Alexandra Mărgărit -Enescu [629379]

Alexandra Mărgărit -Enescu

Față -n față cu sistemul mass -media
Ghidul student: [anonimizat]

2

CUPRINS

Marele s istem mass -media ………………………………………………………….. …………………………. .6
Tipologia mijloacelor de comunicare în masă……………………………………………. ………….. …..10
Economia sistemului mass -media …………………………. …………………………………………. 19
Rolul și funcții le presei…… ………………………………………………. …………. …………………………23
Efectele comunicării de masă……………………………………………………. ………….. …………………2 9
Activit atea într-o instituție de presă …………………….. ………………………………………… …..35
Mass -media și politica……………… ………………………………………………. ……………………….39
Statutul profesional al jurnaliștilor……………… …………………………………. ……………. ……….. ….43
Evoluția mass -media în societatea actuală………………………………. ……………. ………………. …..47

3

„Intro ” sau „Lead ”

Un bun jurnalist știe că l ead-ul sau intro -ul (paragraful inițial al articolului său) trebuie
să vândă. Dacă lead -ul este atrăgător și cuprinde răspunsul la întrebări esențiale precum C ine?
Ce? Unde? sau Când?, articolul are toate șansele să fie citit .
Lead -ul mai are și rolul de a informa fără a îndemna neapărat la lecturarea întregului
articol. În vâltoarea vieții și într -o societate în continuă mișcare și schimbare, indivizilor le
rămâne foarte puțin timp pentru informare. Un articol cu un intro bun va fi cu atât mai apreciat
de oamenii grăbiți, cu cât aceștia își vor putea hrăni setea de informație cu un minim efort de
lectură.
Întocmai a fost gândit și volumul de față – scurt și interesant , dar în același timp
suficient de cuprinzător pentru studenții Facultăților de Jurnalism, tineri mereu pe fugă, dornici
să pătrundă cât mai repede în redacții, fără a zăbovi mult timp cu ochii în manualele de teorie
jurnalistică pe care le pot aprecia uneori mai mult, iar alteori deloc.
Sunt și eu la a rândul meu absolventă de Jurnalism. Pe min e m-a ales profesia nu eu am
ales-o pe ea. Am fost jurnalist (de fapt un fel de jurnalist ) încă din liceu când am scris pentru
revista Coșbucului – liceul cu PILE (Predare În Limba Engleză) . Înainte de a termina liceul,
un fost coleg care urma să plece l a studii în Statele Unite mi -a făcut cunoștință cu un englez
simpatic care conducea o revistă cu profil economic. Asta se întâmpla în 1997. Pe vremea aceea ,
nu știam cu adevărat să folosesc un calculator, așa că Brian Fisher a fost cel care m -a învățat să
folosesc „tehnica modernă” și tot el este cel care a scos la iveală jurnalistul adevărat din mine.
A urmat de -a lungul anilor o serie de colaborări cu reviste de specialitate, Radio și TV.
Sunt mulți ani petrecuți în presă și încep să fie foarte mulți ani deja petrecuți la catedră, dar și
într-un birou de presă al unei instituții publice, birou cu atribuții de comunicare publică și
instituțională.
Pe parcursul a șase ani (patru de facultate și doi de master – științe politice) , am avut
ocazia să particip ac tiv și să observ îndeaproape îmbinarea și „dezbinarea ” teoreticului cu
practica propriu -zisă în profesia pe care mi -o alesesem.

4
Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Am avut profesori minunați, cu har și dăruire, de la care
am avut multe de învățat și pe care îi respect enorm. Alții sunt icoane ale sufletului meu și le
regret enorm trecerea în neființă, prea repede poate.
Ceea ce mi -a lipsit însă în anii facultății a fost exemplul practic. Cu o singură excepție,
(Tavi, „seminaristul” de la ISMM) profesorii noș tri ne -au predat , la propriu , teoria jurnalismului .
Am învățat, fără să -mi doresc și fără să -mi folosească în mod real, despre concepte și definiții ale
comunicării, spațiului public, marketingului media , sistemului mass -media, radioului și
televiziunii. D in punct de vedere teoretic , era bine să pot jongla cu acești termeni, să nu -i încurc
și să știu ce reprezintă fiecare pentru a putea face alegeri. Din punct de vedere practic, nimeni nu
ne-a vorbit despre viața din redacții, despre conflictele redacțional e, despre constrângerile
apărute din cauza limitărilor în timp și intereselor politice. Toate aceste lucruri eu le -am învățat
muncind și frecându -mi coatele pe biroul din redacție. Da. Eu am avut o șansă. Mulți dintre
colegii mei de facultate însă s -au lov it de realitățile înconjurătoare la angajare. Unii au rezistat
fiind genetic structurați să reziste. Alții au fost dezamăgiți și nici în ziua de astăzi nu au nimic
de-a face cu meseria de gazetar. Poate dacă ar fi avut șansa să cunoască meseria asta de mai
devreme, dacă li s -ar fi prezentat meseria asta cu bune și cu rele de la început, poate ar fi făcut o
altă alegere.
Oricum, epoca jurnalismului curat cu reguli ale bunului simț, cu jurnaliști care respectă
dreptul la viața privată și -și respectă meseria e ste de mult apusă. Jurnalismul modern este o
bătălie, cu lovituri de cele mai multe ori sub centură . Cred încă în gazetari și în puterea lor de a –
și reveni. Cred că încă putem să ne ridicăm capetele din mocirlă și să încercăm să ne informăm
corect și să in formăm corect și complet. Cred că putem spune NU corupției și mitei. Cred că ne
putem mândri că gândim singuri și că ne informăm suficient pentru a nu fi manipulați și spălați
pe creier. Cred că se mai poate face jurnalism de calitate, CRED în JURNALIȘTI!
Îmi doresc ca „ Față în față cu sistemul mass -media – Ghidul studentului la Jurnalism ”
să fie mai mult decât un suport de curs. Mi -aș dori să fie ca un dicționar explicativ pentru toată
pleiada de termeni cu care jonglăm atunci când vorbim depre mijloacele de comunicare în masă.
Îmi doresc ca această carte să constituie o lectură plăcută pentru oricine, nu numai pentru
studenții mei. Mi -aș dori ca atunci când discutăm despre mass -media să conștientizăm fără prea
mult efort că vorbim despre mijloace de comuni care în masă și să acordăm cu pluralul chiar dacă
gramatica limbii române ne permite deja de ceva timp să acordăm termenul și cu singularul.

5
Am pornit la drum cu această carte acum aproape doi ani din dorința de a structura mai
bine cursul Introducere în s istemul mass -media pe care îl predau bobocilor Facultății de
Jurnalism a Universității Hyperion. Sunt foarte multe cărți despre sistemul mass -media din care
ei ar trebui, sau ar putea să învețe teoria de bază despre elementele constitutive ale profesiei pe
care au ales -o și m -am întrebat de ce le -aș mai oferi încă una. Am găsit totuși răspunsul: „ A ta va
fi mai interesantă, mai scurtă și îi va implica direct în lectură! ” Acum, când mă uit la varianta
finală, cred că am reușit să -mi ating scopul.
Vă propun în rândurile ce urmează o lectură interactivă, cu exerciții la finalul fiecărui
capitol pentru o cât mai bună înțelegere a termenilor. Veți intra într -un univers mediatic explicat
și detaliat astfel încât noțiunile cu care sunteți familiarizați deja „de la televizor” sau „de prin
lume adunate” să prindă contur și să le puteți înțelege într -un mod în care reprezentarea lor
socială să fie foarte clară.
Volumul este structurat în opt capitole care, prin modul în care se succed, explică
treptat mediul jurnalis tic, elementele componente, atmosfera din redacții și organizarea activității
în aceste instituții, dar aduce și elemente de noutate despre modul în care sunt create materialele
jurnalistice și despre relațiile dintre jurnaliști și relațiile acestora cu su rsele. Un capitol special
este dedicat statutului profesional al jurnalistului și comportamentului pe care acesta ar trebui să –
l aibă în relația cu semenii și față de publicul receptor.
Sper că rândurile ce urmează vor constitui o lectură plăcută și comple tă despre
hățișurile pofesiei pe care ați ales -o și mai sper că la finalul ei veți fi înțeles mai bine nu numai
suișurile și coborâșurile gazetăriei dar și rigorile practicării acestei meserii.

Lector univ. dr. Alexandra Mărgărit -Enescu

6
CAPIT OLUL 1
Marele s istem mass -media

1. Obiectivele specifice: La finalul acestui capitol studenții vor avea competențe în
explicarea elementelor care alcătuiesc sistemul mass -media, vor cunoaște și vor
putea face diferența între diferitele componente ale pre sei.

