Al treilea discursAl treilea discursAl treilea discursAl treilea discursAl treilea discurs [630925]

DUPLEX
Al treilea discursAl treilea discursAl treilea discursAl treilea discursAl treilea discurs
Cultur a, ideologie si politic a în România
Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi,,,,,

© 2001 Editura Polirom
Iași, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600
București, B-dul I.C. Brãtianu nr. 7
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale :
MARINO, ADRIANAl treilea discurs : culturã, ideologie și politicã în România :
Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi / Adrian Marino. – Iași
: Polirom, 2001
200 p.
; 21 cm – (Duplex)
Index.
ISBN
: 973-683-674-6
I. Antohi, Sorin32(498)(047.53)
Printed in ROMANIA

Al treilea discurs
Cultur ã, ideologie si politic ã în România
Adrian Marino în dialog
cu Sorin Antohi
Polirom, 2001,,,,, a a

ADRIAN MARINO (n. 1921) a publicat :
Viața lui Alexandru Macedonski , București, Editura pentru Literaturã, 1965 ; Opera
lui Alexandru Macedonski , București, Editura pentru Literaturã, 1967 ; Introducere
în critica literarã , București, Editura Tineretului, 1968 ; tr. ungarã, București,
Kriterion, 1979 ; Modern, Modernism, Modernitate , București, Editura Univers, 1969 ;
Rumänische Erzähler der Gegenwart , Gute Schriften, Bern, 1972 (Antologie) ;
Dicționar de idei literare, I, A-G , București, Editura Eminescu, 1973 ; Critica ideilor
literare , Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1974 ; tr. germanã, Cluj-Napoca, Dacia, 1976 ;
tr. francezã, Bruxelles, Complexe, 1978 ; ¡ Olè ! España , București, Editura Eminescu,
1974 ; ed. a II-a, Craiova, Aius, 1995 ; Carnete europene , Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1976 ; Prezențe românești și realitãți europene , București, Editura Albatros, 1978 ;
Hermeneutica lui Mircea Eliade , Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980 ; tr. francezã,
Gallimard, 1981 ; Littérature roumaine. Littératures occidentales. Rencontres ,
București, Editura ătiințificã și Enciclopedicã, 1981 ; Étiemble ou le comparatisme
militant , Paris, Gallimard, 1982, tr. japonezã, Tokyo, Keiso Shobo, 1988 ; „Tendences
estétiques”, in Les Avant-gardes littéraires au XX siècle , vol. II., Théorie , Budapest,
Akadémiai Kiadó, 1984 ; Hermeneutica ideii de literaturã , Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1987 ; tr. italianã : Teoria della letteratura (Bologna, II Mulino, 1994) ;
Comparatisme et Théorie de la Littérature , Paris, Presses Universitaires de France, 1988 ;
tr. rom. Iași, Polirom, 1998 ; Biografia ideii de literaturã , vol. I : Antichitate – Baroc ,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1991, vol. II : Secolul Luminilor, Secolul 19 , Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1992 ; vol. III : Secolul 20 , partea I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1994 ;
vol. IV: Secolul 20 , partea II, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997 ; vol. V: Secolul 20 ,
partea III, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1998 ; vol. VI: Secolul 20 , partea IV,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000 ; Evadãri în lumea liberã , Iași, Institutul European,
1993 ; Pentru Europa , Iași, Polirom, 1995 ; Politicã și culturã , Iași, Polirom, 1996 ;
The Biography of „Idea of literature”. From Antiquity to the Baroque , Albany, N.Y.,
State University of New York Press 1996, tr. englezã ; Revenirea în Europa. Idei și
controverse românești, 1990-1995 , Antologie și prefațã, Craiova, Aius ; Moderno,
Modernizam, Modernost , Beograd, Narodna Kniga, 1997, tr. sîrbo-croatã ; Cenzura
în România. Schițã istoricã introductivã , Craiova, Aius, 2000.––

6 AL TREILEA DISCURS
SORIN ANTOHI (n. 1957) este profesor de istorie la Central European University,
Budapesta.
A publicat :
Utopica. Studii asupra imaginarului social , București, Editura ătiințificã, 1991 ; Civitas
imaginalis. Istorie și utopie în cultura românã , București, Editura Litera, 1994 ; ediția
a doua revãzutã, Iași, Polirom, 1999 ; Exercițiul distanței. Discursuri, societãți, metode ,
București, Editura Nemira, 1997, 1998 ; Imaginaire culturel et réalité politique dans
la Roumanie moderne. Le stigmate et l’utopie , Paris-Montréal, L’Harmattan, 1999.
A coordonat volumele :
Dialog și libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai ăora , București, Editura Nemira, 1997
(în colaborare cu Aurelian Crãiuțu) ; Between Past and Future : The Revolutions of
1989 and Their Aftermath , Budapesta, Central European University Press, 2000 (în
colaborare cu Vladimir Tismãneanu).
A colaborat la numeroase periodice și volume colective, în țarã și în strãinãtate.
În colaborare cu Mona Antohi, a tradus în limba românã, din englezã și francezã,șase volume.

7
Sumar
Cuvînt înainte
9
Autoportret cu societate
11
România și Occidentul
49
Ce fel de culturã ne trebuie ?
93
Societate și politicã
123
Addenda
Dincolo de oglindã sau Al Treilea Discurs
Sorin Antohi
141
Pentru neopașoptism
Adrian Marino
145

8 AL TREILEA DISCURS
Actualitatea ideologiei culturale pașoptiste
Adrian Marino
164
Douã Românii ideologice
Adrian Marino
179
Precizãri despre „al treilea discurs”
Adrian Marino
183
Indice selectiv de nume proprii
195

9
Cuvînt înainte
Cu exact șaisprezece ani în urmã, în dimineața zilei de 1 ianuarie 1985, am
vorbit prima datã la telefon cu Adrian Marino. Mã suna ca sã-mi comunice ideea
lui de a mã propune bursier la Viena. ătiam cã tocmai i se acordase Premiul
Herder, iar distincția îi dãdea dreptul de a oferi unui tînãr cercetãtor șansa unui
an universitar în capitala Austriei. Al. Cãlinescu, „patronul” meu de la Dialog , îi
vorbise de mine laureatului, iar acesta – dupã citirea modestelor mele publicații –
mã aborda franc, perfect conștient cã îmi poate schimba viața. Nu a fost sã fie.
Autoritãțile românești m-au împiedicat sã dau curs invitației care, la recoman-
darea domnului Marino, venea de la Universitatea din Viena ; am rãmas cu slaba
consolare de a fi fost trecut în programul festivitãții de premiere și m-am bucurat
mai tîrziu sã aflu cã un coleg din București putuse pînã la urmã sã profite de
bursã, pe atunci un adevãrat miracol ; în 1990, grație Rectorului Universitãții
din Viena, am putut citi micul dosar pe care admirabilii funcționari academici
austrieci îl încropiserã pe marginea „cazului” meu, intuind desigur cã fusesem
declarat „indispensabil” ( unabkömmlich ) de autoritãțile țãrii mele numai printr-o
sadicã ironie : eram în fond profesor, un biet profesor de liceu.
Domnul Marino s-a agitat mult pentru mine în acel început de 1985, deși îi
spusesem – franc la rîndul meu – cã nu aveam nici o speranțã de a primi pașa-
portul. Treptat, prin telefoane și scrisori, apoi prin întîlniri directe la București și
Cluj, relația noastrã s-a dezvoltat într-o frumoasã prietenie, nu doar intelectualã.
Dacã memoria convorbirilor telefonice e numai a noastrã (deși am fost cu
siguranțã „monitorizați” pînã în 1989), corespondența noastrã e acum arhivatã și
va putea fi cîndva consultatã integral. Deja publice sînt articolele și recenziile pe
care fiecare dintre noi le-a consacrat cãrților celuilalt de-a lungul anilor, apã-
rute în diverse periodice, unele republicate în volume. Spontan, cordial, direct
(auto)ironic, (auto)critic, stilul interacțiunilor noastre a fost pentru mine semnul
cã, pe lîngã acordul nostru de substanțã în atîtea privințe, împãrțeam cu domnul
Marino cîteva principii de viațã, pe un plan mai adînc chiar decît ideile noastre
cele mai profunde. E inutil sã spun cîte am avut de învãțat de la un intelectual și
de la un om de asemenea calibru : cred cã viața mea s-a schimbat datoritã lui
mult mai durabil decît s-ar fi schimbat dacã întîlnirea noastrã ar fi prilejuit doar
plecarea mea la o bursã, fie și în condițiile simbolice și logistice ale ceaușismului

10 AL TREILEA DISCURS
tîrziu. Senzațional este cã și domnul Marino a învãțat de la mine : mai puțin, cum
era și normal (avînd în vedere distanțele dintre noi : de vîrstã, pregãtire, vocație
și experiențã), dar poate nu mai puțin semnificativ. Pin urmare, prietenia noastrã
s-a împlinit.
Astfel încît, pentru a saluta a optzecea sa aniversare, i-am propus lui Adrian
Marino un proiect comun. Ca sã-l omagiez pe savant și pe mentor, mã gîndisem
sã coordonez un Festschrift . Cum se obișnuiește cu asemenea (laborios și diplo-
matic plãnuite) surprize, l-am consultat pe „beneficiar”. Acesta m-a refuzat
net, iar eu nu am insistat : refuzul rima cu tot ce știam despre prietenul meu.
Așa am ajuns la volumul de entretiens pe care-l publicãm acum : o carte care
continuã natural lungile noastre conversații ; mai bine spus, o carte care sur-
prinde cîte ceva din temele și spiritul discuțiilor noastre, așa cum arãtau ele în
vara anului 2000 și în ianuarie 2001.
Tehnic, este vorba despre transcrierea foarte puțin revãzutã și îndreptatã a
mai multor ore de conversație care s-a desfãșurat în zilele de 18-21 iulie 2000 la
Cluj, în locuința primitoare a lui Adrian Marino și a soției sale, Lidia Bote. Dupã
o dupã-amiazã de „acord fin”, în care am discutat un plan foarte simplu, convenit
prin corespondențã, ne-am instalat în fotolii, am pornit casetofonul și am vorbit
despre ce vorbim de obicei, așa cum vorbim de obicei. Fãceam pauze pentru
cafelele aduse de Lidia sau pentru a dejuna în patru, cînd ni se alãtura soția mea,
Mona Antohi. Uneori, ne întrerupeam și pentru vizitele unor prieteni comuni :
Marta Petreu, Virgil Mihaiu, Sorin Alexandrescu, pentru a citi ziarele, a rãscoli
printre hîrtii și cãrți, a urmãri știrile zilei la televizor.
O discuție liberã, chiar între buni prieteni de idei, e mereu o simplã etapã,
trimite spre alte și alte discuții ulterioare. Așa am conceput și versiunea tipãritã :
am adãugat totuși, cu gîndul la cititorii care ne vor continua conversația, cîteva
dintre textele noastre pe aceleași teme, un mic sumar oarecum analitic, precum
și un indice de nume. Titlul cãrții, Al treilea discurs , reia o sintagmã pe care am
lansat-o în urmã cu niște ani, prin articolul inclus în Addenda . Atunci, Adrian
Marino a sesizat imediat la ce mã gîndeam (fiindcã de scris nu scrisesem mare
lucru) și, în mai multe rînduri, mi-a dezvoltat ideea. O idee pe care, sub numele
de „neopașoptism”, savantul și ideologul solitar o ilustrase și o promovase de
șase decenii.
Sorin Antohi
București, 1 ianuarie 2001CUVÎNT ÎNAINTE

11
Autoportret cu societate
O redefinire a identitãții personale dupã 1989 • Criticã de idei versus narațiune
în România • De la traci la români: persistența defectelor • Origini de familie •„Nu sînt scriitor!” • Datoriile la Fondul Literar • Rezistențã prin culturã? •Cenzura • Un liber-profesionist • Marginalitatea în ceaușism • Reciclareascriitorilor dupã 1989 • Ierarhii și ritualuri literare • Cahiers roumains d’études
littéraires • Refuzul ierarhiilor. Recepția operei • Emil Constantinescu și
intelectualii. Refuzul diplomației • Forumul Democratic Antitolitar • ArhivaMarino • Propaganda culturalã în strãinãtate • Ana Blandiana și Memorialul dela Sighet • Amintire și memorie: Viața unui om singur • Pușcãria: un spirit
liberal între legionari și comuniști • Relațiile unui solitar • Se poate traduceG. Cãlinescu? • O culturã a metaforei. Critica înțeleasã ca literaturã • Discurscalofil versus discurs academic • Autopercepție și imagine publicã • Incipienta
politologie româneascã • O distanțare pozitivã fațã de Occident. Al treileadiscurs

12 AL TREILEA DISCURS

13
Sorin Antohi : Stimate domnule Adrian Marino, vã propun sã deschidem
casetofonul și sã începem discuția noastrã à bâtons rompus . E o discuție
pe jumãtate publicã, pe jumãtate privatã ce ne va ocupa mai multe ore șipe care, de fapt, am pregãtit-o în toatã prietenia noastrã, care dureazãdeja de șaisprezece ani. E o conversație mai lungã, despre un început demileniu în cultura și istoria româneascã, o conversație care ne va purtadin ideologie în culturã, din beletristicã în viața ideilor și în politicã, dincivilizație în raporturile României cu Occidentul. Va fi o conversațielungã. Sã începem prin a ne divulga identitatea
: precizați-vã poziția de
pe care vorbiți acum, fiindcã în România, printre foarte multe lucrurineclare, nu este niciodatã limpede cine vorbește, care este originea social–politicã și intelectualã a ideilor sale, care sînt contextele emergenței,enunțãrii și recepției lor. Așadar, sã ne întoarcem puțin în timp
: cine era
Adrian Marino în 1989 ?
Adrian Marino : În 1989, Adrian Marino era un personaj cu totul am-
biguu. Anul acela a fost deosebit de important pentru viața mea, dindouã motive
: în primul rînd, mi-a redat adevãrata identitate intelectualã.
Pînã în 1989, am circulat, ca sã zic așa, foarte „fals” în cultura românã.Am fost un fel de „pseudocritic” literar, „pseudoistoric” literar, „pseudo-comparatist”. De ce
? Fiindcã viața, condițiile publicistice de atunci m-au

14 AL TREILEA DISCURS
obligat sã adopt o formulã tolerabilã în epocã. Eu nu puteam sã-mi
dezvãlui preocupãrile profunde care erau radical anticomuniste, anti-marxiste și atunci am inventat o formã tolerabilã, numitã Critica ideilor
literare , Istoria ideilor literare și o anumitã formã de comparatisticã.
Critica ideilor literare am început-o la Iași – revenim deci la Iașii
noștri, oraș la care țin foarte mult în ciuda decadenței sale actuale subanumite aspecte. Totuși acolo, în perioada cînd eu eram un „margina-lizat”, Corneliu ătefanache (trebuie sã îi aduc mulțumirile mele) mi-aacordat o „cronicã a ideilor literare” în Cronica și acest lucru a durat ani
și ani de zile. Apoi am mutat respectiva cronicã la Tribuna din Cluj. Cu
aceastã ocazie, am putut sã iau contact cu critica tînãrã, sã mã familiarizezcu problemele ei. Mi-am stabilit și un numãr de relații amicale, ca și unnumãr de inamiciții foarte tenace, pînã în ziua de astãzi. Dar, una pestealta, bilanțul a fost pozitiv și, în sfîrșit, mi-am dat seama exact, în sferamea de preocupãri, cam pe ce lume trãiesc. Dupã cum observi, mãexprim foarte direct, foarte „colocvial”. Nu vreau sã „fac frumos”. Sper sãnu facem „literaturã”.
Sorin Antohi
: Este ceea ce ne propunem. O sã vorbim în limba literarã,
dar în limba literarã naturalã, spontanã, curentã.
Adrian Marino : Absolut, fiindcã existã atîta literaturã și atîtea fraze
alambicate, sofisticate, edulcorate și înfrumusețate, încît am ajuns la satu-rație, iar eu sînt pentru autenticitate. Vom vorbi mai tîrziu despre uneleautobiografii și texte de o autenticitate surprinzãtoare, pe care le-am cititîn ultimul timp, care aratã cã literatura românã și limba românã literarãspontanã erau o realitate, iar limba scrisã, tipãritã, o cu totul altã realitate.Am citit, de pildã, cu mare încîntare – o sã vorbim cu altã ocazie –autobiografia lui Eufrosin Poteca, un text inedit din 1823, scris într-olimbã româneascã de o fluiditate și de o eleganțã – aș putea spune – deo naturalețe și de o modernitate surprinzãtoare, care s-a pãstrat „însecret”. Este un caz care precedã, într-un fel, senzația scrisorilor inedite„eminesciene”. Un text care a fost pãstrat în familie. Tot astfel șiRãdulescu-Motru a moștenit în familie, de la strã-strã-strãbunicul sãu,autobiografia lui Eufrosin Poteca, care a murit la mînãstirea Motru, dinOltenia, unde era egumen și acolo, printre celelalte manuscrise, s-apãstrat și acest manuscris despre viața sa petrecutã la Pesta. Este de osavoare nemaipomenitã, o sã-l prezint cu altã ocazie. Deci, acesta ar fiun aspect. Un alt aspect ar fi cã eu am profesat dupã ’89 o criticã de idei

15
tot mai accentuatã și, în ultimul timp, în Cuvîntul , unde am publicat cu
regularitate, am intitulat aceastã rubricã chiar Criticã de idei , dupã cum
vezi. O formulã criticã, care la noi nu s-a practicat. Nu este nici hiper-tehnicã, dar nu este nici impresionism literar. De altfel, cãrțile de idei dinRomânia aproape cã nu au criticã.
Sorin Antohi
: Simțiți cã dupã 1989 ar fi totuși mai mult loc în cultura
noastrã pentru o criticã de idei ?
Adrian Marino : Da, categoric. Chiar tu faci parte din ea și, nu știu dacã
ți-am spus, uite, îți fac acum o surprizã, am fãcut o cronicã la cartea coor-
donatã în colaborare cu Vadimir Tismãneanu, publicatã la Budapesta.Dat fiind volumul sãu considerabil de idei și texte, am selectat numaiproblema intelectualului din Est. Deci, o vom avea sub ochi – probabilastãzi – și vei vedea cã te-am citit foarte atent și am analizat textele luiTismãneanu și ale tale și alte texte ale unor strãini, care vorbesc despreintelectualul din Est cu atenție
*. Nu știu dacã ți-am mai spus pînã acum.
Sorin Antohi : Da, știu ceva despre asta, aștept sã vãd textul întreg.
Reiau întrebarea : simțiți cã e un moment mai bun pentru critica de idei
în România ? Este totuși sistemul nostru cultural și mediatic pregãtit pen-
tru a prelua sugestiile care vin din partea ideologilor, a criticilor de idei ?
Adrian Marino : Nu aș putea spune cã este foarte pregãtit. Sîntem încã
într-o fazã de pionerat, dar este îmbucurãtor faptul cã gãsim un spațiueditorial și anumite redacții își manifestã solidaritatea cu astfel de for-mulã
: uite, Cuvîntul ; la Craiova s-a înființat o revistã neopașoptistã, care
se cheamã Mozaicul. Au apãrut, pe ici pe colo, și reviste efemere sau
mai puțin efemere de aceeași orientare. Mi-a pãrut foarte rãu cã revistaieșeano-suceveanã, care se chemã Continent , pare sã fi sucombat, fiindcã
a pornit prea luxos, prea pretențios, prea costisitor și nu a dat rezultate.A mai fost o revistã de acest gen, Carnet literar , la Buzãu. Existã un
anumit policentrism. Se constatã în cultura românã o efervescențã sub-teranã, marginalã. S-ar zice chiar cã formula revistelor pro-literare și purliterare începe sã decadã. Nu aș vrea sã par polemic, dar singurul abonatal României literare din sectorul 5 poștal al Clujului sînt eu, spre marele
scandal al Rodipet-ului, care trebuie sã facã de dragul meu un borderouspecial. Erau doi, al doilea a renunțat, fiindcã abonamentul este tot maiAUTOPORTRET CU SOCIETATE
* „Intelectualul din estul Europei”, în: Cuvîntul , VI, 7 iulie 2000.

16 AL TREILEA DISCURS
scump. Eu, avînd „mania” aceasta, a revistelor, și dorind sã fiu informat,
continuu cu tenacitate, deși revista uneori îmi place, alteori nu-mi place,nu discutãm acum despre ea. Fapt este cã eu sînt singurul abonat, într-unîntreg sector poștal. Aceasta nu îți spune ceva
?
Sorin Antohi : Spune, spune chiar foarte mult. Spune despre degringo-
lada generalã a societãții, dar cred cã spune, așa cum sugerați mai înainte,ceva foarte serios despre lipsa de interes general pentru o discuțieexclusiv literarã. O discuție în care nu pãtrunde nimic extraliterar șitriumfã tradiționala preocupare româneascã, accentuatã de comunism șiizolaționism, pentru forma literarã, combinatã cu un dezinteres totalpentru idee.
Adrian Marino
: Da, eu înțeleg pînã la un punct de ce se perpetueazã
acest stil de criticã literarã : lung, prolix, cu lungi parafraze, cu lungi
rezumate. Este – pentru formația mea intelectualã, pentru lecturile mele –inimaginabil
: cum se poate „rezuma” un volum de poezii ? Pentru mine
este inimaginabil ! Ei bine, în România se poate…
Sorin Antohi : Este o tendințã de a reduce la narațiune, pînã la urmã,
cam totul, nu ?
Adrian Marino : Absolut !
Sorin Antohi : La noi s-au fãcut povestiri dupã o carte a lui Hegel, la noi
se povestesc poeme… S-ar putea ca filonul cel mai adînc al culturiinoastre sã fie tocmai narațiunea, setea de a spune povești.
Adrian Marino
: Povești și poezii. Sã știi cã nu vreau sã par paradoxal
sau ironic, dar încep sã cred cã noi sîntem „traci” și nu este chiar o ironieîn ceea ce spun eu acum. Dacã ai sã citești bine capitolele despre traci,din Herodot, unde el descria, en passant , expediția lui Darius în Grecia
și vorbea despre traci, acolo ai sã gãsești întregul portret profetic alpoporului român. Încep sã cred cã și eu am fost „trac”. Ipoteza, știi bine,a fost lansatã foarte serios și pe baze științifice. Acolo este, într-adevãr,portretul poporului trac cu calitãți – orizontul poetic și mistic – dar și cudefecte capitale pe care le întîlnim și astãzi. Textual. Herodot nu veri-ficase direct chestiunile acestea
; le știa, evident, de la coloniștii greci de
pe malul Pontului Euxin.
Sorin Antohi : Întrebarea mea este totuși dacã putem vorbi despre o tra-
diție culturalã transmisã pe un interval atît de lung, în condițiile în care au

17
existat discontinuitãți așa de mari, de naturã rasialã, etnicã, lingvisticã,
religioasã, socialã.
Adrian Marino : Fãrã discuție, au fost mari întreruperi, dar poate cã
este și ceva ancestral, o genã etnicã… E o coincidențã tulburãtoare.
Sorin Antohi : Poate vorbim despre un spirit al locurilor, care este mai
tare decît toate transformãrile.
Adrian Marino : Fãrã îndoialã.
Sorin Antohi : Parcã e un spirit captiv în regiunea aceasta.
Adrian Marino : Încep sã cred și eu. Nu sînt „trac”, deși familia mea
are prin ascendența sa paternã o origine sud-dunãreanã și este, cred,macedoneanã. O ipotezã, în orice caz, destul de plauzibilã. În unele dincele cinci arhondologii ale Moldovei descoperite pînã acum (unele deexcelentul istoric și diplomat Mihai-Rãzvan Ungureanu, ieșean, de altfel)figureazã un detaliu tulburãtor, care explicã, dupã mine, totul. Este vorbadespre tatãl unui personaj care a fãcut o carierã relativ importantã subAlexandru Ioan Ghica – îți voi arãta imediat o diplomã –, despre care sespune cã a fost abagiu. Abagiu înseamnã negustor de stofe, de postavuri.„Noi”, macedonenii, cu mari turme de oi, eram acești specialiști în aba,în postav. Din alte izvoare știu precis cã negustorii macedoneni erau șifurnizorii de postav ai armatei austriece la Viena. Deci, în aceastã pri-vințã, nu mai este nici o îndoialã. Un anumit temperament „combativ” almeu ar avea deci acest ascendent. Hai, atunci, sã glumim puțin și sã-țiarãt diploma. Meritã vãzutã, avem și noi o serie de ascendenți. Uite
:
Costache Nicolae Marino, nici Marinovici, nici Marinof… e și datatã,anul 1853… O pãstrez ca document grafic, în primul rînd. Este pe perga-ment, frumos imprimatã, are și pecetea Moldovei, deci nu am sentimentulcã sînt un „venetic”. Nu sînt chiar așa de… „nobil” bizantin precum conu’Alecu Paleologu. Totuși existã o anumitã ascendențã, mult mai modestã,însã riguros atestatã.
Acesta ar fi un aspect. Deci, lãsînd la o parte critica de idei literare, în
același timp am dobîndit și am putut afirma cu oarecare energie șiostentație cã nu sînt deloc scriitor. Cã nu aparțin „vieții literare”, undeam fãcut totdeauna figurã de corp strãin, de marginal, de intrus, cu toateneplãcerile, calitãțile și defectele acestui statut dificil. Fiindcã oameniide litere simțeau cã nu sînt din specia lor. Dar sã nu uitãm cã dupã oabsențã de peste douãzeci de ani se instalase un decalaj enorm deAUTOPORTRET CU SOCIETATE

18 AL TREILEA DISCURS
mentalitate, de formație, de preocupãri și eu picam într-o lume în care
domina o altã ierarhie, un alt limbaj, o altã metodã și un alt stil de a trãiîn literaturã, în special prin instituția sinistrã sau, dacã vrei, providențialã,care s-a chemat Fondul literar . Pun și eu o întrebare naivã
: de ce nu se
publicã datoriile Fondului literar ? Nu am nici o pretenție, nici nu figurez
printre ele, dar de ce nu se publicã ? S-ar vedea, acolo, sumele enorme
datorate de iluștri scriitori români. Nu mai intrãm în detalii, pentru cã nufac polemicã nici în aceastã privințã. S-a trãit foarte bine din fondul res-pectiv. Lãsînd la o parte teoria, sã-ți povestesc o anecdotã despre Fondul
literar . Mã pomenesc, la un moment dat, în anticamera lui D.R. Popescu,
cel care, știi foarte bine, a fost, la Cluj, președinte al filialei UniuniiScriitorilor, apoi a devenit președinte pe țarã. Eram în relații nu foarteamicale, dar bune, colegiale. El avea o anumitã intuiție cu cine stã devorbã și mã menaja, oarecum. La un moment dat, mã pomenesc înanticamera lui cu Nichita Stãnescu. Trebuie sã spun – intrãm în detalii –cã poetul mirosea îngrozitor, puțea de la cinci metri. M-am deplasat vreocîțiva pași la stînga. Nichita Stãnescu i-a cerut lui D.R. Popescu sã poarteo discuție între patru ochi și au dispãrut pe ușa din spate. Dupã vreocinci-șase-șapte minute reapare D.R. Popescu, descompus la fațã. „Îmicere sã îi dau 35 de mii de lei”, a dezvãluit el, referindu-se la Nichita.(Sîntem cam prin anii ’79, ’80, ’81, cînd era vorba de o sumã conside-rabilã.) „De unde sã îi dau, nu am, nu am”. Dar, pe de altã parte, dupãun moment de adîncã reflexie
: „Pot eu sã nu-i dau celui mai mare poet
în viațã ?”. ăi apasã pe un buton : „Sã vinã Iancu !”. Traian Iancu era, pe
vremea aceea, un factotum, la Uniune, de o simpaticã șmecherie bonomã
ce depãșea media comunã și care gãsea bani și din piatrã seacã. Așa afost rezolvatã problema.
Sorin Antohi
: ătiu și eu cã înainte de 1989 erau scriitori, dintre „clasicii”
în viațã, care aveau datorii de milioane la Fondul literar. Deci, s-ar puteaca 35 de mii sã fi fost o „micã atenție”, pentru urmãtoarele zile.
Adrian Marino
: Pentru acoperirea unor necesitãți imediate.
Sorin Antohi : Exact. Socotitã însã în sticle de vodcã, 35 de mii de lei
era în 1980 o sumã considerabilã, într-adevãr.
Adrian Marino : ăi-a pus cineva întrebarea ce datorii a lãsat Eugen
Jebeleanu la Fondul literar ? Un om care a trãit toatã viața dintr-un
reportaj despre Nicolae Ceaușescu și procesul de la Brașov. Așa era

19
epoca. Eu nu sînt rigorist, am mai discutat și altã datã prolema aceasta.
Criteriile unei epoci libere nu pot fi aplicate riguros unei epoci de alt tip.
Nu arunc cu piatra în nimeni, sînt destul de rezervat, am pãrerile mele,
nu dau note la nimeni, dar nici nu primesc note de la nimeni – și nevedem, fiecare, cum se spune, de treabã. Cam asta ar fi… Dar, fiindcã a
venit vorba de Nichita Stãnescu, în general trebuie sã spun cã scara mea
de valori nu corespundea deloc cu scara de valori consacratã a epocii.ăi, firește, devenisem un personaj antipatic. Pentru mine – și aceasta
poate sã surprindã și astãzi pe unii cititori – pentru mine, Nichita Stãnescu
și Marin Sorescu erau scriitori destul de importanți, fãrã discuție, dar nuerau nici pe departe de calibrul și dimensiunea lui Lucian Blaga sau
Tudor Arghezi. Asta e clar
; dupã cum Marin Preda nu era nici Rebreanu,
nici Camil Petrescu. Îți dai seama, numai prin acest simplu fapt deveneaiantipatic și erai imediat marginalizat.
Asta nu înseamnã cã epoca Ceaușescu, perioada comunistã nu a avut
și scriitori valabili. A avut scriitori care se apropiau, mãcar în intenție,
mãcar ca nivel cultural, mãcar sub unele aspecte ale operei lor, de marii
scriitori dintre cele douã rãzboaie. ăi aș cita douã nume – poate o sã te
surprindã – care, prin anumite aspecte ale operei lor, lãsînd la o parte
balastul și operele de pur oportunism, respingãtoare, au excelat. Este
vorba, în primul rînd, de Petru Dumitriu, un talent real, la nivelul epocii
dintre cele douã rãzboaie. A publicat o carte în acest sens, interviul
realizat de George Pruteanu, pe care am și recenzat-o. E clar cã autorul
acesta avea o structurã de tip occidental, era un scriitor de nivelul
scriitorilor interbelici.
Trebuie amintit și Nicolae Breban. În ciuda faptului cã scria cum
scria – nu avea conștiințã esteticã și nu avea sentimentul construcției. El
era totuși romancier înnãscut. Avea lecturi germane, îl citise în original
pe Nietzsche, îl citise în original și pe Thomas Mann – acestea sînt lecturi
cultural-inițiatice. Avea temperament de romancier. Dar cînd spun cã
avea temperament de romancier nu spun neapãrat cã avea și vocație de
mare romancier gen Thomas Mann, care știa sã „construiascã” un roman.
Scria deci cam cum îi venea la gurã și opera lui e inegalã. Însã, pentru
cine știe sã o citeascã, și eu nu vorbesc în calitate de critic literar, pentru
cã nu sînt, ci de amator, doar cu posibilitatea de a face unele comparații
cu literatura occidentalã, îmi dau seama cã aici este „ceva”. Avea ceva și
are ceva de spus. Pãcat…AUTOPORTRET CU SOCIETATE

20 AL TREILEA DISCURS
Sorin Antohi : Cum suna, în momentul în care reveneați în viața literarã
dupã mai mult de douãzeci de ani de recluziune, doctrina autonomiei
esteticului ? Cum vã pãrea lumea culturalã respectivã, aflatã în plinã
cruciadã pentru relansarea esteticului amputat de toate conexiunile lui
cu socialul, ideologicul, politicul ? Cum puteai sã vorbești strict de auto-
nomia esteticului, cînd era evident cã politicul te strîngea de gît ?
Adrian Marino : Aceastã atitudine m-a îndepãrtat și mai mult de „viața
literarã” din care – evident – nu fãceam parte. Am ieșit aproape complet
din ea. Mi se pãrea anacronicã, evazionistã, hiperprudentã – poate e un
termen prea tare – chiar defetistã. Într-un interviu recent, din 22, o defi-
nești ca „lașã”. În orice caz, numai despre „rezistențã prin culturã” nu se
putea vorbi. Cã, uneori, se fãceau și acte de „rezistențã”, nu contest. Dar
prin culturã, nu. Fiindcã rezistența, pentru mine, înseamnã un act de
opoziție declaratã la o lege, poziție, ordin sau indicație oficialã. Deci,
o sfidare a unor dispozițiuni legale. Or, așa ceva aproape cã nu a existat.
Sorin Antohi : Cîtã vreme cultura se rezumã la sine, e autotelicã, este
un lucru extraordinar de onorabil, dar ea nu are un impact politic, nu ?
Deci, o operã valabilã din punct de vedere cultural nu trebuie lãudatãpentru o vocație politicã imaginarã.
Adrian Marino
: Nu. ăi un atare tip de literaturã mi se pãrea, din acest
punct de vedere, o atitudine defetistã și cel puțin ambiguã, dacã nudirect colaboraționistã.
Epoca era de altfel plinã de ambiguitãți. Una spuneam la ședințe,
alta spuneam acasã, una spuneam în redacție, alta spuneam în cer-curile de prieteni și așa mai departe. Epoca a cultivat duplicitatea, dublul
limbaj, ambiguitatea în forme și benigne, și maligne. Înțeleg, ca formã
de supraviețuire, de ce, fiindcã, așa cum am spus și într-un eseu ( Mitul
situației ireversibile ), pînã prin ’86-’87 se credea cã partida era ire-
mediabil pierdutã. ăi atunci, fiecare dintre noi cãutam formule strict
individuale de a ne salva, de a supraviețui intelectual, de a ne continuaopera și, pe cît posibil, de a ne compromite cît mai puțin. Este foarte
important acest lucru.
Sorin Antohi
: Existã totuși douã tipuri de trasee aici. Unii care erau
gata, pentru a-și continua opera, sã facã lucruri reprobabile și unii care
nu erau dispuși sã meargã atît de departe. Aș vrea sã distingeți între
aceste trasee. Erau totuși douã categorii, cel puțin, nu ? Ca sã nu reluãm
tipologia ketman -ului propusã de Czes ław Mi łosz.

