Aldrich Hazen Ames

Cunoscut ca și Rick Ames printre apropiați și colegii de muncă, este considerat ca fiind cel mai dăunător trădător din istoria Statelor Unite ale Americii , după 9 ani de zile în care a spionat pentru KGB și a distrus practic o întreagă rețea de surse umane a CIA-ului

Povestea lui Rick Ames a fost cel mai bine surprinsă în cartea Confessions of a spy: The Real Story of Aldrich Ames, scrisă de autorul american Pete Earley, care a reușit să obțină, în exclusivitate, povestea relatată de însuși personajul principal, în închisoarea federală de maximă securitate Allenwood, din statul american Pennsylvania.

În 1952 , Carleton Ames este angajat în cadrul CIA-ului și este nevoit să se mute împreună cu familia sa în Virginia. Un an mai târziu,familia Ames a fost nevoită să se mute din nou, În bruma, unde Carleton Ames a lucrat pentru CIA sub acoperire, conspirat ca un profesor american care dorea să studieze cultura locală. De remarcat că persormantele lui Ames senior au lăsat mult de dorit , el având și o problemă cu alcoolul, motiv pentru care, după doar 2 ani, este rechemat la sediul CIA din Washington unde, după o perioadă de probă de 6 luni, este păstrat în cadrul Directoratului de Operațiuni până în anul 1967, când s-a pensionat. A murit de cancer în anul 1972.

Rick Ames nu a știut faptul că tatăl sau lucra pentru CIA până în anul 1957, când acesta îi propune să participe la programele de summer-job-uri pentru copii angajaților CIA. Astfel, începând cu 1957, Ames avea să-și petreacă verile lucrând ca analist și având sarcina de a înregistra și arhiva documentele clasificate. A continuat să participe la acest proiect pe toată durata liceului, până în 1959, când s-a înscris la Universitatea Chicag, unde a studiat culturile străine și istoria.

În 1962, tatăl său intervine și îi propune acestuia să se angajeze ca funcționar în cadrul CIA.

La început, Ames a activat ca analist, în cadrul CIA. În ciuda faptului că în timpul testului poligraf a recunoscut că a avut câteva probleme cu poliția din cauza alcoolului, ofițerii care s-au ocupat de verificarea lui Ames au conchis că acesta, deși nu este o persoană foarte isteață, este foarte prietenos și direct, neavând probleme serioase cu legea până în acel moment.

În septembrie 1967 , Ames obține diploma de licență în istorie, la Universitatea Chicago. Pe plan profesional, rezultatele sale s-au ridicat la așteptările șefilor și în același an este promovat. Mulțumit că și-a atins unul din scopurile sale, Ames a dorit să se orienteze către o carieră mai dinamică decât cea de simplu funcționar în cadrul CIA și aplică pentru programul Career Trainee al CIA.

Testele psihologice efectuate au evidențiat însă faptul că Ames nu avea calitățile necesare pentru a fi ofițer de caz de succes. Era o persoană introvertită, un intelectual singuratic, care avea probleme în a socializa, ceea ce ar putea fi un mare impediment într-o încercare de recrutare. Cu toate acestea, Ames reușește să termine programul de pregătire, în octombrie 1968, devenind ofițer de caz.

Primul sau post a fost în Ankara, Turcia, 1969. Sarcinile sale erau de a recruta spioni turci pentru CIA, fiind infiltrat într-o organizație de tip comunist din Ankara , ajutat fiind de un student activist, Deniz Gezmis. Până la finalul șederii sale în Turcia a reușit să recruteze un singur agent. Ames a fost rechemat la sediul CIA din Langley, în 1972, rezultatul acțiunilor sale fiind clasificat ca “satisfăcător”. Superiorii săi au căzut de acord cu acesta nu va putea fi uun ofițer de caz de succes, neavând calitățile necesare pentru a recruta agenți, recomandând că restul carierei în CIA să-l petreacă la birou, unde ablilitatile sale analitice ar putea fi de folos.În acel an, după cum a relatat colegilor săi de birou mai târziu , Ames a intenționat să demisioneze din CIA, descurajat de evaluările primite.