2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Bucheru, Ion – Fenomenul televiziune, Ed. Fundației România de Mâine,
București, 1997
Coman, Mihai – O introducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
DeFleur, L. Melvin și Ball -Rockeach, Sandra – Teor ii ale comunicării de masă,
Polirom, Iași, 1999
Vișinescu, Victor – Jurnalism contemporan, Victor, București, 2002

Vom începe incursiunea noastră în sistemul mass -media prin amintirea elementelor
componente ale acestuia. Astfel, presa scrisă, radioul, televiziunea și, mai nou, Internetul
alcătuiesc ceea ce denumim sistem mass -media. Cu alte cuvinte, mijloacele de comunicare în
masă alcătuiesc un sistem care se intersectează cu sistemul în care trăim și care îl influențează pe
acesta din urmă din ce în c e mai mult.
Nu cred că mai există cineva care -și poate imagina lumea fără televiziune, fără
„Google”, sau fără „Yahoo Messenger”.
Aș vrea să vedem cum a început totul.
În secolul al 15 -lea, în jurul anului 1430, Johannes Gutenberg , un inventator german,
a început experimentele cu un nou tip de presă tipografică ce folosea, pentru prima dată în
Europa , litere mobile. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori
considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor mai vechi deja existente. Conform
impactului av ut, inventarea de către Gutenberg a presei cu litere mobile reprezenta în Europa o
substanțială îmbunătățire a presei fixe, care era deja utilizată. Combinând aceste elemente într -un

7
sistem de producție, invenția sa a permis tipărirea rapidă a materialelor scrise și o explozie a
informației în Europa .
Astfel a început să se dezvolte foarte rapid presa scrisă . Mijloacele de tipărire facilitau
distribuția și publicarea în masă a ziarelor.
Un alt pionier al sistemului mass -media este italianul Guglielmo Marcon i. La sfârșitul
secolului al 19 -lea (1894) a realizat o transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, brevetat în
1896 , iar în anul 1901, prima radiocomunicație telegrafică transatlantică. Marcăm astfel și
apariția radioului .
Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate
pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare. Au trecut mai
mult de șaizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare.
Televiziunii îi vor trebui mai puțin de zece ani pen tru a evolua de la faza încercărilor de laborator
la un început de realitate industrială. Imediat după terminarea războiului lucrurile se precipită:
echipare a cu astfel de aparate se face î ntr-un ritm alert, astfel că în 1951, în Statele Unite existau
10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea B ritanie, 3 televizoare la acelaș i număr de
locuitori. În 1951, televiziunea apare și în ț ări considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic
sau Brazilia.
Televizorul este un obiect considerat de unii central î n casele a peste două miliarde de
oameni. Dar ce se află în spatele ecranului? Din punct de vedere tehnic, tel evizorul asigură două
funcții: p rima este aceea de a recepționa informații electrice codificate. Aceste semnale sunt
select ate, amplificate și tra tate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii.
Cealaltă funcție constă în a transforma aceste semnale, după ce au fost selectate și
modulate, în imagini care să capteze ochiul și urechea telespectatorului.
În prima parte a secolului 20 s -au pus baze le ideii de televiziune. Doi inventatori
independenț i au pus bazele sistemului de televiziune: Philo Farnsworh ș i Vladimir Zworykin .
În 1927, Farnsworh , în vârstă de numai 20 de ani, a transm is primele imagini
electronice î n laboratorul lui din San Franc isco. Imaginile au fost o simplă linie neag ră care doar
a fost rotită pentru a vedea dacă televiziunea poate î nregistra și produce miș carea ei. Prima
televiziune nu a a vut sunet și imaginea era alb -negru, fără alte culori.
Primul televizor s -a vândut în Stat ele Unite î n 1938. Din 1960 s -au introdus:
telev iziunea color, sunetul stereo și a apă rut televiziune a prin cablu care permite recepț ionarea
mai multor canale de te leviziune de la mai multe staț ii.

8
Bibliografia de specialitate ne arată că sistemul mass -media are trei actori principali,
elemente indispensabile desfășurării procesului comunicațional modern: Societatea de Masă,
Cultura de Masă și Comunicarea de Masă , elemente cunoscute și sub denumirea de CEI
TREI M .

Societatea de masă este acel tip de societ ate modernă care și -a pierdut orice formă de
asociere tradițională (clasa, comunitatea, etnicitatea, religia). Este acel tip de societate în care
predomină formele de organizare la scară largă.
Societatea de masă este caracterizată de dispersia spațială a membrilor, lipsa formelor
coerente de organizare , absența tradițiilor, consumul unor bunuri culturale comune etc.

Cultura de masă este cultura specifică societății de masă. Cultura de masă este
caracterizată de generalizarea și standardizarea metodelor de producție, înlocuirea criteriilor
estetice și de valorizare cu unele comerciale. Distanța socială între beneficiarii mesajelor
culturale crește.

Comunicarea este primul instr ument de socializare al omului ș i a apărut din nevoia
acestuia de a transmite ș i de a primi informații, de a cunoaște oameni și situaț ii noi. Comunicarea
poate fi de mai multe tipuri. Relevantă pentru cursul nostru este însă doar clasificarea conform
căreia comunicarea este umană, directă sau indirectă și mediată, tehnologic, sau de masă.
O posibilă schemă a comunicării de masă arată astfel:

Dacă ar fi să explicăm schema de mai sus, atunci am putea spune că Emițătorul
transmite un Mesaj Codificat prin intermediul unui Canal către Receptor. Emițătorul este definit Emițător Mesaj Cod Receptor Canal

9
ca instituția de presă (jurnaliștii), Mesajul este informația transmisă ( materialul jurnalistic ),
Codul este limbajul de specialitate folosit, Canalul este mijlocul de comunicare ales
(televiziune, radio, presă scrisă), iar Receptorul este publicul țintă.
Procesul este continuu și reciproc. Nu numai emițătorul poate transmite un mesaj, ci și
publicul poate face acest lucru. Acest proces se numește Feed -back și este necesar pentru a
putea cunoaște și evalua efectul mesajelor transmise.

Mass -media (mijloacel e de comunicare în masă) pot fi clasificate după:
1. Suport – tipărite, audiovizuale
2. Orientare – comerciale, publice
3. Conținut – informații generale, politice, economice, sportive, divertisment
4. Mărimea publicului (audiență)
5. Funcție – informative, de opinie

Verific ați-vă cunoștințele:

Ce este sistemul mass -media?
Care este schema comunicării de masă?
Care sunt cei 3 M?
Cum pot fi clasificate mijloacele de comunicare în masă?

10
CAPITOLUL 2
Tipologia mijloacelor de comunicare în masă

1. Obiectivele sp ecifice: La finalul acestui capitol studenții vor avea competențe în
înțelegerea și explicarea noțiunii de mijloc de comunicare în masă, vor putea
explica structura unui astfel de mijloc, funcționarea și importanța acestuia.

2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Bertrand, Claude -Jean – O introducere în presa scrisă și vorbită, Polirom, Iași,
2001
Bucheru, Ion – Fenomenul televiziune, Ed. Fundației România de Mâine,
București, 1997
Flichy, Patrice – O istorie a comunicării moderne. Spațiu public și v iață privată,
Polirom, Iași, 1999
Miege, Bernard – Societatea cucerită de comunicare – Polirom, Iași, 2000

Așa cum spuneam și în capitolul anterior, există mai multe variante de clasificare a
mijloacelor de comunicare în masă – după suport, după conțin ut, după orientare etc. În acest
capitol vom insista asupra celei mai importante tipologii – după suport. Avem așadar presă
scrisă/ tipărită, presă audiovizuală (radio și TV) și pre să electronică (inclusiv new media) .

Presa scrisă / tipărită

Prin presă s crisă/ tipărită înțelegem orice formă de publicație care transmite informații
de interes general sau specific, pentru un public larg. Există ziare, reviste, almanahuri.

11

Ziarele sunt periodice, tipărite pe hârtie și apar zilnic. Ele pot apărea și o dată p e
săptămână ( Cațavencii, Kamikaze, Dilema) .

sursă foto: lovinpress.wordpress.com sursă foto: www.jdd.ro

Cotidienele pot fi naționale, regionale, locale. De asemenea, nu trebuie uitat e
cotidienele specializate – sport (Gazeta Sporturilor), economic ( Ziarul Financiar ).
În marea lor majoritate însă, cotidienele oferă informații de interes general care cuprind
rubrici precum politic, social, educație, internațional, divertisment, sport.
Cotidienele pot fi și ele la rândul lor clasificate în publicații quality – Adevărul,
Evenimentul Zilei, Jurnalul Național etc. și publicații populare, de scandal, sau mai bine –
cunoscutele tabloide – Libertatea, Cancan, Click etc.
Săptămânalele sunt de obic ei ziare de informare specializate pe diverse domenii de
interes. Astfel, neexistând suficientă informație, în fiecare zi, pe domeniul de interes ales, editorii
aleg să facă un fel de sinteză a săptămânii cu cele mai importante informații. Există, de
aseme nea, și un criteriu financiar la alegerea editării unui săptămânal – mai puțin personal,
costuri mai mici de tipărire.

Revistele sunt de obicei periodice. Acestea pot apărea o dată pe săptămână, de două ori
pe lună sau o dată pe lună. Cele mai multe apar o dată pe lună.
Revistele sunt, în marea lor majoritate, specializate – pentru femei, pentru copii, pentru
bărbați, amenajăr i interioare, bucătărie, sănătate etc.
Revistele cuprind informații de interes și accesibile pentru un public larg, folosind
adesea pozele, cadourile și bonusurile ca mijloace de atracție a cititorilor.

12

sursă foto: shopstory.ro

Revistele sunt elaborate de echipe redacționale mici cărora li se alătură adesea ju rnaliști
independenți, sau experți în diverse domenii care real izează rubrici de specialitate.
Revistele pot fi la rândul lor clasificate în reviste „serioase” și reviste de scandal dar
calitatea acestora va rămâne mereu la aprecierea publicului receptor – cel care decide la urma
urmei ce -i place și ce dorește să cite ască.

