemplu, prin vizite la atelierele meșteșugărești locale) și se acordă o atenție specială preluării de către comunitățile locale a beneficiilor de pe urma fluxului de turiști, materializate în locuri de muncă, afaceri pentru magazinele locale etc.

În general, sectorul comercial a adoptat rapid multe metode de lucru și caracteristici ale turismului social. În multe privințe, asociațiile care ofereau vacanțe subvenționate membrilor lor, la începuturile turismului social, au fost niște pionieri. Acestea au introdus în industria turismului multe structuri care acum sunt luate de bune în sectorul comercial, dar care, acum 40 de ani, erau practic necunoscute.

Rolul inovativ al asociațiilor de turism social este subliniat de autorii francezi Pasqualini și Jacquel în cartea lor Tourismes, în care dau trei exemple de acest gen:

1. Centre și sate de vacanță: satele de vacanță construite de către primele asociații de turism social din Europa au deschis calea noilor formule tip club de mare succes, exemplar reprezentate de compania franceză Club Méditerranée. Club Med și-a început existența ca organizație non profit de turism social.

2. Vânzări directe: asociațiile de turism social au fost primele care au utilizat metoda vânzării vacanțelor către public, deoarece, în țări precum Franța, conform legislației, fiind asociații și nu tour operatori, nu puteau să utilizeze rețeaua agențiilor de turism pentru a-și vinde produsele. Asociațiile erau deci obligate să își formeze propria piață de desfacere pentru a-și vinde programele de vacanțe și călătorii.

3. Activități: furnizarea de activități organizate pentru clienți își are de asemenea originile în mișcarea turismului social. Acum o trăsătură obișnuită a centrelor de vacanță și a vacanțelor de tip club, activitățile organizate erau oferite la început ca element esențial al satelor de vacanță de turism social.

În condițiile dezvoltării economice deosebit de rapide se creează treptat premise ca raportul timp de muncă-timp liber să se modifice în favoarea timpului liber.

Specialiștii au identificat patru categorii de timp liber, care generează patru categorii de recreere și turism, și anume:

diminuarea zilei de muncă de la 12 – 14 ore la începutul secolului, la 8 ore în prezent, fapt care favorizează evadarea cotidiană din marile aglomerări urbane;

Tabel 1. Orele lucrate și zilele plătite de concediu anual în câteva țări

Sursa: Nicolas Bérubé, Conditions de travail: que font les autres pays?, Elle-Québec, 2002, nr.157, p. 104

reducerea duratei săptămânale a muncii în țările dezvoltate de la 6 la 5 zile, realitate care dă naștere la ceea ce numim concediu de sfârșit de săptămână, cu o durată de 1- 2 zile;

reducerea numărului anual al săptămânilor de muncă, efect al instituționalizării, generalizării și apoi creșterii duratei concediului anual plătit;

creșterea duratei școlarizării și formării profesionale, precum și retragerea precoce din viața activă, concomitent cu creșterea duratei medii a vieții, care au redus la mai puțin de jumătate durata vieții active, în cadrul duratei medii de viață în secolul precedent.

Trebuie însă subliniat că, mărirea timpului liber nu duce în mod automat la creșterea timpului afectat activităților recreative, acestea din urmă fiind condiționate de multe alte cerințe, cea mai importantă fiind, așa cum am văzut, posibilitatea financiară.

Turismul social rezolvă problema utilizării timpului liber disponibil sub forma unor activități cât mai diversificate și mai eficiente atât pentru individ, cât și pentru societate în ansamblul ei. El are drept scop să permită fiecăruia să-și dezvolte personalitatea, gusturile și de a-i înțelege mai bine pe ceilalți. Este vorba de o educație permanentă prin intermediul activităților din timpul liber, neseparată de preocupările de serviciu – în mod contrar cluburilor comerciale care promovează o animație de relaxare și odihnă fondată pe ruptura cu timpul și spațiul serviciului: plecați în vacanță și uitați de restul… În turismul social omul este din ce în ce mai puțin spectator și din ce în ce mai mult actor, factorul mobilizator al său fiind, în primul rând, mai buna cunoaștere și înțelegere între popoare.

Desigur, în primii ani ai eforturilor de ridicare, de maturizare a acestei activități, în funcție și de posibilitățile existente, au fost oferite oamenilor muncii, familiilor lor și altor categorii mai ales condiții elementare, minime: găzduire și hrană în principal, dar care, în orice caz, marcau un progres față de perioada anterioară. Pe măsură ce dezvoltarea economico-socială a permis, în pas cu creșterea permanentă a standardului de viață și a nivelului de civilizație, a avut loc și o reajustare și o adaptare a obiectivelor și cerințelor turismului social.

Astăzi nu se mai poate vorbi despre o etichetare a serviciilor turismului social ca servicii inferioare din punct de vedere calitativ.

Atât conceptul, cât și conținutul turismului social au fost caracterizate de un puternic dinamism în ultimii ani, lucru care poate fi explicat prin faptul că operatorii din domeniul turismului social care au dat ascultare consumatorilor într-o mai mare măsura sunt cei care au reușit mai bine și mai oportun să dimensioneze noile tendințe ale turismului social printr-o interpretare corectă a așteptărilor tinerilor turiști, a persoanelor în vârstă și a familiilor.

2. Evoluția statutului turismului social

2.1. Crearea Biroului Internațional al Turismului Social

La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, conștientizarea nevoilor populațiilor în materie de vacanțe și de timp liber va da naștere, în întrega lume, dar mai ales în Europa, la numeroase asociații, organizații sindicaliste, mișcări familiale sau de tineret, organizații confesionale sau laice. Pe măsura descoperirii de noi nevoi, parteneri din ce în ce mai diverși vor participa la dezvoltarea turismului social: asociații fără scop lucrativ, comitete de antrepriză, municipalități, case de alocații familiale, case de pensie, mișcări de tineret, sindicate, cooperative, organizații agricole și rurale, diverse administrații. Acestea au simțit rapid nevoia de a se regrupa și de a forma o federație la nivel național, apoi la nivel internațional, accelerând astfel o mișcare ce se formase încă de la începutul secolului și care se fonda în prezent pe principii înscrise în diverse instrumente internaționale, precum Declarația Universală a Drepturilor Omului, sau instrumente regionale, precum Charta Socială Europeană.

Primele federații internaționale s-au constituit în jurul unei activități. Este exemplul Federației Internaționale de Camping și Caravaning (FICC), al cărei sediu este la Bruxelles și care grupează 56 de federații și cluburi din 32 de țări. Bazele acestei federații au fost puse în cadrul Întrunirii de la Saxenheim, în Olanda, în 1932, la inițiativa Clubului de Camping al Marii Britanii. În anul 1933, federația cuprindea 16 cluburi din 7 țări.

După 1950 s-au constituit adevăratele Federații de Turism Social. Acestea au fost, la început, Federația Internațională a Organismelor de Turism Social și Federația Internațională a Birourilor de Călătorie pentru Tineret. Prima, a cărei siglă era IFPTO, după denumirea în engleză: International Federation of Popular Travel Organizations, a fost creată la Helsinki în 1950, având sediul la Bruxelles. Rolul său era de a coordona munca întreprinsă de asociații din 20 de țări membre, de a le reprezenta pe plan internațional și de a organiza călătorii de studiu și schimburi între membrii asociațiilor. Conferința sa avea loc la fiecare doi ani. De fapt, ea era influențată de către organizațiile provenite din marile centre sindicale social-democratice din Suedia (Lands Organisationen – LO) și din Germania (DeutscherGewerKschafts Bund – DGB) care aparțin de CISL (Confédération Internationale des Syndicats Libres – Confederația internațională a Sindicatelor Libere). După 1980, această federație s-a lărgit mai departe de Europa: Coop Travel-USA, Vacances Famille de Quebec Histours și Coop Travel Service-Japan.

Cea de a doua federație, FIYTO ( Federation of International Youth Travel Organization), a traversat o istorie lungă și fascinantă de la întrunirea inaugurală din septembrie 1950, ținută la Cannes, în Franța. Cei 15 participanți de atunci și-au propus inițial să activeze la nivel european, dar, începând cu anul 1973, când Secretariatul s-a mutat la Copenhaga, FIYTO a devenit o organizație globală și a început să își desfășoare conferințele anuale și în afara Europei. Astăzi FIYTO continuă să se dezvolte și are mai mult de 450 de membri din peste 80 de țări, recunoscută fiind drept important partener de către OMT.

Misiunea principală a FIYTO o reprezintă promovarea călătoriilor internaționale ale tinerilor. Printre principiile recunoscute de Federație sunt: democrația, libertatea, drepturile omului și respectul față de natură. Sunt interzise propaganda politică sau religioasă, precum și discriminarea de orice fel: etnică, rasială, de sex sau religie.

În 1956, 17 organizații și servicii naționale ale timpului liber din Europa Occidentală au decis să creeze, la Bruxelles, Federația Internațională a Turismului Social, cu rolul de a efectua studii comune asupra problemei privind turismul social. Pentru a încuraja activitatea cu caracter turistic pentru tineri, s-a decis crearea, în 1961, la Viena a Biroului Internațional pentru Turismul și Mobilitatea Tinerilor (BITEJ – Bureau International pour le Tourisme et les Echanges de la Jeunesse), cu sediul la Budapesta. Membrii săi erau asociațiile naționale care se ocupau de turism și de schimburile dintre tineri în aproape 30 de țări. Deviza sa era: “Turismul, pașaport pentru pace și prietenie”.

În fine, Federația Mondială a Sindicatelor (WFTU – The World Federation of Trade Unions), fondată la Paris pe 3 octombrie 1945, a creat în interiorul său un Comitet Sindical Internațional al Turismului Social și al Timpului Liber. Acesta a adoptat, în cadrul unui Congres Sindical Mondial, ținut în 1973 la Varna, o rezoluție esențială asupra turismului social și a timpului liber, fixând următoarele obiective:

reducerea timpului de lucru și obținerea de timp liber și de concedii plătite în vederea relaxării/destinderii, repaosului și recuperării forțelor, precum și măsuri privind crearea condițiilor materiale necesare îndeplinirii acestor obiective,

amenajarea teritoriului pe baza unei concepții globale cu scopul de a preveni degradarea mediului natural,

dezvoltarea pe plan național și internațional a legăturilor de cooperare cu organizațiile care practică activități de turism, de timp liber și cultură cu final nonlucrativ,

promovarea turismului pentru tineri și pentru vârsta a III-a,

obținerea de mijloace și facilități necesare numărului mare de lucrători care urmează stagii și sesiuni de formare pentru a deveni gestionari și organizatori în realizarea vacanțelor colective.

Aceste mișcări au avut însă un răsunet limitat. Fără îndoială, turismul social era deja studiat: nu mai puțin de trei mari congrese internaționale ale turismului social au avut loc, primul în 1956 la Berna, al doilea în 1959 la Viena și al treilea în 1962 la Milano. Dar se simțea lipsa unui forum internaționl. De aceea, pe 7 iunie 1963 a fost fondat Biroul Internațional al Turismului Social (BITS), la Bruxelles, de către Arthur Haulot.

BITS este o organizație internațională nonprofit creată pentru a promova accesul unui număr cât mai mare la vacanțe și turism și pentru a încuraja crearea mijloacelor necesare implementării acestui obiectiv alături de cei care împărtășesc această responsabilitate: statele, operatorii și actorii sociali.

Acțiunile BITS iau forma:

difuzării informațiilor prin intermediul website-ului www.bits-int.org, al revistei trimestriale “Le Tourisme Social Dans Le Monde” (Anexa nr.1) și printr-un buletin informativ electronic, lunar;

participării la cercetări, proiecte de cooperare și misiuni de expertiză;

organizării Congresului Mondial o dată la fiecare 2 ani,

organizării de seminarii și workshop-uri menite să stimuleze oportunitățile de afaceri între membri și parteneri.

BITS este membru OMT (Organizația Mondială a Turismului), FIYTO (Federația Internațională a Organizațiilor de Turism pentru Tineret) și colaborează cu UNESCO (Organizația Educațională, Științifică și Culturală a Națiunilor Unite). De asemenea, are încheiate parteneriate cu IAST (Asociația Internațională pentru Turism Social) și TICA (Asociația Internațională a Cooperativelor de Turism).

Printre membrii BITS se numără organizații publice și private, organizații cu scop lucrativ și organizații nonprofit, precum și asociații de turism, centre de vacanță, hosteluri pentru tineret, agenții și operatori, uniuni de comerț, cooperative, ONG-uri, instituții de training și organizații turistice oficiale, toți exercitând o activitate în beneficiul turismului social.

Principalele componente ale organizării BITS sunt:

Adunarea Generală care se reunește la fiecare 2 ani, cu prilejul Congresului Mondial al Turismului Social,

Comitetul de Conducere ales pentru un mandat de 4 ani,

Comitetul Executiv a cărui sarcină este să implementeze deciziile Comitetului de Conducere,

Secretariatul ale cărui sedii centrale sunt în Bruxelles.

Pentru a răspunde mai eficient nevoilor membrilor săi, BITS a înființat un Secretariat pentru America (BITS America), cu sediul în Montreal, și o Comisie Europeană pentru Turism Social (CETS). Aceasta din urmă are următoarele atribuții principale:

să stabilească o intermediere unică și calificată cu instituțiile europene în domeniul turismului social,

să studieze și să difuzeze tendințele politicilor sociale în domeniul turismului în Europa,

să dezvolte și să sprijine orice inițiativă în vederea extinderii prezenței BITS în Estul și Nordul Europei, inclusiv în țările aplicante pentru UE,

să dezvolte și să participe la proiecte adresate UE, bazându-se pe experiența și propunerile membrilor săi,

să încurajeze interacțiunea membrilor și partenerilor BITS, interesați de promovarea produselor și serviciilor lor pe piețe specializate.

Pentru a-și întări acțiunile în Europa, BITS a încheiat prin intermediul CETS, parteneriate cu diferite instituții. Astfel, are un acord de cooperare cu ETUC (Confederația Uniunilor Europene de Comerț), este membru al Consiliului European al Organizațiilor Voluntare și urmărește activitatea Comisiei Europene a OMT.

În prezent, BITS face pași mari spre a deveni un protagonist puternic în sectorul turismului, nu doar social, ci și durabil și solidar. Această afirmație este argumentată de intervențiile cruciale avute la Conferința “Turismul pentru toți” organizată în ianuarie 2006 la Bruxelles de către Comisia Europenă; la seminarul de la Vilnius, la care OMT a cerut părerea BITS apropo de tema “Turismul Social, o provocare pentru noua Europă”, precum și la Forumul Internațional al Turismului Solidar și Comerțului Echitabil din Chiapas (Mexic).

În plus, CESE (Comitetul Economic și Social al Europei) a cerut colaborarea BITS, în calitate de experți, pentru redactarea unui nou document privitor la turismul social, document publicat și difuzat celor mai importante instituții europene.

Acest document vine să completeze un întreg repertoriu privitor la turismul social. Bazele au fost puse prin Charta de la Viena – o declarație de o importanță fundamentală, prin care Biroul Internațional al Turismului Social a stabilit, acum 34 de ani, dimensiunile sociale, culturale, politice și economice ale turismului. Ca răspuns la aceasta, Organizația Mondială a Turismului a confirmat obiectivele turismului social prin Declarația de la Manila din 1980. A urmat o nouă chartă BITS, și anume Declarația de la Montreal din 1996, Codul Global de Etică pentru Turism iar, în 2006, cu ocazia Congresului Mondial al Turismului Social desfășurat în Aubagne, Franța, s-a semnat un amendament adus Declarației de la Montreal.

2.2. Charta de la Viena

Unul din actele cele mai importante ale BITS a fost, fără îndoială, decizia de a prezenta membrilor săi, cu ocazia Întrunirii Generale de la Viena din 16-18 octombrie 1972, o chartă pentru încurajarea acțiunilor lor naționale și internaționale. Această Chartă este considerată un document fundamental pentru apărarea principiilor turismului social. Ea cuprinde două părți: o analiză a turismului, fapt social fundamental al timpurilor noastre, și principii de acțiune.

Principiile de acțiune:

Turismul face parte integrantă din viața socială contemporană – din acest motiv accesul la turism trebuie să fie considerat un drept inalienabil al individului.

Turismul trebuie să răspundă dorinței de destindere fizică și psihică a omului și să-i furnizeze momente de împlinire individuală și familială.

Turismul trebuie conceput ca un mijloc privilegiat al maturației umane și ca o conștientizare a unității profunde a umanității de către fiecare persoană.

Turismul nu ar trebui să fie conceput ca un antidot al muncii, o evadare permisă justificată de o constrângere acceptată. Libertatea accesului la turism nu poate scoate societatea industrială din tendințele sale de alienare a individului. Lucrătorii nu trebuie să-și separe aspirațiile la bucuriile aduse de turism de acțiunea lor de umanizare a muncii și de respectul față de om, chiar și în rolul său de producător.

Dimensiunea atinsă de fenomenul turistic nu poate disimula faptul că vaste sectoare ale populației sunt încă departe de a dispune de venitul necesar pentru achiziționarea de bunuri, altele decât cele esențiale. Turismul pentru toți nu va deveni o realitate socială decât pe măsura transformării condițiilor de viață economică a maselor.

Turismul trebuie să fie și să rămână o afirmare a libertății individului. Această libertate nu trebuie să fie alienată de un cadru politic al Statului, nici de comercializarea exagerată a îndeletnicirilor plăcute, exploatarea fără rușine a nevoilor și încrederii publicului.

În acest scop, intervenția pluralistă a organismelor libere, participația directă a populației în diversele componente politice, sociale, economice și filosofice sunt necesare și trebuie să fie încurajate prin toate mijloacele posibile. Acestor organisme le revine sarcina de a continua efortul permanent de educație și de informare obiectivă a maselor interesate pentru a conserva turismului vocația umanistă care îi aparține.

Nicio politică socială nu va fi concepută separat de o politică a turismului care trebuie să rețină atenția tuturor guvernelor datorită avantajelor pe care le poate crea, atât pentru comunitate, cât și pentru individ. Aceasta implică de asemenea un ajutor din partea autorităților dat organismelor libere specializate în efortul direct pe care îl depun în materie de echipament material și uman, pentru amenajarea teritoriului și pentru ocrotirea bogățiilor turistice.

O asemenea politică nu ar trebui concepută fără intervenția organismelor reprezentative ale muncitorilor, a consumatorilor și a familiilor, pentru că ele sunt în măsură să exprime cel mai bine nevoile și voința maselor.

Locul ocupat în viața modernă de către prestatorii de servicii turistice, precum și calificările profesionale cerute de exercitarea activităților lor, impun în mod natural să se facă apel la colaborarea diverselor ramuri ale acestei industrii – transporturi, organizarea sejururilor și călătoriilor – pentru a permite îndeplinirea obiectivelor fixate.

Nicio politică socială a turismului nu ar trebui luată în considerare pe termen lung sau mediu, fără a fi înfruntată și rezolvată, cu prioritate absolută, problema eșalonării vacanțelor industriale și a concediilor școlare. Nici colectivitatea și nici responsabilii sociali și politici nu vor face față expansiunii previzibile de nevoi fără asigurarea, într-un timp cât mai scurt, a unei repartiții corecte, în timp și spațiu, a fluxurilor turistice existente și viitoare. În acest spirit, BITS se angajează să dezvolte cooperarea necesară cu organismele sindicale ale muncitorilor și ale patronilor, cu guvernele și celelalte instanțe implicate.

Având în vedere dimensiunile actuale ale tehnicii de transporturi, ameliorarea constantă a condițiilor de viață și creșterea nivelului de viață activă, o astfel de politică a turismului nu are sens decât dacă se prelungește la nivel internațional.

BITS intenționează să consacre toate eforturile necesare pentru punerea în aplicare a acestei acțiuni.

2.3. Declarația de la Manila

După crearea concediilor plătite se poate afirma că unul dintre cele mai marcante evenimente din istoria turismului îl constituie Conferința Mondială asupra Turismului de la Manila, 1980.

Până atunci turismul a făcut obiectul unei concepții marginale și restrictive care l-a constrâns, timp de mulți ani, la o serie de limitări, de distorsiuni în expansiunea sa, începând cu această concepție marginală bazată nu pe influența globală reală, ci numai pe aspectele internaționale ale mișcărilor turistice. Conferința de la Manila a scos la iveală potențialul real al turismului și a determinat recunoașterea acțiunii sale multiple în slujba omului, atât pe plan național, cât și internațional, în domeniile sociale, culturale, educative, politice și economice, pentru calitatea vieții omului.

Altfel spus, Conferința de la Manila a putut să afirme cu curaj că a venit momentul să abandonăm orice strategie limitată numai la efectele economice – pozitive sau negative – ale turismului, pentru a-l concepe global, plecând de la sursa sa și de la factorii care îi dau dimenisiunile sale totale. Iată conținutul documentului adoptat:

Conferința Mondială asupra Turismului

Care s-a ținut la Manila (Filipine) între 27 septembrie și 10 octombrie 1980, convocată de către Organizația Mondială a Turismului, cu participarea a 107 delegații de State și a 91 delegații de observatori, în scopul de a clarifica natura reală a turismului sub toate aspectele sale și rolul pe care turismul este chemat să-l joace într-o dinamică, obiect al unor profunde schimbări, precum și în scopul de a examina responsabilitățile Statelor în dezvoltarea și înflorirea turismului în societățile moderne ca activitate ce depășește domeniul pur economic al națiunilor și al popoarelor,

Considerând că turismul mondial poate să se dezvolte într-un climat de pace și de securitate a căror realizare depinde de eforturile concertate ale tuturor Statelor în vederea favorizării unei diminuări a încordării internaționale și a dezvoltării cooperării internaționale într-un spirit de prietenie, de respectare a drepturilor omului și de înțelegere reciprocă între state,

Convinsă că turismul mondial poate fi o forță vie în slujba păcii lumii și poate oferi o bază morală și intelectuală înțelegerii și interdependenței dintre națiuni,

Convinsă mai mult că turismul mondial este în măsură să contribuie la instaurarea unei noi ordini economice internaționale care va înlesni înlăturarea decalajului economic crescând dintre țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare și va asigura accelerarea într-un ritm susținut a dezvoltării și progresului în domeniul economic și social, în special în țările în curs de dezvoltare,

Conștientă de faptul că turismul nu poate lua avânt decât dacă este fondat pe echitate, pe egalitate, pe neamestec în treburile interne și pe cooperarea între toate Statele, indiferent de sistemele economice și sociale din care fac parte, și pentru că scopul său final este îmbunătățirea calității vieții și realizarea unor mai bune condiții de viață pentru toate popoarele, conform cerințelor demnității umane,

Găsește de cuviință, în acest spirit, să declare cele ce urmează:

Turismul se înțelege ca activitate esențială în viața națiunilor, datorită efectelor sale directe asupra sectoarelor sociale, culturale, educative și economice ale societăților naționale și asupra relațiilor lor internaționale pretutindeni în lume. Înflorirea sa este legată de dezvoltarea social-economică a națiunilor și depinde de accesul omului la odihnă creatoare și vacanță, precum și la libertatea sa de a călători, în cadrul timpului liber, căruia îi subliniază caracterul profund uman. Însuși existența și dezvoltarea sa sunt integral legate de o stare de pace trainică la care este chemat să contribuie în măsura posibilităților sale.

În pragul secolului XXI și în perspectiva problemelor cu care se confruntă omenirea, apare ca fiind oportun și necesar de a analiza faptul turistic, esențialmente în funcție de amploarea pe care a căpătat-o de când acordarea dreptului la concedii plătite muncitorilor l-a făcut să treacă din planul limitat al unei plăceri, accesibilă doar elitei, în planul general al vieții sociale și economice.

Aspirațiile turistice ale popoarelor interesate, inițiativa legislativă și instituțională a Statelor, acțiunea permanentă a organismelor asociative reprezentând diverse pături ale populației, aportul sectoarelor tehnice operative specializate au dat turismului modern un loc important în ansamblul activităților umane. Statele au recunoscut acest fapt și marea lor majoritate au încredințat Organizației Mondiale a Turismului grija de a veghea la dezvoltarea armonioasă și continuă a turismului în colaborare, în cazurile corespunzătoare, cu instituțiile specializate ale Națiunilor Unite și celelalte organizații internaționale în cauză.

Dreptul la folosirea timpului liber și în special dreptul la acces la vacanță și la libertatea călătoriei și turismului, consecință firească a dreptului la muncă, sunt recunoscute ca elemente de prosperitate ale persoanei umane de către Declarația Universală a drepturilor omului, precum și de către legislația a foarte numeroase State. Acest drept îi incumbă societății datoria de a crea pentru ansamblul cetățenilor cele mai bune condiții practice de acces efectiv și fără discriminare la acest tip de activitate. Un astfel de efort trebuie conceput în armonie cu prioritățile, instituțiile și tradițiile fiecărei țări în parte.

Constrângerile ce afectează dezvoltarea turismului sunt numeroase. Națiunile și grupurile de națiuni ar trebui să definească și să studieze aceste constrângeri pentru a putea adopta măsuri care să vizeze atenuarea influenței lor negative.

Partea turismului în economia națională și comerțul internațional face din acesta un indice de calitate al dezvoltării mondiale. Rolul său constant în activitatea economică națională, schimburile internaționale și echilibrul balanței de plăți îl situează printre principalele ramuri ale acivității economice mondiale.

În cadrul interior al fiecărei țări, turismul pe care îl practică membrii societății respective se traduce printr-o reechilibrare a economiei țării datorită redistribuirii venitului național, printr-un simț mai crescut al comunității de interes și prin desfășurarea de activități favorabile economiei generale a țării. Prin urmare, dezvoltarea turismului provenind din străinătate trebuie să fie însoțit de un efort similar pentru dezvoltarea turismului național.

Totuși, rentabilitatea economică a turismului, chiar dacă este reală și semnificativă, n-ar putea să constituie singurul criteriu de apreciere a încurajării pe care statele trebuie s-o aducă acestei activități. Dreptul la vacanță, deschiderea cetățeanului către cunoașterea propriului său mediu, creșterea conștiinței sale naționale și a solidarității care îl leagă de compatrioții săi, simțul apartenenței sale la o cultură și la un popor sunt tot atâtea motive imperioase de a-i favoriza, prin accesul la vacanță și călătorii, participarea sa la turismul național și internațional.

Importanța pe care milioane dintre contemporanii noștri o acordă turismului în folosirea timpului lor liber și în concepția lor despre calitatea vieții face din turism o cerință pe care guvernele trebuie s-o ia în seamă și s-o susțină.

Turismul social este un obiectiv pe care societatea trebuie să-l urmărească în favoarea cetățenilor cel mai puțin favorizați în exercitarea dreptului la odihnă.

Prin efectele pe care le exercită asupra sănătății fizice și psihice a indivizilor care îl practică, turismul este un factor de echilibru social, de creștere a capacității de muncă a colectivităților umane, de bunăstare individuală și colectivă.

Prin amploarea serviciilor pe care le reclamă pentru realizarea sa, turismul este creator de activități noi considerabile, sursă de creare de locuri de muncă. În acest sens, el constituie un element pozitiv al dezvoltării sociale în toate țările în care se practică, oricare ar fi – pe de altă parte – gradul lor de dezvoltare.

În cadrul relațiilor internaționale și al căutării unei păci bazate pe dreptate și respectarea aspirațiilor indivizilor și națiunilor, turismul apare ca un factor pozitiv și permanent de cunoaștere și înțelegere reciprocă, o bază de respect și încredere între toate popoarele lumii.

Turismul modern s-a născut din aplicarea politicii sociale care a condus la obținerea, de către muncitori, a concediilor anuale plătite, ceea ce se traduce în același timp prin recunoașterea unui drept fundamental al ființei umane la odihnă și recreere. Turismul modern a devenit un factor de echilibru social, de cunoaștere reciprocă a oamenilor și popoarelor, precum și de emancipare a individului. În afară de dimensiunile sale cantitative binecunoscute, el a dobândit o dimensiune culturală și morală care se cere a fi favorizată și apărată, împotriva distorsiunilor negative datorate unor factori economici. În acest sens, puterile publice și cadrele tehnice ar trebui să participe la dezvoltarea turismului prin formularea unor linii directoare care să vizeze încurajarea investițiilor corespunzătoare.

Turismul pentru tineret reclamă atenția cea mai activă în măsura în care această categorie de populație dispune, prin natura unor venituri, de condiții mai puțin favorabile pentru realizarea călătoriilor și vacanței. O politică pozitivă în acest domeniu ar trebui să se traducă prin acordarea maximului posibil de încurajare și facilități. Aceeași atenție ar trebui să fie acordată persoanelor de vârsta a treia și celor cu nevoi speciale.

În opera universală întreprinsă în vederea instaurării unei noi ordini economice internaționale, turismul este capabil, în condiții corespunzătoare, să joace un rol pozitiv de echilibru, cooperare, înțelegere și solidaritate între toate țările.

Națiunile ar trebui să promoveze condiții mai bune de muncă pentru lucrătorii din activitatea turistică, confirmându-le și apărându-le dreptul la constituirea de sindicate profesionale și la negociere colectivă.

Resursele turistice de care dispun țările sunt făcute, în același timp, din spațiu, din bunuri și din valori. Este vorba în acest caz de resurse a căror folosire nu poate fi lăsată necontrolată fără a risca degradarea și chiar distrugerea lor. Satisfacerea nevoilor turistice nu trebuie să afecteze interesele sociale și economice ale populațiilor din regiunile turistice, mediul înconjurător și, în special, resursele naturale, atracție esențială a turismului, nici ținuturile istorice și culturale. Toate resursele turistice aparțin patrimoniului umanității. Comunitățile naționale și întreaga comunitate internațională trebuie să facă eforturile necesare pentru a le conserva. Conservarea locurilor istorice, culturale și religioase, în orice împrejurare și în special în timpul conflictelor, constituie una din responsabilitățile fundamentale ale Statelor.

Cooperarea internațională în materie de turism este o întreprindere în care personalitatea popoarelor și interesele fundamentale ale Statelor trebuie să fie respectate. În acest domeniu, rolul central și hotărâtor al Organizației Mondiale a Turismului se afirmă în mod evident, ca element de concepție și armonizare.

Cooperarea tehnică și financiară bilaterală și multilaterală nu poate fi interpretată ca un act de asistență, fiindcă ea constituie de fapt o punere laolaltă a mijloacelor necesare pentru utilizarea unui bun în folosul tuturor părților.

În practicarea turismului, elementele spirituale trebuie să fie mai presus decât elementele tehnice și materiale. În esență, aceste elemente spirituale sunt următoarele:

a) deplina înflorire a persoanei umane,

b) o contribuție crescândă la educație,

c) egalitatea de existență a popoarelor,

d) eliberarea omului în respectarea identității și demnității sale,

e) afirmarea originalității culturilor și respectarea patrimoniului moral al popoarelor.

Pregătirea pentru turism ar trebui să fie integrată în pregătirea pentru responsabilitatea civică a cetățeanului. În acest scop, e de dorit ca guvernele să folosească ele însele mijloacele de educație și de informare de care dispun și să faciliteze acțiunea indivizilor și organismelor care se consacră acestei activități. Pregătirea pentru practicarea turismului, vacanțelor și călătoriilor ar trebui să facă parte, în mod necesar, din procesul de instruire a tineretului. În acest sens, integrarea sa în metodele de formare a tineretului constituie un element fundamental al unei educații favorabile întăririi permanente a păcii.

Orice concepție prospectivă dezvoltării sociale, culturale și economice a omenirii ar trebui să țină, în mod necesar, seama de activitatea națională și internațională de turism și petrecere a timpului liber, care în prezent face parte integrantă din viața societăților moderne naționale și internaționale. Tocmai în această concepție a valorilor recunoscute ale turismului, care îi alcătuiesc elementele inseparabile, vor fi tot mai mult determinate autoritățile publice să acorde atenția lor susținută dezvoltării activității naționale și internaționale de turism și petrecere a timpului liber, decurgând dintr-o participare din ce în ce mai largă a populațiilor la vacanță și călătorii, precum și din celelalte numeroase motivații de deplasare a persoanelor, în vederea asigurării unei creșteri ordonate a turismului, în armonie cu celelalte nevoi fundamentale ale societăților.

Statele și ceilalți participanți la Conferință, precum și Organizația Mondială a Turismului sunt insistent invitate să țină seama de orientările, reflecțiile și recomandările reieșite din lucrările conferinței, pentru ca, pe baza experienței lor, să contribuie, în cadrul sarcinii lor zilnice, la traducerea în fapte a obiectivelor fixate în vederea lărgirii procesului de dezvoltare a turismului mondial și pentru a-i da un nou impuls.

Conferința roagă Organizația Mondială a Turismului să ia toate măsurile necesare, prin mecanismele sale interne și, în situațiile corespunzătoare, în cooperare cu alte organisme internaționale, interguvernamentale și neguvernamentale, pentru a putea permite aplicarea globală a principiilor, conceptelor și liniilor directoare conținute în prezentul document final.

2.4. Declarația de la Montreal

Declarația de la Manila a reprezentat un pas mare în conturarea statutului turismului social, un obiectiv pe care societatea trebuie să îl realizeze în avantajul acelor cetățeni ce nu au acces la dreptul la relaxare.

BITS a mers mai departe prin adoptarea, în 1996, a Declarației de la Montreal – Către o viziune umanistică și socială asupra turismului, considerată document de referință, pe principiile căreia BITS își bazează toate acțiunile.

1. TURISMUL SOCIAL: un ideal înalt împotriva discriminării și o provocare a integrării

Astăzi trăim într-o lume în care:

țările cele mai bogate se confruntă cu dificultăți și întregi sectoare ale populației suferă de tot mai multe lipsuri, ceea ce dă naștere la serioase neliniști sociale,

progresul științific și tehnologic al informației merge mână în mână cu un nivel redus al forței de muncă și dechide încă nevisate oportunități sociale și culturale,

se formează mari alianțe economice care operează după o logică proprie a pieței libere,

anumite țări se dezvoltă rapid și favorizează creșterea turismului intern,

alte țări și chiar continente întregi se confruntă cu o sărăcie cruntă,

dreptul de a căuta un sens în această lume este revendicat peste tot,

… în această lume, turismul se dezvoltă rapid. Suntem martorii unei creșteri spectaculare a călătoriilor de afaceri și a celor de relaxare, frontierele se deschid, destinațiile se diversifică, apar noi mijloace de comunicare și de transport.

În timp ce peste tot se pune în discuție delimitarea între timpul de muncă și timpul liber, în unele țări populația locală e supusă unor forme inacceptabile de exploatare, mergând până la prostituția infantilă.

Art.1. Declarația Universală a Drepturilor Omului recunoaște dreptul tuturor oamenilor la odihnă, timp liber, limitarea orelor de muncă și concedii plătite.

Considerând că acest drept e departe de a fi aplicat la nivel mondial, lupta pentru obținerea timpului liber trebuie continuată și intensificată pe calea deja definită de turismul social, al cărui obiectiv principal a fost dintotdeauna accesul tuturor la turism.

Art.2. Obiectivul principal al oricărei inițiative de dezvoltare turistică trebuie să fie realizarea deplină a fiecărui individ, atât ca persoană, cât și ca cetățean.

2. TURISMUL SOCIAL: avantajele pentru ziua de mâine

Turismul social: creator de societate

Art.3. Dorința de a face turismul accesibil tuturor – inclusiv familiilor, tinerilor și vârstnicilor – presupune în mod absolut necesar lupta împotriva inegalităților și a excluziunii celor cu o cultură diferită, a celor care dispun de resurse financiare limitate sau a celor care trăiesc în țări în curs de dezvoltare.

Pentru aceasta trebuie identificate și implementate măsuri specifice: definirea unor politici turistice sociale, crearea unor infrastructuri, acordarea de subvenții pentru persoanele dezavantajate, sensibilizarea și formarea personalului etc. Adeseori inițiative modeste, integrate într-un plan global, pot fi mai eficiente “creatoare de societate” decât proiectele la scară largă.

Art.4. Vacanțele și călătoriile contribuie la îmbogățirea persoanei prin descoperirea de noi locuri, culturi și civilizații, prin activități fizice, artistice, sportive sau ludice, prin cunoașterea altor persoane – indiferent de nivelul educațional sau generație – și prin responsabilitățile pe care și le asumă în mod liber fiecare turist.

Operatorii de turism social vor să contribuie la dezvoltarea relațiilor umane, atât prin acțiunile lor de formare (training) cât și cele de animație; turismul este un factor de coeziune socială.

Turismul social: factor de creștere economică

Art.5. Adresându-se tuturor claselor și tuturor vârstelor, sute de milioane de persoane călătoresc în lume datorită turismului social.

Turismul social se dezvoltă într-un mediu economic bazat pe solidaritate și politici sociale. În schimb, turismul social oferă și va continua să ofere, într-un grad tot mai mare, oportunități economice extraordinare.

Turismul pentru toți este un factor de creștere economică; prin fluxul continuu de oameni și investiții pe care îl generează contribuie la dezvoltarea regiunilor, produce bogății naționale și internaționale și stimulează transferul resurselor de la țările bogate la cele sărace.

Art.6. De avantajele turismului trebuie să beneficieze întreaga comunitate. Aceasta trebuie să contribuie la dezvoltarea socială și economică atât a regiunilor cât și a populației. Sectorul turistic trebuie să producă locuri de muncă și să garanteze drepturile fundamentale ale muncitorilor.

Art.7. Toți actorii în dezvoltarea turistică sunt supuși acelorași exigențe economice.. Întreprinzători, manageri de proiecte, tour organizatori sau ghizi, educatori sau animatori, toți sunt agenți economici supuși acelorași exigențe de competență, profesionalism și performanță.

Un obiectiv social poate fi atins doar printr-o gestiune exemplară și o continuă îmbunătățire a rezultatelor.

Turismul social: participant la activitățile de management teritorial

Art.8. Cu mult înainte ca organizațiile internaționale să promoveze conceptul de “dezvoltare durabilă și susținută”, turismul social îl considera deja un punct de referință în vederea:

sincronizării dezvoltării turistice, protecției mediului și a respectului pentru identitatea comunităților locale,

oferirii de noi resurse zonelor neglijate,

promovării dezvoltării fără delapidarea resurselor,

generării de beneficii economice, sociale și culturale pentru comunitățile locale.

Faptul că la nivel mondial turismul este unul din principalele motoare ale dezvoltării regionale nu trebuie să ducă la o invazie necontrolată a unor zone sau la exploatarea populației și la distrugerea culturii sale.

Art. 9. Turismul poate și trebuie să reprezinte o speranță pentru multe economii fragile. În niciun caz, obiectivul conservării naturale a teritoriului nu trebuie să constituie un pretext pentru acapararea acestuia de către organizații sau indivizi cu intenții de câștig comercial sau personal.

Art. 10. Informarea, formarea și sensibilizarea turiștilor în vederea respectării mediului și populației locale constituie una dintre misiunile fundamentale ale turismului social în acțiunea de planificare și gestionare a proiectelor de dezvoltare turistică.

Turismul social: partener în programele de dezvoltare globală

Art. 11. Conferința de la Stocholm despre populație și mediu, programele Națiunilor Unite și Summitul de la Rio, printre altele, au delimitat cu claritate responsabilitățile generațiilor prezente cu privire la limitele creșterii.

Pentru că turismul – cu condiția de a fi controlat și de a respecta mediul natural și populația – reprezintă una dintre speranțele economice, sociale și culturale ale multor regiuni în curs de dezvoltare, operatorii de turism social sunt și vor fi disponibili să elaboreze programe de dezvoltare, să construiască structuri legale și financiare, să contribuie la gestiunea, formarea și animarea tuturor operațiunilor de dezvoltare turistică prevăzute în programele de dezvoltare mondială.

Art. 12. Oriunde în lume, noi forme de cooperare și colaborare sunt și vor fi obligatorii; gestiunea și dezvoltarea turistică cer contribuția guvernelor și colectivităților teritoriale, organizațiilor sociale și sindicatelor, partenerilor financiari, mișcărilor familiale și tinerești, culturale, sportive, ecologice și, desigur, a profesioniștilor din industria turismului, printre care, operatorii de turism social care au lucrat dintotdeauna pentru interesul general.

CRITERII PENTRU DEFINIREA TURISMULUI SOCIAL

Art. 13. Își poate reclama apartenența la mișcarea turismului social orice organizație turistică (asociație, cooperativă, societate mutuală, fundație, federație, organizație nonprofit, companie etc.) al cărei act constitutiv sau obiect de activitate indică clar implicarea într-un proiect de interes general și obiectivul de a face călătoriile și turismul accesibile cât mai multor persoane – fără a avea drept unic scop maximizarea profitului.

Termenul “social” induce un sentiment mai puternic de solidaritate, fraternitate și speranță pentru acele persoane – numeroase în lume – care încă nu se pot bucura de timp liber.

Art. 14. Validitatea apartenenței este confirmată de respectarea următoarelor condiții:

Activitățile propuse cuprind obiective umanitare, pedagogice și culturale ce favorizează respectul și afirmarea individului.

Publicul căruia i se adresează este clar identificat, fără nicio discriminare rasială, culturală, religioasă, politică, filosofică, socială.

Produsul propus cuprinde ca parte integrantă o valoare adăugată neeconomică.

Exprimarea clară a dorinței de integrare nedistructivă în mediul local.

Documentele contractuale definesc clar caracteristicile activității și prețurile. Acestea din urmă vor fi compatibile cu obiectivele sociale urmărite. Surplusul anual va fi reinvestit, total sau parțial, pentru îmbunătățirea serviciilor oferite publicului.

Managementul personalului se face conform legislației sociale, urmărește promovarea satisfacției la locul de muncă și implică o formare permanentă corespunzătoare.

Art. 15. Operatorii turistici nu se pot justifica prin statutul juridic sau procedurile aplicate ci prin acțiunile desfășurate în vederea atingerii unui obiectiv bine definit.

Statutul variază în funcție de obiceiurile, practicile și evoluția legislației. Este vorba doar de un mijloc în slujba proiectelor. Astăzi, în lume, nu există un model unic de referință.

2.5. Codul Global de Etică pentru Turism

Adoptarea, dar mai ales promovarea Declarației de la Montreal de către BITS, a influențat și acțiunile Organizației Mondiale a Turismului, care a adoptat, în 1999, Codul Global de Etică pentru Turism. Din acesta, anumite articole se referă direct la turismul social. BITS s-a angajat în promovarea Codului, președintele BITS, Norberto Tonini, facând parte din Comisia însărcinată cu implementarea acestuia.

Codul își propune, printre altele, să promoveze un turism responsabil, durabil și universal accesibil în cadrul dreptului tuturor persoanelor de a-și utiliza timpul lor liber în scopuri recreative sau pentru călătorii, cu respectarea preferințelor societății și tuturor popoarelor.

Articolul 7

Dreptul la turism

1. Prospectul accesului personal și direct la descoperirea și stăpânirea resurselor planetei, constituie un drept deschis în mod egal tuturor locuitorilor lumii, participarea extensivă crescândă la turismul național și internațional trebuie privită ca una dintre cele mai bune expresii posibile a creșterii durabile a timpului liber, și nu trebuie puse obstacole în calea sa;

2. Dreptul universal la turism trebuie privit ca un corolar al dreptului la odihnă și răgaz, incluzând limitări rezonabile ale orelor de muncă și sărbătorilor periodice plătite, garantate de articolul 24 al Declarației Universale a Drepturilor Omului și articolul 7.d al Convenției Internaționale a Drepturilor Culturale, Sociale și Economice;

3. Turismul social, și în particular turismul asociativ, care facilitează accesul pe scară largă la relaxare, călătorie și sărbători, trebuie dezvoltat cu sprijinul autorităților publice;

4. Turismul familial, de tineret, studențesc și de pensionari, pentru oameni cu infirmități, trebuie încurajat și facilitat.

2.6. Amendament la Declarația de la Montreal

De la adoptarea Declarației de la Montreal din 1996, contextul politic mondial a evoluat de o așa manieră încât “sfârșitul istoriei” (o expresie utilizată de Francis Fukuyama la începutul anilor ’90 pentru a accentua triumful democrației liberale) a fost urmat de o perioadă cu mult mai puțin glorioasă decât fusese anunțată. Într-adevăr, dezvoltarea dramatică a neoliberalismului a dat naștere la proteste ce condamnă ordinile pieței libere și multele sale efecte negative asupra vieții persoanelor și a comunităților prin adâncirea, printre altele, a prăpastiei dintre bogați și săraci, nu doar între țări ci și în interiorul acestora. Teama de terorism, consecință a evenimentelor din 11 septembrie, a determinat căutarea securității cu orice preț. Creșterea economică a unor țări precum China, India, Brazilia întărește și mai mult diferența evidentă dintre condițiile de viață ale populațiilor de pe diferite continente: astfel, continentul african se luptă să găsească o cale către un progres real.

Mai mult ca oricând e pusă în discuție creșterea economică bazată pe delapidarea resurselor. Chiar dacă protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare în 2005, după ratificarea din partea Rusiei, și chiar dacă populațiile sunt mai convinse ca oricând de necesitatea protejării mediului, Pământul se află totuși în pericol, iar dezastrele naturale din ultimii ani ne-au adus aminte de fragilitatea ecosistemelor și necesitatea implementării unor strategii de dezvoltare durabilă.

În acest context larg, turismul mondial, caracterizat printr-o remarcabilă elasticitate, continuă să evolueze, cu câteva perioade de încetinire datorate dezastrelor naturale, epidemiilor, războaielor, terorismului… Este vorba în esență de un turism de masă, care nu aduce întotdeauna efectele pozitive așteptate și lasă deoparte importante segmente ale populației. Prin structura sa industrială, turismul de masă provoacă deseori preluarea profitului de către țările emițătoare de turiști în detrimentul populației gazdă, un fenomen care e din ce în ce mai condamnat.

BITS a luat în considerare toate transformările și schimbările din ultimii 10 ani și a încercat prin Amendamentul la Declarația de la Montreal, să răspundă la următoarele întrebări:

Ce înseamnă turismul social astăzi? Cum își înțeleg rolul actorii cheie în turismul social? Care sunt credințele și ambițiile lor? Care sunt problemele și perspectivele cu care se confruntă lumea astăzi, la începutul mileniului III? Ce va însemna turismul social în anii ce urmează?

Precizări și completări la Declarația de la Montreal

Reafirmând actualitatea și relevanța Declarației de la Montreal adoptată în 1996, membrii BITS, reuniți la Adunarea Generală din Aubagne, mai 2006:

reamintesc, cu referire la articolul 1, rolul sindicatelor muncitorilor din comerț în promovarea și apărarea dreptului fiecăruia la o limitare a orelor de muncă și a dreptului la concedii plătite.

precizează că deplina realizare a fiecărui individ, atât ca persoană, cât și ca cetățean, obiectiv primar al tuturor inițiativelor de dezvoltare turistică, așa cum s-a afirmat în articolul 2, îi privește în egală măsură pe turiști și pe comunitățile locale.

doresc ca cei implicați în dezvoltarea turismului să se supună acelorași exigențe privind competența, profesionalismul și performanța, în acord cu termenii articolului 7, să garanteze că tranzacțiile lor permit creșterea profitului și a beneficiilor economice ale populației gazdă.

reafirmă, în completarea articolului 9, că populația gazdă trebuie să aibă acces la propriile resurse turistice și la profitul din turism, iar vizitatorii trebuie primiți fără discriminare, favorizând grupuri de dimensiuni potrivite pentru a evita impactul negativ asupra mediului natural și cultural.

consideră că ar trebui acordată o atenție specială dezvoltării excursiilor pentru copii și adolescenți, inclusiv în timpul școlii; pentru mulți dintre aceștia, aceste excursii reprezintă momente speciale pentru descoperirea altor medii și oameni, contribuie la coeziunea socială, trezindu-le și apetitul pentru călătorie.

susține că participarea populației din diferite țări, în special țări sudice și câteva țări estice, nu ar trebui limitată, din cauza măsurilor politice și administrative, la primirea vizitatorilor, și că trebuie făcute eforturi consecvente la toate nivelele pentru a garanta deplasarea liberă a oamenilor prin facilitarea obținerii vizelor turistice.

sugerează, în perspectiva unui parteneriat în programe de dezvoltare globală declarat în articolul 11 și 2, încurajarea operatorilor turistici și vizitatorilor să susțină într-un spirit de solidaritate și într-o manieră financiară concretă, proiecte de dezvoltare ale comunităților gazdă.

declară că printre participanții, menționați la articolul 12, cu care se cer încheiate forme de parteneriat și cooperare, trebuie integrate și asociațiile de dezvoltare nonprofit, organizațiile de cooperare nonguvernamentale (ONG) și societăți din economia solidară socială, implicate în tranzacții financiare bazate pe solidaritate, comerț, drept și microcredit.

specifică faptul că un tratament respectuos al personalului, în concordanță cu legislația socială, prezentat în articolul 14 drept criteriu pentru identificarea turismului social, trebuie să respecte principiile declarate de Organizația Internațională a Muncii, drepturile fundamentale ale muncii și convențiile colective în vigoare.

proclamă că, în ciuda problemelor provocate de terorismul internațional și dezastrele naturale, care au crescut nevoia de securitate internațională, trebuie nu numai să asigurăm dezvoltarea turismului, ci, mai presus de toate, trebuie să luptăm pentru a face din turism o adevărată pârghie a dezvoltării durabile pentru reunirea oamenilor, pentru dialogul între culturi și religii, și aceasta purtând mereu în minte întărirea păcii lumii.

*

Din păcate, prea puține țări în curs de dezvoltare au adoptat aceste documente. Ceea ce reflectă condiția turismului social în aceste țări, în care nivelul scăzut de viață nu permite decât anumitor categorii ale populației să profite pe deplin de timpul lor liber. Turismul social există deci, în primul rând, în țările industriale dezvoltate.

3. Forme de manifestare ale turismului social

Turismul pentru tineri

Din toate timpurile tinerii, privilegiați sau nu, au plecat în descoperirea lumii. Câteodată, aceste călătorii erau însoțite și de o instruire, formală sau informală, luând forma unui turism educativ. Această formă de turism a suscitat întotdeauna interes, mai ales din partea elitei claselor conducătoare, secolul XVIII fiind cel mai strălucitor exemplu în acest sens.

Introducerea concediilor plătite a ridicat turismul la rang de industrie. Acesta a cunoscut în societățile industrializate o dezvoltare atât de importantă încât a căpătat un caracter mai mult economic decât educativ, solvabilitatea clientului devenind un criteriu determinant.

În acest context, problema existenței sau nu a unui turism pentru tineri vine abordată în două moduri diferite. Pentru unii, care ar putea fi calificați drept pragmatic-economici, turismul, ca ramură a economiei, trebuie analizat și dezvoltat ca orice alt produs. Pentru că se adresează în principal unei clientele nesolvabile, dar purtătoare de consumurii viitoare, turismul pentru tineri reprezintă o investiție pentru viitor, tinerii de astăzi reprezentând consumatorii de mâine. Astfel, turismul pentru tineri reprezintă speranța dezvoltării viitoare a activității turistice.

Pentru alții, pragmatic-educativi, ceea ce primează în turismul pentru tineret sunt aspectele sociolo-culturale. Calificativul turism pentru tineret definește o persoană ruptă de protecția familiei și de mediul său educațional obișnuit, pusă în situația de a-și construi noi repere și care, din cauza lipsei sale de experiență, poate fi expusă unor riscuri. Pentru reprezentanții acestei tendințe tinerii care vor să facă turism trebuie să poată apela la niște organisme particulare care să le propună oferte adaptate, specifice. Prioritățile turismului pentru tineri trebuie să fie accesibilitatea pentru toți, securitatea activităților culturale, sportive și sociale și, nu în ultimul rând, garantarea calității serviciilor.

La nivel european se poate afirma că, în mare măsură, Comisia Europeană s-a numărat printre cei pragmatic-economici. Nu s-au făcut niciodată mențiuni speciale cu privire la un turism pentru tineret. Cât despre Direcțiile generale însărcinate cu educația sau cu tineretul, chiar dacă au afirmaut că “încurajarea circulației tinerilor, studiului limbilor străine și democratizarea turismului pentru tineri reprezintă o problemă politică majoră pentru toți cei care lucrează la construirea unei Europe”, în realitate au înțeles acest aspect doar sub forma unei vize educaționale și profesionale.

Diversele programe de mobilitate oferite de Consiliul Europei, cât și de Comisia Europeană sub impulsul Direcțiilor generale ale educației și culturii privesc educația, formarea, cultura, sportul și cetățenia. Aceste programe care au ca nume Socrates, Leonardo da Vinci, Tineret și Tempus, reprezintă pentru tinerii europeni o deschidere către călătoriile și schimburile internaționale.

Socrates

Obiectivul programului îl reprezintă întărirea dimensiunii europene și îmbunătățirea educației, încurajând cooperarea dintre cele 31 de țări participante: țările membre UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și ca țări asociate la acea vreme, Bulgaria, România și Turcia.

Baza legală a acestui program: articolele 149 și 150 din tratatul CE și decizia 253/200/CE Parlamentului și a Consiliului european.

Bugetul programului a fost de 1 850 milioane euro pentru 7 ani, 1999-2006.

Dintre cele 8 acțiuni ale programului două prezintă interes în cadrul turismului, fie pentru că favorizează o mobilitate transnațională a tinerilor, fie pentru că pot răspunde la niște aspecte ale formării pentru mobilitate. Este vorba despre acțiunea Erasmus care favorizează mobilitatea studenților oferindu-le ocazia să studieze în altă țară participantă pe o perioadă de la trei la douăsprezece luni. A doua acțiune, Grundtvig, își propune aplicarea principiului „educație de-a lungul întregii vieți”, contribuind la îmbunătățirea accesului tuturor celor care, indiferent de vârstă, doresc să achiziționeze noi cunoștințe, capacități și competențe.

Leonardo da Vinci

Obiectivul programului este de a pune în acțiune o politică de formare profesională dezvoltată de Comunitate pe trei planuri: facilitarea inserției profesionale, îmbunătățirea calității instruirii și a accesului la aceasta și dezvoltarea contribuției instruirii la inovare. În acest fel sunt consolidate aptitudinile și competențele persoanelor, mai ales ale tinerilor.

Baze legale: articolul 150 din tratatul CE și hotărârea Consiliului din 26 aprilie 1999.

Buget: 1,15 miliarde euro pentru 7 ani, 1999 – 2006.

Din cele cinci acțiuni doar una prezintă interes pentru turism. Aceasta vizează mobilitatea și aduce sprijin proiectelor transnaționale de mobilitate pentru persoanele în curs de formare profesională, în particular pentru tineri.

Tineret

Acest program se adresează tuturor tinerilor, din toate structurile de studiu și de formare. Vizează dezvoltarea oportunităților oferite tinerilor de a descoperi Europa și de a participa la construirea ei în calitate de cetățeni activi și responsabili.

Baze legele: articolul 149 din tratatul CE și hotărârea 1031/2000CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13/04/00.

Buget: 520 milioane euro pentru 7 ani, 1999 – 2006

Două din cele cinci acțiuni interesează turismul: acțiunea Tineri pentru Europa, ce constă în schimburi de grupuri de tineret, și Serviciul European de Voluntariat, care oferă tinerilor de la 18 la 25 de ani posibilitatea obținerii unui stagiu de voluntariat în străinătate pe o durată de la șase la douăsprezece luni, cât și a participării la un proiect local de voluntariat.

Sursa: Le tourisme social dans le monde, nr.143, decembrie 2004, p. 5

Există, indiscutabil, o șansă, atât pe plan cultural, cât și pe plan economic, de a vedea turismul pentru tineri participând activ la o integrare europeană accelerată. Dar pentru aceasta ar trebui ca țările Europei Occidentale să fie extrem de deschise nu numai turismului tradițional, ci și turismului educativ, sejururilor lingvistice și sejururilor de lungă durată.