21
Adrian Marino : Erau, fãrã discuție. Existau oamenii care au vrut sã facã
carierã și ei erau foarte mulți. Dar erau și oameni care cãutau, în același
timp, sã-și prezerve cît mai mult puritatea. ăi existau mai multe metode.
Unii fugeau în strãinãtate, alții scriau literaturã de sertar, alții scriau
alambicat, alții prezentau texte la cenzurã, cu orice risc, care erau res-
pinse. Eu însumi am trecut prin multe situații de acest gen. Am avut
subiecte respinse, am fost mai bine de douãzeci de ani interzis. ătiam
exact, învãțasem o serie de coduri, știam pînã unde poți sã întinzi coarda,
ce poți sã spui, ce nu poți sã spui. Aici este perversitatea și corupția
profundã a culturii române din perioada proletcultistã și ceaușistã : dupli-
citatea, mutilarea conștiinței etice, fie și minime. Se practica și un fel de
tranzacționism, ieftin, popular definit, „mai lasã tu, mai las eu, mai
discutãm, mai aranjãm, discutãm cu cenzorul”. Pe de altã parte, cînd am
început sã studiez istoria cenzurii în România mi-am dat seama cã acest
lucru nu era chiar nou : unii iluștri cenzurați ai ăcolii Ardelene au devenit,
la rîndul lor…, cenzori. Este cu totul și cu totul o situație tradiționalã.
Revenim la același Eufrosin Poteca, repet, pentru mine un personaj
interesant. El pleacã sã-și tipãreascã la crãiasca tipografie din Buda o
carte și intrã în pensiune – unde crezi ? – la propriul sãu… cenzor… Îți dai
seama ce situație ambiguã ? Cam acestea sînt tradițiile românești.
Sorin Antohi : Ele sînt internaționale. De exemplu, Sfînta Tereza de
Ávila scria constant supravegheatã de cenzorul Bisericii, ba chiar a ajuns
sã-i dedice acestuia opera finitã (cenzorul îi era și duhovnic). S-a scris
adesea cu obsesia acestei priviri de peste umãr. Pentru perioada în care
ați fost în libertate sub comunism, din 1963 în 1989, ce variații au avut
raporturile dintre scriitor și cenzor ? Ce era posibil sã scrii în izolare
împotriva sistemului, dar fãrã a-l contesta în mod vehement, în 1963 și
cît mai era posibil în 1989 ?
Adrian Marino : Vezi, noi am parcurs în perioada asta o curbã foarte
oscilantã. Au fost perioade de relaxare, dupã cum au fost perioade de
mari stringențe. Catastrofale au fost, nu numai dupã mine, „tezele din
iulie” 1971, provocate de vizitele lui Ceaușescu în China și Coreea de
Nord, care au provocat în cultura românã un adevãrat șoc. S-a întîmplat
sã asist la o ședințã, invitat fiind la întîlnirea cu scriitorii, în care Zaharia
Stancu a îndrãznit sã-l interpeleze pe Ceaușescu și sã declare public cã
scriitorii nu înțeleg aceste teze. La care Ceaușescu i-a rãspuns foartebãțos și agresiv
: „Aici nu este nimic de înțeles, ci de executat” și cînd a
pãrãsit sala nici nu i-a întins mîna. Deci a fost un șoc pentru întreagaAUTOPORTRET CU SOCIETATE

22 AL TREILEA DISCURS
culturã românã și atunci a început degringolada, au apãrut o serie
întreagã de fenomene la care ne vom opri mai tîrziu. Atacuri, procesepublice, cult deșãnțat al personalitãții, poezii de o sutã de strofe închinatede Adrian Pãunescu lui Ceaușescu și așa mai departe. Așadar, fiindcãvorbim acum și oarecum pro domo , eu eram într-un fel semi-ferit de
aceste șocuri, pentru un motiv esențial. ăi aș vrea sã îl subliniez foarteapãsat, fiindcã abia dupã 1989 am putut sã îmi revendic public aceastãcalitate. Dragã Sorin, stai în fața unui om care din 1963, de cînd și-arecãpãtat libertatea și a venit aici, în Cluj – de ce în Cluj
? fiindcã toatã
familia era stabilitã între timp în Cluj – pînã în ziua de astãzi, nu a fostangajat nicãieri. Am fost un liber-profesionist integral, la început denevoie, dupã aceea voluntar. Am fost un freelance writer permanent. Nu
știu ce înseamnã o carte de muncã, nu am semnat în viața mea un stat deplatã. Nu știu cîte astfel de cazuri sînt în cultura românã.
Sorin Antohi
: Aceasta este o situație cu adevãrat rarã. Ce credeți cã i-a
împiedicat pe alții sã-și caute trasee (relativ) marginale ? Pentru cã traseele
marginale au rãmas foarte, foarte rare. Le poți numãra probabil pedegete. A fost doar presiunea familiei, rãspunderea de a o întreține șiproteja, a fost altceva, a fost o combinație cu dorința – legitimã șiomeneascã într-un fel – de a face o carierã publicã
? De ce sînt atît de
puțini intelectuali liber-profesioniști în perioada comunistã ? Desigur,
dincolo de nevoile subzistenței (dacã în familie nu lucra altcineva) șidincolo de presiunea statului-partid, care reprima „parazitismul”…
Adrian Marino
: Pentru motivul cã aceastã formulã era inimaginabilã în
societatea de tip comunist. Dar eu, care eram format într-un alt tip desocietate, eu, care am intrat la 27 de ani în pușcãrie, eram deja format –în bine și în rãu. Aveam o altã noțiune despre societate, o altã concepțiedespre relațiile sociale, o altã „idee” despre scriitor. În al doilea rînd,
neregãsindu-mã în societatea de tip comunist, nu aveam nici un impuls
de a face carierã. Trebuie sã mai spun cã la început a fost extrem degreu. Extrem, extrem de greu. Economic. Dar, treptat, fiind mai pro-ductiv, am putut sã rezist. La început eram atît de sãrac, încît – vezirafturile acestea
? – soția mea, Lidia Bote, a trebuit sã împrumute trei mii
de lei de la un vãr ca sã-mi fac niște rafturi. Însã, nici nu-ți imaginezi,
primii ani au fost îngrozitori, supraviețuiam din salariul Lidiei. Trebuie sã
recunosc, nu mã proclam erou cu orice preț, am încercat sã devin un felde documentarist la Institutul de Istorie Literarã din Cluj și am fost refuzat.

23
La urmã mi-am zis „bine, nu mã vreți voi, nu vã mai vreau nici eu” ! ăi
treptat, treptat, fiind mai productiv, fiind mai tenace, avînd și o altãformație ideologicã, despre care îți spuneam, am reușit. În plus, sãnu uitãm cã dr epturile literare la acea datã erau o realitate. Atunci cînd a
venit „lichidarea” la Dicționar de idei literare , am încasat – sîntem prin
anul ’75-’76 – suma enormã de peste 250 de mii de lei. Era mai multdecît trei „Dacii”. Cu ei am putut trãi o vreme… Dar era un caz rar. Înacelași timp, asta m-a ferit de compromisuri grave. Nu am putut fi strînscu ușa, nu am texte de regretat. Nu o sã mã gãsești pe mine în sumarelevolumelor omagiale, unde, dacã vei arunca o privire – și cred cã aifãcut-o – vei afla foarte multã lume „bine”. Încã o datã, nu îi acuz.Trebuiau sã-și salveze pozițiile, catedrele, mã rog, ierarhiile și palma-resurile oficiale. Mi-aduc aminte cã am fost forțat și eu la un moment datși unul chiar a țipat la mine
: „Dumneata nu ești membru al Uniunii
Scriitorilor ?”. „Ba da !” Trebuie sã îți spun cã am fost acceptat cu foarte
mare greutate în Uniunea Scriitorilor, de abia în toamna sau iarna lui’80-’81, dupã un an și vreo opt luni de demersuri. Fiindcã eram unpersonaj încã dubios, cu trecut politic mai mult decît compromițãtor.
Am primit o micã pensie de la Uniunea Scriitorilor. Deci, fii atent,
din ’63 pînã în ’81 eu nu am avut nici un venit regulat. Dupã ’81 mi-arevenit o micã pensie, care treptat s-a mãrit, prin faptul cã, nefiind salariatla stat, a devenit o pensie plinã. Sub regimul Vãcãroiu a fost asimilatãpensiei de stat, cu un calcul foarte cinic. Mai sînt douã-trei sute astfel decazuri
: „ãștia sînt bãtrîni, mor, scãpãm de ei și în curînd am lichidat
conturile cu ei”. Uite, eu încã voi mai încãrca bugetul statului cîțiva aniîn plus
! Mã apropii vertiginos de vîrsta de 80 de ani, o vîrstã „venerabilã”,
trebuie sã recunoști. Trebuie sã afirm, încã o datã, cã aproape numai euam avut un asemenea noroc. Nu pozez nici în „patriarh” al literaturiiromâne, nu mã cred nici un „far” luminos al culturii române. Nu pretindsã mi se facã nici numere omagiale, nu pretind nimic. Pretind însãaltceva
: pretind sã se recunoascã statutul scriitorului liber și independent
în România, fiindcã eu aparțin unei culturi de tip alternativ, liberal,independent, care crede în inițiativa particularã, crede în independențaeconomicã, crede în pãturile mijlocii. O sã discutãm noi despre toateastea, mai tîrziu. Sînt, dacã vrei, un mic burghez, plat, total lipsit desentimentul tragic al vieții, nu am trãiri spiritualiste, nu promovez culturade tip guru, nu sînt adeptul misticii de tip upanișadic . A confunda munții
din jurul Sibiului cu Himalaia este ridicol. Sînt, dupã cum vezi, unAUTOPORTRET CU SOCIETATE

24 AL TREILEA DISCURS
personaj cu totul și cu totul „mediocru”, „mediu”. Deci am toate șansele
sã devin pentru unii simpatic, pentru alții obiect de insultãtoare ironie și,
pentru cei mai mulți, de profundã antipatie. Însã s-a realizat un fenomen
foarte curios și anume un fel de „echilibru atomic”. Cãci este foarte greu
sã mai refuzi existența intelectualã, mãcar teoreticã, unui om care are
totuși vreo 25 de volume publicate în românã și vreo 12 în limbi strãine.
Nu poți spune chiar cã nu exiști. În același timp, e foarte greu sã accepți
cã exiști. Îți dai seama deci cã mã aflu într-o situație ambivalentã, pe care
unii o apreciazã, alții o gustã, cei mai mulți o antipatizeazã profund, iar
eu îmi permit de la „înãlțimea” acestor „realizãri” sã privesc cu oarecare
distanțã palmaresurile literare și sã mã distrez de faptul cã se decerneazã
premiul Nobel la… București. Trebuie sã recunoști cã s-au acordat deja
vreo 7-8 premii Nobel la București…
Sorin Antohi : Dupã 1989, cînd ați putut nu doar sã vã recunoașteți în
forul interior – aceasta se întîmplase cu mult înainte – dar sã puteți
propaga și public o imagine foarte diferitã de imaginea „primitã” a
criticului literar Adrian Marino, ce s-a întîmplat ? În fond, foarte mulți
dintre literați se reciclau grãbit, destul de superficial, deveneau ei înșiși
orice altceva decît literați. Deveneau jurnaliști, comentatori politici, antre-
prenori, politicieni etc. Dacã faci o sociologie sau istorie socialã a
schimbãrilor profesionale de dupã 1989, dupã ingineri care, dintr-un
motiv statistic evident, au trebuit se reconverteascã profesional, urmãtorii
ca mobilitate ocupaționalã sînt, cred, literații. Au avut „reciclații” înțe-
legere pentru noua imagine pe care Adrian Marino, în fine, putea sã o
exprime public ?
Adrian Marino : Nu, nu au avut-o, sau foarte puțini au avut-o, din mai
multe motive. În primul rînd, literații care au intrat în jurnalisticã și în
așa-zisa publicisticã ideologicã nu aveau formația necesarã. Se vede de
la o poștã cã pe fondul carenței totale de culturã ideologicã, al carenței
totale de culturã istoricã, de lecturi internaționale, oamenii aceștia, prin
suplețea, prin adaptabilitatea specific româneascã, au cãutat rapid sã se
recicleze. ăi unii au reușit formal. Cît de convingãtor, asta e altã pro-
blemã. Faptul cã umpli coloanele unor gazete este una, faptul cã ai un
public consecvent este alta, faptul cã ai convins este alta. Au început sã
se formeze grupãri ; unii s-au adunat în jurul Uniunii Scriitorilor și trebuie
sã știi cã Uniunea Scriitorilor a trecut prin convulsii mari dupã 1989, prin
faze de derutã, hai sã spunem de gestiune cel puțin discutabilã, situație
în urma cãreia eu, pur și simplu, mi-am dat demisia. ăi am aderat la

25
gruparea disidentã ce se cheamã ASPRO. Bineînțeles cã eu nu aveam
mari afinitãți nici cu generația ’80, care este o generație de literați. Dar
am apreciat gestul lor de independențã și am fost acceptat de ei. Maimult decît atît, am devenit un fel de președinte al unui juriu de onoare,care acordã premii de onoare. În general, am dat premii juste, zic eu.Am premiat autori de valoare, care meritau premiile. Aș cita pe AndreiCornea, pe Lucian Boia. Recent, am premiat-o pe Monica Lovinescu.
Deci premiile acestea ASPRO au o anumitã puritate ideologicã și o
anumitã independențã fațã de ierarhiile oficiale. Pentru mine, aceastãindependențã, aceastã formã alternativã de culturã a fost și este esențialã.Este formula vieții mele intelectuale. Cultura alternativã nu înseamnãînsã neapãrat contra-culturã, contestație permanentã și radicalã.
Sorin Antohi
: E foarte important sã spuneți asta, fiindcã la români se
suprapun adesea marginalii „clinici”, cîrcotașii viscerali, cu spiritele cri-
tice care rãmîn raționale și urbane.
Adrian Marino : Nu sînt un negativist sistematic și nu contest orice. Dar
am dreptul la alteritate, la diferențiere. Am dreptul la opinii personale,am dreptul la o judecatã personalã. Asta cer culturii române
: diferen-
țierea și ieșirea o datã pentru totdeauna , și accentuez cuvîntul – nu știu
cum sã traducem în limbaj scris accentuarea vocii mele – sã ieșim din
carcanul ierarhiilor oficiale, al dispozițiilor, al „indicațiilor prețioase”.În privința aceasta sînt un rebel, sînt un refractar, sînt un alternativireductibil. Recunosc cã s-au fãcut și o serie de lucruri bune în perioadaceaușist-comunistã. S-au editat o serie de izvoare clasice, s-au tradus oseamã de clasici greco-latini, cronicari bizantini. Foarte interesant, trebuie
sã o recunoaștem. Eu nu contest, nu arunc categoric în toți cu piatra și,
repet, nu sînt dintre acei negativiști care aruncã peste bord totul. Darsînt sãtul și mã revolt prin toatã ființa mea împotriva ordinului culturalcare îmi dã pe gît ierarhia oficialã
: ãsta e poetul numãrul unu, ãsta e
criticul numãrul unu, ãsta e ideologul numãrul unu… Ei, nu !
Sorin Antohi : De acord. Este evident pentru cine observã lumea comu-
nistã româneascã, lumea comunistã în ansamblu, cã ierarhiile literareculturale copie, cel puțin ca principiu, ierarhiile politice. Într-un sistemautoritar-totalitar existã o obsesie a numãrului unu. A Führer -ului poetic,
a Führer -ului filozofic, a Führer -ului matematic și așa mai departe. Aceste
clasamente nu pot exista în culturile libere, care sînt prin structurã
policentrice, plurale, în care încap mai mulți „numãrul unu”. La noi, înAUTOPORTRET CU SOCIETATE

26 AL TREILEA DISCURS
România, am asistat și eu la absolut sinistre ritualuri în care, de pildã,
comentatorii literari de serviciu se epuizau în demonstrații ale prioritãții
absolute în toate domeniile, creînd un cult adesea grotesc, paralel cul-tului personalitãții lui Ceaușescu, pentru autori ca Nichita Stãnescu și
alții. Acele ritualuri epidictice consolidau universul ierarhic al statului-
-partid și exprimau, dincolo de ditiramb, frustrãrile antioccidentale, maiales în cazul cultului unor figuri „boicotate” de Occident, de la scriitori
ca Nichita Stãnescu la oameni de științã ca Paulescu sau Odobleja.
Adrian Marino
: Fãrã discuție, eram total refractar și, pe cît posibil,
combãteam acest lucru. Asta mã fãcea antipatic, mã fãcea marginal, mã
excludea din viața literarã. Mã simțeam însã, în esențã, foarte bine, pentru
cã nici eu nu mã regãseam în acel mediu. Personal, eram în afara acestuicircuit. Eram, prin urmare, tolerat. Am explicat și din ce motive eram din
ce în ce mai tolerat, vrînd-nevrînd, nu însã și asimilat.
Sorin Antohi
: Cum vã imaginați, printr-o ucronie sau printr-o istorie
contrafactualã, cariera dumneavoastrã dacã nu ar fi fost ce a fost, începîndcu 1948
? Ați început în mod tradițional, anunțînd o carierã frumoasã,
care parcurgea toate etapele normale și ar fi dus probabil departe.
Adrian Marino : Aici e o chestiune foarte sensibilã. În scurta mea
experiențã de asistent universitar suplinitor mi-am dat seama cã nu
am vocație didacticã. ăi, încã de atunci, întrevedeam posibilitatea unei
cariere literare libere, independente, poate anexatã unui institut de studiiliterare libere. În general, eram refractar la cultura oficialã, la decani,
rectori, prorectori, academicieni. Am o crispare organicã la aceste funcții.
Nu atît fațã de ele, fiindcã ele sînt necesare, sînt consubstanțiale culturiide pretutindeni, cît încarnãrii lor românești. Cînd vedeam ce impostori,
ce nulitãți acopereau aceste funcții, mi-am spus cã nu am ce cãuta aici.
Dar eram un handicapat social, eram un semi-tolerat, aveam „dosar”.Însã, datoritã unei inteligențe practice sau unei anumite abilitãți, am gãsit
o formulã de supraviețuire și în țarã, și în strãinãtate – prin activitã-
țile comparatiste. Trebuie sã știi cã a existat un Comitet Național de
Literaturã Comparatã , afiliat Academiei de ătiințe Sociale și Politice ,
ruptã din vechea Academie, unde erau douã personaje, iarãși ambigue,
în care eu nu aș arunca chiar cu bulgãri. Unul este Mihnea Gheorghiu,iar celãlalt doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga – care, trebuie sã recu-
nosc, are un talent remarcabil de a cãdea în picioare, surprinzãtor,
în orice condiții. Sã știi cã nu a fost deloc simplu. Existau și douãpublicații specializate
: Synthesis , pe care o fãcea regretatul Duțu și Cahiers

27
roumains d’études littéraires . Aceste reviste erau practic cvasinecunoscute
în țarã, aveau o circulație cu totul și cu totul marginalã. De altfel, Cahiers
roumains d’études littéraires nici nu au avut vreodatã statut de revistã.
La editura Univers aveau statut de culegere periodicã de studii. Dar aveau
bun ecou în strãinãtate. ăi întrucît regimul avea nevoie de o anumitã
imagine, le tolera. Cînd am pãrãsit Cahiers roumains d’études littéraires ,
am lãsat un dosar cu nu mai puțin de 104 recenzii, ecouri mai mari, mai
mici. Dacã ți-aș spune cã aceastã revistã a avut pe o jumãtate de paginã,
în Le Monde , o recenzie hiperfavorabilã, îți dai seama cã lucrurile acestea
atrãgeau atenția și noi eram, oarecum, un fel de „alibi” cvasiliberal,
cvasiprooccidental. Un fel de „vitrinã”. Deci, o situație ambiguã, umi-
litoare pe de o parte, pozitivã pe de alta, fiindcã era unica formã posibilã
de supraviețuire intelectualã și de menținere a legãturilor cu Occidentul.
De a avea colaborãri externe, de a avea legãturi cu americanii. În Cahiers
roumains d’études littéraires – uitã-te cu lupa – nu vei gãsi o referințã
la marxism, nu o sã gãsești o referințã la Ceaușescu. Revistã asepticã,
purã integral, privitã bine în strãinãtate. A fost singura revistã care de
altfel s-a selectat singurã, fiindcã „pile” la Biblioteca Naționalã din Paris
nu aveam ! Singura revistã româneascã care avea o casetã proprie în
Salonul Oval al periodicelor. În felul acesta deci eram tolerați, fiindcã
eu fãceam mereu, mereu rapoarte, pe care le dãdeam Comitetului de
literaturã comparatã . Acesta le prezenta Academiei de ătiințe Sociale și
Politice , de unde ajungeau la Comitetul Central. O mînã spãla pe alta,
era un fel de complicitate generalã. Situația, recunosc din nou, eraambiguã. Dar ambiguã în sens pozitiv și, astfel, s-a putut supraviețui și
construi o revistã de înalt nivel. Acesta ar fi un aspect literar, sã vedem
ce s-ar mai putea spune. Prin urmare, am refuzat integrarea în ierarhiileoficiale ale epocii…
Sorin Antohi
: Asta venea în același timp cu refuzul de a intra în cea
mai prestigioasã ierarhie paralelã toleratã de regim, ierarhia literarã.
Refuzînd sã vã asumați ca literat, ați respins în fond și ierarhia paralelã
despre care vorbeam. Refuzînd-o pe aceasta, v-ați mai exclus o datã dinviața publicã, poate mai radical. Pe de o parte, ca liber-profesionist,
ieșeați din filierele naturale ale vieții profesionale academice, pe de altã
parte, refuzînd sã fiți asimilat cu literații, v-ați autoexclus din ierarhiasimbolicã semi-alternativã a lumii literare, deci din „privileghenție”.
Adrian Marino
: Este foarte adevãrat. Însã o recepție marginalã a scrie-
rilor mele a existat. Ca dovadã cã a existat, fiecare carte a mea are unAUTOPORTRET CU SOCIETATE

28 AL TREILEA DISCURS
dosar de presã. În momentul de fațã, trebuie sã știi, Biblioteca Centralã
Universitarã din Cluj face o bibliografie generalã a publicațiilor mele și
ea a atins deja sute și sute de poziții. Dar, atențiune, unde apare aceastã
recepție marginalã ? Într-o zonã de debutanți, de cronicari tineri și ei la
rîndul lor marginali, oameni neconsacrați. Suficient de mulți însã ca sã
asigure totuși o anume publicitate și o vandabilitate a volumelor . Cînd vei
urmãri aceste bibliografii, vei vedea cã despre mine nu a scris aproape
nici un critic important al epocii – nu are sens sã facem polemici acum.
Unul a scris cîte ceva, la un moment dat a întrerupt și el ; însã tot felul de
critici de mîna a doua, a treia au scris. Mulți, dar obscuri. A existat deci
un fel de recepție marginalã și mi-am dat seama cã nu eram total necu-
noscut și cã, în timp, numãrul cititorilor mai atenți a crescut. Nu trebuie
omise, în sfîrșit, nici referințele strãine, nici ele tocmai neglijabile.
Sorin Antohi : Toate aceste detalii clarificã marginalitatea dumnea-
voastrã. Pentru cã, dacã într-adevãr erau oameni care publicau sporadic
pe vremea aceea și rãmîneau marginali, în afara establishment- ului literar,
mulți erau așa și prin faptul cã respingeau ei înșiși ierarhiile literare, res-pingeau ei înșiși statutul de literați și încercau sã plaseze o discuție de idei
într-o lume obsedatã de forme și de calofilie. Într-o lume a autonomiei
esteticului, asemenea marginali încercau sã vorbeascã despre tot restul.
Adrian Marino
: Este foarte adevãrat ce spui, și asta ar fi o dovadã
evidentã cã a existat o culturã alternativã în România. O culturã obscurã,
nu de foarte mari dimensiuni, însã realã. A existat aceastã nevoie de aevada din sistemul de clișee, din sistemul de ierarhii oficiale, la o anumitã
categorie de intelectuali, tineri, în general nevalidați, în plinã perioadã
de formare sau care, în mod obscur, simțeau cã într-o astfel de atitudineexistã „ceva” ce nu e oficial. Ei nu puteau exprima așa ceva. Nici eu nu
puteam, dar probabil cã ei o simțeau. Fiindcã existã o intuiție, orice s-ar
spune, a lumii literare și se simte cã, undeva, se vorbește un alt limbaj.Diferența de limbaj este fundamentalã.
Sorin Antohi
: ăi, pe de altã parte, cu totul alte referințe istorico-cultu-
rale, „centrifuge”, „heterodoxe”, de multe ori la zi, dar acoperind îngenere o perioadã de sute sau mii de ani de culturã occidentalã. Aceste
referințe nu fãceau parte din bagajul obișnuit, din glosele și trimiterile
care navigau intertextual de la articol la articol, de la critic la critic.Pentru mine, de exemplu, lectura cãrților și articolelor dumneavoastrã în
anii ’70 și ’80 a reprezentat o mare surprizã culturalã, pentru cã desco-
peream o naturã afinã, care nu contribuia la închiderea culturalã și

29
ideologicã în care România se gãsea atunci, atît forțat, cît și voluntar –
mã refer la segmentul care se complãcea în închidere prin monolingvism,
ignoranțã, lipsã de culturã, semidoctism. Vedeam cã, spre deosebire
de mainstream -ul vieții noastre cultural-literare, dumneavoastrã erați
deschis spre lumea largã. Asta m-a atras foarte mult.
Adrian Marino : Da, într-adevãr, sistemul meu de referințã era deosebit.
Unii apreciau, cum era cazul tãu, alții nu. Din acea perioadã mi s-a tras
reputația cã nu sînt decît un erudit, fãcãtor de fișe, un „critic bibliografic”…
Sorin Antohi : Ca și cum aceasta ar fi fost ceva negativ !
Adrian Marino : Dar este scris negru pe alb, am fost declarat limpede :
„Marino este un critic bibliografic”, „o mașinã de fãcut fișe” etc. Acum
privesc cu un ochi rece aceste calificãri. Pe vremea aceea însã, nu aș
putea spune cã m-au lãsat chiar total indiferent, aș fi un mare ipocrit. Aș
vrea sã mai subliniez ceva : dupã ’89, „inconformismul” meu a luat o
serie de forme la limita scandalului, la limita indignãrii, la limita sfidãrii
publice. Sã nu fiu înțeles greșit. Mi s-a propus de trei ori sã fiu membru
al Academiei Române ; am refuzat. Nu mai dau nume, fiindcã nu vreau
sã intru din nou în polemici. Dar oameni foarte stimabili erau puși – încã
de pe vremea cînd era Mihai Drãgãnescu președinte – sã vinã la mine.
Au venit de douã ori. În parantezã fie spus, era vorba despre doi scriitori
adevãrați. Veneau cu indicații precise. Am refuzat. Cînd președintele
anterior a murit, un critic român, pe care eu nu îl recunosc deloc „mare”,
devenit noul președinte, a insistat enorm sã mã recruteze. Refuz
Academia, fiindcã Academia Românã, dincolo de tipul de culturã oficialã
pe care eu îl contest, este și de tip sovietic. Din aceastã cauzã, au ajuns
sã-mi facã presiuni și pe linie de partid, PNȚCD. Doi din conducerea
PNȚCD, cu care am fost chiar în celulã, mi-au dat telefon și au insistat sã
intru… Am spus rãspicat : „Nu intru ! Nu fac frondã, dar nu am afinitãți cu
aceastã instituție de tip sovietic. Acolo sînt tot felul de personaje, cro-
nicari sportivi, istorici ceaușiști, autori de extrase… Nu am ce cãuta acolo,
trebuie sã înțelegeți, nu e vorba de frondã”. ăi mi-am pãstrat identitatea
culturalã și independența de spirit.
Sorin Antohi : De ce sînt așa de puțini cei care au refuzat intrarea în
Academie, dupã 1990 ? E o întrebare pe care am mai pus-o cîtorva
intelectuali români de mare calibru și nu am înțeles niciodatã prea bineexplicațiile lor. De ce sînt atît de puțini aceia care au refuzat amesteculîntre tradiția veritabilã a Academiei române antebelice – care avea,AUTOPORTRET CU SOCIETATE

30 AL TREILEA DISCURS
uneori, scãderile și ridicolul ei, dar țintea cãtre o ierarhie realã – și
experiența grotescã a epocii comuniste ?
Adrian Marino : Eu unul am refuzat Academia pentru motivul cã for-
marea mea ideologicã respingea categoric orice formã de culturã oficialã,începînd cu instituțiile de tip sovietic. Iar instituții de tip sovietic erauși Uniunea Scriitorilor, și Academia Românã. Ce cãutau în AcademiaRomânã toți membrii Comitetului Central
? Ce cãuta un tip ca Bîrlãdeanu,
ce cãuta în Academia Românã Maurer, ce cãuta Corneliu Mãnescu ? Nu
aveau nimic în comun cu Academia. Nu este o sfidare, nu este o frondã,ci pur și simplu o neaderențã fundamentalã. Este ca și cum m-ai lua pemine și m-ai pune într-o speluncã de mafioți sau traficanți
: nu am nimic
comun ! Dar asta nu înseamnã cã sfidez. Dã-mi voie sã-mi revendic doar
independența. Eram suficient de tare, într-un anumit sens, sã refuz. Cadovadã, ei veneau la mine, nu eu la ei. Trebuie sã-ți mai spun cã amtrecut și prin alte momente penibile. Pe la ora zece și jumãtate, într-osearã, mã sunã Cotroceniul. Am crezut cã este o farsã. Ei nu, nu erafarsã. Era președintele Constantinescu în persoanã, care mi-a oferit unpost de ambasador. Cu toatã delicatețea, cu toate scuzele, cu toatã„ipocrizia” de rigoare, am refuzat
: „domnule Președinte, sînt un om în
vîrstã, am de terminat niște cãrți, nu simt cã am vocație diplomaticã șiapoi, aparatul dumneavoastrã diplomatic este plin de vechile cadre aleunui anumit serviciu”. Atunci el îmi rãspunde
: „da, ai dreptate, dar noi
am început sã ne schimbãm atașații militari”. Nu e suficient numai atît.S-a supãrat și, dupã cam douã sãptãmîni, a și apãrut o listã în presã, cuaproximativ 12 scriitori care l-au refuzat.
Sorin Antohi
: Ceea ce a dus și la declarația absolut penibilã pe care
președintele Constantinescu a fãcut-o cu un prilej similar, cînd s-a decla-rat uitat de toți intelectualii din România, s-a plîns de faptul cã a rãmassingur și nu a fost sprijinit. Din pãcate, așa ceva nici mãcar nu s-aîntîmplat, ar fi fost minunat ca sprijinul intelectualilor prooccidentali sãnu fie, cu rare excepții, necondiționat. Tot s-au gãsit șapte sute de numede intelectuali români care sã se adune pe o listã absolut incredibilã șisub o scrisoare impardonabilã de adeziune absolutã la personalitateasalvatoare a Președintelui, ca într-un scenariu peronist. ătiu despre rundade telefoane, pe care mulți le-au considerat farse ale prietenilor. Retro-spectiv, dupã pãrerea mea, nu a fost decît o încercare a președintelui șia anturajului sãu de a-și construi un alibi, înainte de a se angaja mai

31
decis în construcția unei camarile care, dincolo de episoade izolate și
în ciuda unor membri mai lucizi, a rãmas izolatã de ceea ce a avut mai
bun România.
Adrian Marino : Poate cã la un moment dat apelul era de bunã credințã,
dovadã cã unii adevãrați scriitori au marșat, deși au fost puțini. Grete
Tartler este o autoare stimabilã. Theodor Baconsky, la fel, la Vatican, o
figurã onorabilã. Smaranda Enache, care este și o persoanã decorativã,
prezentabilã, chiar seducãtoare, într-un anumit fel, face figurã foarte bunã
la Helsinki și mi se pare cã este acreditatã și pentru talentul sãu. Dar,
insist, puțini au marșat. De ce ? Fiindcã oamenii aceștia, intelectuali, au
simțit cã în spatele chemãrii este și altceva. Poate cã în cazul meu a
predominat dorința de a-mi termina lucrãri începute. Pentru cã eu am
handicapul a 20-25 de ani de întrerupere. Acest lucru este ireparabil.
Acum fac eforturi disperate sã mai recuperez cîte ceva și mi-am dat
seama cã, intrînd într-un viespar, la Ministerul de Externe, mã ratam
complet, aș fi rãmas un personaj decorativ. Am întrebat unde, în ce
zonã. Mi s-a rãspuns cã într-o țarã din Vest, nu mi s-a precizat anume,
dar cred cã bãnuiesc care. Ce sã spun, l-am decepționat, am fost – știifoarte bine – denunțat public, cã nu sprijin reforma în diplomație și așa
mai departe. Mai înainte am scris chiar un articol în Cotidianul
: Pentru
Emil Constantinescu . Deci, oarecum, raporturile de forțã s-au schimbat,
dar nu în mod ostentativ, eu eram natural. Pur și simplu, acolo, la
„Externe”, nu era lumea mea. Sînt un om liber, sînt un autor român și
european în același timp, sînt un independent. Sã nu-mi dicteze nimeni
programul de lucru. Mã exaspereazã sã-mi impunã cineva așa ceva.
Trebuie sã spun, „cinic”, cã în viața mea nu am mințit niciodatã ca în
ultimii ani, ca sã-mi prezerv libertatea de mișcare, de acțiune, de studii,
de lecturi. Sînt în situația tristã de a refuza zeci de colaborãri. Uite, acum
trebuie iarãși sã rãspund la douã-trei colaborãri. Nu știu cum sã le evit.
Vreau sã fiu lãsat în pace. De ce nu sînt lãsat în pace ? Nu trebuie sã crezi
cã îmi dau mare importanțã. Am rãmas printre puținii autori în vîrstã cît
de cît credibili. Dar nu sînt deloc în situația de a mã simți un reper, un
far, un guru, un „cãpitan filozofic”. Sînt… alții.
Sorin Antohi : Cu toate astea, ați fost la un moment dat pe punctul sã
faceți – dupã 1989, imediat – o intrare mai hotãrîtã în spațiul public,
chiar în politicã. Cum a arãtat episodul acesta ?AUTOPORTRET CU SOCIETATE

32 AL TREILEA DISCURS
Adrian Marino : Este al doilea aspect important al anului 1989 și trebuie
sã discutãm mai pe larg despre el. Pentru mine a fost revelator, edificatorși traumatizant în același timp. Se explicã și prin lipsa de personalitãți cîtde cît credibile în Cluj. Eram în Cluj, în 1990, cînd apãruse un început decoagulare a opoziției, iar doamna Doina Cornea împreunã cu mine și cuun scriitor maghiar am avut inițiativa sã formãm un Forum Democratic
Antitotalitar . Formațiunea, improvizatã, aventuroasã, fãrã mijloace, fãrã
nici un fel de infrastructurã organizatoricã, a fost totuși, de bine, de rãu,prima formație coagulatã a opoziției din România. Ca dovadã cã esteașa, la prima conferințã pe care am avut-o a venit întreaga opozițieromânã. A venit și Corneliu Coposu cu întreaga conducere PNȚCD, auvenit, în același timp, toate vedetele politice, toți cei de la Timișoara, avenit pînã și Marian Munteanu. S-a întîmplat dupã 8 august 1990. Este omicã datã de istorie socialã și politicã româneascã. Dar totul avea uncaracter – nu aș putea spune ambiguu –, ci, oarecum, de acțiune aventu-roasã. Era lamentabil cã nu forțele politice organizate se ocupau de așaceva, doar cîțiva „amatori”. Se poate deci vedea cît de slabe erau struc-turile democratice reale. Ei bine, existența acestui Forum Democrat
Antitotalitar n-a fost deloc neglijabilã
: trei manifestãri, douã la Cluj în
1990 și una la București, la 12 aprilie 1991, foarte importantã, cãci deacolo, în iunie, a apãrut Convenția . Da, pe fundalul Forumului s-a format
Convenția Democraticã actualã, despre care știi ce exponenți și ce
produse politice a dat. Fãrã acest fundal, fãcut de niște amatori, ea nu arfi fost posibilã. Pentru mine a fost însã teribil. În același timp exaltant șitraumatizant, emoționant și revelator. Mi-am dat seama de nivelul socie-tãții românești. Trebuie sã spun cã decepțiile politice și edificãrile auînceput încã din pușcãrie. Trebuie sã mai spun cã în pușcãrie am intratcu capul în nori. Eram un intelectual tînãr, cu lecturi ideologice, dar fãrãnici o experiențã socialã și politicã. În pușcãrie am picat într-un mediutotal opus. Total decepționant și total la antipodul așteptãrilor mele.Mi-am dat seama cã aceea era România profundã, nu a lecturilor meleiluministo-clasice și așa mai departe. În cei opt ani de pușcãrie, nu știusã fi întîlnit douãzeci de spirite liberale și cu adevãrat democratice. ăiîmi aduc aminte, cu melancolie și cu admirație, de Radu Cioculescu. Unom subțire, traducãtor al lui Proust, critic muzical, redactor la Revista
Fundațiilor Regale. „Îi vezi pe ãștia
?” – și a arãtat spre un grup de tineri
de extremã dreapta, nu mai spun acum din ce nuanțã, al unui anumitpartid. „Îi vezi, acești tineri vibreazã la ideea naționalã, dar la ideea