Radioul
Apariția radioului este cea care marchează o nouă etapă în dezvoltarea socială. Între
cele două războaie mondiale avântul pe care l -a cunoscut radioul este inegalabil.
Radioul era și atunci și încă a rămas cel mai accesibil mijloc de informa re în masă.
Acesta nu necesită investiții prea mari din partea celor care îl ascultă și nici nu trebuie ca aceștia
să fie alfabetizați.
Claude -Jean Bertrand ne spune că o stație radio se compune minim dintr -un studio, un
emițăto r și o echipă care să admini streze ansamblul. Un studio se poate limita la o cameră dotată
cu un microfon. La scară națională, există însă posturi de radio care pot fi captate de mulți
ascultători fiindcă emit cu o putere mare, pe unde lungi sau pentru că există o rețea de emițătoare
releu.

13

sursă foto: silenceofmusic.com

O posibilă clasificare a posturilor de radio se poate face:
1. în funcție de apartenență:
– posturi publice (subvenționate de stat)
– posturi comerciale
2. în funcție de tipul de progra me difuzate :
– de știri
– de muzică
– pentru copii

Majoritatea posturilor de radio au însă un amalgam de programe și au în grila de
programe muzică, divertisment, știri și dezbateri. Mai sunt și unele care difuzează muzică
clasică, programe pentru copii, sau teatru radiofonic. Este cazul postului public de radio.

14

sursă foto: logitekaudio.com

Și în România, ca peste tot în lume, predomină posturile comerciale de radio.
Acestea difuzează în mare parte muzică și programe de diver tisment. Există și excepții
precum Realitatea FM sau Info Pro, posturi care se laudă ca fiind posturi de muzică și știri.

sursă foto: kissfm.ro

sursă foto: iqads.ro

15

Televiziunea
Ion Bucheru, în una din cărțile pe care eu le consider fundament ale în domeniul
televiziunii, „Fenomenul televiziune”, ne spune că în România anul 1956 marchează începutul
transmisiilor de televiziune, cu titlu experimental, dintr -un studio improvizat, amplasat pe strada
Moliere din București. Toate programele, inclusi v piesele de teatru, varietățile sau spectacolele
maraton din noaptea Revelionului, se difuzau în direct, neexistând mijloacele tehnice de
înregistrare și montaj.

sursă foto: www.descopera.ro

Tot Ion Bucheru este cel care ne spune că, deș i ultima venită în ordine cronologică în
sistemul mass -media, televiziunea a reușit în câteva decenii să revoluționeze comunicarea de
masă. Apariția și dezvoltarea televiziunii au grăbit lucrurile, transformând circulația informației
într-un fenomen expl oziv cu nuanțe de agresare a in dividului și a societății.
Televiziunea, datorită complexității mesajului transmis, permite o mare eficiență a
informației – ajunge instant la public. De la momentul apariției și până în prezent, televiziunea
areușit să -și ecli pseze orice contracandidat – a pus în umbră presa scrisă, dar și radioul.

16

Posturile de televiziune, ca și cele radiofonice pot fi clasificate în posturi de serviciu
public – postul public de televiziune cu toate diviziunile sale (TVR, TVR 2, TVR Info, TV R 3) și
posturi comerciale. La rândul lor, acestea din urmă pot fi categorisite în posturi de informare
generală (PRO TV, Prima TV, Antena 1), posturi de știri (Realitatea TV, Antena 3, CNN),
posturi de divertisment (Euforia, Romantica, Acasă TV, MTV), pos turi specializate (Animal
Planet, Discovery Channel).

Media electronice/ Internetul

Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la World Wide Web , rețeaua
mondială unică de computere interconectate prin protocoalele (regulile) de comunicare
Transmiss ion Control Protocol și Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP.
Substantivul comun internet (scris cu minusculă) desemnează în marea majoritate a
cazurilor aceeași rețea, însă văzută ca un mediu de comunicare de mase, împreună cu informația
și serviciil e care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestui mediu.

sursă foto: www.art -zone.ro

17

Dezvoltarea Internetului a dus în ultima perioadă la apariția și dezvoltarea mijloacelor
de comunicare online – postrui de radio, televiz iune, dar și publicații online. Totodată, ziarele
mari și -au dezvoltat edițiile online, pentru a putea concura cu mijloacele audiovizuale și a putea
difuza și ele informațiile imediat ce anumite evenimente au loc.
Internetul și presa online reprezintă în a cest moment cel mai puternic mijloc de
informare în masă. Oricând avem o nelămurire, „dăm un click” și informația ne este prezentată
aproape instantaneu, accesibil și din mai multe puncte de vedere.
Internetul eclipsează în acest moment cinematograful, tea trul, televiziunea, radioul și
presa scrisă.

sursă foto: www.evz.ro

Sigur, spre deosebire de celelalte mijloace de comunicare concurente, accesul la
Internet și implicit la presă online, presupune anumite mijloace tehnice pe care nu toată lumea și
le permite sau le înțelege (calculator, conexiune la Internet), dar aceste aspecte încep să fie rapid
remediate.
Avantajele Internetului și presei online sunt rapiditatea, ușurința în folosire, cantitatea
informț ională nelimitată și posibilitatea mult mai mare a feed -back -ului din partea publicului
receptor.

18

Verifica ți-vă cunoștințele:

De câte tipuri sunt mijloacele de comunicare în masă?
Enumerați caracteristicile și tiplogia presei scrise
Care sunt avantajele televiziunii în fața radioului?
Presa online – caracteristici, avantaje.

19
CAPITOLUL 3
Economia sistemului mass -media

1. Obiectivele specifice: La finalul acestui capitol studenții vor avea competențe în
perceperea presei ca o af acere și în a putea identifica constrângerile economice cu
care aceasta se confruntă.

2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Coman, Mihai – O introducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
Drăgan, Ioan – Paradigme ale comunicării de mas ă, Șansa, București, 1996
Miege, Bernard – Societatea cucerită de comunicare – Polirom, Iași, 2000
Vișinescu, Victor – Jurnalism contemporan, Victor, București, 2002

Mulți v -ați putea întreba plecând de la denumirea capitolului menționat, care este
legătura între sistemul mass -media și o comparație economică. Răspunsul s -ar putea să vă mire –
foarte mare.
Ca orice altă marfă, produsul mediatic (știrea, emisiunea, ziarul, revista etc) este de
vânzare. El este creat cu scopul de a aduce un profit. Trebui e reținut de la bun început că în nicio
societate , mass -media nu funcționează doar în beneficiul cetățenilor, ci și în beneficiul propriului
lor interes. Important este să conștientizăm că produsul media se vinde pe o piață duală: prima
oară, produsul este vândut către public. A doua oară, produsul este vândut altor comercianți
(interesați de publicul produsului respectiv pentru a -și putea vinde și ei la rândul lor produsele),
prin oferirea, contra cost, de spațiu publicitar.
Astfel, plecăm de la premiza că presa – în toate formele ei – este o marfă culturală,
produsă pe bandă rulantă.
De ce spunem pe bandă rulantă? Pentru că, spre deosebire de alte bunuri, produsele
mediatice se pliază pe logica fluxului continuu, adică sunt perisabile.

20

Să luăm de exemplu o știre despre prăbușirea unui elicopter, sau o știre despre faptul că
un partid politic și -a ales un nou președinte. Acestea sunt de actualitate în ziua producerii
evenimentelor menționate și, cel mult, încă două, trei zile după. Dacă încerci să mai vinz i aceste
știri după o săptămână nu vei mai putea, nimeni nu va mai fi interesat. Iată deci logica fluxului
continuu de informație – tot timpul trebuie să aduc ceva nou, tot timpul trebuie să am știri noi, tot
timpul trebuie să am emis iuni noi, tot timpul t rebuie să schimb ceva, pentru a putea asigura
interesul publicului în permanență. În momentul în care publicul meu își pierde interesul, eu,
producătorul de informație, pierd „clientul”, respectiv – profitul.

sursă foto : business -adviser.ro

Să vedem așadar ce trebuie făcut pentru a lupta cu per isabilitatea mărfurilor culturale:
1. Trebuie produse în flux constant
2. Trebuie realizate și distribuite la prețuri convenabile
3. Distribuția trebuie făcută în mod constant / neîntrerupt
4. Bunurile nu pot fi stocate – trebuie realizate de așa natură încât să capteze
interesul de la bun început
5. Reacțiile și dorințele consumatorilor sunt esențiale – trebuie ținut cont mereu de
ele, iar feed -back -ul trebuie asigurat.

21
Ca orice marf ă, bunurile mediatice au nevoie de anumite resurse pentru a putea fi
create. Acestea sunt: materie primă (hârtie, dvd -uri, casete etc), energie el ectrică, forță de muncă
bine pregătită (jurnaliști, cameramani, sunetiști, producători etc), echipamente și in formație.
Industria mass -media întâmpină și ea din când în când diverse probleme, dificultăți
economice. Din anumite motive, există posibilitatea ca produsele mediatice să nu se ma vândă
atât de bine, pot apărea probleme financiare, forța de muncă poate mi gra din cauza unor oferte
salariale mai bune sau condiții de muncă mai confortabile.
La aceste probleme specialiștii au identificat două categorii de soluții:
I. Soluții interne – vânzarea de spațiu publicitar în plus, micșorarea formatului
publicației, rebra nduirea, oferirea unor mici avantaje publicului, fidelizarea personalului , până la
redresarea financiară și apoi menținute promisunile făcute etc.
II. Soluții externe – asocierea, trustizarea (intrarea sub pălăria protectoare a unui
mare trust de presă) , finan țări alternative, sponsorizări, ajutoare de la stat (scutiri de taxe și
impozite pe o anumită perioadă).
Dacă niciuna din aceste soluții nu va funcționa, atunci problemele financiare pe care
instituția de presă le are sunt prea mari pentru a putea fi depăș ite și înseamnă că produsul oricum
nu ar mai fi fost profitabil. Din păcate, în astfel de situații, publicația sau postul își vor înceta
existența.
Un exemplu ar fi că în perioada crizei economice din anul 2010, câteva publicații și -au
încetat apariția di n cauza lipsei vânzării unui număr minim de exemplare și au păstrat doar
aparițiile online. Este cazul publicațiilor „Cotidianul”, „Business Standard”, „Gardianul” (care a
fost ulterior rebranduit și reeditat ca „Puterea”) . În anul 2011, o serie nouă de zi are au încetat să
mai apară în print – Gândul, Adevărul, Cotidianul s -au limitat la ediții online.
În 2012, Realitatea TV a întâmpinat greutăți financiare și laolaltă cu presiunile
patronale s -a rupt în două și a fost creată astfel televiziunea România TV . The Money Channel a
încetat să mai emită și o parte a echipei a format postul Money.ro TV.

