Alcaloizii Cornului Secarei

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………4

CAPITOLUL I

ALCALOIZII CORNULUI SECAREI ȘI ANALOGII………………………………9

1.1 Alcaloizii naturali si derivati dihidrogenati vasoconstrictori ………………………13

1.2Farmacodinamie……………………………………………………………………………………..13

1.3Ergotamina…………………………………………………………………………………………….13

Capitolul II

Halucinogene de sinteză…………………………………………………………………………………..15

2.1 Clasificare………………………………………………………………………….16

2.2 Proprietati………………………………………………………………………….17

2.3 Moduri de prezentare……………………………………………………………..17

2.4Alfa-Adrenolitice……………………………………………………………………………………18

2.4.1 Baze farmacodinamice………………………………………………………………………….18

2.4.2 Farmacoterapie…………………………………………………………………………………..18

2.4.3 Farmacoepidemiologie…………………………………………………………..18

2.4.4 Farmacografie……………………………………………………………………18

2.5 Dihidroergotamina………………………………………………………………………………..19

2.5.1 Farmacoterapie………………………………………………………………….19

2.5.2 Farmacoepidemiologie………………………………………………………….19

2.5.3 Farmacografie…………………………………………………………………………………..19

2.6 Dihidroegotoxina……………………………………………………………………20

2.6.1 Farmacografie…………………………………………………………………..20

2.6.2 Farmacoepidemiologie………………………………………………………….20

2.6.3 Farmacografie…………………………………………………………………………………..20

CAPITOLUL III

MEDICAMENTE……………………………………………………………………..21

3.1 Distonocalm………………………………………………………………………..21

3.2 Ergoceps……………………………………………………………………………22

3.3Cofedol…………………………………………………………………………………………………22

3.4 Plant extract……………………………………………………………………….23

3.5Ergomet……………………………………………………………………………………………….23

Concluzii……………………………………………………………………………….24

Bibliografie…………………………………………………………………………….25

Introducere

Cornul secarei (Claviceps purpurea) ciupercă fitoparazită care face parte din familia Clavicipitaceae, genul Claviceps, al cărei scleroți parazitează alte tipuri de cereale, dar mai ales secara. Denumirea este utilizată cu mai multe sensuri, având legătură cu ciuperca parazită: pentru denumira ciupercii parazite. Claviceps purpurea; pentru a denumi scleroții acesteia, și pentru a denumi afecțiunea parazitară respectivă a secarei. Este utilizată pentru secara parazită și denumirea de secară cornută.

Scleroții ciupercii ar putea ajunge și în produsele de panificație prin utilizarea făinii obținute în urma măcinării unor boabe parazitate. Datorită conținutului mărit de alcaloizi toxici din cornul secarei (ergotamina, ergotinina etc.), consumul mărit de cereale contaminate automat provoacă o intoxicație cronică periculoasă, numită ergotism sau focul sfântului Anton. De aceea în proporția maximă permisă este de 0,1% în grâul alimentar și 0,05% în făină.

Intoxicațiile cu ergot erau foarte des întâlnite în trecut, dar odată cu creșterea cunoștințelor despre structura ergotului, acestea au dispărut aproape complet. În Evul Mediu intoxicația a primit numele de focul Sfântului Anton, în zilele noastre intoxicația este a ptimit numele de ergotism. Acesta se datorează efectelor vasoconstrictoare și halucinogene ale substanțelor farmacologic,fiind active din ergot, și are două forme de manifestare:

Forma gangrenoasă: descoperim arsuri nivelul extremităților, cianoza membrelor și desprinderea cărnii de pe oase, fără sângerare.

Forma convulsivantă: cu un debut de senzație de sete extreme de pronunțată, halucinații (intoxicații au comportament de păsări), contracții musculare foarte dureroase

Clasificare

Alcaloizii din cornul secarei dezvoltă o activitate atât agonistă cât și antagonistă la nivelul diferiților receptori: adrenergici, serotoninergici și dopaminergici. Asfel efectele depind de:

natura alcaloidului

cantitatea acestuia

organele (țesuturile) asupra cărora acționează.

Datprită acestei „nespecificități”, alcaloizii arată o mare varietate de acțiuni farmacologice. În general, pot acționa selectiv (amidele acidului lisergic evidențiază selectvitatea pentru receptorii 5-HT), sau neselectivitatea, în cazul alcaloizilor peptidici, care acționează atât asupra receptorilor adrenergici, dar și asupra receptorilor dopaminergici. Modificarea structurii chimice poate determina și schimbări la nivelul acțiunii farmacologice:

hidrogenarea are ca și efect micșorarea acțiunii agoniste comparativ cu alcaloizii de bază.

metilarea în poziția unu determină o scădere a afinității pentru catecolamine.

Alcaloizii naturali măresc activitatea uterului gravid. La administrarea de doze mici, are loc creșterea frecvenței și forței contracție, urmate de o relaxare. Pe măsură ce creștem creștecantitatea, contracțiile sunt tot mai puternice, mai repetate și de perioada îndelungată, efectul este de susținere a contracțiilor. Datorită acestor efecte, alcaloizii se pot utiliza postpartum pentru oprirea sângerărilor și pentru menținerea contracțiilor.

Alcaloizii din ergot (0,3-1,2%) au la bază diferite nuclee:

Acidul lisergic o găsim sub forma a doi izomeri optici: acid l-lisergic și acid d-izolisergic (inactiv farmacologic)

Ergolina, recunoscută și sub denumirea de LSA (monoamida acidului lisergic)

Ergometrina (ergonovina, ergobasina), întâiul alcaloid din ergot, are proprietăți ocitocice

Nucleul ergolinic (lisergic)

Alcaloizii clavinici: agroclavina, festuclavina, elimoclavina

Alcaloizii lisergici, derivați ai acidului lisergic

Amide simple ale acidului lisergic: ergometrina, ergina

Proprietăți fizico-chimice

Solubilitate: alcaloizii de tipul ergometrinei sunt substanțe solubile în apă în comparație cu alcaloizii peptidici, solubili doar în solvenți apolari.

Stabilitate: combinațiile cele mai stabile sunt și cele care includ acidul metansulfonic.

Izomerie: o proprietate interesantă și care poate fi utilizată în anumite scopuri (extracție, dozare), este transformarea izomerilor dextro – în izomeri levo, sub acțiunea acizilor foarte slabi (acid acetic). Sub acțiunea alcalilor are loc de asemenea o transformare inversă levo – în dextro.

Vorbind la modul general de 0,2% din greutatea uscată, însă poate atinge și 1% din greutatea uscată a ergoților. Privind condițiile, consumarea a 5 până la 10 g de ergoți poate avea efecte letale. De aceea, există reglementări care definesc gradul de pericol al substanțelor care conțin ergoți. Normele se exprimă în general în procente pentru cereale și în μg alcaloizi totali pe kilogram pentru alimente. Toxicologii consideră că cantitate zilnică maximă care nu duce la efecte toxice pentru oameni este de 0,1 mg/kg corp. Câteodată acest prag este definit care nu are efect toxic. Pentru cerealele se permite în general un conținut de 0,1 în cazul folosirii lor pentru furaje. cerealele folosite pentru panificație, normele Uniunii Europene ne arată o valoare maximă de 0,05% Aceste valori ar corespunde unor praguri ale conținutului total de alcaloizi de 2.000 μg pe kg respectiv 1.000 μg pe kg, deși aceste valori nu sunt încă precizate în reglementările în vigoare.

