Alcoolul Medicament sau Toxic

„Dacă întâlnești un alcoolic salvat, atunci întâlnești un erou.
În el pândește dușmanul adormit.

Acest om rămâne împovărat de slăbiciunea sa și își continuă drumul printr-o lume în care se bea fără discernământ, o lume care nu îl înțelege și o societate care se crede îndreptățită în ignoranța ei să îl privească de sus ca pe un om inferior, fiindcă îndrăznește să înoate împotriva fluviului de alcool. Să știi însă: El este un om EXCEPȚIONAL ! ”

– Friedrich von Bodelschwingh –

Motivația alegerii temei

Problema consumului de alcool și a efectelor nedorite pe care acesta le provoacă asupra organismului uman este unul dintre subiectele de mare actualitate pe plan mondial, constituind principala cauza de nefericire a omenirii.

Etanolul, a fost consumat constant, încă de la începuturile civilizației, fiind folosit, de-a lungul timpului, ca aliment, medicament sau în scopuri religioase și sociale. A fost considerat un dar al zeilor, cu toate că, asemeni zeului roman Ianus, alcoolul are doua fețe.

Prezentându-se ca un oaspete bine-venit la toate festivitățile și un garant al atmosferei plăcute a întrunirilor sociale, consumat ocazional sau abuziv, alcoolul este cu siguranță un producător de boli cu consecințe grave, până la ruinarea fizică și economică, aducând adesea izolarea socială.

Alcoolul consumat abuziv provoacă mai multe prejudicii fizice, psihologice și sociale decât toate celelalte droguri la un loc. Aproape 1 din 3 bărbați și 1 din 5 femei consumă alcool peste limitele de siguranță acceptate în prezent, iar consecințele acestor excese devin din ce în ce mai frecvent întâlnite.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) atrage atenția că nu există nici un nivel de consum care să fie lipsit de riscuri. De la prima picătură, alcoolul este o substanță toxică pentru organismul uman chiar dacă efectele sale nu sunt perceptibile imediat.

Am ales această temă, deoarece consider că este de actualitate, mai ales acum, când, copleșiți de problemele cotidiene, mulți semeni de-ai noștri își găsesc refugiul într-un pahar cu băutură. Ținând cont de faptul că excesul de alcool are consecințe foarte variate asupra majorității sistemelor organismului, afectând o mare parte a organelor, am dorit sa prezint o serie de metode prin care cei căzuți pradă consumului de alcool și efectelor sale toxice pot fi ajutați să își continue viața, fără suferință, cu demnitate și mintea limpede.

I. Generalități privind consumul de alcool

Etimologic, cuvântul "alcool" provine de la verbul ebraic kakhal (a vopsi, a pudra), asociere de idei cu pulberea colorată folosită în acea vreme, având proprietatea de a fi ușor antrenabilă în aer, "volatilă"; în forma actuală, termenul este adus se pare de arabi, care au adăugat cuvântului cohl (care în arabă înseamnă praf foarte fin) prefixul "al", cuvântul trecând astfel în alkohol, care sugerează o substanță care se volatilizează. Echivalentul latin, spiritus, exprimă același lucru (esență care dispare prin volatilizare, nefiind sesizabilă).

Încă din timpuri străvechi băuturile alcoolice își puneau amprenta pe evoluția întregii omeniri, fiind cunoscut și consumat de către vechile civilizații încă din anul 6000 î.Hr.

Primele băuturi alcoolice au fost cele de fermentație naturală, vinul și berea, băuturile spirtoase obținute prin distilare fiind produse pentru prima dată în cursul secolelor VIII – IX.

Producerea vinului își are originea în Orientul Mijlociu, unde vița de vie rodea fără a necesita îngrijiri speciale.

În orașul sumerian Nippur erau folosite berea și vinul în scop medical, ca băuturi tonice, vechii egipteni consumau băuturi alcoolice în cadrul petrecerilor care durau zile de-a rândul, iar acum circa 5000 de ani un faraon a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic.

Grecii, la care de prin secolul VII î.Hr. beția devenise o parte importantă a vieții de zi cu zi, erau suficient de inteligenți pentru a observa că deși vinul creează o stare plăcută, poate determina un individ să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi făcut, sau chiar să-și iasă din minți. Filosofi greci ca Socrate sau Platon îndemnau la cumpătare și incriminau consumul de alcool. [31]

Consumul băuturilor alcoolice era frecvent printre reprezentanții claselor superioare și printre conducătorii Imperiului Roman.

Deși vinul a devenit parte a unor ritualuri religioase găsindu-și victime chiar și printre preoți, creștinismul a fost cel care a ajutat la instaurarea unei poziții moderate față de băuturile alcoolice.

O bună perioadă din istoria omenirii alcoolul a fost considerat tămăduitor al bolilor, tonic al organismului, întăritor în caz de tristețe sau depresie și o necesitate în ritualurile religioase.

Cu timpul băuturile alcoolice au început să fie produse pe scară largă și promovate de breasla de comercianți care aveau și controlul producției lor. Acestea s-au extins de la o țară la alta, suferind transformări în funcție de materia primă existentă și de gusturile localnicilor. Astfel a apărut vodka obținută din cartofi în Rusia, berea, ginul, coniacul în Europa, berea în Insulele Britanice, sake în Japonia, soma în China, chica și pulque în America de sud, romul în Insulele Caraibe, etc.

Cea mai mare particularitate a alcoolului este faptul ca el nu este perceput ca fiind un drog ci ca o parte integrantă din viața, cultura și economia noastră.

Mulți oameni reușesc să păstreze în privința consumului de alcool măsura și să se ferească de efectele lui dăunătoare, dar nu puțini alunecă pe nesimțite pe panta abuzului în dependență, plătind acest consum cu sănătatea și chiar cu viața lor.

Pe 11 februarie 2011 Organizația Mondială a Sănătății a dat publicității ultimul raport cu privire la consumul de alcool în lume, studiu intitulat „Global Status Report on Alcohol and Health 2011”. Între concluziile prezentate în acest raport sunt menționate următoarele:

la nivel global, 6.2% din totalul morților în rândul populației masculine se datorează alcoolului, spre deosebire de doar 1.1% în cazul femeilor;

alcoolul ucide anual 2.5 milioane de oameni, mai mulți decât o face HIV/SIDA sau tuberculoza;

cel mai mare consum de alcool se întâlnește în țările Europei Centrale și de Est, la care se adaugă Rusia;

media globală a consumului de alcool în 2005 a fost de 6.13 litri pe cap de locuitor, pentru persoane mai mari de 15 ani;

cea mai eficientă metodă de a reduce consumul de alcool este creșterea taxelor aplicate producerii și comercializării băuturilor alcoolice;

cele mai consumate băuturi alcoolice sunt băuturile spirtoase (45.7%), berea (36.3%) și vinul (8.6%);

De asemenea, potrivit unui alt studiu al Organizației Mondiale a Sănătății, românii beau mai mult decât ceilalți europeni. În Romania, media anuală a consumului de alcool este de 15,3 litri pe cap de locuitor, în timp ce în Uniunea Europeana este de doar 12,2 litri. În momentul în care se trezesc din beție, mulți descoperă că au rămas singuri, că nu mai au bani, dar mai ales că sănătatea le este șubredă. O statistică a Ministerului Sănătății arată că 16% dintre romani sunt consumatori obișnuiți de băuturi alcoolice, 10% din populație are probleme cu alcoolul și aceste procentaje sunt în creștere. [9, 13, 24]

II. Alcoolul – medicament sau toxic

Alcoolul etilic (etanolul) este o substanță organică din clasa alcoolilor, cu formula moleculară C2H6O. [26]

Se prezintă ca o substanță lichidă incoloră, cu miros caracteristic, solubilă în apă în orice proporții. Solubilitatea se datorează grupării hidroxil din molecula alcoolului prin intermediul căreia între moleculele de apă și de alcool se stabilesc legături de hidrogen intermoleculare.

Proprietăți chimice:

Aciditatea alcoolului

Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit prin reacția sa cu metalele alcaline; o reacție tipică este reacția cu sodiul în urma căreia se formează ionul etoxid și se eliberează protonul din gruparea hidroxil. Protonul se fixează pe perechea de electroni ai oxigenului din apă, generând ionul hidroniu care oferă aciditate soluției respective.

2CH3 –CH2− OH + 2Me → 2 CH3 –CH2−O−Me+ +H2

Reacția de deshidratare:

Deshidratare intramoleculara: – se realizează la cald, în prezență de acid sulfuric concentrat și are ca rezultat formarea de alchene

2CH3 –CH2− OH → CH2=CH2 + H2O

Dehidratare intermoleculară: – are loc la temperaturi mai joase și în prezența unor cantității mici de acid sulfuric. Rezulta derivați funcționali ai alcoolilor, numiți eteri.

CH3 –CH2−O−H + H−O− CH2− CH3 → CH3 –CH2−O− CH2− CH3

Reacția alcoolului cu acizii:

cu acizi minerali:

CH3− CH2−O−H + H−O−NO2 → CH3− CH2−O−NO2 + H2O

cu acizi organici:

CH3− CH2−O−H + CH3COOH → CH3− CH2−OCOCH3

Oxidarea alcoolilor:

Oxidarea catalitica a alcoolilor:

CuO+CH3− CH2−OH → CH3−CHO + H2O + Cu

Oxidarea alcoolilor cu agenții oxidanți:

CH3−CH2−OH + [O] → CH3−CHO+H2O

Oxidarea fermentativă (enzimatică):

CH3−CH2−OH+O2 →CH3−COOH+H2O

Reacția de combustie: − toți alcooli dau reacții de combustie (ardere), cu formare de dioxid de carbon și apa. [26]

Etanolul nu reacționează cu hidroxizii alcalini, spre deosebire de fenoli care sunt tot compuși hidroxilici și care reacționează cu hidroxidul de sodiu formând ionul fenoxid.

Etanolul acționează asupra organismului, atât direct cât și prin compușii în care se transformă pe cale enzimatică.

Consumul normal de alcool înseamnă o cantitate de sub 4 pahare de alcool de trei ori pe săptămână. Problemele legate de consumul de alcool se referă la un spectru larg de consecințe medicale, comportamentale și sociale care pot să apară. Ingestia continuă sau episodică a unor  cantități crescute de  băuturi alcoolice  are numeroase consecințe nefaste pentru organism  la nivel biologic, psihologic și comportamental.

Contrar a ceea ce se încearcă actual, și anume încadrarea unor băuturi alcoolice în categoria alimentelor, este bine de știut că alcoolul este un drog. Acest drog schimbă reacțiile chimice din creier și afectează modul de a gândi, de a simți, de a vorbi și de a reacționa al oamenilor. Alcoolul, ca și drog, are multe efecte periculoase și unele chiar fatale. O dovadă că alcoolul nu este un aliment îl constituie și faptul că nu este digerat în stomac și intestin.

Când alcoolul ajunge în stomac, o parte din el trece în celulele stomacului și, de aici, în circuitul sanguin; restul trece în intestinul subțire și apoi direct în sânge. [20]

Alcoolul poate afecta țesuturile care protejează stomacul și laringele. Chiar și în cantități mici, alcoolul creste secreția sucurilor digestive din stomac și creează o senzație de foame. Iritarea constantă a învelișului stomacului poate produce gastrita: inflamația cronică a mucoasei. Mâncarea poate încetini absorbția alcoolului în sânge cu aproape 50%. Mâncărurile grase alături de proteine, cum sunt laptele și brânza, îl pot proteja într-o oarecare măsură pe cel care bea de o eventuală intoxicație.

În ultimii ani, cercetătorii și-au îndreptat tot mai mult atenția asupra stresului oxidativ pe care etanolul îl generează prin biotransformare, având ca rezultat afectarea activității sistemelor de protecție antioxidantă. Speciile reactive rezultate prin biotransformare sunt responsabile de multiplele leziuni pe care acest toxic le produce la nivelul diferitelor organe și sisteme.

Gradul de intoxicație este determinat de cantitatea de alcool consumat o singură dată, precum și de viteza de consumare. Consumul lent în doze mici permite ficatului să oxideze alcoolul mult mai eficient decât când este consumat dintr-o dată. Rezultatul va fi un grad mai mic de intoxicație. [11, 16]

Alcoolul trebuie descompus de către ficat în bioxid de carbon și apă, înainte de a fi eliminat din organism, dar ficatul poate descompune doar cantități mici de alcool. Restul alcoolului circulă în sânge până ce ficatul va fi din nou capabil să-l descompună. Când ficatul devine foarte slăbit, apar simptome în tubul digestiv și în sistemul circulator. Țesutul hepatic este înlocuit cu un țesut gras și fibros care nu are capacitatea de metabolizare: este ceea ce se numește steatoză, respectiv ciroza hepatică.

Prin sânge, alcoolul ajunge în întregul organism. În câteva minute el ajunge și la creier, căruia îi încetinește activitatea, fiind sedativ și depresiv, împiedică atât stocarea cât și obținerea informației în memorie, poate produce halucinații și chiar apoplexie. De asemenea, alcoolul poate deteriora vederea, auzul, gustul, mirosul și percepțiile tactile. Deoarece toți mușchii sunt coordonați de creier, controlul acestora este tulburat chiar și de cantități mici de alcool, ceea ce poate duce în timp la pierderea coordonării și a puterii de reacție. [14, 20]

Doza considerată inofensivă pentru un om sănătos este de 7 grame alcool pur pe zi, conform Organizației Mondiale a Sănătății.

Putem afirma că alcoolul are efecte nocive multiple, unele de scurtă durată și reversibile, iar altele de durată mai lungă, adesea, ireversibile. Dintre acestea, putem aminti: răspunsuri încetinite față de stimulii din mediul ambiant, scăderea coordonării, scăderea capacității de a gândi limpede, alterarea memoriei, tulburări de vedere, dificultatea de a merge sau de a sta în picioare, boli cardio-vasculare, ciroza hepatică – alcoolism, comă și chiar deces.

 II.1. Influența alcoolului asupra organismului

În sângele circulant, în mod normal, se găsesc 20-40 mg alcool/l sânge, rezultat din biotransformarea avansată a ureei. Țesutul osos și adipos nu conțin alcool. Alcoolul ajunge la nivelul SNC în câteva secunde de la absorbție. [12]

ADH (alcooldehidrogenaza) din citosol este o enzima parametabolică, care are o concentrație fixa în ficat (biotransformând 90-95% din etanolul ingerat, aproximativ 8g/h). Această enzimă efectuează și dehidrogenarea catecolaminelor (adrenalina, noradrenalina), hormonilor sexuali masculini, vitaminei A, alcoolului endogen sau a metanolului și etilenglicolului (dar în cazul ultimilor cu o viteza de 4-5 ori mai mică, ceea ce justifică folosirea etanolului drept antidot în intoxicațiile cu acești alcooli). Femeile au mai puțin ADH, având astfel o susceptibilitate mai mare decât bărbații față de alcool.

1 g de alcool generează 7.1 Kcal, dar această energie nu poate fi înmagazinată în compuși macroergici, nu poate fi folosită în efortul muscular sau în apărarea organismului împotriva frigului. Exercițiile fizice accelerează biotransformarea alcoolului.

O alcoolemie de 1 g la mie reprezintă rezultatul ingerării a 1 g de alcool pe Kgc. Știind faptul că alcoolemia scade cu aproximativ 0.17-0.18 g ‰/h, rezultă că sunt necesare 6-7 ore pentru revenirea la normal în acest caz.

Eliminarea alcoolului etilic se realizează astfel:

– ca atare – prin urină (2-4%), aer expirat, salivă, transpirație, lapte matern (poate atinge concentrații mai mari în lapte decât în plasmă);

– sub forma de metaboliți, pe cale urinară.

Procesul de eliminare durează 2-24 ore. În această fază alcooluria este mai mare decât alcoolemia (raport 1.35-1.40). Concentrația maximă în urină este atinsă la aproximativ 1 ora după peak-ul sanguin. Alcoolul etilic traversează bariera placentară. [11, 12]

Acțiunea toxică a alcoolului asupra organismului

În funcție de cantitatea de alcool ingerată, în organism se produc modificări cauzate de acțiunea toxică a alcoolului și a produșilor de metabolizare a acestuia. [16] Acțiunea toxică se manifestă la nivelul întregului organism, după cum rezultă în cele prezentate mai jos:

Figura nr. 1 – Modificări cauzate de acțiunea toxică a alcoolului

A. Aparatului digestiv:

1. Tract gastrointestinal – Aproximativ 30% din alcoolul ingerat stagnează o ora la nivelul tubului digestiv. La mai mult de 10% dintre consumatori are un efect iritant la locul de stagnare cu apariția unui edem. Se produce turgescența vaselor și apar hemoragii, iar țesutul muscular devine lax. 15-20% dintre consumatori prezintă inhibarea secreției gastrice, cu evidențierea gastritei alcoolice (prin precipitarea mucusului protector) care în timp se cronicizează. La consumatorii cronici este afectat transportul intestinal cu instalarea malabsorbției, ce va determina la rândul ei denutriție și hipovitaminoze.

2. Ficat – Contactul dintre etanol și ficat durează între 30 secunde și 6 minute. Este afectat metabolismului lipidic cu acumulare de lipide și degenerescența grasă a ficatului. Clinic, în afară de steatoza, mai poate apare hepatita, ciroza și necroza hepatica.

Hepatita alcoolică subacută reprezintă forma anatomo-clinică tipică pentru alcoolism. Din punct de vedere clinic, simptomatologia este săracă și necaracteristică:

– inapetența,

– greață, vărsături,

– scădere ponderală,

– apare hepatomegalia și, consecutiv, dureri în loja hepatică.

Ciroza hepatică de etiologie etanolică poate fi considerată ultima etapă în evoluția acestui proces îndelungat ce se poate întinde pe perioade între 10 și 40 de ani, în funcție de diverși factori constituționali, de frecvența consumului, felul băuturilor și cantitățile ingerate.

Figura nr. 2 – Ficat cirotic – aspect macroscopic și în secțiune

Clinic se manifestă prin:

– anorexie marcată,

– sindrom hipovitaminozic,

– dureri abdominale difuze sau colici violente,

– probele hepatice sunt profund alterate,

– în final poate să apară ascita și icterul.

3. Pancreas:

– hipersecreție pancreatică,

– pancreatita (prin precipitarea proteinelor în canalele pancreatice),

– cancer de cap de pancreas, cu evoluție rapidă spre deces.

B. Sistemului nervos central și periferic

Deprimarea începe cu scoarța cerebrală și se continuă până la bulb. Inhibarea centrilor superiori cu funcții de coordonare și control (sistemul reticulat activator) antrenează și relaxarea centrilor inferiori ce determină efectul stimulator (aparent) al băuturilor alcoolice (neuronii inhibitori prezintă o sensibilitate mai mare la efectul deprimant al alcoolului).

La nivelul celulei neuronale apar:

– modificarea stratului lipidic membranar, cu fluidizarea membranei neuronale și efect deshidratant (mecanism implicat în instalarea dependentei alcoolice),

– perturbarea biosintezei neurotransmițătorilor (GABA, catecolamine) – explică de asemenea dependența alcoolică,

– apariția de falși neurotransmițători cu apariția dependenței alcoolice,

– carente vitaminice (B1, B6, B12, PP, acid folic),

– polinevrite (polineuropatii). [16, 28]

C. Aparatului cardiovascular:

Consumul cronic de etanol poate să determine:

– insuficiența cardiacă,

– hipertensiune arterială,

– tahicardie,

– tulburări de ritm,

– cardiomiopatie alcoolică.

Consumul de cantități mici, repetate, de alcool reduce riscul de boli coronariene prin efect antiagregant și antiaterogen, efect supranumit "paradoxul francez".

D. Sânge și organe hematoformatoare:

Alcoolul etilic poate determina:

– anemii de tip megaloblastic sau sideroblastic (este slab antagonist al acidului folic),

– hemoliza prin acidoză,

– trombocitopenie,

– leucocitoza,

– scăderea migrației leucocitelor în zonele inflamatorii și inhibarea formării pseudopodelor care duce la o slabă rezistență la infecții (aceasta fiind însă doar o explicație parțială).

E. Aparatul renal:

Rinichiul consumatorilor sănătoși nu este afectat: se spune că „rinichiul ignoră alcoolul".

F. Metabolismul electroliților este influențat astfel:

– scăderea nivelului de Mg crește riscul apariției cancerului,

– scăderea concentrației de Zn duce la eliminarea protecției antioxidante a organismului,
– creșterea nivelului de Fe favorizează apariția stresului oxidativ indus de alcool.

G. Musculatura striată: La doze mici totalul lucrului mecanic este crescut, în special ca urmare a scăderii senzației de oboseală. Consumatorii fac febră musculară la efort mic datorită acumulării acidului lactic.

H. Ochii:

– implicarea ADH-ului în biotransformarea etanolului explică amauroza etilică (prin deficit de vitamina A, deoarece ADH-ul transformă printre altele și retinolul în retinal) cu reducerea parțială sau totala a vederii,

– poate produce midriaza, nistagmus, nevrită optică bulbară.

I. Urechile: – Alcoolul are efect ototoxic.

J. Imunitate: – Alcoolul are o acțiune imunosupresoare.

K. Nivel endocrin:

La acest nivel au loc următoarele modificări:

– sindrom pseudo-Cushing,

– inhibarea MAO

– infertilitate prin inhibarea spermatogenezei și deficit de Zn,

– hipogonadism,

– ginecomastie,

– cancer de sân,

– deshidratare datorată faptului că alcoolul este un inhibitor al AVP (arginin-vasopresina),

– cetoacidoza metabolică,

– osteoporoză. [16, 28]

L. La nivelul embrionului:

Alcoolul și CH3CHO traversează bariera placentară și prezintă efecte teratogene. Pot să apară:

– "sindromul alcoolic fetal",

– "embriopatie alcoolică",

– "embrio-fetopatie alcoolică" (EFA) care se caracterizează prin: retardarea dezvoltării pre și postnatale (lungime, greutate și circumferința capului), dismorfism cranio-facial, anomalii ale

membrelor și articulațiilor, anomalii cardiace, deficit psihic și retardarea dezvoltării motorii).

Toxicitatea alcoolului este potențată de:

– barbiturice,

– hipnotice,

– tranchilizante,

– fenacetină,

– compuși ai Hg, Pb, As,

– CS2, anilina, benzen, CHCl3, nitroderivați,

– ciuperca Coprinusatramentarius, unele sulfoniluree, disulfiram. [9]

II.2. Metabolizarea alcoolului

În organism alcoolul exercită două acțiuni diferite:

afectează direct funcțiile sistemului nervos central

este metabolizat pentru a furniza calorii, utilizabile de către organism, influențând astfel procesele metabolice, mai ales la nivelul ficatului.

Alcoolul poate fi utilizat de către organism ca sursă de energie la fel ca orice aliment.

Absorbit în stare de repaus, alcoolul acoperă o parte apreciabilă din necesitățile organismului în calorii, dar în stare de efort proporția scade.

