Alecsandrescu N. Alice Nicoleta Supozitoarele [626298]

2

Motto

“Nu există
în viață nimic mai bun
ca
sănătatea.”

Platon

3 CUPRINS

Motto …………………………………………………………………………………………………………….. ……………….. 2.
Argument …………………………………………………………………………………… …………………………………… 5.
Capitolul I. Consideratii generale asupra supozitoarelor ………. ……………….. …………………… …… 6.
I.1 Introducere …………………….. ………………………. ……………………. ……………………. ………… ……….. … 6.
I.2 Scurt istoric al supozitoarelor ……………. …………………………….. ……… ………………………………….. .. 6.
I.3 Supozitoarele in farmacopeile romane …………………………….. …………………………. ………… …….. 8.
Capitolul II. Supozitoare rectale …………………………………………….. …………. ……… ……… …………. 10.
II.1 Definitie. Caracterizare …………………………. ………………………….. ………………………… ……………. 10.
II.2 Clasificarea supozitoarelor ………………………………………………. ………………………………………. … 11.
II.2.1 Tipuri speciale de supozitoare …………………………… …………….. ………………………… …….. 12.
II.3 Avantajele si dezavantajele administrarii medicamentelor pe cale rectala ………………….. …….. 14.
II.4 Absorbtia principiilor active administrate pe cale rectala ……………… ………………….. ……………. 15.
II.4.1 Factori anatomo – fiziologici care influenteaza absorbtia ……………………………………… 15.
II.4.2 Factori privind proprietatile substantelor active ……… …….. …………….. ………………….. …. 18.
II.4.3 Factori privind proprietatile bazelor de supozitoare si ale adjuvantilor asociati …………. 19.
II.5 Excipienti pentru supozitoare …………….. ………………………. …………………………….. ……………….. 22.
II.5.1 Clasificarea excipientilor si caracteristicile lor …………………. …………….. ………………….. 22 .
II.5.2 Excipienti liposolubili (grasi) ………………………………………… ………………………………….. 23.
II.5.3 Excipienti hidrosolubili …… …………………………………………………. ……………………………. 27.
II.5.4 Excipienti autoemulsionabili ……………………………………………………….. ………….. ……….. 31.
II.5.5 Substante auxiliare …………………………………………………………………………… ……………… 32.
II.6 Prepararea supozitoarelor …………………………………………………………………………………. ………… 32.
II.6.1 Prepararea prin modelare manuala ……………………………………………………………………… 32.
II.6.2 Prepararea prin presarea in forme …………………………………………….. ……………………….. 34.
II.6.3 Prepararea prin topirea si turnarea in forme ……………………………….. ……………………….. 34 .
II.6.4 Alte metode de preparare a supozitoarelor …………………………………. ……………………….. 37 .
II.7 Controlul calitatii supozitoarelor ………………………………………………………… ……………………….. 38 .
II.7.1 Control ul organoleptic …………………………………………………………….. ……………………….. 38 .
II.7.2 Controlul fizic ……………………………………………………………………………………………….. . 38.
II.7.3 Controlul chimic ……………………………………………………………………………………………… 40.

4 II.7.4 Controlul microbiologic …………………………………………………………. ………………………. 40 .
II.8 Alte preparate rectale …………………………………………………………………………… …………………… 41 .
II.8.1 Capsule gelatinoase rectale …………………………………………………… ………………………. 41 .
II.8.2 Preparate lichide – soluții, suspensii, emulsii rectale ………………… ………………………. 42 .
II.8.3 Pulberi si co mprimate pt soluții si suspensii rectale …………………………………………… 43.
II.8.4 Preparate rectale semisolide …………………………………………………………………………….. 43.
II.8.5 Spume rectale ……………………………………………………………………….. ………………………. 44 .
II.8.6 Tampoane rectale …………………………………………………………………. ………………………. 44 .
II.9 Exemple de supozitoare …………………………………………………………………………………… ……….. 45.
II.9.1 Supozitoare realizate in industrie ……………………………. ………………………………………… 45.
II.9.2 Supozitoare magistrale …………………………………………………………………………………. …. 48.
Capitolul III. Otoconii ………………………………………………………………………………………………….. 52.
III.1 Notiuni introductive ……………………… ………….. ………………………………………………………….. …. 52.
III.2 Prepararea otoconiilor ………………………………………………………………………………….. …………… 53.
III.3 Aplicarea otoconiilor ……………………………………………………………… ……………………………….. 53.
III.4 Exemple magistrale de otoconii …………………………………………………………………………… …….. 54.
Capitolul IV. Forme farmaceutice vaginale – Supozitoare vaginale ……… ………………………… 56.
IV.1 Istoric si notiuni introductive …………………………………………………………………………… ………… 56.
IV.2 Clasificarea formelor frmaceutice vaginale ……………….. ………………………………………………… 58.
IV.3 Supozitoare vaginale – Ovule …………………………………………………………………………………….. 60.
IV.4 Comprimate vaginale ……………………….. ………………………………………………………………………. 62.
IV.5 Capsule vaginale ……………………………………………………………………………………………… ………. 63.
IV.6 Solutii, emulsii si suspensii vaginale …………………………………………………………………………… 63.
IV.7 Comprimate pentru solutii sau suspensii vaginale …………………………………………………………. 64.
IV.8 Preparate vaginale semisolide …………………………………………………………………………………….. 64.
IV.9 Spume vaginale si tampoane vaginale …………………………………………………………………………. 65.
IV.10 Exemple supozitoare vaginale industriale si magistrale ……………………………………………….. 65.
Capitolul V . Forme farmaceutice uretrale – Supozitoare uretrale ……………………………… …… 68.
V.1 Definitia si clasificare ( Solutii, irigatii, spalaturi uretrale, Preparatele uretrale semisolide,
Bujiuri ) …………………………………………………………………………………………………………… ………………. 68.
V.2 Exemple m agistrale de supozitoare uretrale …………………………………………………………………. 70.
Capitolul VI. Concluzii ………………………………………………………………………………………………… .. 72.
Capitolul VII. Bibliografie ……………………………… ……………………… ……….. ………………….. ……….. 73.

5 Argument

Am ales aceasta lucrare “ Supozitoarele” pentru a evidentia avantajele tratamentului
medicamentos cu ajutorul acestei forme farmaceutice.
Avantajul major al tratamentului cu medicamente pe cale rectala consta in posibilitatea
asigurarii unui efect local in regiunea anorectala sau a unui efect pentru activitatea sistemica, dupa
absorbtia medicamentelor in organism.
Pentru o actiune locala in medicatia rectala, se urmareste refacerea integritatii mucoasei
rectale, a troficitatii (hemoroizi, rectite) cand este necesara o actiune prom pta prin neeliberarea
rapida a substantelor active din excipienti. Tratamentul mai poate urmari evacuarea continutului
intestinal (constipatii), actiune antiparazitara (parazitoze intestinale) sau examinarea radiologica a
partii inferioare a intestinului c u substante radioopace (rectoscopii, radioscopii).
Pentru o actiune generala, se administreaza o gama variata de medicamente, precum
analgezicele, sedativele, tranchilizantele, antireumaticele, vasodilatatoarele si altele. In acest fel se
evita pasajul med icamentelor prin ficat, protejand substantele active sensibile de actiunea enzimelor
hepatice si asigurand un raspuns farmacodinamic superior uneori fata de administrarea perorala.
Se prefera calea rectala de administrare in urmatoarele cazuri:
– in cazul existentei vomismentelor;
– in cazul existentei obstructiilor gastrointestinale, cand principiile active risca sa fie
inactivate de secretiile enzimatice intestinale;
Se recurge la aceasta cale si cand medicamentele nu pot fi aplicate pe cale parenterala sau digestiva
la adult; fiind o cale neinvaziva, prezinta avantaje deosebite in medicatia pediatrica.

6 Capitolul I. Consideratii generale asupra supozitoarelor

I.1 Introducere

Administrarea substantelor medicamentoase sub forma de supozitoare se refera la
posibilitatea utilizarii lor ca:
 supozitoare rectale , care se administreaza pentru tratamentul local al mucoasei rectale,
rectului sau pentru un efect sistemic posibil prin absorbtia medicamentelor prin mucoasa
rectala;
 supozitoare vaginale , care se administreaza endo – vaginal pentru o terapie strict locala in
afectiuni ale aparatului genital feminin;
 otoconii sau supozitoare auriculare sau supozitoare nazale utilizate in tratamente otologice
sau pentru aplicare endo – nazala;
 sisteme terapeutice rectale (tip Osmet) aplicate in rect sau sisteme terapeutice vaginale (tip
Progestasert, Biograviplan) introduse intrauterin, care asigura o cedare controlata a
medicamentului pe timp prelungit.

Alaturi de aceste forme solide in terap ia uro – genitala se foloseste o gama larga de alte
forme farmaceutice lichide, semisolide, pudre sau aerosoli.
Farmacopeea romana ed. IX cuprinde sub denumirea comuna de „SUPPOSITORIA” atat
formele administrate pe cale rectala, cat si cele destinate apli carii pe cale vaginala sau uretrala. Fiind
vorba de acelasi loc de administrare, este posibila selectarea dupa necesitati , clima sau natura
afectiunilor, a unor forme ca: rectotampoanele, rectiolele, capsulele rectale, comprimate rectale sau
vaginale, singure sau alternand cu forme clasice ca: bai, irigatii, pensulatii, unguente, pulberi,
aerosoli si clisme.

I.2 Scurt istoric al supozitoarelor

Supozitoarele reprezinta una dintre cele mai vechi forme medicamentoase si se poate sustine
ca originea lor se gaseste in cea mai indepartata antichitate, cand se utilizau supozitoare si spalaturi
sau clisme.

7 Daca se da crezare unui mit, o barza a inventat spalatura, introducandu – si cu ciocul apa de
mare in rect. Omul nu a facut decat sa imite si sa perfectionez e gestul pasarii.
In lucrari foarte vechi se gasesc mentionate supozitoare pe baza de argint sub termenul de
MAGERARTA.
Date cuprinse in Papirusul Ebers (1600 i.e.n) ca si in tablitele asiriene atesta ca medicii evrei,
egipteni, din Mesopotamia si medici i greci utilizau calea de aplicare rectala pentru unele
medicamente.
In lucrarile celebrului medic grec Hippocrate (460 – 375 i.e.n) ca si al altor medici din
antichitate, se gasesc formule pentru aplicare rectala , cu actiune locala laxativa sau purgativa, de
exemplu pe baza de bila, sau cu actiune antihemoroidala cu alaun si gogosi de ristic.
Dioscoride (79 e.n) prescria supozitoare si pesarii pe baza de glande macinate si cu extract de
opiu.
Rufus din Ephes utiliza supozitoare avand ca suport mierea concentrata, rezine uscate,
smochine taiate si stafide.
Galenus (131 – 200 e.n) aplica, pentru prima data, supozitoare purgative pe baza de sapunuri
si alte formule, care ca si cele ale lui Avicena de mai tarziu (980 – 1037 e.n), s – au mentinut in uz
pana in secolul XVI.
In general pana in aceasta perioada, incluzand si perioada lui Avicena, se utilizau cele mai
diverse materiale ca suport pentru prepararea supozitoarelor: mierea concentrata, ceara, grasimi,
sapunuri, bucati de os, lemn, radacini si tulpini vegetale, materiale textile, fire de in, lana, imbibate
sau invelite cu diverse substante active.
In 1762 farmacistul parizian A. Baume introduce ca excipient untul de cacao. Este o data
importanta in lunga evolutie a acestei forme farmaceutice , deoarece acest excipient va ameliora
tehnica de preparare a supozitoarelor si a calitatii lor, iar pe de alta parte proprietatile deosebite ale
acestui excipient fac ca el sa fie utilizat pana in zilele noastre, fiind oficializat in toate farmacopeile.
Ulterior Lewin si Eschbaum (1897) asociaza masa de unt de cacao cu mici cantitati de
axungie, Dieudonne (1902) cu lanolina, iar Scoville (1912) cu ceara si cetaceu.
Alaturi de untul de cacao , Dieudonne in 1897, a propus utilizarea masei de gelatina –
glicerina care a fost oficializata in Farmacopeea franceza in 1908 si in cea britanica in 1898.
De asemenea, agar – agarul a fost propus ca excipient pentru supozitoare in 1897 de catre
Delahaye, Lewin si Eschbaum.
Unele dezavantaje ale untului de cacao car e au inceput sa fie semnalate dupa utilizarea sa
mai larga au impulsionat cercetari de inlocuire a acestui produs natural, care s – au finalizat prin

8 introducerea unor excipienti din categoria polimerilor de oxid de etilen si mai ales a gliceridelor
semis intetice si sintetice care au fost oficializati in cele mai actuale farmacopei.
In functie de evolutia excipientilor utilizati, s – a imbunatatit si tehnica de preparare a
supozitoarelor. De la practica initiala primitiva de imbibare sau inmuiere cu substante active a unor
suporturi, dupa introducerea untului de cacao s – a trecut la procedeul de modelare manuala si apoi
de presare.
Presa pentru supozitoare a fost realizata de Kummer in 1880. Procedeul de turnare s – a
aplicat initial utilizand forme de turnare din hartie, iar apoi blocuri metalice de turnare, ultimile fiind
concepute de Chapman in S.U.A in 1864.
Trecerea la realizarea prepararii industriale a supozitoarelor a rezolvat probleme de crestere a
randamentului prin utilizarea pe de o parte, de forme de turnare din mase plastice care servesc in
acelasi timp ca ambalaj si, p e de alta parte, a unor agregate semiautomate si automate de cea mai
mare productivitate. In fine, in prezent castiga teren procedeul industrial superior de realizare a
supozitoarelor prin comprimare cu ajutorul unor instalatii similare cu cele utilizate l a realizarea
comprimatelor.
Concomitent cu progresele realizate in tehnologiile de obtinere a supozitoarelor utilizate in
prezent, s – au dezvoltat si conditiile de calitate si mijloacele perfectionate de urmarire a acestora.

I.3 Supozitoarele in Farmac opeile R omane

Supozitoarele sunt oficializate inca din prima editie a Farmacopeii Romane, din 1863. In
aceasta editie sunt inscrise supozitoare de unt de cacao denumite cepsoare de unt de cacao. De
asemenea, sunt inscrise si supozitoare vaginale – globule camforate.
Pentru prima data in editia a IV -a a Farmacopeii Romane din 1926 apare o monografie de
generalitati pentru supozitoare in care se mentioneaza ca excipienti untul de cacao, sapunul de
stearina glicerinat si masa de gelatina – glicerina. De asemenea, se fac precizari privind lungimea lor
de 3 – 4 cm si greutatea de 1,5 – 5 g. Se oficializeaza si o monografie de peneralitati privind
globulele, ca excipient fiind prevazut untul de cacao si masa de gelatina – glicerina.
In Farmacopeea Romana editia V din 1943 – sunt inscrise 3 monografii de generalitati,
separat pe ntru supozitoarele rectale, vaginale si uretrale.
In cazul supozitoarelor rectale ca excipient se prevede untul de cacao caruia i se poate asocia
lanolina. Lungimea lor este fixata la 3 – 4 cm, iar greutatea de 2 – 3 g pentru adulti si 1 – 1,5 g
pentru co pii. Intr – o monografie separata se prevad supozitoarele de glicerina.

9 Farmacopeea Romana editia VII din 1956, in monografia de generalitati pentru supozitoare
indica ca excipienti pe langa untul de cacao, amestecuri de grasimi, masa de gelatina – glicer ina;
pentru prima data grasimi hidrogenate sau produse sintetice corespunzatoare. Se prevede de
asemenea adaosul, la nevoie, a unei mici cantitati de emulgator, iar pentru a mari consistenta, o
cantitate de cel mult 5% ceara.
In Farmacopeea Romana editia VIII din 1965, toate cele trei feluri de supozitoare sunt
cuprinse intr – o singura monografie de generalitati, iar pe langa excipientii citati pana la aceasta
editie apar, pentru prima data, polietilenglicolii. Intr – o monografie separata se prezinta
supozitoarele de glicerina pe baza de sapun de stearina si glicerol.
In Farmacopeea Romana editia IX din 1976, se mentine includerea supozitoarelor rectale,
vaginale si uretrale intr – o singura monografie de generalitati cuprinzand datele cele mai complete
privind prepararea si controlul de calitate al supozitoarelor. Se inscrie, de asemenea, o monografie
separata pentru supozitoarele de glicerina, precum si doua monografii de supoziotare cu
noraminofenazona si, respectiv, cu paracetamol.