Indicatii terapeutice
Preparatele din corn de secara actioneaza asupra organelor si tesuturilor interne, mai exact spus asupra arterelor, bronhiilor, stomacului, uterului. Rolul principal al acestor preparate este acela de vasoconstrictor.

Preparatele de cornul secarei au utilizari importante in ginecologie si obstetrica. Se utilizează, cu succes, si in hipertiroidii, distonii neuro-vegetative, tahicardii, migrene. Cornul secarei a inregistrat efecte pozitive si in unele afectiuni canceroase, hipertensiune arteriala, frigiditate, impotenta sexuala, tulburari circulatorii.

Observatii

Cornul de secara conțineare substanțe otrăvitoare. Dupa terminarea lucrului este recomandat spatula pe mâini. Intoxicatiile cu corn de secara se manifesta prin intepaturi în maini, brațe si picioare, greață, vărsături, colici, diaree, mancarime, starea de paralizie, pielea devine palida, rece, survin ameteli, auzul slabeste. Până să apară medicul, se va administra intoxicatului ceai rusesc concentrat, sulfat de sodiu, vomitive, se vor atașa sticle cu apa calda la maini si picioare, comprese calde pe abdomen.

-Adrenoliticele(blocate adrenergice). Mecanism direct de actiune. Este fixat direct de receptorii adrenergici, pentru care au afinitate, cu care construiesc un complex, medicament adrenolitic receptor. Complexul este lipsit de activitate intrinseca dar face imposibila activarea receptorilor mediatorii adrenergici și prin adrenomimetice. Corespunzator celor doua tipuri de receptori adrenergici există doar doua grupe de substante adrenolitice:

1. Alfa-adrenolitice

2.Beta-adrenolitice

– Neurosimpatolitice(antiadrenergice). Mecanism indirect de actiune, influentant metabolismul mediatorilor chimici. Se activează prin trei mecanisme intime diferite:

a) Depletirea depozitelor de mediatori din terminatiile simpatice ;

b Stoparea sintezei mediatorilor ;

c) Stoparea eliberarii mediatorilor.

Bazele farmacodinamice

Locul si mecanismul actiunii

Stopează efectele activării sinapselor simpatice din muschii netezi, miocard si glandele exocrine, micșorând si îndepărtând efectele stimularii nervilor andrenergici și unele actiuni ale simpatomimeticelor. Actioneaza la nivelul sinapselor neuroefectoare simpatico, fie direct, oprind receptorii adrenergici (adrenolitice), fie indirect, influientand metabolismul meditatorilor chimici (neurosimpatolitice).

Clasificare

A.Adrenolitice (blocante adrenergice). Mecanism direct de actiune

Se stabilește de receptorii adrenergici pentru care au afinitate, cu care formeaza un complex, medicament adrenolitic-receptor. Complexul nu are activitate intrinseca dar face imposibila activarea receptorilor prin meditatorii adrenergici si prin adrenomimetice. Corespunzator celor doua tipuri de receptori adrenergici, exista doua grupe de substante adrenolitice.

1. Alfa-adrenolitice (blocante alfa-adrenolitice). Stopează specific receptorii alfa-adrenergici.

a) alcaloizii cornului secarei (egotamina, ergotoxina) si analogi (nicergolina);

b) beta-haloalchinamine (dibenamina, fenoxibenzamina);

c) imidazoli (tolazolina, fentolamina);

d) chinazolina (prazosin, doxazasin, terazosin, trimazosin).

2. Beta-adrenolitice (blocante beta-adrenolitice). Propanolol, oxprenolol, pindolol etc.

3. Neurosimpatolitice (antiadrenergice, simpatoplegice). Mecanism idirect de actiune, influientand metabolismul mediatorilor chimici. Actioneaza prin trei mecanisme intime altfel, definind astfel trei subgrupe de substante. 1) Depletirea depozitelor de mediatori din terminatiile simpatico (rezerpina,guanetidina). a)Impiedicarea sintezei mediatorilor 3) Oprirea eliberarii meditatorilor (bretilium).

Caractere de recunoaștere: Planta: Se percep două stadii diferite în ciclul evolutiv al ciupercii care se succed în natură după cum urmează :

1. Infecția primară. Organul de rezistență al parazitului asa numit sclerot, dezvoltat pe spicele de secară sau pe alte graminee, cade pe sol după maturizare, unde se stabilește in perioada iernii. Primăvara, din acești scleroți, se dezvoltă în condiții avantajoase de temperatură și umiditate niște formațiuni sferice începute de la extremitatea apicală a pedicelilor ieșiți din sclerot.

Aceste formațiuni sferice poartă și numele de strome ; la suprafață sînt verucoase, dar în interiorul lor se află numeroase conceptacule denumite peritecii, în formă de butelie. În interiorul periteciilor găsim numeroase asce avînd cîte 8 ascospori hialini, filiformi. În condiții benefice de temperatură ascosporii se elimină din asce prin osteolele de la suprafața stromelor. Aceștia ajung prin intermediul curenților de aer pe florile plantelor gazdă, ascosporii ; aici întâmpină condiții favorabile, germinează. Prin germinare se dezvoltă la început un miceliu primar numit și himeniu, care invadează ovarul, stilul, stigmatele și staminele florii. În dezvoltarea parazitului, primul stadiu poartă numele de infecție primară.

2. Infecția secundară. Miceliul compus se ramifică, formînd conidiofori pe care se nasc numeroși spori numiți conidii și care se află într-o suspensie de exsudat zaharat vizibil pe spice sub forma unor picături translucide sau transparente ca roua, de consistență siropoasă. Acest stadiu din ciclul evolutiv al ciupercii a fost denumit „Sphacelia segetum". Conidiile din exsudatul zaharat sînt transportate prin intermediul insectelor pe alte flori nefecundate, unde, întâmpinând condiții favorabile, germinează, formînd un nou miceliu, fază cunoscută sub numele de infecție secundară.

Miceliul compus atît din ascospori, cît și din conidiile germinate, cu timpul se transformă într-o țesătură de hife miceliene care devine din ce în ce mai deasă. După aproximativ două săptămîni de la pătrunderea agentului patogen, pe cale naturală, pe organele florale ale plantei gazdă împletitura de hife miceliene capătă o consistență spongioasă de culoare albă-gălbuie cu nuanțe violacee numită și faza de leucosclerot. Cu timpul, după alte două săptămîni, formațiunile se pigmentează puternic în violet, densitatea devine din ce în ce mai densă, cornoasă, culoarea se închide pînă la brun-negricios, scleroții formați întrecînd de obicei cu mult în lungime și de obicei și în grosime cariopsa speciei de plantă-gazdă.

În infecțiile pe cale artificială în prima fază din ciclul evolutiv al ciupercii, adică infecția cu ascospori este eliminată. Pentru aceasta conidiile, faxa asexuată de înmulțire a ciupercii, se produc în laborator pe medii nutritive, acestea servind la infestarea plantei gazdă (secară, orz sau alte graminee).

Capitolul I

ALCALOIZII CORNULUI SECAREI ȘI ANALOGII

Unul dintre cele mai importante grupe de toxine vegetale din lume sunt Alcaloizii prolizidinici, acestea reprezintă un motiv important de intoxicare la animalele de fermă, ducând la cantitati imense de pierderi financiare, dar si la micșorarea producției și chiar decedarea anumalelor contaminate in fiecare an.