Prin circulația portală alcoolul ajunge la ficat, unde este metabolizat în proporție de 90%. Capacitatea de eliminare a alcoolului este apreciată la 100 mg/ kilocorp/ora. Oxidarea extra-hepatică a alcoolului este de importanță minoră, participând la aceasta veziculele seminale, rinichiul, creierul și intestinul gros. 2-8% este eliminat prin respirație, bilă, suc gastric, salivă și lacrimi. [12, 32]

În condițiile unei doze moderate de alcool, după un prânz ușor, stomacul are numai o contribuție minoră și independentă de sex, în prima etapă de metabolism a alcoolului.

Figura nr. 3 – Metabolizarea alcoolului

Coenzimele, enzimele și alte elemente care participă la metabolizarea alcoolului sunt:

ADH = alcoolhidrogenaza
      ALDH = aldehiddehidrogenaza
  CoA-SH = coenzima A-tiol
      NAD+ = nicotinamidadenindinucleotid
         ATP = adenozintrifosfat
        AMP = adenozinmonofosfat
              P = fosfat anorganic

 Metabolizarea alcoolului este o etoxidare realizată în ficat și foarte puțin în rinichi. [9]

Oxidarea hepatica se face pentru 80-90% din alcoolul ingerat și este aproximativ 100 g în 24 ore, pe 4 cai : calea alcool dehidrogenazei, oxidarea microzomială, oxidarea prin catalază, alcooliză.

Calea alcool – dehidrogenazei:

cale majoră de degradare a alcoolului exogen și endogen

se desfășoară în citoplasmă

catalizată de ADH (care conține Zn) și cofactorul NADH+

procesul are mai multe etape:

Oxidarea etanolului la acetaldehidă

CH3-CH2-OH + NAD+ → CH3-CH=O + NADH + H+

În condiții optime, ADH hepatică catalizează oxidarea a 7-8 g etanol pe oră sau a 100 mg/kcorp, activitatea ei fiind saturată la o alcoolemie de 90-100 mg/dl, sau mai mare la consumatorul cronic. Limitarea activității nu se datorează cantității de ADH ,care se găsește în exces.

ADH: Structura dimerică. Conține Zn și grupări SH în central activ, 8 izoenzime cu activitate diferită, aflate la un individ în proporții diferite. Cofactor NAD+. pH optim – 10,4. Există 3 clase de ADH rezultate prin asamblarea diferită a subunităților α, β, γ, δ. Activitate stimulată de hormonii tiroidieni și gonadali și inhibată de regimurile fără proteine.

Refacerea NAD+ în citosol:

O cantitate mare de etanol, ce depășește viteza de refacere a NAD+, determină creșterea raportului NADH/NAD+ și antrenează creșterea hepatică a rapoartelor lactat/piruvat (criteriul potențialului redox în citosol), α-glicerofosfat/dihidroxiacetonă, β-hidroxibutirat/acetoacetat (criteriul potențialului redox în mitocondrii), neeconomice din punct de vedere energetic. Alcoolul influențează potențialul redox al ficatului, dar nu și pe cel al cordului și al rinichilor. Scăderea raportului NADH/NAD+ și grăbirea oxidării etanolului se pot realiza prin furnizarea de acceptori de hidrogen în măsură să substituie NAD+, care astfel rămâne disponibil (piruvat, D-gliceraldehidă). Terapeutic, se pot administra doze mari de fructoză care furnizează piruvat și D-gliceraldehidă.

Oxidarea acetaldehidei

ALDH catalizează oxidarea a 80% din acetaldehidă.

ALDH: 4 izoenzime variat distribuite în viscere. ALDH I, II mai ales în ficat; ALDH III, IV în stomac, plămâni, cord.

Utilizarea acetatului în ciclul Krebbs și în lanțul respirator mitocondrial în întreg organismul. Acetilcoenzima A intră în ciclul acizilor tricarboxilici și este folosit pentru diferite sinteze. [11, 34]

Oxidarea microzomială

cale de oxidare (9/10 din alcoolul oxidat non-ADH) a cărei importantă creste cu alcoolemia (la alcoolemie de 10 mmoli/l, 28% din alcoolul ingerat, iar la alcoolemie de 50 mmoli/l, 57% din alcoolul ingerat) și cu durata consumului (cale probabil dominantă la etilici)

se desfășoară în reticulul endoplasmatic

catalizată de sistemul enzimatic MEOS (microzomal ethanol oxiding system)

nu este specifică etanolului, ci este urmată și de diverse medicamente

procesul are mai multe etape:

Oxidarea etanolului la acetaldehidă

Componentele sistemului MEOS:

cit. P450

NADPH – cit. c – reductanța (1.)

NADPH – cit. P450 – reductanța (2.)

cit. b5 și NADH (2.)

fosfatidil colina (3.)

Cit. P450 : Conține Fe. Forma inductibilă de către alcool este cit. P450II E1. Activitatea MEOS (proliferare a reticului endoplasmatic și creșterea concentrației cit. P450II E1) este stimulată de alcool, hormoni tiroidieni, regim hipolipidic sau hipoprotidic, medicamente (Fenobarbital, Meprobamat), benzopiren, nitroderivați, anilină. Consecința inducției enzimatice este ca un consum prelungit, abundent de alcool determină creșterea ratei de dispariție a etanolului din sânge de 2-3 ori față de rata normală de 120-150 mg/kcorp/oră. [11]

Alcoolicii au o toleranță crescută la etanol.

Oxidarea acetaldehidei la acetat

Utilizarea acetatului

Calea catalazei

cale de mica importanță (1/10 din alcoolul oxidat non-ADH)

se realizează în peroxizomi

catalizată de catalază

procesul are mai multe etape:

Oxidarea etanolului la acetaldehidă

Apa oxigenată provine din două surse:

Activitatea căii catalazice este dependentă de regimul alimentar, în special proteic.

Oxidarea acetaldehidei

Utilizarea acetatului

Alcooliza

cale de mică importanta și nocivă deoarece perturbă metabolismul acizilor nucleici și intervine astfel în patologia ereditară cauzată de alcool

catalizată de enzime hidrolitice

Oxidarea renală

Este completă, pană la CO2 și H2O.

Studii experimentale ale ratei dispariției etanolului din sânge prin metabolizarea lui pe cale MEOS, au dovedit o viteză de epurare mult mai mare decât pe calea ADH-ului citoplasmatic.

MEOS viteza de epurare = 10 mmoli / l

ADH viteza de epurare = 1mM / l

CH3 – CH2OH + OH* → CH3 – CH2 – OH* + H2O

2CH3 – CH2 – OH → CH3 – CH2 – OH + CH3CH=O

Sursa de radicali liberi , mai ales de OH*, este reprezentată de reducerea univalentă a oxigenului molecular cu formarea succesivă a formelor sale reactive: superoxidul, hidroxiradicalul și în final, apa oxigenată. [11]

II.2.1.Efecte toxice ale produșilor de metabolizare a alcoolului

În urma oxidării alcoolului se obțin acetaldehidă și acetat, produși cu efecte toxice asupra organismului. [12, 20]

Acetaldehida: – deși are o concentrație redusă la etilici, prezintă efecte toxice, care se manifestă atât pe cale indirectă cât și pe cale directă.

Acțiunea directă se exercită asupra sistemelor de transport a echivalenților reducători în mitocondrie, inhibându-le. De asemenea este inhibat sediul 1 al fosforilării oxidative. Majoritatea efectelor alcoolului asupra sistemului nervos central, ca și de stimulare a fluxului sangvin splahnic și de creștere a debitului coronarian sunt atribuite tot acetaldehidei. Tot acetaldehida deprimă și sinteza proteinelor miocardice, ceea ce explică efectul cardiotoxic al alcoolului.

Ca acțiune indirectă se poate menționa degradarea acetaldehidei sub acțiunea aldehiddehidrogenazei, aflată în proporție de 80% în mitocondrii, care se face pe seama NAD ca acceptor de H+, agravând astfel inversarea raportului NADH. O altă acțiune indirectă rezida în eliberarea catecolaminelor.

Efectele hepatotoxice ale acetaldehidei sunt:

1. Crește peroxidarea lipidelor;

2. Leagă membranele plasmatice;

3. Interferă în lanțul mitocondrial electron- transport;

4. Inhibă repararea nucleului;

5. Interferă cu funcția microtubulilor;

6. Formează legături cu proteinele;

7. Activează complementul;

8. Stimulează formarea de superoxid de către neutrofile;

9. Creste sinteza de colagen.

Acetatul: – cu toate ca în vitro ficatul poate să utilizeze acetatul, în vivo acesta este în principal metabolizat în țesuturile periferice.

La nivelul țesutului adipos, acetatul este implicat în inhibarea eliberării acizilor grași liberi, scăzând concentrația lor sangvina. Scăderea lor poate să aibă importante consecințe metabolice.

Una dintre consecințele consumului cronic de alcool este creșterea tolerantei față de acesta, fenomen atribuit obișnuinței sistemului nervos cu acesta. [6, 30]

II.2.2. Efectele alcoolului în evoluția diferitelor boli

După ce a fost băut, alcoolul ajunge în stomac și în intestine de unde prin absorbție este preluat de sânge și transmis prin aparatul circulator în tot organismul. Din această cauză sunt afectate cu precădere țesuturile puternic irigate de sânge.

Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este în primul rând un toxic celular. El acționează ca o otravă pentru celule datorită efectului său higroscopic, adică alcoolul în concentrații mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular la separarea albuminelor aflate în stare coloidală în protoplasmă și în final la coagularea acesteia distrugând astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare că celulele corpului omenesc vor fi grav deteriorate în urma unui consum abuziv și îndelungat de alcool.

Pe de altă parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producând o creștere a tensiunii arteriale și sunt eliberate în organism în măsură mult mai mare substanțe ca lipide, zaharuri și cortizon în circulația sanguină. [17, 25]

Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutriție, lipsind organismul de proteine, minerale și vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacității intestinului subțire de a resorbi substanțe ca proteine și vitaminele A, B1 și C, acidul floric și mai târziu sodiu și apă. Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale este responsabilă și de tulburările nervoase de origine somatică. S-au observat la alcoolici concentrații sanguine scăzute de calciu, fosfați și vitamina D, care se asociază cu pierderea însemnată de masă osoasă. Ca urmare crește pericolul apariției fracturilor.

Organismul folosește o mare cantitate de energie pentru înlăturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesară organelor pentru buna lor funcționare. Pentru metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat până la 80% din oxigenul disponibil acestui organ. Deci alcoolul devine un “paralizant metabolic”.

Celulele cardiace și cele cerebrale care au de asemenea un consum ridicat de oxigen suferă cel mai mult datorita alcoolului. După cum se poate observa alcoolul afectează toate organele organismului. [14, 21, 34]

Deși rinichii și plămânii sunt bine irigați de sânge, pericolul de a fi lipsiți de oxigen nu este atât de mare, fiind astfel mai puțin vulnerabil la alcool.

Organul care este întotdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afecțiunile acoperă o paleta larga de boli începând de la steatoza hepatica, hepatita cronică, până la ciroza hepatică. Atrofierea ficatului poate fi adusă la stagnare prin abstinență, dar nu este reversibilă. Cam 15% dintre alcoolici suferă de această tulburare gravă. Complicațiile ei sunt: hemoroizi, varice esofagiene (care prin ruptură duc adesea la moarte) și ascita (colectarea de lichide în cavitatea abdominală). [27, 33]

Figura nr. 4 – Varice esofagiene

Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decât târziu și uneori doar întâmplător la analize de rutină. La început se observă doar o stare de balonare și eructații (râgâieli) frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcada coastelor drepte sau meteorism, iar mai târziu se înregistrează pierderea poftei de mâncare, epuizare rapida, uneori tulburări de potență și de apetit sexual, precum și stare de greață și vomă. Prin lezarea progresivă a celulelor hepatice este prejudiciată sinteza proteinelor, ceea ce duce printre altele la probleme de sângerare și la scăderea imunității. Traumatismele mici pot declanșa sângerări interne și externe intense, alcoolicul devenind tot mai expus infecțiilor.[16, 21]

Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea în funcțiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului și anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului SOME, care va prelua până la două treimi din catabolizarea cantității crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza și suporta cantități mai mari de alcool. Dar SOME este declanșat, chiar și după perioade lungi de întrerupere a consumului, de cantități mici de alcool, declanșându-se o dorință puternică de a ingera mai multă băutură. Aceasta împiedică revenirea la consumul controlat.

Afecțiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoana în cauză se prezintă rapid la medic și își impune pauze în consumul de băuturi alcoolice. De asemenea, se poate ajunge la diabet. În general, întregul aparat digestiv – de la cavitatea bucală, esofag stomac și până la intestin – poate fi lezat grav. Se poate astfel ajunge la boli letale. De exemplu, consumul permanent de alcool inducând un risc de zece ori mai mare de îmbolnăvire de cancer esofagian, și alte forme de cancer apar mai des la persoanele care abuzează de alcool. Este vorba de cancerul bucal, laringian, intestinal, iar la femei cel mamar.

Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizează prin furnicături, înțepături sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare. Sensibilitatea pielii în aceste zone poate fi deosebit de mare sau, dimpotrivă, poate lipsii total, în final, apare nesiguranța în mers sau chiar incapacitatea de a merge.

Sub incidența suferinței intră și mușchiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai mulți alcoolici mor din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroză. Trebuie ținut cont de faptul că majoritatea alcoolicilor sunt și mari fumători, astfel încât cauzele mortalității sunt complexe. La toate acestea se adaugă proprietatea de a crea hipertensivitatea alcoolului. Aceasta devine periculoasă de la 240g pe săptămână în sus, adică peste un litru de bere pe zi.

La bărbați se reduce cantitatea de hormon sexual testosteron produsă, astfel încât lipsa apetitului sexual și impotente îi tulbură viața sexuală. Pierde astfel un întreg domeniu de plăceri din viață și se simte și mai legat de drogul său. [19, 25, 28]

La femei apare alt pericol grav, alcoolul provoacă leziuni grave fătului producând embriopatia alcoolică. Chiar și “inofensivul” păhărel înainte de masă este mult mai periculos decât se estima. Fătul este cel mai periclitat în primele luni de sarcină. Aproximativ una din trei femei care abuzează episodic de alcool în această perioadă, naște un copil cu malformații. Malformațiile constau în debilitatea mintală, nanism, modificări ale cutiei craniene, în schimb femeile dependente de alcool care trăiesc abstinent nu trebuie să se teamă pentru zestrea lor genetică. Ele pot aduce pe lume copii sănătoși la fel ca orice altă femeie, dacă nu consumă alcool.

Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu se regenerează. La fiecare consum puternic de alcool se distrug câteva mii. Deoarece omul dispune de câteva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimțită abia după câtva timp și este observată mai ales de cei din jurul alcoolicului. Psihosindromul organic, cum este denumită această tulburare, decurge în cele mai multe cazuri nespectaculos, performanțele creierului se reduc treptat, ceea ce se concretizează în scăderea capacitații de memorizare, de înțelegere, precum și de pierderea spiritului critic și discernământului. Modificarea caracterului se concretizează prin alterarea sentimentelor, prin indispoziții frecvente și o schimbare bruscă a plăcerilor. Mișcările trupului devin neajutorate și rigide. Expresia fetei este nemișcată, ca o mască.

Tulburările cerebrale apar la unii pacienți într-o măsură mai accentuată, sub formă de convulsii și de Delirum tremens. Aceste tulburări apar mai ales în timpul dezintoxicării.

Este de la sine înțeles că nici sistemul nervos nu este ocolit și din păcate asupra acestuia alcoolul își exercită cel mai nociv efect. Datorită complexității fenomenelor desfășurate la nivelul acestuia le analizăm în continuare. [19, 30]

II.3. Abuzul de alcool

Societatea nu stabilește o graniță netă între uzul și abuzul de alcool, această graniță orientându-se mai degrabă după riscurile pentru sănătate decât după atitudinea față de alcool.

Chiar dacă majoritatea adulților care consumă alcool știu cât și când să consume, există alte persoane care nu pot să-și controleze aceste obiceiuri. Aproximativ un număr de 3 adulți din 10, consumă alcool irațional și au probleme din această cauză. Orice persoană care nu este capabilă să-și controleze apetitul excesiv pentru alcool, este posibil să sufere de alcoolism sau de dependența de alcool.

Abuzul de alcool, înseamnă dobândirea unor obiceiuri nesănătoase și chiar periculoase în legătură cu consumul de alcool, în sensul unui consum exagerat sau inadecvat. Dependența de alcool are și un impact social neplăcut, de multe ori întâlnirea cu alte persoane din anturaj poate deveni neplăcută datorită acestui obicei, în unele cazuri poate avea și implicații legale, cum este de exemplu șofatul sub influența alcoolului. Dacă dependența de alcool nu este tratată corespunzător, de cele mai multe ori aceasta duce la alcoolism cronic. [14, 30]

Putem spune că o persoană suferă de alcoolism, atunci când aceasta nu poate să renunțe la consumul de alcool, chiar dacă dorește acest lucru. Alcoolismul are o componentă emoțională puternica, în sensul că în această afecțiune există o dependența fizică dar și psihică legată de consumul de alcool. Alcoolismul este caracterizat printr-o dorință exacerbată de a consuma alcool, care poate fi extrem de puternică și care poate avea un impact negativ asupra vieții în general. în timp, sunt necesare cantități tot mai mari de alcool pentru a satisface aceste pofte, pentru ca acesta să-și facă efectul. Persoanele care suferă de alcoolism, pot prezenta iritabilitate, tremur sau alte simptome (de sevraj), în momentul în care încearcă să renunțe la consumul de alcool. [5, 38]

Perioada consumului masiv de alcool este cuprinsă de obicei între sfârșitul adolescenței și vârsta de treizeci de ani, când o treime până la jumătate din bărbații băutori trec prin anumite dificultăți izolate (deși potențial periculoase) legate de alcool, sociale, profesionale sau de șofat. Deoarece multe persoane consumă ocazional alcool în exces, o patologie temporară legată de alcool este întâlnită și la nealcoolici.

Organizația Mondială a Sănătății precizează că o doză de 7g alcool pur pe zi este inofensivă pentru un om sănătos.

Dependența de alcool este definită ca repetate dificultăți legate de alcool în cel puțin trei până la șapte sfere de activitate. Aceasta include orice combinație de la toleranță, sevrajul, consumul unor cantități mai mari de alcool pentru o perioadă mai lungă decât cea destinată, o incapacitate de control a consumului, petrecerea în mare parte a timpului în compania alcoolului, renunțarea la activități importante în favoarea alcoolului și continuarea consumului de alcool în ciuda consecințelor fizice sau psihologice. Aceste simptome este apar și la bărbați și la femei, la indivizii din toate structurile socio-economice și la oamenii de toate rasele.

În absența dependenței de alcool, un individ poate avea diagnosticul de abuz de alcool dacă el sau ea prezintă probleme repetate din cauza alcoolului în oricare din una până la patru sfere ale vieții, incluzând incapacitatea de a îndeplini obligațiile majore, consumul în situații hazardate cum ar fi condusul unei mașini, probleme legale sau consumul de alcool în ciuda dificultăților sociale și interpersonale. [5]

Astfel, diagnosticul clinic al abuzului de alcool sau al dependentei se bazează pe documentare, care are ca model dificultățile asociate consumului de alcool și nu este bazată pe cantitatea și frecvența consumului de alcool.

Cercetarea medicală a stabilit că la bărbați un consum mediu de 60 de grame de alcool pur pe zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranță leziuni hepatice, în cazul femeilor 20 de grame de alcool pur pe zi înseamnă un risc crescut de a dezvolta o afecțiune hepatică serioasă. O doză zilnică de 40 de grame alcool constituie deja un risc, mai ales pentru creier.
În acest context poate e bine să analizam datele din tabelul de mai jos în care este prezent conținutul de alcool în diferite băuturi

Tabelul nr. 1 – Conținutul în alcool în diferite băuturi

Pornind de la măsurile standard, o unitate de băutură corespunde la 7÷10 grame de alcool pur, adică aproximativ cantitatea de alcool care poate fi eliminată de organism într-o oră.

Alcoolul se găsește ascuns în concentrații mai mici sau mai mari (până la 70-80%) și în multe medicamente, printre care siropuri antituse, somnifere, tonifiante etc. Din cele arătate mai sus înseamnă că majoritatea populației comite abuz, cel puțin temporar, în privința consumului de alcool. Tocmai de aceea pentru cel periclitat de a deveni dependent sau pentru alcoolicul în formare este atât de dificil să-și dea seama ce pericol îl pândește. Ca o concluzie alarmantă putem afirma că abuzul este mai degrabă regula decât excepția în ceea ce privește consumul de alcool. [11, 14, 21]

II.4. Intoxicația cu alcool

Alcoolul ingerat se absoarbe rapid în stomac și intestinul subțire. Concentrația maximă în sânge este atinsă în mai puțin de o oră dacă stomacul este gol. Difuzează rapid în toate țesuturile cea mai mare cantitate acumulându-se în creier; apoi în plămân, splină, rinichi.

Cantitatea acumulată în ficat este greu de apreciat, deoarece la acest nivel se produce și biotransformarea sa. Sub acțiunea alcool dehidrogenazei, este transformat în acetaldehidă.

Aceasta la nivelul mitocondriilor, sub influența enzimei acetaldehid-dehidrogenaza, este transformată în acetat care intra în ciclul lui Krebbs fiind degradat până la CO2 și H2O.

Etanolul mai este degradat și pe alte 2 cai secundare (una mediată de oxidaza microzormală iar cealaltă de catalază ajungând tot la stadiul de acetaldehidă).

Toxicitatea alcoolului este diferită dacă intoxicația este acută sau cronică, moartea survenind la o concentrație sangvină de 5%0. [13, 18, 33, 34]

II.4.1. Intoxicația acută

Alcoolul este deprimant al S.N.C. putând induce toate stadiile anesteziei.

În funcție de nivelul alcoolemiei, fazele intoxicației cu alcool sunt:

faza de excitație euforică – la o alcoolemie de 0,5 – 1,5%o.

Se manifestă prin:

– stare de euforie, logoree

– comportament necontrolat

– capacități fizice și intelectuale diminuate

Aceasta stare de “excitație” este rezultatul acțiunii deprimante a alcoolului asupra centrilor superiori, care scapă de sub controlul activității centrilor inferiori.

Modificările produse în organismul uman în această fază sunt:

– cardiovasculare, prin vasodilatatie cu senzații de căldură;

– gastrointestinale prin creșterea secreției sucului gastric

– renale, prin creșterea diurezei

starea de beție alcoolică – la o alcoolemie 1,5 – 2,5%o.

Manifestările caracteristice acestei faze sunt:

– dizartrie, idei confuze, incoerente

– diminuarea sensibilității

– tulburări de vedere și/sau auz

– tulburări de echilibru

– tulburări de comportament

– grețuri, vărsături, datorate gastritei acute alcoolice

coma alcoolică apare ca urmare a acțiunii deprimante profunde a alcoolului asupra SNC la o alcoolemie de peste 2,5%o

– anestezie generală, cu abolirea reflexelor osteotendinoase;

– pupile normale sau midriatice;

– rar convulsii, determinate de hipoglicemia indusă de alcool – mai ales de copii

Apogeul intoxicației alcoolice este atins în coma profundă, care duce la deces, prin:

–         insuficiență respiratorie acută

–         insuficiență circulatorie

De asemenea, în cursul comei alcoolice pot să apară o serie de complicații, cum ar fi:

–         aspirarea vărsăturilor și asfixia

–         aspirarea de suc gastric acid și pneumonie chimică

–         accidente vasculare cerebrale, traumatisme cerebrale

–         pancreatita acută [30]

Trezirea din comă este urmată de cefalee, fenomene de gastrită acută, stare de rău general.