10 Capitolul II. Supozitoare rectale – SUPPOSITORIA

II.1 Definitie. Caracterizare

Supozitoarele rectale, denumite de F.R. ed. IX ,, SUPPOZITORIA”, fac parte din formele
farmaceutice solide care se administreaza pe cale rectala in scopul realizarii unei medicatii cu efect
local in rect, sau pentru exercitarea unei actiuni generale asupra intregului organism dupa absorbtia
prin mucoasa rectala.
In F.R. ed. IX, in monografia „SUPPOZITORIA” se includ supozitoarele rectale, cat si cele
administrate pe cale vaginala sau uretrala. F.R. ed. IX le defineste ca fiind „ preparate farmaceutice
solide de forme diferite destinate a fi administrate pe cale rectala, vaginala sau uretrala”. De
asemenea, F.R. ed. IX oficializeaza pe langa monografia de „Generalitati” inc a 3 monografii care se
refera la supozitoare rectale.
Supozitoarele rectale sunt forme
farmaceutice destinate a fi introduse in rect,
de forma conica , cilindrica sau de torpila
(torpedo), sau de orice alta forma care sa
faciliteze introducerea in rect. Aceste forme
se topesc, se dezagrega sau se dizolva la
temperatura corpului. Diametrul bazei este
de 8 – 10 mm, lungimea de 20 – 30 mm si
greutatea de 2 – 3 g pentru adulti si 1 – 2 g
pentru copii.
Primele doua forme, conica si
cilindrica se obtin in rece ptura prin
modelare, iar forma de torpila este obtinuta
prin metoda de turnare industriala, in forme
speciale. Forma de torpila este cea mai
recomandata, caci asigura ramanerea
supozitorului in primii 2 – 3 cm ai rectului Fig.1 – Diferi te forme de supozitoare rectale
unde resorbtia se face prin venele hemoroidale inferioare si medii, care se varsa in vena cava si in
circulatia generala evitand bariera hepatica.
In Farmacopeea Helvetica, 1933, se includ sub denumirea de supozitoare si alte preparate,

11 cum sunt: capsule rectale, comprimate rectale sau supozitoare liofilizate.

Capsulele rectale sunt preparate din gelatina sau alti polimeri, ca:
metilceluloza, carboximetilceluloza sodica, in asociere cu polimeri pe baza de
acid acrilic. Sunt elastice, au o forma alungita, o lungime de 2,6 cm, cu un
diametru de 1 cm, sau cu dimensiuni mai reduse pentru uz pediatric. Se
introduc substante active sub forma lichida, semisolida sau solida, sub Fig.2 – Capsula rectala
forma de suspensii sau solutii uleioase, de origine vegetala, minerala sau cu lecitina.

Rectiola sau microclisma reprezinta o forma unidoza de administrare rectala a
medicamentelor. Substantele active dispersate ca solutii, emulsii sau suspendate intr –
un lichid, se introduc in partea sferica care reprezinta rezervorul, de obicei din material
plastic, terminat cu o canula pentru introducerea in rect. Inainte de utilizare se
indeparteaza ambalajul de protectie de pe canula, se introduce in rect si prin apasarea
rezervorului continutul este golit. Fig.3 – Rectiola

Rectotamponul este format dintr – un nucleu de masa plastica,
de obicei polietilena, acoperit cu vata impreganta cu substanta activa si inserata
intr – un disc la un capat pentru a fixa tamponul la partea inferioara a rectului. In
exterior recto tamponul este acoperit cu un strat de alginat de sodiu sau de alta
substanta macromoleculara solubila, care inainte de utilizare se introduce in apa,
se hidrateaza si permite introducerea in rect si cedarea substantei active. Se
mentine timp de 30 minute p ana la 2 ore, in scopul unei terapii locale. Fig.4 – Rectotamponul

Comprimatele rectale au forma alungita , sunt aplatizate, inegale
la extremitati pentru a usura aplicarea. Au dimensiuni de 1,5 – 2,5 cm lungime si 0,4 – 0,8 cm
grosime.

II.2 Clasificarea supozitoarelor

Au fost folosite mult timp numai pentru actiunea local a; in prezent sunt folosite si pentru
actiunea general a, calea rectal a fiind o cale la fel de important a ca si cea oral a sau parenteral a.

12  Pentru ac tiunea local a sunt folosite in principal pentru reducerea durerii si starii de iritare
provocat a de hemoroizi sau pentru combaterea infec tiilor locale. Contin substan te:
astringente, antiseptice locale, antibiotice, vasoconstrictoare, antiinflamatoare, agen ti de
calmare si protec tie. In aceast a categorie sunt incluse si cele cu ac tiune laxativ a.
 Pentru ac tiunea sistemica (generala) se pot administra: antireumatice, analgezice –
antipiretice, spasmolitice, sedative, tranchilizante, antiemetice, antiastmatice.

II.2.1 Tipuri speciale de supozitoare

In afara supozitoarelor clasice, in ultimul timp au fost realizate tipuri speciale, pentru a
asigura conservarea in condi tii de temperatur a ridicat a, sau pentru a evita posibilele interac tiuni intre
componente.

Supozitoare acoperite – sunt realizate pentru a avea o stabilitate crescut a la caldura. De
aceea , inveli surile trebuie s a reziste si sa nu se deformeze la temperaturi de pân a la 50 C si sa cedeze
in timp util substan tele active.
Acoperirea se poate face cu:
 Zahar – sub form a de sirop, dar inveli sul se ob tine greu si este sensibil la umiditate.
 rezultate mai bune se ob tin folosind tween 61, monostearat de gliceril asocia ti cu substan te
grase.

Supozitoare in straturi – se realizeaz a pentru a separa componentele incompatibile. Se fac
amestecuri separate de excipient si substan te active si se toarn a pe rând in form a, intre amestecuri
turnându – se excipient topit.

Supozitoare cu s ambure sau manta – sunt utilizate pentru a izola substan tele sensibile la
actiunea factorilor externi. Acestea au un strat extern, format numai din excipient , iar in interior sunt
continute substan tele active fie ca atare, fie amestecate cu un excipient cu care sunt compatibile, sub
form a de bujiu.
Aceste supozitoare se ob tin prin procedeul inclav arii – se prepar a, prin topire si turnare in
forme, supozitoare suport din butir cacao, P.E.G. sau gr asimi de semisintez a si in masa
semisolidificat a se introduce substan ta activ a prelucrat a sub form a de bujiu prin presare. Acest
nucleu trebuie plasat central, cu dispozitive speciale.

13 Un alt procedeu este urm atorul: se introduce in supozitorul suport o vergea metalic a inainte
de a se solidifica, iar dup a solidificare se scoate si in lumenul format se introduce substan ta activ a,
sub form a de suspensie sau ca atare, si se astup a cu excipient.
In astfel de supozitoare substan ta activ a este protejat a de mediul extern. De exemplu:
supozitoare cu antibiotice sau cu pulbere de foi de digital a.

Supozitoare ob tinute prin liofilizare – se folosesc pentru:
 a mari biodisponibilitatea;
 a mari viteza de dispersare la l ocul de aplicare;
 a mari conservabilitatea substan telor termolabile si a celor instabile in mediu apos.
Se realizeaz a supozitoare prin topire si turnare, r acindu – se repede pentru a se evita
sedimentarea si dup a scoaterea din forme se supun in continuare liofiliz arii – apa este inghe tata si
apoi este sublimat a in vid, ob tinandu-se supozitoare poroase, dar rezistente, cu un volum egal cu al
supozitorului ini tial.
Excipien tii utiliza ti sunt: polimeri hidrofili naturali sau de semisintez a (gelatin a, algina ti,
deriva ti de celuloz a). Se ob tin rezultate bune cu gelatina care formeaz a o structur a de re tea prin
liofilizare.
Se mai asociaz a substan te care m aresc resorb tia – substante tensioactiv e: laurilsulfatul de
sodiu, tween -ul – si compu si care m aresc elasticitatea si rezisten ta scheletului poros: P.E.G. sau ulei
de ricin.

Supozitoare colorate – tendin ta de colorare a ap arut datorit a faptului c a in industrie se
prepar a un num ar mare de supozitoare si pentru:
 a mari securitatea, deci a evita confuziile in timpul produc tiei, la ambalare sau la folosirea de
catre bolnav;
 a permite urm arirea omogenit atii masei utilizate la ob tinerea supozitoarelor;
 din punct de vedere estetic si psihologic, bolnavul accept and mai u sor preparatele cu aspect
corespunz ator care devin mai atractive.
Se folosesc coloran ti alimentari, solubili in excipien ti, lipsi ti de toxicitate si de ac tiune
proprie: clorofila, carotenul, tartrazina, eritrozina.
Folosirea coloran tilor este interzis a pentru supozitoarele cu substan te instabile, a c aror
descompunere poate fi mascat a prin colorare.

14 II.3 Avantajele si dezavantajele administrarii medicamentelor pe cale rectala

Au fost folosite mult timp numai pentru ac tiunea local a; in prezent sunt folosite si pentru
actiunea general a, calea rectal a fiind o cale la fel de important a ca si cea oral a sau parenteral a.

 Pentru ac tiunea local a sunt folosite in principal pentru reducerea durerii si starii de iritare
provocat a de hemoroizi sau pentru combaterea infec tiilor locale.
Contin substan te:
– astringente;
– antiseptice locale ;
antibiotice;
– vasoconstrictoare;
– antiinflamatoare; – agenti de calmare si
protectie;
– substante cu actiune
laxativ a.

 Pentru ac tiunea sistemica se pot administra:
– antireumatice;
– analgezice, antipiretice;
– spasmolitice; – sedative, tranchilizante;
– antiemetice;
– antiastmatice.

Avantajele administrarii medicamentelor pe cale rectala

Administrarea rectal a pentru o ac tiune sistemic a este indicat a cand pacientul nu poate lua
medicamente pe cale oral a:
– datorit a starii de vom a sau a un or tulburari gastro – intestinale;
– dupa interven tii chirurgicale la nivelul tubului digestiv ;
– pacientul nu poate inghiti (este in com a);
– substan tele active au ac tiune ir itanta asupra mucoasei gastrice;
– substan tele active administrate oral sunt inactivate fie de sucurile gastro – intestinale
(enzime, pH gastric) sau la trecerea prin ficat ( efectul primului pasaj hepatic);
– cand pacien tii au tulbur ari de deglutitie: copii si batrani;
– bolnavii cu sensibilitate deosebit a pentru gust ul neplacut al unor medicamente.

15 Dezavantajele administrarii medicamentelor pe cale rectala

– tendin ta de repulsie pentru acest mod de administrare, dependent de tradi tie, astfel America
respinge acest mod de administrare , in timp ce Euro pa admite administrarea rectal a;
– absorb tia este uneori lent a si incomplet a, duc and la variatii in efectul terapeutic;
– pacientul trebuie sa stea culcat la administrare;
– la administrarea repetat a pot apare efecte secundare n edorite – iritatii ale rectului;
– din punct de vedere tehnologic apar probleme la realizarea pe cale industrial a;
– conservarea este mai dificila, in special la variatii de temperatura.

In terapia pediatrica, calea rectala va fi utilizata cu discernamant pe ntru a nu antrena o
absorbtie marita a unor substante active. Administrarea supozitoarelor este contraindicata in sfinctere
relaxate, noduli hemoroidali. Administrarea antibioticelor este limitata pe aceasta cale.

II.4 Absorbtia principiilor active administrate pe cale rectala

Actiunea substantelor medicamentoase administrate pe cale rectala, mai ales sub forma de
supozitoare, depinde de o serie de factori si anume:
 factori anatomo – fiziologici;
 factori privind proprietatile substantelor active;
 factori privind proprietatile bazelor de supozitoa re si ale adjuvantilor asociati.

II.4.1 Factori anatomo – fiziologici care influenteaza absorbtia

Pentru a intelege cum are loc absorb tia medicamentelor, deci biodisponibilitatea este necesar
sa cunoa stem c ateva date despre anatomia si fiziologia rectului. Supozitoarele rectale sunt introduse
prin anus si ajung in partea cea de mai jos a intestinului gros, in rect.
Din punct de vedere anatomic , rectul este partea terminal a a colonului form and ultimii 10 –
15 cm din tractul gastro – intestinal .

Rectul este format din:
 canal rectal (pars analis) – are o lungime de numai 5 – 6 cm si prezinta o parte terminala –
anusul. La acest segment se gasesc doi muschi inelari – sphincter ani externus si sphincter ani

16 internus – care in mos obisnuit sunt inchisi si se deschid numai la defacare , au 6 – 8 pliuri
longitudinale.
 ampula rectal a (pars ampullaris recti) – prevazuta cu pliuri transversale, datorita carora este
posibila extinderea rectului la defecare.

Rectul este un organ cavitar, cu pere tii netezi, f ara vilozit ati, peretele rectal fiind format dintr
– un epiteliu unistratificat, alc atuit din celule cilindrice si celule in form a de cup a, care secret a
mucus. Volumul total de mucus este estimat la aproximativ 3 ml si este r aspandit pe toat a suprafa ta
peretelui rectal; stratul de mucus pe suprafa ta mucoa sei rectale are o grosime de 100 μm. Mucusul
rectal are capacitate de tamponare mic a si pH~7,5. In condi tii normale rectul este gol si umplerea lui
provoac a efectul de defeca tie aflat in mod normal sub control.
Absorb tia substan telor medicamentoase din rect pentru realizarea efectului general este
influen tata de irigarea acestui organ, in special de
drenarea venoas a.
La nivelul rectului ajung trei vene separate:
 vena hemoroidal a inferioar a (vena rectalis
caudalis)
 vena hemoroidal a medie (mijlocie) (vena
rectalis medialis)
 vena hemoroidal a superioar a (vena rectalis
caudalis aut superior) – care se uneste cu
vena mezenterica inferioara, apoi cu vena
porta care strabate ficatul.
Fig.5 – Sistemul venos al rectului
Venele hemoroidale inferioar a si median a se scurg in venele iliace, apoi in vena cav a
inferioar a, trecand apoi in circuitul sist emic.
Vena hemoroidal a superioar a se vars a in vena port a si ajunge in ficat. La nivelul ficatului
medicamentele sunt par tial metabolizate – inactivate, deci biodisponibilitatea medicamentelor nu
este de 100%, ci mai mic a.
Se poate evita efectul primului pasaj hepatic prin introducerea supozitoarelor in partea cea
mai de jos a rectului, pe ultimii 5 – 6 cm, dar acest lucru nu poate fi garantat, deoarece
medicamentul nu r amane in zona sfincterului anal, fiind propulsat in intestin, pe baza activit atii
sfincterului.

17 Aprox imativ 80% din substan tele active trec in circuitul sistemic si 20% ajung la nivelul
ficatului.
Comparativ cu resorb tia pe cale oral a, biodisponibilitatea este mai mare pe care rectal a,
deoarece substan tele active administrate oral trec prin ficat.
Dupa administrare pe cale rectal a, dependent de caracteristicile excipientului, supozitoarele:
 fie se dizolv a in fluidul rectal, dac a excipientul este hidrosolubil;
 fie se topesc la 37 °C, dac a excipientul este l iposolubil.
Deoarece volumul de mucus este mic, dizolvarea este dificil a, necesit and un exces de ap a.
Datorit a efectului osmotic al excipientului, apa este atras a din vasele sanguine sau lichidul intersti tial
dand o senza tie de jen a. Sunt prefera ti excipien tii care elibereaz a substan tele active dup a topire –
excipien tii gra si.
Indiferent de tipul de excipient, substan ta activ a dizolvat a in supozitor, dup a desfacerea
supoz itorului , va difuza spre mucoasa rectal a prin stratul mucos, urm and sa fie abso rbita. Substan ta
activ a suspendat a, va trebui s a fie eliberat a din excipient, fie datorit a gravita tiei, fie datorita
motilit atii intestinale, urm and faza de dizolvare in fluidul rectal; moleculele dizolvate vor difuza prin
stratul mucos, apoi prin mucoasa rectal a si vor fi apoi absorbite in circuitul sanguin.
Absorb tia este un proces de difuziune pasiv a – ca la toate nivelele tubului digestiv.

Factorii fiziologici care influen teaza absorb tia rectal a

 localizarea supozitorului dup a administrare – daca substanta activa este eliberata in partea
superioara a ampulei rectale, va fi vehiculata de s ange c atre ficat, unde sufer a efectul
primului pasaj. Forma de torpila favorizeaz a stagnarea in prima por tiune rectala, evit andu –
se trecerea in vena porta.
 cantitatea mica de lichid disponibil la nivelul rectului – 3 ml mucus – ridica probleme pentru
substan tele care au o foarte mic a solubilitate (ex: fenitoina). In condi tii nefiziologice se
poate m ari cantitatea de lichid din rect, fie prin atrac tie osmotic a a excipientului, fie in caz
de diaree.
 propriet atile mucusului rectal: pH~neutru, lipsa capacita tii de neutralizare a mucusului
rectal.
 continutul rectal – rectul este de obicei gol, materiile fecale fiind expulzate sau transportate
inapoi in colon, dependent de controlul voluntar al sfincterului rectal.
 motilitatea (peris taltismul) peretelui intestinal;

18  presiunea organelor abdominale asupra rectului: organele abdominale preseaz a pe rect, c and
organismul este in pozi tie vertical a, stimul and raspandirea masei dizolvate sau topite a
supozitorului si absorbtia.
 particularit atile individuale:
– gradul de anastomozare a venelor hemoroidale ;
– circula tia limfatic a de la acest nivel desi este mai lent a si mai mic a joaca un
rol in absorb tia pe cale limfatic a;
– starea membranei rectale (intacta/lezata): intact a – actioneaz a ca o barier a la
trecerea libera a substantelor;
– obstruc tia intestinala datorita cresterii unor tumori.

