Alegeri Prezidențiale ȘI Parlamentare ÎN Italia. Evolutia Situatiei Transnistriei

ȘCOALA NATIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

Masterat Spațiul Public European Curs: NOUA ARHITECTURĂ DE SECURITATE EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL RELAȚIILOR TRANSATLANTICE

Lect. Univ. Dr. ALEXANDRU MIHAI GHIGIU

ALEGERI PREZIDENȚIALE ȘI PARLAMENTARE ÎN ITALIA

EVOLUȚIA SITUAȚIEI TRANSNISTRIEI

Realizat de: Briceanu Ana-Roxana

2016

EVOLUȚIA SITUAȚIEI TRANSNISTRIEI

Planul Primakov

După numeroase ezitări din partea Chișinăului, la 8 mai 1997 Planul Primakov a fost semnat. În acest proiect, apărea noțiunea incerta de stat comun.

El definea cadrul relațiilor dintre Tiraspol și Chișinău, mai presis, frontieră comună, spațiu juridic și economic comun, spațiu comun de apărare, spațiu social comun. Termenul a fost înteles diferit de ambele părți.

Transnistria consideră, din punctul ei de vedere, statul comun ca fiind uniunea a două state cu statut egal care pot hotarî formarea unor organe cu atribuții la nivel republican.

Chișinăul vede Moldova ca un stat unitar, suveran, dar în cadrul căruia Transnistria deține o largă autonomie regională în ceea ce priveste organele centrale. Unul dintre efecte a fost că Transnistria a obținut dreptul de eliberarea a actelor vamale pentru export.

Memorandumul Kozak

Dimitri Kozak a propus un proiect, Memorandumul Kozak, cu privire la soluționarea conflictului prin federalizarea Republicii Moldova, dar a fost respins de către președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin.

Planul se baza pe o concepție sovietică a federalismului. Transpunerea lui putea genera o confederație cu tendință dezagregativă, de vreme ce două dintre părți – Transnistria și Autonomia Găgăuză – obțineau dreptul la referendum pentru a stabili dacă mai doresc sau nu să aparțină Republicii Moldova și drept de veto asupra chestiunilor de politică.

Planul Kozak conținea însă prevederi care riscau să cauzeze noi conflicte. Republica Moldova urma sa fie demilitarizată. Documentul precizează destul de neclar demilitarizarea totale.

De asemenea, planul nu includea niciun tip de garanții internaționale, fiind bazat pe o relație directă Rusia – Moldova. Statele OSCE și SUA au obiectat asupra acestor prevederi, care legitimau prezența militară a trupelor Federației Ruse în Moldova și nu înlăturau pericolul secesiunii Transnistriei și Autonomiei Găgăuze. Președintele Voronin decide să nu semneze memorandumul datorita protestelor de la Chișinău.

Totuși, neacceptarea acestui plan de către Republica Moldova nu a însemnat pentru Rusia o înfrângere, pentru că ea s-a putut prezenta la summit-ul OSCE de la Maastricht pretinzând că a făcut tot ce i-a stat putință pentru rezolvarea conflictul transnistrean, desi, de fapt, postura reală de stat era încălcarea repetată a directivelor OSCE.

Prin nesemnare, Moldova a amânat doar momentul în care trebuie să se pronunțe asupra sensibilei chestiuni transnistrene.

Proiectul Belkovski

A apărut ca urmare a eșecului Memorandumului Kozak. În iunie 2004, Stanislav Belkovski, propunea ca în schimbul recunoașterii independenței Transnistriei, Rusia trebuie să accepte unificarea Basarabiei cu România. Planul rusesc, aparent favorabil României, avea totusi niste cluze ascunse.

Dacă ar fi fost acceptat, Planul Belkovski crea probleme României, în aderarea sa la UE. Planul Belkovski era de fapt o capcană oferită României, într-un moment critic al proceselor sale pentru integrarea sa la UE.

Planul Poroșenko

Petro Poroșenko, consilier al președintelui ucrainean Viktor Iușcenko, a propus în primăvara lui 2005 un nou plan de rezolvare. Acest plan este un semn că Ucraina a decis să se afirme printr-o politică externă în imediata vecinătate, preluând și transformând ideile rusești în propriul folos. Planul viza recunoașterea Sovietului Suprem al Transnistriei ca legitim.

De asemenea, planul propunea ca între Moldova și Transnistria să fie egalitate ca părți semnatare ale unui acord alături de Rusia, Ucraina și OSCE. Pe de altă parte, planul propunea un comitet de conciliere între Chișinău și Tiraspol în perioada de după acord, comitet compus din aceiasi trei actori enumerati mai sus.

În viziunea acestui plan, Moldova urma să fie plasată sub tutela Rusiei și a Ucrainei. De asemenea, planul prevede drept de veto pentru Transnistria în probleme legate de politică externă a Republicii Moldova și nu face nici o referire la retragerea armatei rusești din Transnistria.

Soluții propuse:

-internaționalizarea problemei transnistre (Transnistria nu mai este doar o problema a fostei URSS, ci sunt implicate atât NATO, cât și UE)

-planuirea efectivă a unei strategii concludente

-România și Moldova trebuie sa pună mai mult accent pe vecinătate și bună înțelegere