Prezenți în mod special în familiile Boraginaceae, Asteraceae (Senecionaea si Eupatorieae), și Fabaceae (în mod special la genul Crotalaria) (Dharmananda două mii doi) sunt Alcaloizii Pirolizidinici. Alcalozii pirolizidinici care au fost studiate până în prezent aparțin acestor trei familii, au în compoziție mai mult de nouăzeci și cinci la sută.

Elementari ca și structură chimică alcaloizii creați natural sunt câteodată toxici pentru animale cănd cunt ingrați, acestea conțin un atom de heterociclic de azot. În cea mai mare parte este necunoscut în plante rolul alcaloizilor în biologie, însa exista posibilitatea sa fie produși ca și un intermediar de aparare chimică împotriva consumului.Sunt rare dovezile concrete despre acest rol, însă sunt cunoscute destul de bine că multe insecte erbivore care își dezvoltă diferite mijloace prin care sa se adampteze, dar și mijloace de apărare împotriva pradătorilor.

Atât prin contaminarea cu cereale vât și prin consumul produselor de origine animală ca de exemplu laptele, mierea sau ouăle, direct dau indirect prin intermediul ceaiurilor din plante, oamenii pot acuza intoxicații cu alcaloizii pirolizidinici. În zonele globale cu clima aridă și precipitații scăzute se produce infestarea cerealelor, în astfel de zone avantajează creșterea plantelor care au în compoziție alcaloizi pirolizidinici, pe plantații se dezvoltă ca și buruiene. În Afganistan în anul o mie nouă sute șaptezeci și patru sa descoperit cel mai grav caz de intoxicare cu alcaloizi pirolizidinici, când în medie de treizeci și cinci de mii de oameni au fost intoxicați de la cerealele infestate cu Hiliotropium, însă în medie aproximativ douăsute treizeci și patru au decedat la trei până la nouă luni odată ce se instalase manifestările clinice. Omul ajunge să consume animale infestate cu alcaloizi pirolizidinici, însă în această situație nu sunt manifestări toxice imediate, manifestările fiind pe perioadă îndelungată, evidențierea conică este neilucidată. În lactatele obținute de la animale gasim cel mai des reziduri de alcaloizi pirolizidinici, preluate din consumul de plante cu alcalizi pirolizidinici. După consumul de nutrețuri, gainile pot să transfere alcaloizi pirolizidinici în ouăle lor, însă miedea de albile sa demostrat ca poate prelua cantități consistente de alcaloizi pirolizidinici, astfel apare un risc destul de mare la consumul cresut de miere.

Sunt șanse mici să gasim alcaloizi pirolizidinici în carnea de la animale care au consumat plante bogate în alcaloizi pirolizidinici, compușii chimici sunt eliminați rapid prin țesuturi, taierea naimalelor trebuie sa aiba loc doar la cateva ore de la consumul plantelor de pe pășune.

Alcalaloizii cornului secarei sunt de doua tipuri:

Substante natural, ergotamine (utilizata current in terapeutica) si ergotoxina (cu efecte asemanatoare, dar actiune vasoconstrictoare mai redusa, nu se foloseste ca atare);

Substante de semisinteza, derivati dihidrogenati ai alcaloizilor naturali.

Din punct de vedere farmacoterapic se disting doua grupe :

Cu actiune predominant vasoconstrictoare (ergotamina, ergotoxina, dihidroergotamina);

Cu actiuni predominant vasodilatatoare (dihidroergotoxina si componentele sale).

Structura chimica:

nucleul de baza este ergolina.

Ergolina are asemanarea sterica cu neuromediatorii aminergici: NA, DA, 5-HT. De aceea, derivatii de ergolina au afinitate pentru receptorii adrenergici, dopaminergici si serotoninergici, de intesitate diferita, functie de tipul derivat.

Clasificare: dupa criteriile de origine, strucutura si utilizarea farmacoterapeutica.

a) Functie de origine :

– alcaloizi naturali: amidici (ergometrina); peptidici(ergotamina , ergotoxina)

– de semisinteza : amidici (metilergometrina , metisergida) ; peptidici (dihidroergotamina , dihidroergotoxina , bromocriptina) ; derivati de lisergol (nicergolina) .

Derivatii peptidici au o selectivitate pentru receptorii adrenergici postsinaptici . Derivatii amidici nu sunt selectivi , avand afinitate si pentru receptorii dopaminergici , serotoninergici si adrenergici presinaptici .

b) Functie de utilizarea farmacoterapeutica :

– Vasoconstrictoarea prin mecanism: alfa-adrenomimetic predominat (ergotamina , ergotoxina , dihidroergotamina) ; agonist serotoninergic (ergotamina) ;

-Vasodilatoare prin mecanism alfa-adrenolitic predominant ( dihidroergotoxina , nicergolina ) ; antagonist serotoninic 5HT2A\2C (metisergida )

-Ocitocice prin mecanism alha-1 adrenergic predominant (ergometrina , metilergometrina ) ; metisergida pein metabolitul metilergometrina ;

-Actiuni neuro-endocrine : agonisti dopaminergici antiparkinsonieni ( bromocriptina) ; inhibitori ai secretiei de prolactina ( bromocriptina cabergolina )

Analogii

Nicergolina

Structura chimica:

Acid lysergic hidrogenat si acid nicotinic. Cele doua component isi potenteaza efectul vasodilatator (alfa-1 adrenolitic si musculotrop).

Fcin: Absorbtie bun ape os, concentrare si metabolizare in ficat, prin desfacerea legaturii ester si glucuronoconjugare; excretie urinara

Fdin:

– vasodilatator prin doua mecanisme: alfa adrenolitic si musculotrop;

– nu influenteaza semnificativ TA; potenteaza efectul antihipertensivelor;

– antiagregat plachetar

Ftox: hTA artostatica, somnolent

Fter: Indicatii in insuficienta circulatorie hipertona cerebral si periferica, forme acute sau cronice.

Feoid:

CI:Hta, hemoragii acute; asocierea cu alte adrenolitice alfa sau beta

Psihologie: p.o. (inainte de masa) initial 10-20 mg de 3 ori/zi ; doza de intretinere 5-30mg de 3 ori/zi, cateva luni; injectabil i.m. 2-4 mg de 1-2 ori/zi; perfuzie i.v. 2-8 mg in 250 mg solutie glucozata 5% sau ser fiziologic.

Fentolamina

Bd per os redusa (absorbtie per os redusa, circa 20%; biotransformare la primul pasaj, in proportii ridicate).

Fdin.:

-alfa-1 adrenolitic (vasodilatatie), la doze medii si mari;

-simptomatic indirect, de tip antagonist pe receptorii presinaptici alfa-2 (tahicardie intense), la doze mici.

Ftox.: RA de intensitate mai mica si incidenta mai redusa, fata de tolazolina

Fter.:

Indicatii:

-HTA din feocromatic (diagnostic si tratament patogenic).

Diagnosticul ferocromatiomului: in criza de HTA, se admin, fentolamina i.m sau i.v.; daca TA scade cu peste 25%, se suspecteaza prezenta feocromocitomului.

-Tratamentul necrozei pielii in urma injectarii accidentale paravenoase a NA.

Fepid.: CI: la coronarieni

Fgraf.: i.v. in perfuzie 0,1-2 mg/min, 5-60 mg in 10-30 minute.

Beta-haloalchilamine

Reprezentanti: fenoxibenzamina, dibenamina. Se utilizeaza rar, ca medicatie de zezerva.

Fcin:

Inactive, devin active in organism, prin ciclizare la derivati de etilenimoniu active.