Dacă deplasările tinerilor nu sunt ocazii pentru a vedea dispărând puțin câte puțin frontierele culturale, de limbă, de cultură, de resurse financiare, atunci integrarea europeană nu se va realiza și vom fi martorii unui simplu model economic.

Europa lărgită va număra 75 de milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani. În ciuda unei slabe puteri de cumpărare, tinerii din țările Central și Est Europene au o sete de a călători extraordinar de importantă.

Turismul social are de jucat o carte esențială pe acest teren – să vegheze ca deplasările să nu fie ghidate sau orientate doar în funcție de puterea financiară a celor care se deplasează.

Aceste călătoriii, în grup sau individuale, se realizează în condiții financiare delicate ceea ce face necesară existența unor amenajări colective adecvate -youth hostels- adaptate cerințelor caracteristice tineretului, care să asigure servicii de cazare, masă și agrement la un nivel acceptabil al prețurilor.

La ora actuală, la nivel european, principala organizație care oferă tinerilor oportunități de a călători și de a se caza în condiții avantajoase este EUFED (European Union Federation of Youth Hostel Associations). Este federația care reprezintă, la nivelul Uniunii Europene, interesele Asociațiilor naționale ale hostelurilor pentru tineret din Europa și ale tinerilor care utilizează această formă de cazare.

În prezent EUFED reprezintă 1.800 de hosteluri pentru tineret din 17 țări europene: Austria, Belgia, Croația, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, România, Slovenia, Spania și Ungaria; are în jur de 2 milioane de membri (dintre care foarte mulți tineri) și înregistrează circa 20 de milioane de înnoptări în Europa.

EUFED a fost fondată în 1987 și urmărește:

să promoveze mișcarea de hostelling pentru tineret la nivelul Uniunii Europene și deci să obțină suportul financiar și politic necesar cauzei,

să asiste asociațiile naționale de Youth Hostel în obținerea de fonduri de la UE și să le ajute în dezvoltarea activității lor,

să faciliteze îmbunătățirea permanentă a performanței în cadrul Youth Hostels, în acest sens punându-se accent pe trainingul personalului și pe dezvoltarea durabilă,

să coordoneze programe europene de voluntariat pentru tineri între 18 și 25 de ani, cu sprijinul financiar al Uniunii Europene.

În termeni de lărgire a UE, rolul EUFED este în principal să educe și să informeze asociațiile naționale din țările în curs de aderare despre noile oportunități financiare și politice ce li se oferă ca membre a UE. Pentru aceasta, EUFED organizează workshopuri și sesiuni de informare și comunicare pentru a ajuta asociațiile din țările în curs de aderare să obțină fonduri europene, să facă lobby și să își creeze relații la nivelul UE.

Cele trei provocări ce rămân pentru asociațiile de Youth Hostel din țările în curs de aderare la UE sunt:

adaptarea hostelurilor pentru tineret existente la mediul turistic și economic în schimbare,

consolidarea și modernizarea asociațiilor de youth hostels,

o întărire generală a bazelor economice ale hostellingului.

Rolul EUFED este de a oferi expertiză și suport în a depăși aceste provocări.

Echivalentul EUFED pe plan internațional îl reprezintă IYHF – International Youth Hostel Federation. Acesta a creat o rețea internațională HOSTELLING INTERNATIONAL NETWORK (HI) ce cuprinde peste 4.500 de unități de cazare de tip youth hostel, fiind răspândită pe 5 continente, în peste 80 de țări. Anual se înregistrează aproximativ 35.000.000 de înnoptări în asemenea structuri de cazare.

IYHF (Federația internațională de Youth Hostel) unește în prezent 60 de Asociații naționale de YH, fiind condusă de un Consiliu alcătuit dintr-un președinte, doi vicepreședinți, un director executiv, un trezorier si alți opt directori de programe, votați sau revotați cu ocazia Conferinței internaționale bienale.

În articolul 2 al Constituției IYHF este punctată pe scurt, filosofia mișcării HI astfel :
HI trebuie să promoveze educația tuturor oamenilor, de orice naționalitate, dar în special a tineretului cu mijloace materiale limitate, încurajând dorința acestora de cunoaștere și apreciere a zonelor rurale și favorizând totodată aprecierea valorilor culturale din mediile urbane , din toate părțile lumii…să furnizeze hosteluri sau alte tipuri de cazare în care să nu existe discriminare de: rasă, naționalitate, religie, sex, clasă socială, convingere politică, în scopul promovării unor mai bune relații inter-individuale, în propria lor țară sau peste hotare.

IYHF a fost fondată în anul 1932, cu ocazia primei Conferințe internaționale, care a avut loc la Amsterdam. Primul Youth Hostel a fost înființat în anul 1912, în castelul Altena din Germania, aceasta după ce, tot în Germania, profesorul Richard Schirrmann, care făcuse deja numeroase excursii și lecții deschise în natură cu elevii săi, dezvoltase ideea unei rețele de youth hosteluri. Această idee a fost ulterior răspândită în toate țările lumii și este în prezent în continuă expansiune.

Conferința IYHF din 1994 statua drept principale standarde specifice ale hostelurilor HI:

Primirea (Welcome), Curățenia (Cleanliness), Securitatea (Security), Confortul (Comfort) și Spațiul Privat al turiștilor (Privacy).

Standardele internaționale ale IYHF prevăd, în ceea ce privește inventarul clădirilor cu destinație hostelieră, următoarele norme minime :

bună semnalizare a unității de cazare în exteriorul clădirii, cât și a regulamentului interior de funcționare,

dotarea recepției cu telefon, fax, computer, internet (eventual și la dispoziția turiștilor),

măsuri de securitate și emergență,

o bună iluminare a spațiilor de cazare,

bucătărie (eventual și la dispoziția turiștilor),

dormitoare separate pentru bărbați și femei (dotate cu mobilier, saltele, lenjerie, cutii de

siguranță),

1 toaletă pentru maximum 12 persoane,

1 lavoar pentru maximum 6 persoane,

un duș sau o cadă de baie pentru maximum 15 persoane,

suprafața dormitoarelor trebuie să permită un minimum de 5 mc/persoană,

spațiul de podea minim între paturi (simple sau suprapuse) de 4 mp și o distanță minimă de 0,75 m între patul suprapus și tavan,

dimensiunile paturilor trebuie să fie de minimum 0.80 m X 1.90 m,

distanța dintre paturi trebuie să fie de minimum 0.75 m,

pardosele ușor lavabile (recomandabil gresie),

mobilier metalic (paturi suprapuse metalice),

sala comună cu masă și scaune sau bănci,

facilități pentru persoane cu handicap locomotor,

recepție (informații turistice de interes regional), personal vorbitor de limba engleză,

cutii/dulapuri/sertare de siguranță, închise, pentru fiecare turist și seif în recepție pentru

obiecte de valoare și acte,

cazare pe baza actelor de identitate (CI, pașaport), verificate cu rigurozitate de către recepționer,

participarea la cel puțin un training în vederea familiarizării administratorului și a personalului angajat cu istoria, filosofia și modul de desfășurare a activității, comun hostelurilor de pe cinci continente.

I STC – Internațional Student Travel Confederation a fost creată în 1949 cu scopul de a îmbunătăți înțelegerea dintre țări prin intermediul unor oportunități de a călători oferite studenților, tinerilor și comunităților academice. Astăzi, peste 70 de companii specializate în turism, membre ISTC, lucrează pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Se specializează în asigurarea unor avantaje pentru studenți în domeniul transportului aerian, asigurărilor, transportului terestru, programelor de schimb de muncă și carduri internaționale de identitate. Acestea din urmă iau forma ISIC – International Student Identity Card, IYTC – International Youth Travel Card și ITIC – International Teacher Identity Card.

ISIC – International Student Identity Card este, din 1955, singurul card internațional recunoscut ca dovadă a statutului de student full-time. Este, de asemenea, o cheie de a beneficia de mii de discounturi, beneficii și servicii, în țară și în străinătate. Acestea includ tarife flexibile pentru biletele de avion, tren sau autobuz, cazare, asigurare de călătorie, muzee, restaurante, magazine și chiar apeluri telefonice.

Posesorii de ISIC sunt sprijiniți de o rețea de servicii compusă din 5.000 de agenții de turism pentru studenți din 108 țări, precum și de o Linie Urgențe care oferă asistență legală și medicală 24 de ore din 24.

Un card ISIC poate fi obținut pe loc în baza unei dovezi a statutului de student și a unei fotografii tip pașaport. Taxa diferă în funcție de țară dar în medie este de 10$.

Din 1968 Asociația ISIC a menținut o legătură strânsă cu UNESCO, împreună cu care promovează turismul pentru studenți, schimburile culturale și înțelegerea internațională.

FIYTO, ISTC, IYHF, împreună cu Comisia BITS pentru Tineret, au anunțat oficial, în cadrul Congresulul Mondial al Turismului Social, încheierea unui acord în vederea elaborării și aprobării unui nou manifest Internațional pentru Turismul Tinerilor.

Turismul pentru tineret adaugă o nouă dimensiune aspirațiilor tinerilor, învățându-i să acționeze cu mai mare responsabilitate față de problemele societății. În acest fel îi ajută să își dezvolte multilateral personalitatea atât ca indivizi, cât și ca membri ai societății din care fac parte. Acesta cere participarea activă a tineretului, pe deplin conștient de rolul său.

Turismul pentru tineret nu reprezintă o filantropie socială, ci o necesitate înțeleasă de societate în folosul întregii societăți.

3.2. Turismul pentru familii

Turiștii familiali, atunci când își planifică vacanțele, pornesc de la principiul potrivit căruia satisfacția lor poate fi obținută numai împreună cu familiile lor.

Conform studiului Uniunii Europene, Facts and Figures on the Europeans on Holidays (martie 1998), 25% din turiști pleacă în vacanță cu copiii sub 18 ani. În Franța procentul este mai ridicat, 31%, datorită faptului că aici există cel mai bine pus la punct sistem de derulare a turismului social.

În 1880 apar primele forme de organizare sindicală, iar în 1910 apare Oficiul Național de Turism. După adoptarea legii privind obligativitatea concediilor plătite, în 1936 se formează primele asociații de turism popular. Ulterior, în 1944, apare organizația de Turism și Muncă, iar în 1949, Federația Caselor Familiale de Vacanță. În 1959 s-a creat asociația Sate-Vacanțe-Familii (VVF) finanțată de Casa de Depuneri și Consignații. Această asociație s-a impus foarte repede și practic, a devenit prima organizație de turism social.

Turismul social s-a dezvoltat rapid, numeroase asociații au luat naștere de-a lungul timpului – VLF (Vacances-Loisirs-Families), FMFV (Fédération des Maisons Familiales de Vacances), LVT (Loisirs-Vacances-Tourisme), VAL (Vacances Auvergne-Limousin), FUAJ (Fèdèration Unie des Auberges de Jeunesse) etc. –, dar chiar și astăzi, cel mai adesea, turismul social este în Franța, sinonim cu VVF.

În martie 2001 această asociație s-a transformat în asociația VVF (Villages) și oferă la ora actuală 67 de sate de vacanță la mare și munte, precum și camping – structuri de înaltă calitate, proprietate a comunităților gazdă.

Oferta turistică este destinată, în primul rând, familiilor, dar și tinerilor și vârstnicilor, în grup sau individual, pe durata întregului an.

Dintre persoanele găzduite în fiecare an în satele VVF, 88% sunt familii, adică mai mult de 50.000 de familii:

formate din persoane de toate vârstele : bebeluși, copii, adolescenți, părinți, bunici.

de toate tipurile: nucleare, monoparentale, refăcute, lărgite…

Dintre acestea, 65% utilizează structurile VVF pe durata vacanțelor școlare și doar 35% în afara acestora – week-end și sejururi scurte.

Printre motivațiile familiale ale turismului se află:

nevoia regăsirii sau refacerii vieții de familie, afectată de viața cotidiană,

nevoia de a participa mai activ la formarea și educarea copiilor.

Renunțarea la vacanțe din cauza venturilor mici reprezintă o primă formă de excludere ; împotriva acesteia își propun să lupte toate asociațiile destinate turismului familial și nu numai.

Exemplul cel mai bun pe care l-a dat Franța în materie de turism social este introducerea cecurilor de vacanță, chèque-vacances. Această acțiune este coordonată de Agenția Națională pentru Cecurile de Vacanță ANCV. De mai mult de 20 de ani, această agenție are ca scop principal dezoltarea accesului la vacanțe și loisir pentru toți.

Cecurile de vacanță sunt titluri nominative acordate salariaților, funcționarilor și pensionarilor de către CE, angajatori, colectivități și instituții publice de stat cu scopul de a facilita accesul la turism și loisir pentru persoanele cu venituri modeste. Se prezintă sub formă de cupoane de 10 sau 20 de euro, valabile doi ani de la data emiterii, care pot fi utilizate și de soțul sau copiii titularului pentru reglarea serviciilor turistice. Aceste cecuri sunt acceptate în 135.000 de puncte turistice din Franța, dar se pot utiliza și în alte țări membre UE. Beneficiarii își procură aceste cecuri de la întreprinderea lor, colectivități sau instituțiii publice. Ei nu plătesc decât o parte din valoarea cecului, cealaltă fiind suportată de angajator.

În pricipiu, salariatul economisește o sumă cuprinsă între 2% din salariul minim (SMIC), adică 25,98 euro pe lună, și 20% din SMIC, adică 259,85 euro pe lună. Participarea angajatorului e cuprinsă între ¼ și de 4 ori suma economisită de salariat. Această sumă nu intră în venitul impozabil al salariatului din limita SMIC brut lunar. ANCV percepe taxe de adeziune plătibile o singură dată în valoare de 75 euro și un comision de 1% aplicat sumei totale de cecuri de vacanță comandate.

Din contravaloarea cecurilor de vacanță emise, dar neutilizate și expirate ANCV oferă burse de vacanță pentru a finanța prima plecare în vacanță a pesoanelor dezavantajate. Din 1987 până în 2005, aproape 285.000 de persoane au beneficiat de burse de vacanță în valoare totală de 23,6 milioane de euro. ANCV folosește, de asemenea, o parte a excedentelor sale pentru renovarea și modernizarea stabilimentelor turistice.

Sistemul cecurilor de vacanță a fost introdus în 1998 și în Ungaria. În această țară, 40% dintre cecurile oferite au fost utilizate în regiunile cu rata șomajului ridicată. În perioada 1998-2000, acest sistem a dus la creșterea veniturilor din cazare cu aproximativ 20-25%.

La nivel european se dezbate posibilitatea introducerii acestui sistem și în alte țări membre ale Uniunii.

În România, conform Legea tichetelor de vacanță, angajatorii vor putea acorda salariaților vouchere pentru petrecerea concediului în țară, în limita a 6 salarii medii pe economie. Bugetarii vor primi aceste vouchere, însă pentru companiile private este opțional. Firma decide dacă acordă sau nu angajatului tichete de vacanță, primă de vacanță sau nici una, nici alta. Prima de vacanță se impozita cu 83% suma brută. În cazul voucherelor de vacanță, impozitul este de 16%, fiind achitat fie de angajator, fie de salariat, asemenea tichetelor de masă. Acest sistem de vouchere de vacanță păstrează facilitățile fiscale oferite angajatorilor. Voucherele sunt deductibile și scutite de la plata contribuțiilor și taxelor salariale. Angajatul va primi voucherul pe suport de hârtie sau în format electronic, adică un card, urmând să-l folosească direct la hotelurile clasificate de ANT sau la agențiile de turism

3.3. Turismul pentru vârsta a treia

La ora actuală Europa este regiunea din lume cu cea mai mare proporție de persoane în vârstă și este prevăzut că va rămâne astfel cel puțin pentru următorii 50 de ani. În 2050, aproximativ 37% din populația europeană va avea peste 60 de ani, înregistrând o creștere de 17% față de anul 2000, și aproape 30% va avea peste 65 de ani și mai mult, față de o proporție de 15% în 2000.

Sursa : World population ageing: 1950-2050, ONU

Sporirea longevității și creșterea numerică a populației în vârstă reprezintă un izvor principal de practicanți ai turismului. Pentru această categorie, din punctul de vedere al implicării sociale și al cuantumului de timp liber, există cele mai bune condiții pentru activitatea de recreere.

Desigur că activitățile turistice corespunzătoare vârstei a treia prezintă o serie de particularități care trebuie avute în vedere, legat de baza materială (încălzire, confort, instalații sanitare), animație (aspecte culturale, sportive adecvate, excursii locale etc.), facilitarea unor contacte și relații amicale.

Nu trebuie însă să se confunde această formă de turism cu o cură de odihnă; oameni în vârstă de astăzi se simt mult mai tineri și se comportă mult mai tineresc decât acum 20 de ani. Acest fenomen este numit “down ageing” și este caracteristic celor mai relevante trenduri în turism.

Vârsta de aur sau vârsta a treia este perioada liberă de constrângerile activității de producție. Prin vârsta a treia se înțeleg acele persoane care și-au încetat activitatea productivă și care, datorită vârstei, sunt pensionate, pensia constituind principala sursă de existență și – pentru cei mai mulți – unica.

Dreptul la pensie, ca și dreptul la concediul plătit, a reprezentat o cucerire muncitorească obținută după mulți ani de lupte neîntrerupte ale mișcării muncitorești din diverse țări. Ideea pensiilor plătite a fost lansată încă din anul 1796 de revoluționarul Thomas Paine, dar i-a trebuit mult timp până să își croiască drum. În 1844 se acordau pensii în beneficiul militarilor și al funcționarilor în Franța, Belgia și Olanda, iar în ceea ce privește Germania, aici va apărea către sfârșitul secolului XIX primul sistem de asigurări sociale. Bineînțeles că era vorba de ceva limitat, negeneralizat, astfel că practic numai după cel de-al Doilea Război Mondial mișcarea revendicativă obține aplicarea dreptului la pensie în majoritatea țărilor. Lupta clasei muncitoare va continua însă pentru aplicarea justă, netrunchiată și echitabilă a acestui drept.

Existența pensiilor, al căror nivel a crescut odată cu creșterea standardului de viață, a constituit o bază și un punct de plecare pentru dezvoltarea unor activități proprii turismului social. La ora actuală, cel mai de succes program de turism social pentru vârsta a treia îl reprezintă programul pentru seniori IMSERSO, din Spania.

Programul spaniol este organizat și parțial finanțat de Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale prin intermediul Institutului Seniorilor și Serviciilor Sociale (IMSERSO), care furnizează serviciile necesare uneia sau mai multor companii din sectorul turistic.

Prioritățile acestui program sunt :

îmbunătățirea condițiilor vieții vârstnicilor prin participarea la activități turistice și călătorii care să îi pună în legătură cu noi medii naturale și culturale;

favorizarea creării și menținerii locurilor de muncă în sectorul turistic, în particular pe durata extrasezonului.

Programul este activ din octombrie până în iunie și cuprinde trei tipuri de activități :

sejururi de 15 zile (14 nopți) și de 8 zile (7 nopți) în hoteluri de pe litoral cu pensiune completă, în zone de interes particular; sunt incluse și sejururi de 8 zile (7 nopți) în diferite părți ale Portugaliei;

circuite cultural-turistice organizate pentru 6 zile (5 nopți), pensiune completă, cu serviciile permanente ale unui ghid local specializat;

excursii de 5 zile (4 nopți) în regiuni care permit contactul cu natura prin activități recreaționale și de observație cu minim impact asupra mediului.

Servicii incluse :

tururi din capitala provinciei,

cazare la hotel în cameră dublă, pensiune completă,

meniu dietetic la cerere,

asistență medicală oferită de Asistența Socială,

activități de loisir,

poliță de asigurare colectivă.

Programul este organizat de companii din sectorul turistic selectate de către IMSERSO. În fiecare an aceste companii trebuie să împlinească condițiile unui contract strict. Institutul planifică, organizează și monitorizează programul.

Din prețul total, clientul plătește 70%, iar restul de 30% este suportat de IMSERSO. În 2004/2005, IMSERSO a plătit 55.899.856 euro pentru cele 68.000 de locuri disponibile.

În 2004, s-au creat sau menținut 6.837 locuri de muncă directe și s-au generat alte 36.236 locuri de muncă indirecte, adică în total 43.073 locuri de muncă.

Studiile realizate de autoritățile publice spaniole cu privire la impactul acestui program demonstrează că pentru un euro cheltuit în favoarea acestuia se obțin trei euro de rezultate economice directe înregistrate prin economisirea din indemnizațiile de șomaj, taxele plătite de agenții turistici și de către salariații acestora. În același timp, sistemul public de sănătate a constatat o îmbunătățire netă a stării fizice generale a celor care au beneficiat de acest program.

Astfel de proiecte nu sunt deci numai sociale ci și economice. Cel mai important lucru rămâne însă înțelegerea faptului că pensionarea reduce doar volumul veniturilor, nu și nevoile oamenilor.

3.4. Turismul pentru persoanele cu nevoi speciale

Persoanele cu nevoi speciale își doresc să călătorească la fel ca toată lumea, dar acest lucru nu este încă îndeajuns de conștientizat. Ca orice turist, care are anumite preferințe determinate de propriile gusturi și abilități, persoanele cu deficiențe (motorii, vizuale, auditive, intelectuale sau altele) au anumite nevoi individuale determinate de handicapul lor, nevoi care le condiționează accesul la turism.

În Europa, mai mult de 50 de milioane de persoane (14% din populație) se confruntă cu o formă sau alta de handicap. Mare parte dintre aceste persoane sunt capabile să călătorească. Ele reprezintă un grup țintă ce nu poate fi ignorat de politica turistică. În condițiile creșterii puternice a îmbătrânirii populației, numărul persoanelor cu deficiențe va spori semnificativ. Dar nu numai mărimea totală a acestui grup reprezintă un factor important pentru sectorul turistic, ci și modul în care călătoresc aceste persoane: ele cheltuie în turism cel puțin la fel de mult ca și celelalte persoane, foarte rar călătoresc singure, cel mai adesea dispun de mai mult timp liber pentru a călători și preferă extrasezonul.

De aceea, turismul pentru persoanele cu nevoi speciale are o dublă justificare: pe de o parte, este social și umanitar datorită exigenței de a nu discrimina pe nimeni, iar pe de altă parte, este economic, deoarece privește de la 10 până la 30% din societate.

În Europa în jur de 120 de milioane de persoane ar răspunde pozitiv la o îmbunătățire a accesului la spațiile turistice. Dar promotorii de turism deabia dacă au descoperit acești clienți, ale căror nevoi și așteptări le cunosc prea puțin.

Incontestabil, este vorba de un potențial important și de o creștere a pieței turistice cu o rată de circa 9% pe an!Studiile arată că 48% din persoanele cu deficiențe ar călători mai des și 62% ar fi gata să își extindă excursiile în afara regiunilor lor și să cheltuie mai mult, dacă ar găsi stabilimente turistice accesibile.

Prin accesibilitate se înțelege posibilitatea fiecărei persoane de a participa activ, fără a se confrunta cu obstacole, la toate câmpurile vieții sociale. Aceasta implică și posibilitatea de a accede la stabilimente, zone turistice și alte infrastructuri, posibilitatea de a utiliza echipamentele în mod autonom. Accesibilitatea nu e limitată la mediul fizic, ea include, de asemenea, accesul la informație și mijloace de comunicare, cât și o primire adecvată din partea personalului turistic, măcar informat dacă nu instruit.

Din păcate, pentru persoanele cu deficiențe, planificarea unei vacanțe, cel mai adesea, reprezintă mai degrabă o cursă cu obstacole decât un vis de împlinit. Aceste obstacole iau forma lipsei informațiilor, barierelor arhitecturale și barierelor psihologice.

Potențialul client se confruntă, în primul rând, cu lipsa unor informații de încredere, concrete, cu privire la accesibilitatea zonelor turistice. În funcție de aceste informații, el poate evalua mai bine la ce anume să se aștepte și dacă este necesară sau nu luarea anumitor precauții.

În acest sens se lucrează la crearea unei noi mărci internaționale de accesibilitate, alta decât Simbolul Internațional de Accesibilitate (ISA), care, în Belgia de exemplu, poate fi cumpărat în supermarketuri nemaifiind considerat important de mulți utilizatori. Acest lucru este frustrant pentru cei care, prin eforturi susținute, se luptă să își îmbunătățească accesibilitatea produselor și serviciilor oferite, în timp ce alții utilizează în mod necorespunzător marca ISA. Se dorește ca noua marcă de accesibilitate să fie inclusă în broșurile obișnuite pentru vacanțe, și nu în broșuri speciale.

O marcă oferă informații primare, dar fiecare deficiență este diferită și e foarte dificil de inclus toate aspectele și detaliile într-o imagine. De aceea, o bază de date, legată la un website, constituie un instrument esențial pentru a oferi informații detaliate. De asemenea, existența unui punct de informare este extrem de util pentru rezolvarea unor probleme ce necesită o abordare mai personală.

Infrastructura turistică nu este suficient de adaptată la nevoile de bază ale turiștilor cu deficiențe. Pentru a crea o infrastructură accesibilă, din construcție, se suportă un cost suplimentar de aproximativ 2%. Pentru a renova construcțiile existente costurile sunt mult mai mari. Investiția în accesibilitate are un preț, dar, de exemplu, de mai puține scări și mai multe rampe nu beneficiază doar utilizatorii de scaune cu rotile, ci și vârstnicii care sunt mai puțin mobili, părinții cu cărucioare pentru copii, persoanele cu bagaj greu și, nu în ultimul rând, personalul cu cărucioare.

Trebuie create infrastructuri destinate tuturor după principiul că turiștii cu deficiențe ar trebui să aibă acces la același circuit turistic. Cu alte cuvinte, aceștia ar trebui să se poată caza într-un hotel normal, într-un hostel pentru tineret, apartament sau rezidență de vacanță.

Organizația cu scop nelucrativ Kéroul, din Québec, acționează încă din anul 1979 ca intermediar între cererile și nevoile clientelei cu capacitate fizică redusă și interesele instituțiilor guvernamentale și ale industriei turistice în ceea ce privește accesibilitatea stabilimentelor turistice și formarea personalului de primire.

Astfel, organizația a trasat un portret ideal al accesibilității prin intermediul unor criterii integrate în Programul calitatea industriei turistice québéqueze, care servesc la certificarea și acordarea cotelor: adaptat, parțial accesibil, inaccesibil, servicii pentru persoane cu deficiențe vizuale și servicii pentru persoane cu deficiențe de auz.

Aceste criterii de accesibilitate sunt:

Persoane cu deficiențe motorii

loc de parcare rezervat persoanelor cu nevoi speciale,

traseu fără obstacole, de suprafață dură, cu o lățime minimă de 1 m de la parcare până la intrarea principală cât și în interiorul clădirii,

lățime minimă de 760 mm pentru toate ușile ce trebuie utilizate de public,

mânerul ușii de tip cioc de rață,

pragul ușii semiînalt și să nu depășească 13 mm,

bară pentru vestiar/pentru umerașele de haine la o înălțime maximă de 1,3 m,

lipsa scărilor pe traseu sau, dacă nu, echiparea acestuia cu o rampă de acces fixă. Rampele nu trebuie să depășească raportul de 1:12 și trebuie să aibă o lățime minimă de 870 mm,

accesul persoanelor în scaun cu rotile în toate clădirile și la toate etajele deschise publicului,

lățimea minimă de 760 mm între mese și pe holuri,

o parte mai joasă a biroului de recepție de 855 mm înălțime, spațiu minim sub birou de 685 mm, lățime de 760 mm,

scaune cu rotile manuale disponibile la intrare (pentru muzee și altre atracții turistice),

spațiu de manevrare în cameră, baie și toaletă de 1,5 m x 1,5 m,

întrerupătoare, termostate și butoane de comandă pentru lift la o înălțime maximă de 1,4 m,

yală la o înălțime maximă de 900 mm,

prize pentru curent la o înălțime minimă de 450 mm,

bucătărie cu spațiu liber pentru circulație și acces ușor la controlul aparatelor,

bară de sprijin orizontală pentru toaletă,

bare de sprijin (2) pentru baie,

zonă de transfer lângă toaletă de lățime ideală 875 mm,

spațiu liber sub chiuvetă de 685 mm,

robinete de tip levier,

oglindă înclinată sau la o înălțime maximă de 1 m,

scaun fix sau mobil și bară de sprijin orizontală în cabina de duș,

duș-telefon în baie și/sau în cabina de duș,

bancă pentru duș sau pentru transfer,

locuri rezervate : farfurii din material dur, fixate de masă (pentru campinguri),

fântâni cu jet către înainte, la o înălțime maximă de 915 mm și comandă automată, prize de apă și electricitate la o înălțime de maxim 900 mm (pentru campinguri),

mese de piquenique amenajate pentru scaunele cu rotile (parcuri și campinguri).

Persoane cu deficiențe motorii

Această imagine indică faptul că respectiva clădire nu răspunde la unul sau mai multe criterii de accesibilitate corespunzătoare imaginii precedente. Totuși, trebuie să se conformeze măcar punctelor următoare :

toate traseele nu au obstacole,

lățimea ușilor se încadrează între 710 mm și 760 mm.

Persoane cu deficiențe de auz

Pentru a fi certificat, stabilimentul turistic trebuie să ofere cel puțin unul din serviciile următoare :

aparat de telescris la recepție pentru persoanele surde,

sistem de incendiu cu semnalizare luminoasă (în cameră și/sau clădire),

sistem de vibrare legat la sistemul de alarmă,

decodor pentru subtitrare la televizor,

personal cunoscător al limbajului semnelor,

telefon dotat cu un dispozitiv pentru reglarea volumului și/sau un semnal luminos (1),

emițător de infraroșii,

ghid audio cu reglare a volumului,

(1) acest serviciu poate veni în completarea ofertei, dar dacă numai acest criteriu este prezent, simbolul internațional de deficiență auditivă nu poate fi atribuit stabilimentului.

Persoane cu deficiențe de vedere

Poate fi certificat stabilimentul care oferă măcar unul dintre serviciile următoare:

meniu în Braille și/sau cu caractere mari,

panouri pentru lift în Braille și/sau în relief,

semnale de comandă pentru lift sonore și/sau verbale (1),

numărul camerei în relief (1),

iluminare directă,

panouri descriptive în Braille și/sau cu caractere de 20 mm,

explorare tactilă.

(1) acest serviciu poate veni în completarea ofertei, dar dacă numai acest criteriu este prezent, simbolul internațional de deficiență de vedere nu poate fi atribuit stabilimentului.

Barierele psihologice sunt tributare tipului de primire și atitudinii personalului față de clienți: de exempu, recepționerul care se adresează însoțitorului în loc să vorbească direct persoanei cu handicap sau, și mai mult, vorbește mai tare și mai rar chiar dacă persoana căreia i se adresează nu este nici surdă nici deficientă mintal.

Aceste atitudini sunt deseori expresia necunoașterii și a temerii față de handicap și față de persoana care se confruntă cu acesta. Pentru înlăturarea acestor bariere, organizația Kéroule a înființat cursuri de formare adresate tuturor persoanelor care vin în contact cu publicul: șoferi de autocar, de taxi, personalul turistic, însoțitori de bord și alții. Aceste cursuri, ținute de persoane ele însele cu diferite deficiențe fizice, pun accentul pe a fi om și nu pe handicap, îl învață pe cursant să respecte autonomia persoanei deficitare, să își dezvolte o atitudine plăcută și să îmbunătățească calitatea serviciilor oferite.

În vederea formării personalului turistic, Asociația Tourisme et Handicap din Franța a elaborat un manual orientativ de conduită a personalului turistic: Comment accueillir la clientele handicapée?

Acesta este structurat în patru părți, corespunzătoare fiecărui tip de deficiență:

Deficiența de auz

Se face distincție între persoanele complet surde și persoanele care nu aud bine. O persoană în vârstă din trei nu aude bine după 65 de ani.

Trebuie diferențiate, de asemenea:

persoanele la care surditatea a intervenit de așa manieră încât le-a alterat și vocea, dar care și-au dezvoltat modalități de compensare (vizuale, olfactive…),

pesoanele devenite surde care tind să își potențeze resturile auditive și bagajul cultural (de unde importanța notelor scrise, a planurilor…).

Persoana care nu aude bine cu proteză auditivă este influențată negativ de zgomotele de fond, de faptul de a se găsi în mijlocul unui grup. Ea dispune de un rest auditiv exploatabil. Poate beneficia de ajutoare sonore (aparate auditive) și poate utiliza tehnica citirii pe buze.

Pierderea stereofoniei nu mai permite localizarea zgomotului. Principala dificultate este de a percepe, de a auzi și de a descifra cuvintele din mesajele sonore.

O vizibilitate bună (luminozitate, distanță de comunicare) este necesară indiferent de gradul de surditate, iar recurgerea la scris nu este niciodată inutilă.

De știut:

persoanele surde își dezvoltă în compensație vederea (ochi foarte mobili) și sunt deci foarte sensibile la expresia feței, știind să citească diversele sentimente resimțite de interlocutorul lor (neînțelegere, furie, jenă…),

compensarea unei deficiențe de auz cere persoanei în cauză multă concentrare și atenție, ceea ce provoacă oboseală,

persoanele surde sau care nu aud bine sunt susceptibile de a fi zgomotoase, întrucât nu sunt conștiente de zgomotele pe care le produc,

persoanele surde își pierd reperele obișnuite mult mai repede (în special față de schimbările de loc și activitate); situațiile necunoscute sau de excludere antrenează reacții agresive,

deficienții de auz au practici turistice apropiate de cele ale persoanelor sănătoase.

Dacă primiți o persoană cu deficiență de auz:

prezentați-vă și indicați-i funcția dumneavoastră (nu ezitați să vă scrieți numele pentru că acestea sunt dificil de înțeles).

dacă vă adresați unei persoane care nu aude bine, vorbiți-i în față, rar, fără a ridica tonul dar articulând cuvintele care ușurează înțelegerea. Trebuie să vă asigurați că informația a fost bine înțeleasă. În cazul în care apar dificultăți de comunicare poate fi util să îi propuneți persoanei să îi scrieți pe hârtie ceea ce vreți să îi spuneți. Fiți atenți întotdeauna la utilizarea unui vocabular simplu și concret.

pentru ca persoana surdă sau care nu aude bine să se poată exprima, distribuiți-i în mod sistematic programe și hărți (eventual însemnate) și propuneți-i utilizarea hârtiei și a creionului.

persoana surdă sau care nu aude bine are dreptul la o informare în timpi reali, anticipați și, în cazul grupurilor, nu amânați explicația de care beneficiază grupul.

pentru partea privitoare la hotelărie, anumite uși de camere trebuie echipate cu sonerie care provoacă aprinderea unei lămpi în interiorul camerei pentru a anunța clientul că cineva bate la ușa sa (de exemplu: micul dejun servit în cameră).

informați persoanele surde de orarul de închidere. Dacă este prevăzut un interfon nu trebuie uitată returnarea imaginii. Un sistem digicod convine perfect pentru a intra.

afișați informațiile cheie cu ajutorul unui panou de hârtie sau al unei benzi luminoase.

dați două chei de la cameră clienților surzi care călătoresc însoțiți pentru a înlătura inconvenientele generate de surditate când una dintre persoane se află în afara camerei și nu își poate anunța prezența către cealaltă.

propuneți persoanelor surde o cameră echipată cu un post de televiziune cu funcțiunea teletext și cu un telefon cu flash luminos sau amplificator de volum.

la restaurant, de fiecare dată când este posibil, propuneți-le o masă rotundă pentru a le facilita comunicarea.

persoana care se află la recepție când sosește un client cu astfel de deficiență își va informa colegii de eventualele nevoi speciale ale acestuia pentru a asigura o continuitate a serviciului. Este o regulă generală ca personalul să fie informat asupra condițiilor specifice fiecărui tip de handicap.

Deficiența mentală

Aceasta este o deficiență de înțelegere, de comunicare și de decizie. În general, persoanele deficiente mental au dificultăți de localizare în spațiu și timp (de unde importanța unei semnalizări adecvate). Gradul lor de autonomie este mai mare sau mai mic, ele caută informații vizuale și sonore simple. Importanța deficienței este variabilă și poate fi calificată drept ușoară, medie și gravă.

Astfel, în cazul unei deficiențe mentale:

ușoare, persoana e cvasiautonomă, se poate adapta relativ bine la mediu și nu are nevoie decât de o atenție preventivă,

medii, ritmul său e net mai lent, poate executa singură majoritatea actelor curente ale vieții cotidiene, dar trebuie însoțită în activitățile sale de loisir (stimulare, ajutor în luarea unei decizii, sprijin în realizare),

grave, persoana beneficiază de ajutorul unei terțe persoane iar stabilimentul trebuie amenajat pentru o primire corespunzătoare.

Unele persoane au dificultăți de comunicare, aceasta nu înseamnă că au și o problemă în a înțelege. Recurgerea la scris poate fi utilă atunci când comunicarea verbală este dificilă.

De știut:

O persoană având o boală mentală se distinge de cea având o deficiență mentală:

persoana bolnavă mintal este marcată de o perturbare a facultăților sale mintale susceptibilă de a fi vindecată sau ameliorată cu ajutorul unei terapii adecvate.

o persoană deficientă mental e marcată de o reducere a facultăților sale intelectuale ca rezultat al unei anomalii genetice sau cromozomice, a unui accident sau ca urmare a unei boli grave. Trăsăturile generale sunt lentețea înțelegerii și slabul control al afectivității. Handicapul este definitiv. Nu este necesară nicio terapie specială.

în majoritatea cazurilor este vorba de o clientelă care vine în grupuri organizate. Convine mai mult însă primirea unor grupuri mai mici (de 7-8 persoane maximum) pentru o mai bună gestiune și integrare în ansamblul clientelei.

diferitele tipuri de deficiențe necesită adesea utilizarea unor accesorii sau echipamente (baston alb, scaun cu rotile, aparat auditiv…); deficiența mentală, în cele mai multe cazuri, cere o proteză umană, care este însoțitorul.

Dacă primiți o persoană cu deficiență mentală:

fiți atenți, disponibili, exprimați-vă clar și simplu, de preferat în mod afirmativ, evitând explicațiile lungi și rămânând concreți.

în cazul unui grup, e de preferat alegerea unei persoane din acest grup pe post de interfață.

este importantă constituirea unei baze de date cu privire la persoane, resurse sau organisme care pot fi contactate în caz de probleme (de exemplu: în prezența unei crize de epilepsie, numărul de telefon de la pompieri).

utilizarea unei semnalizări adecvate, bazate pe o ilustrație simplă și comprehensibilă, reprezintă un factor esențial de adaptare, mai mult, ea fiind utilizabilă de toată lumea, mai ales de copii și de clienții străini.

persoana care se află la recepție când sosește un client cu astfel de deficiență își va informa colegii de eventualele nevoi speciale ale acestuia pentru a asigura o continuitate a serviciului. Este o regulă generală ca personalul să fie informat asupra condițiilor specifice fiecărui tip de handicap.

Deficiența motorie

Problemele motorii pot însemna o lipsă parțială sau totală a mobilității și, câteodată, probleme de comunicare. Anumite deficiențe pot atrage dificultăți în controlarea gesturilor și în exprimare, dar nu afectează capacitățile intelectuale.

Persoanele cu deficiență motorie pot fi în scaun cu rotile (manual sau electric), pot să se deplaseze cu ajutorul unui baston sau să meargă cu dificultate.

Persoanele în scaun cu rotile își manevrează singure deplasările în măsura în care nu întâlnesc obstacole, deci este foarte important ca locația să fie accesibilă, conform reglementărilor existente (convine verificarea funcționalătății sale și din punctul de vedere al utilizatorului).

Informațiile pe care le va primi persoana despre accesibilitatea produselor și serviciilor propuse sunt capitale, pentru că ele îi permit să evalueze dacă va avea sau nu nevoie de ajutor pentru utilizarea unei structuri sau a unui serviciu.

Sursa : www.tourisme-handicaps.org

De știut:

pentru persoanele în scaun cu rotile manual, înclinările care depășesc valoarea regulamentară sunt periculoase la coborâre și dificile la urcare. Lungimea distanței parcurse depinde de capacitatea musculară și de motivația persoanei.

persoanele în scaun cu rotile electric pot depăși ușor rampele importante și pot parcurge o distanță mult mai mare; trecerea unei trepte nu este posibilă, în toate cazurile este nevoie de un plan înclinat.

persoanele cu deficiențe fizice care călătoresc singure sunt independente în ceea ce privește gesturile vieții cotidiene. Cele care au nevoie de ajutor sunt însoțite de un prieten sau membru de familie.

Dacă primiți o persoană cu deficiență motorie:

fiți atent, disponibil, răbdător și ascultați persoana.

dați informații de încredere, precise și obiective cu privire la accesibilitate pentru ca persoana cu deficiențe să poată evalua dacă va putea utiliza o structură în mod independent sau va avea nevoie de ajutor. Este de preferat să se precizeze condițiile de accesibilitate: numărul treptelor, lățimea ușii, prezența unui plan înclinat.

nu ezitați să apelați la scris atunci când comunicarea este dificilă.

persoana care se află la recepție când sosește un client cu astfel de deficiență își va informa colegii de eventualele nevoi speciale ale acestuia pentru a asigura o continuitate a serviciului. Este o regulă generală ca personalul să fie informat asupra condițiilor specifice fiecărui tip de handicap.

Deficiența de vedere

Se face distincție între persoanele oarbe și cele care nu văd bine:

persoanele oarbe își dezvoltă celelalte simțuri (pipăitul, auzul, mirosul); cu ajutorul acestora, orbii își fac o reprezentare mentală a locurilor sau traseelor, au o percepție a maselor și o conștientizare a propriului corp.

persoanele care nu văd bine au un rest de vedere de aproape sau de departe, parțială sau integrală, în funcție de caz.

De știut:

persoanele oarbe, chiar dacă nu vă văd, vă aud și vă simt prezența. Au nevoie de explicații clare și descrieri precise (înaintea voastră, la stânga voastră…) ale persoanelor și locurilor noi.

persoanele care nu văd bine totuși văd, au nevoie să se afle aproape de obiecte sau de persoane pentru a le recunoaște. O iluminare de calitate și utilizarea contrastelor vizuale (scris cu caractere mari, culori contrastante ale obstacolelor) favorizează autonomia acestora. Sunt de preferat lumina naturală și iluminarea difuză, nu orbitoare.

anumite persoane se deplasează cu ajutorul unui baston sau al unui câine ghid pentru a detecta obstacolele pe care nu le văd. Este recomandată acceptarea câinilor ghid.

Dacă primiți o persoană cu deficiențe de vedere:

adresați-vă direct persoanei cu deficiență.

pentru a aborda o persoană oarbă, prezentați-vă într-o manieră clară, precizându-vă numele și funcția; avertizați-o când o părăsiți.

pentru a ghida o persoană oarbă oferiți-i brațul dumneavoastră. Acea persoană vă va ține de braț și dumneavoastră vă veți afla puțin mai în față pentru a anticipa eventualele obstacole. În ziua sosirii însoțiți-o până la camera sa, arătați-i unde se găsesc restaurantul, barul și toate celelalte servicii de care ar putea avea nevoie. Astfel persoana va putea memora traseele pentru a le parcurge în mod automat în zilele următoare. Este important să îi dați repere sonore și spațiale. Utilizați un cadran de ceas drept reper (de exemplu: aveți un scaun la ora zece, în fața dumneavoastră).

asigurați-vă că reperele normale sunt utilizabile și de către persoanele care nu văd bine. Aceste repere pot fi completate cu indicii ce fac apel la alte simțuri (mirosuri de bucătărie, zgomote specifice…).

persoanele care utilizează bastonul alb pentru a se deplasa trebuie avertizate de existența obstacolelor aeriene de la nivelul feței (ramuri, oglinzile autocamioanelor în staționare, ghivece de flori suspendate…).

personalul care se ocupă cu curățenia nu trebuie să schimbe locul lucrurilor clientului.

dulapurile trebuie prevăzute cu iluminare, iar marginile etajerelor trebuie să fie de culoare contrastantă.

întrerupătoare cu diode luminoase pentru a le facilita găsirea pe timp de noapte.

evitați prosoapele albe pe pereți albi în băi.

în baie, explicați comenzile pentru apă rece și apă caldă (dreapta, stânga).

puneți-i la dispoziție documente în braille sau cu caractere mărite (plan sau în relief).

pentru a permite și altor persoane cu deficiențe de vedere să aleagă stabilimentul dumneavoastră, oferiți pliante de prezentare adecvate.

încercați să delimitați zonele de livrare sau descărcare a mărfurilor de zonele de primire și de circulație ale clienților.

persoana care se află la recepție când sosește un client cu astfel de deficiență își va informa colegii de eventualele nevoi speciale ale acestuia pentru a asigura o continuitate a serviciului. Este o regulă generală ca personalul să fie informat asupra condițiilor specifice fiecărui tip de handicap

Un prim mare pas către accesibilitate îl reprezintă deci eliminarea barierelor psihologice. Aceste bariere constau cel mai adesea în lipsa de profesionalism a personalului angajat.

Statisticile și studiile efectuate arată clar că:

1 din 4 clienți se declară nemulțumiți de experiența turistică,

96% din cei nemulțumiți nu se plâng niciodată la fața locului,

clientul mediu relatează experiența neplăcută la cel puțin alte 10 persoane cunoscute,

67% din clienții nemulțumiți nu se mai întorc niciodată în locul respectiv.

Dacă acestea sunt valabile pentru turismul clasic, cu atât mai mult sunt pentru turismul practicat de persoanele cu nevoi speciale. Un personal bine pregătit poate aduce un plus important calității unui sejur, mai ales atunci când stabilimentele turistice nu răspund întocmai necesităților acestui segment de turiști.

Pe 11 mai 2006, la Bruxelles, au fost puse bazele unei rețele europene de internet pentru turismul accesibil – ENAT (European Network for Accessible Tourism). Aceasta este formată din reprezentanți ai industriei turistice europene, grupuri de consumatori și organizații care dau formă politicilor naționale și comunitare în sectorul turismului și este adresată tuturor celor care sunt interesați să afle mai multe informații despre cum să facă turismul accesibil pentru toți consumatorii din Europa.

ENAT, sprijinită în formarea sa de un grant de la Comisia Europeană, se află la început de drum, caută membri și sponsori și consideră că accesibilitatea turismului trebuie să devină o prioritate – atât pentru binele turiștilor, cât și pentru durabilitatea pe termen lung a industriei turistice europene.

4.Turismul social în România

4.1. Context general

Oferta de turism social, ca și rata de participare turistică în general, este inegal răspândită în Europa și în lume. Diferă de la țară la țară, în funcție de diverși factori. Oferta este mai răspândită în acele țări în care există:

o politică națională explicită în ceea ce privește turismul pentru categoriile dezavantajate ale societății,

anumite măsuri bine definite pentru a face posibilă participarea acestora la turism.

Prezența sau absența unui minister național al turismului este un factor important, deoarece acele țări care au un minister sau un secretariat pentru turism tind să aibă mai degrabă o politică pentru turismul social. Dintre acestea, unele au chiar și un serviciu specializat în turism social, în cadrul ministerului, așa cum este cazul Spaniei, Portugaliei, Belgiei, Franței și, într-o anumită măsură, și al Italiei. Aceste țări nu au numai cele mai bine dezvoltate politici pentru turismul social, cu legislație specifică, ci și cele mai bine dezvoltate amenajări.

Alți factori care explică distribuția inegală a ofertei de turism social în Europa sunt:

Atitudinile naționale: în anumite țări, organizarea unei vacanțe este considerată drept o problemă ce privește doar pe individ, și nu drept ceva care ar cere intervenția statului sau a altor autorități publice (cu excepția, poate, a cazurilor de extremă sărăcie).

Prioritățile economice: în ciuda faptului că turismul în general este din ce în ce mai recunoscut de diverse țări drept o forță economică creatoare de locuri de muncă, măsura în care această activitate este încurajată activ de către guverne (prin intermediul, de exemplu, al ofertei de structuri de turism social) depinde de existența altor nevoi mai presante. De exemplu, nevoia de a finanța priorități ca șomajul, pensiile, sistemul de asigurări sociale limitează gradul în care anumite țări (Irlanda, Portugalia) subvenționează programele de turism social.

Existența unor organizații care să își asume responsabilitatea ofertării serviciilor de turism social: turismul social este mai răspândit în acele țări cu o mai mare diversitate de organizații care acționează ca parteneri ai statului. Organizații nonprofit, de voluntariat există în toate țările, dar, în unele, implicarea lor în turismul social este limitată, deseori deoarece legea le interzice desfășurarea anumitor activități, ca de exemplu organizarea de vacanțe. Gradul de dezvoltare al sindicatelor într-o țară și puterea lor financiară constituie un alt factor, întrucât reprezintă ofertanții tradiționali de servicii turistice sociale pentru membrii lor.

Țările Fostului Bloc Estic sunt un caz aparte. Până acum peste două decenii, tot turismul intern al acestor țări putea fi considerat turism social, deoarece era controlat de stat și furnizat populației la prețuri avantajoase.

Odată cu trecerea la economia de piață, majoritatea stabilimentelor turistice, mai înainte monopolizate de stat, au trecut în proprietate privată. Lupta pentru maximizarea profitului în condițiile concurenței acerbe de pe piața liberă a deteriorat caracterul social al turismului. În același timp, creșterea prețurilor, scăderea puterii de cumpărare a populației, noua libertate de a călători și implicit nevoia naturală de odihnă și recreere pe care o resimte orice om fac din turismul social o componentă esențială, absolut necesară în structura sectorului turistic din aceste țări.

România este una dintre națiunile Europei care a făcut pași importanți pe calea integrării reale în Uniunea Europeană și care se străduiește să se apropie de standardele unionale în toate domeniile, inclusiv în domeniul turismului.

Turismul reprezintă pentru UE o prioritate economică strategică, statutul său specific devenind cel al unei industrii esențiale în creșterea economică și un factor social important în realizarea diversității în unitatea comunitară și în reducerea deosebirilor regionale. Dezvoltarea turismului este un vector de coeziune economică și socială în cadrul Uniunii Europene.

Pentru ca factorii de decizie ai turismului românesc să ia cele mai bune măsuri, trebuie să cunoască caracteristicile și tendințele în dezvoltarea turismului comunitar. Ramură economică de interferență, de mare interes și cu importante disponibilități, turismul românesc trebuie să devină o componentă dinamizatoare a sistemului economic global

Conform articolului numărul 1 al Ordonanței de Guvern nr.58, din 21 august 1998, în România turismul reprezintă un domeniu prioritar al economiei naționale. Cu toate acestea, în termeni de contribuție a turismului la formarea PIB, România se afla, la un moment dat, pe locul 162 din 174 de țări, cu o cotă de numai 4,8% din Produsul Intern Brut.

Astfel, România se află pe ultimul loc între statele est europene fiind devansată, în ordine crescătoare, de: Ungaria – 9%, Polonia – 9,1%, Bosnia și Herțegovina – 11,8%, Cehia – 13,6%, Slovenia – 14,6%, Grecia – 15,1%, Muntenegru – 15,7%, Bulgaria – 16%, și Croația – 20,1%

Deși România a înregistrat în ultimii ani o creștere economică pozitivă, totuși se numără încă printre cele mai sărace țări ale Europei. Evoluția reformei specifice perioadei de tranziție determină structura populației în funcție de venit, adâncește deosebirile dintre persoanele cu venituri mari și medii și categoriile așa-numite defavorizate. Prin structurare, privatizare și retehnologizare se dezvoltă clasa șomerilor, iar prin acțiunea inflației au fost defavorizați pensionarii și familiile cu mulți copii, precum și tinerii în curs de definitivare a studiilor, la care se adaugă familiile tinere.

În prezent, cel mai numeros segment al populației României îl formează cei cu venituri reduse – care sunt nonconsumatorii relativi ai produselor turistice, deoarece nivelul resurselor financiare le interzice accesul pe piața turistică. În avantajul acestora trebuie dezvoltată forma turismului social, atât prin contribuția statului, cât și a sectorului turistic privat, organizațiilor nonprofit, asociații, fundații sau ONG-uri.

4.2. Turismul balnear

Efectul social al turismului balnear este deosebit, mai ales în etapa actuală, când, pe plan mondial, există deja tendința de a înlocui, treptat, tratamentul medicamentos cu tratamentul prin factori de cură, când tratamentul propriu-zis are o latură balneară, de îngrijire a sănătății, iar turismul social ia o amploare deosebită. Specialiștii afirmă că succesul concepției de dezvoltare a stațiunilor balneare va fi asigurat de simbioza punctelor de vedere medicale, sociale, turistice și economice, iar acestea acționează concret, în beneficiul întregii societăți, contribuind la creșterea randamentului muncii, la reducerea zilelor de concediu medical etc.

Înainte de ’89, întreaga activitate de turism din România îndeplinea, în liniile sale definitorii, atribuțiile unei activități de turism social. Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR) administra cea mai mare parte a patrimoniului turistic, îndeplinind un rol important în activitatea de turism social, cu precădere în privința trimiterilor la odihnă și tratament a oamenilor muncii pe bază de bilete.

După 1989, baza turistică a fostei organizații sindicale comuniste UGSR, respectiv cel mai mare portofoliu hotelier din țară, a intrat în administrarea societății comerciale SIND Romania SRL. Aceasta a avut, în 2004, un profit de 38 miliarde lei, la o cifră de afaceri de 794 miliarde lei.

În structura acționariatului societății SIND Romania SRL sunt prezente CNSLR-Frăția (Confedereația Națională a Sindicatelor Libere) cu 37% din acțiuni, Cartel Alfa cu 27%, BNS (Blocul Național Sindical) și CSDR (Confederația Sindicatelor Democratice din România) cu câte 17,5%. Din păcate, sindicatele nu au decât calitate de administratori la SIND Romania și nu au putut angaja o politică coerentă în domeniul investițiilor și dezvoltării, deoarece fără documentele de proprietate asupra firmei este greu să se angajeze credite pe termen mediu și lung. Cert este că trebuie făcute investiții pentru ca serviciile să fie de mai bună calitate și din ce în ce mai accesibile.

SIND Romania operează 22.000 de locuri de cazare, din care 70% în propriile hoteluri și vile din următoarele stațiuni: Amara, Căciulata, Covasna, Eforie Nord, Felix, Govora, Herculane, Năvodari, Ocna Șugatag, Olănești, Predeal, Sângeorz Băi, Slănic Moldova, Soveja, Vatra Dornei, Vidra și Voineasa.

Sursa: www.sindromania.ro

SIND România se ocupă în principal de turismul balnear. Dar această formă de turism se confruntă cu o mare problemă – lipsa agrementului. Chiar și pentru turiștii care au vârsta peste 65 de ani, acest lucru s-a făcut simțit, tendința mondială de „down ageing” semnalându-se și în țară la noi. Persoanele de vârsta a treia reprezintă o categorie importantă de turiști în continuă creștere. Multe stațiuni însă sunt „depășite” și nu răspund așteptărilor tot mai mari ale clientelei, care, deși vine în principal la tratament, nu vrea să se simtă internată într-un spital.

Potrivit prevederilor art.109 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, al recuperării capacității de muncă și al reabilitării profesionale, asigurații sistemului public pot beneficia de tratament balnear.

Beneficiază de tratament balnear în mod gratuit:

asigurații aflați în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile, precum și pensionarii de invaliditate cărora li s-a prescris tratament balnear prin programul individual de recuperare;

persoanele beneficiare de drepturi stabilite în baza Decretului Lege nr.118/1990, Legii nr.189/2000, Legii nr.44/1994 si Legii nr.49/1999;

asigurații care își desfășoară activitatea la locuri de munca din activitățile de cercetare , explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații.

