GHID DE NURSING · CU TEHNICI DE EVALUARE $1 ÎNGRIJIRI CORESPUNZĂTOARE ·NEVOILOR FUNDAMENTALE . . · . ‘ . . . . . \ Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijirl · corespunzătoare nevoilor fundamentale 1 Lucretia Titircă (coord.), Elena Dorobanțu, Gherghinica Gal. … – Ed. a 7-a.- București :Viata Medicală Românească, 2008- 2 vol. ISBN 978-973-160-010-9 Voi. 1 : Tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale. -2008. -ISBN 978-973-160-009-3 I. Titircă, Lucreția (coord.) II. Gal, Gherghinica III. Dorobanțu, Elena 614.253.5 Redactor de carte: Dr. Mihail MIHAI LI DE Tehnoredactor: Ioan DUMITRENCO Tehnoredactare computerizată și coperta: Gina MANCIU Corector: Constanta MARINESCU EDITURA „VIAȚA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ” București, sector 1, str. Ion Brezoianu nr. 27, et. 2, cod 010131 TELEFON: 315.61.09; FAX: 315.69.80 AUTORI: LUCREȚIA TITIRCĂ GEORGETA BALTĂ ELENA DOROBANȚU LUDMILA RACHIERU GHERGHINICA GAL LIANA PÂRVU MONICA SEUCHEA VALERIA GHIDU MARIA ZAMFIR COLABORA TOR/: MARIANA ARDELEANU IULIANA VIȘOVAN MĂRIUCA IV AN ILEANA CARMEN DINDELEGAN LAURA MUNTEANU GHID DE NURSING CU TEHNICI DE EVA~UARE ȘI ÎNGRIJIRI CORESPUNZĂTOARE NEVOILOR FUNDAMENTALE Vol.l Coordonator lucrare LUCRETIA TITIRCĂ 1 EDITURA VIAȚA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ București NURSINGUL LA ÎNCEPUJ DE MILENIU Țin să apreciez dintru început apariția „Ghldulul de nurslng cu tehnici de evaluare și îngrljlrl corespunzătoare nevoilor fundamentale” și să mulțumesc totodată, bine cunoscutei autoare Lucrețla Tltlrcă și la fel de valoroaselor sale colaboratoare, pentru această lucrare atât de utilă nu numai învățământului de nursing de la noi din țară, ci și tuturor asistentei ar și asistenților medicali oriunde s-ar afla, studenților în medicină, medicilor de familie și oricărei persoane interesate să prevină îmbolnăvirile, să acorde primul ajutor sau să trateze și să vindece multe dintre îmbolnăvirile cu care ne confruntăm astăzi. Mulțumesc, de asemenea, Editurii „Viata Medicală Românească” atât de receptivă în editarea și difuzarea acestor manuale de bază pentru dezvoltarea și aprofundarea studiilor de nursing. Au trecut două decenii de când OMS a lansat sloganul „Sănătate pentru toti În anul 2000”. Tn cadrul Sesiunii internaționale de atunci, la care au participat 134 de țări membre, a fost subliniat locul aparte pe care-I ocupă cadrele sanitare medii, ca fiind grupul cel mai important, mai apropiat de populație și care poate influența legătura între sisteme și cerințe. lată că, acum, în pragul mileniului III, omenirea nu se poate felicita că a eradicat principalele boli infecto-contagioase și cu extindere în masă și nici că a stăvilit drumul spre cronicizarea foarte multor maladii (boli cardiovasculare, oncologice etc.), care determină scăderea duratei medii de viață și a speranței de supraviețuire. Reorientarea către profilaxia primară impune noi metodologii în conceptul de pregătire, inclusiv pentru munca de prevenire și combatere a bolilor infecto-contagioase, cum ar fi: hepatitele {A, B, C, D), tuberculoza, BTS (boli cu transmitere sexuală), bolile ocazionate de deprinderi nocive -utilizarea alcoolului, a fumatului și a drogurilor majore. Toate acestea se petrec cu o recrudescență nebănuită în perioada de tranziție către integrarea în UE a țărilor din sud-estul Europei, printre care și România. lată de c~ nevoia de formare a cât mai multor absolvente în cadrul școlilor de nursing devine cu atât mai acută cu cât și țările cu un standard de viață mai ridicat din Vest solicită cu insistență asemenea profesioniști, mai cu seamă din țara noastră. Există, astăzi, foarte multe puncte pe globul pământesc în care se consumă tensiuni sociale și politice sau au loc războaie, terorismul fiind încă activ în numeroase zone ale lumii. Există o creștere a pragmatismului și a competiției loiale -dar și neloiale -în viața socială. Există și o polarizare a nivelului de trai al oamenilor, o creștere a criminalității (organizate), a penetrației consumului de droguri, o revoluție a sexualizării (în sensul rău al cuvântului), a delincvenței minerilor și a tulburărilor psihice, ca o consecință a tuturor celor menționate anterior. Programele dorite terapeutice, profilactice sau recuperatorii în domeniul ocrotirii sănătății nu se pot realiza fără munca în echipă și fără prezența brațelor devotate și calde ale nurselor. 5 De curajul, abnegatia și dăruirea acestora este atât de mare nevoie acum, pentru ca fata lumii să fie ceva mai luminoasă. Școala Sanitară Postliceală „Carol Davila~ care are 34 de filiale în județele țării, se poate mândri cu faptul de a fi fost admisă în Consiliul European de Nursing -înființat în 1899, cu sediul la Londra -, în anul 1999, și aceasta datorită standardelor pe care le-a onorat anual prin prezența delegaților săi la manifestările internationale. A trecut un secol pe parcursul căruia obiectivul său de bază a fost urmărit cu consecvență: menținerea îngrijirilor (prestatii proprii cadrelor medii sanitare) la cel mai înalt nivel în toate țările lumii -membre și nemembre -prin educație, legi și practica profesioniștilor. De-a lungul anilor, Comitetul Internațional pentru Nursing s-a preocupat, împreună cu asociațiile, de studiul activităților deosebite privind nursingul, a încurajat activitatea publicistică și a inițiat numeroase acțiuni alături de alte foruri naționale și internationale (OMS, UNESCO, UNICEF etc.). Depunerea jurământului la absolvirea școlii a fost un timp practicată și în tara noastră și reluată și de către Școala Sanitară Postliceală „Carol Davila” după decembrie 1992. Unul dintre texte, denumit în semn de mare prețuire ,,Jurământul lui Florence Nightingale”, este următorul: „Mă leg cu trup și suflet, in fata lui Dumnezeu și fată de această adunare, că-mi voi petrece viata in cinste și că voi practica profesia mea cu loialitate. Mă voi feri de tot ceea ce este rău și dăunător și nu voi intrebuinta și nu voi da cu bună știintă vreun leac vătămător. Voi face tot ce stă in putin/a mea spre a păstra și ridica drapelul profesiei mele și voi tine in taină tot ceea ce mi se va incredinta, precum și tot ce voi afla din treburile familiale in timpul profesiei mele. Mă voi strădui să-i ajut cu loialitate pe medici in tratamentul prescris de ei și mă voi devota celor pe care ii ingrijesc«. Mi-aș mai îngădui să adresez prin această prefață un apel către cele trei departamente: Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, să încurajeze învățământul de nursing și, în urma controlului CNEAIP (Consiliul Național pentru Evaluarea și Acreditarea Învățământului Preuniversitar), să crească numărul de locuri în învătământul postliceal sanitar la toate disciplinele, inclusiv în cel de Asistență socială. Felicitând încă o dată pe autoare și pe reprezentanții Editurii „Viata Medicală Româ nească” pentru munca lor deosebită, le doresc acel atribut pe care medicina Antichității îl asimilează celui mai eficient tratament: zâmbetul. „Un zâmbet nu costă nimic, dar poate oferi mult. El ia numai o clipă, dar amintirea lui dăinuie uneori pentru todeauna. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoință în muncă, este semnul prieteniei. Un zâmbet nu poate fi împrumutat, cumpărat sau cerșit, pentru că el nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit”. Unii oameni sunt prea obositi ca să mai dăruiască un zâmbet. Dăruiti-le voi unul pentru că nimeni nu are mai mare nevoie decât cel care nu-l mai poate dărui. Dr. Mioara MINCU, medic primar, director general al Școlii Sanitare Postllceale „Carol Davlla” ÎMBINAREA ȘTIINTEI CU VOCATIA DE NU#RSĂ # Îndreptarul de fată se adresează in egală măsură cursantilor de la școlile sanitare postliceale și asistentilor medicali (profesori de nursing sau practicieni). Conceptul de ingrijire prezentat aici are la bază modelul elaborat de Virginia Henderson, completat, cu elemente dintr-o largă bibliografie de specialitate. Acest model ii poate ajuta pe asistentii medica/i să se apropie și să-i cunoască mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, să ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete și continue. De altfel, aceasta este directia in care se orientează invățământul sanitar, in formarea de bază și continuă. Elaborarea acestei lucrări a presupus mult curaj din partea autoarelor, dat fiind faptul că după 1989 au apărut la noi in țară o serie de surse de informatii despre nursing și procesul de ingrijire, lucrări elaborate de autori americaf}i, englezi, francezi și care au fost folosite in cadrul școlilor și in educatia continuă a asistentilor medicali. Riscăm prin urmare să fim acuzati (mai mult sau mai puțin cu bună credință) că nu am clarificat și aprofundat in suficientă măsură notiunile legate de procesul de nursing, de planul de ingrijire, cu toate implicațiile acestora. Este insă greu de crezut că in câteva pagini s-ar putea clarifica și epuiza toate modelele conceptuale, cu nuantele și implicatiile lor. Până acum, singurul teren comun de informare a asistentilor din tara noastră in legătură cu noile notiuni de nursing au fost atelierele-curs de perfectionare, cu sprijinul Ministerului Sănătătii și Familiei. Prin aceste ateliere au putut fi pregătiti doar un mic număr de reprezentanti ai profesiunii de asistent medical. Oricum, materialele bibliografice primite sau aduse de asistentii care au fost in străinătate nu sunt suficiente pentru zecile de mii de asistenti și cursanti de la școlile sanitare postliceale. De aceea, am considerat că elaborarea unei lucrări care să constituie -așa cum reiese din titlu -un indreptar, un ABC al nursingului, care să ajute la formarea și informarea asistentilor medicali in conformitate cu orientările actuale in acest domeniu, ar putea fi de mare utilitate, un sprijin important pentru elevii școlilor sanitare și chiar pentru asistentele practiciene. 7 Diversitatea informatiilor a produs derută, mai ales in predarea nursing-ului, ajungându-se la situatia -poate exagerat spus -În care avem „câte școli atâtea modele de predare a nursingului”. De aceea am spus mai sus că a fost nevoie de mult curaj pentru a incerca să clarificăm, in câteva pagini, complexitatea aspectelor procesului de nursing, ale diagnosticului de nursing -teme care in literatura străină de specialitate sunt tratate pe sute și mii de pagini. Toti cei care au incercat, cu diverse ocazii, să clarifice unele dintre subiectele abordate de noi, dar nu au avut curajul sau timpul necesar să-și sintetizeze eforturile intr-un asemenea ghid, ar putea, pe bună dreptate, să exprime o serie de observatii pertinente. Este un lucru firesc, și noi suntem conștienti de faptul că se pot aduce multe completări necesare, se pot face observatii competente, pentru că există și alte modele bune care ar putea fi studiate, cu conditia să fie publicate in limba română, intr-un tiraj suficient de mare. Prezenta lucrare este doar un ghid ce nu are pretentia de a fi impus obligatoriu ca singurul model posibil. Pentru această etapă, ne adresăm persoanelor de bună credintă cu rugămintea de a primi această lucrare drept ceea ce se dorește, și nimic mai mult: un ajutor pentru invătarea teoretică a nursingului, o incercare de a fixa un limbaj profesional comun, standa_rdizat, pentru ușurarea comunicării și clarificarea concluziilor – intr-un cuvânt, un fir conducător ce poate fi continuat și dezvoltat cu noi cunoștinte acumulate de fiecare asistentă medicală cu preocupări și responsabilităti in educatie și formare. „‘ „‘ „‘ Lucrarea de fată oferă elevilor din școlile sanitare principiile care stau la baza actului de ingrijire, ajutându-i să le pună in aplicare cu cel mai inalt profesionalism. Noua tendintă ce se manifestă azi in lume in domeniul nursingului, de practicare a unor ingrijiri autonome, cheamă asistentele să joace un rol nou, ce nu poate fi redus la simplul act de executare a unor tehnici de ingrijire, ci implică intregul efort de asigurare a unei stări de bine persoanei ingrijite, ajutorul acordat acesteia pentru mentinerea stării de sănătate. Competenta profesională se demonstrează prin cunoștinte teoretice aprofundate și capacitatea de a le aplica mtr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizată, personalizată, completă și umană. Autonomia asistentei În procesul de ingrijire demonstrează că asistentele sunt capabile de o judecată independentă in ceea ce privește Îngrijirile de bază; autof}omia nu Înseamnă că asistenta pune un diagnostic medical sau prescrie un tratament , acestea rămân in continuare atributii proprii ale medicului. In același timp cunoștintele tehnice (investigatii, tratament etc.) legate de rolul delegat al asistentei sunt indispensabile: nu se poate in nici un caz renunta la aceste cunoștinte in pregătirea elevilor de la școlile sanitare postliceale. Aceasta 8 pentru că asistenta colaborează cu medicul și are obligatia să execute tratamentul prescris de acesta, chiar dacă are concomitent responsabilităti și activităti independente, cu rol propriu. De exemplu, la un pacient cu diagnostic medical de pneumonie, care prezintă hipertermie, șoc, hipoxie etc. asistenta are obligatia să aplice tratamentul prescris de medic pentru afectiuni. Dar riscul de deshidratare legat de hipertermie (manifestată prin limbă arsă etc.) fundamentează un diagnostic de Îngrijire, al asistentei medicale, În baza căruia aceasta Își planifică anumite actiuni (Îngrijirea cavitătii bucale, hidratarea repetată cu lichide, mgrijiri preventive pentru evitarea escarelor etc.). Ambele categorii de Îngrijire (cele decurgând din rolul delegat și cele decurgând din rolul propriu) sunt la fel de importante. Lucrarea de fată nu urmărește să impună o linie de conduită rigidă (pentru că nu au putut fi clarificate toate aspectele); ea urmărește doar să incite la creativitate, oferind elemente de orientare pentru aplicarea În practică a unui concept teoretic adoptat astăzi În majoritatea tărilor. Lucrarea Încearcă mai ales să răspundă nevoii ca fiecare elev să aibă la dispozitie o bibliografie care să Îl poată orienta În Întelegerea și clarificarea notiunilor de bază. Aceasta Îi dă posibilitatea profesorului de nursing să dezvolte șt să completeze temele cu alte informatii necesare. Elevii au În acest Îndreptar un model conceptual care poate constitui un punct de pornire pentru reflexie, În vederea confruntării cu realitatea· noastră, iar profesorul de nursing poate, În cadrul orelor de curs, să facă mai multe exercitii, să aprofundeze notiunile și, În același timp, să predea și temele de tehnica Îngrijirii bolnavului- teme la care nu se poate renunta. „‘ Există multe controverse În legătură cu termenul cel mai potrivit pentru a defini „persoana Îngrijită”. Noi am folosit cu precădere termenul de „pacienr sau „persoană ” În loc de individ, bolnav, client, beneficiar . De asemenea, există mai multe variante În felul de a descrie „procesul de Îngrijire,~ Nu este atât de importantă terminologia utilizată, nici numărul de etape propuse pentru a defini procesul de Îngrijire: este importantă logica m care este aplicată metoda sistematică de lucru pentru abordarea problemelor de sănătate. Chiar și În acest Îndreptar sunt abordări diferite. Anexele la lucrare provin din surse bibliografice diferite, dar fiecare poate fi consultată și folosită pentru a ne obișnui cu depistarea problemelor persoanei Îngrijite, cu elaborarea diagnosticului de Îngrijire, a planului de Îngrijiri. Odată dovedită utilitatea noului concept, este necesar să asigurăm posibilitatea introducerii și folosirii acestuia În practica asistentei medicale. Deocamdată poarta este doar Întredeschisă. Am subliniat și În contextul prezentării temelor că există multe aspecte de care asistenta medicală trebuie să tină seama atunci când formulează diagnosticul de 9 Îngrijire. Trebuie să poată distinge clar mtre diferitele tipuri de probleme cu care pacientul este confruntat, pentru că nu toate aceste probleme se regăsesc În diagnosticul de Îngrijire autonomă. Pentru Îngrijiri de calitate nu este Însă ·suficientă cunoașterea teoretică a diagnosticului de Îngrijire, care să rămână undeva scris, ci este nevoie de o gândire logică, care să permită utilizarea practică a planului de Îngrijire -mijlocul cel mai eficient de comunicare Între persoanele din echipa de Îngrijire. Este știut, procesul de Îngrijire are drept scop o Îngrijire știintifică și Începe cu culegerea datelor -dar la ce ne folosesc datele dacă rămân neutilizate? Trebuie deci să se determine problemele de dependentă, cauzele, obiectivele potrivite și atunci aplicarea În practică a mgrijirilor va prinde sens. Compete’lta și abilitatea asistentei constituie cheia aplicării realiste a procesului de Îngrijire după un model știintific. În fond, noi nu facem decât să regularizăm o situatie de fapt. Am repetat atât pe parcursul temelor scrise, cât și În acest cuvânt Înainte că nu am putut să aprofundăm anumite capitole. Câte nu s-ar mai fi putut spune? Rămâne poarta deschisă pentru oricine dorește să dezvolte problema nursingului, să ofere spre publicare lucrări. Le așteptăm deci cu noutăti care nu sunt cuprinse În manualele existente. Lucreția TITI RCĂ 1 \ • PARTEA ÎNTÂI NURSA procesul de Îngrijire (de nursing) CAPITOLUL 1 INTRODUCEREA ÎN PROFESIE îngrijirea bolnavului se pierde în negura timpurilor: în trecutul îndepărtat, când femeile pansau rănile bărbaților întorși din luptă sau de la vânătoare; mai aproape de noi, în 1860, dată când începe istoria profesiunii noastre de îngrijire a bolnavului (soră-nursă-asistentă medicală), odată cu înființarea primei școli de către Florence Nightingale. Astăzi cu toată vechimea pe care o are-misiunea sa socială nu este totdeauna clară. Pentru unii, asistenta ajută medicul. Pentru altii, ea practică o profesiune autonomă. Între aceste două extreme- rolul asistentei medicale este perceput și descris divers. Timp îndelungat, ea nu s-a simtit obligată să se definească. Însă, rolul celor ce îngrijesc bolnavul a continuat și continuă să evolueze. 1. NURSA Reproducem câteva definitii ale nursei: Astăzi -nursa* este definită de I.C.N. (C.I.I.)** astfel: 1.-este o persoană care: – a parcurs un program comple( de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistentilor Medicali; – a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistentilor Medicali; -îndeplinește standardele stabilite de Consiliul Asistentilor Medicali; -este autorizată să practice această profesie așa cum este definită de Consiliul Asistentilor Medicali, în concordanță cu pregătirea și experienta sa; -este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri și functii care sunt impuse de îngrijirea sănătății în orice situatii s-ar afla, dar să nu facă o procedură pentru care nu este calificată. *Asistentii medicali denumiti in literatura anglofonă „registred nursell iar in cea francofonă )nfirmiere diplomee’~ In această lucrare vom folosi atât termenul de nursă, cât și cel de asistentă medicală. Ambele definesc aceeași profesie. **Consiliul international al nurselor (I.C.N.), Consiliul international al infirmierelor (C.I.I.), cuprinde 103 asociatii din intreaga lume, mai mult de 1 milion asistenti. 13 f • ‘ . Asistentele medicale răspund de propria lor activitate, de practica lor; supraveghează îngrijirile auxiliare și pregătirea elevilor. Deci -asistenta răspunde nu numai pentru ce face, dar și pentru categoriile auxiliare. 2. Nursa este pregătită printr-un program de studiu incluzând: -promovarea sănătății -prevenirea îmbolnăvirilor -îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a celor cu deficiențe, indiferent de vârstă și în orice unitate sanitară sau în orice situație la nivel de comunitate. Această definiție a devenit cunoscută și acceptată în toată lumea și în prezent este utilizată și în România pentru descrierea nursingului. De retinut! „Codul pentru asistentele medicale” descrie de asemenea 4 (patru) responsabilități, care definesc direcțiile importante și anume: 1 . promovarea sănătății 2. prevenirea îmbolnăvirilor 3. restabilirea sănătății 4. Înlăturarea suferinței 3. Nursa generalistă presupune: -o pregătire pluridisciplinară -socială, tehnică, practică (în unități sanitare și pe teren în comunitate) . -Însușirea competentelor de bază și nu numai cunoștințele -să aibă cunoștinje de psihologie (să știe să încurajeze) -să aibă atitudine potrivită față de pacient și familia sa -să aibă preocuparea de a Înjelege ceea ce simt ceilalți (capacitate de empatie) Important! Fenomenele urmărite în special de asistenta medicală sunt reacțiile: -individuale -familiale și -de grup -la problemele actuale sau potențiale de sănătate. Ea este ca o mamă ce acționează conform nevoilor copilului și trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse. De aceea, asistenta medicală a fost denumită „mamă profe sionistă „. 14 2. NURSING definiția O.M.S. definiția Vlrglnlel Henderson definiția A.N.A. 3. ROLUL NURSEI ‘ Definitia prezentată de O.M.S. și I.C.N. stabilește că: 1) Nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătății cuprinzând: -promovarea sănătății -prevenirea bolii -îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handi- capati) de toate vârstele, în toate unitățile sanitare, așezările comunitare și în toate formele de asistentă socială. 2) Virginia Henderson definește nursingul astfel: „Să ajuti individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuti individul, fie bolnav sau sănătos, să-și folosească fiecare actiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu conditia ca acesta să aibă tăria, vointa sau cunoașterea, necesare pentru a o face, și să actioneze în așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur cât mai curând posibil”. 3) A.N.A. (North American Association) dă următoarea definitie pentru nursingul comunitar: Nursingul comunitar nu este numai o sinteză a practicii de nursing și a educării în domeniul sănătății, ci are scopul de a mentine și a stimula sănătatea populatiei. Îngrijirile au un caracter continuu. Îngrijirea este orientată asupra individului, a familiei sau a grupului și .contribuie astfel la sănătatea întregii populatii a zonei respective (sau oraș). Nursa aplică diverse metode pentru a mentine și stimula sănătatea, coordonează activitatea în acest domeniu și stimulează continuitatea. Scopul ei este și acela de a-i apropia pe indivizi, familie sau diverse grupuri. Din această definitie reiese că interventiile nursei nu se orientează doar spre pacientii individuali, ci cuprind și mediul social, afectiv și fizic al acestora. Prezentăm concepția Virginiei Henderson privind rolul esential al asistentei medicale. „Rolul esențial al asistentei medicale constă În a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-și mentină sau recâștige sănătatea (sau să-I asiste În ultimele sale clipe) prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi Îndeplinit singur, dacă ar fi avut forta, vointa sau cunoștintele necesare. Asistenta medicală trebuie să Îndeplinească aceste functii astfel Încât pacientul să-și recAștige independenta cât mai repede posibil’~ V.H. -. Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului. 15 . Prsc/zsrs: O.M.S. descrie, de asemenea, rolul nursei in societate -și acesta este important pentru noi: „Rolul nursei in societate este să asiste indivizi, familii și grupuri, să optimizeze și să integreze functiile fizice, mentale (psihice) și sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate,~ Aceasta implică personalul de nursing in activitățile de asistență ce se referă la sănătate ca și la boală și care privesc intreaga durată a vietii de la conceptie la moarte. Nursingul se ocupă deci de aspectele psihosomatice și psihosociale ale vietii, deoarece acestea afectează sănătatea, boala și moartea. De aceea, nursingul folosește cunoștințe și tehnici din știin țele fizice, sociale, medicale, biologice și umaniste (arta și știința). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de •i lucrători de alte profesiuni și ocupatii, ce participă la asigurarea .. . 4. FUNCTIILE NURSEI de natură Independentă de natură sănătății in activități inrudita. _ Individul și, unde este cazul, familia sa vor trebui să fie implicate in toate aspectele -pentru mentinerea unei bune sănătăti. (Din „Dezvoltarea Nursei Generaliste”, Raport la o reuniune O.M.S., Copenhaga, februarie 1990). Functiile asistentei medicale sunt de natură: -independentă -dependentă -interdependentă Funcțiile de’ naturi independenti Asistenta -asistă pacientul din proprie inițiativă, temporar sau definitiv in: a) -ingrijiri de confort, atunci când el nu-și poate indeplini independent anumite functii. Ajutorul asistentei este in functie de vârstă, de natura bolii, de alte dificultăți, fizice, psihice sau sociale; b) -stabilește relatii de incredere cu persoana îngrijită și cu aparținătorii (apropiatii); c) -le transmite informatii, invățăminte, ascultă pacientul și îl sustine; d) -este alături de indivizi și colectivitate în vederea promovării unor condiții mai bune de viață și sănătate. · Funcția de naturi d.,pendenti 1• dependentă La indicația medicului aplică metodele de observație, de tratament sau de readaptare, observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament și le transmite medicului. –.. 16 de n~tură lnterdepen dentă Alte funcții: profesională educativă -. Funcția de naturi interdependentă Asistenta colaborează cu alți profesioniști din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. și participă la activități interdisciplinare. Exemplu: -acțiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau social; -acțiuni de educație pentru sănătate, de sensibilizare asupra responsabilității și asupra drepturilor pe care le are populația în materie de sănătate; -acțiuni de rezolvare a problemelor psihosociale; -acțiuni privind organizarea și gestionarea centrelor sau unităților de îngrijire. Precizare: Pentru a răspunde nevoilor persoanelor și grupurilor cărora li se adresează Îngrijirile, asistenta utilizează Tn practica profesională cunoștintele teoretice și practice medicale, cele de economie, informatică, psihologie, pe dagogie etc. De aici se desprind câteva funcții specifice care sunt în statutul asistentei medicale și care se regăsesc în cadrul funcțiilor de natură: independentă, dependentă și interdependentă. Subliniem astfel: a) functia profesională- este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se ocupa de pacient în scopul menținerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el îrrsuși nu poate. Aici sunt cuprinse funcțiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog, ca și funcțiile din codul asistentei medicale: -promovarea și menținerea sănătății -prevenirea îmbolnăvirilor -îngrijirea în situația îmbolnăvirii și recuperarea. Aceasta cere din partea asistentei: 1. să acorde direct îngrijirea 2. să educe pacienții 3. să educe alți profesioniști din sistemul sănătății 4. să participe plenar la activitatea echipei de asistență sanitară 5. să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice și a cercetării. b) functia educati vă -educare pentru sănătate Această funcție presupune, alături de calități psihologice și aptitudini pedagogice -de a ști să comunici, de a ști să fii convingător. 17 economică . de cercetare 5. DOMENII DE ACTIVITATE ‘t ‘ Rolul educativ reiese și din relațiile pacient-asistent și din relațiile de muncă cu personalul în subordine, practicanți, studenți (educarea personalului de nursing). c) functia economică- de gestionare -gestionarea serviciului, organizarea timpului, precizarea priorităților de aprovizionare etc. Funcția economică se realizează prin corelarea ei cu comportamentul etic. d) functia de cercetare Această funcție impune dezvoltarea unor calități specifice, dar și aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale și morale superioare. Asistenta- ca participantă în echipa de cercetare alături de medic-devine o componentă importantă. Prin activi tatea pe care o desfășoară (multifactorială, multidisciplinară și multisectorială), asistenta are atribuția de identificare a domeniilor de cercetare și, mai ales, cercetare de nursing. În cadrul funcției de natură interdependentă, asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte compartimente (administrativ, economic, serviciul plan-profesional), cu alți pro fesioniști (educatori, psihologi, logopezi, profesori), fapt care-i permite să desfășoare și activități de cercetare. Notă: În „Nursingul în acțiune” de Jane Salvage, 1992, sunt descrise patru funcții majore ale nursei. În anexa nr. 1 sunt definite detaliat alte funcții, precum și atribuțiile și responsabilitățile nursei (Din „Dezvoltarea Nursei Generaliste”, Raport la reuniunea O.M.S., Copenhaga, 1990). Domenii de activitate pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară): -Servicii de sănătate -staționar -ambulatoriu -Învățământ, cultură -Cercetare -Educație -Social-economic (condiții de vi~ță) -Administrativ -Demografie -Alimentar -Igienic 18 6. LOCUL DE MUNCĂ 1. În comunitate și ambulatoriu -dispensar -urban -rural -policlinică -școli, grădinițe, creșe, leagăne -cămine de bătrâni 2. În stationar (secții: interne, chirurgie, pediatrie, obst.-gine cologie etc.) 3. Inspectoratele de politie sanitară- igienă. 1. ASPECTE TEORETICE ALE PROCESULUI DE ÎNGRIJIRE [ALE NURSiNGULUI) Factorul decisiv pentru elaborarea unui cadru conceptual privind îngrijirile a fost orientarea către o nouă conceptie și anume: Îngrijiri centrate nu pe sarcini, ci pe persoana Îngrijită -considerată, În mod global, unitară. Asistenta trebuie să cunoască „global” individul, precum și comunitatea în care acesta trăiește. Evoluția mgrijirilor . Până la jumătatea secolului al XX-lea îngrijirile au fost trfbutare mai ales concepției religioase, moștenite din trecut. Florence Nightingale a căutat să elibereze îngrijirile de impregnarea religioasă. A insistat pe faptul că: -îngrijirile nu pot să demonstreze doar simpla caritate (mila) -aceasta trebuie să cedeze locul unei înțelegeri a problemelor, bazată pe gân- dire. Astfel, pentru prima oară în istoria îngrijirilor, practica acordării îngrijirilor devine obiectul „gândirii”. În cartea sa „Note despre nursing”, din 1859, Florence Nightingale descrie aceste îngrijiri. Cu toate că formarea surorilor medicale a început- competenta era limitată. Începând din 1930, progresele medicinii, chirurgiei au modificat continutul profesiei. Medicii au delegat o parte din actele (sarcinile) lor-surorilor. Pentru a face față solicitărilor, îngrijirile au fost reorganizate după principiul taylorismului, adică realizarea lor în serie. Din această cauză, bolnavul, care până atunci era în centrul preocupărilor, a trecut pe planul al doilea (activitatea nu mai era centrată pe pacient, ci pe sarcinile ce trebuiau îndeplinite. Penuria de surori accentuează această situatie). Apoi dezvoltarea rapidă a științelor medicale, a tehnicii au contribuit la trecerea pacientului pe planul al doilea, punându-se accentul pe aspectele medicale, tehnice. 19 Astfel, îngrijirile sunt: ….. devalorizate -trecute pe plan secundar -lăsate adesea în sarcina ajutoarelor necalificate Spa ajuns abia târziu la revalorizarea relației între: -cel îngrijit -cel ce îngrijește. Către sfârșitul anilor ’70, curentul revalorizării relației dintre cel îngrijit și cel ce îngrijește influențează surorile belgiene- grație lucrărilor Virginiei Henderson care a descris necesitățile fundamentale ale omului, ca bază a îngrijirilor (publicatii in anul 1955, apoi 1966, 1977) -14 Nevoi Fundamentale. Dar pentru descoperirea acestor necesități trebuie să intri în relație cu persoana îngrijită. Este știut că nu putem (este imposibil) să cunoaștem fiecare pacient – atâta timp cât îngrijirile acordate sunt efectuate in serie (sistem tay/orian). Acestei concepții noi (adică ingrijiri centrate nu pe sarcini, ci pe persoana îngrijită) i s-a acordat mare importantă, ceea ce a făcut ca nursele să-și organizeze munca in alt mod, adică in loc să se repartizeze sarcini, să se repartizeze bolnavi. Activitatea să fie astfel centrată pe PERSOANĂ. Astfel, asistenta: -să fie conștiința celui lipsit de conștiință -ochiul pentru cel care și-a pierdut vederea de curând -mâna pentru cel căruia i-a fost amputată -dragostea de viață pentru cel ce încearcă să se sinucidă -să posede cunoștințele necesare pentru tânăra mamă (Principii de bază, Virginia Henderson). Alts concepte ds nursing De-a lungul anilor s-au conturat numeroase teorii ale nursingului: FLORENCE NIGHTINGALE (1820-191 O) -teoriile sale se bazează pe conceptul de mediu înconjurător. VIRGINIA HENDERSON (1897-1996) -dă definiția nursingului, adoptată ulterior și de ICN; conceptul său este despre cele 14 nevoi ale omului. MYRA E. LEVINE (n. 1920) -teoria sa este deosebită prin enunțul celor patru principii (intervențiile pacientului se bazează pe: 1. conservarea energiei pacientului; 2. conservarea integrității structurale a pacientului; 3. pe conservarea integrității personale (psihice) a pacientului și 4. pe conservarea integrității sociale a pacientului și prin introducerea cuvântului TROPHICOGNOSIS propus in locul termenului „diagnostic nursing”, pe care il respinge. HILDEGARD PEPLAU (n. 1909) -teoriile sale sunt centrate pe relatia terapeutică dintre nursă și pacient, cele patru secvențe identificate de Peplau in cadrul acestei relatii interpersonale fiind: orientarea, identificarea, exploatarea, retragerea. IMOGENE M. KING (n. 1923) -utilizând ca și concept major persoana, King introduce trei sisteme dinamice ce interacționează: individul, grupurile și societatea. BETTY NE UMAN-teoria sa este influențată de conceptul de stres descris de Hans Selye și propune două instrumente pentru studiul nursingului: gândirea inductivă și abordarea deductivă. 20 MARTHA ROGERS (n. 1914) -teoria sa se bazează pe relația dintre om și mediul înconjurător. DOROTHEA OREM- folosește prima explicit termenul de autonomie în nursing. SORA CALLISTA ROY (n. 1939) -conform teoriei sale, nursingul trebuie să fie centrat pe individ și sistemul său adaptativ. JEAN WATSON (n. 1940) -autorul identifică zece factori care influențează structura, studierea și înțelegerea nursingului ca știință a îngrijirii. M. M. LEININGER -publică lucrări legate de nursingul transcultural. 2. REORIENTAREA SERVICIILOR DE SĂNĂTATE Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) -creată în 1948-este o instituție specializată a Națiunilor Unite, căreia îi revine pe plan internațional responsabilitatea principală în probleme sanitare și de sănătate publică. O.M.S. cuprinde 165 de țări, (număr în continuă creștere, tot mai multe state, îndeosebi din cele care și-au dobândit independența, urmând să facă parte din Organizatie), repartizate în 6 birouri regionale. Biroul regional al Europei (unul din cele 6 birouri regionale) cuprinde în prezent 50 de state membre, printre care și România. Pentru reorientarea serviciilor de sănătate sunt importante următoarele hotărâri: 1) Conferinta de la A/ma-Ata 1978, unde s-a enunțat principiul I.P.S. (îngrijiri primare de sănătate) prin „Declarația de la Alma-Ata”. Au urmat apoi: 2) in 19791ansarea strategiei mondiale „Sante pour tous d’ici l’an 2000” (Sănă tate pentru toți până în anul 2000). 3) in 1984 statele membre ale regiunii europene au adoptat cele „38 de obiec- tive~~ (scopuri) ale sănătății pentru toți. f( 4) Conferinta de la Viena 21-24 iunie 1988continuă să sensibilizeze nursele din toată Europa asupra modificărilor cerute în practica de îngrijire pentru atingerea celor 38 de obiective regionale. Reamintim că la Conferința de la Alma-Ata (1978) a fost enunțat principiuii.P.S. consider~nd prioritatea nr. 1 -Comunitatea. 5) Rezoluția Adunării Mondiale a Sănătății 45.5 din 1992 (vezi „Nursingul în acțiune” de J. Salvage). 3. ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE [I.P.S.) Definiție. Prin I.P.S. înțelegem: -îngrijiri esențiale de sănătate -accesibile tuturor persoanelor și familiilor din comunitate -prin mijloace ce le sunt acceptabile -cu participarea lor plenară -și la un preț de cost abordabil comunității și țării. I.P.S. se sprijină pe comunitate. 21 Definitia comunității Prin comunitate intelegem ansamblul unei populatii de pe un teritoriu geografic determinat, de care este legat prin interese și valori comune, având o formă de gestiune administrativă, iar membrii săi au interrelatii cu grupuri sociale și institutii. Comunitatea este locul de unde pleacă I.P.S.; indivizii, familiile și grupurile își asigură singuri responsabilitatea actiunilor de sănătate. Pentru realizarea acestei strategii s-a considerat că este necesară schimbarea vechii conceptii de asistență medicală, anume conceptia dinainte de Conferința de la Al ma-Ata când: -acțiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii; -se acordă o pondere mai mare refacerii sănătății și nu menținerii și dezvol- tării ei; -îngrijirile erau limitate la partea medicală și în acest caz asistenta era un executant al indicațiilor medicale, pierzându-și rolul de bază în procesul de îngrijire. Dar îngrijirile persoanei nu presupun numai functii tehnice, ci și cele de nursing, ce ne obligă să gândim. În concepția actuală, se consideră că o bună asistență medicală (o bună ingri ftre) presupune trecerea de la Îngrijirile terapeutice (cărora li s-a acordat un loc pri- 9ritar În dauna Îngrijirilor menite să mențină sănătatea, viata) trecerea deci la I.P.S. I.P.S.-sunt denumite și ingrijiri de sănătate comunitare, pentru că solicită participarea comunității (membrilor acesteia). Deci omul în globalitatea sa, cu necesitățile sale bio-fiziologice, psiho-sociale, culturale și spirituale poate activa ca un copartener și nu numai ca receptor pasiv de diverse prestatii. I.P.S. favorizează Îngrijiri complete, Înglobând: -promovarea sănătății -prevenirea îmbolnăvirilor -îngrijirile curative curente și obișnuite -recuperarea -urgențele I.P.S. acoperă trei niveluri de interventii și anume: 1) îngrijiri de prevenire primară 2) îngrijiri de prevenire secundară 3) îngrijiri de prevenire terțiară Se poate vorbi și de interventia de nivel 4 (patru}, în cazul bolilor terminale (sustinerea familiei etc.). Îngrijiri de prevenire primară Nivelurile de intervenții: 1. Prin prevenirea primară înțelegem: -menținerea și promovarea sănătății, precum și prevenirea îmbolnăvirilor. Intervenția asistentei urmărește: -educatia sanitară (din toate punctele de vedere- alimen tație, contracepție etc.) -prevenirea specifică (vaccinări, profilaxia unor boli) 22 Îngrijiri de prevenire secundară Îngrijiri de prevenire terțlară Atentie! 2. Prevenirea secundară urmărește: -intervenții curative -pentru tratamentul bolilor și prevenirea agravării sau a complicațiilor. Rolul asistentei este să descopere problemele la timp {prin vizite acasă, în comunitate -nu așteptăm să ne caute oamenii, îi căutăm noi, prin controale periodice etc.) 3. Prevenirea terțiară urmărește recuperarea. Rolul asistentei este să susțină persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăți cauzate de problemele de sănătate -rol în recuperarea persoanei. Este necesar să se facă o distincție intre I.P.S. (vezi și definiția)- care au primit o importanță mai mare după Conferinta de la A/ma-Ata -și Îngrijiri de prevenire primară (noțiune care este, de asemenea, definită mai sus). 1 Pentru asigurarea dezvoltării I.P.S. sunt necesare trei domenii de studiu și acțiune: 1. Identificarea a ceea ce înseamnă I.P.S. 2. Inițierea personalului sanitar, a consumatorilor în I.P.S. 3. Să facem cunoscută valoarea socială și economică a I.P .S. 1. ldentifi- Necesitatea cunoașterii și studierii unui întreg ansamblu de carea a ceea caracteristici: ce înseamnă -climatul, resurse de apă, caracteristicile populației, nivelul I.P.S. de educație a populației, cate_gorii sociale, resurse economice, caracter urban sau rural, natura muncii efectuată de bărbat și femeie, incidenta și prevalența unor boli, rețeaua serviciilor de sănătate. . 2. Inițierea a) -pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înțelege I.P.S., personalului indiferent că aceștia lucrează în mediu extraspitalicesc, în sanitar și a mediu spitalicesc sau sunt personal de instruire consumato- Este indispensabil ca aceștia să cunoască diferite medii de rllor de I.P .S. viață pentru colaborarea cu I.P.S. -mediul familial ~ domiciliul -mediu de muncă~ activitatea bărbaților, femeilor -alte medii ~ cultural, petrecerea timpului liber etc. -mediu școlar ~ copii Pregătirea lucrătorilor sanitari și sociali pentru a lucra cu populația, nu pentru populație. Aceasta le impune: -să știe să asculte -să fie capabili să înțeleagă propunerile făcute (de indivizi, familii, grupuri) 23 3. Să se recu noască valoa rea socială și economică a I.P.S. și a persoanelor care le acordă -să știe să utilizeze informațiile -să știe să alcătuiască un plan de îngrijire (sau acțiuni sanitare ~tabilite cu populația) -să învețe .să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijește și cel îngrijit; conducător și salariat Modele sociale stabilite pe relatii de egalitate și recunoaștere reciprocă. Personalul din sistemul sanitar trebuie să mvete să renunte la complexele de superioritate sau de inferioritate Între diferitele categorii profesionale. Să Învete să cunoască valoarea socială a persoanelor care Îndeplinesc alte profesii. Personalul din sistemul sanitar să nu-și asume un comportament de dominatie fată de consumatorii de prestatii – spunându-le ce au de făcut -fără să-i asculte măcar ce au de spus. Important Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfășoară în comunitate, trebuie să mențină contacte regulate cu persoane, familii, grupuri, la domiciliu, la școală, la instituții (locuri de muncă), la locuri recreative. Asistentele trebuie să abordeze îngrijirile de așa natură, încât să satisfacă nevoile de sănătate ale pacientului, familiei, colectivității și societății. • b) -populația trebuie pregătită să (lucreze) coopereze cu lucrătorii sanitari Să studieze costul, incidenta economică a I.P.S. ținând cont de: -durata timpului de muncă -mijloacele și tehnologiile necesare -cheltuieli (local, dotare etc.) -dotarea cu personal Expresia cercetării în comun -a lucrătorilor sanitari și a populației -, cunoașterea necesitătilor de sănătate 4. CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR Orice activitate ce se dorește a fi profesională urmărește să se sprijine pe baze științifice. Cu toată diversitatea teoriilor și conceptelor despre îngrijiri (în proțesiunea noastră), el,e toate au o anumită înțelegere privind persoana îngrijită, sănătatea și îngrijirile (nursingul). 1. Conceptul despre om: este o ființă unică, având nevoi biologice, psihologice, sociale și culturale, o ființă în continuă schimbare și în interacțiune cu mediul său înconjurător, o ființă responsabilă, liberă și capabilă de a se adapta. c. . 24 Conceptia individului după Virginia Henderson: ,,Individul este o entitate bio psiho-socială formând un TOT indivizibil (notiune privind globalitatea individului). El are necesităti fundamentale (comune tuturor) cu manifestări specifice pe care și le satisface singur dacă se simte bine. El tinde spre autonomie În satisfacerea necesitătilor sale~~ 2. Concepții privind sănătatea. Au fost formulate mai multe definitii ale sănătății. Definitia O.M.S. a sănătătii: „Sănătatea este o stare de bine fizic, mental și social, ce nu constă numai în absenta bolii sau a infirmității”. Alte definitii: „Sănătatea este o stare în care necesitățile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenta bolii” (Virginia Henderson). „Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural și spiritual, stare de autonomie și independență, fără a fi egală cu absența bolii sau a infirmității -, este o stare dinamică ce dă posibilitatea unui organism de a rămâne în echilibru cu mediul extern și intern” (Dinamica se referă la capacitatea individului de adaptare la modificările mediului intern și extern.) „Sănătatea reprezintă ansamblul forțelor biofizice, fizice afective, psihice și sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa și depăși boala.” 3. Concepția despre boală: este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferința fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situație nouă, provizorie sau definitivă. Este un eveniment putând merge până la respingerea socială a omului din anturajul său. 5. COMPETENTA ASISTENTEI MEDICALE . ~ Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoștințe și elemente de competentă: 1. Cunoașterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing) 2. Cunoștințele acumulate 3. Cunoașterea demersului științific 1. Cunoaș terea unui model con ceptual de ingrijire Definiție: Un model conceptual este un ansamblu de concepte, o imagine mentală care favorizează reprezentarea realitătii. Modelul conceptual (cadrul conceptual) este deci o dimensiune esențială de bază care ne permite să aplicăm „filosofia noastră” privind îngrijirile. Nu poate să fie altfel, deoarece cadrul conceptual este stabilit pe bază de postulate, valori și elemente. Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni- oricare ar fi câmpul ei de acțiune -este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente: 1. scopul profesiei 2. țelul activității sale: beneficiarul 25 2. Cunoș tințele acu mulate 3. Cunoaș terea demersului științific De retinut 3. rolul său 4. dificultăți întâlnite la pacienții de care se ocupă (sursele de dificultate puse în evidență de asistentă -legate de: lipsa de forță fizică, voință sau lipsa de cunoștințe) 5. natura intervenției acordată pacientului (de: înlocuire, su plinire, ajutare, întărirea forței, sporirea forței) 6. consecințele acestei acțiuni Aceste elemente -când se organizează într-o structură teoretică globală- devin cadrul său conceptual (sau modelul său conceptual -în cazul nostru, al nursingului) ȘtiinJifice -cunoștințele științifice -acumulate pe parcursul formării asistentei, o ajută la înțelegerea ființei umane în dimensiunile sale fizice, intelectuale și afective. Ele furnizează, de asemenea, explicații asupra mediului fizic și social. Tehnice -noțiuni și abilități tehnice -se referă la procedeele metodica și științifice care servesc la promovarea sănătății și combaterea bolilor. Relationale -cunoștințele relaționale- se referă la capacitatea asistentei de a stabili relații cu pacienții, de a crea un climat propice unor relații calde de umanitate. De asemenea, de a ști să colaboreze cu anturajul pacientului (familie, prieteni), de a lucra într-o echipă multidisciplinară și de a lucra în comunitate. Etice -cunoștințele etice -sunt legate de ansamblul de norme și principii referitoare la valorile morale ale persoanei și profesiei și care reglează buna conduită a asistentei. Legislative -cunoștințele legislative- referitoare mai ales la reglementările și directivele incluse în legi, în vederea protejării asistentei și a pacientului. Demersul științific este un instrument de investigație, de analiză, de interpretare, de planificare și de evaluare a îngrijirilor. Cunoașterea demersului științific aplicat în îngrijirea individualizată a pacienților îi va permite asistentei să ajungă la continuitate și la planificarea unor îngrijiri de calitate. Instrumentul logic și sistematic pe care-I utilizează nursingul este demersul știinjific. Toate competențele pornesc de la cunoașterea conceptului (modelului conceptual) de îngrijire. Termenul: concept de Îngrijire este sinonim cu: • model de nursing • cadru conceptual • model conceptual 26 CAPITOLUL 11 MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON . . Precizarea conceptelor -cheie ale acestui model: -Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complet prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să și le satisfacă; · -Scopul îngrijirilor este de a păstra sau a restabili independența individului în satisfacerea acestor nevoi; -Rolul asistentei (vezi definiția de la pag. 15) este suplinirea a ceea ce el nu poate să facă singur. Un model conceptual pentru o profesie reprezintă (așa cum am mai spus) o imagine mentală a profesiei, o concepție a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie. Un model conceptual este o abstracție, o creație a spiritului. ” 1. COMPONENTELE ESENȚIALE AL.E UNUl MODEL CONCEPTUAL Componentele esențiale ale unui model conceptual sunt următoarele: -postulate -valori -elemente a) scopul profesiei Postulate b) țelul activității (beneficiarul) c) rolul activității d) dificultăți întâlnite de pacient (sursa de dificultate) e) interventia acordată f) consecințele Postulatele sunt suportul teoretic și științific al modelului conceptual. Enunturi pentru susținerea altor enunțuri. Ele sunt recunoscute și acceptate (nu trebuie demonstrate). Postulatele pe care se bazează modelul Virginiei Henderson sunt: -orice ființă umană tinde spre independență și o dorește -individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamen- tale -când una din nevoi rămâne nesatisfăcută, individul nu este „complet”, „întreg”, „independent „. 27 Valori sau credințe Elemente Modelul Virginiei Henderson este susținut de trei valori: • asistenta posedă funcții care sunt proprii • când asistenta preia din rolul medicului, ea cedează o parte din funcțiile sale unui personal necalificat • societatea așteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate să-I primească de la nici un alt personal Cele șase elemente care dau sens vietii profesionale: i: 1. Scopul profesiei este: -de a ajuta pacientul să-și conserve sau să-și restabilească independenta sa, în așa fel ca el să poată să-și satisfacă nevoile prin el însuși; -de a favoriza vindecarea; -de a asista muribundul spre un sfârșit demn. · Membrii acestei profesii tind spre un ideal. Fiind însă realiști, neputând să-I atingă- acceptă să desfășoare activități limitate care au scopul de a conserva sau a restabili independenta persoanelor îngrijite. 2. Obiectivul activității profesionale este beneficiarul -adică persoana sau grupul de persoane spre care este îndreptată activitatea. În atingerea obiectivului se tine cont de faptul că individul, bolnav sau sănătos, formează un tot cu nevoi comune tuturor fiintelor umane, dar și de faptul că manifestarea nevoilor este diferită de la un individ la altul. 3. Rolul profesiei -desemnează rolul social pe care-I au membrii profesiei. Rolul asistentei este de suplinire a dependentei (a ceea ce nu poate să facă persoana), de a încerca să Înlocuiască necesitatea în așa fel ca persoana să poată să-și satisfacă cerințele mai ușor și fără handicap. , 4. Sursa de dificultate Dificultățile întâlnite la pacient, care fac ca persoana să nu poată răspunde la una din nevoile sale, sunt cauzate de o lipsă: -de forță • -de voință -de cunoștințe Aceste dificultăJi tin de competenta asistentei și este important de știut de care lipsă este dată sursa de dificultate. Dar dificultăJi/e Întâlnite de pacient nu sunt toate legate de profesiunea noastră. 28 5. lntervsnf/s spllcstă psrsosnel -asistenta nu trebuie să piardă din vedere omul în globalltatea sa. Intervenția va fi orientată asupra „lipsei” și constă în a spori (crește) independenta persoanei. Este Initiativa noastră proprie. 6. Consecintele- sunt rezultatele obținute ~ „ameliorarea” dependenței sau -.. câștlgarea” independentei -+ atingerea scopului. 2. NEVOILE FUNDAMENTALE Generalitiți Fără îndoială, există anumite nevoi fundamentale comune tuturor ființelor umane, care trebuie satisfăcute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare. Cadrul conceptual al Virginlel Henderson pornește de la existenta unor necesitAti fiziologice și aspiratii ale fiintei umane-numite nevoi fundamentale. Nevoile fundamentale și dimensiunile bio·psiho-sociale. culturale și spirituale Cadrul conceptual al Virgin/el Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale și spirituale ale ” individului. Atingerea de către pacient a independentei în satisfacerea acestor nevoi este țelul profesiei de asistentă medicală. Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta trebuie să știe că: o nevoie fundamentală este o necesitate vitală , esentială a fiintei umane pentru a-și asigura starea de bine, în apărarea fizică și mentală. Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. a respira și a avea o bună circulație 2. a bea și a mânca 3. a elimina 4. a se mișca și a avea o bună postură 5. a dormi și a se odihni 6. a se îmbrăca și dezbrăca 7. a-și menține temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele . și mucoasele 9. a evita pericolele 1 O. a comunica 11. a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăța cum să-ti păstrezi sănătatea 29 Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiintei umane anume: J -o dimensiune biologică (biofiziologică) – o dimensiune psihologică – o dimensiune sociologică – o dimensiune culturală } ___. cultural-spirituală – o dimensiune spirituală Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme foarte variate după: individ, starea sa de sănătate, maturitatea sa,. obiceiuri personale și culturale. Fiecare nevoie prezintă componente bio-fizico-psiho-socio-culturale. Cele 14 nevoi formează un tot: a considera o nevoie făcând abstractie de celelalte constituie o negație a „totului”; a încerca să separi fizicul de psihice inutil. După conceptul Virginiei Henderson, scopul ideal al profesiunii de asistentă este independenta persoanei în satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale. • Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie deci să țină seama de diversele dimensiuni implicate și de interacțiunea între nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinte asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. O nevoie nesatisfăcută poate să pară (sau să fie) de ordin bie-fiziologic, dar aceasta nu Înseamnă că este singura dimensiune interesată. De exemplu: nevoia de a elimina comportă și o dimensiune psihologică- nevoia de intimitate pe care o resimte persoana sau tensiunea nervoasă care se repercutează, de asemenea, comportă și dimensiunea cultural-spirituală: -prin valoarea acordată igienei în anumite culturi -sau legat de anumite obișnuințe și ritualuri. . • În clasificarea nevoilor, după Virginia Henderson, circulația este alăturată nevoii de a se mișca. Dată fiind însă legătura fiziologică care unește funcția cardiorespiratorie -unii preferă să alăture funcția circulatorie la nevoia de a respira. Ni se pare logic. • O altă problemă care nu este specificată este sexualitatea. Se consideră că faptul de a comunica înglobează sexualitatea, aceasta fiind un mijloc de combatere a solitudinii ființei și de a comunica la nivelul corpului său. În concluzie- dimensiunile pot modifica manifestările de satisface re a fiecăreia dintre nevoi. Pot deci influenta satisfacerea nevoilor fundamentale . De exemplu: Pentru nevoia de a se alimenta reamintim factorii dimensiunii psihologice, socio culturale și chiar religioase (spirituale) care pot influenta satisfacerea nevoii. Dimensiunea psihologică -factori psihologiei ca: frica, anxietatea, emotia, repulsia pentru anumite alimente ‘• 30 Dimensiunea socio-culturală -climatul familial în timpul mesei, obiceiuri alimentare legate de familie sau cultură, importanta acordată alimentatiei Dimensiunea spirituală (religioasă) . -restrictia alimentară impusă pentru anumite religii (de exemplu, carnea de porc la evrei). 3. CLASIFICAREA NEVOILOR UMANE DUPĂ TEORIA LUI MASLOW Abraham Maslow, psiholog și umanist american, afirmă că există cinci categorii de nevoi umane, ierarhizate, în ordinea priorităților (vezi pagina 32), astfel: 1. Nevoi fiziologice 2. Nevoi de siguranță 3. Nevoia de apartenență 4. Nevoia de recunoaștere socială 5. Nevoia de realizare (depășire) După această teorie, trebuie să fie satisfăcute întâi nevoile de bază (toate sau cea mai mare parte)-fiziologice și de securitate- pentru ca persoana să poată tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior- apartenenta. stima, realizarea (depășirea). 4. NEVOIA ȘI HOMEOSTAZIA Satisfacerea în ansamblu a nevoilor unei persoane permite conservarea în stare de echilibru a diverselor sale procese fiziologice și psihologice. Nevoia: stare care cere un aport, o ușurare, lipsa unui lucru de necesitate, de dorintă (dorit, vrut), de utilitate. Definitia homeostaziei: Este o stare de echilibru și de autoreglare care se instalează între diverse procese fiziologice ale persoanei. Acest concept se extinde, de asemenea, și la procesele psiho-sociologice. Astfel, azi se vorbește de-homeostazie fiziologică și de -homeostazie psiho-socială a individului. Evolutia spre o nevoie superioară nu se poate realiza pe deplin decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută. Nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic este susceptibilă de a avea repercusiuni la una sau mai multe nevoi. Exemplu de autoreglare (transpiratia în febră): – o eliminare insuficientă a acidului urie poate provoca un oarecare grad de acidoză metabolică pe care nevoia de a respira va încerca să o compenseze printr-o respiratie rapidă și profundă, antrenând astfel o mai mare eliminare de C02 și o restabilire posibilă a echilibrului acido-bazic. Exemplu cu efect mai puțin favorabil în procesul de autoreglare: o persoană care nu se poate mișca va avea apetitul scăzut, capacitatea pulmonară redusă, motilitatea intestinală încetinită, tonusul psihologic scăzut. .. și deci homeostazia proceselor fiziologice și psihologice poate fi perturbată. 31 Ierarhizarea nevoilor după ABRAHAM MASLOW NEVOIA DE REALIZARE -realizarea personalității -auto depăși re -creativitate NEVOIA DE RECUNOAȘTERE -de iubire-de recunoștință -de stimă-de recunoaștere a statutului, a competenței -de respect NEVOIA DE APARTENENȚĂ -nevoia de a stăpâni situațiile -de a aparține unui grup -de a fi recunoscut și acceptat de către grup -de a avea cui împărtăși -nevoia de putere NEVOIA DE SIGURANT Ă -nevoia de siguranță se manifestă în cazul nilor externe (pierderea locului de muncă, mediului, orașului)- catastrofe, război etc. 2. -evenimente sociale etc. NEVOI FIZIOLOGICE -(nevoi fizice și corporala ~l.~ment~re) – a mânca, a bea, a te odihni, a comunica, a se distra, a elimina, absența durerii, anularea suferinței . n · .1 1 -nevoia de aer, apă … Evoluția spre o nevoie superioară nu se poate realiza pe deplin decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută. 32 5. INDEPENDENTA $1 DEPENDENTA ÎN SATISFACEREA NEVOILOR FUNDAMENTALE Ca să-și mențină un echilibru fiziologic și psihologic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale. Independența la adult Dependența Atingerea unui nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic și psihologic) prin actiuni pe care le îndeplinește individul însuși (singur), fără ajutorul unei alte persoane. Independența este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acțiuni proprii, îndeplinite de persoana însăși. Pentru copii, Independentă se consideră și atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora (de către alții) în funcție de faza de creștere și de dezvoltare a copilului. Incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei alte persoane, actiuni care să-i permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent. Originea probabilă a acestei dependente este o lipsă de forță (când pacientul nu poate), lipsă de voință (când nu vrea), lipsă de cunoaștere (când pacientul nu știe cum să actioneze pentru satisfacerea nevoilor fundamentale). Observație: Asistenta știe că propria sa competență nu este suficientă în vastul domeniu al sănătății. Așa, de exemplu, în cazul unui pacient nesatisfăcut prin lipsa de bani, de locuință, căldură, intervenția asistentei este limitată. De aceea, ea recunoaște competenta altor profesioniști cu care lucrează interdependent. Important de reținut: Noțiunea de „nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor” înseamnă că poate exista un oarecare grad de insatisfactie fără ca acest lucru să presupună o dependentă a persoanei. De exemplu: o persoană este independentă dacă folosește într-un mod adecvat, fără ajutorul altei persoane, un aparat, un dispozitiv, o proteză (proteză auditivă, oculară, dentară, cârjă, sac de stomie, membru artificial etc.), fapt care-i permite să manifeste o stare de bine -deci este independentă. Dependența apare din momentul în care persoana trebuie să recurgă la altă persoană pentru a utiliza un aparat, un dispozitiv de susținere sau o proteză. O altă precizare: se consideră că este eronat să calificăm pacientul „dependent”, de aceea este preferabil să se spună „problemă de dependență’~ 33 Manifestarea de depen dență Atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută din cauza unei surse de dificultate, apar una sau mai multe manifestări de dependență. Acestea sunt semne observabile ale unei anumite incapacităti a persoanei de a răspunde prin el Însuși la această nevoie (vezi Anexa 2). Exemplu: incapacitatea unei persoane să-și protejeze tegumentele poate duce la roșeață sau la leziune = este o manifestare de dependentă fată de această nevoie, sau – incapacitatea de a comunica poate produce, de asemenea, manifestări de dependentă care pot conduce la izolarea socială. Dependenta unei persoane trebuie să fie considerată (apreciată) nu numai în raport cu intensitatea sa, dar și în raport cu durata sa (de la câteva zile la ani de zile). Astfel ea (dependenta) poate fi: moderată sau totală, temporară sau permanentă. Clasificarea nivelurilor de dependență Nivelul de dependentă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se poate determina după evaluarea functiei de independență/dependentă a fiecărei nevoi fundamentale, după următorul tabel: Tabel de corespondență a nivelurilor de dependență Niveluri de Nivel1 Nivel2 Nivel3 Nivel4 dependentă Persoana Persoana Persoana Persoana ‘ este prezintă o prezintă o prezintă o independentă dependență dependentă dependentă și -autonomă moderată majoră totală Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una dintre cele patru categorii. Totalul de puncte obtinut permite clasificarea pacientilor în patru categorii de dependentă, astfel: Clasificarea i’n patru categorii de dependentă persoană independentă pacient cu dependentă moderată: pacient cu dependență majoră: pacient cu dependentă totală: până la 14 = nive11· de la 15 la 28 =nivel 2 de la 29 la 42 = nivel 3 de la 43 la 56 = nivel 4 34 Importanta practică: Evaluarea nivelului de dependență a pacientului folosește ca instrument de măsură pentru a ne orienta în procesul de îngrijire. Astfel, consemnarea și urmărirea nivelului de dependentă ne permite aprecierea rezultatulu i obținut în urma tratamentului și intervențiilor de îngrijire. Determinarea și consemnarea nivelului de dependență se pot face și numai pentru una sau mai multe dintre nevoile nesatisfăcute, acordând nevoii respective punctaj de la 1 la 4, fără să se mai facă totalizarea punctelor. Tipuri de dependență și nivelul de intervenție Dependența poate să intereseze aspectul biologic, psihologic, social, cultural și spiritual al ființei umane. Pacientul poate să prezinte patru forme de dependență: -potențială -actuală -descrescândă -permanentă Această problemă trebuie să fie considerată sub unghiul celor 3 (trei) niveluri de intervenții- deja menționate: prevenirea primară, secundară și terți ară. Potențială Actuală Descres cândă Permanentă Dacă problema de dependență este posibil să apară din cauza anumitor predispoziții, atunci vorbim de o stare de dependență POTENȚIALĂ . în acest 9az trebuie planificată o intervenție. ,. Exemplu: la un pacient subalimentat, imobilizat, poate ușor să apară roșeață sau răni prin presiune (escară). O acțiune preventivă poate evita această problemă de dependentă. În același timp, dacă problema este prezentă, dependenta este ACTUALĂ. -în acest caz acțiunile vor fi corective. Când dependenta pacientului se reduce este în DESCREȘTERE- rolul asistentei în acest caz este de a sustine acest progres și de a ajuta pacientul să-și regăsească gradul optimal de autonomie . Dacă în ciuda îngrijirilor din partea asistentei problema nu poate fi corectată, dependența este atunci PERMANENTĂ sau CRONICĂ (exemplu în paraplegie). Rolul asistentei este în acest caz suplinirea a ceea ce el nu poate face independent și de a-1 ajuta să se adapteze în aceste limite. 35 6. SURSELE DE DIFICULTATE Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenței = orice obstacol major care Împiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale constituie o sursă de dificultate. Sursele de dificultate pot fi cauzate de: 1. Factori de ordin fizic 2. Factori de ordin psihologic 3. Factori de ordin social 4. Factori de ordin spiritual 5. Factori legați de insuficiente cunoștlnte (vezi Anexa 4) -de ordin fizic -de ordin psihologic . -de ordin social 1. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind toate obstacolele (piedicile) fizice de natură Intrinsecă sau extrlnsecă ce influențează negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale. Sursele de dificultate intrinseci provin de la individul insuși. Poate fi vorba de o problemă articulară, de o paralizie, · de o problemă metabolică, de o infecție, de o excrescență care obturează trecerea aerului, a alimentelor, a substanțelor excretoare etc. Sursele de dificultate extrinseci cuprind agenti exteriori care in contact cu organismul uman împiedică functionarea normală (ex. o sondă nazo-gastrică sau vezicală care cauzează iritatii, pansament compresiv, o imobilizare etc.) 2. Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind senti mente și emotii -pe scurt stările sufletești și intelectuale care pot influenta satisfacerea anumitor nevoi fundamentale (tulburări de gândire, anxietate, stres, situatii de criză, mo dificarea schemei corporala, doliu etc.). Manifestările de dependentă la acest nivel pot afecta toate nevoile (ex. anxietatea poate cauza hiperventilație, anorexie, diaree, perturbarea capacității de comunicare etc.) . 3. Sursele de dificultate de ordin social cuprind problemele generate persoanei în raport cu anturajul său, cu partenerul de viață, cu familia sa, cu prietenii, cu colegii de muncă-pe scurt problemele legate de inserarea (încadrarea) în comunitate. Aceste surse pot fi prezente pe planuri relationale culturale și economice. Se pot prezenta sub formă de modificare a rolului său social (serviciu nou, șomaj) dificultăți de comunicare, probleme de adaptare la o cultură, sentiment de respingere etc. Asistenta nu poate întotdeauna să influenteze direct proplemele generate de aceste surse de dificultate, dar ea trebuie să știe să le recunoască și să ajute pacientul. Asistentele trebuie să deceleze nivelul igienei locuințelor, salubritatea, aerul ambiant etc. Sursele de dificultate de ordin social pot să afecteze calitatea vietii (cu repercusiuni asupra tuturor nevoilor) și pot fi surse de stres, de depresie, de malnutritia etc. 36 -de ordin spiritual -lipsa de cunoștințe 4. Sursele de dificultate de ordin spiritual. Este vorba de aspirațiile spirituale, revolta persoanei asupra sensului vieții, întrebări religioase, filosofice, limite în practicarea religiei care-i dau persoanei insatisfacții. Au repercusiuni (mai ales) asupra persoanelor în vârstă sau la muribunzi. Dar pot apărea manifestări de dependență și la alte categorii. 5. Sursele de dificultate legate de lipsa de cunoștinfe. Asistenta poate ajuta pacientul în câștigarea unor cunoștințe care sunt necesare pentru a-1 ajuta în satisfacerea nevoilor. Astfel sunt necesare informații pentru: cunoașterea de sine, cunoștințe despre sănătate și boală, cunoașterea celorlalte persoane, cunoașterea mediului social. Unde, cum poate interveni asistenta? Interventia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestărilor de dependență. Uneori însă asupra sursei de dificultate nu se poate acționa. Astfel, față de o problemă de retenție urinară, datorită efectului anesteziei la un pacient operat, asistenta nu poate acționa asupra sursei, ea poate acționa doar asupra retenției, care constituie problema de dependență a pacientului. Din contră, când este vorba de insuficiente cunoștințe, acțiunile asistentei pot viza direct sursa” de dificultate- printr-o învățare (educare) adecvată a pacientului. Alte situații în care intervenția asistentei asupra sursei de dificultate nu este posibilă: deficitul vizual sau intelectual. Există însă situații în care intervenția asistentei poate fi la cele două niveluri: de exemplu, un pacient cu aseară datorită imobilizării (asistenta se ocupă de rană, dar și de sursa de dificultate- prin schimbarea poziției pacientului). 37 CAPITOLUL III ·PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Prezentare generală Ce este procesul (sau demersul) de îngrijire? • Este o metodă organizată și sistematică, care permite acordarea de îngrijiri individualizate. Demersul de îngrijire este centrat pe reactiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potențială de sănătate. • După Genevieve Dechanoz, procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului știin/ific de rezolvare a problemelor, a analizei situației, a îngrijirilor, pentru a răspunde nevoilor fizice, psihosociale ale persoanei, pentru a renunța la administrarea îngrijirilor stereotipe și de rutină, bazate pe necesități presupuse, în favoarea unor îngrijiri individualizate, adaptate fiecărui pacient. Este un mod de a gândi logic, care permite intervenția conștientă, planificată a îngrijirilor, în scopul protejării și promovării sănătății individului. Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire ușurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social, cultural și spiritual și găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. De asemenea, permite stabilirea intervențiilor capabile să reducă influența acestor surse de dificultate, în scopul de a ajuta persoana să-și recapete autonomia {pe cât posibil). Etapele procesului de ingrijire Procesul de îngrijire comportă cinci etape: 1. Culegerea de date 2. Analiza și interpretarea lor (probleme, diagnostic de îngrijire) 3. Planificarea ângrijirilor (obiective) 4. Realizarea intervențiilor (aplicarea lor) 5. Evaluarea 1. Culegerea de date Culegerea datelor ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul în globalitatea sa. Se poate spune că ele ne informează asupra a 38 ceea ce este pacientul, asupra suferinței, asupra obiceiurilor sale de viață și asupra stării de satisfacerea nevoilor fundamentale. 2. Analiza și interpretarea datelor ne permit să punem în lumină problemele specifice de dependentă și sursa de dificultate care le-a generat, adică elaborarea „diagnosticului de îngrijire”. 3. Planificarea ingrijirilor ne permite: a) determinarea scopurilor (obiectivelor) care trebuie urmărite -mai precis determinarea obiectivelor de atins (rezultatul așteptat); b) stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor (pentru atingerea rezultatelor). 4. Executarea, aplicarea interventiilor Utilizarea planului de intervenții elaborat (precizarea concretă a intervențiilor). 5. Evaluarea constă în analiza rezultatului obținut (dacă intervențiile au fost adecvate, dacă s-a obtinut rezultatul dorit sau nu) și dacă au apărut noi date în evoluția stării pacientului (care trebuie notate) și, eventual, dacă este necesară reajustarea intervențiilor și obiectivelor (proces ciclic). Care sunt avantajele utilizării procesului știin/ific din punct de vedere al calitătii Îngrijirilor? Avantajul cel mai mare este legat de faptul că demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau luate din alte surse sigure. Aceste date permit să se vadă situatia în ansamblul ei și să se aprecieze nevoile reale ale fiecărui pacient considerat ca o persoană diferită și unică în sine. Demersul constituie deci un instrument: -de individualizare -de personalizare a îngrijirilor -ele concură la umanizare. O altă calitate a demersului constă în faptul că informatiile constituie o resursă foarte utilă pentru controlul calității de îngrijire; pune la dispozitia întregii echipe de îngrijire detaliile planificării îngrijirilor, făcând posibilă rationalizarea Îngrijirilor, coordonarea și stabilirea prioritătii. 1. CULEGEREA DE DATE SAU APRECIEREA prima etapă a demersului (procesului) de Îngrijire Culegerea datelor este faza inițială, debutul procesului de îngrijire de la care începe derularea acestui demers. Culegerea informațiilor este un proces continuu, în sensul că pe tot parcursul muncii sale, asistenta nu Încetează de a observa, de a Întreba și de a nota datele privind pe fiecare pacient. Deci-începând de la sosirea pacientului în spital sau în momentul contactului initial cu personalul de îngrijire, într-un centru de sănătate, în comunitate și pe tot parcursul îngrijirii, culegerea de date permite asistentei să-și stabilească actiunile de Îngrijire. 39 Multe dintre asistentele din spital se informează despre pacient încă înainte de a-1 vedea (citesc dosarul, întreabă date mai semnificative) pentru a-1 aborda cu un spirit deschis. Tipuri de informatii culese Informațiile culese sunt: -date obiective -observate de asistentă despre pacient -date subiective -expuse de pacient -date conținând informații trecute -date conținând informații actuale -date legate de viata pacientului, de obiceiurile sale, de anturajul său sau de mediul Înconjurător. Îngrijirea pacientului pornește de la informațiile primite. Scopul investigatiilor noastre este de a rezolva problemele pacientului, pe care acesta nu și le poate rezolva singur -deci: identificarea problemelor. Identificarea problemelor de îngrijire a pacientului se bazează pe cunoașterea pacientului: -cunoașterea deficiențelor pacientului -cunoașterea așteptărilor acestuia în ce privește: -îngrijirea -sănătatea -spitalizarea sa -cunoașterea propriilor resurse pentru a face față nevoilor de sănătate. Prin cunoștințele noastre trebuie (putem) să aprofundăm problemele reale și potențiale. Toate informațiile culese pot fi grupate în două mari categorii: -date relativ stabile -date variabile Date relativ stabile 1 Date variabile -Informatii generale: nume, vârstă, sex, stare civilă etc. -Caracteristici individuale : rasă, limbă, religie, cultură, ocupație etc. -Gusturi personale și obiceiuri: alimentația, ritm de viață etc. -Evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare, sarcini, intervenții chirurgicale, accidente etc. -Elemente fizice și reactionale: grup sanguin, deficite senzoriale, proteze, alergii etc. -Reteaua de sustinere a pacientului: familie, prieteni etc. Sunt date în continuă evoluție, schimbare și care cer o constantă reevaluare din partea asistentei. Date variabile legate de starea fizică: temperatura, tensiunea arterială, funcția respiratorie , apetitul sau anorexia, eliminarea, somnul, mișcarea, reacții alergice, inflamații, infecții, oboseală, intensitatea durerii, reacții la tratament, la medicamente etc. Date variabile legate de conditiile psihosociale: anxietate, stres, confort, inconfort, stare depresivă, stare de conștientă, grad de autonomie, capacitatea de comunicare, acceptarea sau neacceptarea rolului etc. Așa cum am mai menționat, colectarea datelor este un proces continuu care trebuie urmărit de către asistentă în munca sa zilnică pentru a descoperi cum să se ajungă la satisfacerea nevoilor. Aceste date sunt la dispoziția întregii .echipe de îngrijire și constituie un instrument de lucru în procesul de îngrijire, care trebuie să fie adus la zi cu regularitate, în funcție de evoluția stării pacientului. Surse de informație Pentru culegerea datelor, asistenta trebuie să recurgă la diferite surse de informații, astfel: -sursa directă, primară: pacientul -surse secundare sau indirecte: -familia și anturajul pacientului -membrii echipei de sănătate -dosarul medical- actual-anterior -scheme ·de referință (consultarea unor date; cazuri specifice: hemodializa) Mijloacele principale cele mai eficace de a obține informațiile dorite sunt fără îndoială următoarele: a) observarea pacientului b) interviul pacientului c) consult~rea surselor secundare (mai sus-enumerate) Observarea Observarea rămâne elementul primordial, de bază, pe care îl folosește asistenta pe parcursul activității. Observarea presupune: o capacitate intelectuală deosebită de a sesiza, prin intermediul simțurilor, detaliile lumii exterioare (diferite detalii). Observarea este un proces mintal activ. Observarea se bazează pe subiectivitatea celui ce observă, ceea ce determină marea sa „fragilitate”. Observația este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale, de percepție și emotivitate. Pe scurt, percepția este un proces selectiv care ne duce la a vedea ceea ce am Învăfat să vedem și la ceea ce este de văzut. Trebuie deci ca în atenția noastră să fie diminuarea subiectivităJii (prin efort intelectual). 41 Implicarea simțurilor În cursul muncii sale pentru pacient, asistenta se folosește de organele de simț, vedere, auz, atingere și miros. Vederea: ne aduce o multitudine de informații privind caracteristicile fizice ale unei persoane (fizionomia, privirea, comportamentul etc.). Ea ne informează, de asemenea, asupra anumitor semne și simptome care traduc o nevoie insatisfăcută, o problemă de sănătate: -față tristă sau denotând suferința -agitație sau descurajare -erupții ale pielii, ictere etc. Auzul: prin simțul auzului ne parvin cuvintele -intonația vocii -gemete, văicăreli, plângeri -zgomote emise de pacient, bătăi cardiace, gaze Atingerea: joacă rol important la examenul fizic sau la pal parea anumitor părți ale corpului, permițând cunoașterea detaliilor (indurație, grosimea unei mase, căldura membrelor etc.) Mirosul permite: -decelarea unui miros relevant pentru gradul de curățenie al pacientului -procese patologice- infecția unei plăgi care degajă miros urât -halena -de exemplu la un diabetic (în acidoză) Utilizarea observației Pentru a fi eficace, observația trebuie să fie făcută cu multă atenție, asistenta trebuie să-și dezvolte spiritul de observație, trebuie deci, pe cât posibil, să facă abstracție de propriile preocupări și să se concentreze asupra pacientului și asupra a tot ceea ce-l înconjoară. Cadrul conceptual al nevoilor fundamentale constituie o grilă de observație sistemică și practică. Această grilă cu cele 14 nevoi ale pacientului din punct de vedere bio-psiho-social, cultural, spiritual permite observarea pacientului ca un tot -adică de a avea o viziune holistică asupra persoanei. Presupune, de asemenea, depistarea surselor de dificultate care sunt cauza dependenței pacientului. Elemente de evitat Asistenta trebuie să se ferească de: -subiectivism -judecăți preconcepute -rutină și superficialitate -lipsa de concentrație și continuitate Precizare: În observarea pacientului de către asistentă, pentru culegerea datelor, se recurge și la instrumentele de măsură termometrice, aparate de monito rizare etc. Acestea ar fi informațiile culese după modelul medical, dar este foarte important ca datele să fie după modelul nou, al procesului de îngrijire care permite o viziune globală a pacientului din punct de vedere bio-psiho-social în acordarea de îngrijiri individualizate. Dacă folosim modelul medical vom avea numai informații medicale. 42 Interviul Generalități: Interviul- întrevederea, dialogul, discuția cu pacientul Interviul este o formă specială de interacțiune verbală care se desfășoară în intimitate între asistentă și persoane care recurg la îngrijiri de sănătate. Permite depistarea nevoilor nesatisfăcute ale persoanei și diverse manifestări de dependență pe care le determină. Interviul este un instrument prin excelentă de personalizare a îngrijirilor (instrument de cunoaștere a personalității). Condițiile pentru Interviu Abilități ale asistentei de a facilita interviul Trebuie să se țină cont de anumiți factori importanți: -alegerea momentului oportun pentru pacient -respectarea: -orei de masă -momentelor de oboseală și de repaus – a perioadelor când pacientul se simte foarte suferind -asistenta să-și organizeze astfel munca sa, încât să prevadă un timp suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său -asistenta trebuie, de asemenea, să creeze toate condițiile ținând cont de-intimitatea la care pacientul are drept- și de confortul pacientului ,. -interviul se bazează pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare eficace și clară -de asemenea, interviul presupune capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care să reflecte: -atitudine de acceptare -capacitate de ascultare -atitudine de respect -capacitate de empatie Asistenta demonstrează acest comportament prin: -menținerea unui contact vizual-expresie (mimică) senină a fetei- surâzătoare (după caz) -printr-o poziție comodă și limbaj care dovedesc pacientului dorința sa de a-1 asculta și de a-i ușura urmărirea interviului. Abilitatea de a facilita (favoriza) interviul Sunt numeroase abilități, descrierea lor depășind cadrul acestui îndrumar. Vom enumera câteva: a) Abilitatea de a pune Întrebări adecvate Întrebările pot fi: închise sau deschise. Întrebările Închise- aduc un răspuns limitat prin „da” sau „nu”. 