33
democraticã nu !” O vorbã istoricã… Iar eu vibram la ideea democraticã.
Credeam, în naivitatea mea, care nu e chiar „naivitate”, ci un ideal ferm,pe care îl am și acum, credeam și atunci și cred și acum cã Româniatrebuie sã fie o țarã de orientare prooccidentalã, democraticã, pluralistã,cu respectarea drepturilor omului, care apãrã economia de piațã etc. Eraidealul meu, ideal ideologic, într-un fel livresc, dar care în pușcãrie nuavea circulație. Pentru mine a fost o decepție teribilã.
Revenind la Forumul Antitotalitar , mi-am dat seama cã lumea nu
avea preocupãrile acestea. Am fost chiar și furați, devalizați
; aparatura,
calculatoarele cu care eram dotați au fost pur și simplu sustrase de unanumit individ. Am numai amintiri penibile despre Forumul Democratic
Antitotalitar . Totuși el a reprezentat ceva
: un embrion, repet, o primã
formã de coagulare a opoziției în România. Acest lucru se va puteaurmãri și în cele șapte mari dosare pe care le-am predat BiblioteciiCentrale Universitare din Cluj. În dosare sînt tot felul de manifeste, listede foruri democratice din țarã, adeziuni, scrisori, amenințãri, înjurãturi,chitanțe, tot ce vrei, doar cã nu sînt foarte bine clasate. Dosarele fac parte
dintr-un fond documentar pe care l-am înființat la Biblioteca CentralãUniversitarã, Fondul documentar „Adrian Marino”. Deja, la ora actualã,are cam patru sute de dosare. Este un fond – cred – unic în țarã, dedocumentare ideologicã, politicã, culturalã și literarã, corespondențe descriitori etc. Dar mare parte din el încã nu este predat. Încã sînt corespon-dențe deschise. De pildã, corespondența mea cu Matei Cãlinescu arevreo 80 de scrisori, însã nu este publicabilã acum. De ce
? Fiindcã este
foarte personalã. Amîndoi formulam o serie de judecãți foarte „tãioase”despre tot felul de personalitãți actuale. Acum nu mai avem nevoie sã nemai aprindem paie în cap, avem destule altele. Matei Cãlinescu esteacum la Bloomington, iar eu sînt aici, în gura lupului. Dar cînd se vapublica acest volum se va vedea cã a existat – ceva la care eu țin foartemult –, o realã culturã alternativã, o culturã independentã, o culturã carenu respectã canoanele, judecãțile și dispozițiile oficiale. Ea a existat deci,deși nu pot încã sã dovedesc acest fapt
: o culturã româneascã alternativã,
independentã. Pentru mine e fundamental. Nu este adevãrat, nu întreagaculturã româneascã a fost nivelatã. Nu este adevãrat cã toatã culturaromâneascã a fost ceaușizatã. A fost, în cea mai mare parte, dar a existatși o minimã pãturã de intelectuali total diferitã din care am evocat oparte. ătii bine cã existã o serie întreagã de nume, de situații, de oamenicare au avut totuși atitudini independente. Nu fac clasificãri și ierarhizãri,AUTOPORTRET CU SOCIETATE

34 AL TREILEA DISCURS
dar în cultura alternativã au fost cãrți interzise, cãrți izolate, cãrți uitate,
cãrți care au „restructurat” redacții – au fost oameni dați afarã –, îțiamintești foarte bine. Eu însumi știu ce greu îmi era sã mai continuu
;
cenzura era din ce în ce mai apãsãtoare ; am avut mari probleme, ani și
ani de eforturi, de luptã cu cenzura. Am fost și reclamat cã nu facsuficientã reclamã în strãinãtate. Marin Sorescu m-a reclamat de cîtevaori la Comitetul Central cã nu-i fac suficientã propagandã și i-am doveditcã, din proprie inițiativã, am recenzat toate cãrțile sale traduse pe care leavea. Aici e „drama” mea. Pe scriitori nu îi interesa cultura românã liberã,pe ei îi interesa sã se punã doar personal în valoare. Pe mine asta mãexaspera. Sînt de acord cã trebuie sã ne punem și noi în valoare. Însãcultura românã, în epoca respectivã, trãia o adevãratã dramã și noi tre-buia sã ieșim în primul rînd din izolare. Pe ei nu îi interesa însã problemaasta. Pe ei îi interesa sã li se facã doar publicitate. Mi-aduc aminte iar deMarin Sorescu, eram în ’85 la Roma, la un colocviu Eminescu. A venitcineva de la ambasadã, foarte radios, sã ne spunã cã am primit premiul„Herder”. ăi-atunci, Marin Sorescu – am mai fãcut aluzia, într-un jurnalde cãlãtorie, nu i-am dat numele, dar acum pot sã i-l dau – s-a ridicat înpicioare și a protestat
: „Acest premiu mi se cuvenea mie !”. A provocat o
impresie extrem de penibilã. Eu mi-am zis cã „asta este”. Ãsta e scriitorulromân. Acest Marin Sorescu, care a umblat toatã viața „cu cobilița” prinEuropa, m-a urmãrit apoi și m-a antipatizat mereu. Scria articole contramea, mã combãtea tot timpul. Este însã o problemã particularã. Revenindla Forumul Democrat Antitotalitar
: a fost o experiențã, repet, traumati-
zantã, cînd mi-am dat seama cã viața politicã româneascã nu era ceea ceașteptam eu. Am înțeles și anumite realitãți, care nu sînt numai românești,ci și specific ardelenești. Drama Transilvaniei sub Imperiul Austro-Ungara fost a unei provincii la margine de imperiu. Dupã Unire, centrul degreutate, centrul de putere s-a mutat la București. ăi Transilvania a rãmastot o provincie. Acest lucru a creat aici un fel de complex provincialautonomist, care se reflectã și astãzi prin tendințe cvasiautonomiste. Amrealizat cã în provincie primeazã ierarhia localã, clanurile locale. Ei bine,eu nu am nimic în comun cu aceste lucruri. Eram și moldovean, deci unpersonaj relativ strãin. Trebuie sã știi cã, dacã nu era soția mea, careamortiza – și a amortizat și a fãcut suportabilã viața mea –, a trãi la Clujar fi fost pentru mine aproape imposibil. Eu nu aveam nici o pretenție,nu ceream nimic, nu revendicam nici o poziție și am fost lãsat oar ecum în
pace. Colaboram la Tribuna , cu Cronica de idei literare , în sfîrșit, aveam

35
o existențã mai mult la București și prin alte zone. În același timp, ceea
ce nu este total lipsit de importanțã, începusem sã public în strãinãtate șiasta m-a salvat. Vom reveni, întrucît totul aici e de o savoare deosebitã.Pe lîngã valoarea culturalã a cãrților, nimic nu speria mai mult Securitateadecît un scandal internațional. Deci, am intrat în conflict cu partidelepolitice pe bazã de nepoți, nu mai specific care, cu implicãrile politicelocale, cu ambițiile locale. Am vãzut cã nu mai am ce cãuta în acestmediu. Situația era cu atît mai dificilã cu cît, în același timp, primeam șiscrisori de amenințare. Fapt este cã prin mutarea activitãții Forumului la
București, eu, rãmînînd la Cluj, am ieșit din circuitul imediat, iar prinabsorbirea lui în Convenție , am ieșit total din circulație. Au intrat alte
nume, Alianța Civicã , de pildã. Atunci a început sã aparã pe firmament
și Emil Constantinescu. Sã nu mã înțelegi greșit, dar fãrã activitateaacestor amatori din Cluj tot ceea ce se întîmplã astãzi în viața politicã –pare extravagant ce spun eu – nu ar fi fost imediat posibil. La acea datã,lucrurile nu erau însã deloc foarte clare. Ele aveau o tentã de margina-litate, de semisubversivitate, de inconformism, de opoziție permanentã.Eu, trebuie sã recunosc, mã regãseam într-o astfel de ambianțã. Cuaceastã ocazie am fãcut cunoștințã cu Ana Blandiana. Este femeia pecare o admir cel mai mult în România, fiindcã nu e puțin lucru ca unautor sã-și sacrifice cariera literarã și, mai mult decît atît, sã realizezeceva pe plan politic. Ana Blandiana, – nu ai fi zis și nici eu nu mi-amimaginat – a realizat trei lucruri, pe care oamenii politici nu le-au reușit.O poetã – pe care am frecventat-o destul de vag în „viața literarã”, de cesã nu recunosc, ne simpatizam, doar, oarecum, reciproc, dar de ladistanțã – a fãcut în primul rînd Alianța Civicã , o formațiune a societãții
civile, cu calitãțile și defectele începutului, dar a fost o formã binearticulatã de coagulare a societãții civile. Doi
: a fãcut Memorialul de la
Sighet, ceea ce, iarãși, nu e deloc neglijabil. Trei : a fãcut ăcoala de varã
de la Sighet – am fost acolo de douã ori, la ultima sesiune am ținut o„prelegere” despre cenzura în România. Am citit capitolele despre cen-zura comunistã din cartea mea. Lumea s-a interesat și, cu ocazia aceasta,am observat cã nu sînt chiar total necunoscut. Dar cred cã aici a contribuitși faptul cã am pãtruns în manuale – împreunã cu alții –, oarecumrecuperat ca un fel de autor postum în viațã, „studiat” în școli. Nu amnici o vinã aici, te rog sã mã crezi. Unii au pãtruns cu definiții maiexacte, alții cu definiții mai puțin exacte. Manualul de clasa a XII-a al luiI. Bãlu are o definiție mai adecvatã.AUTOPORTRET CU SOCIETATE

36 AL TREILEA DISCURS
Cam aceasta a fost traiectoria mea și culturalã, și socialã dupã 1989.
Trebuie sã spun încã o datã, nu am ce cãuta în viața politicã româneascã,nu am nici o afinitate cu ea, mi-am dat seama cã nu este animatã deidealurile mele, e preocupatã exclusiv de dorința de putere și de avere.Foarte puține excepții. Practic, nu are nici un proiect pentru țarã, lucrulcel mai grav pentru noi, intelectualii. Sîntem marginali în formã
: ce repre-
zentãm noi, social vorbind ? Dar uite, noi avem totuși anumite idei precise
despre ce ar trebui sã însemne România viitoare și cultura românã :
solidã, construitã, cu lucrãri fundamentale de referințã, care deocamdatãaproape cã lipsesc. Vorbesc în termeni neopașoptiști, un neopașoptismclar, pe care chiar l-am declarat în cîteva articole, dupã ce am observatcã clasa politicã actualã nu mai are preocupãri reale care sã vizezeinteresul național. ăi mi-am spus sã îmi vãd de viața mea, cu atît maimult cu cît înaintez în vîrstã. Am însã oarecare vitalitate, poate nu arãtcei 80 de ani, dar încep sã-i am. Se poate vedea și în buletin… Nu am duso viațã ușoarã. Pușcãria a fost un examen extrem de dur și cred cã m-asalvat o bazã biologicã serioasã, lãsînd la o parte buna condiție moralã.Cînd ți-aș spune cã la Botoșani, în copilãria mea, un pachet de untveritabil, de 250 grame, unt, nu surogatul actual, costa doi lei, ai puteacrede cã spun povești. Nu au reprezentat o problemã în tinerețea meacarnea, ouãle, untul, brînzeturile, laptele
; alimentația nu lãsa de dorit. În
plus, familia mea avea un anumit standard social. Tatãl meu, la unmoment dat, era chiar director regional la C.F.R. Aveam o anumitã situațiematerialã și, oricum, alimentele nu erau trucate
: nu existau înlocuitori,
salam cu soia etc. Pentru a încheia într-un anumit fel acest capitol, spuncã anul 1989 mi-a redat adevãrata identitate, nu de om de litere, deliterat. Trebuie sã mai adaug cã în aceastã ultimã perioadã am pututsã-mi manifest deschis totalul dezinteres pentru „literaturã”. Nu dorescsã scandalizez pe nimeni, dar nu am mai citit un roman de vreo 30 deani. Nu însã din ostilitate antiliterarã absurdã. Pur și simplu mie, care amtrãit o viațã destul de aventuroasã, iar în pușcãrie scene romanești, cedepãșeau cu mult imaginația așa-ziselor romane, „curajoase”, „literatura”mi se pãrea derizorie și bagatelizantã. Artificialã, neautenticã. S-a și spus
:
dupã Auschwitz nu se mai poate face poezie. Traumatismul a fost multprea violent. Întreaga existențã suferã o mutație. Sã-ți povestesc douãscene, pe care, dacã le-ai introduce într-un roman, ai crede cã sîntinventate, dar ele sînt pur autentice. Cred cã le-am mai povestit undeva,într-un articol din Memoria – trebuia sã dau și eu un articol cu memorii

37
din pușcãrie. Dar încã un lucru foarte, foarte important este cã am pus
pe hîrtie întreaga mea existențã intelectualã, de la debutul meu literar,din 1939, pînã în 1999. 60 de ani de viațã intelectualã și socialã, politicã,
culturalã și ideologicã. O autobiografie ideologicã destul de întinsã, cam
de 700 de pagini, intitulatã Viața unui om singur . Ai vãzut manuscrisul,
o sã te rog sã-i gãsești un editor . Un editor ca Silviu Lupescu, de avan-
gardã, care își asumã foarte multe riscuri – poate ar risca sã publice și o
asemenea autobiografie. Are foarte multe detalii și foarte multe pre-cizãri, care acum ar provoca un scandal imens. Prefer amînarea, nu din
lașitate, ci pentru a-mi pãstra sãnãtatea, independența de spirit și pentru
a respecta adevãrul istoric. El trebuie spus integral, dar la timpul sãu.
Sã-ți povestesc deci doar douã scene romanești din pușcãrie, dar
situate mai presus de roman. Sîntem la Jilava, în camera 12. Foame, frig,mizerie, bãtãi, tot ce vrei, o existențã oribilã. La un moment dat se
deschide ușa. ăi, în aceastã mizerie și foamete, încep sã curgã diverse
bunãtãți
: lãzi întregi de marmeladã, cîrnați, dulciuri etc. Cu urmãtoarele
cuvinte sacramentale, misterioase : „Republica are grijã de prizonierii
sãi !”. Nu pricepeam absolut nimic ! Bineînțeles cã ne-am repezit la cutiile
cu marmeladã, le-am terminat repede, dar nu pricepeam, trãiam un mo-ment suprarealist
! Ca dupã patru zile sã aflãm ce s-a întîmplat. Începuse
rãzboiul din Coreea și nu se știa dacã americanii intervin sau nu iar asta
s-a repercutat imediat în acei cîrnați din camera 12. Iatã o scenã – trebuie
sã recunoști – absolut neverosimilã ; pare inventatã și în același timp
grotescã.
A doua, și mai grotescã, este urmãtoarea : în camera 12, un fel de
depozit al Ministerului de Interne, pe cine gãsesc ? Pe vechea mea cunoș-
tințã, George Ivașcu. George Ivașcu, redactor-șef la România Literarã ,
care ajunsese la Jilava. De ce ? Cu o biografie foarte, foarte aventuroasã.
Ilegalist – dar în același timp și informator al Siguranței ; mobilizat la
cenzurã – dar în același timp și colaborator în ilegalitate la România
Liberã. Dar asta nu ar fi fost nimic : le știa partidul, le știa și Securitatea ;
erau puse la dosar, totul se știa. Însã s-a întîmplat un lucru pe careIvașcu nu-l prevãzuse
: conflictul Dej – Ana Pauker. Dupã ce Ana Pauker
a cãzut, iar Ivașcu intenționa sã se însoare cu o nepoatã a marei diz-
grațiate, a fost imediat arestat…
Sorin Antohi : Ca întotdeauna, campaniile de promovare duceau și la
represiuni : controlați mai atent, unii candidați la promovare erau „demas-
cați” și epurați.AUTOPORTRET CU SOCIETATE

38 AL TREILEA DISCURS
Adrian Marino : Îl gãsesc deci pe Ivașcu în camera 12, unde ce fãcea ?
Învãța împreunã cu un cãpitan de jandarmi basarabean rusește, cu vocetare. Dar asta nu ar fi nimic
; învãța rusește cu voce tare, în timp ce,
într-un colț al celulei, legionarii fãceau slujbe religioase.
Sorin Antohi : Douã tentații extraordinare pentru dumneavoastrã, nu ?
Adrian Marino : Eu eram un tînãr „liberal” și mã aflam între cele douã
extreme. Legionarii, exasperați, dupã o sãptãmînã, douã, tr ei de astfel de
bruiaj, s-au repezit sã punã mîna pe acești rusofoni. ăi atunci, împreunãcu un grup de independenți, de liberali, de cvasidemocrați, le-am spus
:
„Nu fiți nebuni, ne împușcã pe toți ! Lãsați-i în pace, nu e nevoie de o
rebeliune aici, uitați pe ce lume trãiți ?”. ăi i-am salvat de la linșare sau, în
orice caz, de la o bãtaie serioasã. Aceste douã lichele au scãpat grațienouã de o sancțiune exemplarã. Deci pușcãria a fost infinit mai literarã șimai imaginativã decît romanele, care nu mã mai interesau. Am putut sãîmi manifest nu disprețul, ci indiferența. Nu eram un om de litere…
Sorin Antohi
: De ce v-ar fi interesat ?
Adrian Marino : De ce nu ești nu știu cine, nu știu ce. Sau de ce nu ai
ochi albaștri. Pentru cã nu ai ochi albaștri. Acestea nu sînt chestiuniculpabilizabile. Nu eram pur și simplu „literat”, dar trebuia sã fac o astfelde figurã, sã simulez, sã pot supraviețui. Îți dai seama, toatã epoca a fostfoarte ambiguã. O ambiguitate care ne-a marcat pe toți într-un fel, darîntr-un fel prezentat simplificator. Aș invoca de la început un principiu,al lui Claude Bernard, aplicat la viața politicã, „Nu existã boli, ci numaibolnavi”. Adicã numai cazuri individuale. Am putut deci, dupã ’89, sãîmi afirm neaderența la literaturã. Dar literatura a existat pentru mine,am convertit-o între timp într-o „problemã”. M-am ocupat de teoria sa, amcãutat sã-i definesc conținutul, istoria, am scris chiar… șapte volume despreaceastã problemã. Aș îndrãzni sã spun cã este o întreprindere unicã încultura românã și de nivel internațional. Douã dintre volume au fost chiartraduse, iar recent am semnat un al treilea contract cu o editurã spaniolã.
Ca sã recapitulãm aceastã primã luare de contact și de intrare în
ambianțã, dupã 1989 mi-am recãpãtat deci adevãrata identitate intelec-tualã și, în al doilea rînd, mi-am edificat conștiința socialã și politicã.Mi-am dat seama exact pe ce lume trãiesc. Am realizat ravagiile pe carele-a fãcut comunismul și limitele unei acțiuni politice, civice, românești.Revenind la partea intelectualã, aș vrea sã mai accentuez încã un aspect
:

39
despãrțirea mea de literatura beletristicã nu are, repet, nimic ostentativ,
nimic ostil. Sînt, prin structura spiritului meu, un mic ideolog, un miccritic de idei și nimic mai mult, cãruia ficțiunea nu îi spune mare lucru.Cu atît mai mult, cum spuneam, cu cît viața mea a fost mai „fictivã”uneori decît cea mai formidabilã ficțiune. Am trãit tot felul de întîmplãri.Am evocat doar vreo douã…
Sorin Antohi
: Cred cã aici ne-am cam apropiat de capãtul acestui
capitol și l-am putea închide, pentru ca sã abordãm alte teme. Aș vrea sãrevenim într-un mod mai concret și mai detaliat la o temã care s-a enunțatdeja pînã acum
: tema decalajului de imagine și, într-un fel, a decalajului
de identitate sau a disonanței identitare, pe care le-ați resimțit pînã la1989 și, în mare mãsurã, și dupã aceea. Vorbiți despre un decalaj întreceea ce, întotdeauna, ați vrut sã faceți și ceea ce, pînã la urmã, a ajunspublic sau despre un decalaj între ceea ce lucrați dumneavoastrã înmomentul de fațã și ceea ce continuã sã iasã de sub tipar, ca urmare aîntîrzierii, în fond naturalã, a sistemului editorial
?
Adrian Marino : Îmi este aproape penibil sã evoc : detest profund
eroizarea, detest profund a trãi din rentele pușcãriei, detest profund amã pune în valoare ca deținut politic. Am fost la Sighet și acolo mi-amdat seama, din nou, despre toate aceste chestiuni. Mi-am dat deci seamacã existã un decalaj între preocupãrile mele și mediul în care, fatalmente,am intrat. Nimeni nu e de vinã. Generația care s-a nãscut sub Ceaușescuși sub comunism a trebuit sã se modeleze și sã se formeze în acestcadru. Nu sînt ei de vinã, istoria e vinovatã. Dupã cum nici eu nu sînt devinã pentru cã veneam dupã 25 de ani peste ei, cu altã formație, cu altlimbaj, cu altã scarã de valori și trebuia sã mã fac cît de cît acceptat dacãdoream sã supraviețuiesc.
Nu vreau sã dramatizez, au fost momente grele, grele de tot, umili-
toare economic și pe alte planuri. Ei bine, pînã la un punct, acest lucrunu m-a îndepãrtat de „România”. Îmi iubesc cultura, pe care nu ampãrãsit-o. Îmi iubesc oamenii „mei” din cultura românã, în care mãregãsesc. Dar nu aș putea spune cã mai iubesc întreaga culturã și socie-tate româneascã așa cum am regãsit-o. Este destul de dramatic. Nu m-amregãsit în ea, ea nu s-a regãsit în mine. Am putut totuși sã supravie-țuiesc. Ne amintim, totuși, cã și la Hiroshima au rãmas multe clãdiri înpicioare, dar asta nu înseamnã cã nu a fost o catastrofã. Nu mai iubescaceastã societate, adesea pseudo-cultivatã, nu mai iubesc stilul acesta deAUTOPORTRET CU SOCIETATE

40 AL TREILEA DISCURS
șmecherealã, oportunism, cinism, migrația de la un partid la altul, lipsa
totalã de principii. Nu idealizez. Viața politicã presupune într-adevãrflexibilitate, suplețe și unele concesii, fãrã discuție. Dar ce vãd înRomânia actualã depãșește imaginația, depãșește cinismul, orice fel deadeziune a unui om onest – admițînd cã sînt un om onest și un cetãțeancît de cît onorabil, care are și el dreptul la opinie. Decalajul a fost puternicși el rãmîne în continuare puternic
; cînd vãd cã cineva știe de mine mã
mir sincer, fiindcã am sentimentul cã sînt un om singur. Viața unui om
singur… , am sentimentul acesta permanent. Nu îți dai seama ce apãsãtor
este sã fii singur ! Sã te simți singur… Chiar dacã am relații cu tine și cu o
serie întreagã de persoane, am zeci de dosare de corespondențã cu totfelul de oameni de culturã, mai profesionale, mai amicale, mai tehnice.Am corespondențe mai intime, cu Matei Cãlinescu de pildã, despre careți-am mai spus. Dar asta nu înseamnã cã nu sînt singur. Cînd toatã criticaoficialã, toate ierarhiile oficiale fac abstracție sau anunțã doar în douã-treirînduri cã a apãrut în Statele Unite nu știu ce volum. Bagatelizarea ostilãeste curentã. Cînd tu, redactor-șef al unei reviste – nu mai spun care –nu ai nici unul… Aici se produce un fel de – nu aș putea spune chiarresentiment – ci doar sentimentul unei nedreptãți culturale. Nu îți estesimpatic un om. Bine, de acord. Dar mãcar bibliografic trebuie sã-irecunoști existența. Dan Pavel, foarte recent, a subliniat aceastã situațieși mi-a acordat o „reparație”. Cînd nu-mi mai recunoști nici mãcar exis-tența bibliograficã, dã-mi voie sã nu mai fiu de acord. ăi aici sînt puțin îndezacord cu generația mea și încerc un semi-resentiment. Te asigur, șivei vedea și în autobiografia mea, cã nu-i încondeiez. Nu mã rãzbun, nudau note postume, nu fac ordine în cultura românã. Dar îmi exprimtristețea pentru lipsa totalã de onestitate. Mi se pare important. Nu evorba de Marino, Popescu sau Ionescu. Un om a publicat 12 volume înstrãinãtate sau în limbi strãine și trebuie sã iei cunoștințã de existențalor. Cînd compari mai ales – și aici vine partea cea mai dramaticã aexistenței mele – cu marii critici români, Lovinescu și Cãlinescu, carenu au asemenea rezultate. Eu, atențiune
: nu mã consider totuși nici
Lovinescu, nici Cãlinescu. Aparțin doar unui alt moment istoric. ăi,à propos , pot sã-ți mai dau un detaliu de penibilã umilințã intelectualã
pe care am încercat-o, pe vremea cînd mã ocupam de Cahiers roumains
d’études littéraires , cînd a avut loc un Congres internațional de esteticã
la București. Atunci, editura Univers a investit bani grei în douã traduceri
:
un volum de studii estetice de Tudor Vianu și un alt volum de Cãlinescu.

41
Eu am încercat, prin sfera mea de relații externe, sã gãsesc recenzenți
pentru aceste douã volume. ăi a fost un moment trist al vieții mele sã
constat cã nu am izbutit. De ce ? Fiindcã acești oameni erau complet
necunoscuți în strãinãtate, pe de o parte, iar pe de altã parte fiindcãsistemul lor de idei, de referințe, era depãșit. În cazul lui Vianu, esteticape care o fãcea el (Spitzer, Vossler) era deja depãșitã, iar în cazulCãlinescu, un vag crocianism, estetizant, edulcorat… nimãnui nu putea
sã îi placã. ăi, în plus, critica aceasta, propusã unui italian… Tradu, te
rog, în italianã, urmãtoarea metaforã, care în românã poate îți spuneceva
: „Conachi este un Petrarca ras în cap”. Sunã ridicol ! În românește
înțelegem cam ce vrea sã spunã, pînã la un punct, deși și așa este camtrasã de pãr. Dar în italienește… sunã grotesc.
Sorin Antohi
: Sigur, ar însemna sã adaugi milioane de note erudite,
istorico-culturale, care sã explice toate dublele înțelesuri, toate aluziile,
toate referințele idiomatice.
Adrian Marino : Poate mai fericitã este o altã expresie cãlinescianã, dar
și aceea este greu de tradus : Ion Ghica este un muzeu Carnavalet al
literaturii române. Muzeul Carnavalet este muzeul Primãriei Parisului,
unde se aflã tot felul de colecții de costume, de tablouri de epocã,
inclusiv scara prin care Latude a evadat din Bastilia și așa mai departe.
Asta mai înțeleg. Dar, iarãși, nu mai înțeleg deloc stilul acesta, care semodificã de la o ediție la alta
: „Eminescu este un român de tip verde-
-carpatin”. În primul rînd, ce înseamnã „român de tip verde” ? ăi ce
înseamnã un „român de tip carpatin” ? Sînt noțiuni care pentru mine nu
au nici un sens. Cînd culoarea verde nu mai era de actualitate, ea a
dispãrut. ăi a rãmas numai „Eminescu e un român de tip carpatin”. Ce
înseamnã însã „român de tip carpatin” ? Te întreb, nu fac polemicã, nu
fac pamflet, dar te și mã întreb, cu oarecare preocupare semanticã. Eibine, nu asimilam aceastã criticã. Trebuie sã știi cã ea are în continuaresucces în România. Formule de efect, care „prind”… știi bine… Ceea cenu înseamnã cã Istoria literaturii române nu este o frumoasã operã
literarã despre literatura românã. Dar… „istorie”
?
Sorin Antohi : Da, avem o culturã a metaforei care nu a reușit sã
expliciteze metafora și sã ajungã la o analizã… Mai este o problemã :
cultura de tip metaforic, pe care dumneavoastrã o numiți, oarecum caHerman Hesse, o culturã de foiletoniști, este o culturã auto-referențialã.
Este aproape imposibil sã reperezi în marile cãrți care s-au scris în RomâniaAUTOPORTRET CU SOCIETATE

42 AL TREILEA DISCURS
despre cultura noastrã referințe la cultura universalã. G. Cãlinescu, de
exemplu, folosește în Istorie numeroase referințe externe, dar ele nu sînt
foarte riguroase, nu sînt sistematice, nu sînt moderne și se topesc într-ointerpretare metaforicã, ireductibil localã. Mai rãu chiar, s-a întîmplat cureceptarea lui Cãlinescu. Mã îndoiesc cã profesorii de liceu, care jurãprobabil și acum pe Istoria literaturii române , au acces real la compa-
rațiile și interpretãrile lui Cãlinescu. Acestea rãmîn la nivelul expresivitãții
metaforice (ca și în cazul unui Iorga). Sînt formule memorabile, extra-
ordinar de elocvente pentru noi, nefiind precise, dar reușind sã surprindãesența unui anumit fenomen, fãrã a-l explica. Problema se pune sãtraducem nu numai în termenii unei culturi strãine, dar chiar în termeniiculturii românești contemporane tot acest sistem de referințe autotelice,articulat pe cultura universalã a anilor ’30. Revenind
: de ce e Cãlinescu
intraductibil în sensul acesta ?
Adrian Marino : Pentru motivul cã aceastã criticã era conceputã ca o
formã de literaturã. Aici e problema. Critica – o literaturã de tip beletristic.Or, critica are multe alte accepții, pe care le-am trecut în revistã în diversecãrți ale mele și care îmi permit sã fiu oarecum distanțat de acest impre-sionism critic facil, pe care profesorii îl practicau cu dezinvolturã și cu
un anumit brio. Care însã uneori dãdea și efecte caricaturale, ce nu sînt
semnificative – cum bine ai observat – nici mãcar pentru publicul româ-nesc. De altfel, stilul cãlinescian este mai mult un fel de fetiș, care nu afost urmat. Cãlinescu nu are elevi. Piru nu este un elev al lui Cãlinescu.Este un discipol al lui, într-adevãr. Dar stilul lui nu are nimic în comuncu Istoria literaturii române. Istoria lui Piru, care, de bine, de rãu, e
ultima completã, nu este fãcutã din portrete, din parafraze, din metafore,
biografii și așa mai departe. Ești foarte bine informat. Aratã-mi mie, terog, care istorie a literaturii europene sau universale este fãcutã cubiografii, cu portrete, cu metafore critice. Am citit foarte atent, cu creionulîn mînã, A History of Modern Criticism a lui Wellek, în 8 volume. Este o
distanțã de la cer la pãmînt. Dar mi-a dat de gîndit
: echivalentul lui
Cãlinescu în critica internaționalã ar fi, poate, Faguet.
Sorin Antohi : Da, pînã la un punct.
Adrian Marino : ătii de ce tratament se bucurã însã Faguet în A History ?
Jumãtate de paginã. Asta ar fi deci cota… Cãrțile acestea de idei pe carele-am fãcut eu au cel puțin intenția, dacã nu și meritul, de a vorbi un
limbaj inteligibil, internațional și accesibil.