Absorbtie per os foarte redusa (sub30%)

Fdin:

Fiind alfa-1adrenolitice selective si ireversibile provoaca vasodilatatie, cu Hta intense.

Latenta lunga (1-2 ore), datorita timpului necesar pentru activare.

Durata foarte lunga (3-4 zile) si intensitate mare de actiune, datorita modului de legare de receptorii adrenergici alfa (metabolitii active, derivati de etilenimoniu, alchileaza receptorii ireversibili).

Ftox: hTA in special ortostatica, tahicardie reflexa.

Fter:

Indicatii: ca medicatie de rezerva (datorita mecanismului molecular brutal de actiune).

-Tratamentul HTA din feocromocitom

-Insufucienta circulatory periferica acuta de tip hiperton

Egraf: oral sau perfuzie

Posologie: p.p. 10 mg fenoxibenzamina de 2 ori/zi, crescand pana la 20-40 mg de 2-3 ori/zi

Etilimidazoli

Tolazolina

Fcin.:B doer os, mare (bine absorbita digestive; biotransformata putin); excretie renala.

Fdin.:

Spectru larg de actiune(neselectivitate):

alfa-1 adrenolitic post sinaptic (arteriolodilatatie), la doze medii si mari;

simpatomimetic indirect, prin mmecanism antagonist pe receptorii alfa-2 presinaptici (tahicardie), la doze mici;

parasimpatomimetic (bradicardie, stimularea tubului digestive: motilitate si secretii);

histaminergic (vasodilatatie, hipersecretie gastrica).

Rezultanta efectelor:

arteriodilatatie generala intense (efecte alfa-1 adrenolitic si histaminergic H1);

efcte cardiac nule (tahicardie neuro-simptomimetica si bradicardie PS-mimetica);

effect proulcerigen pronuntat ( effect ps-mimetic si H1 histaminergic).

Ftox.:

Efecte secundare de tip parasimptomimetic si histaminergic, la nivelul tubului digestive (hiperaciditate gastric, pirozis, dureri epigastrice, accelerarea tranzitului).

Fgraf.:

In criza de migrena, precoce, in perioada prodomala sau la inceputul crizei.

Posologie: p.o. initial 2mg, apoi cate 1mg la 30 zile ( max. 6mg/zi si 12 mg pe saptamana); i.m. 0,5-1,5mg o data (max. 3mg/saptamana).

In asociere cu cafeina (1 mg ergotamine + 100mg cafeina).

Interactiuni

Smim. (accentueaza HTA);

Alcool, tutun (accentueaza cefalea)

Dihitroergotamina

Fdin.: Agonist-antagonist afa-1, in functie de doza. Se poate comporta ca: alfa-1 adrenomimetic si ca alfa-1 adrenolitic slab.

Efecte:

alfa-1 adenomimetic mai slab ca ergotamine (vasoconstrictie mai slaba; nu este ocitocic); efectul vasoconstrictor este mai evident in teritoriul venos (actiune venotonica) si slaba in teritoriul arteriolar;

alfa-1 adrenolitic slab in teritoriul arterial (arteriolodilatatie slaba);

sedative SNC; efect moderator pe centul vasomotor bulbar.

Ftox.: RA: greata, voma (stimuleaza central vomei).

Fter.:

Indicatii in: migreba(criza si tratament de fond); sindrom hipotensor ortostatic si hTA cronica; de elective in hipotonie venoasa.

Fepid.: CI: HTA, tulburari vasculare hipertone grave

Fgraf.: metasulfonat sau bitartrat

Cai de administrare in crize de migrena si urgent hipotensive: i.m., i.v.

Cai de administrare de fond: per os, in cure de 2 luni, cu pauza de 1 luna.

Posoligie: in hTA, 3mg de 3ori/zi; profilactic, migrena1-2mg de 3 ori/zi; i.m., sau i.v. 0,5mg-1 (maxim 2mg/zi si 6mg/saptamana).

Derivati dihidrogenati vasodilatatori

Dihidroergotoxina

Sin: co-dergpcrina

Este amestec in parti egale de: dihidroergocornina, dihidrocriptina.

Fcin: Bd per os redusa (cca25%) Eliminare predominant prin bila si scaun. T1/2 lung (cca13ore)

Fdin: alfa-adrenolitic (arteriolodilatatie mai alex centrata, creste fluxul sanguine cerebral si retinian; amelioreaza oxigenarea si metabolismul cerebral; hipotensiune arterial redusa sau nu influienteaza TA);

Ftox: greata, varsaturi (–-> nu se administreaza pe nemancate)

Fter:

-insuficienta circulatory cerebral (diminuarea ametelilor, zgomotelor de urechi, asteniei, ameliorarea memoriei); accidente cerebrale ischemice acute (perfuzie i.v); retinopatii de etiologie vasculara

-HTA cu valori ridicate;

-Tulburari circulatorii periferice hipertone (arteriopatii, boala Raynaud).

1.1 Alcaloizii naturali si derivati dihidrogenati vasoconstrictori

Reprezentanti : ergotamine si dihidroergotamina

Mecanism de tip agonist-antagonist , variabil in functie de compus si de doze :

-agonist adrenergic alfa-1 partial , cu activitate intrinseca mica (submaximala ) in consecinta la doze mari , comportament antagonist adrenergic alfa-1 ;

-agonist serotonergic partial , cu activitate intrinseca mare.

1.2Farmacodinamie

Actiunile farmacodinamice rezultate din cele doua mecanisme , la doze uzuale terapeutice :

– vasoconstrictie arterial si venoasa , cu predominant in teritoriul venos ;

– cresterea rezistentei periferice cu tendinta la HTA (pronuntata la administrarea injectabila ) ;

– vasoconstrictie carotidiana cu scaderea presiunii in arterele extra- si intracraniene , utila in criza de migrena ( cand se produce distensia vasculara dureroasa ) ;

– suntarea (oprirea ) fluxului sanguine dinspre carotida catre vena jugulara , prin inchiderea anastomozelor arteriovenoase , cu dirijarea sangelui spre creier , mecanism util in criza de migrena ( cand se produce deschiderea anastomozelor arteriovenoase , cu instalarea hipoxiei cerebrale ) ;

– actiune ocitocica .

Comportamentul asupra receptorilor alfa-1 , la dezele terapeutice :

-ergotamina , ca agonist mediu ( alfa-1 adrenomimetic moderat ) ;

-dihidroergotamina , ca agonist-antagonist slab ( alfa-1 adrenomimetic slab si alfa-1 adrenolitic slab ) ;

-dihidroergotoxina se comporta ca antagonist mediu ( alfa-1 adrenolitic moderat ) .

1.3Ergotamina

Fdin.: Agonist partial adrenergic alfa-1 si serotoninergic.

Efecte:

vasoconstrictie arterial si venoasa in special teritoriul carotidian si vasele cerebrale;

ocitocic puternic pe uterul gravid;

inhibitie miocardicadirecta si prin stimularea centrului vagal: bradicardie;

efecte SNC: sedative; deprima centrii vasomotor, respirator, termoregulator; stimuleaza central vomei

Ftox.: greturi, varsaturo (nu se administreaza pe nemancate).