Tratamentul în intoxicația acută cu alcool etilic – nu este specific.

Subiectul este așezat în decubit lateral cu gura în jos, la nevoie se instituie respirație asistată.

Spălătura gastrică, utilă în primele în primele 2 ore de la ingestie, se face cu soluție bicarbonat de sodiu 3-5 %.

Pentru combaterea hipoglicemiei, se procedează la rehidratarea pacientului cu ser glucozat 10%.

Nu se folosesc analeptice, pentru că stimulează centrii bulbari numai pentru o scurtă perioadă apoi accentuează depresia respiratorie prin consumul mare de O2 la nivelul centrilor respiratori și pot favoriza apariția aritmiilor, a insuficienței cardiocirculatorii.

Subiectul trebuie ținut la căldură și trebuie supravegheată foarte atent evoluția comei.

II.4.2. Intoxicația cronică

Acest tip de intoxicație reprezintă o problemă sociala deosebită, ingestia cronică de alcool ducând la obișnuința și dependența psihică și fizică. În caz de întrerupere bruscă a consumului de băuturi alcoolice se declanșează sindromul de abstinență manifestat prin: tremurături, convulsii și delirum tremens. [5, 9]

Manifestările clinice ale alcoolismului cronic sunt:

– inflamația cronica a faringelui, laringelui și mucoasei gastrice, prin acțiunea iritanta a alcoolului;

– vasele fine ale pielii, mai ales la nivelul fetei, sunt ectaziate cu aspect congestiv,

– apar tulburări nervoase de diverse grade cu: afectarea memoriei, a voinței și autocontrolului,

– sindroame neurologice și psihice,

– ficatul prezintă degenerescența grasă, ciroza,

– este prezentă ateroscleroza timpurie,

– polinevrita alcoolică, datorată carenței cronice alimentare și vitaminice, deoarece alcoolicul își asigură cea mai mare parte din caloriile necesare funcției organismului din metabolizarea alcoolului, în detrimentul consumului de alimente.

Tratamentul intoxicației cronice. Întreruperea consumului de alcool

Tratamentul cuprinde vitaminoterapie, tratament simptomatic și tratament specific.

Tratamentul specific se face supravegheat, controlat și cu acordul bolnavului prin administrare de DISULFIRAM, ANTALCOL, etc. Acțiunea să se exercită numai în prezența alcoolului în organism, interferează metabolismul alcoolului oprindu-l la stadiul de aldehidă – acetică, favorizând apariția unor tulburări cunoscute sub denumirea “sindromul aldehidei acetice”, datorate acumulării de aldehidă acetică: vasodilatatie, hipotensiune, sudorații, dispnee, greață, vărsături, stare de rău general, cefalee.

Tratamentul se face numai în spital deoarece la ingestia unor cantități mai mari de alcool pot apare fenomene grave, colaps, moarte.

Se urmărește să se cedeze un reflex condiționat de dezgust față de băuturile alcoolice.

În cura de dezintoxicare se mai poate folosi ACAMPROSAT (Aotal) medicament care creează un sindrom de abstinență mai moderat și mai bine tolerat pentru pacient.

În sindromul de abstinență, manifestările neurovegetative existente se combat prin administrare de propranolol.

Mai nou în cura de dezintoxicare la alcool se administrează Naloxon.

Obligatoriu, pacientul va urma psihoterapie pentru o bună integrare socială. [4, 25]

Cauzele alcoolismului

Cercetări recente au evidențiat faptul că în cazul dependenței de alcool nu este vorba de o boală uniformă ci de o maladie fizico-psihică complexă.

Alunecarea unei persoane dintr-o situație conflictuală într-o boală, în sinucidere, în dependență sau în fapte culpabile, presupune niște trăiri și un anume comportament, o tulburare a prelucrări trăirilor necorespunzătoare normei, un dezacord între forțele voinței și dorința arzătoare de rezolvare a unor relații tensionate insuportabile și/sau o lipsă a capacitații de adaptare la situația respectivă. [28, 32]

Cauze ereditare

În sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toți care știu că a existat o problema de alcoolism în familia lor, ar trebui să abordeze alcoolul cu aceeași vigilență pe care o are un diabetic ereditar față de zahar.

Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici au un risc de patru ori mai mare de a devenii dependenți de alcool. Se pare că unii oameni reacționează diferit față de alcool în comparație cu alții și că aceasta sensibilitate poate fi transmisă ereditar așa cum au arătat unele studii făcute pe gemeni, studii extinse asupra mai multor rase umane.
Unele cercetări arată că fiii alcoolicilor pot suporta în general mai mult alcool decât alte persoane, înainte de a simți un efect clar sau de a manifesta modificări de comportament.
De asemenea, se pare ca în familiile din care au provenit alcoolici mamele suferiseră de depresii într-o măsură mai mare. [23, 28]

Conform unor studii, cercetătorii americani susțin ca adulții care au părinți alcoolici se deosebesc de ceilalți prin următoarele caracteristici:

– Nu știu ce înseamnă comportament normal și se orientează după alții.

– Au dificultăți în a urmări un plan de la început până la sfârșit.

– Mint și în situații în care ar fi la fel de simplu să spună adevărul.

– Se judecă pe ei înșiși fără menajamente.

– Au dificultăți în a se deconecta.(când toate merg bine o vreme mă cuprinde neliniștea)

– Se iau foarte în serios.

– Au dificultăți în relații intime.(frica de a fi părăsit)

– Manifestă surexcitare față de modificări ale mediului, atunci când nu le pot controla.

– Caută mereu apreciere și confirmare.

– Se considera deosebiți față de alți oameni.

– Sunt fie extrem de conștiincioși, fie lipsiți de responsabilitate.

– Sunt deosebit de credincioși și loiali, chiar și atunci când este evident ca loialitatea lor nu este meritată.

– Sunt impulsivi. Au tendința de a se încurca în acțiuni fără a fi analizate în prealabil alternativele și consecințele.

Nu înseamnă însă ca toți copiii de alcoolici vor deveni la rândul lor dependenți.

Cauze organice

Nu exista o anumita cauză organică responsabilă de instalare a alcoolismului și mai

ales nu există o alergie la alcool care să declanșeze dependența deja de la cea mai mica doză.

Rezultatele unor studii arată că persoanele care au din naștere o cantitate mai redusă de endorfină, substanță de tipul morfinei sintetizată de organism și care influențează dispoziția, reacționează pozitiv față de alcool și de aceea îl apreciază mai mult.

Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea în funcțiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului și anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua până la doua treimi din catabolizarea cantității crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza și suporta cantități mai mari de alcool.

O altă explicație relevată de cercetări recente ar fi faptul că în anumite etape ale metabolizării alcoolului, rezultă așa numiții produși de condensare dintre acetaldehidă și adrenalină sau dopamină, care acționează la nivel cerebral asupra acelorași receptori ca și opiaceele. Părțile cerebrale asupra cărora acestea acționează influențează dispoziția și starea de confort psihic – încă un indiciu important pentru semnificația sentimentelor în procesul de instalare al dependenței de alcool.

Abuzul cronic de alcool poate reduce cu până la 50% concentrația endorfinelor, care sunt atât de necesare pentru instalarea unei stări generale tonice. Acest lucru poate fi o explicație pentru dorința puternică de a consuma înlocuitorul alcool, intrându-se de fapt într-un cerc vicios. [13, 20]

Cauze psihice

Din acest punct de vedere anumite caracteristici sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool:

– Tendința de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva.

– Nesiguranța de sine și inhibiție.

– Dependența de ceilalți.

– Capacitate redusă de a se stăpâni, de a suporta neplăceri sau de a aștepta o recompensă

– Autostăpânire exagerată și refulare a sentimentelor.

– Dificultăți în satisfacerea nevoii de atașament și de apropiere.

– Adesea o proastă dispoziție și o stare de confort psihic redus.

În multe cazuri, dependența are la baza automedicația nereușită a golurilor sufletești. Frecvența dependenților este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii dezorganizate. Dar rănile sufletești nu sunt o condiție necesară sau suficientă pentru instalarea dependenței.

Se pare însă că, în multe cazuri, nu însușirile de personalitate îl fac pe om mai vulnerabil la consumul de alcool, ci întreaga atitudine față de viață a fiecăruia dintre noi. O trăsătură deosebit de pregnantă la aceste persoane este faptul că stau în așteptarea a ceva mai bun. Fie ca speranța lor este reală sau nu, ei cred că viața lor trebuie să fie o continuă ascensiune. Dar în realitate viața decurge după o sinusoidă mai mult sau mai puțin pronunțată, iar dispoziția este o suită de urcușuri și coborâșuri într-o alternanță continuă. Alcoolicul încearcă să niveleze această sinuozitate a vieții pe cale chimică sau pe cât posibil chiar să-i ridice nivelul. Pe termen lung, efectul este exact invers. [13]

Cauze profesionale

Există diferențe considerabile între frecvența cu care alcoolismul apare în cadrul diferitelor grupe profesionale. Cei care au așa numitele meserii alcoolice adică producătorii și distribuitorii de băuturi alcoolice sunt deosebit de periclitați.

De asemenea sunt periclitați angajații în construcții, angajații în transporturi în special în transporturi maritime, dar și liberii profesioniști fără program de lucru clar definit, precum și meseriile cu multă rutina și fără program de lucru clar definit și fără supervizare tehnică.

S-a constatat că solicitarea și suprasolicitarea la locul de muncă este adesea biruită cu ajutorul alcoolului.

Este foarte important să ai o pregătire de specialitate și să dispui de un loc de muncă ce-ți corespunde și este sigur. Șomajul este un factor de stres cu risc foarte mare. La femei un grup de risc este cel al soțiilor fără servici, mai ales când condiția lor economică și socială este bună. [8, 10]

Cauze educative

Părinții care nu au avut nici un rol sau doar unul neînsemnat în evoluția dependenței de alcool a copilului lor sunt chinuiți de îndoieli și de sentimente de vinovăție. Unii cred că l-au răsfățat prea mult, că au sufocat copilul cu prea multă dragoste și căldură sufletească, alții cred că au fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea puțină libertate și l-au respins prea tare. Dăunătoare este și educația în care copilul este supraîngrijit și nu este lăsat să devină independent. Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element în construirea zidului numit dependență.

De regulă nu se va găsi un răspuns simplu de genul cauză-efect. De aceea aceste îndoieli și temeri își au rostul lor atâta vreme cât ajută la înțelegerea și rezolvarea problemei. Mai simplu este răspunsul în acele cazuri în care unul dintre părinți este alcoolic, când cea mai importantă influență este probabil aceea ca fiul sau fiica nu a învățat de la părinți cum să biruie o problemă în mod corect.

Cauze conflictuale

Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate fi declanșant pentru abuzul de

alcool. Dar și consumul ridicat de alcool este la rândul său cauza pentru dificultăți familiale și probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc și se complică. Devine din ce în ce mai puternică dorința de a evita aceste conflicte și astfel putem constata cum se închide acest cerc vicios, care după un timp nu mai poate fi rupt decât cu foarte mult efort.

Analizând mai îndeaproape situația, de fapt nu conflictul este cel care determină dependența, ci modul cum este el abordat, cel în cauză putând să-l rezolve sau să-l evite. în acest sens nu conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajută la evitarea conflictelor.

Cauze sociale

Atitudinea publicului larg față de alcool și implicit față de alcoolic este echivocă. în

timp ce alcoolicul este disprețuit ca fiind bețiv, sunt admirați toți cei care la un chef reușesc să bea cât mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sărbători, este considerat un semn al bărbăției. Un bărbat adevărat este cel care suportă cât mai mult alcool și, dimpotrivă, cel ce nu bea de loc sau puțin este considerat slab sau spărgător de chef. Prin această largă acceptanță față de alcool, opinia publică sprijină consumul de alcool și promovează involuntar pericolul instalării alcoolismului. Societatea minimalizând consumul crescut de alcool îl ajută de fapt pe cel amenințat de a deveni alcoolic să se amăgească multă vreme că pericolul în care se află nu este atât de mare. [8, 10, 13]

Simptome și evoluție

Persoanele care au probleme legate de consumul de alcool, de multe ori nu realizează acest lucru. Este posibil ca aceste persoane să nu consume alcool în fiecare zi sau să nu consume cantități excesive de alcool, uneori intervalele de timp între episoadele de consum excesiv de alcool sunt relativ mari. De multe ori, afirmă că pot renunța la acest viciu în orice moment doresc, în unele cazuri chiar reușesc, însă doar pentru o perioadă de câteva săptămâni sau luni, apoi revin la vechiul obicei. [16, 19, 31]

Simptome ale abuzului de alcool

– probleme apărute la scoală sau serviciu: absenteism, imposibilitatea respectării orarului impus, performanțe reduse;

– consumul de alcool în situații potențial periculoase, de exemplu, înaintea șofatului;
– episoade de pierdere a cunoștinței – după un episod de consum exagerat de alcool, persoana nu își aduce aminte nimic despre ce s-a întâmplat în această perioadă;

– probleme legate de consumul excesiv de alcool: șofatul sub influența alcoolului sau abordarea unui comportament violent, secundar intoxicației acute cu alcool;

– accidente personale sau accidentarea unei alte persoane;

– consumul alcoolului în ciuda prezenței unor afecțiuni care pot fi agravate în acest caz, de exemplu, ulcerul gastroduodenal;

– persoanele din anturaj și din familie sunt îngrijorate pentru consumul exagerat de alcool.

Semnele și simptomele secundare consumului de alcool pe parcursul sarcinii sunt complexe și pot fi ușoare, moderate sau severe:

– trăsături faciale anormale (fizionomie modificată), caracterizată prin extremitate cefalică de dimensiuni reduse (cap mic), fața plată, ochi mici. Aceste trăsături se recunosc destul de greu mai ales la vârste mici, devenind mai evidente la vârsta de 2-3 ani;

– problemele de creștere, sunt frecvente la copii născuți din mame consumatoare de alcool, media de înălțime a acestor copii fiind mai mică decât la restul populației de aceeași vârstă;

– tulburări cognitive (de învățare) și comportamentale;

– defecte congenitale (din naștere) precum malformații ale globilor oculari, urechilor, inimii, tractului urinar și oaselor. [19, 31]

Unii experți folosesc termenul de tulburare alcoolică fetală, care include o serie de semne și simptome datorate efectului alcoolului pe fetus. Copiii cu manifestări severe sunt considerați ca făcând parte din sindromul alcoolismului fetal. Copii cu efecte mai puțin severe pot avea unul sau mai multe dintre aceste modificări însă cu un caracter mai puțin pronunțat.
Consumul alcoolului în timpul sarcini poate de asemenea să provoace un avort spontan, o naștere prematură sau o sarcină peste termen (mai mare 42 săptămâni).

Simptome ale dependenței de alcool

– dorința nestăpânită de a consuma alcool, pierderea controlului volițional, chiar și în cazul în care se dorește acest lucru;

– apariția simptomelor de sevraj la întreruperea consumului de alcool: greață, tremor transpirații, anxietate;

– necesitatea consumului unor cantități tot mai mari de alcool pentru a obține efectele "plăcute" ale acestuia;

– în ciuda tuturor semnelor negative, se continuă consumul excesiv de alcool și nu se conștientizează gravitatea acestui fapt;

– membrii familiei și prietenii din anturaj, sunt îngrijorați în legătură cu acest comportament
– prezența semnelor fizice de dependență, precum pierderea cunoștinței în cazul consumului excesiv de alcool ;

– tendința de a ascunde faptul că există o dependență de alcool: fie că persoana în cauză consumă alcool pe ascuns, fie nu recunoaște că bea în cantități excesive;

– jenă, disconfort în situațiile în care este implicat consumul de alcool, în special cele sociale. Persoanele care suferă de alcoolism cronic, au în cele mai multe cazuri și probleme de ordin psihic, precum depresia sau anxietatea. De asemenea, alcoolicii sunt predispuși la abuzul și dependența pentru alte substanțe toxice, precum fumatul sau drogurile de orice fel.
Simptomele abuzului de alcool la copii și la adolescenți, sunt diferite de cele care apar în cazul adulților. [16, 19, 33]

Evoluția alcoolismului

În ultimele decenii, o serie de specialiști în problemele toxicomaniei s-au străduit să dobândească mai multe cunoștințe referitoare la ceea ce se întâmplă cu psihicul bolnavilor înaintea și în timpul producerii evoluției dependenței de alcool.

O contribuție notabilă în acest domeniu o are profesorul american E. M. Jellinek care a stabilit o tipologie a consumatorilor de alcool, el propunând împărțirea acestora în cinci categorii.

Băutorii de tip ALFA – consumă alcool pentru a se ușura, încercând să-și rezolve prin aceasta deferite probleme, în această formă încă există control asupra consumului de alcool dar progresiv se poate instala dependența.

Băutorii de tip BETA – consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi încă instalată dependența. Totuși pot apărea anumite acuze legate de complicații organice datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.)

Băutorii de tip GAMA – sunt dependenți de alcool în primul rând psihic, dar și fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumată (după primele pahare nu se pot opri până la îmbătare).
Băutorii de tip DELTA – sunt dependenți de alcool în primul rând fizic. Pot păstra o perioadă mai lunga controlul asupra cantității de alcool consumată (nu se îmbată tare, dar nici nu pot renunța).
Băutorii de tip EPSILON (periodici) – sunt dependenți de alcool consumând necontrolat timp de câteva zile, având, însă și perioade mai lungi fără consum abuziv.

Se poate susține că biografiile persoanelor dependente de alcool sunt la fel de diferite sau de asemănătoare ca și biografiile oamenilor în general. [24, 30]

Pornind de la acesta profesorul E.M.Jellinek a elaborat o descriere sintetică a evoluției dependenței de alcool care se potrivește unei mari părți a alcoolicilor, oferind prin această descriere un ajutor important în sensul că ceea ce fusese până atunci văzut ca un destin tragic și aleator, devine evoluția naturală a unei boli – alcoolismul

Profesorul Jellinek stabilește patru faze de evoluție a dependenței de alcool prezentând și o suită de simptome caracteristice acestora. Simptomele descrise nu trebuie să apară în mod obligatoriu la fiecare caz în parte în ordinea enunțată și nici nu trebuie să fie prezente toate simptomele unei faze. Prezența câtorva simptome ale fazei respective arată că ea a fost atinsă.

Faza prealcoolică

Aceasta faza se caracterizează prin următoarele simptome:

Destindere și ușurare – Primul consum de alcool are loc aproape întotdeauna cu o motivație socială. Spre deosebire de consumatorul normal de băuturi alcoolice, care rămâne de regulă un băutor ocazional (la un prilej sau altul din viața socială), la viitorul dependent se manifestă mai pronunțat tendința (conștientă sau nu) de a căuta efectul alcoolului pentru destindere și ușurare. Aceasta, fie din cauza că el suferă de niște stări de tensiune mai puternice decât cei din anturajul lui, fie că nu a învățat cum să-și stăpânească prin alte metode aceste stări stresante.
Căutarea unor ocazii – Inițial, băutorul consideră că starea de ușurare se datorează mai mult anturajului vesel, atmosferei de sărbătoare, decât băuturii. De aceea, el caută asemenea ocazii la care se consumă și băuturi alcoolice.

Refugiul zilnic – După o perioadă de aproximativ jumătate de an până la doi ani, în care ușurarea prin băutură a fost resimțită doar ocazional, toleranța la frustrare (rezistența la stres) scade într-o asemenea măsură încât se ajunge practic la un refugiu zilnic în relaxarea care se instalează în urma consumului de alcool. De regulă nu se ajunge la starea de ebrietate, dar către seară se ajunge în stadiul în care încetează tensiunea psihică, un fel de narcoză sufletească. Însă nici el și nici cei apropiați (familia, prietenii) nu găsesc nimic anormal în ascet consum.

Creșterea tolerantei – Organismul se obișnuiește cu orice aport regulat al unei substanțe. Reacționează tot mai puțin la dozele consumate inițial, astfel încât devin necesare cantități din ce în ce mai mari de alcool pentru a se obține efectul psihic dorit. După o anumită perioadă, băutorul are nevoie de doze tot mai mari de alcool pentru a ajunge la starea de confort dorită și totodată devine mai mândru că poate suporta cantități de alcool mai mari ca la început. Acest fenomen se numește creșterea toleranței la alcool. Crește nevoia de a bea, în schimb sunt suportate cantități mari de alcool fără a se ajunge la beție. Din această cauză mulți băutori de tip delta nu pot înțelege că sunt dependenți, pentru că nu au simțit niciodată un efect puternic. Pentru ei, dependenții sunt niște decăzuți dezolanți.

Consumul permanent pentru ușurare – Dacă la început consumatorul de alcool caută o deconectare sau o stimulare ocazională, cu timpul capacitatea de a face fața solicitărilor psihice scade, astfel încât va căuta zilnic această deconectare. Această metodă de a consuma băuturi alcoolice se întinde, în funcție de situație, de la câteva luni la doi ani, trecând de la stadiul de relaxare ocazională la cel de căutare permanentă de ușurare. Această deviere comportamentală trece însă neobservată atât pentru consumator, cât și pentru anturaj.

Faza de debut

Această fază se caracterizează prin următoarele simptome:

Lacune de memorie – La începutul acestei faze, apar dintr-o dată tulburări ale memoriei sub forma unor lacune – amnezii. Ele pot să apară chiar și fără semnele evidente ale ebrietății. Băutorul, care nu a consumat mai mult de 50-60 de grame de alcool pur (500 de grame de vin sau 200 de grame de țuica de 30%) este în stare să întrețină o discuție normală, să execute anumite lucrări dificile, dar a doua zi nu-și mai poate aminti de nimic sau numai câteva fragmente dispersate din cele întâmplate. Spirtoasele, vinul, chiar și berea nu mai sunt simple băuturi, ci își etalează tot mai clar valența de "drog", de al cărui efect băutorul nu se mai poate dispensa.
Consumul tăinuit – Unele aspecte indică faptul că băutorul începe să conștientizeze vag că modul său de a consuma alcool diferă de al celor din jur. Începe să bea pe ascuns pentru a-și ascunde consumul real de alcool, temându-se să nu fie "judecat greșit". Chiar și la o petrecere caută să dea pe gât câteva pahare fără să observe ceilalți.

Desigur ca aceste rețineri apar doar într-un anturaj care nu admite abuzul de alcool. Cei care trăiesc într-un anturaj care nu găsește nimic anormal în a bea mult sau singuraticii care nu au cu cine să se compare nu vor avea nici un motiv să bea pe ascuns sau să se simtă vinovați.
Preocuparea permanentă privind băutura – Nevoia crescândă de alcool se manifestă și prin faptul că tot mai des apar gânduri la băutură și preocuparea de a nu rămâne fără "rezervă". Uneori, această fază nu apare evidentă, mai ales la cei care prin natura ocupației și programului lor au practic toata ziua băutură la îndemână.