Beneficiază de tratament balnear cu suportarea unei contribuții individuale:

pensionarii și asigurații sistemului public de pensii care suferă de anumite afecțiuni pentru care li s-a recomandat tratament balnear;

copiii asiguraților sau ai pensionarilor sistemului public de pensii pot beneficia de bilet numai dacă îi însoțesc pe părinții îndreptățiți la tratament balnear și fac dovada frecventării învățământului preuniversitar potrivit legii;

soții sau soțiile asiguraților sau pensionarilor sistemului public de pensii, numai dacă însoțesc persoanele îndreptățite la tratament balnear și suferă de anumite afecțiuni pentru care s-a recomandat tratamentul balnear;

însoțitorul pensionarului de invaliditate gradul I, asistentul personal/însoțitorul pensionarului sau asiguratului cu handicap grav sau accentuat, numai dacă îl însoțește pe acesta la tratament balnear.

În cazul pensionarilor beneficiari ai sistemului public de pensii, contribuția persoanei este de 50% din cuantumul total net cuvenit al drepturilor de pensie, din luna anterioară celei pentru care se eliberează biletul de tratament balnear.

Conform Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 nr. 2001/2005, cheltuielile pentru reducerea costului biletelor de tratament și odihnă recuperatorie în stațiunile balneoclimaterice, inclusiv transportul pe cale ferată (tren personal, clasa a II-a) sunt suportate din fondul pentru acțiuni sociale constituit conform prevederilor legale. Fiecare unitate suportă cotă-parte din costul biletelor pentru salariați și membrii lor de familie, în raport cu salariul de bază și în funcție de sezon, cu condiția ca biletele să fie procurate cu acordul organizațiilor sindicale și să prevadă efectuarea sejurului într-o unitate aparținând sistemului sindical, ministerelor sau unităților în cauză.

Pentru alte situații unitatea va suporta cheltuielile pentru toate biletele procurate cu acordul sindicatului ori dacă, în cazul biletelor de tratament, există recomandarea expresă a medicului pentru o anumită stațiune care nu aparține sistemului sindical, ministerelor sau unității în cauză.

Beneficiarii biletelor de tratament balnear și odihnă recuperatorie din instituțiile publice vor suporta o contribuție bănească diferențiată în funcție de salariul de bază și de sezon, contribuție calculată în baza grilei aprobate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. Diferența se suportă din bugetele de asigurări sociale.

Contravaloarea biletelor acordate salariaților trimiși în stațiuni pentru tratarea unor boli profesionale se suportă integral de unitatea în cauză, inclusiv costul transportului pe calea ferată (tren personal, clasa a II-a) sau, acolo unde nu este posibil, pentru transportul auto în comun.

Conform Legii nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, asigurații au dreptul la cure balneoclimaterice prescrise de medicul asiguratorului.

Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile și se stabilește de medicul asiguratorului, în funcție de tipul afecțiunii și de natura tratamentului.

Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul asiguratorului celor care se află în incapacitate temporară de muncă, ca urmare în exclusivitate a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale.

O săptămână de refacere în stațiunile balneare este un program social inițiat de Autoritatea Națională pentru Turism în colaborare cu Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România și Federația Patronală a Turismului Balnear din România, adresat tuturor categoriilor de populație, în baza biletului de trimitere de la medicul de familie sau de la un medic specialist. Pachetul de servicii este format din 6 nopți de cazare cu mic dejun inclus și tratament balnear.

De-a lungul timpului autoritatea națională de profil a inițiat și alte programe sociale la care a convins mai multe societăți hoteliere să adere și care vizează, în același timp, creșterea gradului de ocupare pe capetele de sezon pentru hotelieri și oferta unor prețuri accesibile pentru categoriile defavorizate ale populației.

Astfel, programele sociale lansate de aceasta s-au bucurat, în general, de succes, excepție făcând programul Turism pentru sănătate, eșuat din cauza concurenței cu biletele subvenționate de Ministerul Sănătății. Celelalte produse turistice: Litoral pentru toți, Copiii soarelui, 1 Mai la mare, Revelion în România și Vacanța la țară au fost bine primite de către turiștii români, grație tarifelor joase promovate.

Asemenea programe au avut loc în turismul litoral, agroturism, turismul montan și balnear. Diferența de preț față de pachetele comerciale este suportată de către hotelieri și agențiile de turism care acceptă practic să renunțe la profit pentru a realiza aceste programe.

4.3. Turismul pentru copii și tineri

Peste 20 de ani România va avea o populație de aproximativ 19 milioane de locuitori, dintre care doar 16 % tineri. La nivel național, acest segment al populației este reprezentat de Autoritatea Națională pentru Tineret. Aceasta s-a înființat în anul 2004, prin H.G. nr. 411 din 23/03/2004, preluând  activitatea din domeniul tineretului  de la fostul Minister al Educației, Cercetării și Tineretului. Instituția avea ca principale atribuții: sprijinirea organizațiilor de tineret, organizarea de acțiuni proprii, administrarea centrelor de tineret din țară și organizarea de tabere. Instituția nou inființată avea în subordine Agenția Națională a Taberelor și Turismului Școlar, Agenția pentru Sprijinirea Studenților, Casele de Cultură Studențești și Complexul Cultural Sportiv Studențesc "Tei" din București.

Direcțiile pentru Tineret Județene, respectiv a municipiului București au fost înființate prin Hotărârea de Guvern nr.753/14.07.2005, preluând structura Agențiilor Teritoriale ale Taberelor și Turismului Școlar, respectiv a Compartimentelor pentru Tineret, care nu aveau personalitate juridică.

Prin HG 384/2005 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Tineret, s-a desființat Agenția Națională a Taberelor și Turismului Școlar, în cadrul ANT înființându-se Direcția de Programe Recreative și Divertisment pentru Tineret.

Această Direcție are rolul de coordonare a activităților extrașcolare de timp liber desfășurate în  centrele de vacanță. În acest sens DPRDT:

colaborează în principal cu instituțiile și unitățile din sistemul de învățământ pentru realizarea de programe și activități cu caracter cultural-educativ pentru copii și tineri, precum și pentru popularizarea ofertelor turistice, precum și alte oferte interne și internaționale,

colaborează cu deținătorii de baze turistice avizate în vederea negocierii costurilor practicate de aceștia cu privire la activitățile de vacanță și de timp liber organizate în locațiile acestora,

colaborează cu instituții ale statului, organizații neguvernamentale, societăți comerciale, agenți economici etc. în vederea organizării și finanțării demersurilor cu caracter social pentru copiii și tinerii proveniți din familii cu venituri foarte mici,

întocmește programe de activități pentru sejururi turistice, excursii, manifestări cultural-artistice, le supune aprobării și asigură difuzarea lor în unitățile de învățământ,

inițiază, cu sprijinul specialiștilor, sondaje și studii privind cererea pentru sejururi turistice, excursii, expediții, cu privire la programele desfășurate de copii și tineri, propune conducerii soluții pentru optimizarea activităților cultural-artistice,

asigură realizarea programului de cuprindere a copiilor și tinerilor în sejururi turistice, excursii, expediții, pentru vacanțe și sfârșit de săptămană și participă la contractările locurilor în centrele cultural-educative,

ține evidența copiilor și tinerilor, precum și a însoțitorilor de grup înscriși pentru sejururi turistice, excursii si expediții,

întocmește documentația necesară însoțitorului sau conducătorului de grup, realizează instruirea acestuia cu toate responsabilitățile ce-i revin pe perioada cât însoțește grupul și documentația pe care trebuie să o depună la încheierea activității; răspunde de trimiterea și primirea grupurilor de copii în centre de vacanță, excursii etc.,

asigură accesul public la informațiile privind ofertele de programe recreative și divertisment pentru tineret,

elaborează, gestionează, centralizează și monitorizează propunerile privind programele  cuprinse în Calendarul acțiunilor cultural-educative naționale privind grupurile de copii și tineri.

Direcția de Programe Recreative și Divertisment pentru Tineret din cadrul Autorității Naționale pentru Tineret a acționat în următoarele direcții:

realizarea unei promovări mai bune în școli a ofertei de petrecere a timpului liber și realizarea unei colaborări mai strânse cu IȘJ și MEC,

dezvoltarea unor programe de timp liber (animație de vacanță) pentru copiii și tinerii care își vor petrece timpul liber în centrele de vacanță,

organizarea de cursuri de perfecționare pentru instructorii de turism și administratorii din cadrul DJT privind prestarea serviciilor turistice către copii și tineri („team building, comunicare),

realizarea unui calendar al școlilor de vară naționale pentru copiii și tinerii talentați, precum și al unor acțiuni realizate împreună cu ONG-uri:

Școala de vară antidrog pentru liceeni,

Școala de vară „Micul întreprinzător” – cursuri de leadership,

Școala de vară de jurnalism radiofonic (viitorii DJ și reporteri pentru posturile de radio din școli și licee),

Școala de vară „Minifotbal pentru toți” (organizarea unui turneu final de fotbal pe plajă în vacanța de vară 2006. Selecția participanților se face din diferite județe),

Școala de vară „ Să salvăm natura” – tabără ecologică,

Școala de vară de pictură,

Școala de vară multiculturală (alături de aceste școli de vară organizate de către ANT prin DPRDT se organizează o licitație de proiecte propuse de către DJT și în urma acesteia se vor selecționa câteva proiecte care se transformă în tabere naționale).

realizarea condițiilor necesare îndeplinirii standardelor impuse de YOUTH HOSTELS în vederea introducerii unor centre de agrement în circuitul internațional,

participarea la târgurile internaționale de turism pentru tineret în vederea promovării ofertei de petrecere a timpului liber în centrele de agrement din România. În acest sens s-a prevăzut stabilirea câtorva trasee turistice din Romania pentru a fi promovate către tinerii din Europa,

avizarea agenților economici privați care oferă servicii turistice pentru copii și tineri în vederea stabilirii unui protocol de colaborare cu aceștia,

organizarea de tabere internaționale în Grecia, Italia, Spania,

întocmirea și punerea în practică a unui plan de investiții doar în acele centre de vacanță profitabile, care prezintă interes turistic pentru copii și tineri;

realizarea unei monitorizări atente a activității desfășurate de către Direcțiile Județene de Tineret prin solicitarea unor situații periodice referitoare la gradul de ocupare, situația economică a centrelor de agrement, precum și prin efectuarea de deplasări în aceste centre.

Autoritatea Națională pentru Tineret e deschisă colaborării cu toți agenții economici, asociații, persoane fizice și alte persoane juridice ce desfășoară activități de turism pentru copii, studenți și tineri. În vederea realizării acestei colaborări cu rezultate calitative optime pentru beneficiarii direcți, respectiv copii, tineri și studenți, Autoritatea Naționlă de Tineret a elaborat o Metodologie privind criteriile de acreditare a posibililor colaboratori.

Astfel, oricine activează în sectorul turistic și vrea să se implice în dezvoltarea turismului social pentru tineri, oferind tarife avantajoase, poate completa o cerere de acreditare către Autoritatea Națională de Tineret și, dacă va îndeplini condițiile impuse de aceasta, poate încheia o colaborare.

În subordonarea ANT se află și instituția publică cu personalitate juridică Agenția pentru Sprijinirea Studenților. Aceasta are drept atribuții, printre altele:

organizarea și administrarea taberelor,

elaborarea regulamentului privind funcționarea și administrarea taberelor studențești, a metodologiei privind repartizarea locurilor în taberele studențești și eliberarea biletelor de tabără atribuite studenților, precum și a criteriilor de eligibilitate a studenților participanți în aceste tabere.

În fiecare an ASS repartizează universităților din țară un număr de bilete gratuite în taberele studențești de odihnă. Acesta este proporțional cu numărul de studenți existenți în învățământul de zi ce sunt finanțați de la bugetul de stat. Mai departe, repartizarea numărului de tabere în cadrul instituției de învățământ superior se face de către biroul senatului, pe facultăți, proporțional cu numărul studenților la cursuri de zi înmatriculați pe locurile finanțate la bugetul de stat al fiecărei facultăți.

Biletele de tabără se oferă în cadrul unui an universitar pentru vacanța de iarnă și pentru vacanța de vară. Pot beneficia de acestea studenții care după anul precedent de studiu sunt integraliști, în funcție de rezultatele obținute la învățătură și performanțele în activitatea de cercetare, dar și de activitatea depusă în cadru organizat la diverse manifestări culturale, artistice sau științifice.

Studenții orfani de ambii părinți, cei proveniți din casele de copii sau din plasament familial au prioritate la obținerea de bilete gratuite în taberele de odihnă studențești, dacă sunt integraliști. Pot beneficia de bilete de tabără studenții care activează în cadrul Caselor de Cultură ale Studenților și care s-au evidențiat prin activitățile cultural-artistice desfășurate.

Studenții trebuie să suporte doar o sumă modică ce reprezintă contravaloarea imprimării biletului, 3 RON. Biletul este netransmisibil. Dacă studenții beneficiari nu se prezintă în tabără în termenul stabilit biletul se anulează și titularul biletului pierde dreptul de a mai beneficia de un alt bilet de tabără pe perioada de studiu. Studentul va achita, de asemenea, contravaloarea biletului neutilizat.

Efectuând un sondaj de opinie care i-a vizat pe studenții Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava beneficiari de bilete de odihnă gratuite pe durata vacanței de vară, am constatat că:

majoritatea studenților s-au declarat mulțumiți de experiența trăită,

majoritatea studenților au subliniat drept pozitiv faptul că această tabără oferă șansa de a cunoaște alte locuri și persoane, mai ales studenți din toată țara,

studenții nu sunt dispuși să repete experiența din surse financiare proprii,

un număr mic de studenți au auzit despre turismul social și majoritatea nu au știut că tabăra de care au beneficiat reprezintă o formă a acestui turism,

chiar dacă nu au putut da o definiție completă, majoritatea studenților au surprins esența turismului social prin aceea că este destinat segmentelor dezavantajate finaciar.

Întrebați unde și-ar dori să își petreacă următoarea vacanță, studenții suceveni participanți la sondaj au ales în unanimitate să meargă cu prietenii undeva la munte sau la mare, dar în țară. Având în vedere bugetul limitat de care dispune un student, acest lucru era de așteptat. Ceea ce poate prea puțin știu studenții noștri este faptul că și în România se dezvoltă un sistem de hosteluri care li se adresează. Utilizarea acestora poate face ca mobilitatea studenților să crească simțitor.

Asociația Youth Hostels România, creată în anul 1999, este o mișcare de tineret afiliată ca membru cu drepturi depline al Federației Internaționale Hostelling International. Scopul acesteia este dezvoltarea și promovarea turismului pentru tineret prin rețeaua youth hostel și valorificarea potențialului turistic al României. YHR urmărește și înființarea unei rețele de hoteluri pentru tineret în sistemul Youth Hostel, conștientizarea și familiarizarea publicului cu sistemul Youth Hostel.

Youth Hostelul este locul de cazare special creat pentru nevoile tinerilor, ieftin, confortabil și care întotdeauna oferă posibilități multiple de agrement și comunicare.

Scopul sistemului youth hostel este de a promova educația tuturor oamenilor, dar în special a tinerilor cu posibilități materiale modeste, prin îndrumarea lor către cunoaștere, iubirea de natură și de valori cultural-artistice ale orașelor din întreaga lume, și de a amenaja hosteluri sau alte mijloace de cazare în care să nu existe diferențiere de rasă, naționalitate, culoare, religie, sex, clasă sau convingere politică, astfel dezvoltând o mai bună înțelegere între oameni în propria lor țară și peste hotare.

Conform definiției date de lege, „hotelurile pentru tineret sau după denumirea internațională youth hostel sunt structuri de primiri turistice, cu dotări simple, adaptate cerințelor caracteristice tineretului, care asigură servicii de cazare, masă, agrement, pe baza unor regulamente de organizare interioară specifice. De regulă, sunt amplasate în centre urbane universitare, stațiuni și alte zone turistice frecventate de tineret”.

Legea mai dă și o altă definiție: „hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de cinci camere sau apartamente dispuse pe un nivel sau mai multe niveluri, în clădiri amenajate, de regulă, cu altă destinație decât cea turistică”. După părerea oficială a YHR, această ultimă definiție nu își are rostul, ar trebui să existe o singură definiție și o singură denumire: ori expresia din limba engleză, „youth hostel”, ori traducerea acestuia în română, „hostel pentru tineret”.

Hostelurile pentru tineret diferă de pensiuni sau hoteluri în primul rând prin atmosfera pe care o oferă, design și prețuri mici. Viața în hostel se dezvoltă în jurul unui living, un loc în care tinerii sunt încurajați să comunice. Livingul este o cameră comună, unde se găsesc spații special concepute pentru comunicare, televizorul și chiar o bibliotecă. Hostelurile mai pun la dispoziție spații pentru gătit, terenuri de sport și acces la internet. Oferta este completată de excursii și diverse evenimente cu caracter educațional, organizate pentru a promova tradiția și istoria locurilor.

Clasificarea hostelurilor de tineret se face de către Autoritatea Națională de Tineret. Asociația YHR este obligată ca periodic să viziteze toate hostelurile și, cu observațiile lor, să ajute la buna funcționare și dezvoltare a acestora.

Clasificarea hostelurilor se face pe bază de brazi, astfel:

1 brad – categoria hostelurilor în locuri mai puțin frecventate,

2 brazi – cele mai multe vor intra în această categorie,

3 brazi – cu nivel superior al prestațiilor, mai ales în orașele mari.

În prezent, asociația YHR are 450 de membri individuali și peste 1.000 de membri care au beneficiat de servicii în cadrul unor grupuri organizate. Cotizațiile variază între 28 lei pentru un membru individual și 72 de lei pentru grupuri. Acești bani sunt utilizați pentru promovarea rețelei de hosteluri în România, cotizații către Federația Internațională de Youth Hostel și Federația Europeană Youth Hostel, participarea la târguri și expoziții.

Pe viitor, YHR își propune să deschidă noi hosteluri în diverse orașe mari, mai ales de interes turistic pe plan internațional, cum ar fi Sibiu și Bistrița. Rolul asociației YHR este de a perfecta parteneriate între hostelurile din România, încurajarea și înființarea unor noi hosteluri, adaptarea hostelurilor din România la standardele de calitate impuse de Federația Internațională de Youth Hosteluri, formularea unor strategii naționale de marketing în domeniul turismului pentru tineret, organizarea de activități didactice pentru personalul hostelurilor, susținerea și reprezentarea asociației în relațiile cu alte organizații și foruri superioare și acordarea de sprijin pentru creșterea mobilității tinerilor.

4.4. O inițiativă salutară – crearea unui Centru de Turism Social

În anul 2004, Fundația Partener Brașov a început un parteneriat cu organizațiile Youth Europe Service din Italia și Asociacion Alternativa Ambiental din Spania în cadrul Programului Socrates-Grundtvig 2, finanțat de Uniunea Europeană. Acest parteneriat a constat în desfășurarea pe durata a doi ani a proiectului Development and valorisation of competenceies in social tourism. Pe fundalul dezvoltării unei rețele europene de turism social, prin acest proiect s-a urmărit creșterea rolului educativ al turismului social. Ca partener, fundația din Brașov prin site-ul www.part.ro și prin editarea unei broșuri, a promovat locații turistice cu caracter social din România.

Fundația, înființată în anul 2000, a lucrat la înființarea unui Centru de Turism Social într-o zonă rurală. Scopul acestui centru este de a furniza servicii pentru regăsirea echilibrului fizic, psihic și emoțional, pentru modelarea unei atitudini de viață pozitive și promovarea unui mod de viață echilibrat. În acest Centru se organizează vacanțe cu o durată de 7-14 zile pentru grupuri de circa 8-10 persoane, în special vârstnici instituționalizați în azile, vârstnici în situații de marginalizare aflați în îngrijirea unor organizații prin centre de zi, tineri aflați în centre de plasament de stat sau private, tineri în situații de marginalizare aflați în îngrijirea unor organizații prin centre de zi, persoane cu nevoi speciale, persoane aflate în îngrijirea unor instituții de sănătate mintală, persoane suferind de depresii, cu tentativă de suicid, părinți care au copii cu dizabilități și care vor să ofere o vacanță acestora, având în același timp ei înșiși o vacanță, alte persoane aflate în situații de marginalizare sau cu risc de excludere socială. De asemenea, acest centru desfășoară activități de turism rural pentru realizarea de venituri care să permită relizarea activităților sociale, aspect care include promovarea valorilor culturale și a tradițiilor populare.

Această acțiune este salutară și cu siguranță poate constitui un punct de referință pentru dezvoltarea viitoare a unei rețele naționale de turism social. Alinierea României la trendurile europene în turism trebuie să se facă și sub acest aspect social.

5. Perspectivele turismului social în Europa

Importanța turismului poate fi sugerată și rezumată în câteva cuvinte: „Europa este prima destinație turistică a lumii – turismul și călătoriile contribuie direct la PIB cu cel puțin 4% și numără mai mult de 7 milioane de locuri de muncă directe.” Totuși, mai mult de o treime din europeni nu pleacă în vacanță, în principal din motive financiare, și aceasta în condițiile în care dreptul la vacanțe e perceput ca un drept fundamental de către cetățenii europeni.

În acest context se poate afirma că promovarea accesului la vacanțe pentru toți înseamnă de fapt a lupta pentru o Europă socială. La construirea acesteia, turismul social va juca, cu siguranță, în anii următori, un rol din ce în ce mai important.

Mai nou, CESE (Comitetul Economic și Social al Europei) a cerut colaborarea BITS, în calitate de experți, pentru redactarea unui document privitor la turismul social, acesta fiind publicat și difuzat celor mai importante instituții europene.

În vederea îndeplinirii acestui obiectiv, pe 17 ianuarie 2006, la Bruxelles, Comisia Europeană, împreună cu BITS, a organizat conferința „Tourism for all: state of the play and existing practices in the EU”. La conferință au fost prezenți peste o sută de participanți din șaptesprezece țări reprezentând acționari în turismul social european, ministere naționale, autorități locale, rețele de turism, organizații naționale de turism și asociații profesionale. Scopul conferinței a fost oferirea unei imagini generale asupra turismului social în Europa; s-au prezentat exemple concrete de inițiative care încurajează participarea unor diverse segmente ale populației în activitățile turistice și s-a încercat delimitarea unor coordonate de dezvoltare viitoare.

O scurtă prezentare a situației actuale a turismului pentru toți în Europa a fost făcută de către Franco Ianniello, Directorul Unității de Turism din cadrul Direcției Generale Întreprinderi și Industrie, Comisia Europeană.

Astfel, a reieșit că printre măsurile care favorizează participarea la activitățile turistice în țările din cadrul Uniunii Europene se numără:

cecuri de vacanță (chèque vacances) în Danemarca, Franța, Grecia, Ungaria și Republica Cehă,

concedii plătite – aplicate global,

indemnizații suplimentare pentru vacanță existente în șapte țări.

În unsprezece țări ale UE există măsuri de susținere a segmentelor țintă: copii, seniori, persoane cu nevoi speciale, persoane defavorizate, șomeri. Aceste măsuri constau, pentru turiști, în ajutor pentru vacanță, centre de vacanță la prețuri reduse, abolirea barierelor de mobilitate. În zece țări ale Uniunii sunt luate măsuri ce privesc publicul țintă și în domeniul transportului prin: reduceri, gratuități, abonamente. Sunt sprijiniți, de asemenea, și actorii din sectorul turistic prin: finanțarea structurilor turistice, informare și formare, organizarea de competiții în vederea îmbunătățirii calității.

Susținerea financiară vine din partea organizațiilor cu scop nonlucrativ, a sectorului public și a sectorului privat. Cel mai puțin sunt sprijiniți șomerii. Infrastructurile sunt finanțate într-o măsură mai mare decât promovarea și animația și, din păcate, există prea puține inițiative în domeniul formării. Și alte organizații se implică activ în domeniul turismului social: sindicate – în 7 țări ale Uniunii, asociații de ajutor reciproc – în 9 țări, organizații umanitare – în 8 țări, organizații religioase – în 4 țări, organizații private – în 3 țări.

Anumite state membre nu au o politică de turism social, șapte țări din nouă au o persoană sau un departament care se ocupă de turismul social.

Tabel 2. Competențe la nivel național, regional și internațional în turismul social

Sursa: www.ec.europa.eu

* naționale și regionale

Unele țări membre (cinci) dispun de prea puține studii despre politicile turistice și impactul lor asupra turismului social.

Ca o concluzie la cele discutate pe parcursul conferinței, François Soulage, coordonator CETS, a formulat următoarele propuneri:

cu privire la sectorul turismului pentru tineret, extinderea programulul Erasmus pentru tineri, nu neapărat studenți, dar care au o nevoie reală de mobilitate în Europa;

prezentarea pe web site-ul Comisiei a practicilor expuse în cadrul conferinței pentru a putea fi consultate de cât mai multe persoane; acesta poate conține și linkuri către principalele rețele naționale, europene și internaționale pentru asigurarea transferului de know-how;

în cadrul conferinței au fost prezentate două exemple privitoare la cecurile de vacanță, exemplul ungar și cel francez. În aceste două inițiative, organizațiile sindicale au avut un rol important, fără ele nu ar fi putut funcționa cecurile de vacanță. În acest context, în colaborare cu ETUC – Confederația Europeană a sindicatelor, trebuie identificate condițiile în care acest sistem poate fi implementat și în alte țări. Orice dezvoltare a cecurilor de vacanță atrage după sine o creștere a locurilor de muncă în sectorul turistic;

– urmând exemplul spaniol prezentat de IMSERSO trebuie să se dezvolte turismul pentru seniori și, de asemenea, luată în considerare posibilitatea extinderii programelor și pentru alte categorii de persoane. Se are în vedere că turismul social are și o dimensiune economică, nu doar socială. Impactul turismului pentru tineri sau pentru seniori asupra teritoriului este important, mai ales în acele zone în care nu există alte oportunități;

– este necesară definirea unor criterii minime de calitate în sectorul turismului social.

Conferința din februarie 2006 a fost urmată, pe 10-12 mai, de Congresul Mondial al Turismului Social, care s-a desfășurat în Aubagne, Franța.

Acest congres, organizat de BITS la fiecare doi ani, reprezintă un important forum pentru profesioniști și pentru toți cei interesați de accesul tuturor la vacanțe și turism, de noile trenduri ale produselor și serviciilor și de evoluția nevoilor consumatorilor.

Congresul reunește, de asemenea, un număr în creștere de instituții interesate în dezvoltarea turismului echitabil și a turismului responsabil, ca instrumente de luptă împotriva sărăciei.

Titlul congresului din 2006, „Către un turism bazat pe dezvoltare și solidaritate”, demonstrează interesul principalilor actori în domeniul turismului social de a promova o tranziție de la o dezvoltare a turismului la un turism de dezvoltare, un turism care pune accentul mai mult pe calitate și dezvoltare durabilă, pentru turiști dar și pentru cei care lucrează în acest sector și comunitățile locale.

Dacă dezvoltarea turismului a reprezentat unul dintre cele mai semnificative fenomene social-economice ale secolului XX, după părerea exprimată de BITS același lucru poate deveni turismul de dezvoltare pentru secolul XXI.

În general este recunoscut că:

activitatea turistică reprezintă un puternic potențial de locuri de muncă,

permite promovarea unei mai bune cunoașteri a particularităților culturale și a modului de viață din statele europene, pentru toate categoriile de cetățeni și contribuie la dezvoltarea ideii de cetățean european,

– turismul poate contribui efectiv la realizarea obiectivelor de coeziune economică și socială în Europa, promovând dezvoltarea armonioasă a activității economice, o expansiune echilibrată și continuă, un standard de viață ridicat, precum și strânse relații între state.

Există însă și o mare problemă: sezonalitatea. Majoritatea țărilor europene sunt confruntate cu fenomenul unei puternice concentrări a plecărilor în lunile iulie și august. Aceste două luni concentrează până la 85% din plecările în vacanță pentru o serie de țări precum Italia sau Franța. Desigur că această situație este determinată de un număr de factori din care cei mai importanți se referă la climă, vacanțele școlare, obișnuințe etc. Urmările acestui fenomen sunt aglomerarea exagerată a mijloacelor de transport, suprasolicitarea spațiilor de cazare și a pensiunilor cu efecte de diminuare a nivelului serviciilor, toate la un loc aducând nedorite inconveniente beneficiarilor, dar și promotorilor, inconveniente morale, dar și materiale.

Când activitatea turistică este concentrată în câteva luni, fluxurile turistice sunt inegale de-a lungul anului. Acest fapt are consecințe negative grave:

instabilitatea forței de muncă în cadrul sectorului turistic,

profitabilitatea scăzută a forței de muncă,

costul ridicat al forței de muncă,

pensionarii din acest sector primesc pensii mici din cauza lipsei timpului muncit,

infrastructură supraîncărcată,

prețuri mai ridicate pentru consumatori.

Sezonalitatea reprezintă o adevărată provocare. Comisia Europeană a înțeles acest lucru când, în Comunicarea „Orientări de bază pentru dezvoltarea durabilă a sectorului turistic” ,subliniază: „sezonalitatea este una din problemele care afectează durabilitatea turismului și care ar trebui rezolvată la nivel european.”

EESC: „sezonalitatea turismului, probabil cea mai gravă boală a sa, cererea de locuri de muncă și stabilitatea activității trebuie să reprezinte bazele unei noi politici turistice pentru o Uniune Europeană lărgită. Trebuie găsite noi metode de a compensa lipsa de resurse umane și de capital cauzate de sezonalitate”.

În concluzie, diminuarea sezonalității a devenit un obiectiv strategic pentru toți, sectorul public și cel privat, menținerea activității pe durata mai multor luni ale anului neînsemnând doar obținerea unui profit mai mare de pe urma infrastructurii și investițiilor, ci și o creștere a nivelului de angajare și o reducere a costurilor sociale determinate de șomajul sezonier.

Rezolvarea acestei probleme o oferă turismul social. Astfel, turismul pentru vârsta a treia ar putea contribui la înlăturarea sezonalității în principal pentru că:

persoanele în vârstă nu sunt atrase de temperaturile mari specifice perioadei de vară,

pachetele turistice au prețuri avantajoase în extrasezon,

seniorii dispun de mai mult timp liber.

Programul spaniol IMSERSO este cel mai bun exemplu de punere în practică a unei strategii împotriva sezonalității. Dar este posibilă extinderea unei astfel de inițiative la nivelul întregii Uniuni? Cum ar arăta un proiect pilot de cooperare între anumite regiuni ale Uniunii Europene? Ar putea fi acesta finanțat de Comisia Europeană? Ce rol ar putea juca EESC? Ce fel de inițiative ar putea lua Parlamentul European?

Lărgirea Uniunii Europene oferă noi posibilități de a reduce nivelul ridicat al sezonalității. Luând în considerare că segmente importante ale populației noilor state membre nu își permit vacanțe în sezonul de vârf, în anumite destinații, acestora li s-ar putea oferi pachete turistice în alte perioade ale anului.

Turismul social oferă posibilitatea unei compensații apreciabile, pentru că reprezintă accesul la turism al unei clientele cu slabă capacitate de cheltuială individuală, dar enormă prin masa ei. Transporturile și hotelăria medie vor putea găsi în această masă sprijinul compensatoriu reducerii resurselor tradiționale. Pe de altă parte, mult mai sensibil decât alte sectoare la condițiile prețurilor, sectorul turismului social este evident cel mai susceptibil să răspundă nevoii fundamentale a industriei turistice de a prelungi durata anuală de exploatare echipamentelor sale.

E de subliniat, din altă perspectivă, trendul demografic al UE arată o îmbătrânire progresivă a populației, ceea ce înseamnă o piață turistică mai mare pe viitor. Este posibil să se creeze un program european care să permită pensionarilor să călătorească în afara sezonului la prețuri rezonabile, menținând activitatea turistică în aceste destinații pe durata întregului an? Ar putea un astfel de proiect să fie extins și pentru tineri prin cursuri speciale lingvistice? Ar putea fi extinsă această inițiativă și la alte categorii de vârstă și segmente ale pieței?

În acest sens trebuie avute în vedere următoarele elemente:

Cine va fi responsabilul pentru acest program? Este posibilă o asociere între regiunile nordice și cele sudice ale UE pentru atingerea unor scopuri comune? Până la ce punct se poate implica sectorul privat în această inițiativă? Ar putea sectorul privat al noilor state membre să se implice în acest parteneriat, organizând, de exemplu, excursii speciale pentru angajații săi și pentru funcționarii publici? Vor accepta consumatorii să călătorească în perioade mai puțin atractive ale anului? Ce fel de participare se așteaptă din partea noilor state membre, a căror medie a venitului pe lucrător este mai scăzută decât media pe UE?

Care ar fi resursele disponibile? Există și alte resurse financiare care ar putea fi utilizate pentru inițiativă? Există alte mijloace de a obține resurse? Ar putea UE să finanțeze un proiect pilot de acest tip?

Finanțările regionale sau de la stat ale acestor călătorii ar fi împotriva legilor Uniunii cu privire la concurență?

UE nu are o politică special fundamentată în domeniul turismului. Dar acesta poate reprezenta o activitate transversală care să ajute la atingerea unor obiective precum dezvoltarea durabilă sau ocuparea forței de muncă.

Politica de transport a UE favorizează această inițiativă? Poate fi dezvoltată o politică a transporturilor specifică, axată pe utilizarea în principal a aeroporturilor regionale mici și mijlocii și a companiilor low cost?

Ce beneficii se pot obține de pe urma acestei inițiative? Cele mai relevante ar putea fi:

menținerea activității existente în regiunile turistice ale UE și în afara sezonului,

accederea populației noilor state membre la vacanțe cu prețuri rezonabile, favorizând integrarea socială,

creșterea valorii investițiilor în sectorul turistic, reducerea parțială a presiunii asupra teritoriilor turistice, o mai bună utilizare a infrastructurilor și o dezvoltare durabilă,

redresarea situației economice a zonelor aflate în declin,

dezvoltarea turismului pentru toți,

favorizarea învățării limbilor străine ca cerință a populației tinere,

schimburi de experiență între regiunile participante la proiect,

schimbul de turiști în afara sezonului, între regiuni.

În concluzie, un proiect de turism social la nivel european ar crea beneficii reciproce pentru regiunile partenere, precum și beneficii sociale pentru toți utilizatorii acestui program și ar duce la economisirea costurilor generate de sezonalitate.

Nu este niciun dubiu că o astfel de inițiativă ar putea contribui în mod eficient la procesul de integrare europeană. Cooperările transnaționale și inter-regionale contribuie la crearea unei Europe Cetățenești, o Europă în care oamenii învață să se cunoască, să se înțeleagă și să își respecte diversitatea. Cel mai important obiectiv nu este acela de a uni statele ci acela de a uni oamenii. Și ce altă metodă ar fi mai potrivită decât turismul, cel mai bun mod de a descoperi alte locuri, alte țări și alți oameni?

În integrării, și România trebuie să se alinieze la noua direcție de dezvoltare a turismului social, nu doar pentru a-și facilita o mai bună adaptare la noul mediu, dar, mai ales, pentru beneficiile concrete, sociale, dar și economice, pe care le va obține astfel.

Este adevărat că, din ansamblul formelor de turism, turismul social are legătura cea mai directă cu latura socială a eficienței sectorului turistic, exprimată prin aportul adus de acesta la reconfortarea și recreerea oamenilor, refacerea capacității de muncă, petrecerea plăcută și utilă a timpului liber, ridicarea nivelului general de cunoaștere și pregătire, satisfacerea unor motivații spirituale, psihice, crearea unui climat de pace și înțelegere, dar și latura economică a eficienței turismului social devine din ce în ce mai apreciată. Modelul spaniol IMSERSO demonstrează cel mai bine că, deși veniturile pe turist sunt mai reduse, per total, prin participarea cât mai multor persoane la activitățile turistice pe tot parcursul anului, investițiile sunt recuperate și se obține profitul necesar continuării activității.

Așa cum am prezentat anterior, există inițiative în acest domeniu și în România. Turismul pentru tineret este un exemplu în acest sens. Taberele pentru copii și tineri oferite de ANT, biletele gratuite în taberele studențești, hostelurile pentru tineret, cât și inițiativa de deschidere a unui Centru de Turism Social a Fundației Partener din Brașov, demonstrează că turismul social în România se află pe drumul cel bun.

Astfel de inițiative trebuie încurajate și susținute pentru a se perfecționa și multiplica. În acest sens, este nevoie de o reglementare la nivel național a turismului social.

Oferirea de tarife reduse trebuie facilitată de stat prin avantaje acordate actorilor în acest domeniu, de exemplu prin scutirea de impozitul pe venit.

Pentru a evita falsele acțiuni de turism social, se cer definite clar conceptul de turism social și criteriile de încadrare în acest sector. Respectarea obligațiilor ce revin actorilor de turism social trebuie supravegheată și eventualele încălcări penalizate.

Pentru aceasta ar putea fi oportună înființarea în cadrul ANT a unui departament special sau măcar desemnarea unui colectiv care să se ocupe de această problemă.

Datorită mutiplelor forme de manifestare a turismului social ar putea fi considerat un simplu demers birocratic transferarea unor atribuții deja îndeplinite de anumite structuri (de exemplu, turismul pentru copii și tineri intră în cea mai mare măsură în atribuțiile Direcției de Programe Recreative și Divertisment pentru Tineret) unei Direcții de Turism Social. Aceasta ar putea funcționa în principal în direcția oferirii de informații – înființarea unui web-site accesibil tuturor celor interesați – centralizării datelor statistice, elaborării de studii, promovării acestei forme de turism prin seminarii și congrese.

În acest sens, punctul de plecare cel mai potrivit ar putea fi informarea la nivel național a elevilor și studenților în cadrul unor seminarii organizate în școli și universități. Nu trebuie uitat nicio clipă că tinerii de astăzi reprezintă turiștii de mâine. De asemenea, în unitățile de învățământ de profil ar fi oportună introducerea unei discipline specifice, măcar opțională. Pentru a fi posibil acest lucru se cere însă desfășurată mai întâi o acțiune de cercetare, turismul social nefiind abordat pe larg în vreo lucrare de specialitate din România.

La finanțarea proiectelor de turism social poate participa oricine, dar în principal se cere intervenția Statului prin: tichete de vacanță, scutire de impozit pe venit pentru actorii implicați, un fond special de sprijin al turismului social. Nu trebuie uitate nici fondurile de la Uniunea Europeană; în vederea obținerii acestora, o Direcție pentru Turism Social ar putea oferi informații și consultanță. Colaborarea la nivel european și internațional nu poate fi decât benefică.

SC Sind România SRL, cotată drept cea mai mare companie de turism din România, este membru activ de nivelul 2 în cadrul BITS din 1998. Cu toate acestea, nu a arătat până în prezent că știe să beneficieze de pe urma acestui statut.

Participarea la Congresele Mondiale organizate de BITS reprezintă un prilej important de a promova oferta națională la nivel mondial, de a crea relații și colaborări și, mai ales, de a învăța din experiențele altora. BITS oferă de asemenea sprijin și consultanță în vederea obținerii unor fonduri europene pentru dezvoltarea turismului social. Ca membru BITS de nivelul 2 Sind Romania plătește o taxă anuală de 1.000 euro; care sunt însă rezultatele acestei investiții?

În prezent se poate spune că turismul balnear românesc este mai ales turism social dar, din păcate, majoritatea structurilor turistice sunt aceleași de acum douăzeci de ani lăsând de dorit în ceea ce privește calitatea. De asemenea, nici agrementul nu mai corespunde nevoilor în continuă modificare ale turiștilor. În condițiile în care turismul balnear capătă din ce în ce mai multă importanță la nivel mondial, datorită creșterii interesului de conservare a sănătății în mod natural, și luând în considerare resursele de care dispune România, investiția în reamenajarea stațiunilor balneare nu ar reprezenta o acțiune numai socială, ci și economică.

Având în vedere că turismul nu constituie la ora actuală o politică pentru Uniunea Europeană, în virtutea principiului subsidiarității acesta reprezentând în primul rând responsabilitatea statelor membre, România ar trebui să își asume riscurile unei inițiative proprii în sectorul turismului social, un sector cu multe posibilități care merită să fie dezvoltat și încurajat.

6. Concluzii

Turismul social este o formă particulară a turismului practicată de categoriile sociale cu venituri restrânse și orientată spre satisfacerea necesităților lor cognitive, culturale, recreative etc. Concret, sintagma “turism social" are la bază oferirea de servicii turistice la un tarif scăzut. Pe de altă parte, turismul social se poate referi la punerea în valoare a unor situri turistice și a patrimoniului natural, cultural, artistic, istoric al unor zone geografice izolate sau mai puțin cunoscute, urmărindu-se astfel impulsionarea economică a zonelor sărace prin dezvoltarea sectorului turistic, cu impact asupra comunităților locale.

Fiind un mijloc de coeziune socială – întrucât agenții economici din domeniu doresc să contribuie la dezvoltarea relațiilor interumane atât prin profesionalismul de care dau dovadă cât și prin activitățile de animare a grupurilor de turiști –, turismul social se adresează tuturor claselor sociale și tuturor vârstelor, antrenând sute de milioane de turiști la nivel mondial. Parte integrantă a economiei sociale, turismul social oferă din ce în ce mai mult o șansa economică exceptională. Pe de altă parte, turismul social este un mijloc de dezvoltare economică, generând un flux continuu de turiști și investiții, care contribuie la dezvoltarea regională, produce bunăstare națională și internațională și stimulează transferul resurselor dinspre economiile dezvoltate înspre țările mai puțin dezvoltate.

Anul 2007 a fost Anul european al șanselor egale pentru toți, în contextul acestui an special fiind promovată șansa egală de a pleca în vacanță, dreptul de a călători și de a lua parte la activitățile turistice reprezentând o adevărată provocare pentru societate.

Văzut sub aspectul schimburilor internaționale, turismul social reprezintă singura oportunitate veritabilă oferită milioanelor de europeni de a învăța să cunoască și să respecte celelalte popoare ce constituie comunitatea lor.

Una din tendințele înregistrate în ceea ce privește turismul din România este legată de cel practicat de persoanele de vârsta a III-a. Fie că vorbim de „pensionarii” care încep să se obișnuiască cu programele de seniori și sunt tot mai interesați de programele sociale (cu preț redus în extrasezon) sau că vorbim de seniorii care au un statut social care le permite să călătorească oriunde și-au dorit demult, putem fără îndoială să ne așteptăm ca numărul seniorilor care călătoresc să crească și în România. Senorii care călătoresc prin Programe Sociale vor căuta destinații noi. Iar seniorii care au timp și bugete consistente de cheltuit vor pune accentul pe calitate și experiențe personalizate. Pe termen mediu și lung, și seniorii din Romania vor deveni un grup de călători cu bani și așteptări tot mai mari.

În țările cu traditie, turismul social se adresează cu deosebire clasei mijlocii, fiind un turism de grup (familie, membrii unei asociatii, grupuri de tineri) care înlesnește reuniunile de tip socio-cultural prin asociații și organisme cu scop non-profit și viață în comun (pensiuni familiale, camping la fermă, sate de vacanță). Se au în vedere veniturile categoriilor socio-profesionale care reprezintă unele avantaje: salariu de concediu, al treispezecelea salariu, prime trimestriale sau anuale, unele ajutoare, elemente care permit realizarea unui buget de vacanță.

Criza economică a fost precedată de o puternică tendință europeană de scădere a subvențiilor pentru turismul de sănătate și wellness influențând astfel dezvoltarea turismului social.

Promovarea turismului social românesc trebuie să aibă în vedere două obiective principale: prezentarea într-un mod cât mai atrăgător a avantajelor practicării turismului pentru marea masă a populației și recâștigarea reputației de care acest gen de servici beneficia în perioada de dinainte de 1989. Și copiii, bătrânii sau bolnavii au dreptul la odihnă și recreere în egală măsură cu adulții; nu risipiți așteptările celor ce încă mai speră…

Bibliografie

V. DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Natalia Todorov

Sebastian Gabriel Leahu

Alexandru-Mircea Nedelea

Introducere

Republica Moldova – deși, ca suprafață, mică – are ce arăta turiștilor care s-ar aventura să vină în căutare de locuri pitorești. Cu toate că nu există zgârie-nori, zone muntoase, castele medievale sau mori de vânt – care în alte țări constituie puncte de atracție pentru turiști –, moldovenii au și ei ce arăta lumii. Originalul trebuie căutat în satele Republicii Moldova, acolo unde natura a făcut ceea ce nu e în puterea omului și unde populația mai păstrează vechile obiceiuri, moștenite din străbuni. Republica Moldova dispune de un considerabil potențial turistic, reprezentat, întâi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobișnuită diversitate de rezervații peisagistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de valoare europeană și mondială.

Parte integrantă a Europei la confluența geopolitică dintre Est și Vest, Republica Moldova se distinge prin multicultura etnică, tradiționalitate și spiritualitate multiplă.

Promovarea Republicii Moldova ca destinație turistică constituie o responsabilitate comună a Guvernului, a Agenției Turismului a Republicii Moldova și a diferitelor instituții din industria turismului.

1. Prezentarea potențialului turistic al Republicii Moldova

Republica Moldova, ca destinație turistică, dispune de un bogat potențial pentru vizitatorii săi, turismul având toate șansele de a ameliora balanța de plăți a statului prin majorarea exportului de servicii turistice.

Se poate afirma că potențialul turistic al R.Moldova, componența antropică și infrastructura se află în stare de degradare, de aceea sunt necesare măsuri pentru redresarea acestei situații. Astfel, protejarea și conservarea mediului înconjurător și a potențialului turistic se înscrie ca o problemă majoră în activitatea economică de turism, ocupând un loc bine determinat în cadrul amenajărilor teritoriale pentru turism.

1.1. Potențialul turistic natural

Republica Moldova dispune de un valoros potențial turistic natural, care se impune prin atracții de un pitoresc deosebit, constituind unul dintre cele mai bogate resurse turistice. Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor pe care le oferă cadrul natural al Republicii Moldova prin componentele sale: relief și structură geologică, condiții climatice, ape, vegetație și faună.

Pădurile. În Republica Moldova, terenurile silvice reprezintă circa 9% din suprafața totală, cu un fond forestier de 379,1 mii ha, inclusiv 317,6 mii ha păduri.

Rezervațiile și parcurile naturale

Ariile protejate reprezintă spații naturale, care sunt desemnate în scopul protecției și conservării. În prezent, ariile protejate constituie 1,42% din teritoriul Republicii Moldova, fiind delimitate în următoarele categorii :

Rezervații naturale de stat – 0,58%;

Braniști – 0,08%;

Monumente ale naturii – 0,1%;

Monumente de artă horticolă, grădini botanice, parcuri dendrologice, parcuri zoologice – 0,017%.

Pe lista ariilor naturale protejate figurează 63 de rezervații naturale, dintre care rezervațiile silvice: Sadova, Condrița, Vadul lui Isac ș.a.; rezervațiile de plante medicinale: Rosoșeni, Cernoleuca, Logănești, Sărata Galbenă, Seliște ș.a.;

Rezervațiile peisagistice care au o valoare deosebită pentru turism sunt: Rudi – Arionești, Călărășeuca, Valea Adîncă, Saharna, La Castel, Fetești, Suta de Movile și Trebujeni.

În total, în Republica Moldova au fost identificate 144 de monumente ale patrimoniului natural care reprezintă un semnificativ potențial pentru turiști.

Conform principiilor și tipurilor elaborate de Uniunea Mondială a Conservării Mediului, în Republica Moldova au fost evidențiate următoarele categorii de arii protejate:

Rezervații științifice. Până în prezent, în Republica Moldova, au fost organizate cinci rezervații științifice: Codru, Iagorlâc, Prutul de Jos, Plaiul Fagului, Pădurea Domnească.

Parcurile naturale. În 1818 la Chișinău a fost amenajat primul parc orășenesc – Parcul lui Ștefan cel Mare, iar în deceniul trei al secolului trecut, simultan cu înălțarea în oraș a Catedralei, în jurul acesteia a apărut un alt parc – Scuarul Catedralei. Ambele parcuri sunt amenajate după aceleași principiu, de la intrare spre centru duce o rețea de alei radiale.

În secolul al XIX-lea, prin sate, pe lângă conacurile boierești au început să apară parcuri a căror planificare liberă le imprima trăsăturile unor rezervații naturale. În republică există aproape 20 de parcuri naționale vechi. Din păcate, puține și-au păstrat aspectul inițial și sunt accesibile vizitării. Astfel, putem enumera următoarele parcuri: Parcul de lângă comuna Drochia, Parcul din Mândâc, Parcul din Milești, Parcul din Brânzeni, Parcul din Ivancea, Parcul din Hâncăuți, Parcul din Bălăbănești, Parcul din Țaul, Parcul din Lipcani etc.

Sunt protejate 13 sectoare de pădure – monumente ale naturii, cu o suprafață de 125,2 ha. Cele mai reprezentative sunt: pădurile Lipnic, Hîrjauca – Sipoteni, Cuhurești, Caracușeni, Rudi ș.a.

Rețeaua hidrografică.

În Republica Moldova sunt declarate monumente ale naturii 31 de obiective hidrologice, cu o suprafață de circa 100 ha, printre care amintim izvoarele de la Cotova, izvorul din satul Horodiște, izvorul din satul Plop, izvorul din satul Bursuc, izvoarele din Mîndîc;

Din punctul de vedere al importanței pentru turism și recreere, se evidențiază două forme în care apar apele: apele minerale subterane și lacurile de acumulare; râurile, în mare parte, fiind mici, se folosesc în proporție foarte mică pentru turism (doar râul Nistru). De lacurile de acumulare sunt legate mai multe tipuri de activități recreative, cu utilizare directă (scăldatul, plimbările cu barca, pescuitul, sporturile nautice etc.) sau indirectă, ca element al peisajului (picnic pe malul lacului, băile de soare). Practicarea acestora este dependentă de durata perioadei favorabile.

Apele minerale terapeutice au un grad de mineralizare foarte ridicat, conținând și unele elemente specifice (brom, iod, fluor, radon etc.), și pot fi folosite în alimentație numai după o demineralizare parțială. Ele au o importanță foarte mare pentru turismul curativ. Demne de remarcat, ca importanță și volum, sunt apele sulfuroase. Cele mai bogate rezerve ale acestor ape le deține raionul Ungheni, unde funcționa și o unitate de tratament cu ape sulfuroase extrase din sonda de foraj. Rezerve mari de ape sulfuroase puternic mineralizate au fost evidențiate în sudul țării, în apropiere de orașul Cahul. În această zonă se mai întîlnesc ape iodurate și bromurate.

Apele minerale potabile au un grad de mineralizare scăzut. Ele pot fi folosite în scopuri terapeutice și alimentare, în funcție de compoziția chimică. Pe teritoriul R. Moldova au fost identificate 7 tipuri de ape minerale: apele hidrocarbonatate sodice, apele hidrocarbonatate clorosodice și cloro-hidrocarbonatate sodice, apele clorosodice, apele hidrocarbonate sulfatat-sodice și sulfatat-hidrocarbonatate sodice, apele hidrocarbonatat-sodico-potasico-magneziene, apele sulfatate sodico-magneziene, apele sulfatate clorosodice.

1.2. Potențialul turistic antropic

Republica Moldova poate valorifica în domeniul turismului un patrimoniu cultural bogat: așezări geto-dace și fortificații romane, vestigii ale fortificațiilor medievale, complexe arheologice (de exemplu, Orheiul Vechi), mănăstiri rupestre, biserici și mănăstiri cu lucrări de artă, conace boierești și case țărănești. Deși există 140 de monumente ale patrimoniului cultural care pot fi incluse în circuitul turistic, valorificarea acestora în turism nu este posibilă într-o perioadă scurtă de timp, deoarece multe dintre ele necesită renovare și lucrări de restaurare.

În Chișinău există o serie de monumente ale patrimoniului cultural, exemple reprezentative ale arhitecturii locale din secolele XIX și XX. Multe clădiri istorice de un interes arhitectural deosebit au supraviețuit atît în Chișinău, cât și în alte orașe, iar multe au fost restaurate, atribuindu-li-se o funcție nouă.

O serie de evenimente științifice și culturale ce au avut loc pe teritoriul R. Moldova au fost consemnate prin plăci comemorative și monumente. La Chișinău, pe Aleea clasicilor au fost înălțate monumentele unor oameni de cultură precum: Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu, Gheorghe Asachi, A. Donici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, A. Mateevici, Lucian Blaga ș.a. Tot la Chișinău, în 1948, a fost deschisă Casa-muzeu a lui A.S. Pușkin, iar în satul Dolna a fost înălțat un monument de bronz dedicat acestui poet rus. De asemenea, și locurile legate de viața unor mari oameni de cultură originari din R. Moldova au fost marcate comemorativ prin diferite monumente, stele și busturi.

Mănăstirile din Moldova constituie o atracție deosebită mai ales în cazul turismului religios. Pe teritoriul actual al Republicii Moldova, prima mănăstire a fost atestată în 1420 la Vărzărești, apoi a urmat cea de la Căpriana, în 1422, ambele fiind întemeiate de Alexandru cel Bun. Acestea sunt cele mai vechi mănăstiri atestate documentar. În urma cercetărilor arheologice însă, mănăstirile rupestre de la Țâpova și Butuceni au fost atribuite secolului al XII-lea, fiind considerate cele mai vechi de pe teritoriul R. Moldova. Amintim și mănăstiri noi precum Frumoasa, Neculaievca, Bocancea sau Noul Neamț.

La venirea puterii sovietice în R. Moldova, aproape toate mănăstirile au fost închise în perioada 1947-1970, în funcțiune rămânând doar una singură – mănăstirea de maici din satul Japca. Mănăstirile au fost transformate în tabere de copii (Dobrușa, Condrița), sanatorii (Hâncu, Hârjauca), spitale, în special, de tuberculoză și de neuro-psihiatrie (Țâganești, Curchi, Saharna, Calarașovca, Suruceni, Noul Neamț), muzee (Butuceni), închisori (Sadaclia).

Poziția geografică a Republicii Moldova lasă în umbră mănăstirile ei în favoarea celor din țările învecinate: bucovinene, din nordul Moldovei românești, lavrele Kievo-Pecerskaia sau Poceaievskaia din Ucraina. De aceea, în circulația turistică predomină covârșitor vizitatorii locali, iar turiștii din străinătate vizitează mănăstirile ocazional, acestea fiind, în general, un scop secundar de vizită, scopul principal fiind cel de afaceri. Un punct slab îl constituie absența ghizilor cu pregătire în domeniul turismului religios.

Printre monumentele arhitecturii religioase trebuie menționate, de asemenea, clopotnițele ce constituie și ele un punct de atracție turistică: turnul-clopotniță al bisericii Sf. Treime din satul Cuhureștii de Sus (raionul Florești), construită după proiectul lui Alexei Șciusev în 1914, precum și clopotnița Mănăstirii Noul Neamț din satul Chițcani (raionul Căușeni), care este cea mai înaltă și cea mai zveltă construcție de acest gen din țară.

Printre obiectivele economice de importanță turistică menționăm barajele de la Dubăsari pe Nistru și cel de la Costești-Stânca pe Prut. Vizitarea acestora este însă dificilă, pentru că primul se află in zona cu puternice tensiuni politice și a fost afectat de conflictul militar din 1992, iar cel de-al doilea se află în zona frontierei de stat cu România, zona având accesul limitat.

Beciurile de la Cricova reprezintă un complex subteran unic, cunoscut în întreaga lume pentru labirinturile sale imense și, în special, pentru vinurile sale excelente. Din 28 august 2003, acesta a fost declarat prin lege obiect al patrimoniului cultural-național al Republicii Moldova. Devenit emblemă a vinificației Moldovei, orașul vinicol subteran Cricova dispune de galerii ce se întind pe 70 km, cu străzi numite simbolic: Dionis, Feteasca, Cabernet-Sauvignon etc. Situate la 11 km de capitala Chișinău, subteranele din var natural, aflate la o adâncime de 35-80 m, găzduiesc 30 milioane litri de vin la o temperatură constantă de 12-14 ˚C și umiditatea de +97-98%.