Indicatie acuta(Egotismul acut) se trateaza in conditii de spitalizare, prin:

vasodilatatoare (papaverina, nitroprusiat de sodiu);

heparina, perfuzie

Fter.:

Indicatii:

Ca vasoconstrictor in: migrena, criza; asociata cu cafeina (vasoconstrictor) ce creste absorbtia ergotaminei si potenteaza efectul; cefalee post rahianestezie;

Ca ocitocic, in: metoragii; post-partum (inchide sinusurile venoase uterine, opreste hemoragia, favorizeaza reactia uterina);

Fdin.:

CI:

HTA, cardiopatie ischemica, infarct de miocard, tulburari circulatorii periferice hipertone;

Asocierea cu unele antibiotic care faborizeaza accidentele datorate efectelor alfa-1 adrenerice si anume: macrolide (eritromicina), cicline (tetraciclina, doxiclina).

CAPITOLUL II

HALUCINOGENE DE SINTEZĂ

Halucinogenele , sau mai precis psihodislepticele , sunt droguri de sinteza sau natural , care determina senzatiile si perceptiile celor care le consuma . Ele afecteaza , in particular , perceptia vizuala si provoaca dificultati in distingerea realului de imaginar.

Termenul halucinogen , care sugereaza producerea de halucinatii , este considerat inexact pentru ca halucinatiile propriu-zise sunt rare . Frecvente sunt fenomenele iluzorii , in care perceptia unui stimul din mediu este distorsionata . De aceea drogurile care provaca astfel de fenomene au fost numite de catre unii specialisti iluziogene .

Jean Delay si colaboratorii sai , la Congresul de Psihofarmacologie de la Washington din 1966 , au propus denumirea de psihodislepticw ca fiind :

” substante care perturba activitatea mental si provoaca o deviatie deliranta a judecatii , cu distorsiuni in aprecierea valorilor realitatii. In plus , aceste droguri sunt generatoare de iluzii , halucinatii , stari onirice sau oniroide , stari de confuzie , stari de depersonalizare.”

Psihodislepticele au structure moleculare asemanatoare cu ale neurotransmitatorilor cerebrali din grupa monoaminelor. Astfel , LSD are o structura molecular asemanatoare cu a serotoninei , mescaline o structura apropiata de a adrenalinei , iar fenciclidina un antagonist al anumitor receptori ai dopaminei. Aceste structure molecular permit halucinogenilor sa intervina in procesele biochimice regulatoare de functiuni psihice .

Halucinogenele au actiune puternica asupra creierului si in particular asupra modului de actiune din principalii sai neurotransmitatori , serotonina (5-HT) . Serotonina este implicate in numeroase actiuni fiziologice ( vasoconstrictie ) si comportamentele (anxietate ) .

Dupa drogare , consumatorul vede , aude si simte lucruri care par reale , dar care in realitate nu exista

Halucinogenele sunt attractive ca droguri recreationale pentru ca :

– induc dependent minima fara simptome de sevraj la oprirea consumului

– produc putine efecte adverse sau debilitate psihica

– obisnuit nu produc iluzii , stupoare sau stimularea excesiva

– nu produc pierderea memorie la folosirea ocazionala

– sunt usor de procurat

– produc euforie care da iluzia cresterii creativitatii , empatiei sau atentie

– decesele provocate de supradoza sunt rare .

Halicinogenele puternice ca LSD pot provoca însă, înfricoșare, anxietate, calatorii de coșmar legate de experiente anterioare. Fapte trecute apar pentru scurt timp necontrolabil, chiar fără consum de drog, chiar după luni de zile de la o singură doză.

La intoxicații cu halocinogene realitatea este așa de alterată, încât consumatorii cred că pot zbura de pe clădiri, ceea ce le provoacă, mutilări.

Halucinogenele nu induc dependență fizică, dar duc la toleranță. Același drog folosit după câteva zile de la prima folosire nu mai are același efecte, cu aceiasi intensitate sau nu mai are nici un effect. De aceea doza de drog este marita de la un soncum la altul.

Oamenii au folosit substante halucinogene din cele mai vechi timpuriin ritualuri ancestral, religioase sau profetice care au mai disparut odata cu aparitia religiilor monoteiste.

2.1 Clasificare

Pentru clasificarea halucinogenilor se pot folosi diferite criteria:

Structura moleculara

Feniletilamine ca mescaline, MDMA

Derivati indolici

de la triptofan, ca DMT, psilocibina

indolici cu catena carbonil, ca harmelina

amide ale acidului lisergic, ca LSD, ibogania, psilocibina

halucinogeni cu structure molecular diferite, ca salvinorina A

Efecte clinice

halucinogeni deliranti

halucinogeni disociativi

Farmacologie

antagonistii receptorilor inotropi, ca destrometorfan, ketamina, PCP, ibogaina

agonistii receptorilor opioizi kappa, ca salvinorina A

gaz, pentoxidul de azot

colinergici, principia active din anumite ciuperci halucinogene, ca Amanita, muscimol, acid ibotenic, muscarina

Provenienta

halucinogenele de sinteza ca LSD DMT, 5-Meo-DMT

anestezice cu actiune halucinogena, ca fenilciclidina, ketamina

halucinogene extrase din plante ca mescaline si bufetonina

ciuperci otravitoare

Cred ca aceasta ultima clasificare este ptrivita pentru dezvoltarea in continuare a descrierii halucinogenilor.

2.2 Proprietati

Este un compus solid, pentru 100C, incolor, inodor si usor amar. Se foloseste si bromhidratul cu NR.CAS 72706-17-3 sau tartratul cu NR.CAS 17676-08-3. LSD este sensibil la oxygen, radiatii UV si clor cu deosebire in solutie.Pastrat la intuneric, fara umiditate si la temperature scazuta se poate consuma ani de zile.

Molecula are doua centre stereogene, poate avea 4 enantiomeri, dar numai enantiomerul (R,R) dextrogir este active. Izomerul (-)LSD rezultat din sinteza se poate separa cromatografic si izomeriza la (+)LSD. Sinteza LSD se ralizeaza prin activarea acidului lisergic cu fosforilclorura, urmata de reactia cu dietilamina.

Prin inlocuirea celor doua grupe etil din catena LSD cu altele, rezulta compusi cu diferite efecte, tarii si durate de actiuni. Inlocuind grupa metal de la 7N cu etil sau alil, compusul devine de doua si respective de trei ori mai puternic. Derivatii obtinuti nu sau raspandit din cauza costurilor mari de sinteza.

2.3 Moduri de prezentare

In laboratoarele clandestine LSD se produce sub forma de cristale si amestecuri de excipienti si diluanti .

Se ofera :

– comprimate de dimensiuni foarte mici , colorate

– cuburi de zahar sau de gelatin impregnate cu solutie de LSD

– bucati mici de hartie impregnate cu solutie de LSD , numite timbre

– gume de mestecat

– biscuiti

Efectele fizice apar dupa 40-60 de minute, cu un maxim dupa 2-4 ore , dureaza 6-12 ore, sunt de natura psihologica , ele nedepinzand de prezenta drogului in organism si pot include :

midriaza

insomnie

transpiratie

anorexie

tahicardie

greata , voma

hipertensiune sau hipotensiune

afectarea functie psihomotorii , urmata de insomnia , dupa ce drogul a fost eliminate

Utilizatorii raporteaza un gust metalic pe durata efectelor .

Efecte psihologice , denumite in limbajul cotidian ‘’trip’’ reprezinta o stare psihotica temporara care depinde de factori ca experientele anterioare , starea de spirit si rezistenta la doza de drog.

In cazul in care drogatul se afla intr-un mediu ostil sau nu este pregatit mental pentru denaturarile cauzate de drog, efectele sunt mult mai susceptibile, de a fi neplacute decat in cazul in care el se afla intr-un mediu confortabil.