II.4.2 Factori privind proprietatile substantelor active

Propriet atile fizico – chimice ale subst antei medicamentoase

Un rol important in cedarea substan telor active il are solubilitatea su bstan telor active in
excipien ti:
 daca substan ta are afinitate mare pentru excipient, ea se va afla in propor tie mare sau total
dizolvat a in excipient , rezultand o cedare lenta in fluidul rectal;
 o oarecare liposolubilitate este necesara pentru penetrarea prin membrana rectal a;
 pentru a gr abi viteza de eliberare (cedare) – care este pasul hot arator in absorb tia
substan telor, se recomand a ca pentru substan tele hidrosolubile s a se aleag a un excipient
liposolubil, iar pentru cele solubile in grasimi un excipient hidrosolubil;
 daca substan tele active au solubilitate mic a in apa sau gr asimi se recomand a utilizarea
substan telor active aduse la grad de diviziune c at mai mic – micronizarea lor, gr abind astfel
viteza de dizolvare in cantitatea mic a de fluid rectal, deoarece pentru acestea viteza de
dizolvare este hot aratoare p entru viteza de absorb tie;
 cea mai lent a vitez a de cedare apare la supozitoarele in care substan tele active sunt
incorporate sub form a de solu tie in faza intern a a unei emulsii A pa/Ulei;
 pentru o cedare rapid a se prefer a dispersarea substan telor solubile in apa sub form a de
suspensie in excipient gras.

19 Marimea particulelor de substan ta solid a dispersat a are importan ta din punct de vedere
tehnologic, pentru realizarea de supozitoare omogene si din punct de vedere al biodisponibilit atii:
 pentru evitarea sediment arii particulelor solide in excipientul fluid particulele trebuie s a fie
sub 150 μm;
 cel mai u sor suportate sunt particulele sub 50 μm, care nu produc irita tii si au viteza de
dizolvare mai mare – se recomand a deci micronizarea;
 particulele cu dimensiuni mai mari au dat nivele sanguine mai inalte de cat cele cu dimensiuni
mai mici, nivelul optim fiind intre 50 – 100 μm;
 particulele mai mici de 5 μm nu asigur a transportul prin vehiculul topit , iar cele mai mari de
100 μm risc a sa sedimenteze.

Densitatea particulelor dispersate in excipient influen teaza capacitatea de etalare a
excipientului topit pe o suprafa ta mai mare. Influenta e ste semnificativa c and densitatea dep aseste o
anumit a valoare – pentru pulberi grele, dense.

Concentra tia substan telor active in excipient influen teaza viteza de absorb tie, depinz and de
doza necesar a pentru efectul terapeutic, fiind egal a sau o dat a si jum atate fa ta de cea oral a. Cu cat
concentra tia este mai mare cu at at resorb tia este mai crescut a. O cantitatea prea mare influen teaza
omogenitatea prepar atului prin tendin ta de aglomerare. De asemenea , concentra tia crescut a poate
mari vascozitatea masei de supozitor care poate ingreuna turnarea in forme si intarzia etalarea
excipientului pe mucoasa rectal a.

II.4.3 Factori privind proprietatile bazelor de supozitoare si ale adjuvantilor asociati

La formularea si prepararea supozitoarelor se folosesc urm atoarele tipuri de baze:
 baze grase (lipofile);
 baze hidrosolubile;
 baze autoemulsionabile.

Bazele grase
Sunt reprezentate de untul de cacao , un excipient natural, si de gliceridele de semisintez a,
obtinute prin hidrogenarea unor uleiuri vegetale (de palmier, cocos, arahide, etc.) si cunoscute sub
diverse denumiri comerciale.

20 Bazele hidrosolubile
Din aceast a categorie fac parte polietilenglicolii (polimeri ai oxidului de etilen a). Exist a
diverse tipuri de PEG -uri, care difer a prin lungimea lan tului, masa molecular a si starea fizic a, cei
mai folosi ti fiind PEG 300, 400, 600, 1500, 1540, 3350, 4000, 6000 si 8000.

Bazele autoemulsionabile
Sunt amestecuri de materiale lipidice si hidrosolubile sau hidromiscibile, capabile s a formeze
emulsii de tip U lei/Apa la contactul cu fluidul rectal si sa se disperse aza in acesta. Din acest grup fac
parte Tween 61, Myrj 52 si Pluronicii .

O prim a condi tie pe care trebuie s a o indeplineasc a bazele de supozitoare, indiferent de
natura lor, este s a ramana solide la temp eratura camerei si sa se topeasc a sau s a se dizolve dup a
administrare, astfel incat substan ta medicamentoas a continuta sa fie complet disponibil a dupa
inser tia supozitorului.
Anumite baze sunt mai eficiente, in ceea ce prive ste eliberarea substan telor medicamentoase,
decat altele, datorit a caracteristicilor lor particulare.

Capacitatea de topire s au de dizolvare a excipien tilor
Bazele lipofile cedeaz a substan tele medicamentoase prin topire. Topirea excipien tilor
liposolubili trebuie s a se fac a la temperaturi cuprinse intre 32,6 – 37,6°C, temperatura optim a
fiind situat a la 36,7 °C, apropiat a de cea rectal a.
Topirea propriu – zisa este prec edata de o perioad a de inmuiere , ceea ce permite etalarea
masei in ampula rectal a, favoriz and eliberarea substan tei active. S-a demonstrat c a daca punctul de
topire al excipientului lipofil este mai ridicat, efectul farmacol ogic este tardiv.
Este important de cunoscut si punctul de topire al supozitoarelor, deoarece unele substan te
medicamentoase pot modifica punctul de topire al excipientului.
Bazele grase care se topesc la temperaturi mai joase au avantajul c a elibereaz a substan ta
medicamentoas a incorporat a in por tiunea inferioar a a rectului, evit andu – se astfel preluarea acesteia
in vena port a si, astfel, efectul primului pasaj hepatic.
Bazele hidrosolubile cedeaz a substan ta medicamentoas a ca urmare a dizolv arii in fluidul
rectal. Dizolvarea lent a, intr-un timp mai mare (conf. FR X in maxim 1 or a), se datoreaz a volumului
redus al mucusului prezent, astfel av and loc si o eliberare mai lent a a substan tei active.

21 PEG -urile, bazele hidrosolubile uzuale, fiind higroscopice, absorb apa din tesuturile aflate in
vecin atatea rectului si conduc la o cre stere a presiunii osmotice in lumenul rectal. Se produce o
iritatie local a si initierea unui r aspuns colonic, cu deplasar ea rapid a a bolului fecal si evacuarea
supozitorului, impiedic and astfel eliberarea si absorb tia complet a a substan tei medicamentoase.
Pentru a se evita aceste lucruri , supozitoarele cu PEG trebu ie sa contina cel pu tin 20% ap a
sau s a fie imersa t in apa inainte de inser tie.

Capacitatea de etalare si capacitatea de cedare a substan tei medicamentoase din bazele de
supozitoare
In cazul supozitoarelor formulate cu excipien ti lipofili, lichidul uleios rezultat dup a topirea
acestora este nemiscibil cu fluidul rectal. De aceea, substan tele liposolubile tind s a ramana in
excipient si sa nu migreze in fluidele fiziologice apoase.
Lucrurile se petrec invers cu substan tele hidrosolubile incorporate in baze lipofile, c and,
datorit a lipsei de afinitate a substan telor medicamentoase pentru excipient, rezult a o cedare mai
buna.
Bazele hidrosolubile, dup a dizolvare, se amestec a cu secre tiile mucoasei, prin urmare cedarea
substan telor medicamentoase din asemenea baze nu ridic a probleme, indiferent de modul lor de
incorpo rare (prin dizolvare sau prin suspendare).

Substan te auxiliare care influen teaza absorb tia rectala

 agen tii de ingro sare maresc v ascozitatea: dioxidul de siliciu coloidal, monostearatul de
aluminiu in concentra tie 1 – 2% in masa de excipient creeaz a un sistem asem anator unui gel
si mic soreaz a viteza de cedare a substan telor active.
 alte substan te adaugate mic soreaz a vascozitatea, de ex emplu lecitina favorizeaz a etalarea, ca
urmare a mic sorarii viscozit atii.
 substan tele tensioactive
– sunt utilizate ca emulgatori p entru a usura incorporarea solu tiilor apoase in baze
grase. Dac a substan tele tensioactive favorizeaz a formarea emulsiilor A pa/Ulei, ele
micsoreaz a biodisponibilitatea pentru c a micsoreaz a viteza de cedare din excipient.
– sunt utilizate ca agen ti de umectare si pot influen ta cedarea. Astfel, favoriz and
capacitatea de intindere a m asei topite pe mucoasa rectal a si nu in ultimul rand
favorizand resorb tia.

22 – folosite in concentra tii mari pot solubiliza micelar s ubstanta activa, astf el rezultand o
cedare dificila, iar absorbtia este stopata.

II.5 Excipienti pentru supozitoare

II.5.1 Clasificarea excipientilor si caracteristicile lor

Supozitoarele sunt alc atuite dintr – un vehicul sau excipient in care este incorporat a substan ta
activ a (una sau mai multe) al aturi de care se afl a uneori substan te auxiliare.
Continutul in substan te active variaz a in limite largi intre 0,1 – 40%, in functie de:
 natura subst antie active si doza uzuala;
 efectul dorit;
 locul de administrare.
Cea mai mare parte este constituit a din excipient care d a forma supozitorului si asigur a
eliberarea substan telor active.

Clasificare a excipentilor :
– excipienti grasi – de obicei gliceride ale acizilor gra si superiori;
– excipienti hidrosolubili – geluri de macromolecule si geluri de P.E.G.;
– excipienti autoemulsionabili sau hidrodispersabili – formeaza dupa administrare
emulsii Ulei/Apa; favorizeaza raspandirea substantei active pe o suprafata mai mare,
marind astfel biodisponibilitatea.

Caracteristicile exc ipien tilor:
 sa se dizolve sau s a se topeasc a dupa inser tie in cavitatea respectiv a pentru eliberarea rapid a
si integral a a substan telor active incorporate;
 excipien tii gra si sa aiba punctul de topire sub 36 – 37°C (noaptea temperatura corpului este
de 36 °C);
 in timpul solidific arii sa aiba o contrac tie de volum corespunz atoare, care s a permit a
scoaterea din forme, neimpun andu-se lubrifierea acestora; in caz contrar formele vor trebui
gresate cu un lichid nemiscibil cu excipientul;
 vascozitatea masei topite trebuie s a fie corespunz atoare pentru a se asigura in timpul
prepar arii o curgere uniform a in tipare, omogenitatea masei si etalarea pe mucoasa rectal a;

23  sa fie stabili din punct de vedere fizic, chimic si microbiologic, at at in timpul p astrarii ca
materi i prime, precum si dup a preparare;
 sa nu prezinte incompatibilit ati cu substan tele active sau alte substan te asociate;
 sa prezinte inocuitate si buna toleran ta pe mucoasa rectal a;
 sa se preteze la c at mai multe metode de preparare: modelare manual a, presar e, topire si
turnare in forme;
 sa confere preparatelor o rezisten ta mecanic a satisf acatoare.

II.5.2 Excipienti liposolubili (grasi)
Sunt:
 trigliceride naturale
 deriva ti ai acestora modifica ti prin sintez a partiala
 produse de sintez a.
Excipientii liposo lubili c edeaz a subst ante active incorporate in urma topirii la temp eratura corpului,
ceea ce inseamna ca trebuie sa aib a punctul de topire apropiat de 37°C. Trebuie sa aib a stabilitate
corespunz atoare (sa nu r ancezeasc a).

1. Untul de cacao (oleum ca cao, butirum cacao)

 este excipientul cel mai utilizat;
 se ob tine prin presarea la cald a semin telor decorticate si torefiate (pr ajite) de Theobroma
cacao;
 timp indelungat untul de cacao a fost singurul excipient utilizat pentru supozitoare;
 din punct de vedere chimic untul de cacao con tine trigliceride ale acidului palmitic, stearic si
oleic – palmitooleostearina 39% si oleodistearina 27%;
 se prezint a sub form a de bloc sau calup rectangular, de consisten ta dura, cu sp artura ceroas a,
alb – galbui, cu miro s placut si gust dulceag;
 trebuie s a corespund a prevederilor din F.R. X – punctul de topir e indice de refrac tie, indice
de aciditate, indice de iod, indice de saponificare.

Avantaje:
 duritate satisf acatoare la temperatura camerei, care permite manipularea usoara;
 zona de ramolisment ( interval ul intre p unctul de topire si p unctul de solidificare) destul

24 de scurt a, care permite prelucrarea u soara;
 punctul de topire apropiat de temperatura corpului care asigur a fluidificarea si eliberarea
substan telor active (~ 35 °C);
 inert din punct de vedere fiziologic, u sor tolerat de organism;
 incorporeaz a multe substan te active cu care e ste compatibil;
 se preteaz a la cele 3 metode de preparare, dar evit and supra incalzirea la topire si turnare.

Dezavantaje:
 gliceridele pot exista in mai multe forme cristaline: α, β, β`, γ. Forma β este forma stabil a
care se tope ste la 32 – 35°C. Formele β` si γ se ob tin atunci c and untul de cacao este incalzit
peste 37 °C cand apare fenomenul de supratopire. Pentru evitarea acestor forme metastabile,
nu trebuie s a depasim temperatura de 37 °C la incalzirea amestecului. Formele metastabile au
puncte de solidificare mai sc azute. Aceste forme, dup a un repaus de 2 – 3 zile trec in forma β
stabila;
 are contrac tie mic a de volum la r acire, supozitoarele se lipesc de matri ta, fiind necesar a
gresarea formelor;
 datorit a cantit atii mari de acid oleic, cu duble leg aturi, conservarea este dificil a, la aer si la
lumin a devine alb, r anceze ste lent, autooxidarea fiind mai rapid a cand este m aruntit, de aceea
se pastreaz a in bloc;
 nu se pot incorpora solu tii apoase, neav and capacitate de emulsionare, necesit and agen ti de
emulsionare (lanolina, colesterol);
 isi poate mic sora punctul de solidificare prin asociere cu diverse substan te solubile:
cloralhidrat, fenol, camfor. In astfel de cazuri se adaug a untului de cacao diverse propor tii de
ceara, cetaceu, alcool cetilic, care m aresc p unctul de topire ;
 pret ridicat – astazi este inlocuit de produse de semisintez a sau sintez a.
Inlocuitorii untului de cacao – Se folosesc uleiuri vegetale hidrogenate sau gliceride de semisinteza
sau sinteza.

2. Uleiurile hidrogenate

 se ob tin din uleiurile naturale, dirij and gradul de hidrogenare pentru a rezulta produse de
consisten ta ceroas a, cu p unct de topire 33 – 37°C;

25  prezint a in mare avantajele untului de cacao, av and o sensibilitate mai mic a la oxidare, fiind
eliminate dublele leg aturi ale acidului oleic;
 nu au c apacitate de emulsionare a apei;
 provin din uleiul de arahide hidrogenat si uleiul de s amburi de palmier frac tionat si
hidrogenat.

3. Gliceridele de semisintez a

 reprezint a un alt grup de excipien ti utiliza ti la prepararea supozitoarelor;
 sunt amestecuri de trigliceride ale acizilor gra si satura ti, cu 12 – 18 atomi de carbon (chiar 10
– 18 atomi de carbon), al aturi de propor tii variabile de mono si digliceride ale acizilor gra si,
cunoscute sub denumirea de Adeps solidus ;
 aceste produse sunt cunoscute sub diverse nume depuse;
 denumiri comerciale: masa Estarinum – Estaram (tipurile A,B,C,D,E) ,
baze de supozitoare Witepsol (seriile H,W,E,S),
Suppocire, Suppoweis;
 fabricile realizeaz a tipuri diferite, grupate in serii, diferen tiate prin anumite propriet ati care le
fac recomandabile pentru realizarea anumitor formul ari de supozitoare.

Se ob tin prin dou a procedee:
 gliceroliza unui ulei hidrogenat, tratat la cald cu un catalizator alcalin – metilat de sodiu, plus
2 – 3% glicerin a. O parte din gliceride sunt alcoolizate de catre glicerin a, dand mono si
digliceride:
CH 2-O-COR
CH-O-COR
CH 2-O-COR CH 2-OHCH-OH
CH 2-O-COR CH 2-O-CORCH 2-OH
CH-O-COR CH-OHCH 2-OH CH 2-OH
+ +CH 2-O-COR
CH-O-COR
CH 2-O-COR CH 2-OHCH-OH
CH 2-O-COR CH 2-O-CORCH 2-OH
CH-O-COR CH-OHCH 2-OH CH 2-OH
+ +

 hidroliza uleiului vegetal, apoi hidrogenarea acizilor grasi rezulta ti si reesterificarea dirijat a
cu glicerin a la cald. Prin modific ari controlate ale procesului tehnologic, realiz am amestecuri
de mono -, di-, si trigliceride ale acizilor gra si satura ti.