43 [t Scop Exemplu de întrebare închisă: „Ați dormit bine?” (răspuns monosilabic). Întrebările deschise -permit pacientului să se exprime. Exemplu de întrebări deschise: „Vorbiți-mi despre problema care v-a adus la spital”. Sau: „Puteți să-mi descrieți obișnuința dumneavoastră în legătură cu somnul?” Întrebările deschise pot fi de diverse tipuri: -de tip narativ (ex. „Povestiți-mi ce probleme vă mai creează boala”), „Povestiți-mi ceea ce s-a petrecut” (desfășurarea unui eveniment). -de tip descriptiv (ex. „Descrieți-mi felul dumneavoastră de a proceda”). -de tip de calificare ( ex. „De ce nu mâncati niciodată carne?”). b) Abilitatea de a confirma (valida) percepțiile sale în legătură cu pacientul, în așa fel încât să elimine subiectivismul observației sale (ex. „Mi-ati spus că sunt două zile de când vomati”). Cereti-i să vă repete ceea ce credeți că nu ati înțeles. c) Abilitatea de a readuce pacientul/a răspunsurile necesare atunci. când face digresiuni (ex. „Văd că vă preocupă mult digestia dv., dar n-ati putea să-mi dați amănunte și despre somnul dv.?”). d) Abilitatea de a face o sinteză (ex. pe scurt, „Ceea ce mi-ați povestit demonstrează că nu puteți niciodată să vă destindeti din cauza nervozității dv.”). e) Abilitatea (capacitatea) de a aplica o ascultare activă: -prin repetarea ultimei părți din fraza pacientului, -prin extragerea și reformularea conținutului emotiv din enunțul pacientului și răspunzându-i în așa fel încât să-i demonstrati că înțelegeți ceea ce el simte (trăiește). Aceste accesibilități sunt necesare pentru a nu-l face pe pacient să se închidă în el, să nu mai răspundă. Asistenta să știe cum să pună întrebări suplimentare sau să treacă sub tăcere unele chestiuni care pun pacientul în situații neplăcute. -începerea relației asistentă-pacient, relație favorizată de schimbul de informații, idei și emotii -obținerea de informații asupra celor cinci „dimensiuni” ale pacientului: fizică, afectivă, intelectuală, spirituală, socială -observarea pacientului: interactiunile dintre pacient și familia sa, modul în care evoluează în mediul spitalicesc -furnizarea de date pacientului, care-I vor determina să pună întrebări și să participe la stabilirea obiectivelor și efectuarea îngrijirilor 44 Tipuri de Interviu Etapele Interviului \ -structurat -pentru obținerea datelor de bază ale fiecărui pacient Ex.: „Cum vă numiți?” „Cu ce vă ocupați?” -semistructurat -condus cu obiective și puncte de reper dinainte precizate Ex.: „Relatați-mi despre suferințele dv. legate de constipație”. a. inceperea interviului -asistenta se prezintă declinându-și numele, funcția și explicând scopul interviului Ex.: „Bună ziua dle … Mă numesc … și sunt asistentă. Aș dori să discutăm 1 O minute în legătură cu starea dv. de sănătate ·și să-mi răspundeți la câteva întrebări care-mi vor permite să planific îngrijirile. Sunteți de acord?” -pacientul va fi asigurat de confidențialitatea interviului b. desfășurarea interviului -asistenta pune întrebări deschise sau închise, ale căror răspunsuri vor forma „profilul” pacientului -pe parcursul interviului, asistenta și pacientul devin, rând pe rând, emițător și receptor ,r Ex.: Pacientul: „Pentru ce este sursa de oxigen pe peretele de deasupra patului meu? Asta înseamnă că sunt grav bolnav?” Asistenta: „Nu, nu înseamnă asta. Toate saloanele din această secție sunt prevăzute cu surse de oxigen. Spi talul are un sistem central de distribuire a oxigenului și, dacă un pacient are nevoie, putem să i-1 administrăm ra pid. Acesta este motivul pentru care ați fost neliniștit? ” Pacientul: „Nu, eram doar curios”. Asistenta: „Tn această situație, aveți alte probleme care vă neliniștesc?” Pacientul: „Da”. -este de preferat să se semnaleze apropierea sfârșitului interviului Ex.: ,,Am să vă mai pun două întrebări” sau „Vom termina în două minute”. c. concluzia interviului -la sfârșit, asistenta va trage concluziile asupra interviului Ex.: „Vă mulțumesc că mi-ați răspuns la aceste întrebări”. „Am înțeles care vă sunt problemele „. „Răspunsurile date de dv. mă vor ajuta să vă planific îngrijirile”. 45 Profilul pacientului Este constituit din informațiile culese prin interviu și cuprinde ca elemente de bază următoarele: Informații generale Antecedente medicale Antecedente familiale Mod de viață, obișnuințe Probleme de sănătate actuală Mediul ambiental Profilul psiho-social și cultural • NOTĂ: 1 -nume, prenume -sex -stare civilă -ocupație -religie -surse de susținere -bolile copilăriei, vaccinări -traumatisme -spitalizări (experiența pacientului cu ocazia spitalizărilor ante- rioare) -intervenții chirurgicale -alerg ii medicamentoase -utilizarea tratamentelor empirice -boli cronice, afecțiuni mentale ale membrilor de familie -utilizarea de alcool, tutun, droguri -obiceiuri de muncă, somn, alimentație -practicarea exercițiilor fizice -apariția simptomelor: . -natura lor -caracteristici (localizare, durată, intensitate etc.) -factori declanșatori (frig, umezeală, efort etc.) -măsuri luate pentru a le ușura și efectul acestora -cunoștințe despre sănătate -factori de risc (poluanți, zgomote, trepidații) -securitatea fizică (respectarea măsurilor de protecția muncii) -limba vorbită, etnie -capacități cognitive -emoții, sentimente, stări sufletești care pot influența satisface- rea nevoilor -probleme generate în raport cu familia, anturajul . În culegerea datelor, pe lângă profilul pacientului, va· fi inclus și examenul sistemelor și aparatelor: -examenul fizic -investigații radiologice și endoscopice -explorări funcționale -examene de laborator 46 Fișa de interviu STAGIU PRACTIC ____ _ SPECIALITATEA ____ _ ELEV ȘCOALA _______ ____ _ ANUL DATA ___ _ DATE GENERALE DESPRE PACIENT INIȚIALELE PACIENTULUI vârsta sexul ______ starea civilă nr. copii ___ religia profesia ______ __ statutul social ocupatia locul de muncă ____ _ DOMICILIUL: Localitatea casa camere – – LOCUIEȘTE: singur/cu sot(ie)/cu copii/cu părinți/institutionalizat. OBIȘNUINTE DE VIAT Ă ALCOOL: da/nu/ocazional; TUTUN: da/nu/ocazional. DROG: da/nu/denumirea mod de administrare _______ _ CAFEA: da/nu/ocazional. Dieta ; Greutate · !kg; înălțime __ ; TA ___ __ Puls /min.; Semne particulare–––- –- Aiergii cunoscute: reactia _________ _ STAREA DE DEPENDENTĂ Autonom semiindependent dependent J(_. ___ __ Proteze: dentară/oculară/auditivă/de membru/valvulară; Stimulator cardiac/din anul ; Lentile de contact/ochelari -dioptrii __ _ Afectiuni care limitează activitatea: cardiace/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele ________________________ _ ALTE PROBLEME DE SĂNĂTATE Spitalizări anterioare pentru _______ __ .la data _____ _ Operatii/interventii la data’––– Tratamente prescrise urmate: da/nu. Impresii din spitalizarea anterioară ______________ _ PREZENTARE DE CAZ {CULEGEREA DE DATE): Data aparitiei Motivele internării –––––– –-Probleme de sănătate (dependentă -P -) __________ _ Sursele de dificultate (etiologia- E -) ______ ______ _ Manifestări de dependentă (semne și simpto~e -S -) ______ __ Alte date: (investigatii paraclinice etc.) _____ _______ _ 47 2. ANALIZA ȘI INTERPRET~REA DATELOR a doua etapă a procesului de ingrijire Pentru ca datele culese să poată orienta asistenta spre intervenții individualizate este important ca ele să fie analizate și interpretate. Aceasta presupune identificarea nevoilor specifice ale pacientului, nu numai a celor care caracterizează orice ființă umană. De exemplu, nevoia de a fi curat este comună tuturor, in timp ce nevoia de a face zilnic duș este personală, particulară pentru o anumită persoană. O altă persoană, pentru a fi independentă, are nevoie să-și poată spăla zilnic părul. Există, de asemenea, nevoi personale in ceea ce privește dinții, bărbie ritul, unghiile etc. Identificarea nevoilor particulare se face, pe cât posibil, cu participarea pacientului. Datele culese pentru cele 14 nevoi vor indica una sau mai multe nevoi particulare. Acestea pot să conducă acțiunile asistentei la intervenții individualizate. ANALIZA $/INTERPRETAREA DATELOR ÎN CADRUL CONCEPTUAL AL VIRGIN/El HENDERSON- PRESUPUN UN EXAMEN AL DATELOR . ȘI CLASIFICAREA LOR Analiza Interpretarea Analiza datelor se face prin: -examinarea datelor -clasificarea datelor: date de independență -acelea care permit satisfacerea autonomă a nevoilor -date de dependentă -stabilirea problemelor de ingrijire -recunoașterea legăturilor și a priorităților (problemelor). Analiza presupune, de asemenea, regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi. Regruparea permite identificarea resurselor individuale. Interpretarea datelor inseamnă a da un sens, a explica originea sau cauza problemei de dependență, adică a defini sursele de dificultate. De retinut: Analiza și interpretarea datelor vor conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de ingrijire. Notă: Organizarea datelor se poate face și după diferite alte metode (Maslow, Gordon, pe sisteme = sistem respirator, sistem cardiovascular etc.). Complexita tea analizei și a Interpretării (dificultate) Analiza și interpretarea datelor-in nursing este o sarcină complexă. · Dificultatea provine din: -numărul mare de date culese (relativ la cele 14 nevoi) -varietatea surselor de informații (pacient, familie, dosar, echipă de ingrijire etc.) 48 ‘ -caracterul schimbător al unui mare număr de date -subiectivitatea persoanei care culege datele -caracterul adesea urgent și grav al situației. Rolul asistentei este să determine prin datele culese ce nevoie este nesatisfăcută, să determine unde se află sursa de dificultate (care reprezintă obstacolul în satisfacerea nevoii). Diversele cunoștințe ale asistentei în nursing și în științele conexe (anatomie, fiziologie, fiziopatologie, psihologie, socio logie etc.) Ti vor fi sprijin in procesul de analiză și interpretare a datelor. Departajarea intre manifestările de independență . \ și manifestările de dependență · Exemplu Comportamente ale pacientului care-I Comportamente ale pacientului care favorizează satisfacerea nevoilor nu-l favorizează satisfacerea nevoilor -își ia masa regulat cu poftă; -lipsa poftei de mâncare; -alimentație variată care respectă nor–greutate la stomac atunci când mele; mănâncă; -nici o alergie alimentară; -dificultate in a dormi de două zile; -hidratare în jur de 2000 mi/zi. -spune că nu simte gustul alimentelor pentru că este prea nervos și se gândește cum va fi la întoarcerea lui acasă. Din coloana stângă se poate vedea că această persoană evoluează bine, în general. Dar starea sa actuală arată (coloana dreaptă) un oarecare dezechilibru, datorită unei neliniști legată de reîntoarcerea acasă. Această persoană are nevoie de suportul asistentei și de informații privind convalescența acasă. Această neliniște și lipsa de informații pot constitui o problemă de dependență. Exsrc/J/u: M. P. este un pacient de 76 de ani, spitaliza! de mai multe săptămâni ca urmar,e a unui accident vascular cerebral (AVC) cu imobilizare aproape completă a păf/ii drepte. El prezintă de asemenea dificultate În articularea cuvintelor. Respiratia sa este superficială: ritm 24/min. Apetitul său este bun, dar are nevoie de ajutor pentru a-și tăia alimentele și sustinerea mâinii drepte (este dreptaci). Se hidratează bin.e, poate să tină un pahar, poate să ceară bazinetul, dar nu poate să-și mentină scaunul prea mult {incontinentă de fecale și pierderi de urină, scaune moi). Roșeată la nivelul sacrului (29 cm diametru). De câteva zile poate să se Întoarcă În pat ajutându-se de marginea patului. Se ridică În fotoliu 1 oră zilnic, se simte În general anxios, În momentul ridicării fiindu-i frică să nu cadă. Cu toate aceste limite, 49 comunică bine, Îi place să-I atingi, să-/ mângâi. Se plictisește, n-are decât un televizor. Se simte foarte singur. Faceti partaj Între datele care-i favorizează satisfacerea nevoilor și Între cele care nu-i favorizează, deci partaj Între manifestările de independentă și manifestările de dependentă. Pentru a ușura exercitiul vă enumerăm manifestările de dependentă. Manifestările de Independență Manifestări de dependență , -respirație superficială ritm 24/min -partea dreaptă imobilizată -are nevoie de ajutor pentru a-și tăia alimentele și pentru susținerea mâinii sale -nu poate să-și rețină scaunul mult timp -incontinență de fecale și urină -roșeață la nivelul sacrului –anxios în momentul când se ridică: îi este frică să nu cadă -dificultate în a articula cuvintele, se plictisește, se simte singur. Diagnostic,.al de ingrijire (de nursing) Pornind de la informațiile culese și de la departajarea manifestărilor de dependență, asistenta poate să definească problemele pacientului și să pună un diagnostic de îngrijire. Formularea sintetică a informațiilor într-un diagnostic de îngrijire ușurează munca asistentei, pentru că se clarifică sensul intervenție i sale. Definirea diagnosticelor de îngrijire nu este un element nou. Începutul 1-a făcut Florence Nightingale în anii 1854-1855. Au urmat din ce în ce mai multe descrieri despre problemele de îngrijire și despre necesitatea unui cadru conceptual pentru profesia de asistentă. În ultimele două decenii (pe plan mondial}, îngrijirile acordate de asistente au evoluat considerabil în materie de responsabilitate. · Învățământul tinde să formeze nu numai asistente executante, ci-de preferință -asistente care să răspundă în mod autonom de problemele unui i·ndivid. Pe scurt, când rolul asistentelor a început să evolueze, ele s-au reunit pentru a forma grupul de studiu pentru clasificarea diagnosticelor de îngrijire- S.U.A. 1973. Grupul de studiu: Asociația Nurselor Americane (A.N.A.) – a fost format din asistente practiciene, asistente din învățământ, teoreticiene, conducătoare. Acest grup elaborează o listă de diagnostice care au fost studiate și testate în practică. Apoi, acest grup se transformă în „North American Nursing Diagnosis Associationsll 50 = N.A.N.D.A. =Asociația Nord-Americană de Diagnostic de Îngrijire (În franceză A.N.A.D.I. =Asociația Nord-Americană de Diagnostic Infirmier). În cadrul acestui grup, care se reunește periodic, se completează lista de diagnostice, se dezbat probleme de educație continuă, de folosire a unui vocabular (în formularea diagnosticului) mai uniform și mai comod. În Anexa 5 se prezintă lista de diagnostice acceptate de a VIl-a Conferință a Grupului Național pentru Clasificarea Diagnosticului de Nursing (NANDA). Diferite Reproducem diferite definiții ale diagnosticului de Îngrijire: definiții ale diagnos ticului de îngrijire 1. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă și precisă care descrie răspunsul (reactia) persoanei (sau grupului) la o problemă de sănătate. El constituie o judecată practică bazată pe colectarea și analiza datelor și servește de pivot la plani ficarea îngrijirilor. Diagnosticul de îngrijire relevă rolul autonom al asistentei. („Pianification de soins infirmiers”, autori: Louis Grondin, Rita 1. Lussier, Margot Phaneuf, Lise Riopelle). 2. Diagnosticul de îngrijire este un enunț concis actual sau potențial, al manifestărilor de dependență al persoanei, regrupate sau nu și legate de o sursă de dificultate. („Repertoire des Diagnostics lnfirmiers”, autori: Riopelle, Grondin, Phaneuf). 3. Diagnosticul de îngrijire- o problemă de sănătate reală sau potențială pe care nursele, prin baza pregătirii și experienței lor sunt capabile (calificate) să acorde îngrijire. (Gordon -„Le diagnostic infirmier -Temoin du râie propre de l’infirmiere”, Amiec Cahier nr. 12, pg. 41 ). 4. Un diagnostic de îngrijire este enunțul care descrie răspunsul uman (stare de sănătate sau alterare actuală/potențială a unui mod de interacțiune) al unui individ sau al unui grup, pe care asistentele pot să le identifice legal și pentru care ele pot prescrie intervenții definitive în vederea menținerii sănătății sau reducerii, eliminării, prevenirii deteriorărilor (înrăutățirii). (L.J. Carpenito- „Le diagnostic infirmier- Temoin du râie propre de l’infirmiere”, Amiec Cahier nr. 12, pg. 42). 5. În 1990 este adoptată oficial definiția diagnosticului de~ îngrijire (de nursing) de către Adunarea Generală (ANADI): „Enunțul unei judecăți clinice asupra reacțiilor la problemele da sănătate prezente sau potențiale, la evenimentele de viață ale unei persoane, ale unei familii sau ale unei colectivități”. („Le, diagnostic infirmier -Temoin du râie propre de l’infirmiere”, Amiec Cahier nr. 12, pg. 14). Diagnosticele de îngrijire servesc ca bază pentru a alege intervențiile de îngrijire vizând atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă. 51 .. _,..· .. ‘ Componentele diagnosticului de ingrijire [de nursing) Diagnosticul de ingrijire este format din două sau trei părți principale: 1. Problema de dependentă a persoanei 2. Cauza problemei de dependentă 3. Semne și simptome 1. Prima parte a dlag nostlculul Prima parte a diagnosticului constă in enuntul problemei, problemă care exprimă o dificultate trăită de persoană, un comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătății sau satisfacerii nevoilor sale. Reamintim că: problema de dependentă o putem defini ca o schimbare defavorabilă de ordin bio-psiho-social, cultural sau spiritual in satisfacerea unei nevoi fundamentale care se manifestă prin semne observablle. Precizare: Problemele de dependentă se definesc in urma analizei și interpretării datelor (a manifestărilor de dependență). Termenii care arată o schimbare in starea de sănătate și frecvent folositi in formularea problemei sunt: alterare, deterio rare, deficit, incapacitate, diminuare, dificultate, perturbare. După culegerea datelor, asistenta poate să tragă o concluzie, expllcând clar situatia și definind problemele. De exemplu: -alterarea stării de conștientă … -atingerea integritătii pielii .. . -alterarea integritătii fizice .. . -alterarea mobl1itătii fizice -alterarea eliminării intestinale: constipatie 2. A doua parte a dlag nostlculul A doua parte a dlagnosticulul este constituită din enuntul cauzei (etiologia) problemei, adică a sursei de dificultate. Reamintim că sursa de dificultate poate fi definită ca o piedică (obstacol major) in satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale . .. Cauza poate fi legată de factorii de ordin fizic, psihologic, social și spiritual sau ? insuficientă cunoaștere- vezi pag. 36-37 și Anexa 4. Diagnosticul de ingrijire format din 3 părți utilizează formula P.E.S. 1. Probleme de sănătate 2. Etiologia !” 3. Semne și simptome p E s : Probleme de Etiologia sau cauza Semnele prin dependentă care se manifestă 52 Ex. P = alterarea eliminării intestinale: constipația E = din cauza imobilității S =manifestată prin scaune rare, dure, senzații de presiune la nivelul rectului, dureri abdominale. Există trei tipuri de dlagnostice de îngrijire: -diagnostic actual -când manifestările de dependență sunt prezente, observabile; -diagnostic potențial- când o problemă poate surveni, dacă nu se previne; -diagnostic posibil -este acela care descrie o problemă a cărei prezență nu este sigură. În loc să se riște descrierea unui diagnostic eronat, este preferabil să se prezinte ca ceva posibil, atrăgând în felul acesta atenția personalului de îngrijire care urmează apoi să infirme sau să confirme diagnosticul. Sinteza celor 3 tipuri de diagnostic de ingrijire Actual Potențial Posibil Problema este prezentă, semnele și simptomele sunt validate și cauza identificabilă. Ex. „Aiimentajie inadecvată prin deficit din cauza stării depresive ·~ Problema are mari șanse să survină. Sunt prezenți factorii de risc. ” Ex. „Atingerea potentială a integritătii pielii, din cauza imobilitătii’~ Problema poate să fie prezentă (prezența problemei nu e certă), dar sunt indicii care lasă să se întrevadă. Colectarea de date va trebui să infirme sau să confirme. Ex .. „Perturbarea posibilă a stimei de sine din cauza unei dificultăti În asumarea rolului de tată sau disfunctii sexuale’~ Deoarece diagnosticul de Îngrijire trebuie să se orienteze spre actiunile autonome, este esential a se identifica o cauză sau etiologia asupra căreia asistenta poate să actioneze. Orientarea diagnosticelor spre intervenții autonome și/ sau intervenții de colaborare Formularea diagnosticului de îngrijire se face deci pornind de la informațiile culese, analiza și interpretarea lor de către asistentă și exprimă problema persoanei, cauza acestei probleme și semnele prin care se manifestă și care reies din datele culese (după cum reiese din exemplele anterioare). În acest sens redăm mai jos și alte exemple: 53 Exemple Exemplul1 Date culese: -amputație de gambă stângă; -refuză să-și privească bontul; -iși ascunde bontul sub cuvertură; -exprimă sentimente negative față de această operație; -vorbește puțin. Exemplul2 Date culese: , r·• -stă toată ziua la televizor, nu-l inte resează alte lucruri -se apropie puțin de alte persoane, spune că se simte singur și se plictisește, primește puțini vizitatori. Exemplul3 Diagnostic de Îngrijire: Alterarea imaginii corporala din cauza· amputației gambei, manifestată prin … Diagnostic de Îngrijire: -sedentarism din cauza lipsei de motivatie de a face alte activități sau exercitii -sentiment de inutilitate din cauza lipsei de activitate sau -sentiment de singurătate din cauza izolării sociale După culegerea datelor și separarea manifestărilor de dependentă ale pacientului M.P., prezentat în pag. 49, putem formula următoarele diagnostice: Diagnostice 1. Problemă respiratorie potențială din cauza imobilității manifestată prin … 2. Dificultate in a se alimenta din cauza imobilității părții drepte manifestată prin … 3. Mofidicarea eliminării intestinale și urinare (incontinentă) din cauza pierderii controlului sfincterian manifestată prin … 4. Lezarea integrității pielii din cauza presiunii asupra sacrului, manifestată prin … 5. Anxietate -legată de limitele sale (frica de a cădea) 6. Alterarea comunicării din cauza AVC, manifestată prin dificultate în articularea cuvintelor Diagnosticele astfel formulate orientează munca asistentei spre intervenții cu obiectivul bine precizat. Problema conexă (de colaborare) Trebuie să tinem cont in același timp de funcțiile de colaborare ale asistentei cu medicul. Trebuie precizat că nu toate problemele identificate de asistentă pot să constituie diagnosticul de îngrijire cu rol propriu (independent). Astfel, după 54 L.J. Carpenito, toate problemele identificate de către asistentă se pot defini în două tipuri de probleme utilizând doi termeni și anume: -diagnosticul de îngrijire (probleme cu rol propriu de îngrijire) și -probleme conexe (cu rol de colaborare sau cu rol interdependent de îngrijire). Problemele conexe pe care le identifică asistenta sunt probleme reale sau potențiale de sănătate (complicații) care rezultă sau pot rezulta din situații patologice sau iatrogene. Problema conexă Precizare Problema conexă este definită astfel: -problemă reală sau potențială de sănătate (complicație) corespunzând unui răspuns fiziopatologie al organismului (unui traumatism, unei boli) pe care asistentele au întreaga respon sabilitate să le recunoască, să le semnaleze și să le trateze în colaborare cu medicul. Se impune deci ca asistentele să identifice și problemele de îngrijire care țin cont de funcțiile de colaborare (diagnostic de îngrijire colaborativ). Așa, de exemplu, în cazul unui „diabetic” (când pot apărea: hipotensiune, stare de leșin, tremurături, roșeață a feței, iritabilitate sau somnolență, vomă) sau în cazul „iminenței de infarct miocardic” (cu dureri retrosternale, aritmii, tahicardie etc.), cazuri în care intervențiile asistentei sunt de colaborare, dar permit în același timp și intervenții autonome, vizând confortul bolnavului, diminuarea anxietătii etc. Exemple de diagnostic de mgrijire colaborativ (reunind problema și cauza): -Intoleranță (imposibilitatea, nu suportă) la activități fizice din cauza condiției sale cardiace. -Modificarea stării de confort din cauza durerii retrosternale. -Anxietatea legată de frica de moarte. In formularea diagnosticului de Îngrijire, cauzele (sursele de dificultate), care constituie a doua componentă a diagnosticu/ui, se leagă de prima componentă -de problemă -prin următoarele cuvinte: legat de, din cauză -așa cum ati văzut În exemplele de mai sus. In cazul imposibilitătii de a cunoaște clar sursa de dificultate, asistenta va descrie doar problema pacientului (sau specifică: sursa posibilă!!). Se poate Întâmpla ca uneori problema de dependentă să fie privită ca o sursă de dificultate sau invers. Exemplu: „durerea” poate fi o problemă de dependentă, dar și sursă de dificultate (ex. În mișcare). Tot așa și frica, stresul, doliu/ etc. care pot fi, de asemenea, tratate ca probleme de dependentă și ca surse de dificultate. 55 Exerciții Cazul nr. 1 M.S., 63 ani, este văduv de o lună; în prezent refuză să se alimenteze, plânge frecvent, se izolează. Fiica sa declară că el se trezește foarte devreme și umblă fără rost, în lungul și latul camerei. Fața sa este tristă și împietrită. Fiind de puțin timp pensionar, el este lipsit de ocapație. Diagnosticele de îngrijire pot fi formulate reunind problema și cauza sa. PROBLEMA DE DEPENDENȚĂ Stare depresivă Sentiment de izolare . _._ SEMNE SURSA DE DIFICULTATE Doliul neacceptat încă Pensionar, fără ocupație manifestate prin … (vezi textul). Cazul nr. 2 M.l. -pacientă de 40 ani, se plânge că nu are scaun decât la 5 sau 6 zile. Fecalele sunt de consistență dură și dificil de eliminat. Este o femeie puțin activă, căreia îi place să mănânce bine. Meniul său se compune întotdeauna din carne, cartofi, paste făinoase și produse de patiserie. PROBLEMA DE DEPENDENȚĂ Constipație SURSA DE DIFICULTATE Dietă săracă în fibre Lipsă de mișcare Lipsă de cunoștințe SEMNE manifestate prin … (vezi textul). Cazul nr. 3 I.D.-38 ani, operat de puțin timp, este purtătorul unei colostomii (anus artificial). El este adesea trist și pierdut în gânduri. Refuză ca soția să-I asiste la îngrijirile sale speciale și nu se întoarce spre ea imediat după ce și-a efectuat îngrijirile. PROBLEMA DE DEPENDENȚĂ SURSA DE DIFICULTATE Modificarea schemei corporale Noua imagine corporală .. Problema de cuplu Sentiment de rușine față de … Perturbarea imaginii de sine ‘ Din cauza schemei corporale SEMNE manifestate prin … (vezi textul) . . 56 Atentie: .. 1. Trebuie să știm să facem diferența între manifestările de dependență și problemele de dependență -vezi pag. 33 și 34 2. Nu este obligatoriu să utilizăm toate (sau numai) diagnosticele din lista NANDA sau alte clasificări adoptate. Putem să formulăm propriul nostru diagnostic de îngrijire -mai bine-zis putem să formulăm problema identificată de noi la o persoană prin propriii noștri termeni. Importantă este identificarea corectă a problemei pe care o prezintă persoana și formularea care să ne conducă (orienteze) spre intervențiile ce le putem face (spre aplicarea practică a îngrijirilor). Exerciții de testare a cunoștințelor Alegeți o singură problemă -pe care o considerați cea mai potrivită pentru formularea diagnosticului- având următoarele date: 1. Date culese -lipsa familiei sau a prietenilor -comunică puțin, este retras -se simte singur și înlăturat -arată ostilitate 2. Date culese Pacientul se exprimă în felul următor: -„eu nu mai valorez nimic acum” -„eu nu voi mai ajunge să … ” -„altădată eu puteam să fac fată situatiilor celor mai dificile pe când acum … ” · Probleme 1) Alterarea comunicării verbale 2) Izolarea socială 3) Anxietate 4) Alterarea procesului de gândire Probleme 1) Modificarea imaginii corporala 2) Perturbarea interrelatiilor sociale 3) Perturbarea cronică a stimei de sine 4) Perturbarea situatională, a stimei de sine Prezentare de cazuri Doamna T. (68 ani) a fost altădată pianistă concertistă, locuiește cu fiica sa și ginerele său. Ea a trebuit să se pensioneze devreme din cauza unei artrite reumatoide severe. Ti place să asculte muzică și să citească însă, în prezent, nu poate să asiste la concertul orchestre! simfonica cu toate că are abonament pentru sezon. Este obligată să stea acasă când are durerile articulare și resimte oboseala când își sporește activitățile. Mișcările mâinii sunt limitate mal ales în flexie. Degetele sunt deformate și edematiate; merge încet și cu rigiditate. Fiica sa spune că trebuie să-și ajute mama pentru cea mai mare parte a activităților sale. 57 Alegeti cea mai bună formulare de diagnostic (problemă + etiologie) pentru sintetizarea datelor culese de la dna T.: ! 1) Deficit de îngrijire personală din cauza intolerantei la activități fizice; 2) Intoleranță la activități fizice legată de diminuarea tonusului muscular; 3) Diminuarea mobilității fizice din cauza durerilor articulare, limitelor funcționale; 4) Perturbarea de rol legată de pensionarea forțată, de incapacitatea de a-și asuma ro~ul (pianistă); – 5) Diminuarea mobilității fizice din cauza artritei. R=3 Doamna M. (83 ani) are o fractură de șold de acum 5 ani și, în prezent, se mișcă puțin în timpul zilei. Prezintă uneori incontinență urinară și se plânge de mici pierderi de urină. Se plânge că nu poate să readoarmă după ce a fost la toaletă noaptea. Este somnolentă dimineața și spune frecvent că este foarte obosită pentru a se scula la micul dejun. În cursul ziei este iritabilă și se plânge că asistenta n-o lasă să-și facă siesta. Cum poate fi formulat diagnosticul de ingrijire? (problema + etiologia) R =Perturbarea obișnuințelor de somn din cauza necesității de a se scula pentru a urina și a diminuării mobilității. Criterii care permit stabilirea unor priorități intre problemele de dependență Pentru a stabili o ordine a prioritătilor intre diagnosticele de ingrijire, trebuie avută in vedere mai intâi in ce măsură nevoia nesatisfăcută amenintă (vatămă) homeostazia pacientului sau securitatea sa și gradul de dependentă. -Asistenta trebuie să se ocupe mai Întâi: 1. de o nevoie a cărei nesatisfacere pune în pericol starea de homeostazie a pacientului; 2. de o nevoie a cărei nesatisfacere antrenează o foarte mare cheltuială de energie; 3. de o insatisfactie care poate să compromită serios securitatea pacientului; 4. de o nevoie a cărei nesatisfacere determină un grad important de dependență; 5. de o nesatisfacere la nivelul unei nevoi care repercutează asupra mai multor nevoi; 6. de o nevoie a cărei nesatisfacere vatămă (deranjează) confortul pacientului; 7. de o nevoie a cărei nesatisfacere se repercutează asupra demnității pacientului (lipsa de respect, comunicare sau informație insuficientă); 8. de o nevoie care este importantă în ochii pacientului (exemplu: pacient paralizat, afazie, să comunice cu copiii). Exercitiul nr. 1 Puneți cifrele 1, 2 sau 3 în paranteză -după prioritatea apreciată de dumneavoastră: Operată în ajun pentru vezica biliară a) ( ) modificarea respiratiei din cauza durerii b) ( ) durere toracică dreaptă -datorită intervenției c) ( ) risc potențial de hemoragie din cauza unor probleme sanguine 58 Exercitiul nr. 2 Doamna X este urmărită la domiciliu. Ea a avut o intervenție asupra colonului ~i este purtătoarea unei colostomii; iată diagnosticele elaborate: a) ( ) insuficientă cunoaștere în legătură cu îngrijirea colostomiei b) ( ) o lejeră alterare a funcției digestive- posibilă anxietate c) ( ) modificarea schemei corporale- rău (greu acceptabilă) Stabiliți prioritățile. Exercitiul nr. 3 Doamnei 1.1. îi place să cânte la pian. Ea suferă de artrită și are probleme -vezi diagnostic. a) ( ) constipație din cauza alimentației sărace în fibre b) ( ) depresie ușoară, probabil cauzată de o pensionara anticipată c) ( ) alterarea mobilității degetelor din cauza artritei Stabiliți prioritățile. Sinteza diferențelor intre diagnosticul de ingrijire și diagnosticul medical Diagnosticul de Îngrijire 1. Ține cont de starea pacientului care trăiește o problemă de depen dență și de reacția sa față de această stare. 2. Identifică un răspuns uman spe cific la un procent de boală particular, condiție sau situație. 3. Se schimbă în funcție de modifi cările răspunsurilor pacientului. 4. Nu există o terminologie anume desemnată și acceptată de comuni tatea profesională de nursing pentru a descrie reacția umană. 5. Ține cont de sursele de dificultate (sau de factorii care contribuie) care cauzează problema de sănătate. Ex.: Aport caloric (excedent) între când nevoile organismului, legat de inactivitate sau lipsa de cunoștințe. 6. Servește ca ghid în determinarea tipurilor de intervenții nursing care vor asigura ca îngrijirea acordată, furnizată de orice nursă, să promoveze reacții sănătoase și un trai de calitate. 7. Orientează asistenta spre inter venții autonome. Diagnosticul medical 1 . Ține cont de problema de sănă tate în sine, descrie procesul, exemplu: artrită reumatoidă, AVC 2. Identifică un proces anume de boală în legătură cu patologia unor organe și sisteme specifice. 3. De obicei rămâne constant în decursul bolii (deși mai poate fi adăugat și un alt diagnostic). 4. O terminologie anumită a fost de semnată și acceptată de comunitatea profesională medicală pentru a descrie procesele specifice de boală . 5. Formularea sa nu implică, în ge neral, factorii etiologici. Ex.: obezitatea. 6. Servește ca ghid în determinarea cursului obișnuit al tratamentului me dical pentru promovarea însănătoșirii. 7. Orientează practici anul spre trata ment medical. 59 3. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR* …. · a treia etapă a procesului de ingrijire După formularea diagnosticului de îngrijire, asistenta elaborează un plan de acțiune, care să influențeze pozitiv starea fizică și mentală a persoanei și să reducă problemele de dependență. Definitie: Planificarea îngrijirilor Înseamnă stabilirea unui plan de interventie, prevederea etapelor, a mijloacelor de desfășurare ca și a precautii/ar care trebuie luate. De retinut: Planul de intervenție ține cont și de prescriptiile medicale. Planul de intervenție cuprinde două componente: a. obiectivele de îngrijire b. intervențiile Planul de interventie permite asistentei să judece urgentele și importanta problemelor de dependentă, putând astfel să decidă prioritătile pe care trebuie să le respecte În cursul unei zile de muncă. Acest plan se întocmește ținând cont de toate sursele de informație și de participarea tuturor colaboratorilor din echipa de îngrijire, în vederea clarificării problemelor pe care le are persoana (pacientul) și pentru o orientare comună a acțiunilor ce urmează a fi întreprinse. Un astfel de plan, care ușurează urmărirea îngrijirilor ce trebuie acordate de către toți membrii de echipă, din toate tu rele de lucru, constituie un instrument de comunicare, de unificare și de continuitate a Îngrijirilor. Important: Deoarece planul de îngrijire este stabilit pornind de la nevoile și capacitățile pacientului, acesta are dreptul să participe la deciziile privind interven țiile, are dreptul să-și spună opinia asupra îngrijirilor pe care le dorește. Obiectivul principal al îngrijirilor este de a aduce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoilor proprii. Este deci esențial -în măsura în care este posibil, să se colaboreze cu persoana îngrijită în pregătirea planului de intervenții și în elaborarea priorităților. Asistenta trebuie să informeze persoana despre acțiunile pe care le întreprinde și să-i solicite acordul. De exemplu: Asistenta poate să-i spună unui pacient slăbit care stă de mult timp în pat: „Planul de îngrijire pe care l-am făcut pentru dv. impune să vă ridicați din pat. Astăzi vă voi așeza în fotoliu, în trei reprize. Pentru a evita problemele respiratorii și ca să nu vă încerce o stare de slăbiciune, ar fi bine ca dv. să nu rămâneți în fotoliu mai mult de 30 de minute. Sunteți de acord să încercăm? .. Sau unui pacient cu incontinență în urma îndepărtării unei sonde, care poate fi reeducat, i se poate spune: „Mi-ar plăcea să vă ajut în rezolvarea problemei dv. vezicale. Dacă vreți, eu vă duc la toaletă la fiecare două ore în cursul zilei, ca să puteti dv., puțin câte puțin, să reluați mai bine controlul vezical. Dv. ce credeți în acest sens?” Unui pacient afazie, în recuperare, i se poate spune: „Eu cred că dv. v-ar plăcea ~,.Planificarea Îngrijirilor” se mai numește și ,.Plan de lntervenjii ” 60 să încercați să vă exprimați, nu-i așa? Dacă mă ajutați, putem începe să lucrăm împreună la pronunția a două consoane. În timp ce vă fac toaleta (baia parțială) și de fiecare dată când voi veni să vă văd vom căuta cuvinte care încep-cu ccp» și ccf)) și dv. veti încerca să le pronuntati cu mine. Găsiți că aceasta este o idee bună? ” În unele cazuri, planurile de interventie se pot face în întregime cu colaborarea pacientului, dar nu întotdeauna este posibil acest lucru. Uneori nu este de dorit să se comunice pacientului toate obiectivele propuse. Aceasta în cazul în care există riscul de a-1 produce acestuia neliniște sau reactii negative. Notj: Planificarea presupune stabilirea priorităților de fngrijire fn urma cărora se stabilesc obiectivele. Ierarhizarea nevoilor, după Maslow, furnizează , de exemplu, o metodă de a stabili prioritățile : Prioritatea 1: nevoi fiziologice (respiratie, circulatie, nutriție, hidratare, eliminare, temperatură, confort fizic) Prioritatea 2: nevoi de securitate (pericole din mediul înconjurător, frica) Prioritățile 3-4-5: nevoia de a simti dragostea, de a nu fi izolat (pierderea unei fiinte dragi, stima de sine, realizarea etc.) Prsc/zsrs: Problemele care trebuie trecute fn planul de fngrijire se aleg cu discernăm~nt, deoarece, teoretic, fiecare pacient ar putea avea 50-60 de diagnostice de fngrijire și atunci folosirea planului ar fi aproape imposibilă. a. Obiectivele de ingrijire – prima componentă a planificării ingrijirilor Un obiectiv de îngrijire poate fi definit astfel: • descrierea unui comportament pe care-I așteptăm de la pacient • un rezultat pe care dorim să-I obtinem în urma ,r interventiilor. Acest rezultat definește comportamentul scontat al pacientului, un comportament care se dorește să se vadă în manifestările pacientului (reactii specifice prevăzute) (Anexa 3). Pacientul și familia trebuie incluși în acest proces de formulare a obiectivului. Obiectivul de îngrijire vizează deci atitudinea, comportamentul sau acțiunea pacientului însuși (sau a familiei, a grupului și colectivității). lată un exemplu de obiectiv care ar fi acceptabil în cazul unui pacient parțial paralizat: Ca pacientul să se fmbrace fără ajutor fn decurs de … (săptămâni) sau Ca pacientul să-și mentină tot timpul gamba (piciorul) și bratul drept (dacă ele sunt afectate), Într-o bună pozitie anatomică , se precizează și obiectivul de Îngrijire: „asistenta va verifica la fiecare 3 ore11 • Caracteristicile unui obiectiv de ingrijire Obiectivul de îngrijire trebuie astfel formulat încât să reiasă clar și precis care sunt rezultatele pe care pacientul (familia, grupul, colectivul) și asistenta speră să le obțină, precum și care sunt actiunile, intervențiile pe care asistenta și pacientul (familia, grupul, colectivul) le pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat. 61 Pentru aceasta, asistenta trebuie să formuleze obiectivele pornind de la sistemul S.P.I.R.O. = mijloc mnemotehnic pentru elaborarea obiectivelor de îngrijire. Obiectivele astfel formulate trebuie să răspundă la următoarele cinci întrebări: 1’ S =specificitate: cine face acțiunea? P = performanță: ce face pacientul? ce se poate face pentru pacient? 1 = implicare: cum se face acțiunea? R = realism: În ce măsură se poate face acțiunea? O= observabil: când? Deci obiectivul trebuie să aibă următoarele (componente) caracteristici: Specificitate -să aparțină unui singur subiect (familie, grup etc.) ex. „Ca dna X … ‘~ Performanță -acțiuni, atitudini, comportamente așteptate de la persoană, pornind de la un verb activ (vezi anexa 3) ex. „Ca dna X să fnteleagă și să efectueze … 11 Implicare ·1 Realism Observabil . Notă: În situatii grave de dependentă marcată, implicarea asistentei in vederea satisfacerii nevoilor este aproape totală – având in vedere că pacientul nu poate totdeauna să se implice. În acest caz obiectivul va avea un caracter mai pasiv, dar el are intotdeauna ca subiect pacientul. Exprimarea in aceste cazuri se va face cu verbe la diateza pasivă. Ex. „Dna X va fi supravegheată la fiecare oră privind … ” -nivelul de angajare a persoanei (trebuie să acționeze singur sau cu ajutor). Ex. „Ca dna X să înțeleagă și să efectueze ea însăși … ” sau „Ca dna X să meargă cu ajutorul (asistentei, cârjei)” -obiectivul trebuie să țină cont totdeauna de capacitățile fizice, intelectuale, afective ale persoanei; pentru a fi aplicabil, el trebuie să fie realist și aceasta atât din punct de vedere al capacității persoanei, cât și din punct de vedere al abilității și disponibilității asistentei pentru a-1 ajuta să atingă obiectivul. Ex. „Ca dna X să efectueze ea însăși îngrijirile stomiei respectând principiile fnvătate”. Notă: Se subintelege că asistenta este capabilă să-/ invete pe pacient principiile de ingrijire a unei stomii. -comportamentele, acțiunile și atitudinile să poată fi „obiectiv” observabile, măsurabile, evaluabile cu precizie. 62 Ex. „Ca dna X să procedeze ea însăși la aplicarea dispozitivului 1 de stomie de fiecare dată ‘~ sau „Ca dna X să meargă cu ajutorul cârjelor de 3 ori pe zi-câte 5 minute’~ Ca dna X … Specificitate Performanță Implicare Realism Observabil Specificitate CINE face acțiunea? / Implicare CUM? În ce fel face pacientul acțiunea? Întrebări la care un obiectiv de îngrijire trebuie să răspundă Realism ÎN CE MĂSURĂ se poate face acțiunea? 63 ,, Performanță CE FACE? Activ CE se face de către pacient? Pasiv CE se face pentru pacient? Observabil CÂND? În ce moment se face acțiunea? Notă: Se întâmplă uneori ca obiectivul să nu poată fi formulat respectând orbește regulile redactate, dar este important ca descrierea obiectivului să fie clară și precisă orientând interventia. Obiectivul este uneori formulat și în termeni de interventii executate de asistentă: Exemplu: -Asigurarea confortului (pat comod etc.) -Prevenirea complicatiilor infectioase (mobilizarea pacientului etc.) -Ameliorarea microclimatului … Precizăm că este preferabil ca obiectivele să fie formulate în termeni de comportament așteptat de la pacient, mai curând decât in termeni de interventii executate de asistentă (sau altă persoană). De asemenea, să aibă o formulare în termeni care să stabilească obiectivul ce poate fi realizat. (Mai ales studenții au tendinta să exprime obiectivele ca posibil de realizat 1 00%). Obiectivele pot fi: 1 -pe termen scurt (O.T.S.) ore, zile 2-pe termen mediu (O.T.M.) o săptămână 3-pe termen lung (O.T.L.) săptămâni, luni Exemple: O.T.S.- Dna X va f așezată în fotoliu în fiecare zi, timp de o oră, de 3 ori pe zi (acesta este un obiectiv de interventie a asistentei) O.T.M.- Ca într-o săptămână dna X să meargă fără ajutor până la baie O.T.L. -Ca dna X să-și mărească progresiv mobilitatea degetelor ca să fie capabilă să tricoteze în termen de o lună. Pentru fiecare problemă pot fi formulate unul sau mai multe obiective. Pentru a atinge un obiectiv îndepărtat se fixează mai multe obiective scurte sau pe termen mediu. Exemplu: Dna X va trebui să facă în fiecare zi, în trei reprize, exercitii de flexie a degetelor și pumnului (termen scurt). Într-o săptămână ea să fie capabilă să preseze o minge rând pe rând, în fiecare mână (termen mediu). Aceste obiective cumulate vor duce putin câte putin la obiectivul pe termen lun~ =peste o lună să tricoteze. In cazul unui pacient internat în spital O.T.L. -global -este considerat ca obiectiv de atins până la externarea pacientului și trebuie scos în evidentă în planul de îngrijire, pentru ca toată echipa de îngrijire să știe spre ce rezultat tind eforturile comune. Exemplu: Îngrijim două femei în jur de 70 de ani. Una activă și una care nu-și părăsește patul (zace la pat). Ambele operate de fraCtură de col femural. Obiectivul, În primul caz va fi ca la întoarcerea la domiciliu, la sotul ei, să fie capabilă să meargă cu ajutorul unui baston, să fie capabilă să efectueze sarcini zilnice obișnuite. 64 Obiectivul, in al doilea caz, va fi ca pacientul să se inapoieze la casa de bătrâni cu fractura vindecată și fără complicații. Un alt tip de obiective pe care asistenta trebuie uneori să le elaboreze sunt obiectivele permanente. Exemplu: Dna X se va ridica intotdeauna cu ajutor. De retinut: Este util În anumite cazuri să se mentioneze În formularea obiectivului momentul În care se va face evaluarea sa. De ex.: „a se evalua la fiecare oră” sau „a se evalua la trei zile” etc. Exercițiu de elaborare a obiectivelor Pornind de la următoarele diagnostice de Îngrijire, elaborati obiectivele necesare: 1. Deshidratare ușoară, legat de o hidratare insuficientă; 2. Diminuarea amplitudinii respiratorii, din cauza imobilizării indelungate (vârsta 74 ani); 3. Predispoziție la escare de decubit, din cauză că pacientul este imobilizat de mai multe zile· și se mișcă foarte puțin in pat. Sugerăm următoarele răspunsuri: R1 = Ca pacientul să bea 2000 mi lichide timp de 24 ore (la intervenții se va preciza cum se va face repartizarea cantității de lichide). R2 = Ca pacientul să-și amelioreze amplitudinea respirației: să facă exerciții respiratorii timp de cinci minute de două ori pe zi. ,r R3 = Ca pacientul să se intoarcă și să-și schimbe poziția in pat, ajutându-se de marginea patului sau auxiliar, la fiecare 2 ore . . . b. l~tervenția – a doua componenti a planificArii ingrijirilor Alegerea intervenției permite asistentei să determine modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului. Acțiunile asistentei (de ex.: de suplinire sau de completare a ceea ce pacientul nu face singur) au ca scop conservarea sau atingerea unui grad optim de independență a pacientului. Asistenta care intocmește planul de ingrijire trebuie să se gândească la intervenții care răspund cu adevărat nevoilor specifice ale pacientului. Intervențiile trebuie să fie deci: novatoare, personalizata, observabile, măsurabile (evaluabile). Pentru ca intervențiile să fie evaluabile trebuie: -să se indice la ce oră (2, 6 sau 1 O h), in care moment al zilei (dimineața, după baie etc.); 65 -la ce interval (de trei ori pe zi, de patru ori pe zi etc.); -sau ce continuitate, pe ce durată trebuie să se desfășoare acțiunea asistentei sau să se supravegheze continuu semnele (de ex. dispneea). 4. EXECUTAR~~ [APLICAREA) ÎNGRIJIRILOR – a patra etapă a procesului de ingrijire Aplicarea îngrijirilor constituie momentul realizării conștiente și voluntara a intervențiilor planificate pentru a obține rezultatul așteptat. Aplicarea în practică a acțiunilor are ca scop să ajute pacientul să-și mențină sau să-și recapete independența sau un oarecare nivel de independență. În aplicarea în practică a intervențiilor sunt antrenați: pacientul, asistenta, echipa de îngrijire, familia (aparținătorii). Implicarea acestora are ca scop de a reduce sau a elimina cauza problemei. Pacientul: execută acțiunile planificate pentru el, în funcție de resursele proprii (ex. exerciții, răspunde la diverși stimuli … ) Asistenta: supervizează aceste acțiuni, încurajează, informează, își manifestă empatia, ajută și efectuează toate îngrijirile necesare pacientului. Echipa de Îngrijire: asigură completarea și eficacitatea activității profesionale. Familia: în anumite circumstanțe este alături în acțiuni de îngrijire. Observatie: Cele două etape ale demersului de îngrijire: planificarea îngrijirilor (a III-a etapă) și executarea îngrijirilor (a IV-a etapă) sunt strâns legate, astfel: -În rubrica planificare, decidem intervențiile care trebuie să se execute în etapa următoare: „ridicarea pacientului de 3 ori în cursul zilei”, în rubrica executarea intervențiilor: „ridic pacientul de trei ori în cursul zilei”. Această relație strânsă poate să fie sursă de confuzie între cele două etape pentru studenții de la școala postliceală sanitară -care ar trebui atunci când concep planul de îngrijire să repete aceleași elemente și în etapa a III-a și în etapa a IV-a. Pentru a se evita această confuzie -este posibil ca intervenția (atât în ce privește planificarea cât și aplicarea) să fie consemnată o singură dată în planul de îngrijire într-o rubrică de „intervenții”. Trebuie să precizăm că realizarea intervenției reiese din evaluarea stării pacientului înainte, în timpul și după intervenție. Este însă foarte important ca intervenția să fie formulată clar și precis, în consecință va trebui indicat: -cui se adresează acțiunea (persoană, familie etc.) -orarul (înainte de masă, la două ore, de 3 ori pe zi, la culcare sau data) -natura acțiunii cu un verb activ, observabilă, măsurabilă -semnătura asistentei care planifică, execută îngrijirile. Exemplu: „Se determină pacientul să practice exerciții respiratorii (1 O respirații abdominale profunde), câte 5 minute la 2 ore” Semnătura: Maria Pop 66 Exercițiu -pentru integrare in procesul de ingrijire (fără evaluare) · Domnul V.R., în vârstă de 68 de ani, este spitalizat de puțin timp pentru probleme cardiace -care acum sunt în ordine. Câteva elemente reies din culegerea de date. El se alimentează destul de bine, se hidratează foarte puțin (o băutură la masa de prânz). Cu toate căi s-a recomandat să umble, el are dificultate în a se deplasa din cauza unei fracturi a gambei drepte, unde mai simte puțină durere. Are nevoie de ajutor pentru a umbla. Se jenează să-i ceară ajutor asistentei. Nu sună decât foarte rar. Defecare regulată, la două zile, însă scaune dure, micțiuni puțin mai frecvente. El spune că se reține adesea de a urina. lncontinență ușoară ocazională. Se plânge uneori de durere în partea inferioară a abdomenului. Notă: Se acordă prioritate nevoii de a se mișca pentru că aceasta Îi produce cea mai pronuntată dependentă cu repercusiuni asupra altor nevoi. Pentru a ușura demersul, problema cardiacă se lasă deoparte. Nevoia Ase mișca Aco munica Plan de ingrijire (ghid) {fără evaluare} Date care demonstrează dependența -Dificultate în a se deplasa; -Durere la nive lul gambei; -Are nevoie de ajutor pentru a umbla -Îi este jenă să ceară ajutor; -Nu sună decât foarte rar Diagnostic de Obiective Îngrijire Alterarea mobili-Ca într-o săptă tătii din cauza se-mână el să fie chelei unei frac-capabil să se de turi manifestate plaseze pentru a prin … (vezi nota merge la toaletă de la sfârșitul planului) Dificultate în a comunica, legată de jenă Ca el să-și ex prime nevoile cu mai multă îndrăz neală (a se evalua la trei zile) Intervenții Se fac exerciții pasive și active ale membrelor in ferioare de două ori pe zi. Se determină pa cientul să mear gă cu ajutor de trei ori pe zi, cinci minute la început și apoi crescând un minut în fie care zi Se răspunde cu rapiditate când sună; îi subliniez disponibilitatea asistentei pentru a-1 ajuta A eli–Micțiuni puțin M o d i f i c are a Ca el să-și resta-Se explică paei- mina mai frecvente; schemei urinare bilească o sche-entului nece- 67 -lncontinentă o cazională; -Dureri (uneori) în partea infe rioară a abdome nului A se -Se hidratează hidrata puțin; nu bea lichide între mese 1 ‘ (ușoară incon- mă urinară nor tinență) din cau- mală orar de za dificultății în a eliminare într-o se adapta pentru săptămână mobilizare 1 n s u f i c i e n t ă Ca el să bea hidratare, legată 1500 mi de lichid de frica de a fi o-în 24 ore (a se bligat să meargă evalua zilnic) la toaletă ‘ • 1 sitatea de a urina atunci când simte această senzatie pentru a evita incontinența. Se va conduce la toaletă la două ore. Se lasă uri narul la înde mână pe timpul nopții. Se lasă porția de apă la îndemână. Se explică nece sitatea de a bea cel puțin un pahar de apă între mese. Se oferă pacientului un pahar de suc la ora 1 o, la ora 14 și la ora 20. Notă: La formularea diagnosticului -din acest plan -, semnele (a treia component~ a diagnosticului) reies din datele care demonstrează dependenta, consider~m c~ nu mai este necesar s~ le scriem aici. Preclzsre: Fiecare plan de îngrijire va fi completat cu: -Intervenții constante: Ex.: Așezarea obiectelor la îndemână pentru cei cu defect vizual … -Elemente de supravegheat: • comportament • reacții la medicamente • funcții vitale etc. -intervenții cu rol delegat care reies din prescriptiile medicului. Sfaturi pentru efectuarea intervențiilor de ingrijire -Nu efectuați niciodată acte de îngrijire fără a se cunoaște rationamentul, efectul așteptat; · -Înainte de orice acțiune reexaminați pacientul pentru a evalua starea problemelor și verificati dacă interventiile prevăzute sunt întotdeauna potrivite (practicați o culegere specifică de date); 68 -Nu sunteti roboti. Fiti atenti la reactiile pacientului și modificati orice interventie ineficace; -Implicati pacientul și familia sa. Explicati-le întotdeauna rațiunea intervențiilor d-voastră; -Pregătiți mediul înconjurător terapeutic și fără pericole. Executarea ingrijirilor și relația asistent-pacient În optica Virginiei Henderson, îngrijirile trebuie să fie de suplinire în satisfacerea nevoilor fundamentale. De asemenea, îngrijirile trebuie să favorizeze drumul spre independență, spre câștigarea autonomiei pacientului. Pentru aceasta, asistenta trebuie să fie capabilă de disponibilitate, de vointa de a ajuta și de o deschidere fată de alții, care constituie un climat esential în desfășurarea activității. Această relatie trebuie să urmărească stabilirea unei comunicatii: funcțională, pedagogică și terapeutică. ‘ • funcțională -ușurarea schimburilor (dialogurilor) cotidiene • pedagogică -învățarea = transmiterea informațiilor necesare prevenirii (primare, secundare și terțiare), reabilitării atât fizic, cât și psihic a pacientului • terapeutică -·stabilirea între asistentă și pacient a unei relatii de: -acceptare reciprocă -atitudine de: respect, căldură -înțelegere empatică fată de pacient. În cursul îngrijirilor (igienă, tratament}, asistenta se întreține cu pacientul, îl ascultă, îl atinge (cu duioșie), răspunde la întrebările sale, împarte cu el povara bolii și comunică acestuia înțelegerea sa empatică. Acest contact cu pacientul este un pretext pentru a realiza relatii de încredere, respect reciproc, ceea ce conferă îngrijirilor un caracter uman care este o condiție a calității îngrijirilor. Adesea însă, din cauza sarcinilor pe care asistenta treb~ie să le îndeplinească, se observă că nivelul relatiilor între îngrijitor și cel îngrijit nu. este propice stabilirii acestora, deoarece preocuparea asistentei este mai degrabă centrată asupra sarcinilor de îndeplinit, decât asupra persoanei însăși. Este cazul pacienților cu stare gravă și multe tratamente, când asistenta este supraaglomerată. Trebuie însă să se tină cont de faptul că, cu cât starea pacientului este mai critică, cu atât anxietatea și durerea sunt mai mari și el are nevoie, cu atât mai mult, de suport și înțelegere din partea asistentei. O problemă asemănătoare se pune și în cazul îngrijirii unui pacient confuz sau inconștient, când interesul pentru stabilirea unei ·relatii cu pacientul trebuie să fie evident. În aceste situatii, îngrijirile acordate cu căldură și respect pot să creeze pacientului, emotional, revenirea unei flăcări de conștientă. 69 În munca sa pentru pacient, asistenta trebuie să comunice cu el în multiple circumstanțe: -atunci când aceasta ajunge la spital -atunci când se face interviul pentru culegerea de date -atunci când se execută îngrijirile zilnice, moment în care asistenta trebuie să-i explice totul pacientului astfel ca el să fie informat despre tratamente, despre examenele și intervențiile pe care va trebui să le suporte etc. Această comunicare verbală și nonverbală trebuie să fie o comunicare terapeutică , o relatie de ajutor pentru pacient. Atitudinea de a asculta, arta de a pune întrebări și de a răspunde (interesul concentrându-se spre pacient) nu sunt decât câteva din caracteristicile acestei forme de comunicare. Situații sau reacții in timpul ingrijirilor. care trebuie să fie in atenția asistentei Anxietatea- este un sentiment de inconfort și de tensiune pe care-I resimte persoana. Poate să apară sub formă acută în prezența unei dureri, a fricii, a neliniștii etc. Ea poate să producă ușoare modificări ale pulsului, ale respirației, ale tensiunii arteriale, o creștere marcantă a acestor semne vitale. Asistenta trebuie să învețe să deceleze anxietatea pacientului, putând fi de mare ajutor pentru acesta. Stresul- este una dintre problemele cele mai răspândite în timpul nostru. El se manifestă atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic. Stresul psihologic provine dintr-un dezechilibru Între exigentele la care individul trebuie să facă fată și capacitatea sa de a corespunde. Pe de altă parte, este prezent sentimentul de a nu avea destul timp: viața este ca o cursă permanentă contra cronometru . Stresul poate antrena numeroase probleme de sănătate- atât pe plan psihologic (anxietate, frica de eșec, depresia), cât și pe plan fizic, prin insatisfacția anumitor nevoi fiziologice ca foamea, setea, frigul, inconfortul etc. Indiferent de provenienta stresului (fizic sau psihologic), el poate afecta organe ca de exemplu stomacul (ulcer de stres). Asistenta poate să ajute persoana printr-un suport psihologic și prin rolul său de suplinire în satisfacerea nevoilor fundamentale ale persoanei la care ea acordă îngrijiri. Frica-Anxietatea se asociază adesea cu frica. Frica este un sentiment pe care-I resimte persoana față de un pericol fizic sau psihologic. Nu trebuie să minimalizăm importanța acestui sentiment față de un tratament, față de intervenții sau față de moarte. Atunci când asistenta știe să deceleze frica la persoana îngrijită, este important ca ea să-i demonstreze înțelegere, voința ·sa de a-1 asculta ., și de a-1 asigura. . Durerea- este o senzație neplăcută percepută într-unul sau mai multe puncte ale organismului. Ea este însoțită de reacții psihologice (anxietate, depresie, furie 70 . etc.), de preocupări sociale (neliniște, îngrijorare pentru viitor, pentru familie), iar întrebările cu caracter religios se intensifică. Există diverse forme de durere, dar putem să le clasăm în două mari categorii: durerea acută și cronică. Rolul asistentei față de această dificultate constă în a-i administra medicamentele (rol delegat), în a-i acorda îngrijiri care să-i potolească starea de rău fizic, dar comunicarea terapeutică cu acești pacienți care suferă are o importanță unică. Singurătatea- Boala, infirmitatea și bătrânețea nu sunt atractive. Persoanele în vârstă, bolnavii cronici și persoanele din unitățile psihiatrice trăiesc frecvent experiența singurătății și a izolării. Singurătatea este starea individului care se regăsește singur cu el însuși. Uneori, aceste momente sunt benefice pentru ființa umană. Dar trebuie să existe un echilibru între gradul de intimitate de care persoana are nevoie (pentru conservarea demnității sale) și între legăturile sociale care sunt necesare pentru (realizare) deschiderea și dezvoltarea personalității. Singurătatea frecventă și prelungită a persoanelor bolnave duce adesea la deteriorarea mentală și afectivă. Rolul asistentei pentru a ajuta persoana singuratică este de a stabili o relație de ajutor, de a stabili un climat de încredere, de acceptare, de re’spect și înțelegere. Relația de ajutor nu înseamnă a da sfaturi persoanei, ci a-1 susține în dificultatea sa aducându-i suficientă căldură și înțelegere empatică. În afară de situațiile amintite mai sus, asistenta întâlnește la pacienți, în timpul executării îngrijirilor sale, multe alte dificultăți de care trebuie să țină cont. Astfel, mai amintim: /mobilitatea sau diminuarea activității normale (poate afecta percepția imaginii și stimei de sine). Înstrăinarea -este vorba de pacienții aflați în serviciile de sănătate care sesizează (percep) că nu există loc -că nu se ține seama -de opiniile lot, de neliniștea lor, de capacitatea lor de decizie, de dreptul lor la informație, de preferințele lor și chiar de personalitatea lor, cu caracteristicile proprii. Sentimentul de neputintă- situație în care pacientul se vede condamnat și constată cu amărăciune inutilitatea îngrijirilor, își dă seama că nimeni nu poate să facă nimic mai mult pentru el. Modificarea schemei corporale- o schimbare progresivă cum ar fi: slăbirea, obezitatea, menopauza, îmbătrânirea, poate să producă la unele persoane perturbări importante. Însă șocul cel mai puternic este format de o boală deformantă cum ar fi: artrita, paralizia, ori de intervenții chirurgicale mutilante (amputația membrelor, a sânului, a organelor genitale etc.). Aceste situații, care ating schema corporală și la care pacientul se resemnează cu dificultate, îl fac pe acesta să trăiască sentimente de frustrare, de devalorizare și pierderea încrederii în sine. Pierderea unei ființe dragi, a unui rol, a unui statut social sau a unui avantaj creează dificultăți de ordin material, profesional sau emotiv. Doliu/ -după decesul unei ființe dragi este o pierdere cu repercusiuni importante. 71 Toate aceste situații pot fi reduse (atenuate) de către asistentă, prin îngrijiri potrivite, printr-o înțelegere empatică, printr-o prezentă umană și căldură sufletească, gata să ajute persoana ce trăiește aceste dificultăți. Dar, fără o prezentă de calitate și o comunicare ce constituie o relatie de ajutor, toate aceste îngrijiri se pot vădi iluzorii. De retinut: În vederea executării unor îngrijiri potrivite fiecărui pacient, asistenta trebuie să știe să aplice mai multe metode de acțiune care să ușureze suferințele persoanei bolnave și să-i asigure un plus de confort și o stare de bine. Executarea îngrijirilor constituie un moment potrivit pentru asistentă, care vrea să învețe, să informeze pacientul asupra problemelor sale de sănătate, asupra tratamentului său, ori despre obiceiurile de viață mai puțin potrivite pentru satisfacerea nevoilor fundamentale. Învătarea pacientului este un act de îngrijire esențial și necesar. Această învățare poate să fie specifică (ex.: a învăța pacientul să-și facă injecție- în cazul diabetului) sau poate să conțină alte sfaturi practice. Înainte de a începe învățarea, trebuie mai întâi să-i evaluăm cunoștințele pacientului și dorința de a învăța. Trebuie să încurajăm pacientul să pună întrebări. li putem spune, de exemplu: „Puneți-mi toate întrebările pe care le vreți, chiar dacă ele vi se par stupide. Noi toți ne simtim câteodată limitați, deci să nu credeți că sunteti singurul, toate întrebările sunt importante, chiar și acelea care vă par neînsemnate.” 5. EVALUAREA ÎNGRIJIRILOÂ ·- a cincea și ultima parte a demersului de ingrijire Evaluarea constă în a aduce o apreciere (o judecată) asupra progresului pacientului în raport cu intervențiile asistentei. Evaluarea este o condiție absolută a calității îngrijirilor. Dacă intervențiile planificate nu și-au atins scopul lor, atunci trebuie să știm de ce nu avem rezultatul scontat și trebuie să știm cum să corectăm situația. CAnd se face evaluarea? Evaluarea trebuie să se facă cu regularitate, la diverse intervale. Un obiectiv indică, în general, în ce timp trebuie să se facă evaluarea. De exemplu: dacă există mențiunea „se va evalua mâine” sau” … din 3 în 3 ore” sau „în 3 zile”-atunci trebuie să fie făcută examinarea în termenul fixat. Ce se evaluează? Există mai multe metode de a determina ceea ce trebuie evaluat. Ne propunem să evaluăm două aspecte: 1. Rezultatul obținut sau schimbarea observată- adică reacția pacientului la îngrijiri; 2. Satisfacția pacientului însuși. 72 1. Rezultatul obținut Când asistenta formulează obiectivele îngrijirilor, ea expr imă ce rezultat prevede să se obțină în urma îngrijirilor acordate. De exemplu: un obiectiv poate fi formulat în felul următor: ” … ca dna X să accepte să-și exprime mâine sentimentele resimțite cu ocazia primului pansament după mastectomie”. Pentru a realiza acest obiectiv, asistenta își va planifica toate intervențiile în vederea obținerii acestui rezultat: va merge să vadă pacienta când ea va fi mai odihnită, o va asculta, o va stimula să se exprime, va manifesta empatie, va începe să abordeze cu ea probleme legate de perceperea imaginii de sine. Pentru a ști dacă obiectivul a fost atins, asistenta va trebui ea însăși să-și pună niște întrebări în legătură cu modul în care a reușit să întrețină o relatie cu pacienta. Exemplu de evaluare Doamna X, încă șocată ‘, nu poate să se exprime prea mult; plânge, este descurajată, dar, în urma discuției avute cu asistenta, este mai calmă. După cum se vede, rezultatul nu a fost atins și obiectivul va trebui reluat. La o nouă încercare de evaluare putem să demonstrăm că obiectivul a fost atins. Dna X acceptă să vorbească despre sentimentele sale, plânge, zice că nu va mai fi niciodată ea însăși, că se devalorizează. Îi e teamă pentru relațiile sale cu soțul. Spune că s-a mai îmbărbătat vorbind cu asistenta. Rezultatul este satisfăcător- pacienta vorbește despre sentimentele sale, dar apar alte probleme, alte dimensiuni -care vor fi subiectul unor noi obiective cu evaluările necesare. După cum se vede, evaluarea rezultatelor este, într-un fel, o culegere de date, atingând anumite aspecte ale problemei de sănătate a persoanei. Noile date obținute despre evoluția pacientului sunt astfel adăugate, sunt revăzute, se stabilesc prioritățile, obiectivele și se decid noi intervenții dacă este cazul-proces ciclic. Deci: evaluarea se face pe tot timpul îngrijirii. Când se observă că semnele nu s-au diminuat (că obiectivul pentru persoană nu a fost atins), că acțiunile de îngrijire (ale asistentei) nu au avut impactul dorit, procesul de îngrijire se reia de la prima etapă (reformularea diagnosticului, a obiectivelor, se modif ică intervențiile) . Evaluarea permite reajustarea obiectivelor și deci modificarea intervențiilor. Ea prezintă o asemănare cu spirala educație i, căci ne permite să evaluăm în permanență. 2. Satisfacția pacientului Este important să se cunoască aprecierea pacientului , însă trebuie în același timp să avem rezerve, pentru că pacientul nu știe întotdeauna ceea ce implică o bună îngrijire; este, de asemenea, posibil ca lui să-i displacă unele intervenții, deși beneficiază de o îngrijire excelentă. 73 Evaluarea nu ar fi completă fără o evaluare a întregului proces urmat. Această evaluare este necesară atunci când situația pare să stagneze, când nu se văd rezultate. De asemenea, se impune o evaluare a procesului urmat când se produc numeroase schimbări în starea pacientului (intervenții, complicații, naștere etc.), pentru că va fi necesară introducerea unor date noi. Cum se face evaluarea? Evaluarea se face pornind de la un punct de referință care de fapt este obiectivul de îngrijire. De exemplu: obiectivul pentru o escară de 2 cm diametru și 2 mm profunzime poate fi: „ca escara de decubit să granuleze într-o săptămână”. Pornind de la acest punct de referință, asistenta va putea cu ușurință să judece evoluția acestei probleme. Persoana care face evaluarea unui obiectiv dat va trebui să înregistreze observația, să indice data și să semneze. Concluzie: procesul de îngrijire este un proces ciclic și permanent reînnoit. Precizare Planurile de îngrijire, așa cum le găsim descrise în diverse publicații, pot fi considerate planuri de referință care furnizează linii directoare și care trebuie luate în seamă. Toate pot fi instrumente de lucru utile și trebuie folosite ca puncte de plecare, pentru că aduc informațiile de bază, ajută învățarea, ușurează demarajul planificării, ajută la stabilirea unui plan de îngrijire individualizat. Utilizarea lui nu trebuie să se facă orbește, pentru că în nici un plan standard scris în termeni generali -nu pot fi cuprinse și tratate toate problemele particulare. Analizând cu atenție planul standard, putem determina ce se aplică la pacientul nostru, astfel încât obiectivele acestuia să fie extrem de specifice și individualizate. Un plan de îngrijire extensiv ține cont atât de prescriptiile medicale, cât și de intervențiile autonome ale asistentei. Astfel, asistenta trebuie să verifice prescripția medicului înainte de a-și planifica intervențiile autonome. De exemplu: unul din pacienți prezintă ca diagnostic de îngrijire „intoleranță la activitate”. Asistenta nu va putea să-și planifice mijloacele de intervenție pentru această problemă înainte de a ști care sunt activitățile autorizate de medic. Înainte de a decide intervențiile autonome, asistenta va verifica prescriptiile medicale referitoare la: -limitarea activităților fizice -restricții alimentare -alte prescripții ale medicului cu rol delegat. . PARTEA A DOUA NEVOILE FUNDAMENTALE ale ființei umane și probleme de Îngrijire \ ‘ .Respira/ia corectă este le fel de necesară ca și hrana•. (Vechi proverb hindus) 1. NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULATIE A. RESPIRATIA Definiție A respira reprezintă nevoia ființei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător, necesar proceselor de oxidare din organism, și de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. 1. Independența in satisfacerea nevoii de a respira Este determinată de menținerea integrității căilor respiratorii și a mușchilor respiratori, de funcționarea lor eficientă. Etapele respirației: a} Ventilatia -reprezintă pătrunderea aerului încărcat cu oxigen în plămâni și eliminarea aerului încărcat cu dioxid de carbon. Ventilația are doi timpi: inspirația și expirația; ea este influențată de: -permeabilitatea căilor respiratorii; -concentratia oxigenului în aerul respirat; -maturitatea centrului respirator bulbar; -expansiunea cutiei toracica; -funcționarea normală a centrilor care reglează respiratia. b) Difuziunea gazelor-este procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece în capilarele perialveolare și co2 din capilare trece în alveolele pulmonare. Este influențată de: -diferența de presiune a 02 în aerul alveolar și concentrația 02 din sânge; -starea peretelui alveolar; -mărimea suprafeței alveolare 77 c) Etapa circulatorie- constă în conducerea 02 prin vasele arteriale la țesuturi și a C02 adus de la țesuturi, prin vasele venoase, la plămân, pentru a se elimina. Este influențată de: -cantitatea de hemoglobină din sânge; -debitul cardiac; -numărul de hematii; -permeabilitatea rețelei periferice arteriale d) Etapa tisulară- reprezintă schimbul de gaze dintre sânge și țesuturi, cu ajutorul unui sistem enzimatic complex. Asistenta medicală face observații privind etapa ventilatorie a respirației. Factorii care influențează satisfacerea nevoii de a respira Factori biolog ici Factori psihologiei Factori sociologiei -Vârsta -la copii, numărul de respirații pe minut este mai mare ca la adult; -Sexul -la femei se înregistrează valori ale frecvenței respiratorii la limita maximă a normalului, la bărbați la limita minimă; -Statura -la persoanele mai scunde, numărul de respirații pe minut este mai mare decât la persoanele înalte; -Somnul- în timpul somnului, frecvența respirațiilor este mai scăzută decât în timpul stării de veghe; -Postura -poziția corectă a toracelui permite expansiunea plămânului în timpul respirației. Individul sănătos poate respira în ortostatism, șezând, culcat. Poziția care favorizează respirația este cea șezând și ortostatică, prin contracția corespunzătoare a diafragmei; -Alimentatia -influențează menținerea umidității căilor respiratorii și prin aportul de glucoză favorizează o bună funcționare a diafragmei și a celorlalți mușchi respiratori; -Exercitiul fizic -influențează frecvența respirației • per soanele neantrenate dau semne de oboseală la un efort mai mic decât cele antrenate; -Emofiile- influențează frecvența și amplitudinea respirației; aceeași influență o au plânsul, râsul; -Mediul ambiant- procentajul adecvat de oxigen (21%) din aerul atmosferic favorizează respirația; mediul poluat, încărcat cu particule microbiene, chimice, influențează negativ respirația; umiditatea aerului inspirat de 50-60% creează un mediu confortabil; -Climatul -influențează frecvența respirației; căldura determină creșterea frecvenței, frigul -scăderea frecvenței; vântul perturbă respirația; altitudinea, prin rarefierea aerului, determină creșterea frecvenței; · -Locul de muncă-prin poluare chimică sau microbiană, devine un mediu nefavorabil bunei respirații; 78 Manifestări de independență Frecventa -reprezintă numărul de respirații pe minut resplraliei -este influențată de vârstă și sex la nou-născut -30-50 r/min la2 ani -25-35 r/min la 12 ani -15-25 r/min adult -16-18 r/min vârstnic -15-25 r/min Amplitudinea -este dată de volumul de aer care pătrunde și se elimină din plămân la fiecare respirație. Din acest punct de vedere respirația poate fi profundă sau superficială; Ritmul -reprezintă pauzele egale dintre respirații, deci, respirația este ritmică; Zgomotele -normal, respirația este liniștită; în somn, devine mai respiratorii zgomotoasă (sforăit); Simetria -ambele hemitorace prezintă aceeași mișcare de ridicare și mișcărilor coborâre în timpul inspirației și expirației; respiratorii Tipul de -sunt trei tipuri de respirație: respirație -costal superior, întâlnit la femeie, prin ridicarea părții superioare a cutiei toracica, datorită măririi diametrului anteroposterior în timpul inspirației; -costal inferior, întâlnit la bărbat, prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracica; -abdominal, întâlnit la copii și vârstnici, prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice; Mucozități -mucoasa respiratorie este umedă, secreții reduse, transparente, dense; Tusea -reprezintă o expirație forțată, prin care se elimină secrețiile din căile respiratorii; este un fenomen de protecție al organismului. Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței in satisfacerea nevoii -explorează deprinderile de respirație ale pacientului -învață pacientul: -să facă exerciții respiratorii -să facă exerciții de mers, de relaxare -să aibă posturi adecvate, care să favorizeze respirația -să înlăture obiceiurile dăunătoare (îmbrăcăminte strâmtă, tabagism, mese copioase) 79 11. Dependența in satisfacerea nevoii În satisfacerea nevoii, se manifestă următoarele probleme: 1. Alterarea vocii; 2. Dlspneea; 3. Obstrucțla căilor respiratorii. Surse de dificultate, care determină nesatisfacerea nevoii de a respira Surse de -alterarea mucoasei nazale, faringiene, bronșice, traheale sau ordin fizic parenchimului pulmonar; tabagism; -obstrucția căilor respiratorii; obezitatea; bandaje toracica; dezechilibru hidroelectrolitic; durere; Surse de -anxietatea; stresul; ordin -situația de criză; psihologic Surse de -aerul poluat, umed; ordin -altitudinea înaltă; sociologic Lipsa -cunoașterea de sine; cunoașterii -cunoașterea mediului ambiant; -cunoașterea altor persoane. Prezentăm trei probleme de dependență: 1. Alterarea vocii Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare – nas, faringe, laringe, dar și de prezența alergenilor din mediul înconjurător. Manifestări de dependență Disfonie -tulburări ale emisiunii vocale, interesând înălțimea, intensitatea și timbrul vocii. Se manifestă sub formă de răgușeală, voce stinsă, voce aspră. Afonie -imposibilitatea de a vorbi Senzația de -lipsa de aer sufocare 80 2. Dispneea Se manifestă ca o respirație anevoioasă. Este provocată de numeroase cauze; mai frecvent, de bolile inimii și ale plămânului, dar și ale căilor respiratorii supe rioare. Aerul pătrunde cu greutate în plămân, având drept consecință oxigenarea defectuoasă a țesuturilor și acumularea de C02 în sânge. Pacientul este anxios. Ortopnee Apnee Bradipnee Tahipnee Amplitudine modificată Hiperventi lație Hipoventi lație Tuse Hemoptizie Mucozități (spută) Dispnee de tip Cheyne Stokes Dispnee KOsmaul Zgomote respiratorii Cianoză Manifestări de dependență -poziție forțată, cu brațele atârnate pe lângă corp, bolnavul stând șezând (poziție care favorizează respirația) -oprirea respiratiei -reducerea frecvenței respiratiei -creșterea frecvenței respiratiei -respirație superficială sau profundă -pătrunderea unei cantități mari de aer în plămâni -pătrunderea unei cantități mici de aer în plămâni -expirație forțată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreții acumulate -hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală, provenind de la nivelul căilor respiratorii- plămâni -amestec de secreții din arborele traheo-brorîșic, formate din mucus, puroi, sânge, celule descuamate respirație din ce în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim, după care frecventa scade treptat și este urmată de o perioadă de apnee. Ciclul se reia 15″ 15″ ‘f 15″ 15″ ‘ J.JI~ ! -~r1″‘ ~t–i -inspiratie lungă urmată de o rl r 1 r expir~tie forțată, apnee. Ciclul __/ LJ U ……._ se re1a 1 :r. l I -sunt de diferite tipuri: crepitante, romflante, sibilante -tegumente vinete la nivelul extremităților: nas, buze, lobul urechii, unghii 81 3. Obstrucția căilor respiratorii Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar și de prezența unor corpi străini, pătrunși accidental în căile respiratorii -îndeosebi la copii -ca și de deformări ale nasului. Manifestări de dependență Respirație -bolnavul respiră pe gură tlific:ilii J>e nas Sec:rețil -secreții mucoase, purulente sau sanguinolente, care abuntlente împiedică respirația nazale El)istaxis -hemoragie nazală Deformări ale -deviație de sept, traumatisme nasului Strănut -expirare forțată Asl)irație pe -smiorcăit nas Tuse -cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistentă Cornaj -zgomot inspirator cu caracter de șuierătură, auzibil de la distanță Tiraj -depresiune inspiratorie a părților moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal -Intervențiile asistentei – Pacientul cu tlefic:iențe respiratorii OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI AUTONOME ȘI DELEGATE Pacientul să -la nivelul nasului respire liber, -îndepărtează secrețiile nazale pe nas -umezește aerul din încăpere -asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore Pacientul să -educă pacientul pentru a folosi batista individuală, de unică nu tlevină folosință sursă de -educă pacientul pentru a evita împrăștierea secrețiilor nazale infec:ție 82 Oprirea epistaxisului Pacientul să prezinte mu coase respi ratorii umede și integre Pacientul să înghită fără dificultate Pacientul să fie echilibrat psihic Pacientul să prezinte rezistență crescută față de infecție Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile și o bună respirație Pacientul să fie echilibrat psihic -așază pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie -comprimă cu policele, pe septul nazal, nara care sângerează timp de 5-1 O minute -aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă -recomandă pacientului să nu-și sufle nasul -la nivelul faringelui și laringelui -umezește aerul din încăpere -recomandă pacientului repaus vocal absolut -favorizează modalități de comunicare nonverbală -întrerupe alimentația solidă -recomandă gargară cu soluții antiseptice -alimentează pacientul cu lichide călduțe -pregătește psihic pacientul, în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire și în vederea aspirării secrețiilor bronșice -învață pacientul să evite schimbările bruște de temperatură și de asemenea, aglomerațiile -la nivelul plămânului și bronhiilor -învață pacientul să tușească, să expectoreze și să colecteze sputa -umezește aerul din încăpere cu apă alcoolizată -aspiră secrețiile bronșice, dacă este cazul -învață pacientul să facă gimnastică respiratorie -asigură poziția șezând sau semișezând a pacienților cu dispnee -învață pacientul să renunțe la obiceiurile dăunătoare (fumat) -administrează tratamentul prescris: antitusive, expectorante, bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo bronșice -asigură poziție antalgică -învață pacientul să utilizeze tehnici de relaxare -pregătește psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici la care va fi supus (puncții, examene radiologice, endoscopice) 83 .Fiecare are v~rsta arterelor sate. • (Cazali) B. CIRCULATIA* Definiție Circulația este funcția prin care se realizează mișcarea sângelui în interiorul vaselor sanguina, care are drept scop transportul substanțelor nutritive și a oxigenului la țesuturi, dar și transportul produșilor de catabolism de la țesuturi la organele excretoare. Un rol important îl dețin sângele și limfa, cuprinse în sistemul circular, și inima, în condiții de integritate anatomică și funcțională. Asistenta medicală supraveghează circulația prin urmărirea pulsului și a tensiunii arteriale. · 1. Independența În satisfacerea circulației a) PULSUL Reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe un plan osos și este sincronă cu sistola ventriculară. Pulsul ia naștere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial și cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei. factorii care influențează pulsul Factori -vârsta -la copilul mic, frecvența este mai crescută decât la biologici adult; de asemenea, la vârstnici -inăiJimea corporală -persoanele mai scunde au frecvența pulsului mai mare decât a celor înalte -somnul -frecvența pulsului în timpul somnului este mai redusă -alimentafia- în timpul digestiei, frecvența pulsului crește -efortul fizic -determină creșterea frecvenței pulsului, care scade după încetarea efortului Factori -emo~lle ) psihologiei -pl~n~ul produc creșterea frecvenței pulsului -mama Factori -mediul ambiant- prin concentrația în oxigen a aerului inspirat, sociali influențează frecvența pulsului . *Deoarece în practică ne întâlnim frecvent cu situații în care modificările respiratorii determină și modificări ale parametrilor cardiovasculari (puls, tensiune arterială) și invers, am considerat necesar să tratăm nevoia de a avea o bună circulație împreună cu însăși nevoia de a respira. 84 Manifestările de independență Frecvența Reprezintă numărul de pulsații pe minut -la nou-născut o 130-140 pulsații/minut trJlM -la copilul mic o 1 00-120 pulsații/minut -la 10 ani o 90-100 pulsații/minut -la adult o 60-80 pulsații/minut Sfigmogramă -vârstnic o peste 80-90 pulsații/minut a) anacrotă; b) catacrotă; c) inflexiune dicrotă Ritm -pauzele dintre pulsații sunt egale, pulsul este ritmic Amplitudine -este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase (volum) -este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă -la arterele simetrice, volumul pulsului este egal ~ Tensiunea -este determinată de forța necesară în comprimarea arterei~ pulsului pentru ca unda pulsatilă să dispară Celeritatea -reprezintă viteza de ridicare și coborâre a undei pulsatile Colorația -colorație roz a tegumentelor inclusiv a extremităților tegumentelor -tegumentele sunt calde b) TENSIUNEA ARTERIALA Reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali. Factorii care determină tensiunea arterială: -debitul cardiac -forța de contracție a inimii -elasticitatea și calibru! vaselor -vâscozitatea sângelui Tensiunea scade de la centru spre periferie. Factorii care influențează tensiunea arterială Factori biologic! -vârsta-tensiunea este mai mică la copil și crește pe măsură ce înaintează în vârstă; se stabilește la adult; crește ușor la persoana vârstnică -somnul- tensiunea arterială în timpul somnului este mai mică decât în perioada de veghe 85 200 l 170 •. 