La Cricova se păstrează ”Vinoteca națională”, o colecție remarcabilă de vinuri legendare, atât locale, cât și străine, provenind din colecția de vinuri a lui Goering, printre care renumitele vinuri Moselle, Bourgogne, Bordeaux, Porto. Cel mai vechi vin al colecției, și unicul vin de acest tip din lume, este vinul ”Ierusalim de Paște”, produs într-un singur loc, în 1902. Beciurile Cricova sunt o atracție pentru miile de turiști, dar și pentru personalități notorii, politicieni, lideri de opinie și oameni celebri din întreaga lume, de-a lungul timpului fiind vizitate de: Iuri Gagarin, Angela Merkel, John Kerry ș.a.

În Republica Moldova funcționează 142 de fabrici de vinuri, dintre care 21 dispun de experiență în primirea vizitatorilor. Aici, turiștii au posibilitatea de a studia tehnologia de producere a vinurilor, a urmări îmbutelierea vinului și, desigur, a degusta produsul finit. Republica Moldova, ca țară vitivinicolă, oferă vizitatorilor șanse de a-și alege rutele preferate: beciuri și orașe subterane, vinoteci, întreprinderi de prelucrare primară a vinului, de producere a șampaniei, divinului, heresului, balsamurilor etc. Numărul vizitatorilor este relativ mic, însă există posibilitatea de primire a unui număr mult mai mare de vizitatori. Fabricile de vinuri, în ansamblu, cu podgoriile aferente, făcînd parte din ruta turistică “Drumul vinului în Republica Moldova”, reprezintă o motivație esențială de a vizita țara.

1.3. Patrimoniul etnografic și folcloric

În ceea ce privește monumentele tehnicii populare, legate de prelucrarea și depozitarea produselor agricole, putem identifica atracții turistice precum: morile de apă și de vânt, crame etc.

Astfel, cramele s-au păstrat în multe sate din partea centrală a R. Moldova: Ciuciuleni (raionul Hâncești), Bravicea (raionul Călărași), Onișcani (raionul Călărași), Onești (raionul Strășeni). Morile de vânt mai sunt prezente în satele Cernoleuca (raionul Dondușeni – singura moară din nordul Moldovei care a rămas până în zilele noastre), Beșalma (U.T.A. Găgăuză), Talmaza (raionul Ștefan-Vodă), morile de apă – în satele din raionul Edineț (orașele Cupcini și Parcova), Tețcani (raionul Briceni), satul Duruitoarea (orașul Costești, raionul Glodeni).

Cele mai vechi case tradiționale moldovenești s-au păstrat din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Astfel de case se află în satul Dângeni (raionul Ocnița), satul Climăuți (raionul Dondușeni), foarte interesante fiind și casele rupestre din satul Socola (comuna Vadul Rașcov, raionul Șoldănești). Casele tradiționale de pe valea Răutului au un aspect deosebit datorită folosirii pietrei locale. Un alt element al arhitecturii populare sunt podurile boltite, deosebit de importante prin raritatea lor și prin stilul lor arhitectural tradițional. De asemenea, drept creații populare trebuie menționate monumentele funerare: stelele, pietrele funerare și crucile din piatră și din lemn. Cele care s-au păstrat până în zilele noastre sunt datate nu mai devreme de sfârșitul sec. al XVIII-lea. Astfel de monumente s-au păstrat în satul Gordinești (raionul Edineț), satul Jeloboc (comuna Piatra, raionul Orhei), satul Sănătăuca (raionul Florești).

Meșteșugurile populare reprezintă atracții ce pot fi valorificate în cadrul unor circuite turistice tematice. Din păcate, olăritul s-a păstrat doar în patru sate: Țigănești (raionul Strășeni), Cinișeuți (raionul Rezina), Hoginești (raionul Călărași) și Iurceni (raionul Nisporeni). Un alt meșteșug popular este vărăritul răspândit, în special, în nordul țării, legat de aflorimentele de calcare sarmațiene. Acest meșteșug se practică și acum, distrugându-se unele monumente geologice și paleontologice. Printre alte meșteșuguri practicate odinioară, care s-au păstrat până în zilele noastre trebuie amintite lemnăritul (satul Suruceni și satul Bardar (raionul Ialoveni) și producerea de haine populare (satul Maramonovca din raionul Drochia, satul Vadul-Rașcov din raionul Șoldănești, satul Văsieni din raionul Ialoveni și Mereni din raionul Anenii Noi, satul Beșalma din U.T.A. Găgăuza ș. a.).

Mai pot fi menționate și formațiile corale, de dansuri și fanfarele din satele Trifanești (raionul Florești), Moara de Piatră (raionul Drochia), Sărătenii Vechi (raionul Telenești), Cojușna (raionul Strășeni), Cărpineni (raionul Hâncești), Tvardița (raionul Taraclia), Slobozia Mare (raionul Cahul) ș.a.

2. Piața turistică a Republicii Moldova

Republica Moldova dispune de 275 de structuri de primire cu funcțiune de cazare, din care: 100 de hoteluri și moteluri, 73 de tabere de vacanță pentru copii, 63 de sate de vacanță, 24 de pensiuni turistice și agroturistice, 5 cămine pentru vizitatori,

Numărul de turiști și excursioniști, participanți la turismul organizat de agențiile de turism și turoperatori, după scopul vizitelor, se prezintă astfel:

Tabel 1. Activitatea turistică a agențiilor de turism și turoperatorilor din Republica Moldova în anul 2014

Sursa: www.statistica.md

Ponderi mai însemnate în numărul total de turiști străini sosiți în Republica Moldova le-au revenit cetățenilor din România (24,09 %), Ucraina (11,66%), Federația Rusă (8,91%), Statele Unite ale Americii (6,45%), Italia (5,47 %), Germania (4,97 %), Turcia (3,75 %), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (3,01%), Polonia (2,61 %), Franța (2,27 %), Bulgaria (1,95 %), Austria (1,51%), Olanda (1,34 %), Suedia (1,19 %) etc.

Cetățenii Republicii Moldova preferă să călătorească, în principal, în Turcia (35,15 %), Bulgaria (33,37 %), România (10,20 %), Grecia (8,50 %), Egipt (2,09 %), Emiratele Arabe Unite (1,56 %), Italia (1,15 %).

3. Analiza S.W.O.T. a turismului intern a Republicii Moldova

Tabel nr. 2. Analiza SWOT a domeniului turismului

4. Principalele segmente ale turismului Republicii Moldova

4.1. Turismul rural

Din punct de vedere legislativ, instituțional și organizatoric, Republica Moldova se află la începuturile dezvoltării acestei forme de turism. Turismul rural, bine planificat, dezvoltat și gestionat conform principiilor dezvoltării durabile, ar putea avea efecte benefice pentru comunitățile locale din țară. Turismul deschide noi piețe pentru produsele agricole, artizanale, industriale, stimulând sectoarele economiei locale, inclusiv pe сel al industriei locale de construcții. În Republica Moldova practicarea acestei forme de turism poate să aducă beneficii directe comunităților rurale, unde salariile populației sunt sub nivelul mediu, creând noi locuri de muncă și venituri suplimentare pentru fermieri.

Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural din Moldova a fost creată în septembrie 2000 și este inițiatorul deschiderii primelor afaceri rurale în Republica Moldova. Mai mult de 80 la sută din destinațiile turistice sunt amplasate în mediul rural.

Cei mai mulți turiști străini care vizitează țara aleg ca primă destinație Parcul Național “Orheiul Vechi”. Ei sunt serviți cu preparate tradiționale moldovenești în pensiunile din Trebujeni sau Butuceni, unde pot cunoaște în mod direct specificul moldovenesc. Complexul Orheiul Vechi oferă ca atracții monumente istorice și peșteri.

Analizând stadiul actual de dezvoltare a turismului rural, putem identifica următoarele puncte slabe:

numărul redus al structurilor de primire cu funcțiune de cazare din mediul rural;

lipsa unui cadru legislativ ce ar reglementa dezvoltarea acestei forme de turism;

nivelul redus de conștientizare de către populația rurală și autoritățile din teritoriu a necesității dezvoltării turismului rural și a avantajelor acestuia;

lipsa unei pregătiri adecvate a populației din mediul rural pentru a primi vizitatori din țară și din strinătate

necunoașterea valorii reale a patrimoniului turistic rural și valorificarea insuficientă a acestuia.

lipsa de investiții în infrastructura rurală și insuficiența dotării tehnico-edilitare (canalizare, alimentarea cu apă, energia electrică, gaze) în mediul rural

absența unor circuite turistice semnalizate cu indicatoare (pentru automobiliști, cicliști, excursioniști)

insuficienta promovare a evenimentelor culturale din mediul rural

lipsa unor servicii de asistență turistică (ghidaj), alimentație și comerț cu suvenire, unități de asistență medicală.

Indiferența, uneori vădită, a comunităților locale față de degradarea patrimoniului rural duce deseori spre confruntarea cu starea nesatisfăcătoare a căilor de acces spre obiectivele turistice amplasate în localitățile rurale.

În vederea dezvoltării și promovării turismului rural din Republica Moldova, considerăm că se impune luarea unor măsuri care să vizeze:

elaborarea și implementarea cadrului legislativ necesar cu privire la turismul rural;

efectuarea clasificării structurilor de primire a turiștilor în localitățile rurale;

modernizarea infrastructurii pentru accesul rutier la obiectivele turistice din mediul rural;

identificarea comunităților rurale în care există posibilități pentru implementarea unor proiecte-pilot în domeniul turismului rural și crearea în teritoriu a serviciilor de specialitate în domeniul turismului;

crearea unei baze de date care să includă toate structurile de primire cu funcțiune de cazare din mediul rural;

conceperea și realizarea de ghiduri, cataloage, pliante, pagini web și filme publicitare privind oferta de turism rural;

crearea și promovarea unor evenimente / festivaluri care să atragă turiști în comunele din mediul rural din Republica Moldova;

dezvoltarea și promovarea turismului „de rădăcini” (vizitarea comunelor de către familiile moldovenilor care au emigrat);

elaborarea și promovarea proiectelor investiționale pentru crearea, repararea și modernizarea infrastructurii generale și a celei turistice;

implementarea unui program de instruire la nivelul autorităților administrației publice locale și al populației cu privire la importanța dezvoltării și promovării turismului rural;

revizuirea, atestarea și monitorizarea obiectivelor turistice din mediul rural care fac parte din patrimoniul cultural național al țării pentru a fi incluse în circuitul turistic internațional;

organizarea pe lângă obiectivele turistice din mediul rural a magazinelor pentru comercializarea suvenirelor cu specific național și crearea unităților de alimentație publică pe lângă obiectivele turistice pentru deservirea turiștilor;

stimularea dezvoltării formelor alternative de turism care sprijină păstrarea originalității poporului moldovenesc și care propun produse și activități specifice mediului rural (țesutul manual al covoarelor, olăritul, prelucrarea pielii, recoltarea strugurilor, gastronomia locală, pescuitul, vânătoarea etc.);

pregătirea gospodăriei țărănești pentru a ajunge la stadiul în care să fie promotoarea unei oferte comerciale. Proprietarii pensiunilor agroturistice trebuie să fie capabili să presteze servicii pentru a obține venituri, iar o parte din veniturile obținute să le reinvestească în sprijinul dezvoltării gospodăriei și al creșterii nivelului prestațiilor oferite.

4.2. Turismul vitivinicol

Podgoriile Republicii Moldova constituie un important obiectiv turistic din sectorul rural. De secole, în Moldova s-au format bogate tradiții de cultivare a viței-de-vie și de producere a vinului. Astfel, aici funcționează, cum am mai menționat, 142 de fabrici de vinuri, din care 21 dispun de condiții și experiență în ceea ce privește primirea vizitatorilor. Prin calitatea lor, multe dintre vinurile produse în republică se bucură de o bună reputație pe plan internațional, Moldova fiind recunoscută ca o țară vitivinicolă dezvoltată. Arta de producere a vinului este cunoscută pe aceste meleaguri din timpurile străvechi. Țara dispune la ora actuală de circa 142 mii de hectare cultivate cu viță de vie (107 mii de hectare cu vii de producție marfă) și 110 întreprinderi de prelucrare a strugurilor. Anual se produc circa 12-14 milioane de decalitri de vinuri brute. Produsele vinicole moldovenești se bucură de o faimă binemeritată și sunt apreciate în multe țări ale lumii. O adevărată carte de vizită a Republicii Moldova sunt vinurile ce au obținut distincții înalte la prestigioase concursuri internaționale.

În Republica Moldova, viticultura și vinificația, ani de-a rândul, au rămas principalul gen de activitate a populației. Confirmările acestui fapt pot fi găsite nu doar în documentele scrise și vestigiile istorice, dar și în folclor, obiceiuri, în limbajul cotidian al moldovenilor. Dezvoltarea multiseculară a acestui teritoriu este indisolubil legată de practicarea și evoluția vinificației, proces care, sub aspect cronologic, a cunoscut mai multe etape.

Turismul viticol combină descoperirea de peisaje noi cu vizitarea cramelor și experimentarea de senzații noi pentru plăcerea simțurilor: văz, miros, gust. Turiștii pot fi atrași nu numai de frumusețea peisajului vitivinicol, foarte diversificat, ci și de raporturile excelente calitate/preț ale serviciilor și produselor. Se realizează, totodată, stimularea interesului pentru locuri mai puțin cunoscute, mai neobișnuite, prin străbaterea unor drumuri ale vinului și cunoașterea unor obiective mai noi și interesante, mai puțin solicitate în turism, mai apropiate de natura primară.

În stațiunile balneoclimaterice se aplică pe larg tratamentul cu struguri și sucuri naturale din struguri (uvoterapia).Vinotecile, centrele expoziționale, sălile de degustare cu o arhitectură excepțională, orașele și cavernele subterane, diversitatea producției (vinuri, șampanie, divinuri, balsamuri, heres, vinuri aromatizate etc.), magazinele specializate reprezintă un potențial considerabil pentru promovarea turismului vitivinicol în Republica Moldova, constituind motivații superbe care pot plasa la justa valoare produsul turistic vitivinicol al republicii în circuitul turistic internațional.

Sectorul vinicol este unul din principalele sectoare economice ale Moldovei, alcătuind 9% din PIB. Aici este angajată 27% din forța de muncă a țării. Circa 15% din bugetul anual al republicii este completat din veniturile generate din viticultură. Republica Moldova este inclusă în lista primelor zece state din lume – producătoare importante de vinuri și struguri.

Patrimoniul vitivinicol al Republicii Moldova este constituit din plantații viticole, vinoteci, centre expoziționale, săli de degustare cu o arhitectură excepțională și un colorit național, orașe subterane, diversitatea producției, magazine specializate, toate acestea reprezentând un potențial considerabil pentru promovarea turismului vitivinicol în aceasta țară.

Cele mai mari beciuri din lume, fără îndoială, se găsesc în Moldova, la doar câțiva kilometri spre nord de Chișinău, în localitatea Cricova. Aici, așa cum am arătat anterior, se găsește în subteran un adevărat oraș al vinificatorilor, cu străzi, săli de degustare, depozite etc. Pe străzile subterane “Cabernet”, “Feteasca”, “Pinot” se pot deplasa autobuze cu turiști, însoțiți de ghizi experimentați.

În Cricova sunt produse vinuri spumante, respectându-se cu strictețe tehnologia clasică franceză. Astfel, Cricova a devenit o veritabilă carte de vizită a Moldovei. Lungimea totală a străzilor cavernicole este de peste 100 km. Aici se găsește una dintre cele mai impunătoare colecții de vinuri de origine din țară (de peste 3000000 dal.) și săli spațioase de degustare.

Beciurile Subterane Mileștii Mici

Galeriile din Mileștii Mici au o lungime totală mai mare de 200 km. Acest complex a fost introdus în Cartea Recordurilor Guinness Book datorită celei mai mari colecții de vinuri din Europa. Având un spirit romantic, acest beci de vin a apărut în anii 70 ai secolului trecut. Galeriile de var au o adâncime de 40 – 85 metri. Vinurile păstrate aici sunt din recolta anilor 1968-1991. Galeriile cu o lungime de 200 km. Temperatura constantă, de 12-14° С, și umiditatea de 85–95% a acestei “împărății a vinului” contribuie la păstrarea rezervelor strategice moldovenești. Beciurile de la Mileștii Mici, până în prezent, sunt completate cu material brut de vin din toată Moldova. “Colecția de Aur” de la Mileștii Mici numără circa două milioane de sticle de vin armonios din perioada dezvoltării vinificației moldovenești: “Pinot”, “Traminer”, “Muscat”, “Riesling”, “Feteasca”, “Codru”, “Negru de Purcari”, “Trandafirul Moldovei”, “Auriu” etc.

Complexul turistic Purcari este un chateau în stil francez, situat în Sud – Vestul  Republicii Moldova, pe malul râului  Nistru, la 120 km de Chișinău, la 30 km de Marea Neagră și Odesa,  și face parte din Drumul Vinului în Moldova.

4.3. Turismul de sănătate și frumusețe

În Republica Moldova putem menționa următoarele stațiuni balneoclimaterice și de odihnă:

а) stațiuni balneoclimaterice: Nufărul Alb (Cahul), Codru (Ungheni, Hirjauca), Bucuria-Sind, Nistru (Vadul lui Vodă) etc.

b) stațiuni de odihnă și recreere: Victoria (Soroca), Albinuța (Ungheni), Codru (Ungheni, Bahmut), Dumbrava Albă (Bălți), Albasadorf (Taraclia, Albota) etc.

4.4. Turism cultural

Potențialul cultural-turistic al Republicii Moldova include vestigii și monumente istorice, în (peste 15 mii) instituții de cultură și artă, colective de creație etnografică și de folclor, arhitectură populară și centre artizanale și meșteșugărești. Au fost identificați peste 10.000 de meșteri, dintre care 250 sunt membri ai Uniunii Meșterilor Populari. Folclorul muzical are o valoare deosebită, fiind prezentat de 590 de ansambluri etnofolclorice și circa 880 de orchestre de muzică populară. Toate acestea, în ansamblu, pot fi valorificate cu succes în turism.

Printre atracțiile legate de turismul cultural menționăm:

cetățile Moldovei: Soroca, Tighina, Orhei, La șanțuri (Horodiște), La trei cruci, Farfuria turcului

muzee: Muzeul Meșteșugurilor Populare din Moldova, Muzeul Găgăuz de Istorie și Etnografie,  Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Complexul muzeal “Orheiul Vechi”, muzeul “Casa Bunicii”

Cimitirul militar de la Țiganca

Monumentul bătăliei de la Cahul

Fortificația Valul lui Trăian de Sus

4.5. Turismul religios

Din cele 55 de mănăstiri ale țării, itinerarul turistic poate include mai multe locașuri de cult din raionul Călărași, precum și mănăstirile Căpriana, din raionul Strășeni, Hâncu, din raionul Nisporeni, și Noul Neamț, din localitatea Chițcani. Turiștii care aleg mănăstirea Țâpova au ocazia să vadă și cascadele din zonă.

Printre atracțiile legate de turismul religios din Republica Moldova menționăm:

Mănăstirile: Căpriana (situată la 40 de km nord-vest de Chișinău), mănăstirea rupestră “Butuceni” (jud. Orhei), Curchi, Japca, Rudi, Hincu, Saharna,Tipova, Pripiceni-Curchi, Horești, Ceadîr-Lunga,

schiturile Noul Neamț, Izvoare

biserici: Biserica Adormirii Maicii Domnului din Căușeni

5. Managementul și marketingul destinației turistice – Republica Moldova

5.1. Colaborarea Republicii Moldova cu organismele naționale și internaționale

5.1.1. Cooperarea regională și națională

Comisia Dunăreană pentru Turism (CDT) reprezintă o asociație a statelor din regiunea Dunării, care are drept scop promovarea imaginii fluviului ca obiect cu destinație turistică.

Pornind de la faptul ca dezvoltarea regională este o prioritate majoră pentru Republica Moldova, aderarea la Comisia Dunăreană pentru Turism va oferi posibilitatea promovării mai amplă a imaginii Republicii Moldova, ca a unui stat de atracție turistică situat în regiunea bazinului dunărean, precum și suport în aplicarea experienței altor state din regiune. Acest lucru va duce la creșterea fluxului de turiști în proximitatea malului dunărean al Republicii Moldova, contribuind astfel la dezvoltarea regiunii menționate precum și a economiei naționale.

Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD) vizează dezvoltarea potențialului economic și îmbunătățirea condițiilor de mediu ale regiunii, încurajând cooperarea pe termen lung între autoritățile locale și regionale, dar și între autorități, mediul privat și ONG-uri, prin generarea de proiecte pentru dezvoltarea regiunii. Strategia pentru Regiunea Dunãreanã va aduce o valoare adãugatã eforturilor Republicii Moldova în procesul de dezvoltare regionalã și, totodatã, va contribui semnificativ la consolidarea dialogului dintre statul nostru și statele din bazinul dunãrean.

În vederea realizării/implementării prevederilor Strategiei, pe domeniul prioritar 3 „Pentru promovarea culturii și a turismului, a contactelor directe între oameni”, Agenția Turismului a inclus în Planul de acțiuni al Agenției aderarea Republicii Moldova la CDT.

5.1.2. Colaborarea cu diferite state și organisme internaționale

Acordurile de colaborare în domeniul turismului:

La temelia relațiilor de colaborare în domeniul turismului se află acordurile de colaborare. Republica Moldova are încheiate 21 de acorduri de colaborare în domeniul turismului cu următoarele state:

Republica Albania- semnat la 11 iunie 2004 (intrat în vigoare la 1 octombrie 2004);

Republica Azerbaidjan – semnat la 6 mai 2004 (intrat în vigoare la 18 august 2004);

Republica Belarus – semnat la 6 aprilie 2004 (intrat în vigoare la 18 august 2004);

Regatul Belgiei – semnat la 25 iunie 1975;

Republica Bulgaria – semnat la 17 aprilie 1996 (intrat în vigoare la 4 mai 2004);

Republica Cehă – semnat la 8 iunie 1972;

Republica Cipru – semnat la 13 septembrie 2007;

Republica Croația – semnat la 24 octombrie 2006;

Republica Elenă – semnat la 18 octombrie 2006;

Statul Israel – semnat la 22 noiembrie 2004;

Republica Italiană – semnat la 7 decembrie 2006;

Republica Kazahstan – semnat la 4 noiembrie 1992;

Republica Kârgâză – semnat la 10 iunie 1996;

Republica Letonia – semnat la 6 noiembrie 2003;

România – semnat la 16 noiembrie 2005;

Federația Rusă – semnat 19 martie 2004;

Republica Portugheză – semnat la 11 februarie 2009;

Republica Turcia– semnat la 23 iunie 1993;

Ucraina – semnat la 9 februarie 2006;

Ungaria – semnat la 27 octombrie 1997

Este în curs de definitivare acordul privind colaborarea în domeniul turismului între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Georgiei. Totodată, se poartă negocieri privind încheierea acordurilor cu următoarele state: Polonia, Germania, Muntenegru, Olanda, Iran.

Colaborarea Republicii Moldova cu organismele internaționale:

Organizația Mondială a Turismului (OMT)

Republica Moldova a devenit membru al OMT în 2002. Evenimentele organizate de OMT au ca scop stimularea dezvoltării de fond, durabile și universal accesibile a turismului, promovând formele și metodele de punere în circuitul turistic mondial a patrimoniului turistic național, găsirea unui echilibru între sectorul public și privat în promovarea turismului.

Începând cu anul 2010, Republica Moldova, prin intermediul conducerii Agenției Turismului, a participat la diferite acțiuni organizate de OMT, dintre care enumerăm:

1. Întrunirea miniștrilor turismului din întreaga lume „UNWTO Ministers’s Summit”, ediția a IV-a, care s-a desfășurat în cadrul Expoziției Mondiale de Turism „World Travel Market-2010” din Londra, Marea Britanie. La reuniune au fost puse în discuție acțiunile ce se impun în contextul provocărilor economiei mondiale și al problemelor de mediu:

– integrarea turismului în agenda politică și economică;

– crearea unui cadru competitiv pentru dezvoltarea turismului, în care să se pună bazele unei relații strânse între sectorul public și cel privat;

– schimbările climaterice și lansarea conceptului ,,green economy”.

2. Întrunirea "Global Tourism Forum”, care a avut loc în Andorra, în cadrul căreia a fost pusă în discuție crearea unei platforme pentru reprezentanții din sectorul turistic public și privat, ce vor hotărî împreună direcțiile prioritare de activitate a industriei turistice.

Discuțiile au fost axate și pe implicarea comunităților locale în dezvoltarea turismului în cele trei domenii principale ale dezvoltării durabile – economic, de mediu și social.

3. La 27 aprilie 2011, conducerea OMT și ce a Agenției Turismului au avut o întâlnire oficială la sediul central al OMT.

4. În perioada 9-10 mai 2012, la Batumi, Georgiam s-a desfășurat cea de-a 54-a reuniune a Comisiei pentru Europa a OMT. La această ședință au participat reprezentanți din peste 20 de țări. În cadrul reuniunii au fost discutate prioritățile, tendințele și perspectivele turismului în Europa până în anul 2030.

5. În perioada 11-13 iunie 2012 la Madrid, Regatul Spaniei, s-a desfășurat cea de-a 93-a sesiune a Consiliului Executiv al OMT, la care au participat oficiali și reprezentanți din peste 60 de țări. Participanții la întrunire au discutat despre rolul important al turismului în abordarea provocărilor cu care se confruntă economiile globale și care sunt acțiunile colective necesare pentru a crea un turism mai competitiv, responsabil și durabil.

6. OMT, de comun acord cu Ministerul Culturii și Turismului din Azerbaidjan, a inițiat Programul european de dezvoltare a potențialului în domeniul statisticii turismului. Obiectivul Programului constă în a ajuta țările participante în consolidarea capacităților în domeniul statisticii turismului prin instruirea și consilierea acestora în organizarea și îmbunătățirea programelor naționale privind statistica turismului, având ca bază implementarea Recomandărilor Internaționale în Domeniul Statisticii Turismului (IRTS 2008) și implementarea Conturilor Satelit pentru Turism (TSA: RMF 2008).

În perioada 22 – 25 noiembrie 2011, în orașul Baku, Azerbaidjan, s-a desfășurat primul seminar instructiv privind dezvoltarea potențialului în domeniul statisticii turismului, la care au participat reprezentanți ai Agenției Turismului, Biroului Național de Statistică și Băncii Naționale.

II. Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică – GUAM (ODDE-GUAM), din care fac parte Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan și Republica Moldova, a fost înființată prin semnarea Statutului (Cartei) acesteia la 23 mai 2006, în cadrul primului Summit al Șefilor de State GUAM de la Kiev.

De atunci s-au desfășurat peste 10 ședințe ale Grupului de lucru în domeniul turismului la diferite nivele, au avut loc 3 prezentări ale produsul turistic comun în Japonia; R.M a participat, în 2010 și 2011, cu un stand comun GUAM la Expoziția Internațională de Turism „JATA World Travel" care a avut loc la Tokyo, Japonia; în 2011 a organizat turul informațional pentru turoperatorii niponi, iar în perioada 5-16 mai 2012 – turul informațional pentru reprezentanții mass-media din Japonia.

Partea niponă a oferit suport logistic în promovarea produsului turistic GUAM, inclusiv prin organizarea a 3 seminare în domeniul turismului, care s-au desfășurat în perioada 2009-2011 la Tokyo, Japonia. Următorul seminar avea să aibă loc la finele anului 2012. În cadrul ședinței Grupului de lucru în domeniul turismului, care a avut loc în aprilie 2012, s-a convenit că experiența acumulată poate fi utilizată pentru promovarea produsului turistic comun pe piețele din Koreea de Sud, SUA și Canada.

III. Organizația pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN)

Inițiativa de Cooperare Economică la Marea Neagră a fost lansată oficial, prin semnarea Declarației de la Istanbul, la 25 iunie 1992, și a luat ființă efecti, în urma Reuniunii miniștrilor afacerilor externe ai țărilor membre OCEMN, din 30 aprilie 1999, de la Tbilisi, ca urmare a depunerii instrumentelor de ratificare de către 10 state membre.

Fondatorii OCEMN sunt unsprezece state: cinci țări balcanice (Republica Albania, Republica Bulgaria, Republica Elenă, România, Republica Turcia, trei țări riverane: Republica Moldova, Federația Rusă, Ucraina și trei țări caucaziene: Republica Armenia, Republica Azerbaidjan și Georgia. Importanța regiunii este determinată de resursele umane și naturale, de potențialul surselor de energie, în special petrol și gaz, și de amplasarea pe trasee de tranzit semnificative din punct de vedere strategic.

În 2010 (15 noiembrie), Republica Moldova a participat la Reuniunea miniștrilor, conducătorilor autorităților publice centrale în domeniul turismului ale statelor membre ale OCEMN, care a avut loc la Atena, Republica Elenă. În cadrul reuniunii a fost adoptată declarația conducătorilor autorităților publice centrale ale statelor membre OCEMN, responsabile de dezvoltarea turismului.

Declarația subliniază importanța turismului în dezvoltarea economică, în protejarea și îmbunătățirea patrimoniului natural și cultural, înțelegerea reciprocă între popoare, precum și însemnătatea menținerii relațiilor de colaborare în domeniul turismului. În cadrul evenimentului s-a pus accentul pe formele și metodele de punere în circuitul turistic mondial a patrimoniului turistic național, precum și pe stabilirea unei conlucrări reciproc avantajoase între sectorul public și privat în promovarea turismului pe plan mondial.

IV. Inițiativa Central Europeană (ICE)

Organizația a luat naștere în 1989, la inițiativa a 4 țări: Austria, Italia, Iugoslavia și Ungaria. Ulterior, structura și-a schimbat componența și denumirea, devenind Inițiativa Central-Europeană. Republica Moldova a devenit membru ICE la 8 noiembrie 1996, cu ocazia Summitului de la Graz a șefilor de Guvern ai țărilor membre ale acestei organizații.

ICE acordă o atenție deosebită sectorului turistic, prin schimbul și diseminarea de informații, prezentarea politicilor și acțiunilor, facilitarea de know-how și bune-practici. Pentru a promova un turism competitiv și durabil, ICE organizează întâlniri, cursuri de formare, ateliere de lucru, vizite de studiu, seminare și alte activități și proiecte.

V. Comunitatea Statelor Independente (CSI) este o alianță formată din 11 din cele 15 foste republici ale Uniunii Sovietice, excepțiile fiind cele trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania, precum și Georgia. CSI a fost fondată la data de 8 decembrie 1991. Republica Moldova a devenit membru la 8 aprilie 1994. Pe parcursul ultimilor ani Agenția Turismului a participat la un șir de ședințe ale diferitor grupuri de lucru la care au fost discutate următoarele subiecte:

Situația actuală și perspectivele colaborării satelor membre CSI;

Direcțiile prioritare privind elaborarea Strategiei de colaborare în domeniul turismului a statelor membre CSI;

Standardele unificate ale indicatoarelor informative în statele CSI;

Elaborarea “Cărții unice pentru vizitatorii/turiștii țărilor membre CSI”;

Realizarea Acordului privind Consiliul pentru Turism al statelor membre ale CSI;

Organizarea infoturului pentru mass-media din cadrul țărilor CSI;

Realizarea Planului de acțiuni din domeniul turismului privitor la sărbătorirea a 20 de ani CSI;

Proiectul Planului de măsuri în domeniul colaborării umanitare pentru anii 2013-2014 a statelor membre CSI

Realizarea deciziei Consiliului CSI asupra Strategiei Internaționale de colaborare a tineretului până în anul 2020 etc.

În perioada 28 iunie-3 iulie 2011 Republica Moldova a participat cu un stand național la Expoziția Interstatală “20 de ani ai CSI – noile orizonturi ale parteneriatului ”, care a avut loc la Moscova, Federația Rusă. La expoziție au fost prezentate mărfurile și serviciile a șaptezeci de agenți economici din Republica Moldova. În cadrul expoziției a fost prezentat potențialul turistic al Moldovei, traseele elaborate pentru turiștii interesați de produse vinicole, produse alimentare, articole ale meșterilor populari, precum și potențialul investițional al Republicii Moldova.

5.1.3. Participarea firmelor turistice la expozițiile internaționale de turism

Problema cu care se confruntă în prezent Republica Moldova, ca destinație turistică nouă pe piața turistică internațională, este insuficiența informației privind infrastructura și potențialul turistic existent în țară. Este vorba, în special, despre principalii agenți economici prestatori de servicii turistice, infrastructura turistică, structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare și alimentare, obiectivele naturale și antropice, valorile naționale, cultura, tradițiile și folclorul specifice țării noastre.

Din aceste considerente, se impune participarea activă a Republicii Moldova la expozițiile internaționale ce țin de domeniul turistic, ele constituind principalul mijloc de eliminare a deficiențelor anterior menționate și, prin urmare, principala modalitate de creare și de promovare a imaginii țării noastre în străinătate, aceasta fiind o consecință pozitivă în dezvoltarea turismului internațional.

Una dintre cele mai importante probleme referitoare la valorificarea potențialului turistic o constituie conturarea și utilizarea unei politici promoționale capabile să pună în evidență toate laturile și aspectele interne prin care Moldova să devină o atracție turistică, pentru turiști din diverse zone ale lumii. O asemenea politică este necesar să fie gândită în strânsă corelație cu trăsăturile produsului turistic de care dispunem sau pe care îl putem crea, racordat la:

standardele internaționale de calitate;

publicitate adecvată;

sisteme moderne de distribuție;

prețuri și tarife competitive pe piața turistică internațională.

În acest sens, expozițiile au o importanță deosebită pentru agențiile de turism, ele fiind concepute ca un mijloc de prezentare, exprimare și promovare a produselor turistice autohtone pe piața turistică internațională.

În vederea promovării potențialului turistic al Republicii Moldova, Agenția Turismului, de comun acord cu sectorul privat din industria turistică, participă anual la circa 10 târguri și expoziții internaționale specializate:

Târgul de Turism al României „TTR” edițiile toamnă-primăvară, București, România

Expoziția Internațională de Turism „ITB” Berlin, Germania

Expoziția Mondială de Turism „WTM” Londra, Marea Britanie

Expoziția Mondială de Turism Shanghai, China;

Târgul Internațional de Turism „MITF. Turism și Odihnă” Moscova

Târgul Internațional de Turism „MITT" Moscova, Federația Rusă

Expoziția Internațională de Turism JATA WTF Tokyo, Japonia

Târgul Internațional al Turismului Rural și Agroturismului „AGROTRAVEL” Kielce, Polonia

Pentru promovarea potențialului turistic al Republicii Moldova, Agenția Turismului a elaborat, editat și distribuit materiale promoționale precum:

ghiduri turistice: Moldova Turistică, Drumul Vinului, Drumul Mănăstirilor;

broșuri turistice: Turism cultural, Turism rural, Turism vitivinicol, Turism ecologic, Turism religios.

În plus au fost organizate tururi informaționale:

– Tur informațional pentru turoperatorii din Japonia pe 27-29 iulie 2011;

– Turul informațional pentru corpul diplomatic acreditat în Republica Moldova, cu ocazia celebrării a 20 de ani de independență a R.M., pe 27 august 2011;

– Tur informațional pentru reprezentanții mass-media din Japonia, 13-16 mai 2012;

– Tur informațional pentru reprezentanții CSI, 6-7 octombrie 2012;

– Tur informațional pentru Diaspora moldovenească – 11-13 octombrie 2012.

În cadrul proiectului CEED II, susținut de ambasada SUA în Moldova, au demarat acțiunile de elaborare a unui brand turistic al Republicii Moldova. La atelierele de lucru pe acest subiect, coordonate de un expert internațional, participă Agenția Turismului, sectorul privat din domeniul turismului și societatea civilă.

5.2. Colaborarea între Republica Moldova și România pentru dezvoltarea turistică

Relațiile dintre România și Republica Moldova au căpătat o nouă dimensiune odată cu adoptarea, de către cele două guverne, a Planului de Acțiune pentru aplicarea Declarației Comune privind Instituirea unui Parteneriat Strategic între România și Republica Moldova pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova.

Republica Moldova are un potențial turistic uriaș, dar, desigur, insuficient exploatat. Totuși perspectivele sunt îmbucurătoare, turismul moldovenesc având mari șanse să devină unul competitiv. În Republica Moldova, mecanismul cooperării transfrontaliere cu România, sub diferite forme, funcționează într-un mod relativ satisfăcător.

Turiștii români se situează pe primele locuri în ceea ce privește numărul vizitatorilor străini în Republica Moldova, respectiv până la 700.000 anual. Principalele obiective preferate de turiștii români sunt Chișinăul, mănăstirile și podgoriile, în Republica Moldova aflându-se cea mai mare colecție de vinuri din lume.

Republica Moldova și România sunt încadrate în Euroregiunile „Prutul de Sus” (județele Edineț și Bălți din Republica Moldova, județele Suceava, Botoșani din România) și „Dunărea de Jos” (județul Cahul din Republica Moldova și județele Galați, Tulcea și Brăila din România). Totodată, este proiectată și este pe cale de a fi instituționalizată Euroregiunea moldoromână „Prutul de Mijloc” (județele Lăpușna, Ungheni și Chișinău din Republica Moldova și județele Iași și Vaslui din România). În acest fel, peste 70% din teritoriu și 80% din populația Republicii Moldova fac parte din cadrul regional de cooperare moldo-română.

Euroregiunea „Dunărea de Jos” a fost creată la 14 august 1998, la Galați , unde, în cadrul reuniunii conducătorilor regiunilor frontaliere ale Republici Moldova, României și Ucrainei, a fost semnat Acordul privind crearea acestei euroregiuni. Ea este cea mai organizată și dezvoltată din cele trei euroregiuni, realizând mai multe activități de cooperare transfrontalieră. În orientările sale pentru Fondul de Dezvoltare Regională, Comisia Europeană cere guvernelor statelor membre să promoveze dezvoltarea culturală în regiunile mai sărace, pentru a le ajuta să-și afirme identitatea, să atragă turiști și să creeze locuri de muncă în domenii precum serviciile on-line și mass-media. Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” întrunește cel mai mare număr de unități administrativ-teritoriale dintre cele trei. Ea a fost creată în baza unei inițiative comune a consiliilor județene respective din România și Republica Moldova, la 18 septembrie 2002, la Iași, unde a fost semnat Protocolul cooperării transfrontaliere a Euroregiunii "Siret-Prut-Nistru", care include județele Iași, Vaslui și Neamț din România și, respectiv, Chișinău, Ungheni și Lăpușna din Republica Moldova, mai târziu aderând Orhei și Soroca.

Ulterior, odată cu modificarea structurii administrativ-teritoriale, în componența Euroregiunii au intrat 18 raioane din Republica Moldova, preponderent cele limitrofe cu România și din zona de Centru, dintre care mai mult de jumătate nu au graniță cu România. Astfel, după anul 2005, proiectele de cooperare transfrontalieră au fost implementate prin intermediul Programului de Vecinătate Republica Moldova – România. Republica Moldova a beneficiat de cooperare multilaterală privilegiată la frontiera moldo-română pe parcursul anilor 1990 – 2005. Însă aderarea la Uniunea Europeană a României a impus noi rigori privind circulația persoanelor în afara frontierelor. La fel, trebuie remarcat și faptul că industria turistică concentrată în raioanele de frontieră ale Republicii Moldova nu este pregătită pentru absorbirea și menținerea unui număr sporit de turiști la prețuri competitive. În prezent, Uniunea Europeană constituie o importantă sursă și destinație a mișcării turistice, stabilind câteva Directive ale politicii pentru turismul comunitar (libertatea de mișcare, îmbunătățirea condițiilor de muncă în turism, sezonalitatea în turism, dezvoltarea regională etc.).

Un principal element în dezvoltarea turismului îl constituie legislația cu privire la libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor, vizele pentru călătorii, înlăturarea controalelor la frontiere, creșterea rolurilor aeroporturilor, astfel fiind încurajate: liniile aeriene mici, înlăturarea barierelor tehnice, dezvoltarea regională prin acordarea de fonduri, cum ar fi fondul european și cele de asistență pentru țările candidate, precum PHARE și TACIS, etc.. Politica de protecție a consumatorilor este și ea foarte necesară în activitățile turistice. În scopul promovării imaginii Republicii Moldova ca destinație turistică, Ministerul Culturii și Turismului a solicitat asistența Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene în vederea remiterii pe adresa Misiunilor Diplomatice ale Republicii Moldova acreditate în străinătate a unui set de materiale promoționale, printre care enumerăm: Calendarele „Drumul Vinului în Republica Moldova”, broșurile din seria „Muzeele și Mănăstirile Moldovei”, hărți turistice în limba engleză, broșuri pe tema „Strategia de Dezvoltare Durabilă a Turismului”, CD-uri cu filmul „Moldova o nouă destinație turistică” cu traducere în limbile engleză, franceză și rusă etc.

Obiectivul esențial al cooperării transfrontaliere dintre Republica Moldova și România este de a integra zonele despărțite de granițele naționale care se confruntă cu probleme comune, fie ele de ordin social, cultural sau politic, care, la fel, necesită și soluții comune de rezolvare.

Colaborarea între Republica Moldova și România pentru dezvoltarea produsului turistic comun „Ruta Vinului”, conexiunea acestuia la rutele europene și promovarea produsului pe piața internațională

Agenția Turismului a Republicii Moldova, de comun acord cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice din România, a creat un grup de lucru mixt privind colaborarea în domeniul turismului. Activitatea grupului de lucru se axează pe mai multe subiecte, inclusiv schimbul de experiență în domeniul evaluării patrimoniului turistic și zonării turistice, vizibilității turistice, statisticii în turism, oportunității de atragere a investițiilor în domeniul turismului, și elaborarea produselor turistice comune, cum sunt Ruta de Pelerinaj și Ruta Vinului.

Subiectele menționate au fost discutate și în cadrul Comisiei mixte interguvernamentale de colaborare economică și integrare europeană între Republica Moldova și România. Ulterior, acestea au fost incluse în Protocolul sesiunii a VI-a a Comisiei nominalizate, care a fost semnat de către părți la 26 aprilie 2012 la București. Republica Moldova este în proces de elaborare a produsului turistic comun „Ruta Vinului”, acesta urmând a fi conectat la rutele europene și promovat pe piața internațională.

5.3. Promovarea Republicii Moldova ca destinație turistică

Promovarea Republicii Moldova ca destinație atractivă de turism constituie o responsabilitate comună a Guvernului, a Agenției Turismului și a diferitelor instituții din industria dată, atât publice cât și din mediul privat.

În fiecare primăvară, la Centrul Internațional de Expoziții MOLDEXPO se desfășoară Expoziția internațională specializată de turism, agrement și industrie hotelieră Tourism. Leisure. Hotels

Printr-un marketing al destinației eficient, Republica Moldova a reușit să evolueze de la cea mai neexplorată țară din Europa la un brand turistic milenar și cu vizibilitate internațională. În 2013 Republica Moldova a fost declarată de Lonely Planet drept cea mai neexplorată destinație turistică din Europa, fiind astfel o țară practic necunoscută pentru turiștii străini. Doi ani mai târziu, în 2015, Moldova a sărit cu 28 de poziții în clasamentul de dezvoltare a turismului de aventură, realizat de Adventure Travel Trade Association (ATTA). Țara a fost declarată de recunoscuta Asociație drept a doua cea mai îmbunătățită destinație din lume, în special la categoria Ospitalitate și Siguranță.

Aceasta se datorează eforturilor conjugate din cadrul proiectului Creșterea Competitivității și Dezvoltarea Întreprinderilor II (CEED II), finanțat de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), ale Agenției de Turism și operatorilor de turism, care, într-un timp restrâns, au reușit să poziționeze și să promoveze Moldova ca o destinație de turism autentică în Europa.

Forumul Economic Mondial a clasat Moldova pe locul 111 din lume și 37 din Europa ca atractivitate pentru turism și călătorii în raportul său anual, Travel and Tourism Competitiveness Report. Republica Moldova se află astfel între țări ca Venezuela și Senegal. Primele locuri în clasament le ocupă Spania, Franța și Germania.

Modalități de atragere a turiștilor în Republica Moldova

Pentru îmbunătățirea profilului online al Moldovei ca destinație turistică a fost lansată, în septembrie 2012, cea mai mare platformă informațională turistică – www.MoldovaHoliday.travel – care a reușit să adune 300 de mii de vizitatori unici, numărul accesărilor depășind un milion. MoldovaHoliday.travel este disponibilă în română, engleză, rusă, germană și franceză. O altă inovație, care răspunde trendurilor și contribuie la accesibilitatea atracțiilor turistice pentru vizitatori, este aplicația mobilă MoldovaHoliday lansată recent, în primăvara anului 2015. Aproximativ 85% dintre turiștii din întreaga lume utilizează aparate mobile în timpul vacanțelor. Destinată în mod special turiștilor străini veniți să viziteze Moldova pe cont propriu, aplicația prezintă “top 50 de atracții turistice” și o hartă interactivă disponibilă offline.

Presa internațională a început să vorbească tot mai mult despre Moldova ca destinație turistică. Aceasta se datorează tururilor de familiarizare pentru presa internațională, care au avut loc de două ori pe an (primăvara și toamna) și au oferit posibilitatea jurnaliștilor străini să descopere vinăriile Moldovei, orașele subterane unice în lume și preparatele culinare tradiționale servite de pensiunile rurale. Ca urmare, numele turistic al Moldovei a apărut în peste 70 de publicații, inclusiv prestigioasele CNN, BBC travel, Euronews, Der Spiegel.

Pentru a extinde parteneriatele de afaceri, operatorii din Moldova au participat la expoziții de importanță globală, cum ar fi WTM în Londra, ITB în Berlin, IMEX în Frankfurt. Ca urmare, au fost extinse tururile de la 3 la 5 zile, au fost lansate tururi complete cu România și Ucraina și a sporit interesul pentru grupuri de turiști din destinații îndepărtate, cum ar fi Japonia. 
Toate aceste activități au necesitat regândirea industriei de turism din Moldova și consolidarea relațiilor dintre sectorul public și cel privat. Un rol important l-a avut crearea, în anul 2014, a Asociației Naționale pentru Turism Receptor (ANTRIM). Asociația are actualmente 14 membri, printre care se regăsesc importanți turoperatori, hoteluri, vinării și pensiuni turistice din Moldova, sectorul privat reușind astfel să devină o portavoce a acestei industrii.

Astfel, în noiembrie 2014 a fost lansat, în incinta Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, brandul turistic al Republicii Moldova, reprezentat de simbolul Pomul Vieții ca logo și sloganul „Descoperă căile vieții”. Lansarea brandului turistic a avut loc odată cu lansarea primului spot turistic al Republicii Moldova. În jumătate de minut, spotul prezintă cele mai frumoase locuri ale țării noastre și face o introducere a ofertei turistice – vinuri, gastronomie și cultură. Mesajul spotului turistic prezintă aprecierea dată Moldovei de Lonely Planet în anul 2013 ca fiind cea mai neexplorată țară turistică din Europa. Difuzat timp de o lună la Euronews, spotul turistic a trezit interesul călătorilor și a adus peste 25 de mii de potențiali vizitatori pe site-ul MoldovaHoliday.travel.

O parte componentă din noua strategie de promovare a turismului o reprezintă introducerea unei noi forme de turism, care înregistrează o popularitate tot mai mare în întreaga lume și, în special, pe piețe targetate de Moldova – turismul de aventură. Astăzi, turiștii preferă să viziteze mai degrabă destinații mai puțin cunoscute și autentice, decât să petreacă niște vacanțe tradiționale.

Turistul este pregătit să plătească dublu pentru o experiență activă, într-un mediu natural, iar Moldova este o țară cu diverse oportunități în acest sens. Totodată, este necesară o diversificare a produselor turistice, cum ar fi cursuri de gătit, lecții de dans tradițional, participarea turistului în activități de zi cu zi ale localnicilor (de pildă, culesul poamei și îngrijirea animalelor).

La data de 1 august 2013, Agenția Turismului a inițiat concursul pentru „Cel mai bun slogan pentru Turismul din Republica Moldova”, câștigător fiind următorul: “Small country with a big heart”.

Brandul național al sectorului turistic din Republica Moldova a fost lansat pe 20 noiembrie 2014. Agenția Turismului a Republicii Moldova, în parteneriat cu asociațiile sectoriale, beneficiind de asistență și expertiză tehnică locală și internațională, oferită prin proiectul USAID CEDD II, a elaborat Programul de promovare a produselor turistice, denumit generic „Brandul Național al Industriei Turismului”, care are scopul de a crește numărul de turiști în Republica Moldova. Programul cuprinde un set de inițiative strategice pentru sectorul turistic, incluzând: analiza piețelor țintă și a produselor turistice competitive, poziționarea ofertei turistice naționale, un plan de marketing și o identitate vizuală unică.

Pomul Vieții, simbol complex al culturii naționale, a fost ales să reprezinte valorile și specificul turismului în Republica Moldova: ospitalitatea, naturalețea, sinceritatea și autenticitatea. Sloganul turistic „Discover the routes of life” îndeamnă vizitatorii să urmeze calea spre noi descoperiri, să cunoască ospitalitatea, istoria, vinul, gastronomia și tradițiile moldovenești.

Printre mesajele publicitare utilizate în această campanie de marketing al destinației turistice Moldova menționăm:

“Vizitează Moldova

Locul misterios de intersectare a traseelor care au conturat Europa de-a lungul secolelor

Țara oamenilor frumoși, cu suflet mare, care te întâmpină cu un pahar de vin legendar și delicatese locale bogate în arome naturale

Și care te invită să sărbătorim viața împreună”

Lansarea internațională a brandului turistic a avut loc începând cu 24.11.2014, prin intermediul unei companii de comunicare pe postul TV Euronews, unde a fost plasat un spot video de promovare a Moldovei turistice.

Reamintim că, în anul 2013, Lonely Planet a prezentat Moldova ca nr. 1 – cea mai neexplorată destinație din Europa, acesta fiind sloganul primei campanii internaționale de promovare a noului Brand Turistic.

Anual, Moldova este vizitată de cca. 2 milioane de străini, număr care va crește semnificativ, odată cu asocierea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, aceasta fiind piața țintă pentru oferta turistică a țării.

Dacă noul brand turistic și strategiile de promovare au consolidat poziția Moldovei ca destinație turistică, atunci o provocare de viitor rămâne a fi diversificarea atracțiilor, a serviciilor și produselor turistice cu care Moldova ar putea să concureze pe piețele-țintă și să satisfacă așteptările turistului străin.

Proiectul USAID Creșterea Competitivității și Dezvoltarea Întreprinderilor II (CEED II) 2010-2015 ajută întreprinderile moldovenești din sectoarele-țintă (confecții, încălțăminte și accesorii, tehnologii informaționale și comunicații, turism și vinificație) să-și crească competitivitatea prin sporirea productivității, intensificarea comerțului și a investițiilor, precum și prin eficientizarea dialogului public-privat pentru îmbunătățirea mediului de afaceri.

6. Concluzii

Oferta turistică a Moldovei a fost definită ca fiind una de nișă, prin turism vinicol, gastronomic, rural, cultural și de aventură. Pentru a atrage turiști în Republica Moldova trebuie să le trezești interesul oamenilor, să le produci emoții și să le demonstrezi că această țară are valori, legende, istorie și tradiții unice. Pentru a construi o imagine și o viziune de țară și a îmbunătăți percepția Republicii Moldova în străinătate, au fost depuse eforturi conjugate de promovare a acestei destinații în străinătate, antrenând diverse instrumente inovaționale și creative, de la campanii digitale și tururi de familiarizare până la evenimente organizate în diferite colțuri ale lumii. Este indicată conceperea unui catalog publicitar privind promovarea obiectivelor turistice de interes major pentru expozițiile internaționale de turism.

Moldova are o oportunitate unică de a se conecta la circuitul internațional de turism și de a crește numărul turiștilor străini interesați de oferta de turism vinicol, gastronomic și rural. Fiind un sector de servicii, turismul contribuie la dezvoltarea economică a țării prin industriile interconectate, cum ar fi alimentație publică, transport, producere, precum și la dezvoltarea comunităților rurale.

Bibliografie

Arbore Z., Dicționarul geografic al Basarabiei, Editura Museum, Chișinău 2001

А.П. Дурович. Маркетинг в туризме, Издательство Новое знание, Минск 2006 год,

Babii Iurii, Locașuri Sfinte din Basarabia, Editura Alfa și Omega, Chișinău, 2001

Furtuna Constantin, Atlas rutier & turistic. România și Republica Moldova, Editura All, Chișinău 2012

Glăvan V., Platon N., Rusu V., Managementul turismului rural în Republica Moldova: probleme, realități și perspective, Chișinău, 2004

Guțuțui V., Miron V., Armonizarea politicilor de gestionare a resurselor naturale și patrimoniului cultural pentru încurajarea turismului transfrontalier în cadrul parteneriatului UE – Republica Moldova, ULIM, Chișinău, 2006

Hanciuc N., Agroturism și dezvoltare durabilă, Ed.Independența Economică, Pitești, 2002

Jolondovschi A., Florea S., Turismul ecologic și rural: realități și perspective, Ed.Prometeu, Chișinău, 2001

Lazăr S., Moldovan-Bătrînac V., Solcan A, Turism rural. Ghidul gospodarului, Ed. Sirius, Chișinău, 2004

Platon, Nicolae, Ghidul traseelor turistice ale Republicii Moldova, Vol.3, Agenția Turismului a Republicii Moldova, Chișinău, 2015

Platon, Nicolae, Strategia de dezvoltare a turismului "Turism 2020", Agenția Turismului a Republicii Moldova

Rotaru Daniela, Turismul vitivinicol în Republica Moldova, Disertație, București 2011,

Roșcovan M., Bulat V., Ghid de cooperare transfrontalieră, Editura Epigraf, Chișinău 2004

Serafim Florea, Potențialul turistic al Republicii Moldova, Editura Labirint, Chișinău 2005

Turcov Elena, Dezvoltarea și promovarea turismului Republicii Moldova, Editura ASEM, Chișinău, 2002

*** Drumul vinului, Editura Departamentului Dezvoltarea Turismului, Chișinău 2005

Lege cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova nr. 352-XVI  din  24.11.2006, Monitorul Oficial nr.14-17/40 din 02.02.2007

Activitatea turistică a agențiilor de turism și turoperatorilor din Republica Moldova în anul 2014, www.statistica.md

www.turism.gov.md

www.mfa.gov.md

www.cricova.md

www.timpul.md

www.tur.md

www.mc.gov.md

http://fptm.eu

VI. DEZVOLTAREA șI PROMOVAREA TURISMULUI ÎN REGIUNEA CERNĂUțI

Silviu Cugut

În Ucraina, ca și în alte țări din Europa, turismul este una dintre cele mai dinamice industrii. Importanța socio-economică a sectorului de turism se manifestă în crearea locurilor de muncă și prin impactul asupra PIB-ului, bugetului, imaginii țării și regiunii.

Acest capitol are scopul de a prezenta situația dezvoltării turismului din regiunea Cernăuți.

1. Localizarea geografică și infrastructura

Regiunea Cernăuți sau, cum se mai numește, Nordul Bucovinei se află în vestul Ucrainei și este una dintre cele 27 de unități administrative din țară. Ea prezintă trei zone geografice naturale: silvostepă, între râul Prut și Nistru; poalele munților, între munții Carpați și râul Prut, și zona montană, care cuprinde Carpații Nordului Bucovinei. Suprafața regiunii este de 8,1 mii kmp, 1,33% din teritoriul Ucrainei, iar populația este de 909.646 locuitori, conform recensământului din anul 2001; 181.780 locuitori sunt de etnie română (19.78%). Pe teritoriul regiunii trece frontiera de stat a Ucrainei pe parcursul a 404 km: 226 km cu România și 178 km cu Republica Moldova.