26 Avantaje:
 au procent foarte mic de acizi gra si nesatur ati, ceea ce insemna ca nu sunt sensibile la
oxidare;
 au mai pu tini acizi gra si cu greutate molecular a mica;
 sunt lipsi ti de aldehide, cetone si peroxizi;
 sunt conservabile pe o perioad a de mai mul ti ani, chiar la temperatur a ridicat a;
 cele care au p unct de topire scazut se folosesc pentru supozitoare cu ac tiune local a, iar cele
cu punct de topire ridicat se utilizeaz a pentru incorporarea substan telor care mic soreaz a
punctul de topire al excipientului sau pentru supozitoarele produse pentru tarile calde.
 se pot realiza gliceride cu indice de hidroxil mare (prop ortie mare de monogliceride si
digliceride) – cu capacitate mare de emulsionare a solu tiilor apoase, sau cu indice de hidroxil
mic – pentru substan tele sensibile la hidroliz a, de exemplu aspirina ;
 anumite sorturi se folosesc pentru incorporarea unor cantit ati mari de pulberi;
 amestecurile de mono -, di- si trigliceride plus o frac tiune de suport microcristalin dau
amestecuri cu propriet ati tixotrope, folosite pentru tarile calde;
 se pot asocia in diver se propor tii si se pot incorpora in ele diverse substan te liposolubile,
emulsionate.

4. Excipien ti de sintez a

1. Lassupol – amestec de esteri ai acidului flatic cu alcooli gra si superiori, al aturi de o mica
propor tie de alcooli gra si liberi, cu p unct de topire 34 – 37°C; este folosit ca inlocuitor al
untului de cacao, fiind indiferent din punct de vedere farmacodinamic.
2. Masa de supozitoare G – este un produs de condensare al alcoolilor gra si cu 10 – 18 atomi de
carbon, ob tinut prin reac tie Guerbet. Pentru a emulsiona solu tii apoase se asociaz a cu
emulgatori neionici, cear a, obtinandu – se o mas a de supozitoare cu p unct de topire
convenabil, pentru a se topi in cavitatea in care se introduce.
3. Buthyrum Tego – reprezint a un amestec de esteri ai mono – si dipro pilenglicolului cu acizii
grasi satura ti ca 10 – 18 atomi de carbon, predominan ti fiind acidul palmitic si stearic, al aturi
de mici cantit ati de mono – si digliceride ale acelora si acizi gra si.
4. Suppostal – reprezint a o serie de produse cu o compozi tie compl exa, con tinand gr asimi
vegetale hidrogenate, hidrocarburi, acizi gra si nesatura ti, oxicolesterol, alcool miristic.

27 5. Uleiuri hidrogenate polioxietilenate – reprezint a o clas a de compu si forma ti din uleiuri
hidrogenate cu o oarecare propor tie de mono – si diesteri de polioxietilenglicoli. Se ob tin prin
tratarea uleiurilor vegetale hidrogenate cu o anumit a cantitate de PEG 200 – 400 (sorturi
fluide), la cald, in prezen ta de catalizatori alcalini; o parte din trigliceride este alcoolizat a de
PEG form and o can titate mic a de glicerin a, acizi gra si si PEG form andu – se mono – si
diesteri.

Aceste uleiuri hidrogenate si polioxietilenate sunt produse solide, ceroase, insolubile in apa, dar
usor dispersabile, folosite ca atare sau intr a in compozi tia unor produse mai complexe –
Neosuppostal sau Suppostal plus o serie de uleiuri hidrogenate sau polioxietilenate. Favorizeaz a
incorporarea substan telor hidrosolubile si liposolubile.

II.5.3 Excipienti hidrosolubili

1. Geluri de macromolecule care la te mperatura camerei au consisten ta solid a:
A. masa gelatinoas a,
B. glicerogelul de agar – agar,
C. glicerogelul de stearat de sodiu.
2. PEG -uri, folosite de obicei in amestec.

Din ace sti excipien ti, cedarea substan telor active se face dup a dizolvarea excipientului in
fluidul apos din cavitatea in care se introduce.
Incorporeaz a un num ar mare de substan te active, c and se urm areste o ac tiune local a sau
uneori pentru o a bsorbtie lent a.

1.A Masa gelatinoas a
 este folosit a pentru pre pararea supozitoarelor vaginale;
 compozi tia din F.R. X: 2g gelati na, 4g apa, 10g glicerina;
Gelatina este folosit a datorit a propriet atii ei de a forma in anumite concentra tii un gel solid la
temperatura camerei, o re tea tridimensional a, in ochiurile c areia este dispersat a glicerina.
Masa gelatinoas a contine o cantitate mare de glicerin a care este higroscopic a, astfel
explicandu – se actiunea laxativ a a supozitoa relor rectale preparate numai cu masa

28 gelatinoas a, folosite pentru copii. Glicerina provoac a un aflux d e apa in lumenul intestinal si
favorizeaz a purga tia.
La supozitoarele vaginale glicerina din masa gelatinoas a favorizeaz a cresterea secre tiei
vaginale, permi tand dizolvarea masei si eliberarea substan telor active care ac tioneaz a local.
 glicerina din compozi tie poate fi inlocuit a partial sau total cu propilenglicol, P.E.G.,
butilenglicol sau solu tie sorbitol pentru a evita hipertonia provocat a de glicerin a sau pentru a
mari solubilitatea unor substan te active;
 masa gelatinoas a ridica probleme de conse rvare, astfel:
– in mediu umed → absoarbe ap a si se inmoaie;
– in mediu uscat → cedeaz a din ap a si se usuc a;
– poate fi invadat a de microorganisme, bacterii si mucegaiuri , rezultand necesitatea
adaugarii de conservanti (nipaesteri);
– ambalarea supozitoarelor se face individual, in foita de staniol sau h artie
pergaminat a;
– se pastreaz a ferit de umiditate si locuri prea uscate.
 supozitoarele se prepar a prin topire si turnare in forme ;
 substan tele active sunt incorporate sub form a de solu tie, suspensie sau emulsie (dac a sunt
solutii uleioase). Emulsionarea are loc datorit a propriet atilor emulgatoare ale gelatinei.
 trebuie s a se tina seama de capacitatea formelor si de factorul de dislocuire ;
 formele se ung cu ulei de parafin a;
 in masa gelatinoas a pot fi incorporate un num ar destul de mare de substan te active. Prezint a
totusi si unele incompatibilit ati cu substan te care modific a structura de gel coagul and gelatina
(taninuri, s arurile solubile de metale grele, acizii sau bazele tari);
 datorita conserv arii dificile nu se prepar a supozitoare cu mas a gelatinoas a in industrie, ci
numai in farmacie.

1.B Gelul de agar – agar 3% – mai pu tin folosit.

1.C Masa de glicerin a cu stearin a – glicerogelul de stearat de sodiu
 are in locul gelatinei sapun de sodiu, ce rezult a la preparare in urma reac tiei dintre acidul
stearic si carbonatul de sodiu anhidru, in mediu glicerinat;
 poate rezulta si direct prin dizolvarea s apunului de sod iu la cald in glicerin a (la 120 °C) in
propor tie 10 – 30%; apoi se toarn a in forme incalzite in prealabil la 80 °C, unse cu ulei

29 de parafina, si se las a sa se solidifice.
 in reteaua stearatului de sodiu este re tinuta glicerina ; actiunea se datoreaz a glicerinei care
este higroscopic a si sapunului de sodiu care a re ac tiune iritant a si intensific a actiunea
glicerinei;
 „Sapunelele” sunt preparate in farmacie dup a F.R.X, dar si in industrie, at at pentru copii c at
si pentru adul ti, diferind prin greutate: 1,5 g sau 2,5 g;
 conservarea ridic a problem e datorita faptului ca absorb umiditate a, de aceea dup a preparare
fiecare se invele ste in staniol si se introduce in parafin a topita;
 supozitoarele trebuie s a fie translucide, incolore; daca sunt opalescente sau moi inseamn a ca
saponificarea nu este complet e;
 nu se prea utilizeaz a ca baze de supozitor.

2. Polietilenglicolii – Macrogoli, Carbowax -uri, polioxietileni, polietilenoxizi, poliglicoli
 sunt folosi ti ca excipien ti pentru supozitoare sub nume depuse ca: Postonal , Suppofarm,
Cremolan, Supobazin; cel mai folosit fiind Postonalul;
 sunt polimeri de condensare ai oxidului de etilen cu apa, variind gradul de polimerizare. In
functie de acesta variaz a si greutatea molecular a: pot fi fluizi, semisolizi sau solizi. Cei cu
greutatea molecular a pana la 100 0 sunt produse fluide , peste 1000 sau 1500 sunt solide;
 folosirea lor este datorat a hidrosolubilit atii, P.E.G. -urile fiind miscibile cu lichidele apoase
din cavitatea respectiv a si prin dizolvare elibereaz a substan tele active;
 formularea optim a a bazelor cu P.E.G. -uri se realizeaz a folosind combina tii de sorturi cu
greut ati moleculare diferite, imbin andu-se avantajele celor cu greutate molecular a mica cu
avantajele celor cu greutate molecular a mare, sc azand higroscopicitatea si indicele de
hidro xil;
 de exemplu : P.E.G. 1000 este asociat cu P.E.G. 4000 in diverse propor tii plus o cantitate
mica de ap a care mic soreaz a duritatea amestecului. In timp prin evaporarea apei , masa se
fisureaz a. Prin asociere de P.E.G. solid si fluid se ob tine o consisten ta corespunz atoare,
conservare mai bun a si nu se mai fisureaz a.
Postonal
 P.E.G. cu greutate molecular a medie 4500, care con tine o mic a propor tie de ulei de ricin care
micsoreaz a friabilitatea;
 este un excipient solid la temperatura camerei, solubil in apa dar miscibil cu faza gras a
– uleiuri, lanolin a si acizi gra si;

30  se dizolv a lent in lichidul din cavitatea respectiv a, asigur and o resorb tie bun a a substan telor
active;
 se conserv a bine si este inactiv din punct de vedere farmacodinamic.

Avantajele P.E.G -urilor:

 sunt lipsite de toxicitate;
 pot fi folosite at at pentru supozitoare rectale c at si vaginale;
 pot incorpora ap a in anumite propor tii, fara a – si modifica consisten ta;
 pot incorpora gr asimi sau hidrocarburi in anumite limite, form and pseudoemulsii;
 nu au tendin ta de a se scurge din cavitatea in care au fost introduse, de aceea sunt folosite
pentru supozitoarele vaginale si uretrale (spre deosebire de butir cacao, care se scurge cu
usurinta);
 datorit a capacit atii osmotice, administra te rectal produc o cre stere in volum a lichidului
rectal, cre andu – se la nivelul mucoasei un flux osmotic in sens invers circula tiei
medicamentelor , deci din organism c atre exterior. Aceasta poate fi un avantaj, m arindu – se
cantitatea de lichid in care supozitoarele se dizolv a, dar poate fi si un dezavantaj produc and o
senza tie de jen a, putandu – se elimina supozitorul inainte de dizolvarea complet a;
 sunt sterilizabili;
 nu sunt invada ti de microorganisme, av and propriet ati antimicrobiene intrinseci;
 incorporeaz a un num ar mare de substa nte active, pe unele dizolv andu – le;
 sunt solide la temperatura camerei si nu ridic a probleme la manipulare.

Dezavantajele P.E.G -urilor:

 senza tie de jen a, datorit a capacit atii osmotice mari. Se recomand a cufundarea lor in apa
inainte de administrare, sau acoperirea cu un strat din materiale grase: alcool cetilic sau
stearilic, sau se pot ad auga anestezice;
 se administreaz a cu pruden ta pe mucoasa inflamat a;
 conservare limitat a: absorb apa in mediu umed datorit a higroscop icitatii; in atmosfer a uscat a
se pot intari, dac a au ap a in compozi tie;
 se prelucreaz a doar prin topire si turnare;
 daca racirea este brusc a se pot produce fisuri in masa supozitoarelor;

31  sunt incompatibili cu unele substan te active sau adjuvan ti datorit a impurit atilor din
compozi tia lor – resturi de oxid de etilen sau peroxizi, de aceea trebuie s a aiba o puritate
avansat a. Aceste incompatibilit ati se manifest a prin recristaliz ari ale unor s ubstante active
(fenobarbital sodic, camfor, acid salicilic). Acidul salicilic prescris in cantitate mare inmoaie
amestecul;
 sunt incompatibili cu unele antibiotice, unii conservan ti (saruri cuaternare de amoniu).

II.5.4 Excipienti autoemulsionabili

Sunt o categorie aparte, numi ti si hidrodispersabili. In unele monografii sunt inclu si in
categoria mare a excipien tilor hidrosolubili.
Acesti excipien ti au capacitate emulgatoare si se disperseaz a in apa, duc and la ob tinerea
emulsiilor U lei/Apa.
La contactul dintre exc ipient si lichidul din organism favorizeaz a imprastierea sau etalarea
excipientului pe mucoas a si cedarea rapid a a substan telor dispersate. Cedarea e ste cea mai rapid a
cand substan ta este hidrosolubil a si se afl a in faza extern a a emulsiilor U lei/Apa.
Nu sunt un simplu suport, ci au rol dinamic in cedarea medicamentelor prin acest fenomen de
emulsionare.

Tween 61 – polisorbat 61, polioxietilensorbitan monostearat este un produs solid cu p unct de
topire 35 – 39°C, care nu este toxic si iritant. Este n eutru si stabil, plastic cu tendin ta de a se
deforma.
Se poate asocia cu tween 60, laurat de gliceril, uleiuri hidrogenate, lanolin a, alcool stearilic
cand se ob tine un excipient care incorporeaz a solutii apoase si uleioase.

Mirj 52 – stearat de polioxietilen 40, substan ta solid a, ceroas a, cu H.L.B. (hydrophil –
lypophil balance) mai mare ca tween 61 (HLB~16). Se asociaz a cu o propor tie mic a de
dioctilsulfosuccinat de sodiu, care ii mareste capacitatea de dispersare a s ubstantei ac tive sau cu
ceara si apa.

Pluronici – asociere de polimeri de oxid de etilen si oxid de propilen. Sunt tensioactivi
neionici. Solubilitatea in apa scade cu cre sterea propor tiei de oxid de propilen.

32 Avantajele excipientilor autoemulsionabili:
 nu dau incom patibilitati ;
 nu sunt toxici ;
 nu favorizeaz a dezvoltarea microorganismelor ;
 nu provoac a sensibiliz ari;
 produc cre sterea absorb tiei substantei active prin solubilizare .

II.5.5 Substante auxiliare

Calitatea excipientului pentru supozitoare poate fi imbun atatita cu ajutorul substan telor
auxiliare:
 agen ti de m arire a v ascozit atii: aerosil, stearat de aluminiu, bentonit a;
 substan te care m aresc punctul de topire: ceara, colesterol, alcool cetilic, acid stearic;
 substan te care scad punctul de topire cand este cazul: uleiuri vegetale;
 emulgatori;
 substan te care favorizeaz a resorb tia substan telor active: vasodilatoare sau hialuronidaza;
 agen ti de conservare: bacteriostatice pentru geluri;
 agen ti antioxidan ti pentru excipien tii gra si;
 diluanti, coloranti, solubili zanti;
 plasticizanti.

II.6 Prepararea supozitoarelor

Prepararea supozitoarelor se poate face prin trei metode:
1. modelare manuala – metoda de preparare la rece ;
2. presare in forme – metoda de preparare la rece ;
3. topire si turnare in forme – metod a de preparare la cald.

II.6.1 Prepararea prin modelare manuala

Prepararea prin modelare manuala s e aplic a in cazul excipien tilor gra si – butir cacao si
grasimi de semisintez a.

33 Cantitatea de excipient variaz a in func tie de forma farmaceutic a, natura si cantitatea
substan telor active pe supozitor:
 pentru supozitoarele rectale: 1 – 2 g pentru copii;
2 – 3 g pentru adul ti;
 pentru supozitoarele vaginale: 2 – 4 g grasimi semisintetice sau unt de cacao ;
5 – 12 g masa gelatinoas a.

Etapele prepar arii:
1. amestecarea substan telor active cu excipientul, care trebuie s a fie m aruntit in prealabil. De
regul a maruntirea se realizeaz a prin r azuire. Amestecarea substan telor active cu excipientul
se realizeaz a intr – un mojar prin triturare u soara pentru ob tinerea unui amestec omogen. Se
tritureaz a apoi energic (se malaxeaz a) pana la ob tinerea unei mase plastice u sor de modelat.
Cand masa e sf aramicioasa se adaug a plasticizant: lanolina sau ulei de ricin.
2. obtinerea magdaleonului din masa plastic a realizat a anterior prin rularea sub forma unui
cilindru de anumite dimensiuni, cu o grosime uniform a pe toat a lungimea sa. Magdaleonul
are o anumit a lungime si un anumit diametru in func tie de m arimea si num arul supozitoarelor
care trebuie ob tinute.
3. divizarea magdaleonului;
4. modelarea supozitoarelor, fiec arui fragment d andu – i – se forma dorit a;
5. conspergarea supozitoarelor cu lactoza sau amidon (contraind icat talcul).

Substan tele active sunt incorporate, majoritatea, sub form a suspendat a sau dac a sunt solu tii
apoase vor fi incorporate ca faz a intern a a unei emulsii de tip A pa/Ulei – folosind ca emulgator, in
cazul untului de cacao, lanolina.