140 110 80 Factori psihologiei Factori sociologiei Tensiunea -activitatea- diurnă produce o creștere a tensiunii arteriale; de asemenea, efortul fizic produce creșterea tensiunii arteriale, cu revenirea la valorile inițiale după încetarea acestuia serviciu acasă somn Variația valorilor tensionale la o persoană normotensivă/24h -emotiile: bucuriile, anxietatea determină creșterea tensiunii arteriale -climatul: -frigul produce vasoconstricție, deci și creșterea tensiunii arteriale -căldura produce vasodilatație, deci și scăderea tensiunii arteriale Manifestări de independență maximă se Vârsta T.A. max T.A. min. obfine în timpul sistolei 1-3 ani 75-90 50-60 mmHg ventriculare 4-11 ani 90-110 60-65 mmHg Tensiunea minimă se 12-15 ani 100-120 60-75 mmHg obține în timpul diastolei adult 115-140 75-90 mmHg vârstnic peste 150 peste 90 mmHg Tensiunea diferențială Ex. reprezintă diferența T.A. dif. = T.A. max. 140-T.A. min. 80 = 60 mmHg T.A. max. T.A. min . Menținerea raportului între T.A. max. T.A. min = T.A. max. +1 sau 2 și T.A. min. 2 86 Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței circulației sanguine educă pacientul: -pentru asigurarea condițiilor igienice din încăpere (aerisire} -să-și mențină tegumentele curate, integre -să aibă o alimentație echilibrată, fără exces de grăsimi, de clorură de sodiu -să evite tutunul, consumul exagerat de alcool -să evite sedentarismul -să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească circulația 11. Dependența in satisfacerea nevoii Circulația inadecvată ~ Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii= de a avea o bună circulație De ordin fizic -alterarea mușchiului cardiac, a pereților arteriali, venoși; obstructii arteriale; supraîncărcarea inimii De ordin -anxietatea, stresul, situația de criză psihologic lipsa -cunoștințe insuficiente despre alimentația echilibrată, despre cunoașterii sine, despre alții, despre obiceiurile dăunătoare~ Manifestări de dependență Tegumente -reci, palide, datorită irigării insuficiente a pielii modificate -cianotice -colorație violacee a unghiilor, buzelor, lobului · urechii Modificări de -tahicardie = creșterea frecvenței pulsului frecvență a -bradicardie = scăderea frecvenței pulsului pulsului Modificări de -puls filiform, cu volum foarte redus, abia perceptibil volum al -puls asimetric -volum diferit al pulsului la artere simetrice pulsului Modificări de -puls aritmie = pauze inegala între pulsații ritm al -puls dicrot = se percep două pulsații, una puternică și alta pulsului slabă, urmată de pauză 87 Modificări ale -hipertensiune arterială = creșterea T.A. peste valorile normale tensiunii -hipotensiune arterială = scăderea T.A. sub valorile normale arteriale -modificări al& T.A. diferențiale = variațiile T.A. max. și T.A. min. nu se fac paralel -T.A. diferită la segmente simetrice (braț stâng, drept) Hipoxemie -scăderea cantității de oxigen din sânge Hlpoxle -diminuarea cantității de oxigen în țesuturi -Intervențiile asistentei .. Pacientul cu circulație inadecvată OBIECTIVE INTERVENTIILE ASISTENTEI AUTONOME ȘI DELEGATE Pacientul să -învață pacientul: prezinte • să întrerupă consumul de tutun, alcool circulație • să aibă alimentație bogată în fructe, zarzavaturi adecvată · • să reducă grăsimile și clorura de sodiu din alimentație -aâministrează medicația prescrisă: tonice cardiace, antiarit- mice, diuretice, vasodilatatoare, hipotensoare, antianginoase, anticoagulante -urmărește efectul medicamentelor -aplică tehnici de favorizare a circulației: exerciții active, pasive, masaje Pacientul să -informează pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gra- fie echilibrat dului de efort pe care poate să-I depună, asupra importanței psihic continuării tratamentului medicamentos Tehnici de evaluare și ingrijiri asociate nevoii de a respira și a avea o bună circulație Evaluarea funcțiilor vitale Functiile vitale includ: respirația, pulsul, tensiunea arterială și temperatura. Ele sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală. Când se măsoară funcțiile vitale -când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei per soane -când este admis într-o unitate spitalicească (la internare, pe toată perioada spitalizării și la externare) , -înainte și după proceduri invazive de diagnostic 1 -înainte și după intervenții chirurgicale j 88 -înainte și după administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului respirator și cardiovascular (ex. digitala} -înainte și după efectuarea intervențiilor de îngrijire care pot in- fluenta funcțiile vitale (ex.: mobilizarea pacientilor imobilizati la pat timp îndelungat) Rolul -să pregătească material și instrumentar corespunzător și în asistentei în stare de funcționare măsurarea -să pregătească pacientul din punct de vedere fizic (poziție co- funcțiilor respunzătoare și în același timp comodă pentru pacient) vitale -să pregătească psihic pacientul (să explice tehnica, să-I convingă de necesitatea efectuării ei și să-i solicite cooperarea) -să asigure condiții de microclimat care să nu influențeze fu ne- țiile vitale (liniște, temperatură optimă, umiditate corespun- zătoare) -să cunoască variațiile normale ale funcțiilor vitale, în funcție de sex și vârstă -să cunoască antecedentele medicale ale pacientului și trata- mentale prescrise (unele modifică funcțiile vitale) -să respecte frecvența de evaluare a funcțiilor vitale în raport cu starea pacientului -să comunice medicului modificările semnificative ale funcțiilor vitale Observarea și măsurarea respirației Scop -evaluarea funcției respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului Elemente de -tipul respirației apreciat -amplitudinea mișcărilor respiratorii -ritmul -frecvența Materiale -ceas cu secundar necesare -creion de culoare verde sau pix cu pastă verde -foaia de temperatură Intervențiile -așezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica asistentei ce urmează a fi efectuată -plasarea mâinii, cu fața palmară pe suprafața toracelui 89 Ziua 4I 5I 6I 7I 8 I 112 I DI 14I Zile de boală 1 2 3 4 5 8 9 10 11 D R T.A. p T D S D S D S ‘.C s D S D S D S LSmS ~ 3000 60 30 160 41° :a 2500 50 ~5 ~40 40° 2000 40 20 100 38° 1500 30 15 100 38° III _j 1000 20 10 80 37° 1r w „” ., , li LVI IV 500 10 5 60 36° o o o 40 35° ” . 90 11111 NOTĂ: -numărarea inspiratiilor timp de un minut -consemnarea valorii obținute printr-un punct pe foaia de tem- peratură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă două respirații) -unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru ob tinerea curbei -în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea ob ținută, cât și caracteristicile respirației: ex.: As= 20 respirații/minut Ro=18 respirații/minut de amplitudine medie, corespun zătoare, ritm regulat -aprecierea celorlalte elemente ale funcției respiratorii se face prin simpla observare a mișcărilor respiratorii Pentru foile de temperatură în care respiratia este înscrisă cu valori ce cresc din cinci în cinci, pentru fiecare linie orizontală se consideră o respirație. Scop Elemente de apreciat Măsurarea pulsului -evaluarea funcției cardiovasculare -ritmicitatea -frecventa -celeritatea -amplitudinea -temporal carotid -·apical . popliteu -pedios radial ‘\. ..____,.. Fig. 1 -Locuri de măsurare a pulsului 91 NOTAREA GRAFICĂ A PULSULUI Ziua 4I 5I 6I 7I 8I 9I 10! lli 12I 13I 14! Zile de boală . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 D R T.A. p T D s D sas r: SD s D S D s r: s D S D s r lE • 1 3000 60 30 160 41° ± . 2500 50 25 ~40 40° 2000 40 20 100 38° . . . . . 1500 30 15 100 38° „‘ ~ „‘ 1\. lA 1000 20 10 80 3.z:J:t 1″‘ ‘ rv 1’ 500 10 5 60 36° o o o 40 35° – 92 Locuri de măsurare Materiale necesare Intervențiile asistentei Scop Elemente de evaluat Materiale necesare -oricare arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, superficială, pedioasă (Fig. 1) -ceas cu secundar -creion roșu sau pix cu mină roșie -pregătirea psihică a pacientului -asigurarea repausului fizic și psihic 10-15 minute -spălarea pe mâini -reperarea arterei -fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei -exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful de- getelor -numărarea pulsațiilor timp de 1 minut -consemnarea valorii obținute printr-un punct pe foaia de tem- peratură, ținând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsații -unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obținerea curbei -consemnarea în alte documente medicale a valorii obținute și a caracteristicilor pulsului Ex.: 12.11.1996 P0 =80/minut P8 = 90/minut puls regulat Măsurarea tensiunii arteriale -evaluarea functiei cardiovasculare (forța de contracție a inimii, rezistența determinată de elasticitatea și calibru! vaselor) -tensiunea arterială sistolică (maxima) -tensiunea arterială diastolică (minima) -aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale: -cu mercur Riva-Rocci -cu manometru -oscilometru Pachon -stetoscop biauricular -tampon de vată -alcool -creion roșu sau pix cu mină roșie Fig. 2-Tipuri de tensiometre 93 . Metode de determinare Intervențiile asistentei -palpatorie -auscultatorie a. pentru metoda auscu/tatorie -pregătirea psihică a pacientului -asigurarea repausului fizic și psihic timp de 15 minute -spălarea pe mâini -se aplică manșeta pneu- matică pe brațul pa cientului, sprijinit și în extensie {Fig. 4) -se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manșetei -se introduc olivele steto scopului în urechi manșeta artera -·-· humerală artera cubitală artera radială Fig. 4 -Aplicarea manșetei tensiometrului 94 membrana Fig. 3-Stetoscopul biauricular -se pompează aer în man șeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariția zgomotelor pulsa tile -se decomprimă progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgo mot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime) -se reține valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnată -se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale deve nind tot mai puternice NOTAREA GRAFICĂ A TENSIUNII ARTERIALE l Ziua 4I SI 6I 7I SI 9I 10I lli 12I IDI 14I Zile de boală 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 D R T.A. p T [D [s [D s D s r; s ,D s D [s In s D :S D [s I s r ~~ A 60 30 160 41° :”1111111 – . 2500 l5o 25 ~40 40° 2000 40 20 100 38° 1500 30 15 100 38° [@ 1000 20 10 80 37° 1 i-500 10 5 60 36° . i- . o o o 40 35° 95 . 11 DE RETINUT: -se reține valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă -se notează pe foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală de culoare roșie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur -se unesc liniile orizontale cu linii verticale și se hașurează spațiul rezultat -în alte documente medicale se înregistrează cifric: Ex.: T.A. max.=150 mmHg T.A. min.= 75 mmHg -se dezinfectează olivele stetoscopului și membrana cu alcool b. pentru metoda palpatorie -determinarea se face prin palparea arterei radiale -nu se folosește stetoscopul biauricular -etapele sunt identice metodei auscultatorii -are dezavantajul obținerii unor valori mai mici decât realita- tea, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuată a compresiunii exterioare c. metoda oscilometrică este descrisă fn „Breviar de explorări funcționale” de Lucreția Titircă, ediția 1994 . -manșeta pneumatică va fi bine fixată pe brațul pacientului -manometru! va fi plasat la nivelul arte rei la care se face determinarea -măsurarea va .fi precedată de liniștirea pacientului -în caz de suspiciune, se repetă măsurarea fără a scoate manșeta de pe brațul pacientului -la indicația medicului, se pot face măsurători comparative la ambele brațe . . . Intervenții pentru menținerea sau favorizarea expansiunii pulmonare EXERCIȚII RESPIRA TOR// . . – Respirația ‘-favorizează oxigenarea și ventilația adecvată la pacienții profundă anxioși; crește volumul curent și diminuează spațiul mort -pacientul efectuează o inspirație profundă și o expirație pre- lungită, cu buzele strânse -este de preferat să se execute în poziție șezând Respirația -pacientul este așezat în poziție semișezând, cu genunchii flec- diafragmatlcă tați, susținuți în regiunea poplitee cu o pătură rulată 96 Spirometru de debit Spirometru de volum Scop Condiții esențiale .. . Sisteme de drenaj -mâinile pacientului sunt plasate cu fața palmară, pe abdomen sub coaste -se roagă pacientul să inspire adânc pe nas, cu gura închisă, să stea relaxat, să nu-și arcuiască spatele, să sesizeze ridicarea abdomenului -în timpul expirației pacientul își va contracta mușchii ab dominali, va ține buzele strânse și se va concentra asupra coborârii abdomenului -timpul afectat exercițiului va crește progresiv de la 5 minute, la 10 minute -exercițiul va fi efectuat de 3-4 ori/zi -după învățarea exercițiului, pacientul îl poate efectua și în po- ziție șezând, ortostatică sau în timpul mersului INCITAȚIA SP/ROMETRICĂ -cuprinde una sau mai multe recipiente din plastic, conținând bile colorate -pacientul se așază în poziție șezândă -se introduce piesa bucală în gura pacientului, care va strânge buzele în jurul ei -se solicită pacientului să inspire profund și lent pentru a ridica bilele și a le face să plutească cât mai mult timp (de la două la șase secunde) -se scoate piesa bucală și se expiră normal -înainte de repetarea procedurii, pacientul se va relaxa și va respira normal -este prevăzut cu un burduf care se ridică la un volum predeterminat -procedura cuprinde etapele prezentate anterior DRENAJUL TORAC/C -drenarea lichidelor, sângelui sau aerului din cavitatea pleurală și restabilirea unei presiuni negative care să faciliteze expan- siunea plămânului -sistemul de drenare să fie perfect întreținut, tuburile să nu fie obstruate -respectarea normelor de asepsie ”..” cu un flacon de drenaj (Fig. 5): -este cel mai simplu 97 -funcționalitatea drenajului este atestată de apariția unor bule de aer în lichidul din flacon -cu două flacoane de drenaj (Fig. 6): -acest sistem are avantajul măsurării secrețiilor prove~ nind din drenul ta~ racic cu mai multă •”–”<:L-...1 precizie Fig. 5-Sistem de drenaj cu un flacon -cu trei flacoane (Fig. 7): -are avantajul obținerii unei diferențe de presiune în cavitatea pleurală și flacoanele de drenare, ceea ce face să scadă presiunea în interior Fig. 6-Sistem de drenaj cu două flacoane Fig. 7-Sistem de drenaj cu trei flacoane 1 ntervențiile asistentei 11111 DE REȚINUT: -așezarea pacientului în poziție semișezând -explicarea tuturor manevrelor pentru a combate starea de anxietate a pacientului -fixarea tubulaturii la pat și așezarea flaconului sub nivelul toracic -observarea drenajului: volumul, tipul, ritmul scurgerii -observarea fluctuațiilor flotorului -solicitarea pacientului să respire profund și să tușească la două~trei ore pentru a favoriza drenajul lichidelor -în caz de spargere a flaconului, pensarea tubulaturii și schimbarea flaconului -este interzisă ridicarea flaconului plin cu secreții fără pensarea tubulaturii, deoarece lichidele pot fi reintroduse în cavitatea pleurală 98 Intervenții pentru mobilizarea secrețiilor Hidratarea Umidlflcarea Nebulizarea Tapotament VibraJia Drenajul postura! -este eficace pentru funcționarea sistemului mucociliar -la un pacient cu o hidratare adecvată, o tuse slabă poate ușor disloca secretiile -se recomandă aproximativ 2000 mi lichide/zi -constă în adăugarea vaporilor de apă la aerul inspirat -păstrează căile aeriene umede și permite debarasarea secrețiilor -se realizează cu pulverizatoare sau recipiente cu apă așezate pe o sursă de căldură -constă în adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat -se realizează prin pulverizare (folosind atomizorul) sau cu ajutorul aerosolilor = un amestec de gaz cu un medicament dispersat în particule sferice de ordinul micronilor (antibiotice, antialergice, bronhodilatatoare, expectorante) -constă în lovirea peretelui toracic, cu mâna, ritmic, pe toată suprafața, timp de 1-2 minute -încheietura mâinii trebuie să fie relaxată, iar cotul în flexie -pacientul este rugat să respire lent și adânc -toracele pacientului trebuie să fie acoperit -este contraindicat la pacienții cu osteoporoză sau coaste frac- turate și la cei cu probleme de sângerare -pacientul este rugat să inspire adânc pe gură și să expire lent pe nas -în timpul expiratiei se aplică cu mâna pe peretele toracic o presiune ușoară și oscilatorie -după 5 expiratii pacientul este încurajat să tușească și să expectoreze -este contraindicată la sugari și copiii mici -este un procedeu pozitiona! care permite eliminarea secrețiilor -pozitia pacientului se schimbă la 20'-30': -decubit ventral cu perna sub abdomen -decubit ventral cu patul înclinat la 20° -decubit dorsal -decubit lateral drept -decubit lateral stâng -poziție șezând -la sfârșitul fiecărei pozitii pacientul este rugat să respire profund -se renunță la pozițiile în care pacientul prezintă disconfort sau dispnee -este contraindicat la pacienții cu leziuni ale măduvei spinării sau cu hipertensiune intracraniană 99 Intervenții pentru menținerea căilor respiratorii libere lntubația orofaringiană lntubația traheală INTUBAȚIA -se realizează cu ajutorul pipei Guedel (Fig. 8} -tehnica de introducere a pipei Guedel este descrisă în "Urgențele medlco-chirurgicale", de Lucreția Titircă -important este ca lungimea canulei să fie corespunzătoare: -dacă este prea lungă ar putea împinge ~~~~~~bd limba spre epiglotă și astfel ar obstrua căile aeriene Fig. 8-Tehnica intubației orofaringiene cu A. tracjiunea mandibulei B. rotația pipai cu 180° între arcadele dentare -dacă este prea C. poziția corectă a pipai D. hiperextensia capului pentru respirație artificială scurtă, limba nu poate fi menținută în partea anterioară a gurii -este efectuată de medic sau cadre specializate pentru această manevră -sonda de intubație poate fi introdusă nasotraheal (pe nas) sau orotraheal (pe gură) Fig. 9-Poziția capului pentru intubație traheală -se efectuează sub anes tezie generală (se mai poate utiliza și anestezia locală a laringelui) -poziția pacientului este de decubit dorsal (uneori se poate așeza sub ceafă un sac cu nisip) (Fig. 9) 100 2 s Fig. 1 O -lntubație orotraheală -capul se extinde mult spre spate -se introduce lama laringoscopului în cavitatea bucală, cu blândețe -se încarcă limba pe lama laringoscopului (Fig. 1 O) -cu vârful lamei, prin mișcări succesive de înainte-înapoi, se agață epiglota care se ridică în sus, descoperind orificiul glotic -în cazul folosirii laringoscopului cu lamă curbă nu este nece sară încărcarea epiglotei -se introduce sonda traheală în orificiul glotei, fără a forța -se verifică prezența sondei în trahee: -prin apăsări ritmica pe torace trebuie să se perceapă suflu de aer prin sondă - accidentele intubației traheale: -ruperea corzilor vocale prin utilizarea unor sonde groase sau manevre brutale -rupturi ale traheei prin utilizarea sondelor de calibru mare sau prin destinderea exagerată și mentinerea timp îndelungat a balonului de etanșare -edemul de glotă după detubare ASPIRATIA OROFARINGIANĂ SAU NASOFARINGIANĂ Materiale -dispozitiv de aspirație necesare -sonde sterile (Nelaton) -mănuși sterile -soluție sterilă pentru umectarea sondei -prosop Intervențiile -se evaluează semnele și simptomele care indică prezența asistentei secrețiilor în căile aeriene superioare -se explică pacientului în ce fel acest procedeu va permite degajarea căilor respiratorii -se asigură intimitatea pacientului printr-un paravan -se instalează pacientul în poziție adecvată: -semișezând, cu capul într-o parte -pacienții conștienți -decubit lateral, cu fața la asistentă -pacienții inconștienți -se protejează lenjeria de corp cu un prosop -spălarea pe mâini -îmbrăcarea mănușilor sterile -fixarea sondei la aparatul de aspirație -măsurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nară la tragus -umectarea capătului liber al sondei -introducerea sondei: -pentru aspiratia orofaringiană sonda se introduce pe margi- nea gurii, lăsându-o să alunece în orofaringe 101 III DE REȚINUT: -pentru aspiratia nasofaringiană, sonda se introduce într-o narină, dirijând-o spre centru, de-a lungul peretelui despărțitor al foselor nazale -se efectuează aspiratia timp de 15 secunde, rotind sonda pentru a extrage secrețiile de pe toată suprafata -se extrage sonda -se clătește în soluție sterilă, efectuând o aspirație -se lasă pacientul să se odihnească 20-30 secunde -dacă are canulă pentru oxigenoterapie, se reamplasează în acest interval -se solicită pacientului să respire profund și să tușească între aspirații -după terminarea aspirației, se efectuează igiena bucală; se îndepărtează prosopul -materialele utilizate se curăță, se dezinfectează și se pregătesc pentru sterilizare -se vor respecta cu strictețe măsurile de asepsie -nu se efectuează aspiratia în timpul introducerii sondei Traheostomia Rolul asis tentei în efectuarea traheostomiei TRAHEOSTOMIA -constă în realizarea unui orificiu la nivelul traheei -prin incizie chirurgicală -și introducerea unei canule prin acest orificiu în scopul asigurării respirației pe această cale -canula corect introdusă în trahee va avea ca efect: (Fig. 11) . , -apariția fluxului aerian zgomotos ; /1.·/ '":;~>/ prin canulă jl .:: ‘ -afonie /j . .. .. 1 t -apariția de cele mai multe ori a #t .,:Jt~!’ tusei -ameliorarea insuficienței respira- Fig. 11-Poziția canulei tarii traheale -pregătirea materialelor și instrumentarului necesar: -canule pentru traheostomie -trusă pentru traheostomie -casoletă cu câmpuri sterile -casoletă cu comprese sterile 102 Îngrijiri după traheostomle Decanularea -mănuși sterile -seringi și ace sterile -soluții pentru anestezie locală -soluții antiseptice -pregătirea psihică a pacientului -explicarea procedurii -pregătirea fizică a pacientului -așezarea în poziție de decubit dorsal cu capul în hiperextensie -realizarea câmpului operator: -dezinfecția cu alcool iodat a regiunii cervicale, anterior și lateral -servirea medicului cu instrumentar necesar efectuării anesteziei locale și inciziei -după introducerea canulei, fixarea acesteia în jurul gâtului cu ajutorul unei meșe Fig. 12-Canule pentru traheostomie -supravegherea atentă a permeabilității canulei -observarea plă- gii (eventuale sângerări) -toaleta plăgii (dacă apar cruste, acestea se în moaie fără a in troduce soluții an tiseptice în orificiu) -umidificarea aerului inspirat -schimbarea ca nulei la intervale stabilite de medic Fig. 13-Fixarea canulei -efectuarea toaletei cavității bucale de 3 ori/zi -piesa interioară a canulei va fi curățată frecvent cu soluții -instruirea pacientului și familiei privind îngrijirile la domiciliu -durează aproximativ o săptămână -scoaterea canulei se face progresiv, timp de câteva ore pe zi, pacientul fiind supravegheat atent -dacă apar semne de hipoventilație se reintroduce, urmând ca în următoarele zile să se prelungească progresiv perioadele fărăcanulă -trebuie precedată de o bună pregătire psihică a pacientului, care s-a dezobișnuit să respire pe nas și are teamă de asfixie, mai ales în timpul nopții 103 Scop Materiale necesare Intervenții III DE REȚINUT: ASPIRATIA TRAHEOBRON$/CĂ -prevenirea obstrucției căilor aeriene respiratorii prin stagnarea secrețiilor -prevenirea infecției pulmonare determinată tot de stagnarea secrețiilor -dispozitiv de aspirație -sonde sterile -mănuși sterile -prosop -soluție sterilă pentru umectarea sondei -comprese sterile -asigurarea intimității -pregătirea psihică a pacientului -pregătirea fizică a pacientului -poziție semișezând, dacă nu este contraindicată -asamblarea echipamentului de aspirație -umectarea sondei ce urmează a fi introdusă prin canulă -introducerea sondei cu mișcări blânde prin ori ficiul canulei (Fig. 14) -aspirarea secrețiilor timp de cel mult 1 o se cunde (pentru a nu pro duce hipoxie) -se repetă aspirarea după oxigenarea pacien tului -după terminarea pro cedurii se curăță canula de traheostomie Fig. 14 -Aspirație traheobronșică -necesitatea efectuării aspirației poate accentua starea de anxietate a pacientului și de aceea este necesară o foarte bună pregătire psihică -secrețiile trebuie considerate contaminate și de aceea asistenta va lua măsurile ce se impun (mască, ochelari și mănuși de protecție în timpul efectuării tehnicii) -tehnica se va efectua în condiții de asepsie -nu se aspiră secrețiile în timpul introducerii sondei -în timpul aspirației sonda va fi mobilizată prin mișcări de rotație -sondele pentru aspirație trebuie să fie puțin traumatizante, rotunjite la capătul care aspiră și sterile -calibru! sondelor să fie adecvat -sunt de preferat sondele cu orificiu lateral -sonda va fi curățată cu ser fiziologic după fiecare aspirație. 104 Intervenții pentru favorizarea oxigenării tisulare OX/GENOTERAPIA Scop -asigurarea unei cantități corespunzătoare de oxigen la țesuturi prin combaterea hipoxiei determinată de: -scăderea oxigenului alveolar -diminuarea hemoglobinei -tulburări în sistemul circulator -probleme care interferează cu difuziunea pulmonară Surse de -stație centrală de oxigen oxigen -microstație -butelie cu oxigen Precauții în -deoarece oxigenul favorizează combustia, prezența sa trebuie utilizarea atenționată surselor de -pacienții și vizitatorii vor fi atenționati asupra pericolului fuma- oxigen tului sau al unei flăcări în preajma sursei de oxigen -se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă -se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică ~materiale sintetice) și a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool) -aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen -transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare, evitându-se lovirea lor în timpul transportului -buteliile cu oxigen vor fi așezate în pozitie verticală, pe un suport și fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau sobă -cunoașterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor și a modului de utilizare a acestora Metode de a. prin sondă nazală administrare -este metoda cea mai frecvent utilizată a oxigenului -permite administrarea oxigenului în concentratie de 25%-45% -poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung -nu poate fi utilizată la pacientii cu afecțiuni ale mucoasei nazale b. prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat) -permite administrarea oxigen ului în concentrație de 40%-60% -este incomodă datorită sistemului de prindere și etanșeizare -accentuează starea de anxietate, mai ales la copii -poate cauza iritația tegumentelor feței -nu se va utiliza la pacienții cu arsuri la nivelul feței 105 Echipament necesar administrării oxigenului Intervențiile asistentei c. ochelari pentru oxigen -sunt prevăzuți cu două sonde care se introduc în ambele nări -se utilizează la copii și pacienți agitați -sunt mai bine tolerați de pacienți d. cortul de oxigen -frecvent utilizat la copii -concentrația oxigenului nu poate depăși 50% -are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzește și se supraîncarcă cu vapori datorită faptului că pacientul inspiră și expiră în același mediu -oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalații de răcire -în cort se pot monta instalații de răcire -copiii vor fi supravegheați permanent, pentru a nu disloca cortul -sursă de oxigen -umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conținând apă sterilă) -sondă nazală, cateter, mască de oxigen sau cort, în funcție de metoda aleasă -material adeziv (leucoplast}, pentru fixarea sondei -pregătirea psihică a pacientului asigurându-1 de luarea tututor măsu rilor de precauție și așezarea pacientului în poziție corespunzătoare (dacă este posibil: poziție semișezând, care favorizează expansiunea pul monară) -asamblarea echipamentului -dezobstruarea căilor respiratorii -măsurarea lungimii sondei, pe o- braz, de la nară la tragus (Fig. 15) Fig. 15-Măsurarea sondei -umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea inserției și prevenirea lezării mucoasei -introducerea sondei în nară și fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast (Fig. 16} -dacă se utilizează mască de oxigen, aceasta se va așeza acoperind nasul și gura pacientului și se va fixa cu o curea în jurul capului -fixarea debitului de administrare a oxigenului, în funcție de prescripția medicului -aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii tegumentelor, măsurarea respirației și pul sului) -supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariție a unor complicații -supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit etc.) 106 Incidente și accidente 11 DE REȚINUT: -acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării oxigenului și combaterea oricărei cauze de disconfort -mobilizarea periodică a sondei -scoaterea sondei o dată pe· zi și introducerea ei în cealaltă nară -curățirea echipamentului la termi narea tehnicii -dacă recipientul pentru barbotarea oxigenului se răstoarnă, lichidul poate fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-1 -în cazul utilizării prelungite a oxigenului, în concentrații mari sau la • presiuni ridicate, pot apărea: -iritare locală a mucoasei -congestie și edemul alveolar -hemoragie intraalveolară -atelectazie Fig. 16-Fixarea sondei -pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală -administrarea oxigenului se va face după permeabilizarea căilor respiratorii -înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauție -pe timpul administrării se vor supraveghea atent pacientul și echipamentul de administrare (manometru! de presiune și indicatorul de debit) 11 NOTĂ: Resuscitarea cardiorespiratorie este descrisă în „Urgențe medico-chlrurgicale”, de Lucreția Titircă. .fn esență, alimentatia ratională a bolnavului nu se deosebește de a unui om sănătos care se hrănește rajional. ” (1. Gonțea) 2. NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA Definiție Oricărui organism îi este necesar să ingereze și să absoarbă alimente de bună calitate și în cantitate suficientă, pentru a-și asigura dezvoltarea, întreținerea țesuturilor și pentru a-și menține energia indispensabilă unei bune funcționări. 107 1. Independența în satisfacerea nevoii Pentru a se menține sănătoasă, ființa umană are nevoie de o cantitate adecvată de alimente, conținând elementele nutritive indispensabile vieții. Cantitatea și natura alimentelor nutritive sunt în funcție de: sex, vârstă, greutate, înălțime, activitatea depusă, starea de sănătate sau de boală. O alimentație adecvată trebuie să conțină toți factorii necesari menținerii vieții și asigurării tuturor funcțiilor organismului în condiții normale: glucide, proteine, lipide, vitamine, apă, săruri minerale. Hidrații de carbon (glucide) reprezintă sursa principală energetică a organismului. Digerarea și asimilarea lor nu solicită organismului prea mult, de aceea este bine ca 50% din necesitățile calorice ale organismului să se asigure prin hidrați de carbon, dacă nu există o contraindicație în ceea ce privește aportul lor (diabet zaharat, colită de fermentații, obezitate). La copii, aportul de glucide trebuie mărit în boli febrile, cașexie, denutriție, afecțiuni hepatice și renale. Necesarul: 4-6 g/kg corp/24h Proteinele reprezintă materialele plastice ale organismului, ele înlocuind substanțele distruse prin uzura fiziologică sau patologică. Ele reprezintă, în același timp, o sursă importantă de energie și constituie materia primă a fermenților și a hormonilor. Necesarul: 4-6 g/kg corp/24h Aportul insuficient de lungă durată al substanțelor proteice determină scăderea proteinelor plasmatice, distrugerea parenchimului hepatic, apariția unei anemii și, prin reducerea presiunii coloid-osmotice a sângelui, retenția apei în organism, cu formare de edeme. Creșterea cantității de proteine este indicată în sarcină și alăptare, arsuri, anemii, evacuări pleurale și abdominale, postoperator. Scăderea cantității este indicată în boli renale, afecțiuni febrile. Lipidele au valoare calorică mare, alimentele pe această bază având calități energetice mari, într-un volum mic. Pe lângă rolul lor energetic, lipidele intră și în compoziția tesutului nervos și a stromei eritrocitare, iar sub formă depozitară reprezintă rezervele de energie ale organismului și țesutului de susținere pentru organele interne. Necesarul este de 1-2 g/kg corp/24 h Rația de grăsimi se va reduce în cazul tulburărilor în metabolismul lor, în insuficiența glandelor care intervin în digestia și metabolizarea lor (insuficiență pancreatică, hepatică, nefroză lipoidică, diabet zaharat, obezitate), boli febrile. Rația de grăsimi se mărește în stări de subnutriție, hipertiroidism (datorită arderilor exagerate). Vitaminele sunt necesare menținerii metabolismului normal al organismului. Nevoia de vitamine crește în timpul activității celulare exagerate (majoritatea îmbolnăvirilor). Necesitățile normale de vitamine pot ajunge până la 150 mg vitamina C; 25 mg vitamina 81, 6 mg vitamina 86, 8 mg vitamina PP și 20 mg vitamina K, ceea ce se asigură prin consumarea fructelor, legumelor, salatelor, sucurilor de fructe. 108 Apa și sărurile minerale -în apă, se petrec toate reacțiile biochimice din organism, sărurile minerale fiind necesare ca substanțe structurale și catalizatoare. Necesitățile zilnice de apă ale organismului sănătos variază între 2500-3000 mi; ele se acoperă prin lichidele ingerate și arderea hidraților de carbon și a grăsimilor. O dată cu nevoile de apă, se satisfac și nevoile de săruri minerale. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na; 3-4 g K; 2 g Ca; 0,15 g Mg; 18 mg Fe; 6 g CI. Satisfacerea nevoilor de apă și săruri minerale trebuie să se facă în mod proporționat; altfel, organismul rămâne în dezechilibru hidromineral. Factorii care influențează satisfacerea nevoii Factori blologici Factori psihologiei Factori sociologiei -vârsta $i dezvoltarea -nevoile alimentare sunt variabile în funcție de perioada de creștere și dezvoltare: copil, adolescent, adult, vârstnic -activită!i fizice -cu cât activitatea musculară este mai mare, cu atât crește metabolismul și, implicit aportul alimentar -orarul $i repartizarea meselor- un program regulat al meselor este recomandat tuturor indivizilor; intervalul între mese este în funcție de vârstă -emofiile- (griji sau bucurie) influențează consumul de hrană, astfel că unii indivizi își pierd apetitul, iar alții reacționează consumând mai multe alimente -anxietatea -hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate, de dragoste și de bunăstare -climatul- iarna, indivizii au nevoie de mai multe calorii (mese calde și nutritive), iar vara, sunt preferabile mesele ușoare și o cantitate crescută de lichide -statutul socio-economic- deprinderile alimentare bune se for mează din fragedă copilărie și, uneori, pot fi influențate de apar tenența la un grup social, sărăcia influențează negativ satisfacerea nevoii -religia -în funcție de apartenența lor religioasă, indivizii au anumite ritualuri alimentare: post urmat de sărbători mari, inter zicerea consumului unor alimente (carne de porc, cafea, alcool), dar și prepararea și servirea alimentelor după un anumit ritual -cultura -alimentația este strâns legată de tradițiile și superstițiile fiecărei culturi. 109 Manifestări de independență Cavitatea -dentiție bună bucală -proteză dentară adaptată și în stare bună -mucoasa bucală roz și umedă -limba roz -gingii roz și aderente dinților Masticația -ușoară, eficace -gura închisă Reflex de -prezent deglutiție Digestie -lentă · -nestingherită Deprinderi -programul meselor (3 mese și 2 gustări} alimentare – 1 O ore repaus nocturn Apetit -poftă de mâncare -senzație agreabilă, tradusă prin dorinta de hrană Foame -senzație dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca Sațietate -senzație de plenitudine, resimțită de individ atunci când nevoia de hrană este satisfăcută Hidratare -consum de lichide în funcție de nevoie Gust și va–alegerea alimentelor loare acor- -servirea mesei singur sau în grup date mâncării -tradiții- obiceiuri alimentare -educație Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței in satisfacerea nevoii -asistenta calculează necesarul de calorii pe 24 ore, în funcție de: activ11ate: -în repaus, 25 cal./kg corp/ 24 h -activitate ușoară: 35-40 cal./kg corp/24h -activitate medie: 40-45 cal./kg corp/24 h -activitate intensă: 45-60 cal./kg corp/24 h -calculează necesarul de calorii pe 24 h, în funcție de vârstă -plus 20-30% pentru copii (nevoie de creștere) -minus 10-15% pentru vârstnici -calculează ratia alimentară echilibrată: -număr de calorii în funcție de vârstă și activitate -asigură echilibrul între elementele energetice și cele neenergetice (apă, vitamine, săruri minerale) 110 -asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale astfel: 50-55% hidrați de carbon, 10-15% proteine; 30-40% lipide -asigură echilibrul între produsele de origine animală și vegetală: -40% proteine de origine animală -60% proteine de origine vegetală -35% lipide de origine animală -65% lipide de origine vegetală -asigură echilibrul între aciditate și alcalinitate -calculează numărul de calorii/kg corp/24h în stări fiziologice: sportivi, sarcină și alăptare: + 30% -ratia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar, cunoscând valoarea energetică a principiilor alimentare: -glucide: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram -lipide: 9,3 cal. prin metabolizarea unui gram -proteine: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram -cercetează gusturile și deprinderile alimentare ale individului -alege alimentele tinând seama de preferințele, deprinderile și nevoile pacientului -înlocuiește, la nevoie, un aliment cu altul, conform echivalențelor cantitative și calitative ale diferitelor principii alimentare 11. Dependența in satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de dependență: 1. Alimentație și hidratarea inadecvată prin deficit 2. Alimentație și hidratarea inadecvată prin surplus 3. Dificultate de a se alimenta și hidrata } 4. Dificultate de a urma dieta 5. Grețurl sau vărsături (anexele 2 și 3) 6. Refuz de a se alimenta și hidrata Surse de ordin fizic Surse de ordin psihologic Surse de dificultate -alterarea mucoaselor căilor degestive și a peristaltismului intenstinal -alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare -obstrucții, tumori, strangulări -tubaj nazo-gastric -supraîncărcare: intoxicații alcoolice, abuz de medicamente -dezechilibre: durere dezechilibre metabolice electrolitice, endocrine neurologice tulburări de gândire -anxietate -stres -situații de criză 111 Surse de -foame -insalubritate ordin -malnutriția sociologic Lipsa -lipsa de cunoștințe cunoașterii -insuficienta cunoaștere de sine, a celorlalți, a mediului înconjurător Prezentăm două probleme de dependență: 1. Alimentația și hidratarea inadecvată prin deficit Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficientă în cantitate și calitate, care afectează starea nutrițională a individului. Sunt implicați o serie de factori, printre care: proaste obiceiuri în legătură cu alimentația, boli organice și psihice, intoxicații alcoolice, medicamentoase etc. lnsuficienta aportului alimentar și lichidian determină tulburări la nivelul funcționării tuturor aparatelor și sistemelor organismului (denutriție, deshidratare). Manifestări de dependență Anorexie -lipsa poftei de mâncare Disfagie -greutate la înghițire Condiția ca- -absența dinților, carii dentare, gingivite vltății bucale -ulcerații ale buzelor, ale mucoasei bucale -limbă încărcată, depunere saburală, glosite -dificultate în masticație Starea -tegumente uscate, pierderea elasticității tegumentelor -acnee, dermatită Digestie -dificultate în digestia și absorbția alimentelor -greață, vărsătură -regurgitații -aerofagie, pirozis Deprinderi -greșeli în prepararea alimentelor alimentare -greșeli în alegerea alimentelor -orar nesatisfăcător al meselor -pierderea obișnuinței prin schimbarea condițiilor de mediu Hidratare -consum redus de lichide și săruri minerale -pierdere în greutate Semne de -slăbiciune dezechilibru -tegumente și mucoase uscate -urini concentrate Gust și va–dezordonat loare acor- -mănâncă în picioare sau în pat date mâncării -obiceiuri greșite (consumă numai un fel, numai rece etc.) 112 -Intervențiile asistentei – Pacientul cu alimentație inadecvată (deficit) OBIECTIVE Pacientul să aibă o stare de bine, fără grețuri și vărsături Pacientul să fie echilibrat hidro electrolitic Pacientul să fie echilibrat nutrițional INTERVENTIILE ASISTENTEI -așază pacientul în poziția semișezând, șezând sau în decubit dorsal, cu capul într-o parte -protejează lenjeria cu mușama și aleză, în funcție de poziția pacientului -ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-1 -îl învață să inspire profund -aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale -încurajează pacientul -reduce sau oprește aportul de lichide și alimente -alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoză 5%, 10%, 20%, 33%, 40%; hidrolizate de proteine și amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine și electrolizi, după indicația medicului -calculează numărul de calorii în funcție de diferite stări patologice; adaugă 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37°C; 20-30% pentru agitație, convulsii, distrucții celulare -după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu . cantități mici de lichide reci, oferite cu lingurita -explorează gusturile și obiceiurile alimentare ale pacientului -conștientizează pacientul asupra importanței regimului alimentar în menținerea sănătății -face bilanțul lichidelor ingerate și eliminate -explorează preferințele pacientului asupra alimentelor permise și interzise -servește pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate și prezentate atrăgător -învață pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar și echivalențele cantitative și calitative ale principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul -100 g de glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiței; 200 g pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe proaspete – 1 00 g proteine sunt cuprinse în: -3000 mi lapte, 450 g carne albă (pasăre, vițel), 650 g pește, 400 g brânză 113 – 1 00 g lipide sunt cuprinse în aceeași cantitate de ulei vegetal, unt, untură de porc -lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând contraindicatiile regimului P.acientul să -asigură un climat cald, confortabil fie echilibrat -încurajează pacientul psihic -îi explică scopul intervențiilor . 2. Alimentația și hidratarea inadecvată prin surplus Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ și calitativ. Toți indivizii care consumă elemente nutritive în exces, peste necesitățile energetice ale organismului, se îngrașă și devin obezi. Surplusul de greutate are repercusiuni asupra funcționării organelor și sistemelor organismului. Un individ poate ingera o cantitate mare de alimente din mai multe motive: stres, anxietate, singurătate, tulburări psihice, dezechilibru endocrin sau alte dezordini organice. Manifestări de dependență Indice ponde- -greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea rai: +15-20% ideală; greutatea ideală se calculează cu formula: Gkg= 50+ 0,75 (Tcm-150) +V 420 x 0,9 unde Gkg = greutate corporală exprimată în kg Tem= talia, exprimată în cm V = vârsta exprimată în ani 0,9 = factor de corecție care se aplică numai la femei -îngrășare ~ulimie -senzație exagerată de foame: mănâncă fără control Polifagie -nevoie exagerată de a mânca și absența sentimentului de l( sațietate Grețuri -eliminare pe gură, parțial sau în totalitate, a conținutului gastric și vărsături … Intervenții – Pacientul cu alimentație inadecvată (surplus) . OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI Pacientul să -asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii aibă greutate de alimente corporală în -învață bolnavul valoarea energetică a alimentelor și necesarul funcție de înălțime, vâr-în funcție de activitățile fizice și vârstă stă, sex -alcătuiește un regim alimentar hipocaloric 114 -urmărește bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim -urmărește orarul și distribuția meselor -urmărește, periodic, greutatea corporală Pacientul să -conștientizează bolnavul de importanța activităților fizice desfășoare moderate activitate fi· -stabilește un program de activități fizice, în funcție de gusturi zică crescută și capacitate, împreună cu bolnavul Pacientul să -asistenta permite exprimarea emoțiilor, a sentimentelor fie echilibrat bolnavului psihic -îl învață metode de relaxare -la nevoie, administrează medicație sedativă Tehnici de evaluare și ingrijiri asociate nevoii de a bea și a mânca Alimentația pacientului Alimentația bolnavului trebuie să respecte următoarele principii: -înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului -cele necesare creșterii (la copil) sau cele necesare refacerii pierderilor, prin consum (la adulți) -asigurarea aportului de vitamine și săruri minerale necesare metabolismului normal, creșterii (la copil) și celorlalte funcții -favorizarea procesului de vindecare prin cruțarea organelor bolnave; alimel1- tația rațională poate influenta tabloul clinic, caracterul procesului infecțios (patologic) și ritmul evoluției acestuia, devenind astfel un factor terapeutic -1 -prevenirea unei evoluții nefavorabile în bolile latente, transformarea bolilor acute în cronica și apariția recidivelor -consolidarea rezultatelor terapeutice obținute prin alte tratamente. ( Ținând seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie astfel alcătuit încât să satisfacă atât necesitățile cantitative, cât și pe cele calitative ale organismului. ALIMENTAT/A 0/ETETICĂ Înseamnă o contribuție la tratarea pacientului, prin alimentele ingerate. Regimurile dietetice sunt foarte variate, în funcție de calitatea și cantitatea alimentelor ce le compun. În funcție de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi hipocalorice și hipercalorice. Din punct de vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de îmbolnăviri. 115 Regimurile dietetice urmăresc: -punerea în repaus și cruțarea unor organe, aparate și sisteme: -regim de cruțare a intestinului gros -în dizenterie; -regim de cruțare a mucoasei bucale -stomatită; -regim de cruțare a stomacului -gastrită, ulcer gastric; -regim de cruțare a ficatului -hepatită, ciroză; -regim de cruțare a rinichiului -nefrită, glomerulonefrită, insuficiență renală acută; -la alcătuirea regimurilor de cruțare se va ține seama de compoziția chimică a alimentelor, de modul de preparare, precum și de starea lor de agregație; -echilibrul unor funcții deficitare sau exagerate ale organismului: -în calita de fermentație- regim bogat în proteine; -în calita de putrefacție- regim bogat în hidrocarbonați; -în ciroza hepatică- restricție de lichide; -în insuficiența cardiacă- restricție de lichide; -compensarea unor tulburări rezultate din disfuncția glandelor endocrine: -se va stabili toleranța la glucide în diabetul zaharat; regimul va cores- punde acestei toleranțe; -satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului: -în boli infecțioase -regim bogat în vitamine; -afecțiuni osoase- regim bogat în calciu; -în tratamentul cu hormoni corticosuprarenali -regim bogat în proteine; -îndepărtarea unor produse patologice de pe pereții intestinali: -produse patologice ca: mucus, puroi, se pot îndepărta cu ajutorul regi- mului de mere rase sau morcovi. -în vederea alcătuirii unui regim dietetic cât mai variat este necesară cunoaș terea echivalențelor calitative și cantitative ale principiilor alimentare. -numărul regimurilor dietetice este variat în funcție de diversitatea îmbolnăvirilor, de stadiul și de gravitatea acestora. Regimul hidric: Hidro-zaharat: -indicatii -în primele zile postoperator, diarei acute, gastrite acute -alimente permise: -supe limpezi de legume, ceaiuri îndulcite cu zaharină sau neîndulcite, zeamă de orez, supe diluate și degresate din carne, apă fiartă și răcită -indicatii -perioada de debut a hepatitei epidemice: insuficiența renală acută, insuficiența hepatică acută, colecistita acută, în perioada febrilă a bolilor infecțioase -alimente permise -sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de compot, zeamă de orez -se administrează în cantități mici și repetate 116 Semillchid: Lactat: -indicatii -colecistită subacută, perioada icterică a hepatitei epidemice, ciroza hepatică, varice esofagiene, după primele zile ale infarctului miocardic acut -alimente permise: -supe de făinoase, supe de legume, piureuri de legume, fructe coapte, făinoase, sufleuri de brânză de vaci -mese mici cantitativ și mai frecvente -indicatii -în primele 3-5 zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, în primele zile după hemoragia digestivă superioară -alimente permise -1000-2000 mi lapte, eventual îmbogățit cu frișcă sau smântână Lacto-făinos: vegetarian -indica/ii -după puseul acut al ulcerului în remisiune, după operații pe stomac -alimente permise -brânză de vaci, ouă moi, caș, lapte, piureuri de legume, smântână, frișcă, făinoase Hepatic: -indica/ii -hepatită cronică agresivă, ciroză hepatică decompensată, neoplasm hepatic -alimente permise -brânză de vaci, caș, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine albă prăjită, legume, făinoase, fructe coapte, biscuiți, supe de făinoase, unt 1 O g/zi, ulei 20-30 g/zi. Renal: -indicatii -glomerulonefrită acută difuză, insuficiență renală -alimente permise -salată de crudități cu untdelemn, fructe crude coapte, compot, supe de legume și făinoase, prăjituri cu mere, caș, brânză de vaci, urdă, gălbenuș de ou, frișcă, pâine fără sare Cardio- -indicatii vascular: -cardiopatii decompensate, hipertensiune arterială, infarct miocardic acut în a doua săptămână de boală -alimente permise -lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, salată de sfeclă, fructe crude sau coapte, compot, aluat de tartă, dulceață, unt 1 O g și ulei 30 g/zi 117 Dlabetlc: -indicatii -diabetul zaharat -alimente permise -în funcție de toleranța la glucide va cuprinde alimente cântărite în· mod obligatoriu și alimente necântărite: -alimente cântărite: pâine, lapte, cartofi, făinoase, legume uscate, fructe -alimente necântărite: pește, carne, mezeluri, ouă, supe de carne, sosuri fără făină, ulei Hlpocaloric: -indicatii -obezitate, hipertensiune arterială -alimente permise -240 calorii -300 g brânză de vaci -400 calorii -lapte, brânză de vaci, carne albă, legume, mere -600 calorii din aceleași alimente NOȚIUNI DE GASTROTEHNIE Gastrotehnia studiază transformările suferite de alimente în cursul pregătirii lor culinare, având în vedere influența acestor modificări asupra stării de sănătate a individului. înaintea preparării culinare se cercetează starea de salubritate a alimentelor: Carnea: -proaspătă: -culoare roșie, lucioasă, ușor umedă -alterată: -culoare cenușie, verzuie, umedă, lipicoasă Mezelurile: -proaspete: -suprafață curată, .nelipicioasă, masă compactă, legată, miros plăcut -vechi: ··•• -pete de mucegai, miros neplăcut, sfărâmicoase Peștele: -proaspăt: -culoare normală, strat umed, bronhii roșii -alterat: -cenușiu, verde, negru, bronhii negre, violacee, tegumente moi, rupte .118 •. Laptele: Oul: Făina: -proaspăt: -omogen, consistență fluidă, miros plăcut, gust dulceag -praf: -proaspăt- pulbere fină, omogenă, uniformă, miros plăcut -vechi -aglomerări în bulgări, miros neplăcut -proaspăt: -după spargere, albușul transparent, reflexe albăstrii, consistență filantă, gălbenuș auriu, uniform, își menține forma -alterat: -gălbenușul nu-și menține forma; albușul apas cu miros neplăcut, respingător -proaspătă: – pulbere albă-gălbuie, gust puțin dulceag -alterată: -amară, acră, miros de mucegai Conservele: -bune: -capac nebombat, fără pete de rugină, produsul cu pro prietăți organoleptice caracteristice continutului -a/ferate: -capac bombat, pete de rugină, deschise, degajă miros urât PRELUCRAREA PRELIMINARĂ -tranșarea cărnii (de vită, porc, pasăre); -spălarea, eviscerarea păsării; -curățirea solzilor, eviscerarea peștelui; -ouăle spălate, sparte în vase curate; -legumele: sortare, spălare, curățare, tăiere; -prelucrarea preliminară se va face cu puțin timp înainte (pentru a evita pierderile cantitative și calitative); -se evită spălarea îndelungată și mentinerea în apă (trec factorii nutritivi, vitaminele, mineralele); -se îndepărtează părți minime exterioare ale unor legume (cartofi, morcovi). 119 TEHNICI DE GASTROTEHNIE Fierberea -suprafața alimentelor se comportă ca un dializor (trec substanțele minerale în apă dacă aceasta este rece); -dacă se introduc în apă fierbinte, la suprafață se creează un strat protector. Înăbușirea -sau fierberea în vapori supraîncălziți, scurtează timpul de preparare, minimalizează pierderile de vitamine și minerale. Prăji rea -se formează compuși prin degradarea grăsimilor foarte dăunători organismului; alimentele formează o crustă ce nu permite trecerea substanțelor sapide la exterior (contraindicată). Frigerea -se formează o crustă ce menține substanțele sapide; -se realizează prin expunere directă la radiații calorice sau prin așezarea alimentelor pe placa încinsă. Coacerea -alimentele se introduc în atmosferă de aer cald; -se formează o crustă de glucide caramelizată sau proteine coagulate; -alimentele se coc. Conservarea -congelare, afumare, murare, sărare, uscare. AL!MENTAREA PACIENTULUI Servirea meselor Modul în care pacientului i se oferă alimentele are, de multe ori, aceeași acțiune importantă ca și regimul propriu-zis. În legătură cu servirea mesei, asistenta va ține seama de: Orarul și repartizarea meselor: -intervalul dintre mese trebuie stabilit astfel încât perioada de repaus din cursul nopții să nu fie mai mare de 10-11 ore, iar în unele cazuri și mai mic (ulcer gastric) -pacienții în stare gravă, febrili, vor fi alimentați în momentele de. acalmie, indiferent de programul secției -pacientii cu hipersecreție gastrică sau boală ulceroasă vor fi alimentați la inter vale scurte, în funcție de stadiul de evoluție; la aceștia alimentele trebuie servite uneori din oră în oră în cursul zilei, adăugând una, două mese și în cursul nopții -pacienții febrili, adinamici, în stare gravă, nu pot ingera cantitatea obișnuită de alimente și, de aceea, vor fi alimentați după un program special cu mese mici, dese, repartizate atât ziua, cât și noaptea -pacienții cardiaci și cei cu sistem nervos labil suportă greu o flămânzire mai mare de 6 ore -alimentele rezervate acestor bolnavi vor fi păstrate în condiții corespunzătoare la oficiul de alimente 120 -mesele principale nu vor fi servite niciodată înaintea aplicării tratamentului -după prânz vor fi rezervate ore de odihnă, întrucât, în această perioadă, procesul de digestie blochează energia organismului prin angajarea unei cantități mari de sânge la nivelul organelor abdominale. Pregătirea servirii meselor: -hrănirea pacientului nu trebuie să fie tulburată de activitatea secției (tratamente, recoltări, vizită medicală etc.) -înaintea servirii meselor, nu se aplică tratamente dureroase -se vor înlătura din salon factorii dezagreabili (ploscă, urinare, scuipători) -pacienții cu aspect neplăcut (arși, cu piodermite, cei care varsă) vor fi izolați de restul bolnavilor, cu paravane -saloanele vor fi aerisite, curate, cu ambianță plăcută, familială -asistenta îmbracă un halat alb peste uniformă, își prinde părul în calotă, își spală bine mâinile. Distribuirea alimentelor: -servirea estetică și curată a meselor contribuie la îmbunătățirea poftei de mân care a pacienților -asigură declanșarea secreției sucurilor digestive și pe cale psihică -operativitatea împiedică denaturarea și răcirea alimentelor (își păstrează forma, aspectul și valoarea calorică inițială) -distribuirea alimentelor se face pe baza tabelelor de alimentație -1n unele cazuri, asistenta întocmește fișe individuale de regim, care se înmâ- nează pacientului o dată cu masa (păstrate, vor ajuta pacientul la domiciliu) -alimentele se porționează pe regimuri și apoi sunt distribuite în salon pe un că rucior special, iar la bolnavi -pe tăvi acoperite -felurile de alimente se servesc pe rând, pe măsură ce bolnavul consumă felul anterior -alimentele nu se ating cu mâna -gustul unor alimente se poate corecta cu: sare, oțet, zahăr (dacă nu contravine dietei) Ordinea de servire a mesei: -se va distribui întâi regimul comun, apoi regimurile tip și la urmă se va dispune aducerea regimurilor individuale, pentru pacienții a căror alimentație nu se încadrează în regimurile tip -vor lua masa întâi pacienții ce se pot alimenta singuri, apoi asistenta se va ocupa de cei ce trebuie alimentați de ea -alimentarea artificială se va face în afara programului obișnuit. Modurile de alimentare a bolnavilor În funcție de starea bolnavului, alimentarea lui se face: -activ -pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon -pasiv -pacientului i se introduc alimentele în gură -artificial -alimentele sunt introduse în organism în condiții nefiziologice. 121 ALIMENTAREA ACTIVĂ În funcție de starea generală, pacientul mănâncă singur, fără ajutor, alimentele oferite. Alimentarea activă se poate face: În sala de mese; Îl7 salon; la masă sau la pat. Pregătiri materiale -tavă, tacâmuri, farfurii, șervețele, cană pentru supă, pahar de apă, fețe de masă, coșuleț de pâine CondiJil de sala de mese mediu -curățenia desăvârșită în sala de mese -aerisirea -se aranjează estetic pe mese mici (4 persoane) tacâmurile, paharele, cana cu apă, șervețelele, flori, numărul regimului -se creează o atmosferă cât mai intimă -se anunță bolnavii să vină la masă -se invită să se spele pe mâini servirea mesei -servesc felurile de mâncare pe rând -se ridică imediat vesela folosită -nu se ating alimentele cu mâna -se observă dacă pacientul a consumat alimentele în întregime, în caz contrar se solicită motivul și se iau măsuri de înlocuire -se transportă vesela la oficiu -se aerisește și se curăță sala de mese condiții de mediu În salon, la masă -se îndepărtează tot ce ar putea influența negativ apetitul pacientului (tăviță, scuipători, ploscă) -se separă cu paravan pacienții cu aspect dezagreabil pentru ceilalti -se pregătește masa bolnavului: se așază față de masă curată, tacâmuri, cana cu apă, șervetele, sarea (după caz) -se invită pacientul să se spele pe mâini -pacientul este ajutat să se așeze la masă -asistenta îmbracă halatul de protectie, își prinde părul sub bonetă (să nu se atingă de alimente) -se spală pe mâini-servi rea mesei se .face la fel ca în sala de mese Alimentarea -se pregătește salonul ca pentru alimentarea în salon la masă activă în -se așază pacientul în poziție confortabilă, semișezând sau salon, la pat șezând cu ajutorul rezemătorului de pat sau cu perne -se protejează lenjeria de pat cu mușama 122 Alimentarea activă la pat, în decubit lateral stâng -se așază peste mușama un lighean -i se oferă pacientului săpunul și i se toar- nă să se spele – i se oferă prosopul să-și șteargă mâinile -se îndepărtează materialele folosite -se adaptează masa specială la pat (fig. 17) acoperită cu față de masă sau o tavă aco perită cu șervețel, se așază pe genunchii pacientului, peste pătura acoperită cu aleză -se așază în jurul gâtului un prosop -asistenta îmbracă halatul de protecție -se spală pe mâini și servește masa la fel ca în salon la masă Fig. 17-Măsuță specială -se așază pacientul în decubit lateral stâng cu capul sprijinit pe o pernă -se spală pe mâini -se protejează lenjeria de pat cu aleză, iar cea a bolnavului cu un prosop curat -se așază tava pe marginea patului sau pe un taburet la înălțimea patului -se servesc alimentele pe rând, se taie cele solide -lichidele se servesc în căni speciale cu cioc sau cu ajutorul unor tuburi transparente, curate, fierte r -se ridică vesela utilizată, se îndepărtează materialele folosite, se spală pacientul pe mâini ALIMENTAREA PASIVĂ Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri, trebuie să fie ajutați. Scop -vor fi hrăniți bolnavii imobilizati, paralizați, epuizați adinamici, în stare gravă sau cei cu ușoare tulburări de deglutiție Pregătiri materiale: -tavă, farfurii, pahar cu apă sau cană cu cioc, șervet de pânză, cană de supă, tacâmuri asistenta: -îmbracă halatul de protecție -așază părul sub bonetă -se spală pe mâini pacient: -se așază în poziție semișezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul ușor ridicat și aplecat înainte pentru a ușura deglutiția 123 – i se protejează lenjeria cu un prosop curat -se protejează cu un prosop în jurul gâtului -se adaptează măsuța la pat și i se așază mâncarea astfel încât să vadă cei se introduce în gură Servi rea -asistenta se așază în dreapta pacientului și îi ridică ușor capul mesei cu perna -verifică temperatura alimentelor (pacienții în stare gravă nu simt temperatura și nici gustul alimentelor) -îi servește supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide -supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiție ale pacientului -este șters la gură, i se aranjează patul -se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la formarea escarelor -schimbă lenjeria dacă s-a murdărit -acoperă pacientul și aerisește salonul -strânge vesela și o transportă la oficiu 11 DE ȘTIUT: 11 DE EVITAT: -se încurajează pacientul în timpul alimentației, asigurându-1 de contribuția alimentelor în procesul vindecării -servirea alimentelor prea fierbinți sau prea reci -atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului -se oferă pacientului cantități nu prea mari-deoa rece, neputând să le înghită, ar putea să le aspire PRINCIPII DE ALIMENTARE A PACIENȚILOR INAPETENȚ/ . Scop -Observarea apetitului urmărește descoperirea și combaterea inapetenței sau anorexiei bolnavului -apetitul poate fi un indiciu în stabilirea diagnosticului unor afecțiuni; astfel, bolnavii cu: -cancer gastric refuză carnea de vacă -în hepatita epidemică faza preicterică, refuză grăsimile -polifagia poate indica un diabet zaharat -apetitul preferențial în cazul unor carențe ale organismului (gravide) -pentru combaterea anorexiei sau inapetenței, se vor avea în vedere următoarele: -se verifică dacă inapetenta este totală sau repulsia se manifestă numai față de alimentele din regim în comparație ; cu cele preferate 1··2 124 Definiție Scop -se înlocuiesc în funcție de preferințele bolnavului în cadrul limitelor permise de prescripția medicală -servirea mesei se va face într-un cadru cât mai estetic -se servesc alimentele în porții mici -cantitățile mari pro- voacă numai la simpla vedere senzația de plenitudine -mesele vor fi servite la intervale mici (2-3 ore) -pentru eliminarea senzației de greață, lichidele se servesc reci, acidifiate cu lămâie, într-o variație cât mai mare -nu se administrează alimente hiperzaharate -provoacă senzația de plenitudine și favorizează diareea -laptele în cantitate mai mare de 1 1 provoacă diaree, greață -albuminele supradozate (brânză) provoacă meteorism și accentuează inapetenta -la bolnavii complet inapetenți, senzația de sete va fi exploatată și li se vor oferi elemente nutritive sub formă lichidă; laptele, sucurile de fructe vor fi îmbogățite cu praf de lapte, cacao, gălbenuș, preparate de zahăr, zeamă de lămâie sau portocale -bulionul de legume va fi îmbogățit cu unt, brânză, făină, gălbenuș de ou, cacao -în aceste amestecuri se vor introduce și preparate de vitamine, dacă ele nu dispersează ușor și nu modifică gustul sau mirosul alimentelor -se asigură necesitățile calorice de 2500-3000 cal./24h prin administrare de preparate lichide hipercalorice -la revenirea apetitului se administrează alimentație solidă, repartizată în 4-5 mese -asistenta trebuie să noteze exact cantitatea de alimente consumată și să calculeze valoarea calorică pentru a se putea orienta în ceea ce privește acoperirea necesităților zilnice ale bolnavului -va urmări ca bolnavul să consume numai alimentele conform prescripțiilor medicale ALIMENTAREA ARTIFICIALĂ înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale. Se realizează prin următoarele procedee: ‘ ~ -sondă gastrică sau intestinală -gastrostomă -pe cale parenterală -clismă -hrănirea pacienților inconștienți -cu tulburări de deglutiție -cu intoleranță sau hemoragii digestive -operați pe tubul digestiv și glandele anexe -cu stricturi esofagiene sau ale cardiei -în stare gravă; negativism alimentar 125 Pregătire Introducerea sondel Alimentarea propriu-zisă ALIMENTAREA PRIN SONDĂ GASTRICĂ -• 1 o matena,e -de protecție -aleză, prosoape -sterile -sonda Einhorn sau Faucher -seringi de 5-1 O cm -pensă hemostatică -nesterile -pâlnie -tăviță renală -bulion alimentar -să nu prezinte grunji -să fie la temperatura corpului -să aibă valoare calorică o pacient -psihic -vezi sondajul gastric -fizic -vezi sondajul gastric -în caz de stază gastrică, se aspiră conținutul și se efectuează spălătura_ gastrică -se atașază pâlnia la capătul sondei și se toarnă lichidul ” alimentar 200-400 mi până la 500 mi, încălzit la temperatura ; corpului -se introduc apoi 200-300 mi apă și o cantitate mică de aer pentru a goli sonda -se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea– alimentelor în faringe de unde ar putea fi aspirate, determinând pneumonia de aspirație -complicație gravă -se extrage sonda cu atentie • DE ȘTIUT: • -la pacienții inconștienți cu tulburări de deglutiție sau care trebuie alimentati mai mult timp pe această cale, sonda se introduce endonazal -sondele de polietilen se mentin mai mult de 4-6 zile, cele de cauciuc maximum. 2-3 zile fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor) – ratia zilnică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferință cu aparatul de perfuzat utilizând vase izoterme – 126 Alimentarea prin gastrostomă Allmentarea prin clismă Alimentarea parenterală -deschiderea și fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o sondă în cazul în care calea esofagiană este întreruptă -în cazul stricturilor esofagiene, după arsuri sau intoxicații cu substanțe caustice, când alimentația artificială ia un caracter de durată și nu se poate utiliza sonda gastrică, alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă -în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi sau prin pâlnie -respectându-se aceleași principii, se introduc și aceleași ames tecuri alimentare ca în cazul alimentației prin sondă gastrică -alimentele vor fi introduse în doze fracționate la intervale obiș nuite, după orarul de alimentație al pacientilor, încălzite la tem peratura corpului -cantitatea introdusă o dată nu va depăși 500 mi -după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora -tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acțiunea sucului gastric care se prelinge adesea pe lângă sondă, provocând uneori leziuni apreciabila -de aceea, regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent protector și antimicrobian, pansată steril cu pansament absorbant -se poate asigura hidratarea și alimentarea pe o perioadă scurtă de timp -deoarece în rect nu sunt fermenți pentru digestie, iar mucoasa absoarbe numai soluții izotonice, substanțele proteice sunt eli minate sau supuse unui proces de putrefacție / -alimentarea se face prin clisme picătură cu picătură cu soluție Ringer, glucoză 47%o cu rol hidratant -vezi pregătirea și efectuarea clismei -în locul irigatorului se folosește un termos -se face cu substanțe care: -au valoare calorică ridicată -pot fi utilizate direct de țesuturi -nu au proprietăți antigenice -nu au acțiune iritantă sau necrozantă asupra țesuturilor -pe cale i.v. pot fi introduse soluții iza-sau hipertone (glucoză 10- 20-33-40%, fructoză 20%, soluție dextran, hidrolizate proteice) . -planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii/24 h și a rației de lichide în care pot fi dizolvata principiile nutritive -nevoia de lichide este completată cu ser fiziologic sau sol. glu cozate și proteice -alimentarea parenterală se face ca și hidratarea (vezi cap. Hidratarea și mineralizarea organismului) -ritmul de administrare diferă după natura și concentrația pre paratului, starea pacientului, de la 50-500 ml/h 127 Hidratarea și mineralizarea organismului Organismul uman nu poate trăi (în medie) decât: „3 minute fără 02, 3 zile fără apă, 3săptămâni fără hrană” (Burghe/e). „Toate mecanismele vitale nu au decât un țel: acela de a menține unitatea mediului interior și de a ne da prin aceasta independență și personalitate biologică” (CI. Bernard). Apa -este lichidul solvent al tuturor substanțelor chimice, organice și anorganice, necesare bunei funcționări a organismului -diluează toți produșii rezultați din metabolismul intermediar destinati eliminării -se găsește în organism în două stări: liberă-circulantă, fixă structurală (intră în constitutia moleculelor) -apa liberă reprezintă 70% din greutatea organismului și se repartizează astfel: …;; 50% în interiorul celulelor (lichid intracelular) -‘15% în spațiile lacunara (lichid interstitial) ~ .. 5% circulă îllvase (lichid plasmatic) ~ prin compoziția și funcția apropiată lichidele interstitial și plas .matic, sunt numite lichide extracelulare -apa menține în soluție o serie de săruri minerale -mediul intern al organismului este o solutie apoasă de săruri minerale, formând . partea fundamentală a plasmei sanguina, a limfei și a lichidului interstițial -sărurile minerale .mențin presiunea osmotică a lichidelor din organism, constituind una din activitățile fundamentale ale acti vității celulare …. nevoia de apă a adultului este de: 2000-2500 ml/24 h -la· copil nevoia de apă este mai mare, în raport cu greutatea corporală, el necesitând: -180 mi apă/kg corp în primele 6 luni -150 mi apălkg corp între 6 și 9 luni -120 mi apă/kg corp între 9 și 12 luni -1 o o mi apălkg corp peste 12 luni -necesarul d~ apă se acoperă prin aportul alimentar fie sub formă de lichide, fie sub formă de apă conținută în alimentele solide -eliminarea apei din organism se face pe mai multe căi, astfel: -1000•1500 mi se elimină prin urină -500-1 000 mi se elimină prin transpirație -:-350-500 mi se elimină sub formă de vapori prin plămâni -100-200 mi se elimină prin intestin (în scaun) -în mod normal, este un echilibru între lichidele introduse în organism și pierderile fiziologice -în situații patologice se produce dezechilibrul ce duce la des-: hidratare sau hiperhidratare 128 -fn funcție de cauza și mecanismul prin care se Instalează, pot Interesa sectorul intracelular, extracelular sau ambele -pe baza modificărilor din lichidul extracelular se deosebesc mal multe sindroame de deshidratare: -deshldratare lzotonă -când aportul Insuficient sau pier derile Interesează in aceeași proportie apa și electrolltii (vărsături, diaree, aspirație gastrică sau lntestinală, fistulă gastrică, paracentezele repetate, hemoragii masive; se pot pierde 2·3 1 sau chiar 5-10 1/24 h · -deshldratare hipertonă -când se elimină apă în proportie mal mare (prin pollpnee intre 1 și 1 ,5 1/24 h, transpirație exagerată 2·3-51/24 h) -deshldratare hlpotonă -când se elimină sărurlle Tn proportie mal mare (in poliuriile patologice sau cele provocate prin diuretice) Homeostazie -analiza pe care· CI. Bernard a continuat-o asupra mediului intern i-a arătat rolul său de transportor in dublu sens: -prin „difuziune” a principiilor nutritive la suprafata celulelor și invers -excretor prin emonctoril, rinichi, plămâni, piele. după ce produsele de excreție celulară au fost deversate în sânge -in urma observatiilor și experiențelor întreprinse asupra glice miei, ureei și a altor constituenți umorali, el formulează legea ge nerală a „unității” sau „stabilității mediului intern” „Toate mecanismele vitale nu au alt scop decât mentinerea stabilității mediului intern. Respiratia, circulatia, depuratia excre mentială nu există prin ele insele, ci pentru reglarea mediului intern, pentru constanta personalitătil biologice”. -acest vast echilibru interior este denumit de Walter Cannon homeostază și lămurește mecanismele de coordonare și control, astfel incât teoria constantei mediului intern este cu noscută astăzi ca teoria homeostazel lui Cannon -prin homeostazie, se intelege totalitatea constantelor bio· chimice sau bioflzice ale mediului Intern. limitele homeostazie! sunt reprezentate de cifrele maxime și minime intre care clinica și laboratorul încadrează normalul pentru fiecare din aceste componente -sistemul de coordonare și control al homeostazie! este neuro endocrino-vegetativ. 129 STABILIREA NECESITĂȚILOR HIDRICE $1 MINERALE Se face prin: -stabilirea felului deshidratării -simptomatologia deshidratării -investigații de laborator. -Diferența dintre cifra normală a unui ion din plasmă și cifra constatată la bolnav reflectă deficitul lui la un litru apă extracelulară. -Aceasta se înmulțește cu cantitatea totală de apă extracelulară, care la un individ de 70 kg este de 14 1. -Cifra obținută reprezintă deficitul global al ionului respectiv. -Dacă nu se poate stabili cu certitudine felul deshidratării, se administrează în părți egale glucoză și soluții izotonice de săruri minerale. -Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabilește prin însumarea rației de întreținere și a rației de corectare a dezechilibrelor anterioare: -rația de întreținere = pierderile de lichide/24 h -ratia de corectare = se face pe baza analizelor de laborator și intră în competenta medicului. -Nevoia de apă a copilului deshidratat se face după suprafața corporală, pe bază de tabele speciale, iar a sugarului, după greutatea corporală 100/180 ml/kg corp (valori obținute din totalizarea pierderilor normale ale copilului): -25-30 mi perspiratie -50-1 00 mi transpiratie – 1 0-20 mi cu scaunul -35-40 mi urină/kg corp/24 h, precum și a pierderilor în plus (diaree, vărsături, febră). TULBURĂRI ALE FLUIDELOR . . <-hipovolemie ) . . . Volumul deficitar de fluid _ deshidratare se datorește p1erdenlor exces1ve (vărsături, aspirație, diaforeză, arsuri, diuretice) sau mișcării fluidului (spațiul al III-lea): acumulare anormală de fluid în diferite zone ale organismului (ascită, edem periferic, hematom). Manifestări -piele uscată cu turgor redus -membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsă -ochii adânciți, moi -letargie, sete -scăderea eliminării urinare -tahicardie, hipotensiune arterială -scăderea presiunii venoase centrale -creșterea hemoglobinei și a hematocritului prin hemocon- centrație -creșterea ureei sanguina -urină concentrată cu densitate mare 130 r----------,-------------------------------------------~ Intervențiile asistentei -măsoară și notează zilnic ingestia și eliminarea -cântărește zilnic pacientul -monitorizează semnele vitale, nivelul de conștientă, parametrii clinici, rezultatele de laborator, slăbiciune, neliniște, agitație -menține integritatea membranelor mucoase prin igienă riguroasă -îngrijește tegumentele cu atenție pentru evitarea atingerii integrității lor -inspectează zilnic zonele de presiune de poziție și le masează la fiecare două ore -asigură aportullichidian 2500 mi/zi din care 1500 mi per os Excesul volumului de lichid: -merge în sectorul extracelular, dând naștere la edeme -se datorește creșterii Na și a cantității de apă prin retentie și/sau ingestie excesivă, scăderii excreției renale de Na și apă, scăderii mobilizării de lichide în interiorul spațiului intravascular. Manifestări -creșterea acută în greutate -edem periferic -pleoape edemațiate -creșterea presiunii venoase centrale -hipertensiune arterială, puls puternic -dispnee, raluri crepitante -turgescența jugularelor -scăderea hemoglobinei și a hematocritului -scăderea densității urinare Intervențiile -educă pacienții cronici, privind apariția acestor semne asistentei -educă pacientul și familia privind importanța aportului scăzut de lichide și Na -măsoară zilnic ingestia și eliminarea -cântărește zilnic pacientul -observă edemul periferic -ascultă frecvent respirația -evaluează semnele și simptomele de edem pulmonar -stabilește cantitatea de lichide pentru fiecare tură -educă pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolitic -învață pacientul care sunt lichidele și alimentele cu conținut crescut în Na -schimbă concepția de preparare a alimentelor TULBURĂRI ELECTROLITICE Hiponatremia manifestări: -deficit de Na sub 130 mEq/1 -cefalee, confuzie -anxietate, piele umedă 131 Intervențiile asistente/: -creează un mediu de siguranță, pacientul fiind agitat și confuz -recunoaște modificările de comportament -acordă suport psihologic -acordă suport moral familiei -monitorizează soluțiile lntravenoase și rata de flux a acestora Hlper· manlfesMrl: natremla -excesul de Na: peste 150 mEq/1 -agitație ce poate progresa spre convulsii -membrane, mucoase uscate -sete, hiperemia feței -tahicardie, hipertensiune arterială Intervențiile asistente/: -reduce ingestia de Na -administrează soluții cu conținut scăzut de Na -administrează diuretice -creează un mediu de siguranță Hlpo· manlfest~r/: potasemla -nivelul redus de K sub 3 mEq/1 -slăbiciune, scăderea peristaltismului până la ileus -scăderea poftei de mâncare -crampe musculare la extremități -grețuri, fatigabilitate Intervențiile asistentei: -administrează intravenos K cu mare prudentă -monitorizează aritmiile cardiace -asigură mediul de siguranță -monitorizează sunetele intestinale -măsoară cu atenție ingestia și excreția -aducă pacientul să evite alimentele bogate in K (banane, spa- nac, varză de Bruxelles, citrice, piersici, caise) Hlper· manifest~rl: potasemla -exces de potasiu peste 5,5 mEq/1 -greață, crampe abdominale -diaree (hiperactivitate intestinală) -parestezii, slăbiciune, iritabilitate -aritmii cardiace severe -schimbarea personalității intervențiile asistentei: -administrează perfuzii de glucoză și insulină sau bicarbonat (scad nivelul de K prin ușurarea pătrunderii lui în celulă) -monitorizează aritmiile cardiace -asigură mediul de securitate 132 TIPURI DE FLUIDE • izotonice -aceeași concentrație cu lichidul organismului (plasma) • hipertonice -concentratie mai mare decât lichidul organismului • hipotonice -concentrație mai scăzută decât lichidul organismului SOLUTII UTILIZA TE PENTRU REHIDRA TARE $1 REMINERALIZARE Soluție Soluție apoasă de 9%o NaCI, denumită și ser fiziologic lzotonică de NaCI Soluție Soluție NaCI 10-20% hlpertonă de NaCI Bicarbonat Soluție apoasă izotonică de 1 ,4% de sodiu Lactat de Soluție izotonică 1 ,9% sodiu Glucoză Soluție izotonică 5% Soluție hipertonică 1 O, 20, 33, 40% Soluție K 2% în soluție de glucoză izotonică de KCI Soluție Soluție de electroliți: KCI-0,3 g; CaCI2 0,5 g; NaCI8,5 g; apă la Rin ger 1000 mi Soluție KCI 2,8 g, NaCI 4 g, soluție lactat de Na 20% -2Ș g, apă la Darow 1000 mi Soluție Krebs NaCI 7 g, KCI 0,28 g, fosfat acid de K 1,16 g, CaCI 0,27 g, sulfat de magneziu 2,40 g Soluție NaCI 0,58 g, KCI 0,89 g, fosfat de K bibazic 0,25 g, solutie lactat Buttler de Na 20%, 11 ,2 g; glucoză 24 g apă la 1 ooo mi Solutie Locke NaCI 9 g, KCI 0,075 g, Ca012 O, 1 O g, bicarbonat Na O, 1 O g, glucoză 1 g, apă la 1 000 mi Solutie Aceeași compoziție ca la soluția Ringer + lactat de Na 3,1 g la Hartmann 1000 mi Solutie Tham Baza amînată ce se combină cu bioxidul de carbon formând bicarbonat (se folosește în combaterea acidozei metabolice) Soluție Soluție alcallnă, folosită fn combaterea acidozei metabolice Flscher inlocuitori Tn soluție de NaCI. sau glucoză; sunt polimer! ai glucozei, cu al masei greutăți moleculare diferite clrculante Dextran 70 Macrodex Dextran 40 Rehomacrodex 133 Marisang Plasmă umană Sânge integral Derivate de sânge masă eritrocitară CĂILE DE HIDRA TARE A ORGANISMULUI Orală -calea fiziologică de administrare a lichidelor -declanșează reflex funcția normală a tubului digestiv și a glandelor anexe, funcție necesară absorbției lichidelor -se renunță la această cale în caz de: vărsături, stenoză pilorică și esofagiană, negativism total din partea pacientului Duodenală -administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală -lichidele se administrează picătură cu picătură într-un ritm de 60-1 00/minut -se menține temperatura lichidului în timpul administrării Rectală -se face prin clismă, picătură cu picătură, sau clisme Katzenstein (vezi alimentația artificială prin clisme) Subcutanată -se face prin perfuzii -resorbția este lentă -poate determina accidente: necroza țesuturilor prin cam- presiune, coagularea țesuturilor (când temperatura este prea înaltă), flegmoane, complicații septice Perfuzia -introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură, a intravenoasă soluției medicamentoase pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică și volemică a organismului .. Scop -hidratarea și mineralizarea organismului -administrarea medicamentelor la care se urmărește efect pre- lungit -depurativ, diluând și favorizând excreția din organism a pro- dușilor toxici -completarea proteinelor sau a altor componente sanguine -alimentarea pe cale parenterală Pregătire • materiale: -dezinfectante -alcool iodat -pentru puncția venoasă 134 ExecuJie -perfuzor (ambalat de unică întrebuințare) -seringi și ace de unică folosință (se verifică integritatea ambalajului, valabilitatea sterilizării, lungimea și diametru! acelor) -soluțiile de perfuzat -pompă de perfuzie automată -cu reglare programată a volumului și ratei de flux -robinete cu două sau mai multe căi -branulă (cateter iv) -fluturaș (butterflys) e pacient: -~s!hic } -ca la puncția venoasă -fiZIC -tehnica de întreținere a liniei intravenoase este o tehnică aseptică (Fig. 18) -asistenta îmbracă mănuși pentru evitarea contaminării cu sân ge (după spălarea mâinilor cu atenție) -pregătește soluția de perfuzat -montează aparatul de perfuzat și lasă lichidul să circule prin tuburi (evitând contaminarea sistemului} pentru în depărtarea aerului -alege vena (întâi, locurile distale și apoi cele proximale) -aplică garoul -curăță locul cu alcool de la centru în afară -introduce acul, bra nula în venă -scoate garoul și ata șază tuburile, deschide prestubul, fixează rata de flux 60 picături/minut -mentina locul de per fuzie, acoperă cu pan sament steril -schimbă pansamen tul (când se fixează catetere) la 24 h și inspectează zona (e ventuală inflamatie) Fig. 18-Aparate de perfuzie 1. Pompă de perfuzie; 2. Perfuzor- injector standarct®; 3. Extradrop®- reglator de picături pentru perfuzia sub gravitație, cu clamă-șurub pentru întreruperea scurtă/fracționarea fluxului perfuziei (sursă: Catalogul de produse Fa. B. Braun, Melsungen). 