În 1973, este mutat la Divizia Est-Europeană , urmând un curs intensiv de limba rusă. Munca de analist s-a dovedit a fi mult mai potrivită pentru Ames, următorii ani reprezentând pentru acesta o perioadă prolifică în plan profesional. În 1974, îi este predat în legătură cu Alexander Dmitrievich Ogorodnik(TRIGON) , un diplomat sovietic, șantajat de serviciile de informații columbiene. Diplomatul a cerut să coopereze cu CIA devenind primul agent important al lui Ames. “TRIGON” a primit un post important în Moscova, la Ministerul de Externe al URSS, informațiile transmise de acesta ajungând adesea direct la Casa Alba, pe masa lui Henry Kissinger, secretar de stat. “TRIGON” a fost deconspirat în 1977 de un traducător cehoslovac, care a reușit să se infiltreze în cadrul CIA.

Datorită modului în care a menținut legătură cu “TRIGON” a fost trimis la New York, la sediul ONU. În New York, Ames l-a cunoscut pe Sergey Fedorenko (“PYRRHIC”), expert în arme nucleare al delegației URSS din cadrul ONU. Un alt agent important cu care a colaborat Ames în New York a fost ambasadorul sovietic cu cea mai înaltă funcție care a spionat vreodată pentru SUA. Shevchenko a fost ajutat de Ames să se ascundă de KGB după ce a părăsit oficial tabăra sovietică.

În ciuda rezultatelor obținute, Ames nu a primit nicio promovare într-o funcție de conducere până în 1982, din cauza mai multor probleme pe care acesta le avea : problema consumului excesiv de alcool și cele două “incidente” cauzate de acesta, care putea avea implicații serioase pentru CIA. Primul incident a fost în 1976, când, în drum spre întâlnirea cu un agent sovietic, și-a uitat servieta într-o stație de metrou, servieta ce conținea documente clasificate despre diferite operațiuni CIA, care a fost recuperată de FBI, la scurt timp, de la un imigrant polonez. Al doilea incident a avut loc în 1980, când Ames a lăsat pe biroul său mai multe echipamente de comunicații clasificate Top Secret.

Prima oportunitate pentru promovare a fost în anul 1982, când acesta a fost propus pentru o funcție de conducere la una din filialele din CIA din America Latină, dar a fost refuzat de superiorii săi pe motivul că, până la acea dată, nu a reușit să recruteze nici măcar un spion.

Între 1981-1983, Ames primește o misiune în străinătate, în Mexico City, legendat că diplomat. Dar nici de această dată nu a avut succes.

În 1983, se întoarce în SUA, unde primește prima și singura sa funcție importantă în cadrul CIA-ului: șef al Direcției de Contraspionaj Sovietic, o funcție care îi oferea acces la aproape toate operațiunile CIA ce vizau URSS, incluznad toate sursele umane din URSS care spionau pentru CIA.

În momentul în care a primit acces la majoritatea operațiunilor CIA și la întreaga rețea de surse umane din cadrul URSS, Aldrich Ames a fost de-a dreptul șocat, după spusele sale.

SUA dețineau un avantaj considerabil în războiul pe frontul secret. Sovieticii erau spionați atât la ei acasă, cât și peste hotare, operațiunile lor secrete de pe teritoriul american fiind atent monitorizate. Doi dintre cei mai importanți ofițeri KGB de la Ambasada URSS din SUA au fost șantajați de FBI și recrutați pentru a ține sub control operațiunile desfășurate de sovietici pe teritoriul SUA .

Vladimir Kryuchov, fost directir al KGB, recunoaște că, până în 1985, SUA au reușit să creeze o rețea foarte puternică de agenți în structurile sovietice. Pentru a putea reuși deconspirarea acestora era nevoie ca KGB-ul să se inflitreze în teritoriul CIA.

Cum dorea să facă rost de bani, Ames oferă KGB numele a trei sovietici care spionau pentru CIA, însă aceștia erau agenți dubli, care s-au oferit voluntar să lucreze pentru CIA, dar de fapt erau încă loiali KGB-ului. Astfel, ar fi obținut 50.000 dolari oferindu-le sovieticilor numele propriilor agenți. FBI și CIA afirma însă că Ames le-a oferit sovieticilor, încă de la început, numele a doi agenți importanți recrutați de FBI în cadrul Ambasadei Sovietice din SUA: Valery Martynov și Sergey Motorin.

Pentru a putea stabili un contact cu sovieticii, Ames a profitat de sarcină trasată de CIA în SUA, de a recruta un jurnalist rus, atașat al Ambasadei Sovietice, care însă, de la prima întâlnire, i-a dat de înțeles lui Ames că nu acceptă o astfel de colaborare. Pentru a scăpa de insistențele lui Ames, acesta i-a recomandat să-l contacteze pe diplomatul sovietic, Sergey Chuvakhim, mințindu-l că ar avea mai mari șanse de succes.