Dezavantaje:
 lipsa de igien a;
 neuniformitatea supozitoarelor in ceea ce prive ste forma si m arimea, precum si omogenitatea
masei;
 durata mare de lucru.

Avantaje:
 nu necesit a aparatur a special a;

34  in procesul de ob tinere nu intervine c aldura care poate descompune anumite substan te active;
 se aplic a la ob tinerea unui num ar mic de supozitoare, in farmacie.

II.6.2 Prepararea prin presarea in forme

Excipientii folosi ti sunt aceea si: unt de cacao si grasimi semisintetice.
Fata de modelarea manual a diferen ta const a in aducerea masei dup a obtinere, intr – o presa
pentru divizarea si formarea supozitoarelor.
Presa este un cilindru metalic, cu suprafa ta intern a slefuit a, in care ac tioneaz a un piston
etans, prev azut cu una sau mai multe stante sau matri te care dau forma supozitoarelor. Dup a atasarea
stantei, pistonul este ac tionat, preseaz a masa care trece
in matri ta, apoi se deschide capacul si prin impingere
forteaza supozitorul s a iasa. Trebuie s a se ia un
surplus pentru acoperirea pierderilor. Se ob tin
supozitoare conice.
Fig. 6 – Presa pentru prepararea supozitoarelor
Dezavantaje
 se poate include aer in amestec si in timp apar procese de oxidare;
 nu se poate include dec at o cantitate mic a de lichid, deoarece la presare lichidul este scos din
amestec;
 datorit a presiunii masa se inmoaie si este necesar ca masa si presa s a fie racite in prealabil;
 nu se pot ob tine ovule.

Avantaje
 se ob tin supozitoare de aceea si forma si m arime;
 randament mai mare;
 se poate ob tine numai magdaleonul, care apoi poate fi prelucrat ca si la modelarea manual a.

II.6.3 Prepararea prin topirea si turnarea in forme

Topirea si turnarea in forme este folosit a in industrie si farmacie. Se aplic a la toti excipien tii
si const a in turnarea amestecului de substan te active si excipient, fluidificat la cald, in forme
corespunz atoare si racirea supozitoarelor. Formele trebuie unse in prealabil.

35 Trebuie cunoscut a capacitatea formelor si valoarea factorului de dislocuire, adica cantitatea
de excipient dislocuit a de 1 g de substan ta activ a, dispersat a mecanic in excipient:
Cantitatea de excipient care se utilizeaz a se calculeaz a conform formulei:
M = F – ( f x s )
unde:
M = cantitatea de excipient pentru num arul de supozitoare de preparat;
F = capacitatea matri telor, exprimat a in grame (capacitatea unei matri te, in grame, inmul tita
cu num arul de supozitoare de preparat) ;
f = factorul de dislocuire al substan tei medicamentoase. Se ia din tabele in func tie de natura
excipientului folosit ;
s = cantitatea, in grame, de substan ta activ a prescris a pentru ob tinerea num arului de
supozitoare indicat .

Cand sunt prescrise mai multe substan te active, formula devine :
M = F – (f1s1 + f2s2 + ….. + fnsn)
Pentru compensarea pierder ilor se va lua un exces (+10 – 20%), in func tie de num arul de supozitoare
care trebuie preparat.

Etapele prepar arii:
1. formarea amestecului topit din
excipient si substan te active;
2. turnarea in forme;
3. racirea formelor;
4. scoaterea supozitoarelor din forme
si ambalarea.

Fig. 7 – Form a pentru prepararea supozitoarelor prin topire si turnare
Substan tele active vor fi incorporate sub form a de solu tie, suspensie sau emulsie , deci prin
dizolvare, suspendare sau emulsionare. Prepararea depinde si de propriet atile substan telor active.

Dizolvarea la cald se practic a pentru substan tele hidrofile in excipien ti hidrofili si pentru cele
lipofile in excipien ti grasi. In cazul untului de cacao exist a posibilitatea de inmuiere, datorit a unor

36 substan te active care mic soreaz a punctul de topire . In astfel de situa tii se impune asocierea cu cear a,
cetaceu, alcool cetilic.
Grasimile de semisintez a nu au ac est inconvenient exist and numeroase sorturi al c aror punct
de topire nu este mic sorat.
Substan tele dizolvate la cald pot recristaliza la rece.

Suspendarea substan telor active – se intalneste pentru majoritatea substan telor active in
excipien ti grasi sau hidrofili fiind necesar a pulverizarea substan telor active, recomand andu – se
dimensiuni intre 50 – 100 μm, sau chiar micronizarea.
Se acord a atentie omogenit atii amestecului la turnarea in forme pentru a evita tendin ta de
sedimentare. La turnare amestecul trebuie s a fie mai pu tin fluid, agit and continuu in timpul turn arii
pentru o dozare corect a.
Pentru a nu se ob tine supozitoare sf aramicioase se recomand a adaugarea lanolinei sau
uleiului de ricin ca plastifian ti.
Cand cantitatea de substan ta activ a este prea mic a, pentru o dozare corect a se dilueaz a cu o
pulbere inert a inainte de incorporare.

Emulsionarea substan telor active – sub form a de emulsii A pa/Ulei cand substan ta activ a
este emulsionat a ca faz a intern a in excipien ti grasi sau emulsii U lei/Apa cand substan ta activ a este
emulsionat a ca faz a intern a in excipien ti hidrofili.
Emulsiile A pa/Ulei se intalnesc c and excipientul este liposolubil sau autoemulsionabil si se
obtin in special prin modelare manual a. Asigur a o mai bun a dispersare a substan telor active dar in
schimb resorb tia este mai mic a.
Cea mai bun a resorb tie o au substan tele active dizolvate in faza externa a unei emulsii
Ulei/ Apa.

Prepararea industrial a a supozitoarelor se realizeaz a prin topire si turnare in forme, foarte
rar prin metoda de presare folosind prese de capacitate mare, cu piston, sau cu un sistem hidraulic
de presare.
Presele industriale au un randament de 250 – 1000 supozitoare pe or a, fiind prev azute cu
matri te care permit ob tinerea a 3 – 6 – 15 supozitoare o data.
Sunt de asemenea prev azute cu dispozitive de r acire cu ap a, pentru a evita inmuierea in
timpul lucrului sub ac tiunea for tei de presare.

37 La metoda de topire si turnare in forme , topirea excipientului si amestecarea cu substan tele
active se face in recipi ente prev azute cu manta, incalzite cu vapori de ap a, la temperatur a controlat a
pentru evitarea supra incalzirii. Substan tele active urmeaz a a fi incorporate prin dizolvare, suspendare
sau emulsionare.
Cele care se dizolv a sau suspend a vor fi in prealabil p ulverizate , iar amestecarea se face cu
agitatoare cu vitez a reglabil a, pentru a asigura omogenizarea perfect a in amestecul topic, cu
vascozitate convenabil a pentru a men tine o suspensie omogen a a substan telor active incorporate.
Trebuie s a se asigure curgerea uniform a in matri te.
Turnarea se face in forme cu multe matri te, cu rame la extremitati sau cu un cadru ce permite
turnarea masei dintr – o data. Excesul de la suprafa ta se r azuieste si se retope ste.
Formele sunt din metal (bronz, al uminiu) sau din material plastic. Cele din mat erial plastic
pot folosi si ca ambalaj. Partea superioara se acoper a cu o banda de celofan. Acesta este un procedeu
economic ce asigura si o conservare mai buna.

Ambalarea (condi tionarea primara)

 Procedeu l discontinuu:
– se face cu dispozitive speciale, in folii de staniol, aluminiu lacuit in interior sau
materiale plastice;
– supozitoarele se introduc intre doua folii in prealabil trecute peste tipare de forma
supozitoarelor, care se sudeaza.

 Procedeul in flu x continuu:
– amestecul fluid este divizat direct in alveolele preformate, constituite din
plastomeri termoformabili ca: polietilena, clorura d e polivinil, acetat de celuloza;
– linia de fabricare automata con tine si dispozitivul de termoformare a blisterelor.

II.6.4 Alte metode de preparare a supozitoarelor

Atunci c and se urm areste protejarea substan telor labile, evitarea interac tiunilor dintre
substan te, o cedare lenta sau una rapida, se pot utiliza metode ca:

 prepararea prin inclavare – pentru supozitoare cu manta sau cu nucleu ;

38  prepararea prin turnare a unor straturi concentrice – se aplica in cazul asocierii de subst ante
care interac tioneaz a intre ele ;
 procedeul de liofilizare sau criodesicare ;
 procedeul de comprimare – pentru substante active termolabile.

II.7 Controlul calitatii supozitoarelor

Formularea, prepararea, condi tionarea si depozitarea trebuie sa asigure calitatea
supozitoarelor, stabilitatea fizica, chimica, si absenta contamin arii microbiene.
Calitatea trebuie sa se men tina pe toata durata de valabilitate.

II.7.1 Control organoleptic

 Aspectul: supozitoarele trebuie sa aib a un aspect omogen; nu trebuie sa prezinte fisuri, bule
de aer, aglomer ari de particule, puncte sau pete mai inchise la culoare. Trebuie sa – si
pastreze forma si consistenta la temperatura camerei.
 Forma: variaz a in func tie de locul de aplicare, astfel conform FR X :
– supozitoarele rectale – forma cilindro – conice sau forma de torpila ;
– supoz itoarele vaginale – forma sferica sau ovoidala ;
– supozitoarele uretrale – forma de cilindri i ascutiti la un cap at sau forma conica .
 Masa: FR X prevede: – supozitoare rectale: 2 – 3 g pt adul ti; 1 – 2 g pt copii ;
– supozitoare vaginale : 2 – 4 g cu unt de cacao ;
5 – 12 g cu masa gelatinoasa ;
– supozitoare uretrale: 2 – 3 g, 5 – 10 cm lungime, 2 – 7 mm diametru .
 Culoarea: caracteristica componentelor .
 Mirosul: supozitoarele trebuie sa aib a mirosul substan telor con tinute. Nu trebuie sa se
perceap a un miros r anced, care denota autooxidarea bazelor grase de tip g liceridic.

II.7.2 Control ul fizic

 Uniformitatea masei – Se cantaresc 20 de supozitoare si se calculeaz a masa medie. Se
cantaresc apoi acelea si supozitoare individual. Fata de masa medie calculata, masa
individuala poate sa prezinte abateri procentuale prev azute in FRX.

39  Comportamentul la topire sau la dizolvare
– se introduce un supozitor intr -un vas conic cu 50 ml apa incalzita la 37°C si se
mentine in baia de apa, rotind vasul din 5 in 5 min;
– supozitoarele cu baze grase trebuie sa se topeasc a in max 30 min, iar cele cu baze
hidrofile trebuie sa se dizolve in 60 m in;
– se admite sa ramana la fundul paharului particule solide de substanta activa sau
substante auxiliare.
Pentru o mai buna caracterizare, in practica se determina:
– punctul de topire ;
– timpul de topire completa ;
– timpul de deformare sau inmuiere la 37°C : pentru supoz itoarele cu baze grase se
determina in condi tii bine definite, timpul scurs pana c and un supozitor introdus in
apa devine suficient de moale pentru a nu mai opune rezistenta unei sarcini bine
definite.
 Rezistenta mecanica la presiune si rupere
Acest parametru urm areste comportarea supozitoarelor sub stres mecanic: men tinerea formei
in timpul ambal arii, transportului si al administr arii.
Rezistenta mecanica a supozitoarelor la presiune si rupere depinde de:
– metoda de preparare: cele preparate prin topire si turnare prezint a o rezistenta
mecanica mai buna;
– natura excipien tilor: supozitoarele cu gliceride sintetice si mai ales cu PEG -uri au o
rezistenta mecanica mai mare;
– cantitatea de substante active solide: rezistenta mecanica a supozitoarelor creste cu
cantitatea de substante solide suspendate.
Determinarea este oficializata in suplimentul 2001 al FR X. Metoda se utilizeaz a pentru a
determina, in condi tii bine definite rezistenta supozitoarelor si ovulelor la rupere, masurata prin masa
necesara pentru a pro voca ruperea lor prin strivire. Metoda se aplica ovulelor si supozitoarelor cu
excipien ti grasi.
Aparatul utilizat pentru aceasta determinare este format din:
– o camera termostatata, inchisa la partea anterioara printr – o fereastra de sticla, in care se
gaseste un dispozitiv unde se plaseaz a supozitorul;
– doua bra te pozi tionate fata in fata, bra tul superior mobil se poate deplasa spre cel inferior de –
a lungul unui ax vertical. Suprafa ta de strivire este plana . Bra tul superior (blocul de presare)

40 este legat la un sistem de suspensie care permite ad augarea unor discuri cu masa de 200 g.
Masa ini tiala a dispozitivului este de 600 g.
Strivirea se realizeaz a prin ad augarea succesiva a discurilor de 200 g la masa initiala de 600
g. Se determina greuta tea care a produs ruperea supozitorului.

II.7.3 Control ul chimic

Acesta cuprinde:
 Identificarea substan telor active;
 Dozarea substan telor active si eventual a unor excipien ti sau subst ante auxiliare;
 Stabilirea naturii bazei de supozitor;
 Dizolvarea: controlul vitezei de cedare a s ubstantei active din supozitor .

Identific arile si doz arile substan telor active se realizeaz a conform monografiilor din FR X .
Pentru acestea se realizeaz a mai intai o separare de excipi ent prin extrac tie.
Continutul in substan ta activa poate sa prezinte, fata de valoarea declarata, abateri
procentuale prev azute in FR X.
Metodele de cedare in vivo si in vitro ofera informa tii privind condi tiile de cedare a
substan telor medicamentoase din excipien tii pentru supozitoare.
Metodele de cedare in vitro se clasifica in: – procedee fara membrana ;
– procedee cu membrana.

II.7.4 Control ul microbiologic

Controlul microbiologic urm areste determinarea num arului total de microorganisme aerobe
sau lipsa unor microorganisme patogene sau condi tionat patogene, eventual prezente in produsele
farmaceutice, de la materii prime pana la formele finite (FR X).
Se controleaz a:
 limita de germeni capabili de multiplicare: 103 – 104 bacterii aerobe/g ;
102 drojdii si ciuperci/g
 absenta speciilor Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Salmonela si Escherichia
coli.

41 Posibilele contamin ari in timpul prepar arii si conserv arii se pot evita prin folosirea
conservan tilor (nipaesteri) si ambalajelor corespunz atoare din folii de aluminiu, materiale plastice
sigure.
Contaminarea cu microorganisme poate sa declan seze si instabilitati chimice. U nele
microorganisme sunt capabile sa modifice, din punct de vedere chimic substan ta activa dispersata
sau sa produc a scind ari enzimatice ale maselor de tip hidrogeluri, produc and modific ari de
vascozitate ale acestui tip de excipient.

II.8 Alte preparate rectale

Sunt folosite datorit a avantajelor oferite:
– se evit a actiunea iritant a a supozitoarelor asupra mucoasei rectale;
– se asigur a o cedare mai rapid a a substan telor active;
– se evita interacti unile excipientului cu s ubstanta activa ;
– se asigur a stabilitatea la varia tii de temperatur a.

II.8.1 Capsule gelatinoase rectale

– constau dintr – un inveli s continuu de gelatin a de form a alungita, care con tin substan te
active ;
– continutul capsulelor: substante lichide, solu tii, emulsii sau suspensii
intr – un lichid nemiscibil care nu influen teaza inveli sul de gelatin a –
deci un lichid apolar; sau sub form a de past a sau pulbere;
– la folosire se umecteaz a cu ap a pentru a gr abi desfacerea inveli sului si
eliberarea substan telor active care are loc numai dup a dizolvarea
peretelui gelatinos in secre tia existent a la nivelul rectului. Deci peretele
trebuie s a fie cat mai sub tire;
– aceste capsule se ob tin cu ma sini Scherer prin injectare. Fig. 8 – Capsula rectala

Prezint a urmatoarele avantaje:
– o dozar e corect a a substan telor active;
– stabilitatea substan telor active la temperaturi ridicate;
– biodisponibilitatea aproximativ egal a cu cea din supozitoarele rectale.

42 II.8.2 Preparate lichide – solutii, suspensii, emulsii rectale

Se folosesc p entru – actiune locala ;
– actiune sistemica ;
– stabilirea unui diagnostic.

Rectiole sau microclisme

Sunt preparate care con tin o cantitate mic a de lichid, care se
administreaz a in rect. Sunt ambalate intr – un tub suplu din material plastic si
prevazute cu un tub canul a sudat la cald dup a umplere sau inchis etan s cu un
capac.
Produsele ce se condi tioneaz a pot fi solu tii, suspensii si mai rar
emulsii.
Solutiile sunt apoase sau hidroglicerinate , iar emulsiile U lei/Apa sau
Apa/Ulei. Fig. 9 – Rectiola
La aplicare se deschide canula, se introduce in rect si prin presarea peretelui flexibil,
continutul este impins in rect.
Sunt prev azute cu un inel care limiteaz a distan tele la care se introduc. Se administreaz a
cantit ati mici, de maxim 3 ml, dup a unii autori 10 – 15 ml.
 Avantaje:
– asigu ra o resorb tie rapid a si total a;
– administrare igienic a;
– stabilitatea produsului p ana la deschidere.
 Dezavantaje:
– pret de cost mai ridicat;
– uneori sunt dif icil de folosit de c atre bolnav;
– nu asigur a folosirea intregului con tinut.