22
Verificați -vă cunoștințele:
Ce este aceea dimensiune economică a mass -media?
Ce este aceea piață duală a produselor mass -media?
Ce soluții abordăm dacă produsul n ostru nu se mai vinde?
Cum luptăm cu perisabilitatea bunurilor mediatice?

23
CAPITOLUL 4
Rolul și f uncțiile presei

1. Obiectivele specifice: La finalul acestui capitol studenții vor deține competențe în
a explica funcți ile presei, vor ști care sunt acestea, care este rolul presei în
societate și cum se realizează acest rol.
2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Coman, Mihai – O introducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
DeFleur, L. Melvin și Ball -Rockeach, Sandra – Teorii ale comunicării de masă,
Polirom, Iași, 1999
Drăgan, Ioan – Paradigme ale comunicării de masă, Șansa, București, 1996
Gross, Peter – Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei românești post –
comuniste, Polirom, Iași, 1999
Randall, David – Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, Polirom,
Iași, 1998
Vișinescu, Victor – Jurnalism contemporan, Victor, București, 2002

Una din definițiile pe care ni le oferă dicționarul explicativ al limbii române când vine
vorba despre funcție este: sarcină, rol, destinație.
Așadar, când vorbim despre funcțiile presei putem spune fără nicio rezervă că discutăm
despre rolul acesteia și de ce anume avem nevoie de ea .
Cel mai la îndemână rol al presei, cel mai important și în același timp și cel mai ușor de
criticat este acela de A INFORMA .
În activitatea ei de zi cu zi, presa aduce publicului receptor diverse informații, de interes
general sau specific, menite să ne țină la curent cu realitatea înconjurătoare.
Mihai Coman, în „Introd ucere în sistemul mass -media” ne spune că expresia „funcția
de informare a presei” poate fi tradusă prin trei sintagme diferite:
a) drept urmare a activității presei, publicul este informat – funcție;
b) presa are misiunea de a informa publicul – rol;
c) prin informațiile pe care le distribuie, presa influențează gândirea și compor –
tamentul publicului – efect.

24
Semnificația, locul și funcțiile mass -media în societate sunt studiate cu atenție, fiind
proiectate noi teorii ale comunicării, seducătoare și pline de reflecții inteligente. Specialiștii
noului teritoriu au parte de un statut privilegiat: celor ce se dedică profesional comunicării
mediatice, celor ce se situează constant atât de aproape de noutate, mass -media le conferă o
anumită autoritate.
În toate statele democratice, mass -media le sunt recunoscute drepturile de a informa,
comenta și critica, precum și rolul de vector al emancipării, mass -media sunt, implicit,
considerate a constitui și centrul vital al vieții publice.
Commission on Freedom of Press a precizat cinci criterii (standarde) pentru evaluarea
corectitudinii și performanțelor demersului jurnalistic și ale instituțiilor mediatice.
Acestea sunt:
1. Relatarea veridică, inteligența și coerența evenimentelor curente, relatare căreia i se
conferă o semnificație.
2. Media constituie un forum pentru comentarii și discuții critice.
3. Presa trebuie sa reflecte proporțional diversele grupuri care formează societatea în
ansamblu.
4. Prezentarea cerințelor și valorilor pe care le are societatea; explica rea acestora.
5. Presa trebuie sa as igure accesul deplin la informaț iile curente.

Spre a ajunge către funcțiile presei într -o societate, Nae Ionescu clarifică necesitatea
principiului separației puterilor în stat . Prin urmare, publicistul remarcă rolul pr esei ca fiind
important în înregistrarea și exprimarea evenimentelor într -o formă cât mai exactă și conformă
cu importanța acestora, căci există riscul supraestimării unor evenimente banale, cărora li se
atribuie un rol exagerat. Mai mult, modul în care pr esa informează publicul larg este cu atât mai
important cu cât datoria acesteia este de a elimina confuziile, complicarea datelor realității,
scăparea unor fapte esențiale.
Menirea presei într -o societate se află astfel în afara relației cu statul care nu își poate
aroga dreptul de a o organiza, pe de altă parte este necesară obiectivitatea prezentării
evenimentelor și nu în ultimul rând, cum recunoaște însuși publicistul , nu se poate guverna fără
presă, în pofida faptului că adesea aceasta pare insurgentă și pregatită să îngreuneze activitatea
puterii executive.

25
Încă din anii ’60, au existat cercetători – precum Joseph Klapper1, unul dintre pionierii
studiului audiențelor și efectelor mass -media – care au înțeles că mijloacele de informare în masă
au mai d egrabă rolul de a întări comportamentele și atitudinile existente decît de a provoca
schimbarea acestora. Acum, există aproape unanimitate printre analiștii fenomenelor mediatice
în a susține că mass -media au funcția de a întări și confirma regulile societ ăților în care se
manifestă. Acest fapt nu este contrazis nici de frecventele prezentări ale unor comportamente
antisociale ori deviante de la normele social acceptate.
“Funcția este contribuția pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerințe din care
face parte, contribuind la menținerea și dezvoltarea acestuia” . (Dicționarul de sociologie , C.
Zamfir și L. Vlăsceanu , 1993)
În Dicționarul de sociologie , coordonat de Gilles Ferreol (Polirom, 1998), funcția este
definită ca fiind o relație între două sau mai multe elemente, caracterizată printr -un rol sau prin
finalitate.
În urma studiilor efectuate, aflăm de la conferențiarul Dorin Popa că rolul
activ și comportamentul selectiv al publicului față de mass -media au fost
sesizate încă din anii ’40, dat orită studiilor cercetătorului american Paul
Lazarsfeld care s -a preocupat de impactul radioului și al presei scrise
asupra comportamentului electoral și al celui de cumpărare a unor produse.
Momentul de început în cercetările care vor fi integrate într -un model
funcționalist de studiu al mass -media este acela al analizei campaniei
electorale din 1940, care i -a avut ca protagoniști pe Wendell Wilkie și
Franklin Delano Roosevelt, acesta din urmă candidând pentru un al treilea
mandat de președinte al SUA. Ma i târziu, în 1944, când Lazarsfeld, Gaudet și
Berelson își fac publice concluziile, s -a putut constata că efectul de
confirmare este principalul rezultat al influenței presei, un număr de factori
intermediari interpunându -se între media și receptori. Într e 1948 și 1950,
Harold D.Lasswell, R.K. Merton și P.Lazarsfeld enunță primele definiții
(denumite acum “clasice”) ale funcțiilor mass -media .

1 J. K l a p p e r – The Effects of Mass Communication , Ed. Free Press, N.Y, 1960 (p.57)

26
Paradigma funcțiilor mass -media elaborată de Lasswell are trei componente: 1) funcția
de supraveghere a mediului : culegerea și difuzarea informațiilor, 2) funcția de corelare a
diferitelor părți ale societății (interpretarea informației), 3) funcția de transmitere culturală (de
la o generație la alta ). În anul 1960, sociologul Charles R. Wright publică studiul inti tulat
“Analiza funcțională și comunicarea de masă” , unde notează că mass -media satisfac nevoi
globale ale sistemului social (e.g. ordinea, integrarea, continuitatea, adaptarea, motivația) și că,
astfel, contribuie la funcționarea subsistemelor sociale sa u chiar a societății în ansamblu.
Tot de la Dorin Popa aflăm că în anul 1978, se publică Raportul interimar
asupra problemelor comunicării în societatea modernă alcătuit de Comisia
internațională UNESCO de studiere a comunicării contemporane, condusă
de An nan, care definește tot cinci funcții ale mass -media exercitate la nivel
individual, social și internațional:
1. funcția de informare – colectarea și tratatarea informațiilor –
asigură transparența raporturilor sociale și difuzarea elementelor d e
cunoaștere, de judecată și de opinie necesare înțelegerii mediului social
înconjurător; este o funcție a procesului democratic.
2. funcția de persuasiune, motivație și interpretare legată de
exercitarea controlului social, organizarea activități lor colective,
asigurarea coerenței acțiunilor publice și de efortul de convingere și
conducere pentru atingerea unor obiective comune; funcția de persuasiune
vizează dezvoltarea economică și socială.
3. funcția de educație și de transmitere a mo ștenirii sociale și
culturale este exercitată în vederea finalității informării și educației,
informațiile procurând datele și trezind curiozitate față de probleme a
căror înțelegere, conștientizare și soluționare sunt favorizate de educație.
4. funcția de socializare menită să faciliteze participarea indivizilor și
colectivităților la viața publică, la elaborarea și luarea deciziilor; schimbul
și difuzarea informațiilor facilitează interacțiunea socială și permit
oamenilor să ia parte la soluț ionarea problemelor – această funcție este
solidară cu democratizarea vieții publice.