Orașul Cernăuți este centrul administrativ al regiunii, aflat la 40 km distanță față de România. Regiunea se învecinează cu următoarele regiuni din Ucraina: Ivano-Frankivsk, Ternopil, Hmelnițki, Vinița (Notă: majoritatea toponimelor și altor denumiri referitoare la zona vizată sunt utilizate aici și în continuare în varianta ucraineană oficială). În Cernăuți se poate ajunge cu avionul, trenul sau transportul rutier. Rețeaua feroviară leagă orașul cu Europa de Vest prin Liviv. Dinspre nord vin trenurile din Moscova și Kiev, dinspre sud – Odesa. Cernăuțiul are legături feroviare directe cu orașele Ternopil, Ivano-Frankivsk, Ujgorod, Harkiv, Koveli, Oknița, iar vara – Sofia (Bulgaria). O rețea densă de drumuri leagă Cernăuțiul cu toate regiunile din Ucraina, inclusiv magistralele M-19, M-20, P-04. Automagistralele E-50, E-85 unesc Cernăuțiul cu Europa Centrală și de Sud. În Cernăuți există un aeroport internațional, care servește zborurilor regulate din Kiev și din Timișoara (România) și, de asemenea, are legături cu alte orașe din Ucraina și Europa. Aeroportul poate primi avioane cu codul 4D (Boeing, Airbus ș.a.) și permite să se facă zboruri noaptea și pe vreme nefavorabilă (de exemplu, pe timp de ceață), dar din cauza monopolului impus de către compania KYI AVIA care nu permite intrarea pe piață a companiilor low-cost, aeroportul nu funcționează la capacitate.

2. Factorii care influențează turismul

Dezvoltarea sectorului turistic din regiunea Cernăuți depinde de factorii politici, economici și sociali. Instabilitatea politică generală, lipsa de priorități strategice clar definite (alegerea sau refuzarea “Căii Europene”), conflictele prelungite dintre forțele politice și schimbările frecvente de guvern limitează sever posibilitățile de dezvoltare a turismului și nu contribuie la atragerea turiștilor în zonă. Absența reformelor economice drastice de-a lungul anilor de la declararea independenței Ucrainei (16 iulie 1990) duce la unele fenomene economice negative, care, de asemenea, nu contribuie la dezvoltarea turismului (costul de trai ridicat, nivelul scăzut al infrastructurii ș.a.). Potențialul natural și cultural-istoric, un număr semnificativ de facilități turistice, o rețea bine dezvoltată de lanțuri hoteliere, restaurante, unități comerciale, hoteluri mici, moteluri și gospodării rurale, prezența în Cernăuți a unui centru informațional turistic și a unor operatori de turism puternici creează totuși condiții pentru o dezvoltare a turismului în regiune.

Tendințele turismului la nivel mondial indică o creștere a interesului pentru turism urban, în special cultural, care poate astfel să devină o oportunitate pentru capitala regiunii – Cernăuți. Totuși, cu toate că Nordul Bucovinei și orașul Cernăuți sunt considerate destinații turistice, acestea nu s-au poziționat încă pe piața turismului european, în ciuda faptului că regiunea are un patrimoniu istoric și cultural unic și oportunități de recreere bogate. Din punctul de vedere al marketingului destinației turistice, remarcăm activitatea unor organizațiilor de turism precum Oblasna Federația Sportivnogo Turizmu (Federația Regională a Turismului Sportiv), asociația “Turistichna Bukovina” (Bucovina Turistică), “Bucovițea”, “Palitra Bucovini” ș.a.

Un număr mare de instituții culturale, grupuri de profesioniști sau amatori, sindicate sau artiști individuali contribuie la promovarea imaginii cultural-artistice a regiunii și a orașului Cernăuți. În acest sens menționăm organizarea de târguri în care sunt prezentate meșteșuguri populare, produse specifice regiunii, cântece și dansuri tradiționale. Din ce în ce mai des se organizează expoziții de artă, pictură în aer liber și recitaluri.

3. Potențialul turistic al regiunii Cernăuți

3.1. Resursele naturale și de agrement

Regiunea Cernăuți dispune de un potențial deosebit în ceea ce privește resursele naturale. Nordul Bucovinei se situează pe locul 11 în Ucraina din punctul de vedere al potențialului forestier, 18 – de agrement, 22 – minerale, 23 – teren. Regiunea are condiții climatice favorabile, potențial de agrement ridicat și multe monumente istorice și de arhitectură. Aici se combină peisajele de munte și pădurile deluroase pitorești, numeroase râuri și izvoare minerale ce pot fi folosite la tratament, păduri și pajiști montane bogate în faună, ciuperci și fructe de pădure.

Pe teritoriul regiunii există 330 de obiective turistice naturale, totalizând, ca suprafață, mai mult de 10,5% din teritoriu. Prin acest indicator regiunea intră în top 5 al celor mai atractive regiuni din Ucraina. Astfel, sunt create condiții favorabile pentru dezvoltarea ecoturismului.

Cea mai renumită zonă protejată din regiunea Cernăuți este Parcul Național “Vijnițchii”, care are o suprafață de aproximativ 8000 de hectare. În parc există peste 600 de specii de plante, dintre care 31 sunt pe cale de dispariție. Regiunea Cernăuți este renumită pentru diversitatea florei si faunei, aici trăind aproape 200 de specii de păsări. În râurile și lacurile din regiune există 50 de specii de pești. Fauna regiunii cuprinde 30 de specii de vertebrate terestre.

Din sursele disponibile de apă minerală sunt utilizate aproximativ 10%, 32 de izvoare (42,7%) sunt explorate și nu sunt avizate de experți, 31 de surse necesită cercetări suplimentare. Pentru aceasta este nevoie să se efectueze o expertiză a teritoriului și a apei. Aceste lucrări pot fi efectuate de către Institutul de Tratament Balnear și de Reabilitare din Odesa, costul fiind de 60 mii UAH (11600 RON), dar conducerea regiunii nu poate găsi fonduri pentru efectuarea acestei expertize. Cele mai renumite izvoare sunt – Bukovina, Brusniția, Kelimencianka, Hreșiatik, Dolina, Valia Kuzominsika. De o popularitate deosebită se bucură apele izvoarelor din Brusniția, care conțin componente chimice cu efect terapeutic.

În perioada de iarnă clima este umedă, continental moderată, cu o medie de la 80 până la 120 de zile cu strat de zăpadă. Acest fapt, la care se adaugă peisajele montane ale Carpaților regiunii Cernăuți, favorizează dezvoltarea activităților recreative de iarnă. Temperatura propice a aerului pe timp de vară și existența apei calde din Nistru creează condiții pentru activitățile de recreere estivale. Există oportunități mari pentru organizarea circuitelor pentru sporturile legate de apă și pentru turismul de aventură pe râurile Nistru, Prut, Siret și Ceremoș.

În regiunea Cernăuți s-au păstrat multe monumente arheologice din epoca paleolitică, cultura Tripolie, epoca fierului, cultura timpurie Cerniahov și monumente slavone, care prezintă o atracție pentru turiști.

3.2. Patrimoniul cultural și istoric

Istoria bogată a regiunii se reflectă în existența a numeroase monumente istorice. Există 112 obiective de arhitectură și urbanism care sunt incluse în patrimoniul național și 800 de obiective de importanță regională.

Cernăuți este unul dintre puținele orașe din Ucraina care este considerat o bijuterie din punct de vedere arhitectural. În capitala istorică a Nordului Bucovinei, statul ucrainean a identificat și înregistrat 706 monumente de arhitectură, din care 20 sunt de valoare națională. Fosta reședință a Mitropoliei Bucovinei și Dalmației a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Centrul orașului Cernăuți este reprezentat de Piața Centrală, în trecut având denumirea “Ringplyats”. În această zonă se află câteva atracții de tip arhitectural, printre care menționăm primăria, Centrul Administrativ al Cernăuțiului și Muzeul de Artă – comoara arhitecturală a Cernăuțiului, situată în fostul sediu al băncii de economii. Pornind din Piața Centrală începe strada O. Kobilanskoi – pilonul arhitectural și spiritual al orașului, simbol al vechiului Cernăuți. Această stradă și-a schimbat înfățișarea cu ocazia jubileului a 600 de ani (8 octombrie 1408) al orașului, devenind atractivă pentru turiști.

Piața Teatrului este locul de odihnă preferat al locuitorilor și turiștilor. Pe teritoriul pieței se află Teatrul Municipal, care era numit “Visul din catifea și aur”, deoarece, din punctul de vedere al arhitecturii și designului interior, concura în trecut cele mai bune teatre din Europa. În rând cu Teatrul Municipal, atrag atenția prin arhitectură Palatul Culturii (fosta Casă evreiască) și Universitatea de Medicină (fosta Cameră de comerț și meșteșuguri din Nordul Bucovinei).

Aproape de Piața Teatrului este situat simbolul arhitectural al orașului, unul dintre cele patru obiective turistice ale Ucrainei care au intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO – fosta reședință a Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei și Dalmației – cea mai valoroasă creație a renumitului arhitect Joseph Glavka. Se remarcă stilul romano-bizantin al acestui obiectiv, însă sunt incluse în decor și motive ale arhitecturii renascentiste, gotice, elemente maure și iudaice orientale. Astfel, acesta a demonstrat originea bisericii bizantine, relația cu Roma și, în sensul larg al cuvântului, unitatea lumii creștine și iudaice. Astăzi în acest loc este situată Universitatea Națională “I. Fedkovici” Cernăuți. Ca atracții mai menționăm Piața Filarmonică, fostul hotel Bristol, Filarmonica. Remarcăm, de asemenea, Piața “Turețkoi Kriniți” (Fântâna Turcească), cu o fântână arteziană în centrul pieței și un ceas original cu aranjament floral în pantă.

3.3. Construcții religioase

În întreaga regiune turiștii pot vizita biserici și mănăstiri renumite pentru arhitectura lor. Orașul Cernăuți găzduiește un număr mare de construcții religioase. Cel mai vechi monument arhitectural al orașului este o biserică din lemn cu numele Biserica „Nicolae” (anul 1748). Merită remarcate și Catedrala „Duhului Sfânt” (principala biserică a credincioșilor ortodocși din regiunea Cernăuți, sfințită în 1864 de către Eugenie Hacman), Biserica romano-catolică “Înălțarea Sfintei Cruci”, Biserica Armenească a „Sfântului Petru și Pavel”, Biserica greco-catolică a „Adormirii Maicii Domnului”, Biserica Ortodoxă „Sfântul Nicolae”, sinagoga hasidică a lui Benjamin și multe alte biserici care reprezintă atracții turistice și sugerează toleranța creștină a locuitorilor orașului Cernăuți. O caracteristică specială din punctul de vedere al spectrului religios al regiunii este existența unei enclave cu credincioși de rit vechi – satul Fântâna Albă (Bila Kriniția), care este situat în apropiere de granița cu România. Catedrala „Adormirii Maicii Domnului” seamănă cu faimoasa Catedrală „Sf. Vasile” din Moscova, iar în ceea ce privește arhitectura e comparabilă cu Reședința Mitropoliților Bucovinei și Dalmației din Cernăuți.

3.4. Evenimente etnoculturale și sportive

În regiunea Cernăuți s-au format, conservat și întreținut tradițiile culturale autentice care se disting de alte regiuni din Ucraina. Cu siguranță, regiunea poate fi considerată comoara etnografică a Ucrainei. Bogăția culturii materiale a regiunii se manifestă prin produsele unice ale meșteșugarilor locali. Locuitorii din regiunea Cernăuți au reușit să păstreze obiceiuri și tradiții populare unice. În primul rând, sărbătorile religioase de iarnă, cum ar fi Crăciunul, Malanka, Botezul, care au căpătat o trăsătură teatrală și care reușesc să adune un număr mare de admiratori ai diversității populare și, bineînțeles, turiști.

Sărbătoarea “Vihid na poloninu”, festivalul etnocultural “Zaharețkii harcik” și cel de folclor “Bukovinski zustrici”, târgurile de Crăciun, concursul de poezie “Meridian Chernowitz” și Campionatele Sportive Mondiale și Europene de Motocross devin adevărate atracții turistice, în timpul cărora gazdele își demonstrează realizările și abilitățile, servesc oamenii cu produse tradiționale, creând o imagine unică turismului din zona Cernăuți.

3.5. Muzee

Muzeele regiunii Cernăuți ilustrează moștenirea generațiilor trecute, prezintă convingător istoria din timpurile cele mai vechi și până în prezent. În Cernăuți, merită atenția turiștilor Muzeul de Istorie și Artă cu o colecție unică de cărți vechi, monede, arme, artă plastică și decorativă. Muzeul Istoriei și Culturii Evreilor din Bucovina este unul dintre cele mai vizitate muzee de către turiștii străini. Muzeul Aviației și Cosmonauticii aduce la cunoștintă vizitatorilor istoria industriei spațiale din Ucraina. Muzeul de Arhitectură Populară în aer liber reproduce satul vechi din Nordul Bucovinei și prezintă arhitectura populară și viața de zi cu zi a localnicilor din diferite sate și aparținând unor grupurilor etnice diferite. Muzeul de Arte Plastice din Vijnița prezintă interes pentru iubitorii de artă populară. Acolo sunt expuse sculpturi în lemn, țesături, îmbrăcăminte și diverse broderii, ornamente metalice, bijuterii, pictură, desen și altele.

Tabel nr.1. Principalele instituții culturale și de artă

Sursa: Anuarul Statistic al Ucrainei, regiunea Cernăuți: “Turism și recreere în regiune”, anul 2013, p. 51

3.6. Piața serviciilor turistice

Fluxurile turistice din Cernăuți sunt înregistrate în conformitate cu legislația Ucrainei (Forma 1-TUR), ele nefiind în concordanță cu starea reală din mai multe cauze (rapoarte eronate, nu se iau în considerație hotelurile “mici”, prezența “turiștilor individuali/neorganizați” etc.). În ultimii ani crește interesul turiștilor care își organizează vacanța fără să apeleze la serviciile agențiilor turistice și hotelurilor mari, din cauza prețurilor ridicate și nivelului serviciilor care nu corespund cu nevoile turiștilor și cu standardele europene.

Sursa: Anuarul Statistic al Ucrainei, regiunea Cernăuți: “Turism și recreere în regiune”, anul 2013, p. 23

3.7. Facilități de cazare și agrement

Industria hotelieră a regiunii Cernăuți este destul de dezvoltată și, în general, satisface cererea turiștilor. Locurile de cazare sunt de categorii diferite, de la “clasa economică” până la “apartamente de lux”. În ultimii ani în regiunea Cernăuți se construiesc și se deschid complexuri hoteliere și restaurante unde turiștilor li se oferă o gamă largă de servicii de agrement și de cazare. La 1 ianuarie 2014, în regiunea Cernăuți erau înregistrate 87 unități de cazare, ceea ce reprezintă cu 8,8% mai mult decât la 1 ianuarie 2013. În 2013 regiunea dispunea de o capacitate de cazare de 3,7 mii locuri. În acel an, în unitățile de cazare au beneficiat de servicii 118,3 mii persoane, ceea ce este cu 17,3% mai mult decât în anul 2012. La sfârșitul anului 2013 în hotelurile și motelurile din regiunea Cernăuți au fost cazați 7600 de cetățeni străini din 56 de țări ale lumii, reprezentând 6,4% din numărul total de turiști. Numărul total de nopți de cazare al turiștilor străini care au vizitat Nordul Bucovinei în anul 2013 s-a ridicat la 12,1 mii, cu 5,1% mai mult decât în anul 2012. Printre cetățenii din țările străine care au fost primiți în unitățile de cazare din regiunea Cernăuți, cei mai numeroși au fost vizitatorii din Republica Moldova – 1.500 persoane, Belarus, România și Federația Rusă – câte 1000 de persoane și Polonia – 500 de persoane.

Sursa: Anuarul Statistic al Ucrainei, regiunea Cernăuți: “Turism și recreere în regiune”, anul 2013, p. 37

În regiune există 4 sanatorii, 1 sanatoriu-profilactic, 2 pensiuni cu tratament, 4 baze de agrement. Cele mai bune instituții de sănătate din regiune sunt: Băile din Brusnița, pensiunile “Zeleni Pagorbi” și “Ceremoș”, însă capacitățile lor nu sunt folosite la maximum, iar calitatea tratamentelor și serviciile conexe nu corespund cerințelor și standardelor europene. Pensiunile rurale au devenit un element esențial în infrastructura turistică de cazare și de agrement. Ele oferă vacanțe aproape de natură în combinație cu diferite tipuri de activități în aer liber, precum călărie, culesul fructelor de pădure și al ciupercilor, drumeții și excursii, înot și pescuitul în râurile de munte, schi. Turiștii au posibilitatea de a se ocupa de gospodărie: să mulgă vaca, să ia parte la strângerea recoltei. De asemenea, în sat, turiștii pot admira arta populară – cântece, dansuri, gastronomie, obiceiuri și tradiții și pot să participe la sărbătorile populare.

Tabel nr. 2 Caracteristica generală a unităților de cazare

Sursa: Anuarul Statistic al Ucrainei, regiunea Cernăuți: “Turism și recreere în regiune”, anul 2013, p. 38

Sursa: Anuarul Statistic al Ucrainei, regiunea Cernăuți: “Turism și recreere în regiune”, anul 2013, p. 48

4. Rolul administrației publice a regiunii Cernăuți în dezvoltarea turismului. Departamente de turism la nivel național, regional și local

În regiunea Cernăuți se observă o dispersie considerabilă în ceea ce privește autoritățile de profil în domeniul turismului, problemele din acest domeniu fiind rezolvate de către diferite departamente locale, a căror activitate principală nu este legată de sfera turismului. Iată care sunt autoritățile locale care se ocupă cu rezolvarea problemelor din sectorul turistic:

Departamentul de Mediu și Turism al Administrației Regionale de Stat din Cernăuți gestionează activitățile touroperatorilor și agențiilor de turism și monitorizează poluarea mediului din regiune;

Direcția regională de cultură reglementează activitatea muzeelor, expozițiilor permanente și are în vedere protejarea monumentelor din patrimonial cultural;

Departamentul Infrastructurii, Dezvoltării Urbane și Arhitecturii al Administrației de Stat din Cernăuți gestionează sectoarele de transport, comunicații și drumuri la nivel regional;

Departamentul Sănătății al Administrației Regionale de Stat din Cernăuți gestionează instituțiile balneare și stațiunile de pe teritoriul regiunii Cernăuți;

Conducerea Regională de Silvicultură și Vânătoare din Cernăuți răspunde pentru rezolvarea problemelor ce au legătură cu zonele de recreere, vânătoare și alte tipuri de turism recreativ;

Departamentul Infrastructurii, Dezvoltării Urbane și Arhitecturii al Administrației de Stat din Cernăuți, în componența sa – Conducerea Dezvoltării Regionale, Arhitecturii și Dezvoltării Urbane, asigură conservarea monumentelor de arhitectură și răspunde pentru dezvoltarea urbană din regiune;

Agenția de Stat privind controlul terenurilor în orașul Cernăuți și în regiunea Cernăuți se ocupă de alocarea de terenuri pentru complexuri turistice și înregistrarea acestora.

Ceea ce se remarcă însă în domeniul hotelier și al restaurantelor este faptul că nu există niciun organism de stat care să reglementeze activitatea acestora în regiunea Cernăuți. Astfel, managementul în sfera turistică la nivel regional este ineficient în condițiile fragmentării obligațiilor și responsabilităților între autoritățile locale. Referitor la managementul turismului, o situație asemănătoare există și la nivel de stat. Agenția de Stat a Ucrainei pentru Turism și Stațiuni care asigură punerea în aplicare a politicii de stat în domeniul turismului și stațiunilor este supusă lichidării. În schimb, funcțiile ei vor fi preluate de către Ministerul Dezvoltării Economice și Comerțului din Ucraina.

În afară de Ministerul Dezvoltării Economice și Comerțului din Ucraina, unele atribuții din domeniul turismului apar și în domeniul de activitate al altor ministere, și anume:

Ministerul Infrastructurii din Ucraina, iar în componența sa Calea Ferată din Ucraina, Căile Aeriene din Ucraina, Inspectoratul din Ucraina privind securitatea căilor maritime și fluviale, Administrația porturilor maritime din Ucraina, Agenția de stat a drumurilor din Ucraina, Inspectoratul de Stat al Securității Transporturilor Terestre din Ucraina, reglementează activitățile din industria transporturilor din Ucraina;

Ministerul Culturii din Ucraina (care în componența sa include Departamentul de Management al Imobilizărilor din Patrimoniul Cultural și Controlul Deplasării Valorilor Culturale și Securitatea Patrimoniului Cultural) gestionează monumentele mobile care sunt concentrate în muzee și monumentele imobile de arheologie, istorie, artă monumentală; în plus reglementează activitatea rezervațiilor istorice și culturale și se ocupă de întoarcearea valorilor culturale în Ucraina;

Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale din Ucraina (care în componența sa include Departamentul Ariilor Protejate) coordonează activitățile parcurilor naționale, rezervațiilor naționale, monumentelor naturii și altor obiective naturale;

Ministerul Dezvoltării Regionale, Construcțiilor, Locuințelor și Serviciilor Comunale din Ucraina, iar în componența sa – Departamentul de Dezvoltare Urbană, Arhitectură și Planificarea Teritoriilor este angajat în funcția de management pentru monumentele de arhitectură și urbanism, inclusiv lucrările legate de arta monumentală, decorativă, rezervațiile istorico-arhitecturale, arhitectura peisagistică și lucrările de restaurare-proiectare.

Evident că, la nivel de stat, de asemenea, se observă o discrepanță și dispersie între sarcinile și problemele sferei turistice și ale organismelor executive de stat, care sunt răspunzătoare pentru rezolvarea sarcinilor propuse. Ca urmare, politica de stat, reglementarea și gestionarea de stat în sectorul turistic sunt ineficiente. Astfel, fără o schimbare cardinală în sistemul de conducere, pe viitor este posibil să asistăm la o înrăutățire a stării monumentelor din patrimoniul cultural, a mediului natural și înrăutățirea activităților turistice în general. Se pot defini încă o mulțime de probleme în dezvoltarea turismului în orașul și regiunea Cernăuți în legătura cu obiectivele turistice, creșterea nivelului serviciilor prestate, activităților de promovare ș.a. Perspectivele de dezvoltare a turismului vor depinde de rezolvarea problemelor de mai sus și a următoarelor sarcini:

1. Trebuie convinse toate organizațiile interesate și publicul că turismul nu este un lucru secund, ci este direcția prioritară a dezvoltării socio-economice a regiunii.

2. Structurilor de stat, reprezentanților mediului de afaceri și știință le revine misiunea să elaboreze o strategie de dezvoltare a turismului în Nordul Bucovinei și orașul Cernăuți, asigurându-se o politică regională potrivită în domeniu.

3. Autoritățile de stat și administrația locală trebuie:

a) să facă inventarierea facilităților balneare, complexuri turistice, hotelurilor și restaurantelor, pensiunilor și obiectivelor turistice;

b) să identifice și să stabilească terenurile cu potențial turistic pentru construcția obiectivelor turistice; să vizeze enumerarea obiectivelor atractive pentru investiții și diseminarea informațiilor despre ele;

c) să acorde statutul de zone de sanatoriu de importanță națională și regională zonelor de agrement Vijniția, Putila, Storojinețki, Kelmenețki, Sokiriani și orașului Cernăuți;

d) să concentreze resursele necesare, să diversifice activitățile economice în regiune și, pe această bază, să stabilească impactul real al turismului asupra dezvoltării economice, să identifice importanța economică și socială a turismului în regiune și să elaboreze o strategie pentru dezvoltarea turismului din regiune.

4. Operatorii de turism trebuie să extindă producția și furnizarea de produse și servicii turistice la un nou nivel calitativ, să concentreze activitățile pe atragerea turiștilor străini și a turiștilor din alte regiuni din Ucraina, având în vedere situația politică și economică din țară.

5. Strategii de dezvoltare și promovare a turismului în regiunea Cernăuți

5.1. Analiza SWOT

În vederea fundamentării unor strategii care să vizeze dezvoltarea și promovarea turismului este indicat a se realiza o analiză SWOT precum cea de mai jos:

Tabel nr. 3 ANALIZA SWOT

5.2. Elemente de strategie vizând dezvoltarea și promovarea turismului în regiunea Cernăuți

În urma analizei SWOT, pentru subiecții care vor realiza strategia se impun firesc următoarele acțiuni:

să lupte cu deficiențele turismului în regiunea Cernăuți;

să neutralizeze amenințările;

să folosească oportunitățile oferite de mediul existent al sectorului turistic din regiunea Cernăuți.

Activitățile prevăzute în cadrul strategiei de dezvoltare și promovare trebuie să fie direcționate către:

– Asigurarea unei infrastructuri de transport extinse (traficul aerian prin Aeroportul Internațional Cernăuți și traficul feroviar să fie convenabile pentru majoritatea orașelor din Ucraina și Europa; construcția de drumuri de ocolire și autostrăzi de calitate, accesul la principalele zone turistice);

– Consolidarea financiară și sprijinirea materială a partenerilor economici, în special din resurse externe (parteneriat public, venituri din finanțare etc.), care va compensa problema lipsei de finanțare stabilă pentru sectorul turistic;

– Organizarea activităților de marketing și informare pentru produsele turistice ale regiunii;

– Formarea și dezvoltarea infrastructurii turistice: piste pentru biciclete și pietoni, locuri pentru recreere și agrement, locuri de joacă, cultură, sport, sisteme de marcare și informații turistice;

– Realizarea programului de conservare a zonelor istorice ale orașului Cernăuți, inclusiv punerea în aplicare a măsurilor și cerințelor privind Patrimoniul Mondial UNESCO, cu referire la fosta reședință a Mitropoliților Bucovinei și Dalmației;

– Organizarea și punerea în aplicare a activităților culturale și artistice de masă;

– Îmbunătățirea competitivității produselor turistice ale orașului Cernăuți prin intermediul tehnologiei informaționale (wi-fi, portale electronice ș.a.), introducerea serviciilor turistice necesare (închiriere auto, biciclete, echipament de călătorie etc.);

În timpul pregătirii pentru punerea în aplicare a acestor acțiuni trebuie avută în vedere implicarea unui număr important de parteneri potențiali care lucrează în turism și sectoarele conexe.

5.2.1. Viziunea strategică

În formulări mai ample și mai concrete, viziunea strategică prezentată sintetic mai sus presupune:

A.1: Crearea unei imagini pozitive și creșterea gradului de conștientizare a posibilităților turistice din regiunea Cernăuți.

A.1.1. Elaborarea și promovarea brandului turistic al regiunii și a unor zone turistice (“Cernăuți”, “Cetatea Hotin”, “Zona Nistru”, “Carpații din regiunea Cernăuți”).

Identificarea imaginii turistice (cartea de vizită) a regiunii Cernăuți în ansamblu și a fiecărei regiuni turistice în parte.

Dezvoltarea brandurilor turistice: “Cernăuți”, “Cetatea Hotin”, “Zona Nistru”, “Carpații din regiunea Cernăuți” și „Nordul Bucovinei”.

Dezvoltarea și implementarea conceptului de promovare a regiunii Cernăuți ca zonă turistică pluridimensională (recreere, sport, sănătate, agrement).

A.1.2. Dezvoltarea sistemului comunicațiilor de marketing în regiunea Cernăuți, care acoperă principalele segmente țintă prin centrul de informare turistică și centrele turistice.

– Crearea centrului de informare turistică în centrele turistice Hotin și Carpații din regiunea Cernăuți, extinderea activităților Centrului de Informare Turistică Cernăuți.

– Asigurarea finanțării și optimizarea activității Centrului de Informare Turistică cernăuțeanca principala legătură dintre actorii turistici locali și publicul țintă.

– Executarea analizei și cercetarea fluxurilor turistice din țările (regiunile) de origine, inclusiv în ceea ce privește motivele vizitelor, durata șederii, precum și nivelul serviciilor primite.

– Organizarea canalelor de feedback prin chestionarea turiștilor, comunicarea cu ghizii, cu proprietarii centrelor turistice și cu alte persoane care vin în contact cu turiștii.

A.1.3. Dezvoltarea mesajelor de marketing prin informații turistice detaliate și semnificative despre regiune pentru motivarea vizitării acesteia și răspândirea cu ajutorul canalelor de comunicare.

A.1.3.1. Crearea unui portal-web turistic al regiunii Cernăuți cu informații referitoare la această zonă, Carpații Nordului Bucovinei, Canionul Nistru. Responsabili pentru conținutul informațional și administrație să fie CIT. Asigurarea poziției de lider în listele motoarelor de căutare și promovarea prin amplasarea anunțurilor de tip banner pe site-urile turistice populare.

A.1.3.2. Dezvoltarea și diseminarea mesajelor de marketing cu conținut informațional îndreptate spre operatorii de turism și publicul țintă:

Carduri, broșuri, flyere, pliante și alte materiale tipărite;

Video, reclame, cataloage;

Panouri publicitare, standuri;

Spot pe canale de televiziune, participări la programe de televiziune, promoții ș.a.;

Materiale promoționale în reviste și ziare naționale, publicații străine;

Participarea la târguri internaționale, naționale și regionale de turism, expoziții, forumuri etc.

A.2. Promovarea regiunii prin dezvoltarea de produse turistice competitive, creșterea complexității activităților de servire a turiștilor.

A.2.1. Dezvoltarea produselor turistice integrate, pe domenii și centre turistice.

A.2.1.1. Organizarea de noi excursii tematice în orașul Cernăuți și în afara lui, stabilirea traseelor pentru drumeții, ciclism și deplasări ecvestre. Extinderea complexității produselor prin folosirea posibilităților zonelor de recreere din afara orașului și dezvoltarea zonelor Țețino, Soniacina-Dolina, Kameneț și Valea Kuzminski.

A.2.1.2. În Carpații regiunii Cernăuți – pe calea dezvoltării produselor turistice complexe și diversificate, folosind sporturile pentru recreere și sănătate (drumeții, schi, sporturi de apă) și, de asemenea, recreerea natural-ecologică, cognitiv-etnografică și recreerea balneoclimaterică.

A.2.1.3. În zona Nistru – prin dezvoltarea produselor turistice complexe, utilizând recreerea pe plajă, pescuitul, excursiile pe apă și plimbările cu barca, drumețiile, ciclismul și turismul speleologic.

A.2.1.4. Asigurarea condițiilor pentru crearea de clustere pentru grupuri specializate pe baza centrelor turistice cu un mare potențial turistic și cu o infrastructură turistică și de transport satisfăcătoare.

A.2.2. Sporirea competitivității produselor turistice prin îmbunătățirea atractivității factorilor dezvoltării turismului: naturali, culturali, istorici etc.

A.2.2.1. Sporirea atractivității obiectivelor naturale din zonă prin amenajarea plajelor, parcărilor, locurilor pentru camping, organizarea și marcarea traseelor montane și subterane.

A.2.2.2. Pentru creșterea atractivității obiectivelor istorice și culturale, trebuie îndeplinite următoarele obiective:

– Reabilitarea monumentelor de arhitectură din Cernăuți, organizarea excursiilor cu trăsuri trase de cai și autotrenuri;

– Îmbunătățirea capacităților de cunoaștere a fortăreței Hotin;

– Restaurarea construcțiilor sacrale ale regiunii, conservarea identității credincioșilor vechi din satul Bila Krinița (inclusiv în ceea ce privește caracteristicile etnice și culturale, meșteșugurile și tradițiile regiunii Cernăuți;

– Facilitarea creării muzeelor tematice private, a unor expoziții etc.

– Asigurarea evenimentelor atractive și de înaltă calitate cu tematică sportivă, cultural-artistice, festivaluri cu ateliere de lucru și târguri cu meșteșuguri populare;

– Organizarea programelor animate bazate pe legendele și miturile din regiunea Cernăuți, și organizarea unor evenimente locale precum flash mob, questuri ș.a.

A.2.3. Dezvoltarea rutelor de tranzit și excursiilor transfrontaliere, folosind un patrimoniu comun cu România.

A.2.3.1. Introducerea turului informativ prin vestul Ucrainei de la Kameneț-Podolsk prin regiunea Cernăuți până la Iaremce.

A.2.3.2. Punerea în aplicare a traseului cognitiv transfrontalier, care trece prin teritoriul județului Suceava (România) și regiunea Cernăuți (Ucraina);

5.2.2. Planul de acțiuni

B.1. Încurajarea modernizării și dezvoltării industriei turismului prin reconstrucția vechilor și construcția noilor întreprinderi, îmbunătățirea calității serviciilor lor.

B.1.1. Elaborarea măsurilor cu privire la reconstrucția vechilor și construcția noilor hoteluri, complexe turistice, pensiuni și îmbunătățirea calității serviciilor.

1.1.1. Pentru a facillita procesul de reconstrucție și dezvoltare a hotelurilor, complexelor turistice și stațiunilor de tratament, se cere îmbunătățită calitatea serviciilor lor, iar pentru atingerea acestui scop trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

– Asigurarea unui set minim de servicii turistice: cazare+alimentare;

– Asigurarea nivelului de confort după sistemul de clasificare european “STELE”;

– Extinderea gamei de servicii prin organizarea de excursii, animație, sport, recreere, divertisment și crearea unei anumite baze materiale: piscine, terenuri de tenis, patinoare, locuri pentru grătar, locuri de joacă pentru copii, transport pentru excursii și transferuri, închiriere de echipamente turistice, bărci, biciclete, ATV-uri etc.;

– Introducerea noilor metode de tratament și odihnă activă în sanatorii;

– Îmbunătățirea accesului rutier la facilitățile turistice și locurilor de parcare pentru oaspeți.

1.1.2. În Carpații regiunii Cernăuți trebuie sprijinită construcția unor obiective importante, cum ar fi:

– Stațiuni de schi, la altitudini de 300-600 m, cu rețele dezvoltate de trasee de diferite grade de dificultate și lungime de cel puțin 10 km, telescaun și ascensoare cu remorcă;

– Centre turistice sportive – locul de început și sfârșit al rutelor radiale și circulare, puncte de odihnă pe rutele liniare de diferite grade de dificultate (drumeție, ciclism, acvatice ș.a.).

1.1.3. În zona Nistrului trebuie sprijinită construcția unor obiective importante cum ar fi:

– Parc acvatic în zona rezervorului râului Nistru, care are o suprafață mare de apă și plaje;

– Centru de inchiriere a bărcilor, iahturilor, scuterelor de apă și o infrastructură acvatică dezvoltată pentru sporturile de apă;

– Parc tematic militar în zona Cetății Hotin cu exponate din muzeu, programe animate, vânzarea armurilor și armelor vechi etc.

1.1.4. În Cernăuți trebuie sprijinită construcția noilor hoteluri, moteluri și facilități de recreere:

– Hoteluri din categoria 3 și 4 stele, eventual în stilul arhitectonic “Viena Secession”, cu o capacitate de cel puțin 200 de locuri, situat în partea centrală a orașului vechi;

– Moteluri în apropierea Cernăuțiului;

– Aqua parc în apropierea râului Prut.

1.1.5. Dezvoltarea măsurilor de îmbunătățire a calității serviciilor prestate de către pensiunile rurale:

– Asigurarea unui set minim de servicii turistice: cazare + alimentație;

– Construirea clădirilor și amenajarea curților în stilul tradițional rural; vânzarea de obiecte de artizanat și suverniruri produse de meșteșugarii populari;

– Încurajarea eforturilor de cooperare între proprietarii pensiunilor agroturistice cu scopul de a crea o infrastructură de recreere comună: loc de joacă sau sport, loc de călărie, iaz pentru înot sau pescuit ș.a.;

– Introducerea programelor de excursii și de animație, care atrag turiștii la sărbătorile, ritualurile naționale și la muncile în teren (fân, apicultură, pășunat etc.).

B.1.2. Elaborarea unor politici pentru a crea o rețea de turoperatori receptivi pentru a promova potențialul turistic din regiune.

1.2.1. Elaborarea măsurilor cu privire la muncă și cooperarea cu operatorii turistici regionali, care ar putea promova și distribui pe piața națională și internațională produsele turistice locale, inclusiv prin intermediul Centrului de Informare Turistică din Cernăuți, Vijnița și Hotin.

1.2.2. Stabilirea colaborării cu turoperatorii de top din regiunile Ucrainei.

B.2. Îmbunătățirea accesibilității transportului spre principalele destinații turistice din regiunea Cernăuți.

B.2.1. Îmbunătățirea legăturii feroviare, rutiere și aeriene a orașului Cernăuți ca joncțiune principală dintre regiune și piețele turistice importante.

2.1.1. Schimbarea legislației în vigoare pentru ridicarea monopolului căilor aviatice din Ucraina și deschiderea Aeroportului Internațional Cernăuți, ca urmare, pe piața ucraineană vor intra companiile aeriene europene low cost.

2.1.2. Organizarea transferului cu autobuze la și de la gara Kameneț-Podolsk în conformitate cu programul trenurilor în cauză.

2.1.3. Luarea măsurilor de reconstrucție, construcție și întreținere a principalelor drumuri / autostrăzi de legătură dintre orașul Cernăuți și alte regiuni, precum și cu România, și, de asemenea, către autogara centrală a orașului.

B.2.2. Îmbunătățirea accesibilității transportului în localitățile turistice și către obiectivele din regiune prin reconstrucția vechilor și construcția noilor autostrăzi și drumuri de acces.

2.2.1. Luarea măsurilor pentru îmbunătățirea stării drumurilor care fac legătura orașulului Cernăuți cu obiectivele turistice din afara orașului.

2.2.2. Luarea măsurilor de reconstrucție și dezvoltare a căilor de comunicație ale zonei Nistru și Carpaților din regiunea Cernăuți:

– Intrările în Repujinți și Doroșivți și satele din Hotin, Voronovițk și rezervorul Nistru;

– Efectuarea lucrărilor pentru fortificarea malurilor și podurilor pe tronsonul Vijnița-Putila;

– Îndeplinirea activităților de îmbunătățire a calității autostrăzilor și căilor care duc spre obiectivele turistice din zonele: Vijnița – Putila – trecerea Șurdin – Beregomet – Vijnița, Vijenka – trecerea Nimcici – Rostoki ș.a.;

– Crearea unui drum de munte de la satul Baniliv-Pidghirnîi prin trecerea Mocerka până la Dolișnii Șepit.

C.1. Sprijinul prin intermediul reglementării politice, atragerea de investiții și crearea unui mediu de afaceri pozitiv.

C.1.1. Sprijinirea implementării în sfera turistică a unei politici de reglementare eficientă prin optimizarea activității guvernului și crearea organismelor consultative relevante.

1.1.1. Optimizarea structurii guvernului cu scopul de a crea diviziuni corespunzătoare din sfera turistică și stabilirea legăturilor de comunicare între ele.

1.1.2. Creșterea eficienței organismului consultativ din Administrația Regională Cernăuți -“Consiliul Coordonator pentru Turism”, introducerea organizării “meselor rotunde”, conferințelor de presă și forumurilor cu reprezentanții guvernului, mediului de afaceri și mediului academic pentru soluționarea problemelor actuale privind dezvoltarea turismului.

C.1.2. Susținerea promovării proiectelor de investiții și oportunităților turistice din regiunea Cernăuți.

1.2.1. Încurajarea cooperării cu organizațiile internaționale care reprezintă interesele investitorilor, inclusiv “UkrInvest”, pentru a promova peste hotare oportunitățile de investiții ale regiunii Cernăuți în sfera turismului.

1.2.2. Crearea unor prezentări multilingvistice privind oportunitățile de investiții ale regiunii și luarea măsurilor pentru răspândirea acestora pe site-urile specializate, pe forumuri și expoziții naționale și internaționale, inclusiv cu ajutorul “UkrInvest”.

1.2.3. Poziționarea regiunii ca un obiect investițional atractiv prin resursele web și mass-media.

C.1.3. Crearea unui mediu favorabil pentru afaceri în zonele turistice prioritare și atragerea investițiilor.

1.3.1. Crearea unei baze de date electronice pentru pământurile libere și infrastructura turistică existentă, oferind acces gratuit la această bază de date potențialilor investitori.

1.3.2. Căutarea și atragerea investitorilor, dezvoltarea și implementarea unui sistem de stimulente pentru investitori. Furnizarea de servicii pentru crearea condițiilor favorabile activității de afaceri în zonele prioritare de dezvoltare turistică.

C.2. Asigurarea suportului științific și sprijinul pentru dezvoltarea turismului, formarea specialiștilor pentru sectorul turistic.

C.2.1. Asigurarea sprijinului științific dezvoltării turismului prin folosirea capacității de cercetare a instituțiilor locale.

2.1.1. Crearea, în cadrul organului consultativ “Consiliul Coordonator al Turismului”, a ”Centrului Științific pentru Dezvoltarea Turismului”, în competența căruia să se includă stabilirea priorităților și coordonarea cercetărilor științifice în domeniul turismului, inclusiv:

– Stabilirea și implementarea procedurilor clasificării și evaluării resurselor turistice, a modului lor de protecție, conservare, restaurare etc., luarea în calcul a sarcinilor maxim admise asupra patrimoniului cultural și a mediului natural;

– Stimularea propunerilor de proiecte cu programe concentrate pe dezvoltarea turismului, determinarea condițiilor de licență, de calificare pentru profesioniștii din industria ospitalității, precum și de perfecționare a pregătirii lor.

2.1.2. Introducerea practicii organizării „meselor rotunde” între reprezentanții businessului turistic și oamenii de știință, cu scopul prezentării noutăților științifice și a posibilităților de a fi introduse în practică.

C.2.2. Asigurarea pregătirii specialiștilor pentru sectorul turistic al regiunii prin utilizarea potențialului educativ al instituțiilor locale de învățământ superior.

2.2.1. Îmbunătățirea programelor de formare pentru profesiile din domeniul turismului, apropiindu-le de nevoile întreprinderilor turistice din regiunea Cernăuți, și acordarea stagiilor de practică pentru studenți.

2.2.2. Asigurarea permanentă a procesului de învățare, a formării și dezvoltării profesionale din sectorul turistic al regiunii (angajații serviciilor hoteliere și de restaurant, muzeelor, animatori, manageri ai complexurilor turistice, proprietari de pensiuni ș.a.).

5.2.3. Sistemul de monitorizare a strategiei

Rezultatul implementării cu succes a strategiei de dezvoltare și promovare a turismului în regiunea Cernăuți va fi măsurat prin schimbările economice și sociale pozitive, realizate prin punerea în aplicare a obiectivelor strategice și sarcinilor concrete. Strategia se aprobă de către Consiliul Regional Cernăuți și poate fi ajustată pe măsură ce apar schimbări circumstanțiale, precum modificarea legislației în vigoare. În vederea punerii în aplicare, monitorizării și evaluării strategiei, se va crea o comisie de monitorizare ca parte a organismului consultativ al Administrației Regionale de Stat “Consiliul coordonator al turismului”, ale cărui atribuții vor include:

– Punerea în aplicare a măsurilor cu scopul de a identifica un progres (realizările obiectivelor strategice) – monitorizare;

– Analiza rezultatelor activității, care se desfășoară în conformitate cu strategia – evaluare;

– Recomandările executanților referitoare la introducerea modificărilor corespunzătoare și la schimbările în strategie: politici, misiune, proceduri, planuri de evaluare și altele.

Bibliografie

Kravciuk R.V., Afonina K. I., Turismul – prioritate socio-economică în dezvoltarea regiunii, CITEI KNTEU, 2015

Lanquar R., Hollier R., Le marketing touristique, Presses Universitaires de France, Paris, 2002

Lanquar R., Le tourisme international, Presses Universitaires de France, Paris, 2004

Rotari A.V., Petrova G.I., Bruhovici G.V., Turism și recreere în regiune, Anuarul Statistic al Ucrainei – regiunea Cernăuți, Departamentul de Statistică din Cernăuți, 2013

http://turizm.bukovina.biz.ua/

http://misto-infra.com.ua/chernovtsy/

http://www.chernivtsy.cv.ua

http://4stur.com.ua/ru/town/chernovcy/info.html

http://kraina-ua.com/ru/tour/vyihodnyie-v-ukrainskom-parije-chernovtsyi

http://ilovecv.com.ua/

http://www.info-turism.ro

http://www.turism.ro

http://www.romaniatravel.com

http://www.revistadeturism.ro

http://www.world-tourism.org (World Tourism Organization)

http://www.tourisminbucovina.ro (Centrul de informare și marketing turistic BUCOVINA)

www.ukrstat.gov.ua

http://clustero.eu/asociatia-clusterelor-din-romania/

VII. RECONFIGURAREA POZIȚIEI AGENȚIEI DE TURISM TRADIȚIONALE PE PIAȚA

(E)-DISTRIBUȚIEI TURISTICE

Olimpia Ban

Distribuția este o componentă a mixului de marketing, strâns legată de celelalte componente „pe care le influențează și de care, la rândul său, este influențată”. Distribuția serviciilor în general se particularizează printr-un ansamblu de spații și activități de transfer, pe care V. Olteanu le punctează astfel:

rețeaua de unități fizice unde se încheie actul de vânzare-cumpărare al serviciilor/produsului turistic;

fluxul negocierilor și al tranzacțiilor;

fluxul informațional;

fluxul promoțional;

fluxul riscului;

fluxul finanțării;

fluxul comenzilor și plăților.

Rolul central și primordial al distribuției în turism este cel de maximizare a vânzărilor și eliminare a pierderilor datorate perisabilității produsului turistic, rol exercitat în contextul surmontării problemelor ridicate de particularitățile produsului turistic în general.

Distribuția este considerată ca făcând parte dintre strategiile de competitivitate și profitabilitate la nivelul întreprinderii turistice. Distribuția produsului turistic (directă și indirectă) este înțeleasă ca ansamblul canalelor și intermediarilor care se interpun între prestatorii direcți de servicii și consumatorii finali.

Un canal de distribuție poate fi „orice sistem organizat, creat și utilizat în scopul stabilirii unor puncte de vânzare și /sau acces avantajoase pentru consumatori, dincolo de destinațiile turistice (ca localizare a producției și consumului) și ale căror costuri sunt suportate din bugetele de marketing”.

Intermediarii sunt toți cei care se interpun între producători și clienții sau consumatorii finali, în canalul de distribuție.

Intermediarii sunt definiți mai mult sau mai puțin larg. De la considerarea intermediarilor ca: „orice vânzător care se comportă ca o legătură în lanțul distribuției între o organizație și clienții săi”, la „intermediarii sunt persoane sau firme care, așa cum ne sugerează denumirea pe care o poartă, au rolul de a asigura legăturile între producători și consumatori (ori de câte ori aceștia nu intră în contact direct), ei îmbrăcând forma distribuitorilor și agenților (producătorilor sau consumatorilor)”.

(Sursa: adaptată după Kotler, Ph.(1997) în Stăncioiu, A.-F., (2000). Strategii de marketing în turism. Editura Economica, București, p.145.)

Figura nr. 1 Canale de distribuție ale produsului turistic

Piața distribuției turistice s-a modificat considerabil în ultimii ani, ca urmare a proliferării tehnologiilor informatice și a dezvoltării pieței virtuale. Astfel, de la înțelegerea distribuției cu patru canale, în care între produs și consumator interveneau doar turoperatorul și agenția de turism (Figura nr. 1), s-a ajuns la distribuția cu nenumărate canale și intermediari (Figura nr. 2).

Structura actuală a intermediarilor de pe piața turistică este una foarte diversă și cuprinde în linii mari:

agenții de turism clasice turoperatoare (TO – inbound, outbound, domestic, specializați) și detailiste;

agențiile de turism en-gros (Wholesellers);

agenții turistice de primire numite și receptive sau ground operators, asimilate uneori, prin funcțiile îndeplinite, cu organizațiile de management al destinațiilor;

organizații de management al destinațiilor (Destination Management Organizations- DMOs);

agenții de turism orientate spre călătorii de stimulare (Incentive Agencies);

departamente de călătorii de stimulare din cadrul marilor corporații (Incentive Corporative);

in-plant-urile(sau implant-urile) sau agenții din interior sunt agenții situate în apropierea sau în marile organizații, care mizează pe turismul de afinitate (In-house Agencies);

consolidatorii, distribuitorii companiilor aeriene și ai hotelurilor;

sisteme globale de distribuție (Global Distribution Systems-GDS), inițiate de companiile aeriene; ex. Sabre, Amadeus și Travelport;

asociațiile de rezervări și tranzacții hoteliere sau asocierile dintre alți operatori (consorțiile) care utilizează sisteme comune de rezervări, așa-numitele sisteme centrale de rezervări sau sisteme computerizate de rezervări(Central Reservation Systems- CRS);

asociații ale transportatorilor, cum sunt cele ale autocariștilor;

companii de transport care intermediază vânzarea și alte categorii de servicii, prin GDS sau CRS, cu o interfață de motor de rezervări;

companii de schimb care fac legătura între GDS și CRS (Swich company);

agenții de turism online, care operează doar online;

site-uri de călătorii (site-uri opace, site-uri private, agregatorii, site-uri de vânzări în grup, canale sociale etc.);

intermediarii specializați (tour brokerii, reprezentanții hotelurilor, reprezentanții cazinourilor),

alți distribuitori (cluburile, rețele de magazine, bănci etc).

Figura nr. 2 Harta distribuției în turism

Legendă:

CRS-sistem central de rezervări (sistem computerizat de rezervări);

SC-companie de schimb;

GDS-sistem global de rezervări;

TO- turoperator care poate fi doar fizic sau să aibă și extensia online, sau să fie un turoperator care acționează doar online;

ISE- motor de căutare pe internet.

3.1 Tendințe înregistrate în alegerea modalităților de achiziție a produselor turistice

Analiza pieței distribuitorilor de produse turistice arată o creștere numerică a acestora dar și o puternică diversificare, în special în rândul operatorilor virtuali. Avantajele considerabile de preț, comoditatea achiziției și apropierea de clienții finali nu au condus totuși la eliminarea distribuitorilor, nici măcar a agențiilor de turism tradiționale.

Tendințele manifestate în modul de achiziționare a produselor turistice țin de utilizarea internetului: fie ca sursă de informare, fie ca mod de rezervare, fie ca mod de plată.

La nivelul anului 2012, 81% din rezervările călătorilor americani din transportul aerian erau online. Totuși 35% dintre cei care fac rezervări pe liniile aeriene preferă să lucreze cu un bun agent de turism offline, iar 18% dintre cei care caută vacanță nu știu cu precizie ce vor. Această nișă de consumatori indeciși sau care caută siguranța interacțiunii umane reprezintă segmentul celor care cumpără încă de la agențiile de turism offline, însă întrebarea firească este „Cât timp va mai trece până când prețul ca argument va fi decisiv ?”.

Un rol foarte important în influențarea deciziei cu privire la vacanță o au rețelele sociale de călătorii (TripAdvisor, Milepoint, Hip Geo, Triptuner, Maptia, Get Going, Gogobot, trippy, routehappy etc.). Blogurile, recenziile online și site-urile social media permit clienților să interacționeze virtual și să împartă informații, opinii și cunoștințe despre bunuri, servicii și mărci. În aceste medii, oamenii pot să „se întâlnească și să discute pe forumuri sau buletine informative sau să schimbe informații pe site-uri de rețele de socializare”. Aceste comentarii reprezintă o sursă puternică de conținut autentic, exprimă emoții, descriu experiențe reale și oferă recomandări extrem de utile furnizorilor de produse și servicii. eWOM(e-word of mouth- marketing prin viu grai pe internet) reprezintă o sursă importantă de informații cu mare influență în stimularea călătoriilor, atât în procesul de planificare a călătoriilor, cât și după ce decizia a fost luată. Într-un studiu interesant făcut de eMarketer în anul 2007, între 25%-33% dintre călători și-au schimbat opțiunea inițială de rezervare după ce au citit recenziile online ale altor consumatori. Sursele online au devenit sursele cel mai frecvent consultate de călători, atunci când se informează și își planifică o vacanță.

Un individ utilizează mai multe surse de informații atunci când caută o vacanță, combinând sursele personale cu cele comerciale. Conform eMarketer (2007) aproape jumătate dintre utilizatorii europeni de internet iau decizii cu privire la vacanța lor utilizând aplicațiile Travel 2.0. Pasagerii aerieni americani care au făcut rezervări online utilizează în proporție covârșitoare resursele de internet, sub forma motoarelor de căutare, a ghidurilor online, a portalurilor de călătorie, a articolelor online etc. Frecvența menționării surselor de informare de către pasagerii americani este redată în tabelul de mai jos. (Tabelul nr. 1)

Tabel nr. 1 Sursele de informare utilizate de pasagerii americani care au făcut rezervări online, la nivelul anului 2011

(Sursa: prelucrare date pentru vacanța de relaxare, US Online Leisure Airline Passanger Bookers, 2011 )

Concluzia cercetărilor făcute de Grønflaten a arătat că grupurile mai tinere preferă mai puțin agențiile de turism tradiționale atunci când caută informații sau își planifică vacanța, în timp ce grupurile de peste 59 de ani preferă interacțiunea față în față.

3.2 Amenințări cu care se confruntă agențiile de turism tradiționale

Agenția de turism este distribuitorul tradițional al produsului turistic. În formula inițială, agenția de turism detailistă intermedia transferul produsului turistic de la prestatorul direct, prin agenția turoperatoare la consumator. În urma schimbărilor tehnologice din ultimii ani și a luptei pentru controlul asupra produselor puse în vânzare, între prestatorul direct și agenția de turism detailistă s-au interpus o serie de distribuitori cu diferite funcții în distribuție.

Internetul a furnizat un nou set de provocări și oportunități. Toate modificările de pe piața distribuției turistice converg către două țeluri, specifice actualității, și anume: nevoia de globalizare, accesul facil la cât mai multe servicii turistice (dacă nu la toate) aflate într-un singur loc (la un singur distribuitor conectat cu alții) și personalizarea ofertei. Aceste țeluri sunt descrise din perspectiva consumatorului, cel care dictează succesul unui canal de distribuție sau al altuia.

Utilizarea tehnologiei informatice de către agențiile de turism în ultimii 40 de ani a jucat cel mai important rol în reducerea costurilor de tranzacție între prestatorii direcți de servicii și distribuitori și transferul responsabilității pentru servicii de la furnizorii direcți la distribuitori.

Amenințări cu care se confruntă agențiile de turism tradiționale:

Evitarea agențiilor de turism este un obiectiv al prestatorilor direcți, în condițiile în care reușesc să își distribuie singuri produsele, la tarife controlate, cale prin care își controlează cel mai bine piața. Tehnologia informatică și internetul au crescut șansele prestatorilor direcți de a face acest lucru.

Până nu demult, transferul serviciilor turistice de la producători și intermediarii en gross (companii aeriene, camere de hotel, consolidatori, TO, toururi) se făcea prin sisteme computerizate de rezervări la agențiile de turism detailiste și apoi la consumatori. Agențiile de turism își obțineau comisionul din aceste tranzacții. Acest lucru nu mai este valabil în condițiile în care rezervările se fac direct la prestatorii de servicii, prin intermediul interfeței grafice de utilizare a sistemului computerizat de rezervări, postat pe pagina prestatorului. Alte avantaje ale contactului direct al prestatorilor cu clienții țin de loializarea clienților și cercetarea pieței. Aceasta este prima amenințare căreia trebuie să-i facă față agențiile de turism.

O altă amenințare a agențiilor de turism tradiționale sunt agențiile virtuale de turism (Booking.com, Expedia.com, TripAdvisor.com etc.), care operează exclusiv online. Ele oferă clienților finali o ofertă vastă, discounturi considerabile, pachete dinamice și comoditatea rezervării. Aproape că nu au concurență. Ca răspuns, multe agenții tradiționale de turism și-au dezvoltat strategii online.