Consumul lacom – Evoluția dependenței de alcool se poate manifesta și prin faptul că după câteva zile sau doar după câteva ore de întrerupere a consumului, primul sau primele două pahare sunt consumate "cu sete", chiar cu lăcomie.

Sentimente de vinovăție – Deoarece băutorul începe treptat să-și dea seama că ceva cu modul lui de a consuma alcool nu este în regulă, că bea peste măsură, apar sentimente de vinovăție și mustrări de conștiință. Acestea devin cu atât mai apăsătoare, cu cât reușește mai puțin să-și controleze consumul.

Evitarea oricăror aluzii cu privire la alcool – Sentimentele de vinovăție sunt cauza pentru care se evită pe cât posibil orice aluzie critică la băutură și de multe ori apar chiar reacții violente dacă se pune problema dependenței.

Agravarea tulburărilor de memorie – Acest mod de comportament, împreună cu creșterea frecvenței cu care se manifestă lacune ale memoriei (palimpsele alcoolice) constituie un semnal de alarmă premergător instalării toxicomaniei alcoolice. [29]

Faza critică

Această fază se caracterizează prin următoarele simptome:

Pierderea controlului – Pierderea controlului asupra cantității de alcool consumate, poate fi declanșată de o cantitate inofensivă de alcool, ba chiar numai de impresia de a-l fi consumat.
În momentul în care în organism pătrunde o cantitate mică de alcool, apare o dorință puternică, resimțită de băutor de-a dreptul organic, de a consuma mai mult. Această dorință are o determinare predominant psihică.

Pierderea controlului se manifestă practic, numai după ce individul a început să consume alcool, dar el încă are libertatea de a decide dacă la o anumită ocazie începe să bea sau nu, fiind astfel capabil să-și impună voluntar perioade de abstinență.

Încercări de justificare a modului de a bea – Băutorii încep să-și justifice comportamentul. Apar "alibiurile" arhicunoscute ale alcoolicilor, prin care încearcă să se convingă singuri, dar și pe ceilalți că de fapt n-au pierdut controlul, că au motive întemeiate de a bea, că dacă n-ar exista aceste motive, s-ar putea lăsa oricând de băut. Prin această autoamăgire își liniștesc conștiința pentru a putea continua consumul.

Probleme sociale – Acesta este începutul unui întreg "sistem de explicații", care cuprinde treptat tot mai multe planuri ale existentei sale. Acest sistem îl ajută să reziste tensiunilor provocate de pierderea controlului. De acum modul abuziv de a consuma băuturi alcoolice nu mai poate fi trecut cu vederea. Părinții, soția, prietenii și superiorii încep să-l dojenească și să-l avertizeze. Dependentul îi ocolește pe cât posibil, bea mai des acasă sau în localuri unde nu este atât de cunoscut

Afișarea unei siguranțe de sine exagerate – în ciuda tuturor "explicațiilor" se produce o pierdere importantă a respectului de sine. Într-o încercare de compensare, dependentul de alcool încearcă să afișeze în exterior o siguranță de sine exagerată. Prin unele cheltuieli extravagante și afirmații cu atitudine grandomană vrea să se convingă singur că nu a ajuns atât de rău cum se pare câteodată.

Comportamentul agresiv – Explicațiile găsite duc, în mod normal, la convingerea că greșeala nu este a sa, ci a celorlalți. Aceasta îl duce la o autoizolare socială progresivă. Primul semn al acestei atitudini este un comportament agresiv ieșit din comun.

Remușcări permanente – Prin comportamentul descris apar sentimente de vinovăție. Acum remușcările devin un însoțitor permanent. Prin starea tensională creată apare încă un motiv de a căuta ușurarea în băutură, intrând într-un cerc vicios.

Perioade de abstinență – Din cauza presiunilor din partea mediului social, cel dependent de alcool își impune perioade mai scurte sau mai lungi de abstinență totală. Cu cât ratează mai des, cu atât devine mai disperat sau mai resemnat, neputându-și da seama unde greșește.
Schimbarea modului de a consuma alcool – Ratările cu care se încheie perioadele de abstinență îl determină pe alcoolic să încerce să găsească alte metode pentru a-și controla consumul de alcool. Crezând că dificultățile pe care la are provin din cauza modului său de a bea, își fixează anumite reguli: să nu bea înainte de o anumită oră, să nu bea decât în anumite locuri și în unele împrejurări, să nu bea decât anumite sortimente și cantități de băuturi alcoolice fixate de el în prealabil, etc. Nu reușește însă să se țină de aceste reguli pentru multă vreme.
Comportamentul ostil și izolarea – De multe ori ceilalți contribuie din inconștiență la recidive, crezând că "doar un pahar nu poate să-i facă rău". Simțind ignoranța lor, cel dependent devine mai ostil, abandonează vechii prieteni, se izolează social.

Părăsirea locului de muncă – Unii prieteni încep la rândul lor să-l evite, își pierde serviciul din cauza problemelor legate de abuzul de alcool, însă adesea cel dependent de alcool preia inițiativa și își dă singur demisia "preventiv".

Pierderea interesului – autocompătimirea pronunțată – Izolarea devine tot mai mare, toate preocupările concentrându-se asupra alcoolului. Se gândește mai mult cum o anumită activitate i-ar putea afecta modul de a consuma alcool decât să se gândească cum consumul de alcool ar putea afecta munca. Urmează pierderea interesului pentru tot mai multe lucruri și deprecierea relațiilor interumane, în același timp apar sentimente puternice de autocompătimire.
Evadarea imaginară sau reală – Cel dependent nu poate fugi de sine, ajungând adesea, în tendința lui de a se eschiva, la visuri cu ochii deschiși sau chiar la schimbarea mediului – "evadarea geografică".

Alterarea relațiilor de familie – Uneori, soția și copiii sau alți membri de familie, din teamă sau rușine, se retrag din viața socială, alteori, dimpotrivă, se implică în diverse activități cu scopul de a ieși din mediul familial. Se ajunge adesea la despărțiri, divorțuri, dezmoșteniri, renegări interpretate de cel în cauză ca răutate din partea celorlalți.

Asigurarea proviziei de alcool – Preocupările fiind concentrate asupra alcoolului, cel dependent are grijă să-și asigure o provizie suficientă, un mic depozit adesea ascuns, de băutură.
Neglijarea alimentației – Consumul abuziv de alcool – care are un conținut caloric ridicat – duce la neglijarea unei alimentații corespunzătoare, ceea ce are drept consecință un efect și mai puternic al alcoolului asupra organismului.

Internarea în spital – Afectarea diferitelor organe – de exemplu: creier și nervi periferici, ficat, stomac, aparat cardio-vascular – prin efectul toxic al alcoolului duce la suferințe care necesită un tratament de specialitate. Internarea este adesea solicitată pentru diferite afecțiuni secundare și nu pentru dependența de alcool, care de fapt le-a generat.

Scăderea apetitului sexual – Una din cele mai frecvente consecințe cu determinare atât psihica cât și organică ale abuzului de alcool la bărbat este scăderea apetitului sexual, în același timp crește ostilitatea față de soție, aceasta refuzând tot mai des avansurile făcute de partenerul aflat în stare de ebrietate, aceasta fiind suspectată de relații extraconjugale, în acest context, apare un adevărat delir de gelozie, binecunoscuta gelozie alcoolică.

Consumul matinal de alcool – în această perioadă remușcările, nemulțumirea, confruntarea între îndatoriri și dorința de a consuma alcool, pierderea respectului de sine, incertitudinile dar și atitudinile greșite ale celor din jur l-au adus într-o asemenea stare de bulversare pe cel dependent de alcool, încât nu poate începe ziua fără a se "calma" imediat după sculare – sau chiar înainte – cu alcool. Dacă în trecut consumul matinal de alcool era un fenomen ocazional, acum devine regulat [22, 29]

Faza cronică

Această fază se caracterizează prin următoarele simptome:

Starea de ebrietate prelungită – Rolul tot mai dominant al alcoolului în viața sa și dorința declanșată de consumul matinal, anihilează, în cele din urmă, rezistența celui dependent. Se întâmplă pentru prima dată să se îmbete în plină zi sau la mijlocul săptămânii, respectiv în timpul perioadei de activitate profesională, în acest stadiu rămâne câteva zile fără a mai fi capabil de a mai întreprinde altceva. Apar tot mai frecvent stări de ebrietate prelungite.
Degradarea etică și alterarea raționamentului – Excesele prelungite duc, de regulă, la o importantă degradare etică și la alterarea raționamentului prin renunțarea la principiile etice și morale respectate anterior. Aceste procese pot fi într-o măsură mai mare sau mai mică reversibile.
Psihoze alcoolice – în această fază, pe fondul abuzului de alcool, la aproximativ 10% dintre alcoolici pot apărea adevărate psihoze alcoolice, adică tulburări psihice datorate alcoolului. Ele se anunță prin tulburări de memorie și de concentrare, oscilații puternice pe plan emoțional, lentoarea mișcărilor și a raționamentului, precum și tulburări ale atenției.
Consumul de alcool cu persoane cu mult sub nivelul său social – Pierderea moralului este atât de avansată, încât cel dependent în anumite situații acceptă compania la băutură a unor persoane aflate cu mult "sub nivelul său social". Apar comportamente care înainte nici nu existau: minciuna, furtul, promiscuitatea etc.

Recurgere la consumul de produse tehnice – în cazul când alcoolicul nu poate să procure nici un fel de băuturi alcoolice recurge la consumul unor produse nealimentare, tehnice sau medicale (loțiuni de păr și de bărbierit, spirt sanitar, frecții antireumatice). Nu mai tine cont de gustul neplăcut și de toxicitatea suplimentară a acestora.

Scăderea toleranței față de alcool – în această fază, multe persoane dependente nu mai suportă la fel de multă băutură ca înainte. Aceasta înseamnă că persoana respectivă se îmbată din cantități din ce în ce mai mici.

Stări de anxietate nedefinite, tremurături, tulburări psihomotorii – Stările de teamă față de un obiect anume și tremurăturile devin frecvente, uneori permanente. în cursul fazei cronice, aceste simptome apar atunci când alcoolul dispare din organism. De aceea, cel dependent combate aceste simptome, care fac parte din sindromul de sevraj prin reluare consumului de alcool. Același lucru este valabil și pentru unele tulburări psihomotorii, de exemplu, incapacitatea de a efectua anumite operații simple – trasul unui ceas, bărbieritul, ducerea unei cești la gura etc. Acestea devin posibile doar după consumul unei anumite doze de alcool.

Consumul de alcool devine obsesiv – Nevoia de a controla aceste simptome de sevraj este acum problema principală a celui dependent de alcool și devine mai importantă decât dorința de a rezolva problemele inițiale. Persoana respectivă intră tot mai adânc într-un cerc vicios și consumul de alcool ia trăsăturile unei manii, respectiv obsesii.

Dorințe religioase nedefinite – La multe persoane dependente de alcool, aproximativ 60%, apar anumite dorințe nedefinite mistico-religioase, care devin cu atât mai pronunțate, cu cât încercările lor de a oferi explicații raționale pentru situația lor devin tot mai slabe. Ca o forma aparte a acestor încercări de evadare din realitate apar uneori deliruri cu motive religioase
Sistemul de explicații eșuează – în cele din urmă, explicațiile invocate pentru a justifica modul abuziv de a consuma alcool sunt demolate de confruntările frecvente și dure cu realitatea. Cel dependent trebuie să recunoască faptul că a ajuns la capătul puterilor, să-și recunoască înfrângerea.

Crize depresive – Are loc prăbușirea totală. Adesea în cursul acestei evoluții cel bolnav poate ajunge la crize depresive de o intensitate extremă care impun o asistență medicală corespunzătoare.
Nu rareori se ajunge la tentative de sinucidere.

Delirum alcoolic – O parte din cei bolnavi de alcoolism pot ajunge la manifestarea unor tulburări neuro-psihice marcate. Pot fi prezente elemente schizoide și paranoide. Apar modificări de personalitate.

În cazul psihozelor alcoolice se instalează halucinații predominant vizuale și tactile cu caracter terifiant – frecvent sunt percepute animale mici, pe care bolnavul încearcă să le prindă sau să fugă de ele.

Crizele convulsive apărute în cazul sindromului de sevraj sunt frecvent confundate cu epilepsia. Degradarea progresivă a personalității este inevitabilă în cazul în care nu se oprește complet și definitiv consumul de alcool și bolnavul nu este supus unui tratament complex și competent. [3, 22]

Complicații ale abuzului de alcool

Patologie – Persoanele care consumă de obicei mari cantități de alcool sunt expuse diferitelor patologii: sensibilitate crescută față de infecțiile bacteriene, cancere ale orofaringelui, esofagului, bronhiilor, boli hepatice (ciroza, hepatita alcoolică), leziuni nervoase grave (encefalopatii). Alcoolismul antrenează, de asemenea, tulburări psihice. Alcoolismul cronic conduce la delirum tremens sau la forma sa atenuată, delirul subacut. Unele deliruri se aseamănă cu paranoia pe anume teme (gelozie, persecuție). Demența, consecința finală a unor alcoolisme, necesită internarea într-o instituție. La femei, alcoolismul evoluează mai rapid decât la bărbați, din cauza unei fragilități fiziologice crescute.

Consumul cronic de alcool poate cauza diferite probleme de sănătate, apărute în special la nivelul anumitor organe, precum, ficatul, sistemul nervos central (în special creierul) și inima. De asemenea agravează hipertensiunea arterială, problemele tractului digestiv (recidive ale ulcerului septic), poate agrava osteoporoza sau poate cauza diferite tipuri de cancer. Apar, de asemenea, probleme legate de interacțiunile medicamentoase și alcool sau probleme legate de activitatea sexuală (disfuncții erectile, scăderea libidoului sexual). Alcoolismul poate conduce la apariția unui comportament violent, accidente, izolare socială și dificultăți apărute la locul de muncă sau în familie. Alcoolismul poate cauza probleme grave în rândul adolescenților, femeilor însărcinate și în rândul persoanelor care prezintă diferite afecțiuni. Femeile însărcinate nu trebuie să consume alcool pe toată perioada sarcinii, pentru a evita apariția problemelor legate de dezvoltarea fizică și psihică normală a nou născutului.[7, 21, 22]

Complicațiile alcoolismului sunt:

* Oboseală – pacientul este obosit de cele mai multe ori.

* Pierderi de memorie – în special pierderea pe termen scurt de memorie.

* Ochi – musculatura ochiului poate deveni semnificativ mai slabă.

* Boli hepatice – pacientul are o șansă mult mai mare de a dezvolta hepatita, și ciroza. Ciroza hepatică este o condiție progresivă și ireversibilă.

* Complicații gastro-intestinale – pacientul poate dezvolta gastrită, sau pancreatită. Aceste probleme pot submina în mod grav capacitatea organismului de a digera alimente, absorbi anumite vitamine, și produce hormoni care reglează metabolismul.

* Hipertensiune

* Probleme cardiace – poate duce la cardiomiopatie, insuficiență cardiacă și accident vascular cerebral.

* Diabet – alcoolicii au un risc foarte mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 2. Pacienții care au diabet zaharat vor avea inevitabil complicații grave. Alcoolul previne eliberarea glucozei din ficat, provocând hipoglicemie. Pentru o persoană cu diabet zaharat, insulinodependentă o hipoglicemie ar putea fi devastatoare.

* Menstruație – se poate opri sau întrerupe

* Disfuncție erectilă – bărbații alcoolici sunt mult mai susceptibili de a avea probleme cu erecția, sau de a susține un act sexual normal.

* Femeile care abuzează de alcool în timpul sarcinii lor sunt mult mai susceptibile de a avea copii cu probleme din naștere: un cap mic, probleme cardiace, probleme de dezvoltare și probleme cognitive.

* Subțierea oaselor – alcoolicii invariabil suferă de subțierea oaselor, deoarece alcoolul interferează cu producția de os nou. Aceasta înseamnă un risc crescut de fracturi.

* probleme ale sistemului nervos – alcoolismul cauzează adesea amorțeală în extremități, demență și confuz / gândire dezordonată.

* Rac – alcoolici au un risc mult mai mare de a dezvolta mai multe tipuri de cancer, inclusiv cancer al gurii, esofag, ficat, colon, rect, sân, prostată și a faringelui. [19]

Conform unui studiu internațional, cauzele principale de cancer de colon sunt de alcool și fumatul.

Un alt studiu a dovedit că consumul de doar două sau mai multe băuturi pe zi ar putea crește riscul unei persoane de cancer pancreatic cu aproximativ 22%.

* Accidente – alcoolicii sunt vulnerabili la leziuni, sau accidente auto. Jumătate din totalul deceselor în trafic la americani sunt legate de alcool.

* Alcoolul este un factor major în agresiunile soț / soție, abuzul asupra copiilor, și conflictelor cu vecinii.

* Locul de muncă (școală) probleme – ocuparea forței de muncă, șomajul, probleme de școală, sunt adesea legate de consumul de alcool.

* Sinucidere – rata sinuciderilor în rândul persoanelor care sunt dependente de alcool sau care abuzează de alcool sunt mult mai mari decât în rândul altor persoane.

* Boli psihice – abuzul de alcool poate cauza boli mintale și agravează bolile psihice existente.

* Probleme cu legea – procentul de alcoolici, care ajung în instanță sau în închisoare este semnificativ mai mare în comparație cu restul populației. [15, 22]

Investigații

Este necesar consultul medical de urgentă (ambulantă sau serviciul de primire urgențe a spitalului) în cazul oricărei persoane care a consumat alcool și prezintă următoarele simptome:

– pierderea cunoștinței, crize de apoplexie sau dificultăți în respirație (dispnee), simptome ale intoxicației acute cu etanol (alcool);

– confuzie, tremor accentuat și agitație extremă, simptome caracteristice servajului (sindrom care apare la întreruperea consumului de alcool); în cazuri rare, poate apărea o formă gravă a acestui sindrom, numit delirum tremens, care poate cauza chiar și decesul persoanei;
– tentativa de suicid sau violența domestică.

De asemenea, este necesar consultul medical de specialitate, de urgență, în cazul persoanelor care au consumat alcool și prezintă următoarele:

– istoric personal de consum exagerat de alcool sau simptome caracteristice sevrajului și care nu urmează nici un tratament;

– acceptă de bunăvoie consultul medical de specialitate, deși de cele mai multe ori, persoanele care amână investigarea unei afecțiuni, nu reușesc să facă controlul în timp util (înaintea apariției complicațiilor);

– prezintă o recădere legată de consumul excesiv de alcool.

Este necesar un consult medical de specialitate în cazul în care exista:

– dependența de alcool sau abuz de alcool

– negarea problemelor legate de consumul excesiv de alcool sau imposibilitatea de a cere ajutor specializat

– episoade de pierdere a cunoștinței (nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat pe durata unui episod de consum excesiv de alcool)

– consum excesiv de alcool asociat cu tratament medicamentos pentru diferite afecțiuni (in special antihistaminice sau acetaminofen)

– consum excesiv de alcool asociat cu afecțiuni cronice

– imposibilitatea desfășurării normale a activităților zilnice (cotidiene)

– semne de dependență de alcool, inclusiv dezvoltarea toleranței la alcool sau existența semnelor de sevraj (confuzie, tremor accentuat) în momentul în care se încearcă stoparea consumului de alcool

– influente negative din partea altei persoane care consumă alcool și dorește ajutor specializat.

Medicul specialist poate diagnostica dependența de alcool sau alcoolismul, prin efectuarea corectă a anamnezei și a istoricului medical personal, cât și prin efectuarea unui examen clinic general. Există diferite teste care pot identifica concentrația alcoolului în sânge sau a efectelor acestuia asupra diferitelor organe (ficat).

Se pot efectua de asemenea, diferite testări psihologice pentru a identifica unele afecțiuni psihiatrice asociate alcoolismului, precum depresia și sindroamele anxios-depresive. Majoritatea alcoolicilor nu efectuează controale medicale pentru identificarea problemelor de sănătate asociate consumului cronic și excesiv de alcool (în special ciroza hepatică de etiologie etanolică). [19, 33]

1. Probleme de diagnostic

a) Probleme de definire. Există definiții, clasificări, scopuri controversate.

b) Morbiditatea și mortalitatea arată că este practic să privim ca pe o boală fazele dependente ale alcoolismului cronic, dacă nu și fazele non-dependente.

c) Diagnosticul precoce poate fi dificil. Alcoolismul cronic se poate prezenta ca patologie fizică, psihică sau socială, adesea ascunsă, negată de pacient, partener de viață, anturaj.

d) Atitudinea adoptată de serviciul de sănătate publica. – Semne de întrebare în ceea ce privește eficiența. Reflectă atitudinea comunității și ambivalența ei în gândire: dacă este un obicei prost, atunci e nevoie de ajutor punitiv, dar dacă este un destin, atunci e nevoie de grija, de înțelegere. – Atitudinea influențată de experiențe personale legate de alcool. Dificultatea utilizării ripostelor blânde la comportamentul antisocial al alcoolicului, care este adesea ofensiv.

e) Dificultăți datorate comportamentului subiectului alcoolic. Mecanismele de apărare ale alcoolicului sunt parte integrantă a sindromului de dependență alcoolică, sunt adesea subconștiente, sunt influențe de sentimentul de culpabilitate și de o stimă de sine scăzută:

– negarea (foarte frecventă) – nu recunoaște existența problemei

– minimalizarea – prezintă problema ca fiind minoră

– raționalizarea – își justifică comportamentul prin scuze aparent rezonabile

– protecția – plasează responsabilitatea asupra unei persoane sau situații

– intelectualizarea – recunoaște problema, dar cu detașare

– diversiunea – schimbă subiectul discuției

– ostilitatea – devine furios și agresiv pentru a evita discuția

2. Strategiile evaluării: Este nevoie de timp. O boală cronică nu trebuie abordată în grabă, dacă nu există o urgență. Primele contacte trebuie să realizeze: – evitarea cuvântului "alcoolic". "Problema alcoolului" este o alternativă mai puțin amenințătoare. – amânarea obținerii datelor despre istoricul consumului până ce încrederea pacientului este câștigată. – cunoașterea pacientului și câștigarea încrederii

3. Foaia de observație: Anamneza urmărește obținerea istoricului detaliat al consumului și al evenimentelor vieții, pe lângă istoricul medical, și a antecedentelor heredocolaterale medicale și de alcoolism.

Istoricul detaliat al consumului urmărește stabilirea cantității, a tipului de expunere, a frecvenței expunerii, a situațiilor (zilnic, la ocazii, la sfârșit de săptămână, după conflicte familiare etc.). Se apreciază frecvența și circumstanțele intoxicațiilor acute, se stabilește evoluția stilului consumului de-a lungul anilor. Se transformă rezultatele obținute în grame de alcool absolut/zi. Se fac aprecieri asupra fumatului și consumului abuziv de medicamente, în timpul anamnezei trebuie evitată ostilitatea pacientului. Nu trebuie sugerat că există un consum crescut anormal. Dimpotrivă, expresia de surpriză că există un nivel scăzut al alcoolului, încurajează uneori un răspuns realist.