27
5. funcția de loisir și de divertisment se exercită în modalități diverse,
depinzând de varietatea contextelor culturale și a gradelor de evoluție, fiind legată
de îmbu nătățirea calității vieții.

Părerile sunt în general împărțite în ceea ce privește rolul presei în societate și de -a lungul
timpului s -a evidențiat o serie de funcții, care mai de care mai relevantă sau mai specifică. Una
este însă clasificarea cea mai de s întâlnită și anume:

1. Funcția de informare
2. Funcția de interpretare
3. Funcția culturalizatoare
4. Funcția de divertisment
5. Funcția de legătură

Să le luăm pe rând și să le explică m.

Funcția de informare reprezintă rolul presei de a aduce informații noi, de a sp une
publicului receptor, cu obiectivitate, ce se întâmplă în jurul lui. Există o serie de informații pe
care le putem clasifica în informații instrumentale (de pildă – traseul unui troleibuz a fost deviat
sau într -o anumită zonă au loc lucrări de reconstru cție), informații de prevenire (despre schimbări
meteo, anumite evenimente mai mult sau mai puțin așteptate etc.) și informațiile generale.

Funcția de interpretare îndeplinește rolul presei de a interpreta anumite evenimente,
informații pentru noi. Prin a rticole (comentariu, editorial, pamflet , caricatura ), sau emisiuni (talk –
show) presa poate comenta și explica evenimentele care se petrec în jurul nostru . Această funcția
aduce plus valoare presei, ajutându -ne să ne explicăm mai bine anumite atitudini, anu mite
hotărâri ale factorilor de decizie din țară, atât timp cât nu se abuzează de ea.

Funcția de legătură realizează conexiunea între cetățeni, ne leagă. Prin simplul fapt că
reușește să transmită informații simultan către mai mulți destinatari, presa reu șește să creeze o
legătură între receptori. Astfel, dacă urmărim aceeași emisiune sau citim același ziar, chiar dacă
suntem la sute de kilometri distanță, suntem totuși legați, împărtășim poate aceleași stări.

28
Funcția culturalizatoare este din ce în ce mai neglijată. Aceasta are rolul de a ne
aduce acel strop de cultură de care avem nevoie la scară largă. Presa ar trebui să ajute prin
difuzarea de emisiuni culturale, prin publicarea unor articole de cultură, prin promovarea culturii,
în general. Din păcate, cu mici excepții, această funcție este din ce în ce mai neglijată. Postul
public de televiziune încă respectă ideea de culturalizare și în aceeași măsură reușesc și posturile
TV specializate care transmit emisiuni specifice – Discovery Channel.

Funcția d e divertisment este cea mai lejeră dintre toate și, din păcate cel mai des
întâlnită în ultima perioadă. Pre sa are deci și rol de a distra, de a relaxa. Funcția de divertisment
își realizează menirea prin emisiuni distractive, prin articole și poze publica te în ziarele tip
tabloid, dar și în reviste de pamflet precum „Academia Cațavencu”. Funcția de divertisment
încearcă să acopere nevoia oamenilor de relaxare și evadare din cotidian.

Verificați -vă cunoștințele:
Cum se raportează presa la realitatea înc onjurătoare?
Enumerați și explicați funcțiile presei?

29
CAPITOLUL 5
Efectele comunicării de masă

1. Obiectivele specifice: La finalul acestui capitol studenții vor deține competențe în
a explica efectele pe care mijloacele de comunicare în masă le au asupra
publicului receptor, cum se manifestă acestea și ce impact au la nivelul societății
de masă.
2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Bertrand, Claude -Jean – O introducere în presa scrisă și vorbită, Polirom, Iași,
2001
Coman, Mihai – O intro ducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
DeFleur, L. Melvin și Ball -Rockeach, Sandra – Teorii ale comunicării de masă,
Polirom, Iași, 1999
Lochard, Guy și Boyer, Henri – Comunicarea mediatică, Institutul European,
Iași, 1998
Vișinescu, Victor – Jurnalism contemporan, Victor, București, 2002

Pentru cei interesați să afle cum influențea ză presa societățile în care apare și se
dezvoltă, un posibil răspuns ar putea fi dat de analiza efectelor pe care mijloacele de comunicare
în masă le au asupra pu blicului receptor. Acest lucru se poate face prin observarea reacțiilor
oamenilor în momentul receptării anumitor mesaje.
Remy Rieffel este unul dintre cercetătorii cei mai de seamă ai efectelor mass -media. El
ne spune că evaluarea influenței mass -media as upra indivizilor în societate ridică, într -adevăr, o
mulțime de întrebări: citirea regulată a ziarelor favorizează oare participarea cetățenilor la
dezbaterea publică? Intervențiile repetate ale oamenilor politici la televiziune provoacă schimbări
de opini e sau de intenție de vot în rândurile electoratului? Vizonarea unor imagini dramatice, ca
de exemplu, copii murind de foame în Somalia sau soldați răniți, incită oare telespectatorii nu
numai să reacționeze, ci și să acționeze și să sprijine asociațiile um anitare? Copiii care privesc
multe scene de violență pe micul ecran sunt oare înclinați mai mult decât alții să adopte un
comportament agresiv?

30
În urma studiilor efectuate, Rieffel constată că mesajele transmise prin mass -media nu
ating decât în mică măsur ă indivizii luați izolat sau cel puțin nu antrenează, decât cu puține
excepții, bulversări considerabile. Un telespectator care asistă la o confruntare pe micul ecran
între doi politicieni nu -și va modifica intenția de vot la sfârșitul dezbaterii, decât da că aparține
grupului indecișilor.
Oricum ar fi, este foarte greu să izolăm infl uența unui canal în raport cu altele. Fiecare
dintre noi este supus bombardamentului informațional al ziarelor, cărților, televiziunilor,
posturilor radio. Delimitarea efectelor respective pentru fiecare suport în parte pare delicată. În
plus, receptarea mesajelor se înscrie întotdeauna într -un context personal deosebit: citim oare
ziarul absolut singuri, fără a mai vorbi cu altcineva? Discutăm informațiile cu partenerul, vecinii ,
colegii de muncă? Unde se termină influența mass -media și unde începe cea a semenilor, a
culturii, a societății? De exemplu, este foarte dificil de sesizat locul deținut de mass -media în
raport cu familia și școala în socializarea copiilor, adică modul î n care aceștia din urmă
interiorizează normele, valorile și credințele proprii fiecărei societăți. Efectele mass -media sunt
mai importante decât cele ale educa ției primite sau ale cunoștințelor dobândite în școală?
Specialiștii recunosc trei tipuri de rea cții la mesajele mass -media: ACORD,
IDENTIFICARE și INTERNALIZARE.
Acordul înseamnă că publicul receptor acceptă în mod conștient mesajele transmise de
mass -media.
Identificarea reprezintă asumarea valorilor și posibilitatea imitării comportamentului
promo vat de mass -media.
Internalizarea înseamnă asimilarea valorilor și topirea lor în valori care constituie
concepția proprie despre lume.
În funcție de importanța acestor reacții putem anticipa și anumite tipuri de efecte:
acordul conduce la efecte slabe ale mesajelor mass -media, identificarea poate crea efecte
limitate în rândul receptorilor, iar internalizarea este foarte clar că va crea efecte puternice .

31
Să le analizăm pe rând.
Efectele puternice sunt cele care influențează în mod evident cel mai mult
comportamentele receptorilor. Astfel, în urma receptării unui mesaj care poate induce un efect
puternic, reacția este imediată.
Efectele puternice sunt de 4 tipuri:

1. Modelul stimul -răspuns

2. Modelul hegemonic
Exercitarea unei influențe a claselor condu cătoare/ superioare prin impunerea
concepțiilor prin intermediul presei.
Puterea hegemonică este reversul pasivității audienței.

3. Modelul dependenței
Oamenii depind în chip diferit de mijloacele mass -media. Pentru că trăim și suntem
angrenați în sisteme di ferite, apelăm la mass -media și avem nevoie de ele pentru a ajunge la un
numitor comun.
Pentru că sunt singurele care pot oferi informație imediat și la scară largă, atunci când
nu știm ceva, când trecem prin momente de panică, când avem nevoie de anumite confirmări,
apelăm la mass -media. Suntem atât de dependenți de mijloacele de comunicare în masă, încât o
informație eronată poate crea panică. Emițătorul Transmite un mesaj direct, fără intermediari
Receptor

32
4. Modelul Spiralei tăcerii
Oamenii se tem de izolare, iar societatea are tendința de a -i marginaliza pe cei care nu
împărtășesc idei acceptate de majoritate. Fricade izolare, omul este totuși „un animal sociabil”, îi
îndeamnă pe oameni să evalueze în mod constant societatea în care trăiesc și opiniile general
valabile.
Cei care nu -și regăsesc punctele de vedere în conț inuturile transmise de presă vor avea
tendința să se retragă din dezbaterea publică (creând o spirală a tăcerii). Aceștia pot da astfel
naștere unei minorități tăcute sau unei majorități tăcute.

Efectele limitate sunt de 3 tipuri:

1. Modelul fluxul în doi pași

Spre deosebire de efectul stimul -răspuns, în cazul de față, emițătorul nu transmite direct
mesajul. Liderul de opinie interceptează mesajul și îl retransmite grupului. Astfel, influența
mesajului scade direct proporțional cu rapiditatea și acura tețea transmiterii mesajului de către
lider.
Aici este definitorie inteligența și buna -credință a liderului. Dacă acesta își dorește să
manipuleze, sau dacă singurul scop este acela de a influența, atunci mass -media își pierd complet
rolul de informator.