135 -schimbă punga cu soluție sau flaconul, înainte de golirea corn- pletă a precedentei -se poate folosi o rată redusă pentru a ține vena deschisă Îngrijirea -la sfârșitul perfuziei se exercită o presiune asupra venei cu un ulterioară tampon și se retrage acul în directia axului vasului a pacientului -se așază pacientul comod, i se dau lichide călduțe (dacă este permis) Reorganizare Notare in foaia de observație Accidente -hiperhidratarea (la cardiaci poate determina edem pulmonar acut) -se reduce ritmul sau se întrerupe perfuzia, se adminis- trează tonicardiace -embolia gazoasă- prin pătrunderea aerului în curentul cir- culator (atenție la utilizarea perfuziilor sub presiune, când se folosește para de cauciuc) -revărsarea lichidului în țesuturile perivenoase poate da naș- tere la flebite, necroze -coagularea sângelui pe ac sau canulă -se previne prin perfu- zarea lichidului cu soluție de heparină Il DE ȘTIUT: Il DE EVITAT: -toate fluidele administrate i.v. trebuie etichetate cu data, ora, medicația adăugată și doza -folosirea aparatului de susținere a brațului, care ar putea crește posibili tatea compresiei vaselor sau nervilor -rata de flux = nr.pic./min -sursele de contaminare a perfuziei: înainte, prin manevre necorespunzătoare și în timpul perfuziei -substanțe adiționale -schimbarea flaconului -aer poluat -injecții complementare 3. NEVOIA DE A ELIMINA Definiție: Eliminarea reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanțele nefolositoare, vătămătoare, rezultate din metabolism. Excrețla deșeurilor se realizează prin mai multe căi: -aparat renal- urină -piele -transpiratie -perspirație 136 ~ -aparat respirator -aparat digestiv -scaun -aparat genital feminin -menstruație -în stări patologice, apar eliminări pe cale digestivă, sub formă de vărsături și pe cale respiratorie -spută Generalități Mentinerea constantă a compoziției mediului intern se realizează prin procesul de homeostazie. Toate schimbările volumului extracelular antrenează modificări în compoziția lichidelor celulare de unde rezultă importanța menținerii constante a compoziției mediului intern. Rinichii fiind organe principale ale homeostaziei mențin compoziția chimică a lichidelor din organism la un nivel normal, mențin echilibrul hidric, hidroelectrolitic și acido-bazic al mediului intern și debarasează organismul de produsele toxice rezultate din metabolism. Substanțele folositoare organismului (sodiul și apa) sunt absorbite prin osmoză. Prin rolul său de excepție, pielea completează eliminarea renală. Un rol important îl au plămânii, care controlează C02 și 02• Organismul trebuie de asemenea să se debaraseze de deșeurile rezultate în urma digestiei (fibre celulozice, pigmenți biliari, celule descuamate de la nivelul tubului digestiv etc.). · Și alte substante nefolositoare trebuie eliminate; spre exemplu, la femei, de la pubertate la menopauză, se elimină o secreție sanguină menstruală, ce se produce la sfârșitul fiecărui ciclu menstrual, dacă ovulul nu a fost fecundat. Factori biologici Factorii care influențează satisfacerea nevoii -Alimentajia -cantitatea și calitatea alimentelor ingerate de individ influențează satisfacerea nevoii de eliminare. -o bună hidratare și o alimentație bogată în reziduuri (legume, fructe, cereale) facilitează eliminarea intestinală și vezicală -mesele luate la ore fixe favorizează ritmul eliminărilor -Exercitiile -activitatea fizică ameliorează randamentul muscular -fortifică musculatura abdominală și cea pelviană, care au un rol important în eliminarea intestinală -Vârsta -are rol important în satisfacerea nevoii dacă ținem seama de controlul sfincterelor -la copii, controlul se obține în 2-3 ani -la persoanele vârstnice, diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control a eliminării -la bărbați, hipertrofia prostatei determină tulburări de micțiune 137 -Programul de eliminare intestinală -regularitatea programului de eliminare este un factor ce influențează satisfacerea acestei nevoi -momentul ales pentru defecare poate varia de la un individ la altul Factori -Stresul psihologiei -Anxietatea -Emotiile puternice -pot modifca frecvența, cantitatea și calitatea eliminării urinare și intestinale Factori -Normele sociale -fiecare societate își stabilește măsuri de sociologiei igienă, astfel încât indivizii să respecte salubritatea locurilor publice -Educația -Cultura 1. Independența În satisfacerea nevoii a) URINA: soluție apoasă, prin care sunt eliminate substanțele rezultate din metabolismul intermediar protidic, inutile și toxice pentru organism Generalităti: Prin urină se elimină din organism substanțele toxice. Eliminarea acestor substanțe se face în soluție apoasă împreună cu săruri minerale și alte substanțe de dezasimilație care nu sunt necesare organismului. În mecanismul de eliminare intervin, alături de rinichi și tubul digestiv, ficatul, glandele cu secreție internă, starea funcțională a aparatului circulator -toate fiind influențate de activitatea sistemului nervos. De aici se vede interacțiunea între nevoia de a elimina și celelalte nevoi fundamentale. Terminologie: 1 -micțiune= emisiune de urină, act fiziologic conștient de eliminare -diureză = cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore Manifestări de independență " cantitatea -variază în funcție de vârstă: ,· -nou-născut 30-300 ml/24 h -copii 500-1200 ml/24 h 1 -adult 1200-1400 ml/24 h ... 180 ml/24 h frecvența -nou-născut- micțiuni frecvente micțiunilor -copil 4-5/zi -adult 5-6/zi -vârstnic 6-8/zi , 138 ritmul mlcțlunllor culoarea urinei mirosul urinei reacția urinei aspectul urinei densitatea urinei -2/3 din numărul micțiunilor în timpul zilei, 1/3 noaptea -galben deschis până la galben închis. Cu cât urina va fi mai diluată cu atât va fi mai deschisă și invers (până la galben-închis spre brun). · -modificare în funcție de alimente: -culoarea închisă = în regim bogat în carne -culoare deschisă = în regim vegetarian -medicamentele schimbă culoarea astfel: -roz, roșu-cărămiziu= tratament cu piramidon -albastru-verde = tratament cu albastru de metilen -cafeniu-roșu sau brun negru = tratament cu chinină sau acid salicilic -de bulion= urină proaspătă -amoniacal = după un timp din cauza fermentației alcaline -normal = reacție acidă = pH-ul între 4,5-7 Reacția urinei în funcție de alimentație: -regimul bogat în carne -acidifică urina -regimul vegetarian- scade aciditatea urinii Notă Reacția hiperacidă sau alcalină, favorizează precipitarea substanțelor dizolvata în urină și formarea calculilor în căile urinare. -normal = clar, transparentă la început. După un timp ·ea poate deveni tulbure în mod normal -datorită coagulării mucinei și a celulelor epiteliale antrenate din căile urinare și a mucusului din organele genitale. -se determină imediat după emisie, pentru că prin răcire se schimbă densitatea -normal 1 010-1 025 -la regim mixt; la temperatura de 15°C (temperatura mai mică sau mai mare modifică densitatea) b) SCAUNUL = resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul defecației Scaunul este alcătuit din: -reziduurile rămase în urma digestiei alimentelor -celulele descuamate de pe suprafața tubului digestiv și a glandelor digestive -produsele de excreție a tubului digestiv și a glandelor anexe -număr mare de microbi Terminologie: -defecație = eliminarea materiilor fecale prin anus 139 Frecvența Orarul Cantitatea Consistența Forma Culoarea . Mirosul Culoarea Numărul Mirosul Manifestări de independență -normal la adult -1-2 pe zi sau unul la două zile -1-2 scaune pe zi la nou-născut -ritmic, la aceeași oră a zilei, dimineața după trezire -zilnic 150-200 g materii fecale -păstoasă, omogenă -cilindrică, cu diametru! de 3-5 cm, lungime variabilă -brună, la adult, dată de stercobilină -În funcție de alimentație: -deschis-galben= regim lactat -brun închis = regim carnat -negru= alimente preparate care conțin sânge -verde = legume verzi -culoare caracteristică alimentului = mure, ciocolată, afine Modificarea culorii în funcție de medicamente: -brun-negru = bismut -negru-v~rzui = fier -alb= bariu -negru mat = cărbune 1 -fecaloid -diferă de la un individ la altul La copilul mic -în primele 2-3 :ți le după naștere =verde-brun închis (meconiu) -La sugari: Aspectul și culoarea se modifică în funcție de felul alimentației. Astfel: -galben-auriu = sugar alimentat la sân, în contact cu aerul, prin oxidarea bilirubinei- devine verzui sau verde -galben-deschis= sugar alimentat artificial -brun = după introducerea făinii în alimentație -3-4 pe zi până în luna a VI-a când se reduce la 2-3 pe zi Dacă sugarul este alimentat pe cale artificială, numărul scaunelor este de 1-2 pe zi. -ușor acru, reactie acidă =sugar alimentat la sân -fad, reactie alcalină sau neutră= alimentație artificială 140 c) TRANSPIRATIA • fenomen fiziologic prin care organismul își Intensifică pierderea de căldură și funcția de excreție, prin Intermediul glandelor sudorlpare. Tsrmlno/og/s: -sudoare • soluție apoasă, constituită din apă 990 g%o și 1 O %o reziduu uscat (uree, urați, acizi grași, acizi organle! volatlll, săruri minerale) Manlfaatlri da independenți Reacția -acldă pH • 5,2 sau ușor alcallnă Cantitatea -minimă, pentru a menține umlditatea pliurilor Mirosul -variază în funcție de alimentație, climat și de deprinderlle Igienice ale individului ~ - Persplrațla -plerderllnsenslbile de apă prin evaporare la nivelul pielii și prin expirație Compoziția aerului expirat: -02-16°/o -C02-3'Vo -N .... 74o/o -H20 -7°/o - ~ -~- ~ d) MENSTRA =pierdere temporară sau periodică de sânge, prin organele genitale ..... apare la pubenate și dispare la menopauză și în timpul sarei nil ManifestAri de independenți Ritmul --la 28-35 zile . _/ Durata .... 3~5 zile \ Aspectul -mucus amestecat cu sânge și detritusuri celulare; nu coagulează --- Culoarea -roșu negricios, la început, apoi roșu deschis Cantitatea -50-200 g Mirosul -dezagreabil Evoluția -fără dureri, ușoară jenă fiziologică 141 Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței În satisfacerea nevoii -cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului -planifică programul de eliminare, tinând cont de activitățile sale -planifică exerciții fizice -îl învață tehnici de relaxare -cercetează deprinderile alimentare ale pacientului -recomandă consumarea alimentelor și a lichidelor ce favorizează eliminarea 11. Dependența in satisfacerea ne11oii În conditii patologice există mari pierderi de lichide prin: poliurie, diaree, vărsături, drenaj, diaforeză, expectoratie abundentă, stomii etc. Surse de dificultate Sursele de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii pot fi următoarele (în functie de problemă- câteva exemple): Surse de ordin fizic Surse de ordin psiho logic Sursa de ordin sociologic -alterarea mucoasei intestinale (diaree, constipatie) -diminuarea peristaltismului intestina! (constipatie) -slăbi rea sau relaxarea sfincterelor (incontinentă) -lipsa de control a sfincterelor (incontinentă) -alterarea centrilor nervorși (incontinentă) -accidente cerebro-vasculare (incontinentă) -spasme vezicale (retentie urinară) -anomalii ale căilor urinare (retentie urinară, eliminare urinară inadecvată) -alterarea căilor urinare (eliminare inadecvată) -alterarea parenchimului renal (eliminare inadecvată) -tumori (constipatie) -intoxicatii alimentare și medicamentoase (drog) (diaree, retentie urinară) -dezechilibru metabolic, electrolitic, endocrin, neurologic (eliminare urinară inadecvată, diaforeză) -durere (eliminare urinară inadecvată) -anxietate (diaree, constipație ... ) -stres (diaree, constipație ... ) -situatie de criză (eliminare urinară inadecvată, diaforeză, constipație) -tulburări de gândire (incontinentă urinară și fecale) -poluarea apei (diaree) -alimente alterate (diaree) -schimbarea modului de viață (constipatie) 142 -program de lucru inadecvat pentru satisfacerea nevoii ( constipație) -insalubritatea mediului (eliminare urinară inadecvată) -temperatura ambiantă prea ridicată (diaforeză) Lipsa -lipsa de cunoștințe cunoașterii -insuficienta cunoaștere a sinelui, a celorlalți, a mediului înconjurător Când nevoia de eliminare nu este satisfăcută, survin mai multe probleme de dependență: 1 -Eliminare urinară lnadecvată cantitativ și calitativ 2 -Retenție urinară 3 -lncontlnență de urină și materii fecale 4 -Diaree 5 -Constipație 6 -Vărsături 7 -Eliminare menstruală inadecvată 8 -Diaforeză 9 -Expectorație 1 O -Deshidratare (vezi anexele 2 și 3) __/ 1. Eliminare urinară inadecvată cantitativ J( și calitativ Poliurie Trecătoare, durabilă sau permanentă Manifestări de dependență '-- V MODIFICARI PATOLOGICE ALE DIUREZEI -eliminarea unei cantități de urină mai mare de 2500 ml/24 h Poliuria poate fi: trecătoare sau durabilă Apare: -în perioada de efervescență a unor boli infecțioase (pneumonie, hepatită epidemică etc.) -după colici renale, accese de angină pectorală, de epilepsie și isterie -în perioada de resorbție a edemelor, transsudatelor și exsudatelor seroase -în scleroză renală când rinichiul și-a pierdut capacitatea de concentrare. Poate să crească până la 5-6 litri în 24 ore -în diabetul zaharat: eliminarea cantității mari de glucoză prin urină necesită o mare cantitate de apă (conform legilor osmotice) 143 Ollgurle An urla Polaklurla Nlcturla -Tn dlabetullnslpld -lipsa de secreție a hormonulul antldluretlc hlpoflzar Tmpledlcă reabsorbtla tubulară a apel. Cantitatea de urină poate ajunge până la 10-30 litri pe zi. -fn plellte, plelonefrlte, tuberculoză renală (caracter de reflex de apărare a organismului). -excreția urinei sub 500 ml/24 ore Ollgurla poate fi determinată de cauze renale și extrarenale. Apare fn: -afectiuni însoțite de deshidratarea organismului prin: -transpiratii abundente -vărsături incoercibile -diaree accentuată -hemoragii abundente -perioada de formare a colectiilor seroase -insuficientă circulatorie cu formare de edeme -perioada acută a bolilor infectioase (pneumonie, hepatită etc.) -glomerulonefrite acute însoțite de edeme -lipsa urinei în vezică Poate fi din cauze renale și extrarenale Apare în: -glomerulonefrită acută, nefroze toxice -arsuri întinse -stări de șoc traumatic și chirurgical -traumatisme lombare -angajarea unui calcul intrau nul din uretere . TULBURĂRI DE EMISIUNE URlNARĂ -senzatie de micțiune foarte frecventă, cantitatea de urină emisă foarte mică. cauzele pot fi: -actiuni iritative asupra mucoasei vezicale -procese intravezicale și de vecinătate: cistită, tuberculoză și neoplasm vezical, calculoză vezicală, inflamații pelviene, afecțiuni uterine, uretrite, prostatite -hiperexoitabilitatea mucoasei vezicale la nevropați -inversarea raportului dintre numărul mictiunilor și cantitatea de urină emisă în timpul zilei fată de cea emisă în cursul nopții. Apare în insuficiență ventriculară stângă-se datorează faptului că în cursul zilei inima nu a asigurat trecerea prin rinichi a unei cantități necesare de sânge. 144 Dlaurla -eliminarea urlnll se face cu durere și cu mare greutate. Apare in: t ·. -lnflamațll acute ale uretrei -strlcturl uretrale . -edeme ale mucoasei uretrale -hipertrofie de prostată etc. ,, ALTE MANIFESTĂRI DE DEPENDENTĂ l . ‘ 1. -pacientul urinează dimineața la o oră fixă; această cantitate de urină, de la prima emisie, se aruncă -se colectează, apoi, toate urinele emise în decurs de 24 de ore, până a doua zi, la aceeași oră, păstrându-se și urina de la ultima emisie ·’ • De reținut: · -golirea vezicii trebuie să se facă inainte de defecare -pentru a impiedica procesele de fermentație, se vor adăuga, la urina colectată, cristale de timol _ -recipientul cu urină este etichetat cu numele pacientului, 1• ‘( număr salon, număr pat, se· ține la răcoare și ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea urinei w -după golirea recipientului, acesta se va spăla și dezinfecta Jl conform cerințelor (” -pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recoltează urina din 24 ore -pentru examene chimice -se recoltează 1 00 mi de urină. 1 • Precizare: ~ ”1! Pentru determinarea toleranței la glucide, 100 mi de urină vor fi {_.;, recoltați din cantitatea totală de pe 24 ore 160 1 FOAIE DE TEMPERATURĂ-ADULȚI Nurrele –––- ptenurrele ––- Anul ___ luna _________ Nr. foii de observa~–– Nr. sabn ____ Nr. pat __ _ UR I.A. MJIS 1 e 111>. OS OS OS OS OS OS OS OS OS OS OS OS OS OSOS OS DSOS DS OS OS OS O SOS OS ososos os os os 3000 30 160 41• 2500 25 140 4~ . 2000 20 120 39• ….. O) ….. 1500 15 100 38′” 1000 10 so 37• –1\ -1/ L/’ ~ 500 5 50 3~ I\J – -1 -1 1 r-1 –1 1 -1 1 1 Lchide irgerate Dureze ~csune Dieta. Nota rea diurezei NOTAREA iN FOAIA DE TEMPERA-/ URĂ Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură a pacientului: -prin hașurarea pătrățelelor corespunzătoare cantității de urină și zilei respective -spațiul dintre două linii orizontale al foii de temperatură corespunde la 1 00 mi de urină Cantitatea de urină eliminată în 24 ore, în mod normal, este de aproximativ 1500 mi. [ l ( Analiza urinei Examenul de urină poate furniza date asupra homeostaziei organismului. Examenul urinei cuprinde un examen macroscopic (volum, transparență, culoare, luciu, miros, aspect, densitate), unul microscopic (sediment = elemente figurate, cilindri, celulele epiteliale), examen bacteriologie și examen fizica-chimic al urinei (reacția = pH, ionograma, compoziția chimică = uree, creatinină, clorurie, proteinurie etc.). Determinarea densității Reacția urinei ANALIZA SUMARĂ A URINEI MATERIAL NECESAR -un cilindru gradat de 100 mi, urodensimetru, hârtie de filtru (pentru îndepărtarea eventualei spume de la suprafața urinei). TEHNICA: -se toarnă urină în cilindrul gradat; -se aspiră spuma (dacă există) cu ajutorul hârtiei de filtru; -se introduce urodensimetrul (să a 1 plutească liber în urină); , -se citește valoarea densității pe j scară la cifra care corespunde pe menisc, de la suprafața urinei. Densitatea normală = 1 015 – 1 025. Densitatea urinei este influențată de regimul alimentar, de cantitatea de urină și Urodensimetru de capacitatea de concentrație și diluție a rinichilor. Se determină cu hârtie albastră și roșie de turnesol. Se va determina numai din urina proaspătă deoarece urina veche intră în fermentație amoniacală care o alcalinizează. Normal, urina are o reacție acidă, dar poate să fie și alcalină sau neutră. Aciditatea urinei în mod normal este între 5,6-6,4 (pH). 162 Determinarea calitativă a albuminei (proteinurie) Determinarea cantitativă a albuminei Determinarea puroiului Determinarea calitativă a glucozei MATERIAL NECESAR: două eprubete, stativ, soluție de acid sulfosalicilic 20%. TEHNICA: -se toarnă în fiecare eprubetă câte 5 mi urină; -într-una dintre ele se adaugă 1 0-15 picături de acid sulfo- salicilic. Cealaltă eprubetă cu urină servește de martor (comparație); -se agită și se observă pe fond negru, comparând cu epru beta martor. INTERPRETARE: dacă urina rămâne limpede, analiza = negativă. Dacă prezintă opalescență =urina conține albumină. În funcție de aprecierea opalescenței se notează rezultatul pozitiv(+), una sau mai multe cruci (slab pozitiv+; intens pozitiv ++,foarte pozitiv+++). Se face cu reactivul Esbach și cu albuminometrul Esbach = tub de sticlă care are la partea superioară notat semnul „R” (reactiv), iar ,~,___,,.,_,, la mijloc semnul „U” (urină). Tubul este gradat la partea inferioară de la 1/2 la 12. TEHNICA: -se toarnă în tubul Esbach urină până la sem nul „U” și se adaugă reactiv până la semnul „R”. -se astupă tubul, apoi se agită bine prin răsturnarea tubului pentru amestecarea urinei cu reactivul; -se lasă în stativ timp de 24 ore, apoi -se citește rezultatul la înălțimea stratului precipitat direct în g%o. Albumenometru Esbach Se face cu hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%. TEHNICA: -se toarnă urina (5 mi) într-o eprubetă, apoi -se adaugă câteva picături din hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%; -se agită în formă de U. INTERPRETARE: dacă există puroi, bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suprafață decât cu întârziere. MATERIAL NECESAR: o eprubetă, lampă de spirt, clemă pentru eprubetă, reactiv Nylander, Fehling 1 sau Fehling 11. TEHNICA: -se toarnă în eprubetă 5 mi urină; -se adaugă 2 mi reactiv; -se încălzește eprubeta la fierbere (eprubeta se va ține cu clema) = se introduce în flacără în poziție înclinată 163 -încălzirea se face la nivelul de sus al lichidului din eprubetă- în caz contrar conținutul tubului poate țâșni afară. INTERPRETARE: dacă urina conține glucoză -în timp de 10-15 minute lichidul din eprubetă se colorează în negru. DE REȚINUT: în mod uzual determinarea glicozuriei se face prin teste rapide. Determinarea acetonel Determinarea uroblllno genulul Determinarea blllrublnel Se face cu reactiv Legal-lmbert și soluție de amoniac. TEHNICA: -peste urina din eprubetă (5-6 mi) se adaugă câteva picături de reactiv; -se agită ușor, apoi -se prelinge pe marginea eprubetei 1 mi amoniac. INTERPRETARE: dacă urina conține acetonă -se formează un disc violet la limita de separare a celor două lichide. Se face prin metoda Erlich. Determinarea se face din urină rece pentru a nu se obține un rezultat fals. TEHNICA: -se toarnă câte 5 mi urină în două eprubeta (una din eprubeta este martor); -într-una din ele se picură câteva picături de reactiv Erlich; -se compară, după 1-2 minute, cu eprubeta martor. INTERPRETARE: dacă apare o culoare roșie, urobilinogenul este crescut. Gradul de pozitivitate se apreciază după intensitatea culorii: -culoarea roz spre roșu =slab pozitiv(+); -culoarea roșu intens= urobilinogen crescut(++); -culoarea roșu aprins= (+++). Se face prin proba Rosin, folosind ca reactiv alcool iodat 6%. TEHNICA: -se toarnă 5-6 mi urină în eprubetă; -se preling pe marginea eprubetei 1-2 mi alcool iodat. INTERPRETARE: dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide, bilirubina este prezentă. ‘ Studiul cantitativ al elementelor figurate și al cilindrilor din urină se face prin testul Addls-Hamburger: Etape Timpi de execujie de execujie ATENȚIE! La femei nu se fac recoltări în perioada menstruală. 1. Pregătirea 1.1. Se anunță bolnavul cu o zi înainte de efectuarea probei; se bolnavului recomandă regim fără lichide cu 24 ore înainte. 164 1.2. Dimineata, bolnavul este rugat să urineze, se notează ora exactă,· această urină se aruncă. 1.3. Din acest moment bolnavul este rugat să rămână culcat timp de 1 00 sau 180 de minute. 1.4. Bolnavul nu bea nimic în tot acest timp (după unii, bolnavul bea 200 mi apă sau ceai fără zahăr, imediat după golirea vezicii urinare pentru asigurarea debitului urinar minim). 2. Pregătirea 2.1. Se pregătește materialul steril pentru recoltare, același ca și materialului pentru examenul bacteriologie al urinei. pentru recol-2.2. Se pregătește materialul necesar pentru toaleta organelor tarea urinei genitale. 3. Recoltarea 3.1. După 100 sau 180 de min. se face toaleta organelor genito- urinei urinare cu apă și săpun. 3.2. Se recoltează întreaga cantitate și se măsoară volumul (recoltarea se face din jet prin emisiune spontană sau prin cateterism vezical). 3.3. Se trimite la laborator, notându-se exact intervalul de timp între cele două mictiuni și volumul urinei de la a doua micțiune. INTERPRETARE: normal se elimină prin urină 1 ooo· hematii/minut și 1 000 leucocite/minut. Captarea dejecțiilor fiziologice și patologice Scop: -observarea caracterelor fiziologice și patologice ale dejectii lor -descoperirea modificărilor lor patologice în vederea stabilirii diagnosticului Pregătire • materiale -prosoape, acoperitoare de flanelă -paravan, mușama și aleză -materiale pentru toaleta mâinilor -mănuși -ploscă, bazinet, urinare pentru femei și bărbați -tăvită renală, scuipători, pahar conic sau cutie Petri • pacient . -fizic, în functie de produsul captat 165 Captarea materiilor fecale Notare a scaunelor Captarea urinei Captarea sputei EXECUȚIE -se separă patul de restul salonului cu paravan -se îndepărtează pătura și cearșaful care acoperă pacientul -se protejează patul cu mușamaua și aleza -se dezbracă pacientul (partea inferioară) -se ridică pacientul și se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrală -se acoperă cu învelitoarea până termină actul defecării -se efectuează toaleta regiunii perianale -se îndepărtează bazinetul cu atenție -se acoperă cu capacul sau învelitoarea special pregătită și se îndepărtează din salon -se strâng materialele folosite -se îmbracă pacientul, se reface patul -se aerisește salonul -se spală mâinile pacientului -scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special amenajata Notarea scaunelor, în foaia de temperatură, se face prin semne convenționale: -normal = 1 (linie verticală) -moale = 1 (linie oblică) -diaree (apos) =-(linie orizontală) -mucus =X -puroi= P -sanguinolent = S -melenă = M Dacă numărul scaunelor evacuate într-o zi este foarte mare, se notează numărul total urmat de semnul convențional respectiv (de exemplu, 12, adică 12 scaune diareice-apoase). -servirea urinarelor, ca și îndepărtarea lor se face în mod asemănător cu a bazinetelor -urinarele pot fi plasate pe suportul de sârmă, fixate la marginea patului -după utilizare, se golesc imediat, se spală la jet de apă caldă și se dezinfectează -se face în recipiente spălate, sterilizate, uscate, cu soluție lizol 3% și fenol 2,5%, amestecată cu sodă caustică (fără soluție dezinfectantă atunci când sputa trebuie examinată la laborator) -se instruiește pacientul să nu înghită sputa, să nu o împrăștie, să folosească recipientul dat 166 – i se asigură scuipători de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie -după golire, se spală cu apă rece, apoi cu apă caldă, cu perii speciale, ținute în soluție dezinfectantă -se sterilizează zilnic prin fierbere sau autoclavare Captarea -se așază pacientul, în funcție de starea generală, în poziție vărsăturilor șezând, decubit dorsal, cu capul întors într-o parte -se protejează lenjeria de pat cu mușama și aleză -se protejează pacientul cu prosop în jurul gâtului -se îndepărtează proteza dentară mobilă când este cazul – i se oferă tăvița renală și/sau se susține -se încurajează, i se oferă pahar cu apă să-și clătească gura – i se oferă cuburi de gheață, lichide reci în cantități mici -se șterge fața, se pun comprese reci pe frunte -se păstrează vărsătura pentru vizita medicului -se notează caracterele vărsăturii, frecvența -se spală și se dezinfectează recipientele, se pregătesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare Aspirația gastrică Aspiratia gastrică = golirea stomacului de conținut -prin intermediul unui tub introdus în stomac și menținerea stomacului gol, prin efectuarea unor manevre de aspirație. Indicații -sindromul de stază gastrică este o indicație majoră; uzual, este efectuată în următoarele cazuri: -obstrucție intestinală (ocluzie) -ileus paralitic -preoperator -în intervenții chirurgicale abdominale, gastrice (ulcer gastric perforat, varice esofagiene sau gastrice) -postoperator (gastrectomie, colecistectomie) • Precizare: în afară de așa-zisa aspirație activă, continuă, intubatia gastrică de evacuare a conținutului stomacal are următoarele indicații: -obstacol digestiv la nivelul stomacului, duodenului sau pilorului -hemoragie digestivă superioară, cu acumularea unor cantități mari de sânge în stomac -pareză gastrică în cadrul tubului digestiv, de stres Echipamen- -cărucior tul necesar -sonda- nazo-gastrică; se folosesc, de obicei, sonde cu lumen mic, preferându -se, în ultimul timp, sonde de plastic cu vârf bont și câteva orificii laterale = sonde Levin cu un singur lumen 167 ‘ Efectuarea manevrei În lipsa unor astfel de sonde, ele pot fi improvizate din truse de perfuzie. Orice sondă de aspirație gastrică va trebui să aibă notate, înainte de a fi introdusă, dimensiunile de 50 și 60 cm de la capătul distal. -materiale pentru protecția pacientului și a patului (șervețele, șorțurl, tăviță renală, mușama, aleză) -recipient pentru proteza dentară, dacă este cazul -material necesar pentru curățarea nărilor -la nevoie -lubrifiant -hidrosolubil -seringă de 20 mi -recipient pentru lichidul de aspirație -hârtie de turnesol pentru testarea acidității -pensă hemostatică -la nevoie -pompă de aspirație sau seringă de calibru mai mare :–1–:~–~·–· 2–-,. C:;=–-·–L-= ~ Fig. 19-Măsurarea sondei Levin 1 . distanta de la ureche la nas 2. distanta de la nas la extremitatea inferioa ră a apendicelui xifoid Înainte de toate, asistenta: -explică pacientului scopul tubajului, explică manevra, îi. câștigă consimțământul și cooperarea -asigură izolarea pacientului -asigură pacientului o poziție cât mai confortabilă și re laxantă, îl informează asupra duratei intervenției -îndepărtează proteza den tară -dacă există -într-un recipient etichetat cu nume -roagă pacientul să-și sufle nasul, pe rând, fiecare nară sau curăță nările dacă este necesar -întreabă pacientul dacă are defect nazal -măsoară, cu aproximație , distanța de la nările pacientului la stomac și notează pe tubul nazo-gastric sau măsoară distanța conform figurii 19 -introduce sonda în stomac (vezi tubaj gastric) ~ j -verifică dacă sonda a ajuns în stomac următoarele metode: prin una din 1 -aspiră conținutul gastric și testează aciditatea cu hârtie de turnesol -introduce 20 mi de aer în stomac cu ajutorul unei seringi, în timp ce o a doua asistentă ascultă abdomenul cu ajutorul unui stetoscop; un vuiet va fi auzit în cazul plasării corecte a sondei în stomac 168 …….. r • DE RETINUT: -securizează sonda la nas sau fată, cu bandă adezivă -aspiră continutul gastric printr-o aspiratie continuă sau inter- mitentă, în functie de recomandarea medicului După suprimarea aspiratiei gastrice asistenta: -se asigură că, după manevră, pacientul stă confortabil pe cât posibil -îndepărtează materialele folosite -înregistrează tehnica efectuată -monitorizează pacientul pentru orice efecte post-manevră și le raportează medicului • Aspiratia continuă poate fi efectuată: cu ajutorul unei pompe sau prin intro ducerea capătului distal al sondei nazo-gastrice într-un recipient așezat mai jos decât stomacul pacientului. • Aspiratia intermitentă: cu ajutorul unei pompe sau cu ajutorul unei seringi. Între aspiratii, capătul sondei se închide. Aspiratia intermitentă este folosită la sondele cu un singur lumen. • Dacă există suspiciunea un~i astupări a sondei, ea va fi permeabil izată prin introducerea unor mici cantități de aer sau ser fiziologic (nu se folosesc soluții hipertone). • Cantitatea lichidului de stază aspirată din stomac va fi măsurată cu exactitate și calculată ca pierdere în cadrul bilantului hidric. • Suprimarea aspirației gastrice se face după o pensare prealabilă de circa 6 ore a sondei de aspiratie, timp în care nu trebuie să apară semne de intoleranță gas trică. • Comunicarea, în special cea verbală, poate fi redusă, o coală de hârtie-și un cre ion, puse la îndemână, pot fi de un real ajutor pentru pacient. Promovarea -prevenirea lezării mucoaselor confortulul -securizarea sondei, la nas sau la față, atunci când aceasta a ajuns în stomac, de așa manieră încât aceasta să nu preseze mucoasa nazală; restul sondei se fixează la pat sau la hainele pacientului -lubrifierea sondei cu lubrifiant solubil în apă -păstrarea umedă a mucoaselor; se pot oferi pacientului bomboane tari ce trebuie supte și care stimulează salivația -îngrijirea frecventă a cavității bucale și nazale pentru a preveni uscăciunea lor din cauza prezentei sondei -eliminarea excesului de secreții din jurul nărilor și aplicarea de lubrifiant hidrosolubil pentru a preveni consolidarea secrețiilor -modificarea frecventă a poziției pentru prevenirea presiunii exercitate de sondă asupra mucoasei faringiene 169 Tubajul intestinal -aspirație intestinali continui Tubajul intestina! = introducerea prin gură sau nas a unei sonde de plastic sau de cauciuc în intestin, dincolo de limitele duodenului. Scop: alimentarea sau hidratarea; aspiratia intestinală continuă. Indicatii ASPIRATIA INTESTINALĂ CONTINUĂ -extragerea lichidelor și a gazelor din intestin pentru a preveni distensia intestinală cauzată prin acumularea de gaz și lichide (decompresiune) -în cazul întreruperii tranzitului intestina!; în obstrucția intestinală -când gazele și lichidele nu pot fi absorbite sau eliminate pe cale naturală , Echipamen tul necesar -ca măsură profilactică- înaintea unei intervenții chirurgicale pe abdomen -pentru a preveni vărsăturile postoperatorii și tensiunea (presiunea) asupra suturii operatorii ce pot produce ruperea (dislocarea) acesteia sau pentru a preveni o obstrucție intestinală postoperatorie -pentru temporizarea unei intervenții chirurgicale, în caz de ileus mecanic -ca metodă de tratament în cazul ileusului paralitic, pentru decompresia tractului gastrointestinal -sondă lungă -Miller-Abbott = 3 m cu lumen dublu (Fig. 20) -un lumen se termină printr-un balonaș de cauciuc cu o capacitate de 50 mi -care poate fi umflat prin lumen Balonul umflat asigură înaintarea sondei în intestin, reprezentând un excitant mecanic în declanșarea mișcărilor peristaltice. -celălalt lumen, de calibru mai mare, se termină printr-o olivă metalică și servește la aspirarea lichidelor și a gazelor. În lipsa sondei Miller-Abbott, se poate folosi și sonda duodenală Einhorn. -recipient de colectare- borcan de 5-1 O 1, în care se realizează o presiune negativă; mecanismele de aspirație a aerului din recipient pentru a realiza un vid sunt diferite. 170 ; ; – Mecanisme Improvizate pe principiul vaselor comunicante Recipientul de colectare poate fi racordat la următoarele sisteme de aspiratie: -aspirator electric -trompa de vid -care aspiră aerul din recipient în funcție de intensitatea curentului de apă din rețea (vezi aspiratia pleurală) În cazul în care aparatura nu poate fi racordată la rețeaua de apă, vidul necesar se realizează prin diferite mecanisme improvizate pe principiul vaselor comunicante. Se vor folosi două recipiente cu capacitate de câte 1 O 1. Unul va fi astupat cu dop de cauciuc, prin care trec două tuburi de sticlă, unul lung până la fundul vasului, celălalt scurt, numai până sub nivelul dopului. Borcanul astupat și umplut cu apă este atârnat pe un stativ -cu gura în jos. Tubul lung se racordează la sonda aspiratoare, iar cel scurt se racordează la un tub de cauciuc sau plastic prevăzut cu clemă Hoffman. Acest tub pătrunde în al doilea borcan situat cu 1 ,5 m sub nivelul primului. Sistemul funcționează în felul următor: se deschide clema Hoffman iar apa începe să curgă în borcanul de jos, realizând o presiune negativă Fig. 21 -Aparat improvizat pentru realizarea vidului necesar aspirației continue în borcanul de sus. Vidul creat va exercita o forță de aspirație asupra conținutului intestina!. Dezavantajul acestui aparat: ga zele din intestin îl umplu foarte repede și borcanul aspirator trebuie mereu umplut cu apă. Din acest motiv s-au construit modele de aparate după principiul de funcționare al aparatelor de pneumotorax, unde, după scurgerea apei dintr-un recipient în altul, se inversează poziția celor două aparate (Fig. 21 ). Dacă nu dispunem de nici una din posibilitățile amintite, atunci aspiratia se va face cu o seringă tip Guyon, Record sau alt tip, de calibru mare, cu care se va face aspiratia din 1 O în 1 O minute. -Restul materialelor necesare se vor pregăti ca și pentru aspiratia gastrică și tubajul duodenal. 171 ·~. Efectuarea manevrei … ; …. Pregătirea pacientului: -asistenta informează , explică și pregătește pacientul psihic și fizic, ca și în cazul aspirației gastrice -pregătește patul cu lenjerie curată, cu mușama, traversă cu rată, pentru a nu deranja ulterior pacientul (intervenția fiind de lungă durată} -informează pacientul asupra duratei care poate fi 1-2 zile și mai mult -introducerea sondei până în duoden se face la fel ca și la tubajul duodenal (vezi tehnica tubajului duodenal} -pentru introducerea sondei în profunzime mai mare, asistenta umflă balonașul prin lumenul corespunzător; balonașul va înainta în intestin trăgând după el sonda; viteza de înaintare este de 1 cm pe minut; înaintarea sondei poate fi facilitată prin modificarea poziției pacientului, astfel: -culcat pe partea dreaptă 2 ore -culcat în decubit dorsal 2 ore, apoi -culcat pe partea stângă 2 ore -asistenta verifică profunzimea sondei – prin citirea cifrelor marcate pe sondă; poate fi până la 3 m de la arcada dentară -când sonda a ajuns în profunzimea dorită, asistenta dezumflă balonașul -apoi, racordează tubul mai gros al sondei la aparatul de aspirat -deschide robinetul sondei și începe aspiratia -pe tot timpul aspiratiei, se va păstra o igienă bucală riguroasă (ireproșabilă} pentru a preveni infecțiile bucale virotice și micotice. Sonda se va mobiliza de mai multe ori pe zi pentru a preveni escarele intranazale. l! ~–––––––––––––~–––––-~, ,. o • DE REȚINUT: • deoarece prin aspirație se pierd cantități mari de lichide și săruri minerale, lichidele administrate se vor nota pentru bilanțul lichidian • aspiratia intestinală trebuie să fie însoțită totdeauna de hidratarea și mineralizarea organismului (lichide și electroliți administrate parenteral} • lichidele extrase vor fi măsurate și notate exact pentru calcularea bilanțului hidric • extragerea sondei se face cu sistemul de aspirație în functiune pentru a îndepărta lichidele, gazele acumulate pe parcurs în intestin, duoden, stomac • îndepărtarea sondei durează 15-20 minute; uneori este nevoie ca extragerea să se facă mai încet, câte 15-20 cm la fiecare 1 O minute • după terminarea aspirației, hidratarea și mineralizarea pacientului se va face pe calea indicată de medic până la recuperarea pierderilor. 172 Stomă Stomle Anus artificial lleostomle Colostomle Urostomle Stomiile DEFINIREA TERMENILOR -vine de la cuvântul grecesc „stema”, care înseamnă gură sau gaură -crearea printr-o intervenție chirurgicală a unei deschizături (stome) prin care se realizează o comunicare între un organ cavitar și tegument sau realizarea unei noi deschideri între două formațiuni -orificiu intestina! artificial creat printr-o intervenție chirurgicală, în vederea eliminării conținutului intestina! În funcție de locul stomei, se folosesc diferite denumiri, astfel: -deschiderea și fixarea operatorie a intestinului .subțire la nivelul pielii peretelui abdominal În ileostomie, anusul artificial (stema) este la nivelul ileonului. -deschiderea și fixarea colonului la suprafața peretelui abdominal, printr-o intervenție chirurgicală. Colostomia poate fi temporară sau definitivă. Anusul artificial creat (stema) poate fi la nivelul colonului ascendent, transvers sau descendent. -nefrostomie = crearea operatorie a unei comunicări între rinichi și piele printr-o sondă, în vederea derivării urinei în exterior -ureterostomie (directă) = aducerea ure terului la piele printr-o stemă (Fig. 22) -cistostomie = aducerea vezicii urinare la piele printr-o stemă (cistostomie de derivație temporară sau definitivă) -uretrostomie (perineală) = aducerea uretrei la pielea perineului tot printr-o stemă Precizare: -urostomlile Interne nu le definim, deoarece nu constituie o problemă de practică pentru asistentele medicale Fig. 22 -Ureterostomle cutanată Gastrostomle -crearea unei comunicări între stomac și peretele abdominal printr-o stemă efectuată chirurgical. Scopul- nutriția pacientului. COLOSTOMIILE Colostomia poate fi la nivelul colonului ascendent, transvers, descendent. Cel mai frecvent folosită este colostomia la nivelul colonului descendent pentru cancerul sigmoidian, rectal sau anal. 173 Susținerea psihologică Asigurarea echipamen tului necesar pentru îngrijirea stomei Aparate colectoare ÎNGRIJIREA PACIENTULUI COLOSTOMIZA T Asistenta nu poate să dea îngrijiri și educație unui pacient dacă nu cunoaște toate aspectele problemei pe care le prezintă un pacient cu colostomie: ce gândește pacientul? ce simte? dorințele, refularea, spaima etc. Ea trebuie să stabilească cu pacientul un climat de încredere care să-i ușureze adaptarea la noua situație. Asistenta trebuie să-și pună în practică cunoștințele de psihologie și să execute intervențiile în funcție de personalitatea pacientului. Șocul cauzat de colostomie, diagnosticul de cancer micșorează capacitatea de adaptare a pacientului și a familiei sale la noul mod de viață. Pacientul poate fi anxios, mâhnit pentru diagnostic și operație . Dorește să știe: în ce constă colostomia, ce-l va împiedica să-și îndeplinească activitatea? Asistenta îl va ajuta și încuraja în așa fel încât el să poată suporta mai ușor situația inevitabilă. Este bine ca asistenta să se gândească la experienta dificilă prin care trece pacientul; el probabil n-a văzut niciodată o incizie chirurgicală, cu atât mai puțin o colostomie; asistenta poate să-I obișnuiască , încă înaintea operației, cu imaginea de sine. Îi poate face desene, sau îi va arăta fotografii în care sunt prezen tate imagini corporale schimbate prin colostomie . Acestea, arătate înainte de operatie, pot reduce șocul resimtit de pacient, atunci când își va vedea plaga operatorie pentru prima dată. În cursul conversației din perioada preoperatorie, asistenta asigură pacientul că imediat după operatie va fi îngrijit și va fi educat ca să se poată apoi îngriji singur, menționând că azi mii de persoane, având o colostomie, duc o viață activă normală. -măsuța sau tava pentru materiale -un lighean/vas cu apă caldă -fașă sau prosoape de hârtie -aparat colector potrivit (pungă colectoare) -foarfeci -cană de măsurat conținutul -mănuși (nesterile) -cremă „de barieră” pentru protejarea pielii din jurul stomei -deodorant dacă e nevoie -recipient pentru materialul murdar (teși, comprese) Există o mare varietate de pungi colectoare și aparate cu centură. Alegerea tipului de material colector este în funcție de mai multe criterii: tipul stomei, localizarea, gradul de autonomie, personalitatea , activitățile pacientului, timpul pe care îl are pa cientul la dispoziție pentru îngrijirile sale, instalațiile sanitare etc. 174 ! J 1 Conduita asistentei În practica de Îngrijire Tipuri de aparate: • pungi: -pot să fie închise (ca un săculeț) A sau deschise în partea inferioară pentru a permite golirea (Fig. 23) -fixarea pungilor se face cu un adeziv care se află pe suprafața de fixare a pungii (Fig. 24) Fig. 23 -A. pungă închisă Unele pungi au protectoare cutana- B. pungă deschisă te care permit protejarea pielii în caz de iritații sau alergii din cauza ~~;;::;:;~ijl~~if1:’~ adezivului • aparat cu centură, fără adeziv: -este compus dintr-un inel (disc) pe care se fixează punga; inelul este prevăzut cu două urechiușe în care se fixează centura. Dezavantajele acestui tip de aparat: Fig. 24 -Aparat colector la -nu sunt etanșe pentru materiile copii cu stomie fecale și mirosuri -pot produce Iezi uni sub aparat -pot favoriza apariția sau agravarea prolapsului și a eventrației -sistemul de aparat cu două piese (mai perfecționat) -este compus dintr-o placă de protecție a pielii pe care se fixează punga ” În primele zile din perioada postoperatorie asistenta: -pansează rana abdominală folosind tehnica aseptică cu noscută (vezi tehnica pansamentului) -din prima zi după operație, ajută pacientul să se ridice -în a doua sau a treia zi după operație, chirurgul verifică permeabilitatea stomei; în acel moment, adesea se evacuează un scaun păstos, mirositor; asistenta previne pacientul, chiar de la prima tehnică de îngrijire, asupra caracterului scaunului evacuat -protejează patul cu plastic acoperit cu aleză -explică pacientului practica de îngrijire, îi câștigă încrederea și cooperarea; îl încurajează să participe la îngrijire -asigură intimitatea pacientului și-1 ajută să se așeze într-o poziție confortabilă -îmbracă mănuși (nesterile) -așază un prosop de hârtie sau o fașă în jurul stomei pentru a proteja zona înconjurătoare de scurgeri sau revărsări -observă pacientul în tot timpul acestei activități -golește aparatul colector și măsoară conținutul dacă se cere -îndepărtează fin aparatul -spală pielea din jurul stomei numai cu apă caldă și săpun neutru; săpunul obișnuit poate cauza iritarea pielii 175 -încurajează pacientul să-și privească stoma și-i 1 explică ce face -observă culoarea și as pectul stomei și a pielii dimprejur (roșeață, iritații) -șterge cu meticulozitate pielea din jurul stomei Fig. 25 A. Ridicarea membranei -aplică o cremă protec- protectoare în vederea fixării toare, care apoi se pungii colectoare îndepărtează B. Adaptarea pungii colectoare -fixează aparatul nou pregătit astfel încât să nu permită nici o scurgere în jurul stomei (Fig. 25 A și 8) -se asigură că pacientul se poate simți cât mai confortabil. IRIGAREA COLONULUI PRIN STOMĂ (CLISMĂ) -eliminare regulată – Scopul irigării este de a goli colonul de gaze, mucus și excremente, pentru ca pacientul să poată să-și urmeze activitățile sale. O irigare este o clismă. lrigarea este bine să se facă la ore regulate și se preferă după o masă, căci ingestia de hrană stimulează peristaltismul și defecația. lrigarea (clisma) este rezervată numai pacienților cu colostomie stângă. Contraindicatii: • la persoanele în vârstă cu stare generală alterată . ela debili • prudentă în caz de colon iradiat sau diverticuloză de colon • la pacienți cu angină pectorală în antecedente. • Atenție Folosirea sondelor sau cateterelor de orice tip prezintă risc de perforare a intestinului. Se folosește doar „colotipul”, care suprimă acest risc. Echipament pentru Irigație in cazul golirii și spălării intestinului prin Irigație pregătim: -irigator pentru colostomie, tub, adaptor (Fig. 26) -canulă colotip (specială pentru clismă) -soluție (apă) călduță -vaselină pentru lubrlfierea canulel -suport pentru irigator -sac de drenaj cu adeziv care se fixează di- rect pe piele-sau un sac de drenaj cu un inel pentru fixarea sacului (fig. 27 A, 8) 176 Fig. 26-Realizarea unei Irigatii cu canula colotip Recomandări Efectuarea lrlgațlel -pungă pentru pansa mentul și compresele folosite -pansament pentru a acoperi colostomia -prima clismă se poate efectua în a opta, a zecea zi postoperator și numai dacă există recomandarea medicului -înainte de începerea pri mei clisme se verifică sen sul traiectului intestina!, printr-un tușeu de intro ducere a „colotipului” -perioada cea mai fa vorabilă pentru clismă este în convalescență -între 3 săptămâni și 2 luni după intervenția chirurgicală -clisma se face la interval de 2-3 zile -la ore fixe, indiferent în ce perioadă a zilei -recipientul umplut cu so luție de irigat se fixează pe suport -pacientul se așază pe un scaun sau poate să stea în picioare, în fața chiuvetei deWC -extremitatea inferioră a sacului de drenaj se intro duce în chiuveta WC-ului sau într-un recipient co lector (Fig. 28) -se elimină aerul din tubul lrigatorulul -se introduce colotipul in stomă prin extremitatea superioară a sacului de drenaj -la început se Introduc în jur de 500 mi soluție , apoi treptat până la 1 000 mi -soluția = apă curată călduță 177 Fig. 27 A. Răsfrângerea sacului de drenaj și înfășurarea peste inel B. Adaptarea la centură a inelului (cu sacul de drenaj) Fig. 28 -Introducerea sacului de drenaj in vasul WC-ului -irigatorul se ridică la nivelul capului pacientului -în caz de colici se oprește introducerea apei -se așteaptă reîntoarcerea lichidului de spălătură , care durează 15 minute; în acest timp, pacientul poate să citească sau să asculte radioul, se îndepărtează materialele folosite -stema se acoperă cu pansament și comprese • Important: Asistenta încurajează pacientul să observe bine tehnica, îi explică fiecare etapă, astfel încât el să fie capabil să o execute singur. REINTEGRAREA PSIHO-SOCIALA A PACIENTULUI COLOSTOMIZAT Este indicat ca asistenta să efectueze vizita la domiciliul pacientului pentru a vedea modul în care acesta s-a adaptat în mediul de acasă. Menținerea Îngrijirea stomei ca atare nu este o practică sterilă, trebuie unul mediu însă menținute standarde ridicate de curățenie. de Igienă · Îngrijirea stomei trebuie privită ca o formă de toa letă și se la standarde efectuează o spălare minuțioasă pe mână. Pacientul trebuie ridicate învățat să-și protejeze pielea împotriva iritării și infectiei. Infecțiile pielii din jurul stomei pot fi bacteriene și fungice. Cea mai frecventă infectie este cea cu Candida albicans. De asemenea, se va atentiona asupra faptului că orice stemă cu .drenaj poate duce la iritarea pielei dacă aceasta nu este adecvat protejată. De aceea, atunci când există regurgitări de la pungă, aceasta trebuie imediat schimbată. : Continutul pungii de la stemă trebuie golit la toaletă. Pungile murdărite trebuie tratate ca și gunoi. Odată ajuns acasă, pacientul va fi instruit să învelească punga în hârtie, în ziar sau în altă pungă de plastic, după ce a fost golită și să o arunce la 1 coșul de gunoi. In timpul nopții, pacientul poate să nu folosească punga colectoare, ci numai pansament absorbant Comunicarea O sarcină de bază a asistentei medicale este să ajute pe pacient să reziste psihic, să facă față stresului creat de imaginea corporală modificată, să-I ajute să se accepte, să se adapteze psiho-social. . Capacitatea insuficientă de a face față bolii poate produce deteriorarea cronică sau permanentă a calității vieții pacientului și a familiei sale. Dintre toti membrii echipei de îngrijire, asistenta este cea mai în măsură să evalueze reacția psiho-socială a pacientului față de suferința sa. Ea observă deseori la pacienți semne care o fac să-și dea seama că aceștia nu fac față schimbărilor din viața lor. Astfel, o asistentă cu abilitate intuitivă poate evalua starea psihică a pacientului după modul în care suspină, după felul cum privește în gol pe fereastră sau după felul relațiilor sale cu familia: tensionate, încordate etc. Acesta reprezintă un tip intuitiv de comunicare. 178 1 Pentru a promova adaptarea pacientului la schimbare, asistenta trebuie să caute modalități de intervenție pentru a-i diminua tristețea și pentru a preveni instalarea unei depresii. Astfel, asistenta trebuie să încurajeze pacientul: -să vorbească despre propria-i stomă, despre problemele sale, să-și elibereze tristețea vorbind -să-I facă să vadă că-I înțelege, să-I facă să simtă că-i înțeles -să-i creeze o atmosferă de: liniște, calm, relaxantă, ca în felul acesta să-i ofere pacientului posibilitatea de a pune întrebări, mai ales că o preocupare a pacientului este frica degajării unui miros neplăcut de la nivelul stomei. Simplul fapt că poate să discute liber despre grijile sale, că se simte înțeles poate fi liniștitor și constituie o ușurare deosebită pentru pacient. Asistenta trebuie să-i explice pacientului chiar din momentul primei manevre de îngrijire că, o dată ce se stabilizează funcția intestinală, mirosurile neplăcute nu vor mai fi o problemă. O dată ce i se va permite un regim alimentar normal, el își va da seama care alimente vor produce miros mai neplăcut și pe acestea le poate exclude din alimentație. Se poate folosi deodorant local sau aparate cu filtre care rezolvă problema mirosurilor. Pentru ca intervențiile asistentei să aibă rezultatul dorit, ea trebuie să știe să câștige încrederea pacientului, să știe ce să facă pentru a-i alunga tristețea, să știe cum să-i vorbească pacientului ca să-I convingă că o tristețe prelungită poate deprima sistemul imunologie al organismului. Când pacientul este deprimat, asistenta poate interveni spunându-i „te(vă) înțeleg, sunt alături de tine( dumneavoastră)”. tf Asistentele care au un comportament rece, distant nu sunt capabile să acorde un sprijin moral de bună calitate. Asistenta trebuie să știe să-i asigure confort pacientului, permițându-i să-și descarce tensiunile știind că prin aceasta tristețea și deprimarea pacientului se vor diminua. Ascultarea este o componentă majoră a comunicării . Actul ascultării este adesea mai de ajutor decât orice sfaturi. Calea cea mai importantă de a-1 ajuta pe pacient este ca prin comunicare non-verbală să arate că ea nu este deranjată de faptul că o functie normală a corpului are loc Într-o altă zonă a acestui~ Comunicarea non-verbală prin gestică se referă la modul în care asistenta se comportă atunci când efectuează îngrijirea stomei: privirea, expresia feței, modul în care se mișcă etc. toate sunt mesaje non-verbale pe care pacientul le recepționează cu implicații negative sau pozitive. O altă problemă importantă a pacientului colostomizat este teama de reacția membrilor familiei și a prietenilor, teama de respingere. Pacientul își pune o serie de întrebări: „cum vor reacționa oamenii/soțul (soția) față de colostomia mea?” „Este cineva care mă poate ajuta?” Când lipsește încrederea în alții, pacientul își pierde și încrederea în el însuși, ceea ce îl face să se izoleze social. De 179 Regimul alimentar ~ Eliminarea ‘ 1 aceea, este esențial ca asistenta să-și rezerve timp în cadrul vizitei la domiciliu, pentru a discuta cu familia despre importanța sprijinului ce trebuie acordat pacientului, atât moral cât și fizic. Încrederea pacientului că membrii familiei și prietenii nu-l vor abandona, îl ajută pe acesta să nu se izoleze social de ceilalți, inclusiv de membrii familiei. Pentru a ajuta pacientul să se adapteze la noua situație, asistenta trebuie să-i pună la dispoziție literatură adecvată despre propriul tip de stemă. De asemenea, planificarea unei vizite din partea cuiva care a depășit cu succes confruntarea cu această situație de colostomizat, face ca pacientul să capete speranțe. O dată ce pacientul poate beneficia de un regim alimentar normal, eliminarea materiilor fecale se produce mai frecvent. Printr-un proces de observare pacientul trebuie încurajat să cu- noască efectele pe care le au diferite alimente asupra eliminării fecalelor. Astfel, el va fi în stare să-și potrivească regimul de așa natură ca să se formeze un scaun mai solid. Acest proces poate dura mai multe săptămâni iar asistenta va continua să acorde ajutor și să dea sfaturi în legătură cu regimul potrivit. Regimul alimentar al purtătorului de stomă va fi bogat în proteine și hidrați de carbon, sărac în grăsimi. Se vor prefera ali- mente cu conținut redus în celuloză spre a evita reziduu! im- por!ant, fermentația intestinală și emisia abundentă de gaze. In prima perioadă se vor reduce fructele și salatale crude. Se recomandă: carne fiartă (rasol) de vită, vițel, pasăre, pește slab, orez, brânzeturi nefermentate, ceai, lapte, se evită băuturile reci. Este nevoie ca pacientul să-și stabilească un orar fix pentru mese. Prezența unei stome schimbă complet modul in care materiile fecale se elimină din corp și pacientul trebuie să fie ajutat să se adapteze cu noul mod de viață. ln perioada Imediat postoperatorle, spre deosebire de defecarea normală, pacientul nu are nici un control asupra materiilor fecale eliminate printr-o stomă. Aceasta este o altă problemă despre care pacientul trebuie să invete. Inițial, materiile fecale au o consistență fluidă intrucât funcția de absorbție a apel poate fi derlvată. După două sau trei săptămâni, când pacientul poate consuma un regim normal, se poate forma un scaun seml-solld, mal ales când stoma este o colostomle in colonul transvers sau descendent. ln cele din urmă, se poate ajunge la un control asupra frecvenței funcției Intestinale astfel incât punga de stomle să nu mal fie nevoie de a fi purtată continuu. l 180 1 : În caz de ileostomie însă, continutul evacuat este de con- sistentă lichidă și bogat în enzime digestive care pot cauza excoriatia și eroziunea pielii. Conținutul curge aproape continuu, necesitând purtarea constantă a unei aparaturi. Problemele pacientului, legate de mirosul neplăcut, țeama de murdărie și complicații ale pielii sunt mai accentuate. In aceste situatii cel mai potrivit aparat este o pungă cu capăt deschis, care poate fi golită regulat. Aparaturile trebuie golite sau schimbate de câte ori este necesar pentru a împiedica supraîncărcarea și pericolul scurgerii pe pielea înconjurătoare (de obicei, se schimbă când sunt la 1/3 sau 1/2 pline); altfel, devin grele și greu de mânuit. Orice înroșire, umflare sau anormalități ale stomei sau zonei de piele dimprejur trebuie raportată. Curățenia Îngrijirea stomei trebuie coordonată cu dușul și baia de câte personală și ori este posibil; aparatura poate fi golită și îndepărtată Îmbrăcarea (schimbată), în zona pielii, poate fi spălată înainte de baie sau duș; aparatura nouă se potrivește după aceea. Majoritatea pungilor sunt rezistente și permit băile și dușul. Activitatea O dată ce pacientul s-a refăcut după operație și este în stare să facă fată noului fel de viață, el se va întoarce la munca și stilul normal de viață. Până și înotul se poate include în activitățile de recreare, folosind o aparatură mică, temporară. Pentru persoanele a căror condiție o permite, recuperarea optimă este realizată în trei luni după care își pot relua activitățile normale, incluzând lucrul. Pentru călătorii, seturile de rezervă trebuie purtate asupra persoanei, mai degrabă decât să fie transportate în bagaje (se pot pierde sau întârzia sosirea). Sfaturi de ajutor se pot obtine de la asistentă și de la grupul de sustine re potrivit. Exprimarea Schimbarea care apare în cadrul relatiei intime este foarte sexualității complexă. Calitatea relației sexuale a unui cuplu poate fi afectată negativ. Rolul asistentei este să încurajeze pacientul printr-o discuție referitoare la revenirea lui la o activitate sexuală normală. Mai ales dacă stoma e permanentă, alterarea imaginii corporala este majoră, pacientul se consideră mutilat, poate crede că nu este atrăgător din punct de vedere sexual pentru partenerul său, simțindu-se respins, și există pericolul de retragere în sine și de depresie. Dacă sotul/soția își privește partenerul ca pe un invalid, aceasta va afecta readaptarea lui. Primul pas în a-i reda încre- derea în sine trebuie să fie acceptarea lui de către personalul spitalului. El însuși trebuie să aleagă căruia dintre prieteni și rude le va vorbi despre stomă și acceptarea din partea acestora îl va ajuta să se reabiliteze. Sfaturile înainte de operație și susținerea constantă din partea tuturor îi vor ridica moralul și îl vor ajuta să scape de repulsia inițială aproape inevitabilă, mai ales că unii pacienti cu stomă pot avea probleme cu funcția 181 sexuală prin inhibiție psihică. Bărbații pot avea probleme de im- potență, iar femeile pot avea dispareunie și, inevitabil, prezenta unei aparaturi de stomă abdominală necesită o gândire și inge- niozitate în plus în timpul actului sexual. Sfaturile din partea asistentei, a medicului, a grupului potrivit de susținere vor fi de ajutor în această situatie, care poate fi doar temporară. Unde este posibil, partenerii sexuali trebuie incluși în sfaturile dinainte și de după operatie. Dormitul Îngrijirea stomei trebuie să aibă loc înainte ca pacientul să se culce. Se speră că aceasta va împiedica necesitatea golirii sau schimbării unei aparatwi și astfel nu va împiedica somnul. O dată ce pacientul mănâncă un regim normal și s-a acomodat cu propriile-i cerințe, este probabil ca stoma să nu mai necesite vreo atentie peste noapte. Se poate folosi o pungă mai mare în timpul nopții, dacă este cazul, -aceasta va fi de ajutor pacientilor cu ileostomie. Urmărirea bilanțului lichidian Pentru a urmări bilantullichidian în organism, este necesar să se noteze atât intrările cât și ieșirile (diureza măsurată cu exactitate și alte pierderi). Intrările sunt constituite prin apa din alimente și băuturi (apă, supe, ceai etc.), pe de o parte, și prin apa provenită din metabolismul celular, pe de altă parte (vezi tabelele 1 și 2). În unele cazuri sunt și alte intrări: perfuzie, transfuzie etc. Ieșirile sunt constituite prin urină, scaun și pierderi insensibile (cale pulmonară și cutanată) sau pot fi pierderi anormala, patologice: pierderi în caz de febră, vărsături, diaree, aspirații, fistule, drenaje etc. care vor fi, de asemenea, măsurate, evaluate cât mai exact și notate pentru bilanțullichidian. • DE RETINUT: -Pentru fiecare grad peste 37 grade Celsius, se va calcula o pierdere suplimentară de 500 mi apă. -Se va nota, de asemenea, de câte ori a fost schimbat un pansament și gradul de îmbibare. Se estimează că, printr-un pansament abundent îmbibat, se pot pierde circa 500-700 mi apă. -Un bilanț echilibrat între intrări și ieșiri menține o hidratare constantă. BILANT INTRĂRI-IEȘIRI Tabelul1 Intrări Iesiri băuturi = 1 000 urina = 1 000-1500 alimente = 1 000 scaun= 100 metabolism = 300 pierderi insensibile = 800 ~––––––––– –––––––––Perfuzii Pierderi anormale (vezi calculul ritmului de -febră administrare a soluțiilor -vomă perfuzabile) -diaree -fistule 182 1 Tabelul2 Intrări 8 h-16 h 16 h-24 h o h-8h TOTAL Ieșiri Sh -16h 16h -24 h o h-8 h TOTAL 24 h 24 h digestiv (băuturi, 600 600 100 1300 urină 500 300 500 1300 alimente) metabolism celular – – -300 scaun – – – 100 alte* 300 300 -600 alte – – – – *inclusiv solutiile folosite pentru ad- aspiratii=pierderi insensibile, 800 ministrarea vomă etc. medicamen- te lor Total intrări 2200 Total ieșiri 2200 • Notă: Modificările în limite fiziologice nu au semnificație. Paralel cu bilanțullichidian, este necesar să se facă și graficul evoluției greutății corporale. ‘ o Q) .., CDCD <= oDl ..,::::s --c: (D-C"'< c: -· __ N Q)CD 0.~ ~-S»< 2.3 cnco ~::::s Q)'!::t -::::s ~CD .., CD Q) c: OJ ::::s ~ c: CD ~ o =r ,...... -C"' ~ .., c: 5 _, ::::s :t;: -.., <: CD "O (6" .., o. CD :::::!. CD o. CD Q) "O S»< ~. o Q) ::::s -;:o: S»< '!::!: CD • •·. CALCULUL RITMULUI {RATA DE FLUX) DE ADMINISTRARE A SOLUȚIILOR PERFUZABILE Fiind prescrisă o anumită cantitate de soluție de către medic și cunoscând timpul (număr de ore) în care aceasta trebuie perfuzată pacientului, asistenta medicală trebuie să poată calcula ritmul administrării soluției, astfel încât acest ritm să se păstreze constant pe toată durata inaicată. Se vor folosi următoarele trei formule: Formula 1: Formula 2: Formula 3: total soluție ----- = mililitri/oră total ore mililitri/oră x factor picurător = picături/oră total soluție x factor picurător = picături/minut număr ore x 60 minute unde factor picurător = picături/mililitru, după cum urmează: -picurător copii = micro = 60 picături/mililitru -picurător adult = macro = 15 picături/mililitru -picurător sânge = 1 O picături/mililitru lată un exemplu de utilizare a acestor formule Un pacient adult are prescris 1 000 mililitri soluție de administrat în șase ore. Asistenta își va calcula ~itmul de picături pe minut astfel, conform formulei 3: 1000 X 15 picături/minut = = 41 ,67 (adică aproximativ 42) 6 X 60 Măsurarea greutății și Înălțimii corporale Scop -aprecierea stării de nutriție a pacientului -stabilirea necesităților valorice -stabilirea dozei terapeutice de medicamente -urmărirea evoluției unor afecțiuni (edeme, ciroză hepatică, insuficiență cardiacă etc.) Indicații -toți pacienții internați în spital, exceptând cazurile unde mobilizarea activă este contraindicată Contra in- -pacienți cu infarct miocardic, tromboflebite, hemoragii, stări de dlcațll șoc, traumatisme Pregătiri • materiale -cântar antropometric; taHometru • pacient -se anunță să nu mănânce -își golește vezica urinară Execuție • măsurarea greutătii .. -se verifică funcționalitatea balanței -se echilibrează la nevoie 184 . -se imobllizează acul indicator -se așază greutățile aproximativ la greutatea pacientului -se solicită pacientul să se așeze pe cântar -se deschide brațul balanței și se echilibrează greutățile -se citesc valorile obținute pe scara cursorului -se imobilizează brațul balanței, se coboară pacientul și se conduce la salon -se notează greutatea în foaia de observație • măsurarea fnăltimii -se solicită pacientul să se descalta -se așază sub cursorul taliometrului cât mai drept -se coboară cursorul până ajunge la vertex -se citește înălțimea pacientului pe tija gradată -se invită să coboare -se ajută să se încalțe -este condus la pat și așezat comod • DE ȘTIUT: -cântărirea pacientului se face în aceleași condiții (același cântar, aceeași vestimentația cântărită anterior) -pacientul adinamic va fi așezat pe scaunul cântarului și apoi cântărit -pacienții imobilizati pot fi cântăriți cu pat balanță (se scade greutatea patului) -cântărirea sugarului și a copilului mic dă indicii privind creșterea și starea de nutriție; se stabilește cantitatea de lapte supt (proba suptului) prin cântărire înainte și după alimentație ". -măsurarea înălțimii corporala se poate face și cu banda metrică, măsurând distanța de la vertex până la sol. 4. NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ Definiție A se mișca și a avea o bună postură sunt o necesitate a ființei vii de a fi în mișcare, de a-și mobiliza toate părțile corpului prin mișcări coordonate, de a păstra diferitele părți ale corpului într-o poziție care să permită eficacitatea funcțiilor organismului. Circulația sângelui este favorizată de mișcările și activitățile fizice. 1. Independența in satisfacerea nevoii Menținerea independenței mișcării corpului și a bunei posturi este determinată de integritatea aparatului locomotor (sistem osos și mușchiular), a sistemului nervos și a aparatului vestibular. Oasele acționează ca pârghii, având rol fundamental în 185 realizarea mișcărilor. Mușchii acționează prin proprietăților lor: excitabilitate, contrac tibilitate, elasticitate. Aparatul vestibular menține echilibrul static și dinamic al corpului. Sistemul nervos -cerebelul -, alături de aparatul vestibular, contribuie la regla rea echilibrului, dar reglează totodată și tonusul muscular și mișcările fine. Factorii care influențează satisfacerea nevoii Factori biologi ci Factori psihologiei . Factori sociologiei Postura adecvată (sau atitu dinea) -Vc§rsta și dezvoltarea: • copilul mic are mișcările mai puțin coordonate, dobândindu-și controlul pe măsură ce înaintează în vârstă; copilul este foarte activ, se mobilizează și ia tot felul de poziții; -adultul este activ, în deplinătatea puterii, dă suplete miș- cărilor, le coordonează; -vârstnicul are forta fizică redusă, la fel agilitatea, rămâne totuși activ în exercitii moderate -Constitutia și capacitățile fizice: influențează intensitatea efortului fizic pe care îl depune individul -Emotiile: pot fi exprimate prin mișcări ale corpului; pulsul și tensiunea arterială se modifică în raport cu emoțiile, stresul, teama -Personalitatea: temperamentul determină ca individul să fie mai activ, înflăcărat, sau calm, grav -Cultura: individul practică activități fizice, adoptă diferite posturi în viata cotidiană, în functie de societatea în care trăiește -Rolurile sociale: în societate, individul poate îndeplini activități ce impun un efort fizic mai mare sau mai mic, pe care să-I compenseze prin rezistență fizică și ore suficiente de repaus. -Organizarea socială: fiecare societate are legi și regulamente pentru ca individul să-și mențină sănătatea, chiar dacă depune un efort deosebit. Societatea organizează activități pentru petrecerea timpului liber, în mișcare și agrement. -Traditiile, religia: individul poate lua posturi acceptate, legate de obiceiuri, tradiții sau obiceiuri religioase. Manifestări de independență -functia corpului omenesc, bazată pe actiunea sinergică și coordonată a elementelor aparatului locomotor și a sistemului nervos, cu ajutorul cărora se menține stabilitatea, echilibrul și raporturi constante între corp și mediu și între diferite segmente ale corpului 186 Mișcări adecvate -În picioare (ortostatism)- capul drept înainte -spatele drept -brațele pe lângă corp -șoldurile, gambele drepte -piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba -șezând- capul drept -spatele drept, rezemat -brațele sprijinite -coapsele orizontale -gambele verticale -piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea -culcat (clinostatism) -decubit dorsal (pe spate) -decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte) -decubit ventral (pe abdomen) -Tipuri de mișcări: -abductie -mișcări de îndepărtare față de axul median al corpului -adductie- mișcări de apropiere față de axul median al corpului -f/exielextensie -mișcări de apropiere sau îndepărtare a două segmente apropiate (braț, antebraț, gambă-coapsă) -rotatie- mișcare realizată în jurul axului care ,.,trece prin lungul segmentului care se deplasează -pronatie/supinatie- pronația este mișcarea de rotație a mâinii, prin care palma privește în jos, iar supinația este mișcarea inversă; la picior, palma privește lateral, cu marginea externă ridicată- pronație, invers fiind supinația -circumductie -mișcare complexă, care totalizează flexia, extensia, abducția și le asociază cu rotația -Exercitii fizice:-sunt activități fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăți randamentul mușchiular și circulația -active-executate de către individ -pasive- mișcări ale articulațiilor, executate de către o altă persoană -izomerice- contracții musculare în care lungimea mușchiului rămâne neschimbată, crescând numai tensiunea sa (exemplu: contracția mușchilor pentru menținerea poziției corpului) -de rezistentă: exerciții fizice în care crește tonusul muscular A. caracteristicile exercitiilor: coordonate, armonioase, complete 8. executie:- a se scula, a merge, a alerga, a se apleca, a se așeza pe vine, a îngenunchea, a ridica greutăți, a apuca obiecte 187 Tensiune arterlală -se modifică în raport cu intensitatea efortului depus Puls -crește frecvența și amplitudinea lui, în funcție de intensitatea efortului Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței mișcirii -stabilește împreună cu pacientul nevoile de exercițiu fizic -planifică un program de exerciții moderate, adaptat capacității fizice ale pacientului -învață pacientul să folosească tehnici de destindere și relaxare -educă pacientul să evite tabagismul, mesele copioase, surplusul de greutate 11. Dependența in satisfacerea neuoii Probleme de dependență: 1. Imobilitate 2. Hlperactivltate 3. Necoordonarea mișcărilor 4. Postură inadecvată 5. Circulație inadecvată 6. Refuzul de a face activități 7. Edeme ale membrelor 1. lmobilitatea Aceasta reprezintă o diminuare sau o restricție a mișcării, fiind recomandată, adesea, ca metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme și boli organice sau funcționale. Surse de dificultate care determinA i~a~ilizarea Surse de ordin fizic Surse de ordin psiho logic -alterarea centrilor nervoși (accident vascular cerebral) -alterarea integrității aparatului locomotor (fracturi, entorse, lu?–t .. Poziție semișezând Pacienți: -în stare gravă -dispneici în caz de pneumonii întinse -insuficientă cardiacă -în perioada acceselor de astm bronșic -vârstnici -după anumite inter- venții chirurgicale (glan da tiroidă) -capul -gâtui -spatele -toracele posterior -plămânii -sânii -axila -inima -extremitățile supe- rioare 5 -În vederea examinării pacientului, poziția șe zând realizează expan siunea completă a plămânilor și permite o mai bună examinare a părții superioare a corpului. -Pacienții slăbiți din punct de vedere fizic s-ar putea să nu poată sta în această poziție; ei vor fi așezați în decubit dorsal cu extremitatea cefalică a somierei ridicată. -Pacienții cu in suficientă cardiacă în cursul acceselor de dispnee nocturnă, se așază de mai multe ori la marginea patului cu picioarele atârnate; sub tălpi se așază un taburet N o (X) 1 Decubit lateral 2″ cazul poziției semi șezând . • În. fotoliu: -pacientul este așezat confortabil, trebuie bine îmbrăcat și acoperit cu pătură Poate fi: drept sau stâng: -culcat pe o parte -capul sprijnit pe o sin- gură pernă -membrele inferioare flectate ușor -sau membrul inferior care este în contact cu suprafata patului întins iar celălalt îndoit -spatele sprijinit cu o pernă sau un sul sau cu rezemătoare speciale 3 -în pleurezii -meningite -după intervenții intra- toracice -după intervenții renale -în cazul drenajului . ca- vității pleurale. Se mai impune: -în cursul efectuării toa letei -schimbării lenjeriei -administrării clismelor și supozitoarelor -măsurării temperaturii pe cale rectală -pentru puncția tom bară -în cursul sondajului duodenal -drenajului postural 4 -inima (decubit lateral stâng) -poziția este ideală -pentru a auzi mur- murul cu sonor redus 5 • Pentru a împiedica apariția escarelor -între genunchi și ma leole se introduc inele de vată -sub trohanterul mare, un colac de cauciuc îmbrăcat • Vârstnicii, adinamicii vor fi întorși la intervale regulate de 1-2-3 ore pentru prevenirea com plicațiilor • Dacă pacientul are un membru inferior: -paralizat -fracturat -dureros -operat acesta va fi menținut în cursul manoperei de în toarcere de către asis tentă și așezat pe un suport pregătit în prealabil. – N o co 1 Poziție (declivă) Trendelenburg Pozitie proclivă (Trendelenburg inversat) Decubit ventral 2 -decubit dorsal, eventual lateral, cu capul mai jos decât restul corpului Se realizează prin: -ridicarea extremității dis tale a patului -diferența între cele două extremități ale patului poa te varia de la 1 O la 60 cm -sub capul pacientului se poate pune o pernă subtire -se protejează capul pa cientului cu o pernă așe zată vertical la căpătâiul patului -pentru evitarea alu necării de pe masa de operatie, pacientul este fixat în chingi sau reze mătoare speciale de umăr 3 -pe masa de operație în cazul sincopelor din cursul anesteziei gene rale -în anemii acute -pentru autotransfuzii -pentru oprirea hemo- ragiilor membrelor infe rioare și organelor geni tale feminine după inter venții ginecologice -după rahianestezie -pentru a favoriza dre- najul secretiilor din căile respiratorii superioare -oblică cu capul mai sus -pentru extensia coloa nei cervicale (tratament ortopedic) -culcat pe abdomen ‘-în paralizia unor gru- -capul într-o parte pe o puri musculare; hemi- pernă subtire plegie 4 5 -favorizează o bună circulatie pentru centrii vitali -în decubit lateral se așază atunci când este pericol de aspirație a secretiilor -este poziția de noapte pentru sugari și copii mici N …… o 1 Poziție ginecologică Poziție genu pectorală z~ „. . . . . ·)…,.”: .. :”‘ . ~ . . . ……… . . … ……. , …… , •’•• ::. . . … 2 -membrele superioare așezate la stânga și la dreapta capului -cu fața palmară pe su prafața patului -cu degetele în exten sie sub glezne: – o pernă cilindrică Sub torace și abdo men se pot așeza perne subțiri, moi. -decubit dorsal -cu genunchii îndoiți -coapsele îndepărtate Se poate realiza: -în pat -pe masa de exa- minare -pe masa ginecologică care are sprijinitor pen tru membrele inferioare, iar sub placa de șezut are o tăviță mobilă -pacientul așezat pe genunchi, aceștia fiind ușor îndepărtați -aplecat înainte -pieptul atinge planul ori- zontal (masa de examinat) 3 . ,,.. -… 4 -în escare extinse -drenarea unor colecții purulente -inconștienți -pentru examene -organele ginecologice și obste-feminine tricale -facilitează introduce rea speculului vaginal valvelor -pentru examinări rectale (rectoscopie, tu șeu rectal) -zona rectală genitale 5 -nu este posibilă fără pernă pentru anumite boli cardiace și pul monare – examinarea se face după golirea vezicii uri nare și a rectului -poziție jenantă și in confortabilă -nu se prelungește prea mult examinarea -pacienta trebuie men ținută bine acoperită -este o poziție jenantă, i nconfortabilă -pacienții cu artrită sau alte deformări articulare nu o vor putea practica Schimbările de poziție ale pacientului … … pot fi: • active -le execută pacientul singur • pasive -sunt efectuate cu ajutorul asistentei. Indicații Principii de respectat Schimbările pasive se efectuează la pacienții: • adinamici • imobilizati • inconștienți • paralizați • cu aparate gipsate etc. -Pentru efectuarea schimbărilor de poziții sunt necesare una sau două asistente. Acestea trebuie să adopte o poziție potrivită pentru a putea ridica pacientul cu mai multă ușurință și cu un efort fizic mai mic. Astfel: • prinderea pacientului se face precis și sigur cu toată mâna, așezând palma pe suprafața corpului pacientului astfel încât suprafața de contact să fie cât mai mare • așezarea asistentei cât mai aproape de pat (de pacient) cu picioarele depărtate pentru a avea o bază de susținere cât mai mare • genunchii flectați, coloana vertebrală ușor aplecată Motivație Această poziție asigură protejarea coloanei vertebrale a asistentei prin diminuarea compresiunii asupra discurilor intervertebrale și asupra corpului vertebrei, permițând asistentei să utilizeze forța mușchilor membrelor inferioare (a coapsei și a gambei), impulsionând toată energia ei spre picioare. Prin flectarea genunchilor, automat centrul de greutate coboară astfel încât poziția este mult mai convenabilă pentru a efectua mai ușor un efort cu membrele inferioare și superioare. Mișcări pasive mai frecvente: 1. întoarcerea pacientului din decubit dorsal în decubit lateral și înapoi 2. așezarea pacienților în poziție șezând 3. readucerea la loc a pacienților care au alunecat în jos de pe pernă Există mai multe tehnici pentru a efectua fiecare schimbare de poziție. Metodele descrise aici sunt cu titlu de exemplificare. Întoarcerea din decubit dorsal În decubit lateral -asistenta se așază la marginea patului spre care va fi întors pacientul -îndoaie brațul pacientului din partea opusă peste toracele acestuia, apoi așază membrul inferior din partea opusă peste celălalt -asistenta se așază cu fața în dreptul toracelui pacientului având piciorul dinspre căpătâiul patului așezat mai înaintea celuilalt: își flectează ușor genunchii -se apleacă și prinde cu mâna umărul din partea opusă, iar cu cealaltă mână prinde șoldul pacientului (Fig. 36 A) 211 • Fig. 36 A și 8 Intoarcerea din decubit dorsal în decubit lateral Readucerea în decubit dorsal Ridicarea bacientului ain decubit dorsal în poziție șezând Din această poziție: -asistenta trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat mai în față înspre membrul aflat mai în spate și întoarce pacientul spre ea. In timpul acestei mișcări, asistenta își flectează bine genunchii. (Fig. 36 8) Readucerea pacientului din decubit lateral în decubit dorsal se face de către două asistente: -ambele se așază pe aceeași parte a patului, la spatele pa cientului -asistenta așezată la capul pacientului prinde pacientul sub axila cea apropiată de suprafața patului și îi sprijină capul pe antebraț -cealaltă asistentă introduce o mână sub bazinul pacientului -cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul Vom exemplifica trei metode: a)-asistenta se așază la marginea patului cu fața spre pacient -plasează piciorul care se află lângă pat, mai în urma celuilalt -brațul dinspre pat al asistentei rămâne liber până în mo mentul ridicării pacientului -celălalt braț, asistenta îl trece peste umărul pacientului și plasează mâna (palma) între omoplații acestuia -pentru a ridica pacientul, asis tenta își basculează greutatea corpului dinspre piciorul plasat în fată spre piciorul plasat mai în spate, flectând genunchii în același timp -cu brațul liber își fixează ca punct de sprijin (contra A greutate) marginea patului In felul acesta, centrul de greutate al asistentei contrabalân sează greutatea pacientului (Fig. 37) b) Ridicarea din decubit dorsal în poziție șezând se poate face și în felul următor: -asistenta se așază la mar ginea patului -cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiu nea axilară a pacientului, iar cu cealaltă mână îl îmbrăți șeasă din spate, sprijinindu-i capul pe antebraț (Fig. 38). Fig. 38-Ridicarea din decubit Pacientul -dacă starea îi dorsal1n pozitie șezând 212 Ridicarea pe pernă permite -se poate sprijini de brațul asistentei sau de gâtui acesteia, îmbrățișând-o. c) Ridicarea în poziție șezând a pacientului în stare gravă se execută de către două asistente: -asistentele se așază de o parte și de alta a patului -ele încrucișează antebrațele în regiunea dorsală a pacientului, așezând palmele pe omoplații pacientului -cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă La comanda uneia dintre ele, ridică pacientul în poziție șezând, cu o singură mișcare. • Notă; Ridicarea pacientului în poziție șezând la marginea patului este descrisă la mobilizarea pacientului. Readucerea la loc a pacienților alunecați (ridicarea pe pernă) se execută de către două persoane așezate de o parte și de alta a patului, cu fața ușor întoarsă spre capul patului -își lărgesc baza de susținere prin depărtarea picioarelor și plasarea acestora unul în fața celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului fiind plasat mai în spate) -îndoiesc brațele pacientului peste abdomen (le neutralizează) -introduc mâna dinspre capul patului sub omoplații pacientului cu palma în sus -cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului, unde mâinile celor două persoane se unesc -își flectează genunchii -la comanda uneia dintre asistente se ridică pacientul, folosind forța membrelor infe rioare prin trecerea greutății de pe un picior pe altul. Pentru a Fig. 39-Ridicarea pe pernă de către ușura efortul de ridicare cele două persoane două persoane se pot sprijini „cap în cap” (Fig. 39) -tehnica de readucere a pacientului pe pernă se poate executa și de către o singură asistentă dacă pacientul poate să se ajute flectându-și genunchii și împingând cu picioarele sprijinite pe suprafata patului (Fig. 40 A, B) B Fig. 40 A și B-Ridicarea pe pernă de către o singură persoană 213 Schimbarea din poziția șezând, în decubit dorsal În figura 41 A, B, se poate vedea cum se face mai ușor schimbarea pacientului din poziție șezând în decubit dorsal, folosind forța membrelor inferioare. Fig. 41 A și 8-Schimbarea din pozitie șezând în decubit dorsal ‘ . 