A treia amenințare a agențiilor de turism tradiționale este tendința categorică către pachetele dinamice, înregistrată în rândul consumatorilor de turism. (Figura nr. 1) La nivelul anului 2008, din totalul pieței turistice europene, pachetele dinamice dețineau o pondere de 33%, în timp ce cele tradiționale ocupau 40% (ITIC, 2010). Este adevărat că ideea pachetelor dinamice a fost preluată și de agențiile de turism tradiționale, însă funcționează greu, cu multe limitări de servicii. Este incomparabilă cu oferta generoasă a agențiilor de turism online. Când vorbim despre avantaje de preț, doar prezența online a agențiilor de turism tradiționale nu este suficientă; consumatorii vor alege variantele mai avantajoase. Prin liderii schimbării, repoziționarea intermediarilor în preferințele consumatorilor americani este începutul unei trend.

Tabel nr. 2 Rezervările consumatorilor americani după tipul de site

(Sursa: MMGY/Global Skift: 2013, http://skift.com/wp-content/uploads/2014/08/Skift-2014-State-of-Travel-Report-Full.pdf, consultat în 20 noiembrie 2014)

Figura nr. 3 Utilizarea pachetelor dinamice în țările UE între anii 2006-2009

(Sursa: Consumer Detriment Survey in the Package Travel Context, London School of Economics, 2009. în ITIC, 2010 p. 67)

În plus, piața este invadată de mulți alți noi distribuitori, prezenți pe internet, care mizează pe avantaje de preț. Așa cum se vede în Tabelul nr. 1, nici prezența pe internet a agențiilor de turism tradiționale nu este suficientă, ele neputând oferi avantaje de preț și diversitate a ofertei. (Tabelul nr. 2)

Tabel nr. 3 Situația rezervărilor de călătorii pe site-uri (clienți americani)

NA-date indisponibile;

(Sursa: MMGY/Global Skift, 2013, http://skift.com/wp-content/uploads/2014/08/Skift-2014-State-of-Travel-Report-Full.pdf, consultat în 20 noiembrie 2014)

Pericolul cel mai mare îl reprezintă dezintermedierea, renunțarea de către prestatorii direcți la intermediari în distribuția produsului turistic, ca urmare a propagării mijloacelor electronice care permit clienților să interacționeze și să tranzacționeze direct cu prestatorii. Atât în anul 1998, cât și în anul 2009 au existat argumente pro și contra dezintermedierii în distribuția turistică. Argumente pentru dezintermediere (Buhalis, 1998): flexibilitatea mare și varietatea mare de alegeri ce pot fi făcute pe internet, nivelul slab de pregătire al agenților de turism, lipsa de obiectivitate a agențiilor de turism și favorizarea anumitor furnizori de servicii. Argumente împotriva dezintermedierii: economia de timp când se apelează la o agenție de turism și reducerea nesiguranței, ca urmare a preluării de către agenția de turism a responsabilității aranjamentelor, creșterea încrederii ca urmare a contactului uman.

3.3. Replierea și reformularea strategiilor agențiilor de turism tradiționale

Dacă, în anul 1998, O'Brien spunea că, având în vedere amenințările cu care se confruntă agențiile de turism tradiționale, ele ar trebui să își modifice radical afacerea dacă doresc să supraviețuiască, în anul 2015 putem vedea că această previziune se împlinește.

Forma prezenței pe internet a unei afaceri este foarte importantă pentru succesul ei. Burn și Barnett au sugerat șase modele ale unei organizații virtuale: fața virtuală, coalianțe, (star) alianțe stea, (value) alianțe valoare, alianță de piață, brokeri virtuali și spații virtuale. Alegerea formei potrivite de prezență pe internet și valorificarea poziției dobândite sugerează soluții posibile ale agențiilor de turism tradiționale, ca reacție la expansiunea cyber intermediarilor.

Fața virtuală este expresia cibernetică a existenței non-virtuale a organizației. Aceasta aduce valoare suplimentară serviciilor oferite prin comoditatea contractării serviciilor. Cele mai multe agenții offline și-au creat o pagină web care permite desfășurarea activităților de marketing, promovare sau permit căutări și tranzacționarea online a serviciilor. Multe agenții

de turism însă nu permit tranzacționarea online și nu folosesc toate avantajele prezenței online. Aceste agenții plătesc foarte puțin pe întreținerea paginii, actualizarea datelor și facilitarea accesului la informație (vezi studiul de caz).

Agențiile ar putea să își unească eforturile pentru a face în comun anumite acțiuni, cum este Giant (The Greater Independent Association of National Travel Services) care este un consorțiu cu 2000 de agenții în întreaga lume. Reunirea eforturilor înseamnă creșterea puterii pe piață și transformarea agenției într-un jucător important.

Alianța stea(star) este o asociere sub forma unei stele cu o inimă în centru, înconjurată de organizații satelit. Inima este liderul. Franciza este o organizare de tip stea, iar în domeniul agențiilor de turism exemplificăm cu Jetset Travel, care are 200 de agenții francizate în toată Australia.

Francizele s-au dezvoltat mult în turism, ultimul domeniu fiind cel al agențiilor de turism.

Alianța bazată pe valoare(value) aduce împreună o serie de produse, servicii și facilități într-un pachet și se bazează pe valoare sau modelul lanțului de aprovizionare. După ce s-au dezvoltat relații de lungă durată, alianța bazată pe valoare adoptă adesea forma constelațiilor. Avantajul cel mai important este acela că permite comunicare rapidă în cadrul structurii și profită de oportunitățile pieței. O astfel de structură conectată la un GDS(Global Distribution Systems- Sistem Global de Distribuție), cu o interfață de acces pentru clienți, ar permite rezervarea și plata în timp real. Info Hub-urile permit accesul la o bază de date online cu 5000 de turoperatori. Agențiile de turism plătesc o mică taxă pentru a include adresa sa în infohub.

Alianța bazată pe piață există în primul rând în cyberspațiu. Ea aduce împreună produse necompetitive, servicii și facilități. Este o comunitate virtuală, dezvoltată în primul rând în industria transportului aerian. Multe companii aeriene se comportă ca agenții de turism ce vând transport, cazare, transfer, tururi, distracție și închirieri de mașini. Ele sunt o amenințare pentru agențiile de turism.

Brokerii virtuali sunt creatorii rețelelor dinamice. Acest model are cel mai înalt nivel de flexibilitate, cu scopul de a construi organizații virtuale, cu rolul de a răspunde la o oportunitate a pieței, ca, apoi, când oportunitatea dispare, să se închidă. Exemplu de broker este Priceline.com. El caută oferte pentru o solicitare dată și, în termen de o oră, răspunde dacă este posibil sau nu să soluționeze respectiva solicitare.

Schimbările extraordinare provocate de internet pe piața distribuției turistice au condus la avantaje și pentru prestatorii direcți și pentru intermediari, inclusiv agențiile de turism tradiționale, în funcție de capacitatea lor de a le fructifica.

Ca răspuns la amenințarea cu dezintermedierea, agențiile de turism pot miza pe ideea re-intermedierii sau ciber-intermedierii, definită ca fiind: „utilizarea ICT și a instrumentelor internetului pentru dezvoltarea unor chiar noi intermediari sau a unor noi metode pentru prezența intermediarilor capabili să re-inventeze distribuția turistică”. Reintermedierea este evidentă la nivelul agențiilor de turism online (Booking.com, Expedia.com, TripAdvisor.com, Orbitz. Com etc.), care, datorită economiilor de scară, lucrează cu prețuri mai mici, ceea ce este în avantajul clienților lor. Însă, reintermedierea este posibilă și la nivel de agenție de turism tradițională, dacă se oferă servicii personalizate, sigure și cu economie de timp clienților.

Măsurile concrete pe care agențiile de turism le pot lua, ca parte a strategiei lor de supraviețuire și chiar dezvoltare a afacerii, sunt:

Prezența online, prin extinderea prezenței fizice în mediul virtual (commerce-able – capacitatea de a tranzacționa online);

Maximizarea valorificării prezenței online și depășirea dezavantajelor dividerii digitale, acolo unde este cazul (funcțiunile website-ului, conectarea la GDSs, interacțiunea cu clienții, posibilitatea rezervării și plății online, motor de căutare, prezența pe rețelele de socializare etc.);

Întărirea rolului lor fundamental pe piața distribuției și în relație cu clienții: de a organiza și interpreta o mare cantitate de informații în avantajul clienților, de a economisi timpul clienților și de a reduce insecuritatea asociată achiziției online și de a oferi o reală consiliere în vederea ghidării clientului în alegerea celei mai potrivite oferte. O relație personalizată cu clienții.

Bennett și Lai propun în plus câteva măsuri strategice pe care agențiile le-ar putea adopta:

„construirea unui brand de încredere pentru a crește loialitatea clienților;

realizarea de integrări verticale și alianțe strategice pentru a crește cota de piață;

reducerea costurilor de operare pentru a crește productivitatea;

îmbunătățirea calității serviciilor și a personalului pentru a furniza servicii de consultanță mai bune professional;

identificarea și satisfacerea unor nișe de piață;

acordarea unei atenții similare și internetului și canalelor tradiționale de distribuție;

selectarea cu atenție a partenerilor pentru a crește securitatea și stabilitatea afacerii”.

3.4 Studiu de caz: valorificarea avantajelor mediului online în distribuția turistică (Agențiile de turism din județul Bihor, România)

În perioada 2014-februarie 2015, s-a realizat un studiu asupra agențiilor de turism din județul Bihor, România. Județul Bihor este unul dintre cele 41 de județe ale României și avea, la nivelul anului de studiu (2014), 69 de agenții de turism, care reprezintă 2,46% din totalul agențiilor de turism din România (din totalul de 2800 la nivelul anului 2012, conform ECTAA http://www.ectaa.org/files/cms/cr14-003-448.pdf, accesat în 2 octombrie 2014).

Conform Autorității Naționale de Turism (http://turism.gov.ro/informatii-publice/, accesat în 14 decembrie 2014) în județul Bihor funcționează 69 de agenții de turism omologate, dintre care 89,85% au sediul în Oradea, orașul reședință de județ.

Scopul studiului a fost de determinare a modului în care agențiile de turism tradiționale (fizice) abordează piața virtuală a distribuției turistice și ce măsuri adoptă pentru a-și păstra și dezvolta poziția pe piață, în raport cu concurenții lor direcți și agresivi, agențiile de turism online.

Profilul populației de studiu este prezentat în Tabelul nr. 4.

În prima etapă s-au inventariat toate agențiile de turism, din Bihor, aflate în funcțiune la nivelul anului 2014, respectiv 69, sub următoarele aspecte: tipul de agenție (turoperatoare sau detailistă), anul înființării, deținerea unui website, funcțiunile website-lui, cifra de afaceri a agenției în ultimul an, prezența pe facebook și alte medii de socializare.

Tabel nr.4. Profilul populației de studiu

(Sursa: O. Ban, A. Popa. Using new media in tourism product distribution. Case Study: travel agencies from Bihor, Romania, 2015, submitted.)

Website-urile au fost analizate pentru a se identifica funcțiile pe care agențiile de turism i le-au atribuit:

• de prezentare a ofertei grupate pe categorii de servicii și/sau pachete (actualizată, dinamică);

• de existență a unei interfețe de comunicare cu clienții/motor care să permită căutare și/sau rezervare și/sau plată și modul cum acest motor funcționează;

• de consiliere online a clienților;

• de înregistrare a opiniilor consumatorilor;

• de găzduire a unor newslettere cu informații utile pentru turiști.

În a doua etapă s-a făcut o cercetare exploratorie de tip calitativ sub forma unor interviuri în

rândul unui eșantion reprezentativ de agenții de turism din Oradea. Au fost intervievate persoane cu putere decizională din 19 agenții, respectiv 27,53% din total. Instrumentul folosit a fost un chestionar semistructurat, cu patru secțiuni: date despre respondent, evaluarea activității agenției în prezent, conectarea la noile canale de distribuție și puncte forte și puncte slabe ale agenției în raport cu concurenții lor.

Rezultate și concluzii

Rezultatele au arătat că agențiile de turism din Bihor nu valorifică în totalitate avantajele mediului virtual furnizat de internet (existența unui website funcțional, întreținerea lui și funcțiile website-ului, motor de căutări și rezervări, newslettere, blog propriu, asistență clienți online, Google Analitics, SEO, conectarea la cel puțin un sistem global de distribuție, pătrunderea în mediile noi de socializare furnizate de internet) (Figura nr. 4).

Figura nr.4. Situația website-urilor agențiilor și funcțiunile lor

Surprinzător, la nivelul anului 2014, anul studiului, doar 81,15% dintre agențiile de turism din județul Bihor au un website funcțional. Expresie a realei interacțiuni cu clienții prin existența unui motor de căutare și rezervări fără restricții, acesta este prezent doar la 43,47% dintre agențiile din județul Bihor. Și celelalte forme de manifestare și relaționare în mediul virtual (newsletter, asistență online, blog propriu, înregistrare comentarii) au o slabă reprezentare la nivelul agențiilor studiate, cu 1,44% agenții care înregistrează comentariile vizitatorilor.

Se poate conchide că, în prezent, nu se valorifică în mod real prezența agențiilor de turism în spațiul virtual, nici la nivelul instrumentelor ce implică o slabă (sau deloc) investiție financiară.

Sistemele globale de distribuție(GDSs) reprezintă încă un punct nodal în facilizarea transferului de servicii turistice, datorită acționării lor la nivel global și a însumării unei oferte foarte bogate. Astfel, agențiile de turism tradiționale trebuie să colaboreze cu GDS-urile și să o facă tot mai simplu și rapid.

Dintre agențiile intervievate, toate sunt conectate la cel puțin un sistem global de distribuție (GDS) (100%) și marea majoritate (78,94%) sunt conectate la Worldspan, urmat de Amadeus (36,84%), Sabre (10,52%) și alte sisteme (3,15%).

Imperativul de a colabora cel puțin cu un GDS (în ciuda cheltuielilor și a programelor de pregătire necesare) a fost înțeles de toate agențiile de turism supuse interviului (respectiv 27,53% din total). Putem vorbi de conectarea sistemului propriu de rezervări la un GDS acolo unde există acest sistem de rezervări (și unde există o interfață pentru clienți); putem presupune că cel mult 53,62% dintre totalul agențiilor din Bihor colaborează cu un GDS.

Aceste rezultate primare obținute în urma studiului validează ipoteza insuficientei valorificări a instrumentelor pe care internetul le pune la dispoziția agențiilor de turism, indiferent de costurile implicate. Cauzele țin, în cea mai mare măsură, de ignoranță, rigididate și incapacitatea de adaptare la piața în schimbare.

Bibliografie

Ban, O., Popa, A. (2015). Using new media in tourism product distribution. Case Study: travel agencies from Bihor, Romania, submitted.

Ban, O. (2015). Distribuția în turism și e-mediarii. (note de curs „Agenții și intermediari în turism”) http://distance.iduoradea.ro/course/view.php?id=3072

Balaure, V., Cătoiu, I. Și Vegheș, C., (2005). Marketing turistic. Editura Uranus, București.

Bennett, M., Standing, C. (2001). Repositioning travel agencies on the Internet. Journal of Vacation Marketing, Vol. 7 No. 2, 2001, pp. 143-152.

Bennett, M.M, Lai, C-W K, (2005).The impact of the internet on travel agencies in Taiwan. Tourism and Hospitality Research, Vol. 6, No. 1, 2005, pp. 8–23.

Bennett, M. M. and Buhalis, D. (2003). Tourism and travel distribution: The travel agent’s perspective. Insights, D25–30, January, English Tourism Council.

Botezat, E. (2003). Strategii manageriale în turism. Editura Economică. București.

Buhalis D., (1998). Strategic use of information technologies in the tourism industry. Tourism Management, 19(5): 409–421.

Burn, I., Barnett, M. (1999). Communicating for Advantage in the Virtual Organization. IEEE Tranzactions on Professional Communications, vol.42, No.4, pp.215-222.

Chiappa, G.D. (2013). Internet versus travel agencies: The perception of different groups of Italian online buyers. Journal of Vacation Marketing 2013 19: 55-68.

Chung, J. Y., D. Buhalis. (2008). Web 2.0: A Study of Online Travel Community. In Information and Communication Technologies in Tourism 2008, edited by P. O’Connor, W. Höpken, and U. Gretzel. New York: Springer Wien, p. 1.

Holloway, J.Ch., (2004). Marketing for Tourism. Prentice Hall.

Irish Tourist Industry Confederation, CHL Consulting Company Ltd. & AMAS Ltd., (2010). Tourism and Travel Distribution in a Changed World. Volume 1, p.67.

Law R., (2009). Disintermediation of hotel reservations: The perception of different groups of online buyers in Hong Kong. International Journal of Contemporary Hospitality Management, 21(6): 766–772.cit.

Law R., Lau, W. (2005). A study of the perceptions of Hong Kong hotel managers on the potential disintermediation of travel agencies. Journal of Travel and Tourism Marketing, 17(2–3): 117–131.

Law R., Lau, W. (2005). A study of the perceptions of Hong Kong hotel managers on the potential disintermediation of travel agencies. Journal of Travel and Tourism Marketing, 17(2–3): 117–131.

Litvin, S., Goldsmith, R., Pan, B. (2008). Electronic word-of-mouth in hospitality and tourism management. Tourism Management, 29, 458–468.

Minghetti, V., Buhalis, D. (2010). Digital Divide in Tourism. Journal of Travel Research, 49(3) 267–281.

Middleton, V., (1994). Marketing in Travel and Tourism, Butterworth Heinemann, UK.

O'Brien, P., (1998). Electronic commerce, the Internet and travel cybermediaries', in Proceedings of the Australian Conference on Information Systems, pp.462-473.

Olteanu, V., (2000). Marketingul serviciilor. Editura Uranus, București.

Raymond, L., Bergeron; F. (1997). Global distribution systems: A field study of three use and advantages in travel agencies. Journal of Global Information Management, vol.5, no.4, pp.23-32.

Stăncioiu, A.-F., (2000). Strategii de marketing în turism. Editura Economica, București, p.145

***

Autoritatea Națională pentru Turism, http://turism.gov.ro/informatii-publice/, accesat în 14 decembrie 2014.

Anolik Law Group, http://travellaw.com/node/326/, consultat în 4 aprilie 2015.

ECTAA http://www.ectaa.org/files/cms/cr14-003-448.pdf, accesat în 2 octombrie 2014.

eMarketer (2007) UGC users outnumber creators. Available at: http://www.eMarketer.com (accesată în decembrie 2014).

Harteveldt, H.H., (2013). Trends in Consumers’ Purchase Behavior Across Distribution Channels,

http://www.tourism.australia.com/documents/corporate/Henry_Harteveldt_Trends_in_Purchase_Behavior_accross_Dist_Channels.pdf, consultat în 9 decembrie 2014.

MMGY/Global Skift, (2013). http://skift.com/wp-content/uploads/2014/08/Skift-2014-State-of-Travel-Report-Full.pdf, consultat în 20 noiembrie 2014.

National Leisure Travel Monito (2007). http://www.franchisedirect.com/travelfranchises/travelagencyfranchises/136, consultat în 23 martie 2015.

Glosar de termeni

GDSs (Global Distribution Systems)- Sisteme Globale de Distribuție- sisteme computerizate de rezervări în turism și călătorii ce operează la nivel mondial;

eWOM (e-word of mouth)- marketing prin viu grai pe Internet;

CRS (Computerized Reservation System)- sistem computerizat de rezervări- este un sistem computerizat de rezervări, care este întâlnit în SUA și sub denumirea de sistem central de rezervări.

SC (Switch Company)-companie de schimb, care face legătura între un GDS și un CRS;

TO- turoperator care poate fi doar fizic sau să aibă și extensia online, sau să fie un turoperator care acționează doar online;

ISE (Internet Search Ingine) – motor de căutare pe Internet.

VIII. FIRME-EXERCIȚIU ÎN TURISM: CLUB VOIAJ ȘI CENTRUL DE INFORMARE ȘI MARKETING TURISTIC BUCOVINA

Alexandru-Mircea Nedelea

1. Agenția de turism a studenților ClubVoiaj

În anul 2000, la Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava s-a înființat organizația studențească Club Voiaj.

Misiunea asumată a fost și este de a oferi studenților acestei universitățiși elevilor din cadrul colegiilor, liceelor și școlillor (cu precădere membrilor Clubului de turism Voiaj și filialelor din cadrul instituțiilor de învățământ preuniversitar) o alternativă viabilă pentru practică, experiență în domeniul turismului și distracție pe măsură.

Membrii acestei firme-exercițiu dobândesc cunoștinte practice și își dezvoltă abilitățile de ghid și agent de turism în domenii de specialitate precum: Marketing turistic, Tehnica operațiunilor de turism, Ecoturism etc.

Printre activitățile acestei agenții de turism a studenților se numără:

– organizarea de excursii, sejururi, tabere și revelioane la munte și la mare (se oferă reduceri și gratuități studenților cu venituri reduse care se implică în organizarea și promovarea activităților Clubului de turism Voiaj);

– facilitarea  efectuării de către membrii Clubului Voiaj a unor stagii de pregătire practică în cadrul agențiilor de turism, unităților de cazare, centrelor de informare turistică (de exemplu, la punctele de informare turistică ale Univ. „Ștefan cel Mare” din Suceava, dar și la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Suceava);

– oferirea de informații cu privire la locurile de muncă disponibile în turism, tendințele și oportunitățile de pe piața turistică;

– facilitarea găsirii locurilor de practică în turism (agenții de turism, unități de cazare, centre de informare turistică) pentru studenții universității și pentru elevii de la colegiile ori liceele care au constituite filiale ale Clubului de turismVoiaj;

– oferirea de premii constând în circuite sau sejururi studenților care câștigă concursurile inițiate de Clubul de turism Voiaj și de alte organizații din universitate precum: Clubul de Marketing, Clubul de Studii Asiatice, Ordinul Voluntarilor;

– constitutirea și consolidarea unei baze de date privind turismul din Bucovina: unități de cazare, societăți comerciale de transport, agenții de turism, centre de informare turistică, atracții – informații ce sunt disponibile pe pagina Centrului de informare și marketing turistic Bucovina www.tourisminbucovina.ro;

– implicarea în organizarea practicii în cadrul cursurilor de formare de ghizi și agenți de turism în vederea obținerii atestatului de ghid-agent de turism.

Această firmă-exercițiu în turism a reușit să organizeze circuite turistice, sejururi și tabere în țară, la munte și la mare la care au participat studenți, elevi și alte persoane interesate să călătorească sau să efectueze practică ca ghid de turism.

Organizația a atras ca membri studenți, dar și elevi. Astfel, există un interes de a înființa filiale în cadrul colegiilor, liceelor, grupurilor școlare, școlilor și altor instituții. Există deschidere și în ceea ce privește colaborarea cu instituții publice, firme și organizații non-guvernamentale.

2. Centrul de informare si marketing turistic Bucovina

Fondatorii acestui centru sunt cadre didactice ale Facultății de Științe Economice și Administrație Publică, de la Universitatea „Ștefan cel Mare”  din Suceava. Este vorba de conf. univ. dr. Alexandru Nedelea (coordonatorul centrului), lector univ.dr. Iulian Condratov și lector univ.dr. Pavel Stanciu.

Membrii Centrului de informare și marketing turistic Bucovina au colaborat la conceperea Strategiei de dezvoltare și promovare a turismului din Bucovina și a Strategiei de turism a municipiului Suceava. Aceste studii pot fi descărcate de pe pagina web a centrului www.tourisminbucovina.ro. Pe acest site pot fi găsite și alte studii cu privire la turismul din Bucovina.

Studenții de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, prin programele de studii de licență Economia comerțului, turismului și serviciilor, Geografia turismului și de master Managementul firmelor de comerț, turism și servicii, Turism și dezvoltare regională, Planning New Tourism Products and Management Destination efectuează practica de specialitate în cadrul acestui centru.

Centrul de informare si marketing turistic Bucovina oferă:

– informații cu privire la obiectivele turistice din zonă, trasee, obiceiuri, meșteșuguri, calendarul acțiunilor culturale, muzee, case memoriale, mănăstiri și alte lăcașuri de cult, monumente și rezervații ale naturii, asociații turistice, agenții de turism, filme de prezentare a zonei, albume foto;

– servicii de promovare on-line a prestatorilor de servicii turistice din Bucovina;

– materiale promoționale și informative: CD-uri, hărți turistice, broșuri, pliante;

– informații despre posibilități de cazare și servire a mesei în hoteluri, cabane, pensiuni, vile, pensiuni agroturistice și gospodării țărănești;

– informații și instruire / training asupra modului de prestare a serviciilor în turism (Marketing turistic, Tehnica operațiunilor de turism, Ghid turistic, Agent de turism, Manager în turism);

– cărți de specialitate în turism: ghiduri practice de Marketing în turism, Tehnica operațiunilor de turism, Tehnici promoționale, Amenajarea turistică a teritoriului;

–  concursuri cu premii legate de turism;

– studii de piață, planuri de marketing, studii de caz în turism;

– consultanță în turism.

IX. UMOR

– Ce înseamnă turism?

– Înseamnă a transporta niște oameni care s-ar fi simțit mai bine acasă în niște locuri care ar arăta mai bine fără ei.

La hotel

Un turist vorbește cu recepționerul unui hotel:

– Tariful nostru este următorul: 100 de dolari pe noapte, pat și micul dejun, sau doar 10 dolari dacă vă faceți singur patul.

– Foarte bine, îmi aleg varianta să-mi fac singur patul.

– OK! Poftiți fierăstrăul și ciocanul, rămâne doar să faceți rost de cuie.

– Nu-mi vine să cred, spune revoltat turistul. Sunt aici de 7 zile și a plouat în fiecare zi! Când e anotimul uscat la voi, aici?

– E greu de spus cu siguranță, domnule, răspunde recepționerul. Anul trecut a fost într-o miercuri.

Un turist se apropie de recepție.

– Vreți o cameră cu baie sau cu duș?

– Care e deosebirea?

– La duș trebuie să stați în picioare.

– Dragă, cum se numea hotelul unde am fost anul trecut în concediu?

– Nu mai țin minte, dar stai să mă uit pe prosoape.

– Care-i prețul camerelor la hotelul d-voastră?

– 120 de lei la etajul 1, 100 de lei la etajul 2 și 75 de lei la etajul 3.

– Mulțumesc, dar hotelul dvs. nu este deajuns de înalt pentru mine.

Turistul către managerul complexului hotelier:

– Aveți o bucătărie extraordinar de curată.

– Este adevărat, dar cum ați ajuns la concluzia aceasta?

– Foarte simplu: friptura mirosea a săpun.

La hotel, recepționera-sexy întreabă proaspătul turist cazat:

– Dle, aveți vreo opțiune, cum să vă trezim dimineața?

– Da, desigur! Cu un sărut dulce la ora 6 dimineața!

– OK, nicio problemă, vom trimite portarul!

Un turist puțin afumat se adresează recepționerului hotelului:

– Vă rog să-mi dați o cameră.

– Păi aveți deja una.

– Eu am însă urgent nevoie de alta.

– Cum doriți. Dar ce nu vă place la camera asta?

– Camera aceea arde.

Directorul hotelului, furios, către cameristă:

– Am mai spus de o mie de ori, să nu mai lustruiți pantofii oaspeților pe culoar.

– Așa este, d-le director, dar de data asta nu s-a putut. La camera 234 a locuit un oltean, care a stat tot timpul după ușă și a ținut de șireturi.

Telefon la recepție:

– Spuneți-mi, vă rog, acceptați și animale de companie?

– Nu, doamnă, acceptăm numai cash sau CreditCard”

Transporturi turistice

Un pasager îi arată căpitanului că pe o insulă pustie un om zdrențăros sare și dă din mâini.

– Cine-i tipul?

Nu știu, dar de câte ori trecem pe aici se bucură foarte tare.

Stewardesa către un călător:

– Doriți cina ?

– Ce pot să aleg ?

– Da sau nu.

O clientă a venit să-si ridice documentele pentru o croazieră pe care o cumpărase. Agentul de turism îi spune că, fără nicio taxă în plus, îi oferă din partea agenției de turism un upgrade de la „cabina interioară” la „cabina exterioară”.

Contrar asteptărilor, doamna s-a supărat și a zis că așa ceva e inacceptabil.

„Cum să accept cabina exterioară?!?! Păi, toamna sunt șanse mari să plouă pe mare, nu?!”

Un turist se adresează unui țăran.
– Îmi dați voie să trec peste terenul dvs., ca să prind cursa de ora cinci?
– Desigur. Și, dacă vă vede taurul, puteți prinde și cursa de patru și jumătate.

Un turist face seara autostopul. Îl vede pe unul cu o căruță venind pe șosea și îl întreabă:

– No bade, departe-i Cluju'?

-D-apo' nu-i departe!

Urcă tipul în căruță și adoarme, iar mai spre dimineață se scoală și întreabă:

– Bade, da' unde-i Cluju'?

– No, acu-i departe!

La aeroport:

– D-le, aveți o problemă cu poza din pașaport.

– Ce probleme, d-le? Eu sunt primul din stânga. Nu mă recunoști?

Agenție de turism

Un apel telefonic la o agenție de turism:
– Faceți excursii in Egipt?
– Da, desigur…
– Spuneți-mi, vă rog, ce stațiuni balneare sunt acolo?
– Sharm-eli, Hurgada, Taba, Nuveiba…
– Stop… Nuveiba. Nuveiba e bine!
– Când doriți să plecați?
– A, nu, nu plecăm. Noi doar rezolvăm integrame

– Aș mai vrea să mai plec la Paris.

– Ați mai fost?

– Nu, dar am mai vrut.

Doi soți se prezintă la o agenție de turism:

– Am dori să plecăm într-o croazieră!

– Foarte bine! Dați-mi pașapoartele dumneavoastră!

– Poftim, dar avem o dorință.

– Care?

– Să ne rezervați locuri pe vase diferite!

– În Africa sunt spânzurători?

– Da. S-au mai civilizat și ei. Nu-i mănâncă chiar pe toți turiștii.

I  AM A TRAVEL AGENT!!

I am a travel agent….I have advance degrees in accounting, public relations, marketing, business building, computer science, civil engineering, and Swahili.

I am a travel agent….Of course I remember the reservation you booked six years ago, even though you don't have a confirmation number and you think it was made under a last name that begins with a T.

I am a travel agent….It' s no problem for me to give you seven connecting non-smoking poolside suites with 2 king beds and 4 rollaways in each, and yes, it is my fault that the hotel does not have a helicopter pad.

I am a travel agent….I speak all languages and have visited Every destination.

I am a travel agent….It' s obvious to me when you book your reservation for Friday, you really mean Saturday.

I am a travel agent….My company has entrusted me with financial information, and yet I can't tell you why your hotel bill for March 1989 had a 50 per phone call because, of course, you shouldn't have to pay for calls.

I am a travel agent….I understand that Joe Blow Ltd. is a vast empire and will make or break my agency.

I am a travel agent….Yes, I am lying when I say there are no seats left at the lowest price during Spring Break, Thanksgiving or Christmas.

I am a travel agent….No, it's not a problem for me to quickly construct several more guest rooms at the hotel you want, and this time I will not forget the helicopter landing pad!

I am a travel agent….I am capable of checking fares for three people, taking five reservations and answering fifteen calls simultaneously.

I am a travel agent….I always know where to find the best vegetarian, kosher, and Mongolian barbecue restaurants.

I am a travel agent….I know exactly what to do in all cities without spending money.

I am a travel agent….I take responsibility for airline food, traffic jams, rental car flat tires, weather, hotel locations, and the national economy.

I am a travel agent….Of course I can fit you into the hotel at the special corporate rate because you are affiliated with the Blackburn North Lawn Bowling club.

I am a travel agent… I am never offended when I spend 10 hours researching a 12 day Europe itinerary only to hear you say you "I booked it myself over the internet and saved $30 !!!" I also never gloat when you call back to say the rate was sold out or that you are stuck in the middle of no where since they cancelled your flight and you cannot “call” your internet provider to be protected on another flight.

I am a travel agent… I love when people walk up to me at parties and out of the blue expect me to know the latest airlines fares from Melbourne to Ibiza via Byron Bay, the Maldives and Nairobi "off the top of my head".

I am a travel agent… I love that everyone assumes I get to travel everywhere for free and when I do get to take advantage of a perk people act like it is a sin against nature. If you ask me to get you the rate at my "travel agent discount" I will kill you.

I am a travel agent…Don' t bother telling me any dates or cities since I am a mind reader and already have the reservation in my crystal ball before you can tell me.

I smile, empathize, sympathize, console, cajole, up-sell, down-sell, cross-sell, perform, sing, dance, make coffee and fix the printer….. ……..

I AM A TRAVEL AGENT !!!

Bancuri cu ghizi

Într-un castel medieval, ghidul îi conduce pe turiști pe niște scări întortocheate, coborând tot mai jos și mai jos. Undeva, la capătul labirintului, apare o ușă pe care scrie “Camera de tortură”.

Intră cu toții; înăuntru o mulțime de schelete, unele mai noi, altele mai vechi… Turiștii întreabă:

– Ale cui sunt rămășițele?

Ghidul răspunde:

– Legenda spune că aici și-au găsit sfârșitul turiștii care n-au dat bacșiș ghidului… dar asta este doar o legendă…

Lângă cascada Niagara ghidul se adresează grupului de turiști:
– Dacă doamnele vor binevoi să tacă un moment, veți putea auzi zgomotul căderii apelor.

Ghidul către turiști:

– Cândva, în aceste locuri, tâlharii îi jefuiau pe călători.

– Și acum?

– Acum, după cum vedeți, s-au construit cinci hoteluri de lux.

Vizitând un castel vechi, ghidul îi informează pe turiști:

În Camera Albastră a fost ucisă din gelozie soția castelanului.

Un turist care vizitase castelul și înainte:

– Acum o lună ne-ați spus că a fost ucisă în pivniță. Care este adevărul?

– Adevărul este unul singur! În prezent, pivnița este în reparație!

Un ghid le explică turiștilor:

-În această cetate a fost arsă de vie ultima vrăjitoare…

-Nu-i adevărat, oftează un turist, uitându-se la nevastă-sa.

Ghidul conduce un grup de turiști printr-un muzeu din Cairo. În dreptul unei urne el spune:
– În această urnă se află cenușa unei regine.

– Mult a mai fumat regina asta, zise unul din turiști.

Bancuri cu ospătari

Bulă merge la un restaurant de mâna a treia.

– Am comandat friptură cu o felie de lămâie, zice Bulă, dar nu văd friptura.

Ospătarul se uită cu reproș la Bulă:

– Sub lămâie v-ați uitat?

– Ospătar, aveți icre? întreabă un client.

– De care doriți, domnule, roșii sau negre?

– De pește.

– De ce-mi cereți să achit nota de plată înainte de a lua masa?

– Problema e că dumneavoastră ați comandat ciuperci.

– Chelner, pe friptura mea dansează o muscă!

– Pentru banii ăștia ce voiați?!Un număr de balet?

*

– În iarna asta mergem în Bucegi!, zise soțul.

– Mai bine te-ai gândi la datoriile pe care le avem, bărbate!

– Dar nu putem face asta și în Bucegi?

Familia Popescu povestește amicilor cu multă mândrie despre călătoria lor în Norvegia. Unul din prieteni întreabă:

Ați văzut fiordurile?

Doamna Popescu răspunde:

Dragă, nu-ți dai seama ce drăguțe sunt animalele astea.

– Am auzit că anul acesta nu mai plecați în Argentina.

– N-ai auzit bine. Anul trecut n-am mai plecat în Argentina. Anul ăsta nu mai plecăm în Hawaii.

Familia Popescu se află în drum spre litoral, în concediu. La un moment dat, doamna Popescu, mama, devine palidă:

– Vai de mine, zise ea, am uitat aragazul aprins. Să ne întoarcem până nu a luat foc casa!

– Lasă, mamă, zise fiul, n-ai grijă, că nu arde nimic. Eu am lăsat robinetul deschis la baie.

Un el și o ea pleacă în concediu la mare. El pleacă înainte cu o zi. Odată ajuns acolo, îi trimite soției sale un e-mail. Întâmplarea a făcut să greșească o literă în adresa de mail și acesta să ajungă la o văduvă căreia tocmai îi murise bărbatul. Femeia deschide mailul, îl citește, leșină. In mail era scris: Draga mea, am ajuns cu bine. Aici totul este pregătit pentru sosirea ta de mâine. Mă bucură nespus revederea. Sper să-ți fie călătoria plăcută, așa cum a fost și a mea. PS: e al dracului de fierbinte pe aici.

Vasul de croazieră ancorează lângă coasta unei insule micuțe, dar pitorești. Pasagerii au la dispoziție câteva excursii organizate sau timp liber pentru shopping și/sau plajă. Un pasager care refuzase constant orice excursie organizată de linia de croaziere întreaba la biroul de excursii dacă există cumva rechini în apele din jurul insulei, fiindcă își dorește să exploreze singur zona și să facă câte o baie acolo unde are chef.

– Fiți fără grijă, nu există rechini în apă, domnule, îl asigură cei din staff.

Spre seară, înainte de îmbarcare și ridicarea ancorei, mare agitație și scandal la recepție; pasagerul respectiv era șocat și furios:

– Mi-ați spus că nu am de ce să mă tem, că nu sunt rechini în apă și, când să intru să mă răcoresc, am zărit o siluetă amenințătoare apropiindu-se de mine pe sub apă! Cum e posibil așa ceva?

– Domnule, după cum v-am spus, NU există rechini în apă. Sunt cu siguranță speriați și alungați de crocodili.

Apropo de turismul rural, câțiva turiști îi spun săteanului care le-a închiriat casa, în concediu :

– Bade, totul ar fi senzațional, exceptând situația deplorabilă a grupurilor sanitare! Nu te poți duce liniștit la veceu din cauza muștelor care roiesc și zumzăie într-una !

– Păi, domnilor, ia mergeți domniile voastre să vă faceți nevoile la ora prânzului, când toate muștele alea se adună în sala de mese !

Doi turiști escaladează munții. Deodată, unul dispare. Celălalt strigă speriat:

– Unde ești? ai căzut în prăpastie?

– Daaaa…

– Ai pățit ceva?

– Nuuuu…

– Vin să te scot; e adâncă prăpastia?

– Încă n-am ajuns…

Vasul cu turiști, prins de o furtună violentă, era în pericol de a se scufunda. Un tânăr care ducea o viață mai dezordonată e deodată cuprins de remușcări, îngenunchează pe puntea care se clatină îngrozitor, își împreunează mâinile și, cu ochii ridicați spre cer, se roagă:

-O, te rog, salvează-ne, Doamne, salvează-ne ! Dacă ne cruți, îți făgăduiesc să mă las de băutură, de jocurile de noroc, de înjurat… și mai făgăduiesc…

-Stai așa!, îl întrerupse prietena lui. Nu merge prea departe, mi se pare că văd un vas de salvare venind spre noi!

Doi excursioniști discută:

– Ultima dată când am trecut pe aici, a căzut ghidul în prăpastie…

– Și nu ați făcut nimic?!

– Nu, și așa îi lipseau cam multe pagini…

Niste excursioniști vizitează o zonă de munte. Printre altele, și o peșteră. Acolo, un miros de îți întorcea mațele pe dos. La ieșire îl întreabă pe un un cioban, care le povestește:

– Demult, se zice că în peșteră trăia un zmeu rău care fura în fiecare seară câte o femeie din sat, până nu au mai rămas decât cele mai urâte. Au încercat toți bărbații satului să lupte cu zmeul, dar au fost răpuși unul câte unul. Bătrânii rămași în sat au dat sfoară în țară, promi

Ând că acela care va răpune balaurul va fi răsplătit pe măsură. A venit un voinic din îndepărtate zări și a luptat cu balaurul 3 zile și 3 nopți, până l-a biruit. I-au dat cea mai frumoasă femeie din câte mai rămăseseră, bani, onoare și a trăit fericit până la adânci bătrâneți…

-Bine, bine, dar de ce pute în peșteră??

-Nu știu, s-o fi căcat careva acolo…

Pentru ce ne zbatem atât??!

Un vapor a ancorat în Mexic, lângă un micuț sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor și i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei pești.

– Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.

– Dar de ce n-ați mai stat, ca să prindeți mai mult pește?

Pescarii i-au răspuns că micile cantități pe care le prind sunt suficiente pentru nevoile lor și ale familiilor lor.

– Și ce faceți în restul timpului? a întrebat turistul.

– Dormim până târziu, pescuim puțin, ne jucăm cu copiii și ne facem siesta împreună cu soțiile noastre. Mai târziu, pe seară, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem puțin, cântăm la chitară câteva cântece și tot asa…. Avem o viață plină.

Turistul i-a intrerupt,

– Stați puțin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplomă în economie și pot să vă ajut! Trebuie să pescuiți mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o să puteți vinde peștele pe care îl prindeți în plus. Cu veniturile suplimentare, veți putea cumpăra o barcă mai mare.

– Și după asta? au întrebat pescarii.

– Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veți putea cumpăra o a doua și o a treia barcă și tot așa, până când veți avea o întreagă flotă. În loc să vindeți peștele unui intermediar, veți putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar să vă construiți propria fabrică. Atunci veți putea părăsi sătucul ăsta micuț și să vă mutați în Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York ! De acolo vă veți putea conduce noua întreprindere prosperă.

– Și cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.

– Douăzeci, poate chiar douăzeci și cinci de ani. a replicat turistul.

– Și după asta?

– După asta? Ei bine, prietene, ăsta-i momentul cand devine cu adevărat interesant,” a răspuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adevărat uriașă, poți să începi să vinzi și să cumperi active și să faci milioane de dolari!

– Milioane? Serios? Și după asta? au întrebat pescarii.

– După asta, veți putea să vă retrageți din afaceri, să trăiți într-un sătuc liniștit și retras pe malul mării, să dormiți târziu, să vă jucați cu copiii voștri, să vă faceți siesta cu soțiile și să vă petreceți serile împreună cu prietenii distrandu-vă cum vreți voi.

– Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul să irosim douăzeci și cinci de ani? au întrebat mexicanii…

X. LEXICON DE TERMENI SPECIFICI ACTIVITĂȚII TURISTICE

Alexandru-Mircea Nedelea

Gabriela Cioban

A

ACCOR = companie hotelieră din Europa, care își desfășoară activitatea sub diferite nume de marcă: Novotel, Sofitel, Mercure, Ibis, Formula 1, Altea, Urbis. Grupul ACCOR, acesta s-a constituit în 1983, prin fuzionarea grupurilor NOVOTEL SIEH și JAQUES BOREL INTERNATIONAL. ACCOR are sediul în Franța și deține peste 100.000 camere de hotel în Franța, Belgia, Anglia, Germani, Italia și Spania. Grupul Accor desfășoară activități foarte variate începând cu hotelărie, restaurație, continuând cu servicii pentru întreprinderi: titluri de servicii, restaurație colectivă, agenții de voiaj și terminând cu alte activități: restaurație publică, vagon-restaurant, închirieri de mașini etc. Grupul Accor are peste 145.000 asociați în 140 de țări, este liderul european și unul dintre cele mai mari grupuri din lume în domeniul voiajelor, turismului și serviciilor.

ACROM = Asociația Cabanierilor din România este o organizație profesională, independentă, apolitică, nepatrimonială, care are ca scop perfecționarea pregătirii profesionale a personalului din cabanele turistice, indiferent de forma de proprietate, organizare și subordonare, în vederea ridicării calității serviciilor și diversificării ofertei din cabanele și adăposturile turistice montane.

Afretator (charterer) = persoană juridică care beneficiază de uzufruct asupra unei curse în sistem charter, intermediar între compania aeriană și pasageri (de regulă, o agenție de turism sau voiaj) care își asumă riscul îndeplinirii gradului de ocupare a capacității de transport, în scopul obținerii unui profit. Chartererul poate integra serviciul de trasnport în cadrul unui produs turistic ori revinde, integral, parțial sau individual, capacitatea de transport unor terți beneficiari sau direct publicului.

Agenție detailistă = agenție de turism care desfășoară activitate de ofertare și comercializare a serviciilor și/sau pachetelor de servicii turistice în contul unei agenții de turism tour-operatoare

Agenție tour-operatoare = agenție de turism care desfășoară activitate de organizare, ofertare și comercializare a serviciilor și/sau pachetelor de servicii turistice, pe cont propriu, direct sau prin intermediari, atât în țară, cât și în străinătate

Agenție de voiaj = operator economic ce are ca obiect de activitate rezervarea și comercializarea biletelor pentru mijloacele de trasnport și vânzarea produselor turistice concepute de tour-operatori.

Agent de vânzări și/sau rezervări = agent care se ocupă, în companiile maritime și aeriene, cu vinderea de bilete și cu rezervarea locurilor corespunzătoare. Agentul face aceeași muncă și în diverse înteprinderi și de transport, ca și în agenții de voiaj.

Agrement turistic = activitate organizată de către operatori economici, care dețin structuri de primire turistică cu funcțiuni de agrement.

Agroturism = formă de turism ce constă în acțiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală, nepoluată, pitorească, având un specific agrar, finalizată prin sejurul pentru o durată de cel puțin 24 de ore într-o gospodărie țărănească, consumul de produse locale alimentare și nealimentare și coabitarea, observația, asistența și coparticiparea în comunitatea socială locală.

AIHR = Asociația Internațională a Hotelurilor și Restaurantelor (I.H.& R.A. = International Hotel and Restaurant Association) reprezintă peste 300000 de hoteluri având rolul de consultant și de cadru pentru contacte internaționale.

AJTR = Asociația Jurnaliștilor de Turism din România.

All inclusive = tip de aranjament care le permite turiștilor să beneficieze de servicii complete pe perioada sejurului în cadrul detinației. Pe piața turistică se practică două astfel de forme forfetare: I. regimul de masă all inclusive conține: pensiune completă (cele trei mese principale), consumul anumitor băuturi, posibilități de practicare a sportului și de divertisment, programe pentru copii; II. turiștii beneficiază de servicii complete în incinta unui complex hotelier. În cazul cazărilor cu regim all inclusive, clienții primesc o bățară care le dă dreptul de a beneficia de aceste servicii. Trebuie subliniat faptul ca in functie de destinatie all inclusive-urile sunt…diferite. De exemplu, în Bulgaria sau Grecia sunt hoteluri unde, chiar daca turistul a plătit pentru un regim cu totul inclus va trebui să achite consumația din mini bar, șezlongul de plajă sau intrarea în discoteca hotelului. Oferta ultra all inclusive presupune o paletă mai largă de servicii gratuite oferite clientului. Practic, pe lângă mesele, gustările și băuturile gratuite, clientul poate efectua anumite excursii și se poate bucura de toate serviciile și produsele hotelului la discreție. Masajul, sauna, petrecerile, băuturile și gustările din timpul nopții, curățarea și călcatul hainelor, accesul la seif sunt gratuite. Există însă, în unele locuri câteva restricții și la acest tip de regim. Astfel, spre exemplu, un turist cu ultra all inclusive nu poate consuma băuturi alcoolice de la bar mai vechi de 7 ani.

AMADEUS = sistem computerizat de rezervare a locurilor la hoteluri și în transportul aerian, prcaticat în Europa (alături de sistemul GALIEO). AMADEUS a fost conceput în anul 1987 de un consorțiu între Air France, Iberia, Lufthansa și SAS, cuprinzând și companii de transport aerian mai mici. AMADEUS colaborează cu sistemele ABACUS (1987) și Worldspan. Sistemul de distribuție globală Amadeus este în întregime operațional din 1992, devenind atunci cel mai dezvoltat sistem de rezervări din lume. Prin sistemul Amadeus se realizează cel mai mare număr de rezervări iar numărul locațiilor agențiilor de turism (peste 50000) și birourilor companiilor aeriene (peste 8200) conectate la acesta este mai mare decât la oricare alt GDS (Global Travel Distribution), oferind companiilor aeriene (peste 110) posibilitatea de a folosi același sistem de rezervări ca și agențiile de turism. Agențiile de turism au posibilitatea realizeze rezervări pentru peste 500 de companii aeriene (aproximativ 750 își distribuie programul de zbor), 320 lanțuri hoteliere cu peste 56000 de proprietăți și 47 companii de Rent a Car cu mai mult de 24000 de locații. Inima sistemului este Centrul de Procesare a Datelor, din Erding, Germania, care funcționează 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 365 de zile pe an. În anul 1992, ca urmare a faptului ca Amadeus Group își începe activitatea în Europa și devine în intregime operațional, ajunge cel mai dezvoltat sistem de rezervări din lume. Ca rezultat al expansiunii sale, în anul 1997 se inaugurează reprezentanța Amadeus România. Treptat, compania lansează în România: Amadeus Central Ticketing, urmat de Amadeus Refund și ulterior Electronic Ticketing, Amadeus SATA Ticketing, un serviciu destinat exclusiv membrilor Student Air Travel Association (SATA) și de asemenea Amadeus Service Fee Manager.In plus, Amadeus introduce pe piața locală o aplicație de rezervări on-line Amadeus Internet Booking Engine (Romania). Tot ca o urmare firească a extinderii serviciilor și soluțiilor oferite, Amadeus și GTS International semnează un parteneriat pentru a oferi studenților din România, Cehia, Bulgaria și Slovacia, servicii de travel competitive. În 2004, Amadeus Global Travel Distribution și Tarom anunță implementarea de către compania aviatică a sistemului de rezervare Amadeus Altea Sell. Tarom devine astfel membru Amadeus Altea Sell folosind Amadeus ca sistem de rezervări în birourile proprii, beneficiind de o vânzare interactivă. Urmează în anul 2006, semnarea parteneriatului și cu KLM pentru distribuția Full Content în sistemul Amadeus. În 2006, Amadeus își modifică numele legal din Amadeus Global Travel Distribution în Amadeus IT Group SA.

Amenajare turistică = Un proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, și factorii care influențează aceste relații. Se urmărește valorificarea resurselor specifice, asigură armonizarea dezvoltării anumitor regiuni, stimulează creșterea economiei naționale. Amenajarea și dotarea unei zone turistice se integrează în amplul proces de punere în valoare a unui teritoriu, a resurselor lui.

ANAT = Asociația Națională a Agențiilor de Turism.

ANBCT = Asociația Națională a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism.

ANCBST = Asociația Națională a Chelnerilor, Barmanilor și Sosuelierilor din Turism.

ANGT = Asociația Națională a Ghizilor din Turism.

Animator = persoană care este responsabilă cu organizarea de competiții sportive, spectacole, seri dansante, reuniuni, aniversări, pentru turiști.

ANTREC = Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural din România, înființată în 1994; este o organizație neguvernamentală, apolitică, nonprofit, membră a Federației Europene de Turism Rural EUROGITES, ce are ca scop identificarea și popularizarea potențialului turistic din spațiul sătesc, formarea profesională prin colocvii, seminarii, cursuri de scurtă și de lungă durată, burse de specializare, schimburi de experiențe, editarea de buletine informative, reviste, înființarea unei bănci de date, cooperarea cu organizații guvernamentale și neguvernamentale de specialitate din țară și străinătate, inițierea unor campanii de publicitate a pensiunilor și fermelor agroturistice prin mediatizarea în presă, târguri și expoziții. Asociația desfășoară o activitate de omologare a gospodăriilor ce îndeplinesc criteriile de practicare a turismului. Editează în colaborare cu Ministerul Turismului ghidul “Pensiuni și Ferme Agroturistice”.

Aranjament forfetar = pachet de produse turistice ce include serviciul de transport, cazare, dar și alte servicii, vândut sub denumirea generică de vacanță sau sejur, la un preț global

Aranjamente la sol = servicii locale oferite turiștilor la destinație de către o persoană sau o organizație cunoscută ca operator la sol, turoperator (de ex. transport până la structura de primire cu funcțiune de cazare turistică, închirieri de mașini, turul orașului etc.).

Asigurare medicală de călătorie = poliță de asigurare eliberată de agențiile de turism, societățile de asigurare sau firmele de brokeraj specializate care garantează asistența medicală necesară peste hotare, precum și cheltuielile sanitare complementare care pot apărea pe perioada voiajului. Aceatsa acoperă, în principal, riscurile de accident, boală sau deces survenite în timpul excursiilor internaționale

Asigurare pentru bagaje = Contract încheiat între călător și firma de transport sau o terță instituție conform căruia se acoperă riscurile călătoriei privind bagajele transportate (pierdere, furt, avarierea, întîrziere etc.) contra plății unei sume fixe.

Asigurare storno = poliță de asigurare privind riscul de anulare a călătoriei, titlu eliberat de agențiile de turism, societățile de asigurări sau firmele de brokeraj specializate care prevede restituirea contravalorii pachetului de servicii turistice achiziționat de turistul asigurat, în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de a participa la excursie din motive personale (îmbolnăvire, deces în familie, accident rutier etc.) sau alte situații conjuncturale (război, tulburări sociale grave, calamități naturale – cutremur, erupții vulcanice, inundații, ninsori abundente ș.a.. Dacă motivul anulării se încadrează în condițiile impuse de compania asigurătoare, atunci turistul își poate recupera banii pe care i-a achitat, contra unui procent variabil (speză) perceput de agenție din valoarea tootală a aranjamentului. Asigurarea storno nu este obligatorie, dar este indicat ca oricine călătorește în afara granițelor să aibă încheiată o astfel de asigurare.

Asistență turistică = serviciu turistic complementar oferit în centre de informare turistică, birouri de turism, gări, aeroporturi de personal specializat în probleme turistice care are sarcina de a oferi turiștilor informații, recomandări sau materiale informaționale.

ATOR = Asociația Turoperatorilor din România urmărește valorificarea mai eficientă pe piețele externe a produsului turistic românesc, armonizarea politicilor comerciale în vederea creșterii eficienței economice a turoperatorilor autohtoni.

Autotren = tren special pentru turismul automobilistic, folosit în aranjamentele “rail – route”, ce constă în vagoane de călători și platforme care asigură transportul autoturismelor turiștilor.

Avion charter = Avion închiriat la cerere.

AVIS = agenție specializată internațională ce prestează servicii turistice de închirieri de autoturisme Rent-a-car având peste 5000 de locații.Avis si-a început activitatea în 1964, atunci când Warren Avis a deschis primul său birou de închirieri -Avis Airlines Rent A Car Systems la aeroportul Willow Run, Detroit. În 1965, Avis s-a extins pe piața internațională prin înfințarea diviziei Europa, Africa și Orientul Mijlociu (Avis Europe ) și a devenit lider pe piață doar 8 ani mai târziu în 1973, poziție pe care Avis și-a păstrat-o de atunci.

B

Bac rutier = Nava care poate fi de mare tonaj amenajată special pentru transportul vehiculelor motorizate sau nu, în scopul asigurării legăturii între două tronsoane ale unei căi rutiere separate de un curs de apă, un lac sau un braț de mare.

Bagaj de cală = categorie de bunuri personale care intră în custodia companiei aeriene din momentul predării până la destinația finală și pentru care s-a emis o etichetă de identificare. Bagajul de cală include orice obiect care a fost cântărit, etichetat și dus în cala aeronavei.

Bagaj de mână sau de cabină = categorie de bunuri personale pe care pasagerii le pot lua cu ei în cabină și pentru care sunt responsabili. De cele mai multe ori, prin bagaj de mână, se înțelege un singur bagaj propriu-zis, aflat în custodia pasagerului, însoți în mod frecvent, de unul sau mai multe accesorii, dintre care amintim: haină, umblrelă, poșetă, servietă, laptop, sacoșă de cumpăraturi, aparat foto sau video, ziare, reviste, mâncare pentru copii.