Emițătorul Receptor Transmite un mesaj interceptat
de liderul de opinie

33
2. Modelul cultivării
Mihai Coman ne explică „teoria cultivării” lansată de sociologul american Georg
Gerbner. Gerbner a ajuns la concluzia că mass -media, în special televiziunea, au ajuns un
membru al familiei, monopolizând comunicarea cu lumea externă, sa u subsumând alt surse de
informare. Astfel, datorită expunerii cvasi -permanente la mesajele media, oamenii ajung să
cunoască mediul înconjurător prin prisma aceea ce văd sau li se spune, adică o imagine
„cultivată”.
3. Modelul agendei
Claude -Jean Bertrand ne spune că în 1972 , Maxwell McCombs și Donald Shaw, doi
cercetători americani, au elaborat teza privind funcția de agendă a mass -media, susținând că
există o corelare puternică între ordinea importanței acordate de mass -media unor informații și
aceea atribui tă acelorași informații de către public. Cei doi cercetători au realizat că mass -media
stabilesc calendarul evenimentelor. Așadar, mass -media ne spun la ce anume să ne gândim, ne
atrag atenția asupra unor probleme la ordinea zilei, cu alte cuvinte, ne stab ilesc agenda.

Nu în ultimul rând, vom trece în revistă efectele slabe care sunt de 2 tipuri:
1. Modelul uses and gratifications
Acest efect ne arată cât de important este publicul receptor. Mesajele sunt recepționate
doar dacă există un beneficiu. Am putea c hisr spune, „primesc mesajul tău dacă trag vreun folos
sau dacă primesc ceva la schimb”. Este normal ca un astfel de comportament să inducă un efect
slab, mass -media căutând aproape cu disperare mijloace de a -și câștiga audiența.
2. Modelul analiza receptări i
Un alt efect slab datorită faptului că publicul este unul cult, inteligent, informat și
analizează constant mesajul transmis. La primul semn că ceva nu este în conformitate cu
realitatea, sau dacă ar fi neadevărat, acesta își va pierde interesul și va ab andona procesul de
receptare a mesajului.

34
Verificați -vă cunoștințele:
1. Câte tipuri de efecte mass -media cunoașteți și care sunt acestea?
2. Enumerați efectele puternice și exemplificați.
3. Explicați modelul spirala tăcerii.

35
CAPITOLUL 6
Activit atea într-o instituție de presă

1. Obiectivele specifice: La finalul acestui capitol studenții vor avea competența să
explice cum este organizată și cum funcționează o instituție de presă. De
asemenea, ei vor ști ierarhiile într -o instituție de presă și activitățile precise pe
care le desfășoară echipa redacțională.
2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Coman, Mihai – O introducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
DeFleur, L. Melvin și Ball -Rockeach, Sandra – Teorii ale comunicării de masă,
Polirom, Iași, 1999
Drăgan, Ioan – Paradigme ale comunicării de masă, Șansa, București, 1996
Hartley, John – Discursul știrilor, Polirom, Iași, 1999
Roșca, Luminița – Formarea identității profesionale a jurnaliștilor, Polirom, Iași,
2000
Vișinescu, Victo r – Jurnalism contemporan, Victor, București, 2002

Este foarte important să înțelegem că activitatea unei instituții de pr esă este supusă
acelorași reguli ca orice altă organizație care produce un bun. Există anumite reguli care trebuie
respectate, exist ă act ivități standardizate, există a numite costuri și presiuni la care angajații
trebuie să facă față zi de zi.
Într-o redacție, echipa – reporteri, redactori, editori, corectori, secretare, tehnicieni,
echipa administrativă etc. este esențială. Pentru a p utea face față tuturor amenințărilor externe
echipa redacțională trebuie să colaboreze foarte bine. Altfel, pe lângă presiunile externe apar și
presiunile interne.

36
O posibilă organigramă a unei redacții de presă scrisă ar fi:

Pe lângă staff -ul editorial trebuie avut în vedere că o instituție de presă mai are
departament economic, departament de resurse umane, departament IT , DTP, secretariat și unele
instituții de presă au mai păstrat și departamentul de corectură.
Am vorbit mai sus despre diverse presiuni, interne și externe. Vă propun să vedem
despre ce este vorba.
În plan extern, avem mai mulți factori care influențează bunul mers al activității într -o
instituție de presă și care sunt considerați presiuni:
1. Presiunea gener ată de fluxul continuu de informații (ca să nu rămână niciodată „în
pană”, mass -media solicită și primesc mai multe informații decât le sunt necesare și decât sunt
capabile să proceseze.)
2. Presiunea factorilor economici – instituția de presă se confruntă cu diverse
probleme generate de furnizori, materia primă, ofertele publicitare.
3. Presiune generată din partea instituțiilor politice sau sociale.
4. Presiunea audienței Reporteri/ Redactori Editori Redactori șefi adjuncți
Șefi de secție Redactor șef Secretar general de
redacție Director
editorial Director

37

sursa foto: dcnews.ro sursa foto: tvr.ro

În plan intern, comport amentul redactorilor, reporterilor, editorilor, echipei
administrative poate genera o serie de presiuni care duc adesea la probleme în buna gestionare a
activității instituției de presă.
Sociologul american Talcott Parson identifică organizaț ii economico -productive (care
produc bunuri și servicii), organizații de putere politică (care gestionează sau influen țează
gestiunea puterii), organizații integrative (care asigură ordinea socială) și organizații de
menținere a modelelor (care asigură transmiterea baga jului cultural și perpetu area normelor).
Ioan Mihăilescu atrage atenția asupra faptului că ar trebui adă ugate și "organizațiile de
distracț ie și de petrecere a timpului l iber, care au o mare extindere în societăț ile contemporane".
Dacă vom analiza cele do uă clasificări, vom sesiza că este destul de greu să integrăm instituțiile
de presă într -o categorie sau alta, dat fiind că îndeplinesc criterii din toate categriile menționate.
Acestea produc bunuri (ziare, reviste , emisiuni ), influen țează viața politică și cetățenii ,
contribuie , sau ar trebui să contribuie la men ținerea normelor și valorilor culturale și oferă
divertisment.
Pentru a ne putea raporta și mai bine la ideea de organizație producătoare a unor bunuri,
trebuie să menționăm și costurile pe care le implică o astfel de activitate. Spre deosebire de alte
activități, pe lângă costul financiar propriu -zis, organizația mass -media mai presunpune un cost
temporal (timpul necesar producerii de știri și lupta împotriva perisabilității acestora) și un cost
psihologic (stresul legat de fluxul continuu de informații, știrile live și obligativitatea de a da
știrea cât e „caldă”).
Totodată, echipa redacțională se luptă și cu o oarecare rutină care intervine în munca de
zi cu zi. Care sunt aceste procedee de rut ină și cum pot fi ele combătute:

38
1. Procesul de selecție a știrilor – în munca lor de zi cu zi, jurnaliștii fac același lucru
– sună sursele, culeg informații, participă la evenimente și conferințe de presă. Această activitate,
poate deveni câteodată plictisi toare. Pentru a combate acest aspect, jurnalistul își poate găsi o altă
colaborare sau poate încerca să -și îmbunătățească activitatea.
2. Lucrul cu sursele – aceeași sursă de fiecare dată poate conduce la alt tip de rutină,
sau chiar, câteodată, poate plictis i audiența. Pentru a combate această situație, jurnalistul este
sfătuit să -și aleagă surse diferite în funcție de accesibilitate, credibilitate și oportunitate.

Verificați -vă cunoștințele:

1. Care sunt tipurile de presiuni existente într -o organizație ma ss-media?
2. Ce costuri presupune funcționarea unei instituții de presă?
3. Ce procedee de rutină cunoașteți și cum pot fi ele combătute?

39
CAPITOLUL 7
Mass -media politic a

1. Obiectivele specifice: La finalul acestui capitol studenții vor avea com petențe în
explicarea relației dintre mass -media și viața politică, vor putea explica legăturile
dintre politic și presă, vor putea explica noțiuni precum manipularea sau
propaganda. Totodată, studenții vor ști să explice rolul presei ca a patra putere în
stat.

2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Bertrand, Claude -Jean – O introducere în presa scrisă și vorbită, Polirom, Iași,
2001
Coman, Mihai – O introducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
Drăgan, Ioan – Paradigme ale comunicării de masă, Șansa, București, 1996
Gross, Peter – Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei românești post –
Comuniste , Polirom, Iași, 1999
Lochard, Guy și Boyer, Henri – Comunicarea mediatică, Institutul European,
Iași, 1998
Vișinescu, Victor – Jurnalism co ntemporan, Victor, București, 2002

În acest capitol vom încerca să stabilim relația dintre mass -media, politicieni și
instituțiile politice.
Este deja lucru știut faptul că politicienii se folosesc de mijloacele de comunicare în
masă pentru a -și putea pr omova ideile și planurile politice. Cât și cum influențează ei electoratul
folosindu -se de presă, cât profită presa de acest rol pe care -l joacă, este presa cu adevărat putere
în stat, cât contează marketing -ul politic și cum se orientează el în funcție de presă? Toate
acestea sunt întrebări la care vom încerca să răspundem pe scurt, în rândurile ce urmează.