43
Sorin Antohi : Obsesia culturalã româneascã este cã pierzi foarte mult
din autenticitate și relevanțã în momentul în care abandonezi aceastã
sferã a discursului calofil și te ridici cãtre un nivel la care elevația con-ceptualã ucide expresivitatea literarã. De multe ori, chiar unor cãrți pecare le-am publicat eu li s-a fãcut obiecția cã sînt prea seci
; la noi, califi-
cativele „academic” sau „universitar” sînt peiorative. În mod voluntar, euîmi reprim expresivitatea literarã atunci cînd scriu criticã de idei. Am
început și eu prin a scrie – datoritã cenzurii și atmosferei generale din
anii ceaușismului – cu volute și aluzii absconse, dar aceea era o tehnicãde încifrare, nu o cãutare calofilã. Tehnica de încifrare genera uneorimãrcile exterioare ale prozei ermetice, dar miza mea – și a „școlii” ieșenede eseu, în care m-am format – era ideea.
Adrian Marino
: Era și o formã de a-ți apãra ideile. Deci noi sîntem
victimele prejudecãții calofile. Am spus cã am fost denunțat ca „fabricant
de fișe”, „critic bibliografic”, tributar academic. Ca și cum „academic” arfi o infamie…
Sorin Antohi
: Cine formula o astfel de criticã ? Oameni despre care nu
am, în general, o pãrere foarte bunã, care abia reușesc demonstrațiiinteligibile și care, printr-o expresivitate literarã voluntarã sau invo-
luntarã, te pot „ține de vorbã” preț de cinci pagini, dar în nici un caz preț
de o carte.
Adrian Marino
: ăi mai este o chestiune. Dacã i-ai invita pe acești domni
sã punã pe masã un dosar de presã al așa-ziselor „culegeri de articole”,cu referințele, cîte sînt, „academice” sau nu, vei vedea cã balanța înclinã
totuși în cealaltã direcție, într-o sferã într-adevãr neliterarã
: de erudiție
provincialã, de debutanți sau de viitori cercetãtori (ei simt cã aici estealtceva). Un critic „foiletonist” a publicat într-un an patru volume de„foiletoane”
! Detest poligrafia criticã. Pe cine însã a interesat așa ceva ?
Pe cine intereseazã ? Cu excepția scriitorilor despre care este vorba în
aceste cãrți, pe nimeni ! ăi aceste cãrți nu au avut nici un ecou în presã,
pe cînd cãrțile noastre au avut. Deși nu intru în nici o competiție criticã
și nu sînt deloc interesat de ierarhiile critice curente. Nu mai rãspund lanici un fel de atacuri, nu mai întrețin aproape nici un fel de polemici.A existat însã o anume recepție. Uite acum, în numãrul din Cuvîntul , de
care am amintit, apare o cronicã despre cartea coordonatã de tine și deTismãneanu Between Past and Future
: The Revolutions of 1989 and Their
Aftermath. Am redus puțin problematica la intelectualul din Est, fiindcãAUTOPORTRET CU SOCIETATE

44 AL TREILEA DISCURS
aceastã carte este voluminoasã și are o bogãție mare de idei iar eu nu am
vrut sã diluez întreg conținutul. Am reținut doar problema care e maiaproape de noi, în care ne regãsim. Or, și eu fac parte tocmai din aceastãcategorie.
Recepția criticã serioasã existã totuși, iar faptul cã reviste cum ar fi
Cuvîntul primesc asemenea contribuții cu multã plãcere (au dat și tele-
foane, „Cînd vine cronica
?”), înseamnã cã intereseazã. Tirajul nu este
mare, dar curiozitatea cel puțin existã. ăi ea este realã.
Trebuie sã continuãm, cred cã nu am terminat, cu partea subiectivã,
introductivã, a discuțiilor noastre, care vor evolua în mod inevitabil spreluãri de poziție tot mai ideologice, mai abstracte, mai teoretizante. Sîntemîncã la faza în care eu trebuie sã mã exprim fãrã nici un fel de infatuare.Dar trebuie sã înțelegi puțin și procesul meu sufletesc, de izolare dupã1989. De ce mã simt tot mai izolat în ciuda unor aparențe
? Aici este o
chestiune mai subtilã. Trebuie sã mã explic și sã solicit o oarecareînțelegere, un fel de empatie fațã de aceastã dificultate a mea, careprovine din douã direcții
:
În primul rînd, am spus cã am pãrãsit treptat studiile literare, compara-
tistica, și m-am îndreptat spre comentariul politic, ideologic, inclusiv deactualitate. Am publicat chiar și douã cãrți pe aceste teme, care au fostprimite cu interes. Dar se producea și un alt fenomen
: în timp ce eu
aveam preocupãri de actualitate ideologicã, care m-au situat într-o partea spectrului politic ideologic actual, din urmã veneau în mod imprevizibiltraducerile din strãinãtate, comentariile la cãrțile vechi de comparatisticãși teoria literaturii, interesante și ele în felul lor, dar care nu mã maiexprimau. Astfel apãrea un decalaj sensibil de preocupãri. Este o evoluțiesufleteascã normalã, iar eu nu mai puteam sã-mi controlez recepția
: am
dat drumul la cãrți, iar cãrțile au soarta lor. Acesta ar fi un motiv deiritare și de satisfacție în același timp, de neaderențã la tot ce se întîmpla.
Trãiam mereu decalajul de timp, de generație, de preocupãri, de
mentalitãți. Deci aparțin și nu aparțin epocii actuale. În același timp,observam cã ceea ce eu cãutam sã propag, stilul ideilor, critica de ideinu impunea, nu era cultivatã, chiar dacã, evident, era publicatã. Fiindcãimensa majoritate a criticii literare românești avea o altã orientare. Decifãceam o figurã izolatã, puțin bizarã, ostentativã. La toate cronicile mele,din Cuvîntul în mod special, am și scris sus „Criticã de idei”. Poate cã va
intra în capul unora cã existã și așa ceva în România. De pildã, comen-tariile pe care le-am fãcut la cãrțile tale sînt criticã de idei, care în

45
România nu s-a practicat. În fapt, o incipientã ideologie româneascã,
o incipientã criticã de idei nu a apãrut decît dupã ’89. Este elementuloriginal al momentului 1989. Apariția unei incipiente politologii româ-nești, a unei incipiente critici de idei românești, a unor incipiente studiiteoretico-politologice românești. Ei bine, faptul nu este suficient de binesubliniat
: noi facem parte tocmai din aceastã categorie și nu sîntem
chiar singuri. Mai este Tismãneanu, un „patron”, deasupra tuturor, maisînt Stelian Tãnase, Dan Pavel, Alina Mungiu, Mircea Mihãieș. Autori deo valoare incontestabilã, care lucreazã în același sens. ăi nu numai ei,mai sînt și alții. Deci noi sîntem o specie legitimã, viabilã, chiar dacã încãminoritarã. Acest lucru îmi dãdea sentimentul singurãtãții, mã irita. Înacelași timp, o analizã lucidã îmi spunea cã era inevitabil sã fie așa.
Sorin Antohi
: Nu este vorba de o generație spontanee. Cei care au
ajuns sã scrie la un oarecare nivel profesional despre politicã și societate
dupã 1989 erau totuși oameni care au avut preocupãri anterioare mo-mentului ’89, care și-au forjat un discurs de idei mai înainte, deopotrivãîmpotriva cenzurii comuniste și în rãspãr cu sistemul închis de referințeal culturii noastre înalte, radicalizat în comunism.
Adrian Marino
: Dar nu îl puteau exprima.
Sorin Antohi : Nu îl puteau exprima, îl exprimau în studii, ici și colo,
cum se putea. Din nefericire, pentru majoritatea celorlalți, 1989, venit cao surprizã, a produs o mutație a paradigmei cultural-ideologice și areclamat o reciclare bruscã. Foarte mulți autori, luați de valul comen-tariului „la cald”, nu au mai avut niciodatã rãgazul sã își completeze
lacunele de formație, rãmînînd etern diletanți, trebuind sã-și culeagã
trimiterile mai savante din articole de popularizare, din studiile altora,din Zeitgeist .
Adrian Marino
: Din cauza aceasta noi sîntem autori „foarte cunoscuți
ca autori necunoscuți”. Un paradox. Fiindcã nu existã orizontul deașteptare, nu existã recepția, nu existã tradiția unor astfel de idei. Critica
literarã româneascã, am mai discutat, a rãmas încã la stadiul Lovinescu-
-Cãlinescu
: parafraze lipsite de valoare, rezumate, formule fericite…
Sorin Antohi : Existã, pe de altã parte, un curent la fel de minoritar,
format de criticii foarte tehnici care descind din semioticã, poeticã,naratologie și așa mai departe. E un curent interesant, care uneori atinge
un nivel înalt de abstracție și teoretizare. Din pãcate, acești autori s-auAUTOPORTRET CU SOCIETATE

46 AL TREILEA DISCURS
specializat foarte mult în linia comentariului literar și nu par sã aibã
apetențã pentru comentariul social și politic care combinã „priza directã”
cu reflecția în marginea canonului profesional din științele sociale.
Adrian Marino : Ba chiar dimpotrivã, sînt formaliști la exces, plutesc
într-un vid ideologic și social, sînt structuraliști care îl mutã pe Roland
Barthes de pe malurile Senei pe malurile Dîmboviței. Vom mai discuta
despre aceasta, întrucît este un aspect fundamental pentru culturaromânã. Existã un epigonism permanent, pe care noi îl refuzãm din
instinct, iar acum îl refuzãm și pe fațã. Cred doar într-o culturã indepen-
dentã, cu conștiința precisã a alteritãții, a diferențierii sale. Asta estesituația, trebuie acceptatã. Trebuie sã recunoaștem, în unsprezece ani,
am fãcut unele progrese. S-a validat formula, s-au publicat o serie de
cãrți, autorii lor au un anumit public, au o anumitã recepție, exact pemãsura valorii lor, și nu pe mãsura exactã a problemelor pe care le
discutã
: problema dictaturii, a libertãții, a drepturilor omului, mult mai
interesante decît structurile narative. Mult mai interesante și mai actuale.Dar lumea este încã sub prestigiul acestei noutãți, care are și ea justifi-
cãrile ei. Nu sînt avocatul diavolului, însã cel puțin structuralismul sau
semiotica româneasco-dîmbovițeanã nu erau marxiste. Erau forme indi-recte de refuz al marxismului, de evaziune toleratã. Oamenii aceștia de
bunã credințã scriau poate și în speranța cã ar putea fi eventual traduși
;
unii au scris direct în francezã despre semnul lingvistic, cum ar fi PaulMiclãu, de exemplu. Dar nu acesta este, dupã pãrerea mea și a ta –
sîntem de acord – drumul pe care ar trebui sã meargã cultura românã,
cultura românã creatoare, majorã. Noi avem ceea ce autorii despre caream vorbit nu au
: conștiința cã în spatele nostru sînt aproape 250 de ani
de culturã românã. Așa cum a fost… Iluminismul român a fost o realitate.
Pașoptismul român a fost o realitate. Cultura sub Carol I a fost o realitate,epoca marilor clasici… Noi nu venim pe un vid. Avem conștiința cã
putem construi pe aceastã bazã solidã. O putem perfecționa, o putem
moderniza, o putem afina, o putem îmbogãți cu unele aspecte. Dar nuavem sentimentul cã sîntem niște discipoli obscuri, balcanici. Orice
obscur universitar francez care vine aici în service civil ne bate pe umãr,
așa, condescendent… Pardon , pînã aici
! Eu mi-am declarat revolta pe
fațã împotriva acestei francofilii, pentru cã am fost umilit într-un mod
inadmisibil : am primit o decorație culturalã francezã – ca toatã lumea de
aici, din România, știi foarte bine. A fost în baza cãrților franceze, a

47
Cahiers roumains d’études littéraires , a zecilor de studii în limba francezã
(figurez și în Dictionnaire de la francophonie ). Ei bine, lucrurile acestea
se petreceau imediat dupã 1989, cînd guvernul Iliescu-Roman cultiva
socialismul lui François Mitterrand. Premiul mi-a fost remis, tardiv, prinpoștã, doar par classement des dossiers . Mi s-a pãrut cel puțin o lipsã de
diplomație. Cum e posibil
? A venit un birocrat francez și a vãzut cã nu e
în ordine ceva și a decis… „ par classement des dossiers ” sã mi se remitã
decorația. Nu m-am prezentat la ambasadã sã o ridic. Pînã în ziua de azi
nu am ridicat-o. Nu am mai dat niciodatã pe la ambasada francezã și
mi-am dat seama cã ceva s-a rupt. Nu pot fi tratat chiar așa. Fiindcã eu,înaintea altora, am fãcut o revistã francofonã în România, am publicat și
cãrți în limba francezã, scrise direct în limba francezã, ceea ce era un caz
destul de rar sau chiar rarisim în critica româneascã. Deci îți dai seamacã am avut acest sentiment de frustrare, de revoltã. Nu, nu naționalistã,
ci de demnitate intelectualã personalã. Nu se trateazã așa un intelectual
francofon, quand même … Au existat motive evident politice. Pe vremea
aceea eram un opozant deschis, iar guvernul socialist francez nu-și
permitea luxul sã decoreze un asemenea personaj. Iatã tot substratul
problemei. Lucrurile, vezi, sînt deosebit de complexe, de aceea istoriaepocii este departe de a fi scrisã. Are foarte multe aspecte necunoscute,
rezervã încã foarte multe surprize, și bune, și mai puțin bune. În felul
acesta, putem sã înțelegem o anumitã evoluție sufleteascã, de distanțarefațã de Occident, dar o distanțare pozitivã. Adicã sã gãsim o formulã
intelectualã în care sã nu fim nici foarte-foarte izolaționiști, naționaliști și
„români verzi”, dar nici pierduți într-un cosmopolitism globalizant. Aicine-am întîlnit
; cînd ți-am citit articolul despre al treilea discurs, am avut
un mic șoc : cineva, fãrã sã ne punem de acord, gîndește ca mine. Sînt
integral de acord cã este necesar un al treilea discurs. Este necesarã o atreia formã de abordare a problemei culturale și ideologice și aș propune
sã dezvoltãm acest capitol într-un mod sistematic și sã-l analizãm cît se
poate de atent.AUTOPORTRET CU SOCIETATE

48 AL TREILEA DISCURS

49
România si Occidentul
Pentru o nouã relație cu Occidentul • „Colonizatul cultural”. Tradiții enciclopedice
românești • Protocronismul. Contribuții românești reale la cultura occidentalã •Pentru o criticã obiectivã a Occidentului • Alexandru Paleologu și disparițiavechii Românii: de la „neopașoptism” la al treilea discurs • Pentru o culturãcomplexã și criticã • Strãinii despre noi • A rãmîne versus a pleca • Cãlãtori
strãini în România: Paul Morand și Keyserling • Români la Paris și Londra •Recurența problemelor nerezolvate • Genealogia celui de-al treilea discurs •Relații profesionale internaționale în jurul lui Étiemble • Izvoare românești.Eufrosin Poteca • Descoperirea vecinilor • Strategii individuale și alternative.Tribulații pe tema Mircea Eliade • Convențiile vieții noastre literare • Noidecepții: francezul mediu, politica culturalã francezã,,,,,

50 AL TREILEA DISCURS

51
Adrian Marino : Este necesar un nou mod de abordare a relației cu
strãinãtatea, rãmînînd în același timp români și europeni. Avem o dublãidentitate
: nici speriați de Occident, nici anchilozați și „arestați” în speci-
ficitatea noastrã, care nu poate fi ermeticã. Dar pentru aceasta trebuieîndeplinite douã condiții, care în general nu sînt îndeplinite. Una este sãai o destul de bine marcatã și bine asimilatã experiențã internaționalã. Aitrãit mult în strãinãtate, ai publicat cãrți în strãinãtate. ăi eu am trãit, amfost și în America, am fost și în Occident, am fãcut tot felul de cãlãtorii,am publicat cãrți în limbi strãine. Avem deci experiența directã a culturiioccidentale, a mecanismelor ei. ătim unde se poate edita, știm cum sîntposibile succesele, insuccesele, sistemele de relații, cercurile de presiune,grupãrile, confreriile, știm foarte bine cum se finanțeazã o carte înOccident și așa mai departe. Deci avem o anumitã experiențã interna-ționalã pe care în general criticii români nu o au. Cînd spun acest lucru,nu existã nici un motiv de infatuare, nu ne dãm note și decorații supli-mentare. Nu avem nevoie de așa ceva. Definim doar o situație de fapt,obiectivã, care nu poate fi contestatã și care este evidentã. În acelașitimp, sîntem doi autori români , avem și un solid background românesc.
Cunoști istoria țãrii, ai o perfectã cunoaștere a trecutului românesccultural, dupã cum și eu cunosc bine, pot spune, începuturile culturiiROMÂNIA șI OCCIDENTUL

52 AL TREILEA DISCURS
române moderne, pornind cu iluminismul, apoi pașoptismul, pînã în
perioada actualã.
Am dorit chiar sã scriu o carte despre Iluminismul românesc (am și
scris-o, în felul sãu, la Lãtești), pe care am publicat-o ulterior sub formãde articole izolate în Lumea – nu aveam drept de semnãturã – sub nume
false sau nume, din acestea, semi-adevãrate, M. Adrian, de exemplu,inventate de Ivașcu. Apoi, în studii mai compacte, în Limbã și literaturã ,
în Limba românã , în publicațiile așa-zis „savante” ale epocii. De acolo
se poate vedea o lecturã sistematicã a izvoarelor. Cînd vorbesc de faptulcã România are un trecut european de 250 de ani, vorbesc în deplinãcunoștințã de cauzã (vezi, de pildã, și studiul din 1979, „Luminile”
românești și descoperirea Europei ). În plus, iluminismul ardelean nu a
fost numai religios, a fost și laic. Prin acest culoar au venit traduceri de
laici francezi și germani. O carte foarte raționalistã a lui ăincai, publicatã
relativ recent, în perioada ceaușistã , Învãțãturã fireascã spre surparea
superstițiilor norodului , era o prelucrare. Dar o carte profund laicã,
profund anti-tradiționalistã. Ce poate fi mai modern
? Deci, fãrã aceste
douã condiții, al treilea discurs nu poate fi înțeles. Numai acele persoane
care au o dublã formație pot sã-l înțeleagã.
ăi acum, putem sã începem sã-l definim – mã vei completa, mã vei
rectifica, vei adãuga ce crezi cã este necesar. Voi reveni eu însumi asupra
acestei teme capitale. Eu îl vãd cam în felul urmãtor. În primul rînd, ocultivare și o cît mai insistentã și largã deschidere culturalã internaționalã.Trebuie sã cultivãm relațiile literare cu Occidentul la toate nivelurile, petoate planurile și cît mai intens posibil. Este o condiție sine qua non .
Trebuie sã ieșim din izolare. Trebuie sã recuperãm catastrofa izolãrii
cauzate de un regim stalinist și ceaușist. Dar cum
? Aici este problema.
Deschiderea internaționalã aratã astfel : acest șoc cu strãinãtatea ar trebui
sã fie o ocazie de emulație, de inspirație, de trezire a grãuntelui, aminimei originalitãți personale. Este foarte important ca din acest șoc custrãinãtatea sã nu cãdem bouche bée , cum spun francezii, ci sã ni se
trezeascã propria personalitate, atît cît existã.
Sorin Antohi
: Este vorba într-adevãr despre o comunicare în dublu
sens. Atîta vreme cît rãmîi colportor al ideilor occidentale, originalitateata nu are nici o importanțã. Ai o misiune simplã, aceea de a însoți fluxulunidirecțional dinspre Occident cãtre țara ta și de a traduce în termeniinteligibili – din punct de vedere lingvistic, dar și cultural-ideologic –
noțiunile occidentale în noțiuni locale. Cu cît ai mai puținã originalitate,

53
cu atît e mai bine. Misiunea ta de colportor este cu atît mai bunã, cu cît
contribuția ta este zero. Cazul-limitã ar fi plagiatul. În cazul acesta,absolut onorabil pentru un inițiator – și avem o mare tradiție naționalã aplagiatului – avem o formã absolut clarã de translare a elementuluicultural occidental în spațiul nostru. Originalitatea rezultã din „literatu-rizare” și, involuntar, din confuzie și neînțelegere.
Adrian Marino
: Eu sînt categoric împotriva acestei metode. Vãd con-
fruntarea și contactele occidentale ca pe un mijloc de stimulare și deemulație, de trezire și de formare a unei personalitãți proprii.
Sorin Antohi
: Exact, dar asta apare în momentul în care îți spui cã ai și
tu ceva de comunicat.
Adrian Marino : Evident, evident.
Sorin Antohi : ăi atunci ai douã soluții : în primul rînd, sã devii o clonã…
aproximativã a formulei occidentale, adicã sã emulezi în mod strict, pesubiecte identice cu acelea care se practicã în Occident. Poate fi unlucru foarte bun, dacã ajungi într-adevãr sã stãpînești un anumit domeniula nivelul unui coleg de la Sorbona sau de la Harvard.
Adrian Marino
: Dar asta ne condamnã pe noi la o condiție de
eterni elevi.
Sorin Antohi : La un moment dat, poți deveni și magistru. Sã luãm un
exemplu : dacã vrei sã fii specialist în filologie clasicã, în fizicã nuclearã
sau, rãmînînd în cadrul științelor sociale, specialist în teoria partidelor, laînceput ești învãțãcel, dupã care poți ajunge coleg, deci începi sã scriicãrți care apar în colecții obișnuite, la edituri academice obișnuite.Nimeni nu-și poate da seama cã nu ești occidental, dacã nu îți citeștenumele și nu vede cã sunã altfel – al dumneavoastrã, întîmplãtor, pareitalian. Ce te faci însã cînd ai de discutat probleme care angajeazã șizona ta de origine, lumea ta
? Mã refer la probleme de naturã mai gene-
ralã, de criticã a ideilor, de ideologie, de orientare culturalã și istoricã.Atunci ești obligat, într-un fel, sã marchezi și diferența ta proprie, nu
?
Trebuie sã te duci sã comunici cu Occidentul, bazîndu-te și pe experiențata din România sau de oriunde ești, din afara Occidentului. Aceasta ar ficea de-a doua soluție.
Adrian Marino
: Aici apare handicapul celui pe care l-aș putea numi
„colonizatul cultural”. Situația este foarte gravã. „Colonizatul cultural”ROMÂNIA șI OCCIDENTUL

54 AL TREILEA DISCURS
este (eu nu îi contest uneori intelectualitatea, bunele intenții) fatalmente
un suiveur , un imitator, un compilator, un discipol etern. Or, prin tempe-
rament și prin experiențã, eu cred cã putem aduce și ceva original. Amfãcut experiența aceasta. Inevitabil vorbim despre „noi”. Nu este însãvorba despre egocentrism, nu este narcisism. Analizînd și studiind ani
întregi istoria ideii de literaturã, am vãzut cã se pot aduce mult mai
multe elemente decît cele cunoscute îndeobște. Înainte era Wellek, eraualții, Escarpit, de pildã. Biografia ideii de literaturã aduce o serie întreagã
de elemente noi și, în plus, este o istorie a ideii de literaturã, de la apa-riția sa, de la decalcul latin grammata = literae , pînã la urmãtorii douã
mii de ani de istorie. Cine a mai scris așa ceva
? Este prima istorie com-
pletã a ideii de literaturã. Deci, ca „români”, nu avem nici un motiv de
complexare, de umilințã ; cînd vine cîte un specialist cu o micã specia-
lizare, pe o micã porțiune, parcã ai un sentiment de jenã sã-l contrazici.
Îmi aduc aminte o reflecție tristã a lui Iorga (construcțiile lui erau
într-adevãr uneori hipersintetice) care, cu amãrãciune, spunea : „cartea
mea Essai de synthèse de l’histoire de l’humanité a fost fãcutã praf de un
istoric francez, care nici mãcar nu era specializat în istoria Franței, ci
numai în istoria Bretaniei”. Era ceva tragic. Admit cã o sintezã are șiaspecte aventuroase. Dar, cînd vine micul specialist pe o micã porțiuneși îți distruge sinteza, parcã te revolți. Fiindcã sinteza este superioarãanalizei. Trebuie sã vezi totalitatea. Adevãrul este în totalitate. Uite, aș
putea sã-ți dau și un citat de Hegel, dar nu facem aici erudiție.
Sorin Antohi
: Credeți cã plasarea dumneavoastrã în România, într-o
foarte remarcabilã izolare, care a prezervat dupã al doilea rãzboi mondialparadigma tradiționalã a științelor umaniste, enciclopedismul, v-a adusmai aproape de ambiția sintezei
? Ați mai fi vrut sã faceți sinteze dacã ați
fi scris aceste lucrãri în Occident ?
Adrian Marino : Nu, categoric nu. Acolo, fatalmente, aș fi fost conta-
minat, obligat prin tradițiile academice sã mã specializez într-un domeniu
oarecare, ca foarte mulți români francizanți de la Paris, specializați peporțiuni, pe autori, pe genuri sau pe teme. Nu. Mi-am dat seama cã încultura românã este nevoie de a umple un gol și am devenit „enciclo-pedist” oarecum prin forța lucrurilor. Poate și prin faptul cã simțeamnevoia unei gîndiri totalizante. Pentru mine, repet, adevãrul stã în tota-
litate. De altfel, pașoptiștii (Heliade Rãdulescu, de pildã) erau declarat
„enciclopediști”.

55
Sorin Antohi : Sã ne oprim la aceastã tradiție româneascã. Este o tradiție
cu mari neîmpliniri, dar existã. De exemplu, în momentul în care tînãrulMircea Eliade s-a gîndit sã editeze opera lui Hasdeu a avut sentimentulcã existã o micã tradiție româneascã a enciclopedismului, a spirituluitotalizant, exhaustiv. ăi, dacã la vremea la care el a editat acele scrieri nuse putea bãnui, s-a vãzut mai tîrziu cã de fapt el însuși aspirã cãtre unsistem totalizant, global
: Eliade și-a petrecut cei mai fertili ani din viața
sa academicã muncind din rãsputeri la un gigantic sistem de istorie areligiilor care s-ar putea sã fie pentru unii mai puțin… captivant decîtmicile eseuri sau cãrțile de erudiție în care atinge un singur subiect, cumar fi yoga sau șamanismul. El a simțit cã existã un fel de datorie, poate șio vocație româneascã a sintezei. În sensul acesta s-ar putea ca dumnea-voastrã sã vã apropiați foarte mult de Eliade.
Adrian Marino
: Da, într-adevãr, admir spiritul de sintezã al lui Eliade.
Mi-a produs o profundã impresie negativã, la Paris fiind, sã ascult oemisiune la France Culture în care cinci universitari francezi, fiecare
specializat în cîte un domeniu al istoriei religiilor, fãceau literalmentepraf volumul I din Histoire des croyances et des idées religieuses . Ceea ce
mi-a displãcut și mai profund a fost faptul cã și E.M. Cioran exprima obucurie ciudatã cã Eliade a fost dur criticat. Firește cã nu poți sã știi tot.Evident cã oamenii aceștia erau specializați într-o religie sau pe o anu-mitã perioadã, dar aceastã totalizare sistemicã, într-adevãr, mie mi s-aimpus. Am vrut sã fac ceva analog în Biografia ideii de literaturã și astfel
sã continuu tradiția pașoptistã a lui Hasdeu, Eliade și așa mai departe.Aici, fãrã discuție, mã înscriu într-o tradiție. Însã existã și imensul risc dea fi luat la bani mãrunți de cãtre specialiști pe o singurã epocã. Așa cuma fãcut, de altfel, și studentul Eliade cu Iorga. Cultura românã are nevoieîn orice caz de lucrãrile sale de referințã și de sintezã. Dar sã aprofundãmpuțin psihologia colonizatului cultural. Nu știu dacã e momentul sã dãmși exemple românești.
Sorin Antohi
: Putem sã dãm.
Adrian Marino : Eu i-aș ierta pe mulți, în spirit caritabil…
Sorin Antohi : Putem sã rãmînem la o tipologie, la „fiziologia” colo-
nizatului cultural.
Adrian Marino : Totuși… Unul dintre colonizații culturali, care a fost și
agresiv cu mine, este un domn care s-a speriat foarte tare de culturaROMÂNIA șI OCCIDENTUL

56 AL TREILEA DISCURS
francezã parizianã actualã. Îl înțeleg și pe el. Dupã o lungã perioadã de
izolare, debarcat într-un mediu strãin, la Bordeaux, i s-a pãrut cã în fața
lui s-a deschis întreg universul, cu toate secretele : cum își permite
obscurul, marginalul balcano-român Marino sã ridice obiecții mareluiBarthes
? Era pe atunci „moda Barthes”, încã, deși la Paris modele intelec-
tuale dureazã doar 20-25 de ani. Moda Barthes a și dispãrut la Paris. Ce-a
fãcut domnul respectiv în continuare ? A cãzut la altã modã. La aceea a
lui Cioran. Pastișeazã, comenteazã și reface carnetele lui Cioran. În
treacãt fie spus, dacã existã o filozofie mai contraindicatã stadiului actual
al culturii și civilizației române este tocmai negativismul, nihilismul,obsesia „descompunerii” și a „neantului valah” din opera lui Cioran.
Într-o țarã încã neconstruitã, „necompusã”. Nu vreau sã par pamfletar
sau polemist, dar ce rost are aceastã servitute intelectualã
? Un oarecare
rost cultural, admit. Pui la dispoziția publicului românesc, sã zicem, o
parafrazã a carnetelor lui Cioran, mai greu accesibile în original. Dar, mã
întreb, sînt carnetele lui Cioran o carte chiar atît de epocalã ca sã-iconsacrãm douã-trei volume
? Nu cred. Paul Valéry are carnete în douã-
sprezece volume… Le parafrazãm chiar pe toate ? ăi, în definitiv, de ce ?
Sorin Antohi : Sigur cã da, ar însemna zeci de volume cu reacții
românești.
Adrian Marino : Deci o primã caracteristicã a colonizatului cultural este
cã el nu crede cã un român, oricare ar fi el, de orice specialitate, poate
fi egal, compatibil, competitiv cu un critic din Vest. În spețã, Roland
Barthes, înțelegi ? Este una din notele specifice. „Colonizatul cultural”
este convins sincer – și aici este drama – cã un autor român nu poate fi
egal cu un autor strãin.
Sorin Antohi : Eu, cînd vorbesc despre aceasta, vorbesc despre stigma-
tul etnic . Convingerea cã ești sortit la nesfîrșit, prin simplul fapt cã te-ai
nãscut aici…
Adrian Marino : Sã fii minor, sã fii necreator.
Sorin Antohi : Da. Dar singurul lucru care se opune la noi acestui
complex de superioritate este un complex demențial de autoafirmare,
protocronismul. Noi pledãm pentru o cale de mijloc între cele douã
atitudini extreme. Iatã una din esențele celui de-al treilea discurs în
planul psihologic. Trebuie sã admit cã, dacã inteligența și creativitatea

57
sînt universal și relativ omogen rãspîndite, îmi vine și mie rîndul, în
România, sã am o idee, nu ?
Adrian Marino : Evident, evident. Îmi propun de altfel sã revin pe larg,
cu noi precizãri despre al treilea discurs. Cu atît mai mult cu cît Românianu este totuși sau nu mai este o colonie culturalã francezã, un exemplu
tipic de vasalitate culturalã. Încã în capitolul despre Portugalia, din
Prezențe românești și realitãți europene
(1978), denunțam acest fenomen
negativ. Aș mai adãuga ceva : noi am și dat cîte ceva culturii franceze.
Cîteva exemple, dintre cele mai puțin cunoscute :
Singura și cea mai bunã bibliografie a operelor lui Voltaire este fãcutã
de un român, Georges Bengesco (4 volume, 1882-1890). Alexandru
Ciorãnescu, știi foarte bine, este cel mai mare bibliograf a trei secole de
literaturã francezã, XVI, XVII, XVIII (7 volume, 1959-1969). Operã de ogiganticã erudiție, pe care nici un francez nu a fãcut-o. ăi așa mai departe.
Deci existã contribuții românești la cultura francezã. Sã mai dau un
exemplu (sînt multe), lãsînd la o parte tezele trecute la Sorbona, de pildãEssai sur le création artistique , a lui Liviu Rusu. René Wellek, în A History
Modern Criticism , citeazã elogios teza lui D.D. Roșca, L’Influence de
Hegel sur Taine (1928). Susține cã exagereazã puțin, dar o citeazã și o
comenteazã, o ia în serios. Deci noi nu sîntem numai les éternels suiveurs
de la culture française. În treacãt fie spus, modesta mea persoanã a scris
prima carte francezã despre un anumit autor francez. Cã este o carte cucheie, asta e altceva. În Étiemble ou le Comparatisme militant , „compa-
ratismul militant” este cheia, fiindcã acolo sînt capitolele cu cheie despre
relația Est-Vest. La fel, Alexandru Ciorãnescu a scris cea dintîi biografie alui Jacques Amyot, primul traducãtor francez al lui Plutarh.
Sorin Antohi
: Cheia cãrții dumneavoastrã despre Étiemble este apelul
la deprovincializare, inclusiv la deprovincializarea Europei occidentale.
Adrian Marino : ăi o pledoarie pentru „comunicații libere”. Sã nu uitãm
cã eram în anul de grație 1982 și cã puțini critici români se lansau în
astfel de aventuri. Ele erau tolerate pentru faptul cã erau foarte specia-
lizate. Nu interesau, de fapt, pe nimeni la noi. Nu știu dacã zece româniau citit cartea aceea.
Deci contribuții la literatura francezã, la cultura universalã, am dat și
noi și trebuie sã avem conștiința cã nu sîntem la infinit numai „elevi”. Da,trebuie sã depãșim complexul de inferioritate, de sterilitate, complexulROMÂNIA șI OCCIDENTUL

58 AL TREILEA DISCURS
stigmatului. Unde scrie cã românul este la infinit damnat sã nu fie creator,
sã nu fie original, sã nu aibã și unele inițiative proprii, sã nu aibã perso-
nalitatea lui ? Unde scrie cã noi trebuie sã fim neapãrat doar semioticieni,
structuraliști, barthieni, postmoderniști, deconstructiviști ? Într-o culturã
care, în mod evident, nu este încã bine construitã ? Sã arãtãm și partea
bunã a lucrurilor : România este o țarã deschisã, dispusã sã se sincro-
nizeze mereu. Dar nu ne putem limita numai la sincronizãri mecanice.
Trebuie sã venim și cu o diferențiere a noastrã. Cînd vãd atît post-
modernism, mã apucã un fel de sațietate. Destul. Am devenit subit
postmoderni. Însã de ce și pentru ce ?
Sorin Antohi : Da, am devenit postmoderni înainte de a fi moderni pînã
la capãt. Înainte de a ne fi consumat experiența modernã. De multe ori,
aceastã colonizare a fost și o auto-colonizare. Un coleg bulgar, Alexander
Kiossev vorbește despre culturile auto-colonizate. Cultura bulgarã, de
exemplu, pe care Kiossev o cunoaște mai bine, dar cred cã și cultura
românã. Culturi care sînt în afara metropolei occidentale și fac o alegere
culturalã conștientã la nivelul unei generații sau la nivelul unei epoci :
aleg din pluralitatea de modele occidentale pe unul și îl urmeazã. Mi se
pare o noțiune corectã. Noi înșine ne-am colonizat cu elementele de
culturã francezã, nu am fost colonizați. În Algeria a fost cu totul altceva,
nu ? Au trebuit sã meargã francezii ca sã le bage în cap bãștinașilor
culturã francezã și sã îi învețe francezã. La noi a fost o opțiune. Nu cei
cîțiva secretari particulari sau profesori de pension, nu refugiații din
perioada napoleoneanã sau cei care au venit mai tîrziu ne-au „franțuzit”.
Nici mãcar ofițerii țariști francofoni, în frunte cu Kisselef. Nu ei ne-au
colonizat, noi ne-am auto-colonizat. Existã în acest gest mimetic o dimen-
siune efectivã, creatoare, în sensul cã am preferat modelul francez dintr-o
multitudine de modele, dupã ce am fluctuat destul de mult – ne-am uitat
pe la italieni, sub aspectul ortografiei, al construcției limbii literare etc.,
apoi am continuat sã fim deschiși cãtre alte modele, cum ar fi cel german.
Problema intervine, dupã pãrerea mea, atunci cînd nu mai ești conștient
cã gestul mimetic trebuie sã rãmînã un gest de opțiune, un gest al tãu.
Nu se face mecanic. Nu te reconstruiești ca prizonier al unui mental
strãin, ci integrezi în propria identitate ofertele alteritãții.
Adrian Marino : Da, acest lucru este foarte important. Noi aparținem
unor familii de un anumit nivel social și cultural. Practic, în familiile
noastre franceza era o a doua limbã. Eu am învãțat franceza o datã cu
româna, am fost capabil sã scriu și sã gîndesc direct în limba francezã.