1 • OBSERVAȚIE: -pentru ușurarea mișcării pacientului este importantă balansarea corpului asistentei de pe un picior spre celălalt în direcția mobilizării pacientului (transferând greutatea prin împingere). • IMPORTANT DE REȚINUT: -explicați întotdeauna pacientului clar ce se face cu el și ce colaborare așteptați de lael · -urmăriți atent pacientul în tot timpul manoperei, asigurându-vă că el se află într-o poziție confortabilă. . Mobilizarea pacient~lui Scopul mobilizării este mișcarea pacientului pentru a se preveni complicațiile ce pot apărea din cauza imobilizării și pentru recâștigarea independenței. Obiectivele urmări te -normalizarea tonusului muscular -menținerea mobilității articulare -asigurarea stării de bine și independența pacientului -stimularea metabolismului -favorizarea eliminării de urină și fecale (pacientul poate să urineze și să-și evacueze scaunul mai bine în afara patului decât în prezența altora sau în poziție culcată pe bazinet) -stimularea circulației sanguine pentru: profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor 214 Principii de respectat Pregătiri Tipuri de mișcări și modalități de mobilizare Mobilizarea se face în funcție de: -natura bolii -starea generală -tipul de reactivitate a pacientului etc. -perioada de exerciții pasive și active pentru refacerea condiției musculare și anvergura de mișcare trebuie începută încet, mă rindu-se treptat, în funcție de răspunsul fiziologic al pacientului (creșterea frecvenței pulsului, semne de slăbiciune musculară, diaforeză) -exercițiile se fac înainte de mese -pacientul trebuie învățat să intercaleze exercițiile de mișcare cu exerciții de respirație -de asemenea, trebuie planificat împreună cu pacientul exerciții pentru relaxare. • Observație: -momentul în care se încep mobilizarea și scularea din pat, precum și ritmul în care se efectuează vor fi hotărâte de medic -executarea în bune condiții tine de competenta asistentei • Pregătirea materialelor se face ținând cont de tipul de mișcare impus (halat, papuci, fotoliu, cârje) Fig. 42-Măsurarea cu goniometru a gradului de flexie a articulației • Pregătirea pacientului: -asistenta îl informează: procedeu, scop etc. -îi controlează pulsul, tensiunea arterială, observă starea pacientului, expresia feței (colorația tegumentelor, respirația). De asemenea, se poate determina gradul de flexie a articulației cu goniometrul (Fig. 42) Mobilizarea face parte din terapia prescrisă de medic, în funcție de afecțiunea și starea pacientului; mobilizarea se face progresiv, crescând treptat gama de mișcări (Fig. 43 A și 8); se începe cu: -mișcarea capului -mișcări pasive și active -mișcarea degetelor, încheieturilor (mâinii, gleznei) 215 … flexie laterală rotatie flexie hiperextensie extensie Gsie extensie hiperextensie glezne flexie plantară Fig. 43 A -Mișcări pasive și active mișcarea și schimbarea poziției membrelor superioare și inferioare, mișcări de flexie și extensie, pacientul păstrând poziția de decubit Urmează: -așezarea în poziție șezând, în mod pasiv la început (după metodele cunoscute) -așezarea în poziție șezând- în mod activ, de mai multe ori pe zi (crescându-se numărul de minute) -așezarea pacientului în poziție șezând la marginea patului, în fotoliu (în mod pasiv, apoi activ) -ridicarea pacientului în poziție ortostatică și primii pași 216 Așezarea in poziție șezând, la marginea patului abducție adducție abducție adducție pronație rotație interioară Fig. 43 8 -Mișcări pasiva și active • Important: Mișcarea trebuie asociată c’u mișcări de respirație. De asemenea se poate asocia cu efectuarea unor masaje (Fig. 44) Vom dezvolta ultimele două modalități de mobilizare: 1. Modalitatea de așezare a pacientului în poziție șezând, la marginea patului -asistenta se așază la marginea patului cu picioarele depărtate și cu genunchii flectați -introduce o mână la spatele pa cientului sub omoplat iar cealaltă mână, sub regiunea poplitee 217 Fig. 44-Masaj circular ‘ Așezarea În fotoliu Pacientul poate colabora fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrățișând gâtui asistentei sau al asistentului (vezi Fig. 45) O dată cu ridicarea pa cientului în pozitie șezând, se face rotarea membrelor infe rioare într-un unghi de 90° și se urmărește pozitia corectă a coloanei acestuia 2. Metoda se poate realiza și în cazul pacientilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile. În acest caz: -pozitia asistentei este aceeași, doar că: -așază bratele pacientului peste abdomen -membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă -apoi, asistenta așază o mână sub omoplatul pacien tului cu dosul palmei, iar cea laltă sub genunchii acestuia procedând, în continuare, ca mai sus (Fig. 46) • De reținut: -prima așezare a pacientului în pozitie șezând, la marginea patului, să fie numai de Fig. 46 -Așezarea in pozitie câteva minute, să se observe (metoda 2) șezând la marginea patului atent pacientul, să se măsoare pulsul -în zilele următoare, durata șederii se poate prelungi Așezarea pacientului în fotoliu: -asistenta așază fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului -pune un pled pe fotoliu -îmbracă pacientul cu halat și ciorapi -aduce pacientul în pozitie șezând la marginea patului, după metoda cunoscută -asistenta se așază în fata pacientului și introduce mâinile sub axilele acestuia -pacientul se sprijină cu mâinile pe bratele sau umerii asistentei 218 Ridicarea in poziție ortostatlcă -asistenta ridică pacientul în picioare și, întorcându-1 cu spatele către fotoliu, îl așază încet în acesta -îl acoperă cu pledul -sub picioare, se poate așeza un scăunel Când așezarea în fotoliu se face de către două asistente, acestea se situează de o parte și de alta a pacientului care stă în poziție șezând pe marginea patului. -introduc mâna de lângă pacient sub axila acestuia și-1 ridică în picioare (Fig. 47) -apoi, rotindu-1, îl așază în fotoliu și-1 acoperă După ce pacientul este așezat în poziție șezând, pe marginea patului, asistenta de lângă pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile și-1 ridică (Fig. 48). Se poate menține, la prima ridicare în această poziție, câteva minute. În cazul în care pacientul poate să fie plimbat prin salon, el va fi sprijinit, în axilă, de către două asistente. O altă metodă folosită frecvent, cu bune rezultate, este următoarea: -asistenta se așază, în fața pa cientului, care stă în poziție șezând, la marginea patului -fixează, cu genunchii ei, genunchii pacientului iar cu mâinile îl prinde de sub axile -pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtui acesteia -prin împingere în genunchii paci entului, centrul de greutate al asis tentei coboară, crescând astfel forța de ridicare a pacientului (Fig. 49) 219 Fig. 49 -Ridicarea în pozitie ortostatică prin împingerea cu genunchii Transportul pacienților Printr-un transport efectuat în condiții bune, cu mult menajament și atenție față de pacient, ținând cont de afecțiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor și apariția altor complicații, cum ar fi: înrăutățirea stării, producerea unui șoc traumatic, transformarea unei fracturi închise într-una deschisă, provocarea de hemoragii etc. Transportul poate fi necesar în următoarele situații: -evacuarea traumatizaților de la locul accidentului -transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc. -transportul de la o sectie la alta; la servicii de diagnostic și tratament; la sala de operații și de la sala de operații; dintr-un salon în altul; dintr-un pat în altul etc. Categorii de pacienți care trebuie l transportați L l Mijloacele de transport Pregătiri -accidentații, în stare de șoc, cu leziuni ale membrelor infe rioare -inconștienți, somnolenți, obnubilați -astenici, adinamici, cu tulburări de echilibru ·.· -febrili, operați -cu insuficiență cardiopulmonară gravă -psihici În funcție de gravitatea afecțiunii, de scopul transportului, de distanță, transportul se face cu: -brancardă (targă) -cărucior -fotoliu și pat rulant -cu mijloace improvizate în caz de urgență -cu vehicule speciale: autosalvări, avioane sanitare (aviasan) Transportul cu targa • Pregătirea tărgii -targa se acoperă cu o pătură și cu un cearșaf; la nevoie, se acoperă cu mușama și aleză; pernă subțire • Pregătirea pacientului -se informează atât pacientul cât și aparținătorii asupra sco pului transportului și locului unde va fi transportat -se explică procedeul așezării pe targă și eventual se instruiește pacientul cum poate colabora -în cazul în care pacientul are instalate o perfuzie, sonde, drenuri etc. se vor lua măsuri de siguranță: sprijinirea- eventual pe un suport- a aparatului de perfuzie; fixarea sau pensarea sondelor etc. în funcție de durata și condițiile de transport Nu se pensează drenul toracic la pacienții ventilați -în caz de vărsături- tăviță renală -se pregătește documentația pacientului 220 Așezarea pacientului pe targă Pozițiile pacientului pe targă În funcție de afecțiune -pacientul va fi așezat cu privirea în direcția mersului (trebuie să vadă unde merge) -la urcatul scărilor, brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal; dacă panta este prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuș, cu capul înainte. De asemenea, când pacientul trebuie supravegheat tot tim pul, este mai bine ca acesta să fie dus cu capul înainte, pentru ca, stând față în față cu brancardierul, să poată fi supravegheat. -în principiu, pacientul va fi prins de partea sănătoasă Executia: -targa este ținută la cele două extremități de către doi bran cardieri, doar de câte un singur mâner astfel încât targa să atârna de-a lungul marginii patului -așezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor așeza de-a lungul patului de partea tărgii atârnate -își introduc mâinile, cu palma și degetele întinse, sub pacient -prima: susține capul și toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebraț – a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară și sub șezut – a treia: susține membrele inferioare Prima persoană comandă mișcările: 1. ridică deodată pacientul. 2. după ce acesta a fost ridicat, face un pas înapoi 3. brancardierii ridică și cealaltă margine a tărgii, aducând-o în poziție orizontală sub pacient 4. se așază pacientul pe targă, se acoperă „. Descărcarea se face după aceeași metodă, dar cu mișcările inverse În funcție de afecțiune, pacienții pot avea următoarele poziții: • În decubit dorsa/: -pacienții cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectați -accidentații conștienți, suspecți de fractură a coloanei verte- brale sau a bazinului: se asigură suprafață rigidă -Iezi uni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se așază o pernă -leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se așază peste toracele pacientului; eventual se fixează cu o eșarfă -accidentații în stare de șoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate • În pozitie șezAnd: -pacienții cu traumatisme craniene, conștienți și fără semne de șoc: menținuți cu ajutorul pernelor -leziuni ale gâtului: capul va fi flectat, astfel încât regiunea mentoniană să atingă toracele 221 • DE REȚINUT: • În pozitie semișezând: -accidentații toraco-pulmonar -pacienții cu insuficiență cardiorespiratorie -accidentații cu leziuni abdominale (poziția Fowler), cu genunchii flectați • În decubit lateral: -pacienții în stare de comă • În decubit ventral: -pacienții cu leziuni ale feței (craniofaciale): sub fruntea lor se așază un sul improvizat din cearșafuri, sau antebrațul flectat al traumatizatului -cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere • În decubit semiventral: -pacienții inconștienți, iar în caz de tulburări de deglutiție sau hipersecreție salivară, în pozitie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea și aspirarea secrețiilor • În pozitia Trendelenburg, cu înclinare maximă de 10-15°: -accidentații în stare de șoc -în colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitale • În pozijie Trendelenburg inversat, cu înclinare de maximum 10-15°: -accidentatii cu fracturi ale bazei craniului • Notă: bolnavii psihici agitați se calmează medicamentos și se transportă imobilizati • în Iezi uni ale coloanei vertebrale, pacienții vor fi transportați pe o suprafață dură; se recomandă ca pacientii să fie transportati în pozitia în care au fost găsiți • în cazuri cu totul excepționale, când este imposibil să se asigure o targă tare, chiar improvizată (ușă, scândură lată), transportul este admis pe pătură, culcat cu fata în jos, cu excepția celor suspecti de fractură a coloanei cervicale. TRANSPORTUL CU CĂRUCIORUL Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălțimea meselor de operatie, pentru a se putea transporta ușor pacientul de pe cărucior pe masă și invers. Așezarea pe cărucior -căruciorul se așază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la picioarele patului) -rotile căruciorului trebuie blocate 222 • IMPORTANT: Pentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care execută tehnica în următorii timpi: -cele trei persoane se așază lângă marginea patului; fiecare își plasează piciorul dinspre targă mai în fată -toate trei își flectează genunchii introducând bratele sub pacient: -prima, sub ceafă și umeri -a două, sub regiunea lombară și șezut – a treia, sub coapse și gambe -apoi, cele trei persoane întorc pacientul înspre ele, îl apropie cât mai mult ca să-I poată strânge -își îndreaptă corpul, făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în fată) și se îndreaptă spre targă -lângă cărucior își flexează ușor genunchii și așază pacien tul pe cărucior, întind bratele ca pacientul să fie așezat în decubit dorsal -cele trei persoane își retrag bratele Ridicând pacientul, persoanele trebuie să-I tină strâns către ele și sa-ș1 folosească cât mai mult forta membrelor inferioare pentru a-și proteja propria lor coloană vertebrală. • OBSERVAȚII: Transportul cu fotoliu rulant a fost descris la mobilizarea pacientului. Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport; la cele patru picioare, paturile sunt prevăzute cu roți sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roți, oricare pat poate deveni astfel rulant. Prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie transpus mereu din pat în cărucior, de aici pe masa de operatie sau la alte examinări, ci va fi transportat direct cu patul. Patul cu dispozitiv rulant așteaptă pacientul chiar la serviciul de primire. Această metodă nu poate fi aplicată la toate spitalele, căci ea necesită o dimensionare corespunzătoare a coridoarelor, ușilor, să nu existe praguri, iar deplasarea între etaje să se poată face cu ascensorul. Pregătirea pacientului TRANSPORTUL ÎN AFARA SPITALULUI -pacientul va fi pregătit din timp pentru transport – i se comunică mijlocul de transport -va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului, duratei drumului și mijloacelor de transport – i se oferă bazinetul și urinarul în vederea evacuării scaunului și urinei 223 – i se asigură maximum de confort, poziția pacientului va fi cât mai comodă -pacientul transportat la alte servicii sau instituții sanitare va fi însoțit de asistentă, cu documentația necesară -asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului ajutor. Ea supraveghează pacientul îndeaproape, pe tot timpul transportului -predarea pacientului se face de către asistentă la medicul de gardă al instituției unde a fost transportat. Pentru liniștea pacientului, este bine ca ea să rămână lângă pacient până va fi amplasat în patul lui. •Important Mijlocul de transport va fi dezinfectat după transportul pacienților infecțioși. „Somnul … este o baie după a zilei muncă istovitoare, Un balsam al mintii nostre obosite .. . Un nutri tor de căpetenie la ospătul vietii … ” (W. Shakespeare) 5. NEVOIA DE A DORMI $1 A SE ODIHNI Definiție Este o necesitate a fiecărei ființe umane de a dormi și a se odihni în bune condiții, timp suficient, astfel încât să-i permită organismului să obțină randamentul maxim. 1. Independența in satisfacerea nevoii Ființa umană consacră o parte importantă a vieții somnului și odihnei. ODIHNA este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului, se completează resursele energetice folosite, se transportă produșii formați în timpul efortului, fie în ficat-acidullactic, fie în rinichi, organ excretor. SOMNUL este forma particulară de odihnă prin absența stării de veghe. Somnul eliberează individul de tensiuni psihologice și fizice și îi permite să găsească energia necesară activității cotidiene. În timpul somnului, activitățile fiziologice descresc, are loc diminuarea metabolismului bazal, a tonusului muscular, a respirației, a pulsului, a tensiunii arteriale. Sporește secreția hormoni lor de creștere, mai ales la pubertate. Acestea sunt mai evidente în timpul somnului nocturn și mai reduse în cel diurn. Se cunosc două tipuri de somn: somnul lent, clasic sau ortodox, și somnul paradoxal cu activitate rapidă corticală. Somnul lent reprezintă o veritabilă perioadă de odihnă pentru organism (numai parțial pentru creier), are un rol reparator, restaurator, fortifiant, cu funcție în creșterea și reînnoirea țesuturilor corporala. 224 Somnul rapid, paradoxal, este important pentru refacerea creierului (crește fluxul sanguin în creier). Visele se produc în somnul paradoxal. Cei treziți din somnul paradoxal își amintesc precis conținutul visului cu detalii. ln alte faze, își amintesc greu sau deloc. Ciclul de somn este constituit din perioade de somn lent, care pe măsura înaintării în noapte își pierde din calitatea de somn profund și din perioada de somn rapid. Variațiile în producerea ciclurilor de somn sunt mari de la Individ la individ. Pentru a se menține starea de independență este necesară respectarea ritmului somn*veghe. Factorii care influențeazl satisfacerea nevoii de somn Biolog lei -V~rsta Nevoia de odihnă și somn variază în funcție de vârstă: -copilul, în timpul creșterii, are nevoie de mai multe ore de somn, care se diminuează progresiv până la vârsta adultă, când se stabilizează -la persoanele vârstnice, nevoia orelor de somn rămâne nemodiflcată, se modifică calitatea somnului (superficial, dificultăți de adormire, frecvența trezirilor nocturne, facilitatea ațiplrilor diurne) -Necesiti/i proprii organismului Există persoane care dorm mai puțin, păstrându-și vioiciunea și puterea de muncă, în timp ce altele necesită uri număr mare de ore de odihnă și somn -Activitatea O activitatea fizică adecvată predispune individul la un somn regenerator -Deprinderi legate de somn Somnul își are regulile sale, ritualul său, de care este necesar să se țină seama; culcarea la aceeași oră, somnul nocturn, confortL;JI, unele deprinderi înainte sau la culcare cum sunt: lectură plăcută, baie caldă, băutură caldă sau rece; la copii, poveștile sau jocul cu jucăria preferată favorizează somnul. -Ritmul veghe-somn -Funcția veghe-somn reprezintă un proces biologic a cărei periodicitate este legată de alternanța zi-noapte; schimbarea acestei alternanțe poate explica perturbările funcției veghe-somn apărute la speologi, cosmonauți, muncitori care lucrează în ture. Această perturbare veghe-somn atrage după sine perturbarea numeroaselor sisteme biologice. Somnul nocturn este mult mai odihnitor decât cel diurn. 225 ,. Psihologic Sociologic Somnul Perioade de repaus -Capacitatea de a te destinde Eliberarea de tensiunile nervoase, preocupările zilnice, relaxarea fizică și psihică favorizează instalarea somnului; dacă nu se eliberează de acestea, este posibil să adoarmă cu mare greutate. -Anxietatea, teama, neliniștea: ~·,’ Starea de neliniște mai mult sau mai puțin conștientă, care produce o puternică tensiune interioară, manifestată prin nesiguranță și tulburări neuro-vegetative, modifică calitatea și cantitatea somnului. . . … -Programul de activitate: Persoanele care au un program de muncă, variabil au ritmul veghe-somn modificat; aceasta influențează satisfacerea nevoii de a dormi, a te odhni. Culcarea la ore fixe, somnul de noapte asigură odihna necesară organismului. -Locul de odihnă: Confortul, numărul de persoane cu care împarte camera, intimitatea și liniștea locului de odihnă pot modifica repausul și somnul. · ManifestAri de independenți -Durata -În funcție de vârstă: nou-născut: 16-20 ore -Calitatea 1 an: 14-16 ore 3 ani: 10-14 ore ~ 5-11 ani: 9-13 ore adolescent: 12-14 ore adult: 7-9 ore persoane vârstnice: 6-8 ore -Regenerator, calm, fără coșmaruri, fără întreruperi, adoarme cu ușurință și se trezește odihnit; la copil somnul nocturn, continuu este instalat după luna a 3-a, iar la sfârșitul lunii a 1 0-a, organizarea este ca la adult. -vise agreabile, plăcute -Pentru evitarea suprasolicitării fizice și psihice, perioadele de activitate trebuie intercalate cu perioade de repaus. -Durata acestor perioade, intervalul la care se succed, programarea judicioasă în raport cu activitatea depusă și ‘ necesitățile organismului au un efect binefăcător, recreativ asupra organismului. Exemplu: pauza după ora de curs 226 Perioade de relaxare și timp liber Modalități folosite pentru odihnă și relaxare -Este necesară activitatea bine organizată și judicios alternată cu perioade de relaxare și timp liber, care să permită refacerea forței fizice și a capacității intelectuale. Exemplu: vacanta elevilor. -Din mijloacele de destindere și odihnă, de mare varietate și complexitate vor fi adesea cele mai adecvate firii și posibilității pacientului. Sunt evitate modalitățile care nu oferă posibilitatea destinderii și nu contribuie la mentinerea sănătății. -Cea mai eficientă odihnă este cea activă: după activități fizice -activități intelectuale; după activități intelectuale, activități fizice ușoare, plăcute. Intervențiile asistentei pentru menținerea nevoii de a dormi, a se odihni Intervenții -menține condițiile necesare somnului, respectând dorințele și deprinderile persoanei -observă dacă perioadele de relaxare, de odihnă sunt în raport cu necesitățile organismului și munca depusă -îi explică necesitatea mentinerii unei vieti ordonate, cu un program stabilit -îl învață tehnici de relaxare și modalități care să-i favorizeze somnul prin discuții, demonstratii, material documentar . 11. Dependența În satisfacerea neuoii Dacă această nevoie nu este satisfăcută, apar următoarele probleme de dependență: 1. Insomnie 2. Hipersomnie 3. lncomoditate -Disconfort 4. Oboseală 5. Dificultate sau Incapacitate de a se odihni (vezi anexele 2 și 3) Surse de dificultate DE ORDIN Fizic -Afectiuni organice- cerebrale, endocrine, constrângeri fizice, dezechilibre, durerea, surmenajul Psihic -Afectarea gândirii, anxietate, frustrare, stres, situatie de criză, pierdere, separare Social și -Eșecul functiei, lipsa cunoștințelor, insuficienta cunoașterii de lipsa sine, anturaj inadecvat, temperatura, ambianta inadecvată, cunoașterii creșterea stimulilor senzoriali în locuință și nu numai 227 Prezentăm patru probleme de dependenți: 1. Insomnie: dificultatea de a dormi sau de a te odihni dormind . Somn perturbat Ațlplrl tn timpul zilei Coșmaruri Somnam· bullsm Apatie Pa vor nocturn ManifestAri -NumArul de ore de somn Ore Insuficiente de somn-durata totală de 6 ore -Insomnii initiale-pacientul adoarme foarte greu după care doarme până dimineața -Insomnii terminale- după o adormire normală, se trezește și nu mal poate adormi -Calitatea somnului Pacienții nu sunt satisfăcuți de somnul lor întrerupt, agitat, superficial -Insomnii dormlțlonale -apariția multiplelor perioade de veghe, care survin în timpul nopții, fărâmlțând somnul nocturn; trezlrlle durează vreme îndelungată, sunt chinuitoare; aceste trezlrl pot fi după vise cu conținut neplăcut sau coșmaruri -Insomnii predormlțlonale -stare de veghe prelungită până la Instaurarea somnului -Insomnii post-dormițlonale -survin la vârstnic! și mal ales la cel care se culcă la ore timpurii. Pacientul ațlpește pentru durate scurte de timp; în funcție de durata și numărul lor, ele pot completa sau nu lipsa orelor de somn nocturn; unii pacienți dorm în timpul zilei și somnul de noapte este de scurtă durată, dar totalizează numărul necesar de ore de somn (falsa insomnie). Vis penibil, dominant; pacientul se trezește brusc din somn, neliniștit, agitat, adoarme din nou cu greutate. Tulburare paroxistică de somn; pacientul se dă jos din pat și începe să umble prin cameră, străzi, locuri periculoase; are privirea rătăcită, mișcări dezordonate, nu vorbește, nu răspunde la întrebări; după un timp se întoarce, se culcă, adoarme. Lipsa de interes fată de ambiantă și propria persoană . Rămâne în pat timp îndelungat în căutarea somnului. Stare de spaimă intensă , care apare în timpul somnului, mai frecvent la copii; pacientul se trezește brusc din somn, se ridică în șezut, tipă, gesticulează, are privirea rătăcită, încearcă să fugă; după câteva minute, această stare dispare, pacientul adoarme. 228 Neliniște Teama nejustificată care apare pe fondul de instabilitate emoțională, tulburând odihna pacientului; tulburări de gândire, manifestate prin aparitia în conștiința pacientului contrar vointei, unor reprezentări, idei, sentimente pe care se străduiește să le îndepărteze. Confuzie Pacientul prezintă percepții false (percepe un obiect sau un fenomen), fiind convins de realitatea lor; aceste stări îl împiedică să se odihnească. lrlt~tllllltllte Pacientul prezintă o stare de tensiune psihică continuă, manifestată prin neliniște, frământare; adoarme greu, somn întrerupt, superficial. Sentiment de Pacienții nesatisfăcuți uneori de repausul lor, sunt convinși că depresie- nu au dormit toată noaptea. tristețe . Dlmlnu~tre 11 Pacientul nu se poate concentra asupra unei activități, atentia · puterii de este diminuată, are gesturi nesigure. concentr11re Ollose~tlă Pacientul se simte obosit, mai obosit ca la culcare, facies sumbru, ochi încercănați, vorbire tremurată, tremurătura extremităților. -Intervențiile asistentei – P~tclent cu Insomnie OBIECTIV INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE P~tclentul să -învață pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciții lleneflcleze respiratorii câteva minute înainte de culcare de somn -oferă pacientului o cană cu lapte cald înainte de culcare, o corespund· baie caldă tor c~tntltlltlv -învață pacientul care se trezește devreme, să se ridice din pat și c~tlltlltlv câteva minute, să citească, să asculte muzică, apoi să se culce din nou -identifică nivelul și cauza anxietății la pacientii cu insomnie -observă și notează calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi -întocmește un program de odihnă corespunzător organismului -administrează tratamentul medicamentos -observă efectul acestuia asupra organismului 229 2. Hipersomnie -ore excesiva de somn. prelungirea duratei și intensificarea profunzimii somnului ,, Somn modificat Somnolenta (accese de somn diurn) Letargla Narcolepsla Comporta ment verbal și nonverbal Oboseala • . h . Inactivitate ManifestAri de dependenți -Numărul de ore de somn nC’aptfJa -Peste 1 O ore, la adult, și 12 ore, la copil (se exclud condițiile particulare de oboseală după eforturi excesiva, convalescență sau insomnii, care necesită o recuperare de somn) -Calitatea somnului -Se diferențiază de somnul normal prin profunzime, durată, bruschețea aparitiei. Durata, modul de instalare, evolutia depind de natura și localizarea afectiunii cauzale. -Atipiri; pacientul aude cuvintele rostite tare, poate răspunde cu oarecare brutalitate, laconic. Fără un stimul, adoarme. Poate dura zile, săptămâni, poate fi urmată de inversări ale ritmului nictemeral. -Hipersomnie continuă, mai profundă; poate fi trezit pentru scurtă vreme prin excitatii violente, păstrând un grad de obnubilare și torpoare intelectuală . Poate dura ore, zile, luni ani. Functiile vitale sunt diminuata ‘ -Necesitatea subită de somn, precedată de pierderea tonusului muscular. Apare în perioade de inactivitate sau postprandial, dar pacientii pot adormi și în plină activitate. Somnul este superficial, întretăiat de treziri, vise dezagreabile, reactii vegetative, transpiratii, bufeuri. -Lent, greoi, pacientul răspunde cu greutate la întrebări. -Stare de epuizare musculară și nervoasă, pe care bolnavul o acuză. -Starea permanentă de somn, pe care o resimte pacientul, diminuează posibilitatea efectuării unor activități fizice. 230 -Intervențiile asistentei – Pacient cu hlpersomnle OBIECTIV Pacientul să beneficieze de un număr de ore de somn cores punzător vârstel Pacientul să fie activ, cooperant lritabllltatea Indispoziție, jenă Stare de disconfort Diaforeză Dureri musculare INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE Asistenta medicală: -identifică, prin discuțiile cu pacientul sau familia, cauza hipersomniei; -identifică cu pacientul metodele de diminuare a factorilor cauzatori -creează un climat de încredere, încurajează și liniștește pacientul pentru a-și recăpăta echilibrul psihic -observă și notează toate schimbările care survin în starea pacientului -administrează tratamentul medicamentos -identifică care sunt activitățile agreate de pacient -elaborează împreună cu pacientul un program de activitate, care să corespundă stării pacientului și posibilităților organismului -observă somnul, calitatea acestuia, raportul între starea de veghe și somn 3. Disconfort: senzație de jenă, de neplăcere fizică și psihică ,r Manifestări de dependență -Imposibilitatea pacientului de a se menține calm și a se comporta liniștit și adecvat situației -Stare de lipsă de voie bună, de mâhnire -Stare neplăcută de incomoditate Transpirație abundentă care determină starea de disconfort Poziția incomodă determină contractări musculare prelungite, dureroase pentru pacient – 231 -Intervențiile asistentei – Pacient cu disconfort OBIECTIV INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME $1 DELEGA TE Pacientul să -discută cu pacientul pentru a identifica cauzele disconfortului beneficieze (teamă etc) de confort -favorizează odihna pacientului, prin suprimarea surselor care-i fizic și psihic pot determina disconfortul și iritabilitatea -creează senzație de bine pacientului, prin discuțiile purtate -facilitează contactul cu alți pacienți, cu membrii familiei -aplică tehnici de îngrijire curentă, necesare obținerii stării de satisfacție -observă și notează schimbările 4. ObosealA: senzație penibilA. insațitA d’ inactivitate. stare de epuizare nervoasA și muscularA ManifestAri de dependenți Fața -Palidă, exprimă tristețea . Ochii -Tncercănați, privirea încețoșată Pulsul -Rar, lent, slab bătut Tensiunea -Tendința de scădere a valorii normale a~erlali ‘ .. Somnul -Somnolență diurnă Aspectul -Palida, transpirații reci tegumentelor Starea -Plictiseală, apatie ‘ psihici Greutatea -Scăderea acesteia corpului . Astenie -Scăderea forței 232 -Intervențiile asistentei – Pacient cu oboseală OBIECTIVE Pacientul să fie odihnit cu tonusul fizic și psihic bun in decurs de ……… zile INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE -identifică cauza oboselii -ajută pacientul să-și planifice activitățile cotidiene -observă dacă perioadele de odihnă corespund necesităților organismului -stimulează increderea pacientului in forțele proprii și in cei care TI ingrijesc -Tnvață pacientul cum să execute tehnici de relaxare -ajută la aplicarea corectă a acestora -observă și notează funcțiile vitale și vegetative, perioada somn-odihnă, comportamentul pacientului -administrează medicația indicată de medic -observă efectul acesteia Tehnici de evaluare și ingrijiri asociate nevoii de a dorm• și a se odihni Rolul asistentei in satisfacerea nevoii de odihnă a pacientului Aprecierea gradului de adapta~e a pacientului la mediul spitalicesc: -activitatea din mediul spitalicesc poate avea ca efect modificarea obiceiurilor de somn și odihnă ale pacienților spitalizați -importanța modificărilor depinde de starea fiziologică și psihică a pacientului și de locul unde este plasat. Asistenta trebuie să cunoască nevoile fiziologice de somn ale pacienților , să le supravegheze somnul din punct de vedere cantitativ și calitativ, să recunoască semnele care indică nesatisfacerea nevoii de odihnă, să depisteze cauzele și să le Tndepărteze. ·. Reducerea zgomotului În mediul spitalicesc: -inchiderea ușilor la saloane -reducerea volumului unor aparate din apropierea saloanelor (telefon, radio, T.V., compresoare etc.) -purtarea pantofilor cu talpă de cauciuc, nu tocuri de metal -evitarea discuțiilor cu voce tare, a trântitului ușilor -manipularea cu grijă a cărucioarelor , a truselor cu instrumente și a materialelor de curățenie (găleți) Asigurarea confortului: -diminuarea surselor de iritație fizică -atenuarea durerii -asigurarea unei bune igiene corporala 233 -asigurarea lenjeriei pe pat curată și uscată -asigurarea unei temperaturi adecvate în salon -adoptarea unei poziții comode, pe saltele confortabila -diminuarea intervențiilor de îngrijire în perioadele de somn -promovarea unei activități zilnice (ex. participarea la îngrijiri) -crearea unui mediu de siguranță fizică și psihică (bare laterale la pat, lumină de veghe) ~ -sfătuirea pacientului să-și golească vezica urinară înainte de culcare Favorizarea ritua/urilor adormirii: -aerisirea salonului -exerciții de relaxare -citit -privit la televizor Educatia pacientului: -stabilirea unui orar de somn și odihnă -explicarea rolului somnului și odihnei pentru refacerea organismului -necesitatea evitării factorilor care influențează somnul și odihna (obo- seala, stresul, cafeaua, alcoolul, mediul cu supraîncărcare de stimuli senzoriali) Exerciții de relaxare Exercițiile de relaxare pornesc de la un model holistic al stării de boală și sănătate, model bazat pe prezumția că individul este o entitate psiho-biologică unitară. Se pot utiliza diferite tipuri și tehnici de relaxare. Pacientul va fi întrebat mai întâi dacă vrea să învețe o anumită tehnică de relaxare, pe care apoi o va putea aplica singur. Dacă pacientul își manifestă dorința de a învăța, asistenta îi va prezenta o vedere generală asupra a ceea ce i se va cere sa facă. 1 se va arăta cât de important este ca grupele mari de mușchi și articulatiile să nu fie încordate și în tensiune; în timpul aplicării tehnicii de relaxare, asistenta va folosi o voce calmă, liniștită. • Pacientul va fi rugat: -să se întindă foarte liniștit, astfel încât brațele, picioarele, spatele și gâtui să fie într-o poziție confortabilă -să-și amintească un moment sau o ocazie din viața lui când s-a simțit foarte liniștit și fericit -să închidă ochii și să-și concentreze gândurile asupra acestei amintiri -să inspire încet și profund, de cinci ori, expirând lent aerul printre buzele strânse -să-și relaxeze pieptul și stomacul 234 • În continuare, pacientului i se recomandă: -să-și încordeze mușchii (numărând în gând până la 8-10), apoi, să și-i relaxeze (pe aceeași durată); se începe de la labele picioarelor și se continuă cu tot corpul până la cap, în felul următor: -se încordează puternic degetele de la picioace, apoi, se relaxează -se încordează și se relaxează gleznele -se continuă cu gambele-încordate-relaxate, imaginându-și că membrele au devenit foarte grele, iar salteaua le presează în sus -se încordează și, apoi, se relaxează genunchiul. Se continuă în acest fel, contractând fiecare mușchi și numărând până la zece, iar apoi se relaxează. Tehnica include și umerii: se ridică, apoi, se relaxează. De asemenea, se efectuează mișcări de flexie și extensie ale degetelor de la mâini. Din când în când, i se sugerează pacientului că salteaua îi presează spatele, coatele sau o altă parte a corpului, acest lucru dându-i o senzație de plutire. Aplicarea tehnicii de relaxare prezentate mai sus necesită aproximativ 15 minute. Metoda este deosebit de eficace atunci când pacientul o utilizează singur, de patru ori pe zi: dimineața la trezire, înainte de prânz, înainte de cină și înainte de a merge la culcare. Tehnica de relaxare, folosită în mod repetat, contribuie la scăderea nivelului de tensiune a pacientului în intervalele dintre exerciții. Un alt exerciți~ de relaxare este meditatia. Meditația EXERCIȚII PENTRU MEDITAȚIE a) Se stă în poziție șezând sau culcat, cu ochii închiși, și se încearcă relaxarea tuturor mușchilor, începând cu picioarele. b) Se inspiră, lent, pe nas (se poate număra până la patru); se expiră lent, printre buze (se poate număra până la șase), în ritm natural. c) Se supraveghează corpul pentru zonele de tensiune și se relaxează conștient aceste zone; corpul să fie relaxat și odihnit. d) Se continuă respirația, așa cum este descrisă mai sus, conștientizându-se sentimentul de· bine al corpului; această etapă poate fi continuată timp de 10-20 de minute sau, după cinci minute, se poate trece la punctul e). e) Se ascultă un sunet sau se vizualizează o imagine pentru relaxare, în timp ce se continuă exercițiile descrise. f) În acest moment, poate fi folosită autosugestia; de exemplu: „am controlul asupra întregului corp; atunci când sunt tensionat, mă pot opri, pentru a inspira tot aerul de care am nevoie și pentru a alunga tensiunea”. g) După autosugestia mentală, se continuă respirația lentă și se revine treptat la starea mentală normală. h) Meditația poate fi folosită în orice moment în care este necesară obținerea unei stări de relaxare (de exemplu, pentru a induce somnul). 235 „ImbrAcAmintea este cel mai evident indicator al apartenentei la diferitele subculturi.” (1. Chelcea) 6~ NEVOIA.DE A SE iMBRACA ȘI DEZBRACA Definiție Este o necesitate proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după circumstanțe, temperatura zilei, activitate, pentru a-și proteja corpul de rigorile climei (frig, căldură, umiditate), permitându-i o libertate a mișcărilor. Veșmintele asigură o bună exigență și protecție a intimității sexuale și au, de asemenea, o semnificație aparte pentru un grup, o ideologie sau un statut social. Veșmintele pot deveni element de prelungire a persqnalității, alegerea unui ornament, exprimând individualitatea, sentimentul de demnitate și autorespect. Lipsa de îmbrăcăminte poate reprezenta o pierdere a libertății (când este obligat să poarte ceea ce nu-i face plăcere) și un mijloc de pedepsire. Din punct de vedere al psihiatrilor, vestimentația este un semn de sănătate. O îmbrăcăminte bizară, stridentă, cu multe podoabe poate exprima chiar o boală psihică. 1. Independența iri satisfacerea ne11oii Omul, contrar animalelor, are nevoie de haine cu care să se îmbrace, pentru a se proteja de rigorile climei; preocupat de sănătatea sa, el își alege veșmintele adecvate circumstanțelor și necesităților proprii. Veșmintele atestă integritatea individului și îi protejează intimitatea sexuală. În plus, îmbrăcămintea, din punct de vedere estetic, contribuie la expresia corporală și participă, în mod semnificativ, la comunicare. Factorii care influențează satisfacerea nevoii Biolog lei -Vârsta: temperatura corpului variază în funcție de vârstă; individul își procură veșmintele adecvate pentru a se proteja împotriva variațiilor temperaturii mediului ambiant. -Copiii mici și persoanele in vârstă au temperatură corporală mai coborâtă decât persoanele adulte, deci trebuie să utilizeze veșminte mai călduroase (copiii au tendință mai mare de pierdere a temperaturii datorită unui sistem de autoreglare mai labil, fiind în dezvoltare, iar vârstnicii, datorită diminuării funcțiilor organismului). -Talie, statură: în vederea asigurării stării de bine, indivizii își aleg veșmintele în funcție de talie și statură. -Activitate: pentru confort și libertatea în mișcare, indivizii în funcție de activitate poartă veșmintele adecvate. 236 Psihologiei -CredintA: Indivizii care aderă la o religie sau la Ideologie poartă veșminte sau obiecte care sunt semnificative pentru aceștia sau pentru comunitatea cărora le aparțin. ln plus, purtarea uniformei permite Indivizilor să se distingă in societate ca făcând parte dintr-un anumit grup. -Emotiile: Influențează alegerea și purtarea veșmintelor care permit exprimarea unor sentimente și a unei stări de confort psihic. Sociologiei și Clima: cea caldă obligă Indivizii să-și aleagă veșminte care să le culturali permită menținerea temperaturll corpului; pentru a impiedica acumularea de căldură și umiditate se vor purta veșminte albe, largi, ample, ușoare, Tn timp ce veșmintele de culoare inchlsă și groase mențin temperatura corpului in limite normale, Tmpledlcând pierderea căldurii. Semnificația veșmintelor Alegerea personali Sortarea veșmintelor Calitatea veșmintelor Statutul social: societatea, prin normele sale, Impune Indivizilor un statut care-I obligă să se imbrace și să poarte obiecte prin care să dovedească rangul lor social. După condițiile financiare, pot apărea limite in alegerea și purtarea Tmbrăcămlntel. Munca: condițiile de muncă pot, de asemenea, Influența alegerea și purtarea veșmintelor. Siguranța muncii este dată de echlparea cu obiecte speciale de vestimentația, protectlv impotriva accidentelor, frigului, ” zgomotelor etc. Cultura.· prin veșminte se poate contribui la conservarea tradițiilor și, de aceea, oamenii adoptă Tmbrăcămintea care TI va distinge de ceilalți (portul popular). Manlfaatlrl da Independenți Veșminte: tot ceea ce acoperă corpul uman, TI ascunde șl-1 protejează -ele sugerează apartenența sau neapartenența la un grup social, profesional, cultural, religios etc. -veșminte alese după gust și circumstanțe (personalitatea Individului, ocazii festive, protejarea corpului de lntemperll, preferințe vestlmentare, modă) -adecvate funcțiilor psihologice • in concordanță cu Importanța acordată Tmbrăcămlntel și ținute! personale -adecvate climatului, statutului soclo-cultural 237 Proprietatea -reliefează nivelul socio-economic, statutul social veșmintelor Purtarea de -pune în evidență rangul social, însemnătatea personală (prin obiecte medalion, talisman), functie religioasă, secta religioasă, semnificative calitatea de funcționar de stat, ritualuri etc. Exigențe in modă, norme sociale; ordonat, curat tot timpul, în orice activitate 1• Intimitate -funcțională, estetică Capacitatea -mobilitate articulară, tonus muscular, maturitate psiho-motorie fizică de im- brăcare și dezbrăcare . Talie și -vârstă, sarcină, grad de dezvoltare a țesutului adipos etc. statură -Intervențiile asistentei – Menținerea independenței -învață persoana să-și aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare climei, temperaturii mediului înconjurător, activității, vârstei -explorează gusturile și semnificația veșmintelor la fiecare persoană -încurajează persoana pentru a-și alege singură îmbrăcămintea, ornamentale, accesoriile dorite 11. Dependența În satisfacerea nevoii de a se Îmbrăca și dezbrăca Problemele de dependență în satisfacerea acestei nevoi sunt: 1. Dificultate de a se imbrăca și dezbrăca 2. Dezinteres pentru tinuta vestimentară 3. Neindemânare in a-și alege haine potrivite (anexele 2 și 3) Surse de dificultate 1 De ordin fizic incapacitatea intrinsecă -lezarea fizică (fracturi, arsuri, plăgi) -diminuarea motricității membrelor superioare (slăbiciune, paralizie, hipotonie, pareze) -absența unui membru superior sau unei porțiuni din mem bru (bont) 238 incapacitatea extrinsecA -obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate, sisteme de imobilizare- chingi, benzi adezive, pansamente, plăgi) dezechibre -durere -slăbire -fatigabilitate De ordin -tulburări de gândire psihologic -anxietate -stres -pierderea imaginii de sine -pierderea/separatia -situație de criză De ordin -eșecuri soclo- -conflicte economic -sărăcie pierderea cunoștintei -insuficienta cunoaștere de sine, a celorlalti și a mediului înconjurător Lipsa de -insuficienta cunoaștere de sine, a mediului înconjurător cunoaștere 1 Prezentăm două probleme de dependenți 1. Dificultatea de a ~e imbrăca și dezbrăca 2. Dezinteresul pentru ținuta vestimentară , ManifestAri de dependenți Dificultatea/ -Dificultatea de a-și încheia și descheia nasturii Incapacitatea -Dificultatea sau incapacitatea de a-și mișca membrele su- de ase peri oare tmbrăca și -Dificultatea de a se încălța și descălța dezbrăca Dezinteresul -Apatie în a se îmbrăca față de tinuta -Acces de melancolie sa Refuzul de a se imbrAca și dezbrăca 239 Alegerea -Tmbrăcămlnte exagerată, caraghioasă, coafuri bizare lnadecvati ~ de veșminte Veșminte -Neadecvate taliei; masei corporala · lnconfor· ta bile Dezbrlcare continui -Intervențiile asistentei – Pacient cu dificultate de a se Tmbrlca și dezbrAca ‘ OBIECTIVE INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME $1 DELEGA TE Pacientul si -educă pacientul privind Importanța vestlmentatlel in cunoascA Identificarea personalității lmportanJa -notează zilnic Interesul persoanei pentru a se Tmbrăca și satisfacerii dezbrăca dea se -supraveghează cu ce se Tmbracă tmbrlca și -explică legăturile dintre tinuta vestimentară, Imagine și stima dezbrAca tn de sine termen de … -Tncurajează pacientul Pacientul si -Identifică capacitatea și limitele fizice ale persoanei Tngrljlte ae poatl -TI acordă timp suficient pentru a se Tmbrăca și dezbrăca; Tmbrlca și recomandă, dacă amețește, să se imbrace in fotoliu șezând dezbrAca -sugerează aparțlnătorllor să-I procure pacientului haine largi, singur Tn ușor de Tmbrăcat, cu mod de incheiere simplu; Tncălțămlnte fără termen de ••• șiret -face zilnic exerciții de motrlcltate fină cu pacientul descrlindu-1 gestica necesară Tmbrăcărll -asistenta Tmbracă și dezbracă pacientul in caz de paralizll ale membrelor, susțlnând membrul paralizat in timpul Tmbrăcărll; incepe Tmbrăcarea cu membrul paralizat și apoi cu cel sănătos 1 și dezbrăcarea in mod Invers. Pacientul cu -evaluează gradul de confuzie și observă schimbările de tulburAri comportament, orientându-1 regulat in timp și spațiu psihice -sollcltă persoanei să se imbrace, vorbindu-! clar, distinct, cu recAștlgl respect și răbdare, respectând ritmul acesteia lndependenJa -explică gesturile pe care trebuie să le facă pentru a se dea se imbrăca, in limbaj Inteligibil tmbrlca și -așază obiectele in cameră in aceeași ordine tot timpul, Iar dezbrAca tn hainele in ordinea folosirii lor și sollcltă pacientului la dezbrăcare termen de … să le pună in ordine inversă 240 …. lmbrlcarea și dezbrlcarea pacientului Scop -protejarea corpului și asigurarea intimității Intervențiile -alegerea lenjeriei in funcție de: asistentei -sex (cămașă de nqapte sau pijama) -temperatura mediului . -vârstă -talie și statură (să asigure lejeritatea mișcării) -de integritate fizică și psihică a pacientului (comodă și cu mod simplu de incheiere) -pregătirea lenjerie! la indemâna pacientului -explicarea tuturor gesturilor ce urmează a fi efectuate -incurajarea pacientului să participe, pe cât posibil, in funcție de capacitatea și limitele sale fizice -felicitarea pentru fiecare progres -ajutarea pacientului in efectuarea tehnicii sau efectuarea inte- grală a tehnicii (la nevoie, se efectuează de către două asistente). • DE RETINUT: -Tn cazul afecțiunilor la nivelul membrelor superioare, se incepe cu dezbrăcarea membrului sănătos, imbrăcarea Tncepând cu membrul afectat. -Tn cazul afecțiunilor la membrele inferioare, nu se recomandă pijamaua -susținerea membrului paralizat -acordarea de timp suficient pacientului pentru a efectua tehnica ” -abordarea pacientului cu răbdare și calm ., VIata este ansamblul functiilor care rezlst~ mortii. ” (Bichat) 7. NEVOIA. DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMIT-E NORMALE Definiție Menținerea temperaturil in limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-și menține starea de bine. 1. Independența in satisfacerea nevoii Temperatura corpului se menține constantă d atorită echilibrului dintre termogeneză și termollză. Menținerea echilibrului este asigurată de funcționarea centrilor termoreglatori, situați Tn hipotalamus . 241 În producerea de căldură -termogeneza -intervin procesele biochimice, căldura fiind rezultatul proceselor oxidate din organism, mai ales prin activitatea musculară și glandulară. în pierderea de căldură -termoliza -intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin piele, plămâni, rinichi. Pierderile se realizează prin: -evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpirației și evaporării ei prin piele. Respirația antrenează o pierdere de căldură și, astfel, răcirea corpului; -radiajie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice, atunci când temperatura mediului înconjurător este mai mică decât temperatura corpului; · -conducjie, care reprezintă pierderea căldur ii prin contactul direct al corpului cu obiecte reci (băi reci, cuburi de gheață); -convecjie, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulație de aer în jurul corpului (evantai, vânt rece). Temperatura mediului înconjurător influențează termogeneza astfel: -când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se produce o creștere a activității musculare (tremurături) și deci se intensifică procesele oxi dative; -când temperatura mediului înconjurător crește, se produce pe cale reflexă o diminuare a proceselor oxidative; În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: -vasoconstricjie, în caz de frig, deci pierderi reduse de căldură; -vasodilatajie, în caz de temperatură crescută a mediului, deci pierderi mai mari de căldură. Echilibrul dintre termogeneză și termoliză se numește homeotermie. Factorii care influențează satisfacerea nevoii Factori biologici -Vârsta • Nou-născutul și copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturității centrului reglator, de aceea temperatura lor corporală este ușor influențată de cea a mediului ambiant. Temperatura corpului la nou-născut este cuprinsă între 36,1 și 37,8° C. -Adu/tu/își menține temperatura corpului între 36-37° C · -Vârstnicu/ , prin diminuarea proceselor nervoase, este pre dispus la temperaturi în jur de 35-36° C (prin diminuarea proceselor oxidative). 242 Factori psihologiei Factori sociologiei Temperatura corporală Piele Temperatura mediului ambiant -Exerci/iul -în timpul activității musculare foarte intense, temperatura corpului poate crește cu 2,2-2, 7° C peste valorile normale, dar revine când activitatea încetează. Temperatura corpului scade în timpul inactivității. -Alimentatia- ingestia de alimente, în special proteinele, ridică temperatura corpului. -Variatia diurnă-temperatura corpului variază în funcție de ora zilei: este minimă între orele 3-5 dimineata (remisiune matinală), datorită diminuării proceselor metabolice în timpul somnului; este maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală); valorile matinale sunt cu 0,5° C mai mici decât vesperale -Sexul -la femei temperatura corporală înregistrează valori peste 37° C în a doua jumătate a ciclului menstrual, în timpul ovulației. -Anxietatea -Emotiile puternice pot determina o creștere a temperaturii corporale -Locul de muncă cu condiții de creștere sau ·scădere a temperaturii mediului ambiant pot determina dereglări ale temperaturii corpului -Climatul -umed și cald determină creșterea temperaturii corporale, climatul rece și umed determină scăderea temperaturii corpului -Locuinta -temperatura încăperii influențează temperatura corpului. Astfel: camera supraîncălzită produce creșterea temperaturii corpului prin radiația aerului către individ. Același fenomen, în sens invers, se întâmplă când temperatura locuinței este scăzută. Manifestări de independență -nou-născut și copilul mic 36,1-37,8° C -adult 36-37° C obținută prin măsurare în cavitatea axilară -vârstnic ·35-36° C -Prin măsurarea temperaturii în cavitățile închise (rect, vagin, cavitatea bucală) valorile sunt cu 0,3-0,5° C mai mari decât cele axilare. -culoare roz, temperatură călduță -transpirație minimă -senzatie plăcută față de frig sau căldură -18-25° c 243 Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței in satisfacerea nevoii . -când temperatura mediului ambiant este crescută, Tnvață pacientul: -să reducă din alimentație, alimentele cu valoare calorlcă mare; de exemplu, grăsimile -să consume lichide și alimente reci -să aibă o bună ventilație Tn Tncăpere, la locul de muncă -să albă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă -când temperatura mediului ambiant este scăzută, Tnvață pacientul: -să crească cantitatea de alimente, Tn general, și a celor calorlgene, Tn special -să lngere lichide și alimente calde -să albă în încăpere temperatura de 18·25° C -să poarte îmbrăcăminte călduroasă 11. Dspsdsnr;a 1n satisfac:srsa nevoii ds a msnt;ins c:onstantl temperatura c:orpului Survin două probleme de dependență: 1. Hlpertermla . -· 2. Hlpotermla Sur ela de dificultate ale acestor problema de dependenți Surse de . ‘ -dereglări funcționale ale hlpotalamusulul, provocate de ano· ordin fizic malll cerebrale, de substanțe toxice plretogene (bacterii, droguri) -!maturitatea sistemului de termoreplare -supraTncărc area: căldur a sau frlgu excesiv la care este expus corpul -dereglări hormonale: hlpo· sau hlperfuncțla tlroldiană Surse de -anxletatea ordin -mânla psihologic Surse de -umldltatea și temperatura ridicată din mediu ordin -umldltatea și temperatura scăzută din mediu – sociologic -calitatea necorespunzătoare a veșmintelor Lipsa -cunoștințe insuficiente despre mediul Tnconjurător, despre cunoașterii sine Prezentăm cele două probleme de dependență 1. Hipertermia ‘ l Problema de dependență constă Tn ridicarea temperaturll corporala deasupra limitelor normale: 37° C la adult. Hlpertermla poate constitui un mecanism de apărare a organismului, pentru că, Tn momentul lnvazlel microbiene, determină producerea de anticorpi printr-o creșter e a metabolismului. 244 ManifestAri de dependenți Subfebrlll· -mentinerea temperaturii corporala între 37-38° C tate a Febră -mentinerea temperaturii corporala între 38-39° C moderată Febră -mentinerea temperaturii corporala între 39-40° C ridicată Hlperplrexle -mentinerea temperaturii corporala peste 40° C Frisoane -contracții musculare puternice Piele roșie, -pielea, la început, este palidă, apoi roșie, caldă și transpirată caldă, umedă Plloerecțla -piele de găină, senzatie de frig Sindrom -grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, febril inapetentă, sete, oligurie, uri ni concentrate, convulsii, ‘E halucinatii, dezorientare Erupții -macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infectioase cutanate Febră -mentinerea temperaturii corporala în perioada de stare a bolii continuă peste 37° C cu diferenta sub 1 o C între valorile înregistrate dimi- neata și seara Febră -diferență de câteva grade între valorile înregistrate dimineata IntermitentA și seara în perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37° C Febră -diferență de câteva grade între valorile înregistrate dimineata remltentă și seara, în perioada de stare a bolii, dar cele mai mi9i valori nu scad sub 37° C Febră -perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de recurentA afebrilitate de 4-6 zile, trecerile făcându-se brusc Febră -perioade febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate, ondulantă trecerea făcându-se lent În evolutia oricărei febre (hipertermie) se disting trei perioade: -perioada inițială (de debut) -perioada de stare -perioada de declin Perioada de debut poate fi de câteva ore -debut brusc -sau de câteva zile – debut lent. 245 În evolutia oricărei febre (hipertermie) se disting trei perioade: -perioada inițială (de debut) -perioada de stare -perioada de declin Perioada de debut poate fi de câteva ore -debut brusc -sau de câteva zile – debut lent. Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul curbei febrile fiind diferit, în functie de boală. Perioada de declin poate fi scurtă-declin în criză-sau de câteva zile-declin în liză. -Intervențiile asistentei – Pacient cu hlpertermie OBIECTIVE -Pacientul să-și mențină temperatura corpului in limite fiziologice Pacientul să fie echilibrat hldroelec trolitic Pacientul să aibă o stare de bine fizic și psihic ‘ INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE -aerisește încăperea -asigură îmbrăcăminte lejeră -aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață, fricțiuni -încălzește pacientul în caz de frisoane -administrează medicația recomandată de medic: antitermice, antibiotice -calculează bilantul ingesta-excreta pe 24 ore -servește pacientul cu cantități mari de lichide -schimbă des lenjeria de pat și de corp -menține igiena tegumentelor -pregătește psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare și examinare 2. Hipotermia … Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale, cauzată de un dezechilibru între termogeneză și termoliză. Este mai puțin nocivă decât hipertermia. În copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare; la adult-de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine, de abuzul de sedative și alcool; la persoana vârstnică, cauza este incetinirea activită/ii sistemului nervos. 246 -1 Manifestări de dependență Hlpotermle -valori ale temperaturii corpului sub limita normală: 36° C Hipotensiune -scăderea tensiunii arteriale arterlală Clanoza -colorație vineție a buzelor, unghiilor, urechilor Eritem -roșeața feții, urechilor, mâinilor Edem -tumefierea întregului corp generalizat Durere -la nivelul regiunii expuse la frig , Oboseală -stare de epuizare musculară Tulburări de -vorbire lentă vorbire ) – Somnolență -nevoie crescută de somn f Degerături -leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura ‘ scăzută . Apatie . -indiferență . Parestezil -senzație de amorțeli și furnicături în regiunea expusă la frig Pacient cu hipotermie OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE Pacientul să -încălzește lent pacientul cu pături, termofoare albă tempera- -crește treptat temperatura mediului ambiant tura corpului -recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei, in limite hematocritului fiziologice -pregătește pacientul pentru EKG Pacientul să -adiministrează lichide ușor călduțe, în cantități mici, la fie echilibrat intervale regulate de timp hldroelectro- -calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore lltlc Pacientul -pune extremitățile pacientului în apă călduță de 37° C să-și păs- -masează extremitățile treze lntegrl- -administrează tratamentul prescris: antibiotice, corticoizi, tatea tegu- analgezice mentelor 247 Tehnici de evaluare și ingrijiri asociate nevoii de a menține temperatura corpului in limite normale Măsurarea temperaturii Scop Locuri de măsurare Materiale necesare Intervențiile asistentei -evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză -axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin -termometru maxima! -casoletă cu tampoane de vată și comprese sterile -recipient cu soluție dezinfectantă -tavă medicală -lubrifiant -alcool medicinal -ceas -pregătirea materialelor lângă pacient -pregătirea psihică a pacientului -spălarea pe mâini -se scoate termometrul din soluția dezinfectantă, se clătește și se șterge cu o compresă, se scutură (Fig. 50) -se verifică dacă este în rezervor mercurul a) pentru măsurarea în axilă (Fig. 51) -se așază pacientul în pozitie de decubit dorsal sau în pozitia șezând -se ridică brațul pacientului „‘-.–Fig. 50 -Scuturarea termometrului -se șterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului -se așază termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele -se apropie brațul de trunchi, cu antebrațul flectat pe supra fața anterioară a toracelui -dacă pacientul este slăbit, agitat, precum și la copii, brațul va fi menținut în această poziție de către asistentă -termometrul se menține timp de 1 O minute b) pentru măsurarea în cavitatea bucală (Fig. 52): -se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare -pacientul este rugat să închidă gura și să respire pe nas -se menține termometrul timp de 5 minute c) pentru măsurarea rectală: -se lubrifiază termometrul -se așază pacientul în decubit la- teral, cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându -i inti mitatea 248 Fig. 51-Măsurarea temperaturil în axllă • DE RETINUT: -se introduce bulbul termome trului în rect, prin mișcări de ro tație și înaintare -termometrul va fi ținut cu mâna tot timpul măsurării -se menține termometrul 3 mi nute -după terminarea timpului de menți- 1 • Fig. 52-Măsurarea ne re a termometru Ul, acesta se temperaturii în cavitatea scoate, se șterge cu o compresă bucală -se citește gradația la care a ajuns mercurul termometrului -se spală termometrul, se scutură -se introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă (sol. cloramină 1%) -se notează valoarea obținută, pe foaia de temperatură -notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei și timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie orizontală a foii, două diviziuni de grad -se unește valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obți nerea curbei termice -în alte documente medicale, se notează cifric -Interpretarea curbei termice • în mod curent, temperatura se măsoară dimineața, între orele 7 și 8, și după-amiaza, între orele 18 și 19 • temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad mal joasă decât cea centrală • măsurarea temperaturll în cavitatea bucală este contraindicată la copil, la pacientii agltațl, la cei cu afecțiuni ale cavității bucale; înainte cu 1 O minute de Introducerea termometrului în cavitatea bucală, pacientul nu va consuma lichide reci sau calde și nici nu va fuma • temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4·0,5° • măsurarea temperaturil în rect este contraindicată la pacienții agitati și la cei cu afecțiuni rectale; pentru măsurarea rectală, copiii mici sunt așezați în decubit dorsal, cu picioarele ridicate, sau în decubit ventral • măsurarea temperaturli în vagin urmărește aceleași etape ca la măsurarea rec tală, introducându-se termometrul în vagin; este contraindicată în bolile aparatului genital feminin; valoarea ei este mai mare cu 0,5° decât cea axilară • pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate și termometre electronice. 249 NOTAREA GRAFICĂ A TEMPERA TUR// Ziua 41 51 61 71 81 91 10 1 11 1 12 Zile de boală ”1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 D R T.A. p r D ~ D s os c s D s D s o s c s o s c s [ c 1 .1 1′” 1• l’l 1″‘\ p • F”” 1″‘ 3000 60 30 160 41° ! 1.·· . r.~ lli\: l.iJ :i.: ., ,. ‘1 f ‘· l ll’ . li III_ -‘-L~ } ,, 2500 50 25 140 40° ‘ 1·~ -~ , 1 ….. 1 ,; • J • ,. „‘ 1’ 1″ ,-, .,o; 1-:l Il 2000 40 20 100 38° r . L 1500 30 15 100 38° ‘• ,11 ~~( ‘1″ # 1•” ) – ‘” ·–~ 1″ 1 1 i .. ._ .. ~000 :20 10 80 37° 1 ~ [;; ~-1 ,. ”: r. .. [1 1: f! 1•.;_!’ ~ , ,(. t~ • ·i~ ‘l ~ 11 i• 1 V . 500 10 5 l· 60 36° . ;. i ț 1 – .. ‘1 ‘ Il> o o o 40 35° 1•’· ,, .’O it. 1 J .. …:. 1 ‘ 1. , ‘ :-. ‘ 1 f . . .. 250 .rL––––- wL––- ,.11 • .. .. .. -•• ….. -a} IUbfebrtlltata j !l j „· r\ ~ 1 c) febrlintamitentl ..!. -CURBE TERMICE e) febrA recurentă b) febră inversă 41•1––– .o·L––:– w · .. d) febră lntermitentă periodică ~~–––––– f) febră ondulantă 251 „Rana dacă se deschide anevoie se inchide.” (proverb românesc) 8. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE ȘI MUCOASELE Definiție: A fi curat, îngrijit și a-ți proteja tegumentele și mucoasele sunt o necesitate pentru a-ți menține o ținută decentă și pielea sănătoasă, așa încât aceasta să-și poată îndeplini functiile: 1. Independența in satisfacerea neuoii Datorită alcătuirii sale variate, pielea îndeplinește o serie de funcții, și anume: -apără organismul împotriva agenților patogeni, împiedicând pătrunderea acestora -îl apără împotriva unor radiații (ultraviolete}, prin pigmentii pe care îi conține -recepționează excitațiile termice, tactile și dureroase -participă la excreția substantelor rezultate din metabolism: prin glandele sudoripare, elimină apă, clorură de sodiu, uree, glucoză, corpi cetonici -participă la termoreglare atât prin termoliză, cât și prin mentinerea temperaturii, prin stratul adipos ce are rol de izolator termic -participă la absorbție (unele medicamente pot fi absorbite prin piele, intrând apoi în circulația generală) -participă la respirație, o cantitate mică de 02 poate intra prin piele; la fel, se elimină o cantitate mică de co2. Pentru a îndeplini aceste roluri trebuie ca pielea să fie curată, sănătoasă și îngrijită. Pielea se prelungește prin mucoase care acoperă orificiile (nas, ochi, urechi, vagin, rect), care la rândul lor trebuie să fie curate și ingrijita pentru a asigura binele individului și buna funcționare a organelor respective. Factori blologlcl Factorii care influențeazi satisfacerea nevoii -VArsta. La copil și persoanele în vârstă, pielea este mai sensibilă, mai puțin rezistentă la variații de temperatură, la microbi și la infecții. în urma îmbătrânirii, dinții pot să slăbească în rezistență și cad, părul devine mai puțin rezistent și la fel unghiile. -Temperatura. Datorită variațiilor de temperatură, pielea se usucă, se deshidratează. Când temperatura este prea ridicată, pielea participă la termoreglare prin glandele sudoripare, eliminând o cantitate de sudoare (transpirație). -Exercitiile fizice. Acestea ameliorează circulația și facilitează eliminarea deșeuri lor din organism prin piele. -Alimentatia. Absorbția unei cantități suficiente de lichide dă elasticitate pielii 252 Factori -Emotiile. Pot crește sudorația; pielea este acoperită de psihologiei transpirație și necesită măsuri specifice de igienă -Educatia. În funcție de educație, indivizii au deprinderi igienice diferite, unii acordându-le o atenție deosebită, alții mai puțin. Factori -Cultura. Importanța curățeniei diferă după nivelul de cultură. sociologiei Indivizii au obiceiuri de igienă și curățenie care variază ca frecvență și manifestare. -Curentul social. Apar obiceiuri de igienă și curățenie după modă (coafură, produse cosmetice etc.) -Organizarea soc/a/A. Obiceiuri de igienă în funcție de condițiile fizice, materiale sau de promiscuitate. Manifestiri de independenți pir -lungime, suplețe, strălucire urechi -configurație normală, curățenie nas -mucoasă umedă, fose nazale libere cavitate -dentiție albă, completă, fără carii bucalA -mucoasa bucală umedă și roz -gingiile aderente dinților și roz unghii -curate, tăiate scurt, culoare roz piele -curată, netedă, catifelată, elastică, pigmentată normal deprinderi -baie, duș (frecvență, durată) Igienice -spălarea dinților (frecvență, periaj corect, produse folosite) -spălarea părului (frecvență, produse folosite) Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței in satisfacerea nevoii -explorează obiceiurile pacientului -planifică un program de igienă cu pacientul, în funcție de activitățile sale -îl învață măsuri de igienă corporală 11. Dependența in satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută, apar cinci probleme de dependență: 1. Carențe de Igienă 2. Alterarea tegumentelor și a fanerelor 3. Dezinteres față de măsurile de Igienă (vezi anexele 2 și 3) 4. Dificultate de a urma prescrlpțiile de igienă (vezi anexa 2) 5. Alterarea mucoaselor (vezi anexa 3) 253 Surse de ordin fizic Surse de ordin psihologic Surse de ordin sociologic Lipsa cunoașterii Surse de dificultate -insuficientă intrinsecă: -slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare -lezare fizică -circulatie inadecvată -insuficientă extrinsecă: -orice piedică a mișcării -imobilitate -puncte de presiune -dezechilibru: -durere -slăbiciune -dezechilibru endocrin -tulburări de gândire J· ,. • -anxietate, stres -pierderea imaginii corporala -situatie de criză -sărăcie -eșec -conflict <·• -lipsă de cunoștinte -insuficienta cunoaștere de sine, a altora și a mediului încon- jurător Prezentăm două probleme de dependență 1. Carențe de igienă Neglijenta în măsurile de igienă sau incapacitatea de a se păstra curat, fie din cauza bolii sau a slăbiciunii, fie prin refuzul de a se spăla, are drept consecintă aparenta de neîngrijit. Tegumentele sunt murdare și lasă poartă deschisă infectiilor. Manifestări de dependență părul -murdar și gras, în dezordine -pediculoză urechile -murdărie acumulată în conductul auditiv extern -pavilioane murdare -murdărie retroauriculară nasul -rinoree -cruste 254 cavitatea -absenta dinților bucală -carii dentare - -culoare galbenă a dinților -proteze dentare neîngrijite -prezenta tartrului pe dinti (depuneri dure și adezive) -halenă fetidă (miros neplăcut al gurii) -limbă încărcată -fisuri ale buzelor unghiile -netăiate -murdărie acumulată la capătul unghiilor pielea -gri sau neagră, în anumite locuri -barbă murdară -aspră . deprinderi -nu se spală Igienice -nu se piaptănă -dezinteres față de măsurile de igienă -degajă miros dezagreabil -Intervențiile asistentei - Pacient cu carențe Igienice OBIECTIVE Pacientul să prezinte tegumentele și mucoasele curate Bolnavul si-și redo bindească stima de sine INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE -ajută pacientul, în functi~ de starea generală, să își facă baie sau duș, sau îi efectuează toaleta pe regiuni -pregătește materialele pentru baie -pregătește cada -asigură temperatura camerei (20-22° C) și a apei (37 -38° C) -ajută pacientul să se îmbrace, să se pieptene, să-și facă toaleta cavității bucale, să-și taie unghiile -pentru. efectuarea toaletei pe regiuni, pregătește salonul și materialele, protejează pacientul cu paravan și-1 convinge cu tact și cu blândețe să accepte -efectuează toaleta cavității bucale la pacientii inconștienți -identifică, împreună cu pacientul cauzele și motivatia preocupării pentru aspectul fizic și îngrijrile igienice -ajută pacientul să-și schimbe atitudinea fată de aspectul său fizic și fată de îngrijirile igienice -conștientizează pacientul în legătură cu importanta menținerii curate a tegumentelor, pentru prevenirea îmbolnăvirilor 255 2. ·Alterarea tegumentelor. și fanerelo~ . Leziunile la nivelul tegumentelor pot fi cauzate de diminuarea circulației sanguina in punctele de presiune, prin iritați a produsă de veșminte (haine necores punzătoare) și prin acumulare de murdărie. Organismul uman, prin funcția de apărare a pielii, este protejat impotriva agenților externi. Totuși, aceștia reușesc, uneori, in functie de gradul de vul nerabilitate, să provoace leziuni. O presiune exercitată un anumit timp asupra unei regiuni, prin tulburările trofice pe care le determină, produce apariția escarelor sau chiar necroza țesutului. Murdăria acumulată la nivelul pielii produce crusta ce pot degenera in ulcerațli. Orice leziune a pielii este o poartă de intrare a germanilor patogen!, de unde rezultă importanța menținerii integrității el. ManifestAri da dependenți ~ li.)... •1 •''~~ eritem -pată congestivă datorată vasodilatație! excorlațll -pierdere de substanță superficială, apărută in urma unul traumatism (frecvent după prurit) . cruste -leziune elementară secundară, datorită uscării unei serozitățl provenite dintr-o. ulcerație (veziculă, flictenă); se prezintă ca mici depozite de fibrină, provenită din plasma sanguină vezlcule -ridicături ale epidermului (bășici) rotunde, de dimensiuni miel, pline cu lichid clar și de cele mai multe ori insotita de prurit și durere pustule -abces minuscul la suprafața tegumentulul, localizat la rădăcina firului de păr și constituind așa-numitele leziuni de foliculită (coșuri); pot fi primitive sau secundare, prin infectarea veziculelor care se pustulizează papule -leziuni caracterizate printr-o ridicătură circumscrisă și solidă la -suprafata pielii; ea se datorește fie unei ingroșări a pielii (hipertrofie}, fie unei infiltrații apoase (edem local) fisuri -intreruperi liniara ale continuității tegumentului descuamațle -desprinderea celulelor comoase, superficiale, din epidermă (furfuracee, pitiriazică, lamelară sau in lambour) acnee' -pustulă determinată de un agent patogen specific furuncule -infecție specifică foliculului pilosebaceu, produsă de stafilococul auriu . intertrigo -micoză cutanată, situată la nivelul plicilor și interdigital, caracterizată prin eritem pruriginos, apoi, decolorare epi- 1 dermică, secreție și depozit albicios, prin macerarea epidermei cornoase cu fisurarea fundului pliului - 256 .~ ' vitillgo -leuco-melano-dermie de natură, probabil, neuroendocrină, caracterizată prin pete acromice, mărginită de o zonă hiperpigmentată ulcerațil -pierdere de substanță rezultând dintr-un proces patologic ce acționează asupra pielii; poate Ji superficială (eroziune) sau profundă (exulceratie și ulcerație propriu-zisă) escare -distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriție locală - de obicei, prin leziuni vasculare sau prin compresiune continuă; se pot produce și prin actiunea directă a unor factori infectioși sau prin toxinele lor, sau sub actiunea unor substante chimice caustica . edeme -acumulare de lichid seros în țesuturi varlce -dilatări permanente ale venelor superficiale, însoțită de insuficienta valvulelor peretelui venos; sensul circulatiei venoase este inversat în ortostatism hemorolzl -afectiuni ale plexurilor venoase anale și din partea terminală a rectului, constând în dilatarea acestor vene, cu apariția de procese inflamatorii și trombotice ulcere varl--erodare a țesutului pe teren varicos coase alopecle -lipsa parițială sau totală a părului -Intervențiile asistentei - Pacient cu alterarea tegumentelor și fanerelor OBIECTIVE Pacientul să nu devină sursă de in fecții nosoco miale INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE -ia măsuri de prevenire a infectiilor nosocomiale -leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament efectuat în conditii de perfectă asepsie, atât a tegumentelor, materialelor cât și a mâinilor persoanei care îl execută -pansamentul se va face cu blândețe, pentru a nu distruge țesuturile nou formate prin procesul de vindecare -desfacerea pansamentelor se va face blând, umezindu -le la nevoie -supraveghează ca pansamentele să nu fie prea strânse, pentru a nu împiedica circulatia sanguină 257 Pacientul să fie echilibrat nutrlțlonal, pentru favori zarea clcatrl zărll leziunllor cutanate Pacientul să albă o stare de bine fizic și psihic . -multe dintre leziuni sunt determinate de hipersensibilitatea organismului față de unele alimente; ca urmare, asistenta îndrumă pacientul să consume alimente neiritante și neexcitante -controlează alimentele provenite de la aparținători -învață pacientul să consume legume, făinoase, fructe și zarzavaturi -conștientizează pacientul și familia în legătură cu rolul nociv al alcoolului, cafelei, condimentelor, alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor -încurajează pacientul în permanență (leziunile sunt supărătoare prin pruritul pe care îl produc, prin aspectul dizgrațios prin posibilitatea de a lăsa cicatrice) -îi explică necesitatea intervențiilor -prelevează produse specifice pentru investigații de laborator (cruste, puroi, fire de păr, unghii) Tehnici ~e evaluare și ingrijiri asociate nevoii de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele Toaleta pacientului Generalități Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul și igiena bolnavului. Constă în menținerea pielii în stare de curățenie perfectă și în prevenirea apariției leziunilor cutariate, fiind o condiție esențială a vindecării. Toaleta p~cientului poate fi: -zilnică -pe regiuni A -săptămânală sau baia generală In funcție de tipul pacientului, acesta: -n-are nevoie de ajutor -are nevoie de sprijin fizic și psihic -are nevoie de ajutor parțial -necesită ajutor complet • Obiective: -îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos descuamat și impregnat cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecții și alte substanțe străine, care aderă la piele -deschiderea orificiilor de excreție ale glandelor pielii -înviorarea circulației cutanate și a întregului organism -producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizează mobilizarea anticorpilor -liniștirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort. 258 • Principii: -se apreciază starea generală a bolnavului, pentru a evita o toaletă prea lungă, prea obositoare -se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului -se evită curenții de aer prin închiderea geamuri lor și a ușilor -se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul său -se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei patului și a bolnavului și pentru prevenirea escarelor -bolnavul va fi dezbrăcat complet și se va acoperi cu cearșaf și pătură -se descoperă progresiv numai partea care se va spăla -se stoarce corect buretele sau mănușa de baie, pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav -se săpunește și se clătește cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru a favoriza circulația sanguină -apa caldă trebuie să fie din abundență, schimbată de câte ori este nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă -se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini și în spatiile interdigitale, la coate și axile -se mobilizează articulațiile în toată amplitudinea lor și se masează zonele predispuse escarelor -ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat -se mută mușamaua și aleza de protectie, în funcție de regiunea .pe care o spălăm. • Etapele toaletel Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu fata, gâtui și urechile; apoi, bratele și mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, fata anterioară a coap selor; se întoarce bolnavul în decubit lateral și se spală spatele, fesele și fața poste rioară a coapselor, din nou în decubit dorsal, se spală gambele și picioarele, orga nele genitale externe- îngrijirea părului, toaleta cavității bucale. Igiena cavității bucale la bolnavul inconștient și comatos și prevenirea uscării corneei -. vezi "Brevlar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavului" -Lucrețla Tltlrcă, Editura Viata Medicală Românească, București, 1994. • DE ȘTIUT: -înainte de a începe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului -puls, tensiune, respiratie -ce mobilizare i se permite în ziua respectivă, dacă se poate spăla singur, pe care parte a corpului; -toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor și observarea unor modificări -de exemplu, roșeață, iritație -și luarea unor măsuri terapeutice; -pentru activarea circulației sanguine, după spălarea întregului corp, se fricționează cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la escare; -pacienții care se pot deplasa vor face baie la duș sau la cadă, sub supra vegherea personalului de îngrijire. • DE EVITAT: -în timpul băii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat, udarea aparatului gipsat, a pansamentului. 259 Scop Pregătiri Tehnica f • DE ȘTIUT: Executarea ingrijirilor ÎNGRIJIREA OCHILOR -prevenirea infecții lor oculare -îndepărtarea secrețiilor • materiale -apă, prosop, tampoane din tifon, comprese, mănuși de baie • pacientul -se informează (îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice) -se îndepărtează secrețiile oculare de la comisura externă spre cea internă, cu ajutorul unui tampon steril -se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuși, se limpezesc și se șterg cu prosopul curat -la pacientul inconștient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a menține suplețea corneei, se picură "lacrimi artificiale" în fiecare ochi; iar dacă ochiul rămâne deschis (corneea se usucă), se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic și se îndepărtează în mod regulat secrețiile oculare. . ., ÎNGRIJIREA MUCOASEI NAZALE Scop -menținerea permeabilității căilor respiratorii superioare -prevenirea escarelor, infecțiilor nazale, în cazul în care pa- cientul prezintă sonde introduse pe această cale (pentru oxi- genoterapie, pentru evacuarea conținutului gastric). Pregătiri • materiale -tampoane sterile, montate pe bastonașe, ser fiziologic, 1 H202 diluată, tăviță renală, mănuși de cauciuc li • pacientul -se informează, i se explică necesitatea tehnicii, i se întoarce capul ușor într-o parte Tehnica -se curăță fosele nazale, fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic . H"'f' ':"" dacă pacientul prezintă o sondă: .!:. -se dezlipește romplastul cu care este fixată '.JV -se retrage sonda 5-6 cm -se curăță tubul cu un tampon de urmele de romplast f1 ( -se îndepărtează crustele după mucoasa nazală cu tam- ponul umezit în apă oxigenată diluată 260 -se reintroduce sonda gastrică, iar sonda pentru oxigeno- terapie se poate reintroduce în cealaltă fosă nazală -se fixează sonda Îngrijiri -se controlează funcționalitatea sondelor după curățarea mu- ulterioare coasei nazale -se supraveghează respiratia pacientului • DE EVITAT: -contactul mâinilor cu secretiile nazale Scop Pregătiri Tehnică Îngrijiri ulterioare • DE ȘTIUT: ÎNGRIJIREA URECHILOR -mentinerea stării de curățenie a pavilionului urechii și a conductului auditiv extern -îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor patologice • materiale ' -tampoane sterile, montate pe bețișoare, tăviță renală, apă, săpun, mănușă de baie, prosop • pacientul -se informează -se întoarce cu capul pe partea opusă -se curăță conductul auditiv ~ -/ _ Index extern cu tamponul uscat '\' ·~ ........ -se spală pavilionul urechii "" 7 ~....,.,.. ~ cu mâna acoperită cu măn ușa de . ~· /!:- bumbac cu săpun, curățind cu · ~ =~"-;..._ mediu atentie șanturile pavilionului și . / regiunea retroauriculară \ ;/ *' -· -police -se limpezește, se usucă cu \.!.]/' prosdpul pavilionul urechii și conductul auditiv extern Fig. 53-;:~7/:':x~e~~nductului -se introduce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant 1 • DE EVITAT: • fiecare ureche se curăță cu un tampon separat • introducerea tamponului peste limita vizibilității (pericol de lezare a timpanului) • dacă prin conductul auditiv extern se scurge l.c.r. sau sânge, va fi informat medicul 261 ÎNGRIJIREA CA VITĂ ȚII BUCALE Scop -obținerea unei stări de bine a pacientului -profilaxia cariilor dentare -profilaxia infecțiilor cavității bucale Pregătiri • materiale 11· -pentru pacientul conștient: periuță, pastă de dinți, prosop, tăvi .ță renală, pahar cu apă l! 1': Tehnica ' . Îngrijiri ulterioare -pentru pacientul inconștient: comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril (deschizător de gură, spatulă linguală, pensă porttampon), glicerină boraxată 20%, tăviță renală, mănuși de cauciuc sterile • pacientul -conștient: este așezat în poziție șezând sau în decubit lateral stâng, cu prosopul în jurul gâtului -inconștient: poziție în decubit dorsal, capul într-o parte, cu prosopul sub bărbie -pacientul conștient este servit, pe rând, cu materialele și ajutat să-și facă toaleta cavității bucale -pacientul inconștient: -se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare -se șterg limba, bolta palatină, suprafața internă și externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată, cu mișcări dinăuntru în afară -se șterg dinții cu un alt tampon -la sfârșit se ung buzele . -se strâng materialele -se așază pacientul în poziție confortabilă r-------------------------------~ ·r-------------------~ • DE ȘTIUT: ela pacienții inconștienți, care prezintă proteză dentară, aceasta se va scoate, spăla și păstra într-un pahar mat cu apă • toaleta cavității bucale la pacientul incon știent se poate face și cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mâna fiind îmbrăcată în mănușă 262 • DE EVITAT: • contactul mâinilor cu secreția salivară a pacientului sau cu materialul folosit ÎNGRIJIREA UNGHIILOR Scop -obținerea unei aparențe îngrijite a pacientului -îndepărtarea depozitului subunghial, care conț ine germeni patogeni -evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacienții cu prurit și de asemenea la pacienții agitați Zilnic: unghiile se spală cu apă și săpun și cu periuța de unghii. Pentru spălarea piciorului, acesta va fi introdus într-un lighean cu apă, după care se va face tăierea unghiilor. Pregătiri • materiale -apă, săpun, periuță, forfecuță de unghii, pilă, prosop • pacientul -se informează, se așează comod, relaxat Tehnica -se taie unghiile cu atenție, la nivelul degetului, pentru a degaja o o părțile laterale spre a nu se aduna murdăria, apoi, se pilesc; mâna sau piciorul se așază pe un prosop pe care se adună incorect corect fragmentele tăiate " • DE ȘTIUT: • DE EVITAT: -instrumentele după utilizare se dezinfectează -lezarea țesuturilor adiacente (risc de hemoragie la hemofilici, risc de infecții -panariții -la diabetici) ÎNGRIJIREA PĂRULUI Scop -pentru starea de bine a pacientului -igienic -spălare la una-două săptămâni, la pacientul cu spitalizare îndelungată -distrugerea paraziților -pregătirea pentru examen E.E.G. -pregătirea pentru operație la față, nas Contraindi- ca ții -fracturi ale craniului, traumatisme mari, pacienți cu stare generală alterată, febrili, cu boli ale pielii capului Zilnic: se face perierea, pieptănarea și, eventual, împletirea părului Pregătiri • Conditii de mediu: -temperatura 22-24°C -închiderea ferestrelor, evitarea curenților de aer 263 Tehnica '1' ingrljlrl ulterioare • materiale -pieptene, șampon , săpun insecticid (dacă este cazul), uscător, lighean, apă caldă, mușama, aleză, prosoape • pacientul -se informează -poziția se alege în funcție de starea sa (Fig. 54): -șezând pe un scaun -șezând în pat -decubit dorsal în pat, cu salteaua îndoită sub torace -decubit dorsal, oblic în pat ~ d c Fig. 54 -Pozitiile pacientului pentru spălarea părului a) șezând pe scaun; b) șezând În pat; c) decubit dorsal (salteaua Îndoită, acoperită cu mușama, și ligheanul pe somieră); d) decubit dorsal, oblic În pat -se pregătește patul și se protejează cu mușama și aleză -se umezește părul, se șamponează -se masează ușor pielea capului cu pulpa degetului, se spală de două-trei ori -se limpezește părul din abundență, se acoperă cu prosopul uscat -se usucă părul, se piaptănă cu blândețe -se acoperă capul pacientului cu o băsmălută -se reinstalează pacientul în pozitie confortabilă -obiectele folosite se dezinfectează 264 TOALETA INTIMĂ Scop -igienic -menținerea unei stări de confort fizic Părțile intime ale corpului sunt expuse infecțiilor, ulcerelor de presiune, mirosurilor neplăcute, având în vedere anatomia și fiziologia lor (pliuri ale pielii, orificii naturale ale corpului, glande, organe excretoare). Se execută de mai multe ori pe zi la pacienții inconștienți, cu sonde vezicale, înaintea intervențiilor chirurgicale în regiunea anală, organe genitale sau pe căile urinare și în perioadele menstruale. Dacă pacientul este independent, i se pregătesc materialele pentru a se îngriji singur. Pregătiri • materiale -paravan, două bazinete, tampoane sterile din vată, pensă porttampon, cană cu apă caldă, săpun lichid, prosop, mănușă de cauciuc, mănușă de baie, mușama, aleză; se controlează temperatura apei • pacientul -se informează, se asigură intimitatea -se pregătește patul cu mușama, pacientul fiind în poziție ginecologică -se serveș~e un bazinet pentru a-și goli vezica urinară -rămâne în poziție ginecologică cu al· doilea bazinet curat sub regiunea sacrată Tehnica -se îmbracă mănușa de cauciuc, apoi cea de baie -se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnând apă și săpun lichid -se limpezește abundent -se scoate bazinetul -se usucă regiunea genitală anală, pliurile -se pudrează cu talc pliu riie Îngrijiri -se îndepărtează materialele, se aranjează patul ulterioare -pacientul este așezat comod • DE ȘTIUT: • DE EVITAT: • spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon • contaminarea regiunii geni tale cu microorganisme din regiunea anală, prin mișcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană. • la bărbat, se degajă glandul de prepuț și se spală cu prudentă (se previne pătrunderea săpunului în uretră) 265 Escarele de decubit Definiție Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între două planuri dure (os și pat). Cauzele pot fi: a) generale sau determinate, de exemplu: -paralizii ale membrelor -stări de subnutriție -obezitate -vârstă -bolnavi adinamici cu ateroscleroză b) locale sau favorizante, în evitarea cărora intervine asistenta medicală: -menținerea îndelungată în aceeași poziție -cute ale lenjeriei de pat și de corp -firi mituri (biscuiți, pâine, gips) -igienă defectuoasă Regiuni expuse escarelor (Fig. 55) a) Decubit dorsal și anu- me: -regiunea occipitală -omoplați -coate -regiunea sacrococcigiană -călcâie b) Decubit lateral -umăr -regiunea trohanteriană -fețele laterale ale genun- chilor -maleole c) Decubit ventral -tâmple -umeri -creasta iliacă -genunchi -degetele picioarelor Riscurile sunt determinate de: starea generală, starea nutrițională, starea psihică, capacitatea de mobilizare, incontinența, starea pielii (vezi CD OSUl OCCIPITAL (Î) SCAPUlA @ COLOANA VERTEBRAlA @ COTUL ~ CREASTA IUACĂ SACAUM ISCHIONUL @ TENDONULLUI ACHIUE @ CĂI.CÂJUL @ UREei-EA ~ UMĂRUL @ SPINA ILIACA ANTERIOARA TROHANTERUL COAPSA PORȚIUNEA MED IANĂ A GENUNCHIULUI @ PORȚIUNEA LATERALĂ A GENUNCHIULUI @ MA!.EotA MEDIAlĂ @ MALEOLA LATERAlĂ · @) PORȚIUNEA LATERALĂ A TĂLPU Fig. 55 -Regiuni expuse escare/or sistem de evaluare). Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital și la fiecare 8 sau 1 O zile, în funcție de evoluție (se pun note). 266 SISTEM DE EVALUARE A RISCULUI Nota Stare Stare Stare Capacitate lncontinența Stare generală nutrlțlonală psihică de mobiHzare cutanată o BUNĂ BUNĂ aport BUNĂ INDEPENDENT INDEPENDENT BUNĂ fără pata-alimentar și -participă la -merge singur - logie cu risc de lichide activități coti- (câ~e. cărucior) suficient diene și își -se ridică singur acceptă -se poate mișca boala în pat 1 MIJLOCIE LIMITATĂ MIJLOCIE SEMIDEPENDENT INCONTINENȚĂ DESHI- PERIODICĂ DRATARE CUTA- NATĂ -patologie -aport de -deprimat -are nevoie de -mai puțin de -piele cu risc calorii, pro- fără motiv ajutor pentru mers o dată de pe zi îmbătrâ- crescut teine și li--are nevoie și activități . coti- nită -cașexie chide limitat de stimulare diene -obezitate 1 1/24 h pentru acti- vități coti- diene 2 PROASTĂ PROASTĂ PROASTĂ DEPENDENT INCONTINEN- PIELE CU ȚĂ URINARĂ ERITEM -fie pata--aport -confuz sau -mobilizare din logie neuro-alimentar agitat (tre-pat în fotoliu cu logică, cu insuficient buie supra-sau fără ajutor pierdere de (prost corn-vegheat per--nu poate sta lf sensibilitate pensat) manent pen-decât în pat sau în -sau asa--alimenta- tru activități fotoliu ciere de pa- ție paren- cotidiene) tologii cu risc terală 3 F.PROASTĂ F.PROASTĂ F. PROASTĂ IMOBILIZAT INCONTINEN- DURERE TA DE URINĂ ÎN RE- ȘI FECALE GIUNEA EXPUSĂ -fie pata--nu se -sem icon--nu părăsește logie neuro- hrănește știent patul mai mult de logică, cu -alimentație -comă o oră pe zi pierdere de parenterală -stare -stă nemișcat . sensibilitate paliativă letargică și motricitate -fie stadiu terminal -MODERAT de la 61a 8 RISC -MARE de la 91a 12 -F. MARE de la 131a 18 267 • PRECIZARE: Pe baza notelor acordate (de la O la 3) pentru fiecare criteriu, se poate face aprecierea riscului în funcție de totalul obținut, care poate varia între O și 18. O altă grilă de evaluare a riscului de escare este grila lui NORTHON (vezi "Brev/ar de explorări funcționale și Îngrijiri speciale' ed. a 11-a, autor Lucreția Titircă). . Se ---subiective mne -prurit -usturime -durere ---obiective -eritem -flictemă -plagă (superficial) -ulcerație piele -atingere de -ulcera ție mușc hi epidermă -ulcera ție până la os sau dermă (profund) Stadii ---------------- Stadiul 1--Stadiul 11 -------Stadiul III MIJLOACE DE PREVENIRE Se adresează cauzelor locale sau favorizante și reprezintă "cartea de vizită" a asistentei medicale. Escarele por apărea în câteva ore sau în câteva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzând de factorul de risc și de toleranța pielii la presiune îndelungată. Principiile tratamentului preventiv: Schimbarea -evită imobilizarea . de pozitie -se face la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des -este necesară o foaie de supraveghere a escarelor, în care se notează: : -orele de schimbare și poziția: 14 -DO 1 16-DLS 18-DO 20-DLD ' -aspectu 1 cutanat -zonele de masaj Asigurarea Se va avea în vedere: confortului și -evitarea cutelor lenjeriei de pat, renunțarea la lenjeria de menținerea corp bolnavului -spălarea zilnică, cu apă și săpun și ungerea regiunilor intr-o stare expuse umezelii, știut fiind faptul că pielea unsă se de igienă macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de perfectă incontinență, se apelează la sonda Foley). 1 1· -scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie 268 Folosirea Se pot folosi: materialelor -saltele speciale (eventual, blană de oaie) complemen- -perne de diverse dimensiuni și forme (pentru genunchi, tare, nece- tendonullui Achile) sare pentru -colaci de cauciuc prevenirea -pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2 escarelor. -talc pe pânză Alimentație și Alimentația trebuie să fie bogată in proteine -pentru a hldratare favoriza cicatrizarea- și in vitamine, ținând cont însă de vârsta echilibratA și greutatea bolnavului. in ceea ce privește hidratarea, necesarul de lichide se va completa cu 1,5-2 lla 24 de ore. Favorizarea • Prin masaj vascularlza- Obiective: Jiei in zonele -favorizează vascularizația profundă și superficială comprlmate -îndepărtează celulele descuamate și destupă glandele sebacee -rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă și săpun) -favorizează starea de bine și confort, înlătură durerea, anxietatea și ajută la regăsirea forței și energiei Indicatii: -pentru toți bolnavii imobilizati care prezintă factori de risc -in momentul schimbării poziției, pe toate regiunile expuse Principii: -se face intotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat și i s-a schimbat așternutul -se face cu un unguent pe mâna goală, in direcția circulatiei de intoarcere, de jos in sus, iar la ceafă și umeri-invers, de sus in jos, și circular spre exterior -se face pe o zonă mai mare decât suprafața interesată -masajul nu trebuie să fie dureros, poziția bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa de aproximativ 15 minute. Contraindicatii: -nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecții ale pielii sau cu septicemie. Materiale necesare: -unguentul Instalarea pacientului: -se inchid ferestrele, se așază bolnavul intr-o poziție variabilă, in funcție de zonă și, în același timp, confortabilă pentru asistenta medicală. • Prin utilizarea alternativă de cald și frig -se face în loc de masaj 269 · Definiție Obiective: -favorizează revascularizatia tisulară, provocând, alternativ, o vasodilatație și o vasoconstricție locală (se face de mai multe ori). Indicatii: -escare stadiul 11 Poziția bolnavului: -ca la masaj Materiale necesare: -cuburi de gheață și apă caldă Tehnică: -se aplică compresa cu gheață de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obtine o vasoconstricție -apoi, se încălzește și se usucă zona prin tamponare, până se obține o vasodilatație -se face de 3-4 ori Tratament: a) Local, în funcție de stadiu -pentru stadiul 1, masaj, unguente, violet de gentiană -pentru stadiul 11, cald și frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor -pentru stadiul III, pansamente b) General Se referă la alimentație, tratamentul cu antibiotice și al stării generale. Complicatii: -infecții locale ale plăgii -septicemie ÎNGRIJIREA PLĂGILOR Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuității tegumentelor sau a mucoaselor (soluție de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime. Criterii de clasificare După tipul de actiune a agentului vulnerant(agentului traumatic) p/ăgi/e pot fi: 1. mecanice: -prin tăiere -prin înțepare, arme albe, insecte etc. -prin contuzii, prin lovire -prin strivire -prin arme de foc -prin mușcătură de animale sălbatice, de animale domes- tice -prin mușcătură de șarpe, viperă 210 Caracteristici ale plăgilor 2. termice:- căldură, frig, electricitate 3. agenți ionizanți: radiații 4. agenți chimiei: acizi, baze, săruri După circumstantele de producere pot fi: a) accidentale -de muncă, de circulație, casnice b) intenționale- suicid, agresiuni c) iatrogene -intervenții chirurgicale, injecții, puncții După timpul scurs de la producere: -recente (sub 6 ore) -vechi- care depășesc 6 ore de la producere; acestea se consideră plăgi infectate După profunzime: -superficiale; profunde După straturile anatomice interesate- pentru cavități naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi: -nepenetrante -când nu depășesc învelișul seros -penetrante -se referă la lezarea seroasei parietale {peritoneu, pleură, dura mater); plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa și un viscer parenchimatos sau cavitar = perforante (vezi capitolul "Traumatisme" - Urgente medico-chirurgica/e- Lucreția Titircă). După evolutie pot fi: -necomplicate; complicate Plăgile prin tăiere: -au marginile regulate, limitate, se vindecă repede. Cele operatorii sunt, de obicei, aseptice Plăgile prin Întepare: -sunt cele mai frecvente și cele mai înșelătoare, gravitatea lor este în raport cu adâncimea, sediul și gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea germanilor anaerobi; plăgilor prin înțepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenție deosebită, mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanța chimică continuă să acționeze și să distrugă țesuturile; înțepăturile mâinii pot produce leziuni inflamatoare. -determină panariții Plăgile prin confuzii: -în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi ale organelor profunde: creier, mușchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii Plăgile prin mușcătură de animale: -se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare pentru turbare; mușcăturile de viperă produc fenomene generale toxice. Plăgile prin arme de foc: -se caracterizează prin distrucții mari, sunt foarte complexe 271 Simptomato logia plăgllor VIndecarea plăgllor Tratamentul local al plăgilor Simptome locale: -durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariția cu caracter pulsatii atrage atenția asupra dezvoltării .infecției -impotenta functională este parțială sau totală și are drept cauză durerea sau lezarea elementelor musculo articulare, osoase sau nervoase Semne obiective: -prezenta unei solutii de continuitate; Tn plăgile mari, așa-numitele plăgi cu mari dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât și de vase, mușchi, nervi, fragmente de oase sau diferite organe situate Tn profunzime; uneori, părți din aceste organe pot să iasă prin marginile plăgii; aceasta de numește evisceratle. -hemoragia este variabilă, ca și abundenta sângerării, Tn funcție de vasul lezat. Semne generale: -pulsul poate fi rapid -tahicardie -Tn plăgi Tnsoțite de hemoragii externe sau interne sau de șoc traumatic. -tensiunea arterială -dacă scade -denotă prezența unei hemoragii sau a unui șoc traumatic -febra poate avea semnificația debutului infecției sau resorbția unor hematoame -se poate realiza prin vindecare primară, vindecare secundară, vindecare terțiară Vindecarea primară ("per primam" sau "per primam intentionam"): -este vindecarea ce se obține de la Tnceput, fără complicații; . este vindecarea ideală pentru orice plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile Vindecarea secundară ("per secundam" sau "per secundam intentionam"): -în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecția, spre deosebire de vindecarea primară Vindecarea tertiară ("per terți am intentionam"): -se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare și apoi se suturează în scopul scurtării evoluției Tratamentul variază în funcție de nivelul la care se acordă asistenta (locul accidentului, la dispensar sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în mod corespunzător se cere ca: -îngrijirea să se facă în condiții de asepsie perfectă -să se asigure, prin pansament, o bună absorbție a secrețiilor 272 Evoluția și complicațiile plăgllor ingriJirea plăgllor recente care nu au depășit 6 ore de la accident -plaga să fie protejată de factorii nocivi -termici, infecțioși din mediul înconjurător -să fie asigurat un repaus al regiunii lezate Tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor (vezi: "Tehnica pansamentelorll în Urgente medlco-chlrurglcale, de Lucreția Titircă). Orice plagă accidentală se consideră contaminată cu microbi chiar din momentul în care s-a produs. În primele 6 ore de la producerea unei plăgi, forțele proprii ale organismului combat efectul nociv al microbilor, distrugându-i (prin diapedeză, fagocitoză). Dacă nu s-a tratat o plagă în primele 6 ore - microbii, atât cei aerobi cât și cei anaerobi, se dezvoltă foarte mult. Plăgile netratate în timp util devin purulente, se pot complica cu gangrena gazoase, fl~gmoane, abcese, septicemii. De aceea, este necesar un prim ajutor la locul accidentului. Îngrijirile plăgilor la locul accidentului sunt descrise la capitolul "Traumatism' în Urgente med/co-chlrurg/cale - Lucreția Titircă. Aici, vom menționa, pe scurt, câteva măsuri de prim ajutor: -hemostaza - aplicarea unui pansament protector -transportul accidentatului la o unitate sanitară -calmarea durerii -toaleta locală minuțioasă, procedând astfel: -dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la o distanță de 6 cm de marginea plăgii -se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa și săpun, apoi cu ser fiziologic -se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod Atentie! Pielea din jurul plăgii se dezinfectează prin badijonare, care începe de lângă plagă și se îndepăr tează de aceasta (Fig. 56). Se curăță, apoi, plaga cu rivanol 1 %o, cloramină 4 %o clor activ sau, mai bine, cu apă oxigenată care antre nează la suprafață micii corpi străini prin spuma pe care o produce; apa oxigenată are și acțiune hemostatică. 273 ---·--........... .. ··~ . ·· -- Fig. 56. Plaga aseptică Se curătă sau dezinfectează În spirală , de la interior spre exterior. Germenii din zonele Învecinate sunt astfel Îndepărtati . Plăgile vechi Observație: extragerea corpilor străini din plagă, precum și excizarea și îndepărtarea țesuturilor devitalizate sunt realizate de medic; dacă este cazul, va face hemostaza prin legătura vasului și sutura plăgii; aceste plăgi se pot vindeca "per primam". Atenție! Este interzisă explo rarea instrumentală oarbă a unei plăgi în afara unui serviciu chirurgical de specialitate. Plăgile care depășesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face același tratament descris mai sus, însă plaga nu se suturează primar. De reținut: La plăgile septice, pielea din jurul lor se curăță circular, de la exterior spre interior (Fig. 57). Fig. 57. Plaga septică Se curătă circular, de la exterior spre interior, pentru a evita antrenarea germeni/ar din plagă. MINISTERUL SĂNĂTĂȚII APROBAT CU NR. I.M. 16730 din 02.03. 95 CONDUITA PROFILACTICĂ ȘI TERAPEUTICĂ ÎN CAZUL PLĂGILOR TETAN/GENE STAREA DE IMUNITATE VACCINAT COMPLET SAU REVACCINAT NEVACCINAT * CURĂȚIREA CHIRURGICALĂ ȘI ASEPTIZAREA PLĂGII DA DA TRATAMENT CU ANTIBIOTICE PENICILINĂ 600.00Q- 1.200.000 u.i. SAU MOLDAMIN SAU ERITROMICINĂ ÎN DOZE CORESPUN ZĂTOARE PENICILINA 600.00Q- 1.200.000 u.i. SAU MOLDAMIN SAU ERITROMICINĂ ÎN DOZE CORESPUN ZĂTOARE VTA SAU dT 1 DOZĂ O,Smii.M. 3 DOZE xO,S mii.M. (PRIMA IMEDIAT DUPĂ RĂNIRE, IAR URMĂ TOARELE LA INTERVAL DE 14 ZILE SER HETEROLOG ANTITETANIC 3.000-20.000 U.A.I. DUPĂ DESENSIBI LIZARE Excepție, cazurile de Politraumatisme grave, cu pierderi masive de sânge, și persoan~le infectate HIV, la care se va administra I.M. în doză unică ser antitetanic (3.000-20.000 U.A.I., în raport cu vârsta și riscul tetanigen). V.T.A. =VACCIN TETANIC ABSORBIT; d. T. = BIVACCIN DEFTERO TETANIC TIP ADULT 274 Tipuri particulare de plăgi Îngrijirea unei plăgi operatorii Astfel: Plăgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluțiii antiseptice, pansamente locale umede cu cloramină și rivanol sau solutie de antibiotic conform antibiogramei. Pansamentul umed se mai numește microclimat umed și se realizează într-o tăviță renală sterilă, în care se îmbibă două-trei comprese cu soluția indicată. Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin înfășurare (bandajare ), fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se pansează și se controlează zilnic. Foarte important! Obligatoriu, în ambele cazuri, se face profilaxia tetanosului, conform Ordinului ministrului sănătății, aprobat cu nr. I.M./6730 din 02.03.1995 (vezi schema de "Con duită profilactică și terapeutică în cazul plăgilor tetanigene "). Plăgi prin înțepare cu spini vegetali: -spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie chirurgicală -dacă el nu s-a extras, este posibilă dezvoltarea unei infecții (abces, flegmon) Profilaxia antitetanos este obligatorie. Plăgile prin înțepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecții virulente; se tratează chirurgical în servicii de specialitate. r Plăgile prin înțepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin, produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic cu crize de sufocare, frisoane, convulsii, șoc anafilactic sau colaps. Tratamentul este, în general, la indicația medicului (vezi Urgente medico-chirurgicale- Lucreția Titircă. Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă. -se degresează cu benzină tegumentul din jurul plăgii -se dezinfectează cu tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanță de 6-7 cm, folosind, la fiecare ștergere, alt tampon -plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ștergere cu tamponul îmbibat în tinctură de iod sau alcool -apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii 1 -se acoperă plaga cu compresă sterilă -pansamentu l se fixează după metoda cunoscută. 275 "Viata omului ssts un rAzboi fmpotriva rAutlltii omului. " (Gracian) 9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Definiție: Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a ființei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe, pentru menținerea integrității sale fizice și psihice. 1. Independența in satisfacerea nevoii Viața oricărui individ poate fi amenințată la un moment dat de o suferință bruscă, care îl va aduce într-o situație critică. De-a lungul vieții, oamenii sunt continuu asaltați de stimuli veniți din mediul înconjurător și anturaj. Organismul uman este protejat contra agresiunilor de toate felurile (agenți fizici, chimiei, microbieni sau din alte motive}, pentru că posedă numeroase medii naturale ca: părul la nivelul orificiilor, secrețiile pielii, ca obstacole de penetrare a agenților externi. El este capabil să-și mențină integritatea prin mecanismele naturale de autoapărare. Factori biolog lei Factorii care influențeazi satisfacerea nevoii -Vârsta Persoana adultă are abilitatea de a se proteja Are cunoștințe despre sine și dezvoltarea sa -Copilul percepe sensul pericolului și în funcție de ritmul dezvoltării sale mintale, descoperă puțin câte puțin autoprotecția contra pericolelor, până la vârsta adultă -Persoanele în vârstă prezintă diminuarea funcțiilor senzoriale și motorii și, în consecință, trebuie să-și ia măsuri particulare de autoapărare -Mecanismul de autoapărare. Individul posedă mecanisme de autoapărare înnăscute (exemplu: termoreglarea) sau însușite de-a lungul experienței sale; rezistența la îmbolnăviri este dată de protecția sa imunitară naturală sau dobândită, prin crearea de anticorpi specifici în urma unor îmbolnăviri infecțioase sau prin vaccinare. 276 . Factori psihologiei Factori sociologiei -Emotiile și anxietatea pot provoca la individ utilizarea mecanismelor de apărare ce permit conservarea integrității față de agresiuni de ordin psihologic -Stresul- fiecare stare de stres poate influența adaptarea individului la toate formele de agresiune stimulate de mecanismele de apărare -Salubritatea mediului Un mediu sănătos este esențial persoanelor pentru un trai fără pericole. Sunt necesare următoarele condiții: -temperatura ambiantă 18,3° -25° C -umiditatea între 30%-60% -lumina -nici prea întunecoasă, nici prea luminoasă -zgomot - a cărui intensitate să nu depășească 120 decibeli -mediul ambiant să conțină un minim de microorganisme, produse chimice, fum · -condiții de securitate (precauț ie atunci când se folosesc aparate, obiecte care ar fi surse de accident) -Rol social. În funcție de exigențele locului de muncă și ale muncii lor, indivizii trebuie să utilizeze măsuri de protecție împotriva tuturor pericolelor. Astfel, salariații trebuie să aibă un mediu înconjurător și condiții de muncă care să le permită satisfacerea nevoilor de muncă; cei cu un post cu responsabilități trebuie să folosească perioada de destindere pentru a preveni stresul și surmenajul. -Organizarea socială. Societatea prevede măsuri legale care trebuie luate pentru protecția individului contra pericolelor; în toate societățile sunt legiferate măsuri de "prevenire a accidentelor, de prevenire a îmbolnăvirilor; în plus, societatea se ocupă și de bunul mers al individului pe parcursul anilor de viață, prin măsurile de protecție și de asigurări sociale. Aceste măsuri vizează: prevenirea îmbolnăvirilor și menținerea stării de sănătate, folosind un evantai multiplu de metode de educație, informații, publicitate etc. -Clima. În funcție de climă, individul utilizează metode de autoapărare față de condițiile nefavorabile climatice, în locuință sau în locurile colective. -Religia. Practicarea unor religii este o preocupare ideologică ce permite individului să-și mențină securitatea psihologică . -Cultura. Măsurile de protecție contra pericolelor sunt variate în funcție de cultură, ele sunt reliefate în tradiții, fiind măsuri socio economice ale unei societăți. -Educatia. Părinții informează copilul în ceea ce privește măsurile de securitate ce trebuie luate în lunga perioadă de creștere; școala se ocupă de educația copiilor, adultul socialmente este obligat să cunoască posibilele pericole pentru a stabili măsurile de prevenire pe care să le aplice. 277 Manifestări de independență Securitatea Măsuri de prevenire a: fizică -accidentelor -infecțiilor -bolilor -agresiunilor, agenților fizici (mecanici, termici), chimiei (arsuri chimice, intoxicații), agresori umani, animale și autoagresiuni (mutilări, suicid) Securitatea Stare de liniște a individului care se simte la adăpost de toate psihologică pericolele. Individul poate realiza control liber asupra mediului înconjurător. Măsuri -metode de destindere, de relaxare și de control al emoțiilor; ., -utilizarea mecanismelor de apărare în diferite situații; -răspuns eficace și adaptat la agent stresant; -practicarea unui obicei, crez, religie Securitatea Mediu sănătos: sociologică -salubritatea mediului -calitatea și umiditatea aerului 30%-60% -temperatura ambiantă între 18,3°-25° C -fără poluare fonică, chimică, microbiană -mediu de siguranță -măsuri de protecție socială Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței Pentru menținerea unui mediu sănătos: -educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf, încărcătură microbiană prin ștergerea umedă a mobilierului și aerisirea încăperilor -îndepărtează sursele cu miros dezagreabil -participă la programe de propagandă și control, de educație a populației pentru menținerea unui mediu sănătos, în comunitate, unități de învățământ Pentru prevenirea accidentelor: -face educație pentru prevenirea accidentelor, verifică dacă sunt respectate normele de securitate a muncii, normele ergonomice în unitățile cu activități cu risc de accidente -explorează pericolele reale și cele potențiale la locul de muncă și la domiciliu Pentru prevenirea infecțiilor: -supraveghează dacă sunt respectate normele de igienă, salubritate, dezinfecție, dezinsecția, deratizare și circuitele funcționale · -asigură implicarea populației în aplicarea programelor pentru menținerea și promovarea sănătății -supraveghează starea de sănătate a populației școlare prin controale periodice; face controale periodice persoanelor cu risc crescut la infecție -organizează- efectuează imunizările obligatorii 278 11. Dependența in satisfacerea ne11oii Când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută, pot surveni mai multe probleme. 1. Vulnerabilitatea față de pericole 2. Afectarea fizică și psihică 3. Anxietate 4. Durere 5. Stare depresivă vezi anexele 2 și 3 6. Pierderea stimei de sine 7. Pierderea Imaginii de sine 8. Pierdere, separare 9. Frica Sursele de dificultate sunt comune celor două probleme de dependență Surse de ordin fizic Surse de ordin psihic Surse de ordin sociologic Lipsa cunoașterii Insuficientă intrinsecă -deficit senzorial -lipsă de sensibilitate -afectare fizică Dezechilibru -durere -dezechilibru metabolic -dezechilibru electrolitic Surmenaj -saturație senzoro-perceptuală -tulburări de gândire -anxietate -stres -pierdere -separație -pierderea imaginii corporala -situație de criză -insalubritatea mediului -poluare -condiții deficitara de muncă (absența măsurilor de protecție) -lipsa amenajărilor sanitare -sărăcie -promiscuitate -insuficienta cunoaștere de sine, a altora și a mediului înconjurător 279 • Prezentăm în continuare două probleme: 1. Vulnerabilitatea față de pericole Susceptibilitatea individului de a fi afectată integritatea sa fizică și psihică. Pericolul de infecții, accidente, boli este mare la organismele slăbite, obosite, surmenate. Predispoziție la accidente: răniri căderi Predispoziție la infecții: gripă abces etc. Predispoziție la: îmbolnăviri frecvente, fatigabilitate, surmenaj Comporta ment depresiv și agresiv Manifestări de dependență -Neatenția poate fi responsabilă de accidente rutiere, de muncă sau alți agenți traumatici, fizici, chimiei -Tegumentele pot fi lezate prin contact prelungit cu substanțe iritante, corozive, în lipsa echipamentului de protecție -Apariția de leziuni la nivelul spațiilor interdigitale, plici datorate umezelii, căldurii, îmbrăcăminte neadecvată -Deshidratarea, edemațierea predispun tegumentele la lezare. -Neîngrijirea corespunzătoare a acestor infecții poate da complicații mai mari (pulmonare, cardiace, ale sistemului nervos, septicemie) . -Îmbolnăvirile frecvente favorizează scăderea rezistenței organismului de autoapărare -Fatigabilitate -slăbire fizică, adinamie, lipsă de forță. -Surmenaj -fatigabilitatea excesivă care influențează orga- nismul; apare în urma unui exces de efort fizic, psihic- muncă extenuantă. -Comportamentul poate fi modificat cu tendință spre depresie sau agresivitate în foarte multe boli psihice; bolnavul poate avea tentativă de sinucidere sau poate deveni agresiv față de cei din jur. În unele forme instabile în cadrul unor psihopatii, bolnavii pot face acte antisociale -incendieri. În alte cazuri, bolnavii pot face acțiuni impulsive -crimă, automutilare, sinucidere 280 -Intervențiile asistentei - Pacient cu vulnerabilitate față de pericole OBIECTIVE Pacientul să . beneficieze de un mediu de siguranță fără accidente și infecții Pacientul să fie echilibrat psihic INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE -asigură condițiile de mediu adecvate, pentru a evita pericolele prin accidentare -amplasează pacientul în salon în funcție de starea, afecțiunea și receptivitatea sa -ia măsuri sporite de evitare a transmiterii infecțiilor în cazul îmbolnăvirilor cu boli transmisibile -prin izolarea pacienților, respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (condiții de cazare, microclimat, alimentație, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, curățenie, dezinfecție) -urmărește și apreciază corect potențialul infecțios al pa cientului, receptivitatea sa și aplică măsurile de izolare a surselor de infecție -alege procedurile de investigație și tratament cu risc minim de infecție -informează și stabilește împreună cu pacientul planul de re cuperare a stării de sănătate și creștere a rezistenței orga nismului, efectuează imunizările specifice și nespecifice necesare , -favorizează adaptarea persoanei la noul mediu -creează un mediu optim pentru ca pacientul să-și poată exprima emoțiile, nevoile -ajută pacientul să-și recunoască anxietatea -furnizează mijloace de comunicare adecvate stării pacientului; furnizează informațiile de care are nevoie -furnizează explicații clare și deschise asupra îngrijirilor programate -învață pacientul tehnici de relaxare -face masaj al spatelui, mâinilor și picioarelor -încurajează pacientul la lectură, activități etc., pentru a înlătura starea de anxietate -asigură legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente -învață familia pentru a îngriji pacientul cu boli psihice, degenerative, dacă este necesar, în vederea reintegrării sale sociale 281 2. Alterarea integrității fizice sau psihice ori amândouă; efectul unei boli sau al unui stres, la nivel fizic sau psihic Manifestări de dependenți ' Semne Semnele inflamatiei: lnflamatoril -durere 1 -roșeață locală a regiunii respective -tumefacție (mărirea în volum) -limitarea mișcărilor segmentului afectat -căldură locală Semne de -agitatie lnsecuritate -iritație psihologică -agresivitate -neîncredere -frică -idei de sinucidere -Intervențiile asistentei - Pacient cu alterarea integrității fizice și psihice OBIECTIVE Pacientul să-și satisfacă nevoile În funcție de starea de sănătate și gradul de dependență Pacientul să beneficieze de siguranță psihologică, pentru Înlăturarea stării de anxietate INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE -ajută și suplinește pacientul în satisfacerea nevoilor orga nismului -determină pacientul să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile -administrează tratament medicamentos antiinflamator, antiinfectios -aplică măsurile de prevenire a complicatiilor septice -folosește metode de relaxare pasivă; de exemplu, terapie muzicală, masaj -asigură un mediu de protectie psihică adecvat stării de boală a pacientului, prin înlăturarea excitantilor psihici- aplică tehnici de psihoterapie adecvate -asigură conditiile de mediu adecvate (cameră izolată, aerisită, temperatură adecvată, semiobscuritate) -încurajează pacientul să comunice cu cei din jur, să-și exprime emotiile, nevoile, frica, opiniile -învață pacientul să folosească mijloacele de autoapărare (pentru persoanele cu risc sporit la pericol) 282 Tehnici de evaluare și ingrijiri asociate nevoii de a evita pericolele Factorii de mediu Sănătatea, ca și boala, recunoaște o serie de factori care o determină și pot fi considerați factori etiologici ai sănătății. Ei se pot grupa în factori interni și factori externi. Din interrelația factorilor interni și a celor externi se poate menține starea de sănătate sau se poate declanșa starea de boală, rolul hotărâtor revenind factorilor ecologici. Factorii externi care acționează asupra organismului se mai numesc factori de mediu sau factori ecologici. * · După natura lor După proveniență După influenta asupra stării de sănătate CLASIFICAREA FACTORILOR ECOLOGICI fizici temperatura, umiditatea, radiațiile chimiei substanțe chimice -02, substanțele naturale sau sintetizate de om biolog ici bacterii, virusuri, paraziți, fungi sociali rezultă din interrelațiile dintre oameni naturali apa, aerul, solul artificiali îmbrăcămintea, locuința, alimentația sanogeni au acțiune favorabilă asupra menținerii și întăririi sănătății patogeni duc la producerea de boli, la alterarea stării de " sănătate ' CONSECINȚELE ASUPRA ORGANISMULUI PRIN ACȚIUNEA UNOR FACTORI PA TOGENI Factorul Consecintele Măsuri ecologic act~ unii Aerul -scăderea con-hipoxie, tulburări aerisirea încăperilor centrației de 02 senzoriale, motorii, convulsii, moarte -prezența CO în hipoxie, crize angi-verificarea instalațiilor aerul inspirat noase, cefalee, de încălzire din dispnee, pierderea locuințe, școli, spitale, cunoștinței, moarte instituții Umlditatea -crescută scăderea evapo- rării apei prin piele -crescută, aso- senzație de discon-folosirea instalațiilor ciată cu creșterea fort prin expunere de condiționare a ae- temperaturii prelungită, poate rului, pentru a reduce apărea șocul termic umiditatea * Ecologia- știința care se ocupă de relațiile dintre organisme și mediul de viață 283 Temperatura -crescută insolație, arsuri evitarea expunerii pre- .-. lungite la soare -scăzută hipotermie, dege- încălzirea optimă a rături, risc crescut locuințelor, locurilor de pentru copii și per- muncă, spitalelor soanele vârstnice Luminozitatea -diminuată factor de risc pen-asigurarea iluminatului tru căderi, în cazul public, al locuințelor persoanelor vârst- ni ce Zgomotul -creșterea inten- tulburări ale auzului, de ordin urbanistic; de sității și a timpului oboseală, insom- ordin educativ de acțiune nie, H.T.A. Alimentatia -reducerea pro-nu asigură nevoile verificarea calității teinelor, lipidelor, nutritive ale orga-alimentelor, glucidelor nismului -avitami- păstrarea în condiții -poluată chimic noze, hipoprotei- igienice, în frigidere, -contaminată cu ne mie congelatoare germeni patolo- intoxicații acute sau spălarea fructelor, gici cronice, tulburări zarzavaturi lor, gastrointestinale, prelucrarea igienică a boli infecțioase alimentelor Apa -lipsă iod gușa endemică asigurarea condițiilor -lipsă fluor carii dentare de potabilitate a apei, -poluare chimică intoxicații acute, fierberea ei -contaminare cu cronica germeni micro- epidemii hidrice bie ni Locuinta -praf manifestări alergice, asigurarea condițiilor -igrasie boli reumatismale, igienice și de confort -aglomerări accidente, căderi, din construcția locuinței -improvizații în electrocutare, arsuri instalații risc crescut pentru -suprafață redu-vârstnici, copii să lipsa confortului so- ci al Factorii -bacterie boli infecto-conta- ventilație, curățenie, biolog Ici -virusuri gioase sau parazi- îndepărtarea rezidu- -paraziți tare, cu poarta de urilor, dezinfecție, dez- -fungi intrare respiratorie, insecție, deratizare, digestivă, cutanată sterilizare .. 284 Mediul securizant și de protecție Mediul securizant este mediul care reduce la minimum riscurile de rănire, accidente, infecții, reacții nedorite la tratament, asigură intimitatea pacientului. Mediul terapeutic de protecție are rolul de a crea o ambianță plăcută, care are acțiune favorabilă asupra sistemului nervos central și izolează pacientul de condițiile negative ale mediului, posibil suprasolicitant sau epuizant al scoarței cerebrale. Caracteristicile Efectele asigurării unui mediu mediului securlzant securlzant -nevoile umane pot fi În spital: satisfăcute -reducerea duratei de spitalizare -riscurile fizice, -diminuarea frecvenței accidentelor chimice sunt diminuata asociate tratamentului și riscului de urmări -riscurile de transmitere judiciare a agenților patogeni și parazitari -reducerea numărului de îmbolnăviri sunt minime profesionale -măsurile de igienă sunt -scăderea costului global al serviciilor de respectate sănătate -poluarea este minimă la domiciliu: -reducerea riscului de accidente și îmbol- năviri, de apelare la serviciile de sănătate -promovarea sănătății Asigurarea mediului terapeutic de protectie presupune: -crearea unei ambiante plăcute în spital-holuri, coridoare, saloane aranjate cu flori, curate -înlăturarea excitanților auditivi, vizuali, olfactivi -pregătirea psihică a pacientului înaintea efectuării oricărei tehnici de nursing -asigurarea odihnei pasive și active a pacientului -prezența permanentă a asistentei în preajma pacientului -atitudinea de bunăvoință, solicitudine, răspuns prompt la chemarea pacientului și familiei acestuia. Măsuri in vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat CONSTRUCȚIA ȘI FUNCȚIONAREA SPITALELOR Spitalele se construiesc în zone nepoluate, în sistem monobloc sau pavilionar, ferite de zgomot, înconjurate de zone verzi, în afara centrului orașului, dar cu mijloace de transport și comunicare cu orașul; funcționalitatea lor asigură condiții superioare de igienă. Spitalele au În componentă: 1. serviciu de primire -loc de prelucrare sanitară a pacientului (baie, deparazitare, îmbrăcare cu echipament de spital) și a hainelor sale 285 1• •' (dezinfecție, deparazitare, păstrare); -loc de întâlnire a pacienților cu diferite afecțiuni, ceea ce impune evitarea răspândirii infecțiilor, prin servicii proprii de primire în secțiile pediatrie, obstetrică-ginecologie; secția boli infecțioase (amplasată într-o construcție separată) dispune, în cadrul serviciului de primire, de un serviciu de triaj; 2. sectia cu paturi- unitate funcțională de bază a spitalului care cuprinde 25-1 00 de paturi -în spitalele monobloc, la nivelurile inferioare, sunt amplasate secțiile de chirurgie, obstetrică, ortopedie, urologie (în secțiile de obstetrică se diferențiază unități de îngrijire pentru nașteri fiziologice și patologice, pentru nou-născuți); -în secțiile de pediatrie se diferențiază unități de îngrijire pentru copii de diferite vârste și pentru mame; -salonul, locul de îngrijire a pacientului: -orientat de preferință spre sud, sud-est, sud-vest, pentru a fi însorit; -de preferat, cu număr redus de paturi; -cu mobilier redus, ușor de întreținut, estetic; -pereții vopsiți în culori pastelate, lavabili; -iluminare naturală bună, artificială difuză, indirectă sau semidirectă; -dotat cu apă curentă; -temperatura : 18-20°C, ziua; 16°C, noaptea, pentru adulți; 20-22°C, pentru copiii mici, și 22-24 oc pentru sug ari; -ventilație ușor reglabilă prin ferestre; -suprafață și cubaj de aer pentru o persoană, în funcție de specificul secției și numărul de paturi din salon (6-12 m2/persoană); 3. serviciile de diagnostic și tratament- prin dotarea de care dispun, scurtează timpul de spitalizare; este necesară planificarea pacienților pe ore, pentru a evita întâlnirea pacienților din diferite secții și așteptarea pentru examinare; 4. anexele gospodărești au o mare importanță în asigurarea condițiilor superioare de igienă: -blocul alimentar asigură circuitul igienic al alimentelor, circuitul fiind astfel dirijat încât în nici un moment să nu se întâlnească alimentele brute cu cele semipreparate sau finite; -pregătirea alimentației sugarului se face în bucătăriile de lapte; -spălătoria asigură circuitul igienic al lenjeriei din spital; în secția de spital, se păstrează numai lenjeria curată; cea murdară se transportă la spălătorie, în saci impermeabili; aici, lenjeria contaminată cu secreții, excreții sau provenind din secțiile de boli infecto-contagioase se dezinfectează și, apoi, se spală mecanic; lenjeria curată și cea murdară se păstrează în încăperi separate. • Alimentarea cu apă a spitalelor -apa distribuită trebuie să îndeplinească condițiile de potabilitate -să fie distribuită în mod continuu, pentru a asigura necesitățile de igienă a pacienților și personalului, cât și menținerea curățeniei în clădire și la grupurile sanitare. • Îndepărtarea reziduuri/ar și deșeuri/ar: -reziduurile solide, colectate din saloane, cabinete, săli de pansamente, opera ți!. săli de naștere se îndepărtează după fiecare intervenție; se colectează în recipi- 286 ente impermeabile, marcate cu diferite culori; fiecare spital este dotat cu crematoriu pentru deșeurile (reziduurile) considerate infectate; transportul acestora în spital se face cu lifturi destinate special; -reziduurile lichide se îndepărtează prin rețeaua de canalizare; -resturile de alimente provenite de la pacienți se îndepărtează după ce au fost fierte, pentru a distruge eventualii germeni patogeni; -recipientele, containerele colectoare de reziduuri se spală și se dezinfectează după folosire; -deșeurile reciclabile și curate -hârtii, filme radiologice, ambalaje, mase plastice, deșeuri metalice- se adună în containere speciale.· Prevenirea infecțiilor intraspitalicești Definiție: Infecțiile intraspitalicești- sau infecțiile nosocomiale- sunt îmbolnăviri de natură infecțioasă, manifeste clinic, contractate în spital și care apar în timpul spitalizării sau după externare. La aceste infectii, care apar la persoanele asistate, se adaugă și infecțiile contractate de personalul medical, în timpul acordării îngrijirilor. Ele se împart în două mari categorii: -boli transmisibile, contractate în spital și determinate de germeni patogeni; -infecții cu germeni "conditionat patogeni", care apar la grupuri cu rezistență scăzută la infectie (nou-născuți, vârstnici, bolnavi cu boli cronice, bolnavi cu defecte imune), la cei expuși unor proceduri medico-chirurgicale precum punctii, examinări endoscopice, perfuzii, transfuzii, dializă; acești germeni care, în mod obișnuit, sunt nepatogeni, condiționează factorii enumerati, determinând infectii locale sau generale. Pentru prevenirea infectiilor intraspitalicești, măsurile care se iau tin seamă de etiopatogenia, frecventa și gravitatea lor, cât și de particularitățile clinico- epidemiologice. " Transmiterea infectiei de la o persoană la alta este un proces în lant. Acest lant comportă șase verigi, conform schemei alăturate. Fiecare etapă a lanțului depinde de succesul realizării etapei precedente. Dacă se reușește să se rupă acest lant, boala nu se mai propagă. Soliditatea lanțului depinde de soliditatea verigilor sale. Prezentăm câteva măsuri ce determină întreruperea lanțului procesului infecțios, acționând asupra verigilor sale. Măsuri de prevenire a infecțiilor CIRCUITELE FUNCȚIONALE ALE SPITALULUI Circuitul functional reprezintă sensul de circulatie, în interiorul unităților sanitare, ale unor materiale și instrumente: -circuitul septic este sensul de circulatie care indică introducerea germanilor patogeni generatori de infectii, în interiorul unității sanitare -circuitul aseptic este sensul de circulatie care asigură conditii de protectie îmRotriva infectiilor, în interiorul unei unități sanitare. In interiorul spitalului, se impune respectarea următoarelor circuite funcționale: -circuitul de intrare și ieșire al personalului -circuitul de primire a bolnavului în spital -circuitul lenjeriei 287 VERIGILE LANȚULUI EPIDEMIOLOGIC AL INFECȚIE/ Izolarea persoanelor ,, • pacientul . • alimentele cu rezistență j scăzută • vâ~~te extreme Călirea ~ . (copu, bătrâni) organismului / • pe~soane cu boli cron1ce Tratarea ~ • persoane supuse bolii ' ~anevre/or inva- Vaccinare ~ Zlve • persoane t . SUb-nu nte S'"'icatof\e utiliza-• re "' ~=~-~· d\gest\vă. nicilor utaf\a\~ aseptice • c igiena personalului, a echipamen- tului de protecție ----~•~ Sensul de propagare a lnfecțlel izolarea bolnavilor _n_ respectarea circuitelor funcț ionale V din s itai \ • fecale \ • sânge • diverse secretii \ • aerul expirat dezinfec tia chi- mică a pr~~~~ biologice lncine- rarea pro duselor biologice iden /L-.tifica"r-' re ~apidă anti bio terapie igiena lenjeriei, a alimentație! O Măsuri care întrerup lanțul procesului Infecțios acționând asupra verigilor lanțului 288 -circuitul alimentelor și veselei -circuitul instrumentelor și materialelor -circuitul vizitatorilor. Circuitele septice trebuie să fie separate de cele aseptice. CURĂȚENIA Curățenia reprezintă îndepărtarea totală a prafului, a murdăriei și a produselor străine. Aceasta este etapa obligatorie înaintea aplicării metodelor de dezinfecție și sterilizare. a) in întreținerea generală a încăperilor (saloane, cabinete, grupuri sanitare, băi, săli de pansamente, săli de operatie), curățenia . se face zilnic și constă din: -curătarea patului, a saltelei, a pernei, a mobilierului, a peretilor, a chiuvetei -materiale folosite-cârpe, găleți, detergenți, spălător de podele -se începe cu spațiile curate -se face zilnic și ori de câte ori este nevoie. b) Curățenia pacientului constă în baia făcută în mod regulat cu apă, săpun, spălarea părului, schimbarea lenjeriei. c) Curățenia personalului sanitar presupune spălarea mâinilor și curătarea echipamentului de protectie. SPĂLAREA MÂINILOR Spălarea mâinilor este cea mai importantă procedură pentru prevenirea infecțiilor intraspitalicești, pentru că mâna este principala cale de transmitere. Tipuri de spălare a mâinilor: a) spălarea igienică de bază b) spălarea pentru decontaminare c) spălarea chirurgicală- mai puțin utilizată de asistentă. a) Spălarea igienică a mAinilor Indicații -înainte și după contactul cu un pacient sau un obiect cu care se în~rijește pacientul -îna1ntea folosirii materialului steril -înaintea intervențiilor asupra corpului pacientului (injecții, perfuzii, alimentație) -după atingerea unei părți a corpului, posibil contaminată cu microbi -după mânui rea secrețiilor și excrețiilor pacientului (urină, fecale, sânge) -după scoaterea mănușilor de lucru -la sfârșitul programului de muncă Tehnica -se folosește apa curentă, săpunul, periuța; spălarea durează de spălare două minute, se face pe toate suprafețele mâinilor, inclusiv pe a mâinilor spațiile interdigitale -uscarea mâinii se face cu prosop de unică folosință sau, de preferat, cu aer cald ori hârtie absorbantă 289 b) Spălarea pentru decontaminare Indicații -se face după îngrijirea pacientului cu boli infectioase -după contactul cu material infectat (urină, fecale, sânge, spută sau alte secretii) -după activități de curătare a instrumentelor (e bine să se folosească mănuși) Tehnica de -se execută spălarea de fond a mâinii cu apă, săpun, periuță și spălare se usucă; apoi, se aplică 2 x 5 mi solutie dezinfectantă (alcool) după care nu se mai usucă mâna -dezinfectia mâinilor trebuie făcută de personalul medical, de vizitatori și de pacienti DEZINFECȚIA Definitie Dezinfectia reprezintă distrugerea agentilor patogeni (virusuri, bacterii, protozoare, fungi) sau conditionat patogeni, de pe tegumente și obiecte din mediul extern. Mijloace folosite Mecanice Fizice Procedee de aplicare -spălare cu apă și săpun -îndepărtarea prafului (ștergere cu cârpa u mezită sau aspirare) -radiațiile ultraviolete -căldura uscată Ce se dezlnfectează • lenjeria • tegumentele pacientului • mâinile personalului • suprafețele meselor • patul • noptierele și alt mobilier • masa de operatie • pardoseala • suprafețele: masa de operatie, de pan samente, patul • aerul din încăperi • lenjeria de pat și corp prin călcare cu fierul încins • deșeurile: de pansamente, produsele anatomopatologice, obiectele de unică folosință (seringi, perfuzoare) prin incinerare în cuptoare speciale -căldura umedă •lenjeria, vesela, tacâmurile prin fierbere 30 de minute din momentul începerii fierberii • hainele, saltelele, pernele cu vapori de apă sub presiune 290 Chimice: • substanțe cu acțiune oxidantă: -var cloros -ștergere • pavimentul • pereții -soluție 20 g%o (25% CI activ) cu faianță, uleiați (0,5 g% CI activ) -amestec cu • produsele patologice -suspensie 200 produsele {spută, urină, fecale) g%o (5 g% CI activ) -spălare, •W.C. -soluție 40-50 g%o ștergere (1-1 ,25 g% CI activ) -submerjare 2 ore • plosca, urinarul -soluție 40 ~%o {1 ~% (după spălare) • olițele CI activ) 1 vo um so u- ție pentru 1 volum obiect -submerjare 2 ore • lenjeria albă -soluție 1 0-15 g%o {0,25-0,37g% CI ac- tiv) supernatantul se folosește -cloramină -ștergere • pavimentul -soluție 20 g%o (25% CI activ) •. peretii cu faianță, (0,5 g% CI activ) ulei ați -ștergere • chiuveta -solutie 1 o g%o • băi {0,25 g% CI activ) • cădițe ". -ștergere • mușamale din cau--soluție 5 g%o spălare ciuc {0,25 g% CI activ) • jucării din material plastic -submerjare • termometre -soluție 5 g%o după spălare (0, 125 g% CI activ) -spălare • plăgile -soluție 4 g%o {0,100 g% CI activ) -Javel -solid -submerjare • vesela soluția de lucru: 3,5 g/tabletă • lenjeria 1-2 tablete la 1 O litri -pulberizare pe • paviment de apă 1 tabletă, eliberează suprafețe • suprafețe mese 1 ,5 g clor activ ·pereți • fântâni • piscine 291 -apă -spălare • plăgile -soluție 3% (prepa- oxigenată rată din perhidrol 30%} -perman- -spălare • plăgile -soluție 1 g/1 O 000 ganatul de • mucoasele potasiu • substanțe '· . care produc hldrollzi: -soda -spălare • vesela -soluție 1-2 g% de rufe ștergere • tacâmurile • dușumeaua • substanțe care produc coagularea proteinelor: -alcoolul -badijonare, • tegumentele -alcool70° șterg~re • suprafața mesei de operație • lampa scialitică ~ • siruri ale metalelor grele: • mucoasele -oxicianura -spălare -1 g/5 000 de mercur • lodoforl ... -badijonare • tegumentele -septozol -septozol -tinctură de lod -iodul în (2<'/o iod} soluție apoasă -alcool iodat sau alcoolică -benzină iodată (1% iod} -betadine -badiJonare tegumente: 1· -înainte de injecții, -soluție 10 mg/ml 1• puncții; operații 1-2 min. -în tratarea plăgilor soluție 1 /1 O 1• 1· infectate 1• -băi dezinfectante soluție 1 /1 00 • formolul -submerjare, • lenjeria colorată -soluție 2 g%--5 g% pulverizare, • încăperi (saloane} - 1 0-15 gfm3 soluție vapori zare • saltele, pături aldehidă formică -Desogen -submerjare • veselă soluția de lucru 0,5% (amoniu · -pulberizare • pahare 50 mila 1 O litri de apă cuaternar, glu--aerosolizare • suprafețe de lucru sisteme de sprayere taraldehidă, • aerul din saloane cu picătură fină glyoxal, • săli de operație spumanți} • pansamente 292 Pentru eficienta dezinfectiei se respectă: -timpul de actiune (care depinde de produs) -concentratia dezinfectantului (mai mare pentru zonele cu încărcătură mare microbiană) -temperatura -inactivarea dezinfectantelor (împiedicarea asocierii a două dezinfectante care se inactivează reciproc) -rezistenta germanilor fată de anumite dezinfectante (de ex., sporii rezistă la alcool) sau rezistenta secundară (prin utilizarea frecventă a unui produs, germenii devin rezistenti la el). Pentru prepararea și aplicarea solutiilor dezinfectante se utilizează mănuși din cauciuc. Dezinfectia se execută conform ordinelor 190/26 mai 1982 și 984/23 iunie 1994 ale Ministerului Sănătății. DEZINFECTIA PIELII Dezinfectia pielii este o etapă obligatorie înaintea executării unor tehnici precum: injecții, punctii, interventii chirurgicale. Indicații Tehnică Indicații Tehnică Indicații Tehnică Schemă fn trepte, pentru dezinfectia pielii . TIP 1 (risc redus de infectie) -injecția intradermică, subcutanată, intravenoasă, recoltări de sânge -se aplică dezinfectantul pe piele cu un tampon îmbibat, durata de actiune fiind 30", până când se evaporă dezinfectantul TIP 11 (risc mediu de infectie) -cateterizarea venelor în vederea perfuziei continue, injecția intramusculară, recoltarea sângelui pentru hemocultură -se curăță pielea cu tamponul îmbibat în dezinfectant, apoi cu un tampon steril -se aplică încă o dată dezinfectantul și se șterge pielea cu tamponul steril, durata de actiune fiind de cea 30" TIP III (risc mare de infectie) -operatii, punctii arteriale, punctiile unor cavităti (pleurală, articulară, osoasă etc.) -se curăță pielea cu apă și săpun, se epilează, se degresează -se aplică de două ori dezinfectantul, la interval de 2'30"; durata totală de actiune este de 5 minute Persoana care execută dezinfectia poartă mănuși sterile. DEZINSECTIA Dezinsectia reprezintă totalitatea procedeelor de prevenire și distrugere a inmultirii insectelor care au rol în transmiterea bolilor infectioase (muște, gândaci, păduchi etc.). 293 -Dezinsectia profi/actică constă în măsurile igienica-sanitare ale locuințelor, ale subsolurilor și în măsuri individuale ale persoanelor, pentru a împiedica dezvoltarea insectelor. -Dezinsectia de combatere se realizează prin procedee fizice, chimice și biologice. Procedeele fizice -constau în îndepărtarea mecanică a insectelor: pieptănare, periere a părului, scuturarea lenjeriei, călcatul cu fierul încins. Procedeele chimice -se utilizează substante chimice sub formă de pulberi, solutii, aerosoli, gaze cu efect imediat sau remanent una-două săptămâni sau luni, urmărind distrugerea insectelor. DERATIZAREA Prin deratizare se înțelege totalitatea procedeelor folosite pentru prevenirea și distrugerea rozătoarelor care au rol în transmiterea bolilor infectioase (șoareci, șobolani etc.) .. -Deratizarea profilactică constă în măsuri luate încă din constructia clădirilor, pentru a preveni pătrunderea rozătoarelor. -Deratizarea de combatere constă în folosirea unor procedee mecanice (curse), chimice (substante raticide ce pătrund pe cale digestivă sau inhalatorie, producând moartea) și biologice. STERIL/ZAREA Definitie Sterilizarea reprezintă procesul de distrugere a tuturor microorganismelor vii (bacterii, virusuri, inclusiv spori) de pe instrumentarul medical, materialul moale, echipamentele chirurgicale și de laborator ce vin în contact direct sau indirect cu pacientul. Eficienta procesului de sterilizare depinde de pregătirea materialului contaminat înainte de a fi supus sterilizării. . Pregătirea materialelor pentru sterilizare se realizează în trei etape: curătarea materialelor, uscarea și ambalarea lor. a) Curătarea materialelor , instrumentelor reprezintă îndepărtarea în totalitate de pe obiecte și instrumente a murdăriei vizibile cu ochiul liber și a unui număr mare de microorganisme. Curățarea constă într-o spălare inițială a materialelor la jet de apă rece, imediat după folosire, urmată de dezinfecție chimică sau termică. Această dezinfectie presupune distrugerea (inactivarea) majorității microorganismelor. Dezinfectia chimică se realizează prin imersia materialului contaminat în solutie de sekusept 2% substanță activă, timp de 30 de minute. Timpul de actiune și concentratia solutiei trebuie respectate întocmai. Dezinfecția termică se realizează cu mașina automată de spălat, destinată spălării instrumentarului chirurgical și a altor echipamente medicale. Se folosește pentru spălare un detergent special -DE CONEX. Spălarea se face la 95°C. 294 b) Uscarea instrumentarului și a celorlalte echipamente medicale este esențială pentru garantarea sterilizării. c) Ambalarea materialelor se face astfel: • Împachetarea instrumentelor în hârtie specială pentru sterilizare (în două straturi); e Așezarea instrumentarului în cutii metalice cu capac; e Încărcarea casoletelor cu material textil, 80% din capacitatea casoletei, pentru a permite trecerea aburului. Metode de Procedee Ce se Parametrii de Observații sterilizare sterllizează sterilizare flambare gâtui eprube- trecere prin nu are eficiență telor și al flacără pentru instru- fiolelor mentarul metalic căldură încălzire la ansa de încălzire până se sterilizează uscată roșu platină la roșu înainte și după folosire 1 etuva cu aer instrumentar 180°C-60 min valabilitate 24 h, cald metalic și 160°C-120 min dacă nu au fost sticlărie de deschise cutiile laborator fizice căldură fierbere instrumentar 1 00°C-30 min valabilitate 3-6 h, umedă metalic, din momentul dacă trusa nu a sonde de începerii ; fost deschisă cauciuc fierberii autoclavare instrumentar 134°C-2,4 atm valabilitate 24 h, metalic, 10 min în cutii metalice material textil (vezi anexa 1) sau casolete, dacă nu au fost deschise sonde de cau-121 °C-1 '1 atm valabilitate 24 h, ciuc, 20 min dacă cutiile mânuși (vezi anexa 2) nu au fost chirurgicale deschise oxid de autoclavare materiale 50°-60°C-4-6 h sterilizarea se etilen plastice, face numai în (E.T.O.) endoscoape ambalaj special chimice gaz termosensibile (pungi, .. plastic, hârtie) valabilitate 6 luni 295 form- autoclavare materiale 60°-80°C-6-9 h necesită tip aldehidă (aparat termosensibile special de am- special care (plastice) balare -pungi transformă din plastic, hârtie, soluția de valabilitate 6 luni farmaldehidă în gaz) glutar- imersia materiale imersie timp materialele sunt aldehidă materialelor termosensibile de 10 h sterile soluție în soluția laparoscopice atâta timp cât (cidex, chimio- și endoscopice stau Tn soluție; totacide, sterilizantă pentru utilizare aldetex se clătesc 28) foarte bine cu apă distilată sterilă loni de imersia materiale dizolvarea produsul nu este peracetil materialelor termosensibile substanței se toxic, culoarea . (perasafe) în solutia· (catetere, face Tn apă de albastră a solu- acid 16,2 g/1 sonde, pipe 32°-38°C, se tiei se menține peracetic Guedel); obtine solutie atâta timp cât 0,26% instrumentar albastră; soluția este pentru micro-imersie 1 O min activă ' chirurgie; in- strumente din fibre optice plasmă- sterilizare 1 a materiale 40°-55°C materialele se combinație cald termosensibile, 15-70 min ambalează de peroxizi prin mișcare endoscoape, în pungi browniană cistoscoape, necelulozice sonde de cateterism Controlul stsrilizării este obligatoriu și se face cu ajutorul indicatorilor fizici, chimiei și biologici. Tip de Indicatorul Scopul utilizării și transformări ale Indicatori lndlcatorulul Fizici termometrul temperatura de fierbere, temperatura -manometru! pentru autoclavare; presiunea din auto- clav pentru sterilizarea diferitelor mate- -imprimanta riale; etapele procesului de sterilizare la grafice autoclav (încălzire, evacuarea aerului, -diagrame sterilizarea și uscarea materialelor) (vezi anexele 1 și 2) 296 Chimiei Biolog lei (cea mai sigură metodă de control, se face în fiecare săptămână -indicatori lichizi pentru sterilizarea la abur (acid benzoic) -indicatori lichizi pentru sterilizarea cu aer cald -indicatori stripuri -indicatori chimiei impregnați pe marginea pungilor din plastic -bandă adezivă test -bacilul stearo termophilus -bacilul subtilis soluția este transparentă, incoloră și virează de la incolor la brun când sterilizarea este corectă fiola cu o soluție chimică de culoare roșie, după sterilizare, soluția virează la verde banda de hârtie imprimată chimic cu un marker martor și un alt marker de culoare galbenă sau incoloră, care după sterilizare virează la culoarea markerului martor. se utilizează pentru diferențierea pachetelor, casoletelor sterile de cele nesterile. Demonstrează doar că pachetul, casoleta au trecut procesul de sterilizare. se utilizează pentru sterilizarea cu aburi, fiola cu indicator- fiind mov înainte de sterilizare, își păstrează culoarea după sterilizarea corectă. Dacă virează spre galben, nu s-au atins parametrii de sterilizare. se utilizează pentru sterilizarea uscată și cu gaz. Conținutul fiolelor este de culoare verde, rămâne verde dacă sterilizarea este corectă și virează spre galben, dacă nu s-au atins parametrii de sterilizare. Notă -Metodele de dezinfecție și sterilizare se aleg ținând cont de tipul de instrumente, de modul de utilizare și de recomandările producătorului. 297 Categorie de Exemple Mod de sterilizare instrumente Critice -pătrund Implanta, bisturie, ace, Aburi sub presiune, în țesuturile alte instrumente căldură uscată, sterile sau în chirurgicale oxid de etilen, sistemul vascular și stomatologice, aburi la joasă presiune accesorii le formaldehidă ' endoscoapelor sterilizanti chimiei: glutaraldehidă 2%, acid peracetic diferite concentrații Semicritice -care Edoscoape flexibile, Dezinfecție la nivel înalt, vin în contact laringoscoape, tuburi cu glutaraldehidă 2%, acid cu mucoasele sau endotraheale, echipament peracetic diferite concentrații, cu solutii de pentru anestezie și Pasteurizare umedă continuitate ale respiratie asistată (70°C-30 min) pielii Dezinfectie cu alcool etilic Termometre (orale sau sau izopropolic 70-90% ' 1 rectale) lodofori, hipoclorit de sodiu 5,25% Căzi de baie Non-critice -care Stetoscoape, bazinete, lodofori, vin în contact suprafata meselor, Soluții pe bază de clor numai cu pielea pavimentul Timp de contact 1 O min intactă :tf PLATOUL STERIL/ZĂRI/ 1 O min·. -Sterilizare program 2 1 universal 20 min. -sterilizare program 4 12-(indiferent dacă experienta e stres, În ex–divorț pozitivă sau negativă, ea poate fi perlența de -pensionara un factor stresant) viață 303 Factori de stres În mediul spltallcesc Reactia pacientului la stres Intervențiile asistentei -internarea pentru o boală care pune viata în pericol -pierderea unui organ, a unei funcții -acceptarea unei interventii chirurgicale -explicarea inadecvată a tratamentului și a tehnicilor -izolarea în cazul bolilor contagioase -atitudinea indiferentă a echipei de îngrijire -prezenta unor bolnavi grav în același salon -mediu necunoscut sau dezagreabil din punct de vedere estetic -prezenta unei aparaturi necunoscute -schimbări în gradul de intimitate -creșterea valorilor funcțiilor vitale {puls, tensiune arterială, respirație) -palme umede și reci -cefalee -modificări de apetit -mictiuni frecvente -nervozitate -modificarea obișnuințelor alimentare -modificarea somnului -diminuarea sti mei de sine ·-scăderea atentiei la detalii -pierderea interesului -lipsa motivației .. -identificarea agentilor stresanti și ajutarea pacientului să-i evalueze -încurajarea pacientului să formuleze propriile sale obiective -identificarea resurselor de adaptare a pacientului și a modului cum pot fi ele utilizate -crearea de obișnuinte noi (în situatiile de stres, obiceiurile servesc la conservarea energiei) -evitarea schimbării (vor fi acceptate schimbările necesare și inevitabile; tensiunea creată prin mai multe schimbăr i crește riscul stresului) -acordarea timpului necesar pentru ca pacientul să se concentreze asupra agentilor stresanți și să se adapteze -modificarea mediului (fără surse de stres; un mediu de siguranță) -educația pacientului: 1 .. -utilizarea eficientă a timpului liber (o persoană care-și utilizează eficace timpul trăiește mai puțin stresul legat de activități sociale, familiale) -practicarea exercițiilor fizice (scade starea de tensiune și ușurează relaxarea) -alimentația rațională (obiceiurile alimentare nesănătoase pot exacerba reacția la stres) , -odihnă suficientă (ajută la controlul stresului) 304 -utilizarea tehnicilor de relaxare -încurajarea pacientului să dezvolte contacte sociale, să participe la activități recreative -ajutarea pacientului în rezolvarea unei probleme de stres imediat, în sensul perceperii realiste a evenimentului și a utilizării adecvate a mecanismelor de adaptare -explicarea tehnicilor ce urmează a fi efectuate -facilitarea vizitelor prietenilor, a familiei Exemple de intervenții autonome corespunzătoare problemelor asociate nevoii de a evita pericolele (exemple selectate din: L. Grondin, R.J. Lussier, M. Phaneuf, L. Riopelle, Planification des soins infirmiers. Modele d’interventions autonomes). În încheierea capitolului consacrat etapelor procesului de îngrijire vom exemplifica diferitele tipuri de interventii autonome pe care asistenta medicală trebuie să le desfășoare. Am ales, pentru ilustrare, intervențiile corespunzătoare problemelor de dependentă asociate nevoii de a evita pericolele, Întrucât aceste tipuri de probleme (anxietate, durere, stare depresivă, frică etc.) se regăsesc la toate nevoile prezentate și sunt Întâlnite În majoritatea bolilor. Interventiile sunt prezentate atât În functie de problemele [PJ identificate, cât și În functie de diagnosticul de ingrijire (problemă+ etiologie) [DI = P + E]. [P] Anxletate moderată Intervenții corespunzătoare Asistenta: -favorizează adaptarea persoanei la noul mediu -identifică împreună cu persoana cauza anxietății și/sau factorii declanșatori: metode de investigare, tratamente etc. -furnizează explicatii clare și deschise asupra îngrijirilor programate -ajută persoana să-și recunoască anxietatea -creează un climat de înțelegere empatică -asigură un climat de calm și securitate -respectă tăcerile și plângerile persoanei pentru a-i permite să-și controleze emotiile -asigură un climat calm, de securitate, la nevoie, veioză, clopotei, semnal de alarmă etc. -.diminuează stimulii auditivi și vizuali: zgomote și lumină intensă -asigură activități distractive, la alegerea pacientului -prevede un timp, zilnic, pentru a permite pacientului să-și exprime incertitudinile și să fie sigur de prezenta noastră -răspunde la intrebările persoanei 305 [DI]: Anxie tate mode rată cauzată de lipsa de cunoaștere a mijloacelor ajutătoare [P]: Anxietate severă [P]: Dificul tate/ incapa citate de a-ș i păstra șănătatea Precizare: -În timpul zilei, cel puțin o dată, asistenta trage scaunul lângă patul pacientului și stă de vorbă cu el -Acest gest insuflă un sentiment puternic, „că asistenta nu va fugi îndată afară pe ușă” Pacientului îi păreți mai disponibilă și mai interesată de persoana sa -Doar simplul fapt că altcineva înțelege o problemă poate fi liniștitor, îi poate oferi un sentiment de siguranță -Dacă pacientul se simte înțeles, anxietatea sa se va diminua. -identifică cunoștințele pe care le are persoana pentru a-și diminua anxietatea -îl învață tehnici de relaxare -îl determină să practice o tehnică de relaxare de … ori/zi -sugerează persoanei utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele amenințătoare (la nevoie) -verifică cum a înțeles învățămintele, informațiile date. În afara intervențiilor expuse anterior: -diminuează stimulii auditivi și vizuali: radio, zgomote, lumină, televizor etc. -stă în preajma persoanei, la nevoie ·’ -determină persoana să practice exerciții de relaxare: respirație abftlominală profundă, concentrându-se asupra expirației … minute, de … ori/zi -în caz de hiperventilație, asistenta îi spune persoanei să respire în același timp cu ea într-un ritm lent -explică faptul că diminuarea respirației la un ritm de 10-12 minute îl poate ajuta -permite unui membru al familiei să stea lângă persoană, până când panica va ceda -prevede o perioadă de timp, zilnic, pentru a permite persoanei să-și exprime sentimentele -evită să atingă persoana fără permisiunea ei -îndepărtează toate elementele amenințătoare pentru persoană sau alții -ține mâna persoanei, dacă o dorește -face masaj al spatelui, mâinilor și picioarelor … minute, de … ori/zi -ajută persoana să identifice factorii care-i alterează capacitatea de a-și conserva sănătatea -face cu persoana un bilant al forțelor și deficiențelor sale -face un plan zilnic de menținere a sănătății, cu persoana sau cu un aparținător: alimentație, îngrijiri de bază, somn, exerciții, eliminare etc. – ‘ 306 [P]: Durere acută -asigură un climat cât mai personal posibil: obiecte personale, fotografii etc. aduse de acasă -explică toate tratamentele viitoare și măsurile de luat -furnizează explicații simple în acord cu nivelul de înțelegere al persoanei -identifică cu persoana aparținătorii care-i pot servi de susținători și-i include pe aceștia în programarea planului de menținere a sănătății -aduce la cunoștință, înainte de externare, datele controalelor medicale la spital sau dispensar -recomandă un comportament pozitiv cu privire la conservarea sănătății -evaluează caracteristicile durerii: localizare, intensitate, durată, frecvență, factorii care-i cresc sau diminuează inten sitatea -stabilește schema apariției și diminuării durerii pentru a regrupa îngrijirile în consecință -observă poziția de protecție adoptată de persoană -plasează persoana într-o poziție antalgică -utilizează mijloace suplimentare pentru reducerea durerii: băi calde, pungă cu gheață sau apă caldă, dacă este indicat · -recomandă persoanei să semnaleze durerea de la apariție (întârzierea face grea reducerea durerii) -asociază medicația analgezică cu un masaj, o atingere terapeutică · -determină persoana să practice o respirație abdominală 5-1 O minute după administrarea medicației analgezice -arată persoanei că se preocupă de ea ca un tot unitar, nu numai de durerea sa -informează pacientul în termeni simpli -informează asupra evoluției durerii, a diminuării și toleranței și acțiunii medicamentului -ajută persoana în activitățile zilnice, la nevoie, pentru a-i permite să-și conserve energia -schimbă poziția în pat, la … ore -explică persoanei că-i este permis să se plângă sau să-i fie teamă, să-și exprime mânia sau frustrarea -învață persoana cum să-și administreze medicamentele, efectele lor secundare și durata de acțiune -pentru diminuarea durerii ajută persoana în activitatea zilnică : alimentație, hidratare, igienă, mobilizare etc. și progresiv lasă persoana să le îndeplinească singură -evaluează capacitatea fizică a persoanei În caz de capacitate fizică bună, pentru diminuarea durerii: -ajută persoana în deplasările sale, la nevoie – o determină să practice exerciții ale musculatur ii, în limita toleranței, … minute/oră, de … ori/zi ‘· -administrează analgezicul cu 20-30 de minute înainte de a face exerciții sau activitate 307 [P]: Durere cronică [P]: Stare depresivă [P]: Pertur barea stimel de sine -folosește la alegerea persoanei, mijloace de destindere: masaj, lectură, muzică etc. -imobilizează regiunea dureroasă -programează activitățile ținând cont de limitele persoanei -sugerează să crească progresiv durata exercițiilor și miș- cărilor, fără să exagereze -face un masaj al spatelui, mâinilor și/sau picioarelor, la nevoie · -în caz de migrenă, sugerează persoanei să se culce într-o cameră liniștită cu o pungă de gheață pe cap și un șervețel rece pe ochi, la primele semne ale migrenei -limitează atenția acordată gândurilor triste (readuce persoana la timpul prezent) -arată calm, căldură, dar fără exuberanță, pentru a fi în acord cu sentimentele persoanei -subliniază necesitatea îngrijirii personale: coafură, manichiură, barbă etc. -determină pacientul să practice exerciții musculare … minute, de … ori/zi -felicită pacientul dacă execută activități -determină persoana să practice afirmații despre sine: „sunt capabilă, sunt sănătoasă, sunt calmă și flexibilă” -sugerează să se întâlnească cu o persoană care a trăit aceeași problemă Precizare: pentru a face diferența între: perturbarea stimei de sine și perturbarea imaginii de sine, dăm definiția fiecăreia. Definiție: diminuarea sentimentelor propriei valori și a competenței Intervenții: -după ce ascultă persoana, limitează expresia sentimentelor negative -identifică cu persoana situațiile și evenimentele care sunt cele mai amenințătoare pentru ea -explorează cu persoana mecanismele de adaptare pe care le folosește pentru a face fată situatiilor: cerere de informatii, reflectare, confidenta, repaus, canalizarea energiilor in muncă, menaj, alcool, umor, drog, medicamente, hipersomnie. -întărește mecanismele sănătoase de adaptare -determină pacientul să participe la activități recreative, educative, care să-i permită recâștigarea stlmei de sine 308 [DI]: Pertur barea stlmel de sine, cau zată de ne adaptarea la o criză sau o situație [P]: Pertur barea Ima ginii de sine -explică persoanei că toate pierderile ocazionale (divorț, șomaj, retragere} cer o perioadă de adaptare -· -subliniază că fiecare adaptare aduce la început un sentiment de insecuritate -ajută să accepte situatia, explicându-i că dependenta fizică nu-i diminuează valoarea umană -determină pacientul să participe, pe cât posibil, la îngrijirile sale pentru a-i da sentimentul de control al situației -planifică împreună cu persoana îngrijirile cotidiene, astfel încât să-i redea progresiv independenta · Definitie: percepție negativă pe care individul o încearcă privind aspectul fizic în urma pierderii unui organ sau a unei funcții, sau amenintare la adresa integrității personalității. Interventii: : -evaluează gradul anxietătii care însoțește pierderea fizică -permite să-și exprime negarea, la început, pentru a o ajuta să se adapteze [P]: Frica [DI]: Frica pricinuită de Incapacitatea de a face față realității tratamentului -după câtva timp, va limita negarea și o va readuce la realitate cu abilitate -ajută persoana să se pună în valoare prin aspectul ei: coafură nouă, Îmbrăcăminte care-i stă bine -explică persoanei că e normal să resimtă mânie, frustrare sau depresie in această situatie – o determină progresiv să-și privească plaga, amputația, colostomia, mastectomia, arsura etc. ” -o face să participe progresiv la îngrijiri: ingrijirea colostomiei, pansament etc. -identifică, împreună cu persoana, natura, intensitatea, cauzele fricii, la nevoie -familiarizează persoana cu mediul nou -furnizează explicatii scurte, precise, asupra îngrijirilor programate -planifică cu o echipă de îngrijire o perioadă de … minute zilnic, în preajma persoanei -explorează obiectul fricii, pentru a identifica cu precizie ce găsește persoana ca amenintare în această experiență: mijloace de investigare, anestezie, interventie, chimioterapie, radioterapie sau alte tratamente; frica de diagnostic grav, de durere, de a fi singură -identifică nivelul anxietății persoanei -clarifică perceperea eronată față de obiectul fricii 309 [DI]: Frică, din cauza tulburărilor de gândire [P]: Refuz de a se con forma trata mentelor -înaintea oricărei examinări sau tratament, aduce la cunoștința persoanei semnele la care trebuie să fie mai atentă și ce va simti -spune persoanei că nici o decizie nu o va lua fără să o consulte -menționează rezultatele investigatiilor -explică persoanei care se teme de singurătate că un membru al echipei de îngrijire va fi la dispozitia sa, la nevoie -supraveghează persoane cu halucinatii, la … minute -asigură un climat de securitate: ridică lateralele patului, elimină toate obiectele ce ar putea răni persoana sau pe ceilalti -evită să judece sau să minimalizeze impresiile dezagreabile cauzate de dezorientare, iluzii și halucinatii -evită discutiile lungi asupra continutului halucinatiilor; îi va spune simplu că nu este ceea ce ea percepe -stabilește limitele comportamentului neacceptat: violente verbale sau altele -corectează la nevoie opiniile greșite -identifică, împreună cu persoana, elementele care intră în conflict cu tratamentul: religie, cultură, mod de viață -identifică, împreună cu persoana, celelalte cauze ale refuzului său: frica, durerea, experientele trecute sau experiențele aparținătorilor, lipsa de cunoștințe etc. -explică persoanei că este normal să-i fie frică, să fie depresivă, să simtă frustrarea sau mânia în aceste circumstanțe -explică persoanei că mânia, frustrarea etc. fac parte din evoluția normală a bolii -manifestă o atitudine de „a nu judeca” față de refuzul tratamentului – o determină să se exprime asupra efectelor secundare dezagreabile ale tratamentului: grețuri, vărsături, stare depresivă, somnolență, diminuarea libidoului etc. -dă explicatii precise asupra efectelor secundare și a metodelor de a le diminua În caz de insatisfactie privind sistemul de îngrijiri: -permite exprimarea criticilor pentru a face modificările posibile -înlesnește întâlniri cu autoritățile, la nevoie -respect~ interdicțiile și regulile religioase -acordă persoanei și aparținătorilor suficient timp pentru a integra informațiile primite în sistemul lor de valori și cultură înainte de a lua o decizie -înaintea oricărui tratament, examinare, va specifica la ce trebuie să fie atentă și ce va simți -nu-i comunică multe detalii care pentru persoana anxioasă ar putea fi dăunătoare 310 [P]: Risc de accident -orientează persoana în timp, spațiu și anturaj, la fiecare … ore -dacă se manifestă o anxietate puternică sau panică, se planifică intervențiile potrivite -determină factorii de risc: deficite senzomotorii, confuzii, hipotensiune ortostatică, slăbiciune etc. -menține următoarele mijloace de siguranță • aparate de mobilitate: baston, cârje, proteze, cadru de sustinere pentru mers, balustrada pentru scări, bare de sprijin • clopotei de apel • mijloace de imobilizare • pantofi potriviți • pardoseală uscată, cale de mișcare liberă -ajută persoana să îndeplinească anumite activități -informează persoana asupra măsurilor de securitate care trebuie respectate -evaluează forta musculară a bicepșilor și a cvadricepșilor -propune exercitii de întărire a acestor mușchi -așază patul în pozitia cea mai joasă (cu exceptia procedurilor de îngrijire) -menține blocate rotilele patului -plasează în permanentă la îndemâna bolnavului efectele personale ale acestuia -asigură scaunul special de toaletă, la nevoie -explică persoanei cum să procedeze la transbordări (din pat în scaun etc.) ” -supraveghează temperatura apei și alimentelor, pentru a evita arsurile -nu lasă la îndemâna persoanei medicamente și substante periculoase (chibrituri etc.) -aranjează spatiul înconjurător al persoanei, împreună cu aceasta, pentru a evita obiectele și situatiile ce ar putea genera accidente -menține ușile încuiate cu cheia, dacă este nevoie -nu lasă persoana în cadă fără supraveghere -asigură o iluminare corespunzătoare în permanență, cu o veioză de noapte -anticipează necesitățile persoanei, la nevoie -se asigură că persoana bea și mănâncă încet, pentru a evita riscul de sufocare -evită alimentele uscate pentru persoanele care au tendinta de sufocare In caz de crize convu/sive: -supraveghează accidentele, pericolele de cădere -nu introduce nimic între dinți, dacă gura este închisă 311 [DI]: Risc de accident, cauzat de confuzie [DI]: Risc de accident, cauzat de necunoaș terea mijloacelor de prevenire [P]: Doliu -dacă gura este deschisă, se plasează un șervet pliat, pentru a evita mușcarea limbii -îndepărtează orice obiect de care persoana ar putea să se lovească -întoarce capul persoanei pe o parte, pentru a evita aspirarea secrețiilor -observă cu atenție schimbările de comportament -orientează persoana în timp, spațiu și anturaj folosind calendar, orologiu, mijloace vizuale ușor de citit -asigură în preajma persoanei o prezență pe care să o cunoască și cu care se simte în siguranță -în timpul îngrijirilor îi explică ce i se face sau ce i se va face, într-un limbaj pe care-I înțelege -asigură satisfacerea nevoilor fundamentale, lăsându-o autonom pe cât posibil: alimentație, igienă etc. -se apropie de persoană cu o atitudine deschisă, blândă, surâzând tot timpul -conștientizează persoana asupra mijloacelor de prevenire a lovirilor: a) în mediu spitalicesc: perso~na predispusă de a face hipotensiune ortostatică sau care este slăbită, să se ridice încet, privirea înainte, încălțăminte cu toc jos, nealunecoasă; folosirea corectă a ochelarilor, cârjelor_, suporturi de-a lungul coridorului b) la domiciliu: folosirea unui suport de baie, scaun de baie, evitarea parchetului lustruit, mochetelor de dimensiuni mici, cabluri întinse pe jos, apă prea caldă, de către persoane cu tulburări senzoriale -explică aparținătorilor regulile privind securitatea persoanei confuze: balustr~de la scări, zăvoare de securitate, suprave ghere continuă privind aparatele electrice, pericolul focului, fugii etc. Definitie: durere profundă, urmare a unei pierderi (persoană, obiect, rol, functie fiziologică, parte a corpului). Doliul poate fi anticipat sau real. Interventii: Asistenta: -identifică, împreună cu persoana, faza doliu lui în care se găsește .. -pl~nifică o prezență de … minute/zi în preajma persoanei -favorizează exprimarea sentimentelor de doliu -informează persoana de fazele evolutive normale ale doliului 312 -ajută persoana să înțeleagă reacțiile sale la doliu și să le considere normale în această situație -ajută persoana să utilizeze resursele de susținere disponibile: familie, prieteni, resurse comunitare etc. -explică persoanei și aparținătorilor cum se poate manifesta reacția de doliu -ajută familia să susțină persoana care trăiește doliul -ajută persoana și familia să traverseze fazele doliului prin prezența și înțelegerea sa Precizare: Reactiile de doliu parcurg 5 faze similare cu cele descrise de Elisabeth Kubler-Ross, în cazul bolnavilor incurabili, din momentul în care aceștia află diagnosticul. Am considerat util să prezentăm și manifestările de dependență, în raport cu cele 5 faze, întrucât această corelare nu se face în anexa nr. 3. ln faza negArii in faza de minie În faza de negociere in faza de depresie Manifestări de dependenți -negarea realității -fantasme -refuz de a accepta pierderea -retragere -agresivitate -ostilitate -insomnie -iritabilitate -frică -sentiment de culpabilitate -promisiuni privind schim barea obiceiurilor de viață -disponibilitatea de a accepta orice tratament -exprimarea de sentimente și gânduri legate de pierderea · suferită -disperare -neliniște -idei de sinucidere -inerție -pierderea apetitului -perturbarea somnului -facies trist -plâns -retragere -tristețe 313 Intervenții -favorizează exprimarea liberă a sentimentelor negative ca un mecanism de apărare, la nevoie -evită întărirea negării -favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie, la nevoie -explică persoanei că mânia îi va permite mobilizarea ener- giilor ” -favorizează exprimarea do rinței de negocieri cu Dum nezeu, cu viața, cu sănătatea, pentru a întârzia clipa fatală -ajută persoana să-și exprime sentimentele de culpabilitate și explică faptul că sentimentele de culpabilitate fac parte’ în mod normal din evolutia doliului -favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie, la nevoie -ajută familia favorizându-i dialogul cu persoana .. În faza de acceptare 1′ -expresia calmului și seninătății -expresia acceptării pierderii -ajută persoana să-și satisfacă nevoile de bază: hidratare și alimentare, îngrijiri igienice, fricționări etc. -explică membrilor familiei că este important pentru ei și muribund să-i stea în preajmă, să-I îngrijească, să-I atingă, să-i vorbească cu dragoste -fără a-i spulbera toate speranțele, asistenta nu va întreține sperante irealiste, în situația sa -ajută persoana și familia să traverseze faza doliului -respectă lacrimile și tăcerile persoanei, pentru a-i permite exprimarea sentimentelor de pierdere -evită încurajările facile -asigură persoanei un suport religios, adaptat la credințele sale, la nevoie -evită să judece valoarea senti mentului legat de persoana decedată -reconfortează persoana dându-i speranțe privind ameliorarea durerii, 1. inconfortului etc. • Dacă doliul este recent: -evită să-i spună că înțelege ceea ce resimte, dacă n-a trecut un moment asemănător – o face să înțeleagă că sentimentul de vină și mânie acompaniază uneori doliul • Dacă doliul este mai puțin 1, recent: -explică persoanei că este normal să reia contactul cu activitățile anterioare și să învestească în relații noi -explorează cu persoana activitățile în care își poate canaliza energia sa și favorizează îndepărtarea senti mentelor legate de pierdere -explică persoanei că este normal ca sentimentele de doliu să nu constituie centrul preocupărilor sale -ajută persoana să identifice forțele sale pentru a face fată la reintegrarea în viața normală. 