Clisme – clistire, enemas
Sunt preparate lichide introduse in ampula rectal a cu un irigator prev azut cu o canul a rectal a.
Se utilizeaz a solutii apoase, solu tii extractive sau chiar suspensii cu substan te purgative, substan te
nutritive, substan te radioopace.

43 Se administreaz a in volume mari de 100 ml sau chiar mai mari incalzite la temperatura
corpului.
Sunt 2 tipuri de clisme:
 clisme evacuatoare cu efect de cur atire, datorit a actiunii de sp alare la care se asociaz a si o
usoara actiune laxativ a. Sunt folosite substan te emoliente, purgative, s aruri minerale in
concentra tii hipertonice, zaharuri , de asemenea in concentra tii hipertonice, substan te
tensioactive cu ac tiune de inmuiere si marire a peristaltismului favoriz and evacuarea
continutului;
 clisme de reten tie sau nutri tie sau medicamentoase , folosite pentru tratament local, cu volume
mai mici, de maxim 100 ml . Pentru a nu fi evacuate se adaug a alcool benzilic sau tinctur a de
opiu, evit andu – se contrac tiile intestinale. Aceste clisme au ac tiune emolient a,
antiinflamatoare asupra mucoasei.
Pot fi folosite si pentru ac tiune sistemic a: clisme cu cloralhidrat .
Datorit a faptului c a resorb tia este total a prin contact direct, aten tie la dozele maxime.
Se utilizeaz a si clisme cu substan te antihelmintice.

II.8.3 Pulberi si comprimate pt solu tii si suspensii rectale

– sunt preparate monodoza care se dizolva sau se suspenda in apa ;
– trebuie sa contina subst ante auxiliare care sa faciliteze dizolvarea sau dispersarea, si sa
previn a agregarea particulelor ;
– comprimatele trebuie sa se dezagrege in 3 minute in apa.

II.8.4 Preparate rectale semisolide

Pof fi: Unguente , creme , geluri.
– se folosesc pentru tratament local: prur it, dureri cauzate de hemoroizi;
– substante active incorporate: analgezice, antiinflamatoare, anestezice, antiseptice,
antifungice, sau subst ante cu rol de lubrifiere si facilitarea examin arii cavita tii rectale
(incorporate in geluri) ;
– au un timp de ac tiune mai indelungat;
– sunt in general folosite baze grase, care asigura stabilitatea s ubstantei active , dar si baze
hidrosolubil e care se indeparteaza mai u sor;

44 – pt usurarea administr arii, tuburile pot fi insotite de un sistem special de inserare si de
eliberare a produsului; acesta trebuie curatat bine si p astrat in condi tii igienice p entru o
noua aplicare;
– se condi tioneaz a in recipiente – unidoza si multidoze .

II.8.5 Spume rectale

– sunt preparate care contin un volum mare de gaz dispersat intr – un lichid care con tine una
sau mai multe s ubstante medicamentoase , un surfactant si alte subst ante auxiliare;
– spumele se formeaz a in momentul administr arii medicamentului inchis intr – un recipient
sub presiune si au avantajul unei bune etal ari pe mucoasa.

II.8.6 Tampoane rectale

Tampoane de vat a fixate pe o tij a flexibil a din material plastic, de
form a conic a. La baz a sunt inserate intr – un fel de discuri care permit
administrarea numai la nivelul anusului.
Sunt acoperite la exterior cu un inveli s solubil de macromolecule: de
exemplu alginat de sodiu. Inainte de folosire se inmoaie, inveli sul se imbib a
cu ap a si se introduc la nivelul anusului unde se men tin o jum atate pe or a
pana la dou a ore. Fig. 10 – Rectotamponul
Se administreaz a substan te antiinflamatoare, antiinfec tioase, decongestive pentru ac tiune
local a.

45 II.9 Exemple de supozitoare
II.9.1. Supozitoare realizate in industrie

Denumirea : Aceclofen
Compozitie : Paracetamol 500 mg, diclofenac sodic 50 mg;
Actiune terapeutica : Antiinflamator, antireumatic ;
Indicatii : Artrita reumatoi da, osteoartrita, sindroame dureroase ale
coloanei vertebrale, reumatism , atacuri a cute de guta, dismenoree ,
anexita ;
Mod de administrare : 1 – 2 supozitoare /zi.

Denumirea : Dulcolax
Compozitie : Bisacodil 10 mg;
Actiune terapeutica : Laxativ de contact;
Indicatii : Toate formele de constipatie ;
Mod de administrare : Adulti: doza normal a este de 1 supozitor/zi.

Denumirea : Fenilbutazona
Compozitie : Butil pirazolidina 250 mg ;
Actiune terapeutica : Antipiretic, analgezic, antiinflamator si
antireumatic;
Indicatii : Afectiuni reumatismale, tromboflebite, anexite ;
Mod de administrare: Adulti: 2 supozitoare/zi (dimineata si seara).

Denumirea: Hemorzon
Compozitie: 20 mg tetraciclin a, 10 mg acetat de hidrocortizon a, 8,3 mg
benzocain a;
Actiune terapeutica: Antiinflamator, anestezic local, antibacterian ;
Indicatii: Criza hemoroidala acuta, fisuri perianale, tromboflebita
hemoroidala ;

46 Mod de administrare: Adulti: 1 supozitor/zi (seara la culcare); 2 – 3 supozitoare/zi in prezenta unor
dureri intense.

Denumirea: Indometacin
Compozitie: 50 mg indometacin ;
Actiune terapeutica: Antiinflamator, analgezic, antipiretic ;
Indicatii: Forme moderat evolutive ale proceselor
reumatismale inflamatorii, artroze, guta ;
Mod de administrare: Adulti: 1 – 3 supozitoare/zi.

Denumirea : Meloxicam
Compozitie : 7,5 mg si 15 mg meloxicam ;
Actiune terapeutica : Antiinflamator, antireumatic ;
Indicatii : Artrita reumatoida, crize acute de osteoartrita ,
spondilita anchilozanta ;
Mod de administrare :
– Boala artrozica: 1 doza de start de 7,5 mg/zi; doza
maxima pana la 15 mg/zi.
– Poliartrita reumatoida: 1 doza de 15 mg /zi; tratamentul pe termen lung, la pacientii in varsta:
1 doza de 7,5 mg /zi.
– Spondilita anchilopoetica: 15 mg /zi.

Denumirea : Novocalmin
Compozitie : 300 mg metamizol sodic ;
Actiune terapeutica: Analgezic, antipiretic,
antiinflamator, antispastic ;
Indicatii: Nevralgii, artrite, artroze, mialgii, colici
renale si biliare ;
Mod de administrare: Copii peste 4 ani: 1 supozitor la nevoie; doza maxima 4 supozitoare 300
mg/zi la interval de 6 h .

47 Denumirea: Nurofen
Compozitie: 60 mg si 125 mg ibuprofen;
Actiune terapeutica: Analgezic, antipiretic,
antiinflamator ;
Indicatii: Dureri u soare p ana la moderate : durerea de
cap, de din ti, de urechi, de g at, durerea postoperatorie;
durere si febra din r aceala si grip a, inclusiv episodul
febril de dup a vaccinare.
Mod de administrare:
– Sugari 3 – 9 luni (greutate medie 6 – 8 kg): 1 supozitor 60 mg ;
– Copii 9 luni – 2 ani (greutate medie 8 – 12,5 kg): 1 supozitor 60 mg ; doza maxima 4
supozitoare/zi.(interval 6 – 8 h);
– Copii 2 – 4 ani (greutate medie 12,5 – 17 kg): 1 supozitor 125 mg;
– Copii 4 – 6 ani (greutate medie 17 – 20,5 kg): 1 supozitor 125 mg; doza maxima 4
supozitoare/zi.(interval 6 – 8 h).

Denumirea: Paracetamol
Compozitie : 125 mg si 250 mg paracetamol ;
Actiune terapeutica : Analgezic, antipiretic ;
Indicatii : Combaterea simptomatica a febrei de cauza
infectioasa.
Mod de administrare :
– Sugari 8 – 12 luni: ½ sup ozitor 125 mg de 3 ori/zi;
– Copii 1 – 3 ani: 1 sup ozitor 125 mg de 3 ori/zi;
– Copii 3 – 7 ani: 1 sup ozitor 250 mg de 3 – 5 ori/zi, in functie de varsta.

Denumirea : Supozitoare cu glicerina
Compozitie :
– Copii: 1,3904 g glicerina, 0,1580 g stearina ,
0,0316 g carbonat de sodiu ;

48 – Adulti: 2,0856 g glicerina, 0,2370 g stearina, 0,0474 g carbonat de sodiu ;
Actiune terapeutica: Laxativ ;
Indicatii: Constipatie cronica ;
Mod de administrare: 1 supozitor la nevoie.

Denumirea : Uscosin
Compozitie : 10 mg bromura de N – butilscopolamoniu ;
Actiune terapeutica: Antispastic ;
Indicatii: Afectiuni spastice gastro – intestinale, biliare si
urogenitale. Cazuri usoare – medii de diaree acuta si
cronica ;
Mod de administrare: Adulti: 1 supozitor 10 mg de 3 – 4
ori/zi.

Denumirea : Voltaren
Compozitie : 50 mg si 100 mg diclofenac sodic ;
Actiune terapeutica: Antireumatic, antiinflamator,
analgezic, antipiretic;
Indicatii : artrite, reumatism, atacuri de guta, luxatii,
entorse si alte leziuni, cicluri menstruale dureroase, crize
migrenoase, infectii ale urechii, nasului si gatului.
Mod de administrare : Adulti: doza initiala z ilnica este de
100 – 150 mg, iar in cazuri usoare, c a si in terapia de lunga durata 75 – 100 mg, fractionat in 2 – 3
prize. Doza maxima 150 mg /zi.

II.9.2. Supozitoare magistrale
 Antispatice, antiemetice
Rp/.1
Papaverini hydrochloridi 0,10g
Extracti Belladonnae 0,05g
Phenobarbitali 0,03g

49 Excipientis q.s
M.f. supp. ass.
D.S. Extern , rectal cate 1 supozitor la nevoie fara a depasi 3/zi.
Indicatii : Dureri spastice in dischinezia biliara de tip hiperton.
Rp/.2
Papaverini hydrochloridi
Codeini phosphatis aa 0,03g
Extracti Belladonnae
Pheniramini aa 0,01g
Olei cacao q.s
M.f. suppositorio ass No VI
D.S. Extern, rectal 1 – 2 supozitoare pana la incetarea durerilor.
Indicatii : Colici abdominale, varsaturi, greata.
 Laxative
Rp/.3
Glyceroli 88,0 pic
Natrii carbonatis anhidrici 2,00 pic
Stearini 10,00 pic
M.f. supp.
D.S. Extern, rectal cate 1 supozitor /zi.
Indicatii : Laxativ pentru adulti si copii .
 Antihemoroidale
Rp/.4
Ephedrini hydrochloridi 0,20g
Anestezini 1,00g
Zinci oxydi 2,00 pic.
Bismuthi subgallatis 2,50 pic.
Extracti Hammamelidis fluidi 1,00g
Excipientis q.s
M.f. supp. ass.
Div. in dos aeq. No X
D.S. Extern
Indicatii : Hemoroizi.

50  Antitermice, antireumatice, analgezice
Rp/.5
Acidi acetylsalicylici 0,60g – 1,20g
Olei cacao q.s
Ut fiat supp. Nr. X
D.S. Extern , 1 supozitor/zi.
Indicatii : Antipiretic, analgezic.
Rp/.6
Aminophenazoni 0,10g – 0,15g
Phenobarbitali 0,01g – 0,02g
Olei cacao q.s
M.f. supp.
D.t.d. No X
D.S. Extern, 1 supozitor de 3 ori/zi.
Indicatii: Rin ofaringita acuta la copii intre 2 – 4 ani.
Rp/.7
Acidi acetylsalicylici 0,30g
Phenilbutazoni 0,20g
Indometacini 0,05g
Papaverini hydrochloridi 0,04g
M.f. supp.
D.t.d. No X V
D.S. Extern, 1 – 2 supozitoare/zi.
Indicatii: discopatie, spondiloze, migrene, gripa, lombosciatica.
 Antiasmatice
Rp/.8
Theophillini 0,30g
Olei cacao q.s
M.f. supp.
D.t.d. No XX
D.S. Extern, 1 supozitor de 2 ori/zi.
Indicatii: A stm bronsic.
Rp/.9

51 Extracti Belladonnae 0,02g
Ephedrini hydrochloridi 0,02g
Phenobarbitali
Theophillini aa 0,05g
Olei cacao q.s
M.f. supp.
D.t.d. No XX
D.S. Extern, 1 supozitor de 3 ori/zi.
Indicatii: A stm bronsic la copii 5 – 10 ani.

 Supozitoare colorate
– Supozitoare galbene: 5,0 g solutie 5% galben de tartrazina, la 400,0 g masa
polyaethylenglycoli.
– Supozitoare albastre: 2,0 g solutie apoasa 5% albastru de metilen, la 400,0 g masa
polyaethylenglycoli.
– Supozitoare verzi: 5,0 s solutie apoasa 5% galben de tartrazina, 2,0 g solutie apoasa
1% albastru de metilen, la 400, 0 g masa poly aethylenglycoli.
– Supozitoare roz: 5,0 g solutie 2% rosu de Sudan III (in vehicul de ulei de parafina,
dizolvat la cald). q.s ad 400,0 g Adeps solidus.

Observatii: In fiecare caz solutia de calmant se prelucreaza in baza de supozitor topita pe
baia de apa. Dupa omogenizare masa topita se toarna in forme. Dupa solidificare supozitoarele
trebuie sa fie uniform colorate.

52 Capitolul I II. Otoconii

III.1 Notiuni introductive

Otoconii sunt forme farmaceutice solide, fuzibile la temperatura corpului si utilizate in
tratamentul afectiunilor auriculare externe si medii.
Prezinta avantaje fata de solutiile apoase sau pulberi:
 nu vehiculeaza infectii exogene;
 nu favorizeaza macerarea si nu agraveaza procesul inflamator;
 asigura pavajul medicamentelor prin conductul auditiv extern pana la suprafata lezata si il
mentine in contact permanent timp indelungat;
 toleranta este buna, nu produc jena functionala, reactii cutanate, evita vertijele provocate de
instil atiile auriculare;
 mentine o concentratie utila la nivelul leziunii.
Sunt utile in tratamentul otitei medii supurative cronice, infectii cu germeni patoge ni, micoze si
in afectiuni inflamatorii ale urechii medii.
Unii cercetatori, ca Manduro si Chevance, recomanda pentru prepararea otoconiilor untul de
cacao, datorita urmatoarelor avantaje pe care le prezinta:
– este inactiv chimic;
– se topeste la temperatura corpului;
– se preteaza la prepararea prin modelare;
– are consistenta si stabilitate buna;
– asigura resorbtia progresiva, lenta, indelungata a substantelor medicamentoase;
– este tolerat foarte bine in conduct;
– nu se dizolva in plasma celulara, iar prin topire f ormeaza un strat in jurul substantelor
active.
Substantele active utilizate sunt variate: antiinfectioase, antiinflamatoare, analgezice,
antimicotice, anestezice, antibiotice, enzime, saruri metalice, gudroane. Ele nu trebuie sa fie iritante,
caustice, tox ice, sa nu modifice echilibrul ionilor de K+ si Na+ al lichidelor urechii interne, sa
asigure un PH corespunzator, cuprins intre 5 – 6. Sa se evite preparatele alcaline, nefiziologice si
medii prielnice pentru propagarea infectiei.
In tara noastra unele co lective de otorinologi si farmacisti au testat eficacitatea otoconiilor in
patologia auriculara , obtinand rezultate superioare fata de aplicarea formelor farmaceutice lichide.

53 III.2 Prepararea otoconiilor

Otoconiile au forma cilindrico – conica prezentand un diametru de 3 – 4 mm, o lungime de
circa 15 – 40 mm, cu o greutate de 0,30 – 0,50 g, se prepara prin modelare manuala sau prin metoda
de presare, folosind prese metalice sau din material plastic.
Peste substantele active fin pulverizate se a duc untul de cacao, masa Estarium, sau excipienti
hidrosolubili, ca PEG -urile, se plastifiaza masa cu lanolina, glicerina sau ulei vegetal si se tritureaza
pana la obtinerea unei mase plastice. Se introduce in presa pentru bujiuri, iar magdaleonul obtinut se
divide in fragmente de 1 – 3 cm lungime, care se modeleaza la un capat ca o calota ovoidala. Se
ambaleaza in celofan sau staniol si se pastreaza la rece.
Se pot obtine si prin metoda de topire si turnare in forme, tinand cont de capacitatea formei si
de factorul de dislocuire al substantei active pentru asigurarea dozajului corespunzator.
Turnarea se poate face in tipare din otel cromat, avand 12 spatii si un diametru de 40 mm
pentru fiecare bucata. (Fig. 11)
Excipientii care pot fi
utilizati la preparare, cu exceptia
untului de cacao, sunt:
– masa Estarium;
– masa de gelatina;
– glicerina;
– glicerina si stearat de sodiu;
– masa de agar;
– polietilengliconi (PEG -urile). Fig. 11 – Matrita pentru prepararea otoconiilor

III.3 Aplicarea otoconiilor

Se face dupa curatirea prealabila a conductului auditiv extern cu fragmente de vata hidrofila
rasucite pe un suport.
Dupa aplicare, bolnavul isi culca capul pe urechea care nu este tratata, timp de cateva minute
pentru a facilita v ehicularea medicamentului prin perforatia timpanului in interiorul cutiei timpanice.
Dupa aplicare se pune un tampon mic de vata.