După multe insistente din partea lui Ames, Chuvakhin accepta o întâlnire pentru dată de 16 aprilie 1985. Înainte de întâlnire, Ames a pregătit o scrisoare adresată lui Stanislav Androsov, agent KGB laa Ambasada Sovietică în SUA, scrisoare în care pretinde că ar fi dat numele celor trei agenți dubli sovietici. Conform lui Ames, Chuvakhin nu a venit la întâlnire așa că a decis să se deplaseze personal la Ambasada Sovietică, în ciuda riscului de a fi fotografiat de ofițerii FBI care supravegheau clădirea. Pe 17 mai 1985, Ames este contactat de Chuvakhin, care îl invită să ia prânzul împreună, rugându-l să treacă mai întâi pe la Ambasada Sovietică. Aici, Ames avea să primească confirmarea de la Viktor Cherkashin, șeful direcției de contraspionaj a KGB din ambasadă, că oferta a fost acceptată. De asemenea, i s-a mai menționat că Chuvakhin avea să fie persoana sa de legătură, chiar dacă acesta nu era ofițer KGB. Ulterior, în timpul prânzului cu Chuvakhin, Ames avea să primească o sacoșă care conținea 50.000 dolari.

La doar două zile după întâlnire, FBI-ul l-a arestat pe John Walker Jr., ofițer de marină în rezervă, acuzându-l că a spionat pentru KGB timp de 18 ani. Crezând că Walker a fost trădat de un agent dublu din KGB , Ames a decis să elimine toate sursele posibile care l-ar putea trăda. Drept urmare a programat o întâlnire de urgență cu Chuvakhin prilej cu care i-a oferit acestuia numele tuturor agenților sovietici care spionau pentru CIA, precum și sute de documente clasificate.

Autoritățile sovietice au decis să elimine toate sursele într-o perioadă scurtă de timp.Printre cei mai importanți spioni de pe lista lui Ames a fost Oleg Gordievsky, șeful KGB din Londra, care spiona pentru MI6 din 1974. A fost rechemat de urgență la Moscova și dus într-un loc de întâlnire al KGB-ului în afară sediului central, unde a fost interogat timp de 5 ore. Gordievsky nu a mărturisit nimic pe toată durata interogatoriului, fiind eliberat și pus sub supraveghere de KGB, care spera să-l prindă pe acesta în flagrant, încercând să contacteze MI6.

După două săptămâni, Gordievsky reușește însă, să treacă granița URSS, cu ajutorul agenților MI6.

Un alt nume pe lista lui Ames a fost Adolf Tolkachev – “VANQUISH” , unul din cei mai bine plătiți spioni americani din istorie. După arestarea lui Tolkachev, în aceeași zi, a fost arestat și agentul CIA cu care acesta colabora, Paul Stombaugh. Alți agenți importanți au fost: Vitaly Yurchenko, Dimitri Polyakov, Valery Martynov, Sergey Motorin și Leonid Polishkhuk. În total 10 din cei 25 de agenți deconspirați de Ames au fost executați.

Pe lângă sursele umane pierdute, toate operațiunile CIA din cadrul URSS au fost compromise, incluzând aici Proiectul Absorb și Programul TAW de monitorizare a comunicațiilor în interiorul KGB.

Întâlnirile lui Ames cu Khuvakhin au continuat până în 1986, când Ames profita de apariția unui post la Roma, pentru a se îndepărta de sediul CIA. De menționat că, fiecare întâlnire cu Khuvakhin a fost raportată și discutată cu oficialii CIA și FBI, Ames continuând să pretindă că încearcă să-l recurteze pe diplomatul sovietic.

În Roma, activitățile de spionaj ale lui Ames au continuat, extrăgând documente clasificate pe care le oferea sovieticilor. La Roma, ofițerul de legătură cu KGB a fost Aleksey Khrenov ( “SAM ÎI”), funcționar în cadrul Ministerului de Externe al URSS, propus de Ames pentru rectrutare în folosul CIA.

În timpul șederii în Europa, sumele primite din partea KGB au crescut, Ames fiind nevoit să-și deschidă două conturi la Credit Suisse Bank, în Zurich, unul pe numele său și altul pe numele soacrei sale. Dacă în SUA, unde avea de asemenea două conturi (unul pe numele său și unul pe numele soției), depunea sume de 10 000 dolari, în mai multe transe , aici depunea sume uriașe (una din depuneri a fost peste 300 000 dolari) . Pentru a evita o eventuală ancheta din partea băncii , făcea aceste depuneri direct la sediul băncii , în Zurich, de multe ori încălcând regulamentul CIA care prevedea că toți ofițerii din străinătate trebuie să primească aprobare pentru a părăsi orașul în care sunt detașați.