314 – „Cuvântul este sunet și culoare, e mesagerul gândului uman.” (T. Vianu) 10. NEVOIA DE A COMUNICA Definiție: Nevoia de a comunica este o necesitate a ființei umane de a schimba informații cu semenii săi. Ea pune în mișcare un proces dinamic, verbal și nonverbal, permițând persoanelor să se facă accesibile una alteia, să reușească să pună în comun sentimentele, opiniile, experiențele și informațiile. 1. Independența În satisfacerea nevoii Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesită ților sale vitale și pentru a-și satisface nevoile sale superioare. Familia, anturajul, ansamblul instituțiilor societății, prin intermediul comunicării, concură la transformarea copilului într-un individ în toată plenitudinea sa. Comunicarea se realizează în două moduri: -modul nonverbal- limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile, postura, mersul) este o formă arhaică de transmitere a trăirilor noastre interioare; -modul verbal-este, prin excelență, vehicul al gândirii; limbajul verbal permite o exprimare mai clară, mai precisă și mai nuanțată a semnificatiilor de exteriorizat; limbajul scris este mai cizelat; pentru a reda intonatiile, nuantele, este însoțit de semne de punctuatie. ” Omul este capabil de a comunica cu semenii săi din punct de vedere fizic, dar este capabil să primească și stimuli intelectuali, afectivi și senzoriali, care îi sunt transmiși din anturajul său. Pentru a se realiza din plin din punct de vedere al nevoii de comunicare, individul trebuie să aibă o imagine pozitivă despre sine, o cunoaștere a eului său material, adaptiv și social. Independenta în satisfacerea nevoii de comunicare presupune integritatea individului, a organelor de simț, o dezvoltare intelectuală suficientă pentru a înțelege semnificația mesajelor schimbate. Factorii care influențează satisfacerea nevoii de comunicare Factori biolog ici -integritatea organelor de simt: -stare optimă de funcționare a văzului, a auzului, a mirosului, a gustului, a pipăitului -auzul, văzul permit comunicarea cu lumea exterioară; gustul, pipăitul protejează individul fată de pericolele din lumea înconjurătoare 315 Factori psihologiei Factori sociologiei Functionarea adecvată a organelor de simt Debit verbal Expresie nonverbală . -Integritatea organelor fonatiei permite comunicarea verbală -Integritatea aparatului locomotor face posibilă comunicarea nonverbală (gesturi, mișcări) -Răspunsul erogen: reacția susceptibilă de a provoca o excitație sexuală -Inteligenta -comunicarea este influențată de gradul de inteligență a individului, de puterea de intelegere a stimulilor primiți, de gândire, imaginatie, memorie -Perceptia: reflectarea personală a unui fenomen, obiect, care se face cu ajutorul simțurilor; functia perceptibilă este educabilă -Emotiile sunt exprimate prin expresia fetei, prin debitul verbal (bucurie-tristete; râs-plâns) -Anturajul este determinant in satisfacerea nevoii de comunicare; climatul armonios in anturaj, in familie permite individului să stabilească legături afective; schimbul este trecerea unui mesaj de la o persoană la alta -Cultura și statutul social-educatia, cultura joacă un rol important in comunicare -Personalitatea -comunicarea e influențată de stadiul de dezvoltare a personalității umane; personalitatea determină individul să fie încrezător în capacitățile sale de a se exprima, a se afirma, să stabilească legături semnificative cu cel din jur. ManifestAri de independenți . ,9 a. Manifestări de ordin biologic -acuitate vizuală -acuitate auditivă -finete gustativă și a mirosului ~,j -sensibilitate tactilă -ușor CJ -ritm moderat -limbaj clar, precis . -mișcări . . ‘ . -posturi și gesturi ale mâinii -facies expresiv -privire semnificativă -mecanisme senzoro-perceptuale adecvate 316 li li 1: …. b. Manifestări de ordin psihologic Exprimare -a nevoilor, a dorințelor, a ideilor, a emoțiilor ușoară -exprimare clară a gândurilor Imagine -cunoașterea sinelui material, spiritual și social pozitivă de sine percepția obiectivă a mesajului primit și capacitatea de verificare a percepții lor sale exprimarea sentimentelor prin pipăit utilizarea adecvată a mecanismelor de apărare atitudinea receptivă și de încredere în alții capacitatea de a angaja și menține o relație stabilă cu semenii c. Manifestări de ordin sociologic apartenența la grupuri de diverse interese stabilirea de relații armonioase în familie, la locul de muncă, în grupuri de prieteni Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței nevoii de comunicare -explorează împreună cu pacientul, mijloacele sale de comunicare -învață pacientul: -să mențină integritatea simțurilor (văzului, auzului, gustului, mirosului) -să utilizeze mijloacele specifice de exprimare a sentimentelor, a emoțiilor -să aibă o atitudine de receptivitate și de încredere în alte persoane -să mențină legături cu persoanele apropiate 11. Dependența in satisfacerea ne11oii de comunicare Dacă comunicarea nu este satisfăcută, pot surveni următoarele probleme: 1. Comunicare lneflcientă la nivel senzorial și motor 2. Comunicare lneficientă la nivel Intelectual 3. Comunicare lneficientă la nivel afectiv 4. Confuzie 5. Singurătate 6. Atingerea Integrității funcției și rolului sexual vezi anexele 2 și 3 7. Izolare socială 8. Perturbarea comunicării familiale 317 Surse de dificultate Surse de -atingere cerebrală sau nervoasă ordin fizic -tulburări circulatorii cerebrale; accident vascular cerebral -degenerescență; traumatisme; oboseală -deficit senzorial; surmenaj -obstacole în functionarea simturilor și a limbajului (pansamen- te, aparate) -durere; dezechilibrul hidroelectrolitic -droguri, medicamente, alcoolism Surse de -tulburări de gândire ‘ ordin psihic -pierdere, separare, stare de criză -anxietate, stres Surse de -poluare ordin -mediu inadecvat (locuință, loc de muncă, de recreare) sociologic -climat -conflicte, eșec, statut social și economic defavorabil L,ipsa -insuficienta cunoaștere de sine, a altora și a mediului ambiant c·unoașterli Dezvoltăm in continuare trei probleme 1. Comu”‘icare ineficace la nivel senzorial și motor Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simturilor sale, mesaje care vin din anturaj, din mediul exterior sau din ambele. Tulburări senzoriale Tulburări motorii • Manifestări de dependență -cecitate: pierderea vederii -diminuarea vederii: scăderea acuității vizuale -surditate: pierderea functiei auditive -hipoacuzie: diminuarea auzului -pierderea sau diminuarea gustului: pierderea combinatiilor celor patru senzatii gustative de bază-dulce, amar, acru, sărat (simțul de control al hranei) -anosmie: pierderea mirosului -hipoestezie: scăderea sensibilității cutanate -hiperestezie: creșterea sensibilității cutanate -paralizia: dispariția totală a funcției motorii musculare -pareză: scăderea functiei motorii musculare -paralizii periferice: scade tonusul muscular, mișcările pasive se pot efectua cu amplitudine mult mai mare 318 Tulburări de limbaj Reacții afective in lnsuflclențe sau exces senzorial -paralizii centrale: tonusul muscular este păstrat sau chiar exagerat, mișcările pasive se pot executa cu amplitudine redusă Se disting: -monoplegia, paralizia unui singur membru -hemiplegia, paralizia 1/2 corp lateral -paraplegia, paralizia membrelor inferioare -tetraplegia, paralizia celor patru membre -afazie: incapacitatea de a pronunta anumite cuvinte sau de a le folosi, ori ambele -dizartria: dificultatea de a articula cuvintele, pronunție neinteligibilă -bâlbâiala: greutate în pronunțarea unor cuvinte, repetarea sau omisiunea de silabe, prin prelungirea unor sunete -mutism: bolnavul nu răspunde, nu comunică cu anturajul -dislalia: imposibilitatea de a pronunta anumite sunete care compun cuvintele; vorbirea devine neinteligibilă -neliniște: lipsă de liniște sufletească, frământări -inactivitate: lipsa activității fizice sau intelectuale, ori ambele -anxietate: sentiment profund de disconfort sau de tensiune, pe care individul îl resimte în fata vieții -încetinirea dezvoltării gândirii: ritmul asociațiilor de idei este mai lent …,. -halucinații: percepții fără obiect; în funcție de analizatori, sunt halucinații auditive, vizuale, gustative, olfactive, cutanate t -izolare -singurătate: starea individului de a fi singur, retras -Intervențiile asistentei – Pacient cu comunicare ineficientă la nivel senzorial și motor OBIECTIVE · INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE Pacientul să -liniștește bolnavul cu privire la starea sa, explicându-i scopul fie echilibrat și natura interventiilor psihic -familiarizează bolnavul cu mediul său ambiant -asigură un mediu de securitate, liniștit -administrează medicația recomandată de medic Pacientul să -cercetează posibilitățile de comunicare ale bolnavului folosească -furnizează mijloacele de comunicare mijloace de -învață bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform comunicare posibilităților sale adecvate stării sale 319 • Pacientul să fie compen sat senzorial -asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului (cecitate, surditate, paralizie; are rolul de suplinire pentru satisfacerea nevoilor pe care pacientul nu și le poate satisface autonom (a mânca și a bea, a se mișca și a avea o bună postură, a-și menține tegumentele curate și integre, a evita pericolele) -administrează medicația recomandată: unguente, picături oculare, nazale, auriculare -efectuează exerciții pasive și active pentru prevenirea complicațiilor musculare, articulare -pregătește bolnavul pentru diverse examinări ale simțurilor și îl îngrijește după examinare 2. Comunicare ineficientă la nivel intelectual Dificultatea individului de a înțelege stimulii primiți și de a-și utiliza judecata imaginația, memoria, pentru ca să comunice cu semenii. 1 ‘ – O atingere a cortexului sau o funcție inadecvată a facultăților intelectuale per turbă individul în modul său de a combina informațiile pe care le primește de la alt și de la mediu. Dificultatea de a-și aminti evenimentele trecute Vorbire lncoerentă Comporta ment neadecvat Confuzie, obnubllare Manifestări de dependenți -amnezie- tulburare de memorie, caracterizată prin: -amnezie de fixare, de retinere a .faptelor noi -amnezie de evocare, lipsa capacității de reproducere sau recunoaștere a unor fapte anterioare -dificultatea de a înțelege, de a face o judecată -comunicare verbală fără legătură cu situația dată -manifestări neadecvate situației date -dezorientare în timp, în spațiu și referitoare la propria persoană -Intervențiile asistentei – Pacient cu comunicare ineflcientă la nivel Intelectual OBIECTIVE Pacientul să fie orientat în timp, spațiu și la propria persoană INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE -ajută bolnavul să se orienteze în timp, spațiu și referitor la propria persoană -sugerează pacientului să țină un jurnal -ajută pacientul să completeze jurnalul -îl ajută să-și recunoască capacitățile și preferintele -lasă bolnavul să facă tot ceea ce poate cu propriile sale mijloace 320 ii 1 l –‘ ‘;–” 3. Comunicare ineficientă la nivel afectiv Reprezintă dificultatea individului de a se afirma, a fi deschis către alții și către nevoile lor, de a stabili legături semnificative cu anturajul. Ființa umană care nu poate comunica adecvat suferă interior și își diminuează stima de sine. În consecință, capacitatea de afirmare este, de asemenea, redusă și situația sa se schimbă, devine insecurizantă. Individul nu mai poate stabili legături cu anturajul. ManifestAri de dependență Agresivitate -manifestare impulsivă de a se certa, bate, ataca pe cei din jur Alienare -incapacitatea individului de a deține controlul asupra propriilor mentală acte; nu poate să-și aprecieze nici suferința și nici nu răspunde de actele sale Devalorizare -percepție negativă pe care individul o are față ~e valoarea personală și competenta sa Apatie -indiferență față de sine și ceea ce se petrece în mediul său Egocentrism -preocuparea exagerată a individului față de sine însuși, de sănătate, de îmbrăcăminte, de ocupație, motiv pentru care se crede persecutat Fobie -frică obsedantă, direcționată spre ceva de ~~care bolnavul nu poate scăpa -agorafobie -teama de spațiu deschis -claustrofobie -teama de a sta închis în cameră -nozofobie -teama de boală Euforie -stare de foarte bună dispoziție, dar fără obiect Delir -tulburare de gândire prin prezență nemotivată, neconformă cu realitatea, dublată de convingerea pacientului în verosimi- litatea ei Idei de -percepții fără obiect, auditive, vizuale sinucidere, halucinații Percepere -percepția negativă a individului față de aparența sa fizică lnadecvată de sine 321 Dificultatea dea se afirma, de a-și exprima sentimentele, Ideile, opiniile dificultatea de a stabili legături semnificative cu semenii . . -Intervențiile asistentei – Pacient cu comunicare lneficlentă la nivel afectiv OBIECTIVE Pacientul să se poată afirma, să albă percepție pozitivă de sine Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE -pune în valoare capacitățile, talentele și realizările anterioare ale bolnavului -dă posibilitate pacientului să-și exprime nevoile, sentimentele, ideile și dorințele sale -dă posibilitate pacientului să ia singur decizii -învață bolnavul: -tehnici de afirmare de sine -tehnici de comunicare -tehnici de relaxare -ajută bolnavul să identifice posibilitățile sale de a asculta, de a schimba idei cu alții, de a crea legături semnificative -antrenează bolnavul în diferite activități, care să-i dea sentimentul de utilitate -supraveghează în permanență bolnavul -administrează medicatia pre scrisă: antidepresive, anxiolitice, tranchilizante -utilizează unele mijloace fizice de imobilizare: -chingi -cămașă de protectie 322 EVALUARE Se vor nota zilnic .schimbările survenite în: -dispoziția bolnavului -în expresia verbală și nonverbală -în stabilirea legă turilor cu semenii Evaluează schimbările survenite în comporta mentul bolnavului față de alte persoane. Definiție Scop Condiții pentru o comunicare eficace Tehnici de comunicare terapeutică și rolul asistentei Comunicarea terapeutică -componentă a relațiilor interpersonale asistentă-pacient -un act planificat, deliberat și profesionist -stabilirea unei relații umane pozitive, care va permite atingerea obiectivelor de îngrijire -se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică, ce au la bază comunicarea verbală și nonverbală -să se țină cont de factorii fiziologiei șți socio-culturali, care pot influenta comunicarea -asigurarea unui confort psihic și fizic al pacientului -câștigarea încrederii pacientului -respectarea pacientului -mesajul transmis să fie scurt și clar -vocabularul utilizat să fie pe înțelesul pacientului -debitul verbal să fie potrivit -tonul adecvat -intonația șă nu fie influențată de emoțiile sau de oboseala asistentei -să fie ales momentul potrivit -mimică, gesturile să accentueze cuvântul, să-I clarifice sau să ilustreze ideea -să se manifeste solicitudine față de pacient -atingerea pacientului (de ex. prinderea mâinii unui pacient trist sau cu dureri) să fie utilizată în măsura în care acesta înțelege bine semnificația și o acceptă ca pe un mesaj de încurajare, tandrețe, susținere afectivă. ” -ascultare activă: asistenta își mobilizează întreaga atenție pentru a înțelege mesajul pacientului, respectând următoarele reguli: -stă în fața pacientului când vorbește -îl privește în ochi, pentru a-i demonstra dorința de a-1 asculta -adoptă o atitudine decontractată -nu face mișcări care ar putea distrage interlocutorul -îl aprobă când spune lucruri importante -acceptarea: este voința de a asculta mesajul unei persoane, fără a manifesta îndoială sau dezgust, chiar dacă sunt divergențe de idei -asistenta va manifesta toleranță față de pacient -îl va asculta fără să-I întrerupă -îi va da o retroacțiune verbală, pentru a arăta că înțelege ce-i spune -se va asigura că mesajele sale nonverbale corespund mesajelor verbale 323 Stiluri de comunicare ineficace -întrebările: sunt un mijloc direct de comunicare și dau tonul unei interacțiuni verbale -vor fi legate de subiectul discutat -vor fi puse într-o ordine logică -asistenta va fi atentă să epuizeze un subiect înainte de a trece la altul -asistenta va alege întrebările în funcție de răspunsul pacientului -parafraza: redarea mesajului pacientului în cuvintele ei, pentru a se asigura de înțelegerea lui corectă -clarificarea: când intervine o neînțelegere, asistenta poate întrerupe discuția, pentru a clarifica sensul mesajului -focalizarea: centrarea mesajului pe o anumită problemă de sănătate -asistenta va ajuta pacientul să nu descrie în termeni vagi problemele sale -informarea pacientului: -informațiile vor fi date cu regularitate și la momentul oportun -vor fi transmise într-o manieră favorabilă de comunicare cu pacientul -nu se vor divulga date pe care medicul dorește să nu le cunoască pacientul -liniștea: va permite asistentei și pacientului să-și organizeze gândurile -asistenta care asigură liniștea în comunicarea cu pacientul dovedește că este gata să asculte cu răbdare ~ -recapitularea: este o revizuire a principalelor idei discutate -asistenta începe o discuție rezumând-o pe precedenta, pentru a ajuta pacientul să-și amintească subiectele abordate -a-ți spune părerea are următoarele consecințe: -inhibă personalitatea pacientului -întârzie rezolvarea problemei -nu-i dă pacientului posibilitatea de a lua decizii -a da asigurări false: -împiedică avansarea comunicării -a adopta o atitudine de apărare: -a răspunde criticilor printr-o atitudine defensivă înseamnă a-i nega dreptul pacientului la părerile proprii – a manifesta aprobarea sau dezaprobarea excesiv: – o aprobare excesivă presupune că acesta este singurul lucru acceptabil -o dezaprobare excesivă poate face pacientul să se simtă respins și să evite interacțiunea -a generaliza prin stereotipii: -orice persoană este unică și o generalizare ar nega această unicitate -a schimba subiectul: -este o impolitețe -împiedică comunicarea terapeutică să progreseze .1 • -pacientul își pierde firul ideilor și spontaneitatea -mesajul poate deveni confuz 324 – „lnaf/tl-/i sufletul afAt de sus, incc§t nici o ofenstl stl nu poattl ajunge la el.” (Descartes) }11. NEVOIA DE A ACTIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ȘI VALORI, DE ·A PRACTICA RELIGIA Definiție: A acționa conform propriilor convingeri/credințe și valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi, acte conforme formației sale, de bine și de rău, de dreptate, de urmare a unei ideologii. 1. Independența in satisfacerea ne11oii Nu există ființă umană izolată. Ea este în interacțiune constantă cu ceilalți indivizi, membri ai societății, și cu viața cosmică sau Ființa supremă/absolută. Această interacțiune scoate în evidență experiența vieții lor, convingerile, credințele și valorile propriei ființe și, pe de altă parte, dezvoltarea personalității. Căutarea unei concepții unificatoare despre lume, care să ne ajute să vedem viața în ansamblu și să găsim o semnificație în fiecare parte a ei este la fel de veche precum omenirea. Acest rol I-au jucat religiile antice, precum și credințele cu o orientare teologică din timpurile ulterioare. Antropologii constată că și în culturile contemporane primitive există concepții despre lume, prin care se interpre tează experiențele oamenilor și le sunt ghidata activitățile. Cultura apuseană a fost, de asemenea, influențată într-o asemenea măsură de știință și de tehnologie, încât unii afirmă, în prezent, că noi deținem o concepție științifică sau tehnologică despre lume: știința și utilizările ei ne conturează modul de a gândi și dau o nouă dimensiune vieții noastre. Căutarea perenă a unei concepții despre lume este o căutare a unei vieți care să fie mai degrabă bună decât rea, o căutare a unui scop al existenței, spre a acoperi un gol, o căutare a ceva care promite mai curând speranță, decât disperare. Concepțiile despre lume diferă în această privință. Unele sunt mai optimiste, iar altele mai pesimiste. Unele sunt profund etice, iar altele doar incidental morale. Nu toate satisfac în mod egal și în același fel dorința omenească, însă toate exprimă o profundă nevoie umană. Concepția despre lume este necesară ca un ghid al gândirii. O lume plină de lucruri la care ne putem gândi și în care se află o mulțime de idei și teorii, cu privire la tot ce există sub soare, ne obligă să fim selectivi. Însă concepția despre lume mai este necesară și pentru a ne călăuzi acțiunile, cum trebuie să hotărăști între nenumăratele lucruri care trebuie efectuate și printre nenumăratele locuri în care trebuie să te duci, numeroasele genuri de acțiuni și numeroasele vocații posibile. · Este necesară o concepție despre lume pentru a clasifica activitățile posibile și pentru a stabili priorități pentru anumite acțiuni, în cadrul unei activități concrete 325 (decizii cu privire la carieră, decizii morale, modul de utilizare a timpului, viața de famme etc.). Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord; dragostea, grija, onestitatea, integritatea, încrederea, iertarea, libertatea alegerii, iată numai o parte dintre acestea. Factorii care influențează satisfacerea nevoii Factori biolog ici -Gesturile și atitudinile corporale: permit pacientului să își satisfacă această nevoie, în funcție de convingerile proprii, de apartenența religioasă sau de amândouă ~–-~–~–––––––––––––––1 Factori -Căutarea, cercetarea sensului vietii și mortii: ființa umană psihologiei caută de milenii sensul vieții și al morții; urmărirea acestui obiectiv face individul să realizeze gesturile și ritualurile care răspund credințelor/convingerilor și valorilor sale Factori sociologiei -Dorinta de a comunica cu Fiinta supremă sau cu cosmosut. ființa umană, în esența și spiritul său, se simte legată de Ființa superioară sau energia cosmică și înfăptuiește actiuni care îi permit această comunicare -Emotiile: emotiile și impulsurile individului îl determină să realizeze activități umanitare, religioase -Cultura: toate societățile vehiculează, prin tradițiile . lor, credinte și valori față de practicile religioase sau de aplicarea ideologiilor umanitare; unele societăți permit o practică religioasă specifică, în timp ce altele aderă la practici religioase complet diferite; cultura și istoria popoarelor influențează în mare măsură fiintele umane și relatiile lor cu Ființa supremă sau relatiile lor cu ceilalti -Apartenenta religioasă: influențează în mare măsură acțiunile pe care le înfăptuiește individul, pentru a-și satisface nevoile; pe parcursul socializării copilului, părinții joacă un rol important în obișnuirea cu credinte și valori legate de o apartenență religioasă; adultul este, de asemenea, influentat de normele sociale fată de apartenenta religioasă; cu toate acestea, există o anumită alegere de a adera sau nu la o religie, în funcție de convingerile personale. La persoanele vârstnice, practica religioasă se intensifică sau reapare, dacă a fost abandonată ulterior. Astăzi, în lume sunt cunoscute: -creștinismul, cea mai răspândită religie pe glob -islamismul, prezent în Orientul Apropiat și Mijlociu -budismul, întâlnit la popoarele asiatice . -hinduismul, practicat de hinduși -mozaismul (iudaism}, religia evreilor 326 , Manifestări de independență Credințe -convingeri personale ale individului fc.ță de realitate -asistarea la ceremonii religioase -folosirea obiectelor religioase (șirag de mătănii, imagini) Religie -formă a conștiinței sociale, caracteri :ată prin credința în ființe, forțe supranaturale -observarea regulilor unei religii -parcurgerea scrierilor religioase, spirituale sau umanitare Ritual, rit -ansamblul de ceremonii religioase proprii unei religii -apartenența la grupuri religioase sau umanitare Spiritualitatea -ansamblul de credințe și practici p1 Jprii sufletului -timp de rugăciune și meditație -gesturi și atitudini corporale Morală -ansamblu de reguli de conduită și valori considerate valabile într-o societate -participarea la fapte de caritate -participarea la fapte de umanitate -angajarea într-o acțiune socială, umanitară sau creativă Valori -ansamblul de credințe și aptitudini care reflectă nu numai ceea ce este dorit, dar, în aceeași măsură, ceea ce este benefic individului; de exemplu frumusețea, adevărul, binele – Libertatea -posibilitatea de a acționa conform propriilor credințe sau dorințe; individul are libertatea deplină de acțiune și sănătate mentală optimă (adaptat) Intervențiile asistentei p’entru menținerea independenței -determină pacientul să-și exprime propriile convingeri și valori -planifică, împreună cu pacientul, activități religioaae -îl informează despre serviciile oferite de comunitate -mijlocește desfășurarea unor activități conforme cu dorințele și credințele bolnavului 11. Dependența in satisfacerea neuoii De fiecare dată când această nevoie nu este împlinită pot apărea probleme de dependență: 1. Culpabilitatea 2. Frustrarea 3. Dificultatea de a actiona după credintele și valorile sale ) 4. Dificultatea de a participa la activități religioase vezi anexele 2 și 3 5. Neliniște față de semnificația propriei existente 327 Codul etic al profesiei medicale prevede: -îngrijirea bolnavului fără diferențe de rasă, credință, ideologie, culoare; -păstrarea secretului profesional și a confidențelor făcute de bolnav. Surse de dificultate Surse de -lezare fizică ordin fizic -dezechilibre -supraîncărcare -durere -surmenaj Surse de -tulburări de gândire ordin -anxietate psihologic -stres -pierdere, separare -divorț, doliu -situații de criză-anestezie, bariere lingvistice, spitalizare · -pierderea imaginii și a respectului de sine, pensionara Surse de -conflicte sociale ordin -eșecuri sociologic -contradicții cu familia și societatea Lipsa -lipsa de cunoaștere a situațiilor, a atitudinilor celorlalți cunoașterii -insuficienta cunoaștere de sine și a mediului ‘ • l Dezvoltăm în continuare două probleme 1. Culpabilitatea Sentimentul dureros, resimtit ca urmare a contrazicerii propriilor convingeri și valori, motiv pentru care individul se simte vinovat. Orice om este susceptibil de a fi confruntat cu situații în care inițiativele luate sau evenimentele nefericite îi pot provoca un sentiment de culpabilitate . Gradul, frecvența și raționalizarea acestui sentiment depind, în mare parte, de experiențele trăite și de educația primită în copilărie. Culpabilitatea este un sentiment fundamental și nemotivat, care se manifestă în surdină, în afara cunoașterii adevăratei sale semnifiicații. Mai multe situații pot cauza sentimente de culpabilitate: boala, pierderea stimei și a respectului, anxietatea, conflictele sociale. Sentiment de culpabllltate Manifestări de dependenți ;!. -‘ . ~ -amărăciune -autopedepsire -autoacuzare -mania de a se scuza inutil -înțelegerea bolii ca o pedeapsă -sentiment de a fi nedemn -poziție curbată -mișcări lente 328 Manifestări -manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu de depresie -plâns -insomnie -bâlbâială Manifestări -tahicardie de anxietate -tegumente reci, umede -hiperventilație -furie -mânie -Intervențiile asistentei – Pacient cu sentiment de culpabilitate OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE Pacientul -încurajează bolnavul să-și exprime sentimentele în legătură cu să-și păstre- problema sa ze imaginea -facilitează satisfacerea convingerilor sale pozitivă de -acționează pentru recâștigarea sti mei de sine a bolnavului sine -planifică, împreună cu bolnavul, activități care să-i dea sentimentul utilității Pacientul să -îl pune în legătură cu persoane dorite, apropiate fie echilibrat -administrează, la nevoie, medicație antidepresivă, tran- psihic chilizante (la indicația medicului) ” 2. Frustrare Condiția individului care se simte refuzat sau își refuză satisfacerea unei nevoi. Obstacolele în îndeplinirea gesturilor sau a actelor conforme părerii personale de bine, rău sau dreptate și dificultatea de a participa la activitățile religioase dau individului sentimentul de frustrare. Manifestări de dependență Senzația de -activități (actiuni) oferite de normele sociale, ce nu pot fi însă pierdere a folosite de individ, datorită nivelului cultural scăzut, a carentelor libertății de educative etc.; aceasta îl determină la izolare sau devianță acțiune (agresivitate) -acțiuni contrare dorintelor individului Sentiment de -amărăciune, tristete inutilitate -plâns 329 Supunere la -tratament nedorit un regim -medicație -alăptare Incapacitatea -incapacitatea de a citi documente religioase, de a participa la de a exercita activitățile grupului sau de apartenență, de a urma exigențele practici propriei religii religioase -absența locurilor sau a modalităților de practicare -căderea la pat -constrângeri fizice -deficit audio-vizual -efecte secundare ale unei medicații Tulburări de -confuzie gândire -dezorientare -halucinații Îngrijorare -grijă față de semnificația suferinței sale fată de -grijă față de sensul vieții și al morții sensul pro–preocupare pentru credințe și valoarea lor priei sale 1: existente ;.. Intervențiile asistentei – Pacient cu sentimentul de frustrare OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE Pacientul -ajută bolnavul să identifice cauza frustrării să-și reca–îl încurajează să-și exprime sentimentele și nevoile pete Încre- -îl asigură de confidențialitate și îi păstrează secretele derea În sine Pacientul . să -comunică des cu bolnavul, arătându-se plină de solicitudine albă o stare -caută modalități de practicare a religiei (citirea unor docu- psihică bună mente religioase) -administrează la nevoie medicație sedativă Rolul asistentei in susținerea spirituală a pacientului J Să aprecieze importanța credinței pentru fiecare pacient, în funcție de stadiul său de dezvoltare: -credinta influențează modul de viață, atitudinea, sentimentele pacientului fată de boală și moarte 330 t -copilul mic nu cunoaște sensul binelui sau al răului, credința spirituală; spune rugăciuni înainte de culcare, imitându-i pe părinți -preșcolarul pune întrebări despre religie și începe să creadă într-o ființă supra-umană; dorește să afle semnificația sărbătorilor și ritualurile acestora -șco/arul și adolescentul învață despre religie, urmează practici religioase, decide dacă acceptă religia familiei sau se convertește în funcție de experiența personală -adu/tu/ dedică mai mult timp practicilor religioase Să sesizeze și să clarifice impactul credinței religioase asupra îngrijirilor de sănătate: -restricții asupra dietei alimentare -restricții la administrarea de medicamente, vaccinuri, sânge -refuzul unei intervenții chirurgicale sau al altor proceduri terapeutice -refuzul unui transplant -neacceptarea avortului -neacceptarea internării în spital și a tratamentului în timpul unor sărbători ~ descurajarea eforturilor de prelungire a vieții -dorința de a sta lângă pacientul muribund și a îndeplini anumite ritualuri Să identifice persoanele care au nevoie de asistență spirituală: -pacienții singuri, care au puțini vizitatori -cei care-și exprimă frica, anxietatea -pacienții care vor fi supuși unor intervenții chirurgicale -pacienții care trebuie să-și schimbe modul de viață după boală sau intervenția chirurgicală -pacienții care sunt preocupați de relația între religie și sănătate -pacienții a căror boală are și implicații sociale -muribunzii – cei care prezintă manifestări de dependență în satisfacerea nevoii Să faciliteze satisfacerea nevoii spirituale: -să permită vizita preotului -să-i permită pacientului citirea cărților religioase -să informeze pacientul asupra posibilității de participare la serviciul religios din cadrul unității spitalicești -să i se răspundă la întrebări referitoare la subiecte religioase -să se marcheze evenimentele religioase (Paști, Crăciun), utilizând decor adecvat și alte facilități permise -pacientul să fie ajutat să-și exprime disconfortul spiritual Educația pacientului: -în cazul unui conflict între doctrina religioasă și recomandările terapeutice, pacientul să fie informat despre necesitatea promovării sănătății 331 „DacA descoperim cA viata nu are nici un inteles, nu ne rAmâne altceva de fAcut decât sA-i dAm un inteles. ” (Lucian Blaga) 12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Definiție: A te preocupa în scopul realizării este o necesitate a oricărui individ de a înfăptui activități care-i permit satisfacerea nevoilor sau să fie util celorlalti. Actiunile pe care le înfăptuiește îi permit să-și dezvolte simțul creator și să-și folosească potentialul la maxim. 1. Independența in satisfacerea ne11oii Fiinta umană simte dorinta de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. Relațiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiași serviciu sau șef-subaltern pot genera starea de devalorizare, inutilitate, deoarece individul are nevoie de considerație, dragoste, stimă și respect reciproc în activitatea pe care o desfășoară. Capacitatea individului de a se realiza este unică și necesară pe tot parcursul vietii. Unii au nevoie de sprijinul altora, pentru a se pune în valoare, în timp ce altii pot să aprecieze just criticile și să regăsească resursele necesare pentru a se realiza. Munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere și pregătire a omului pentru a nu deveni o povară, ci o plăcere. Factori biolog ici Factorii care influențează satisfacerea nevoii -Vârsta și creșterea ·’ Activitatea dominantă a copilului este jocul. Acesta permite copilului să se dezvolte, să cunoască mai adânc lumea încon jurătoare și să se integreze în societate. Prin joc el reușește să cunoască. Jocul influențează toate aspectele dezvoltării copilului, percepție, memorie, imaginație, gândire, sentimente, interese, voință. Se practică jocuri colective, jocuri în care apar conducători și conduși și care dau posibilitatea de afirmare. · Preado/escenta este vârsta când însemnate sunt relatiile lui cu societatea. Activitatea dominantă este învățătura, dar copilul preadolescentă participă și la jocuri. Sunt preferate jocurile de echipă, de întrecere, care cer inventivitate, dârzenie, dăruire . 332 Psihologiei Sociologiei Specifică vârstei este imaginația creatoare ca formă de afirmare a personalității proprii. Conștiința de sine se afirmă puternic, începe să cunoască, observând pe alții și comparându-se cu ei. Este mai critic față de alții decât față de sine. Adolescenta -experiența, nivelul Intelectual și experiența socială permit o mal mare independență în atingerea și conducerea unor activități, dar și responsabilități pentru faptele săvârșite. Adolescenta este vârsta formării unui ideal în viață, a proiectării personalității adolescentului în viitor; el este capabil să lupte pentru realizarea acestora. Se autoapreciază mai corect, începe să suporte criticile, să țină cont de punctul de vedere al altora. Maturitatea- adultul, care joacă mai multe roluri în societate, este pus în valoare pe măsura alegerii acestora și a satisfactiei pe care aceste roluri le dau aspirațiilor lui. Interesul și pasiunea față de muncă, atingerea scopului propus, reprezintă un puternic factor de bucurie. Persoanele fn vArstă pot, de asemenea, să-și pună în valoare activitățile pe care le înfăptuiesc conform gusturilor și posibilităților fizice, folosind experiența acumulată. Este unul din cei mai importanți factori ai longevității. -Constitutia și capacităJile fizice Indivizii trebuie să-și aleagă activitățile care să le permită să se realizeze în concordanță cu constituția și capacitățile fizice. Încredințarea unor mari răspunderi sau activități ce solicită eforturi deosebite unor persoane nepotrivi(e pentru astfel de sarcini le copleșesc și este cauza majoră a oboselii fizice și nervoase. -Emotiile Apar în cadrul activităților pe care le desfășoară individul și pre supun evaluarea, acordarea de semnificație valorică activităților desfășurate . Bucuria, entuziasmul, speranța, plăcerea și bunăstarea influențează satisfacerea acestor nevoi. -Cultura În funcție de cultură, indivizii își aleg o profesie care să le permită afirmarea prin folosirea cunoștințelor acumulate. -Rolurile sociale Individul are libertatea alegerii studiilor și a muncii sale, se poate realiza deplin în funcție de normele sociale. De asemenea, individul se realizează în funcție de rolurile pe care le joacă în societate pe măsura pregătirii sale, a voinței și a dorinței de a-și asigura menținerea acestor roluri. 333 Manifestări de independență Integritatea Activitatea optimă a funcțiilor fiziologice în raport cu constituția fizică și individului. psihică Dezvoltarea armonioasă, integritatea fizică și psihică permit optarea pentru orice gen de activitate și îndeplinirea rolurilor sociale. Manifestări -Activitatea pozitivă (stările de satisfacție, mulțumire, bucurie, de bucurie și entuziasm, dragoste, caritate) este de obicei creatoare, sursa fericire sănătății organice și psihice, deoarece se asociază cu creșterea . energiei vitale, cu crearea unei atmosfere de destindere . Autocritica -Tendința de a lua hotărâri pe baza chibzuinței proprii, ca o formă de exprimare a independenței voinței, se conjugă cu adoptarea unei atitudini critice față de ideile și acțiunile proprii și cu receptivitatea față de opiniile celor din jur. Luarea de -Rapiditatea cu care persoana deliberează într-o situație corn- decizii plexă și urgentă și adoptă hotărârea cea mai potrivită. Stima de sine -Aprecierea obiectivă a capacităților, a trăsăturilor caracteriale predominante prin comparație cu alții; o trăsătură a cunoașterii de sine este demnitatea; demnitatea înseamnă conștiința propriei valori în condițiile respectului față de alții, a neacceptării înjosirii și a puterii de a adopta decizii. Imaginea de -Să-i placă înfățișarea sa, aspectul pe care îl are și să fie sine sănătos Comporta- -Copilul mentul (legat Mulțumire față de un succes școlar de stadiul de -Aprecierile pe care le fac învățătorul/profesorul, părinții, colegii dezvoltare) asupra muncii lui îi provoacă emoții puternice de bucurie și satisfacție și-i stimulează voința de a se afirma Activități sportive: -inventivitate, dârzenie, dăruire pentru reușita echipei Activitate pe plan social, familial: -își dă seama că munca depusă este importantă, o îndeplinește cu seriozitate, răspundere -Adu/fi și persoane În vârstă Dragoste față de muncă: -interesul față de muncă, dăruirea influențează calitatea muncii și capacitatea de a muncii Aprecierea muncii: -munca t. dbuie să corespundă nivelului de pricepere și ‘o pregătire, să fie în echilibru cu capacitatea individului. :· Bucuria rodului muncii, aprecierea colectivului și condițiile de 1’ lucru corespunzătoare- respectarea tuturor normelor igienice, aparatura corespunzătoare, colectiv în care predomină relațiile de ajutor, respectul reciproc -sunt factori care stimulează activitatea. 334 Ambiția -Dorinta arzătoare de a realiza cât mai mult în activitatea depusă Motivația -Totalitatea motivelor care-I determină să efectueze activități prin care să se realizeze Roluri -Stăpânirea, punerea în valoare a acestor roluri, prin acțiuni sociale care să determine satisfacția realizării, a bunăstării (rolul în . familie, la locul de muncă, în societate) Folosirea -Apartenența la o grupare socială (culturală, sportivă, politică timpului liber etc.) dau posibilitatea de a folosi propriile credinte și valori în preocupări plăcute și utile Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței -se informează asupra dorintelor și posibilităților intelectuale și fizice ale persoanei -îl ajută să-și facă un plan zilnic -orientează persoana spre acele activități corespunzătoare capacității sale și care-i permit să se realizeze -încurajează orice activitate care interesează -îl stimulează și susține pentru a obține performanta dorită 11. Dependența in satisfacerea ne11.oii Când această nevoie nu este satisfăcută, pot surveni următoarele probleme: 1. Devalorizarea 2. Neputința 3. Dificultatea de a se realiza } vezi anexele 2 și 3 4. Dificultatea de a-și asuma roluri sociale Surse de dificultate DE ORDIN SURSA Fizic -diminuarea unei funcții, handicap, lipsa de control a sfincterelor, neajuns fizic, obstacol pentru mișcări, durere Psihologic -tulburări de gândire, anxietate, stres, pierderea imaginii de sine, pierdere- separare, situația de criză Sociologic -eșec profesional, conflict profesional, condiție socială, legi și reglementări în dezacord cu valorile individului, lipsa de cu- noștințe: insuficienta cunoaștere de sine, a altora, a mediului 335 Prezentăm două probleme de dependență: 1. Devalorizarea: percepția negativă pe care individul o are față de ·valoarea personală ‘i competența sa ManifestAri de dependenți 1- – Sentiment de -Pacientul nu poate accepta noua stare in care se găsește, Inferioritate modul cum arată, infățlșarea sa și de pier-. dere a lma- glnll de sine Dificultatea -Starea de dependență in care se află nu-l permite participarea in a participa la activități la activități obișnuite sau 1 J noi Descurajare, -Stare sufletească de tristețe asociată cu nemulțumire depresie Sentimente -Îndepărtarea din colectiv, nefolosirea in diverse activități de Izolare, de Inutilitate, de respingere Incapacitatea -Nu poate depăși anumite momente critice care i-au diminuat de a trece increderea în sine peste dificultăți . Somnolență, -Senzație de somn, indiferență la ce se intâmplă in jurul său pasivitate Agresivitate -Comportament provocator pus mereu pe ceartă Diminuarea -Pacientul nu consideră necesar să efectueze activități, este motivației, dezinteresat, neatent Interesului, concentrării Incapacitatea -Starea de dependență fizică, psihică sau socială nu-i permite de a face pacientului efectuarea activităților preferate ceea ce pre- feră să facă Disperare -Starea de deznădejde, dezolare, suferință deosebită Obsedare de -Pacientul este preocupat in permanență de problemele sale, problemele care au prioritate față de activitatea depusă, in vederea realizării sale 336 Pacient cu sentiment de devalorizare OBIECTIVE Pacientul să fie conștient de propria sa valoare și competență Pacientul să-și reca pete Interesul față de sine și de alții INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGA TE -ascultă activ pacientul pentru a-i permite să-și exprime sentimentele privind dificultatea de a se realiza -ajută pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciază posibilitățile fizice și intelectuale -sesizează orice formă de interes pentru o anumită activitate și-1 antrenează în desfășurarea ei -îndrumă spre acele activități care sunt atractive pentru pacient și totodată utile -observă și notează orice schimbare în comportamentul pacientului (depresie, satisfactie) -aplică tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului -identifică cu pacientul factorii care o împiedică să se realizeze: familia, limite economice, starea de sănătate -cunoaște aspiratiile, sentimentele, interesele și capacitățile pacientului -îl ajută în reevaluarea capacități lor și aspirațiilor sale -îl susține în stabilirea unor proiecte -ajută pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are sau la statutul său -îl ajută să realizeze o percepere justă a realității, să se integreze în colectiv „. -observă reacțiile de satisfacție sau de nemulțumire ale pacientului -explică necesitatea cunoașterii mediului în care trăiește și a celor din jur 2. Neputința: percepția individului asupra lipsei de control a evenimentelor Într-o situație dată Manifestări de dependență Conflict -incapacitatea pacientului de a da dovadă de comportamente personal adecvate față de rolurile profesionale alese sau impuse -se datorează conflictului dintre valorile individului și normele sociale sau starea de sănătate Eșec -nu realizează sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate de profesional rolul profesional pe care 1-a ales sau i s-a impus 337 Dificultate in -pacientul nu poate lua deciziile cele mai potrivite în timp util, a lua decizii nu poate cunoaște și corela evenimentele și a controla evenimentele Apatie -prezintă lipsă de interes față de activitatea impusă sau aleasă Retragere, -renunță la activitatea sau funcția pe care o deține și se resemnare complace în această situație ‘ Docilitatea -se supune cu ușurință unor decizii care nu-i aparțin Agresivitate -caută prilej de ceartă în permanență, este provocator față de colectiv Fatalitatea -consideră că mersul lucrurilor în viață au fost influențate în mod prestabilit de o forță supremă; consecințele sunt de neînlăturat, inevitabile Lipsa de -nu ·mai dorește să-și atingă scopul, să realizeze ceva anume ambiție Agasa re -stare de enervare, de iritare pe care pacientul o are în permanentă sau periodic Tristețe -stare sufletească apăsătoare, însoțită de mâhnire, amărăciune Sentiment de -stare de dezavantaj pe care pacientul o percepe în comparație inferioritate cu ceilalți -Intervențiile asistentei – Pacient cu sentiment de neputință OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI AUTONOME ȘI DELEGA TE Pacientul -identifică, prin observație și conversație cu pacientul, cauza să-și reca- neputinței sale și situațiile care îi provoacă sentimentul de pete increde- inutilitate rea și stima -câștigă încrederea pacientului prin modul său de comportare de sine și prin discuțiile purtate -îl ajută în cunoașterea și reevaluarea capacităților sale -îl consultă în planificarea activităților propuse -informează pacientul asupra dreptului său de a lua decizii care îl privesc -observă reacțiile pacientului la luarea deciziilor L -îl convinge de importanța lor și de responsabilitatea ce-i revine 338 Pacientul să poată realiza și aprecia obiectiv activitățile sale -orientează pacientul spre alte activități decât cele anterioare în raport cu capacitățile sale -ajută pacientul în recuperarea fizică, psihică pentru reducerea handicapurilor și obținerea independenței -ajută pacientul să cunoască și să-și însușească criteriile de control care-I ajută în aprecierea activității sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor sale -observă obiectivitatea aprecierilor pacientului -notează orice modificare în comportamentul sau starea pacientului Rolul asistentei in promovarea unui concept pozitiv despre sine Conceptul de -reprezintă percepția subiectivă pe care o are o persoană sine despre ea însăși din punct de vedere fizic, emoțional și social -se exprimă prin comportament, cuvinte, sentimente Componen- -identitatea se referă la unicitatea individului, obținută în timpul tele concep- fazei de socializare tulul despre -imaginea corporală este imaginea pe care un individ și-o face sine despre propriul corp -stima de sine este aprecierea valorii personale -performanța rolului este comportamentul prin care o persoană participă la un grup social – Factori care -identitatea afectează -probleme sexuale componen- -alcool, droguri tele concep- -viol tulul despre -agresiune sine -spitalizare -separarea familială -imaginea corporală -alterarea funcțiilor senzoriale și motrice -pierderea unui organ sau a unei funcții -obezitatea -prezența unei cicatrice -stima de sine -incapacitate de satisfacere a nevoilor -eșecuri repetate -dependența de alții -neglijenta familiei, prietenilor, colegilor -viol, agresiune -performanta rolului -incapacitatea de a îndeplini un rol -izolare socială forțată -interdicția de a îndeplini un rol pentru care ești pregătit 339 Reactia pacientului cu un con cept de sine perturbat lntervenJII execuJie ‘ -evită conversația și interacțiunea cu alții -are aspect neîngrijit -își găsește refugiu în alcool, droguri, fumat excesiv -este Indecis -nu poate să-și rezolve problemele -își ascunde unele părți ale corpului -exprimă critici severe față de sine și față de alții -prezintă anxletate, teamă, disperare -manifestă ostilitate, mânie, furie -se consideră un ratat -are impresia că este neglijat de cel din jur -își exprimă lipsa de încredere față de personalul ce-l îngrijește a) stabilirea unei relații terapeutice -manifestarea unui interes susținut față de pacient și o atitudine înțelegătoare -ascultarea pacientului cu atenție, arătându-1 că are timp pentru el -respectarea pacientului -abordarea de subiecte care-I privesc b) ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine – i se vor adresa întrebări pentru a afla modul în care pacientul se percepe Exemple: -Ce faceți mai bine? -Ce talente aveți? -Cât de ușor vă exprimați opinia când este diferită de a celorlalți -Ce părere aveți despre profesia dumneavoastră? -Vă simțiți apreciat? -Care este idealul dumneavoastră? -Ce responsabilități aveți în familie? etc. -va fi încurajat să-și exprime sentimentele -va fi ajutat să descrie modul cum percepe el raporturile cu alții c) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav -îl încurajează să-și privească rana și să utilizeze aparatele auxiliare (baston, cârjă, cadru) d) menținerea identității pacientului – i se permite folosirea obiectelor și lucrurilor personale la care ține mult e) ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv constă în: -a-1 învăța autoîngrijiri adaptate lui -a-1 încuraja să afirme „eu pot” 340 • DE REȚINUT: -a-1 incita să aibă inițiativă în materie de autoîngrijiri și readaptare -a-1 încuraja în menținerea unui aspect fizic plăcut și îngrijit (să se coafeze, să se radă etc.) -a face bilanțul progreselor sale efectuând împreună evaluări le -a-i aprecia progresele făcute -a-1 încuraja să-și identifice resursele, pentru schimbarea comportamentului (interes pentru activități artistice, sportive, estetice, organizatorice etc.) – a nu manifesta dezgust sau repulsie față de aspectul pacientului – a nu-l judeca sau critica în timpul acordării îngrijirilor -a-i respecta intimitatea – a încuraja familia să-i acorde suportul de care are nevoie și să accepte schimbarea dinamicii familiale -asigurarea unui climat de liniște și siguranță -este important să se planifice activități pe care pacientul să le poată îndeplini -sarcinile nu trebuie să fie dificile, pentru că este de preferat un succes mic, decât riscul unui eșec într-o sarcină importantă -sarcinile să aibă dificultăți progresive, pentru atingerea obiectivului -schimbările să se facă gradat, pentru a da pacientului timp suficient să se adapteze și să evite compromiterea, din nou, a conceptului despre sine -intervențiile trebuie să se bazeze pe principiul că pacientul trebuie mai întâi să ,. ia cunoștință de problemele și agenții stresanți care-I asaltează și apoi să le înțeleagă și să acționeze pentru a le depăși -intervențiile asistentei trebuie să interacționeze cu pacientul și familia acestuia. ,.Pentru prelungirea vietii, omul are nevoie de gimnastică echilibrată, aer proaspăt și plimbări” (Hipocrate) 13. NEVOIA DE A SE RECREA Definiție: Recrearea este o necesitate a ființei umane de a se destinde, de a se distra, recurgând, pentru aceasta, la activități agreabile, în scopul obținerii unei relaxări fizice și psihice. 1. Independența in acti11ități/e recreati11e Dezvoltarea fizică și psihică a omului nu poate fi înțeleasă în plenitudinea ei, dacă nu se iau în considerare unele din dimensiunile psihocomportamentale ale personalității -jocul și activitățile recreativ-distractive. 341 Omul a fost, dintotdeauna, conștient de necesitatea de a-și ocupa o parte din timp cu activități recreative, pentru a realiza un anumit echilibru afectiv, com pensator în raport cu îndeletnicirile sale cotidiene, responsabile și uneori stresante. În perspectiva educației permanente, activitățile recreative trebuie integrate pe tot parcursul vieții și concepute într-o legătură nemijlocită cu funcția lor formativă. În școală, elevii trebuie să-și însușească diverse procedee raționale de învățare și practicare a jocurilor, să-și formeze atitudini favorabile față de activitățile recreative, să le aprecieze valoarea, să înțeleagă importanța și necesitatea lor în viața omului. Sedentarismul -adică lipsa de mișcare, solicitările profesionale monotone, uniforme, și mai ales, necompensate, plus viața în atmosfera poluată a orașelor la care se adaugă și alte cauze, predispun la o serie de tulburări organice și psihice, capabile să zdruncine sănătatea și să ducă în final, la scăderea capacității de muncă. Loisir-ul, noțiune caracteristică civilizației timpurilor noastre, are un rol fundamental în efortul continuu al omului de a-și menține echilibrul fizic și psihic, r~spectiv sănătatea. : Divertismentul, distracția, relaxarea sunt principalele funcții ale acestor tipuri de activități accesibile pentru toate vârstele. ”· Factori care influențează satisfacerea nevoii Factori biologici Factori psihologiei -Vârsta-Copilul mic și preșcolarul își petrec o mare parte din timp jucându-se, ceea ce va favoriza dezvoltarea lui fizică și va influența atât sfera proceselor psihice, cât și personalitatea acestora. -Școlarul împarte timpul între învățătură și joc. -Adolescentul continuă jocurile copilăriei și pubertății în forme modificate și face trecerea spre activitățile recreative ale tinerilor și adulților. Maturitatea fizică și psihică permit adultului alegerea și organizarea activităților recreative în raport de preferințe, timp liber, posibilități și anturaj. Dinamica psihică mai redusă a vârstnicului îi limitează alegerea și explică interesul diminuat pentru activitățile sportive dinamice și retragerea spre cele de interior. -Constitutia și capacităJile fizice Activitățile recreative care impun un efort fizic deosebit trebuie selectate și practicate după constituția și capacitățile fizice ale fiecărui individ. -Dezvoltarea , psihologică Jocul și celelalte activități 1 udice contribuie la formarea principalelor trăsături ale personalității și conduitei copilului, precum și la realizarea controlului emoțional. 342 Factori sociologiei Destinde rea Satisfacția Plăcerea Amuzamentul -Emotiile Activitățile recreative permit individului exteriorizarea emoțiilor și eliberarea tensiunii. Pentru atingerea acestor scopuri, individul optează pentru divertismentul care i se pare potrivit. -Cultura Fiecare popor, prin tradițiile lui specifice, propune, organizează și derulează activități recreative specifice comunității respective. La noi în țară, serbările populare ( ex. sărbătoarea narciselor, lalelelor etc.), ceremoniile (nunți, botezuri ș.a.) se bucură de o largă participare, ceea ce demonstrează eficacitatea acestor modalități de satisfacere a nevoii de recreare. -Roluri sociale Persoanele încadrate într-o muncă organizată, care le. asigură un timp optim pot să-și satisfacă această nevoie printr-~ recreare cotidiană, periodică (la sfârșit de săptămână) și anuală (vacanțe, concediul de odihnă). Pensionarea mărește timpul liber al indivizilor, care pot să-și organizeze activitățile recreative după gustul și posibilitățile lor. -Organizarea socială 1 Asigurarea condițiilor și a accesului la activități diversificate de petrecere a timpului liber: odihna, distracțiile, învățarea și ” realizarea favorizează satisfacerea acestor nevoi. Ele sunt diferite de la țară la țară depinzând de condițiile socio- economice. Manifestări de independenți -Starea de relaxare, de încetare a unei tensiuni nervoase sau a unei stări de încordare -Sentiment de multumire, de plăcere -Senzația sau emotia agreabilă, legată de satisfacerea nevoii, de relaxare -Distractie, divertisment, înveselire Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței -explorează gusturile și interesul pacientilor pentru activități ·recreative, pentru petrecerea timpului liber; 343 -planifică activități recreative împreună cu pacientul; -asigură condițiile necesare; -organizează activități recreative individuale sau în grup, în funcție de vârstă, posibilități și locul de desfășurare al acestora: -jocuri distractive, formativ-educative, de echilibrare și tonificare -audiții muzicale -vizionări de filme -întâlniri cu personalități artistice -facilitează accesul la biblioteci, săli de lectură sau procură cărți, reviste -antrenează și stimulează pacienții în aceste activități 11. Dependența in satisfacerea ne11oii de a se recrea J Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependență: 1. Neplăcerea de a efectua activități recreative. t 2. Dificultatea de a îndeplini activități recreative } vezi anexele 2 și 3 3. Refuz de a îndeplini activități recreative Surse de dificultate Surse de -Lezarea integrității fizice, handicapuri, constrângeri fizice ordin fizic (pansamente, aparate gipsate) -Diminuarea capacității funcționale a organelor de simț -Dezechilibre: durere ‘ Surse de -Tulburări de gândire, de memorie ordin -Afectarea stării de conștientă psihologic -Anxietate -Stres -Situații de criză -Neadaptarea la rolul de bolnav și la boală Surse de -Singurătatea, retragerea, pensionarea ordin -Munca învechită, de rutină sociologic .. -Conflicte și eșecuri în îndeplinirea rolurilor sociale • -Lipsa de cunoștințe despre sine și despre cei din jur 344 Prezentăm în continuare următoarea problemă de dependență: Neplăcerea de a efectua activități recreative Neplăcerea de a efectua activități recreative se definește ca fiind o impresie dezagreabilă și penibilă care conduce la inactivitate, plictiseală și tristețe . Manifestări de dependență lnactlvltatea -Lipsa de interes față de activitățile curente ale vieții. Persoana este pasivă, dezinteresată fată de ceea ce se petrece în jur, nu . participă la activități Plictiseala -Impresia de vid, de tristeșe, lipsa de interes pentru activități sau evenimente curente ale vieții Tristețea -Starea afectivă manifestată prin indispoziție și insatisfactie, care împiedică individul să se înveselească -Intervențiile asistentei – Pacient cu neplăcere de a efectua activități recreative OBIECTIVE Pacientul să prezinte stare de bună dispoziție Pacientul să-și recapete încrederea în forțele proprii INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE ” -asistenta medicală explorează ce activități recreative îi produc plăcere pacientului; -analizează și stabilește dacă acestea sunt în concordanță cu starea sa psihică și fizică; -planifică activități recreative împreună cu pacientul; -organizează activități recreative specifice pentru copii, adulți, vârstnici; -antrenează bolnavul în activități și-1 ajută ; -asigură mediul corespunzător; -amenajează camere de recreare: pentru audiții muzicale, vizionări de filme, TV; -are în vedere ca activitățile să nu-l suprasolicite, să nu-l obosească, ci să-i creeze stare de bună dispoziție; -notează reacțiile și manifestările pacientului cu referire directă la: -starea de plictiseală și tristețe -determină pacientul să-și exprime emoțiile și sentimentele ; -câștigă încrederea bolnavului și-1 ajută să depășească momentele dificile; ~ -administrează și supraveghează efectele tratamentului indicat de medic: -antidepresive -tranchilizante 345 Pacientul să -învață pacientul tehnici de relaxare beneficieze -îl ajută să le execute și observă modul cum le realizează de somn odihnitor – Pacientul -va fi consecventă în planificarea și organizarea activităților să-și recreative; amelioreze -perseverează în acele activități recreative care corespund condițiile constituției psihosomatice a bolnavului; fizice -asigură o creștere graduală a dificultății acestor activități Asigurarea mijloacelor de recreare a pacientului Scop -diminuarea anxietății -favorizarea repausului -ameliorarea condițiilor de spitalizare Rolul -alegerea mijloacelor de recreare (individualizate în funcție de asistentei vârstă, preferințele pacientului și starea lui fiziologică) -asigurarea condițiilor optime pentru aceste activități . -supravegherea pacientului în timpul activităților de recreare, pentru a nu se produce agravări ale stării lui fizice și psihice -aprecierea impactului pacientului activității lor recreative asupra l „Învăfăm pentru via/ă, nu pentru școală”. (Seneca) 14. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM SĂ·TI PĂSTREZI SĂNĂTATEA Definiție: A învăța este acea necesitate a ființei umane de a acumula cunoștințe, atitudini și deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente, în scopul menținerii sau redobândirii sănătății. 1. Independența in satisfacerea nevoii Învățarea este o problemă comună a pedagogiei, psihologiei, eticii, sociologiei și a altor științe, care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere. Procesul învățării este deosebit de complex și cuprinde organizarea întregii comportări a individului, pentru a deveni capabil să-și dirijeze întreaga sa activitate în· mod creator, în funcție de condițiile în care se află, pe baza cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor însușite anterior. 346 Pedagogia și medicina sunt două domenii care se interacționează și au analogii. Finalitatea practică pentru medicină este păstrarea sănătății și/sau vindecarea. De-a lungul vieții sale, omul trebuie să se adapteze continuu la schimbările de mediu, care modifică măsurile necesare menținerii sănătății. Cunoașterea de sine este esențială pentru a preveni și analiza unele obișnuințe, astfel încât să poată verifica dacă a luat măsurile adecvate menținerii sănătății. În urma acestei analize, omul poate simți nevoia de a învăța mijloacele cele mai eficace de menținere a sănătății. După ce a dobândit cunoștințe, atitudini, deprinderi pentru menținerea sănătății, el capătă un sentiment de siguranță, prin care devine capabil să lupte împotriva bolii, anxietății și stresului vieții cotidiene. Factorii care influențează satisfacerea nevoii Factori biolog ici Factori psihologiei Factori sociologiei -Vârsta Copilul, în timpul creșterii și dezvoltării sale, învață cu ușurință metodele și mijloacele de a-și menține sănătatea, dacă este instruit, supravegheat și controlat. Adultul învață și se perfecționează pentru a utiliza toate mijloacele necesare menținerii sănătății. Vârstnicul acumulează mai greu noi cunoștințe (amnezia de fixare), dar are capacitatea de a le utiliza și adapta pe cele învățate anterior. -CapacităJi fizice Ființele umane, potrivit condițiilor lor fizice (integritatea fizică somatică și a organelor de simț, facultă file intelectuale) , fac posibilă dobândirea de cunoștințe, atitudini, deprinderi pentru menținerea sănătății. -Motivarea- totalitatea factorilor dinamizatori și direcționali care îl dinamizează pe om, îl incită la acțiune, îi jalonează direcția acesteia. Printre factorii motivaționali de dinamizare sunt: trebuințele și năzuințele. Învățarea, ca activitate umană, răspunde unor trebu ințe sau interese ale persoanei, deci se supune legii motivației și este îndreptată spre un scop, adică se supune legii finalității: finalitatea practică în medicină care rezidă în păstrarea sănătății sau în vindecare. -EmoJii/e III Emoțiile și sentimentele legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaștere (pacientul devenind conș tient asupra propriei responsabilități ce o are asupra sănătății sale). -Mediul ambiant Un mediu ambiant adecvat, cu luminozitate și temperatură normale, atmosferă de calm și liniște, creează ambianta propice pentru însușirea de cunoștințe. 347 Manifestări de independenți Dorința și Interesul de ·Independență -Învătarea -activitate pentru însușirea de cunoștințe și dobândirea de noi deprinderi în toate sectoarele vieții psihice (cunoaștere, voință, emotivitate). .. Produsul final al învățăturii poate fi: un concept teoretic, o atitudine, o deprindere motorie sau poate fi multidimensional. -Deprinderea -componentă automatizată a activității. Pentru mentinerea independenței în satisfacerea nevoii de a învăța să-și păstreze sănătatea, pacienții sunt conștienți de necesitatea formării de atitudini și deprinderi corecte, necesare obținerii unei stări de bine. Acumularea -Cunoștinte (informații) -reflectarea în conștiință a realității de cunoștințe obiective Modificarea comporta mentului față de sănătate Dorința, interesul în acumularea cunoștințelor. -Educafia -ansamblul de acțiuni de transmitere a cu noștințelor, de formare a deprinderilor și comportamentului. Educația pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalități concrete, specifice de mentinere sau redobândire a sănătății (rolul de educator al asistentei medicale). Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței -asistenta medicală explorează nevoile de cunoaștere ale pacientului; -elaborează obiective de studiu cu pacientul; -informează cu privire la mijloacele și resursele pe care le poate asigura: broșuri, cărți, pliante, reviste, diapozitive etc.; -susține motivarea pacientului față de cunoștințele care urmează să le dobândească; -organizează activități de educație pentru sănătate: convorbiri, cursuri, conferințe, filme, demonstrații practice; -prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu mijloace și procedee adecvate nivelului de cultură și gradului de înțelegere a pacienților. 11. Dependența in satisfacerea neuoii de a inuăț;a Dacă nevoia de a învăța nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependență: 1. lgnoranța față de dobândlrea de noi cunoștințe, atitudini, deprinderi 2. Dificultate de a invăța } 3. Cunoștințe Insuficiente vezi anexele 2 și 3 348 Surse ale dl· flcultățllor de ordin fizic Surse ale dificultăților de ordin psihic Surse ale difl~ultățllor de ordin sociologic Sursa de dificultate -Lezarea integritătii fizice -Deficitele senzoriale, in special, auditive și vizuale, tulburările de vorbire (dislalie, afazie), diminuarea sau abolirea simțului senzorial vocal. -Durerea in funcție de intensitatea ei determină manifestări fizice (modificări ale ritmului respirator și cardiac, ale T.A. până la starea de șoc) și psihice (neliniște, agitație , iritabilitate, teamă) -Afectarea stării de conștientă: obnubilare, delir, comă -Dezvoltare intelectuală: un interes redus limitează acumularea de cunoștințe. -Tulburări de g~ndire și memorie: G~ndirea -proces psihic, ce reflectă nemijlocit -dar abstractizat și generalizat -obiectele, fenomenele, relațiile dintre ele. Memoria- capacitatea de asimilare, fixare și reproducere a experienței cognitive acumulate. -Anxietatea- sentimentul de disconfort și de tensiune pe care le simte omul in fața problemelor vieții. -Stresul-dezechilibrul intre experiența la care individul trebuie să facă față și capacitatea sa de a realiza acest lucru, cu repercusiuni asupra stării de sănătate. -Situatia de criză Este determinată de situații majore din viață: -pierderea unei persoane dragi -modificarea importantă a schemei corporala -modificarea modului de viață -Me.diu necunoscut (de exemplu emigrarea într-o țară cu limbă necunoscută) -Lipsa interesului de a Învăta legată de educatie și cultură Educatia -ansamblul acțiunilor de transmitere a cunoștințelor, formare a deprinderilor și comportamentelor. Cultura- totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice -Lipsa cunoștinfelor Absența cunoștințelor sau un nivel scăzut de cunoștințe despre regulile generale de igienă fizică și mentală , despre sănătate și menținerea ei. -lnsuficienta cunoaștere de sine-conduce la comportamente și fenomene negative, care depășesc posibilitățile de adaptare ale individului. -lnsuficienta cunoaștere a mediului Înconjurător 349 • Prezentăm următoarea problemă de dependenJă: lgnoranța Lipsa de cunoștințe , priceperi, deprinderi pentru mentinerea sau recuperarea sănătătii Cunoștințe insuficiente Nu ÎnJelege necesitatea de a ÎnvăJa și nu este receptiv NesiguranJa și frica de necunoscut NeobișnuinJa În abordarea anumitor ac Jiuni pentru redobândirea sănătăJii Lipsa de informaJii lipsa Intere sului de a ÎnvăJa Dificultate În ÎnvăJarea mă surilor pre ventive și curative Manifestări de dependență Bolnavul nu are cunoștințe referitoare la: -boală -prevenirea îmbolnăvirilor -importanța respectării tratamentului -prevenirea complicațiilor -perioada de convalescență -reintegrarea socio-profesională Datorită tulburărilor de gândire -Ritmul gândirii poate fi accelerat -fuga de idei: ideile se succed cu repeziciune, încât nu pot fi ordonate într-o însușire rațională. -Încetinirea ritmului gândirif. scăderea puterii de judecată, imposibilitatea de a gândi -Inoperanta gândirii: privește legătura logică dintre notiuni și idei (amestec de cuvinte fără legătură) -Tulburări de memorie: amnezie de fixare și/sau de evocare -Anxietate -Stres -Datorită unor evenimente neprevăzute, bolnavul trebuie să facă față unor necesități de schimbare a stilului de viață și a obiceiurilor pentru redobândirea sănătății. El ignoră măsurile ce pot fi luate pentru redobândirea independenței. -Bolnavul nu acordă importanța cuvenită bolii -Nu respectă sfaturile medicale în tratarea sau prevenirea îmbolnăvirilor -Bolnavul nu are acces la informații, dar nici nu este interesat de procurarea lor -Este refractar la orice acțiune sau cunoștințe necesare menținerii sau redobândirii sănătății -Tulburări de gândire: -Intelect limitat, incapacitatea de asimilare, fixare și reproducere a cunoștințelor -Carente educationale: lipsa deprinderilor igienice, a celor privind alimentația rațională etc. 350 -Intervențiile asistentei – Pacient cu probleme generate de ignoranță OBIECTIVE Pacientul să acumuleze noi cunoștințe Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri și deprinderi noi INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE -Explorează nivelul de cunoștințe al bolnavului privind boala, modul de manifestare, măsurile preventive și curative, modul de participare la intervenții și la procesul de recuperare; -identifică manifestările de dependență, sursele lor de dificultate, interacțiunile lor cu alte nevoi; -stimulează dorința de cunoaștere; -motivează importanța acumulării de noi cunoștințe; -conștientizează bolnavul asupra propriei responsabilități privind sănătatea; -organizează activități educative, folosind metodele de învățământ cunoscute: -expunerea, conversația, demonstrația respectând principiile pedagogice; -verifică dacă bolnavul a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a însușit noile cunoștințe. -identifică obiceiurile și deprinderile greșite ale bolnavului; -corectează deprinderile dăunătoare sănătății; -ține lecții de: formare a deprinderilor igienice, alimentație rațională, mod de viață echilibrat, administrare a diferitelor tratamente; -efectuează demonstrații practice; -întocmește programe de recuperare și reeducare a bolnavilor cu deficiențe senzoriale și motorii (gimnastică medi cală, kinetoterapie); -va încuraja și ajuta la dobândi rea noilor deprinderi. Rolul asistentei in educația pentru sănătate Definiție -educația este un proces interactiv ce favorizează învățarea Scop -cuprinde acțiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie, de a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu -crește stima de sine a unei persoane, pentru că-i permite să-și asume responsabilități mai mari față de propria-i sănătate 351 Caracteristi cile proce sului educa țlonal Identificarea nevoilor de educație a pacientului Stabilirea obiectivelor educaționale Principii educative -se bazează pe aplicarea principiilor de comunicare interpersonală, care constau în a transmite mesaje semnificative unei persoane și de a primi de la ea o retroacțiune -se desfășoară în domeniul cognitiv, afectiv și psihomotor, utilizând metode adecvate fiecărui domeniu -pe baza informațiilor culese se va aprecia: -nevoia de a învăța (ce știe pacientul referitor la starea de sănătate actuală, experiențele pacientului având incidență asupra nevoii de a învăța, informațiile de care membrii familiei au nevoie pentru a răspunde nevoilor pacientului) -dorința de a învăța (capacitatea de concentrare când i se pun întrebări, atenția, factorii care motivează pacientul să întrebe, tendința de a pune întrebări) -capacitatea de a învăța (stadiul de dezvoltare a pacientului, forța fizică, coordonarea mișcărilor, prezenta unor deficiențe senzoriale) -mediul de învățare (prezența surselor de perturbare a învățării, confortul camerei) -resurse de învățare (felul în care familia percepe și înțelege boala pacientului și consecințele ei, dorința pacientului de a face familia să participe la programul educațional, resursele de care dispune pacientul la domiciliu) -obiectivele educaționale pot fi pe termen scurt și pe termen lung -fiecare obiectiv educațional va cuprinde trei aspecte: -enunțul și descrierea unui comportament (pacientul va fi capabil să îndeplinească o sarcină în limitele perioadei de învățare) -identificarea conditiilor educaționale (de exemplu, pacientul va merge cu cârjele din cameră până la baie) -stabilirea criteriilor de evaluare (în funcție de gradul de precizie dorit, de reușită, de satisfacție) -să se aleagă momentul potrivit (la internare, la externare, pe timpul spitalizării) când pacientul este dispus să învețe -durata să nu depășească 20-30 de minute -repetarea să fie suficient de frecventă pentru a consolida învățarea -structurarea materialului: noțiuni elementare, explicații; se va începe cu probleme mai importante, se va recapitula -se va utiliza limbajul pacientului, putând recurge la analogii simple 352 Rolul asistentei in procesul educațlonal -se va menține atentia pacientului , care va fi determinat să participe (vor fi stimulate mai multe simturi, se va discuta pe ton variat și intensitate diferită, se va puncta prin gesturi aspectul mai important) -se vor completa cunoștințele existente -se vor adopta metode educative, în functie de nevoile pacientului -să respecte principiile educative -să sesizeze orice comportament care indică o scădere a interesului sau a atenției -să țină cont de atitudinea pacientului fată de faptul că a reușit să execute o tehnică -să stabilească, împreună cu pacientul, obiectivele educationale . -să ghideze și să sfătuiască pacientul, dându-i informații pertinente -să observe progresele pacientului în autoîngrijire și să rămână la dispozitia lui pentru a-1 ajuta -să demonstreze tehnicile ce urmează a fi învățate de pacient (etapă cu etapă, fără grabă, cu explicarea fiecărui gest) -înainte de demonstrarea unei tehnici, să înlăture anxietatea pacientului prin explicatii pregătitoare -să utilizeze metode de educație în grup, care permit schimbul de idei și participantii învață unii de la alții -să încerce integrarea educatiei în procesul de îngrijire (de exemplu, educație sanitară în timpul efectuării îngrijirilor igienice sau în timpul efectuării unui pansament). ~–––~~––––––––––––––~ , EXERCITII DE TAXONOMIE ~ 1. Cum se numește imposibilitatea pentru două elemente de a fi un ansamblu: Antitoxină 1 Incompatibilitate 2 Contracepție 3 2. Cum se numește o maladie a inimii, in general: Infarct de miocard 1 Cardiopatie Angiocardiografie 2 3 3. Faceți corespondența intre cifre și litere: 1. Trompa A. Limfangită 2. Vezică B. Cistită 3. Vase limfatice C. Flebită 4. Rinichi D. Salpingită 5. Venă E. Nefrită 4. Cum se numește microbul care se fixează electiv pe țesutul nervos: Nefritic 1 Neurogen 2 Neurotrop 3 5. Care dintre cuvintele de mai jos nu indică ideea de sânge: Uremie 1 Hematurie 2 Hemiplegie 3 Hemoliză 4 Hemicranie 5 6. Cum se numește formarea globulelor sângelui: Hemoglob ină 1 Hemoliză 2 Eritropoieză 3 Hematopoieză 4 354 7. Care dintre cuvintele de mai jos nu se referă la cantitatea de urină : 1. Polakiurie 2. Oligurie 3. Disurie 4. Poliurie 5. Anurie 8. Cum se numește prezența puroiului în urină : 1. Piurie 2. Hematurie 3. Pielită 4. Pioree 5. Piroză 9. Cum se numește microbul care produce puroi: 1. Piretic 2. Piuric 3. Purulent 4. Piogen 5. Pirogen 1 O. Care din cuvintele de mai jos nu se referă la febră : 1. Apiretic 2. Piretic 3. Pirexie 4. Piromanie 5. Antipiretic 11. Unde este eroarea: Alergen: care provoacă alergie 1 Glicogen: care produce zahăr 2 Androgen: care provoacă vărsături 3 Patogen: care produce îmbolnăvirea 4 12. Studiul cauzelor bolilor se numește : 1. Diagnostic 2. Patologie 3. Semiologie 4. Psihologie 5. Etiologie 13. Studiul dozelor prescrise în administrarea medicamentelor pentru tratarea bolilor se numește : Farmacologie 1 Terapeutică 2 Fiziologie 3 Morfologie 4 Posologie 5 14. Care dintre cuvintele următoare nu se referă la studierea corpului sau a unei părți din corp: Anatomie 1 Cardiologie 2 Hematologie 3 Dermatologie 4 355 Deontologie Posologie 5 6 15. Partea din medicină care se ocupă de mijloacele speciale de apărare și ajutorare a bolnavului se numește: Fiziologie Terapeutică Farmacologie Morfologie Posologie 16. Completati: 2 3 4 5 Sânge …………………….. … Hemo …… patie Qs ……… ………….. ……………….. patie Inimă …………….. …………….. ……. patie Rinichi ……… ………………. ………… patie Mușchi ……………………………….. . patie Nervi ………………………………….. patie Articulatii ……… ………………….. …… patie Psihic ……………. …………….. ……. patie Plămâni ……………. ………………….. patie 17. Regiunea situată în partea superioară și mediană a abdomenului se numește: Hipocondru 1 Torace 2 Epigastru 3 Fosa iliacă 4 ~m~ 5 Hipogastru 6 18. Operatia de extirpare a uterului se numește: Metroragie 1 Menoree 2 Histerectomie 3 Histeropexie 4 Histerometrie 5 19. Produsul care crește secretarea bilei de către ficat se numește: Colagog 1 Colecistokinetic 2 Coleretic 3 Coledoc 4 20. Care din următoarele cuvinte exprimă accentuarea mișcărilor vezicii biliare: Colagog 1 Coleretic Colecistokinetic Colecistită 2 3 4 356 21. Face~ legătura intre litere și cifre: A. Mialgie 1. Tmbolnăvirea rinichiului B. Coleretic 2. Operația de extirpare a stomacului C. Colecist 3. Durere musculară D. Sarcom 4. Tumora unei glande E. Hematii 5. Cancer F. Gastrectomie 6. Globule roșii G. Nefropatie 7. Care sporește secreția biliară H. Adenom 8. Vezica biliară 22. Asociați literele cu cifrele: .•: A. Dispnee 1. Dificultatea de a naște B. Disurie 2. Ciclu menstrual dificil C. Disfagie 3. Digestie grea D. Diskinezie 4. Dificultatea de a urina E. Distocie 5. Dificultatea de a înghiți F. Dismenoree 6. Greutate în respirație G. Dispepsie 7. Dificultatea de mișcare 23. Care dintre cuvintele următoare nu se referă la scurgerea sângelui: Menoree 1 Metroragie 2 Epistaxis 3 Hematemeză 4 Otoragie 5 Blenoragie Hemoptizie 6 7 24. Arăta~ care propoziție este corectă: A. Sufixul RAGIE indică, desigur, scurgerea sângelui B. Sufixul REE indică, desigur, scurgerea altor lichide C. Ambele sufixe indică o scurgere 25. Completati tabelul: Durerea la nivelul 1.1nimii ………………… . 2. Ficat …………… …… . 3. Tralect nervos ………….. . 4. Stomac ………………. . 5. Genunchi …………….. . 6. Ureche ……… ………. . 7. Mușchi …………. …… . 8. Articulație 357 26. Hemoragia uterină survenită în afara ciclului se numește: Menoree 1 Menoragie 2 Metroragie 3 Menstruatie 4 27. Scurgerea din ureche se numește: Seboree 1 Leucoree 2 Otoree 3 Pioree 4 28. Care dintre cuvintele de mai jos nu se referă la durere: Precordialgie 1 Coxalgie 2 Artralgie Hepatalgie Mialgie Gastralgie 3 4 5 6 29. Un produs care calmează durerea se numește: Anestezic 1 Parestezic Antalgic Analgezic 2 3 4 30. lnflamatia tesutului muscular se numește: Mioză 1 Mielită 2 Midriază 3 Miosită Mialgie Mi astenie 4 5 6 31. Care dintre cuvintele următoare nu se referă la o afectiune musculară: Miosită 1 Miastenie 2 Mialgie 3 Mi elită 4 Midriază 5 32. În general, o maladie provocată de o ciupercă se numește: Mielită 1 Miastenie Micoză 2 3 358 Mielină Miază 33. Cum se numește inflamatia rinichiului: 4 5 Perinefrită 1 N~~ă 2 Colică nefritică 3 Nevrită 4 Nevralgie 5 Neuroză 6 34. Pierderea supletii, a elasticității arterelor se numește: Arteroscleroză 1 A te rom Arterioscleroză Arterită 2 3 4 35. Un medicament care stimulează se numește: Disleptic 1 Psiholeptic Analeptic Anxiolitic Analgetic 2 3 4 5 36. Un medicament care cupează durerea se numește : Neuroleptic 1 Tranchilizant Psiholeptic Anxiolitic 37. Asociati cifrele cu literele: 1. Psiho- 2. Analeptic 3. Hipo- 4. Hiper- 5. Epi- 6. Disleptic 7. Plazie 8. Poli- 9. Pnee-2 3 4 A. Sus, deasupra B. Perturbează C. Augmentează (crește) O. Mult, mai multe E. Activitate mentală F. Respiratie G. Dedesubt H. Formare 1. Care stimulează 38. O afectiune ereditară, rezultată din incapacitatea sângelui de a se coagula se numeșt e: Hemoragie 1 Hemofilie Hemostază Hiperemie 2 3 4 359 39. Disocierea diverselor elemente in prezenta apei se numește: Hidroliză 1 Hemoliză Electroliză Cataliză 2 3 4 40. Asociati cifrele cu literele (cu referință la distrugere, inhibare): 1. Hemolitic 2. Simpaticolitic 3. Fibrinolitic 4. Adrenolitic 5. Parasimpaticolitic A. Sistem nervos parasimpatic B. Adrenalina C. Globule roșii sanguina O. Sistem nervos simpatic E. Fibrină 41. Disocierea unui corp în elemente mai simple se numește: Hidroliză 1 Cataliză Liză Liofilizare 2 3 4 42. Diminuarea fortei musculare, care însă nu ajunge până la paralizie se numește: Parestezie 1 Paraplegie 2 Hemiplegie 3 Parezie , Paralizie 43. Faceti corespondenta între cifre și litere: A. Apofiză 8. Exostoză C. Diafiză O. Epifiză 44. Frica morbidă de multime se numește: Claustrofobie Agorafobie Xenofobie Fotofobie 45. Asociați literele cu cifrele: A …………….. grafie 8 …….. .•…… gramă C. . ……… …. scopie 46. Completati: A. Obsesia impulsivă de a incendia 8. Obsesia impulsivă de a fura C. Obsesia impulsivă de fabulos 4 5 1. Excrescenta anormală a osului 2. Excrescenta normală a osului 3. Partea mijlocie a osului lung 4. Extremitatea osului lung 1 2 3 4 1. Examinare fără înregistrare 2. Examinare cu înregistrare 3. Trasare 1. Cleptomanie 2. Mitomanie 3. Piromanie 360 47. Asociați cifrele cu literele: A. Băi de mare B. Mișcare C. Raze X O. Antibiotice E. Radium 48. Variația calibru lui vaselor se numește: 1. Antibioterapie 2. Roentgenterapie 3. Kinesiterapie 4. Curieterapie 5. Talazoterapie Vasoconstricție 1 Vasodilatație 2 Ischemie Vasomotricitate 3 4 49. Potriviți cuvintele de mai jos pentru semnificațiile: A. Stomie . . . . . . . . . . . . . . 1. Crearea unei guri chirurgicale 8. Plastie . . . . . . . . . . . . . . • 2. Examinarea cu înregistrare C. Grafie . . . . . . . . . . . . . . 3. Ablatie O. Ectomie ………… . E. Gramă …………. . F. Scop ………….. . G. Tomie …………. . 50. Asociati prefixele cu sensul lor: A. Homo- 8. Hetero C. Iza- O. Auto- 51. Dați sensul potrivit: A. Oprire 8. Formare C. Disociere O. Care distruge E. Duritate 4. Rezultatul unei examinări 5. Secționare 6. Operatie de reparare a unui organ 7. Instrument pentru examinare 1. Același, identic 2. Subiectul el însuși 3. De natură diferită 4. De aceeași natură 1. Liză 2. Litic 3. Stază 4. Plazie, poieză 5. Scleroză 52. Indicați cu 1 cuvintele in care POLI semnifică „mai multe” și cu 2 în care semnifică „mai mult”: A. Poliurie 8. Polinucleare C. Poliartrită O. Polifagie 53. Faceți corespondența intre litere și cifre: A. Polaki- 1. Multe B. Hipo- 2. Exces C. Nea- 3. Dificultate O. Oligo- 4. Des 361 E. Hiper- F. Dis- G. Poli-S. Creștere 6. Scădere, descreștere 7. Putin 8. Diminuare 9.Nou S4. Cum se numește oxigenarea sângelui in plămâni: Respiratie 1 Hematoză Oxemie Acidoză SS. Asociati literele cu cifrele: A. Cifoză 8. Scolioză C. Lordoză 2 3 4 1. Înainte 2. Înapoi 3. Lateral RĂSPUNSURI CORECTE 1. 