54 III.4 Exemple magistrale de otoconii
Rp/.1
Chloramphenicoli 0,05g
Olei cacao 0,50g
M.f. otoconiae
D.t.d Nr. X, D.S. Extern
Actiune terapeutica : Antimicrobian cu spectru larg.
Indicatii : Infectii bacteriene superficiale ale urechii externe, otite medii acute si cronice.
Rp/.2
Chloramphenicoli 0,05g
Neomycini sulfatis 0,05g
Olei cacao 0,05g
M.f. otoconiae
D.t.d Nr. X , D.S. Extern
Actiune terapeutica : Antimicrobian cu spectru larg.
Indicatii : Infectii bacteriene superficiale ale urechii externe, otite medii acute si cronice.
Rp/.3
Chloramphenicoli 0,05g
Neomycini sulfatis 0,05g
Polimyxini B 100 000 U.I
Anestezini 0,05g
Superprednoli 0,005g
Olei cacao 0,50g
M.f. otoconiae
D.t.d Nr. X , D.S. Extern
Actiune terapeutica : Antimicrobian cu spectru larg , anestezic .
Indicatii : Infectii bacteriene superficiale ale urechii externe, otite medii acute si cronice.
Rp/.4
Alfachimotripsini 0,100g
Chloramphenicoli 0,05g
Polimyxini B 100 000 U.I
Superprednoli 0,0005g
Olei cacao 0,30g

55 Adipis lanae q.s
M.f. otoconiae
D.t.d Nr. VIII , D.S. Extern
Actiune terapeutica : Antimicrobian cu spectru larg.
Indicatii : Infectii bacteriene superficiale ale urechii externe, otite medii acute si cronice.
Rp/.5
Chloramphenicoli 2,50gta
Dequalinii chloridi 0,10g
Massae gelatinae q.s ad 100 ,00gta
M.f. otoconiae , D.S. Extern
Actiune terapeutica : Antimicrobian cu spectru larg.
Indicatii : Infectii bacteriene superficiale ale urechii externe, otite medii acute si cronice.
Rp/.6
Phenasoni 1,00g
Dequalinii chloridi 0,10g
Massae polyaetylen q.s ad 100,00gta
glyoli
M.f. otoconiae , D.S. Exte rn
Actiune terapeutica : Analgezic, antiseptic, anestezic .
Indicatii : Tratamentul simptomatic local al durerii de la nivelul urechii medii, la pacien ti cu
timpanul intact, in inflama tia sau infec tia urechii precum otita si ca adjuvant la tratamentul sistemic
cu antibiotice.
Rp/.7
Acidi salicylici 0,01g
Superprednoli 0,0005g
Olei cacao 0,25g
M.f. otoconiae
D.t.d Nr. VIII , D.S. Extern
Actiune terapeutica : Analgezic, antiseptic, anestezic .
Indicatii : Tratamentul simptomatic local al durerii de la nivelul urechii medii, la pacien ti cu
timpanul intact, in inflama tia sau infec tia urechii precum otita si ca adjuvant la tratamentul sistemic
cu antibiotice.

56 Capitolul IV. Forme farmaceutice vaginale – Supozitoare vaginale

IV.1 Istoric si notiuni introductive

Administrarea pe cale vaginal a este cunoscut a din antichitate, din timpul lui Hipocrat e; se
foloseau a sa – numitele pesarii in evul mediu.
Substan tele active erau incorporate in forme farmaceutice fie sub form a de comprimate, fie
sub form a de bastona se sau erau invelite in saculete de tifon si introduse in vagin. Acestea aveau o
prelungire – un fir, care permitea scoaterea dup a folosire.
Au evoluat treptat, folosindu – se la prepararea lor cear a si axungia. In prezent se folose ste o
gama larga de forme farmaceutice vaginale.
Medica tia vaginal a se adreseaz a infec tiilor locale ale vaginului si vulvei.
Este necesar a administrarea local a, deoarece circula tia substan telor active – permeabilitatea –
are loc intr – un singur sens de la exterior spre interior. La nivel local nu putem realiza o concentra tie
optim a printr – o medica tie sistemic a. Mucoasa vaginal a, fiind puternic vascularizat a, substan tele pot
fi absorbite si intr a in circula tie, dar pericolul dep asirii
dozelor maxime este totu si foarte mic (deoarece medica tia
vaginal a folose ste mai pu tin substan te foarte active si doze
rezonabile).
Anatomia vaginului:
1. Ovare
2. Trompe uterine
3. Uter
4. Col uterin
5. Vagin
6. Intrarea in vagin Fig. 12 – Anatomia vaginului

Vaginul este un conduct musculo – membranos, extensibil si elastic, de forma unui cilindru,
cu lungimea de aproximativ 8 cm. Este lipsit de secre tii deoarece mucoasa vaginal a nu are glande
proprii. Pe aceast a mucoas a exist a un exudat seros, epiteliul vaginal fiind lubrifiat de mucusul
secre tat de glandele colului uterin si transsudatul provenit din vasele sanguine vaginale si de celulele
epiteliale descuamate.

57 PH – ul fiziologic este de 4 – 4,5; acest pH este datorat activit atii unui bacil voluminos, gram
pozitiv = Bacilul Doderlein, prezent in mod normal in cavitatea vaginal a, contribuind in cea mai
mare m asura la autoap ararea aparatului genital fata de infec tii.
PH – ul acid este impropriu dezvolt arii microorganismelor patogene, excep tie facand cele
acido – rezistente. Aciditatea este datorat a transform arii glicogenului celulelor descuamate in acid
lactic.
Deoarece con tinutul in glicogen al celulelor epiteliale depinde de impregnarea estrogenic a
(func tia ovarian a), pH – ul vaginal variaz a cu varsta. pH – ul acid se instaleaz a la pubert ate si se
mentine p ana la menopauz a, cand trece spre alcalin.
La na stere, vaginul feti telor este steril, bacilul Doderlein instal andu – se in prima zi, datorit a
hormonilor materni, dar p ana in ziua a 14 – a el dispare , pH – ul este neutru pana la pubertate.
La pubertate datorit a hormonilor estrogeni , pH – ul devine acid.
In perioada menstruala pH – ul este neutru spre alcalin sub influenta s angelui, ceea ce
favorizeaz a dezvoltarea germenilor str aini.
PH – ul vaginal este influen tat de unele st ari patologice: infec tiile cu levuri si Trichomonas
vaginalis m aresc tendin ta spre alcalinitate, dezvolt andu – se cu u surinta: streptococi, stafilococi,
bacili Coli.
In caz de infec tii, inafara medica tiei tipic antiinfec tioase este necesar s a se modifice pH – ul,
pentru refacerea florei microbiene normale (pentru un con tinut inalt de bacili Doderlein care asigur a
pH – ul acid al vaginului).
In general se folosesc medicamente care ac tioneaz a local, dar uneori pot ac tiona si sistemic,
de ex emplu unele antibiotice, dar mai ales hormoni si preparate cu ac tiune prelungit a – vaginserte –
avantajul fiind ocolirea barierei hepatice.
Excipien tii pentru supozitoarele vaginale sunt masa gelatinoas a si mai rar P.E.G. – urile, iar
din cei gra si: butir cacao si grasimile de semisintez a.
Masa gelatinoas a este cea mai folosit a deoarece corespunde din punct de vedere al
consisten tei si elasticit atii.
Are insa si unele dezavantaje:
– supozitoarele sunt mari 5 – 12g;
– dupa dizolvare dau o cantitate mare de lichid, care se scurge si da senza tie nepl acuta;
– interac tioneaz a cu o serie de substan te active;
– prepararea se face doar prin topire si turnare in forme.

58 IV.2 Clasificarea formelor farmaceutice vaginale

Preparatele vaginale sunt produse lichide, semisolide sau solide destinate administr arii in
vagin, in mod uzual cu scopul de a ob tine un efect local. Ele pot con tine una sau mai multe substan te
active intr – un excipient corespunz ator (Preparate vaginale, Vaginalia, FRX, supl 2004 Ph Eur ed.a
4-a).
Se disting urm atoarele categorii de preparate vaginale:
 Ovule (supozitoare vaginale,
pesarii);
 Comprimate vaginale;
 Capsule vaginale;
 Solutii, emulsii si s uspensii
vaginale;  Comprimate si pulberi pentru
solutii si suspensii vaginale;
 Preparate vaginale semisolide;
 Spume vaginale ;
 Tampoane vaginale
medicamentoase.

Avantajele caii de administrare vaginala:
– pe cale vaginala se pot adminstra diferite forme farmaceutice;
– calea vaginala este utilizata in principal pentru obtinerea de efecte locale ;
– asigura o concentratie optima eficace;
– poate conduce si la efecte sistemice, fiind adecvata pentru absorbtie. Substantele c are se
utilizeaza pentru efectul sistemic: estrogenii, prostagandinele sunt administrate pe cale
vaginala sub forma de creme sau hidrogeluri ;
– in unele cazuri, substantele administrate pe cale vaginala prezinta o biodisponibilitate mai
mare decat pe cale o rala, deoarece intra imediat in circulatia sistemica (se evita efectul de
prim pasaj hepatic) ;
– efecte secundare gastro – intestinale reduse;
– nu provoaca inconveniente legate de durere, distrugerea tesutului si posibile infectii care pot
aparea la administratea parenterala;
– ofera posibilitatea autoadministrarii.

Principalele substan te medicamentoase utilizate in terapia afec tiunilor vaginale

Principalele substan te medicamentoase utilizate in terapia afec tiunilor vaginale sunt:

59  Antimicrobiene:
– chimioterapice: acid boric, borax, cloramina, iod, permanganat de
potasiu, clorura de benzalconiu, clorhexidina, azotat de argint, borat de fenil
mercur, sulfat de zinc, metenamina, sulfat de aluminiu; sulfamide:
sulfacetamida sodica , sulfamerazina;
– antibiotice: cloramfenicol, gentamicina, kanamicina, streptomicina,
neomicina, polimixina B, tirotricina, penicilina, ampicilina, tetracicline,
clindamicina;
– antifungice: nistatin, clotrimazol, econazol, ketoconazol, fenticonazol,
iconazol , terbinafin;
– antitricomonazice: metronidazol, tinidazol, furazolidina;
 Antiinflamatoare:
– deriva ti cortizonici: hidrocortizon, prednison, betametazona;
– ihtiol, si mai nou benzidamina si bromocriptina;
 Prostaglandine: PGE1, PGE2;
 Anticanceroase: fenticonazo l, ciclopirox, olamina, cisplatina;
 Spermicide: acid boric, acid lactic, acid citric, acid ascorbic, clorura de benzalconiu, 9
– nonoxinol, octoxinol, gramicidina;
 Hormoni: estrona, estriol, 17 – beta – estradiol, etinilestradiol, progesteron,
medroxiprogesteron, norgestrel;
 Antifibrinolitice: acidul tranexamic;
 Vitamine: A, D2 , E, F;
 Proteine, polipeptide: insulina, gonadotrofina A, gonadotrofina B, leucina, enkefalina,
salmon calcitonina, relaxina recombinata umana, hormonul luteinizant, leuprolida;
 Vaccinuri, antigene: imunoglobuline, citokine, vaccinuri pe baza de ADN, vaccinul
contra hepatitei B, vaccin din Candida albicans, ser din E. coli.

Dintre acestea, grupa antimicrobienelor sunt cele mai utilizate.
In ultimii ani, investiga tiile intravaginale, in tratamen tul local al cancerului cervico – vaginal
au inregistrat unele progrese.
Fenticonazolul a fost evaluat pe mucoasa cervico – vaginala normala, in carcinomul cervical
si in candidoze vulvo – vaginale si s – a dovedit a fi far a riscuri pentru paciente.

60 O alta substan ta nou utilizata a fost ciclopirox olamina, cu efect local si toleranta sistemica
buna. Au mai fost testate supozitoare vaginale cu cisplatina pentru o terapie efectiva local.
Prostaglandinele, de mul ti ani, au fos t studiate pentru maturizarea cervicala si induc tia
travaliului, dar si ca abortiv.
Spermicidele sunt o grupa moderna de substan te medicamentoase. Spermicidele sunt in
prezent mult folosite in prevenirea afec tiunilor transmise sexual. Acestea se g asesc sub forma de
geluri, ovule, filme, bure ti.
Un protector contra HIV in st udiu este o proteaza serica: 44 – acetamidofenol – 4 –
guanidinobenzoat.
Steroizii sunt utiliza ti mai ales pe cale locala pentru simptomele urogenitale: pentru terapia
de inlocuire a h ormonilor, in perioada peri – si post menopauzala. Cel mai utilizat este progesteronul
sub forma de crema, pesarii, inele vaginale, lipozomi vaginali.
Calea vaginala a fost utilizata de asemenea pentru eliberarea unor proteine sau peptide in
circula tia sis temica: insulina, gonadotrofina.
Unele dintre substan tele enumerate mai sus se afla in curs de studiu (vaccinurile si
anticorpii).

IV.3 Supozitoare vaginale (ovule)

Sunt forme farmaceutice solide constituite din doze unitare din una sau mai multe substan te
active, destinate administr arii vaginale. Sunt ob tinute prin turnare, presare sau modelare manuala.
Pot avea forma sferica sau ovoidala si o masa de 2 – 4 grame sau 5 – 12 grame in func tie de
baza de ovul utilizata (unt de cacao sau masa de gelat ina).

Clasificarea supozitoarelor vaginale:
Supozitoarele vaginale se pot clasifica in functie de diferite criterii:
 dupa gradul de dispersie:
– supozitoare vaginale tip solutie ;
– supozitoare vaginale tip
emulsie ; – supozitoare vaginale tip
suspensie ;
– supozitoare de tip mixt
(polifazic.) .
 dupa tehnologia de preparare:
– supozitoare vaginale obtinute prin modelare ;

61 – supozitoare vaginale obtinute prin turnare.
 dupa efectul terapeutic:
– cu actiune locala ; – cu actiune generala.
 dupa modul de formulare:
– magistrale ; – industriale.

Supozitoare vaginale de tip solutie
Acest tip de ovule se obtine in cazul in care substantele medicamentoase sunt complet
solubile in excipient.
Substantele medicamentoase hidrosolubile pot fi dizolvate in apa cu care se va prepara apoi
masa glicerogelatinoasa. Alt eori se pot dizolva in ma sa gela tinoasa obtinuta in prealabil, dar care se
va incalzi pe baia de apa, pentru a se fluidifica si a permite dizolvarea substantelor active.
In bazele hidrosolubile cu macrogoli, dizolvarea substantelor se va efectua dupa topirea
excipientilor pe baia de apa.
In bazele lipofile se vor dizolva doar cantitati mici de substante; cantitatile mai mari pot
recristaliza la racirea amestecului. Unele substante pot produce o scadere a punctului de topire si de
solidificare. Pentru a preintampina aceasta situat ie se adauga excipienti care corecteaza punctul de
topire: alcool cetilic, ceara, cetaceu.
Din acest tip de supozitoare, absorbtia substantelor medicamentoase este mai redusa decat
din supozitoarele tip suspensie.

Supozitoare vaginale de tip emulsie
Excipientii hidrofili pot emulsiona diferite lichide lipofile, nemiscibile. Masa
glicerogeletinoasa prezinta proprietati emulsive slabe reusind sa emulsioneze cantitati mici din
solutii uleioase de vitamine rezultand emulsii de tip U lei/Apa.
Bazele lipof ile au de asemenea proprietati emulsive si pot incorpor a solutii apoase, solutii
hidro – glicerinate, extracte vegetale, rezultand emulsii A pa/Ulei.
Unele mase de supozitoare lipsite de proprietati emulsive ca bazele de macrogoli, untul de
cacao emulsione aza cantitati reduse de lichide. Cantitatea emulsionata cres te prin adaugarea de
emulgatori : lanolina, cholesterol, myrj, brij, tween 80, tween 60, span40.
Uneori lichidul emulsionat se poate separa de baza si se poate observa o absorbtie
defectu oasa.

