Alecu Russo, revolutionar si scriitor pasoptist, a transcris balada Miorita pe care a [631242]

Alecu Russo, revolutionar si scriitor pasoptist, a transcris balada “Miorita” pe care a
auzit -o cantata de un cioban cand se afla in exil la Soveja, si i -a incredintat -o prietenului sau
Vasile Alecsandri. Acesta a publicat -o in celebra sa culegere “ Poezii populare”(1852), varianta
sa fiind cea mai reusita dintre toate cele peste 930 de variante ce au circulat pana in prezent.
“Miorita” se incadreaza i n seria baladelor populare, iar valoarea ei consta in fondul de fapte, in
mesajul profund uman, dar m ai ales in maiestria artistica cu car e poetul sondeaza sufletul al
poporului .
Opera prezinta atitudinea fatalista, de resemnare in fata mortii. Ciobanul care afla ca
urmeaza sa fie ucis nu se impotriveste ci isi face un testament in care cere organizarea
inmormantarii ca pe o nunta. Miorita are un caracter liric mai pregnant decat celelalte balade
romanesti care se datoreaza temei abordate si caracterului ei simbolic. Balada ar putea fi la
origine un bocet, lucru care ar putea explica fatalismul compunerii . Aproape toate variantele
ardelenesti ale Mioritei sunt in fond bocete ce vorbesc de jalea mamei sau a iubitei la moartea
unui cioban tanar.
Cele cinci motive fundamentale ale baladei sunt legate sintactic intre ele prin conjunctiile
adversative dar, iar . Aceste cinci motive sunt: conflictul intre ciobani cu prezentarea cadrului
epic, oita nazdravana, tstamentul liric, alegoria moarte -nunta si maicuta batrana. Tema baladei
este atitudinea omului in fata mortii. Titlul baladei este diminutivul animalului nazdravan ce are
un rol determinant in declansarea ideii filosofice: atitudinea ciobanului in fata mortii. Oaia este
un element miraculos si argumenteaza esenta mitologica a creatiei populare, ea fiind un
prevestitor al mortii inevitabile. Miori ta este inzestrata cu puteri pentru a simboliza relatia de
comuniune ancestrala dintre om si natura, o tema populara din timpuri primordiale.
La nivel verbal intalnim o varietate de figuri de stil: metafore – “picior de plai”, “gura de
rai”, “lacrimi de sa nge” – , epitete – oi “mandre si cornute”, “negru zavoi”, “miorita laie,
bucalaie” – , personificari – “soarele si luna/ mi -au tinut cununa”, “preoti, muntii mari”, “paseri
lautari” – , diminutive populare – “ciobanel”, “miorita”, “bolnavioara”, “fluieras” , “maicuta”,
“fetisoara”, “mustacioara”, “perisorul” – , cuvinte populare cu iz arhaic – “ortoman”, “plavita”,
“barsana”, “strunga” – , precum si formele populare ale viitorului verbelor – “de-a fi”, “s -or
strange”, “daca -i intalni”.
Prozodia este reprezentata d e ritmul trohaic, rima impereche ata de 5 -6 silabe, care confera
versului o tonalitate melancolica, muzicalitate grava si sensibilitate emotionala.
Miorita cuprinde ambele ipostaze pe care le dobandeste natura in operele folclorice. Prima
ipostaza este natura -cadru ce apare la inceputul operei stabilind locul actiunii “gura de rai”, structura
metaforica ce creaza impresia unui taram de o frumusete mirifica, un eden terestru, peisaj specific
romanesc ce poate fi o imagine sintetica a naturii dar si un peisaj cvasifantastic ce prezice
intamplarile neobisnuite ce urmeaza sa aiba loc.A doua ipostaza este cea de natura -personaj, cand
umanizata prin personificare participa activ la intamplari, in acest caz personajul umanizat este oaia

naravasa ce il anunta pe cioban de planurile celorlalti doi. Se poate concluziona deci ca prezenta
naturii este in “Miorita” o realitate constanta. Prin dezvoltarea ideii sale poetice balada se defineste
ca o meditatie folclorica in care natura – cadru si personaj – ocup a un loc esential.
Ciobanasul mold ovean este personajul principaldar si mitic, simbolizand intelepciunea
popoulara a acceptarii mortii. Porttretul sau fizic este realizat prin descrierea sa vazut prin ocuu
mamei indurerate. Trasaturile sale fizice sunt exprimate prin epitete si metafore ce ii subliniaza
atitudinea barbateasca, curajoasa. Comuniunea cu natura mai devreme amintita este vizibila si in
descrierea chipului ciobanasului prin asemanarea cu elemente din natura : pielea este alba precum
“spuma la ptelui”, mustacioara blonda ca “spicul graului”, parul si ochii negri ca “pana corbului” si,
respectiv, ca “mura campului”.
In ceea ce priveste caracteristicile sale morale acestea este sensibil, pasionat, dedicat,
harnic, grijuliu, iubitor, bun si intelep t. Harnicia si priceperea ciobanasului reies din inceputul
baladei, este “mai ortoman”, are “oi mai multe”, “cai invatati” si “caini mai barbati”. Pasiunea
pentru meseria sa si dragostea pentru natura si animale reies din faptul ca doreste sa ramana langa
ei si dupa moarte dupa cum exprima in testamentul liric "sa fiu tot cu voi", "sa -mi aud canii" si sa
fie ingropat "in strunga de oi". Fluierele sale, simbol pentru sensibilitatea lui, reprezinta
principalul canal de comunicare cu amimalele in urma trecerii lui in nefiinta iar includerea lor in
testamentul liric accentueaza dorinta sa de a ramane aproade pe animalele sale. El este convins ca
dragostea aceasta este recicproca si isi imagineaza ca in urma mortii sale animalele “or plange/ Cu
lacrimi de sange!” Intelepciunea sa reiese din acceptarea mortii, planuind -o ca pe o nunta cu
elementee cosmice, devenind o parte din ele o data cu trecerea in nefiinta. Este aici strecurata o
credinta populara ancestrala, ca atunci cand cade o stea moare un om “Ca la nunta mea / A cazut o
stea”. Grija si iubirea, de aceasta data pentru mama sa, reies din faptul ca nu doreste ca aceasta sa
afle ca el a murit, temandu -se de durerea pe care aceasta veste i -ar provoca -o “Iar la cea maicuta /
Sa nu -i spui, draguta, / C a la nunt a mea / A cazut o stea” . El este caracterizat de asemenea si prin
vorbele mamei sale care isi evidentizaza dragostea pe care i -o poarta utilizand diminutive in
descrierea lui "ciobanel", "fetisoara", "mustetioara", "perisorul ”. Ciobanasul moldovean este deci
un mersonaj mitic, impodobit cu cele mai alese trasaturi atat fizice cat si morale, fiind astfel o
figura reprezentativa pentru neamul romanesc.

In concluzie, limbajul din balada Miorita este unul plin de figuri de stil, cu cuvinte
arhaice, ritmul trohaic si rima imperecheata de 5 -6 silabe confera o tonalitate melancolica,
muzicalitate grava, balada putand fi provenita dintr -un bocet. Balada sondeaza sufletul poporului
si reliefeaza atitudinea sa in fata mortii si puternica sa comuniune cu natura, de care e legat in
timpul vietii si cu care se va uni dupa moarte. Pune in evidenta credintele oamenilor legate de
moarte, precum caderea unei stele ce simbolizeaza moartea unui om, ocupatiile de baza ale
oamenilor, cea de cioban, si creaza in ciobanasul moldovean un simbol al poporului roman
impodobit cu cele mai bune si reprezentative trasaturi ale romanilor.