2 2.2 3. A4 82 C1 05 E3 4.3 s. 3,S 6.4 7.3 8. 1 9.4 10.4 11. 3 12.S 13.S 14.5,6 1S.2 16. Hemo-, ostea-, cardie-, reno-, mio-, nevro-, artro-, psiho-, pneumo- 17.3 18.3 19.3 20.3 21. A3 87 C8 OS E6 F2 G1 H4 22. A6 84 CS 07 E1 F2 G3 23.6 24.C 2S. Cardialgie, hepatalgie, nevralgie, gastralgie, gonalgie, otalgie, mialgie, artralgie 26.3 27.3 28.2 29.3 30.4 31.4,S 32.3 33.2 34.3 3S.3 36.2,4 37. AS 86 C4 08 E1 F9 G3 H71.2 38.2 39. 1 40. AS 84 C1 02 E3 41.3 42.4 43. A2 81 C3 04 44.2 4S. A2 83 C1 46. A3 81 C2 362 47.A5 83 C2 01 E4 48. 449. A 1 86 C2 03 E4 F7 G5 50. A4 83 C1 02 51. A3 84 C1 02 E5 52. A2 81 C1 02 53. A4 86,8 C9 07 E2,5 F3 G1 54.3 55. A1 83 C2 Bibliografie: Marie Bonvalot, Le vocabulaire medical de base, Etude par l’etymologie, voi/, 11, Editeur OIP, Paris, 1978 ANEXA Nr. 1 GHID ORIENTATIV DE CULEGERE A DATELOR PENTRU CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE, ÎN VEDEREA EVALUARII $1 SATISFACERII NEVOILOR Rspers stabilits Respirație Prezența unor semne și simptome in afecțiuni respiratorii Afecțiuni respiratorii in antecedente Puls T.A. Prezența unor semne și simptome in afecțiuni cardlo vasculare A RESPIRA $1 A A VEA O BUNĂ CIRCULAȚIE Informatii ds obtinut, TntrsbAri ajutAtoars -frecvență, ritm, amplitudine -simetria mișcărilor -tipul respirator -aspectul toracelui -tiraj: -tip -tuse: -când a apărut? -cât de frecventă este? -este sau nu urmată de expectorație? -apare în anumite poziții? -accesele survin ziua sau noaptea? -expectorație: -culoare, miros, aspect, cantitate -prezența sângelui (temporară sau permanentă) -dispnee: -tipul dispneei · -apare în repaus, la efort sau în condiții de stres? -ce poziție o ameliorează? -când apare: ziua sau noaptea? -durere toracică: -intensitate, localizare, iradiere, durată -este exagerată de tuse și respiratie profundă? -poziția corpului: -ortopnee -antalgică -frecventa și durata acestora; cum au fost tratate? -frecvență, ritm, amplitudine -T.A. sistolică și T.A. diastolică -durere precordială -localizare, intensitate, iradiere -factori declanșatori -factori de ameliorare -palpitatii -când apar? la efort? după abuz de alcool, cafea, tutun? după medicamente? în condiții de stres? 364 Factori de risc RBperB stabilite Oblșnulnțe alimentare Experiențe anterioare Cunoștințele pacientului -cianoza -localizare, intensitate -paloare -turgescența venelor jugulara -oboseala la mers -durerea cu sediul în gambă -este continuă sau intermitentă? -apare la .efort? -este cal mată de repaus? -este însoțită de impotență funcțională? -edem la nivelul membrelor -fumat -de când? cât? -alți membri ai familiei fumează? -sedentarism -efectuați o muncă sedentară? -mergeți pe jos la serviciu? -practicați vreun sport? -stați timp îndelungat în picioare? -mediu -lucrați sau locuiți în mediu poluat (praf, pulberi etc.)? -stres, anxietate -alimentația -în exces, dezechilibrată A BEA $1 A MÂNCA Informatii dB obtinut, FntrebAri ajutătoare -orarul meselor -alimente preferate -aversiune față de anumite alimente -mod de preparare a alimentelor -lichide consumate: -cât? când? ce fel? -restricții alimentare impuse de dietă, religie, cultură -ingestie de alimente ș1 lichide interzise -folosirea mâncării ca recompensă sau reconfort -refuz de a se alimenta -utilizarea de vitamine și săruri minerale -apetit -factori care determină anumite comportamente -alergii alimentare -alimente care au cauzat vărsături, diaree, constipație -care sunt alimentele pe care le consideră benefice pentru să nătate -dacă necesitățile organismului de hrană și lichide îi sunt cu noscute -cum consideră modul său de alimentație: echilibrat, dezechi librat -dacă îi sunt cunoscute noțiuni de gastrotehnie 365 Greutatea -actuală și anterioară corporală -modul în care pacientul percepe valorile obținute, raportate și la înălțime Starea -semne și simptome caracteristice în: de nutriție -obezitate -cașexie -deshidratare Dificultăți În -incapacitate de a tăia alimentele, de a bea, de a duce alimen- alimentare tele sau lichidele la gură -deglutiție dificilă -masticație inadecvată -factori care determină aceste dificultăți NEVOIA DE A ELIMINA Repere stabilite Informa/ii de obfinut, Întrebări ajutătoare . Mod -urina: de eliminare -micțiuni (număr, ritm) -cantitate, caracteristici -materii fecale: -defecație (frecvență, orar) -cantitate, caracteristici . -transpirație: 1 -caracteristici 1 -menstră: -ritm, durată, evoluție -caracteristici -tulburări prezente și factori care le determină Greutate -valoarea actuală raportată la cea anterioară, pentru a sesiza ·corporală diferența Motilitate -zgomote intestinale gastro- -meteorism abdominal Intestinali -flatulență -tenesme Semne -dureri abdominale 1· și simptome -semne de deshidratare prezente -vărsături ~ -evacuare involuntară de urină și scaun . -glob vezical Atitudinea -necesitatea intimității pacientului -neadaptare la utilizarea echipamentului sanitar (ploscă, urinar, bazinet) 366 NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A A VEA O BUNĂ POSTURĂ Repere stabilite Informatii de obtinut, Întrebări ajutAtoare Sistemul -integritate osteoarticular -amplitudinea mișcărilor și muscular -mobilitate articulară -forță musculară . Mersul -mod de deplasare: -singur -cu mijloace auxiliare (baston, cârjă, cadru) Echilibrul -gradul de stabilitate în timpul deplasării sau al mișcărilor Poziția -atitudini în funcție de viciile de conformație și de mișcările corpului efectuate și membrelor Mobilizare -capacitate de a se transfera de pe o suprafață pe alta -dificultăți în adoptarea unor poziții (durere, rigiditate, oboseală, slăbiciune) Efectele a. fizice: imobilizării -musculo-scheletice -gastrointestinale -respiratorii -urinare b. psiho-sociale: -depresia -modificări de comportament NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNI Repere stabilite Informatii de obtinut, Întrebări ajutAtoare Oblșnuințe -durata somnului în 24 de ore de somn -mod de alternare a ritmului somn-veghe -capacitate de adormire, eventuale „ritmuri” folosite Manifestări ale tulbură rilor de somn -calitatea somnului -dacă pacientul cunoaște necesitățile de somn ale organismului -treziri frecvente -coșmaruri -ațipiri în timpul zilei -oboseală -dificultate de concentrare în timpul zilei -irascibilitate -ochi încercănați -tremurături ale mâinilor -scăderea memoriei 367 Factori care -suprasolicitare senzorială pot Influența -mediu necunoscut somnul -durere -efort fizic -stres emotional -medicamente Măsuri de -metode utilizate: ameliorare -masaj -relaxare -medicamente -efectul avut NEVOIA DE A SE IMBRĂCA $1 DEZBRĂCA Repers stabilite Informatii de obtinut, Tntrebări ajut~toare l Capacitatea -este capabil să ·o facă singur dea se – o face parțial imbrăca/dez- -necesită ajutor brăca -refuză să se imbrace/dezbraca Atitudinea -semnificația vestimentației față de țlnuta -gusturi vestlmentară -alegerea vestimentației in funcție de circumstanțe -aspectulținutei -interes pentru o ținută curată, adecvată -factori care influențează un anumit comportament NEVOIA DE A-$1 MENȚINE TEMPERA TURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE Repers stabilite Informatii de obtinut, fntrebări ajut~toars Temperatura -valoarea temperaturii dimineața și seara corpului -interpretarea curbei termice ‘”‘ ·'” Adaptarea -la temperaturi scăzute: comporta- -se imbracă bine mentulul -se refugiază in mediu cald . -crește activitatea musculară ‘ -bea lichide calde -la temperaturi ridicate: -incetează activitatea -utilizează ventilatoare . ‘ -baie, duș cu apă mai rece ‘ -refugiu in loc mai răcoros -bea lichide reci . Semne a. hipertermie: și simptome -cefalee -convulsii 368 – deshidratare -oboseală -frisoane -diaforeză -tahicardie -tahipnee b. hipotermie: -piele rece -bradicardie -bradipnee -confuzie -paloare -oligurie NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT ȘI A PROTEJA TEGUMENTELE ȘI MUCOASE LELE Repere stabilite Informatii de obtinut, Tntreb~ri ajut~toare r Pielea -colorație -. -turgor -umiditate -integritate: -fără Iezi uni -leziuni prezente (tip, caracteristici) -prurit -mod de ingrijire (baie, duș, utilizarea de creme emoliente etc.) Cavitatea -igiena cavității bucale: bucală -când? cum? cu ce? Părul -aspect -modificările pilozitătilor -mod de ingrijire Unghii -formă -consistentă -culoare -mod de ingrijire Atitudine față -preocupare de ingrl)lrlle -expresia dezinteresului fată de ingriji riie igienice Igienice -neglijentă in efectuarea ingrijirilor igienice -exces de pudoare -ingrijiri repetate și nejustificate -refuz de a se ingriji Dificultăți in -mod de manifestare (incapacitate sau dificultate de a-și spăla efectuarea tegumentele, de a-și tăia unghiile, de a-și spăla părul, de a-și ingrljlrllor rade barba etc.) Igienice -factori care determină aceste dificultăți Cunoștințele -dacă cunoaște scopul ingrijirilor igienice și importanta lor pacientului pentru menținerea sănătății „-·–··– 369 NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 1 Repere stabilite Informa/ii de obtinut, Întrebări ajutătoare Aprecierea -stadiul de dezvoltare al pacientului riscului de -mod de viață: accidentare -lumină necorespunzătoare 1 -dezordine la domiciliu și loc de muncă -mediu poluat 1• -condus mașina cu viteză excesivă -lipsă de somn -alimentație necorespunzătoare -percepția senzorială: 1 -deficiențe de auz, văz -alterarea simțului olfactiv, gustativ, tactil -mobilitate -durere . 11 -stare emoțională – -grad de conștientă -lipsa de cunoștințe despre securitate: -cunoașterea modului de prevenire a accidentelor casnice – -cunoașterea regulilor de circulație -cunoașterea măsurilor de protecția muncii ‘ -în mediul spitalicesc: -intervenții (nerespectarea dozei, a căii de administrare a medicamentelor) 1 -nerespectarea măsurilor de asepsie .. -nesupravegherea pacientului după o tehnică ‘ -aplicații calde prelungite și la temperaturi ridicate Atitudinea -neglijență în satisfacerea nevoilor și menținerea sănătății pacientului -neutilizarea serviciilor de sănătate -refuzul tratamentului -neutilizarea mijloacelor de securitate -violenta NEVOIA DE A COMUNICA ‘ j • Repere stabilite Informatii de obtinut, intrebări ajutătoare Capacitate -integritatea, diminuarea sau absenta reacțiilor senzoriale (văz, senzorială auz, gust, miros, pipăit) -utilizarea protezelor auditive: -permanent sau cu intermitență? . ·, -corectarea viciilor de refracție cu ochelari: ~ … -acceptul sau refuzul de a purta ochelari Comunicare -limba vorbită verbală -mod de exprimare : . -limbaj adecvat 370 Comunicare nonverbală Dorința de a comunica Percepția mesajului Starea mentală -coerentă -ritm -intonație (dacă e în concordanță cu semnificația mesajului) -obstacole în dezvoltarea limbajului (diminuare de stimuli) -scris: -posibil sau nu -inteligibil, neinteligibil -expresii faciale: -ce exprimă: teamă, dezgust, bucurie, mânie, durere -gesturi: -sunt sau nu în concordanță cu mesajul verbal -modul în care pacientul comunică cu membrii familiei, anturajul, echipa de îngrijire -exprimarea sentimentelor și emoțiilor -atitudinea de receptivitate -măsura în care este în concordanță cu realitatea -orientare în timp și spațiu: „Știți unde vă aflați?” „Știți ce zi este astăzi?” -capacitate de concentrare -memorie „Vă amintiți când vi s-a efectuat ultimul examen oftalmologie?” NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR GONG/NERI ȘI VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA Repere stabilite Informatii de obtinut, Întrebări ajutătoare Comporta- -participarea la serviciul religios mente și -citirea cărților religioase atitudini -respectarea restricțiilor impuse de religie -exprimarea conflictului între credința sa și practica medicală -solicitarea asistentei spirituale în anumite momente -autoacuzatii -perceperea bolii ca pe o pedeapsă Implicații -refuzul asistentei medicale calificate asupra ingri–neacceptarea unor proceduri jirllor deter- minate de: 371 NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Repere stabilite Performanța rolului Atitudinea pacientului Repere stabilite Obiceiuri de a se recrea Reacțiile pacientului față de activități recrea ti ve . Informatii de obtinut, i’ntreb~ri ajut~toare -rolul asumat în familie, societate, profesie și importanța lui pentru pacient -modul în care este capabil să-I îndeplinească -factori care influențează performanța rolului -solicitarea și acceptarea ajutorului -recunoașterea progreselor -participarea la îngrijiri -comportament (agresiv) -capacitate de a lua decizii -exprimarea dificultății de a îndeplini un rol (apatie, tristețe, descurajare etc.) -exprimarea unui’ conflict între percepția unui rol și exigențele celorlalți (frustrare în raport cu obligațiile impuse de rol) NEVOIA DE A SE RECREA Informatii de obtinut, Tntreb~ri ajutAtoare -tipul activităților -frecvența -mod de organizare -efectul activităților : -destindere -satisfacție -plăcere -incapacitate de a efectua activități recreative -interes -dezinteres -indiferență -factori care determină aceste atitudini NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM SĂ-$1 PĂSTREZE SĂNĂTATEA Repere stabilite Informatii de obtinut, Tntrebări ajut~toare Nivelul actual -ce știe pacientul despre starea de sănătate actuală, tratament, de cunoștințe consecințe Voința de a -câmpul atenției Învăța -tendința de a pune întrebări, de a se informa -capacitate de concentrare când i se pun întrebări -factori care motivează învățarea : 372 Ex. „Doriti să aflati care sunt factorii de risc în afectiunile respiratorii?” „Doriti să învătati modul de schimbare a setului pentru colostomie?” „Doriti să discutati cu pacienti care au o evolutie bună?” „Doriti să cititi reviste, un articol?” „Doriti să-mi puneti întrebări?” „Doriti să vă demonstrez … ?” Capacitatea -expresia întelegerii informatiei de a Învăța -modul de dobândire a noi comportamente Resurse de -dorinta pacientului de a face familia să participe la programul Învățare educational -resurse (financiare, materiale și material didactic) de care dis- pune pacientul la domiciliu Factori care -mediu Influențează -prezenta surselor de distragere a atentiei Învățarea -forta fizică, mișcările, coordonarea -prezenta deficitelor senzoriale 373 ANEXA NR. 2 LISTA DE PROBLEME CU MANIFESTĂRILE DE DEPENDENTĂ CORESPUNZĂTOARE FIECĂREI NEVOI După modelul conceput de Virginia Henderson Extras din „Repertoire des diagnostics infirmiers salon V. Henderson” Nevoia Probleme Mc;mifestări de dependență 1 2 3 1. A respira și a avea a) Alterarea vocii -Afonie o bună circulatie -Voce răgușită -Stingerea vocii -Voce răgușită, aspră b) Dispnee -Apnee -Bradipnee -Cianoza buzelor, unghiilor, tegumentelor -Tăierea respiratiei (gâfâială) -Modificarea amplitudinii respirației superficiale sau profunde -Senzație de sufocare -Tahipnee -Tiraj supra-sau substernal c) Obstrucția căilor res–Dificultate sau incapacitate de a respira 2. A bea și a mânca piraterii -Secreții dense sau abundente ori ambele -Tuse: uscată, frecventă, persistentă, quintoasă a) Alimentație exa gerată cantitativ și cali tativ b) Alimentație insufi cientă cantitativ și calitativ -Bulimie -Hidratare exagerată cantitativ și calitativ (alcool, cafea, ceai) -Ingestie de alimente ce depășesc nevoile organismului -Ingestie de lichide ce depășesc nevoile organismului -Greutate peste normal -Polifagie -Hidratare insuficientă cantitativ și calitativ -lnapetență -Ingestie de alimente ce nu satisfac nevoile organismului -Ingestie de lichide ce nu satisfac nevoile organismului -Greutate inferioară normalului 1 c) Dificultate sau inca pacitate de a se alimenta și a se hidrata -Dificultatea de a înghiți 1 ) -Dificultatea de a digera -Dificultatea de a mesteca -Incapacitatea de a folosi ustensilele pentru a se ali menta 374 ·~ 1 3. A elimina ‘ 2 3 d) Dificultate sau refuz -Băutullichidelor interzise de a urma dieta -Mâncatul alimentelor interzise -Omisiuni ale meselor -Mese neechilibrate e) Grețuri sau vărsături -Efort pentru a voma sau ambele -Hematemeză -Regurgitație -Vărsături alimentare biliare sau cu mucozități f) Refuz de a se -Nu vrea să bea nici un lichid alimenta sau hidrata ori -Nu vrea să mănânce nici o mâncare ambele a) Constipația b) Deshidratare c) Diaforeza d) Diaree e) Scurgeri menstruale sau vaginale neadec vate cantitativ și cali tativ f) Eliminarea urinară insuficientă cantitativ și calitativ -Absența scaunului de mai multe zile -Balonare -Crampe abdominale -Dificultate în a defeca -Fecalom -Scaune tari și puțin frecvente -Temesme -Dezorientare mentală -Letargie (inactivitate totală) -Grețuri -Oligurie -Pierdere în greutate ” -Uscăciunea pielii și a mucoaselor -Tahicardie -Urină de culoarea chihlimbarului -Vărsături -Sete -Transpirații abundente: axilă, abdomen, frunte sau alte părți ale corpului -Colici abdominale -Colorație anormală a scaunului -Crampe abdominale -Scaune lichide și frecvente (a specifica) -Amenoree -Metroragie -Crampe abdominale -Dismenoree -Menoragie -Pierderi și scurgeri vagi nale (a se specifica colo ratia, mirosul, cantitatea) -Dificultatea de a urina -Durere la micțiune -Retentie urinară -Urina tulbure sau concentrată 375 • 1 4. A se mișca și a avea o bună postură 5. A dormi și a se odihni .. 2 3 g) lncontinentă de fe–Pierderi involuntare de materii fecale cale sau urină sau -Pierderi involuntare de urină ambele -Enurezis a) Alterarea ritmului cardiac și a circulatiei b) Hiperactivitate c) Imobilitate d) Necoordonarea miș cărilor e) Postură neadecvată -Bradicardie -Edeme ale țesuturilor (localizare, caracteristici) -Palpitatii -Piele rece sau piele caldă -Piele cianozată, palidă, roșie -Furnicături și amortirea extremităților -Tahicardie -Limbaj precipitat -Manie -Mișcări repezite și frecvente -Vorbire multă -Absența activităților fizice -Crampe musculare -Dificultatea sau incapacitatea de a se mobiliza, a se spăla, a se așeza, a merge -Limitarea amplitudinii mișcărilor -Restricția mobilității -Dificultatea de a trece din poziția „in picioare” in poziția „așezat” -Tremurături ale capului sau ale membrelor -Dificultatea de a rămâne in poziție funcțională -Aliniere greșită a membrelor -Poziție neadecvată (chircită) – A sta jos timp indelungat – A sta in picioare timp indelungat f) Refuzul de a face -Nu participă la nici o activitate activități -Nu vrea să facă nici un exercițiu -Reticență in a incerca să efectueze mișcări a) Dificultatea sau inca–Ore de odihnă insuficiente pacitatea de a se -Nu-și acordă nici o perioadă de odihnă odihni -Cantitate necorespunzătoare de odihnă b) Epuizare -Descurajare -Agresivitate -Slăbire -Apatie -Astenie -Bradicardie -Aspect palid -Slăbiciune -Oboseală 376 6. A se îmbrăca și dezbrăca 2 3 -Hipertensiune -Neliniște -lritabilitate -Plictiseală -Reactii psihosomatice -Ochi încercănați c) Insomnia -Dificultatea de a dormi -Ore insuficiente de somn -Trezire frecventă -Trezire timpurie -Somn agitat a) Neîndemânarea de -Dezinteres fată de tinuta vestimenta ră a-și alege hainele po- -Port de haine neadecvate trivite -Refuzul de a se îmbrăca și a se dezbrăca sau ambele b) Neîndemânarea de -Dezbrăcare frecventă sau continuă sau ambele a se îmbrăca și dez–Dificultatea de a-și păstra hainele curate brăca -Dificultatea de a se îmbrăca și dezbrăca 7. A menține a) Hipertermia -Diaforeză (transpiratii abundente) temperatura corpului în -Creșterea temperaturii peste limitele normalului limite normale -Frisoane -Piele roșie și fierbinte b) Hipotermia -Piele de „găină ” -Scăderea temperaturii sub limitele normalului -Amorteli sau furnicături ale extremităților sau ambele 8. A fi curat, îngrijit și a a) Alterarea tegumen- -Crusta proteja tegumentele și telor și mucoaselor -Eriteme mucoasele -Escare -Necroză b) Dezinteres fată de măsurile de igienă -Plagă -Pustule -Roșeață -Uscăciune -Ulcerație -Neglijarea îndeplinirii îngrijirilor de igienă -Nu se spală -Nu se piaptănă -Refuzul de a îndeplini regulile îngrijirilor de igie- nă c) Dezinteres față de -Neglijarea lnfățișării sale Tnfățișarea sa -Refuzul de a se ocupa de lnfăt ișarea sa -Ținută neglijentă, neîngrijită 377 1 2 3 d) Dificultatea sau inca–Nu poate să urmeze prescriptiile de igienă: să pacitatea de a urma se spele, să se pieptene, să-și spele dintii, să-și prescriptiile îngrijirilor îngrijească unghiile de igienă 9. A evita pericolele a) Anxietatea -Agitatie -Anticiparea evenimentelor negative -Frica -Bulversare (tulburare) -Bulimie -Temeri -Diaree – F acies crispat -Hiperventilatie -Neliniște -Insomnie -Mișcări excesiva J -Nervozitate – 1; -Palpitatii lr -Preocupări -Surescitare , -Transpiratie -Tremurături -Voce tremurătoare b) Durerea -Creșterea sau micșorarea ritmului respirator -Țipăt, strigăt -Transpiratii abundente -Hipotensiune sau hipertensiune -Dilatarea pupilelor -Facies crispat -Gemete -lritabilitate -Mișcări continui -Plângeri, văicăreli -Plânsete -Tahicardie -Tahipnee c) Stare depresivă -Apatie -Astenie -Slăbiciune -Idei pesimiste -lnapetentă -Oboseală, plictiseală -Lipsă de interes -Reacții psihosomatice -Tristețe 378 1 1 O. A comunica 2 3 d) Pierderea stimei de -Idei pesimiste sine -Incapacitatea de a lua decizii -Lipsa încrederii în sine -Reacții psihosomatice -Sentiment de inferioritate -Sentiment de devalorizare e) Pierderea imaginii -Perceperea negativă a propriului corp și a despre sine funcțiilor sale f) Pierdere-separare g) Frica (teama) -Reacții psihosomatice -Sentiment de frustrare -Etape ale doliului: negație , furie, tocmeală , ezitare, depresie, acceptare -Plânsete -Reacții de doliu anticipat -Reacții psihosomatice -Sentiment de culpabilitate, de tristete, de gol (vid) -Teamă nedeslușită -Temeri -Spaimă, groază -Panică -Reacții psihosomatice -Teroare h) Probabilitatea atin–Consum excesiv de medicamente și droguri gerii integrității fizice -Infidelitate fată de tratament -Risc de accident -Risc de alergie (a specifica) -Risc de infectie sau inflamație sau ambele -Risc de intoxicație medicamentoasă -Risc de cădere sau rănire -Risc de complicatii -Risc de violență față de alții -Risc de violență față de propria persoană i) Probabilitatea atin–Incapacitatea de a face față agenților stresanți gerii integrității psihice -Răspunsuri fizice: hipertensiune, tahicardie, transpirație etc. -Răspunsuri psihice: neliniște, neîncredere, ambivalentă -Reacții de apărare fată de atitudinile și com portamentele altora: exasperare , frustrare, negativism, raționalizare, respingere, violență a) Comunicare inefi–Dificultatea de a auzi cientă la nivel senzo–Dificultatea de a vorbi motor 379 1 2 3 -Dificultatea de a vedea -Afazie -Bâlbâială -Dizartrie -Incapacitatea de a percepe prin pipăit -Incapacitatea de a vorbi b) Comunicare ine–Dificultatea de a-și exprima ideile și părerile ficace la nivel intelec–Dificultatea de a se concentra tu al -Dificultatea de a înțelege -Incoerență în asocierea ideilor -Neabilitate în formarea frazelor -Limbaj incoerent -Logoree c) Comunicare ine–Apatie 1 ficace la nivel afectiv -Euforie -Neîncredere , -Contact neadecvat cu realitatea -Dificultatea de a stabili legături semnificative –Dificultatea de a-și exprima sentimentele, do- rințele, emoțiile -Dificultatea de a se exprima -Dificultatea de adaptare la sexualitate ( -Insatisfactie față de sexualitate -Mutism -Plâns frecvent -Căutare intensă a atenției sau a afecțiunii -Închidere în sine sau retragere d) Confuzie -Absența sau diminuarea interacțiunii cu alții -Dificultatea în a recunoaște persoane, a 1• percepe timpul, spațiul -Pierderea controlului asupra mediului fizic și uman e) Singurătate -Absența scopului în viață -Aparență tristă -Expresia sentimentelor de singurătate și respin- gere -Izolarea de anturaj și de mediu -Izolarea de persoanele semnificative -Lipsă de interes 11. A acționa conform a) Culpabilitate -Amărăciune propriilor convingeri și -Autoacuzare valori, de a practica -Autopedepsire -• religia -Mania de a se scuza inutil -Manifestarea mânie! fată de Dumnezeu 380 1 12. A fi preocupat în vederea realizării 13. A se recrea 2 3 -Perceperea bolii ca o pedeapsă -A-ș i face reproșur i -Sentimentul că este nedemn b) Dificultatea de a -Amărăciune acționa după credințele -Supunere la un regim și valorile sale -Supunere (înrobire) la actiuni contrare credin țelor și valorilor sale c) Dificultatea de a participa la activități religioase -Supunere la un tratament nedorit -Supunere la o medicaț ie -Frustrare în fata atitudinii altora -Incapacitatea de a desfășura practici religioase -Incapacitatea de a citi documente religioase -Incapacitatea de a participa la activităț ile gru- pului religios de care aparține -Incapacitatea de a-ș i practica religia -Incapacitatea de a urma cerintele religiei sale d) Neliniște față de -Preocupare față de credințele și valorile sale semnificația propriei -Preocupare fată de semnificatia suferinței existente -Grija fată de sensul vieții și al morții a) Devalorizarea b) Dificultatea de a-și asuma roluri sociale c) Dificultatea de a se realiza d) Neputința -Incapacitatea de a răspunde așteptăr ilor altora -Incertitudine în ceea ce privește propria valoare -Sentiment de incompetență -Sentiment de respingere de către ceilalti -Incapacitatea de a se ocupa de dependenti -Incapacitatea de a-și îndeplini funcțiile legate de un rol social (a specifica) -Sentimentul de eșec -Incapacitatea de a îndeplini act ivități privilegiate -Incapacitatea de a îndeplini actiuni însemnate -Incapacitatea de a-și termina proiectele -Sentimentul de a fi incomodat de constrângeri -Sentimentul de inutilitate -Dificultatea de a se implica într-un rol ales sau impus -Dificultatea sau incapacitatea de a controla evenimentele -Dificultatea sau incapacitatea de a lua decizii -Incapacitatea de a rezolva problemele -Refuzul ajutorului necesar a) Dezinteres în a -Diminuarea mijloacelor de interes îndeplini activități re–Neparticiparea la activități recreative creative -Refuzul de a participa la activită ți recreative 381 14. A învăța cum să-și păstreze sănătatea . 2 b) Dificultatea sau incapacitatea de a îndeplini activități re creative 3 -Dificultatea de a se concentra în timpul unei ac tivități recreative -Incapacitatea de a îndeplini o activitate avan tajoasă (privilegiată) a) Dezinteres învăța în a -Lipsă de interes de a învăța b) Dificultatea de a învăța (a se instrui) c) Cunoștințe insufi ciente -Neperceperea (neînțelegerea) necesității de a învăța -Refuzul de a învăța și de a ști (a cunoaște) -Dificultatea de a înțelege informația -Incapacitatea de a-și aminti informatia -Interpretare proastă (rea) a informatiei -Performante neadecvate în comportamente -Cerere de informatie -Cunoștințe insuficiente asupra bolii, a măsurilor de prevenire, a diagnosticului medical, a tratamentului, a convalescenței, a satisfacerii nevoilor sale . ANEXA NR. 3 LISTA CU DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE (PROBLEME+ SURSE DE DifiCULTATE) SI OBIECTIVELE CORESPUNZĂTOARE FIECĂREI SITUATII . . . Extras din „P/anification des soins infirmiers. Modele d’interventions autonome’: Louis Grondin, R. J. Lussier, Margot Phaneuf, Li se Riopelle NEVOIA PRpBLEME SURSA DE DIFICULTATE POSIBILĂ OBIECTIVE 1 2 3 4 1. A respira și a a) Dificultate în elibe-Lipsa cunoașterii mijloacelor eficace de Ca pacientul: avea o bună rarea căilor respiratorii degajare și expectorație -Să expectoreze secrețiile în … ore circulație -Durere -Să tușească în mod eficace în … ore -Diminuarea mobilității -Să-și elibereze căile respiratorii cu minimum de dificultate în termen de … ore -Să-și elibereze căile respiratorii de secreții în termen de … zile b) Dificultatea în a -Anxietate -Să-și diminueze tahipneea în … minute respira -Intoleranta la efortul fizic -Să respire cu minimum de dificultate în termen de … -Lipsa cunoașterii mijloacelor de control al ore … zile alergiilor respiratorii -Să respire fără dificultate în termen de … zile -Lipsa cunoașterii mijloacelor de prevenire a -Să aibă un ritm respirator regulat în … minute în alergiilor respiratorii termen de … ore … zile -Prezența secrețiilor 2. A bea și a a) Alimentație neadec- -Anxietate -Să crească în greutate … kg pe săptămână mânca vată: deficit -Durere ” -Să consume gustări între mesele principale -Stare depresivă -Să ia suplimente nutritive de … mVzi ‘. 1 i 2 3 4 -Slăbiciune, oboseală -Să ia trei mese echilibrate în termen de … zile -Lipsa de cunoaștere a alimentelor bogate în -Să-și crească aportul caloric de … kg/zi colesterol, vitamina C etc. (a specifica) -Singurătate b) Alimentație neadec- -Anxietate vată: surplus -Obișnuințe alimentare deficitara c) Dificultate în a urma regimul (dieta) -Lipsa de cunoaștere a valorilor nutritive ale alimentelor și nevoilor organismului -Singurătatea -Obișnuinte alimentare culturale diferite -Lipsa de cunoaștere a alimentelor permise sau interzise și înlocuitorii regimului -Neacceptarea bolii -Să-și diminueze aportul cotidian de alimente cu … calorii/zi -Să-și diminueze aportul cotidian cu … porții/zi -Să piardă în greutate … kg/săptămână -Să consume o cantitate de alimente în concordanță cu nevoile sale energetice (activitate, vârstă, condiții de viață) în termen de … zile -Să ia trei mese echilibrate în termen de … zile -Să-și facă meniul zilnic pentru … zile -Să-și urmeze regimul în fiecare zi în termen de … zile -Să utilizeze substituenții alimentari care respectă regimul său în termen … zile d) Dificultatealincapa- -Slăbiciune/oboseală -Să se alimenteze utilizând ustensile/aparate citatea în a se alimenta -Lipsa de cunoștințe în utilizarea ustensilelor/ adecvate în termen de … zile și hidrata aparatelor -Să consume alimente care se mănâncă cu mâinile -Diminuarea mobilității (fructe, pâine, legume crude) la fiecare masă în termen de … zile -Să se alimenteze singur în termen de … zile -Să se hidrateze folosind ustensile/aparate adecvate în termen de … zile -Să se hidrateze singur în termen de … zile e) Hidratare excesivă -Anxietate cantitativ și calitativ -Stare depresivă -Să bea … mi de … în … ore -Să diminueze cantitatea de … mi la … mi în termen de … zile w Q) (11 1 3. A elimina 2 3 4 -Lipsa de cunoaștere a efectelor nocive a -Să diminueze ingestia de lichide fără conținut nutritiv anumitor lichide asupra organismului la … mVzi -Singurătate f) Hidratare neadecvată -Obișnuința de hidratare deficientă -Să-și crească hidratarea la … mVzi deficit: -Lipsa de cunoaștere a nevoilor în hidratarea -Să bea .. mi de … în … ore g) Grețuri și vărsături h) Refuzul de a se ali menta și a se hidrata i) Refuzul de a urma regimul (dieta) a) Constipație organismului -Să aibă mucoasele umede în termen de … zile -Anxietate -Obișnuințe alimentare deficitara -Stare depresivă -Lipsa de cunoaștere a nevoilor în alimentația și hidratarea organismului -Singurătate -Obișnuințe alimentare culturale diferite -Lipsa de cunoaștere a alimentelor permise/ interzise și a înlocuitorilor regimului (dietei) -Neacceptarea bolii -Alimentație neadecvată -Anxietate -Diminuarea mobilității -Hidratare neadecvată -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor eficace de eliminare -Lipsa exercițiului fizic -Să-și diminueze grețurile în termen de … ore -Să nu mai aibă grețuri în termen de … ore -Să-și diminueze vărsăturile în termen de … ore -Să nu mai aibă vărsături în termen de … ore -Să-și exprime acceptul de a bea și a mânca în termen de … zile -Să mănâncEl la fiecare masă o alimentație care să conțină o porție din fiecare cele 4 grupe mari de alimente în termen de … zile -Să bea … mi lichide (a specifica) în … ore -Să ia cel puțin o masă pe zi, respectând regimul în termen de … zile -Să-și exprime acceptul de a urma regimul în termen de … zile -Să elimine un scaun moale în termen de … zile -Să aibă scaun fără dificultate în termen de … zile -Să îi dispară semnele de constipație w (X) cn 1 2 b) Oeshidratare c) Diareea 3 -Diaree -Lipsa cunoașterii nevoilor de hidratare a organismului -Vărsături -Anxietate -Obișnuințe alimentare deficiente -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor preventive și curative ale diareei d) lncontinență de fe–Lipsa controlului sfincterului anal cale e) lncontinență de fe–Lipsa controlului sfincterelor cale și urină f) lncontinență urinară -Lipsa controlului sfincterului vezical 4 -Să nu prezinte nici un semn de deshidratare în termen de … zile -Să aibă pielea suplă și bine hidratată în termen de … zile -Să prezinte o piele fără pliuri cutanate în termen de … zile -Să aibă mucoasele și conjunctivele umede în termen de … ore -Să-și diminueze scaunele diareice în termen de … zile -Să elimine un scaun de consistență normală în termen de … zile -Să se exprime că semnele de diaree au dispărut -Să elimine scaunul la nevoie în bazinet -Să defece la nevoie la toaletă -Să înceteze a mai avea incontinență în timpul zilei în termen de … zile -Să înceteze a mai fi incontinent în termen de … zile -Să elimine scaunul în bazinet… la toaletă … la nevoie -Să urineze în bazinet. .. în urinar la toaletă … la nevoie -Să nu aibă incontinență în termen de … zile -Să nu mai aibă incontinentă în termen de … zile -Să urineze in bazinet la nevoie -Să urineze la toaletă la nevoie -Să nu mai aibă incontinentă ziua in termen de … zile -Să nu mai aibă incontinență în termen de … zile 1 4. A se mișca și a avea o bună postură 2 3 g) Retentie urinară -Proces infectios/inflamator a) Circulatie neadec- -Diminuarea mobilității vată -lipsa de cunoaștere a mijloacelor de ame liorare a circula~ei b) Dificultate/incapa- -Durere citate în a se mișca -Oboseală/slăbiciune -lipsa de cunoaștere a tehnicilor mobilizării 4 -Să urineze … mVin … ore în fiecare zi -Să-și golească vezica la fiecare micțiune în termen de … zile -Să prezinte puls periferic bine bătut în termen de … zile -Să prezinte extremități calde in termen de … zile -Să-și exprime diminuarea durerii în termen de … zile -Să-și diminueze edemele membrelor inferioare cu … cm în termen de … zile -Să-și exprime absenta durerii în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea senza~ei de greutate și de inconfort în termen de … zile -Să stea așezat fără ajutor … minute … ore -Să se ridice singur … minute … ore -Să meargă singur cu ajutorul: -unui baston … minute … ore -unei câ~e … minute … ore -unui cadru … minute … ore c) Edeme ale mem–Circulatie neadecvată -Să -și diminueze edemele cu … cm în termen de … zile brelor -lipsa de cunoaștere a mijloacelor de dimi- -Să nu mai prezinte edeme în termen de … zile nuare a edemelor d) Refuzul de a face -Durere activități fizice -Oboseală/slăbiciune , intoleranță la efort -lipsa interesului -Să-și exprime acceptul de a îndeplini anumite activități în termen de … zile -Să îndeplinească activități singur… cu ajutor… în termen de … zile -Să se ridice singur … minute … ore -Să se ridice cu ajutor … minute … ore 1 5. A dormi și a se odihni 6. A se îmbrăca și dezbrăca ‘ 2 3 4 -Să meargă singur … minute … ore -Să meargă cu ajutor … minute … ore . ‘ a) Dificultate/incapa- -Anxietate -Să-și facă sieste de … ore pe zi citate în a se odihni -Durere -Să aibă activități de destindere la alegere în termen -Dispnee/tuse de … zile -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor de destin- -Să-și exprime o stare de bine în termen de … zile de re b) Epuizare (istovire) -Dificultate în a stăpâni stresul -Să-și exprime diminuarea epuizării în termen de … -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor de reme-zile diere a epuizării -Să-i dispară epuizarea în termen de … zile -Să îndeplinească activități cotidiene după ritmul său și interesele sale în termen de … zile . – c) Insomnie -Anxietate -Să doarmă câte 20-30 minute în termen de … zile -Durere -Să doarmă … ore fără întrerupere în termen de … zile -Stare depresivă -Să doarmă fără treziri în termen de … zile -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor de favo–Să doarmă … ore în fiecare noapte în termen de … rizare a somnului zile a) Dezinteres față de -Confuzie tinuta vestimentară -Stare depresivă -Slăbiciune/oboseală b) Dificultate/incapa- -Diminuarea mobilității citate în a se îmbrăca și -Slăbiciune/oboseală a se dezbrăca -Să-și exprime interesul pentru a se îmbrăca în termen de … zile -Să-și aleagă veșminte adecvate zilnic -Să se îmbrace zilnic în termen de … zile -Să se îmbrace/dezbrace singur în termen de … zile -Să se încalțe/descalte singur în termen de … zile -Să-și înnoade cravata în termen de … zile 1 7. A-și menJjne temperatura corpului în limite normale 8. A fi curat, îngrijit și a pro teja tegumentele și mucoasele 2 a) Hipertermie b) Hipotermie 3 -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor de prevenire a efectelor căldurii -Proces infectios/inflamator -Mediu rece (friguros) 4 -Să-și diminueze temperatura cu … grade în termen de … zile -Să prezinte o temperatură în limite normale (36,4°C axilar, 37°C bucal, 37,6°C rectal) în termen de … zile -Să-și crească temperatura cu … grad(e) în termen de … zile -Să prezinte o temperatură în limite normale (36,4°C axilar, 37°C bucal, 37,6°C rectal) în termen de … zi (zile). a) Alterarea mucoasei -Deshidratare -Să prezinte o mucoasă bucală intactă în termen de bucale -Efectele secundare ale chimioterapiei … zile -Lipsa de cunoaștere a îngrijirilor preventive și -Să-și diminueze leziunile mucoasei bucale în curative a leziunilor gurii termen … zile – b) Atingerea integrității tegumentelor -Dificultatea/incapacitatea de a se mișca -lncontinentă de fecale și urină -Lipsa de cunoaștere a îngrijirilor preventive și curative a leziunilor pielii c) Dezinteres fată de -Stare depresivă măsurile de igienă -Slăbiciune/oboseală -Perturbarea imaginii de sine -Să prezinte o piele intactă în termen de … zile -Să-și diminueze leziunea de la … cm la … cm în termen de … zile -Să-și diminueze roșeata de la … cm la … cm în termen de … zile -să participe la îngrijirile sale de igienă: • să se coafeze în termen de … zile • să se spele în termen de … zile • să se bărbierească în termen de … zile • să-și spele dintii în termen de … zile • • să se machieze în termen de … zile • să-și îngrijească unghiile în termen de … zile -Să-și facă singur îngrijirile de igienă în termen de … zile (,) U) IQ i 1 2 d) Dificultate/incapa- citate de a face îngrijiri de igienă e) Refuzul de a-și face îngrijirile de igienă . 3 -Confuzie -Diminuarea motricitătii membrelor superioare -Slăbiciune/oboseală . o -Stare depresivă -Slăbiciune/oboseală -Lipsa de interes 4 -Să-și facă singură îngrijirile de igienă în termen de … zile -Să se coafeze singură în termen de … zile -să-și spele capul în termen de … zile -Să se bărbierească singur în termen de … zile -Să se machieze singură în termen de … zile -Să-și spele dintii în termen de … zile -Să-și spele protezele dentare în termen de … zile -Să-și curete unghiile în termen de … zile -Să-și spele: -fata -pieptul -bratele -picioarele -organele genitale . -Să-și curete ochelarii în termen de … zile -Să-și exprime acceptul de a îndeplini îngrijiri de igienă în termen de … zile -Să-și facă îngrijirile de igienă în termen de … zile -Să se coafeze în termen de … zile -Să se spele pe cap in termen de … zile -Să se bărbierească în termen de … zile …: Să se machieze in termen de … zile -Să-și spele dintii în termen de … zile -Să-și spele protezele dentare în termen de … zile -Să-și curete unghiile in termen de … zile -Să-și spele: -fata -pieptul -bratele 1 9. A evita pericolele 2 3 . a) Anxietate moderată -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor ajutătoare -Amenințarea integrită~i fizice și/sau psihice -Neaccesibilitatea la informa~i 4 -picioarele -organele genitale -Să-și curețe ochelarii in termen de … zile -Să-și exprime diminuarea anxietă~i Tn termen de … zile -Să-și exprime dispariția anxietă~i in termen de … zile -Să-și diminueze semnele anxietății in termen de … zile -Să demonstreze absenta semnelor de anxietate in termen de … zile b) Anxietate severă -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor de -Să-și exprime diminuarea anxietă~i in termen de … extremă autointerven~e în situa~i de criză zile c) Doliu! -Neacceptarea doliului -Să demonstreze o diminuare a semnelor de anxietate în termen de … zile -Reacție la pierderea unei condiții (stări), care îi făcea plăcere persoanei sau a unui lucru care Ti era în stăpânire -Reacție la pierderea unei ființe dragi -Să-și diminueze anxietatea la un nivel ușor sau moderat în termen de … zile -Să-și exprime sentimentele legat de pierdere in termen de … zile -Să utilizeze anumite mijloace pentru a trece de fazele doliu lui -Să-și exprime înțelegerea reacțiilor de doliu în termen de … zile -Să-și exprime acceptarea doliului în termen de … zile d) Dificultate/incapa- -Lipsa de cunoaștere a obiceiurilor sănătoase -Să-și exprime înțelegerea față de îngrijirile de citate de a-și păstra de viață sănătate în termen de … zile sănătatea -Să-și exprime acceptarea tratamentulu i în termen de … zile 1 i ‘ 2 … H ‘• e) Durere acută f) Durere cronică g) Stare depresivă h) Perturbarea stimei de sine 1· 3 4 -Să ia el însuși decizii legate de sănătate în termen de … zile -Să demonstreze capacitatea psihomotorie în a executa un tratament în termen de … zile -Să-și exprime interesul în ameliorarea sănătă~i în termen de … zile -Consecințele unui traumatism chirurgical sau -Să-și exprime diminuarea durerii în … ore accidental -Să-și diminueze semnele durerii în … ore -Proces inf~os/inflamator -Să demonstreze absența semnelor durerii în … ore .–Să-și exprime absența durerii în … ore -Consecințele unui traumatism chirurgical sau accidental -Upsa de cunoaștere a mijloacelor de control ale durerii -Proces infecțios/inflamator -Pierderea stimei de sine -Pierderea imaginii de sine -Rea~e la doliu -Dificultate în asumarea rolului -Neadaptarea la o criză existențială sau situa~onală -Sentiment de dependență -Să-și exprime diminuarea durerii în … ore -Să-și exprime absența durerii în … ore -Să-și diminueze semnele durerii în … ore -Să demonstreze absența semnelor durerii în … ore -Să demonstreze absenta semnelor stării depresiva în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea stării depresiva în termen de … zile -Să-și exprime interesul pentru a îndeplini activități în termen de … zile -Să demonstreze diminuarea semnelor stării depresiva în termen de … zile -Să-și exprime creșterea stimei de sine în termen de … zile -Să-și exprime sentimentele pozitive în termen de … zile -Să-și exprime capacitatea de a face față dificultă~lor în termen de … zile 1 2 3 ‘ ‘ 4 -Să ia decizii legate de activită ~le cotidiene în termen de … zile i) Perturbarea imaginii -Dificultatea de adaptare la o modificare -Să exprime sentimente pozitive legat de imaginea de sine în termen de … zile despre sine corporală j)Frică ; ‘ -Incapacitatea de a face fată realității trata mentului -Amenințarea integrită~i fizice și/sau psihice -Tulburări de memorie k) Refuzul de a se -Dificultate de a se adapta la boală conforma tratamentelor -Lipsa de cunoaștere a necesită~ lor tratamen tului -Perturbări ale gândirii -Frica fată de mijloacele de investiga~e și tratament -Să-și exprime acceptul de a-și atinge partea mutilată a corpului în termen de … zile -Să-și atingă partea mutilată a corpului fără repulsie în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea fricii în termen de … zile -Să-și exprime disparitia fricii în termen de … zile -Să-și diminueze semnele fricii în termen de … zile -Să demonstreze absenta semnelor fricii în termen • de … zile -Să urmeze tratamentul prescris în termen de … zile -Să-și ia medica~a regulat în termen de … zile -Să-și exprime acceptul de a se conforma tratamen- telor în termen de … zile 1) Risc de accident -Confuzie -Să aibă mereu pielea intactă -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor de pre–Să nu se rănească venire m) Riscul violenței fată -Dificultatea în asumarea rolului său de altii -Să-și exprime înțelegerea măsurilor de securitate în termen de … zile -Să utilizeze corect aparatele care îl ajută în termen de … zile -Să se abțină de la gesturi violente fată de altii în termen de … zile 1 2 3 -Tulburări de memorie n) Riscul violentei de -Starea depresivă sine însuși -Tulburări de memorie 4 -Să se abțină de la un limbaj agresiv fată de a~ii în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea agresivitătii în termen d·e … zile -Să-și exprime absenta ideii de suicid în termen de … zile -Să se abtină de la gesturi de violentă fată de sine 1 însuși in termen de … zile l -Să fie calm în termen de … zile -Să-și exprime starea de destindere în termen de … zile r––––r–––––+––––––––––+––––––––––––~ j 1 o. A comunica a) Agresivitate -Diminuarea stimei de sine -Lipsa controlului anxietă~i -Neadaptarea la o situație b) Atingerea integrității -Conflict de valori funcției și rolului sexual -Insuficientă/neadaptare la un model de rol (frica legată de performante sexuale, pierderea atractiei sexuale etc.) -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor de a trăi sexualitatea în mod armonios -Perturbarea imaginii de sine -Să-și exprime diminuarea agresivitătii in termen de… 1 zile -Să-și exprime calm sentimentele în termen de … zile -Să-și exprime capacitatea de a controla agresivitatea în termen de … zile -Să vorbească cu voce calmă în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea neliniștii fată de sexualitate în termen de … zile -Să-și exprime absenta neliniștii fată de sexualitate in termen de … zile c) Comunicare inefica- -Anxietate -Să comunice cu alte persoane în mod eficace în ce la nivel afectiv -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor eficace de termen de … zile a comunica 1 2 3 -Neadaptarea la un rol, la o situatie d) Comunicare inefica- -Confuzie ce la nivel intelectual -Privatiunea senzoro-perceptuală -Supraîncărcarea de stimuli -Tulburări de gândire 4 -Să-și împărtășească sentimentele cu alte persoane în termen de … zile -Să-și exprime încrederea fată de alte persoane în termen de … zile -Să stabilească linii semnificative fată de alte persoane în termen de … zile -Să-și exprime emotiile în termen de … zile -Să-și exprime nevoile în termen de … zile -Să pronunte anumite cuvinte uzuale în termen de … ~~ – -Să exprime clar mesajele verbale în termen de … zile -Să exprime mesajele non-verbale prin mijloace , adaptate în termen de … zile -Să formuleze fraze complete în termen de … zile e) Comunicare inefica- -Lipsa de cunoaștere a mijloacelor de a se -Să-și exprime nevoile prin gesturi în termen de … zile 1 ce la nivel senzori- adapta la limitele sale -Să utilizeze mijloace de comunicare eficace în termen. motor de … zile -Deshidratare f) Confuzie -Lipsa stimulării senzoriale ” -Să răspundă corect la întrebări în termen de … zile -Să recunoască membrii personalului sanitar și membrii de familie în termen de … zile -Să recunoască membrii familiei sale în termen de … zile -Să răspundă corect la întrebări simple în termen de … 1 ~~ 1 -Să spună ziua și momentul zilei în termen de … zile -Să recunoască locul unde se află în termen de … zile 1 11. A acJiona conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia 2 g) Izolare socială 3 -Dificultatea de adaptare la o criză existen~ală sau situatională -Pierdere/separare 4 -Să-și exprime sentimentul de izolare în termen de … zile -Să initieze o conversaVe cu o persoană din anturaj în termen de … zile · -Să stabilească linii semnificative cu alte persoane în termen de … zile -Să participe la activități sociale la alegere în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea sentimentului de singurătate în termen de … zile _ Să-și exprime absenta sentimentului de singurătate în termen de … zile h) Perturbarea comuni- -Diferenta de percepție a rolurilor -Să-și manifeste întrajutorarea reciprocă în termen cării fami6ale -Dificultatea de adaptare la o problemă de de … zile situa~e -Să-și exprime ameliorarea comunicării familiale în termen de … zile a) Dificultate de a -Apartenenta la o cultură, religie diferită acJjona după credinte -Neadaptarea la un rol nou, conflict de roluri și după valori b) Neliniște (îngrijorare) -Neacceptarea bolii fată de semnificatia -Frica de moarte propriei existente c) Sentiment de culpa–Neadaptarea la un rol nou/conflict de roluri bilitate -Rea~e la doliu -Refuzul de a se conforma tratamentelor -Să îndeplinească a~uni după sistemul său de valori în termen de … zile -Să îndeplinească activități religioase la alegere în termen de … zile -Să-și exprime rezolvarea conflictului în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea dezordinii în termen de … zile -Să-și exprime absenta dezordinii în termen de … zile -Să-și exprime sentimentele de culpabilitate în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea culpabilită~i în termen de … zile 1 12. A fi preocupat în vederea reali zării 13. A se recrea 2 3 a) Dificultatea de a-și -Stare depresivă asuma rolul -Neacceptarea bolii b) Dificultatea de a se -Perturbarea stimei de sine realiza -Singurătate c) Sentiment de nepu tință -Neadaptarea la o criză situatională sau existen~ală -Incapacitatea de a se adapta la realitate (boală incurabilă, fază terminală) -lnsatisfac~e relativă la sistemul de îngrijiri -Lipsa de cunoaștere a stării sale de sănătate și a tratamentelor a) Dezinteres în a înde–Durere plini activită~ recreative -Stare depresivă b) Dificultate/incapa citate în a îndeplini activități recreative -Slăbiciune/oboseală -Durere -Dispnee/intolerantă la efort -Slăbiciune/oboseală 4 -Să-și exprime satisfa~a fată de performantele sale în îndeplinirea sarcinilor în termen de … zile -Să-și exprime acceptul în îndeplinirea sarcinilor legate de un rol în termen de … zile -Să îndeplinească sarcini legate de rolul său în termen de … zile -Să participe la o activitate la alegere în termen de … zile -Să-și exprime interesul în îndeplinirea activităților la alegere în termen de … zile -Să-și exprime nevoile în termen de … zile -Să-și exprime diminuarea neputintei în termen de … zile -Să-și exprime controlul situa~ei în termen de … zile -Să îndeplinească activită~ la alegere în termen de … zile -Să ia decizii pentru organizarea activităților în termen de … zile -Să-și exprime interesul în îndeplinirea activităților recreative în termen de … zile -Să participe în fiecare zi la activități recreative în termen de … zile -Să participe la activități de … ori pe săptămână -Să participe la o activitate la alegere în termen de … zile -Să activeze singur în termen de … zile c) Refuzul de a înde–Dificultate de adaptare la o modificare a – Să-și exprime acceptul de a îndeplini activități în plini activită~ recreative schemei corporala termen de … zile w CD co 1 14. A învăta cum să-și păstreze sănătatea 2 3 -Durere -Dispnee/intoleranță la efort -Slăbiciune/oboseală -Lipsă de interes a) Dificultatea de a -Anxietate învăta -Limite cognitive -Limite senzoriale -Lipsa de motivatie -Lipsa de pregătire psihică b) Lipsa de cunoștințe -Apartenenta la o cultură diferită -lnaccesibilitatea la informatie 4 -Să îndeplinească cel putin o activitate care-i face plăcere o dată pe săptămână -Să-și exprime intelegerea informatiei primite în termen de … zile -Să dea explicatii referitor la informatia primită în termen de … zile -Să explice în termen de … zile: • boala • tratamentul medical • îngrijirile necesare (a specifica) • măsurile preventive • regimul • activități recomandate in convalescență -Să-și exprime intentia de a utiliza noile comportamente achizijionate in termen de … zile -Să-și demonstreze abilitatea în: • a îndeplini îngrijiri specifice în termen de … zile • a planifica regimurile în termen de … zile • a lua medicamentele în termen de … zile c) Refuzul de a învăța -Credinte culturale diferite referitoare la -Să-și exprime interesul de a învăța în termen de … zile sănătate -Să-și exprime acceptul de a primi informa~i în termen -Neacceptarea bolii de … zile ANEXA NR. 4 SURSE DE DIFICULTATE Extras din „Repertoire des diagnostics infirmiers salon V. Henderson ” 1. Surse de ordin fizic -Agresiunea sexuală -Alimentație și hidratare insuficiente -Alimentație săracă în reziduuri -Zăcutul la pat -Alergeni: păr, pene, polen, praf -Alergie alimentară -Alterarea mucoasei anale -Alterarea tegumentelor, arsuri -Alterarea tegumentelor membrelor superioare : răniri , arsuri -Alterarea gustului și mirosului -Anchiloză (a specifica locul) -Atrofie musculară (a specifica locul) -Dificultate neurologică -Automutilare -Bufeuri de căldură -Schimbarea obiceiurilor alimentare -Constipație -Constrângeri fizice: atelă, bandă abdominală, toracică, corset ghipsat, pansament, perfuzie, ghips, proteză, trac~une, tub ” -Deficit auditiv, vizual, olfactiv, tactil -Deficit de producere a urinii -Deformarea articulației mâinilor -Deformarea extremităților membrelor -Dezgust alimentar -Dependență la nivel de nevoi (a specifica) -Neplăceri legate de un tratament -Dezechilibru electrolitic, endocrin, metabolic -Deshidratare -Transpirații profuze -Digestie laborioasă -Diminuarea capacității pulmonare sau toracica, sau ambele -Diminuarea masticației -Diminuarea motric ității -Diminuarea salivei -Diminuarea sensibilității tactile -Diminuarea debitului urinar -Diminuarea peristaltismului -Diminuarea sistemului imunitar -Diminuarea tonusului muscular -Diminuarea procesului de eliminare a medicamentelor și drogurilor -Diminuarea sau absența refluxului de deglutiție 399 -Diminuarea sau pierderea unei funcții -Efect secundar al unei medicații, al unui tratament -Efort fizic: strănut, tuse -Efort fizic: exagerat -Străpungere dentară (dinți îmbrăcați) -Epuizare -Amețeală -Slăbiciune -Slăbirea musculaturii abdominale -Foame exagerată -Oboseală -Frigiditate -Îmbrăcăminte insuficientă -Obiceiuri alimentare deficitara: alimente bogate în calorii, grăsimi, sare, masă grea -Obiceiuri de hidratare deficitara: alcool, băuturi gazoase -Obiceiuri neadecvate de igienă -Hiperactivitate -Hiperclorhidrie (hiperaciditate gastrică) -Hipersensibilitate cutanată -Hipertermie -Imobilitate -!mobilitatea articulației: inflamație, edem -Neputință -Incapacitatea de a bea singur -~ncapacitatea de a procura sau a prepara alimente conform dietei -Incapacitatea de a procura sau a prepara o alimentație echilibrată -lncomoditatea -Inconștiență -lncontinență urinară sau de fecale, ori ambele -Necoordonarea mișcărilor -lnflamația gâtului -Inflamație sau iritație (ori ambele) a mucoasei uterine, vaginale -Inflamație sau ulcerație (ori ambele) a cavității bucale, a mucoasei gastrointestinale, a căilor digestive -lngestia de alimente acide, grase, picante -lngestia de alimente fermentabile -lngestia de alimente alterata -lngestia de lichide în cantitate prea mare: alcool, cofeină -lngestia de lichide fermentate sau fierbinți -lngestia de alimente in cantitate prea mare -lngestia prea rapidă de alimente sau lichide -Neindemânarea de a utiliza un aparat: cârjă, baston, scaun rulant -Alimentație insuficientă -Mese insuficiente -Intoxicație alimentară, medicamentoasă -Iritarea mucoasei căilor respiratorii -Leziune cutanată (specificați locul) -Așternut iritant -Slăbire ––- 400 -Malformație congenitală (a specifica) -Malformație a membrelor superioare, a degetelor, a picioarelor (labe) -Murdărie -Lipsa exercițiilor fizice -Lipsa calciului -Lipsa controlului sfincterelor -Masticație insuficientă -Dentiție rea: dinți cariați, lipsuri -Modificarea circulatorie a functiei cardiace, a integrității căilor respiratorii , a căilor urinare -Negarea nevoilor altora -Nicturie -Obezitate -Obstruarea căilor respiratorii: corp străin, secreții abundente sau vâscoase -Mirosuri dezgustătoare -Edeme ale membrelor (a specifica) -Paralizie -Paralizie cerebrală, facială, a mușchilor, laringelui sau altora -Pierderea apetitului -Pierderea echilibrului -Pierderea parțială sau totală a unui membru -Pierderea parțială sau totală a unui organ -Poziție neadecvată -Prezenta hemoroizilor -Privare senzoro-perceptuală -Proces infecțios sau inflamator -Proces neoplazie -Proteze dentare neajustate -Proteza membrelor -Tncetinire circulatorie .. -Mese copioase -Restricția efortului in timpul defecației -Restricția activităților fizice -Secreții abundente sau vâscoase, sau ambele -Sedentarism -Sete intensă -Spasme musculare (piloric, vezical sau altele) -Stomie -Substante iritante (hârtie, săpun, altele) -Transpirații acide, fetida -Supraincărcarea senzoro-perceptuală -Surplus în greutate -Surplus de imbrăcăminte -Tabagism -Toxicomanie -Traumatisme -Vărsături -Travaliu (la naștere) -Tremurături ale membrelor superioare sau inferioare, ale capului -Uzaj abuziv de medicamente (a specifica) 401 2. Surse de dificultate psihologică -Abandonarea practicilor religioase -Absenta unei persoane semnificative , a unui animal, a unui obiect sau altele -Alcoolism -Anorexie mentală -Anxietate sau stres, ori ambele -Șoc emotional intens -Teama de a deveni obez -Plictiseală -Idei de suicid -Incapacitatea de a face fată realității -Neliniștea fată de diagnostic, tratament, procedurile de diagnostic -Lipsa interesului (a specifica) -Lipsa de încredere în sine -Mecanism de compensatie -Amenintarea conceptului de sine -Nervozitate -Neacceptarea bolii -Pierderea stimei de sine -Pierderea propriei imagini (amputatie, obezitate, stomie, altele) -Pierderea libertății de acțiune -Pierdere- separare (doliu, divort, slujbă, altele) 1. -Frică (a specifica) -Preocupare (a specifica) -Respingere -Singurătate -Tulb urări ale gândiii: agitație, agresivitate, furie , confuzie, delir, dezorientare, halucinatii , hiperac- tivitate, iritabilitate, manie, obsesie, pierderea memoriei, fobie 3. Surse de dificultate sociologică -Absenta prezentei persoanelor semnificative -Absenta locurilor sau mjloacelor de a practica religia -Atitudine defavorabilă a anturajului: lipsa de respect, presiuni sociale -Scliimbarea bruscă a temperaturii ambiante -Schimbarea modului de viață și a climatului -Condiții de muncă neadecvate -Credințe culturale diferite fată de sănătate -Dezorganizarea mediului familial -Anturaj și mediu necunoscut -Mediu neadecvat: umiditate , uscăciune, tempe ratură , căldură, frig, climatizare, vânt, zgomot, lu- mină, poluare, mirosuri și altele -Evenimente amenințătoare : anestezie , barieră lingvist ică, spitalizare, intervenție chirurgicală, boală , tratament, altele -Exigente socio-culturale: alăptare , ocupație , tratament etc. -Expunere prelungită la cald, frig, umiditate -Obiceiuri alimentare, culturale ori familiale (sau ambele) diferite sau deficitara -Imposibilitatea de a urma dieta la serviciu 402 -Neadaptarea culturală -Stimuli insuficienți -lnsuficiența resurselor financiare, familiale, sociale sau altele -Izolare -Murdărie în closete -Lipsa activităților distractive în jur -Lipsa intimității -Lipsa de acces la closet -Neadaptarea la un rol: convalescent, bolnav, părinte, pensionar, muncitor etc. -Nerespectarea obiceiurilor de eliminare -Promiscuitate -Supraîncărcare de stimuli -Surplus de muncă -Protecție exagerată 4. Surse de dificultate legate de lipsa de cunoștințe lnsuficienta cunoaștere a: -unei alimentatii adecvate -autoadministrării medicamentelor -autocontrolului durerii -efectului produselor farmaceutice -mediului neadecvat -ignorării surselor de informatie -importanței de a fi informat -importantei hidratării -utilizării unui aparat: baston, câ~ă. scaun rulant, proteză -utilizării medicamentelor -neînțelegerii informației -cantității și calității lichidelor necesare -semnificației atitudinii altora -situației -noilor mijloace de comunicație -felului de a învăța -activită~lor recreative disponibile -alimentelor permise, interzise și a substituenților dietei -alergenilor -nevoilor organismului -efectelor benefice ale activității fizice -efectelor anumitor alimente și lichide asupra inimii și a vaselor -exerci~ilor musculare -exerci~ilor respiratorii -îndemânării de a se îmbrăca și dezbrăca -măsurilor de igienă -măsurilor de prevenire a frigului -măsurilor de prevenire a diareei -mijloacelor de prevenire (a specifica) 403 -mijloacelor de repaus și destindere -mijloacelor de rezolvare a problemelor -mijloacelor de a se realiza -mijloacelor eficace de a elimina -mijloacelor eficace de a expectora -mijloacelor de favorizare a somnul~i -posturilor adecvate -resurselor -serviciilor oferite -sarcinilor și funcțiilor unui rol -valorilor nutritive ale alimentelor -alegerii îmbrăcămintei adecvate și a mediului -controlului respiratiei -controlului evenimentelor -ghidului alimentar ANEXA NR. 5 DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE* -Intoleranță la activitate -Acomodare modificată-ineficace -Anxietate -Alterare potențială a temperaturii corpului (a termoreglării) -Hipertermie -Hipotermie -Termoreglare alterată -Alterarea eliminării intestinale -Constipație -Diaree -lncontinență de fecale -Alăptare in eficientă -Diminuarea debitului cardiac -Alterarea stării de confort -Durere -Durere acută -Durere cronică -Prurit -Grețuri, vărsături -Alterarea comunicării -Alterarea comunicării verbale -Adaptarea individuală ineficientă -Adaptare ineficientă: reacție de apărare -Adaptare ineficientă: refuz, negare -Adaptare ineficientă 7n cadrul familiei: • invaliditate -Adaptare familială: • compromisă -Conflict decizional (specificați) -Sindrom potențial de imobilitate -Deficit in diversificarea activității -Disreflexia -Risc de disreflexie -Alterarea dinamicii familiale (proces familial modificat) -Oboseală -Teamă -Deficit de volum lichldian -Exces de volum lichldian -Doliu -Doliu anticipat -Doliu perturbat -Alterarea procesului de creștere și dezvoltare *LISTE DES DIAGNOSTICS INFIRMI~RS Se/on L.J. CsrpBnlto- 1989. Trsduct/on G. D8chsnoz (LB diagnostic lnflrmt9r- T8moln du ~IB proprB del’lnflrm/9re) 405 -Deficit în menținerea sănătății -Alterarea capacității de efectuare a activităților gospodărești -Deznădejde -Risc de infecție -Risc de transmitere a infecției -Risc de rănire -Risc de perturbare a orientării în spațiu -Risc de intoxicare -Risc de sufocare -Risc de traumatizare -Deficit de cunoștințe (specificați) -Diminuarea mobilității fizice -Alterarea stării de nutriție: insuficient în raport cu nevoile organismului (subnutritie) -Dificultate de înghițire -Alterarea stării de nutriție: risc de exces în raport cu nevoile organismului (supraalimentație) -Alterarea relațiilor (părinți-copii) -Conflict legat de rolul de părinte -Reacție posttraumatică -Sindromul traumei violului -Adinamie (absența puterii) -Alterarea potențială a funcției respiratorii -Degajare ineficientă a căilor respiratorii -Mod ineficient de respirație -Diminuarea schimbului de gaze -Alterarea îndeplinirii rolului propriu -Deficit în autoîngrijire -Deficit al capacității de a se alimenta -Deficit al capacității de a se spăla -Deficit al capacității de a se îmbrăca -Deficit al capacității de folosire a toaletei -Deficit total în autoîngrijire -Alterarea conceptului de sine -Alterarea imaginii corporala -Alterarea identității personale -Alterarea stimei de sine -Perturbarea cronică a stimei de sine -Perturbarea situațională a stimei de sine -Risc de a-și face rău -Alterarea percepției senzoriale (vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, olfactivă, kinestezică) -Alterarea obișnuințelor sexuale _/ -Disfuncție sexuală -Alterarea modului de somn -Izolare socială -Alterarea relațiilor sociale -Suferință spirituală -Alterarea procesului de gândire -Alterarea integrității țesuturilor 406 -Alterarea integrității pielii -Alterarea mucoasei bucale -Alterarea perfuziei tisulare periferice -Alterarea funcției de eliminare a urinii -Enurezis nonpatologic al copilului -lncontinență funcțională -lncontinență reflexă -lncontinențA din cauză de stres -lncontinenJă totală -lncontinentă prin nevoie imperioasă de a urina -Reten~e urinară -Violență potențială (indreptată spre sine sau spre aijii). Bibliografie G.H. Bernard- Manusi da soins A. Huber, B. Karasek·Kreutzlnger -Las tschniquss da soins infirmisrs, Lamarre, Paris, 1990 Ellzabeth M. Jamleson, Janlce M. McCall, Rona Blythe -Guidslinss for Clinica/ Nursing Practicss, Churchil Livingstone, 1988 B. Kezler, Gl. Erb -Fundamsnta/s of nursing -concspts and procsdurss -Addison -Wesley Publishing Company, 1987, California, SUA Au rei Kaufmann -Propsdsutică și ssmio/ogis chirurgicală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986 Mlchele Langlet- Ergonomis st soins infirmiers. La sante dss soignants, Editions Lamarre, Paris, 1990 Patrlcla A. Potter, RNMSN- Pocket,Guide, Health Assessment, Mosby-Year Book, lnc. 1994 N. Radu -Manual da ansstszis și tsrapis intsnsivă, voi. 2, Edit. Medicală , 1988 Arne Schâffer -Ghid clinic, Edit. Medicală SA, 1995 Mary C. Sundberg -Fundamsntals of nursing with clinica/ procsdurss -Jones and Bartlett Publishers, Boston, SUA, 1989 Beverly Wltter du Gas -lntroduction aux soins infirmisrs- Les Editions H RW, Montreal, 1980 Letlțla Morarlu, Ruxandra Spătaru, Mărluca lvan, VIctoria Pulu, Florin Chlru -Baza/a tsorstics și practica ala Îngrijirii omului sănătos și bolnav-Nursing Lesle D. Atklnson și Mary Ellen Murray -Undsrstanding ths Nursing Procsss Georgeta Baltă, Antoaneta Metaxatos, Aglala Kyovskl -Tshnici da mgrijirs gsnsra/ă a bolnavilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983 Kate Barret -Ths Nursing Procsss and Documsntation Patrlcla G. Beare, Judlth L. Myars-Adult Hsalth Nursing- The C.V. Mosby Company, 1990 Marie Bonvalot, La vocabulairs medical da bass, Etuds par l’etymo/ogis, voi. 1, 11; Editeur OIP, Paris, 1978 C. Bonundel -Manual da msdicină intsrnă psntru asistsnti msdica/i, Editura Medicală, București, 1974 . Brunner -Suddarth -Soins infirmisrs an medscins -chirurg/a, Editions du Renouveau Pedagogique lnc. Lynda Juall Carpenlto- Diagnostic infirmier, MEDSI ( Lynda Juall Carpenlto- Handbook of nursing diagnostics 1989-1990-J. B. Llppincott Company Philadelphia . Marle-Noille Champlon Davlller și colaboratorii -La dossisr da soins, Edlt. Lamarre, 1990 ••• Cours da nursing chirurgical- M. Geurts, Madame Vanndendanche Institut Jeanne d’Arc Tournal Ruth F. Craven and Constance J. Hlrnle -Study Guids to Accompany Fundamsntals of 11/urslng, Copyright 1992 by J.B. Lippincott Company Catherlne Duboys, Ceclle Bolsvert, Genevleve Dechanoz, Llsette Casellet -La diagnostic infirmier-Temoin du rtlls proprs da l’inflrmisrs, Amlec Cahler no 12 *** Documsnta/19 -Atsll9rul-curs „Procssul d9 nurslng ‘~ traducere Gabrlela Bocec, Techlrghlol, mal, 1989 *** Documsnta/19- da la I.C.N.-privind R9gl9m9ntărl (traducere Gabrlela Bocec) 408 Leonard Domnlșoru -Compendiu de medicină internă , Editura Științifică, Bucureșt i, 1994 Paul Eshleman, M.B.A. Președinte lnspirational Films Adam Evelyn- Etre Infirm/ere, les Editions HRW, Montreal, 1979 Loulse Grondln, M. Ed, Rlta J. Lussler M.S., Margot Phaneuf M.A., MEd, Llse Rlopelle, M.N., -Planification des soins infirmiers, modele d’intervention autonome , les Editions de la Cheneliere lnc. Montreal, Quebec VIrginia Henderson -Principii fundamentale ale Îngrijirii bolnavului , Copenhaga -Danemarca , 1991 VIrginia Henderson -Principii de bază a Îngrijirii persoanei sănătoaseibolnave -nursing, Societatea Personalului Sanitar din România Nelson Hlnkson, director, Eastern European Affairs, New Life 2000, noiembrie, 1993 G. Ionescu Amza -Vademecum terapeutic, Editura Medicală, București , 1973 Clalre B. Keane -Essentials of Medical- Surgical Nursing- W.B. Saunders Company – Philadelphia Manulla L. și colaboratorii- Dictionnaire medical, Editura Masson, 1992 M. Mlhăllescu -Chirurgie pentru cadre medii, Editura Medicală , 1991 lullan Mlncu-Manual de dietetică pentru cadre medii, Editura Medicală , București , 1973 1. Mlncu -Alimentatia ratională a omului sănătos și bolnav, Editura Medicală, București, 1975 C. Mozeș -Tehnica Îngrijirii bolnavului, Editura Medicală , 1978 C. Păunescu- Medicină internă (manual pentru Școala sanitară de asistente medicale) , Editura Medicală, 1960 Margot Phaneuf -Soins infirmiers -la demarche scientifique , orientation vers le diagnostic infirmier, 1986, Montreal, Mc. Graw-Hill Acad. Eugen Pora -Dictionarul sănătătii, ‘Editura Albatros, București , 1978 V. Predescu -Psihiatrie, Editura Medicală, 1989 Programe de continuare a educatiei, Baylon University Center, 1992 L. Popovlclu -Somnul normal și patologic, Editura Medicală, 1972 Paul Popescu Neveanu -Psihologie, Editura Didactică și Pedagogică, 1990 E. Proca -Tratat de patologie chirurgicală, Editura Medicală Rlopelle L., Leduc-Lalonde -lndividualisation des soins infirmiers -modele conceptuel, Montreal, Mc. Graw-Hill, 1982 Rlopelle L., Grondln L., Phaneuf M. -Soins infirmiers: un modele centre sur les besoins de la personne, Montreal, Mc. Graw-Hill, 1984 Rlopelle L., Loulse Grondln, Margot Phaneuf -Repertoir des diagnostics infirmiers selon Virginia Henderson, Montreal, Mc. Graw-Hill Revista „Psihologie” nr. 2, 5/1994 *** Revue de l’infirmiere nr. 3/1987 și nr. 9/1987 1. Safta-Cultul sănătătii, Editura Sport-turism, 1980 P. Slmlnlcă- Patologie chirurgicală și mică chirurgie, Editura Medicală, 1974 T. Șerbănescu -Neurologie, psihiatrie pentru cadre medii, Editura Medicală, 1978 V. Țârcovnlcu- Pedagogie generală, Editura Facla, 1975 Lucrețla Tltlrcă -Breviar de explorări functionale și de Îngrijiri speciale acordate bolnavilor , Editura .. Viața Medicală Românească”, 1994 Lucrețla Tltlrcă- Urgente medico-chirurgicale, Editura Medicală, București, 1993 Cuprins Nursingul la Început de mileniu (Dr. Mioara Mincu) ………… 5 Îmbinarea științei cu vocația de nursă (Lucretia Titircă) ……. 7 PARTEA ÎNTÂI NURSA PROCESUL DE ÎNGRIJIRE (DE NURSING) Cap. llntroducere În profesie {Lucretia Titircă) …………… 13 1. Aspecte teoretice ale procesului de îngrijire {ale nursingului) ………. 19 2. Reorientarea serviciilor de sănătate ………………………. 21 3. Îngrijiri primare de sănătate {I.P.S.) ……………………….. 21 4. Cadrul conceptual al îngrijirilor ……………… J ………… 24 5. Competenta asistentei medicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . ………… 25 Cap. 11 Modelul conceptual al Virginiei Henderson {Lucreția Titircă) ……………. 27 1. Componentele esențiale ale unui model conceptual ……………. 27 2. Nevoile fundamentale -generalități ………………. ……… 29 3. Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow ……………. 31 4. Nevoia și homeostazia …………………. ……………. 31 5. Independenta și dependența în satisfacerea nevoilor fundamentale ……………………………………… 33 6. Sursele de dificultate …………………………………. 36 Cap. III Procesul de Îngrijire (Lucretia Titircă) …………….. 38 Prezentare generală ………………………………….. 38 Etapele procesului de îngrijire ……………… 1 •••••••••••• , •••• 38 1 . Culegerea de date sau aprecierea ……………………….. 39 Observarea ……………………………………….. 41 Interviul: Condițiile pentru interviu {43), Abilități ale asistentei de a facilita interviul (43) (Lucretia Titircă) Scop (44), Tipuri de interviu {45}, Etapele interviului (45), Profilul pacientului (46) (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) Fișa de interviu ……….. ………………………… 4 7 410 – 2. Analiza și iilterpretarea datelor (Lucreția Titircă) … ,· ……………. 48 Diagnosticul de îngrijire (de nursing) ………………………. 50 Exerciții ………………………….. …………….. 56 3. Planificarea îngrijirilor (Lucreția Titircă) …………………….. 60 a. Obiectivele de îngrijire ……… ….. : ………………… 61 b. Intervenția ……………. ……………………….. 65 4. Executarea (aplicarea) îngrijirilor (Lucreția Titircă) ……………… 66 Exercitiu -plan de îngrijire …………………………….. 67 5. Evaluarea îngrijirilor (Lucreția Titircă) ………………………. 72 PARTEA A DOUA NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINȚEI UMANE ȘI PROBLEME DE ÎNGRIJIRE 1. Nevoia de a respira și a avea O bună Circulație (Elena Dorobanțu) ………………………. 77 A. Respirația 1. Independenta în satisfacerea nevoii de a respira ………………….. .. 77 11. Dependența în satisfacerea nevoii …………. …………………. 80 Probleme de dependență: 1. Alterarea vocii …………… ………………………. 80 2. Dispneea ……………….. …•………………. …. 81 3. Obstrucția căilor respiratorii …………………………… 82 B. Circulația 1. Independența în satisfacerea circulației …………. …….. • ……….. 84 a. Pulsul ……………. ……………… ……………… 84 b. Tensiunea arterială …………………………………… 85 11. Dependența în satisfacerea nevoii ……………………. ………. 87 Circulație inadecvată …………………………………… 87 Tehnici de evaluare și ângrijiri asociate nevoii de a respira și a avea o bună circulație (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) ………. 88 Evaluarea funcțiilor vitale ………………………. : ……. 88 Observarea și măsurarea respirației …………. …………… 89 Măsurarea pulsului ………………. …………………. 91 Măsurarea tensiunii arteriale …………….. …………….. 93 Intervenții pentru mentinerea sau favorizarea expansiunii pulmonare ………………… ……………………. 96 Intervenții pentru mobilizarea secrețiilor ……………………. 99 Intervenții pentru menținerea căilor respiratorii libere …………… 1 00 Intervenții pentru favorizarea oxigenării tisulare ……… ………. 1 05 2. Nevoia de a bea și a mânca (Maria Zamfir) …………. 1 07 1. Independenta în satisfacerea nevoii ………………. ………….. 1 08 11. Dependența în satisfacerea nevoii …………………………….. 111 Probleme de dependență: 1. Alimentația și hidratarea inadecvată prin deficit ……….. : ….. 112 2. Alimentația și hidratarea inadecvată prin surplus ……………. 114 411 Tehnici de ~aluare și îngrljlrl as.ocrate nevoii de a bea și a mânca (Georgeta Baltă, Maria Zamfir) …………………….. 115 Alimentația pacientului …….. ~ ………………………. 115 Hidratarea și mineralizarea organismului …………………… 128 3. Nevoia de a elimina (Lucreția Titircă, Maria Zamfir) ………. 136 1. Independența în satisfacerea nevoii ………………… ………… 138 a) Urina ………………………………… ………… 138 b) Scaunul …………………………………………. 139 c) Transpirația ………… ………….. ……………….. 141 d) Menstra …………………………………………. 141 11. Dependenta în satisfacerea nevoii ………………. …………… 142 Probleme de dependență: 1. Eliminare urinară inadecvată cantitativ și calitativ ………….. .. 143 2. Retenția urinară-ischiurie …… · …………………….. 146 3. lncontinenta de urină și materii fecale …………………… 147 4. Diareea ……………………………………….. 149 5. Constipația …………………………………….. 151 6. Vărsăturile ……………………………………… 153 7. Eliminare menstruală și vaginală inadecvată ………………. 156 8. Diaforeza. Transpiratia în cantitate abundentă ………. …….. 157 9. Expectorația ……………… …………. ………… 158 • Tehnici de evaluare șllngrljlri asociate nevoii de a elimina (Lucreția Titircă) …………… ………… ……… 160 Determinarea cantității de urină pe 24 de ore ……… ……….. 160 Analiza urinei …………………………… ……….. 162 Captarea dejecțiilor fiziologice și patologice . . ………. : ……… 165 Aspiratia gastrică ……………….. ………………… 167 Tubajul intestina! -aspiratie intestinală continuă ……………… 170 Stomiile ………………………. ……………….. 173 Urmărirea bilanțului lichidian …………………………… 182 Măsurarea greutății și înălțimii corporala ………. ………. …. 184 4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură (Elena Dorobanțu) ……………………… 185 1. Independența în satisfacerea nevoii …………………………… 185 11. Dependența în satisfacerea nevoii ………………………….. .. 188 Probleme de dependență: 1 . 1 mobilitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188 2. Hiperactivitatea ………………………………… .. 191 3. Necoordonarea mișcărilor ……………….. …………. 192 4. Postura inadecvată ……………………………….. 193 Tehnici de evaluare și îngrljirl asociate nevoii de a se mișca și a avea o bună postură (Lucreția Titircă) …………… ……….. 196 Patul pacientului ………………….. · ………………. 196 Pregătirea și schimbarea patului ……… ………………… 199 Pozițiile pacientului în pat …………………………….. 205 412 Schimbările de pozi ție ale pacientuiui ……………………… 211 Mobilizarea pacientului ………………………………. 214 Transportul pacien ților ……….. …………………….. 220 5. Nevoia de a dormi și a ·se odihni (Ludmila Rachieru) …. 224 1. Independenta în satisfacerea nevoii …………………………… 224 11. Dependenta în satisfacerea nevoii ……………………………. 227 Probleme de dependentă : 1. Insomnie ………………………………………. 228 2. Hipersomnie …………. · ………………………… 230 3. Disconfort ……………………………………… 231 4. Oboseala ………………………………………. 232 Tehnici de evaluare și îngrijiri asociate nevoii de a dormi și a se odihni (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) ……………….. 233 Rolul asistentei în satisfacerea nevoii de odihnă a pacientului …….. 233 Exercitii de relaxare (Lucretia Tit ircă) …………………….. 234 Meditația (Lucretia Titircă) …………………………….. 235 6. Nevoia de a se Îmbrăca și dezbrăca (Liana Pârvu) …. 236 1. Independența în satisfacerea nevoii ………………… ………. .. 236 11. Dependenta în satisfacerea nevoii ……………………………. 238 Probleme de dependentă: 1. Dificultatea de a se îmbrăca și dezbrăca …………………. 239 2. Dezinteres pentru tinuta vestimentară …………………. .. 239 Îmbrăcarea și dezbrăcarea pacientului (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) .. : .. 241 7. Nevoia de a menține temperatura corpului În limite normale (Elena Dorobantu) ……….. .” …………. 241 1. Independenta în satisfacerea nevoii …………………………… 241 11. Dependenta în satisfacerea nevoii ……….. ………….. ……… 244 Probleme de dependentă: 1. Hipertermia …………………………………….. 244 2. Hipotermia ……….. ……………………………. 246 Tehnici de evaluare și îngrijiri asociate nevoii de a menține temperatura corpului în limite normale (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) …………………………. 248 Măsurarea temperaturii …………. …………………… 248 8. Nevoia de a fi curat, Îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoase le (Maria zamfir) …………….. 252 1. Independenta în satisfacerea nevoii ……… …………………… 252 11. Dependenta în satisfacerea nevoii ……………………………. 253 Probleme de dependen ță: 1. Carențe de igienă ………………………………… 254 2. Alterarea tegumentelor și fanerelor …………………….. 256 413 Tehnici de evaluare și îngrijiri asociate nevoii de a fi curat; îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele ………………… 258 -Toaleta pacientului (Mariana Ardelean) ………………….. 258 -Executarea îngrijirilor (Elena Dorobanțu) …………………. 260 -țscarele de decubit (Mariana Ardelean) ………….. ……… 266 -Ingrijirea plăgilor (Lucreția Titircă) ………………. …….. 270 9. Nevoia de a evita pericolele (Liana Pârvu) …………. 276 1. Independenta în satisfacerea nevoii …………………………… 276 11. Dependenta în satisfacerea nevoii ……………………………. 279 Probleme de dependentă: 1. Vulnerabilitatea fată de pericole ……………………….. 280 2. Alterarea integrității fizice sau psihice ori amândouă . · …………. 282 Tehnici de evaluare și îngrijiri asociate nevoii de a evita pericolele ….. 283 Factorii de mediu (283), Mediul securizant și de protectie (285), Măsuri în vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat (285), Prevenirea infectiilor intraspitalicești (287) (Elena Dorobanțu) Sterilizarea (Laura Munteanu) ………………………. …. 294 Durerea (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) ……………….. 300 Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere ………….. …….. 301 Rolul asistentei în ameliorarea reacțiilor emoționale și comportamentale la stres ………………………….. 303 Exemple de intervenții autonome (Lucreția Titircă) ……………. 305 1 O. Nevoia de a comunica (Elena Dorobantu) …………… 315 1. Independența în satisfacerea nevoii ……………….. …………. 315 Il. Dependența în satisfacerea nevoii …….. ……… …………….. 317 Probleme de dependentă: 1. Comunicare ineficace la nivel senzorial și motor ……………. 318 2. Comunicare ineficientă la nivel intelectual ……………….. . 320 3. Comunicare ineficientă la nivel afectiv …………………… 321 yomunicarea terapeutică (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) ………… 323 11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia (Maria zamfir)· … 325 1. Independenta în satisfacerea nevoii ……………. …………….. 325 11. Dependenta în satisfacerea nevoii ……………………………. 327 Probleme de dependență: 1. Culpabilitatea ……………………………………. 328 2. Frustrarea ………………………….. , ………… 329 Rolul asistentei în sustinerea spirituală a pacientului (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . …. 330 12. Nevoia de a fi preocupat În vederea realizării (Ludmila Rachieru) ………………… 332 1. Independenta în satisfacerea nevoii …………………………… 332 414 Il. Dependența în satisfacerea nevoii , …………………. : . · ……… 335 Probleme de dependență: 1. Devalorizarea ………………………………. ….. 336 2. Neputința …………………… ………………….. 337 Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) …………………………. 339 13. Nevoia de a se recrea (Valeria Ghidu) ……………… 341 1. Independența în activitățile recreative ………………………….. 341 Il. Dependenta în satisfacerea nevoii de a se recrea …………………. 344 Probleme de dependență: Neplăcerea de a efectua activități recreative ………………… 345 Asigurarea mijloacelor de recreare a pacientului (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . …….. 346 14. Nevoia de a Învăța cum să-ți păstrezi Sănătatea (Valeria Ghidu) …………………. ………….. 346 1. Independența în satisfacerea nevoii …………………………… 346 Il. Dependența în satisfacerea nevoii ……………… ………….. .. 348 Probleme de dependență: Ignoranta ……… ………………… ……………… 350 Rolul asistentei în educația pentru sănătate (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) …………….. ……………….. …….. 351 Exerciții de taxonomie (Ileana Carmen Dindelegan) ………….. 354 ANEXE Anexa 1 -Ghid orientativ de culegere a datelor pentru cele 14 nevoi fundamentale , în vederea evaluării și satisfacerii nevoilor (Gherghinica Gal, Monica Seuchea) …………………. 364 Anexa 2 -Lista de probleme cu manifestările de dependență corespunzătoare fiecărei nevoi (traducere de luliana Vișovan) ………………. …… 374 Anexa 3 -Lista cu diagnostice de îngrijire (probleme + surse de dificultate) și obiectivele corespunzătoare fiecărei situații (traducere și sinteză de Lucreția Titircă și luliana Vișovan) … 383’ Anexa 4 -Surse de dificultate (traducere de luliana Vișovan) ………. 399. Anexa 5 -Diagnostice de îngrijire (traducere de Lucreția Titircă) ……. 4051 Bibliografie ……………………………………………. 408 Depunerea jurământului la absolvirea școlii a fost un timp practicată și în țara noa~tră și reluată și de către Școala Sanitară Postliceală „Carol Davila” după decembrie 1992. Unul dintre texte, denumit în semn de mare prețuire „Jurământullui Florence Nightingale”, este , următorul: „Mă leg cu trup și suflet, în fața lui Dumnezeu și față de această adunare, că-mi -vor petrece viata în cinste și că voi practica profesia mea cu loialitate. Mă voi feri de tot ceea ce este rău și dăunător și nu voi întrebuin,ta și nu voi da cu bună știință vreun leac vătămător. Voi face tot ce stă în putinta mea spre a păstra și ridica drapelul profesiei mele și voi ține în taină tot ceea ce mi se va încredința, precum și tot ce voi afla din treburile familiale în timpul profesiei mele. Mă voi strădui să-i. ajut cu loialitate pe medici în tratamentul prescris de ei și mă voi devota celor pe care îi îngrijesc „. : . lf 1 . 5 9″4 8 4 g ~ 3 o o o 4 2 . . ….
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aleetimar@gmail.com 978 291023691 Tehnici De Evaluare Text (ID: 700045)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