Anamneza va descoperi simptomele sindromului de dependență, va realiza lista problemelor legate de alcool (familiale, sociale, profesionale, legale, fizice, emoționale, psihiatrice) și va putea clasifica uneori problema, stabilind tipul de alcoolic. Dacă diagnosticul este incert, se poate sugera abstinența sau consumul moderat, urmând ca pacientul să fie revăzut după 3-6 săptămâni. [19]

Examinarea fizică: Adesea este limitată de ostilitatea pacientului sau de traume severe asociate. Examenul general ne poate indica de la început, suspiciunea de alcoolism cronic, datorită unor semne: tremor, transpirații, iritabilitate, vorbire neclară, stare precară de nutriție, prurit conjunctival, ochi umflați, facies alcoolic.

Examenul pe aparate și sisteme arată adesea modificări la nivelul pielii și mucoaselor, al ficatului și al sistemului neuromuscular.

Piele și mucoase

Piele: infecți ale pielii, furuncule, echimoze și excoriații inexplicabile, paronichie, degete în "băț de toboșar", contractura Dupuytren, răni anfractuoase, hiperpigmentare, steluțe vasculare, eritroză palmo-plantara, transpirații ale palmelor și plantelor.

Facial: vasodilatație, flash, acnee rozacee, hiperplazie parotidiana, conjunctive cu vase "în tirbușon".

Mucoasa bucală: limba inflamată sau atrofică, cu tremor al vârfului și papile bazale hipertrofiate, tulburări ale periodontului, respirație greoaie și cu halena alcoolică.

Abdomen Ficat: icter, hepatomegalie, consistența hepatică crescută

Semne de hipertensiune porta, ginecomastie, atrofie testiculară, etc.

Neuromuscular

Confuzie, halucinații, memorie recentă slabă, ataxie, polinevrită periferică, contractură Dupuytren, atrofii musculare gambiere.

Algoritm de examinare fizică, după Lester M. Haddad

a) Funcțiile vitale: temperatura corpului și presiunea arterială

b) Statusul mental

c) Examen neurologic

d) Existența sângelui în spatele membranei timpanice

e) Mirosul respirației

f) Semne de afecțiune cronică hepatică și tuseu rectal

g) Examenul tiroidei

Alcoolicii sunt foarte susceptibili la hipotermie, datorită vasodilatației, ceea ce favorizează degerăturile (pacientul nu simte frigul), aritmiile. Pacienții cu hipotermie trebuie suspectați și de a avea hipoglicemie, deoarece exista o relație aproximativă între temperatura corpului și gradul hipoglicemie. Ingestia masivă de lichide la temperatura camerei poate scădea și mai mult temperatura. Alcoolicii au frecvent hipotensiune posturală, datorită dereglărilor sistemului autonom de reglare.

Pacienții alcoolici trebuie suspectați ca având traume la nivelul capului, manifestate prin hemoragii conjunctivale, sânge în spatele membranei timpanice, rinoree cu lichid cefalorahidian, nistagmus, inegalitate pupilară.

Mirosul respirației poate sugera consum de etanol, insuficiență hepatică sau dereglări metabolice. Trebuie căutate semnele afectării cronice hepatice.

Mărirea tiroidei trebuie apreciată palpator, deoarece o hipertiroidie extrema poate mima un sindrom de întrerupere sever.

Eritemul pigmentar al membranelor inferioare se asociază semnificativ cu consumul de alcool și în primul rând cu durata consumului. După Rodriquez E. ("Anales de Medicina Interna", 2003), eritemul pigmentar poate fi considerat un nou marker al alcoolismului cronic. Investigații specifice de laborator.

Nu exista un marker biologic ideal pentru detectarea și monitorizarea alcoolismului. Exista o "baterie de teste" biochimice, enzimatice, hematologice, imunologice care detectează modificările funcției hepatice și ale altor funcții. [27, 29]

Testele aduc evidența obiectivă a consumului mare de alcool. Cele mai multe teste, acelea cu fiabilitatea cea mai mare, explorează funcția hepatică, astfel încât un diagnostic de alcoolism cronic presupune adesea, în lumina cunoștințelor actuale, un diagnostic de hepatopatie.

Gama-glutamil-transpeptidaza (GGT) – Test screening enzima e localizată în membrana sinusoidală a hepatocitului, în membrana celulei epiteliale ce căptușește canaliculul și canalul biliar, transportă aminoacizi și peptide din exteriorul celulei în interiorul ei, determinare prin tehnica spectrofotometrică (metoda Szasz).

– valori normale serice: bărbați 6-28 U/l femei 4-18 U/l

După Foritan, testul separă marele băutor ocazional de alcoolicului cronic dependent:

– Băutor ocazional mare: GGT ~ 70,96 mu/ml

– Băutor cronic dependent: GGT ~ 137,43 mu/ml

– Delirum tremens: GGT ~ 1400 mu/ml

Volumul eritrocitar mediu (VEM) – Test screening ușor abordabil, se poate asocia cu deficit de folați

Alcoolemia – utilă mai ales în intoxicația acută: alcoolemia de 44-88 mmol/1 (200-400 mg/dl) arată o intoxicate acută gravă, o toleranță crescută care sugerează dependența alcoolică.

Osmolaritatea serului – utilă mai ales în intoxicația acută valori normale: 278-294 mmol/1 creste datorită alcoolului din sânge și datorită creșterii lactatului

Concentrația alcoolului în aerul expirat sugerează toleranța (indică dependența alcoolică sau consum cu riscuri) prezentă la: 100 mg alcool/100 ml aer expirat – la o consultație de rutina 150 mg alcool/100 ml aer expirat – dacă nu există semne de intoxicație 300 mg alcool/100 ml aer expirat – în orice moment. [27, 29]

Ghidul OMS 2004 propune o baterie de investigații pentru screening:

A. Date despre antecedente traumatologice.

B. Date clinice (tremorul mâinilor, injectarea conjunctivelor, vascularizarea anormala a pielii, mai ales în zona faciala, tremorul limbii, hepatomegalia).

C. Teste de laborator: GPT, VEM, GGT, Chestionarul [28, 33]

Tratament – Generalități

Succesul tratării alcoolismului depinde în primul rând, de identificarea și acceptarea faptului că o persoană are o problemă legată de consumul excesiv de alcool. Tratamentul nu poate fi întreprins decât la cererea subiectului alcoolic după recunoașterea excesului. Dezobișnuirea este adesea ușoară. Ea implică un sprijin energic (eventuala spitalizare), o alimentație echilibrată și o chimioterapie (tranchilizante, antidepresive, neuroleptice, vitamine). Tehnicile care se bazează pe schimbarea hotărârii subiectului au recurs la disulfiram și la metronidazol. Mai delicată este îngrijirea de lungă durată, indispensabilă în caz de recidive severe sau prea frecvente. Această îngrijire necesită o urmărire psihologică a subiectului, centrată pe conflictele sale și viitorul său: trebuie să fie ajutat să-și restaureze capacitățile relaționale, să-și regăsească autonomia etc. asociațiile foștilor băutori aduc adesea un sprijin serios.

Tratamentul trebuie să țină cont și de identificarea dependenței psihice de alcool, în acest caz tratamentul fiind bazat în special pe psihoterapie. Alcoolicii trebuie să întrerupă consumul de alcool, în acest moment fiind necesar tratamentul simptomelor de sevraj (tremor accentuat, obnubilare, agitație psihomotorie). Odată cu tratarea acestor simptome este necesară găsirea unor metode eficiente pentru a încerca să se mențină abstinența la alcool. În unele cazuri, când simptomele de sevraj sunt grave și nu dispar după un anumit interval, este necesara administrarea unui tratament medicamentos adjuvant, detoxifiere.

Consilierea psihologică, integrarea într-un grup al alcoolicilor anonimi, educația corespunzătoare și uneori administrarea anumitor medicamente, sunt folosite pe toată perioada recuperării, în acest moment, recăderile sunt cel mai frecvent întâlnite. Cu toate că deseori odată cu recăderile apar și sentimente de vinovăție, abandonul tratamentului nu este considerat o opțiune. Menținerea abstinenței la alcool este un proces care durează toata viața. În cele mai multe cazuri, sunt afectați și membrii familiei persoanelor alcoolice. Acestea pot, de asemenea, să participe la diferite programe de educație sau terapie familială, în marea majoritate a cazurilor, membrii familiei încearcă să descurajeze consumul de alcool în cazul persoanei cu probleme, găsind diferite scuze și evidențiind problemele apărute secundar acestui viciu. Consilierea este utilă pentru că ajută alcoolicul să înțeleagă că acest viciu este o problema gravă, pe care trebuie să o accepte și pentru care trebuie să găsească soluțiile adecvate. Consilierea întărește, de asemenea, relațiile pozitive cu membrii familiei și persoanele din anturaj. [5, 28]

Tratament inițial

Tratamentul inițial pentru abuzul de alcool și dependența de alcool, include următoarele:
– screeningul prin teste speciale pentru identificarea alcoolismului;

– reevaluarea stilului de viață și a efectului pe care îl are alcoolul asupra acesteia;

– stoparea consumului de alcool;

– tratarea simptomelor de sevraj la alcoolicii cronici (simptome care apar la întreruperea consumului de alcool); acest tratament este recomandat să se desfășoare sub supraveghere medicală strictă;

– abstinența la alcool pe toată perioada recuperării (dar și după aceea).

Cu toate acestea, un anumit procent din persoanele care au probleme legate de consumul de alcool, nu reușesc să renunțe la acest viciu, fiind necesar un tratament medicamentos și psihiatric adjuvant pentru a obține acest lucru. Orice persoană care are o dependența legată de consumul de alcool, trebuie să consulte un specialist care va stabilii dacă este necesar un tratament medical efectuat sub supraveghere adecvată.

Medicul curant poate să prescrie diferite medicamente care vor ajuta pacientul în perioada de sevraj, iar apoi alte medicamente care-l vor ajuta pe acesta să mențină abstinența la alcool pe toata perioada recuperării. Tratamentul simptomelor de sevraj este mai ușor și mai sigur dacă se apelează la ajutor medical specializat.

În cazul unor simptome grave de sevraj (tremor accentuat, crize de apoplexie, halucinații), este recomandată internarea într-un centru specializat în tratamentul acestor pacienți (centre de detoxifiere).

Medicamentele care combat simptomele de sevraj, sunt:

– medicația anxiolitică (combate anxietatea), precum diazepamul, sunt folosite în tratamentul pacienților cu sevraj alcoolic în special în cazul celor cu delirium tremens

– medicația antiepileptică, este folosită pe parcursul detoxifierii, pentru a trata crizele pseudoepileptice (de apoplexie).

Medicamentele care sunt folosite pe perioada recuperării și care ajută pacientul să rămână abstinent la alcool, sunt:

– disulfiram, este un medicament care reduce efectele "plăcute" date de alcool și care induce, de asemenea, anumite simptome neplăcute (greață) instalate odată cu consumul de alcool;

– naltrexone, care reduce plăcerea secundară consumului de alcool;

– acamprosate, scade dorința de a consuma alcool;

– topiramat, este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice; diferite studii medicale recente au arătat faptul ca acesta ajută și în tratamentul simptomelor secundare consumului de alcool, însă nu se cunoaște exact modul în care acesta acționează.

Consumul excesiv de alcool are efecte negative asupra întregului metabolism al organismului și produce dezechilibre hidro-electrolitice. Se identifică adesea carențe în vitamine și minerale (în special deficit de vitamina B1 – tiamina). Este recomandată utilizarea suplimentelor nutriționale care conțin tiamină, pe toată perioada recuperării, în unele cazuri este necesară de asemenea și terapia cu fluide administrate parenteral (intravenos) care conțin electroliții necesari unei recuperări corespunzătoare. [4, 30]

Tratament de întreținere

După terminarea programului de detoxifiere și a tratamentului corespunzător al simptomelor de sevraj, intră în discuție găsirea unor metode eficiente care ajută pacientul să rămână abstinent pe o perioada cât mai lungă.

Tratamentul de întreținere include:

– educația corespunzătoare legată de consumul de alcool;

– consilierea psihologică individuală și de grup, pentru a reevalua problemele legate de consumul excesiv de alcool;

– terapia cognitiv-comportamentală;

– terapia motivaționala (stabilirea unui plan corespunzător pentru a evita consumul de alcool;
– programul de recuperare în 12 pași, oferă sprijinul necesar unei recuperări complete;
– integrarea într-un grup de susținere, precum Alcoolicii Anonimi (AA); aceste grupuri recomandă deseori și prezența membrilor familiei (în special în cazul adolescenților care sunt tratați pentru dependența de alcool).

Administrarea medicației adjuvante:

– disulfiram, este un medicament care reduce efectele "plăcute" date de alcool și induce, de asemenea, anumite simptome neplăcute (greață) declanșate odată cu consumul de alcool;

– naltrexone, care reduce plăcerea secundară consumului de alcool;

– acamprosate, scade dorința de a consuma alcool;

– topiramate, este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice.

Un număr destul de mare de alcoolici, prezintă după un anumit interval, recidiva simptomelor datorate consumului de alcool. Chiar și în acest caz, nu este recomandat ca persoana în cauză să renunțe la tratament. Este posibil ca în cazul recidivelor, să se repete anumiți pași din program, dar acest lucru nu înseamnă ca este periclitat succesul tratamentului.

Tratament în cazul agravării bolii

Rezolvarea problemelor legate de consumul excesiv de alcool, este un proces care poate dura întreaga viață (tratament cronic). Majoritatea persoanelor tratate pentru alcoolism, au una sau 2 recăderi pe toata durata recuperării, în cazul în care aceste recăderi sunt mai frecvente și reapar simptomele caracteristice sevrajului, este recomandat un nou consult de specialitate, care va necesita de cele mai multe ori, internarea într-un centru specializat de tratament. [4, 8]

Personalul specializat în tratarea persoanelor cu alcoolism, oferă sprijinul medical și psihologic necesar unei recuperări adecvate.

Consumul cronic de alcool și alcoolismul netratat corespunzător, pot duce la diferite complicații de ordin medical. Pot apărea astfel diferite afecțiuni, precum ciroza hepatica sau ulcerul peptic (ulcerul gastroduodenal). De asemenea consumul inadecvat de alcool poate agrava sau complica unele afecțiuni medicale.

Tratament ambulatoriu

În cazul în care membrii familiei sunt îngrijorați pentru o persoana care consumă alcool, este foarte posibil ca aceasta să aibă o problema legată de un eventual abuz de alcool, însă pe care, deseori, nu o acceptă. Printre semnele precoce ale alcoolismului, amintim perioadele de pierdere temporara a cunoștinței (amnezie), specifice pentru această afecțiune, în cazul în care aceste episoade durează mai mult sau se repeta după un interval de timp, este necesar tratamentul medical de specialitate și inițierea tratamentului corespunzător.

Unele peroane care au probleme legate de consumul de alcool și care vor să renunțe din proprie inițiativa la alcool, pot să apeleze la ajutor specializat, în special în cadrul unor organizații care se ocupă de astfel de probleme, de exemplu Alcoolicii Anonimi (AA).
Este important ca pe toată perioada în care predomină simptomele de sevraj să existe supraveghere medicală corespunzătoare.

În cazul în care o persoană tratată pentru alcoolism, simte nevoia de a consuma din nou alcool, trebuie să ceară ajutor specializat cât mai rapid posibil. [4, 8, 33]

Tratament medicamentos

Există diferite medicamente care sunt folosite în tratamentul adjuvant al simptomelor alcoolismului sau a simptomelor secundare sevrajului. Aceste medicamente sunt utilizate frecvent în cadrul tratamentului de detoxifiere. Trebuie să menționăm că există unele medicamente care sunt folosite pe toată durata recuperării și care ajută pacientul să se abțină de la consumul de alcool (abstinența).

Exista puține medicamente care pot fi utilizate cu succes în terapia afecțiunilor hepatice alcoolice. Utilizarea corticosteroiziilor este controversată încă, se pot folosi droguri care să diminueze fibroza :colchicina, pentoxifilina. Propilthiouracilul a dat unele rezultate în ameliorarea disfuncției metabolice, dar încă nu este pe deplin acceptat.

Remediile antioxidante cu silimarină, vitamina A și E, nu sunt dovedite încă.

Opțiuni de medicamente

În tratamentul simptomelor alcoolismului și a sevrajului, sunt folosite mai multe tipuri de medicamente și anume:

– medicația anxiolitica (combate anxietatea), precum diazepamul: sunt folosite în tratamentul pacienților cu sevraj alcoolic în special în cazul celor cu delirium tremens;
– medicația antiepileptică: este folosită pe parcursul detoxifierii, pentru a trata crizele pseudoepileptice (de apoplexie).

Medicamentele care sunt folosite pe perioada recuperării și care ajută pacientul să rămână abstinent la alcool, sunt:

– disulfiram – este un medicament care reduce efectele "plăcute" date de alcool și care poate induce unele simptome neplăcute (greață) apărute odată cu inițierea consumului de alcool

– naltrexone – care reduce plăcerea secundara consumului de alcool

– acamprosate – scade dorința de a consuma alcool

– topiramate – este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice; diferite studii medicale recente au arătat faptul că acesta ajută și în tratamentul simptomelor secundare consumului de alcool, însă nu se cunoaște exact modul în care acesta acționează.

Consumul excesiv de alcool are efecte negative asupra întregului metabolism al organismului și produce dezechilibre hidro-electrolitice. Se identifică adesea carențe în vitamine și minerale (în special deficit de vitamina B1 – tiamina). Este recomandată utilizarea suplimentelor nutritive care conțin tiamina, pe toată perioada recuperării, în unele cazuri, este necesară de asemenea și terapia cu fluide administrate parenteral (intravenos) care conțin electroliții necesari unei recuperări corespunzătoare. [8]

Medicația opțională

Exista câteva medicamente care se regăsesc în diferite studii medicale, care sunt folosite în tratamentul de întreținere și care mențin abstinența la alcool:

– ondansetron, este un medicament aflat deocamdată în studiu și care are anumite beneficii în tratamentul alcoolismului;

– buspirona, este un medicament anxiolitic (combate anxietatea) și poate avea, de asemenea, efecte pozitive și în tratamentul alcoolismului;

– nalmefene, este un medicament înrudit cu naltrexona fiind utilizat în diferite studii și este considerat de asemenea eficient în tratamentul alcoolismului.

Medicația anxiolitică este folosită în tratamentul de detoxifiere și în tratamentul simptomelor caracteristice sevrajului.

Vitaminele, în special vitamina B1 (tiamina), este utilizată pe toata perioada recuperării pentru a preveni apariția sindromului Wernicke-Korsakoff, care poate cauza leziuni cerebrale ireversibile și malnutriție cronică secundară consumului cronic de alcool.
Dependența de alcool, poate agrava anumite afecțiuni preexistente, precum depresia sau ulcerul peptic.

Sprijinul pentru familia consumatorului de alcool

Este foarte dificil pentru membrii unei familii unde există o persoană care are probleme legate de consumul de alcool, în sensul că deseori aceste persoane devin violente, nu se mai implică în viața de familie sau alte activități cotidiene. Membrii familiei nu trebuie să găsească vreo scuză pentru comportamentul inadecvat al persoanelor alcoolice și nu trebuie să evite să ceară ajutor medical corespunzător. Trebuie de asemenea să încurajeze persoanele în cauză să apeleze la tratament de specialitate, în multe cazuri, din diferite motive, persoanele care suferă de alcoolism, nu primesc sprijinul necesar din partea familiei, astfel, ei trebuie să apeleze cu încredere la ajutorul oferit de centrele specializate în tratamentul alcoolismului. [8, 33]

Alte tratamente

Exista mai multe tipuri de tratament folosite în cazul alcoolicilor.

Pe lângă integrarea intr-un grup precum Alcoolicii Anonimi (AA), care desfășoară terapie de grup pentru cei care suferă de alcoolism, fiecare persoană în parte poate să apeleze și la terapia psihologică individuală. Din moment ce alcoolismul afectează întreaga familie, nu doar persoana dependentă de alcool, sunt recomandate deseori terapia familiala și tehnicile de relaxare. Un astfel de tratament va ajuta pacientul să treacă mai ușor peste problemele secundare dependenței de alcool, cu toate că în unele cazuri familia nu îi oferă acestuia sprijinul necesar recuperării.

Exista centre specializate în tratamentul adolescenților sau copiilor cu alcoolism, în acest caz sprijinul familiei pe tot procesul recuperării fiind extrem de important. [31]

Acupunctura

acupunctura, în special cea realizata la nivelul pavilionului urechii (auriculara), este folosită de sute de ani în tratamentul persoanelor cu alcoolism. Cu toate că această metodă este eficientă în cazul unor persoane care au dependența de alcool, nu există suficiente date științifice care să certifice faptul că această metodă este cu adevărat eficientă în tratarea alcoolismului.
Tehnicile de control a stresului

Unele persoane care se tratează pentru dependența de alcool, găsesc utile aceste tehnici de controlare a stresului. Nu se știe exact dacă aceste metode ajută pacientul să mențină pentru o lungă perioadă de timp abstinența la alcool, însă îmbunătățesc starea generală, în special statusul psihic pe toată durata recuperării.

Acestea includ:

– exercițiul fizic: activitatea fizica regulată, este una dintre cele mai eficiente metode de control al stresului;

– scrisul, este de asemenea o metoda eficientă în controlul stresului;

– exprimarea liberă a tuturor sentimentelor: vorbitul, râsul, plânsul și eliberarea furiei sunt normale pe tot parcursul procesului de recuperare;

– găsirea unor activități plăcute (hobby), sunt de asemenea utile, pentru că ajută la relaxare;

munca de voluntariat, este deseori recomandată, deoarece elimină stresul și creează un sentiment plăcut;

– exercițiile de relaxare, precum exercițiile de respirație, relaxarea musculară, masajul, aromaterapia, yoga și exercițiile de relaxare tradiționale chinezești (tai chi și qi gong), sunt de asemenea recomandate;

– exercițiile psihice de meditație, precum autohipnoza, meditația, exercițiile imaginare, ascultarea muzicii de relaxare, sunt utile în recuperarea pacienților cu dependență de alcool. [11, 32]

Profilaxie

Prevenirea și măsurile împotriva consumului exagerat de alcool trebuie să se centreze pe conștientizarea publică a problemelor legate de alcool și pe stabilirea nivelurilor de consum care nu afectează sănătatea. Însă aceasta este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil de stabilit deoarece există o toleranță la alcool diferită de la o persoană la alta; ceea ce pentru unii poate fi benefic, pentru alții poate fi foarte dăunător, chiar fatal. Sunt persoane care au consumat cantități mari de alcool, timp de 30-40 de ani, fără urmări grave, în timp ce alții după un consum cronic, moderat, de alcool timp de 10-15 ani au dezvoltat ciroza hepatica.

De aceea cea mai bună metoda de profilaxie împotriva abuzului de alcool și a alcoolismului este evitarea și reducerea cât mai mult posibil a consumului de alcool.

Noile metode de tratament sunt orientate spre ajutorarea persoanelor cu probleme legate de dependența de droguri în general.

Persoanele care au antecedente familiale de alcoolism, trebuie să evite sau să limiteze cât mai mult consumul de alcool, chiar și în cantități moderate, deoarece au un risc semnificativ crescut de a dezvolta dependența.