59
Bineînțeles, cãrțile acestea pe care le-am scris au trebuit stilizate, este
inevitabil – cazul lui Eliade e identic. Toate cãrțile lui Eliade au fost
stilizate de un colaborator al lui, un preot care a stat în România și
cunoștea foarte bine limba românã. Dar, la un moment dat, acest impuls
critic începe sã se întoarcã în tine și, treptat, pe mãsurã ce cunoștințele
sporesc, vezi cã începi sã devii comparabil ; pe mãsurã ce lucrezi, observi
cã poți sã intri chiar în competiție directã cu un francez.
Sorin Antohi : Eu cred cã este nevoie ca un intelectual care trãiește în
afara culturii occidentale sã ajungã sã interiorizeze foarte bine acea
culturã, sã ajungã sã o critice din interior. Numai acea criticã este valabilã
și numai ea face parte din al treilea discurs. Respingerea pe bazã de
ignoranțã și inaderențã structuralã, pe care o formuleazã un monoglot
rãmas în închiderea culturalã și metafizicã a Carpaților…
Adrian Marino : Sau în naționalism îngust…
Sorin Antohi : …sau în naționalism îngust, nu mã intereseazã : e foarte
primitivã. Oamenii ca noi, care s-au ridicat într-o culturã din estul Europei,și-au cîștigat dreptul sã formuleze o criticã la adresa Occidentului tocmai
asimilînd foarte bine cultura occidentalã. Într-un fel, acea culturã este și
a mea, sub raportul ideologiei, modelelor, discursurilor. Mã simt per-fect acasã în cultura occidentalã. ăi asta îmi dã dreptul (și competența)
sã o critic.
Adrian Marino
: Uitã-te la bibliografie !… uite, în biblioteca mea, sînt
110 „pleiade”… Ți-aș da și un alt exemplu, un alt român care avea toatã
colecția „pleiadelor”, peste 400 : Ion Negoițescu. I-am vãzut biblioteca
de la München. Acum te întreb : cîți francezi au colecția completã ? Ei
spun, cel mult : „Am zece volume și îmi ajunge !”.
Sorin Antohi : Așa apare atitudinea mea criticã fațã de culturile și
societãțile occidentale. Se formuleazã întotdeauna dupã ce investescenorm în familiarizarea cu ele. Așa îmi cîștig dreptul la criticã. La fel, nu
pot emite judecãți critice despre cultura românã decît în mãsura în care
o cunosc. Cînd sînt în cunoștințã de cauzã, pot sã mã comport liber și sãarãt ce nu-mi convine, ce admir, ce detest sau ce pot amenda pe teritoriul
culturilor de referințã.
Adrian Marino
: Poți sã-mi citezi un mare scriitor francez actual ? Ar fi
foarte greu. Scriitori francezi mari la ora actualã aproape nu mai existã.
S-ar pãrea cã actuala culturã francezã dã semne de epuizare sau deROMÂNIA șI OCCIDENTUL

60 AL TREILEA DISCURS
sterilitate. În orice caz, am ajuns la stadiul în care ne dãm seama cã
actuala culturã francezã nu mai este pentru noi epoca lui Paul Valéry și
așa mai departe. Ea este într-o pierdere de vitezã, ca sã nu spun „deca-
dențã”. Dar nu am terminat cu complexul de inferioritate și colonizații
spirituali. Pentru a rezuma, putem fi egali, competitivi, concurenți în
raport cu orice autor strãin. Teoretic. Am ajuns la stadiul cînd nu ne mai
poate strivi nimeni cu vreo referințã francezã, selon Roland Barthes etc.
Nu, nu e o problemã de naționalism îngust, de protocronism, ci de o
atitudine intelectualã în care sintezele noastre resping supremația dog-
maticã a oricãrei valori occidentale. În Occident apar lucruri bune și
proaste și aici aș cita o experiențã foarte recentã a unei clujence urmatã
de scrierea unui articol. Se intituleazã Douã uimiri academice . Dum-
neaei, bursierã Fulbright , a trecut, mai apoi, pe la Paris. Este vorba despre
o distinsã autoare, Ruxandra Cesereanu, care a asistat la douã susțineri
de doctorat, una americanã și una francezã. Tezele i s-au pãrut îngrozitor
de proaste. Iatã deci o scriitoare românã care, fãrã ostentație, publicã un
articol cu suficient spirit critic și detașare despre cum poate sã arate o
lucrare de doctorat la universitãți de prestigiu. Este pentru prima datã
cînd în presã încep sã aparã reacții de acest gen și un român are curajul
sã o spunã pe fațã. Aceeași atitudine și într-un alt, excelent, recent articol :
Aiud la Veneția . Iatã deci cã avem și o aliatã spontanã a celui de-al
treilea discurs. Nu tot ce vine din strãinãtate este chiar atît de important.
Nu toate tezele din afarã sînt formidabile. Apar, așadar, fenomene care
aratã cã, incipient, se contureazã și o anumitã crizã a conștiinței româ-
nești. Totul este nebulos încã. Sîntem într-o fazã de debut, încep, pe ici,
pe colo, sã aparã și tendințe de analizã obiectivã a culturii occidentale,
de depãșire a complexului de inferioritate și a opiniei cã orice scriitor
strãin este neapãrat și valoros. Dar mai trebuie sã depãșim ceva care ține
tot de acest complex. În strãinãtate, noi facem figurã de oameni sãraci,
de rude sãrace, de asistați caritabil, de oameni care primesc ajutoare de
la second hand ; sîntem tratați cu condescendențã, ca și cum am fi eternii
mendiants de l’Europe . Nu, nu, am depãșit și faza aceasta, de care în
primul rînd este vinovat aparatul nostru care ne reprezintã în strãinãtate.
Cei din acest aparat nu au avut training -ul nostru, nu știu practic limbi
strãine, nu au experiența necesarã și se comportã complexat, umil, nu
au demnitate și independențã. Pe vremea lui Ceaușescu se prelucra la
ambasade doar editorialul din Scînteia . Cum vrei ca acești oameni sã

61
aibã sentimentul independenței spirituale și al afirmãrii personalitãții ?
Trebuie sã depãșim și acest complex de sãrãcie, de minorat, de paupe-
rizare, de rudã sãracã…. E foarte, foarte greu….
Sorin Antohi : E foarte greu într-adevãr. Am vãzut și eu în Occident, în
special la Paris, cum se naște resentimentul anti-occidental. Am vãzut
acest fenomen în cazul unor tineri veniți din România cu burse ale
guvernului francez, burse modeste, care asigurau o supraviețuire
decentã, dar care nu-ți permiteau sã strîngi bani pentru a te întoarce în
România în condiții de prosperitate, sã îți faci o micã bibliotecã și, în
același timp, sã fii prezent într-o viațã socialã normalã : sã te îmbraci
bine, sã mergi la spectacole, sã poți ieși la restaurant cu colegii tãi de
alte naționalitãți etc. În perioada ’90-’92, cînd și eu am fost bursier al
statului francez (din fericire pentru mine, cu o bursã mai substanțialã),
am vãzut cã se contureazã, în cazul unor români cu o relativã apetențã
pentru influența francezã, un mare resentiment. În unele cazuri, acest
resentiment se articula pe un complex de excludere care, în multe
situații, se datora slabei cunoașteri a limbii, și mai slabei cunoașteri a
culturii, tradițiilor, vieții publice și așa mai departe. Ceea ce, de la
început, îi excludea „obiectiv” dintr-o conversație obișnuitã cu vecinii,
profesorii sau colegii. Se adãuga stigmatul indigenței, precum și stigmatul
știrilor catastrofale despre România care atingeau din cînd în cînd siste-
mul mediatic occidental : încã o mineriadã, încã cinci mii de copii cu
SIDA, încã o prãbușire economicã ș.a.m.d. Toate aceste lucruri îi fãceau
pe mulți dintre bursierii români sã trãiascã în marginea sistemului acade-
mic și social francez și sã adune acolo un resentiment de care cred cã
mulți nu au scãpat nici atunci cînd s-au întors în țarã. Unii dintre foștii
bursieri au devenit, dealtminteri, critici foarte duri ai Occidentului. Sînt
asemenea cazuri, și dumneavoastrã ați avut de-a face cu unii dintre acești
tineri, care au descoperit la Paris valori românești nemuritoare și care
cred, stînd la Paris, cã Franța este într-o totalã catastrofã, cã este un fel
de Lume a Treia a spiritului și a valorilor academice, în timp ce adevã-
ratele surse și valori rãmîn în Carpați.
Adrian Marino : Așa ceva este cumva explicabil la unii tineri frustrați și
oarecum complexați din cauzele pe care le-ai definit foarte bine. Dar
cînd întîlnesc astfel de teze la intelectuali distinși, gen conu’ Alecu
Paleologu, nu mai sînt de acord.ROMÂNIA șI OCCIDENTUL

62 AL TREILEA DISCURS
Sorin Antohi : De ce credeți cã domnul Paleologu, altãdatã pentru noi
o emblemã a României occidentalizate – pentru cã existã o Românie
tradiționalã și occidentalizatã –, s-a întors împotriva Occidentului ?
Adrian Marino : Pentru mine este un caz particular. Cred cã au concurat
mai mulți factori. În primul rînd, a intervenit faptul cã el a început, înBucurești, sã frecventeze cercuri, ca sã zic așa, de „dreapta”. A începutsã spunã cã adevãratele valori occidentale nu sînt cultivate în Occident,
ci la noi, în Bizanț, în Balcani…. în lumea aceasta. În al doilea rînd, conu’
Alecu Paleologu trece printr-o crizã de „lider spiritual”. Au jucat, pro-babil, un rol și unele umilințe personale la Paris, ca ambasador… Este uncaz de inversare a unui raport intelectual. Poate cã și el a parcurs înparte, cînd a trecut în extrema cealaltã, traseul nostru intelectual. A vãzutcã se poate lua distanțã fațã de Occident, dar a trecut în extrema cealaltã.
Aici este eroarea fundamentalã. ăi mai este o cauzã
: personalitatea
extrem de mondenã a domnului Paleologu, care nu rateazã nici untalk-show , nici o lansare de carte, expoziție, colocviu, emisiune. Cînd te
vezi permanent în centrul atenției, începi sã crezi cã tu ești totul. Ceeace nu înseamnã cã nu rãmîne un personaj foarte pitoresc și simpatic.
Sorin Antohi
: Eu pot sã merg pînã acolo încît sã accept formula lui
Iorga, Bizanț dupã Bizanț. Erudiția lui Iorga și a altora a arãtat cã în
Țãrile Române a existat cel puțin o veleitate, o dorințã pioasã, foartefrumoasã și mișcãtoare, de a continua tradiția bizantinã. Bizanț dupã
Bizanț , treacã-meargã, deși rãmîn sceptic. Dar Bizanț dupã Occident
?…
Dupã ce aceastã lume a cunoscut „sigiliul Romei”, cum a spus Iorga, darși sigiliul Franței, al Germaniei ș.c.l. ne putem rezuma doar la „Sigiliul
Bizanțului”
?
Adrian Marino : Nu, în nici un caz. Aici a exagerat mult. Fãrã a fi rãu-
tãcios, la un moment dat, într-un cerc de prieteni, am zis cuiva : „dragã,
conu’ Alecu este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc”.Aceasta deoarece are foarte multe trãsãturi din Maurice Chevalier, din
șansonetele lui (Maurice Chevalier a intrat în orizontul meu mental pen-
tru cã m-am format în aceeași perioadã cu cariera sa). Cîteva exemple
:
Traiectoria lui Alexandru Paleologu este definitã foarte bine de o
șansonetã a lui Chevalier, care spunea cam așa : Avec un petit mot gentil/
On arrive petit à petit.. În cazul lui, zîmbind în dreapta și în stînga, rîzi,
surîzi și faci o carierã socialã, avec un petit mot gentil . Deci el este chiar
prototipul acestui petit mot gentil eficace. Îi lipsește doar „canotierul” lui

63
Chevalier, baston are, totdeauna poartã o batistã albã. Este un personaj
monden. Mi-e simpatic, dar nu pot sã-l iau mereu chiar foarte în serios.Fiindcã, dragã Sorin, ca sã glumim puțin, eu ofer, pe loc, trei sticle deCotnari vechi sau de Ballantine’s Finest , celui care îmi poate cita un
singur text de referințã al lui conu’ Alecu, pentru un anumit domeniu. Sã
mã duc la textul acela fiindcã știu cã pot rezolva o anumitã problemã.
Spiritual, monden, evident cultivat, rãspunde la toate problemele. Sepoate pune uneori și întrebarea dacã are doar lecturi, nu și studii. Poatecã singurul sãu text reprezentativ este Despãrțirea de Noica . Are coeziune
și definește, într-adevãr, o anumitã poziție intelectualã. Mã întreb, totuși,dacã nu sînt prea… sever.
Mai sînt și alte șansonete… El are nostalgia Parisului…
Sorin Antohi
: Care, uneori, este un fel de nostalgie de la rentrée , pentru
cã se asociazã cu dificultatea de a reajunge la Paris…
Adrian Marino : O altã șansonetã a lui Maurice Chevalier meritã în
acest sens citatã : Je revois Paname*/ Paname et son moulin/La Place
Pigalle… „Erudiția” mea în materie de Maurice Chevalier, dupã cum
vezi, este… inepuizabilã. Astfel de refrene îmi aduc aminte și de ado-
lescența mea „mondenã”. Însã în mediul românesc actual ele sunã „retro”,
profund desuet.
Sorin Antohi : Da, fiindcã trãim într-o lume care în mod evident s-a
schimbat enorm și în care, din nefericire, nu mai are curs nici mesajulpe care îl consider eu cel mai important în acest caz, mesajul întregiipersonalitãți al domnului Paleologu
: civilitatea, amenitatea, galanteria,
politețea. Toate lucrurile acestea au dispãrut. Cînd sînt în România, îi
vãd foarte des la televizor pe cîțiva domni venerabili, cum ar fi ConstantinBãlãceanu-Stolnici – icoanã a boieriei românești –, Dan-AmedeoLãzãrescu – icoanã a spiritului liberal masonic, cosmopolit, dar binelegat de o tradiție româneascã. Toate aceste figuri, uneori anexate cinicde diverse grupuri de interese – partide sau grupuri mediatice –, par
manipulate de o lume de epigoni absolut penibili. Spectacolul este
grotesc. Nici nu știi ce sã faci
: sã plîngi mai întîi sau sã rîzi.
Adrian Marino : Într-adevãr, aceste simpatice, repet, spirite „retro” trã-
iesc într-o altã lume. S-a produs ceva în societatea și în cultura românã,
* Numele argotic al Parisului.ROMÂNIA șI OCCIDENTUL

64 AL TREILEA DISCURS
analog oarecum altei situații istorice : dupã ce Revoluția francezã a învins,
vestigiile nobilimii franceze s-au regrupat în cartierul parizian Saint–Germain. Trãiau într-o lume a lor, nu puteau asimila noua societate șinici nu puteau impune valorile lor. Or, conu’ Alecu este tocmai prototipulacestei societãți „retro”, care are pãrțile amuzante, zonele sale de supe-rioarã civilitate, pe care eu nu le contest, dar care sunã ușor ridicolținînd seama de hãrmãlaia din jurul ei, de golãnia contextului. Firește,spectacolul produce uneori impresie asupra unor personaje care ar fivrut sã vadã așa ceva la televiziune. Însã mediul adversarului „sãnãtos”,al „originii sãnãtoase”, nu poate asimila așa ceva.
Sorin Antohi
: Asta m-am întrebat întotdeauna. Ce impresie îi poate
face unui troglodit sau unui nouveau riche toatã aceastã finețe crepuscu-
larã ? În ce mãsurã înțeleg ei cã dincolo de mãciulia de argint a bastonului
domnului Paleologu nu gãsești doar un pur dandysm, cã dandysmulacela ține de o lume culturalã, de o lume socialã, de o lume politicã șieconomicã dispãrute, care nu vor mai renaște niciodatã
?
Adrian Marino : România aceea a dispãrut. Noi acum ne aflãm în situația
„neopașoptistã” de a construi o Românie viitoare. Va trebui sã maidiscutãm în aceastã privințã
: cum putem reconstrui țara, recunoscînd
situația de fapt, care este catastrofalã. Societatea noastrã, în care ne-amnãscut, a murit. Noi ne-am salvat, fiecare cum am putut. Dar ne-amsalvat cu atît de multã forțã, încît este greu sã fii contestat. Sîntem însãprea puțini. ăi cum putem gãsi o metodã de a face și noi un fel de„mediatizare”? Dar nu în stilul inițiatic, de comunitate închisã, ci deromânitate deschisã , de al treilea discurs
? Trebuie sã gãsim o metodã de
a o propaga, de a o insufla și de a o cultiva. Nu existã carte scrisã de untînãr, de doi, trei, patru ani încoace, care sã dea semne de occidentalizareinteligentã, despre care sã nu fi scris. Aș vrea chiar sã adun într-un volumtocmai astfel de cronici. Faptul cã am scris cu atît de mult interes desprecãrțile tale și despre alte cãrți de acest gen… Uite, am aici un dosarîntreg – vreau sã termin însã cartea pe care am început-o, Cenzurã și
libertate în România (Cenzura în România este doar o scurtã Schițã
istoricã introductivã
; Craiova, Aius, 2000) pentru a scoate la ivealã
fondul acesta european, liberal, democratic, prooccidental, laic, româ-nesc, care pînã la 1864 a navigat subteran, numai prin corespondențe,prin manifeste, rapoarte consulare și de poliție, dosare de cenzurã, prinpãrți de Constituții subversive. Leonte Radu e ieșean, nu
? Oriunde ne

65
aflãm, ne izbim de ieșeni ! În 1804, la Iași, au apãrut o serie de pamflete
care i-au îngrozit pe boierii moldoveni prin referințele la Revoluția
francezã. Deci iatã cã noi facem parte, vrînd-nevrînd, dintr-o tradiție de
„ieșeni revoluționari moderni”, care sînt, în același timp, și români, și
europeni. Avem deci o dublã identitate și trebuie sã gãsim o metodã
de a o apãra și propaga, pentru a o trezi și în spiritul unor tineri care
simt nevoia unui astfel de mesaj. Am fost recent la Sighet – acolo era
foarte multã lume – și am vãzut o serie întreagã de oameni, inclusiv
tineri, receptivi la mesajul acesta. Nu este adevãrat cã întreg „fondul”
românesc este contaminat de idei naționaliste. Într-adevãr, acest mesaj,
al treilea discurs, e încã minoritar. Dar el existã și are virtualitãți sigure
de a se dezvolta.
Uite, de pildã, în Cluj este un tînãr foarte interesant, Doru Pop, apoi
Ruxandra Cesereanu, bursierã Fulbright , care a scris o bunã carte despre
psihologia literaturii de rezistențã, a amintirilor din pușcãrie. Am scris cu
plãcere despre ea, vorbesc și în calitate de martor ocular. Ea crede poate
prea mult în mãrturiile literaturizante ale acestor deținuți politici. Însã
existã zeci de elemente valoroase în România. Cîndva, cînd te vei stabili,
dacã te vei stabili – eu sînt acum la apusul activitãții, dar tu ești în plinã
forțã – va trebui sã continui și sã animi aceste idei. Trebuie gãsitã o
metodã – mã întreb cum ? Fãcutã o societate, un club… Existã deja un
club de studii liberale, dar acela este cum este… E curios, dar eu am fost
atacat cel mai violent de liberali. Un tînãr ideolog liberal m-a „desființat”
brutal și vulgar. Nu am înțeles niciodatã : de ce ? de ce ? Gîndim, doar, la
fel. De unde rezultã cã în România idiosincrasiile personale sînt mult
mai puternice decît ideile, decît adeziunile ideologice. Ești simpatic, nu
ești simpatic – asta este totul. Trãim într-o țarã de un personalism acut,
plinã pînã la sufocare de subiectivism, în care ideile nu au un mare
prestigiu. Dacã cel care le exprimã nu este simpatic și monden, nu este
și sociabil, nu este și telegenic, curtenitor, el nu are nici o șansã. Repet,
conu’ Alecu are succes fiindcã rãspunde la toate apelurile, la toate
solicitãrile, iar eu nu știu cum sã mã sustrag. Aici este drama ; fiindcã
nu poți în același timp sã faci lucrãri de sintezã, sã ai și prezențã mon-
denã, sã fii și publicist, sã fii și autor de lucrãri de referințã. Trãiesc deci
aceastã dilemã destul de dificilã, dar sper sã supraviețuiesc. Sînt încã
sãnãtos. Însã este clar cã, prin forța lucrurilor (intervine și „ceva” bio-
logic), sfîrșitul se apropie.ROMÂNIA șI OCCIDENTUL

66 AL TREILEA DISCURS
Deci cam acestea ar fi condițiile în care un al treilea discurs în
România ar fi și este necesar ; nici autohtoniști, naționaliști, troglodiți,
etniciști și așa mai departe, nici imitatori, discipoli eterni ai oricãruiprofesoraș francez venit aici în service civil .
Sorin Antohi
: Originile intelectuale ale mai multor francezi care ne
viziteazã sînt de stînga. Într-un fel, e mișcãtoare afecțiunea pe care uniio nutresc acestei culturi și acestui popor. De pildã, Claude Karnoouh își
petrece mare parte din viațã la Cluj și în Maramureș, deci e vorba de o
afecțiune realã, care s-a probat prin viețuirea îndelungatã în mijloculromânilor. Numai cã el vine în România și cu un program social, ideo-logic, cultural, politic neîmplinit în Franța, care se rãsfrînge uneori asupratemelor românești, nu întotdeauna potrivite acestui tip de analizã, lipsitede o bibliografie de stînga credibilã. Eu m-aș fi bucurat dacã în România
ar fi apãrut dupã 1989 și o culturã marxistã veritabilã, o culturã de stînga
în general. Mi-ar plãcea sã trãiesc într-o țarã sau, mã rog, mi-ar plãcea sãfiu legat de o țarã – nu trãiesc tot timpul aici, dar sînt legat foarte adîncde România – în care toate punctele de vedere s-ar putea exprima la vîrf,prin oameni inteligenți, liberi, capabili de dialog și de respect reciproc.Mi-ar plãcea sã vãd cã în spectrul cultural și ideologic românesc se
manifestã cam toate tipurile de discurs. Aș fi, bineînțeles, de partea unui
discurs liberal, prooccidental, care ar fi în același timp un discurs aldemnitãții naționale și al rațiunii de stat românești. Un asemenea discursar avea o parte din programul politic al Mișcãrii Risorgimento
; pe de
altã parte ar avea ceva din lecțiile, revelațiile, deziluziile, dramele, trau-mele istorice care au intervenit de la Risorgimento și pînã acum, ceea ce
m-ar ajuta sã vãd cu un ochi destul de critic și de sceptic exaltarea
renașterii naționale. Aș considera-o necesarã, în continuare, dar așamenda-o în sensul cã nu aș lãsa-o sã ajungã pînã la delirul etnicist șișovin. Stridența unor personalitãți ca dumneavoastrã în contextul româ-nesc provine în primul rînd din faptul cã alte discursuri critice sîntaproape absente. Dacã vine cineva, în spiritul cel mai pozitiv și cel mai
constructiv și pune problemele într-o manierã criticã, toatã atitudinea lui
este complet disonantã fațã de atitudinea de auto-felicitare continuã încare s-au obișnuit sã trãiascã românii. Un asemenea corp strãin deran-jeazã. Eu am trãit, de altfel, pe propria-mi piele inapetența româneascãla spiritul critic și acest refuz general de a auzi pe cineva care formuleazãobiecții, uneori de bun simț, alteori bazate pe competențã, pe o expertizã
(pe care alții nu le au).

67
Adrian Marino : Problema este extrem de interesantã, o vom relua
atunci cînd vom discuta despre condițiile, structurile și viitorul culturii
române. Este într-adevãr încã un aspect fundamental : cultura românã
actualã nu a dat, practic, mai nimic ideologic. Te-ai fi așteptat, practic, cadupã o perioadã de marxism sã avem o criticã anti-marxistã. Nu existãînsã așa ceva
! Eu am fãcut cîteva critici anti-marxiste literare, în Biografia
ideii de literaturã ; singura persoanã care a observat a fost doamna
Monica Spiridon, care a menționat cã este singura atitudine criticã împo-
triva marxismului literar. Dar marxismul literar este numai un aspectdestul de unilateral și marginal al marxismului fundamental a cãruivictimã am fost.
Dar, à propos de francezii care se ocupã de cultura românã, ce pãrere
ai despre doamna Catherine Durandin
? Ai citit Istoria românilor ? Nu ai
impresia cã, deși ea are de multe ori dreptate, nu-și prea iubește obiectul
de studiu ?
Sorin Antohi : Pentru mine, acest lucru nu este chiar atît de important.
Dar Catherine Durandin, obiectivã în cãrțile sale savante despre noi, îșiaratã fascinația (poate chiar afecțiunea) în romanele și evocãrile cu subiectromânesc. Cred însã cã mare parte dintre specialiștii strãini care au ajuns
sã scrie despre România nu au ajuns și sã înțeleagã foarte bine terenul
pe care îl discutã. De ce s-a întîmplat așa
? Fiindcã, pur și simplu, e foarte
greu sã înțelegi o culturã, chiar și atunci cînd îi cunoști foarte bine limba,
pentru cã așa-zisa „intimitate culturalã”, despre care vorbește și antropo-logul Michael Herzfeld, se obține foarte greu. E ultimul lucru pe care îlpoate învãța cineva. Înveți limba, dar ca sã ajungi sã spargi codul acela,
ultimul secret, intimitatea unei culturi, e nevoie de un efort extraordinar.
Adrian Marino
: Cunoști cãrțile lui Keith Hitchins ? Am impresia cã el
s-a apropiat mai mult decît Catherine Durandin de spiritul nostru (celpuțin ardelenesc), de istoria României.
Sorin Antohi
: Cred cã Hitchins a avut o misiune relativ mai ușoarã,
deoarece ambiția lui a fost sã ofere o sintezã narativã, echilibratã și
aproape exhaustivã, a peste douã secole de istorie româneascã. Celedouã cãrți apãrute la Oxford University Press și traduse la Humanitas,care acoperã perioada dintre 1774 și 1947, reprezintã cea mai bunãtratare într-o narațiune sinteticã a istoriei moderne românești. Aceastãsintezã a fost pregãtitã de seria monografiilor sale dedicate altor subiecte,
cum ar fi Ortodoxie și naționalitate și altele. Cãrțile lui Hitchins vin sãROMÂNIA șI OCCIDENTUL

68 AL TREILEA DISCURS
umple un gol în literatura de specialitate pe plan internațional, unde,
dupã sinteza lui H. Seton-Watson, nu mai era nimic. Deci Hitchins vine
dupã vreo 60 de ani de tãcere pe plan internațional despre România – la
nivelul sintezei. Prin urmare, programul intelectual al profesorului ame-
rican este și oarecum didactic : el cautã sã dea un solid punct de plecare
celor care vor sã studieze istoria româneascã. Catherine Durandin a
abordat într-o manierã mai polemicã, mai ideologicã toatã chestiunea
româneascã : are parti pris -uri, judecãți și opinii personale, care se leagã
de o anumitã lecturã pe care autoarea o face momentului 1848 și peri-
oadei de imediat dupã.
Adrian Marino : Eu sînt dispus sã „iert” doamnei Durandin evidenta
antipatie pe care o are fațã de obiectul sãu de studiu, fiindcã a fãcut o
afirmație fundamentalã, la care subscriu integral și cred cã subscrii și tu :
în România, revoluția de la 1848 nu e terminatã nici astãzi . ăi are
perfectã dreptate.
Sorin Antohi : Întocmai. Repet, lucrãrile doamnei Durandin propun o
viziune polemicã asupra istoriei românești. Nu cred cã își antipatizeazã
obiectul de studiu, pentru cã ea, cum spuneam mai înainte, a scris pînã
și romane cu acțiunea în România, deci e capabilã de empatie. Nu știu în
ce mãsurã însã repulsia fațã de perioada ceaușistã nu se transferã și
asupra altor perioade din istoria noastrã.
Adrian Marino : E foarte probabil. Uite, sã-ți dau un exemplu în spri-
jinul afirmației cã revoluția de la 1848 nu s-a sfîrșit. Printre Dorințele
partidei naționale în Moldova figura și o lege : legea responsabilitãții
ministeriale. Nici astãzi nu a fost aplicatã ! Ceea ce cerea Kogãlniceanu
la 1848, nici astãzi nu avem ! Deci Catherine Durandin are dreptate cînd
spune cã Revoluția de la 1848 nu este terminatã în România. ăi eu, care
mã consider neopașoptist, îi dau dreptate, cãutînd, pe cît posibil, sã
umplu aceste goluri și sã dovedesc cã putem fi creatori în spirit pașoptist.
Mi-a rãmas în minte o propoziție memorabilã a lui Bãlcescu : sã ne
apucãm sã ne construim o țarã… Noi nu avem încã o țarã construitã.
Sîntem încã o țarã improvizatã, o țarã încropitã. Totul, la noi, este grãbit,
fușerit, cu documente despre care ministerele nu au habar, miniștri din
același cabinet care se contrazic public ; se decoreazã torționarul de la
Sighet ș.a.m.d. Sînt chestiuni care țin de specificul național. Noi nu avem
încã o țarã organizatã, cu cadre serioase, de înaltã competențã. Vreau sã

69
ne construim efectiv o țarã ! Serios, metodic, pe baze solide. Deci, în
acest sens, sînt „pașoptist” (sau „neopașoptist”). În sensul lui Bãlcescu.
Nu o țarã pseudo …
Sorin Antohi : Revenind la problema strãinilor care scriu despre
România : ei sînt, pentru cei mai lucizi dintre români, parteneri inesti-
mabili, tocmai în aceastã activitate de construcție a unui al treilea discurs.
Noi luptãm cu o serie întreagã de ambiguitãți și de efecte ale dublei
noastre socializãri. Cei mai buni dintre noi sîntem socializați dublu, pe
de o parte în valorile și ideile Occidentului și, pe de altã parte, în valorile
și ideile baștinei. Încercãm sã rezolvãm aceastã cvadraturã a cercului ;
este o situație, într-adevãr, tragicã : sîntem sfîșiați între cele douã lumi.
Eu am ajuns sã trãiesc strict topografic sfîșierea respectivã : nu pot sã mã
hotãrãsc dacã mã stabilesc definitiv în strãintate sau rãmîn definitiv în
România. În aceastã pendulare, în acest vagabondaj rezum tensiunea
extraordinarã între ambiția de a rãmîne pe loc pentru a construi și dorința
de a fugi cãtre o lume mai bunã. Deci cred cã sînt bine plasat ca sã înțeleg
aceastã dihotomie intelectualã și existențialã. Dumneavoastrã, prin expe-
riența dublã, occidentalã și româneascã, sînteți la fel de bine plasat. Pede o parte, moștenirea de familie (nucleul veritabil al patriotismului),
care aproape te obligã sã stai pe loc și sã construiești o țarã
; pe de altã
parte, exasperarea în fața situației locale, extraordinara neînțelegere de
care ești înconjurat din toate pãrțile și, în sfîrșit, lehamitea și dorința de
a-ți atinge țelurile individuale. Occidentalii au și ei o poziție ambiguã
fațã de noi sau sînt, în mod structural, plasați într-o poziție ambiguã. Iatãde ce identitatea româneascã, vãzutã din Occident, nu este nici suficient
de diferitã de cea occidentalã – vorbesc despre istoria româneascã mo-
dernã – ca sã fie complet alterizatã, cum este, de pildã, istoria Sudanuluisau a Orientului Apropiat. Pînã la un punct, chiar istoria Rusiei. Dar nu
este nici suficient de apropiatã de Occident pentru a fi confundatã cu un
fragment al Occidentului. Prin urmare, cel care se apropie de Româniaare, de regulã, douã opțiuni. Prima este sã alterizeze și mai mult România,
sã o exotizeze și mai mult și sã o trateze într-o manierã etnograficã, cu
superioritate, eventual cu o simpatie paternalistã, pentru a vedea în noiceea ce avem mai ireductibil diferit, într-o manierã orientalistã. A doua –
sã ne reducã total dimensiunea diferitã și sã ne anexeze într-un fel la
identitatea occidentalã. Ambele alegeri sînt greșite. ăi cea care ne trans-formã orientalist într-un fel de barbari europeni anacronici, și cea careROMÂNIA șI OCCIDENTUL

70 AL TREILEA DISCURS
încearcã sã ne confunde cu occidentalii, confundînd lumea elitelor
noastre occidentalizate cu ansamblul țãrii. Or, la întîlnirea dintre acesteseturi de ambiguitãți, apare tragismul condiției noastre de dublu socia-lizați, în Est și în Vest
; un tragism existențial și epistemologic, pentru cã,
în fond, nu ne putem hotãrî, trebuie sã pendulãm, sã încercãm o sintezãîn cazurile cele mai fericite. La intersecția acestor forme de ambiguitatese poate naște însã cel de al treilea discurs . Printr-un dialog susținut
între unii și alții.
Adrian Marino
: Bine, aceasta este concluzia generației noastre. Dar sã
ne amintim de Bucarest , cartea lui Paul Morand. Acolo este clar portre-
tizatã o colonie francezã. Sã mai amintim un caz, destul de puțin citat,cînd Keyserling face un voiaj în România și Ion Pillat este însoțitorul lui.Ce a învãțat Keyserling despre România
? Cã este destinatã sã reînvie
tradiția Bizanțului. Asta i-a bãgat în cap Ion Pillat. Probabil cu Byzance
après Byzance , cartea lui N. Iorga, în mînã.
Sorin Antohi : Lucrul acesta s-a pãstrat și în Analiza spectralã a Europei .
E adevãrat cã aici avem eterna tensiune între ghidul local și vizitatorulstrãin neinformat. Keyserling nu știa practic nimic despre România, animerit aici și pe timp de iarnã, a vãzut o Românie relativ izolatã, un felde anticamerã a Rusiei. Eu vãd în acest cuplu, informatorul sau ghidul
local și cãlãtorul strãin, o figurã eternã a contactului dintre Est și Vest,
dintre cultura noastrã și Occident. Același lucru s-a întîmplat și în culturarusã, începînd cu secolul XVIII, cu marii cãlãtori, marchizul de Custinesau alții, și partenerii ruși care au mers pînã la a-i mistifica în legãturã curealitãțile locale. În mod exemplar, Ceadaev a rãmas ambiguu el însușiîn raporturile sale cu cãlãtorii francezi, între care și Custine.
Adrian Marino
: Imagineazã-ți cã am cartea sa La Russie en 1839. Este
foarte interesantã și discuția lui cu Țarul absolut epocalã. Apoi, marchizul
enumerã meticulos cinurile. Ierarhizarea rigidã a societãții țariste.
Sorin Antohi : Da, o întîlnire emblematicã, contemporanã și simetricã
altei mari întîlniri, aceea dintre Tocqueville și democrația americanã.Vã dau un alt exemplu preferat. În momentul în care Jules Michelet scriaLe Peuple , a avut nevoie de un exemplu pedagogic pentru națiunea
francezã, pe care o credea decãzutã dupã elanul sãu de la 1789. Așa
cade Michelet peste români. E un lucru pe care doamna Durandin l-astudiat într-o carte foarte interesantã, Revolution à la française ou

71
à la russe , în care aratã cum, la un moment dat, studenții români aflați la
Paris, din familiile cele mai bune, moldovene și valahe, ajung sã fie
informatorii lui, într-un fel chiar manipulatorii lui în ceea ce privește
„imaginea României”. Pentru cã barbaria aceasta sãnãtoasã (vorba luiEminescu
: „sãnãtoasa barbarie”) a orientalului era necesarã francezului
pentru ca el sã renascã, sã se revitalizeze.
Crezînd într-o geografie simbolicã tradiționalã, în care Nordul barbar
este opus Sudului civilizat, Michelet ne plaseazã și pe noi în nord (vezi
Légendes démocratiques du nord ). Este foarte interesant cã informatorii
români l-au cam mistificat pe Michelet. I-au servit poveștile pe care voiasã le audã, auto-exotizîndu-se, adicã prezentîndu-se mai barbari și mai
exotici decît erau. Ceea ce Michelet și aștepta. Din nou, întîlnim aceastã
tensiune între informatorul local și cãlãtorul strãin.
La Paul Morand, tensiunea e la fel evidentã. Într-adevãr, el întîlnește
fel de fel de oameni, dar este capabil sã facã și observații personale
;
vede tot felul de lucruri ca, de exemplu, aristocrații români zãcînd dimi-neața prin paturi, dîndu-și audiențele în pat etc. În cazul Ion Pillat-
-Keyserling, cãlãtorul strãin nu știa mare lucru despre noi și a fost la
discreția primului om care i-a expus într-o manierã inteligibilã, chiarinteligentã – Ion Pillat era în stare sã facã asta –, condiția României.
Întîmplarea a fãcut ca Ion Pillat sã-i vorbeascã despre Bizanț dupã
Bizanț , iar contele Keyserling sã ne atribuie și el o misiune în Balcani.
Totul coincide cu propria noastrã ideologie din perioada interbelicã,
cînd credea toatã lumea cã misiunea noastrã este sã stãpînim Balcanii și
sã-i civilizãm. Doar Petre Pandrea – personaj bizar la rîndul lui – vorbeadespre „helvetizarea României” și voia neutralitate.
Adrian Marino
: În legãturã cu românii de la Paris, mai existã un caz de
propagandã prin femei. ătii foarte bine cã a doua soție a lui Edgar Quinetera fiica lui Asachi. Ei bine, aceastã Hermiona Asachi s-a dovedit o bunã
româncã în sensul cã pe Quinet l-a orientat spre realitãțile românești. ăi,
mai mult decît atît, l-a fãcut sã scrie cîteva pagini despre ăincai în carel-a comparat cu italianul Muratori, știi foarte bine de ce, fiindcã cronica
lui ăincai a fost editatã la Iași în perioada respectivã. Dar nici propagandã
prin femei nu am știut sã facem suficient. Am avut multe românce cu ocarierã senzaționalã în Occident. Bãlcescu a fost vizitat de o Marie
Cantacuzène care la un moment dat a fost muza sau, mã rog, amanta
pictorului francez Chassériau. Apoi soția pictorului Puvis de Chavannes.ROMÂNIA șI OCCIDENTUL

72 AL TREILEA DISCURS
Specia româncelor inteligente din Occident s-a perpetuat pînã la Elena
Vãcãrescu și Marta Bibescu. Noi nu am jucat foarte bine, ca sã mã exprim„cinic”, cartea femeilor româno-franceze celebre, fiindcã am avut destule.
Sorin Antohi
: Interesant e și cã în imaginarul literar francez fin-de-siècle
imaginea amantului latin se construiește dupã un prototip moldo-valah –contele Vibesco.
Adrian Marino
: Tot despre moldo-valahii de la Paris se povestește,
anecdotã sau nu, cã în cabinetul lui Thiers era foarte multã lume și unemigrant român voia sã stea de vorbã cu el. N-avea nici un document,dar i-a venit ideea inspiratã sã adauge pe cartea de vizitã
: „moldo-
-valaque”. ăi a fost primit imediat. Fiindcã Franța era interesatã, pe atunci,de „les principautés danubiennes”. E foarte bine cã Napoleon III a urmato politicã filo-românã. Citind izvoarele epocii, cãlãtoriile diplomatice alelui Alecsandri, de pildã, rezultã cã a avut nu una, ci trei întrevederi cuNapoleon. Dar cea mai savuroasã întîlnire și lecție de pragmatism politic,Alecsandri a primit-o de la Palmerston. Sîntem în perioada 1859, cînddubla alegere a lui Cuza era pusã sub semnul întebãrii și marile puteriezitau sã o recunoascã. Alecsandri a fost trimis sã convingã cancelariileoccidentale sã accepte dubla alegere a lui Cuza. Napoleon III a fãcutdoar un „gest”
: un cadou tinerei armate moldo-valahe, 10.000 de puști.
Alecsandri era foarte satisfãcut de aceastã achiziție, dar la Londra lucru-rile s-au „gripat”. De fapt, nu s-au „gripat”. La Londra, prim-ministru eraPalmerston. El i-a spus cã guvernul englez este unul de tip democratic,reprezentativ și cã trebuie sã ținã seama de opinia publicã internã.Guvernul, țara noastrã nu erau pe atunci bine cunoscute, iar guvernulbritanic, din motive de echilibru european, susținea interesele Turciei.Alecsandri a fost însã învãțat cum sã procedeze
: sã vinã la Londra cu
60.000 de lire sterline aur, pentru… a cumpãra oratori și presa. Astfel vafi declanșat un curent de opinie favorabil Principatelor, iar Anglia, evi-dent, va trebui sã ținã seama de el. A fost, cred, prima lecție de lobby
politic fãcutã unui diplomat român. La Paris, lecția aceasta de pragmatismși de cinism politic a fost comentatã foarte negativ. Barițiu reacționeazãla fel, cu indignare. Nu o putea asimila, era un spirit mult prea etic.
Sorin Antohi
: Ne întîlnim cu eterna problemã a imaginii României.
Adrian Marino : Evident, cum o întreținem…
Sorin Antohi : „Eterna și fascinanta Românie”, versiune 1859.