Bar de zi = Unitate care funcționează în cadrul hotelurilor și restaurantelor sau ca unitate independentă. Oferă o gamă variată de băuturi alcoolice și nealcoolice, simple sau în amestec, gustări în sortiment restrâns, tartine, foetaje, specialități de cofetărie și înghețată, țigări și posibilități de distracție (muzică discretă, televizor, jocuri mecanice etc.). Se servește și se consumă pe tejgheaua-bar, cu scaune înalte și la mese de dimensiuni mici, restrânse ca număr, prevăzute cu 2 scaune. Ca variante cafe-barul (cafeneaua) privilegiază servirea cafelei, iar piano-barul oferă un program de divertisment specific.

“Bed and Breakfast” (pat și mic dejun) = formă specială de structură de primire ce oferă camere amenajate pentru primirea turiștilor la particulari, cu servirea micului dejun; des întâlnită în Marea Britanie, Austria, Irlanda, Iugoslavia, Grecia; ea presupune aplicarea unui regim juridic adoptiv și stimulativ.

Bilet cu buclă deschisă = bilet dus-întors care dă posibilitatea turistului de a urma la întoarcere un alt traseu decât la dus, punctele de plecare și de sosire fiind fixate la dorința sa, în înțelegere cu transportatorul. Aceste bilete se utilizează mai ales în aviație.

Bilet deschis = Bilet dus-întors care îi permite călătorului să folosească talonul de întoarcere la data care îi convine, dar, bineînțeles, în perioada de valabilitate a biletului. Se folosește mai ales în aviație.

Bilet electronic = document emis la cererea solicitantului de servicii de transport, ce are caracterul unui formular înscris și salvat în sistemul de rezervări al operatorului aerian. Respectivul tichet se confirmă de documentul de călătorie (denumit și itinerariu sau chitanță) și este emis de transporttaor sau în numele acestuia.

Birdwatching = formă de turism care se adresează celor pasionați de fotografierea și urmărirea comportamentului hrănirii, cuibăririi și zborului speciilor de păsări. Birdwatching-ul poate fi practicat fie din amenajări speciale cum ar fi turnurile sau observatoarele de păsări, fie direct, în habitatele caracteristice, fără amenajări speciale. Această formă de turism poate fi practicată în zonele umede din parcurile de pe cele două maluri ale Defileului Dunării, unde există și două observatoare de păsări amenajate în acest sens.

Birou de inchiriere a autoturismelor = Birou special amenajat unde, contra unei sume de bani și a unei garanții depuse, se pot închiria automobile pentru o perioadă limitată de timp.

Birou vamal = Departamentul guvernametal care organizează colectarea (strângerea) taxelor la importuri; oficiu al acestui departament la o graniță națională, într-un port sau aeroport.

BITS = Biroul Internațional pentru Turism Social.

Boardinghonse = produs hotelier destinat oamenilor de afaceri pentru petrecerea unui sejur de durată; spațiul de cazare adaptat cerințelor cadrelor de conducere și clienților VIP, este o combinație între o cameră de hotel și un apartament cu chirie, cuprinzând dormitorul și camera de lucru (biroul).

Bon de comandă = document tipizat cu caracter obligatoriu, complementar contractului de comercializare a serviciilor turistice, care conține elementele de identificare ale părților implicate, destinația, serviciile solicitate/confirmate, prețul pachetului de servicii, precum și alte detalii specifice călătoriei. Informațiile referitoare la produsul turistic se preiau din cataloagele și broșurile de prezentare aferente portofoliului de oferte.

Botel = structură de primire cu funcțiune de cazare ce constă dintr-un vas dormitor de tip șlep amenajat, care, deși se poate, de regulă este ancorat în loc fix, oferind cazare și alte servicii. Uneori, termenul desemnează un hotel amplasat în apropierea unui port, care prestează servicii exclusiv sau în principal pe adresa celor care călătoresc cu mijloace de transport maritime. În România, dintre tipurile de unități cu activitate hotelieră fac parte navele maritime și fluviale, incluzând și pontoanele plutitoare utilizate pentru cazarea turiștilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi.

Brevet de turism = document eliberat de către autoritatea administrației publice centrale, responsabilă în domeniul turismului, prin care se atestă capacitatea profesională în domeniu a persoanelor fizice care asigură conducerea agențiilor de turism și/sau a structurilor de primire turistice

Bristol = piesă de inventar mărunt utilizată în salonul restaurantului pentru marcarea meselor rezervate.

Brunch = termen american rezultat din contracția „breakfast” și „lunch”. Este masa care unește micul dejun și dejunul, din weekend și zilele de sărbători, care se adreseză, în principal, clienților de la hotelurile internaționale. Aceștia își pot invita prietenii din oraș, inclusiv cu copii mici. Intervalul orar este de 11,00 – 15,00, iar serviciul se asigură la bufet și la masă. Oferta include produsele specifice micului dejun, dar și preparate de bază, inclusiv băuturi alcoolice.

Bungalow = unitate de cazare turistică de capacitate redusă, realizată de regulă din lemn sau alte materiale (piatră, cărămidă), care dispune de un grup sanitar propriu. În zonele cu umiditate ridicată (munte – mare) poate fi construită și din zidărie. Este amplasată în perimetrul campingurilor, satelor de vacanță sau ca spațiu complementar pe lângă alte unități hoteliere. Asigură cazarea turiștilor, precum și celelalte servicii prestate de unitatea de bază. Aproape toate camerele sunt construite la nivelul terenului, acoperișul are înclinația mică și este destul de scund, camera de zi sau sufrageria este așezată în mijlocul construcției. Forma construcției este special aleasă pentru a suporta căldurile mari. Funcționează, de regulă, cu activitate sezonieră.

Bunk = Pat îngust din dotarea hanurilor pentru tineret, ambarcațiunilor sau vagoanelor. „Bunk-house” este tipul respectiv de unitate care asigură servicii de cazare si suplimentar, uneori, gustări și băuturi răcoritoare.

Buvetă = locul unde se beau ape minerale într-o stațiune balneară.

C

Cabană turistică = structură de primire specifică zonelor montane, ce dispune de capacități reduse de cazare, având, de regulă, camere cu mai multe paturi și grupuri sanitare comune. Alimentația asigurată este ușor digerabilă, băuturile sunt nealcoolice, calde și reci; este oferită o gamă de alte servicii: închiriere de echipament și material sportiv, jocuri distractive, desfacere de mărfuri de strictă necesitate (ilustrate, hărți turistice, timbre), articole de cosmetică; acordare de prim ajutor (salvamont), furnizare de informații turistice asupra traseelor, obiectivelor, marcajelor, mijloacelor de transport, situației și prognozei condițiilor meteorologice, păstrarea obiectelor de valoare a turiștilor.

Cabană de vânătoare și pescuit = cabană având o capacitate relativ redusă, amplasată în zone bogate în fond cinegetic și de pescuit, care asigură condiții pentru cazare și servicii suplimentare specifice acestor activități.

Cabaret = Restaurant deschis numai noaptea, în care se dansează, se servește cina și se asistă la un spectacol de varietăți, adesea de înaltă ținută.

Cafeteria = restaurant cu autoservire (“self-service”) ce face parte din categoria unităților de alimentație rapidă, având personal redus datorită utilizării unor echipamente de bucătărie și distribuție diferite de cele din cadrul alimentației tradiționale.

Camera pentru bagaje = spațiu de pe o navă unde este depozitat bagajul care este disponibil pasagerilor în anumite momente în timpul călătoriei. Diferă de noțiunea de „bagaj ținut”, care este depozitat și nu este disponibil în timpul călătoriei.

Camere =

Single / SGL – Sunt camere cu 1 pat, pentru o singură persoană. De obicei sunt camere mai mici, cu poziționare nu întotdeauna favorabilă, poate fără balcon și sunt și mai scumpe. Anumite hoteluri oferă camere double în regim single.

Double / DBL – camere cu 2 paturi (separate sau matrimoniale) pentru 2 persoane având fie două paturi individuale (“twin”), fie un pat matrimonial (“queen”), fie un pat dublu (“king”). Paturile au dimensiuni standard și dotari corespunzătoare categoriei hotelului.

Triple / TPL – Scamere cu 2 paturi, în care se introduce un pat suplimentar. În unele cazuri se pot solicita și 2 paturi suplimentare, dar acesta reduce considerabil spațiul din cameră. De obicei paturile suplimentare sunt dormeze sau paturi mai mici, mai înguste decât un pat normal și nu sunt la fel de comode.

Junior suite – camere mai spațioase, mai luxoase, cu 1 sau 2 încăperi,  de obicei rezervabile la cerere.

Camerele familiale – camerele familiale sunt recomandate în general pentru 2 adulți și 2 copii, chiar și în cazul în care reducerile nu sunt legate de limită de vârstă. Pot fi chiar 2 camere intercomunicante.

Studio – spațiu de cazare în care bucătăria/chicineta și dormitorul se află într-o singură încăpere.

Apartament – spațiu de cazare în care dormitorul este separat de camera de zi și bucătărie. Există apartamente cu mai multe dormitoare.

Camping = formă de turism ce presupune cazare în căsuțe, bungalouri, corturi sau rulote, utilizând, pentru un sejur mai mult sau mai puțin prelungit, un echipament adecvat. Terenurile sunt amenajate și dotate astfel încât să permită turiștilor sa parcheze mijloacele de transport, să-și pregătească masa și să beneficieze de celelalte servicii specifice acestui tip de structură de primire.

Canal de distibuție = itinerarul sau circuitul economic parcurs de bunuri și servicii de la producător până la consumatorul final. În turism, canalul de distribuție poate include unul sau mai mulți intermediari: turoperatori, agenții de turism distribuitoare, centrale si rezervări, asociații și alții.

Capacitate turistică = indicator ale cărui valori semnifică dimensiunea bazei materiale de cazare, exprimându-se sub forma: numărul de camere și numărul de locuri de cazare (paturi).

Capacitate de cazare turistică existentă (instalată) = numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare al structurii de primire, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.

Capacitate de cazare turistică în funcțiune = numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către unitățile de cazare turistică, ținând cont de numărul de zile în care acestea sunt deschise în perioada considerată; se exprimă în locuri – zile; se exclud locurile din camerele sau unitățile închise temporar din lipsă de turiști, pentru reparații sau pentru alte motive.

Capacitate de primire a teritoriului (capacitate de suport ecologic a teritoriului) = numărul de turiști pe care-I poate primi la un moment dat un teritoriu sau stațiune, fără ca acest flux turistic sau dotările aferente (echipamente de primire sau de producție turistică) să aducă prejudicii mediului ambiant, prin degradarea acestuia sau a resurselor turistice din componență.

Caravaning = formă de turism caracterizată prin utilizarea în deplasări sau în terenurile de camping a unor vehicule amenajate special pentru cazarea mai multor persoane (rulotă sau caravană).

Caravană = Grup de persoane sau de călători care traversează împreună un deșert sau o regiune periculoasă. Prin extensiune: a) Grup de turiști; b) Ansamblu de vehicule rutiere care se deplasează în grup.

Carnet de bilete bianco = bilete de tren sau de avion, eliberate de o agenție de voiaj, valabile pe un anumit traseu, prinse într-o copertă pe care se află înscrise numele agenției și condițiile de utilizare a biletelor.

Casier = lucrător care întocmește și încasează documentul de plată la casieria serviciului front-office al hotelului, în cadrul formației de servire din salonul restaurantului (sistemul francez), la ieșirea clientului din zona de distribuție a restaurantului cu autoservirea. Lucrătorul de la tejgheaua unui restaurant tip fast-food este casier-vânzător.

Catering = ansamblul serviciilor de asigurare a alimentației necesare, de regulă, turiștilor pe timpul voiajului în mijlocul de transport și de vânzare a unor produse către pasageri (de exemplu: alimentația pasagerilor transportați de companiile aeriene, rețeaua de unități alimentare cu servire rapidă – “McDonalds”). În 1937 J. Willard Marriott a inventat sistemul de catering, servind în restaurantul său din apropierea aeroportului Hoover Airfield (în prezent pe locul acestuia de află clădirea Pentagonului), pentru prima dată în SUA, mâncare ambalată pentru clienții săi care se grăbeau să prindă avionul. Unitățile de alimentație din marile hoteluri, precum și cele independente s-au aliniat cerințelor vieții și au organizat propriul serviciu de catering. În sens larg, aceasta înseamnă asigurarea hranei (inclusiv băuturi) la locul solicitat de beneficiar (sediul firmei, locuință, cadru natural etc.). În marile hoteluri de această activitate se ocupă compartimentul „banchete”, iar în celelalte, personalul special destinat.

Cazare tip self catering = cazare dotată cu facilități ce permit turiștilor să își prepare singuri mâncarea.

Cazinou = stabiliment profilat pe practicarea jocurilor de noroc. De regulă cuprinde o sală de jocuri, unul sau mai multe restaurante și un cabaret. Unele hoteluri includ un cazinou.

Călător = persoană care se deplasează în afara localității de reședință..

Călătorie = călătorie colectivă sau individuală, organizată de o agenție de turism, pentru un preț fix, determinat, înțelegând ansamblul de cheltuieli și prestații; programul de călătorie poate fi fie produs de agenție, fie stabilit la cererea clientului. Deplasarea în scop turistic dintr-o localitate în alta, de la un punct la altul. Deplasarea de o anumită durată a unei persoane în afara localității sale de reședință, în diverse scopuri.

Călătorie colectivă = deplasarea organizată a unui grup de persoane care pot să nu aibă între ele nici o legătură în afară de faptul că s-au adresat aceleiași agenții sau aceluiași birou de voiaj.

Călătorie dus-intors = călătorie efectuată dintr-un loc în altul și invers.

Călătorie individuală = călătorie efectuată de o persoană care își cumpără serviciile direct de la prestatori sau își efectuează transportul pe cont propriu.

Călătorie în circuit = călătorie care în principiu se termină acolo unde a început și eventual dă dreptul la reduceri de preț sau la prelungirea valabilității biletului.

Călătorie stimulatoare = călătorie efectuată de către angajați, agenți sau dealeri plătită de firmă ca un premiu pentru realizarea de către aceștia a unui anumit volum de vânzări, rezultate deosebite sau oferite pentru atragerea clienților viitori.

Călător în tranzit = persoană care traversează o țară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cu condiția ca opririle să fie de scurtă durată și să aibă alte motive decât cele turistice.

Cărucior = utilaj folosit pentru transport, prezentare și servire în salonul restaurantului. Există mai multe tipuri: pentru gustări reci (de prezentare), pentru aperitive-digestive, pentru brânzeturi și deserturi (de prezentare), pentru flambat, pentru tranșat și decupat, pentru transportul preparatelor, vitrina de prezentare. Căruciorul hotelier este folosit și de către camerista pentru transportul pe etaj a lenjeriei și a materialelor de curățenie. Căruciorul pentru bagaje este folosit pentru transportul bagajelor mari ale clienților.

Cărucior de bagaje = căruciorul pus la dispoziția călătorilor în marile gări feroviare și aeriene, pentru a facilita transportul bagajelor de mână în incinta gărilor.

Căsuță = spațiu de cazare de dimensiuni reduse, realizat din materiale ușoare (în general lemn), compus, de regulă, dintr-o cameră și un mic antreu sau terasă și, uneori, dotat cu grup sanitar propriu. Permite adăpostirea a 2-4 persoane. Este amplasată în perimetrul unui camping, pe un alt teren sau pe lângă o unitate cu activitate hotelieră sau de alimentație. Este utilizată numai vara.

Ceainărie = Unitate specifică în pregătirea și servirea unei game largi de ceaiuri, inclusiv medicinale, alături de care se oferă – în special la mic dejun-produse de cofetărie-patiserie, tartine, caramele.

Cec de călătorie = mijloc de plată, înscis cu valoaree fixă emis de o bancă sau o agenție de voiaj, care, de regulă îi garantează titularului înlocuirea în caz de pierdere sau furt.

Centru de evaluare și certificare a competențelor profesionale din turism = persoană juridică de drept public sau privat, autorizată de autoritatea administrației publice centrale responsabilă în domeniul formării profesionale a adultului, care organizează și desfășoară procese de evaluare și certificare a competențelor profesionale din domeniul turismului, obținute pe alte căi decât cele formale, conform procedurii reglementate prin ordin comun al conducătorului autorității publice centrale din domeniul muncii și al conducătorului autorității publice centrale din domeniul educației.

Centru de informații turistice = birou ce oferă informații despre atracții turistice, facilități și servicii oferite, și uneori oferă și servicii de rezervare de bilete. Poate aparține de guvern, „tourist boards” sau alte organizații și au o sferă de acțiune locală sau mai largă. Centrele de informare turistică formează o rețea bine dezvoltată și integrată într-un mare număr de țări, inclusiv Marea Britanie, unde sunt în jur de 900 de centre.

Centrele naționale de informare și promovare turistică = structuri specializate de informare și promovare turistică care funcționează în subordinea autorităților administrației publice locale și colaborează cu autoritatea administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului.

Cercetare turistică = activitate științifică ce are ca scop efectuarea unor investigații cu privire la anumite aspecte ale fenomenului turistic (patrimoniu, cerere, echipament, conjunctura economico-socială amenajare, dezvoltare, promovare etc.).

Cerere turistică = ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație.

Certificat de clasificare = document eliberat de către autoritatea administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului, care reprezintă o formă codificată de prezentare sintetică a nivelului de confort, a calității dotărilor și a serviciilor prestate în cadrul structurilor de primire turistică.

Charter = cursă aeriană pe care compania aviatică o operează în afara curselor regulate, la cerere pentru grupuri de turiști, beneficiarii fiind de regulă firmele de turism tour-operatoare care închiriază mijlocul de transport. Un astfel de aranjament turistic presupune ca prețul global plătit de turist pentru o perioadă de timp limitată să includă serviciile de transport, cazarea, masa și un program minim de agrement.

Charter inclusiv tour (CIT) = tip de aranjament turistic ce se realizează prin intermediul serviciilor aeriene, care închiriază avioanele direct publicului și nu unor organizații de turism ca în cazul călătoriilor CHARTER;.

Charter cu limită de timp = operatorul are dreptul exclusiv de folosință a unui vehicul (avion, vapor, autobuz) pe o perioadă de timp.

Check in = La aeroport:  interval de timp stabilit de compania de zbor în care pasagerii trebuie să îndeplinească formalitățile de predare bagaje, prezentare documente de călătorie și de intrare în zona dedicată numai pentru călători (fără însoțitori) din aeroport. Timpul de deschidere și închidere pentru check-in și îmbarcare variază de la aeroport la aeroport, astfel încât este important să aflați care sunt intervalele stabilite de aeroportul dvs. local pentru a putea ajunge acolo în timpul util pentru zborul dvs. Dacă nu reușiți să ajungeți la ghișeul de check-in în timpul stabilit, veți pierde zborul. Companiile de zbor nu își asumă nici o responsabilitate pentru pierderile sau cheltuielile suferite prin neprezentarea în timp la check-in.

La hotel: procedura de înregistrare a oaspeților la un hotel și de intrare în posesia cheilor de la camere, care se realizează la recepție în urma unui:

1.voucher (în cazul procurării biletelor printr-o agenție de turism) și pașaport/CI,

2. rezervare (în cazul rezervării individuale) și pașaport/CI

3.cu pasaport/CI si bani cash sau card de credit. În unele cazuri există posibilitatea de a beneficia de early check in, adică la primirea camerelor înaintea orelor stabilite de hotel – în funcție de locurile disponibile.

Check out = La aeroport: procedura de verificare a documentelor de călătorie, la sosirea la destinație, după intrarea în posesia bagajelor și părăsirea aeroportului
La hotel: procedura de a preda camerele și părăsirea hotelului. În unele cazuri, contra cost și în funcție de disponibilități puteți benefica de late check out, adică de prelungirea sejurului cu ½ zi.

Chelner = lucrătorul care efectuează serviciul de alimentație, la masă, în camera de hotel, în cabină sau pe puntea unei nave, după caz. Varianta ospătar nu este recomandată.

Cheltuieli în turismul internațional = cheltuielile de consum pentru achiziționarea de bunuri și servicii turistice, făcute de rezidenții unei țări în timpul unei călătorii în străinătate (debitul balanței turismului sau a postului „călătorii” al balanței de plăți).

Cicloturism = turism practicat cu bicicleta. Această formă de turism stă la originea renașterii turismului rutier. Se dosebește de ciclism prin aceea că exclude competițiile sportive.

CIP (commercially important person”) = oameni de afaceri importanți, persoane din marile corporații, jurnaliști importanți, agenți de voiaj și reprezentanți ai agențiilor turoperatoare, precum și clienții ale căror companii pot încheia în viitor afaceri cu hotelul.

Circuit turistic = produs turistic vândut la un preț forfetar, de către o agenție de turism, fie turiștilor individuali, fie grupurilor organizate; itinerar de lungime și durată variabile, cu plecare și sosire în același loc, urmărind vizitarea pe parcurs a unor orașe, locuri, regiuni sau țări.

Clasa economică = a) de nivel mediu, cu preț redus (de hoteluri, bilete de avion); b) clasa oferită în transportul aerian cu un număr restrâns de servicii, în primul rând locurile având un grad mai mic de confort.

Clasa turist = serviciu în transporturile maritime și aeriene care asigură pasagerilor prestațiile esențiale făcându-i să beneficieze de un tarif redus în schimbul creșterii prin amenajări speciale, a capacității de transport.

Clasificarea hotelurilor = clasificarea hotelurilor este făcută în funcție de tipul, gama și calitatea facilităților și serviciilor oferite. Numărul de stele avute de fiecare unitate hotelieră reprezintă categoria în care acesta se află.

Clefs dOr = “Cheile de aur” este o organizație care reunește elita recepționerilor di industria ospitalității; scopul său este să contribuie la menținerea și îmbunătățirea calității prestațiilor lucrătorilor; concierge din cadrul serviciului front-office (recepție) al hotelurilor mari și să asigure recunoașterea care i se cuvine acestei profesii.

Client ocazional = client care sosește la hotel fără să aibă rezervare. Este cunoscut și sub numele de „client walk-in”.

Climatism = formă de turism ce se practică în stațiunile climaterice, unde, grație binefacerilor climatului și odihnei, turistului i se oferă condiții pentru restabilirea sănătății (fiziologic, psihologic etc.).

Club = stabiliment care pune la dispoziție preparate culinare și băuturi, uneori și posibilități de distracție, cazare și alte facilități și servicii, adresându-se exclusiv membilor săi.

Cluburi aeriene = cluburi special amenajate de mari companii aeriene pentru pasagerii obișnuiți, oferind variante privilegii și servicii. Accesul la cluburile liniilor aeriene americane este de obicei pentru oricine plătește o taxă anuală. Pentru celelalte linii aeriene, adresarea este adesea gratuită, dar limitată numai la clienții foarte valoroși.

Club de vacanță = produs turistic care cuprinde pe lângă serviciile de bază, o gamă de programe culturale, sportive, distractive, medicale, etc., cu caracter unitar, care duc la crearea unei atmosfere specifice, comercializate sub forma unui pachet integral de servicii, la un preț forfetar (de ex. Club Mediteranee).

Cluster de turism = asociație compusă din mai mulți actori locali sau regionali care se unesc pentru a promova turismul românesc în anumite orașe sau regiuni. Sub umbrela unui coordonator principal sau de comun acord, membrii își aleg o conducere care urmărește un scop comun, acela de a promova, susține și a dezvolta turismul din regiunea respectivă precum și de a dezvolta infrastructura. Concept vechi în economie, bazat pe colaborarea intre firme, autorități publice, unități de învățământ și unități de consultanță, clusterul, prin aducerea în organizație a  atuurilor fiecărui membru urmărește ca scop principal, dezvoltarea și creșterea afacerilor fiecăruia dintre membri pe o bază solidă, chiar dacă interesele și contribuțiile acestora sunt diferite. O astfel de organizare aduce beneficii pentru toți în sensul că:  reduc costurile individuale ale fiecărei societăți din rețea; realizează economii externe; membrii companiilor pot crește cifra de afaceri prin oferirea de produse în comun; pot apăra mai bine interesele reciproce bazate pe principii durabile și competitive; determină colectarea unor sume mari de bani la nivel local/bugetul central, generând astfel o evoluție pozitivă și competitivă a economiilor naționale, regionale și locale; joacă un rol decisiv în creșterea standardelor de viață atât în rândul locuitorilor, cât și al organismelor de administrare. Avem de a face cu o asociere de interese unite și interdependente care converg spre un scop final – oferirea pe piață a unui produs turistic competitiv și cu identitate puternică, ce oferă o posibilitate  de profit și dezvoltare tuturor celor implicați pe termen mediu și lung.

CNTT = Clubul Național de Turism pentru Tineret.

Cocoon = tip de structură de primire cu funcțiune de cazare turistică inspirată de “capsulele – hoteluri” japoneze; constă în camere – cabină ce măsoară puțin peste 6m2 și, fără să fie prevăzută cu ferestre, dispune de telefon, TV cu telecomandă, posibilitatea reglării climatizării, grup sanitar cu duș, colț – birou pentru lucru, scaun și o oglindă mare pentru a crea iluzia de spațiu.

Cocteil = a) amestec de băuturi alcoolice, suc de fructe etc., pregătit și servit la bar; b) gustarea prezentată într-o cupă. Se pregătește din crevete, homar, pepene galben, crudități, țelină etc.; c) manifestare în cadrul căreia rămânând în picioare, participanților li se oferă, în special, aperitive și tartine. Scopul organizării este intâlnirea participanților.

Cod de rezervare sau ID = cod numeric format din mai multe cifre, pe care viitorul pasager sau agentul autorizat l-a obținut la sfârșitul operațiunii de rezervare/vânzare a biletului electronic. Acesta nu este valabil decât pentru identificarea pasagerului în sistemul de rezervări pentru zborul solicitat.

Cod de tichet = abrevieri standard, de o singură literă, ale Asociației de Transport Aerian Internațional (IATA), pentru a arăta caracteristicile diferite ale tichetelor de zbor ale unei companii aeriene; de exemplu: clasa de serviciu – F (First), C (Business / Club), Y (Economy); timp – N (Night), W (Week-end), X (Weekdays) etc.

Coeficient de utilizare a capacității de cazare (CUC) = unitate de alimentație specializată în vânzarea pentru consum, pe loc sau în afară, de produse de cofetărie-patiserie, specialități de înghețată, bombonărie, băuturi alcoolice fine precum și, eventual, în servirea micului dejun. Clienții sunt serviți la masă, de către chelneri sau la tejghea.

Colonie de vacanță = spațiu special amenajat în stațiuni climaterice sau balneare, în care sunt trimise, pentru odihnă și recrere, grupuri de copii.

Comisar de bord = ofițer însărcinat la bordul unei nave cu anumite servicii administrative, îndeosebi supravegherea serviciului hotelier și a relațiilor cu pasagerii.

complex hotelier = ansamblu care reunește cel puțin două din următoarele tipuri de structuri de primire turistică: structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare; structuri de primire turistică cu funcțiuni de alimentație publică, structuri de primire turistică cu funcțiuni de agrement, structuri de primire turistică cu funcțiuni specifice organizării de conferințe și alte evenimente speciale

Complex turistic = suprafață de teren ce însumează mai multe obiective și localități turistice, având o relativă omogenitate din punct de vedere al elementelor de atracție; de regulă; include o localitate turistică (centru de distrubuție) care atrage fluxul de turiști, care vor vizita și celalalte obiective și localități incluse în complexul turistic. Trebuie să precizăm că, în mod eronat, se folosește denumirea de „complex turistic” pentru a defini un ansamblu de clădiri format dintr-un hotel, un restaurant, alte unități de restaurație, eventual baza de tratament.

Concierge(rie) = compartimentul (serviciul) de hol din cadrul serviciului de recepție al structurii de primire cu funcțiune de cazare turistică; ansamblul activităților desfășurate de bagajiști, comisionari, portari, liftieri, paznici, șoferi, însoțitori sau ghizi de transfer, garderobieri etc. În hol, acest sector își păstrează atribuțiile de asigurare a securității, de gestionare a cheilor camerelor, dar își extinde aria de competență cu: rezolvarea solicitărior clientului, efectuarea de servicii suplimentare, asistarea clientului prin oferirea de sfaturi, recomandări. Este un sector care se regăsește în hotelurile de categorie superioară. Unele hoteluri optează pentru alte denumiri ale acestui sector, de exemplu „Bell captain” (în hotelurile americane acesta este șeful personalului de hol), dar activitățile specifice sunt aceleași și reprezintă grija deosebită pentru rezolvarea promptă a cerințeleor clientului. Există și varianta ca acest serviciu să fie oferit numai pentru clienții casei și clienții VIP (pe etaje specializate care au personal cu atribuții de concierge).

Condominium = tip de cazare extrahotelieră într-o reședință secundară aflată în coproprietate, dispunând de servicii colective (curățenia apartamentelor, spălătorii, întreținere dotări comune: piscină, teren de tenis); formulă dezvoltată în SUA, Spania, Franța, în special în stațiunile montane și balneare.

Condotel = hotel construit pe principiul condominiului, unde terenul și construcția sunt proprietatea mai multor persoane.

Confirmarea serviciilor solicitate = document transmis de agenția de turism revânzătoare către prestatorul serviciilor incluse în aranjament, prin care se solicită feedback-ul structurii de primire turistică. Aceasta din urmă își dă acordul și trasnmite codul confirmării.

Consiliul consultativ al turismului = organism de consultanță format din reprezentați ai organizațiilor patronale și profesionale din domeniul turismului, din reprezentanți ai autorităților administrației publice centrale, camere de comerț constituit prin ordin al ministrului autorității administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului.

Continental plan (CP) = tariful include doar cazare și mic dejun continental. Similar: B%B, bed&breakfast – cazare și mic dejun.

Contingent = termen utilizat în activitatea de rezervare a spațiilor de transport, cazare, restaurare, ce desemnează numărul de locuri, numărul de camere sau numărul de mese servite zilnic, contractate de agenția de turism la o anumită structură de primire. Contractele dintre prestatorii și intermediarii de servicii turistice prevăd gradul de confort (… camere de categoria 2 stele și … camere de categoria 3 stele), de dotare, eventual de poziție (de exemplu 10 camere cu vedere la mare), apelându-se la categoriile de clasificare cunoscute și la cerințele de eficiență legate de realizarea unui anumit nivel de ocupare a spațiilor de cazare sau a capacităților de transport. Graficele de ocupare a contingentului vor fi făcute și urmărite separat pe fiecare tip de spații.

Contract de comercializare a pachetului de servicii turistice = acordul de voință dintre agenția de turism și turist, care are ca obiect cumpărarea unui pachet de servicii turistice de către turist și eliberarea documentelor de plată și a documentelor de călătorie de către agenția de turism.

Contract de leasing = contractul are în general același conținut, forme și modalități concrete de realizare precum cel practicat în alte domenii de activitate. Problema esențială a unui contract de leasing constă în modul de determinare a chiriei plătite de cel care închiriază hotelul propietarului acestuia (societatea-mamă, lanțul hotelier, societatea mixtă). Mărimea chiriei se stabilește în mod diferit, în funcție de natura contractului de leasing: -în cadrul leasing-ului simplu (straight lease) chiria lunară se stabilește într-o sumă lunară de bani pentru folosirea unui hotel sau motel. În unele cazuri, chiria acoperă numai amortizarea valorii terenului și a clădirii. Dacă propietarul hotelului deține și mobilierul și echipamentele din clădire, contractul de leasing include și precizări referitoare la înlocuirea mobilierului și echipamentului, care se pot face fie numai de propietar, fie numai de chiriaș (locatar), fie de amândoi. Contractul de leasing simplu trebuie să precizeze și responsabilitatile părților privind suportarea unor cheltuieli fixe legate de propietate (impozitele pe teren și clădiri, asigurare etc.), ca și cheltuielile de funcționare (canalizare, apă, salubritate etc.) Interesul propietarului este ca aceste cheltuieli să fie suportate de locatar astfel incât el să încaseze numai chiria netă; în cadrul contractului de leaging cu participare la profit, propietarul își asigură participarea la profit. În acest tip de contract, Propietarul plătește impozitele și taxele pe propietate și costul asigurării.

Contract de management = contractul se încheie între propietarul hotelului și o firmă de management independentă de propietar. În contract se stipulează că firma de management acționează în totalitate ca un agent al propietarului și în contul propietarului. Angajații hotelului sunt salariați ai propietarului, iar rezultatele financiare (profitul sau pierderile) sunt înregistrate în bilanțul propietarului. Firma de management acționează doar ca un administrator al hotelului, în numele propietarului acestuia, pentru care primește o îndemnizație, a cărei mărime este stabilită, de obicei, în funcție de rezultatele obținute, respectiv fie: – ca o cotă procentuală ( de ex. 5%) din totalul veniturilor; – ca o cotă procentuală (de ex. 20%) din profitul brut de operare; – ca o combinare a celor două forme de mai sus (de ex 3%) din venituri și 10% din profitul brut de operare.

Contract de navlosire = contract prin care un avion sau o navă este închiriat(ă)/ pus(ă) la dispoziția navlositorului de către armator (în cazul transportului maritim) sau companie aeriană (în cazul transportului aerian), pentru o anumită perioadă sau o anumită călătorie în vederea transportului de mărfuri sau persoane. În baza acestui contract se întocmește conosamentul.

Contract de time-sharing = specificul proprietății în time-share constă în faptul că o familie formată dintr-un număr precizat de persoane (4, 6, 7, 8) cumpără un apartament dintr-un hotel anumit pentru o perioadă de 7 zile (denumită unitate de time-share), 14 sau mai multe zile (21, 28 etc.), având dreptul de a-l folosi în scop personal, de a-l ceda spre foosință unor prieteni sau rude sau de a-l închiria unor solicitatori. Implicarea constractuală a participanților la acest tip de proprietate se face în cadrul unui club de vacanță, al cărui membru trebuie să devină și proprietarul în time-share.

Contract hotelier = acord scris prin care un hotelier sau altă structură de primire turistică cu funcțiune de cazare se angajează, cu titlu oneros (contra cost), să-i ofere unui client cazare temporară, precum și servicii complementare, într-o unitate de cazare pe care o administrează.

Contramarcă = semn distinctive remis, la o escală, călătorilor în tranzit; bilet justificativ, remis fiecărei persoane care participă la o călătorie colectivă, pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport.

Controlling hotelier = acumularea și prelucrarea datelor economice, a informațiilor din industria hotelieră, pe baza acestora fiind adoptate deciziile de management; acest concept este din ce în ce mai important pe piața concurențială, datorită apariției noilor structuri de cazare și procesului de fuziune a lanțurilor hoteliere.

Croazieră = călătorie maritimă, prin esență turistică, în circuit închis, pe un itinerar stabilit, cu escale fixe, fie datorită interesului pe care-l prezintă localitățile, fie că acestea pot servi ca puncte de plecare pentru excursii.

CRS (Computer Reservation System) = sistem de rezervare prin computer a biletelor de avion, a camerelor la hoteluri, a serviciilor de închiriere de mașini, biletelor de tren, voiajelor forfetare. În transportul aerian, în SUA există 5 mari CRS aparținând principalelor linii aeriene sau a unor companii mixte, incluzând chiar și linii aeriene europene. În Europa avem ca sisteme de rezervare: AMADEUS, GALILEO, APOLLO, în SUA – SABRE este concurentul lui Amadeus, GABRIEL în Asia și în Pacific se utilizează ABACUS și FANTASIA. Alte exemple de sisteme de rezervare sunt Worldspan, Axess, System1. Marile lanțuri hoteliere și-au creat de asemenea propriile sisteme de rezervare prin computer. Intercontinental Hotels și-a creat sistemul Global II, grupul ACCOR are sistemul de rezervare Resinter.

Cupon de zbor = porțiune din biletul electronic emisă de compania aeriană sau în numele transportatorului, care indică ruta pe care veți călători și care va intra în posesia pasagerului.

Curier = angajat specializat, reprezentant responsabil al unei agenții de voiaj sau al oricărei alte organizații care însoțește călătorii individuali sau în grup. El veghează, de asemenea, la buna executare a serviciilor de transport, cazare etc. și rezolvă toate situațiile neprevăzute. În călătoriile în circuit cu autocatul această funcție este uneori cumulată cu cea de ghid sau conducător auto.

Curse charter = forme de transport la care companiile aeriene nu efectuează vânzarea capacității „en detail” către beneficiari, ci prin intermediul unor intermediari (afretatori), de regulă, agenții de turism.

Curse de linie = curse aeriene interne și/sau externe presatbilite, pentru care companiile aeriene au obținut licență de zbor cel puțin pe durata unui sezon. Aceste curse sunt operate în conformitate cu orarul lor public, în aceleași zile și aceleași ore, indiferent de gradul de umplere a aeronavelor.

Cușetă = Compartiment de dormit având unul sau mai multe paturi, aflat pe un mijloc de transport destinat persoanelor.

D

Decomandare = acțiune ce presupune anularea comenzii emise de către un tour-operator sau a rezervării făcute de turist ori agenție de turism în contul unui client, la un prestator direct de servici turistice (de cele mai multe ori, hotelier).

Debarasare = operație efectuată de personalul de servire după ce consumatorii au terminat de mâncat și de băut.

Deficit turistic = diferență pozitivă dintre cheltuielile turistice ale rezidenților în străinătate și încasările din turismul internațional (soldul negativ al balanței turistice).

Demipensiune = preț de pensiune cuprinzând cazarea, micul dejun și una din cele două mese principale.

Demitarif = tarif redus la jumătate, acordat în anumite condiții: sezon, vârstă, calitatea persoanei în cauză.

Dispecerat de cazare = birou care asigură primirea și repartizarea turiștilor în structurile de primire cu funcțiune de cazare turistică dintr-o stațiune.

Document de călătorie = document emis de autoritățile țării de reședință unei persoane pentru efectuarea de către aceasta a unei călătorii în străinătate. Documentul de călătorie trebuie să includă vize pentru toate țările pe care le va vizita și care cer acest lucru.

Drive-through = unitate de alimentație de tip fast-food în care serviciul se efectuează prin geamul lateral al autoturismului, în dreptul unui ghișeu, plătind și primind produsele fără a coborî din mașină. McDonalds își denumește acest gen de unități McDrive.

Drumeția = formă de turism pentru odihnă și recreere, cu tradiții în teritoriul la care se face referire. Nevoia de repaus și recreere devine din ce în mai importantă în condițiile ritmului de viață stresant contemporan. Practicarea acesteia este accesibilă unei categorii largi de populație care dispune de diferite niveluri ale venitului și care aparține aproape tuturor grupelor de vârstă.

Duplex = spațiu de cazare pe două niveluri care comunică între ele printr-o scară interioară. Dacă este alcătuită din două camere, fie una este dormitor, iar cealaltă sufragerie, fie ambele sunt dormitoare.

Duty-free = magazin sau punct de desfacere unde sunt puse în vânzare liberă, fără taxe vamale, la prețuri reduse, articole care de obicei sunt supuse unei taxe de import sau de export; este localizat pe aeroporturi internaționale.

E

Early-booking (înscrieri timpurii) = program turistic ce oferă turiștilor posibilitatea de a cumpăra vacanțe cu mult timp înainte de sezon, la prețuri între 20-50% mai mici.

Ecoturism = practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protecție a mediului (turism ecologic).

Efect multiplicator al turismului = rezultatul influenței pe care o exercită turismul asupra celorlalte ramuri și sectoare ale economiei naționale sau regionale; exprimă faptul că orice cheltuială făcută de turism se transformă succesiv în venituri pentru alte domenii ale economiei (agricultură, industrie producătoare de bunuri de consum, comerț, construcții, servicii ș.a.), cu care turismul intră în conexiune directă sau indirectă, indicând de câte ori se multiplică încasările din turism, până când mijloacele bănești respective părăsesc circuitul economic.

Escală = oprire de scurtă durată facută pe parcursul unei călătorii cu avionul sau cu nava. Escala are de obicei ca scop aprovizionarea cu produse, îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor etc.

Eurailpass (abonament European pe calea ferată) = Bilet de tren cu regim de abonament pe o anumită perioadă, pentru clasa întâi, valabil în țări europene rezidenților țărilor din afara Europei, cum ar fi cei din Rusia, Turcia, Maroc, Algeria sau Tunisia. Sunt aplicate tarife diferențiate în funcție de vârstă.

EUROGITES = Federația Europeană de Turism Rural, Ecologic și Cultural (cu sediul la Strasbourg) are ca obiective: contribuția la păstrarea mediului ambiant, oferirea unei alternative la turismul de masă, contribuția prin promovarea păcii prin contacte stabilite între locuitorii de la sat și oraș din toate colțurile continentului.

European plan (EP) = variantă de serviciu desemnând numai cazarea la o unitate turistică, fără servicii de masă (fără mic dejun).

EUTO = Uniunea Europeană a Oficiilor de Turism.

Excedent turistic = diferența pozitivă dintre încasările obținute din turismul internațional și cheltuielile turistice internaționale (sold pozitiv al balanței turistice).

Excursie = călătorie sau plimbare individuală sau în grup, pe jos sau cu mijloace de transport.

Excursionist = persoană care se deplasează în scopuri turistice (pentru plăcerea proprie) pe o durată mai mică de 24 de ore, fără a include o înnoptare.

Export turistic = ansamblul activităților de vânzare de bunuri și servicii turistice vizitatorilor străini, cu mențiunea că pentru vânzarea de bunuri se folosește noțiunea de export intern de mărfuri.

Extrasezon = perioadă caracterizată printr-o activitate redusă sau, în anumite cazuri, prin încetarea activității de prestări de servicii turistice. În această perioadă a sezonului turistic afluența turiștilor este scăzută, aceștia putând beneficia de reduceri de preț la cazare și, eventual, la transport.

F

Familiarization Trip (FAM Trip) = info-trip organizat pentru agenți de turism sau alți angajați din turism, special pentru familiarizarea participanților cu destinația pe care urmează să o vândă (informarea despre și verificarea caracteristicilor destinației, calitatea ofertei hotelurilor sau altor prestatori locali). Există fam trip-uri pentru jurnaliști sau cercetători, care au rol de a promova zona ulterior, în media, în articole din ziare sau reviste, documentare de călătorie, analize de destinație etc.

Fast-food = sistem modern de comercializare în alimentație caracterizat prin posibilitatea servirii rapide; se practică în trei variante de organizare: drive-in, lat-in și take-home, unitățile oferind de regulă un sortiment limitat de produse, dar la prețuri accesibile datorate vitezei mari de rotație a clientelei și confortului relativ redus.

Feribot = navă specializată care transportă pasageri, autovehicule sau vagoane de cale ferată de la un mal la altul.

Ferma agroturistică = structură de primire pentru găzduire și servire a mesei cu capacitate cuprinsă între 3 și 20 de camere, funcționând în cadrul gospodăriilor țărănești, care asigură alimentația turiștilor cu produse proaspete din surse proprii și locale.

FIHR = Federația Industriei Hoteliere din România este o organizație profesională independentă, non – profit, non – guvernamentală, apolitică având ca scop dezvoltarea concurențială și promovarea activității hoteliere și a restaurantelor din România.

F.I.A.V. = Federația Internațională a Agenților de Voiaj.

F.I.J.E.T. = Federația Internațională a Ziariștilor și Scriitorilor din Turism.

Fișierul clienților (cardex) = colecție de fișe deschise la structura de primire cu funcțiune de cazare pentru fiecare client și în care sunt înregistrate, în succesiunea lor, toate sejururile. Informațiile sunt folosite de către serviciul de marketing-vânzări pentru contactarea clienților de tipul agențiilor de voiaj, precum și pentru personalizarea primirii și a serviciilor adresate clienților individuali. Pe aceeași bază, fișa de anunțare a sosirii și plecării poate fi completată la hotel în avans, urmând să fie semnată de client la sosire.

FIT (Foreign independent traveler / Foreign Individual Tavel) = circuit sau program turistic internațional destinat turiștilor individuali, fără servicii de escortare, care conține servicii de transport, cazare, închiriere de mașini sau tururi de oraș. Turistul străin care călătorește pe cont propriu primește de obicei, din partea agenției de la care a cumpărat aceste servicii, vouchere de călătorie pentru a putea face dovada plății anticipate.

FITEC = Federația Internațională de Turism și Balneologie.

“Fly and drive” = aranjament turistic ce se realizează pentru grupuri sau turiști individuali, combinând mijloacele de transport aeriene, de obicei inclusiv tour (I.T.), cu cele rutiere. Printr-o înțelegere anticipată, turistului I se asigură cazarea și demipensiune pe durata sejurului, închirierea unui autoturism cu sau fără șofer, posibilitatea de opțiune pentru itinerarul pe care urmează să-și desfășoare călătoria.

Fly cruise = pachet turistic ce combină zborul cu o croazieră.

Flotelul = unitate de cazare plutitoare, ancorată sau cu posibilități de deplasare, remorcată sau autopropulsată, situată în zonele lacustre de interes turistic (lacuri, canale, deltă etc.).

Flux turistic = Dinamica numărului de turiști în funcție de localizare, de itinerariile pe care aceștia le urmează.

“Food and beverage” = activități desfășurate în unitățile de alimentație.

FPT = Federația Patronală din Turism, înființată în 1992, cuprinde deținători de bază materială (structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică, unități de alimentație, agrement, tratament etc.), agenții de turism, societăți transportatoare de turism. Se ocupă de interesele membrilor săi în relațiile cu Ministerul Turismului, Guvernul, Parlamentul, Președinția și cu organismele internaționale. Federația urmărește îmbunătățirea legislației turistice, dezvoltarea unor relații cu societăți și federații similare din străinătate.

Front desk = piesă de mobilier din holul de primire al hotelului, tejgheaua serviciului front-office (recepție). Se folosește și forma prescurtată “desk”, precum și termenul “contoar” (din franceză – “comptoir”).

Front-office = serviciu al departamentului cazare din hotelurile mari, care regrupează compartimentele recepție, concierge, casierie, rezervări, centrală telefonică. În hotelurile mici, acolo unde personalul de la front-desk (recepționerii) acoperă concomitent activitatea mai multor compartimente dintre cele menționate mai sus (nu există distincția recepție – concierge – casierie), se utilizează termenul “recepție”.

Full board = pensiune completă (toate cele trei mese ale zilei).

Funcție turistică = expresie a dimensiunii relative a ofertei; caracterizează nivelul de dezvoltare turistică a unei zone, respectiv gradul de amenajare (valorificare) a resurselor turistice dintr-o anumită zonă. Mărimea sa poate fi exprimată în funcție de capacitatea echipamentelor turistice de cazare și populația permanentă a zonei turistice.

Funicular = mijloc de transport pentru pasageri care circulă pe cabluri suspendate pe stâlpi.

G

Garanția contractuală = suma pe care agenția de turism sau tour – operatorul se obligă s-o plătească prestatorului de servicii în cazul în care nu reușește să acopere decât parțial capacitatea de cazare contractată ferm. Volumul valoric al garanției contractuale se calculează (de obicei) ca produs între numărul de zile, numărul de locuri contractate, tariful pe loc de cazare și coeficientul de garanție (acesta variind între 35% în extrasezon și 80% în sezonul de vârf).

Gheridon = piesă de mobilier, utilizată pentru operații care se efectuează în fața consumatorului (tranșare, flambare, filetare, porționare, pregătire), precum și pentru realizarea serviciului propriu-zis. Trebuie să fie de aceeași înălțime cu masa.

Ghid de turism = persoană calificată care, în urma obținerii atestatului de ghid de turism în conformitate cu prevederile normelor metodologice privind selecționarea, școlarizarea, atestarea, utilizarea și atribuțiile ghizilor de turism, este angajată în relațiile dintre turiști, prestatorii de servicii și agenții economici, pentru derularea în bune condiții a programelor turistice. Categoriile de ghizi utilizate în activitatea de turism din România sunt: ghid local, ghid național și ghid specializat pentru anumite segmente ale serviciilor turistice.

Ghid de turism habitat natural = persoană calificată și specializată să conducă grupuri de turisști și să prezinte elemente de habitat natural, floră-faună în zonă montană/umedă, inclusiv specificul social-tradițional al zonei.

GIT (Group Inclusive Tour) = grup de turiști care călătoresc pe baza unui pachet de servicii.

Gîtes de France = Federația Națională Franceză de Turism Rural, prima rețea europeană de vacanță la țară. Locuințe puse la dispoziție în mediul rural, răspunzând criteriilor de calitate stabilite de către Fédération nationale des gîtes de France. Se închiriază cu săptămâna cu ocazia vacanțelor, pe de o parte, oferind posibilitatea familiilor de condiție modestă de a pleca în vacanță, iar pe de altă parte, atenuându-se depopularea zonelor rurale.

Gondola = barcă lungă și cu capetele ridicate, manevrată cu o singură vâslă și utilizată în Veneția

Gospodărie turistică = include spațiile de cazare și alimentație aflate în gospodăria unor familii care locuiesc în același perimetru. Acoperă întreaga gamă posibilă de confort. 
În general majoritatea oferă prestație de tip pensiune, cu tarife pentru pachete de cazare + alimentație. Prestațiile sunt asigurate în general de persoane neprofesioniste, membri ai familiei. De regulă este vorba de unități mici, multe fiind obținute prin conversia unor spații preexistente în cadrul gospodăriei. Calitatea amenajării este foarte largă din punct de vedere al concepției și arhitecturii cât și ca dotări de confort. În anumite cazuri (nu majoritare) unele din ingredientele din care se prepară produsele culinare sunt ecologice și obținute în respectiva gospodărie (apropiindu-se de „agroturism”).

Grad de ocupare = procentaj al camerelor sau a locurilor dintr-o structură de primire cu funcțiune de cazare turistică, o regiune sau o țară ocupate într-o anumită perioadă de timp (zi, lună, an).

Grafic de sosiri = mod uzual și reprezentativ de prezentare a perioadei de exploatare a contingentului. Graficul de sosiri cuprinde în ordine cronologică, datele de sosire a turiștilor, în cazul comercializării pe serii, seria fiind o perioadă predeterminată – exprimată în zile – a sejurului propus spre vânzare la agenția de turism, de obicei concepută astfel încât ziua de începere a unei serii să coincidă cu ziua terminării celei precedente.

Guvernantă = șefa serviciului de etaj al unui hotel, îndeplinind o funcție de stăpână a casei sau intendentă. Într-un hotel mare, guvernanta generală are în subordinea directă guvernantele de etaj.

H

Hab = aeroport pe care o companie aeriană îl folosește ca punct de transfer, pentru a asigura o mai mare densitate și frecvență a traficului de pasageri.

Han turistic (cuvânt de origine persană care înseamnă: „casă de găzduit și ospătat călătorii contra plată”) = unitate de cazare tradițională, care reînvie atmosfera vechilor hanuri, cu soluții constructive, dotări și amenajări interioare în stilul arhitecturii românești, cu car cu butoaie de vin și curte interioară. Este amplasat lângă arterele cu intensă circulație, în localitățile și zonele de atracție turistică. Hanul are o capacitate de cazare redusă, camerele având grupuri sanitare proprii sau comune. La han se servesc preparate culinare tradiționale (pui la proțap,pui la ceaun,tochitură,vin în pahare de lut).

Hangiu = persoană care ținea un han; stăpân al unui han.

HERTZ = agenție specializată internațională ce prestează servicii turistice de închiriere de autoturisme (Rent-a-car).

Hiking (drumeție montană) = activitate sportivă recreativă ce presupune parcurgerea unor trasee (în mare majoritate, montane) pe trasee special destinate sau prin locuri știute numai de practicanții acestei categorii de activiatte outdoor.

Hipomotel = mijloc de transport și cazare, utilizat într-o formă a turismului de caravaning, ce constă într-o rulotă de construcție specială remorcată de cai închiriați, vizitiul fiind, de regulă, însuși turistul participant la asemenea acțiuni turistice.

HORECA = abreviație utilizată în practica turistică și în literatura de specialitate care desemnează serviciile turistice de bază: hotelărie, restaurație (alimentație), centre de agrement (“Hotellerie, Restauration, Centre dAnimation”).

Hostelul = structura de primire turistică cu o capacitate minimă de 3 și maxim 5 camere sau apartamente, dispuse pe un nivel sau pe mai multe, în spații amenajate de regulă în clădiri cu altă destinație inițială decât cea de cazare turistică.

Hostess = activitate prestată de tineri care au menirea de a interacționa cu invitații, vizitatorii unui eveniment (târg, expoziție, concert, lansare de produs etc.) sau în anumite mijloace de transport (avioane, trenuri, nave sau autocare). Persoanele însărcinate cu această activitate au un aspect fizic plăcut, sunt zâmbitoare, întrețin buna desfășurare a evenimentului și sunt capabile să ofere informații sau să poarte o conversație în limbi străine în funcție de cerințele clientului.

Hotel = structură de primire cu funcțiune de cazare amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestarea de servicii specifice și dispune de recepții și spații de alimentație în incintă.

Hotel de clasă economică = Hotel aparținând unui lanț care oferă, la cel mai scăzut tarif, un produs standardizat la maximum. Amplasamentele (la marginea orașelor și în lungul căilor rutiere), utilizarea prefabricatelor în construcție, reducerea personalului prin simplificarea serviciului și înlocuirea recepției clasice cu un ordinator, care, pe baza cărții de credit, eliberează un cod de acces, tastabil pe claviatura din dreptul ușii fiecărei camere, permit aplicarea tarifului scăzut – care și el este unic pentru toate hotelurile lanțului, devenind norma de produs. Lanțul „Formule 1” aparținând grupului de societăți Accor, numără peste 300 de hoteluri.

Hotelul pentru tineret = este structura de primire turistică cu dotări simple, adaptate cerințelor caracteristice tineretului, care asigură servicii de cazare, masă și agrement pe baza unor regulamente de organizare inteioară specifice. De regulă sunt amplasate în centre urbane universitare, stațiuni sau alte zone turistice frecventate de tineret.

Hotel self-catering = structură de primire care nu asigură alte servicii în afară de cele de cazare propriu-zisă. Clienții trebuie să-și prepare singuri mâncarea, să își curețe camera și să suplinească serviciile de spălătorie. Unele unități turistice de acest fel asigură curățenia săptămânală. Hotelurile self-catering sunt populare în America de Nord. Astfel de hoteluri pot avea magazine de preparate culinare în holurile lor și cuptoare cu microunde în camere. Multe dintre aceste hoteluri sunt situate în apropiere de autostrăzi și sunt deseori numite moteluri (unde cazarea se realizează în pavilioane). Suprafețele sunt suficient de mari pentru a asigura pentru fiecare cameră câte un spațiu de parcare.

Hotel boutique = hotel mic care oferă servicii și confort de înaltă calitate, care se află în clădiri tradiționale restaurate.

HOTREC = asociație neguvernamentală înființată prin reunirea asociaților naționale ale hotelurilor, restaurantelor și cafenelelor din țările Uniunii Europene; în prezent include organizații din 18 țări, inclusiv Ungaria și Cehia, sediul său fiind la Bruxelles.

I

Iaht = ambarcațiune de agrement ce poate transporta un număr mic de pasageri. Poate fi motorizat sau cu vele.

IATA (Asociația Internațională a Transporturilor Aeriene) = organizație globală pentru practic toate transporturile aeriene internaționale. Principalul obiectiv al IATA este facilitarea transportului persoanelor și bunurilor din orice punct al rețelei aeriene mondiale în oricare altul, prin combinarea diferitelor rute aeriene. Această deplasare poate fi realizată cu un bilet unic, cumpărat la un preț unic, într-o monedă unică și întrunind aceeași calitate a serviciului în orice loc al lumii.

ICTA = Consiliul Internațional al Agențiilor de Voiaj.

Incentive tour = pachet turistic acordat ca recompensă de companii diverse angajaților, clienților sau furnizorilor, fie pentru anumite realizări ale acestora în cadrul firmei, fie ca stimulare și motivare a acestora.