Efectele sociale și medicale, destul de grave, ale consumului excesiv de alcool fac să nu fie recomandat consumul moderat de alcool ca măsură de menținere a sănătății, deși unele cercetări au arătat că un consum moderat poate fi benefic pentru inimă. Un consum moderat, poate fi începutul unui exces. [14, 19]

În încercarea de a preveni consumul excesiv de alcool și tulburările legate de alcool se pot folosi două abordări:

• îmbunătățirea ajutorului și îndrumării acordate individului (așa cum a fost descris mai sus);

• introducerea unor masuri sociale care să influențeze obiceiurile în materie de consum alcoolic în întreaga populație:

– evidențierea prețului alcoolului probabil va duce la reducerea consumului;
– controlul sau abolirea publicității la băuturile alcoolice – nu se știe cât de mult publicitatea încurajează consumul unei anumite mărci sau consumul general de alcool;
– controlul vânzărilor – se știe că relaxarea restricțiilor a dus la creșterea vânzărilor în Finlanda și alte tari, dar nu se știe dacă o creștere a restricțiilor va reduce ratele actuale de consum alcoolic sau va altera și mai mult obiceiurile legate de uzul de alcool;
– educația sănătății – nu se cunoaște dacă educația privind abuzul de alcool este eficientă. Conform unui studiu al lui MacKinnon, sticlele de alcool care aveau pe eticheta un avertisment cu privire la afectarea sănătății i-a făcut pe tineri să fie mai conștienți asupra hazardului asociat cu consumul de alcool, dar nu le-a schimbat semnificativ obiceiurile legate de consumul de alcool.

  Consumul excesiv de alcool duce la disfuncționalități profunde sociale, începând cu viața de familie (relația de cuplu și, respectiv, creșterea copiilor), continuând cu relațiile de servici și terminând cu accidentele rutiere și actele antisociale (fraudă, abuzuri sexuale, violențe, inclusiv crime). [13, 22, 35]

Studiu de caz

Aspecte clinice ale intoxicației cu alcool

Alcoolismul este implicat in 30 % din internările anuale din spitale cu profil general.

Alcoolul în exces este una din otrăvurile inteligentei, alcoolicii inveterați ajungând cu timpul la dementa alcoolica.

Tratamentul este dificil si lung, necesitând o cura de dezintoxicare prin control riguros, psihoterapie, medicații corespunzătoare, hrană, vitamine. Rezultatele sunt cu atât mai bune, cu cât diagnosticul se face mai timpuriu.

1. Intoxicația ușoară se manifesta la o valoare a alcoolemiei de 50 – 150 mg/dl, prin comportament dezinhibat, pacientul fiind comunicativ, expansiv, labil emoțional, pare sa-si piardă propriul control, supărăcios, manifesta comportament antisocial, poate deveni iritabil, abuziv, agresiv, violent, prezintă scăderea coordonării motorii, nistagmus, vorbire neclara.

2. Intoxicația moderata in care pacientul devine confuz, dezorientat sau letargic, cu scăderea evidenta a stării de conștiență, dizartric, pierde coordonarea motorie. Se manifestă la o valoare a alcoolemiei = 150 – 250 mg/dl

3. Intoxicația severa: pacientul este comatos, prezintă amenințare de obstrucție a căilor aeriene. Valoarea alcoolemiei la care se manifestă intoxicația acută este ≥ 250mg/dl.

Nu exista întotdeauna o corelație între gradul de intoxicație și nivelul alcoolemiei datorita fenomenului de toleranta. [9]

Dacă la indivizii care nu sunt obișnuiți cu etanolul poate apărea depresia respiratorie la concentrații mari (400 – 500mg/dl), nu este surprinzător faptul că unii alcoolici par sa aibă o intoxicație minimă la concentrații de 400 mg/dl (20).

Formula de calcul a alcoolemiei este

C = A : G · r ,

unde:

C = concentrația alcoolului în sânge

A = cantitatea de alcool în grame

G = greutatea corporală

r = un factor de difuziune (0,7 la bărbați și 0,6 la femei)

Deci alcoolemia depinde de greutatea corporala, respectiv de cantitatea de lichide în care alcoolul ingerat poate difuza. Pe lângă acestea, un rol important îl au și alți factori precum sexul, toleranța individuală și durata consumului. Dacă persoana bea o perioadă mai lungă, din valoarea calculată mai trebuie scăzută cantitatea de alcool eliminata din organism, pe cale naturala care și ea depinde de greutatea corporala, fiind de aproximativ 0,15‰ pe ora.

Implicațiile clinice ale alcoolemiei sunt următoarele:

nivelurile de 50-100 mg/dL (10.8-21.7 mmol/L) pot determina: flushing, încetinirea reflexelor, tulburări ale acuității vizuale;

nivelurile >100 mg/dL (>21.7 mmol/L) pot induce depresia SNC;

nivelurile >300 mg/dL (>64.8 mmol/L) sunt asociate cu instalarea comei;

nivelurile >400 mg/dL (>86.4 mmol/L) pot cauza decesul.

În funcție de gradul de alcoolemie, se diferențiază următoarele grade de stare de ebrietate:

ușoară (0,5 – 1,5‰)

medie (1,5 – 2,5‰)

avansată/comă alcoolică (peste 2,5‰).

Semne și simptome evidente asociate cu intoxicația etanolică:

1. Depresia SNC

2. Semne vitale

– Hipotensiune

– Tahicardie

– Hipoventilație

– Hipotermie

3. Semne oculare

– Midriaza, diplopie, nistagmus

4. Semne generale

– Roșeața (eritemul) feței, diaforeza (±), vărsături, scăderea peristalticii intestinale

Semne și simptome legate de complicațiile intoxicației:

– Semne de hipoglicemie

– Aritmii cardiace: cea mai frecventa fiind fibrilația atrială

– Agravarea ischemiei miocardice la pacienții cu angină stabilă

– Encefalopatia Wernicke, psihoza Korsakoff

– Convulsii, mai frecvente la copii, asociate cu hipoglicemia

– Pancreatita acuta.

Teste de laborator

1. Determinarea glicemiei pe stick

2. Concentrația serică de etanol: în departamentele de urgență s-a dovedit a fi metoda care precizează cel mai exact concentrația de etanol de la nivel seric. Concentrația de etanol trebuie corelata cu momentul ingestiei/durata ingestiei si starea clinica a pacientului; nu este neapărat necesară determinarea alcoolemiei în caz de intoxicație ușoară sau moderată; se recomandă recoltarea alcoolemiei la toți pacienții cu un nivel redus al conștienței sau status mental alterat (5).

3. Determinarea electroliților

– Intoxicația etanolică nu cauzează o gaură anionică semnificativă – Cetoacidoza etanolică este însoțită de o gaură anionică crescuta cu un nivel seric al lactatului, care nu se corelează cu nivelul găurii anionice

– Prezența unei găuri anionice crescute sugerează o intoxicație cu alte substanțe sau stări patologice asociate: infecții severe, traume majore

– Determinarea Mg și Ca

4. Test de sarcină

5. Test calitativ de droguri din urină

6. Determinarea gazelor sanguine si pH-ului

– Acidoza metabolica severa nu trebuie niciodată atribuită intoxicației etanolice

– Este obligatorie determinarea pH-ului când se suspicionează intoxicații asociate sau când se bănuiește cetoacidoza etanolică.

7. Determinarea osmolarității serice

– Etanolul este cea mai frecventă cauză a creșterii găurii osmolare; există o creștere a găurii osmolare cu 22 mosmoli/l pentru fiecare 100mg/dl etanol

– Prezența concomitentă a acidozei metabolice cu deficit anionic crescut poate ajuta la identificarea unei substanțe ingerate concomitent (ex. metanol, etilenglicol).

8. Alte teste biologice

– Corpi cetonici în urină (cetoacidoza etanolică și diabetică)

– Hemoleucograma, uree, creatinina, lipaza, enzime hepatice.

Investigații imagistice

1. CT cerebral (17).

Indicații:

– Pacienții comatoși cu concentrații serice mai mici de 300 mg/dl

– Pacienții comatoși cu concentrații serice peste 300mg/dl, a căror stare clinică nu se ameliorează pe parcursul supravegherii medicale

– Dacă apare orice agravare a statusului mental pe parcursul supravegherii

– Dacă nu există nici o ameliorare a statusului mental după 3 h de la prezentare.

2. Ecografie: când se suspicionează trauma sau boli asociate.

3. Radiografii: la indicație.

Managementul intoxicației etanolice

Principii:

1. Susținerea funcțiilor vitale în caz de intoxicație severă

2. Tratarea leziunilor sau bolilor clinice asociate și ținerea sub observație până când pacientul este în stare clinică de sobrietate.

Etapele intervenției:

1. Eliberarea și protezarea căii aeriene

– Poziționarea pacientului

– Deschiderea căilor aeriene și aspirație la nevoie

– Îndepărtarea manuală sau instrumentală a corpilor străini

– Verificarea reflexului de înghițire și tuse

– Aplicarea sondei orofaringiene

– Trebuie luată în considerare IOT în caz de: căi aeriene obstruate (imposibilitatea de a menține o cale aeriană deschisă prin manevre mai simple), căi aeriene cu risc (regurgitare sau vomă recurentă), necesitatea sedării/controlului (pacient agitat/confuz).

2. Evaluarea și controlul respirației

– Monitorizarea frecventei respiratorii, pulsoximetrie, EtCO2 (la nevoie)

– Administrare O2 suplimentar în caz de nevoie

– Asistarea pacientului.

– Determinarea gazelor arteriale și pH-ului.

3. Evaluarea și controlul circulației

– Monitorizarea pulsului, TA, EKS

– Efectuarea ECG.

– Montarea a 1-2 linii i.v.: administrarea de fluide nu accelerează eliminarea alcoolului, de aceea abordul intravenos doar pentru administrarea de fluide nu este necesar în cazurile de intoxicație ușoară și moderată fără complicații; ea devine necesară dacă există semne ale depleției volemice

– Recoltarea de probe biologice

– Tratarea tulburărilor de ritm: cea mai frecventă este fibrilația atrială, care de obicei se convertește la ritm sinusal după 24h

– Lichidul adecvat pentru perfuzie este soluția salină normală cu 5% glucoză, atât pentru problemele volemice, cât și pentru depleția de glicogen. [1, 8, 14]

4. Evaluarea statusului mental

– Orice pacient care se prezintă în urgență cu status mental alterat va fi imediat investigat și tratat pentru cauze reversibile: hipoglicemie, hipoxie și intoxicații cu opioide; în plus trebuie luată în considerare encefalopatia Wernicke

– Se va administra “coma cocktail”: glucoză (0,5 – 1g/kg) + naloxonă (0,1

– 2mg) + thiamină (100 mg)

– Se va monitoriza temperatura rectală și se va trata hipo sau hipertermia

– Supravegherea atentă și în dinamică este esențială, deoarece, la majoritatea cazurilor fără complicații, ameliorarea rapidă survine în câteva ore.

Statusul mental care nu se ameliorează, și orice deteriorare trebuie considerate secundare altor cauze – se va efectua CT cerebral la indicație, urmat de puncție lombară la nevoie.

– Controlul agitației: benzodiazepine

– Tratamentul convulsiilor: benzodiazepine.

5. Diagnosticul de intoxicație

– Examinare fizică

– Efectuarea testelor de laborator menționate mai sus

– Corectarea eventualelor tulburări electrolitice

– Acidoza lactică atribuită toxicității etanolului este contracarată prin repleție volemică

– Cetoacidoza etanolică se va trata prin repleție cu cristaloide, glucoză (care stimulează eliberarea de insulină, scade secreția de glucagon și reduce astfel oxidarea acizilor grași; de asemenea, stimulează sinteza de ATP) și tiamină care facilitează intrarea piruvatului in ciclul Krebbs, crescând astfel sinteza de ATP.

6. Reducerea absorbției și stimularea eliminării

– Lavajul gastric poate fi aplicat în cazul ingestiei recente (pana la 1 oră)

– Etanolul nu se leagă de cărbunele activat

– Administrarea de fluide nu accelerează eliminarea alcoolului.

7. Posibilități de rezolvare a cazului

– Eliberare la domiciliu din departamentul de urgenta

– Internare în spital

– Identificarea alcoolismului cronic, intervenția și trimiterea în servicii de

specialitate.

Eliberarea la domiciliu

– Pacienții cu intoxicație etanolică necomplicată, a căror stare s-a ameliorat, pot fi eliberați după o observare atentă și consiliere socială și psihiatrică.

– Pacienții a căror intoxicație s-a ameliorat astfel încât ei nu constituie un pericol pentru ei înșiși sau pentru alții, și care nu pleacă neînsoțiți, pot fi externați pe bază de semnatură sau preferabil în compania unor oameni responsabili, cum ar fi rude sau prieteni care să-i ajute și să-și asume întreaga responsabilitate pentru îngrijirea lor.

– Eliberarea la domiciliu este o problemă în cazul pacienților care nu au unde locui, care au fost aduși în departamentul de urgență pentru intoxicație etanolică și care din cauza altor boli cronice nu se pot deplasa.

Internarea in spital

– Persistența alterării semnelor vitale

– Persistența statusului mental alterat, cu sau fără o cauză evidentă

– Intoxicație mixtă cu alte substanțe (ex. medicamente) cu care interacționează etanolul și care poate evolua nefavorabil

– Trauma majoră concomitentă

– Asocierea unei patologii medicale de urgență (ex. pancreatită, hemoragie digestivă superioară). [8, 10]

Prezentarea cazurilor clinice

Studiul prezentat în cadrul acestei lucrări a fost efectuat pe pacienți cu vârsta cuprinsă între 40 și 70 de ani, internați în spitale din Galați, care prezentau la internare simptome ale intoxicației etanolice.

Cazul nr. 1

Spitalul Militar Galați – Aprilie 2010 Secția Cardiologie

I. Culegerea de date

Numele și prenumele pacientului: R.M.

Vârsta: 64 ani

Sex:masculin

Stare civilă:căsătorit

Nr. Copii:2

Religie: ortodoxă

Naționalitate: română

Studii: superioare

Ocupația: Funcționar public

Profesia: Inginer agronom

Domiciliul: Galați, cartier Micro 19

Diagnosticul de prezentare: Suspiciunea de infarct miocardic.

Diagnosticul la internare :

Pe baza examenului EKG i s-a stabilit diagnosticul de infarct miocardic antero-septal.

Obișnuințe de viață și de muncă:

–Consumator de cafea: DA (frecvent)

–Consumator de tutun: DA (din relatările pacientului, consumă 1- 1+1/2 pachet/zi)

–Consumator de alcool: DA (frecvent)

–Consumator de alte substanțe: NU

Obișnuințe alimentare: Bolnavul declară că nu poate avea mese regulate din cauza programului încărcat. Mesele îi sunt copiaose. Nu respectă un regim alimentar specificafecțiunii curente.

Locul de muncă: APIA

Nr. de ore de muncă pe zi: 8 ore

Condiții de muncă:

Sarcinile de serviciu și termenele scurte reprezintă principala problemă actuală, solicitantă, cu care se confruntă bolnavul la locul de muncă.

Petrece foarte mult timp în fața calculatorului.

Comportament față de mediu: Bolnavul este orientat temporo-spațial. Este comunicativ și sociabil.

Reacții alergice : Bolnavul declară că este alergic la substanțele de contrast radiologic precum și la Ketoprofen sol.

Motivele internării: Este trimis de medicul cardiolog din serviciul ambulator cu suspiciunea de infarct miocardic.

Anamneza :

– Antecedente personale patologice: Purtător HBs Ag +++(depistat întâmplător); Apendicectomie(1950);

– Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul neagă

Istoricul bolii:

Din relatările pacientului reiese că în urmă cu o săptămână au apărut dureri în regiunea precordială cu caracter de arsură și cu iradiere în omoplat și în membrele superioare. Aceste manifestări au fost însoțite de febră, dispnee, transpirații abundente iar apariția manifestărilor fiind dimineața. Criza dureroasă a durat aproximativ 45 de minute chiar o oră.

Bolnavul declară că are mai mereu dureri în piept dar care sunt suportabile și apar deobicei pe fondul unui efort considerabil.

Se prezintă la camera de gardă a serviciului de cardiologie cu bilet de trimitere din partea medicului cardiolog din ambulatoriul de specialitate cu suspiciune de infarct miocardic.

Se dispune internarea bolnavului de urgență pentru investigații și tratament.

Examen clinic general :

Stare generală: Stare generală a bolnavului este relativ bună, amețeli, cefalee și anxietate.

Temperatură 37,8° C.

–T=169 cm

G=86 Kg

IMC= 30,5 Obezitate gr. I

–T.A.=120/70 mm/Hg;

–Puls=96 bătăi/minut;

–Resp.= 28 resp./min; Tahipneic

–t°C=37,8° C

Analiza datelor culese

1. Nevoi perturbate

a) Nevoia de a respira;

b) Nevoia de a evita pericolele;

c) Nevoia de a se mișca;

d) Nevoia de a se odihni;

e)Nevoia de a se hidrata, a bea și a mânca;

f) Nevoia de a elimina;

g) Nevoia de a-și păstra tegumentele curate;

h) Nevoia de a-și păstra temperatura în limitele normale;

i) Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;

j) Nevoia de a comunica, a învăța.

2. Sursele de dificultate:

–De ordin biofizic: predispoziția pentru complicații datorită vârstei, a sexului, organismul supus unui stres fizic și emoțional intens.

–De ordin psihologic: stres, neliniște față de diagnostic, teama pentru propria viață.

–De ordin sociologic: viață personală încărcată de mulțimea de sarcini.

–Lipsa cunoașterii: lipsa de informații asupra factorilor de risc, a complicațiilor bolii ca urmare a nerespectării unui regin de viață echilibrat.

3. Diagnosticul de nursing:

–Sechela infarctului miocardic se poate complica dacă nu se intervine prin impunerea rapausului total la pat, regim igienico-diedetic specific bolii.

–Bolnavul are dureri precordiale, este dispneeic, este neliniștit și are palpitații.

–Dificultate de a se odihni din cauza durerilor precordiale, a dispneei și a stării de neliniște.

4.Diagnosticul posibil:

Dacă pacientul nu respectă regimul de repaus, de alimentație și graficul de odihnă riscă reapariția infarctului în forma complicată; inclusiv riscul de tulburare de ritm urmată de stop cardio-respirator.

Caz clinic nr. 2

Spitalul Militar Galați – Februarie 2011 Secția Cardiologie

I. Culegerea de date

Numele și prenumele pacientului: R.L.

Vârsta: 55 ani

Sex: masculin

Stare civilă: căsătorit

Nr. Copii: 3

Religie: ortodoxă

Naționalitate: română

Studii: medii

Ocupația: muncitor calificat

Profesia: Tinichigiu

Domiciliul: Galați, cartier Micro 38

Diagnosticul de prezentare : Suspiciunea de infarct miocardic.

Diagnosticul la internare : Pe baza examenului EKG i s-a stabilit diagnosticul de infarct miocardic acut.

Obișnuințe de viață și de muncă:

–Consumator de cafea: DA (frecvent)

–Consumator de tutun: NU, a fost fumător înrăit dar s-a lăsat de aproximativ 2 ani.

–Consumator de alcool: DA (zilnic)

–Consumator de alte substanțe:NU

Obișnuințe alimentare : Bolnavul declară că nu poate avea mese regulate . Nu respectă un regim alimentar specific afecțiunii curente.

Locul de muncă: Societate privată

Nr. de ore de muncă pe zi: 10 ore

Condiții de muncă: Pacientul declară că la locul de muncă beneficiază de echipamente de protecția împotriva accidentelor de muncă.

Comportament față de mediu: Bolnavul este orientat-temporo-spațial.

Reacții alergice : Bolnavul declară că nu se știe alergic la o anumită gama de substanțe medicamentose și nici nu a fost supus unui test de reacție alergică.

Motivele internării: Pacientul este adus de echipajul de ambulanță la camera de gardă a spitalului în stare gravă cu dispnee, transpirații, astenie fizică.

Anamneza:

a). Antecedente personale patologice: Este hipertensiv însă nu urmează vreun tratament sau regim alimentar, a fost internat cu AVC.

b). Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul neagă

Istoricul bolii:

Din relatările pacientului reiese că în urmă cu 1 oră au apărut bursc dureri în regiunea precordială cu caracter presiune sternală însoțită de dispnee, cefalee.

Se dispune internarea bolnavului de urgență pentru investigații și tratament.

Examen clinic general :

Stare generală: Starea generală a bolnavului este alterată, are HTA(230/130mm/Hg), edeme la nivelul picioarelor. De asemenea, pacientul acuză senzație de sufocare și moarte iminentă, cefalee (predominant în regiunea occipitală), dureri atroce cu caracter de presiune în regiunea precordială.

-T=177 cm

– G = 103 Kg

– IMC= 32,8 Obezitate gr. I

-T.A.=230/130 mm/Hg;

-Puls=90 bătăi/minut;

-Resp.= 29 resp./min; Tahipneic

-t°C=36,8° C

II. Analiza datelor culese

1.Nevoi perturbate

a) Nevoia de a respira;

b) Nevoia de a evita pericolele;

c) Nevoia de a se mișca;

d) Nevoia de a se odihni;

e) Nevoia de a se hidrata, a bea și a mânca;

f) Nevoia de a elimina;

g) Nevoia de a-și păstra tegumentele curate;

h)Nevoia de a-și păstra temperatura în limitele normale;

i) Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;

j) Nevoia de a comunica, a învăța.

2. Sursele de dificultate

–De ordin biofizic: predispoziția pentru complicații datorită vârstei, a sexului.

–De ordin psihologic: stres, neliniște față de diagnostic, teama pentru propria viață.

–De ordin sociologic: viață personală încărcată de mulțimea de sarcini.

–Lipsa cunoașterii: lipsa de informații asupra factorilor de risc, a complicațiilor bolii ca urmare a nerespectării unui regin de viață echilibrat.

3. Diagnosticul de nursing:

–Sechela infarctului miocardic se poate complica dacă nu se intervine prin impunerea rapausului total la pat, regim igienico-diedetic specific bolii.

–Bolnavul are dureri precordiale, este dispneeic, este neliniștit și are palpitații.

–Dificultate de a se odihni din cauza durerilor precordiale, a dispneei și a stării de neliniște.

4. Diagnosticul posibil:

Dacă pacientul nu respectă regimul de repaus, de alimentație și graficul de odihnă riscă ca infarctul să reapară în forma complicată; inclusiv riscul de tulburare de ritm urmată de stop cardio-respirator.

Cazul clinic nr. 3

Spitalului de Urgență “Sf. Apostol Andrei” Galați – august 2010

I. Culegerea datelor

Nume: B.

Prenume: I.

Vârsta: 68 ani.

Sex: B.

Înălțimea: 1,72 m.

Greutatea: 102 kg.

Naționalitate: română.

Religia: creștin-ortodox.

Profesia: pensionar.

Adresa: Galați, cartier Aurel Vlaicu

Istoricul îngrijirii: – pacientul B.I. suferă de aproximativ 2 ani de esofagită de reflux. In urma unor investigații paraclinice de rutină este indrumat spre secția interne a Spitalului de Urgență “Sf. Apostol Andrei” Galați pentru suspiciunea de sindrom de hepatocitoliză moderată.

Data internării: 9 aug 2010.

La internare: stare genarală bună, supraponderal.

Obiceiuri de viață: – bolnavul B.I. e consumator cronic de alcool in doze mici, nu este fumător, nu a lucrat în mediu toxic.