73
Adrian Marino : Sînt lucruri foarte interesante, care aratã cã problemele
se repetã, au o recurențã.
Sorin Antohi : Sau, mai exact, problemele nu s-au rezolvat. E o recu-
rențã a problemelor nerezolvate, o recurențã a eșecurilor, a lucrurilor
care nu s-au fãcut sau au fost fãcute doar pe jumãtate.
Adrian Marino : E drama României ; noi trebuie sã luãm mereu de la
capãt o problemã – nu o ducem la bun sfîrșit, istoria ne-a împiedicat
mereu. Observație veche. Citim, de pildã, în „Cuvînt începãtor” al revisteiLiteratura și arta româneascã (1896-1910)
: „Noi românii am luat și
luãm încã zilnic mai toate lucrurile de la capãt”. Tot secretul dezvoltãrii
României viitoare este sã avem o perioadã de liniște, de stabilitate, șimai ales de continuitate. Dar noi sîntem aici într-o zonã „gri”. Nu știm
exact ce se va întîmpla, în ce zonã de influențã vom cãdea. Este foarte
greu… Intelectualii ca noi, care cultivã al treilea discurs , riscã sã fie
mereu „sfîșiați” între cei doi poli.
Sorin Antohi
: Dacã ne gîndim puțin la o genealogie a celui de-al treilea
discurs – în România toatã lumea își inventeazã genealogii –, la ce anumene-am mai putea referi
? Existã alți români care au scris în spiritul acesta ?
Ce pãrere aveți ? Au fost oameni care, fãrã sã îl numeascã al treilea
discurs, l-au produs, s-au comportat ca atare, au trãit între cele douãlumi, au încercat sã le lege
?
Adrian Marino : Da, categoric da. Cred cã pașoptiștii au fost, în primul
rînd, din aceastã specie și au și scris în repetate rînduri în acest sens.Question économique des Principautés Danubiennes a lui Bãlcescu, de
pildã, care e cea mai bunã carte a sa, mult mai bunã decît „poveștile” cu
Mihai Viteazul. Este o carte strictã. Aratã cã unii români percepeau cãeste nevoie de o formulã de sintezã. Dar am mult mai multe referințe pe
care le voi include în Addenda. Cum s-a și susținut, nici mãcar junimiștii
nu erau atît de conservatori pe cît pãreau. Ei erau un fel de liberali maiprudenți, mai evolutivi, dar nu respingeau total Occidentul. Doreau doar
ca totul sã se petreacã gradual, progresiv.
Sorin Antohi
: Acțiunile lor practice, din politicã, economie, educație
demonstreazã cã aveau o pasiune evidentã pentru occidentalizare, numai
cã vedeau dezvoltarea într-o manierã mai organicã.
Adrian Marino : Apoi, toți sînt de formație occidentalã… și masonicã.
La Paris, cineva a publicat chiar actele lojei…ROMÂNIA șI OCCIDENTUL

74 AL TREILEA DISCURS
Sorin Antohi : Oamenii care s-au simțit bine în Occident s-au integrat
bine, începînd cu generația 1848. Dacã cineva ar face analiza cãlãtoriilorlui Vasile Alecsandri… G. Cãlinescu, în Istoria lui, în capitolul despre
Alecsandri, a fãcut lista
: de la Londra la Paris, la Marsilia, la Constantinopol
și înapoi, absolut permanent.
Adrian Marino : Pe urmã, mai erau Gibraltar, Alger, Maroc și așa mai
departe. Era un cãlãtor extraordinar. Toți trãiau dublu. Erau și în România,și în Occident. Iatã deci și niște practicieni ai celui de-al treilea discurs.Maiorescu a cultivat avocatura, care era profitabilã, pentru a putea cîștigabani, iar în fiecare varã pleca în strãinãtate. Dãdea telegrame
: rețineți
camerã, douã paturi …
Sorin Antohi : Nu fãcea destui bani pentru a nu-și mai ține o socotealã
foarte amãnunțitã în jurnalul sãu, pentru fiecare masã cumpãratã, pentru
fiecare fel de mîncare. O pedanterie, poate și o preocupare sã-i ajungãbanii din pungã pînã la capãt.
Adrian Marino
: Da, dar e clar cã Maiorescu, an de an, varã de varã
pleca în strãinãtate și era preocupat de calitatea hotelurilor. Era un lucrufoarte important pentru el.
Sorin Antohi
: Sã mai vedem, cine credeți cã, în ultima sutã de ani, a
scris cam în acest spirit ? Cine a mai folosit materiale românești și idei
strãine, cine le-a mai combinat, cine a mai încercat sã facã sintezã, sãmeargã mai departe?
Adrian Marino
: Cred cã pot fi citate mai multe nume : Zeletin (în parte)
și eternul nostru Lovinescu, care gîndea ca noi, în formule de sintezã.Dar și M. Ralea și Paul Zarifopol. Între forțele reacționare și forțele
revoluționare, el a încercat o formulã de sintezã. Este absolut limpede.
Deci noi nu sîntem chiar așa de aerieni, avem în spate o anumitã tradiție,care nu este deloc pusã în valoare. Faptul cã peisajul ideologic românescactual a fost ocupat de mitul Pãltiniș mã nemulțumește. Nu fiindcã ePãltiniș, unde am fost și eu, ci pentru cã este un mit care obnubileazã oîntreagã tradiție româneascã existentã. Care șterge cu buretele aproape
douã secole și jumãtate de culturã româneascã. Care pretinde cã noi am
intrat în Europa numai prin „generația Nae”.
Sorin Antohi
: Bine, dar „mitul Pãltiniș” este o etichetã prea generalã,
poate și ușor nedreaptã ; mai curînd, mitul Pãltiniș este ceea ce a devenit

75
el în mîna unor emuli întîrziați, epigoni, care din diverse motive au
supralicitat și au redus toatã acea experiențã spiritualã la programul sãu
autohtonizant și izolaționist. Am scris critic despre toate astea, dar trebuie
sã distingem între ceea ce s-a întîmplat unic la Pãltiniș și mitul ulterior.
Adrian Marino : Revenind la al treilea discurs, cred cã Zeletin meritã
citat și pentru o observație foarte criticã pe care o face la adresa Partidului
Liberal, care explicã în bunã parte carența ideologicã actualã. La unmoment dat, el spune cã Partidul Liberal, dupã ce a luat puterea, a fost
preocupat sã-și aplice programul, dar nu a mai fost preocupat sã se
justifice și teoretic. Deci tensiunea ideologicã a scãzut. Despre liberalisms-a vorbit foarte bine în conferințele Institutului Social al lui Gusti, dar
oarecum amalgamat cu conservatorismul, cu țãrãnismul etc. Ei bine, nu
este același lucru. Cînd intrã pe mîna unui for academic, ideile liberaleîși pierd din acuitate și devin materie de studiu, la egalitate cu poporanis-
mul, cu socialismul etc. Liberalismul e ceva mai mult. ătii foarte bine cã,
dacã nu erau Gusti și conferințele sale la Institutul Social Român, aproapecã nu se mai vorbea despre liberalism în România. Iar Zeletin, cu neo-
-liberalismul sãu – un fel de a vorbi – …acolo e mai mult socialism decît
liberalism…
Sorin Antohi
: Zeletin, Lovinescu. Care ar fi al treilea, pentru cã spuneați
cã ar exista trei „moderni” ?
Adrian Marino : M-am gîndit foarte mult la o carte uitatã și contestatã a
lui Drãghicescu, Din psihologia poporului român . Acolo sînt foarte multe
observații critice și comparații cu Occidentul, punînd în paralelã defec-
tele poporului român cu valorile occidentale corespondente. Cartea a
rãmas practic nediscutatã – o carte care a deranjat foarte multã lume. ăiîn felul acesta, uite, noi trebuie sã umblãm cu foarte mare atenție prin
bibliografie, pentru a ne gãsi precursorii. Ei existã însã din plin. Nu
trebuie sã-i uitãm și urmeazã doar sã-i continuãm cu puterile noastre.Însuși faptul cã doi intelectuali români discutã acum despre aceastã
problemã, sfidînd preocupãrile mãrunte și privind critic în jur, aratã cã
problema are vitalitatea sa. Cã ne spune ceva esențial și cã prin expe-riențele noastre intelectuale și sociale diferite noi am ajuns la concluzii
convergente. Trebuie sã recunoști cã este un moment simbolic, un
moment rar în cultura românã
: doi oameni sã fie de acord fãrã sã se fi
pus de acord. Nu e chiar banal. Asta nu înseamnã cã trebuie sã neROMÂNIA șI OCCIDENTUL

76 AL TREILEA DISCURS
umflãm în pene și sã ne dãm mari aere de ideologi. Dar sîntem într-o
fazã de construcție ideologicã modernã (mai ales dupã 1989), cînd astfelde proiecte nu numai cã devin posibile, dar devin și imperios necesare.Ai vãzut acolo, în prefața la Cenzura în România , cã am schițat un grup
de ideologi români (cu unele mici omisiuni, regretabile) ce gîndesc canoi sau care sînt, în orice caz, mai apropiați de aceastã formulã decît decelelalte. Nu sînt nici naționaliști, nici hipercosmopoliți
; sînt și oameni
dintre cele douã rãzboaie. Cred cã sîntem pe calea cea bunã. Putemconsidera capitolul încheiat în linii mari. Vine capitolul despre relațiilecu strãinãtatea – intrãm în unele detalii – și pe urmã discutãm și problemaculturii române, și a societãții și politicii românești. Ne apropiem decivertiginos de actualitate. Devenim tot mai polemici, mai iritanți, maiincisivi și mai actuali. Trebuie deci sã ne așteptãm și la reacții „dure”.Dar avem și… oarecare „antrenament”.
Sã mai semnalãm încã un aspect al evoluției mele sufletești, intelec-
tuale, culturale, de dupã 1989. Relațiile cu strãinãtatea s-au modificatîntr-o bunã mãsurã. ăi trebuie arãtat acest lucru, dar nu într-un senspolemic. Atitudinea mea fațã de strãinãtate și fațã de Occident rãmîneincontestabil pozitivã. Însã relațiile cu unele personaje, cu unele persona-litãți occidentale, au slãbit și voi spune imediat și de ce. Noi am discutatieri despre un anumit complex al intelectualului român în strãinãtatecare, avînd anumite eșecuri acolo, se întoarce împotriva Occidentului șidevine polemic împotriva lui. Nici vorbã, în cazul meu, de așa ceva. Însãcîteva cazuri punctuale – și ele sînt semnificative pentru evoluția culturiiromânești actuale – meritã subliniate. „Decepția” mea (deși nu aș folosichiar acest termen) pleacã, în primul rînd, de la atitudinea comparatiștilorfrancezi. Atitudinea lor, pentru mine, a fost decepționantã pentru faptulcã ei nu au înțeles demersul exact al unui comparatist român, care folosealiteratura comparatã ca un pretext de a ieși din izolare, din Gulag, de astabili relații cu Occidentul, de a evada în lumea liberã. Ei, care erautotal depolitizați sau stîngiști, nu percepeau deloc aceastã semnificație șiimplicare ideologicã a comparatismului. Nu-ți ascund nici faptul cã sîntcomplet dezgustat de stîngismul parizian sau, în general, occidental.Zeci și zeci de cãrți, sute de articole, multe filme. Une femme dans la
tourmente , cu zeci de drapele… roșii, revoluționare, agresive. Un consul
francez… sprijinind insurgenți etc. Mai mult decît atît, eu, folosind ca em-blemã pe Étiemble, care era „bestia neagrã” a comparatismului francez,mi-am atras și antipatia furibundã a unor comparatiști francezi; s-a ajuns

77
pînã acolo încît, la un congres de literaturã comparatã de la Tokyo,
în ’90, am fost apostrofat public de un domn, specializat doar în relațiifranco-ruse
: cum îmi permit eu sã fac așa ceva ? Uite, îmi permit, fiindcã
Étiemble era, de fapt, o carte cu cheie. O am în fața mea și sumarul
indicã foarte limpede despre ce este vorba. Este o carte încã necunoscutãîn România, încã netradusã, pe care am scris-o direct în limba francezã,publicatã în ’82, ocolind cenzura. Îmi pun, așa, o întrebare naivã, dacãvrei ironicã, revenind asupra ei
: cam cîți critici români scriau în ’82, din
proprie inițiativã, asumîndu-și mari riscuri, despre relațiile Est-Vest, într-operioadã de blocaj, despre anti-naționalism, despre eurocentrism, contraimperialismului – cel din Est? Vorbeam despre internaționalism, cosmo-politism, universalism, despre relații, cooperare. ăi, atențiune, un capitolexploziv, despre comunicații libere
! Ei bine, nu am nici un motiv sã-mi
fie rușine de carte, dimpotrivã, cred cã este o lucrare de pionerat, dar deunderground . Un fel de carte-manifest, o carte cu cheie
; Étiemble era
pentru mine doar o emblemã a comparatismului, care dã atenție șiliteraturilor din Est, ca și literaturilor exotice. Eu îl foloseam oarecum ca„alibi” și pentru literatura francezã, și pentru literatura românã, și pentrufantomaticul comitet românesc de literaturã comparatã. Cartea a avut undestin cu totul și cu totul particular, anecdotic, poate chiar bizar.
Recent, dupã reuniunea traducãtorilor strãini de literaturã românã
m-am întîlnit cu Laurențiu Ulici, care mi-a spus urmãtorul lucru
: un
vietnamez a citit versiunea japonezã a cãrții mele și a „întrebat” de mine !
Versiunea japonezã, fãcutã dupã versiunea francezã. Îți dai seama ce traseusui-generis, original, exotic și neobișnuit
: România – Franța – Japonia –
Vietnam. Deci eu am în același timp sentimentul unei avangarde intelec-tuale, al pioneratului. Dar mã simt și puțin inhibat de faptul cã în propriamea țarã, în propria mea culturã, nu sînt cunoscut sub acest aspect și nusînt foarte multe semne de interes pentru acest tip de comparatism, careare (sau avea cel puțin) un sens ideologic precis, de relații Est-Vest
: cum
puteam ieși din izolare prin acea formã de comparatisticã toleratã deregim. Aș mai spune cã aceastã carte ar merita tradusã în limba românã.Voi scoate capitolele cu Étiemble și voi selecta numai capitolele pur
ideologice, unde se vede foarte clar atitudinea mea liberalã, pro-euro-peanã, împotriva cenzurii, împotriva impermeabilizãrii culturii românești.Cunoști foarte bine epoca. Am evocat-o sumar și în Cenzura în România.
O voi dezvolta bineînțeles. Trebuie sã aprofundez problema cu maximãseriozitate.ROMÂNIA șI OCCIDENTUL

78 AL TREILEA DISCURS
ăi, à propos de parcurgerea izvoarelor, sã-ți mai povestesc ceva. Nu
are rost sã plictisim lumea numai cu referințe savante. Sîntem încã sub
imperiul „scandalului” provocat în 2000 de corespondența intimã ineditã
a Veronicãi Micle cu Mihai Eminescu, apãrutã la Polirom. Ei bine, mai
existã un text de scandal de acest gen în literatura românã, foarte puțin
cunoscut, pãstrat în familie și publicat de Rãdulescu-Motru, în 1943.
Despre ce este vorba ? Despre autobiografia lui Eufrosin Poteca, amintitã.
El este un pionier al liberalismului românesc – face elogiul presei libere,
elogiul presei necenzurate – este un spirit liberal marginal important,
care și-a sfîrșit zilele ca egumen, stareț al mînãstirii Motru, în Oltenia.
Acolo, el s-a împrietenit cu strã-strã-strãbunicul lui Rãdulescu-Motru,
cãruia i-a lãsat manuscrisele sale. Printre ele se aflã și o autobiografie,
mai exact povestea cãlãtoriei lui la Buda, în 1823, cînd a plecat sã-și edi-
teze o carte, trecutã prin cenzurã. Aceastã autobiografie a fost „secretã”
aproape 150 de ani, tot din motive de discreție. Scria foarte bine în
autobiografie, mult mai bine decît în cartea lui tipãritã – avea un stil
fluent, un stil vorbit, o limbã modernã, fiindcã știa precis cã ceea ce
scrisese nu poate fi publicat. Ei bine, el declarã cu mare candoare cã a
avut douã mari pasiuni în viața lui : cãrțile și fetele. ăi aproximativ o
paginã întreagã din autobiografia sa vorbește, nici mai mult, nici mai
puțin, decît despre… bordelurile din Pesta. Trebuie sã recunoști cã, la
noi, este ceva original și autentic…
Sorin Antohi : Da, am scris și eu despre acest episod, într-un studiu
despre utopismul românesc.
Adrian Marino : …Avea deci sentimentul autenticitãții cu mult înaintea
„școlii” Eliade. Așa se explicã faptul cã autobiografia lui Eufrosin Poteca
s-a pãstrat din tatã în fiu, pînã în 1943, cînd a apãrut. Iatã cã avem și
astfel de texte secrete, savuroase. Trebuie sã recunosc cã m-a amuzat și
pe mine chestia aceasta. Fãcînd un fel de analizã comparativã, cine își
putea imagina așa ceva ? ăi mã mir cã Editura Academiei Române nu
acordã suficientã atenție și acestor texte. Au mai apãrut : Amintirile
colonelului Lãcusteanu , care sînt la fel de savuroase, ca și Jurnalul
doctorului Ulieru. Sînt jurnale autentice de mare savoare, care aratã
adevãratul puls, adevãrata sensibilitate româneascã la realitãțile vieții,
dincolo de orice convenție. Dar sã revenim la strãinii noștri și la com-
paratiștii noștri.
Cînd am observat cã acești domni comparatiști nu erau sensibili la
aspectul ideologic pe care eu îl dãdeam comparatismului românesc,

79
m-am înstrãinat oarecum, în sensul cã nu am mai întreținut relații cu ei.
Am fost, o bunã perioadã, membru în „Comitetul Internațional de
Literaturã Comparatã”, pe urmã, timp de opt ani, membru în comisia de
redactare a lucrãrii, în multe volume, Histoire Comparée des Littératures
de Langues Européennes , unde este inclus și volumul acela despre avan-
gardã pe care l-am amintit și pe care l-ai vãzut. În felul acesta, eu am
ieșit, puțin cîte puțin, dintr-o sferã de relații ce mã decepționase. Ei
înțelegeau prin comparatism, de fapt, doar istoria relațiilor literare inter-
naționale. Nu contest cã aceste domenii sînt interesante. Dar pentru
mine, în situația ideologicã de constrîngere în care mã aflam, posibilitatea
de a stabili relațiile cu Occidentul era infinit mai importantã. Ce sã mai
spun, m-a jenat puțin faptul cã, prin contactele mele occidentale din
ultimul timp, primeam indirect obiecții și despre slabul prestigiu al
culturii și al civilizației românești în strãinãtate. De altfel, acest prestigiu
negativ este vechi, semnalat încã din secolul al XVIII-lea. ătii foarte bine
ce pãrere avea Hauterive despre boierii români, care stãteau tolãniți
toatã ziua și nu fãceau nimic și așa mai departe. Nu am avut așadar
numai o presã favorabilã, ci mai curînd una negativã. În același timp,
mi-am mai dat seama de un lucru, urmat de un proces de conștiințã
foarte sever. Cum e posibil sã cunoști bine Occidentul și sã vezi Parisul,
cartierele Parisului, arondismentul 6 al Parisului, dar sã nu cunoști nimic
despre țãrile din jur ?
Sorin Antohi : Eu am numit acest vechi cusur intelectual românesc
„Bovarism geo-cultural” : ne imaginãm vecini cu francezii, nu cu ungurii,
bulgarii etc.
Adrian Marino : Astfel, dupã ’89, nu am mai fãcut cãlãtorii în Occident –
mi-am zis cã trebuie neapãrat sã cunosc și țãrile din jur. ăi, în aceastã
stare de spirit, am fãcut douã cãlãtorii în Turcia ; trebuie sã recunosc,
extrem de instructive. Mi-am dat seama cã nu putem pricepe mare lucru
din civilizația româneascã fãrã a cunoaște, mãcar în parte, Istanbulul și
anumite centre tradiționale de decizie. Am stat o dimineațã întreagã în
Topkapi și m-am plimbat prin acel parc ; am vãzut și locul unde se înfigea
steagul verde al Profetului. Mai era acolo și „Poarta plãcerilor”, se mai
vedea și cazarma eunucilor albi, ca și haremurile. La fel, pavilionul unde
viitorii sultani erau circumciși, cît și cîteva chioșcuri de un rafinament
arhitectonic extraordinar. Îmi aduc aminte de pavilionul, relativ mic, cuun rar simț al proporțiilor, pe care turcii l-au ridicat cînd au cuceritBagdadul. Este splendid, interiorul, cu sofale și scaune de o mare finețe,ROMÂNIA șI OCCIDENTUL

80 AL TREILEA DISCURS
care îți inducea o anume stare contemplativã și meditativã, de relaxare.
Oamenii aceștia aveau deci sensul trãirii vieții și mã întreb, încã o datã,
de unde plecau deciziile. Trebuie sã mai vizitez cazarma ienicerilor, peaga ienicerilor… Eu nu știu, ești istoric, e adevãrat cã noi eram obligați sãdãm, în urma „capitulațiilor” și a tratatelor noastre cu Turcia, 500 decopii pe an pentru a fi crescuți în spirit musulman, ca ieniceri
? La acea
datã, ienicerii erau cea mai bunã infanterie a Europei, de o disciplinã și
o tehnicã militarã net superioare celorlalte infanterii. Treptat, situația a
decãzut. Au existat și revolte, iar ienicerii au fost desființați, în cele dinurmã, la începutul secolului al XIX-lea.
Mi-am dat deci seama cã nu trebuie sã cunosc numai Occidentul, ci și
Orientul. Am fãcut o cãlãtorie și în Grecia, la fel, deosebit de instructivã,din care am și amintiri bune, și mai puțin bune. Sã nu uit totuși și o
ultimã cãlãtorie, în Israel, care mi-a dat mari satisfacții ideologice. O țarã
care se construiește febril, plecîndu-se, practic, de la zero. Este chiarprogramul „neopașoptist”. Admirabil. La Atena existã un fel de piațãpopularã, Omonia, unde poți cumpãra aproape orice. Erau acolo și foartemulte chioșcuri de ziare
; ceea ce m-a impresionat și chiar m-a demora-
lizat a fost însã cã am vãzut șase ziare poloneze și nici un ziar românesc,într-un oraș unde „colonia” româneascã este totuși numeroasã. Mi-am
zis cã noi, românii, nu știm sã ne punem în valoare cultura, sã ne difuzãm
valorile. Nu știm sã ne facem cunoscuți. Este o racilã fundamentalã,fiindcã la noi totul este personalizat și, fatalmente, prin difuzarea înstrãinãtate, anumite persoane ies în fațã, în timp ce altele rãmîn în umbrã.Or, la noi, concurența este atît de personalizatã și acerbã, încît lucrurileacestea sînt jugulate din fașã. Cu atît mai mult cu cît șansele de a fi
cunoscut în strãinãtate sînt, în special, ale cãrților care folosesc un limbaj
ideologic imediat accesibil. Noi facem eroarea, inevitabilã într-un fel, dea miza mai ales pe poezie. Eu cred cã șansa culturii române în Occidenteste doar eseul, studiul tehnic, studiul ideologic, studiul istoric și roma-nul. Fiindcã poezia nu e foarte cititã în Occident. Îți evoc o situațiecunoscutã
: poeți mari francezi, la Gallimard, de pildã, au un tiraj aproape
neverosimil, de 800 exemplare, la o piațã francofonã virtualã de trei sute
de milioane de oameni. Iar noi mizãm la infinit pe traduceri de poezie.Cîți le citesc
? Poezia circulã greu, prin traduceri mai mult sau mai puțin
fericite, dintr-o limbã în alta.
Sorin Antohi : Aceste traduceri sînt gesturi reciproce de curtoazie și
ospitalitate, de rãsplatã pentru curtoazie și ospitalitate. Nu știm mai

81
nimic despre impactul lor real. Revenind la chestiunea contactelor cu
strãinãtatea, eu cred cã cele mai bune sînt cele individuale – și dumnea-
voastrã o știți foarte bine. Din nefericire, contactele instituționale cu strãi-nãtatea suferã și dupã 1989. Filierele care promoveazã cultura românã înOccident sînt precare, lamentabile, prost orientate și diletante. Am sã vãdau exemple
: primești la un moment dat pe masã, în Vest, fie cã ești
occidental, fie cã ești român care trãiește temporar în strãinãtate, un
obiect pe care scrie The Golden Bough cu litere aurite ; nu prea știi ce sã
faci cu el, realizezi cã ar putea fi o tipãriturã, îl apuci din toate pãrțile șipînã la urmã reușești sã-l deschizi (pentru cã are un mod contraintuitivde închidere și deschidere). Descoperi cã e vorba de un fel de antologie,vag periodicã. Nu înțelegi prea repede cine o editeazã, cînd și în cecondiții
; acest nume te duce cu mintea direct la J.G. Frazer și în nici un
caz la România. Apoi, vezi un fel de bric-à-brac de traduceri într-o
englezã de cele mai multe ori aproximativã, cu destule contrasensuri șiconfuzia ta crește. Dacã ești inițiat în arcanele relațiilor literare de laBucurești, înțelegi principiile de selecție
; ghicești cum a ajuns X sã
fie tradus acolo. Dacã ești la primele contacte cu România, crezi cã așaaratã cultura românã
: cam delirant, dacã descoperi panseurile lui Caius
Traian Dragomir…
Al doilea tip de propagandã culturalã în strãinãtate se face prin
Romanian Review , care apare acum cu totul sporadic, sau prin volume,
scoase în limbi strãine de Fundația Culturalã Românã – acestea din urmãsînt selectate și realizate mai profesional
; problema lor rãmîne difuzarea.
Dar am vãzut o selecție de gînditori români Romanian Philosophers , un
volumaș scos de Direcția Publicațiilor Românești pentru Strãinãtate,
tradus acceptabil, însã cu criterii de selecție enigmatice, lipsit de intro-
duceri inteligente în operele autorilor antologați, fãrã o introduceregeneralã bunã. De la Nae Ionescu la D.D. Roșca, de la Gabriel Liiceanula Patapievici, strãinului i se oferã de toate, dar întregul rezultat este uneșec
: o nedumerire, cel mult o ridicare din umeri însoțitã de gestul
natural de a trimite acest volum la reciclare.
Adrian Marino : Eu am urmat o cale diametral opusã, cu altfel de
rezultate și cu altfel de concluzii. În primul rînd, m-am bazat pe relațiistrict individuale. Nu am mizat deloc pe selecțiile oficiale, nu am beneficiatde nici un sprijin oficial. Totul s-a sprijinit pe fundalul acestui „ComitetInternațional de Literaturã Comparatã”, prin faptul cã eu ofeream texte
de circulație virtual universalã, cum este Étiemble ou le ComparatismeROMÂNIA șI OCCIDENTUL

82 AL TREILEA DISCURS
militant. Dar mai sînt și altele, de exemplu, o istorie a esteticii avangardei
europene – netradusã, nici ea, în limba românã – sau Comparatisme et
théorie de la littérature (Paris, P.U.F., 1988), recent tradusã la Polirom.
Mai sînt și colaborãri la unele antologii. A apãrut la P.U.F. un Précis de
littérature européenne . Fãrã îndoialã ai vãzut-o. Acolo am un capitol
despre istoria ideii de literaturã europeanã. Am publicat și într-o anto-logie italianã (titlul nu este lipsit de semnificație
: Il mito della letteratura
europea , a cura di Franca Sinopoli, Roma, Maltremi, 1999), într-o anto-
logie spaniolã și așa mai departe. Am deci o stare ambiguã de satisfacțieși de regret infinit pentru cã rãmîn un caz singular, care aproape nu aavut imitatori. Trebuie s-o spun și chiar s-o repet, cu riscul de a pãreaunora „infatuat”, deși este vorba despre o referințã pur bibliograficã, cãsînt cel mai tradus critic român în strãinãtate. 12 volume traduse în limbistrãine, dintre care opt editate în strãinãtate, pe baze strict editoriale. Nuau fost finanțate nici de Ministerul Culturii, nici de Fundația Soros, nicide Ministerul Culturii francez. S-au selectat singure. Ei bine, aceastãexperiențã mi-a dat o anumitã certitudine cã drumul meu este cel bun șinecesar. Dar, în același timp, și cel mai dificil. Fiindcã eu înaintam pe unteren total virgin, aveam toate dificultãțile pionieratului. E explicabil,într-un fel, de ce marii critici români nu s-au ocupat de așa ceva, cã nuexistã o carte a lor editatã în strãinãtate, pe baze editoriale. Unii poatemeritau. ăi un obscur, un marginal, un om care este în orice caz în afarasistemului cultural și academic actual, nerecunoscut oficial, poate sã aibãastfel de rezultate.
În privința aceasta, sînt mulțumit și, în același timp, profund nemul-
țumit și dezamãgit, fiind convins cã în cultura românã sînt și alte forțecare pot publica în Occident. Tu ești una dintre ele și ai și fãcut-o. Aipublicat o carte în francezã, acum publici mai multe studii în englezã.Deci existã posibilitãți evidente de afirmare internaționalã, dar iarãși, sãfim lucizi, cîți autori ca aceștia existã în România
? O mînã de oameni.
Sîntem încã pionieri, priviți ca niște personaje curioase, exotice, intere-sante, admirate, la limitã, cu colțul gurii, care însã nu ne încadrãm înschemele culturii actuale. Aici este marea mea tristețe. Aceste prezențeromânești și aceastã dublã identitate, româno-europeanã, precum și acestal treilea discurs nu sînt încã validate, acceptate și transformate în idealcultural colectiv. Aici trebuie sã tindem spre a ne afirma o identitate, înaceeași limbã româneascã, dar fãrã complexe. Sã putem critica oricescriitor strãin (comparatist sau nu), ceea eu am și fãcut adeseori. Dar