În 1986, în timp ce Ames era la Roma, CIA pregătește o echipă specială de investigare a motivelor care au dus la pierderea surselor secrete umane sovietice. Investigația nu a dat rezultate în primii 3 ani până în 1989, când Rick Ames se întoarce din Roma. Un Jaguar xj-6 nou, o casă de 500 000 dolari sunt doar câteva din noile achiziții a lui Ames. Decizia lui Grimes și Vertefeuille de a se concentra pe Ames, ca suspect principal, a fost luată după ce Diana Worthen, membră a echipei de investigarem, a vizitat-o pe Rosario în noua sa casă, fiind uluită când aceasta a remarcat că decora întreaga casă, ceea ce presupunea o sumă impresionantă. Spre deosebire de restul colegilor lui Ames, care credeau povestea conform căreia Rosario primise o moștenire după moartea tatălui său, Diana era singura persoană căreia Rosario îi mărturisise înainte că provine dintr-o familie săracă.

Dovada incriminatoare a apărut în momentul în care Dan Payne și Sandy Grimes au analizat depunerile făcute de Ames în conturile sale bancare și datele în care acestea au fost făcute. Fiecare depunere era într-o zi în care Ames se întâlnea cu Chuvakhin.

Ames a fost pus sub supraveghere continuă de către FBI pentru a surprinde momentul când acesta urma să se întâlnească cu agenții de legătură sovietici. Ce nu știau însă agenții FBI era că întâlnirile cu agenții KGB erau planificate să se desfășoare doar în străinătate, cel puțin o dată pe an în Bogota, în prima marți din luna decembrie.

Pentru a căuta dovezi fizice de spionaj, FBI-ul a reușit să extragă din gunoiul lui Ames un bilețel, rupt în multe bucăți, care conținea un anunț de-a lui Ames către ofițerii KGB în care solicită o întâlnire la Bogota. Acțiunea a fost repetată și într-un “raid” similar a fost găsită o panglică de la mașina de scris în gunoi, de pe care FBI-ul a reușit să reconstruiască câteva scrisori pe care Ames le scrise rușilor. În octombrie 1993, după descoperirea noilor dovezi, FBI-ul primește aprobarea să pătrundă în casa lui Ames pentru a instala microfoane și a căuta alte dovezi încriminatoare.

Profitând de faptul că Ames era plecat cu familia la o nuntă, ofițerii FBI pătrund în casă, instalează microfoane și găsesc o notiță primită de Ames de la un agent KGB în Moscova și copii ale tuturor mesajelor scrise de acesta către ofițerii KGB, datorită neglijenței lui Ames la instalarea unui nou soft. În februarie 1994 datorită faptului că lui Ames îi este aprobată o călătorie în interes de serviciu în Rusia , FBI a fost nevoit să treacă la arestarea acestuia.

Pe 21 februarie 1994, Aldrich Hazen Ames este arestat.

Percheziția casei în care locuia a scos la iveală mai multe dovezi incrimanatoare printre care și un bilet de mulțumire din partea rușilor și poze cu viitoarea să proprietate în Rusia, după ce urmau să se retragă din CIA. Rick Ames a primit închisoare pe viață, fără șansa unei eiberari condiționate. În prezent, acesta refuză să folosească cuvântul “trădare” pentru a descrie ceea ce a făcut, preferând “spionaj”. Recunoaște că, dacă nu ar fi plecat în Mexico City, în 1981, nu ar fi ajuns să fie cunoscut ca fiind cel mai nociv trădător din istoria CIA. Timp de 9 ani cât a spionat pentru KGB, Ames a reușit să distrugă o întreagă rețea de surse umane al CIA din cadrul URSS-ului : 24 de bărbați și o femeie.

Întrebat de ce nu a renunțat mai devreme, întrucât obținuse mai bine de 2 milioane dolari și avea pregătite alte 2 după ce fugea în Moscova, Ames a spus că îi plăcea să meargă la muncă. Îi plăcea să-și privească colegii, care, după opinia lui, habar nu aveau cu ce se ocupă acesta. Îi plăcea să se știe că e un bețiv,că are performante proaste la serviciu, că pot să –l bârfească, că în final el să fie cel care râde la urma… în drumul său spre banca.