Nu se cunosc cazuri letale atribuite direct efectelor LSD . Doza letala este mult mai mare decat cea pentru efecte halucinogene ; din acest motiv LSD este considerat un drog foarte sigur.

2.4Alfa-Adrenolitice

2.4.1 Baze farmacodinamice

Substantele din aceasta grupa au effect de tip alfa-adrenolitic dar si diferite alte actiuni (mentionate la fiecare grup). Blocheaza sau inverseaza efectele aminelor simptomatice cu actiune predominant asuprareceptorilor alfa-adrenolitici. La doze mari blocheaza si efectele excitarii nervilor simpatico. Substantele alfa-adrenolitice inhiba mai ales efectele stimulatoare ale adrenalinei (vasoconstrictie, splenocontractie). Nu afecteaza fibrele simpatico, nu influienteaza eliberarea sau stocarea mediatorilor si nici metabolizarea lor, nu influiesteaza direct organul efectelor. Pentru unele alfa adrenolitice se cunoaste o anumita selectivitate.

Efecte de tip alfa-adrenolitic. Aparat cardiovascular. Vasodilatatie si hipotensiune arterial. Inverseaza actiunea hipertensiva a adrenalinei, diminua sau anuleaza, dar nu inverseaza efectul presoral noradrenalinei. Actiune redusa asupra inimii. Uneori tahicardie datorita hipotensiunii arteriale. Diminua sau inlatura reflexele presoare comensatoare la care participa fibrele simpatico. Diminuarea contractiei capsule splenice uterului si deferentului, a trigonului si sfincterului vezicii urinare.

2.4.2 Farmacoterapie

Migrena. Ergotamina este activate fata de criza de migrena, mai ales daca se administreaza cat mai repede la primele manifestari ale acesteia. Actiunea este potentate de cofeina care ii creste absorbtia. Ambele substante produc vasoconstrictia arteriolelor cerebrale. In plus ergotamina actioneaza si antiserotoninic. Este utila si in alte cefalei vasculare, cele care survin dupa functia lombara exploratoare sau dupa rahianestezie

Distonii neurovegetative. Este utila in asociere cu alte blocante vegetative (atropine, propranolol, in produsul DistonocalmT).

Metoragii. Efectul de oprire a hemoragiei este consecinta actiunii ocitocice, cu diminuarea dimensiunilor sinusurilor uterine si deci a fluxului sanguine in miometru.

Post-partum. Inchide sinusurile venoase uterine, opreste hemoragia si favorizeaza retractia uterina. Administrarea ergotaminei se face dupa expulzia fatului si a placentei, in caz contrar efectul ocitocic puternic plutand produce rupture uterului.

2.4.3 Farmacoepidemiologie

Cand.La hipertensivi agraveaza evolutia si maresti riscul accidentelor vasculare cerebrale. In cardiopatia ischemica mareste frecventa si intensitatea durerilor precordiale si poate cauza oprirea inimii. La cei cu tulburari circulatorii periferice agraveaza starea subiectiva si obiectiva. In sarcina poate produce fenomene de disgravidie. Contraindicatie absoluta in infarctul miocardic.

Precautii. Se administreaza cu grija la hepatici si renali.

2.4.4 Farmacografie

Preparat farmaceutic industrial CofedolT , darajeuri de 1mg tartrat de ergotamine si 100mg cofeina (in flacoane cu 20 drajeuri). Sin. CafergotR, ErgofeinR, ErgoffinR, SecadolR.

Mod de administrare. ,posol. Cofedol 1-2 drajeuri pe zi. Primul drajeu se administreaza la primele simptome migrenoase, al doilea, eventual, dupa cateva ore. Pentru a evita efectele adverse se recomanda sa nu se administreze mai mult de 6mg pe zi si 10 mg pe saptamana.

Ergotamina poate fi prescrisa si magistral, in supozitoare, singura sau asociata cu cafeina. Doza pentru un supozitor 2mg. Se foloseste 1-2-3 supozitoare pe zi, la un atac migrenos, la o ora interval intre prize. Nu se depaseste doza de 3 supozitoare/zi si 5.saptamana. Alte forme de administrare, comprimate sublinguale, aerosoli.

2.5 Dihidroergotamina

Se foloseste frecvent metasulfonatul. Pulbere microcristalina, alb-galbuie, fara miros. Solubila in apa. Solutia 0,1% are pH 4,5-6,5.

Doze terapeutice stimuleaza muschii netezi arteriolari (actiune directa, miotropa) producand vasconstrictie. Stimuleaza central vagal (bradicardie) intensifica circulatia de intoarcere, amelioreaza randamentul miocardului, creste debitul cardic. Creste si stabilizeaza tensiunea arterial la cei cu hipotensiune si cu oscilatii tensionale. Este sedativ la nivelul SNC si modereaza activitatea centrului vasomotor bulbar. Nu este ocitocic. Este alfa-adrenolitic mai active decat derivatul natural

2.5.1 Farmacoterapie

Sindromul ortostatic. Migrena si alte cefalei casculare. Actiunea in migrena este mai intense dupa administrare s.c au i.m, cu effect in 15-30 min. Actiunea poate fi potentate prin asocierea cu cafeina. Tulburari tensionate produse de neuroleptice. Profilaxia postoperatoriea trombozei venelor profunde si a emboliei pulmonare.

2.5.2 Farmacoepidemiologie

Cand. Sarcina. Tulburari grave, coronariene si periferice, hipertensiune.

2.5.3 Farmacografie

Produs farmaceutic industrial. CornhidralT, flacon de 10 ml sol. 0,2% metansulfonat de dihidroergotamina. 1ml solutie=2mg dihidroergotamina. DihydergotR: flacon cu 30 sau 100 comprimate de 1 si 2,5 mg; flacoane de 15 si 50ml cu solutie orala cu 2mg/ml (=20pic.); fiole de 1ml cu 1mg substanta active (pH3,5-4)

Mod de administrarem., posol. In criza migrenoasa medie, s.c. sau i.m., 1-2 mg, cu posibilitatea repetarii, la nevoie. In crize grave i.v. 1-2mg. In cazuri usoare, oral 1-2 mg, doza ce poate fi repetata la 30 minute, daca este necesar, pana la cantitatea totala de 10mg. Tratamentul de fond initial 2,5 mg (un comprimat sau 25pic) dimineata si 5 mg seara, timp de 2 saptamani, intretinere cu 5 mg seara, timp de 6 saptamani. Seria se poate repeat, la nevoie, dupa o pauza de o luna.

In hipotensiunea arterial 1-5 mg de 2-3 ori pe zi. Pentru profilaxia postoperatorie a trombozei venelor profunde si a emboliei pulmonare 0,5 mg s.c la 8-12 ore. Administrare initiala cu 2 ore inainte de operatie si continuata 7-10 zile postoperator. Se foloseste totdeauna asociata cu heparina (5000 u/zi) (Koppenhagen si colab, 1977).

2.6 Dihidroegotoxina

Sin. Co-dergocrine. ErgocepsT, SecatoxinN, HydergineR, RederginR, RedergamR, CircanolR, DacorenR, ErgoplusR, OptamineR.

P. fiz.-chim. Amestec in parti egale de dihidroergocorina, dihidroergocristina, dihidroergocriptina.

P. fcin. Absorbtie digestive limitata (2,5%). Dupa administrare orala, eliminare predominant prin bila si fecale. T1/2 13 ore.

P.fdin. Nu are, practice, efecte vasoconstrictoare directe (miotrope).