40
Brian McNair alcătuiește o posibilă schemă a comunicării politice, schemă pe care o
redăm și noi mai jos:

Presa, aflăm de l a Remy Rieffel, este un factor de constituire a opiniei publice: ea aduce
o fuzionare a opiniilor personale, locale, fragmentate, în opinii sociale și naționale. Spre
deosebire de mulțime , care acționează impulsiv și dezordonat, opinia este mai structurată și mai
inventivă. Presa contribuie astfel la intelectualizarea lumii sociale și apare ca un element vital în
buna funcționare a democrației. Fără îndoială că, odată cu extensia celorlalte canale de informare
electronice, cetățeanul a beneficiat de aportul decisiv al mijloacelor de comunicare de m asă la
viața politică.
Chestiunea puterii de persuasiune politică a mass -media a devenit ținta tuturor studiilor
privitoare la raportul dintre viața politică și mijloacele de comunicare în masă. Paul Lazarsfeld Apeluri
Emisiuni
Publicitate
Relații publice Reportaje
Editoriale
Comentarii
Analize
Mass -media Orga nizații politice
(partide politice, guverne,
grupuri de presiune etc.)
Sondaje de opinie
Scrisori
Reportaje
Editoriale
Comentarii
Analize Cetățeni

41

ne arată că utilizarea masivă a tehnicilor de marketing, a sondajelor de opinie și mai ales a
televiziunii de către oamenii politici transformă radical condițiile dialogului democratic.
Problema transmiterii mesajelor politice prin intermediul mass -media o re prezintă
granița între mesaj concret și corect și manipulare. Propaganda se bazează pe o argumentare
manipulată, din moment ce mesajul este deformat cu bună știință, în vederea atingerii unui
obiectiv precis. Tehnicile de persuasiune folosite de un om poli tic, de un guvern, un partid, sau
chiar de o administrație pentru a schimba comportamentul publicului față de acestea vizează
utilizarea mass -media nu numai ca relee de transmisie, ci și ca instrumente de constrângere.
Aceste mijloace de comunicare în masă prezintă informația politică într -o asemenea manieră
încât receptorul o poate accepta fără discuție.

Unul din teoreticienii de bază care au analizat efectele mediatizării asupra vieții
politice, Re my Rieffel, ne explică faptul că influența comu nicării politice se face simțită la trei
niveluri: în primul rând, asupra guvernanților înșiși și a ansamblului personalului politic care
trebuie să țină cont de schimbările intervenite de câteva decenii în arta de a comunica; în al
doilea rând, asupra guvernaților , adică a cetățenilor -electori, din ce în ce mai sensibili la
mediatizarea vieții politice; în al treilea rând, asupra spațiului public în care intervin atât oamenii
politici și cetățenii, cât și jurnaliștii.

42
Rolul jucat de mass -media în viața pol itică determină în aceeași măsură modificarea
condițiilor de recrutare a oamenilor politici. În mod tradițional, aceștia erau sortiți, în cadrul
partidului lor, să urce cu răbdare toate treptele, exercitând diverse responsabilități și etalându -și
talentul oratoric la diverse reuniuni. La ora actuală, mass -media exercită o funcție de filtru și pot,
în anumite cazuri, accelera intrarea în jocul politic, construind vedete și reducând importanța
organizațiilor și partidelor.
Rieffel subliniază însă impactul med iatizării asupra cetățenilor. El ne arată că, datorită
difuzării în presă, a informațiilor despre viața politică, asistăm la o creștere a nivelului de
cunoștințe al publicului în materie de politică . Un grad puternic de expunere la mass -media
favorizează, fără îndoială, exactitatea în perceperea pozițiilor deținute de diverși candidați care se
confruntă în timpul unor alegeri. În aceeași ordine de idei, comunicarea politică favorizează și
verificarea permanentă a legitimității oamenilor politici și lărgirea spațiului public.
În ceea ce privește efectele asupra spațiului public, Rieffel ne arată că mass -media au
un rol din ce în ce mai mare la elaborarea agendei politice . În măsura în care mass -media joacă
un rol de filtru și au pondere în selectarea oamenilo r politici capabili să intervină în dezbaterea
publică, ele definesc într -o anumită măsură mizele prioritare și evenimentele demne de a reține
atenția publicului. Mass -media joacă un rol de legitimare a ordinei de zi, făcând -o mai vizibilă în
ochii publicu lui: ele nu mai sunt doar o oglindă a actualității, ci un actor cu normă întreagă în
viața politică modernă. Jurnaliștii înșiși iau parte la evenimente.

Verificați -vă cunoștințele:

1. Care sunt elementele care alcătuiesc comunicarea politică și care este relația
dintre ele?
2. Care sunt efectele mediatizării asupra vieții politice?
3. Ce rol joacă mass -media în comunicarea politică?

43
CAPITOLUL 8
Statutul profesional al jurnaliștilor

1. Obiectivele specifice: La finalul acestui capitol studenții vor avea compete nțe în
explicarea meseriei de jurnalist – ce presupune aceasta, care sunt regulile cărora li
se supune, care sunt normele deontologice pe care un jurnalist trebuie să le
respecte.
2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Bertrand, Claude -Jean – O introducer e în presa scrisă și vorbită, Polirom, Iași,
2001
Coman, Mihai – O introducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
Gross, Peter – Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei românești post –
comuniste, Polirom, Iași, 1999
Hartley, John – Discursu l știrilor, Polirom, Iași, 1999
Randall, David – Jurnalistul universal. Ghid practic pentru p resa scrisă, Polirom,
Iași, 1998
Roșca, Luminița – Formarea identității profesionale a jurnaliștilor, Polirom, Iași,
2000

Membrii Convenției Organizațiilor de M edia din România au elaborat un cod
deontologic al jurnalistului care explică foarte bine care sunt normele pe care un jurnalist trebuie
să le respecte, cum trebuie să se comporte acesta și care este statutul pe care jurnalistul îl are în
societate. Pentru a înțelege cât mai bine aceste aspecte voi reda mai jos câteva articole din codul
sus-menționat.

1. Jurnalistul este dator să exercite dreptul inviolabil la libera exprimare în virtutea
dreptului publicului de a fi informat.
Jurnalistul se bucur ă de o pr otecție sporită în ex ercitarea acestui drept datorită rolului
vital, de apără tor al valorilor democrat ice, pe care presa îl îndeplineș te în societate.

44
2. Jurnalistul este dator să caute, să respecte și să comunice faptele – așa cum acestea
pot fi cunoscu te prin verifică ri rezonabile – în virtutea dreptului publicului de a fi informat.

3. Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală . În relatarea faptelor și a
opiniilor, jurnalistul va acționa cu bună -credin ță.

4. Jurnalistul es te dator să semnaleze neglijența, injustiț ia și abuzul de orice fel.

5. În demersul să u de a informa pub licul, jurnalistul este dator să reflecte societatea în
ansamblul ș i diversit atea ei, acordând acces în presă și opiniilor minoritare ș i indiv iduale.
Publicul are dreptul să cunoască nu numai informațiile ș i ideile primite favorabil sau cu
indiferen ță ori considerate inofensive, dar și pe acelea care ofensează , șochează sau deranjează.
Acestea sunt cerințe ale pluralismului, toleranț ei și spiritu lui deschis, fără de care nu există
societate a democratică .

6. Profesia de jurna list implică drepturi și obligaț ii, libert ăți și responsabilit ăți.

7. Jurnalistul este dator să respecte viața privată a pers oanei (inclusiv aspectele care țin
de famil ie, domiciliu ș i coresponden ță). Amestecul în viața privată este permis atunci când
interesul public de a afla informația prevalează . În a cest context este irelevant dacă o persoană
publică a dorit sau nu să dobândească această calita te. O activitate nu es te privată doar pentru
motivul că nu este desf ășurată în public.

8. Jurnalistul este dator s ă țină cont de interesul legitim al minorului. El va protej a
identitatea minorilor implicați în infracț iuni, ca victime sau ca autori, cu excepția situaț iei în care
interesul public cere ca ace știa să fie identificaț i, sau la solicit area expresă a părinților sau a
reprezentanț ilor lor legali, în vederea protej ării interesului superior al minorului.

9. Identitatea victimelor accidentelor, calamit ăților, infrac țiunilor, cu prec ădere cele ale
agresiunilor sexuale, nu trebuie s ă fie dezvaluit ă, cu excepția situației în care există acordul
acestora sau când un interes public major prevalează. De același regim beneficiază și persoanele
defavorizate (bolnavi, persoane cu dizabilit ăți, refugiaț i, etc.).

45

10. Jurnalistul este dator s ă nu discrimineze nici o persoană pe motive de rasă, etnie,
religie, sex, vârstă, orientare sexuală ori dizabilit ăți și să nu instige la ură și violen ță atunci când
relatează fapte sau î și exprimă opiniile.

11. Informa ția tre buie delimitată clar de opinii. Jurnalistul va face demersuri rezonabile
în acest sens.

12. Jurnalistul va verifica informa țiile în mod rezonabil înainte de a le publica și va
exprima opinii pe o baz ă factual ă. Informa țiile vădit neadevă rate, sau cele despre care jur nalistul
are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate.

13. În c hestiunile despre care relatează, jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a
prezenta p unctele de vedere ale tuturor părț ilor implicate.

14. Jurnalistul are obligația de a păstra confidenț ialitatea acelor surse care solicită saă
își pă streze an onimatul sau a acelor surse a căror dezvă luire le poate pune în pericol viața,
integritatea fizică ș i psihică sau locul de muncă .

15. Folosirea statu tului de jurnalist pentru a obț ine beneficii personale sau în
favoarea unor ter țe părți constituie o gravă încălcare a normelor etice ș i este inacceptabi lă.