Istoric socio-cultural: – bolnavul B.I.. este căsătorit și are 2 copii. Petrece mult timp in fața televizorului.

Examen obiectiv:

– formațiune tumorală laterocervicală stângă de aproximativ 6cm de consistență dură, nedureroasă spontan sau la palpare;

– hepatomegalie moderată de consistență elastică, nedureroasă;

– restul aparatelor și sistemelor – clinic normale

Pacientul a observat formațiunea tumorală cu 5 luni înaintea prezentării la medic, creșterea acesteia fiind rapidă, dar ignorând-o, nefiind dureroasă.

Examen de specialitate:

Rx: – pulmonar: se evidențiază un mediastin ușor lărgit spre dreapta, la înălțimea crosei aortice, hil drept, cu aspect nodular, cord în limite normale;

abdomen: ficat cu ecostructură omogenă, cu ecogenitate ușor crescută.

Ecografie: aspect de adenopatie fixată laterocervical stâng.

CT: cap, gât – în regiunea cervicală se evidenățiază o formațiune tumorală parafaringiană stângă;

torace – suspiciune de limfom, se decelează adenopatii mediastinale;

abdominal – pancreas, ficat, splină, glande suprarenale normale.

Investigații paraclinice:

TGO=153

TGP=311 (hepatocitoliză moderată, fără colestază intra sau extra hepatică)

Parametrii hematologici – în limite normale

VSH=10 mm/h

Fibrinogen=454

Markeri virali VHB, VHC negativi

Pacient cu stare generală bună, dar care prezintă o formațiune tumorală – adenopatie laterocervicală stângă în contextual unei patologii hematologice, nefiind exclusă cauza metastatică.

Se solicită intervenția chirurgicală in serviciul de chirurgie pentru extirparea formațiunii și examinarea histopatologică.

Examen histopatologic: adenopatie de cauză metastatică cu punct de plecare neprecizat.

La 1 lună de la externare, pacientul se prezintă pentru reevaluare:

stare generală bună, pacient supraponderal, tablou hemato-biochimic în limite normale, transaminaze normale în urma stopării consumului de alcool și a terapiei hepatoprotectoare.

După 3 luni se repetă biopsia; concluzia: metastaze ale unui carcinom scuamos nekeratinizat. Se ia decizia de a se interveni local prin radioterapie.

Etiologia bolii: tract digestiv superior: Alcoolul, Fumatul, iar factorii de risc potențiali: Human Papiloma Virus (HPV), igiena orală deficitară, boala de reflux gastroesofagiană.

Factori de mediu: Nitrozamine, hidrocarbonați policiclici, expunere la nichel, praf de lemn;

Expunere la radiații UV; boli genetice: xeroderma pigmentosum boala autosomal recesivă.

Cazul clinic nr. 4

Spitalul de Urgență “Sf. Apostol Andrei” – Galați

I. Culegerea datelor

Nume: S.

Prenume: G.

Vârsta: 42 ani.

Sex: B.

Înălțime: 1,75 m.

Greutate: 60 kg.

Naționalitate: română.

Religie: creștin-ortodox.

Profesie: mecanic.

Adresa: com. Barcea, jud. Galați

Istoricul îngrijirii: – pacientul S.G. afirmă că nu a mai fost internat. De aproximativ șapte săptămâni acuză dureri în epigastru, grețuri, vărsături, scădere în greutate, astenie, inapetență. Se internează la Spitalul de Urgență “Sf. Apostol Andrei”, secția interne, pentru investigații și tratament.

Data internării: 3 dec 2010.

Diagnostic medical: – Gastrită acută.

Alimentație: – bolnavul S.G. preferă prăjelile, iar băuturile preferate sunt cele alcoolice.

Eliminări: – micțiuni fiziologice, tranzit intestinal greoi, vărsături, nu prezintă transpirații semnificative.

Alergii: – nu prezintă.

Vizite: – primește vizite fără restricții.

Somnul: – doarme 6 ore pe zi.

Proteze: – nu prezintă.

Istoric socio/cultural: – bolnavul S.G. este căsătorit și are 3 copii. Lucrează ca mecanic auto, locuiește în mediul rural la casă construită din cărămidă. Își petrece timpul liber vizionând emisiuni tv.

Obișnuințe de viață și muncă: bolnavul S.G. nu respectă orarul de masă, iar alimentația este deficitară în ce privește calitatea și cantitatea. Consumă băuturi alcoolice și fumează aproximativ 20 de țigări pe zi. Este comunicativ cu personalul medical și este preocupat de boală și tratament.

Observații: starea generală a bolnavului este mediocră, tegumente palide și uscate, comportamentul este normal;

Pacientul trebuie instruit în legătură cu următoarele examinări:

– analize .x.

– frotiu …

– regim .x.

– intervenție chirurgicală …

Tratament:

Examen clinic general:

– tegumente și mucoase palide

– sistem musculo-adipos slab

– sistem ganglionar limfatic nepalpabil

– sistem osteo-articular integru, articulații libere nedureroase

– aparat respirator: torace normal conformat, rare raluri bronșice, 16 respirații/minut

– aparat cardio-vascular: cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice, TA=13/8 mmg, AV=70 b/min.

– aparat digestiv: abdomen suplu, dureros la palpare în epigastru, ficat și splină în limite normale, tranzit intestinal greoi.

– aparat uro-genital: loji renale libere, micțiuni fiziologice

– sistem neuro-psihice: ROT normale, orientat temporospațial.

Examen de specialitate:

Rx-stomac hipoton cu lichid de hipersecreție, spasm piloric.

Examen de laborator:

Evaluarea pe nevoi după modelul VIRGINEI HENDERSON

1. A respira – independent; amplitudine normală

R=16 respirații/minut.

2. A-și menține o bună postură – independent.

Pacientul se deplasează singur pentru satisfacerea nevoilor, neavând nevoie de susținere.

3. A comunica – independent.

Pacientul cooperează cu personalul medical și cu ceilalți pacienți din salon.

4. A comunica – ¾ dependent.

Manifestări de dependență: – efort pentru a voma, inapetență.

Surse de dificultate: – durere epigastrică postprandială, ingestie de băuturi alcoolice, proces inflamator al mucoasei digestive, modificarea integrității tubului digestiv.

Diagnostic nursing: – greața și voma după mese datorită modificării integrității tubului digestiv.

5. A elimina: – ½ dependent.

Manifestări de dependență: – greață, vărsături, uscăciunea pielii.

Surse de dificultate: – hidratare insuficientă, vărsături.

Diagnostic nursing: – potențial de deshidratare datorită vărsăturilor.

6. A dormi, a se odihni: – 1/3 dependent.

Manifestări de dependență: – ore de somn insuficiente.

Surse de dificultate: – boala, tabagism, durere epigastrică.

Diagnostic nursing: – insomnie datorită durerilor epigastrice.

7. A se îmbrăca, a se dezbrăca: – independent.

Bolnavul nu necesită ajutor pentru satisfacerea acestei nevoi, este îmbrăcat conform mediului spitalicesc.

8. A menține temperatura corpului în limite normale: – independent. T=36,6 dimineața, 36,7 seara.

9. A fi curat, a-și proteja tegumentele: – 1/3 dependent.

Manifestări de dependență: – uscăciunea pielii, neglijează igiena corporală.

Surse de dificultate: dezechilibru hidroelectrolitic, slăbiciune.

Diagnostic nursing: – alterarea tegumentelor ș mucoaselor datorită dezechilibrului hidroelecrolitic.

10. A evita pericolele: – ½ dependent.

Manifestări de dependență: – durere epigastrică, risc hemoragic.

Surse de dificultate: – modificarea integrității căilor digestive.

Diagnostic nursing: – durere epigastrică datorită modificării integrității căilor digestive.

11. A acționa după credințele și valorile sale: – independent.

Bolnavul este creștin ortodox nepracticant.

12. A fi util, a se realiza: – 1/3 dependent.

Manifestări de dependență: – sentiment de inutilitate.

Surse de dificultate: – spitalizare, boală.

Diagnostic nursing: – dificultate de a se realiza datorită spitalizării.

13. A se recrea: – independent.

Bolnavul citește, ascultă emisiuni radio, vizionează emisiuni tv.

14. A învăța: – 1/3 dependent.

Manifestări de dependență: – cerere de informație.

Surse de dificultate: – lipsa surselor de informație.

Diagnostic nursing: – insuficienta cunoaștere datorită lipsei surselor de informație.

Epicriza:

Bolnavul internat la data de 3 dec 2010 se externează în data de 10 dec 2010, după o spitalizare de 7 zile în stare ameliorată cu următoarele recomandări:

– tratament conform rețetei prescrise de medicul curant;

– regim igieno-dietetic (alimente și băuturi care să nu fie iritante pentru mucoasa gastrică: fără condimente, tocături, prăjeli, fără alcool, fără tutun, cafea) și respectarea unui orar de masă rațional.

– control periodic după recomandarea medicului (la 30 zile).

Cazul clinic nr. 5

10.01.2011 – 04.02.2011

I. Culegerea datelor

Nume: S.

Prenume: A.

Vârsta: 61 ani.

Sex: B.

Înălțime: 1,81 m.

Greutate: 64 kg.

Naționalitate: română.

Religie: creștin-ortodox.

Profesie: contabil.

Adresa: Galați

Diagnostic: tulburare organica cronica cerebrala de etiologie mixta;

Sechele AVC ischemice; sinuzita cronica ( pansinuzita );

Sechele post fractura membrul inferior drept;

Polineuropatie toxica periferica

Rezumatul foii de observatie:

Pacient cu istoric toxic etanolic revine pentru un tablou organic cerebral cu elemente confuzionale.

Anamneza si explorarile paraclinice: CT cranio-cerebral nativ :

– Imagine lacunară cu aspect ischemic sechelar localizată insular drept

– Imagine hipodensă infracentimetrică, cu posibilă etiologiei ischemică cronică (leucoaraioza).

– Îngroșarea mucoasei la nivelul sinusurilor maxilare, celuielor etmoidale

– Fara leziuni la nivelul segmentelor osoase scanate.

Se externeaza in prezenta familiei cu recomandarile:

tratament conform Rp: Gabaran 400 mg 1tb seara

Bromazepam 1,5 mg 1tb seara

Aspenter 1tb/zi

Piracetam 400 mg 2tb/zi dimineata si pranz

continuarea tratamentului prin medicul de familie inca trei luni cu aceeasi schema- Bromazepam doar la nevoie.

Concluzie CT:

AVC ischemice insulare bilaterale in diferite stadii de evolutie.

Atrofie corticală.

Leucoaraioză

Pansinuzita cronică

Cazul clinic nr. 6

– 23.12.2010

I. Culegerea datelor

Nume: C.

Prenume: O.

Vârsta: 47 ani.

Sex: F.

Înălțime: 1,67 m.

Greutate: 54 kg.

Naționalitate: română.

Religie: creștin-ortodox.

Profesie: vânzătoare.

Adresa: Galați

Diagnostic: Pacientă cu trecut etanolic vechi se internează in urgenta pentru simptome de sevraj, pe fond de dependenta etanolica, cu afectare multisistemica toxica.

Evolutia: – este favorabila sub tratament destinat sevrajului si recuperarii somatice.

Se externeaza cu recomandarile:

– rp: Neuromultivita 1-1-1

Piracetam 1-1-0

– este strict interzis consumul de alcool

– revine la control peste o luna

Nota: Pe parcursul internarii a fost consultată interclinic ( ortopedie ), unde s-a confirmat existenta unei patologii acute: s-a urmat tratamentul recomandat.

Cazul clinic nr. 7

Spitalului General C.F. Galați – 18.10.2009

I. Culegerea datelor

Nume: S.

Prenume: I.

Vârsta: 62 ani.

Sex: F.

Înălțime: 1,70 m.

Greutate: 83 kg.

Naționalitate: română.

Religie: creștin-ortodox.

Profesie: muncitor necalificat

Adresa: com. Stoicani, jud. Galați

Diagnostic: sevraj etanolic, abdomen acut ( în observație pancreatită acută ), HTA, hepatopatie cronică

Rezumatul foii de observație: Pacienta se internează în urgență pt un tablou de sevraj etanolic cu evoluție de cca 4 zile. Inițial a fost consultată la Spitalul De Boli Infecțioase ( anamnestic, scaune diareice în urmă cu 2-3 zile ).

Intervenția terapeutică în urgență vizează simptomele zgomotoase de sevraj, vărsături.

Nu s-au înregistrat anamnestic scaune în data de 18.10.2009.

Având în vedere imposibilitatea de a diferenția cauza reacției abdominale, pacienta se dirijează către serviciul chirurgie.

Tratament: Pacientei i s-a administrat 1 fiolă diazepam la 20.15 și ora 23; 1 fiolă No-spa, 2 fiole glucoză 33%, 1 fiolă furosemid, 1 tb captopril 25 mg.

Ca tratament psihiatric se recomandă câte 1 fiolă diazepam la 2-3 ore.

Cazul clinic nr. 8

Spitalului General C.F. Galați Secția Gastroenterologie clinică – 19.10.2009 – 30.10.2009

I. Culegerea datelor

Nume: A

Prenume: M.

Vârsta: 51 ani.

Sex: F.

Înălțime: 1,66 m.

Greutate: 59 kg.

Naționalitate: română.

Religie: creștin-ortodox.

Profesie: gestionar

Adresa: Galați

Rezumatul foii de observație:

Ecografie: ficat Ls-90mm, Ld-199mm, ecostructură neomogenă, ecogenitate foarte crescută cu pronunțată atenuare posterioară. VP –in hil – 11,2mm, CBIH- normal, CBP- 4,8mm, colecist – diametru mărit cudat la nivel inferior, pereți cu grosime normală, fără calculi; splină – diametru longitudinal- 96 mm, ecostructură omogenă; pancreas – dimensiuni normale, ecostructură normală, ecogenitate crescută; rinichi d+s – dimensiuni și ecostr normale; VU- normal.

Eco-reno-vezicală: Rd-116/54mm, C-18mm, M-neomogenă, Rs-114/52mm, C-17mm, M-omogenă, VU-normală.

Radiografie pulmonară: desen bronhovascular accentuat infrahilar. Cord mîrit

Radiografie abdomen pe gol: absența pneumoperitoneului

Examen de laborator:

TGO = 680 U/L – 181 U/L – 119 U/L

TGP = 527 U/L – 187 U/L – 137 U/L

Uree = 30,3 mg/dl – 37 mg/dl

Creatinina = 1,01 mg/dl – 1,1 mg/dl

Glicemie = 134 mg/dl, TH=1min30sec

Amilazemie = 39 U/L, amilazurie=57 U/L

Bil T = 2,32 – 0,90

Bil D = 0,9 mg/dl – 0,30 mg/dl

ALKP = 169 U/L

VSH = 13 mm/h

L = 4900/mm3, Hb=14,1 g/dl, Ht=43,2%, trombocite=117000/mm3

R. Adler = pozitiv (+++)

Urocultura = enterococ (Linezolid, Tetraciclina, Teicoplanin)

Colonoscopie: se pătrunde cu colonoscopul până la 80 cm de OA (colon transvers) fără a se constata modificări de mucoasă, în afară de edem și eritem pe zona sigmoidiană (sigmoidita). Hemoroizi interni gr. III.

Cazul clinic nr. 9

Secția Gastroenterologie clinică – 01.11.2010 – 08.11.2010

I. Culegerea datelor

Nume: D

Prenume: E

Vârsta: 65 ani.

Sex: F.

Înălțime: 1,58 m.

Greutate: 70 kg.

Naționalitate: română.

Religie: creștin-ortodox.

Profesie: pensionară

Adresa: Galați

Diagnostic: Hepatită cronică toxic nutrițională, colecistopatie cronică nelitiazică, hemoroizi interni gr III, anemie monocitară ușoară – obs. boala Parkinson- HTA esențiala stadiul I, pielonefrită acutizată, obezitate gr II, traumatism thoracic drept prin cădere de la înălțime – obs. discopatie lombară, boală artrozică.

Examen de laborator::

Ecografie: ficat Lstg=80mm, Ldr=184mm, ecostruct omogenă, ecogenitate f. crescută, cu atenuare posterioară, VP în hil=10,4mm, CBIH=normal, CBP=5mm

Colecist- diam mărite, cudat infundibulocorporeal, pereți cu grosime normală, conținut fără calculi.

Splina = 95mm, omogenă

Pancreas = ecog crescută

Rx gastric: esofag normal, stomac normal, pilor permeabil, bulb omogen, stazic, hipokinetic.

Diagnostic la internare: Bolnava aflată în evidența clinicii cu hepatită cronică toxic nutrițională se internează pentru durere în hipocondru și flancul drept, polakiurie, usturimi micționale, astenie fizică, cefalee, dureri lombare bilaterale, febră, frisoane, tremurături ale extremităților, valori crescute ale tensiunii arteriale=170/90 mmHg.

Clinic, biologic și imagistic se stabilesc diagn mentionate. Sub tratament cu IPP, antispastice, antalgice, antibiotice, AINS, vitamine, betablocante, diuretice – evoluție favorabilă.

Recomandări: regim igieno-dietetic (hiposodat, excluderea alcoolului)

Tratament cu: Essentiale 1cp x3/zi

Bilichol 3 cp/zi

Buscopan 1 tb x3/zi –durere

Ciprinol 2tb/zi 5 zile

Enap 5mg 1 cp/zi

Diclofenac gel 2 aplicatii/zi

Metoprolol 50mg 1cp/zi

Control medical peste 6 luni.

Cazul nr. 10

Spitalului General C.F. Galați – aprilie 2011

I. Culegerea datelor

Nume: G.

Prenume: B.

Vârsta: 59 ani.

Sex: B.

Înălțimea: 1,67 m.

Greutatea: 56 kg.

Rasa: albă.

Naționalitate: română.

Religia: creștin-ortodox.

Profesia: pensionar.

Adresa: com. Independența, jud. Galați

Istoricul bolii: – pacientul se internează la compartimentul primiri urgențe a Spitalului General C.F. Galați pentru astenie generală, parestezie a membrelor inferioare.

Data internării:27 apr 2011.

Diagnostic medical:

– de trimitere: hepatită cronică, polineuropatie toxic-nutrițională, epilepsie GM;

– la internare: hepatită cronică, polineuropatie toxic-nutrițională, epilepsie GM;

Motivele internării: – bolnavul G.B. prezintă astenie, greață, parestezii.

Anamneză: – antecedente heredo-colaterale : neagă;

– antecedente personale, fiziologice și patologice : hepatită cronică tip B, polineuropatie toxic-nutrițională, epilepsie GM, boală cardiovasculară, sechele TBC pulmonare, tulburări organice de personalitate;

– condiții de viață și muncă : precare

– comportamente : după o perioadă de îndelungată de consum de alcool, a întrerupt consumul de alcool de câteva zile

– medicație de fond administrată înaintea internării : lagosa, farcovit, depakine, rivotril.

Examen clinic general

Examen obiectiv:

– stare generală moderat alterată, astenie;

– tegumente și mucoase :steluțe vasculare pe tegumentul toracelui

– țesut conjunctiv-adipos slab reprezentat, cașexie

– sistem ganglionar nepalpabil

– sistem muscular norm

– sistem osteo-articular aparent integru

– aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale diminuate, sonoritate pulmonară normală, MV diminuat, raluri ronflante si sibilante

– aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice, AV=80 b/min.

– aparat digestiv: abdomen suplu, sensibil la palpare

– ficat cu limita inferioară la 1 cm sub rebord, margine inferioară robustă, splina nepalpabilă

– aparat uro-genital: rinichi nepalpabili, micțiuni fiziologice

– sistem nervos, endocrine, organe de simț: OTS, ROT prezente.

Examen de specialitate:

Examen Ecografic: ficat- ecogenitate crescută, ecostructură –granular, căi biliare intrahepatice nedilatate,

Colecist – conținut hipoton cudat, pereți supli, fără calculi,

Pancreas – ateromatoză aortică abdominală, ecostructură normală,

Splina – ecostructură omogenă

Rinichi fără calculi, fără dilatație

Prostată – cu calcificări grosiere cu diametru de 9mm.

Cavitatea peritoneală: în observație HC

Examen de laborator:

Valori reale Valori normale

Ex. Sânge

VSH 70 mm/h 2-20 mm/h

Hematologie:

Hemoglobina(HGB) 13,49g/dl 13-17,5g/dl

Hematocrit (HCT) 40,22% 39,4-54,5%

Hematii (RBC) 4090000 4200000-6200000µ

Leucocite (WBC) 6350µL 4000-11000µL

MCV 98,31 76-99 fL

MCH 32,98 26-34 pg

MCHC 33,55 31-36 g/dl

RDW 11,49 8-15%

Trombocite(PLT) 401000 150000-400000 µL

MPV 8,04 6-10 fL

neutrofile 4000 2000-7500 µL

limfocite 1360 1100-4100 µL monocite 750 100-1000 µL

eozinofile 210 40-500 µL

bazofile 30 0-100 µL

neutrofile% 63 45-70%

bazofile% 0,5 0-1%

limfocite% 21,4 20-45%

monocite% 11,8 2-12%

eozinofile% 3,3 1-5%

Biochimie:

Glicemie 104 70-115 mg/dL

TGO (ASAT) 40 5-37 UI

TGP (ALAT) 29 5-31 UI

GGT 60 12-55 UI

Creatinină 1,13 0,7-1,2 mg/Dl

Colesterol 266 100-200 mg/Dl

Proteine totale 9,33 6,6-8,8 g/dL

Electroforeza:

Albumina 48,5 50-66%

ALFA1 5,7 2-5,5%

ALFA2 13,8 5-13%

BETA 13,6 8-14%

GAMMA 18,4 13-21%

Albumine/Globuline 0.94

Ex. Urină

– densitate 1005 1003-1031

– ph 7 4,8-7,4

– glucoza absentă absentă – epitelii și leucocite rare

Tratament: Silimarină 35mg cp VI

Famotidină 40mg cp I

Metoclopramid 10mg cpIII

Milgamma N f I

Propranolol 40mg cp I

Diazepam 10mg cp I

Epicriza: Pacient pensionat medical pentru numeroase afecțiuni se internează pentru reevaluare clinică și paraclinică.

Se externează în 02 mai 2011 cu diagnosticul principal: hepatită cronică virală B și toxic nutrițională și diagnosticele secundare: polineuropatie toxic nutrițională, bronșită cronică obstructivă, sechele TBC pulmonar, tulburare organică personalitate, epilepsie GM.

Recomandări:

– regim alimentar fără băuturi alcoolice

– tratament cu: 1) Lagosa 150mg 1cpx3/zi cut.I

2) Miofilin 100mg 1cpx3/zi cut.I

3) Farcovit B12 1cpx3/zi cut.III

– referat medical pentru prelungire pensionare.

Cazul nr. 11

Spitalul General C.F. Galați – aprilie 2011

I. Culegerea datelor

Nume: G.

Prenume: B.

Vârsta: 59 ani.

Sex: B.

Greutate: 56 kg.

Rasa: albă.

Naționalitate: română.

Profesia: pensionar.

Istoricul bolii: – pacientul se internează la compartimentul primiri urgențe a Spitalului General C.F. Galați pentru astenie generală, parestezie a membrelor inferioare.