83
asta nu înseamnã cã trebuie sã rupem legãturile cu ei ; vãd cu satisfacție
cã s-a înființat chiar și o „Societate Românã de Literaturã Comparatã”, carefuncționeazã cu statut particular. O bunã inițiativã. Președinte de onoareeste Paul Cornea, secretar activ doamna Monica Spiridon, persoane com-petente
; iar eu am fost proclamat așa, ca un fel de simbol, „președinte
de onoare”. Vezi și un recent Festschrift notabil : Cercetarea literarã azi.
Studii dedicate profesorului Paul Cornea (Iași, Polirom, 2000). Aceastã
„Societate Românã de Literaturã Comparatã” menține legãturile acade-mice și suplinește pe cãi particulare ceea ce ar fi trebuit sã facã oficia-litãțile române, care nu fac nimic. Este drama culturii române, careîntreține așa-zise servicii culturale externe. Dar care, din cauza originilorsociale – despre ele am mai vorbit –, a lipsei de cunoștințe, de informațiiși de tradiții, precum și datoritã mentalitãții din perioada ceaușistã (cîndlegãturile cu Occidentul nu erau deloc cultivate), sînt cvasinule.
Deci un capitol în același timp exaltant și deprimant. Mi-l asum. Spre
sfîrșitul vieții, constat cã existã premise – stau de vorbã cu o persoanã cecontinuã cu succes în același sens – și am toate motivele sã cred cã vapersevera. Dar nu sînt foarte multe persoanele de acest tip. Fiindcã, încão datã, cultura românã, despre care vom discuta mai departe, are altetendințe. ăansa publicațiilor noastre în strãinãtate nu este deloc mare.Mai sînt încã douã aspecte, care și ele ar trebui odatã și odatã studiate.În perioada cînd eram în „Comitetul Internațional pentru LiteraturãComparatã” am întreținut o destul de vastã corespondențã cu scriitoristrãini, pe care am depus-o integral la Biblioteca Centralã Universitarãdin Cluj. Este un fond documentar unic în țarã, despre care am maiamintit, cu tot felul de corespondenți legali și ilegali. Dosarele sînt atîtde numeroase, încît se pot extrage din ele multe texte interesante. Depildã, corespondența mea cu Ioan Petru Culianu, care are douã etape.Una, sã zicem așa, din perioada bunã a lui Mircea Eliade și o etapã multmai delicatã, din perioada cînd în strãinãtate începuse sã se contureze ocampanie anti-Eliade. În legãturã cu trecutul sãu cu orientãri legionare,totalitare. Din acest dosar, se vede surpriza, stupoarea, uimirea sincerregretatului Culianu, care era pus sã rezolve situații imposibile. Într-oprimã scrisoare, mã întreabã „dumneata știi ceva despre activitatea luiEliade din perioada ’35-37
?” „Dragã, nu știu nimic”, îi rãspund. „Te rog
sã te interesezi”, revine. El îmi și trimite, ca documentare, douã studiiitaliene, cu detalii, ale unui orientalist destul de cunoscut, Lanternari,care încearcã sã demaște trecutul legionaro-fascist al lui Eliade. De undeROMÂNIA șI OCCIDENTUL

84 AL TREILEA DISCURS
a apãrut totul ? Cînd jurnalul lui Sebastian a ajuns în Israel, s-a declanșat
o întreagã campanie, urmatã de studiile respective. A insistat sã mãdocumentez. Nu a fost simplu. Sã nu omitem faptul cã ne aflãm înperioada ’82-’83, deci în plin ceaușism, în plinã cenzurã. Eu însã aveamun atu puternic. Eram totuși autorul primei cãrți despre Eliade, aveamrelații bune la Biblioteca Centralã Universitarã din Cluj și, dupã trei zilede demersuri, am izbutit pentru o dimineațã sã consult, de la fondul
secret , colecția Bunei Vestiri. Cum eu nu puteam sã fac fațã singur, am
luat-o și pe soția mea și am început sã controlãm colecția. Trebuie sãspun, ca o anecdotã, cã eram supravegheați permanent de un agent alSecuritãții, care se fãcea cã citește ziarul, dar cu… gãuri fãcute în ziar
!
Aceasta era epoca, iar noi ne fãceam cã nu știm nimic. Am descoperit custupoare șapte articole de Eliade, printre care și faimosul text, care îiaparține în întregime, De ce cred în biruința Mișcãrii Legionare
?, plus
vreo patru articole net antisemite, în care protesta cã teatrul bulevardierdin București și din alte orașe este infestat cu piese evreiești. Am scos
fișele acestea, i le-am comunicat lui Culianu. Nu mai țin exact minte cuma reacționat, fiindcã pentru el, care este autorul primei cãrți europenedespre Eliade, publicatã în Italia, se afla într-o situație jenantã, pus fiind
în fața unor fapte evidente. Eliade a negat paternitatea acelui articol,
De ce cred în biruința mișcãrii legionare
?. Cred însã cã nu a fost un gest
de prea mare curaj din partea sa.
Sorin Antohi : A fost și sub raport tactico-strategic o eroare, o nouã
eroare. Dacã el ar fi fãcut mea culpa și ar fi pus în balanțã tot ceea ce a
fãcut el într-o viațã și ceea ce a fost greșit în perioada tinereții, poatecampania anti-Eliade s-ar fi stins. Tãcerea lui, încercarea de a escamota
toatã problematica foarte direct politicã l-au fãcut sã piardã și sã rãmînã
pe termen lung o pradã foarte ușoarã pentru vînãtorii de antisemiți.
Adrian Marino
: Da, la ora actualã, steaua lui Eliade în Occident pãlește
tot mai mult.
Sorin Antohi : ăi opera lui savantã este tot mai puțin editatã, tot mai
puțin citatã, folositã și predatã.
Adrian Marino : Am povestit deja despre savanții francezi care au
desființat volumul I din Histoire des croyances et des idées religieuses.
Între timp, au apãrut și alte studii contra. Eu sînt, în continuare, solidarcu enciclopediștii, cu autorii de sinteze, dar sînt în total dezacord cu

85
ideologia lui Eliade ca militant politic. Din aceastã cauzã, pur și simplu
am „sabotat” o traducere spaniolã a cãrții mele și am refuzat, în țarã, sãreeditez Hermeneutica lui Mircea Eliade . Fiindcã a venit vorba despre
aceastã carte, trebuie sã mai spun cã am avut, din cauza sa, cele maimari neplãceri ale vieții mele. Nu atît intelectuale, cît sociale, politice și,ca sã spun direct cuvîntul, securiste. Am intrat, fãrã voia mea, de bunãcredințã – naivitatea intelectualului, evident – într-un joc ce mã depãșeacu mult. Treptat, am reconstituit întreaga istorie a polemicii din jurulacestei cãrți, care devenise un fel de obiect de campanie, de acuzațieși de nadã – o sã explic imediat în ce sens –, deși eu o scrisesem dincu totul alte rațiuni, care însã pur și simplu nu au interesat pe nimeni.Pe mine mã preocupa acest caz doar din douã motive esențiale, care ținde ideologia mea, de tendințele mele, de programul meu ideologic, lacare nu renunț nici astãzi. Anume
: voiam sã sparg o blocadã, sã recu-
perez un autor interzis : Eliade era un autor interzis sau cel mult tolerat,
printr-o literaturã inofensivã ideologic, fantastico-ficționalisto-exoticã.Partea proastã a fost cã eu am crezut, în naivitatea mea, cã pot pune șibazele unui început de tradiție hermeneuticã româneascã. Operația aeșuat. Cartea rezistã, nu a contestat-o nimeni. Oricum, este și prima dinRomânia, și prima din Franța. Dar, în țarã, ea a avut un destin totalneplãcut, din douã rațiuni – am aflat mai tîrziu totul. Cînd a apãrut cartea,ea a provocat o turbare, o furie nemaipomenitã în cercurile vechilorilegaliști
; mi s-a povestit cã Gogu Rãdulescu s-a dus cu cartea mea și a
trîntit-o pe masã lui Ceaușescu spunînd : „uite, cãrți despre fasciști, în
România !”. Evident, Ceaușescu a trebuit sã o interzicã. Dar de unde
aceastã furie a lui Gogu Rãdulescu împotriva lui Eliade ? Am aflat ceva
mai tîrziu un episod din studenția lor. Gogu Rãdulescu, de stînga, fusesebãtut de cîțiva legionari, iar Eliade, legionar, a aprobat acel pugilat, cuun comentariu dizgrațios și „folcloric”
: „bine i-a fãcut, ’tu-i mama lui !”.
Îți dai seama cã Gogu Rãdulescu nu putea uita chestia asta. Omenește, îlînțeleg și pe el. Se dã deci ordin ca aceastã carte sã fie interzisã și începeo campanie de presã contra ei în Scînteia , în România literarã (desfiin-
țatã de un critic autor de editoriale nesemnate, autor care și acum estefoarte activ și ne dã lecții de democrație – nu mai scoatem textul de lanaftalinã, îl lãsãm acolo). Am fost „desființat” și în Revista de filozofie –
aveam toate pãcatele, eram anti-marxist, idealist, reacționar, cunoștifoarte bine limbajul, și înghițeam acest lucru. Dar s-au produs și altefapte imprevizibile. M-am convins încã o datã cã istoria este plinã deROMÂNIA șI OCCIDENTUL

86 AL TREILEA DISCURS
imprevizibil : cine pretinde cã face prognoze istorice este total în afara
realitãții ; dacã existã o științã în care nu cred, aceasta este futurologia.
Nu cred deloc în futurologie, fiindcã futurologia nu a putut sã prevadã
nici dispariția comunismului, nici atîtea și atîtea evenimente și feno-
mene istorice.
Sorin Antohi : Este și celebra replicã a lui Karl Popper, din The Poverty
of Historicism , unde el dezavueazã și desființeazã pe baze logice, ana-
litice, posibilitatea unei predicții. Ambiția predicției i se pare lui Popper
una dintre cele mai aberante pretenții ale științelor sociale (anglo-ame-
ricane, mai ales). Din pãcate, lecția acelei cãrți a fost uitatã.
Adrian Marino : Absolut, am citit-o și eu, ca și Societatea deschisã și
dușmanii ei. Revin acum asupra evenimentelor care m-au afectat, într-un
mod atît plãcut, cît și neplãcut.
S-a întîmplat ca la foarte scurt interval dupã apariția ediției românești
sã aparã și ediția francezã, la Gallimard, ceea ce a fost, pentru mine,
salvator. Fiindcã nimic nu speria mai tare Securitatea și organele române
de propagandã decît un scandal cu un autor român interzis în țarã și
publicat în strãinãtate. Cînd a apãrut, clandestin, la Seuil, cartea La cité
totale (1980), autorul (C. Dumitrescu) a fost suit în primul avion și
expediat în strãinãtate. În România ceaușistã nu trebuiau sã existe scriitori
interziși. Așa am scãpat : editat la Gallimard, aveam un fel de „bilet de
voie” de circulație în Europa. În același timp, lui Ceaușescu îi intrase în
cap cã meritã și cã trebuie sã ia premiul Nobel pentru pace ; avea deci
nevoie de un lobby românesc. Unul dintre pionierii virtuali ai acestui
lobby românesc (un lobby pe care, trebuie sã spun, Eliade nu îl dezavua
în întregime) era chiar… Eliade. Argumentul era cam acesta : „Uite, am
permis sã aparã o carte despre dumneata în România. Trebuie sã faci și
dumneata un gest analog, de compensație”. (Trecem peste faptul cã a
fost trimis în același scop la Paris și Constantin Noica). Eu, publicînd
aceastã carte la Paris, am devenit un fel de „bestie neagrã” pentru o
parte dintre românii de acolo : „A, îl recuperezi pe Eliade în contul
regimului Ceaușescu !”. ăi atunci am ripostat : „De ce nu l-ați recuperat
voi ? Nu ați fãcut pușcãrie, nu ați fost interziși mai bine de douãzeci de
ani, ați avut acces la surse de documentare, ați putut sta de vorbã cu
autorul respectiv în modul cel mai direct posibil. De ce ați așteptat ca un
obscur balcanic sã vinã și sã facã acest lucru ?”. Cum o întorceam, cãdeam
prost. Nu a fost o poziție comodã. Cu atît mai mult cu cît pe capul meu
începuserã sã vinã și diverse „organe”, de la Ministerul de Externe, ce

87
în realitate camuflau alte servicii. Ele se interesau foarte aproape de
problema Eliade, de toate legãturile mele cu Eliade, dar și de legãturile
lui Eliade cu alte persoane, emigranți și așa mai departe.
Am avut o corespondențã destul de întinsã cu Eliade, pe care, la un
moment dat, exasperat, am vrut s-o dau pe foc. ăi ghinionul sau întîm-
plarea face sã mã întîlnesc, într-un compartiment al trenului de București,
cu Gabriel ătrempel, directorul din anii ’80 al Bibliotecii Academiei
Române, pe care l-am întrebat dacã vrea sã primeascã la cabinetul de
manuscrise corespondența mea cu Eliade. „Da, cum sã nu, imediat !”
Instinctul meu arhivistic, maniac-documentaristic, nu s-a îndurat sã
o dea pe foc. Am dorit totuși sã mã eliberez de acel balast, care îmi
stîrnea cele mai mari aprehensiuni, amintiri neplãcute, și mã transformase
într-un element dubios. În țarã eram într-un fel, în strãinãtate în alt fel.
Înțelegi poziția aceasta ambiguã, de scriitor român și european în același
timp. În perioada aceea, ea era extrem, extrem de incomodã și, sincer îți
spun, mã mir cum am rezistat. Am rezistat, poate, și printr-o filozofie
stoicã și printr-o convingere fermã cã aceasta este totuși adevãrul, dar și
printr-o anumitã rezistențã naturalã. Viața mea nu a fost comodã. Nu aș
vrea sã o iau de la început cu amintirile despre exilul românesc (o parte
a exilului, nu generalizez), care a blocat, sistematic, toate cãrțile mele de
la Paris – nu am fost atacat, trebuie sã recunosc, fiindcã nu existau
motive : nici urmã de ceaușism, de comunism, de marxism. Dar nu eram
nici simpatic, fiindcã, pe de altã parte, aveam conștiința realizãrilor mele.
Nu înțelegeam sã fac curte unor persoane cu care fusesem coleg de
facultate, ne cunoșteam foarte bine, care însã n-au dat nimic echivalent.
A face emisiuni este una, chiar emisiuni foarte importante din punct de
vedere ideologic – și le aduc tot omagiul meu sincer –, o operã criticã
este însã altceva.
Faptul cã evoc acum situația tristã, ambiguã pe care am trãit-o este
urmarea, dacã vrei, și a unui masochism memorialistic, fiindcã nu a fost
deloc plãcut. Eram prins între ciocan și nicovalã, între douã focuri.
Devenisem un personaj dezarmat, dar – e o providențã, dacã vrei –,
nefiind angajat nicãieri, nu eram șantajabil sub raport profesional, nu
puteam fi nici dat afarã. Eram un personaj dubios, prin definiție, dar nu
puteam fi nici strîns cu ușa. Mi-am continuat deci mai departe activitatea,
am publicat și alte cãrți în strãinãtate, mi-am spus cã asta este calea de
urmat. Cu atît mai mult cu cît credeam ideologic – și aici era partea mea
„tare” – cã trebuie spartã blocada, cenzura, cã trebuie sã menținem
legãturile cu Occidentul, cu orice preț. Prețul merita plãtit. Unii l-auROMÂNIA șI OCCIDENTUL

88 AL TREILEA DISCURS
plãtit mai mult, alții mai puțin. L-am plãtit și eu în felul meu. Însã a
meritat, fiindcã dacã se va face vreodatã o istorie a relațiilor româno–occidentale din perioada respectivã, nu se va putea trece peste C.R.E.L.,nu se va putea trece peste zeci și zeci de studii în limba francezã șienglezã, peste patru cãrți editate la Paris – sã nu uit și de o antologie de
prozã româneascã publicatã în Elveția. Sînt destule. Inclusiv un episod
anecdotic de critic român piratat într-o țarã balcanicã – multe lucrurimi-aș fi imaginat, dar sã ajung și în situația aceasta, nu
: mi-au apãrut
recent douã cãrți piratate în Iugoslavia (o carte și un capitol dintr-oantologie). Vezi, viața literarã este plinã de surprize
: ea nu se reduce
nici într-un caz, subliniez, nu se reduce la cîteva redacții bucureștene.
Uite, tu ești un autor român și internațional, în același timp. Poți fi evitat ?
Nu ! Faci parte dintr-o grupare, dintr-o redacție bucureșteanã ? Nu ! Exiști ?
Exiști ! Cazul meu este la fel. Se adunã cîțiva tipi din București și pro-
clamã : „Uite, dãm premiul Nobel lui cutare”. Sînt unele convenții ale
vieții literare care nu țin seamã de nici o realitate, de nici un fel de raportde forțe internaționale. Inevitabil, nu poți fi simpatic unor astfel de medii.
De altfel, eu am pãrãsit „viața literarã” cu oarecare dezinvolturã. ăi
colocviile, mesele rotunde, „saloanele de carte”, psihologia „scriu dacãscriu” mi-au devenit dezgustãtoare. (Cu cît ești mai „ascet” și izolat, cuatît vine însã mai multã lume spre tine, cu solicitãri și invitații. De
colaborãri la periodice nici nu mai vorbesc.) Exemplul bun ce rezultã deaici este cel al inițiativei particulare, al relațiilor personale, al cãrțilorromânești publicate la nivel internațional, în limbi strãine, fãrã servituțileierarhiilor interne. Nu știu prea bine ce face Fundația Culturalã Românãsau alte instituții oficiale din sfera culturii. Ele au ierarhiile lor, care sedecid doar la București. Dincolo de Curtici, aproape cã nu mai au niciun fel de penetrație. Nici o circulație. Sînt fenomene provinciale, locale,birocratizate în exces.
Sorin Antohi
: Aceste instituții ignorã cã un produs cultural nu trebuie
doar fabricat, ci trebuie și distribuit pe filierele consacrate, care asigurã oanumitã recepție și o anumitã influențã. Dacã produsul nu intrã peasemenea filiere, rãmîne doar un gest frumos, care poate satisface pe unautor, pe cîțiva birocrați și pe prietenii lor, dar nu mai mult.
Adrian Marino
: Ce pot sã spun ? Editurile românești nu sînt încã rodate
în acest sens. Eu am dat editurii Dacia patru copyright -uri. O editurã cît
de cît „occidentalizatã”, care ar fi vrut sã intre în relațiile internaționale,

89
ar fi speculat acest lucru. Cãrți ale editurii Dacia au fost publicate în
francezã, în italianã, în americanã ; ar trebui sã se facã o micã vitrinã
cu aceste cãrți ! Nu, aici intervine, cum sã-i spun, „dificultatea” care
m-a „mizantropizat”. Intervine concurența literarã, invidia, și atunci mãîntreb
: „Pentru ce mã bat eu, în fond ? Pentru cine lucrez” ? Mã preocupã
foarte serios gîndul de a mã retrage din activitate, de a „ieși la pensie”. Eun fel metaforic de a vorbi. Dar cînd vãd cã existã atîta indiferențã, atîtainvidie și concurențã, atîta bramburealã în toatã aceastã activitate… Cîndoamenii competenți și care au dat rezultate nu sînt luați în serios, ci doarunii vagi poeți, traduși ba în suedezã, ba în flamandã, în diverse reviste(unele chiar studențești), mã „blazez” total. Nu este nimic polemic,discutãm o situație obiectivã pe baza unor date. Ei bine, cîtã vremecultura românã va rãmîne în stadiul de provincialism, de personalizare,de grupãri în jurul unor șefi de reviste și cenacluri din București… Mãgîndesc la un critic oficial inițial proletcultist, la moartea cãruia s-adeclarat un fel de doliu critic național. Sau la un altul care face la Pariscriticã româneascã. El vine și îmi spune
: „Dragã, aș scrie despre cãrțile
tale, dar mã tem sã nu se supere… X”. Ce poți sã mai spui ? Totuși, nu
dau acestui episod mai mult decît valoarea unei anecdote. Nu o iau întragic, nu fac procese de intenție, nu mã plîng. Însã, încã o datã, sîntferm convins, literatura românã nu se face nici la Paris, nici la München,nici în Statele Unite, ci în România. Cu aceastã tendințã, pe care noi doio manifestãm, de permanentã deschidere. Dar și cu o permanentã con-științã voluntarã de egalitate, de concurențã și de competiție. Din acestșoc cu strãinãtatea trebuie sã rezulte o scînteie originalã în limba românã.Așa va progresa cultura noastrã
! Pînã atunci, mã lasã complet rece dacã
ne consacrã ori nu ne consacrã X sau Y. Deși, trebuie sã recunoaștem,trãim într-un univers relaționist, relațiile editoriale, publicitare joacã unmare rol. Dar rolul acesta este episodic. Pînã la urmã, nonvalorile, oricîtar fi ele de susținute prin manevre de culise și publicitate, cad. Modelepariziene cad, repet, cam din 20 în 25 de ani. Noi, în România, sîntemîntr-o continuã fazã de experiment, de tatonare și de maturizare. Încer-cãm sã facem ceva original prin aceastã dublã sintezã. Îmi pare bine cãstau de vorbã cu un om care a înțeles – și nu numai cã a înțeles, ci șipracticã în mod efectiv acest sistem de relații, care face mai mult decîtșapte direcții externe și zeci de sinecuriști.
Cam acestea ar fi, în linii mari, raporturile mele cu cercurile și publi-
cațiile strãine. Se poate vedea amploarea lor și prin numãrul mare deROMÂNIA șI OCCIDENTUL

90 AL TREILEA DISCURS
dosare care au intrat, reamintesc, în fondul documentar de la Biblioteca
Centralã Universitarã din Cluj. Foarte multe dosare sînt încã deschise.
Inclusiv… dosarul Sorin Antohi . Am o corespondențã deosebit de intere-
santã, cum am mai spus, cu Matei Cãlinescu, dar și cu mulți alți scriitori
români, prin care se poate urmãri sfera de relații a unui scriitor, mai ales
pînã în 1989. Dupã aceea am cam întrerupt corespondența. Dar nu total.
Mai este însã un aspect, uman, pe care aș vrea sã îl subliniez și care,
pentru mine, a fost decepționant. Intelectualul francez este una, compa-
ratistul francez este alta și l’homme de la rue , omul francez obișnuit, este
cu totul și cu totul altceva. Omul francez, pe care l-am cunoscut în
diverse ipostaze, m-a decepționat profund. El are, dupã opinia mea,
douã defecte fundamentale, pe care eu, personal, nu le pot asimila. Unul
este șovinismul de fostã mare putere, al doilea este avariția. Despre ava-
riție vorbește și Lovinescu, în Memoriile sale (I), în care povestește cã
Émile Faguet era atît de zgîrcit, încît rãspundea rupînd foaia albã din
scrisoarea pe care o primea. Étiemble era la fel. Deci nu sînt primul
român care semnaleazã viciul avariției franceze. Apoi șovinismul : fran-
cezii se cred și astãzi la faza Rivarol : Discours sur l’universalité de la
langue française ! Sã fim foarte lucizi. Piața virtualã francezã, intelectualã,
nu depãșește 300 de milioane. Pe cînd piața anglo-saxonã…. Mi-aduc
aminte și de Alfieri, de Misogallo , de unii englezi etc.
Sorin Antohi : Da, francezii nu au înțeles cã au pierdut la Waterloo, cã
apoi au pierdut rãzboiul franco-prusac, douã rãzboaie mondiale și rãz-
boiul din Indochina. Iar singurul lor rãzboi recent cîștigat militar a dus la
o înfrîngere politicã : Algeria. Dacã ei ar fi înțeles aceste chestiuni, atunci
ambițiile lor de a regla afacerile internaționale și, în cazul nostru, de a
avea un rol hegemonic în Europa Centralã și de Est nu ar exista. Din
nefericire, ei încearcã sã înlocuiascã în ultimii ani iradierea naturalã a
înaltei culturi franceze printr-o propagandã culturalã de nivel foarte jos,
în care intrã și Les Fêtes de la Musique , spectacole populiste, rizibile și
deplasate, în care muzica francezã bunã e înlocuitã de o producție
absolut jenantã, de genul rap-ului francofon.
Adrian Marino : Îmi pare foarte bine cã ai atins aceastã chestiune,
fiindcã, de la Napoleon încoace, Franța a pierdut într-adevãr toate rãz-
boaiele. De ce ? Franța, prin rãzboaiele duse de Napoleon, s-a devirilizat,
și-a masacrat toatã populația masculinã tînãrã. Napoleon este un personaj

91
foarte interesant, dar de un cinism pe care eu nu îl pot asimila. Îmi aduc
aminte cã dupã o bãtãlie, parcã cea de la Leipzig, el a fãcut reflecția
urmãtoare, cînd a obsevat un cîmp întreg de cadavre. A spus aceastã
vorbã, pe care eu o detest : „Une nuit de Paris remplacera tout cela”.
Dacã nu erau americanii, pierdeau rãzboiul și în 1914. Îmi aduc aminte
de mareșalul Foch, care a exprimat aceastã situație : „Aștept tancurile
engleze și pe americani !”. S-a ajuns apoi, în al doilea rãzboi mondial,
la o cvasiarmatã francezã, prin recrutarea soldaților francezi doar din
trupele coloniale.
Sorin Antohi : Însã, militar vorbind, armata aceasta a avut un rol minim,
a venit ca sã culeagã laurii victoriei, dupã ce treaba fusese fãcutã de aliați.
Adrian Marino : Absolut ! Douã divizii ! Aceasta era toatã armata gaullistã !
Comandatã de doi generali, foști „guvernatori” în colonii, dacã țin bine
minte : Leclerc și Delatre de Tassigny.
Sorin Antohi : De fapt, acum asistãm – și cred cã lucrul acesta nu va
rãmîne fãrã consecințe în ordine culturalã, intelectualã, ideologicã – și la
un mare eșec al celei mai noi paradigme franceze (cu care au încercat sã
compenseze scãderea lor economicã, culturalã, politicã, strategicã), și
anume modelul așa-numitului devoir d’ingérence. Adicã „datoria de a
interveni”, un principiu care a fost prima datã elaborat ca un fel de
înlocuitor al intervenției diplomatice, politice și militare : o intervenție
umanitarã. ăi nu este întîmplãtor cã actualul comandant al administrației
NATO în Kosovo, Bernard Kouchner, este fostul președinte al asociației
Médecins sans frontières , un fel de braț diplomatico-umanitar al statului
francez (devenit ministrul acțiunii umanitare în Franța și acum împins, în
mod natural, spre o carierã internaționalã). Ideea este sã se garanteze o
anumitã influențã francezã chiar în absența capacitãții statului francez de
a investi economic, de a fi prezent militar, de a acționa strategic. Dar
cred cã acest lucru, o datã cu Bernard Kouchner, va eșua lamentabil în
Kosovo, iar francezii vor trebui sã se gîndeascã serios la altceva. Probabil
la o alianțã și mai strînsã cu Germania, așa cum s-a conturat dupã cel
de-al doilea rãzboi mondial. Dar cu o Germanie tot mai sigurã pe sine,
care a depãșit în mare mãsurã traumele hitlerismului și denazificãrii.
Adrian Marino : În jurul alianței franco-germane se grupeazã o nouã
Europã, ca o (doritã de unii) contrapondere la puterea americanã. RevenindROMÂNIA șI OCCIDENTUL

92 AL TREILEA DISCURS
la francezi, încã o datã, pe mine m-a decepționat profund și lipsa lor de
interes real fațã de cultura românã ; de sensul comparatismului românesc
nici nu mai vorbesc. Lor li se pãrea foarte natural ca toatã lumea sã facã
comparatism dupã modelul francez, ceea ce nu este deloc obligatoriu și,în același timp, nu acceptau ca un tip din Est sã vinã sã le dea lor „lecții”.ăi, mai ales, sã facã elogiul unui comparatism excentric, gen Étiemble,cel din Comparatisme Planétaire .

93
Ce fel de cultur ã ne trebuie ?
Contra „maeștrilor”. Deziderate culturale. O experiențã timpurie a intoleranței.
Din nou despre francezul mediu • Grupurile inițiatice. „ăcoala” Noica.Compromis și colaborare în comunism • „Demascarea” foștilor deținuți politici.Procesul comunismului • Din nou despre Ana Blandiana și Memorialul de laSighet • Ideea de libertate în România. Tinerii și tradiția • Viața la Cluj • Proiectede cãrți • Evaluãri și previziuni pesimiste • Preocupãri ideologice dupã 1989 •Tinerii educați în strãinãtate și al treilea discurs • Cele mai bune edituri. Un apelcãtre tinerii publiciști • Uniții și meritele lor istorice. Prima formã fãrã fond aculturii românea

94 AL TREILEA DISCURS

95
Adrian Marino : Revenind la românii noștri eterni : e foarte greu sã
vorbești despre tine la infinit, în gol, subliniindu-ți „meritele”, cîte sînt,dacã sînt, pe care nimeni nu le recunoaște. Faptul cã noi cãdem deacord nu este suficient. De fapt, ceea ce aș vrea sã subliniez este doar uncaz pur simbolic, exemplar, dacã vrei „paradigmatic”, și nimic mai mult.O chestiune de „bibliografie” semnificativã. Avem însã de-a face cu unpublic românesc și existã riscul de a „intra în gura lupului”.
Sorin Antohi
: Puțin importã.
Adrian Marino : Într-adevãr, puțin importã. Ideile trebuie totuși sã
circule.
Sorin Antohi : De aceea vorbim, de aceea publicãm.
Adrian Marino : Da, vorba lui Baltasar Gracián, dintr-una din cãrțile
mele de cãpãtîi, Oráculo Manual y Arte de la Prudencia (& 130, pe care
am citit-o în spaniolã înaintea altora) : „un lucru care nu se vede e ca și
cum n-ar fi”. Uite, tocmai am primit un numãr de exemplare din Cenzura
în România . Am trimis-o imediat și au apãrut ecouri. Deci partida se
joacã. Faptul cã abia acum apare prima sintezã româneascã despre cen-zurã în România, chiar schematicã – este, cum știi, o comandã englezã –

96 AL TREILEA DISCURS
scrisã în aproximativ douã luni. În cazul ce te privește, trebuie sã faci un
mic efort, chiar financiar. Ești un om foarte „tare” economic, mai „tare”
decît mine. Trebuie sã mai trimiți în douã-trei puncte cartea francezã,
inclusiv cartea englezã Between Past and Future. The Revolutions of 1989
and Their Aftermath . Ne lovim însã de un alt handicap : criticii români
nu prea citesc în englezã.
Sorin Antohi : Cei mai tineri citesc. Problema este sã vrea sã citeascã și
sã aibã timp.
Adrian Marino : Sã vrea sã citeascã, sã scrie la rigoare, dar trebuie sã
mai îndeplineascã încã douã condiții : sã gãseascã o revistã care sã-i
publice, iar ei, prin personalitatea lor, sã spunã ceva. Nu oricine poate sãscrie despre orice, afirmînd orice fel de judecãți. Trebuie, într-un fel, ca
voi, cei din strãinãtate, sã ne ajutați pe noi, care sîntem proeuropeni (ne
sprijinim și noi, de altfel
; eu cheltuiesc enorm cu corespondența). Am citi-
tori și în Israel, sînt reprodus în Minimum și așa mai departe. O polemicã
a mea în România, care a atras atenția prin faptul cã un domn, un cripto-legionar (nu-i mai dau numele), a implicat insultãtor asasinatul dr. Ursu.Aceasta a provocat o furie imensã în Israel și o campanie de presã.Imprudențele se plãtesc. Eu nu contest intelectualitatea preopinentuluimeu. Dar îi contest douã lucruri
: grosolãnia limbajului – eu nu am folosit
niciodatã epitetele respective – și, în al doilea rînd, nu cred cã idealulculturii române este cultura de tip inițiatic, de grup închis, de confreriespiritualã. Nu cred deloc în secte, loje, cuiburi, în orice for mã de culturã
de „grup”. ăi nici în… „apocrife” creștine. Doresc o culturã românã multmai diversificatã, polivalentã, policentricã. O culturã românã demo-craticã, pluralistã, criticistã, laicã și care sã nu se orienteze dupã mesajeleinițiatice ale unui „maestru spiritual”. M-am sãturat de „maeștri”. Nunumai de maeștri spirituali, ci și de „maeștri” în general, de Führeri , de
Duci, de Cãpitani, de Conducãtori. Vreau sã trãiesc într-o societate liberã,fãrã aceste figuri care mi-au otrãvit tinerețea. Eu am trecut prin toatedictaturile românești, de la Carol al II-lea (eram pe atunci „strãjer”) șipînã în prezent
; și am experiențe concrete dintre cele mai negative.
O sã te întrebi : „De unde aceastã pornire a lui Marino împotriva
grupurilor inițiatice și ocultiste ?”. Nu știu dacã am povestit urmãtoarea
întîmplare. Dacã am povestit, nu-i nimic, o mai repet, fiindcã trebuie sãrepet
: o întîmplare din clasa a șasea de liceu, care m-a marcat pentru
toatã viața. Clasa era cvasilegionarã, simpatizantã în orice caz. Preotul,

97
în mod evident, legionar. Sîntem la ora de religie și, la un moment dat,
preotul întreabã : „Cine știe ce a scris Sfîntul Augustin ?”. Tãcere mor-
mîntalã. Eu fac pe deșteptul, ca sã spun așa, ridic douã degete și începsã spun
: Confesiuni , De civitate Dei , Solilocvii … ăi atunci, preotul, în loc
sã mã laude, începe sã țipe : „Vedeți, ateul ãsta știe, și voi nu știți !”. Ei,
aceastã agresare a unui adolescent – nu eram nici ateu, nici anti-ateu,aveam, totuși, unele cunoștințe – mi s-a pãrut de o intoleranțã și de oviolențã incalificabile. Aceastã agresiune spiritualã împotriva unui adoles-cent mi s-a pãrut monstruoasã
; am intuit atunci întreaga dimensiune a
totalitarismului spiritual, astfel încît am rãmas marcat pentru toatã viața.Vorbesc deci nu numai ideologic, ci și din experiențã directã. Sînt pentrulibertatea de conștiințã, am dreptul sã cred sau sã nu cred. Am dreptul sãmerg la cer (sau sã nu merg) pe drumul pe care îl doresc eu. Dar, niciîntr-un caz, nu dau voie nici unui român, nici unui lider român sã-miimpunã o credințã, sã-mi impunã o doctrinã, sã-mi impunã o judecatã șio scarã de valori
: „ateul ãsta știe, și voi nu știți !”. Nu este posibil așa
ceva, trebuie sã recunoști cã este monstruos ; împotriva acestei tendințe,
care vãd cã reapare în cultura românã sub diverse forme, mã revolt.Evident, este o luptã. Iar într-o luptã primești și dai lovituri, ne asumãmcondiția pînã la capãt.
Lãsãm la o parte digresiunea, revenim pentru a încheia capitolul
relațiilor strãine. Trebuie sã-ți spun cã reacția de respingere a omuluifrancez – a omului, nu a culturii franceze – nu este numai a mea. Existão literaturã întreagã despre defectele francezilor. În legãturã cu aroganțași spiritul acesta de suficiențã și superioritate galicã ți-aș da un exempluclasic. În Voyage en Italie , Montaigne povestește o scenã
: ne aflãm
într-un han, într-o oarecare localitate italianã. El stã la o masã, iar la altãmasã – neștiindu-i naționalitatea – erau doi francezi atît de aroganți și deobraznici, încît lui Montaigne îi era rușine de comportamentul compatrio-ților lui. Ei bine, acest comportament se repetã, din nefericire, și astãzi.M-am îndepãrtat de comparatismul francez, dar comparatismul, în Franța,este deja o disciplinã foarte marginalã. Pentru mine, Iluminismul și seco-lul al XVIII-lea francez reprezintã însã mereu un ideal de claritate, derațiune, de echilibru, de spirit critic și de luciditate istoricã. ăi mã întristezcînd vãd cã lucrurile acestea nu mai sînt de actualitate… Proasta influențãgermanã, prin Jean-Paul Sartre mai ales, prolixã și confuzã, este laantipodul valorilor franceze clasice. Dã-mi voie sã nu fiu de acord, sã nuo simpatizez și sã declar cã nu aceastã culturã francezã m-a „pregãtit” peCE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