16. Jurnalistul nu va acce pta daruri în bani sau în natură sau orice alte avantaje care îi
sunt oferi te în considerarea statutului să u profesional.

17. Jurnalistul va evita să se afle într -o situa ție de co nflict de interese. Se recomandă
separarea activit ăților editoriale ale jurnalistului de cele politice ș i economice.

18. Jurnalistul va corecta cu promptitudine orice eroare care apare în materi alele sale.
Acolo unde consideră necesar, jurnalistul poate public a și scuze.

46
19. Dreptul la replică se ac ordă atunci când cererea este apreciată ca fiind îndrept ățită și
rezonabil ă.

20. Jurnalistul este protejat de tratatele și convenț iile interna ționale la care România
este parte și care garantează libertatea de exprimare și liberul acces la informa ții, precum și la
toate sursele de informare.

21. Jurnalistul î și afirmă dreptul de a fi ap ărat de că tre institu ția de presă unde î și
exercită profesia, precum și de către asociația profesională ori sindicală care î i reprezintă
interesele împotriva orică rei presiuni exercitate contra sa, de natur ă să d etermine o încă lcare a
conduitei profesionale prevă zute de Statutul Jurnalistului și de prezentul Cod Deontologic.

22. Protecț ia secretului profesional și a confiden țialității surselor este în egal ă măsură
un drept dar și o obligaț ie a jurnalistului.

23. Jurnalistul are dreptul la clauza de con știință. El are libertatea de a refuza orice
demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Aceast ă
libertate deriv ă din obliga ția jurnalistului de a informa public ul cu bună -credin ță.

24. În virtutea bunei practici de separare a activit ăților economice de cele editoriale,
jurnalistul are dreptul de a refuza s ă atragă contracte de publicitate sau sponsorizare pentru
institu ția de pres ă la care lucre ază.

Verificați -vă cunoștințele:

1. Ce este clauza de conștiință?
2. Care sunt obligațiile care derivă din statutul de jurnalist?
3. Ce drepturi îi conferă jurnalistului afilierea la grupuri profesionale?

47
CAPITOLUL 9
Evoluția mass -media în societatea actuală

1. Obiec tivele specifice: La finalul acestui capitol studenții vor avea competențe în
explicarea stării actuale a presei – plusuri și minusuri.

2. Bibliografie utilizată și recomandată:
Bertrand, Claude -Jean – O introducere în presa scrisă și vorbită, Polirom, Iaș i,
2001
Coman, Mihai – O introducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
Drăgan, Ioan – Paradigme ale comunicării de masă, Șansa, București, 1996
Lochard, Guy și Boyer, Henri – Comunicarea mediatică, Institutul European,
Iași, 1998
Vișinescu, Vict or – Jurnalism contemporan, Victor, București, 2002

Ca orice alt aspect al vieții cotidiene și presa a cunoscut de -a lungul timpului o evoluție
continuă. Rolul nostru nu este acela de a critica evoluția și de a da verdicte și de a observa
momentele impo rtante ale acestei evoluții și cum a decurs aceasta.
Astfel, de la primele apariții (1829 – Albina Românească, Curierul Românesc) și până
în prezent, presa s -a diversificat și a luat diverse forme pentru a suplini nevoia de informare a
publicului, dar și pentru a servi ca instrument de propagandă și manipulare.
În România, există în acest moment suficient de multe ziare și reviste încât unele din ele
să nu mai suporte concurența celorlalte, să nu mai fie suficient agreate de publicul lor pentru a
mai fi cu mpărate, ajungând într -un final să dea faliment.
Momentul din care putem discuta despre evoluția și diversificarea presei în România,
exceptând perioada apariției primelor publicații, perioadă extrem de efervescentă pentru
publicațiile scrise românești, es te după revoluția din decembrie 1989. În perioada comunistă,
România a fost dominată de câteva publicații, un post de radio și unul de televiziune, toate
cenzurate și evident profund manipulatoare.

48
Perioada 1990 -1996 a fost una grea pentru jurnalismul româ nesc în condițiile în care
jurnaliștii au trebuit să se adapteze cerințelor pieții, să observe cererea și să găsească soluții la
diversele probleme economice cu care România s -a confruntat , dar și la p robleme le de ordin
deontologic, necesare într -o societa te democratică. Astfel , dacă analizăm piața mass -media din
acest moment vom observa că aceasta s -a dezvoltat haotic, în mare parte din cauza necunoașterii
și neprofesionalizării meseriei de jurnalist.
După 1989 , presa scris ă s-a diversificat și am putut ob serva o varietate foarte mare a
subiectelor tratate, a titlurilor și tirajelor, fapt ce demonstrează atât nevoia jurnaliștilor de a scrie
necenzurați , cât și nevoia cititorului de a afla noi tipuri de idei și noi informații.
Presa scrisă este cea care s -a dezvoltat cel mai repede, peste o mie de publicații noi, la
nivel național cât si local, au apărut doar în perioada 1990 -1993, iar subiectele abordate erau
diverse, de la cele din domenii specializate pentru cititorul intelectual, până la cele satirice sa u
pornografice, pentru un public larg. Acest fapt a fost benefic pentru o societate în plină
dezvoltare, oferindu -ne ocazia să cunoaștem mult mai mult și să ne informăm din domenii cât
mai diverse .
Jurnalismul post -revoluționar a trebuit să parcurgă un drum spre profesionalizare și
specializare, un drum al autodefinirii, atât ca profesie cat și ca stiință. Au fost elaborate în acest
sens coduri etice și limbaje noi specifice.
Din punct de vedere etic, deontologic și stilistic, jurnali știi au trebuit să-și modeleze
comportamentul în conformitate cu pregătirea modernă, occidentală, să -și fixeze “agenda”
opiniei publice și obiectivele jurnalistice, adică să treacă de la jurnalismul rutinier tradițional,
îndoctrinat, limitat tematic și încorsetat stilistic, la știința și tehnologiile moderne din țările
occidentale.
Un alt aspect care merită menționat în procesul evoluției presei românești este
înființarea de noi școli și universități cu profil jurnalistic, publice sau private și mulți absolvenți
de licee s -au orientat spre acestea, prilej cu care, formatorii în jurnalism au reu șit să recupereze
decalajele rămase din perioada comunistă. Astfel , s-au făcut progrese din punct de vedere lexical
și stilistic, s -au defini t conceptele și sistemul mass -media prin tehnici de redactare, prin stabilirea
funcțiilor socio -culturale și efectelor comunicării de masă, iar acum, jurnalismul românesc este o
profesie cu statut și obiective bine conturate.
Unul din cei mai importanți pași în evoluția presei este apari ția presei online. Trecerea
de la mass media “tradițională”, fie ea scrisă sau audiovizuală, la cea publicată pe internet, a dus

49
nu numai la depășirea barierelor impuse de comunicarea unidirecțională presă – public, dar și la
un flux mult mai mare și mai ra pid al informațiilor transmise. Pentru că, așa cum spune Castells,
“valoarea adăugată a internetului față de alte alte medii de comunicare este capacitatea de a
recombina produse și procese informaționale pentru a genera un nou produs, care va fi imediat
procesat în cadrul rețelei, într -un continuu proces de producere de informație, comunicare și
răspuns în timp real sau la un moment ulterior ”.
În acest context, al creșterii exponențiale a cantității de informație disponibilă, se
impune, desigur, necesitat ea unei selecții a informațiilor utile și, mai mult chiar, credibile.
Această nevoie nu a apărut odată cu dezvoltarea internetului, dar sarcina acoperirii ei devine tot
mai complexă pe măsură ce nu numai cantitatea de informații crește, ci și numărul celor care le
produc. În același timp, făcând accesul la informații mult mai rapid și mai ușor, internetul oferă
și un sprijin în rezolvarea acestei probleme.
Presa scrisă online este caracterizată de o interactivitate ridicată, dar mai puțin
personalizată, cu toate beneficiile și riscurile ce decurg din existența unor identități disociate de
spațiul fizic, precum și din viteza cu care informația transmisă este difuzată, receptată și
transformată.

Verificați -vă cunoștințele:

1. Cum a evoluat presa post -decembristă?
2. Care este pasul cel mai important făcut de presă în evoluția acesteia?
3. Care este rolul presei online în societatea actuală?

50

Bibliografie

Bertrand, Claude -Jean – O introducere în presa scrisă și vorbită, Polirom, Iași, 2001
Buche ru, Ion – Fenomenul televiziune, Ed. Fundației România de Mâine, București, 1997
Coman, Mihai – O introducere în sistemul mass -media, Polirom, Iași, 1999
DeFleur, L. Melvin și Ball -Rockeach, Sandra – Teorii ale comunicării de masă, Polirom,
Iași, 1999
Drăgan, Ioan – Paradigme ale comunicării de masă, Șansa, București, 1996
Flichy, Patrice – O istorie a comunicării moderne. Spațiu public și viață privată, Polirom,
Iași, 1999
Gross, Peter – Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei românești post -comun iste,
Polirom, Iași, 1999
Hartley, John – Discursul știrilor, Polirom, Iași, 1999
Lochard, Guy și Boyer, Henri – Comunicarea mediatică, Institutul European, Iași, 1998
McNair, Brian – Introducere în comunicarea politică, Polirom, Iași, 2007
Miege, Bernard – Societatea cucerită de comunicare, Polirom, Iași, 2000
Randall, David – Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, Polirom, Iași,
1998
Roșca, Luminița – Formarea identității profesionale a jurnaliștilor, Polirom, Iași, 2000
Vișinescu, Vic tor – Jurnalism contemporan, Victor, București, 2002