Data internării: 27 apr 2011.

Diagnostic medical: – de trimitere: hepatită cronică, polineuropatie toxic-nutrițională, epilepsie GM;

– la internare: hepatită cronică, polineuropatie toxic-nutrițională, epilepsie GM;

Motivele internării: – bolnavul G.B. prezintă astenie, greață, parestezii.

Anamneză: – antecedente heredo-colaterale : neagă;

– antecedente personale, fiziologice și patologice : hepatită cronică tip B, polineuropatie toxic-nutrițională, epilepsie GM, boală cardiovasculară, sechele TBC pulmonare, tulburări organice de personalitate;

– condiții de viață și muncă : precare

– comportamente : după o perioadă de îndelungată de consum de alcool, a întrerupt consumul de alcool de câteva zile

– medicație de fond administrată înaintea internării : lagosa, farcovit, depakine, rivotril.

Examen clinic general:

Ex obiectiv: stare generală moderat alterată, astenie;

– tegumente și mucoase :steluțe vasculare pe tegumentul toracelui

– țesut conjunctiv-adipos slab reprezentat, cașexie

– sistem ganglionar nepalpabil

– sistem muscular norm

– sistem osteo-articular aparent integru

– aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale diminuate, sonoritate pulmonară normală, MV diminuat, raluri ronflante si sibilante

– aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice, AV=80 b/min.

– aparat digestiv: abdomen suplu, sensibil la palpare

– ficat cu limita inferioară la 1 cm sub rebord, margine inferioară robustă, splina nepalpabilă

– aparat uro-genital: rinichi nepalpabili, micțiuni fiziologice

– sistem nervos, endocrine, organe de simț: OTS, ROT prezente.

Examen de specialitate:

Ex. Ecografic: ficat- ecogenitate crescută, ecostructură –granular, căi biliare intrahepatice nedilatate,

colecist – conținut hipoton cudat, pereți supli, fără calculi,

pancreas –ateromatoză aortică abdominală, ecostructură normală,

splina – ecostructură omogenă

rinichi fără calculi, fără dilatație

prostată – cu calcificări grosiere cu diametru de 9mm.

cavitatea peritoneală: în observație HC

Examen de laborator:

Valori reale Valori normale

Ex. Sânge

VSH 70 mm/h 2-20 mm/h

Hematologie

Hemoglobina(HGB) 13,49g/dl 13-17,5g/dl

Hematocrit (HCT) 40,22% 39,4-54,5%

Hematii (RBC) 4090000 4200000-6200000µ

Leucocite (WBC) 6350µL 4000-11000µL

MCV 98,31 76-99 fL

MCH 32,98 26-34 pg

MCHC 33,55 31-36 g/dl

RDW 11,49 8-15%

Trombocite(PLT) 401000 150000-400000 µL

MPV 8,04 6-10 fL

neutrofile 4000 2000-7500 µL

limfocite 1360 1100-4100 µL monocite 750 100-1000 µL

eozinofile 210 40-500 µL

bazofile 30 0-100 µL

neutrofile% 63 45-70%

bazofile% 0,5 0-1%

limfocite% 21,4 20-45%

monocite% 11,8 2-12%

eozinofile% 3,3 1-5%

Biochimie

Glicemie 104 70-115 mg/dL

TGO (ASAT) 40 5-37 UI

TGP (ALAT) 29 5-31 UI

GGT 60 12-55 UI

Creatinină 1,13 0,7-1,2 mg/Dl

Colesterol 266 100-200 mg/Dl

Proteine totale 9,33 6,6-8,8 g/dL

Electroforeza

Albumina 48,5 50-66%

ALFA1 5,7 2-5,5%

ALFA2 13,8 5-13%

BETA 13,6 8-14%

GAMMA 18,4 13-21%

Albumine/Globuline 0.94

Ex. Urină

– densitate 1005 1003-1031

– ph 7 4,8-7,4

– glucoza absentă absentă – epitelii și leucocite rare

Tratament: Silimarină 35mg cp VI

Famotidină 40mg cp I

Metoclopramid 10mg cpIII

Milgamma N f I

Propranolol 40mg cp I

Diazepam 10mg cp I

Epicriza: Pacient pensionat medical pentru numeroase afecțiuni se internează pentru reevaluare clinică și paraclinică.

Se externează în 02 mai 2011 cu diagnosticul principal: hepatită cronică virală B și toxic nutrițională și diagnosticele secundare: polineuropatie toxic nutrițională, bronșită cronică obstructivă, sechele TBC pulmonary, tulburare organică personalitate, epilepsie GM.

Recomandări:

-regim alimentar fără băuturi alcoolice

-tratament cu: 1) Lagosa 150mg 1cpx3/zi cut.I

2) Miofilin 100mg 1cpx3/zi cut.I

3) Farcovit B12 1cpx3/zi cut.III

-referat medical pentru prelungire pensionare.

Studiul a fost extins pe un număr de 50 de pacienți internați în diferite spitale din municipiul Galați. Datele culese au fost cuprinse în tabelul nr. 2

Tabelul nr. 2 – Datele pacienților cuprinși în studiu

Din datele prezentate în tabel se observă că majoritatea pacienților afectați de etilism sunt de sex masculin, proporția acestora fiind de 62 %, spre deosebire de femei, care reprezintă doar 38 % din totalul cazurilor studiate.

Figura nr. 5 – Ponderea pe sexe a pacienților studiați

În ceea ce privește frecvența consumului de alcool, se observă că cei mai mulți dintre subiecții analizați, atât femei cât și bărbați, consumă alcool zilnic, iar alcoolicii cronici reprezintă o treime din totalul pacienților.

Figura nr.6 – Frecvența consumului de alcool

Dintre pacienții care consumă zilnic alcool, cei mai mulți au vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani și tot în această categorie de vârstă se găsesc cei mai puțini etilici cronici.

Figura nr. 7 – Frecvența consumului de alcool pe categorii de vârstă

Din studiul lotului de pacienți pe categorii de vârstă, reiese faptul că afecțiunile majore datorate intoxicației etanolice se manifestă mai frecvent la pacienții de peste 60 de ani, atât la cei de sex feminin (53 %), cât și la cei de sex masculin (48 %).

Figura nr. 8 – Distribuția bărbaților consumatori de alcool în funcție de vârstă

Figura nr. 9 – Distribuția femeilor consumatoare de alcool în funcție de vârstă

O importanță deloc neglijabilă în ceea ce privește consumul de alcool o are familia, dar, paradoxal, am constatat că cei mai mulți subiecți cu intoxicație etanolică sunt căsătoriți, proporția cea mai redusă aparținând pacienților care și-au pierdut partenerul de viață în urma decesului.

Figura nr. 10 – Distribuția pacienților studiați în funcție de starea civilă

Am analizat, de asemenea, influența nivelului studiilor și am constatat că, cele mai multe (63 %) dintre persoanele care prezintă diverse stadia ale intoxicației cu alcool, au studii medii.

Figura nr. 11 – Influența nivelului de studii în lotul de pacienți studiat

În funcție de programul de lucru, am constatat că ponderea cea mai mare o au persoanele cu un program de muncă de 8 ore, cel mai mic procent reprezentând persoanele fară loc de muncă, cu toate că în rândul acestora din urmă se întâlnesc frecvent cazuri de etilism cronic.

Figura nr. 12. Distribuția programului de muncă al subiecților asupra consumului de alcool

Majoritatea pacienților care prezintă intoxicatii alcoolice sunt persoane fără copii, aceștia reprezentând 45% din totalul subiecțilo analizați, cel mai mic procent (7 %) reprezentându-i pe cei care au 3 copii.

Figura nr. 13 – Influența numărului de copii asupra subiecților consumatori de alcool studiați

În privința influenței consumului de cafea și tutun, se observă că din cei 50 de pacienți studiați, 78 % sunt consumatori de cafea și 84 % sunt fumători.

Figura nr. 14 – Influența consumului de cafea asupra pacienților consumatori de alcool

Figura nr.15 – Influența consumului de tutun asupra pacienților consumatori de alcool

Un alt factor care își pune amprenta asupra consumului de alcool este stresul, 58 %

dintre pacienți fiind supuși unor condiții stresante de muncă și viață.

Figura nr. 16 – Influența stresului asupra obiceiului de a consuma alcool

După cum se observă din datele cuprinse în tabelul …, pacienții studiați prezintau numeroase afecțiuni, cauzate de complicații ale intoxicației etanolice: 24 % – afecțiuni hepatice grave, 16 % – afecțiuni gastrice 10 % – afecțiuni vasculare 12 % – afecțiuni cardiace 6 % – afecțiuni sistemice, iar 10 % dintre aceștia aveau manifestări de sevraj. De asemenea, majoritatea acestor pacienți prezentau tulburări neurologice.

Figura nr. Proporția diferitelor afecțiuni cauzate de intoxicații alcoolice

Figura nr. 17 – Afecțiuni cauzate de alcool la pacienții studiați

Concluzii

Consumul abuziv de alcool provoacă mai multe prejudicii fizice, psihologice și sociale decât toate celelalte droguri la un loc. Aproape 1 din 3 bărbați și 1 din 5 femei consumă alcool peste limitele de siguranță acceptate în prezent, iar consecințele acestor excese devin din ce în ce mai frecvent întâlnite.

Alcoolul afectează fiecare sistem al corpului omenesc și cauzează o gama largă de probleme de sănătate. Aceste probleme includ o alimentație dezechilibrată pe care o are în general o persoana consumatoare de alcool, dificultăți în menținerea echilibrului, dificultăți în mers, tulburări de memorie. La acestea se adaugă și bolile hepatice care apar pe fondul continuării consumului exagerat de alcool, ca hepatita alcoolică și ciroza alcoolică. Sunt frecvente de asemenea și hipertensiunea arterială, slăbiciunea musculară, insuficiența cardiacă, tulburările de ritm cardiac, anemiile, tulburările de coagulare, scăderea imunității la infecții, inflamații gastrointestinale și iritații gastrice, pancreatita acută și cronică, hipoglicemia, hipertrigliceridemia, scaderea fertilitatii, osteomalacie.

Intoxicațiile cu alcool etilic pot fi acute sau cronice.

Tratamentul în intoxicatia acuta cu alcool etilic nu este specific, dar ca indicații pot fi amintite:

– spălătura gastrică (este utila în primele în primele 2 ore de la ingestie) se face cu solutie bicarbonat de sodiu 3-5 %)

– rehidratarea pacientului cu ser glucozat 10% (pentru combaterea hipoglicemiei)

NU se folosesc analeptice, pentru ca stimuleaza centrii bulbari numai pentru o scurta perioada apoi accentuează depresia respiratorie prin consumul mare de O2 la nivelul centrilor respiratori si pot favoriza apariția aritmiilor, a insuficientei cardiocirculatorii

Intoxicația cronică este o problemă socială deosebită, ingestia cronică de alcool ducând la obișnuință și dependență psihică și fizică.

În caz întrerupere bruscă a consumului de băuturi alcoolice se declanșează sindromul de abstinență manifestat prin: tremurături, convulsii și delirum tremens.

Tratamentul intoxicației cronice presupune întreruperea consumului de alcool, vitaminoterapie, tratament simptomatic.

Tratamentul specific se face supravegheat, controlat și cu acordul bolnavului prin administrare de Disulfiram (Antalcol, Antabuz)

În cura de dezintoxicare se mai poate folosi ACAMPROSAT (Aotal) medicament care creează un sindrom de abstinență mai moderat și mai bine tolerat pentru pacient.

În sindromul de abstinență manifestările neurovegetative existente se combat prin administrare de propranolol.

Mai nou în cura de dezintoxicare la alcool se administreaza Naloxon. Obligatoriu pacientul va urma psihoterapie pentru o buna integrare sociala.

Cercetătorii în domeniu au scos pe piața farmaceutică o serie de produse medicamentoase care au menirea de a ameliora simptomele date de abstinența de la alcool.

Topiramate – este un anticonvulsiv care are capacitatea de a stabiliza starea de spirit a unui individ acționând asupra creierului pentru a diminua nivelul de dopamină eliberat în organism. Dopamina este un neurotransmițător care produce o stare de buna dispoziție și relaxare a organismului, în plus este considerată factorul principal al plăcerii pe care alcoolicii o găsesc în consumul excesiv de alcool. În plus, studiile publicate de cercetătorii americani în anul 2008 au relevat faptul ca topiramate nu numai ca reduce considerabil cantitatea de alcool consumată de o anumită persoană, ci are capacitatea de a reduce indicele masei corporale (BMI), a enzimelor de la nivelul ficatului, tensiunea sistolică și diastolică, nivelul de colesterol, precum și nevoia obsesivă de a consuma alcool.

Nefazodon – este un antidepresiv care are capacitatea de a reduce considerabil nevoia organismului de a primi alcool (dependența fizică), însa datorită faptului că a fost asociat cu dezvoltarea anumitor afecțiuni severe ale ficatului, anumite state au decis retragerea acestuia de pe piață. Este absolut necesară monitorizarea regulată a funcțiilor ficatului.

Lioresal – este un medicament pentru relaxare musculară, care are capacitatea de a diminua nevoia organismului de a primi alcool, prin creșterea cantității neurotransmițătorului GABA de la nivelul creierului.

Ondansetron – este un medicament prescris de medicii specialiști pentru diminuarea stărilor de amețeală și vomă cauzate de sedințele de chimioterapie. Cu toate acestea s-a descoperit faptul că ondansetron-ul este extrem de benefic pentru ameliorarea dependenței fizice de alcool, precum și pentru creșterea capacității unei persoane de a se abține de la consumul de alcool, condiția fiind administrarea acestuia în stadiile de început ale alcoolismului.

Naltrexon – acest medicament are capacitatea de a diminua efectele pozitive ale alcoolului, blocând acele părți ale creierului care eliberează neurotransmițători responsabili inducerii senzației de plăcere în momentul consumului de alcool. Mai mult decât atât naltrexon-ul dă rezultate excepționale în momentul în care este folosit în combinație cu sedințe de terapie în grup (Alcoolici Anonimi), sau sedințe de consiliere individuală. Cu toate acestea, asemeni oricărui alt tip de tratament medicamentos, naltrexon-ul prezintă efecte secundare precum stări de vomă și amețeală, dureri de cap, anxietate, stări de oboseală, sau insomnie. Se încearcă eliminarea acestor reacții adverse prin implementarea pe piață a unei forme injectabile cu naltrexon. Astfel, acest tratament administrat lunar, în combinație cu ședințele de terapie și-a dovedit eficacitatea în ceea ce privește tratarea dependenței de alcool.

Disulfiram – este un medicament folosit încă din anul 1951, care are capacitatea nu numai de a ameliora dependența fizică de alcool, ci și de a reduce riscul recurenței acestei boli, acționând asupra stomacului pentru a crea o stare neplăcuta în momentul în care persoana în cauză consumă alcool. Astfel, printre simptomele induse de disulfiram regăsim manifestări precum dureri de cap, stări de vomă și amețeală, sau scăderea tensiunii arteriale.

Campral – în Europa Campral-ul este destul de popular pentru capacitatea sa de a diminua riscul recurenței alcoolismului, prin reducerea sentimentelor și senzațiilor negative resimțite în perioada de abstinență. Conform specialiștilor, explicația constă în stimularea producerii de GABA, un aminoacid care acționează sub forma de neutrotransmițător la nivel cerebral.

Consumul de alcool etilic este o problemă deosebit de gravă în majoritatea țarilor lumii, deci și în România. Această afirmație este cu atât mai valabilă cu cât toți alcoolicii la început au băut doar un singur pahar de alcool etilic (poate din curiozitate sau din cauza unor conjuncturi sociale), dar care apoi i-a prins în capcana sa și treptat i-a transformat în persoane dependente.

Din acest motiv, alcoolul etilic este un drog periculos ce poate declanșa accidente, uneori foarte grave, iar supradoza poate provoca moartea.

Bibliografie

Afilob Jompan – “Consumul exagerat de alcool – factor de risc cardiovascular la nivel comunitar”, Revista “Medicina Familiei” nr. 54, an 12/2005, p. 5-11

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor medicale – Nomenclatorul Medicamentelor de uz uman 2009

Albu, M. – Construirea si utilizarea testelor psihologice, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1988

Banciu Traian – Patologie digestiva alcoolica; Ed.Med., Buc., 1991

Belis V. – Aspecte toxicologice clinice și medicolegale în etilism; Ed.Med.Buc., 1988

BENNETT C, J. PLUM, F. Cecil, “Textbook of Medicine”, 20th Edition, Saunders Co, Philadelphia, London, Toronto, Montreal, Sydney, Tokio,1996.

Birt, Mircea Alexandru – Psihiatrie-Prolegomene clinice – Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Boișteanu P. – Repere psihofarmacologice, Ed. Psihomania, Iași, 1997

Bologne Jean-Claude – Histoire morale et culturelle de nos boissons; Alcool ou Sante, 2001, 4, 207

Botez M.I. – Neuropsihologie Clinică și neurologia comportamentului, Ed. Med., Buc., 1996

Cristea-Popa E., Popescu A., Trutia E., Dinu V. – Tratat de biochimie medicala; Ed. Med.Buc., 1991

Cruce M. – Biologie celulară și moleculară, Ed. Ains, Craiova, 1999

Elisabeta Naum, Petru Boișteanu – “Drama Biologică a alcoolismului” Editura Dosoftei – 2002

G. Ionescu, Curs despre alcoolomanie, Editura Universitații de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București, 1995

Gelder M., Gath D., Mayou R., Cowen P. – Oxford Textbook of Psychiatry; third edition – Oxford University Press, 1996

GUYTON: “Fiziologie”, Editura Medicala, Bucuresti, 1996

HARRISON – “Principiile medicinei interne”, vol. I, Editura Teora, Bucuresti, 1999.

PUSCHIȘĂ M., “Clinică medicală, Aparat respirator si cardiovascular", Editura Opinia, Brăila,1997

Haulica Ion – Fiziologie umana; Ed.Med.Buc.,1989

http://www.i-medic.ro/tutun-alcool-droguri/tratament-medical-pentru-dependenta-de-alcool

Ilut, P.(Ed. Polirom, Iasi, 1997)– Abordarea calitativa a socioumanului

Kaplan & Sadock – Manual de buzunar de psihiatrie clinica, ed. a treia, 2003

Larrue V, Von Kummer R, Müller A, Bluhmki E. Risk factors for severe hemorrhagic transformation in ischemic stroke patients treated with recombinant tissue plasminogen activator. A secondary analysis of the European-Australasian Acute Stroke Study (ECASSII). Stroke 2001;32:438-41.

Mihai, S. L. –14 pasi in lumea drogurilor, Ed. Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 2005

OMS, CIM-10, Classification internationale des maladies : Troubles mentaux et troubles du comportement,Genève, Organisation mondiale de la Santé, 2001

P. Boișteanu – Alcoolism și comportament, Ed. Moldova, 1994,1-20, 25-40

Peterson K. Biomarkers for alcohol use and abuse. Alcohol Research & Health. 2004/2005

Porot, A. si M. – Toxicomaniile, Ed. Stiintifica , Bucuresti, 1999

Saitz R. Clinical practice. Unhealthy alcohol use. N Engl J Med. Feb 10 2005Saitz R. Clinical practice. Unhealthy alcohol use. N Engl J Med. Feb 10 2005;

ȘERBAN V., “Medicină internă”, vol. II, Editura Excelsior, Timisoara, 1996

www.top.sanatate.ro-Dr. psiholog Gabriela Iorgulescu :Particularitati ale

alcoolismului la femei

Bibliografie

Afilob Jompan – “Consumul exagerat de alcool – factor de risc cardiovascular la nivel comunitar”, Revista “Medicina Familiei” nr. 54, an 12/2005, p. 5-11

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor medicale – Nomenclatorul Medicamentelor de uz uman 2009

Albu, M. – Construirea si utilizarea testelor psihologice, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1988

Banciu Traian – Patologie digestiva alcoolica; Ed.Med., Buc., 1991

Belis V. – Aspecte toxicologice clinice și medicolegale în etilism; Ed.Med.Buc., 1988

BENNETT C, J. PLUM, F. Cecil, “Textbook of Medicine”, 20th Edition, Saunders Co, Philadelphia, London, Toronto, Montreal, Sydney, Tokio,1996.

Birt, Mircea Alexandru – Psihiatrie-Prolegomene clinice – Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Boișteanu P. – Repere psihofarmacologice, Ed. Psihomania, Iași, 1997

Bologne Jean-Claude – Histoire morale et culturelle de nos boissons; Alcool ou Sante, 2001, 4, 207

Botez M.I. – Neuropsihologie Clinică și neurologia comportamentului, Ed. Med., Buc., 1996

Cristea-Popa E., Popescu A., Trutia E., Dinu V. – Tratat de biochimie medicala; Ed. Med.Buc., 1991

Cruce M. – Biologie celulară și moleculară, Ed. Ains, Craiova, 1999

Elisabeta Naum, Petru Boișteanu – “Drama Biologică a alcoolismului” Editura Dosoftei – 2002

G. Ionescu, Curs despre alcoolomanie, Editura Universitații de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București, 1995

Gelder M., Gath D., Mayou R., Cowen P. – Oxford Textbook of Psychiatry; third edition – Oxford University Press, 1996

GUYTON: “Fiziologie”, Editura Medicala, Bucuresti, 1996

HARRISON – “Principiile medicinei interne”, vol. I, Editura Teora, Bucuresti, 1999.

PUSCHIȘĂ M., “Clinică medicală, Aparat respirator si cardiovascular", Editura Opinia, Brăila,1997

Haulica Ion – Fiziologie umana; Ed.Med.Buc.,1989

http://www.i-medic.ro/tutun-alcool-droguri/tratament-medical-pentru-dependenta-de-alcool

Ilut, P.(Ed. Polirom, Iasi, 1997)– Abordarea calitativa a socioumanului

Kaplan & Sadock – Manual de buzunar de psihiatrie clinica, ed. a treia, 2003

Larrue V, Von Kummer R, Müller A, Bluhmki E. Risk factors for severe hemorrhagic transformation in ischemic stroke patients treated with recombinant tissue plasminogen activator. A secondary analysis of the European-Australasian Acute Stroke Study (ECASSII). Stroke 2001;32:438-41.

Mihai, S. L. –14 pasi in lumea drogurilor, Ed. Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 2005

OMS, CIM-10, Classification internationale des maladies : Troubles mentaux et troubles du comportement,Genève, Organisation mondiale de la Santé, 2001

P. Boișteanu – Alcoolism și comportament, Ed. Moldova, 1994,1-20, 25-40

Peterson K. Biomarkers for alcohol use and abuse. Alcohol Research & Health. 2004/2005

Porot, A. si M. – Toxicomaniile, Ed. Stiintifica , Bucuresti, 1999

Saitz R. Clinical practice. Unhealthy alcohol use. N Engl J Med. Feb 10 2005Saitz R. Clinical practice. Unhealthy alcohol use. N Engl J Med. Feb 10 2005;

ȘERBAN V., “Medicină internă”, vol. II, Editura Excelsior, Timisoara, 1996

www.top.sanatate.ro-Dr. psiholog Gabriela Iorgulescu :Particularitati ale

alcoolismului la femei