62 Supozitoare vaginale de tip suspensie
In comparatie cu celelate doua tipuri acestea au stabilitatea fizica, cedarea si absorbtia
substantei active mai avantajoase. Pentru o distributie uniforma , substanta activa trebuie bine
pulverizata si amestecata continuu cu masa de excipient.
In func tie de caracteristicile substan telor active si de efectul terapeutic urm arit se folosesc
baze liposolubile (unt de cacao, gr asimi semisintetice neutre) sau baze de supozitor hid rosolubile
(mase de gelatina, amestec de polietilenglicoli).
Substan tele active incorporate in aceste preparate pot fi: sulfamide, antibiotice, antimicotice,
antitricomonazice, antiseptice, astringente, antiinflamatoare, hormoni, acizi organici.
Actiunea locala dorita, este asigurata de alegerea unui excipient adecvat care sa permit a o
dispersare uniforma a substan tei active pe toata mucoasa vaginala si sa asigure o buna aderenta pe
mucoasa umeda. Pentru acest scop sunt eficien ti excipien tii hidrofili. Ov ulele se topesc sau se
dizolva dup a administrare, in func tie de natura bazei.

IV.4. Comprimate vaginale
Sunt forme farmaceutice solide care con tin doze unitare din una sau mai multe substan te
medicamentoase. Se ob tin prin comprimarea unui volum constant de substan te medicamentoase
asociate cu substan te auxiliare si sunt destinate administr arii vaginale.
Trebuie sa se dizolve intr – un volum mic de lichid, sa difuzeze in tot vaginul, sa p atrund a in
toate vilozit atile mucoasei vaginale.
Pot fi de forme variate, cilindrice, plate, hexagonale, convexe, rotunde, biconcave, cilindri
ascutiti la o extremitate sau la ambele. Se impune ca forma acestor comprimate sa fie diferita de cea
a comprimatelor obi snuite. Greutatea lor este de 0,5 – 5 g.
Se prepara dup a tehnologia generala de fabricare a comprimatelor.

O aten tie deosebita se acorda select arii excipien tilor, care trebuie:
 sa fie solubili ;
 sa nu modifice pH – ul vaginal ;
 sa asigure dezagregarea la locul de
aplicare ;  sa nu fie iritan ti pentru mucoasa (nu se
folose ste talcul).
Comprimatele vaginale pot fi:
 cu dizolvare lenta – sunt avantajoase pentru administrarea subst antelor antibacteriene ;

63  efervescente – care in cantitati mici de lichid deg aja dioxid de carbon eliber and rapid
substan ta activa ;
 efervescente cu agen ti spuman ti – care permit imprastierea rapida a s ubstantei active (agent
spumant = laurilsulfat de sodiu care are act iune bactericida) .

Avantajele comprimatelor vaginale:
– Permit o administrare u soara;
– Contin o cantitate mare de medicament intr – un volum redus de excipient;
– Sunt stabile;
– Se dezagrega u sor comparativ cu ovulele;
– Contin si introduc o cantitate mica de excipient;
Inainte de administrare, comprimatul v a fi umectat in apa 30 secunde, pentru a facilita
introducerea si dezagregarea.

IV.5. Capsule vaginale
Capsulele vaginale sunt preparate solide unidoza. Sunt asem anatoare capsulelor gelatinoase
moi de care difer a prin forma si m arime. Capsulele vaginale sunt de forme diferite, de obicei
ovoidale, netede, iar aspectul lor exterior este uniform.
Materia prima folosita la prepararea capsulelor vaginale este gelatina, la care se ad auga mici
cantitati de agen ti opacifianti, coloran ti, plastifian ti si conservan ti. Ca plastifianti se folosesc
glicerolul si sorbitolul. Raportul dintre gelatina si plastifianti determina ob tinerea unor capsule mai
moi sau mai tari.
In capsule gelatinoase moi se introduc solutii sau suspensii uleioase, pulberi uscate sau orice
alta forma de medicament care sa nu dizolve sau sa nu reac tioneze cu inveli sul de gelatina.
Capsulele vaginale se p astreaz a in flacoane bine inchise, ferite de lumina si umiditate.
Capsulele gelatinoase sunt higroscopice, absorb u miditatea din atmosfera permi tand dezvoltarea
microorganismelor.
In mod asem anator cu tabletele vaginale si capsulele vaginale trebuie sa fie umectate inainte
de a fi inserate in vagin.

IV.6. Solu tii, emulsii si suspensii vaginale
Solutiile, emulsiile si suspensiile vaginale sunt preparate lichide, administrate in scopul
obtinerii unei ac tiuni locale, pentru iriga tii sau pentru diagnostic.

64 Acestea pot con tine excipien ti destina ti:
– pentru ajustarea vascozitatii;
– pentru ajustarea sau st abilizarea pH –
ului; – pentru cre sterea so lubilit atii
substan telor active;
– pentru stabilizarea preparatului.

Substan tele auxiliare nu trebuie sa aib a efecte nefavorabile, care sa afecteze ac tiunea
medicamentoasa, iar concentra tiile utilizate nu trebuie sa provoace irita tie locala, mucoasa vaginala
fiind una foarte sensibila.

IV.7. Comprimate p entru solutii sau suspensii vaginale
Comprimate le pentru solu tii sau suspensii vaginale sunt preparate unidoza care trebuie
dizolvate sau dispersate in apa in momentul administr arii. Timpul de dezagregare trebuie sa fie mai
mic de 5 minute.
Pe eticheta produsului se men tioneaz a:
– modul de preparare a sol utiei sau a suspensiei;
– condi tiile si durata maxima de utilizare a sol utiei sau a suspensiei dupa preparare.

IV.8. Preparate vaginale semisolide
Preparate vaginale semisolide sunt:
 Unguente cu baze grase
 Creme  Geluri
– sunt condi tionate in recipiente unidoza. Recipientul este prev azut cu un dispozitiv
corespunz ator de aplicare.
– trebuie sa corespunda prevederilor din monografia Preparate semisolide pentru aplica tii
cutanate din FR X, supl 2004 si Ph Eur edIV.
Unguentele vaginale sunt fo rme farmaceutice semisolide destinate administr arii pe mucoasa
vaginala, in scop terapeutic; sunt constituite din excipien ti (baze de unguent) in care se disperseaz a
substan tele medicamentoase.
Cremele sunt preparate semisolide, polifazice, sunt unguente – emulsii, constituite dintr – o
faza lipofila si una hidrofila, structurate sub forma de emulsie de tipul H/L sau L/H; faza hidrofila
(apa) este in propor tie de peste 10%.
Gelurile sunt preparate semisolide ob tinute din polimeri care gelifica peste anumit e
concentra tii. Gelurile au un punct de inmuiere relativ mic, ceea ce determina o capacitate

65 de intindere pe mucoase, form and un film continuu.
Preparatele vaginale semisolide pot con tine substan te medicamentoase cu ac tiune antibiotica,
antimicotica, antitricomonazica, antiinflamatoare, emolienta. Sunt destinate aplic arii pe mucoasa
vulvo – vaginala substan te active in general insolubile in baza de unguent, ce sunt incorporate sub
forma de pulberi fine.

IV.9. Spume vaginale si tampoane vaginale
– trebuie sa corespunda prevederilor din monografia Spume medicamentoase din FR X supl
2004 si Ph Eur ed.IV ;
– spumele se formeaz a in momentul administr arii preparatului aflat intr – un recipient sub
presiune si au avantajul etal arii in toate pliurile mucoasei vaginale;
– contin in general substan te antimicrobiene si spermicide.

Tampoane vaginale
– sunt preparate solide unidoza, destinate a fi introduse in vagin p entru o durata limitata.

IV.10 . Exemple de supozitoare vaginale

Supozitoare vaginale preparate industrial
In tabelul nr. 13 sunt redate produsele realizate in tara noastra pentru terapia locala
ginecologica.

Denumirea
Compozitie
Indicatii

Ovestrol Diacetilat de hexestrol (5000 U.I) – 0,050g,
Sulfatiazol – 0,250g,
Acid lactic – 0,050g,
Excipient pentru 1 ovul .
Vaginite acute si cornice, eroziuni
vaginale, prurit vulvar, cervicite
leucoree.

Stamicin Nistatin – 0,030g,
Excipient pentru 1 ovul .
Profilaxia candidozelor.

Nistatin Nistatin – 0,066g (200 000 U.I)
Excipient pentru 1 comprimat vaginal pana
la 1g. Tratamentul local al candidozei
vulvo – vaginale, tricomoniaza
vaginala, in asociere cu
Metronidazol.

66
Clotrimazol Clotrimazol – 0,100g
Excipient pentru 1 comprimat vaginal .
Candidoza vaginala tricomoniaza.

Tricomicon Metronidazol – 0,225g ,
Cloramfenicol – 0,100g,
Nistatin – 0,075g,
Lactoza – 0,600g .
Vaginite microbiene,
tricomonazice, micotice.
Miconazol Nitrat de miconazol – 0,105g . Antifungic in micoze vaginale.

Fig. 13 – Supozitoare realizate industrial

Supozitoare vaginale preparate magistral

Supozitoare vaginale cu actiune dezinfectanta, antiseptica, decongestiva

1.Rp/.
Acidi lactici 4,0 gta (picaturi)
Massae gelatinosae q.s.
M.f. globuli vag, div. In dos.aeq.No X, D.S.Extern.
Antiseptic si pentru reducerea pH – ului vaginal la valorile fiziologice.
2.Rp/.
Thymoli 0,01 g
Aetherolei Lavandulae 0,025 g
Aetherolei Thymi 0,02 g
Chlorophyli sol.0,3% 1 g
Massae gelatinosae
M.f. ovulae vag, D.t.d No X, D.S Extern.
Actiune analgezica, in ulceratii, leucoree, abcese, tumori.

Supozitoare vaginale cu actiune antimicotica, antitrichomonazica, antimicrobiana si epitelizanta

3.Rp/.
Sulfanilamidi 1,00 g

67 Aminoacridini 0,014 g
Alantoini 0,02 g
Excipientis q.s
M.f. ovulae vag, D.t.d No V, D.S Extern.
Antiseptic.
4.Rp/.
Olei Jecoris 0,60 g
Natrii hydrogencarbonatis 0,50 g
Sulfanilamidi 0,40 g
Natrii tetraboratis 0,20 g
Butyri caccao q.s
M.f. ovulae vag, D.t.d No VI, D.S Extern.
Antimicotic, epitelizant .
5.Rp/.
Nitrofurali 0,05 g
Phenylcarbazidi 0,20 g
Natrii tetraboratis 0,30 g
Sulfanilamidi 0,50 g
Sintofolini 5.000 U.I
Massae gelatinosae q.s.
M.f. ovulae vag, L.t.d No XII, D.S Extern, 2 x 1 ovul/zi.
Antitrichomonazic, antimicrobian.

68 Capitolul V. Forme farmace utice uretrale – Supozitoare uretrale

V.1 Definitia si clasificarea formelor farmaceutice uretrale

Preparatele uretrale sunt forme farmaceutice lichide, semisolide sau solide destinate
tratamentului afec tiunilor uretrale sau examenului de diagonistic.
Dintre formele uretrale se utilizeaz a:
 forme lichide: solu tii, iriga tii, sp alaturi;
 forme semisolide: unguente grase, creme, geluri sau paste;
 forme solide: bujiuri si creioane caustice.

Solu tii, iriga tii, sp alaturi uretrale

Sunt preparate farmaceutice lichide, administrate intrauretral in scopul ob tinerii unui efect
local. In general, aceste preparate sunt condi tionate in recipiente monodoz a si con tin una sau mai
multe substan te active dizolvate in apa, in special:
– antiseptice;
– antimicrobiene ; – anestezice;
– cicatrizante , etc.
Se prepar a dupa regulile generale descrise la solu tii.

Preparatele uretrale semisolide

Preparatele uretrale semisolide sunt:
 unguente cu baze grase,
 creme,  geluri,
 paste , mai rar.
Se administreaz a pe mucoasa uretral a cu ajutorul unui aplicator adecvat.
Se prepar a dupa regulile generale descrise la unguente si paste.

Bujiuri

FRX include in monografia de generalit ati: „SUPPOSITORIA”, numai formele farmaceutice
solide administrate pe mucoasa uretral a, cu denumirea de Supozitoare uretrale sau bujuri.
Supozitoarele uretrale sunt destinate tratamentului afec tiunilo r uretrale si au forma de

69 cilindri i ascutiti la un cap at.
Pentru aceste forme mai sunt cunoscute si alte denumiri ca: Styli, Bacilli, Bacilli urethralis,
Candelettae urethralis.
Denumirea de bujiuri provine din limba francez a, de la cuv antul „bougie ” = lum anare, care
se explic a prin forma lor cilindric a, la fel si denumirea de sticks – uri (engleza = b at) si lat. Stillus =
condei ascu tit la v arf.
Au forme cilindrici ascu titi la un cap at, si con tin una sau mai multe substan te
medicamentoase, care se di zolva sau care se disperseaz a intr – o baz a adecvat a, ce se poate topi sau
dizolva la temperatura corpului. Prezint a o consisten ta rigid a, moale sau elastic a, in func tie de baza
folosit a.
Sticks – urile uretrale pentru inser tie in rani (pl agi) trebuie s a fie sterile.
Astazi, cale a uretral a nu mai este utilizat a practic, pentru un tratament local, acesta se
efectueaz a numai pe cale general a.
Pentru efectuarea si facilitarea diferitelor investiga tii se utilizeaz a rar unguente cu substan te
anestezice sau gel uri lubrifiante. Solu tiile se utilizeaz a pentru sp alaturi, in scop profilactic sau
curativ, administrate cu canule sterile de c atre personal specializat.
Medica tia utilizat a pentru tratamentul diferitelor afec tiuni inflamatoare sau microbiene
trebuie etalat a pe intreg canalul uretral si men tinuta un timp suficient, pentru exercitarea ac tiunii pe
suprafa ta mucoasei sau mai in profunzimea sa.
Dezavantaje :
 preparare dificil a, in num ar mic, in farmacie, prin modelare, industria nu prepar a
aceast a form a;
 administrare dificil a, bujiurile cu rezisten ta mecanic a mica se rup u sor;
 pot produce durere in momentul administr arii.
Clasificare:
 in func tie de consisten ta:
– rigid a;
– moale; – elastic a.
 in func tie de dimensiuni si mas a: cilindri ascu titi la un cap at cu:
– lungimea: 5, 6, 8, 10
cm; – diametrul: 2 – 7 mm;
– masa 2 – 4 g.
Masa bujiurilor variaz a in func tie de lungime si de diametru. Astfel, un bujiu de 10 cm
lungime variaz a in mas a, in func tie de diametru, dup a cum este redat in tabel.

70
Diametrul (mm)
Masa (grame)
2 0,30
3 0,70
4 1,25
5 2,00
6 2,90
7 4,00

 in func tie de gradul de dispersie a substan tei active:
– supozitoare uretrale de
tip solu tie;
– supozi toare uretrale de
tip suspensie; – supozitoare uretrale de
tip emulsie L/H.

V.2 Exemple magistrale de supozitoare uretrale

1.Rp/.
Nystatini 0,075 g
Butyri cacao q.s.
M.f. sup. uretrali, D.t.d No. XV
D.S. Extern .
2.Rp/.
Bismuthy subnitrici 1,00 g
Gummi arabici 3,00 gta (picaturi)
Sacchari 1,00 g
Glyceroli q.s.
Mucilagy gummy arabici q.s.
M.f. : bacilli
Divide in dos.aeq. No. X
D.S. Extern .

71 3.Rp/.
Nitrofurali 0,01 g
Excipientis q.s.
D.t.d pentru 1 bujiu longit. 10 cm, crasitudine 4 mm.
D.S Extern

72 Capitolul VI. Concluzii

Prin intermediul acestei lucrari am incercat sa pun in evidenta rolul pe care il au
supozitoarele in mentinerea sanatatii, utilizand toate cunostintele actuale de care dispun.
In concluzie , supozitoarele au avantajul ca se pot administra si atunci cand inghitirea este
imposibila , se pot administra usor substantele medicamentoase cu gust neplacut, se poate proteja
stomacul de actiunea iritanta a unor substante, se poate proteja ficatul prin e vitarea pasajului hepatic,
iar fata de preparatele injectabile prezinta avantajul unei administrari mai comode.
Singurele dezavantaje sunt acelea ca suprafata de absorbtie este destul de redusa, unele
substante medicamentoase se absorb prea lent si incompl et si nu pot fi administrate substante active
care irita mucoasa rectala.
La noi in tara supozitoarele au fost oficinale inca din F.R. I din 1863, sub denumirea de
„cepsoare de unt de cacao” .
De asemenea, sunt inscrise si supozitoarele vaginale – „globul e camforate”.
In Farmacopeea Romana editia IX din 1976, se mentine includerea supozitoarelor rectale,
vaginale si uretrale intr – o singura monografie de generalitati cuprinzand datele cele mai complete
privind prepararea si controlul de calitate al supozi toarelor. Se inscrie, de asemenea, o monografie
separata pentru supozitoarele de glicerina, precum si doua monografii de supoziotare cu
noraminofenazona si, respectiv, cu paracetamol.

73 Capitolul VII. Bibliografie

1. Adriana Popovici & Ioan Ban – „Supozitoare”, Editura Medicala, Bucuresti, 1988.
2. Iuliana Popovici & Dumitru Lupuleasa – „Tehnologie farmaceutica”, volumul I, Editura
Polirom, 1997.
3. Iuliana Popovici & Dumitru Lupuleasa – „Tehnologie farmaceutica”, volumul II, Editura
Polirom, 2008.