Inclusive Tour (IT) = aranjament turistic „totul inclus” ce oferă un pachet de servicii de transport, cazare și alte servicii (vizitarea unor obiective turistice, tururi de oraș), ale căror tarife sunt incluse în prețul global. Acest tarif este mult mai scăzut decât dacă turistul ar cumpăra aceste servicii separat. Pentru grupuri de turiști sau turiști individuali, în cazul majorității aranjamentelor IT, transportul este realizat pe curse aeriene regulate, dar uneori se realizează și cu autocarul sau pe cale ferată.

Indice de atractivitate = rezultat al încercării de cuantificare a valorii resurselor turistice dintr-un anumit teritoriu, în funcție de importanța fiecărui element de atracție (exprimată ca pondere la sută) și de nivelul calitativ al acestora (exprimat pe o scală de la 1 la 3 sau la 5).

Indice de frecventare = număr mediu de ocupanți ai unei camere de hotel, calculat ca raport între numărul de clienți și numărul de camere ocupate.

Infant = copil foarte mic, în general, cu vârste cuprinse între câteva zile și 2 ani. Anumiți operatori aerieni includ în categoria infanților copiii cu vârste cuprinse între o săptămână și 3 ani.

Infrastructură specific turistică = instalațiile, dotările și echipamentul specifice activității de agrement (pârtii de ski, patinoar, piscine, plaje amenajate, porturi turistice, etc.), transporturile turistice (linii de transport montan pe cablu, trenulețe, vase de croazieră, city tour buses, etc.), mijloacele de cazare și alimentație destinate turiștilor, rețeaua unităților de agrement (parcuri de distracție, terenuri de sport, etc.) și tratament.

Infrastructură = ansamblu de elemente, precum aeroporturi, drumuri, apă, canalizare, electricitate etc., necesare amenajării sau dezvoltării unei zone.

International Ho Re Ca = organizație internațională care grupează hotelurile, restaurantele și cafenelele din toate țările, cu condiția ca acestea să corespundă anumitor norme stabilite expres de această organizație.

Intensitate turistică = indicator ce exprimă raportul între numărul de nopți de cazare și numărul de rezidenți al unei destinații turistice.

Itinerar turistic = traseul pe care se desfășoară o călătorie cu indicarea celor mai potrivite localități sau puncte de interes turistic, în relație cu motivarea organizării acesteia. Itinerarul este strâns legat de perioada și serviciile prestate. Se prezintă într-un program care detaliază, zi cu zi, mijloacele de transport ce se vor utiliza, localitățile care vor fi vizitate și toate serviciile ce urmează a fi prestate călătorului, din momentul plecării până în momentul sosirii (sau al întoarcerii la destinație). Programul este însoțit de un prospect care redă grafic parcursul ce trebuie urmat, plus diferite alte informații cu caracter general și particular ( ex. Itinerar geografic, itinerar generic, itinerar descriptiv, itinerar analitic sau tehnic, circuit turistic).

Î

Înnoptarea = unitate de măsură utilizată în statistica turistică în vederea cuantificării circulației turistice; reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare turistică, indiferent dacă fizic este prezentă sau nu în cameră.

Însoțitoare de bord = persoana care asigură pasagerilor unei curse aeriene diverse servicii.

K

King room = cameră de hotel în care patul dublu are dimensiuni mai mari decât cele normale.

.

L

Lanț hotelier = ansamblu pentru turiști de unități operaționale, care produc și comercializează pentru o categorie de clientelă determinată, sub o aceeași marcă și în cadrul unei logistici comerciale comune.

Lanț hotelier integrat = concentrare orizontală în industria hotelieră ce presupune integrarea deplină a hotelurilor în cadrul unor lanțuri cu un unic centru de decizie (ex. Intercontinental Hotels).

Lanț hotelier voluntar = uniune benevolă a hotelierilor independenți cu scopul de a promova și oferi un produs omogen din punct de vedere al confortului și al serviciului (dar nu și al arhitecturii și amenajării), standardizat și de calitate ridicată pe care clientul să-l găsească în oricare dintre hotelurile lanțului (ex. Logis de France).

Licență de turism = document eliberat de către autoritatea administrației publice centrale, responsabilă în domeniul turismului, prin care se atestă capacitatea unei persoane juridice – titularul licenței, de a comercializa servicii turistice în condiții de calitate și siguranță pentru turiști – consumatori finali

Lista neagră = listă autorizată de managementul hotelului, care conține numele tuturor persoanelor care nu sunt binevenite în respectiva unitate de cazare: persoane care tulbură ordinea publică, cele care nu și-au achitat notele de plată anterioare etc. Această listă poate fi completată folosind informații din următoarele surse: rapoartele poliției, jurnalul managerului asistent, rapoartele altor hoteluri locale, departamentul contabilitate.

Logis de France = lanț voluntar care cuprinde peste 4000 de hoteluri, majoritatea amplasate în mediul rural. Deși poate fi considerat un produs hotelier național francez, conceptul a depășit frontierele țării de origine, în Marea Britanie, Iralanda, Belgia și Italia, creându-se rețele fondate pe aceleași principii (Logis of Ireland, Logis de Belgique etc.). Din 1990, emblema Logis de France este un șemineu galben pe fond verde. Extinderea europeană a conceptului se face sub numele LOGIS EUROPE.

Loisir = motivație de călătorie a turistului ce dorește să-și petreacă timpul liber pentru agrement, destindere, îngrijirea sănătății, efectuare de studii, activități sportive, religie.

M

Maître d’hotel = coordonatorul formației de servire din salonul restaurantului și cel care asigură primirea clienților, instalarea lor la masă, luarea comenzii. Se impune prezența funcției de maître d’hotel în organigrama tuturor unităților de categoria 5, 4 și 3 stele. Printre atribuțiile acestuia se numără următoarele: organizează brigăzile de servire în saloane, întocmind grafice de lucru pentru ospătari și ajutorii acestora, întocmește grafice pentru activitatea de curățenie și întreținere, organizează și urmărește corecta realizare a operațiunilor de curățenie și întreținere și cea de aranjare a salonului (mise-en-place), se ocupă de gospodărirea obiectelor de inventar din saloane și magazii (depozite), primește clienții (sarcină prioritară), îi sfătuiește (consiliază) în alegerea preparatelor și băuturilor, ia comanda și o transmite chelnerului, asigură legătura cu bucătăria pentru a realiza vânzările, preia sesizările clienților și le rezolvă cât mai operativ, în limita competențelor etc.

Mic dejun complet (continental) = denumire generalizată în practica activității hoteliere, de a comanda micul dejun, indicându-se numai băutura caldă nealcoolică (de exemplu „ceai cu lămâie complet”), restul componentelor având un conținut fix – de regulă, o băutură caldă nealcoolică (ceai, cafea, lapte, ciocolată etc.), la alegere, și componente fixe precum: unt, gem (dulceață), miere, cornuri, brioșe, chifle, toast și pâine prăjită. În afara acestora, în funcție de prețul micului dejun, se pot oferi clienților un suc din fructe sau legume, un triunghi de brânză topită sau chiar un ou fiert etc., fără ca micul dejun să-și piardă caracterul de mic dejun complet (continental).

Mic dejun englezesc (american) = mai consistent decât micul dejun complet, cuprinde pe lângă componentele acestuia, unul sau mai multe sortimente din preparate de bufet, bucătărie, cofetărie-patiserie, sucuri de fructe. În mod normal un mic dejun englezesc este compus din: cârnăciori de porc prăjite, feliuțe de șuncă prăjite, oua, ciuperci, fasole boabe, pâine prăjită, roșii și suc proaspăt de fructe.

Mic dejun bufet = în funcție de categoria hotelului și de obiceiurile locale se servesc diverse feluri de mâncare, la alegere. De obicei, există produse de patiserie, cafea, ceai, sucuri, diferite prăjituri, fructe, ouă, gemuri, cașcaval, mezeluri, omletă, ochiuri, ou fiert, cârnați prăjiți, bacon prăjit, fasole fiartă, clătite etc. Cu cât categoria hotelului este mai mare cu atât mancarea este mai diversificată.

MICE = Meetings (întâlniri, reuniuni de afaceri), Incentives (programe și călătorii incentive), Congresses (congrese, conferințe, convenții), Expositions (expoziții, târguri de comerț), toate formele de reuniuni de la cele de grupuri mici – seminarii, simpozioane, activități de training sub formă de cursuri tradiționale sau în aer liber, teambuilding în variate forme etc., până la conferințe și congrese sau târguri de anvergură, numit alteori turism de reuniuni și congrese sau, pe scurt, turism de congrese.

Mini bar = spațiu (de obicei frigorific) dintr-o cameră de hotel în care se află diverse aperitive (alune, biscuiți, etc.) și băuturi la dispoziția clientului. În cazul consumului lor acestea se plătesc de către client în momentul înregistrării plecării acestuia.

Minor neînsoțit = o persoană cu vârsat cuprinsă între 6 și 14 (16) ani care călătorește neînsoțit de un adult

Mise-en-place = ansamblul operațiunilor de aranjare a salonului ce constau în pregătirea și aranjarea mobilierului și obiectelor de inventar în vederea efectuării serviciului în restaurant. Etapele sunt: alinierea și fixarea meselor, fixarea huselor de molton, așezarea fețeelor de masă și a naproanelor, marcarea locurilor cu farfurie-suport sau șervet, aranjarea tacâmurilor, aranjarea paharelor, aranjarea farfuriei pentru pâine și a cuțitului pentru unt, aranjarea pieselor de inventar mărunt, aranjarea șervetelor (dacă locul a fost marcat cu farfurie-suport), aranjarea scaunelor.

Modified American Plan = Tariful include cazare, mic dejun și cină. Termeni similari: „half board” sau „half pension”.

Mountain-bike = formă de turism sportiv înrudită cu cicloturismul dar care este aplicată pe trasee speciale, de munte, cu biciclete echipate corespunzător. Această formă de turism are un mai pronunțat caracter de aventură datorită riscurilor pe care amatorii și le asumă și este mai prohibitiv datorită costurilor destul de ridicate ale echipamentelor.

În parcurile de pe malurile Dunării această formă de turism sportiv poate fi practicată deja pe mai multe trasee. Se are în vedere dezvoltarea rețelei traseelor de mountain-bike ca alternativă a sporturilor cu mașini și motociclete tot-teren.

Motel = construcție cu funcție hotelieră de capacitate mică sau mijlocie, amplasată în general în afara localităților și în imediata apropiere a rețelei rutiere și a dotărilor acesteia (stații de benzină, stații service) și destinată să ofere serviciu de cazare, alimentație etc., la diferite grade de confort, îndeosebi pentru turismul de tranzit automobilistic.

N

Nautism = practicarea turistică a diferitelor forme de navigație (canoe, caiac, vele, motonautism).

No show = situație ce corespunde unui client care și-a rezervat o cameră într-o structură de primire cu funcțiune de cazare turistică sau un loc într-un avion și nu se prezintă pentru a beneficia de acest serviciu.

Navlul = tariful convenit în contractul de transport, încheiat de armator cu operatorul de turism pe o perioadă determinată. Acesta este stabilit pe zi și este determinat de totalitatea cheltuielilor de exploatare anuală a navei. Cu cât această perioadă este mai mare, cu atât navlul este mai mic, putându-se deci stabili tarife de vânzare pe sezoane și extrasezoane turistice.

Novatel = structură de primire cu funcțiune de cazare, între motel și hotel, situat pe marile axe rutiere, în afara orașelor, dar suficient de aproape pentru a rămâne totuși în perimetrele periurbane; oferă un confort mai ridicat și servicii mai diversificate decât motelul, asigurând sejururi mai lungi pentru turiști.

O

OACT (Oficiul de Autorizare și Control în Turism) = oficiu condus de un consiliu de administrație în componența căruia intră reprezentanți ai ministerului de resort, ai asociațiilor profesionale și ONG-URILOR din turism și care desfășoară activități de licențiere și brevetare, acordate de certificate de clasificare pentru structurile turistice, acordare de asistență de specialitate în domeniul turismului, avizare a documentațiilor de urbanism privind zonele și stațiunile turistice și a celor tehnice privind construcția în domeniul turismului, controlul calității serviciilor din turism.

Oferta turistică = ansamblul elementelor care motivează deplasarea în scop turistic și anume: resursele turistice naturale și antropice, echipamentele turistice, bunurile și serviciile destinate consumului turistic, forța de muncă, infrastructura, condițiile de comercializare (prețuri, facilități etc.). În sens larg ea se identifică cu patrimoniul turistic. În sens restrâns, se poate vorbi despre oferta turistică a unui hotel, a unei agenții de turism sau a altei întreprinderi turistice.

Oferta turistică primară (potențială) = resursele (valorile) naturale ale unei zone, regiuni sau țări (frumusețile montane și peisagistice, plajele însorite de pe litoral, factorii de cură din stațiunile balneoclimaterice etc.).

Oferta turistică secundară = resursele antropice create de mâna omului (vestigiile istorice, de artă, de arhitectură, tradiții culturale, folclor).

Oficiu de turism = organism oficial sau semioficial național, regional sau local, ce are sarcina de a reprezenta și apăra interesele turistice ale teritoriului respectiv. În scopul dezvoltării activității sale, un oficiu poate deschide, în diferite locuri, reprezentanțe numite “birouri de turism”.

O.I.T.A.F. = Organizația Internațională a Transporturilor pe Cablu.

OMT (Organizația Mondială a Turismului) = instituție internațională ce are ca obiect de activitate promovarea și dezvoltarea turismului, asigurând schimbul de date statistice asupra turismului național și internațional, privind legislația în domeniu, acordând asistență tehnică și de specialitate, organizând conferințe internaționale, cooperări în domeniul turismului.

OPT (Oficiu de Promovare a Turismului) = instituție publică cu personalitate juridică, în subordonarea Ministerului Turismului, care are ca obiect de activitate promovarea turismului prin acțiuni specifice și prin birourile de promovare și informare turistică din străinătate.

Organizație profesională și/ sau patronală în domeniul turismului = organizație fără scop patrimonial, constituită cu respectarea prevederilor legale în vigoare, care își desfășoară activitatea în aria reprezentării profesionale si/ sau patronale sau de promovare și dezvoltare în domeniul turismului și care facilitează accesul membrilor săi la resursele formale și informale, particulare și publice, din domeniul turismului, în parteneriat cu autoritățile publice locale și centrale, precum și cu alte persoane juridice din țară și din străinătate

Organizație profesională și/ sau patronală reprezentativă în domeniul turismului = organizația profesională și/ sau patronală în domeniul turismului, cu activitate la nivel național și internațional, recunoscute ca fiind reprezentative în urma aplicării unui set de criterii stabilite prin norme metodologice.

O.V.R. = “Operation Villages Roumains” (Asociația Operațiunea Satele Românești), constituită în 1988 – 1989 pentru a proteja satele românești de compania de sistematizare inițiată de fostul regim, a adoptat o strategie proprie de dezvoltare a turismului rural, a creat mijloace proprii de promovare a acestei forme de turism, a realizat pliante, a marcat satele turistice cu o siglă proprie și a participat activ la schimburile de turiști.

P

Pachet turistic = combinarea prestabilită a două sau mai multe prestații (transport, cazare, alimentație, tratament balnear, agrement, transfer, ghidaj etc.) ce depășesc 24 de ore, aranjamente vândute de agențiile de turism consumatorilor finali (turiștilor) ca pe un produs de sine stătător, la un preț global.

Package tour = aranjament turistic ce reprezintă o combinație a turismului organizat cu cel neorganizat, turiștii călătorind cu mijloacele proprii și având garantată primirea serviciilor solicitate și plătite anticipat la un preț forfetar.

Paza și securitatea = componentă indispensabilă a ospitalității, reprezentând unul dintre parametrii calitativi importanți ai serviciului de cazare. În unele cazuri aceest departament nu este parte integrantă a cazării, ci se află în subordinea managerului general. Personalul specializat de pază asigură securitatea fizică a clienților și a personalului, utilizează mijloace moderne de supraveghere și alarmare, asigură un program coerent de instruire a personalului privind factorii de risc, prevenirea și acțiunile în caz de pericol.

Parahotelăria = formă complementară de cazare în cluburi de vacanță, reședințe turistice secundare, cabane montane, sate de vacanță, sate turistice, camping, caravaning, hoteluri – pensiune, hoteluri – familiale cu clienții casei ale căror gusturi și preferințe sunt cunoscute; constituie o concurență directă pentru hotelăria comercială clasică deoarece prezintă o mare capacitate de adaptare la puterea de cumpărare a populației, îndeosebi a categoriilor ce fac parte din vârsta a III-a și tineret.

Parc tematic = zonă amenajată pe o suprafață întinsă, de mărimea unui mic oraș, de regulă într-o zonă rurală, destinată să ofere recreere și amuzament pentru vizitatori printr-o varietate de atracții bazate pe una sau mai multe teme, ca și și alte servici turistice: catering, cumpărături diverse etc. (de exemplu Disneyland-urile din SUA, Franța, Japonia; Alton Power din Marea Britanie etc.).

Parcul turistic = zonă turistică specială, delimitată, în care se desfășoară activități de turism și servicii specifice, în vederea valorificării potențialului turistic existent.

Pașaport colectiv = document administrativ care facilitează accesul într-o țară străină a mai multor persoane ce călătoresc în grup, scutindu-le de obligația de a prezenta pașapoatele individuale.

Patrimoniu turistic = ansamblu de componente (resurse naturale, antropice, tradiții culturale, de folclor etc.), care prin atractivitatea sa poate să asigure integrarea unei zone geografice, a unei regiuni turistice sau a unei țări în circuitele turistice interne și internaționale.

PAX = abreviere pentru pasageri sau persoană.

Pârtie de schi = zonă special amenajată pentru schi, omologată de către autoritatea administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului și destinată practicării schiului pentru agrement, în condiții de siguranță pentru schiori.

Pensiune = unitate de cazare cu capacitate redusă, ce funcționează în clădire independentă sau în locuința cetățenilor și asigură, pe lângă cazarea turiștilor, și servicii de pregătire și servirea mesei.

Pensiune completă = aranjament cu o unitate hotelieră, în principiu pentru un sejur prelungit (sau de minim 3-5 zile), cuprinzând următoarele prestații: cazare, mic dejun, prânz și cină.

Pensiune turistică = structură de primire pentru găzduire și servire a mesei cu capacitate cuprinsă între 3 și 20 de camere, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și servicii pentru pregătirea și servirea mesei.

Personal însoțitor = echipajele avioanelor sau vapoarelor care sunt înregistrate la punctele de control al pașapoartelor la intrarea sau ieșirea în / din țară.

Pescuitul sportiv = formă de turism care se adresează tuturor categoriilor de vârstă și care poate fi practicată pe toată lungimea Dunării și a afluenților săi de pe ambele maluri. Persoanele care nu agrează în mod deosebit mișcarea, dar care sunt înarmate cu multă răbdare își pot petrece în mod foarte plăcut timpul liber, chiar dacă mărimea capturilor nu este întotdeauna pe măsura timpului în care s-au aflat pe malul apei.

Picolo = persoană care asistă chelnerii în efectuarea serviciului, toarnă în pahare, debarasează.

Plecări = unitatea de măsură pentru numărul vizitatorilor români care călătoresc în străinătate, înregistrați la ieșirea din țară. Numărul de plecări ale vizitatorilor diferă de la numărul persoanelor care ies din țară, deoarece aceeași persoană poate realiza mai multe călătorii în perioada respectivă, fiind înregistrată de fiecare dată ca o nouă plecare.

Popas hipic = stabiliment hotelier, destinat îndeosebi turiștilor ce practică echitația. Amintește de hanurile de altădată, ce oferea adăpost drumeților și cailor. Eventual, poate dispune de cai pentru închiriat.

Popas turistic = unitate de cazare amplasată în plină natură, pe malurile apelor curgătoare, lacurilor, pe marginea pădurilor, în locuri pitorești, în imediata apropiere a marilor șosele sau în apropierea orașelor. Cazarea se asigură în căsuțe cu specific local sau în corturi. La dispoziția turiștilor sunt puse terenuri parcelate pentru amplasarea rulotelor sau corturilor, surse de apă potabilă, spațiu pentru gătit, loc amenajat pentru spălarea mașinilor, grupuri sanitare, spălătorie, restaurant, magazin de desfacere a produselor alimentare.

Produs turistic = ansamblu complex de bunuri și servicii pus la dispoziția turiștilor de către una sau mai multe întreprinderi turistice; formă de comercializare a ofertei turistice. Elementele sale componente (cazare, masă, transport, agrement, tratament etc.). Se pot comercializa separat sau sub formă de pachet turistic.

Program turistic = program de desfășurare a unei acțiuni turistice. Acesta cuprinde perioada în care se desfășoară activitatea, traseul, obiectivele turistice de vizitat în ordine cronologică.

R

Rack rate = tariful afișat al camerelor.

Rail-route = formă de turism practicată de turiștii automobiliști, ce constă în călătorii combinate de lungă distanță, transportul turiștilor până la punctele de destinație asigurându-se cu autotrenuri rapide (în vagoane de dormit sau în cușete). Transportul autoturismelor se asigură în vagoane platformă special amenajate, atașate acestor trenuri. După sosirea la stația de destinație, turiștii își continuă călătoria pe itinerarele rutiere liber alese, cu autoturismele proprii. Avantajele oferite constau în posibilitatea evitării suprasolicitării conducătorilor auto, care călătoresc în primul rând ca turiști și în evitarea aglomerațiilor.

Raportul ghidului = document realizat de ghidul de turism după finalizarea prestației turitice, care cuprinde: desfășurarea excursiei, principalele evenimente neprevăzute care au avut loc, precum și modalitățile de rezolvare a acestora, reclamații primite din partea turiștilor, sugestii și recomandări, evidențierea turiștilor-problemă de la care ar putea veni, eventual, reclamații ulterioare.

Recepția = locul în care se stabilește primul contact al clientului cu hotelul are rolul de a promova și de a vinde serviciile hoteliere. Este centru vital al hotelului, locul în care se rezolvă toate problemele legate de client. Se ocupă cu pregătirea primirii clienților, vânzarea camerelor pentru clienții „walk-in” (cei sosiți direct la hotel, fără o rezervare prealabilă), repartizarea camerelor conform listei de sosiri corelată cu diagram camerelor, înregistrarea clientului după completarea de către acesta a fișei de cazare, aplicarea politicii tarifare, deschiderea contului și stabilirea modului de plată, rezolvarea situațiilor particulare, rezolvarea cererilor și reclamațiilor, urmărirea facturării serviciilor, completarea documentelor specific recepției, asigurarea unui permanent contact cu celelalte sectoare și departamente, desfășurarea formalităților la plecarea clientului.

Rent-a-car = serviciu turistic de intermediere, ce constă în închirierea de autoturisme cu și fără șofer.

Restaurant drive-in = unitate de alimentație în care preparatele sunt comandate și servite direct în vehiculele parcate.

Restaurant drive-through = restaurant fast-food, amenajat cu acces auto, servirea făcându-se printr-un ghișeu și prin geamul deschis al portierei autoturismului. Restaurantele McDonald’s, amenajate potrivit acestui concept, funcționează sub numele “McDrive”.

Restaurator = proprietarul sau administratorul (managerul) unui restaurant.

Restaurație (restaurare) = activitățile desfășurate în unitățile de alimentație; “restauration” (fr.); “food & beverage” (engl.).; activități de aprovizionare, depozitare și conservare, desfacere, valorificare, producție culinară, servire (baruri, restaurante, rom-service și mini-bar), catering, organizare de banchete.

Resursă turistică = componentă a mediului natural și antropic, care prin calitățile și specificul ei este recunoscută, înscrisă și valorificată prin turism, în măsura în care nu poate fi supusă unui regim de protecție integrală, în condițiile legii.

a) resursă turistică naturală: elemente geologice, geomorfologice, de climă, de floră și de faună, peisaje, zăcăminte de substanțe minerale și alți factori;

b) resursă turistică antropică: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri memoriale, monumente tehnice și de artă, muzee, elemente de folclor și artă populară etc.;

Rezervare confirmată = confirmare scrisă sau verbală a hotelului că rezervarea a fost acceptată.

Rezervare garantată = rezervare care va fi menținută peste noapte, deoarece camera este plătită, indiferent dacă clientul sosește sau nu.

RIT (Rail Inclusive Tours) = aranjament turistic pe cale ferată la un preț global, cuprinzând transportul, cazarea și alte servicii turistice, atât pentru turiștii individuali, cât și pentru grupuri organizate.

Romcamping = Asociația Națională a Deținătorilor de Campinguri, Popasuri Turistice și Sate de Vacanță.

Rooming-list = document emis de agenția de turism revânzătoare care conține repartizarea turiștilor pe tipuri de camere, gen de servicii prestate, data de sosire, data de plecare și alte informații suplimentare cu privire la conținutul grupului.

Room-service = serviciu de cameră, prin care preparatele culinare și băuturile sunt aduse în camera oaspetelui din hotel, la comanda acestuia.

Rotelul = formă de cazare sub forma hotelului rulant, utilizat în turismul de circuit; autocare de construcție specială permit transformarea fotoliilor în cușete, asigurând nu numai transportul turiștilor, ci și cazarea lor.

Rulota = vehicul de turism, remorcat sau cu motor propriu, amenajat ca locuință, permițând astfel sejurul în aer liber, acolo unde staționarea unor astfel de vehicule este autorizată sau în campinguri special echipate pentru a le primi.

S

Safari = excursie de vânătoare, observare sau explorare a zonelor sălbatice din Africa sau alte regiuni ale globului.

Salvamont = servicii de salvare și prevenire a accidentelor în munți, prestate de salvatori montani. În cadrul acestei activități sunt înglobate: patrularea preventivă, asigurarea permanenței la punctele și refugiile Salvamont, căutarea persoanelor dispărute în zone orografice, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare și trasnportarea accidentatului sau a bolnavului la prima unitate sanitară.

Sat de vacanță = centru turistic, compus din vile sau bungalouri destinate cazării individuale sau familiale grupate în jurul unor spații comune pentru masă, distracții și sport; prețurile forfetare de sejur cuprind atât pensiunea cât și distracțiile oferite.

Self-catering = asigurarea și pregătirea mesei de către clientul însuși.

Sejur = produs turistic simplu, neintegrat, ce constă într-o ofertă de cazare într-o anumită structură de primire pentru o perioadă de timp aleasă de turist; de regulă există serii de 7, 10, 14 sau 21 zile în funcție de contractul încheiat între turoperator și hotel, cu sau fără transport sau alte prestații turistice.

Sezon turistic estival pe litoralul românesc = perioada cuprinsă în intervalul 1 mai – 30 septembrie a fiecărui an calendatistic.

serviciu turistic = unul dintre următoarele servicii asigurate pentru consum turistic: cazare, alimentație publică, transport de persoane, tratament balnear, balneoclimateric sau climatic, agrement și altele asemenea, oferite turiștilor

Servicii „no-frills” = doar servicul de bază, fărp alte servicii suplimentare; în cazul transportatorilor aerieni low-cost, doar transport.

Serviciu direct (englez) = sistem de efectuare a serviciului la masă, care presupune preluarea preparatelor de către chelner, de la bucătărie, pe platou sau în supieră, și servirea în farfuria așezată în fața clientului.

Serviciu indirect (francez) = sistem de efectuare a serviciului la masă, care presupune preluarea de către chelner, de la bucătărie, a platoului cu preparatul, urmând ca la masă să-i fie oferit clientului pentru a se servi singur; platoul este susținut de către chelner în stânga farfuriei clientului, puțin peste marginea acesteia. Varianta cu așezarea platoului sau a supierei pe masă poate fi uilizată numai în restaurantele familiale (pensiuni).

Serviciu la farfurie = sistem de efectuare a serviciului în salonul restaurantului, care presupune montarea pe farfurie a preparatului la bucătărie, aducerea de către chelner și așezarea farfuriei, prin partea dreaptă, pe masă, în fața clientului.

Serviciul la gheridon = tehnică de servire ce se practică în restaurantele de categorie superioară atunci când porționarea, tranșarea, filetarea, flambarea și pregătirea unor preparate și băuturi se face în salon, lângă masa clientului, pe gheridon.

Sezon = interval de timp în care activitatea turistică este mai intensă decât de obicei. De exemplu sezonul de vară.

Sezon de vârf = perioadă a anului în care afluența de turiști în localitățile turistice este maximă.

Sezonier = persoană angajată de obicei în timpul sezonului de vârf pentru o slujbă temporară.

Silvoturismul = forma de turism care pune în valoare frumusețea peisajelor pădurilor, cu binecunoscuta varietate a structurilor, formelor și coloritului. Silvoturismul este practicat având ca bază cabanele și contoanele silvice special amenajate în acest sens și se poate desfășura în siguranță sub îndrumarea personalului de teren al ocoalelor silvice sau a agenților de teren (rangeri) de la parcurile naturale și naționale coordonate de Regia Națională a Pădurilor � Romsilva. Silvoturismul are ca forme înrudite turismul cinegetic și pescuitul sportiv.

Single = cameră cu un pat pentru o singură persoană (turist).

Sit = regiune, configurație geografică, localizare spațială ce poate fi amenajată din punct de vedere turistic (ex. Sit montan, sit balnear, de litoral).

SIT = tur de interes special (special interest tours); persoane care vizitează un loc o singură dată.

Skipass (“pașaport de schi”) = document utilizat în turismul montan care oferă turistului posibilitatea practicării schiului pe o perioadă delimitată (o zi, o săptămână etc.) contra unei sume fixe. Tariful include: cazare, transport, utilizarea instalațiilor de urcat, lecții de schi etc.

Somelier = profesionist din restaurantele de categorie superioară care se ocupă cu aprovizionarea, păstrarea, prezentarea și servirea vinurilor în restaurant (vinotecă). Tot el are sarcina de a prezenta lista de vinuri și de a orienta alegerea clienților în funcție de asocierea cu preparatele alese. Superiorul ierarhic al somelierului-șef este directorul de restaurant. În funcție de volumul sarcinilor și al activității, are în subordine unul sau mai mulți somelieri și ajutori de somelier. Activitatea zilnică presupune transportul sticlelor cu băuturi, ceea ce implică robustețe fizică. Prezentarea fizică și vestimentară trebuie să fie ireproșabilă, iar natura muncii impune să fie sobru. Trebuie să posede cunoștințe solide de oenologie, geografie viticolă, de degustarea vinurilor, iar cunoașterea preparatelor îi permite să facă asocierea perfectă a acestora cu vinurile. De asemenea, sunt absolut necesare temeinice cunoștințe de limbi străine.

Sosiri = unitate de măsură pentru numărul vizitatorilor străini înregistrați la intrarea în țară.

SPA = spatii geografice cu izvoare minerale, stațiuni care oferă bai terapeutice, centre de recuperare, frumusețe, relaxare și refacere și, nu în ultimul rând, un hotel sau o stațiune elegantă. „Spa retreats/resorts“, ca destinație de lux, este, prin tratamentele de relaxare și întinerire oferite, un concept multidimensional, un produs bine individualizat, care se adresează unui segment precis de piață, de regulă persoane cu o situație materială medie sau peste medie, ale căror cerințe privind calitatea serviciilor este superioară. Cele mai faimoase „spa retreats“ sunt situate în locuri exotice în lume, precum Mexic sau Insulele Maldive, dar și în mari capitale în hoteluri faimoase, cum este cazul spa-ului din cadrul Mandarin Oriental (Londra), operat de Spa Show sau al Molton Brown, de la Killarney Plaza (Dublin), Six Senses Resorts & Spa.

SPATT (Special attention guests) = clienții cărora trebuie să li se acorde o atenție specială și o grijă deosebită, cum ar fi: clienți cu handicap, clienți bolnavi sau în vârstă și clienți “long stay”.

Speoturismul = una dintre formele de turism care poate valorifica potențialul geologic, speofaunistic și speopeisagistic al unei peșteri.

„Stay-on” = un client care are rezervare pentru mai multe nopți; de asemenea, se referă la cea de-a doua noapte, precum și la cele care urmează în șederea clientului.

„Stay-over” = un client care își prelungește șederea la hotel cu una sau mai multe nopți.

Stațiune balneară = localitate situată pe țărmul mării sau a unui lac, cu proprietăți terapeutice, care dispune de instalații pentru tratament balnear (bazat pe folosirea apelor minerale, nămolurile etc.).

Stațiune climaterică = localitate turistică care prezintă pe de o parte caracteristici geografice, atmosferice și meteorologice bine studiate și precizate, iar pe de altă parte este dotată cu instalațiile și personalul necesar pentru efectuarea curelor medicale prescrise, fie pentru tratament, fie pentru a asigura refacerea unor organisme surmenate.

Stațiune omologată = localitate care prezintă interes turistic (climatic, balenear, termal etc.) și face obiectul unei omologări oficiale are scop de a favoriza frecventarea stațiunii și dezvoltarea sa prin diverse amenajări; în multe cazuri se asociază și cu perceperea unei taxe de sejur.

Stațiune termală = amenajare turistică specializată în exploatarea izvoarelor de apă zise “minerale”, respectiv a apelor care au proprietăți terapeutice, științific și medical recunoscute, folosite în stare naturală, fără nici un adaos, eliminare sau modificare, în timpul curelor efectuate în stabilimente speciale și cu personal calificat.

Stațiune turistică = localitate sau parte a unei localități care dispune de resurse turistice naturale și antropice, care este atestată prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului, în situația îndeplinirii cumulative a criteriilor minime obligatorii de atestare, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Stewardesa = angajată la bordul unui mijloc de transport ce are rolul de a asigura servicii specifice pentru asigurarea confortului călătorilor.

Structură de primire turistică = orice construcție și/ sau amenajare destinată sau folosită pentru cazarea turiștilor, servirii mesei pentru turiști, agrementului, transportului special destinat turiștilor, tratamentului balnear și de recuperare pentru turiști, organizării de conferințe și alte evenimente speciale, împreună cu serviciile aferente;

a) structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare – hoteluri, hoteluri – apartament, moteluri, hosteluri, vile turistice, cabane turistice, sate de vacanță, campinguri, căsuțe de tip camping, apartamente și camere de închiriat, nave fluviale și maritime de pasageri, pontoane plutitoare, pensiuni turistice urbane, pensiuni turistice rurale, pensiuni agroturistice, case tradiționale, alte unități cu funcțiuni de cazare turistică;

b) structuri de primire turistică cu funcțiune de alimentație publică – unități de alimentație publică din incinta structurilor de primire cu funcțiune de cazare, unitățile de alimentație publică independente aflate în zone turistice, stațiuni turistice și municipii;

c) structuri de primire turistică cu funcțiuni de tratament balnear preventiv, de întreținere și de recuperare – unități de prestări servicii pentru tratament balnear, centre de sănătate, centre SPA, independente sau integrate complexurilor de turism balnear;

d) structuri de primire turistică cu funcțiuni de transport persoane – mijloace de transport rutier, feroviar, pe apă, pe cablu sau altele asemenea, destinate transportului turiștilor.

e) structuri de primire turistică cu funcțiuni de agrement – cluburi, cazinouri, instalații și dotări specifice agrementului turistic, centre de închiriere, parcuri de distractii și altele asemenea;

f) structuri de primire turistică cu funcțiuni specifice organizării de conferințe și alte evenimente speciale – centre de conferință independente sau spații integrate structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare, care dispun de logistica necesară organizării de conferințe și alte asemenea evenimente speciale.

Suită = camere alăturate care au o ușă comună, dar și uși separate de acces pe coridor. În hotelăria internațională termenul a evoluat, suite desemnând apartament de hotel, iar camerele comunicante sunt numite connecting rooms.

Sunlust = categorie generică de turism, de soare motivată de factorii naturali.

Suprarezervare = confirmarea deliberată a rezervării pentru un număr mai mare de camere sau locuri la hotel, sau un mijloc de transport, decât capacitatea disponibilă. Pe această cale se încearcă compensarea situațiilor de no show.

Suprastructură turistică = ansamblul organizațiilor publice sau private a căror activitate este direct legată de funcționarea sectorului turistic.

Suvenir = produse care simbolizează elementele specifice unei zone sau unui obiectiv turistic, vândute turiștilor.

T

Table d’hôte = un meniu stabilit, cu prețul fix.

Talasoterapie = tratament efectuat într-o stațiune turistică de litoral ce are la bază acțiunea mării și a climatului mării.

Talon de cură = permis eliberat gratuit sau cu plată persoanelor care efectuează un sejur într-o stațiune balneo-climaterică, permis care le permite accesul în stabilimentele de tratament ale stațiunii.

Tarif forfetar (paușal, global) = componentă a politicii de preț în turism ce constă în oferirea de aranjamente turistice de tipul “totul inclus” la prețuri globale care includ un pachet minim de servicii obligatorii (transport, transferuri, pensiune completă, excursii și program cultural în cadrul sejurului etc.).

Tarif hotelier = listă a prețurilor diferitelor servicii oferite de hotel separat sau împreună, publicată oficial pentru turiști.

Taxă de aeroport = obligații bănești pe care trebuie să le achite utilizatorii unui aeroport –și/sau pasagerii aerieni pentru utilizarea instalațiilor și serviciilor furnizate în exclusivitate de organismul de gestionare a aeroportului și acre au legătură cu aterizarea, decolarea, iluminarea și staționarea aeronavei, gestionarea pasagerilor și manipularea mărfurilor.

Taxă de stațiune = taxă plătită de turiștii care folosesc o unitate de cazare și petrec cu titlu oneros, mai mult de 24 ore în anumite stațiuni.

Telecabină = sistem de transport mecanic pe cablu, compus din cabine inchise, fiecare cabină având capacitatea de 20-40 de persoane.

Teleferic = ansamblu de instalații motrice și mobile, care leagă două puncte situate la altitudini diferite, alcătuit din două cabine suspendate pe cabluri, funcționează în stil „du-te-vino”.

Telesanie = sanie fixată pe un cablu în „du-te-vino”, la nivelul solului, cu o capacitate de 15-30 de persoane, care permite urcarea turiștilor pe înălțimea unei pante înzăpezite și eventual coborârea lor.

Telescaun = aparat de transport mecanic, care utilizează un cablu circular și care permite transportul pasagerilor în poziție șezând.

Teleski = mijloc de tranport care are rolul de a urca schiorii spre locurile de unde vor începe coborârea.

Teren de camping = loc amenajat și destinat persoanelor care se campează („fac camping”), de regulă contra plată. În limbaj curent poate desemna orice teren ocupat temporar de un grup de persoane care și-au instalat acolo corturile.

Terminal în oraș = birou al unei linii aeriene localizat în oraș sau în centrul orașului, departe de aeroport, de unde călătorii, în mod normal, sunt transportați la aeroport și, câteodată, în acest birou, pot completa unele sau toate procedurile formalităților solicitate de linia aeriană înaintea zborului.

Termalism = turism de cură caracterizat prin folosirea apelor minerale dotate cu proprietăți terapeutice recunoscute. Curele balneare se completează cu diferite forme de agrement și divertisment (jocuri distractive, sport, spectacole etc.).

Tichete de vacanță = instrumente de plată cu valoare nominală acordate de instituțiile din sectorul bugetar salariaților pentru achiziționarea expresă a pachetelor turistice ce vizează destinații din țară.

Tichet legitimație = tichet înmânat clientului la înregistrarea la hotel. Pe acesta este scris numărul camerei, numele clientului, tariful și alte detalii necesare. Este prezentat de client la eliberarea cheii.

Ticketing = ansamblul operațiunilor de rezervare și vânzare de bilete pentru mijloacele de transport (autocar, avion); serviciu electronic de rezervări de bilete de avion la tarife corespunzătoare pentru transportul aerian.

Time sharing = reședință secundară aflată în proprietate multiplă; formulă de cazare extrahotelieră ce constă în achiziționarea unei locuințe de vacanță care este utilizată în anumite intervale de timp, aceeași în fiecare an, 7 / 15 / 21 / 28 zile, fiecare perioadă fiind vândută separat.

Timing = momentul pe dirata căruia se desfășoară un eveniment turistic (de exemplu: vizitarea unui obiectiv turistic) sau spațierea în timp (cu precizarea zilelor și a orelor) a acțiunilor integrate într-un program turistic.

Tour-operator = intermediar care asigură ansamblarea tuturor serviciilor care intră în structura unui produs turistic integral și care urmează apoi să fie vândute, de regulă, prin intermediul agențiilor de turism, având statutul de întreprindere lucrativă, organizație nelucrativă, organizație mutuală, asociație, agenție de turism. Tour-operatorii se diferențiază de agențiile de turism care nu intervin decât în comercializarea produselor turistice, prin aceea că sunt specializați în producerea voiajelor forfetare. Majoritatea tour-operatorilor preferă să vândă produsele proprii prin intermediul agențiilor de turim detailiste, dar există și o parte dintre ei care preferă să-și vândă chiar ei produsele turistice. De aceea, ei au statut juridic fie de agenție de turism, fie cel de asociație care produce și comercializează forfetar produse turistice integrate. În unele situații pot avea statutul juridic al unui transportator sau hotelier care oferă și unele produse turistice integrate.

Transfer turistic = serviciu constând în transportul călătorilor și bagajelor lor de la o gară, autogară, port sau aeroport la unitatea de cazare și invers precum și prestarea unor servicii asociate (asistență turistică, încărcarea, descărcarea și trasnportul bagajelor).

Traseu turistic = cale de acces pietonal sau cu alt mijloc de deplasare, către un element al patrimoniului turistic, marcat conform reglementărilor legale în vigoare, care face legătura cu un obiectiv turistic sau care traversează o zonă turistică, un masiv montan etc.

Tren turistic = tren special, cu parcurs intern sau internațional, introdus de anumite administrații de căi ferate pentru a efectua un program turistic. În afara călătoriei pe cale ferată, acesta poate prevedea și excursii cu autocarul sau vaporul. Prețul forfetar include pe lângă transport, anumite prestații complementare, precum: cazarea, masa, serviciul de ghizi etc.

Treking = drumeție montană ce constă în parcurgerea în ritm alert a unor trasee montane marcate: la pas, pe schiuri sau cu bibicleta.

Turism = ansamblu de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă și tratament etc.; industria (hotelărie, transporturi, agrement etc.) creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general. Ramură prioritară a economiei naționale, cu funcții complexe și implicații multisectoriale, care cuprinde ansamblul activităților desfășurate în scopul producerii de bunuri și servicii pentru turiști.

Turimatică = ansamblul aplicațiilor informatizate, special adaptate activităților unei agenții de turism pentru ticketing și rezervări diverse. Aspectul cel mai important îl constituie conectarea la calculatoarele centralelor de rezervări ale lanțurilor hoteliere și de transport din întreaga lume. Sistemele informatizate sunt puse la punct conform specificului turismului american (SABRE, PARS, APOLLO, SYSTEMONE), european (AMADEUS, GALILEO) sau asiatic (ABACUS, FANTASIA)

Turismul de agrement = formă de turism practicată de călătorii care caută să profite de frumusețile naturii, de prilejul de a cunoaște oameni și locuri noi, istoria și obiceiurile lor și, în general, doresc să-și folosească timpul de vacanță pentru practicarea unor activități preferate. Într-un sens determinat, turismul de agreent se interferează cu turismul cultural.

Turism de circumstanță = formă de turism ce include participanți la diferite manifestări ocazionale: sportive, științifice, artistice.

Turismul de cumpărături = deplasările ocazionale în alte localități (sau într-o altă țară), în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase (de preț, calitate, etc.) decât cele oferite pe plan local (național), ori a unor produse pe care nu le oferă piața locală, dacă aceste avantaje se justifică prin reglementările vamale adoptate de diferite țări.

Turism cultural = a) formă de turism specializată care valorifică obiectivele turistice de ordin cultural ale unui oraș, zonă sau țară; b) vacanță cu motivație culturală.

Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare.

Turismul de tratament și cură balneo-medicală = formă specifică a turismului de odihnă, practicat încă din antichitate care a cunoscut o mare dezvoltare, îndeosebi în ultimele decenii, odată cu creșterea surmenării și a numărului bolilor profesionale provocate de stresul vieții mondene din marile aglomerații urbane.

Turism de vară = turism care are loc în perioadele calde ale anului (de preferință legat de apă, soare, litoral, băi de nămol, cure heliomarine). Acest turism se caracterizează prin fluxuri masive, cu o mare diversificare în ceea ce privește tipologia turiștilor și a produselor turistice, având îndeosebi un caracter de masă.

Turism emițător (outbound tourism) (turism pasiv, de trimitere) = acea parte a turismului internațional care înregistrează plecările cetățenilor unei țări (pentru călătorii) în străinătate.

Turism intern = activitatea turistică practicată în interiorul unei țări și care se referă atât la “turismul intern” realizat de rezidenții unei țări care vizitează propria lor țară, cât și la “turismul receptor” care include vizitele nourezidenților în țara respectivă.

Turism internațional = activitatea turistică ce constă în vizitele cetățenilor străini într-o țară anume și plecările cetățenilor autohtoni, în scopuri turistice, în afara granițelor țării lor; este format din turismul receptor și turismul emițător.

Turism itinerant (de circulație) = activitatea turistică practicată de acei turiști care pe toată perioada concediului lor se deplasează în mod succesiv în diferite localități, fără să depășească un număr de 4-5 înnoptări într-o localitate.

Turism național = activitate ce grupează turismul intern al unei țări și turismul emițător ce se referă la rezidenții acelei țări care vizitează alte țări.

Turism receptiv (activ, de primire) = parte a turismului internațional care înregistrează primirile turiștilor străini într-o țară dată, aceștia având domiciliul permanent în țara emițătoare.

Turism receptor (inbound tourism) (turismul activ, de primire) = acea parte a turismului care înregistrează sosirile cetățenilor străini într-o țară dată, acești cetățeni având domiciliul permanent în țara emitentă. Turismul receptor reprezintă pentru țările primitoare o sursă importantă și eficientă de încasări valutare.

Turismul religios = tip de turism cultural care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicații de ordin spiritual.

Turism rezidențial = formă de turism (alături de cel itinerant și de sejur) care presupune sejurul într-o localitate pe o perioadă ce depășește, de regulă, 30 de zile; este specifică turismului de tratament, balneo-medical sau persoanelor cu venituri rideicate și disponibilități mari de timp.

Turism rural = totalitatea formelor de turism practicate în spațiul rural: echitație, pescuit, vânătoare, plimbări pe jos sau cu bicicleta, termalism, tratament de sănătate, tratament de cunoaștere (biserici, cetăți, vestigii), descoperire a mediului natural, tratament de cunoaștere și înțelegere a culturii locale (folclor, tradiții populare), turism gastronomic.

Turism social = formă de turism de mase practicat de persoanele cu venituri mici sau dezavantajate social (prin vârstă, handicapuri, situații familiale), al cărui cost este suportat parțial sau în întregime de către guvern (prin subvenții), sindicate, case de asigurări sociale. Sunt solicitate formele ieftine de cazare (popasuri turistice, hanuri, moteluri, căsuțe, campinguri, sate de vacanță etc.) și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde există posibilitatea de a beneficia de unele reduceri la tarifele de transport.

Turismul sportiv = formă a turismului de agrement, motivat de dorința de a învăța și de a practica diferite activități sportive, ca o consecință tot mai pregnantă a vieții sedentare a populației urbane din zilele noastre. Ponderea cea mai mare în turismul sportiv îl ocupă sporturile nautice de vară (canotaj, schi nautic, yachting etc.) și sporturile de iarnă în stațiunile de altitudine, la care se adaugă alpinismul și ascensiunile pe munte, motivată de dorința de cucerire a naturii, plimbările și excursiile, pescuitul sportiv și vânătoarea sportivă, activitățile sportive pronunțat individualizate (gimnastică sportivă, aerobică, ciclism, călărie), precum și orice alte manifestări sportive ocazionale (competiții sportive amicale, tenis, golf, tir sportiv, etc).

Turismul tehnic și științific = vizitarea cu caracter documentar sau de schimb de experiență, a unor obiective industriale sau agricole, cât și a unor obiective amenajate special în scopuri productive.

Turism verde = totalitatea formelor particulare ale circulației turistice, a căror dezvoltare este în perfectă armonie cu mediul natural și socio-cultural al zonei receptoare. Ansamblul formelor de turism ce sunt promovate în scopul îmbunătățirii impactului turismului din punct de vedere social, cultural și al mediului înconjurător.

Turist = orice persoană care vizitează un loc, altul decât cel unde se află locuința sa obișnuită, în scopul efectuării unor activități cu caracter recreativ, sportiv, medical, cultural, religios, de afaceri și altele, cu excepția celor care presupun remunerarea efectării acestor prestații în locul vizat

Turist național = persoană care vizitează un loc, altul decât acela unde are domiciliul obișnuit, în interiorul țării sale de reședință, pentru orice alt motiv decât acela de a exercita o activitate remunerată, efectuându-se un sejur de cel puțin 24 ore.

Turoperator = producător de voiaje forfetare (pachete de servicii turistice); angrosist al industriei turistice care vinde produsele turistice consumatorilor individuali prin intermediul agențiilor de turism (ex. American Express, Thomson, TUI, NUR, Marshal, Paralela 45, Eximtur, Interra).

Twin = cameră cu două paturi separate, numită în România cameră dublă, iar în hotelăria internațională twin room. După standardul european patul are o lățime de 100 cm și o lungime de 200 cm. Camera dotată cu două paturi duble este numită twin double room.

U

UFTAA = Federația Universală a Asociațiilor Agenților de Turism.

Unități afiliate = operatori economici cu activitate de turism (structuri de primire turistică și/sau agenții de turism) care acceptă tichete de vacanță ca modalitate de plată.

Unitate complementară cu activitate hotelieră (extrahotelieră) = alte structuri de primire cu funcțiune de cazare turistică decât cele hoteliere (de ex. bungalouri, sate de vacanță, campinguri, ferme agroturistice, camere de închiriat în locuințele familiale, nave fluviale și maritime etc.).

Unitate de cazare turistică = construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier de cazare și alte servicii specifice pentru turiști (ex. vile, bungalouri, pensiuni, căsuțe turistice, hotel, motel, camping).

V

Vacanță = perioadă de odihnă în care o persoană se află cel puțin patru zile în altă localitate decât cea de reședință. Pachetul de vacanță este format din totalitatea serviciilor oferite în acest scop.

Vilă turistică = unitate de cazare turistică de capacitate relativ redusă, funcționând în clădire independentă, cu arhitectură specifică, situată în stațiuni balneoclimaterice sau alte zone de interes turistic, care asigură cazarea turiștilor sosiți la odihnă sau tratament și prestarea unor servicii specifice. Este o structură de cazare specializată de circuit închis, cu nivel ridicat de confort și cu spații comune; poate fi închiriată integral. Este în general o unitate de dimensiuni mici, fără serviciu de permanență/recepție și cu camere de 1-4 persoane, cu băi comune sau individuale și apă caldă permanentă. Personalul angajat este calificat. Are spații comune (ample) și frecvent bucătărie utilată și sală de mese la dispoziția turiștilor. Nu oferă prestații de alimentație și contactul direct cu personalul vilei este minimal.

VIP = persoane foarte importante pentru unitatea hotelieră, cum ar fi clienți frecvenți, celebrități, clineți care solicită camere luxoase, clienți cărora trebuie să li se asigure o securitate sporită, directori din conducerea structurii de primire turistice.

Viză turistică = autorizație de sejur (intrare sau tranzit), limitată la o perioadă relativ scurtă; beneficiarul nu poate presta în țara vizitată nici o activitate lucrativă; de regulă constă într-o mențiune marcată pe pașaportul călătorului.

Vizitator = orice persoană care călătorește spre o destinație turistică, pentru mai puțin de 12 luni, scopul călătoriei fiind altul decât exercitarea unei activități remunerate.

Voiaj forfetar = combinarea prealabilă a cel puțin două dintre următoarele elemente: transport, cazare, alte servicii (alimentație, asistență turistică, tratament, agrement, închiriere de mașini, asigurare); acest pachet de servicii turistice este conceput și oferit la un preț “totul inclus”, turistul plătind un preț mai mic pentru acest pachet, decât dacă încearcă să facă toate aceste aranjamente pe cont propriu.

Voiaj de stimulare (incentive) = voiaj de grup destinat să recompenseze și să motiveze cei mai buni angajați ai unei firme. Aceste călătorii pot ajuta și la întărirea spiritului de echipă. Se apreciază că, în lume, peste 11 milioane de oameni călătoresc anual ca urmare a premierii cu excursii incentive.

Voucher = document specific turismului individual și grupurilor mici care constă într-un înscris emis a clientelei, de o agenție de voiaj intermediară către furnizorii de servicii pentru prestarea către beneficiarii acestui document, a serviciilor specificate (transport, cazare, restaurant, teatru etc.). Voucher-ul trebuie să conțină următoarele elemente: numele turistului, perioada de sejur, serviciile turistice comandate, sumele pe categorii de servicii și perioada totală de facturare.

W

Walk-out = client care părăsește hotelul fără a-și achita nota de plată.

WATA = Asociația Mondială a Agențiilor de Voiaj.

Wonderlust = fluxul turistic și categoria de turism de cunoaștere, motivat de nevoia de cultură, de știință.

WTTC = World Travel and Tourism Council – Consiliul Mondial al Turismului este cel mai important organism internațional de analiză a evoluției relațiilor turistice dintre state. Este o coaliție mondială a 70 de reprezentanți executivi din toate sectoarele industriei, călătoriilor și turismului, incluzând cazarea, catering-ul, croazierele, agrementul, recrearea, transportul și serviciile specifice acestui sector. Scopul acestei organizații este de a convinge guvernele țărilor lumii de importanța strategică și economică a călătoriilor și turismului în promovarea unei dezvoltări ecologice și a eliminării barierelor puse în calea creșterii acestei industrii. Sediul central este la Bruxelles, inima turismului mondial.

Z

Zonă turistică = teritoriu care cuprinde obiective turistice și constituie o atracție permanentă pentru turiști. Delimitarea zonelor turistice se face pe baza caracteristicilor comune ale unor elemente turistice sau după criteriul geografic.

Bibliografie

Andrei Ruxandra, Mihai Copețchi, Dragnea Lidia, Manual de Tehnici Operaționale în Activitatea de Turism, Editura IRECSON, București, 2006

Baron, P., Neacșu, N., Snak, O., Economia turismului, Editura Economică, București, 2001.

Gogu Emilia, Statistica în turism și comerț. Teorie și studiu de caz, Editura Oscar Print, București, 2009

Luca, C., Chiriac, A.C., Manualul practic al ghidului de turism, Ed. THR-CC, București, 2004

Lupu, N., Stănciulescu, G., Țigu, G.,  Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Ed.All, București,1998

Nedelea, Al.M. (coord.), Turism. Teorie și practică, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2014

Nedelea, Al., Piața turistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003

Nedelea Alexandru, Politici de marketing în turism, Ed. Economica, București, 2003

Stanciu, P., Tehnica operațiunilor din agențiile de turism, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2012

Legea Turismului, 2011

Stănciulescu, G., Managementul operațiunilor de turism, Ed. All Beck, București, 2003

Stănciulescu, G., Managementul agenției de turism, Ed. ASE, București, 2005

Proiect strategic 2010-2012, Manualul Ospătarului, Editura Ștef, Iași, 2011, www.fit-tour.ro (ISBN 978-606-575-101-9

www.blueairweb.com

http://www.esky.ro/ghid-de-calatorie/Hoteluri/Dictionar-de-termen

www.family-holiday.ro/dictionar.html

http://www.infotravelromania.ro/dictionar-turistic.html

http://www.infoturism.ro/vacanta/dictionar/

www.onext.info/mic-dictionar-de-termeni-turistici.html

http://www.sutalasutaturism.ro/dictionar-turistic/