Este mai puternic alfa-adrenolitic decat ergotamine si derivatul sau dihidrogenat. Relaxeaza muschii netezi arteriolari, scade rezistenta vasculara si creste fluxul sanguine cerebral, retinian si in extremitati, nu influienteaza sau scade tensiunea arterial. Produce constrictia venelor. Activeaza metabolismul neuronal si consumul de oxygen, creste c-AMP in neuroni. Diminua edemul din tesutul glial. Durata actiunii circa 2 ore, dupa administrare orala, 40 minute dupa i.m. si 20 minute dupa i.v.

P. ftox. Efecte adverse rare, de mica intensitate: ameteli, cefalee, greturi, vome, hiporexie, dureri abdominal, eruptii cutanate, bradicardie.

2.6.1 Farmacografie

Insuficienta circulatory cerebrala. Mecanismele mentionate mai sus au efecte asupra multiplelor manifestari patologice. Se inregistreaza diminuarea ametelilor, cefaleei, zgomotelor din urechi, asteniei, hiposomiei, scaderea atentiei, ameliorarea memoriei, reechilibrarea comportamentala. Utila in tulburari vasculare la varstnici, accidente cerebrale ischemice acute (perfuzie i.v), sechele ale accidentelor vasculare cerebrale, dupa traumatisme cerebrale, in retinopatii vasculare, tulburari cohleovestibulare.

Hipertensiunea arteriala. Efectul antihipertensim se manifesta la o parte din bolnavi cu valori tensionale ridicate. Potenteaza antihipertensivele.

Tulburari vasculare. Efecte bune in arteriopatii ale membrelor inferioare, inclusive in tulburari trofice consecutive acestora. Tulburari vasomotorii (acrociaza, boala Raynaud, degeraturi). Algodistrofii.

2.6.2 Farmacoepidemiologie

Cand. Nu se inj.i.v. in bradicardie si hipotensiune arterial.

2.6.3 Farmacografie

Produs farmaceutic industrial ErgocepsT, SecatoxinN, HyderginR. Contin metasulfonat de dihidroergocorina, dihidroergocristina si dihidroergocriptina, in parti egale, conditionate in:

solutie 0,1%, flacon de 15 ml; f

iole de 1 mlcu 0,30 mg amestec de substante active.

ErgocombR, contine bimaleinat de dihidroergocorina si dihidroergocriptina, in parti egale, conditionat in: comprimate sublinguale de 0,25 mg; fiole de I ml cu 0,30 mg.

CAPITOLUL III

MEDICAMENTE

3.1 Distonocalm

Comprimate filmate

DCI: Combinatii

Indicatii: Distonii neuro-vegetative cu manifestari digestive (dureri abdominal, difuze sau localizate, senzatie de balonare sau de greutate epigastrica , arsuri epigastrice, greturi, varsaturi tulburari ale tranzitului intestinal.)

Compozitia calitativa si cantitativa : Un comprimat filmat contine sulfat de atropine 0,20 mg, ergoton in cantitate echivalenta la alcaloizi totali din corn de secara 0,30 mg, clorhidrat de propranolol 15 mg, amobarbital de sodic 25 mg.

Forma farmaceutica : comprimate filmate

Doze si mod de administrare :

Adulti: doza recomandata este un comprimat filmat de 2-4 ori pe zi, cu 30-60 minute inainte sau la 2-3 ore dupa masa, in functie de indicatie. In cazul administrarii cronice se recomanda serii de tratament de 15-20 de zile pe luna.

Contraindicatii : Glaucom, sarcina , alaptare, astm bronsic, bronhopneumonie cronica obstructive, afectiuni vasculare spastic, blocuri antrioventriculare, boala de nod sinusal, cardiopatie ischemica, hipotensiune arterial, adenoma de prostate, copii sub 10 ani, insuficienta renala severa , insuficienta hepatica, insuficienta respiratorie severa , angina Prinzmetal, hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului.

Reactii adverse :

Atropina: produce uscaciunea gurii si dificultatii de deglutitie si mers, sete, reducerea secretiilor bronsice, roseata si uscaciunea pielii, reducerea tonusului si motilitatii gastrointestinale urmata de constipatie. Ocazional pot sa apara confuzie, varsaturi ,ameteli. Hipersensibilitatea la atropine nu este rara si poate sa apara sub forma de conjunctivita sau eruptii cutanate.

Ergoton: produce la doze terapeutice cel mai frecvent, greata si varsaturi, slabiciune si durerii musculare, parestezii la nivelul membrelor care semnalizeaza necesitatea intreruperii midicamentului. La pacientii cu hipersensibilitate la ergot se poate sa apara edem localizat si prurit. Pacientii susceptibili, in special cei cu infectii severe , boli cardiace sau renale sau boli vasculare periferice ocluzive pot prezenta simptome de intoxicatie acuta sau cronica si la doze terapeutice.

Propranolol: produce oboseala, extremitati reci,parestezii, neuropatie periferica si miopatii, halucinatii, confuzie , tulburarii de somn,greata, varsaturi , diaree, constipatie, crampe abdominale, eruptii cutanate,prurit,scaderea scretie lacrimale, tulburari de vedere.

Amorbabital: produce somnolent, deprimare respiratorie,tulburari gastro-intestinale, eruptii cutanate,hepatita si colestaza,tulburari de memorie,fotosensibilitate, confuzie.

Grupa farmacoterapeutica: Betablocanti neselectivi in combinatii.

3.2 Ergoceps

solutie pentru uz intern

DCI: Codergotoxina

Indicatii: Tulburari de circulatie periferica si centrala , hipertensiune arterial, sindrom de iritatie a simpaticului cervical.

Compozitie : Flacoane cu 20 ml solutie continand 1mg/ml amestec in parti egale din: metansulfonat de dihidroergocriptina; metansulfonat de dihidroergocornina; metansulfonat de dihidroergocristina din secara cornuta (din grupa ergotoxinei).

Actiune farmacoterapeutica : Simpatolitic(vasodilator periferic) scade tensiunea arteriala la hipertensivi.

Reactii adverse : Foarte rar provoaca ameteli, cefalee, greata, varsaturi eruptii cutanate, anorexie, crampe abdominale.

Mod de administrare : Peroral de 3 ori cate 10-40 picaturi pe zi. Pentru prevenirea tulburarilor digestice, se recomanda ca administrarea orala se recomanda sa se faca dupa mese.

Prezentarea farmaceitica : Flacoane a 20 ml in cutii individuale prevazute cu pipeta sau dop picurator. Se va folosi in maximum 20 de zile de la deschiderea flaconului.

3.3Cofedol

Drajeuri

Indicatii: Migrena, cat mai la inceputul crizei, cefalagii, insotite de vasodilatatie cerebrala (cefalee histaminica).

Compozitie : Ergotaminum hidrotartaricum 0,001g, coffeinum 0,01g.

Actiune terapeutica : Ergotamina contracta vasele cerebrale reducand amplitudinea pulsatiilor acestora, cauza durerii migrenoase. Efectul sau vasoconstrictor se manifesta indeosebi la nivelul arterei caroditei externe si ramificatiile sale. Cofeina administrata peroral si in doze mici, actioneaza ca vasoconstrictor pe vasele cerebrale, si favorizeaza absorbtia ergotaminelor. Actiunea ambelor substante din compozitia produsului este sinergica.

Contraindicatii : Sindrom Raynaud, leziunii coronariene, tulburari circulatorii periferice, insuficienta hepatica sau renala grava, sarcina, ulcere gastrointestinale, asocierea cu eritromicina sau alte macrolide. Copii sub 10 ani, sarcina, alaptare.

Reactii adverse : Pot aparea tulburari circulatorii periferice si tulburari digestive (greata, varsaturi).

Precautii : Produsul nu trebuie administrat ca tratament de fond al migrenei. Atentie continutul produsului poate pozitiva teste de control antidoping.

Mod de administrare : La inceputul accesului migrenos se vor administra 1-2 drajeuri. Daca medicamentul se administreaza in plin acces , doza va fi repetata la interval de cateva ore. Drajeurile se administreaza cu putina apa , fara a fi zdrobite in gura.

Forma de prezentare : Flacoane cu 20 de drajeuri.

3.4 Plant extrakt

Nivele de actiune: ficat, piele.
Recomandari principale:
Aparat digestiv: sustine buna functionare a ficatului;
Piele: ajuta la ameliorarea simptomelor din tulburari psoriazice.
Propuneri de asocieri cu alte produse gemoterapice:
 pentru refacerea tesutului hepatic fibrosclerozat, cu Extract din muguri de Alun- Corylus avellana MG=D1;in eczeme psoriazice, cu Extract din mladite de Cedru – Cedrus libani MG=D1 si Extract din muguri de Nuc – Juglans regia MG=D1.

Modul de administrare:
Adulti si copii peste 7 ani: in general, cate 2 ml, in putina apa, de 2-3 ori pe zi, inainte de mese.
In caz de asociere cu alte gemopreparate, in general, 3 ml, in putina apa, o data pe zi, inainte de masa.
La copii intre 2 si 7 ani, in tulburari hepatice: in general, cate 1 ml, in putina apa, de 2-3 ori pe zi, inainte de mese.
1 ml=aprox. 25 de picaturi
Durata administrarii poate varia intre 1-3 luni de zile. Se poate repeta administrarea dupa 1 sau 2 luni de pauza.
Nu se cunosc reactii adverse sau contraindicatii.

3.5Ergomet, fiole

Compozitie
Fiole a 1 ml solutie apoasa continand ergometrina maleat 0,2 mg. 
Actiune terapeutica
Hemostatic uterin prin actiune ocitocica predominant uterotonica – cresterea tonusului miometrului determina comprimarea vaselor si sinusurilor sanguine, oprind metroragia; efectul apare rapid (dupa cateva secunde de la injectarea intravenoasa, 7 minute de la injectarea intramusculara, 10 minute de la administrarea orala) si dureaza 3 ore sau mai mult; are si actiune vasoconstrictoare, relativ slaba. 
Indicatii
Profilaxia si controlul metroragiilor post-partum, involutie uterina imperfecta, retentie de lohii; hemoragii in cursul operatiilor cezariene, metroragii post-abortum, meno- si metroragii grave.
Mod de administrare
Intramuscular 1-2 fiole (0,2-0,4 mg); intravenos 1/2-1 fiola (la nevoie se poate repeta dupa 1 ora); oral 1-4 fiole de 3 ori/zi. 
Contraindicatii
Sarcina, travaliu (pana la degajarea umarului), perioada de alaptare, toxemie, insuficienta hepatica avansata; hipertensiunea arteriala si bolile vasculare obliterante (angina pectorala, arterite periferice) contraindica injectare si impun prudenta pentru administrarea orala; prudenta in prezenta starilor infectioase, in bolile hepatice si in bolile renale, ca si in caz de deficit de pompa cardiaca; nu se asociaza cu vasoconstrictoare. 
Reactii adverse
Dozele mari pot provoca greata, voma, dureri pelviene, hipertensiune arteriala trecatoare; injectarea intravenoasa rapida (in mai putin de 1 minut) poate fi cauza de hipertensiune arteriala brusca (chiar de accidente cerebro-vasculare), parestezii, ameteli, cefalee, tinitus, palpitatii, dureri precordiale, dispnee, sudoratie; rareori eruptii cutanate. 

Concluzii

Cornul de secara conțineare substanțe otrăvitoare. Dupa terminarea lucrului este recomandat spatula pe mâini. Intoxicatiile cu corn de secara se manifesta prin intepaturi în maini, brațe si picioare, greață, vărsături, colici, diaree, mancarime, starea de paralizie, pielea devine palida, rece, survin ameteli, auzul slabeste. Până să apară medicul, se va administra intoxicatului ceai rusesc concentrat, sulfat de sodiu, vomitive, se vor atașa sticle cu apa calda la maini si picioare, comprese calde pe abdomen.

Preparatele din corn de secara actioneaza asupra organelor si tesuturilor interne, mai exact spus asupra arterelor, bronhiilor, stomacului, uterului. Rolul principal al acestor preparate este acela de vasoconstrictor.

Preparatele de cornul secarei au utilizari importante in ginecologie si obstetrica. Se utilizează, cu succes, si in hipertiroidii, distonii neuro-vegetative, tahicardii, migrene. Cornul secarei a inregistrat efecte pozitive si in unele afectiuni canceroase, hipertensiune arteriala, frigiditate, impotenta sexuala, tulburari circulatorii.

În infecțiile pe cale artificială în prima fază din ciclul evolutiv al ciupercii, adică infecția cu ascospori este eliminată. Pentru aceasta conidiile, faxa asexuată de înmulțire a ciupercii, se produc în laborator pe medii nutritive, acestea servind la infestarea plantei gazdă (secară, orz sau alte graminee).

Miceliul compus se ramifică, formînd conidiofori pe care se nasc numeroși spori numiți conidii și care se află într-o suspensie de exsudat zaharat vizibil pe spice sub forma unor picături translucide sau transparente ca roua, de consistență siropoasă. Acest stadiu din ciclul evolutiv al ciupercii a fost denumit „Sphacelia segetum". Conidiile din exsudatul zaharat sînt transportate prin intermediul insectelor pe alte flori nefecundate, unde, întâmpinând condiții favorabile, germinează, formînd un nou miceliu, fază cunoscută sub numele de infecție secundară.

Miceliul compus atît din ascospori, cît și din conidiile germinate, cu timpul se transformă într-o țesătură de hife miceliene care devine din ce în ce mai deasă. După aproximativ două săptămîni de la pătrunderea agentului patogen, pe cale naturală, pe organele florale ale plantei gazdă împletitura de hife miceliene capătă o consistență spongioasă de culoare albă-gălbuie cu nuanțe violacee numită și faza de leucosclerot. Cu timpul, după alte două săptămîni, formațiunile se pigmentează puternic în violet, densitatea devine din ce în ce mai densă, cornoasă, culoarea se închide pînă la brun-negricios, scleroții formați întrecînd de obicei cu mult în lungime și de obicei și în grosime cariopsa speciei de plantă-gazdă.

Bibliografie

http://www.selene.ro/articole/cornul_secarei

1.       Anghel Gh., Paun M., Nyarady A., Grigore St. – Botanica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975

2.       Anton Speranta – Medicina naturista, Ed. Polirom, 2007

3.       Bujor D., Popescu O. –  Fitoterapie traditionala moderna, Ed. Fiat Lux, Bucuresti, 2001

4.       Chirila P. – Medicina naturista, Ed. Medicala, 1987

5.       Ciocarlan V. – Flora ilustrata a Romaniei, editia a-II-a, Ed. Ceres, Bucuresti, 2000

6.       Laza A., Racz G. – Plante medicinale si aromatice, Ed. Ceres, 1975

7.       Popovici L., Moruzi C., Toma I. – Atlas botanic, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993

8.        Referate.ro