98 AL TREILEA DISCURS
mine, ci clasicii, pe care îi frecventez și îi admir în continuare. Am
pomenit în mai multe rînduri, în aceastã discuție, despre „inapetența”mea – ca sã nu spun mai mult – fațã de grupurile inițiatice, închise,cu rites de passage , cu maeștri spirituali, cu guru, cu culturile de tip
„upanișadic”. Fatalmente, trebuie sã ajungem și la o discuție despre„școala” Noica și despre relațiile mele cu ea. Ele sînt interesante, într-unanumit fel, fiindcã relația a fost profund ambiguã. Pentru mine, acțiuneaNoica din timpul lui Ceaușescu a fost și ea profund ambiguã, avînd pãrțiși pozitive, și negative. O luãm cronologic și evocãm modul cum aînceput. Te asigur cã sînt cît se poate de „moderat” în caracterizãri…
Pînã în anii ’80-’81, relațiile nu au existat. ătiam doar despre ce este
vorba. Eram chiar interesat, pînã la un punct, de extragerea unei filozofiia limbajului, pe care o socoteam un fel de expedient în lipsa unei culturifilozofice românești scrise. O improvizație, uneori briliantã, alteori trasãde pãr. Ce s-a întîmplat
? Scot L’Herméneutique de Mircea Eliade și mã
pomenesc cu o scrisoare redactatã în termeni oarecum imperativi, oare-cum de imputare
: cum de nu le-am trimis-o și lor ? Am fãcut un mare
efort sã le procur un exemplar (nu uita, sîntem în ’82, în România). L-amtrimis și am avut toate motivele sã cred cã l-am decepționat profund peNoica. Interpretarea mea nu i-a plãcut. El credea cã am fãcut o cartedespre Eliade ocultistul, misticul, naționalistul, noicistul, anti-europeanul.Or, cartea mea era cu totul altceva, cum ți-am spus. Nu i-a plãcut și, însemn de dispreț (pe mine m-a jignit puțin), a dat-o primului venit laPãltiniș, care s-a întîmplat sã fie un corespondent de-al meu care mi-ascris cã a primit-o de la Noica. Este vorba de Marius Ghica. Lucrurile sîntverificabile. Aveam viziuni deosebite despre Mircea Eliade, însã nu e maipuțin adevãrat cã, în ciuda acestui incident, amîndoi animam, în felulnostru, „cultura alternativã”. Mi se pãrea partea pozitivã a lucrurilor.Într-o perioadã de limbaj de lemn, de ierarhii oficiale, de formule ste-reotipe, de socialism și naționalism strident de tip ceaușist, la Pãltinișlimbajul era total diferit. Orice s-ar spune, un lucru pozitiv, fiindcãintroducea elementul de alteritate, de diferențiere, de originalitate, încultura românã, element de care ea avea vitalã nevoie.
Acum intervine și partea ambiguã, chiar negativã, a lucrurilor, dincolo
de cea evident pozitivã, pe care nu o contest și nu o voi contestaniciodatã. Îmi dãdeam seama și de partea cealaltã, pe care, la fel, mi-amasumat-o. Aș aminti și faptul cã Dobrogeanu-Gherea a primit foarte ușorconcesiunea restaurantului gãrii de la Ploiești, fiindcã acolo avea camere

99
unde adãpostea pe emisarii socialiști care veneau și plecau din și în
Rusia. Era mult mai ușor pentru poliția românã sã ținã totul sub control,sã știe exact cine vine și ce intenții are. Același lucru s-a întîmplat și încazul Noica. Îl fixãm la Pãltiniș, înțesãm camerele cu microfoane șiînregistrãm totul. De altfel, multe dintre ideile ceaușiste corespundeaucu ideologia naționalistã a lui Noica. Pe vremea lui Mãgureanu se vorbeachiar de cinci dosare de înregistrãri de la Pãltiniș (probabil cã figurez șieu pe acolo, de vreo douã ori
: o datã am fost invitat, o datã m-am invitat
singur). Mi-am dat deci seama cã acolo se cultivã o situație ambiguã.Diversiune securistã tipicã
: „Scuipați pe politicã” (vezi și Jurnalul lui
Noica), „ocupați-vã de ontologie”, de problema „ființei”, nu de politicã,de „rezistențã” etc. Probleme „minore”, nesemnificative. Dar cultul pentrucultura clasicã, pentru limbile strãine, greaca, latina, germana, eraulucruri pozitive, ediția Platon era ceva foarte bun, nu pot sã contest.(Cînd Petru Creția odatã a auzit cã eu vorbesc despre ediția Platon a lui
Noica , a țipat la mine, „Ce ediția Noica, este ediția mea
!”. E adevãrat cã
și Petru Creția a lucrat la ea, dar, în ansamblu, ediția s-a realizat subpatronajul lui Noica). La fel de incontestabile sînt și traducerile dinHeidegger, importante, indiferent de ce credem noi despre filozofia lui.Mie mi s-a reproșat cã sînt prea infatuat de cunoștințele mele. Cu altecuvinte cã nu mã las deloc impresionat ideologic de prestigiul mareluimaestru. Dar asta nu m-a împiedicat sã fac un gest, care pînã acum nuprea s-a știut. Îl fac public. În ’85 am obținut premiul Herder – eștiimplicat direct în afacerea asta, ca „bursier nefericit”. Al doilea bursiernefericit a fost Ion Bogdan Lefter, iar ultimele alegeri au fost și maineplãcute. În disperare de cauzã m-am dus la D.R. Popescu și l-am rugatsã apeleze la cine știe el și sã gãseascã bursieri virtual acceptabili. Mi-aprezentat o listã de trei persoane, iar eu am fãcut o alegere posibilã.Persoana respectivã mi-a întors un timp spatele, deoarece știa cã nu estetrimis de mine, ci de altcineva. Un altul de pe listã, pe care nu l-am pus,din cauza unui defect de vorbire, îmi pãstreazã și astãzi o ranchiunãtenace și mã atacã de cîte ori are ocazia. Deci eu, în situația de premiatHerder, aveam calitatea sã recomand un alt candidat la premiu și l-amales pe Constantin Noica. Am început chiar sã fac demersuri, întocmindun dosar despre candidatul Noica, care a mers foarte, foarte greu, prinfaptul cã era… gol. Sã nu uitãm cã era vorba totuși despre un premiuinternațional, care se atribuia și pe baza unor publicații strãine. Or, ceam aflat cu aceastã ocazie
? Cã toatã opera strãinã, la acea datã, a luiCE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

100 AL TREILEA DISCURS
Noica se reducea la un fel de confesiune filozoficã (într-o revistã italianã),
un mic extras. ăi mai exista o colaborare la un omagiu francez. Deci foartepuțin… Totuși, grație relațiilor mele bune cu prof. dr. Peter Wunderli, pre-
ședintele juriului, Noica a fost nominalizat pentru premiu, în anul 1987.Din nefericire, a decedat. Nu se poate așadar vorbi despre o ostilitate încazul meu. Cînd am scris studiul despre Noica, negativ în esențã, pemine mã interesa doar faptul cum un intelectual român de o înaltã calitatea putut supraviețui și s-a putut manifesta, chiar „ceda”, în perioada dedictaturã. Cu ocazia premiului Herder, am avut o corespondențã destulde asiduã cu Noica. Inclusiv o scrisoare-confesiune, în care el recu-noștea colaborarea la Buna Vestire. A avut, clar, aceastã onestitate. Am
strîns de altfel toate documentele Noica în douã dosare, pe care le-ampredat aceleiași Biblioteci Centrale Universitare din Cluj. Mai existã acoloși un xerox despre mișcarea legionarã, un document ce aratã foarte clar(un facsimil publicat în Evenimentul zilei de Ion Cristoiu, în 1993, evident
luat din arhivele Securitãții) cum vechii „codreniști” îl debarcau de laconducerea mișcãrii legionare pe Horia Sima. ăi acolo erau iscãliturile,pe grade. La urmã, la „personalitãți”, figurau și iscãliturile lui Noica șiMircea Eliade. Nu și a lui Cioran. Deci aceastã ambiguitate legionarã,național-ceaușistã, marxistã mi se pãrea foarte confuzã, negativã și deru-tantã. Recunosc cã epoca oarecum te „obliga”. Fiecare își gãsea formuleproprii de supraviețuire socialã. Eu nu le-am practicat. Dar pînã la unpunct le înțeleg. Cu atît mai mult cu cît, în cazul Noica, anumite tezenațional-ceaușiste coincideau, repet, cu ideologia de la Pãltiniș. ătii foartebine cã și tu (cu delicatețe) ai strecurat toate aceste lucruri în prefațaversiunii engleze a Jurnalului de la Pãltiniș (e bine cã a apãrut). O carte
literarã, în fond. Acolo se contureazã un personaj literar, un personajmitic. În orice caz, ca realizare literarã, este o reușitã. Sînt de acord, pînãcînd apare în mod clar tendința anti-occidentalã a lui Noica.
Existã deci documentarul din dosarele lui Noica, cu materiale „aproape”
inedite. Spun „aproape” deoarece am mai publicat din dosarul lui Noicaîntr-o revistã marginalã, din Buzãu ( Carnet literar ), o scrisoare ineditã.
Plus acest document, care aratã consecvența lui. Este o consecvențãideologicã asumatã. Totuși, în același timp, semnãm și debarcarea luiHoria Sima, facem însã și propagandã pro-Ceaușescu… Cam cum vinechestia aceasta
? În plus, „antrenor de marxism”, trimis și la Paris, sã
faci lobby pentru premiul Nobel al lui Ceaușescu, sã convingi pe Eliade
în același sens… Jurnalul Sandei Stolojan și alte mãrturii sînt absolut

101
concludente, și, într-un fel, profund triste. Discutãm doar. Vreau numai
sã-mi explic complexitatea sufletului uman, dar și mai ales abjecțiuneaepocii, care te obliga la tot felul de „zig-zaguri”, la tot felul de compro-misuri, la tot felul de alibiuri. Marele vinovat al acestei perioade era însã,categoric, în primul rînd sistemul. De aici trebuie sã plece totul. Sistemulne-a obligat pe toți, într-o mãsurã oarecare, sã acceptãm compromisuri.Cîtã vreme sistemul comunist, marxist-totalitar nu a fost pus în discuție,cîtã vreme procesul comunismului nu a fost și nu va fi instrumentat, potfi deschise un milion de dosare, în care nu am nici o încredere. Nimeninu s-a dus, spunînd
: „Eu vreau sã fiu informator”. Coloneii care recrutau
și terorizau pe foștii deținuți politici se plimbã și azi triumfãtori pe stradãcu pensii grase și nu se leagã nimeni de ei, iar bieți nenorociți, foștideținuți politici, sînt șantajați
; poate cã unii au și cedat. Cunosc cazuri
concrete (nu și al meu) de cedare, dar îmi vine greu sã le condamn,pentru cã sînt cazuri de supraviețuire extremã. Cu atît mai mult cu cîtpînã în ’85-’86 eram cu toții (aproape) victimele „mitului situației irever-sibile”. Îl vedeam pe Ceaușescu, triumfal, în caleașcã, alãturi de ReginaAngliei, situație absolut incredibilã și totuși realã. Profund demoralizantã.
Îți dai seama, fãrã îndoialã, ce epocã am trãit. Noi, totuși, am putut
face cîte ceva, în condiții disperate. Acest lucru ar merita poate o micãmențiune pozitivã, pentru cã epoca a fost sinistrã. Deci, cîtã vreme nu seinstrumenteazã procesul comunismului, nu mi se pare drept sã acuzãmși sã publicãm dosarele foștilor deținuți politici, în timp ce cei care leinstrumentau sînt liberi, iar unii au intrat chiar din nou în politicã. Amprimit recent de la Craiova un telefon, prin care am aflat cã președintelecomitetului municipal de acolo este fostul șef al Securitãții din Craiova.Ei bine, cînd șefii Securitãții revin la putere, iar unii foști deținuți plãtescîncã o datã cu mari umilințe, nu mi se pare drept. Intervine, sã nu uitãm,la mulți „rigoriști” și o anumitã voluptate – tipic româneascã, aș spune –de terfelire, ponegrire, umilire cît mai jignitoare posibil. O variantã dez-gustãtoare și degradatã a „pamfletului” specific național. Chiar dacã s-adat dovadã uneori de slãbiciune, nu putem cere oricînd, oricum și oricuieroism 24 de ore din 24. Eu, din fericire, am fost în afara unor astfel desituații, fiindcã pe mine m-au apãrat statutul de „liber profesionist”,multele mele publicații strãine și o anumitã situație internaționalã cultu-ralã favorabilã. Sã-ți mai povestesc încã un episod anecdotic și amuzant.
Apare, în ’87, ediția japonezã. Habar nu aveam și primesc o vizitã
foarte ceremonioasã a unei așa-zise japonizante române, agent securist,CE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

102 AL TREILEA DISCURS
de altfel. Dar, în același timp, cu tot feluri de cadouri din Japonia, cu
stampe japoneze, cu caligrame, cu un bob de orez sculptat etc. Totul casã mã „descoase”
: ce legãturi am eu în Japonia ? Îți dai seama ce personaj
care intrigã, dubios, dar și „interesant” devenisem…
Sorin Antohi : Nu sînteți neam cu Hirohito, cumva ?
Adrian Marino : Eram în orice caz un personaj absolut straniu, lucru de
care mi-am dat repede seama. I-am explicat cum stau lucrurile. Cum amajuns sã fiu publicat în Japonia și, am lãmurit-o, nu am lãmurit-o, fapteste cã am adãugat o încã fișã la dosarul meu… japonez. Deci publicațiilemele mi-au asigurat o identitate de personaj relativ cunoscut (chiar foarterelativ, sã nu exagerãm). Pentru români, cazurile de tipul meu erau totușirare
; de aceea devenisem un personaj foarte suspect, dubios, dar care
trebuia menajat, supravegheat atent, lãsat însã în pace. Îți dai seama înce situație extravagantã trãiam. Istoria adevãratã a epocii încã nu este dealtfel scrisã. Nici pe departe. Trãim mereu într-un regim de ambiguitate.Poate cã aceasta este și caracteristica românului
: ambiguitatea. Sînt pãrți
bune și rele, pãrți tragice și pãrți comice. Sînt integral de pãrerea lui PaulMorand, cã în România totul începe în tragedie și se terminã în comedie.Fiindcã luãm totul, pînã la urmã, în farsã. ătim toți ce roluri jucãm fiecare,cît de suspecți sîntem și cît de suspecți nu sîntem. Ce am fãcut și ce nuam fãcut. Dar cultura românã trãiește mereu acest sentiment al dedu-blãrii, al duplicitãții, al nedreptãții și mai ales al unei agresiuni continue,cel puțin latente, care o inhibã mereu. O „falsificã” involuntar prin mãsuridefensive, cele mai multe improvizate, de protecție, de simulare șiminciunã permanentã. „Minciuna”, ca instrument terorist, birocratic–polițist, pe de o parte, ca mãsurã de protecție pe de alta… Ce temãeseisticã excelentã de psihologie individualã, dar și socialã…
Cultura românã trãiește deci mereu acest sentiment al ambiguitãții,
duplicitãții, de unde și o anumitã mauvaise conscience . Îmi dau bine
seama de ce problema este atît de traumatizantã. Este prima datã cîndasupra conștiinței românești a acționat un sistem atît de metodic-agresiv,de șantajist și violator sistematic de conștiințe. Îmi dau seama cã acestbarbarism a fost unic și de o violențã fãrã egal, de aceea el obsedeazã.Am fost la Sighet, sînt în comitetul Alianței Civice , de partea Anei
Blandiana, și trebuie sã spun, fãrã a pãrea un partizan necondiționat, cãAna Blandiana, pentru mine, este femeia din România pe care, repet, oadmir cel mai mult. Din mai multe motive
: un scriitor care își sacrificã

103
opera literarã pentru o operã civicã meritã tot respectul. Mai mult decît
atît, aceastã femeie a avut rãbdarea sã suporte timp de zece ani injurii,atacuri grosolane de o violențã incalificabilã. Dar, mai mult decît atît(femei stimabile, eroine, au mai fost în România), Ana Blandiana a fost ofemeie constructivã. Simpatizez cu întreaga mea ființã cu spiritele con-structive, care fac ceva. Or, Ana Blandiana a realizat ceva unic la noi. Numai repet. Pãrerea mea despre Memorialul de la Sighet diferã de cea
comunã. Am vorbit cu arhitectul restaurator, care mi-a spus superior
:
„Domnule, eu nu vreau sã fac o a doua Doftana !”. Nimeni nu i-a cerut
așa ceva. Dar trebuia sã se pãstreze mãcar cîteva celule, chiar la intrare,în starea originarã, pentru a se crea de la început impresia de spațiuconcentraționar. Pe urmã, pot sã se facã toate expozițiile din lume, cutoate portretele posibile. Dar trebuie mai întîi sã creezi aceastã impresie,de detenție, de teroare carceralã. Oricum, muzeul este o realizare impre-sionantã, e unic în România. Filmul documentar este și el important,fiindcã a fãcut patru-cinci sãli pline. La ăcoala de varã unii chiar au venitcu lecturi precise
: Politicã și culturã , Revenirea în Europa . Existau deci
și astfel de lecturi.
Sorin Antohi : Aceste cãrți care, spre deosebire de cãrțile savante, sînt
destinate unui consum mai larg, aduc în prim-planul discuției publicechestiuni de orientare ideologicã și culturalã, care sînt cardinale înmomentul acesta decisiv pentru cultura românã. La cumpãna secolelorși mileniilor, cultura românã se gãsește în fața unor provocãri și opțiuni,iar cãrțile dumneavoastrã au constituit un reper pentru oamenii carediscutã în manierã criticã, dar și constructivã, în același timp, despreviitorul României. Probabil cã asta explicã relativa difuziune și relativapopularitate a unor asemenea idei. Cred cã ele vin pe o necesitateprofundã a actualului moment cultural și ideologic.
Adrian Marino
: Fãrã îndoialã. Cu atît mai mult cu cît ele exprimã
adevãrata mea identitate intelectualã, dupã cum am afirmat. ăi voi con-tinua pînã la sfîrșitul vieții numai în aceastã direcție. Lucrez acum,reamintesc, la o carte de mai mari dimensiuni despre cenzurã și libertateîn România. Este foarte greu de fãcut pînã în anul 1864, fiindcã ideea delibertate a circulat în mod clandestin și eu trebuie sã o descopãr (ideeamã obsedeazã, de unde și repetiția ei) prin tot felul de izvoare. Simtnevoia, în același timp, sã mã sprijin pe un fond liberal românesc naționalcu deschidere spre Europa.CE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

104 AL TREILEA DISCURS
Sorin Antohi : E fundamental, în special pentru generațiile mai noi,
care nu cunosc practic deloc nici cultura naționalã, nici istoria naționalã.
Au învãțat-o prost, au fost și ei atrași magnetic de Occident, nu au avutrãgazul sã studieze momentul absolut crucial, al constituirii unei societãți
românești. Cred cã e important pentru tinerii de astãzi sã vadã cã nu
totul începe în 1989 sau în 2000, cã existã tradiții locale de gîndire liberãși chiar de acțiune în sensul unor idei liberale. Cunoașterea tradițiilor
luminoase locale ar mai atenua din autoimaginea de inferioritate și de
barbarie pe care mulți dintre românii cãlãtori în Occident o au.
Adrian Marino
: Fãrã discuție. Dar nu uita cã eu am un handicap imens,
sînt un permanent marginal social. Nu am ocupat niciodatã nici o poziție
redacționalã, editorialã, universitarã, academicã. Deci totul se transmiteexclusiv pe cale publicisticã, în mãsura în care aceste cãrți ajung la
anumiți cititori. Nu am însã nici veleitãți, nici posibilitãți de a fi „șef de
școalã”. Aș putea spune cã am fost chiar sabotat – ți-am povestit episodulcu numirea mea la Universitatea din Cluj
? În ’89, Paul Cornea, prietenul
meu, pe atunci ministru adjunct al învãțãmîntului, mi-a fãcut o numire
de profesor consultant la Universitatea din Cluj. Facultatea de Litere atrimis-o la Senat, la Rectorat, unde s-a „pierdut”. Ei, ce sentimente mai
pot avea eu pentru un oraș, pentru o facultate ce se comportã astfel
? Din
acest motiv, am întrerupt toate relațiile cu universitatea. Dar eu, prinlege, ca „doctor docent”, am dreptul sã fac parte din comisiile de doctorat.
Am fãcut parte dintr-o singurã comisie de doctorat, a lui ătefan Borbély,
și probabil voi mai face parte din a altcuiva, cunoscut, prieten, careacum își scrie teza. Dar atît. Sînt tratat aici cu mult dispreț. Am de altfel
și sentimentul cã aparțin unei „alte” culturi. Cu ajutorul soției mele, am
trecut peste foarte multe șocuri. Nu e orașul meu, Clujul. Aici am al doilea„domiciliu forțat”
! Din fericire, existã o oazã de civilitate și intelectua-
litate – B.C.U. Cluj, condusã de distinsul sãu director, Doru Radosav
(bãnãțean), specialist în „istorie oralã”. Am trecut prin destule momentecritice. Un anumit șef de școalã mã amenința. Mã ataca, mã ridiculiza
prin jurnale, prin presã… A fost foarte greu, am supraviețuit prin faptul
cã am avut relații cu Bucureștiul, cã am plecat în strãinãtate. Acum amajuns la un anumit „echilibru”, iar lumea mã lasã în pace. Dar îmi vine
greu sã spun cã m-am integrat în acest mediu. Am casa mea, sînt pro-
prietar… Am cumpãrat-o în condiții perfect legale, e un apartamentcopleșit de cãrți. Trebuie sã spun cã am fãcut un testament bibliotecii
din Cluj, ca imediat dupã deces, sã vinã sã ridice toatã biblioteca. Nu
vreau sã fie vîndutã la anticari de nepoți, rude și așa mai departe.

105
Sorin Antohi : Este o bibliotecã valoroasã, alcãtuitã dupã criterii precise.
Ar fi pãcat sã se piardã.
Adrian Marino : O parte, de altfel, am și început s-o cedez. Am pus și
ștampila mea pe aceste cãrți.
Poate voi mai scrie o carte, un mesaj pentru România în spirit neo-
pașoptist, dar deocamdatã nu mai fac alte planuri. Stau de vorbã cu unalter ego și mã confesez într-un spirit neobișnuit. Nu am nimic de ascuns,
sînt un temperament extravertit, spun tot ce am în cap. Nu am nimic de
ascuns
! Cred cã dupã o perioadã de inhibiție, de cenzurã, de timorare,
de claustrare și de totalã botnițã româneascã ar trebui ca românul sãvorbeascã în mod liber, deschis. Sînt fericit cã spiritul epocii nu m-acontaminat și cã vorbesc într-un mod cu care lumea, în general, nu eobișnuitã. Noi vorbim acum absolut liber și fãrã nici un fel de inhibiție.
Rãmînem, deocamdatã, la aceste idei referitoare la relațiile mele, dar ele
sînt mult mai complexe. Cîndva se va vedea cã eu nu sînt acel personajtotal antipatic, agresiv – o imagine pe care mi-au construit-o unii de laBucurești. Sînt un om cît se poate de normal, civilizat, chiar ospitalier.Am ajutat de altfel destul de multã lume prin criticile și prefețele mele.
Sorin Antohi
: Ați scris chiar foarte mult criticã de întîmpinare ; pentru
cãrți de idei, mai ales, dar și pentru cãrți de tot felul, scrise de autori de
tot felul, în special tineri. Sînteți foarte la curent cu evoluțiile actuale dincultura românã, nu sînteți absolut deloc izolat, ba încã întrețineți unsistem destul de complex – aș spune eu – de relații, pentru cã de multeori am surpriza sã constat cã aveți raporturi directe cu oameni la care num-aș aștepta, care sînt interesanți, valoroși, dar din alte generații. Într-un
fel și relația noastrã este absolut edificatoare din acest punct de vedere,
fiindcã noi ne-am cunoscut prin scris, am vorbit la telefon înainte de ane întîlni „pe viu”. Nu erau legãturi mondene care sã anticipeze întîlnirea.A fost un dialog intelectual, mai bine de 16 ani.
Adrian Marino
: ăi poate cã aceasta este și dovada autenticitãții lui.
Fiindcã atunci cînd relațiile personale primeazã trebuie sã faci concesii
de ordin social, de ordin monden, trebuie sã menajezi, trebuie sã flatezi.În orice caz, pentru mine, ca autor român și internațional, recenziile șiecourile cele mai interesante sînt cele ce vin din partea unor anonimi.Am descoperit (în SUA, de exemplu) în reviste strãine recenzii referitoarela cãrțile mele, despre care nu știam. Era și efectul izolãrii. În momentul
de fațã se lucreazã la o bibliografie a acestor cãrți. Este greu. Dar ea seCE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

106 AL TREILEA DISCURS
va face, cãci am pãstrat, pe cît mi-a fost posibil, o evidențã a acestor
publicații. Însã perioada de debut, nebãnuind cã voi avea nevoie ulteriorde astfel de referințe, este mai puțin acoperitã. Vor trebui deci cercetateo serie de reviste cum ar fi Vremea , Revista Fundațiilor Regale , Kalende ,
Lumea etc.
Sorin Antohi
: Planificați o publicare în volum a articolelor din tinerețe
și pînã azi ?
Adrian Marino : Nu. Însã aș vrea sã mai public un volum de criticã de
idei, în care voi face teoria criticii de idei, ilustratã cu 40-50 de cronici. Oselecție a acestor cronici, pe care o s-o ofer unei edituri. Domnul SilviuLupescu poate o s-o publice. În felul acesta voi continua sã exist. Îl voipregãti în orice caz pentru publicare, chiar dacã dau unele semne de
obosealã sau cine știe ce se mai poate întîmpla – la vîrsta aceasta se
poate întîmpla orice – deși nu dau încã semne de uzurã….
Sorin Antohi
: Confirm !
Adrian Marino : Nici de sclerozã sau altceva, deși am o afecțiune
serioasã la mîna stîngã. Deocamdatã lucrez cu tenacitate și cu o anumitãvoințã de a traduce programul meu ideologic în opere concrete. M-am
convins cã o carte, pînã la urmã, își gãsește cititorul. Nu pretind cã aceste
cãrți pot sã obținã succes de public, dar e suficient ca o mie de inși sã leciteascã. Am auzit cã aici la Cluj, la Facultatea de Studii Europene, amdevenit un fel de izvor „clasic” – toate exemplarele din Pentru Europa
sînt fãcute ferfenițã. Domnul Lupescu mi-a și propus o a doua ediție.Dar am spus cã nu o fac. Trebuie sã o refac, sã o completez, sã mai
adaug la bibliografie, iar eu am acum alte lucruri de fãcut.
Sorin Antohi
: Unde mai vedeți în România grupuri sau locuri afine,
unde credeți cã mai existã acest interes pentru Europa în actuala culturãromânã
?
Adrian Marino : În Cluj este sigur. Existã Facultatea de Studii Europene,
unde sînt cîteva personaje interesante, Ovidiu Pecican, de pildã. Orien-tarea neopașoptistã a avut un succes și o prizã neașteptate la Craiova,
unde un pașoptist, Lecca, a scos între 1833 și 1839 o revistã, Mozaicul ,
pe care și eu am reactualizat-o, încercînd sã-i dau o tentã liberalã,deschisã, europeanã. Revista a început sã circule, sã intereseze. A maifost la un moment dat, la Buzãu, revista Carnet literar . Apoi revista

107
Continent , pe care ai vãzut-o – pãcat de ea, cã a pornit cu un slab
management, în sensul cã a fost prea luxoasã, prea pretențioasã pentrumediul cãruia i se adresa. Altminteri, planul era bun, chiar foarte bun.A reînviat recent, într-o nouã formã, la fel de luxoasã, la Suceava, cutitlul Noul Continent (I, 1-4, 2000). Existã și în București spirite liberale,
care îmi dau unele semne de simpatie. Primesc cãrți de la Institutul deStudii Liberale, prin domnul Thomas Kleininger, care îmi este oarecumapropiat. Foarte interesantã este relația mea cu Alexandru George, desprecare nu aș putea spune cã este chiar cel mai comod om din lume. Ca șimine, de altfel. Dacã, uneori, nu ne prea potrivim în idei literare, înopinii ideologice ne potrivim integral. Am scris chiar un articol, elogios,cred primul despre acest autor, în care am cãutat sã-i sistematizez ideileliberale. I-am citit atent patru sau cinci cãrți. Mi-a atras atenția cã mi-ascãpat una. Într-adevãr, mi-a scãpat una, deoarece cãrțile românești nucirculã suficient, nu existã o bunã difuzare. Chiar dacã și în autobiografialui m-a încondeiat foarte sever, nu mã deranjeazã. Îl prețuiesc foartemult ca ideolog liberal consecvent. Am cãutat sã pun în ordine ideile luiși mã declar, dacã vrei, chiar un admirator al acestui spirit liberal. Camaceștia ar fi cei care au afinitãți cu mine. Cîți vor mai fi existînd
? Nu știu,
nu mai am timp sã-mi cultiv toate corespondențele. Uite, recent amprimit o scrisoare de la domnul Ion Simuț, care a organizat și un binevenitcolocviu despre cenzura în România. „Cenzura în România” înseamnãînsã, pentru cei mai mulți, doar cenzura ceaușistã. Ceea ce este departede realitatea istoricã.
Sorin Antohi
: Încotro o apucã, în opinia dumneavoastrã, cultura
românã ? Care este sensul ei, ce tendințe vedeți, ce se întîmplã ?
Adrian Marino : Eu îmi rezervasem acest subiect pentru o discuție mai
largã. Cu anticipație, pot sã-ți spun cã previziunile mele nu sînt foarteoptimiste. Epoca postbelicã a lãsat urme mult mai grave decît mi-amimaginat. Nu aș fi crezut cã România este atît de comunizatã și deceaușizatã. Lucrurile acestea au fost explicate într-un fel de Alina Mungiu,
în cartea sa Românii dupã ’89 . Istoria unei neînțelegeri . Nu este nici o
enigmã
: 60-70% din populația unei țãri nãscutã sau formatã sub un
anumit regim gîndește inevitabil în parametrii epocii respective. Este ochestiune fundamentalã de psihologie socialã, pe care, din nefericire,foștii deținuți politici nu au priceput-o
; și nici vechile partide politice.
Ca o încheiere și ca o prefațã la ce vom discuta în continuare : culturaCE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

108 AL TREILEA DISCURS
românã prezintã încã mari deficiențe, mari carențe, mari discontinuitãți,
mari discrepanțe, pe care un om singur, oricît ar fi el de pașoptisto-
-iorghist, nu le poate elimina. Nu existã deci o concepție unitarã a
politicii și culturii, mai ales prin faptul cã aceastã culturã românã este
dominatã de poeți și publiciști. Cîtã vreme poeții, publiciștii și romancierii
vor domina, și nu omul de culturã, șansele progresului sînt minime.
Aceștia, prin natura lor, simt nevoia sã vorbeascã în primul rînd de ei, iar
noi vorbim de valori și de principii generale românești. Aici este con-
flictul fundamental. Pentru mine a fost un șoc. Recent, ducîndu-mã la
Sighet, am primit – credeam cã primesc cãrți de ideologie – ceva despre
Rezistențã. Dar, în loc sã primesc cãrți actuale despre Rezistențã, am
primit… cinci v olume de poezii. Acest dezechilibru, provocat de predomi-
nanța poeticã româneascã, explicã multe dintre carențele culturii române.
Despre acestea vom discuta pe larg, în continuare. Dragã Sorin, cred
cã acum putem sã intrãm în problemele cele mai spinoase, cele mai
„iritante” ale sfîrșitului și începutului de mileniu în România. În opinia
mea, situația culturii române nu este, repet, deloc satisfãcãtoare. Sînt în
dezacord total cu cel puțin douã tendințe fundamentale actuale, împo-
triva consensului general din presã și din așa-zisa presã culturalã. Una
dintre aceste deficiențe este lipsa lucrãrilor fundamentale de referințã.
Cum s-ar putea caracteriza o culturã care nici pînã astãzi nu a încheiat
marele dicționar al limbii române început încã de Hasdeu, trecut prin
atîtea faze ? Doi, noi nu avem nici o Mare enciclopedie a României . Ai o
culturã occidentalã, ai stat și în Ungaria : lexiconul Revay dateazã de la
începutul secolului trecut, noi nu avem nimic echivalent. O culturã micã,
în fond, cum e cultura olandezã, are enciclopedia Winkel Prince , în
34 de volume. Unde este enciclopedia României ? Mai mult decît atît,
unde este noua istorie a României, care trebuie neapãrat scrisã ? Noi am
rãmas încã la stadiul, sã zicem, în cel mai bun caz, Giurescu. Nu e sufi-
cient sã demistifici istoria României, cum s-a fãcut cu succes și în mod
necesar – Lucian Boia a avut, fãrã discuție, contribuții importante –,
e nevoie sã și construiești o Istorie a României. Nu ne place Histoire de
la Transylvanie , coordonatã de Béla Köpeczi, admit. Sã facem noi una
mai bunã ! Sã trecem din domeniul istoriei în cel al literaturii. Unde este
istoria literaturii române ? Integralã, modernã. Uitãm mereu cã ultima sin-
tezã a literaturii române este, reamintesc, a lui Piru, care dateazã din ’80.
De atunci ea nu s-a mai terminat. S-au început altele. „Nego”, Dumnezeu

109
sã-l ierte, a murit. Alții fac politicã, nu s-a mai terminat nimic. Unde sînt
dicționarele de scriitori români ? S-a început dicționarul „Zaciu” – nu s-a
terminat. Sã ai un lexicon al „torționarilor” (Doina Jela) și sã nu ai un
lexicon al scriitorilor români nu este straniu ? Unde sînt lucrãrile de
referințã ? Unde sînt edițiile critice complete de clasici români ? Iatã o
serie de lacune fundamentale, pe care le resimt uneori în mod acut și pe
care nu mã sfiesc sã le denunț. Evident, un astfel de personaj nu poate fisimpatic. Devine chiar profund iritant amintind mereu aceste lucruri.
Totuși, o culturã românã – susțin cu toatã tãria – nu se construiește
numai prin mici „eseuri”, talk-show -uri, prin interviuri, prin prezentãri
de cãrți, prin mici colocvii, prin lansãri la Uniunea Scriitorilor. Aceste
acțiuni au, fãrã discuție, valoarea lor funcționalã, publicitarã, culturalã,
imediatã. Dar o culturã nu este posibilã numai prin mici fragmente șiinițiative ad-hoc. Eu am încercat sã combat în felul meu aceastã tendințã
și am început sã fac lucrãri enciclopedice de referințã. Am conceput
primul dicționar de idei literare din cultura românã. L-am abandonat dindouã motive. În primul rînd, mi-am dat seama cã el cade în gol, apoi
alte preocupãri m-au absorbit. Însã Hermeneutica ideii de literaturã și
Biografia ideii de literaturã sînt o operã completã care, de bine, de rãu,
existã, dusã pînã la capãt. Dar dificultatea editãrii volumului 6 (și ultimul)
a fost cumplitã, plinã de umilințe etc.
Acesta ar fi unul dintre marile mele regrete culturale. Cîtã vreme
cultura românã nu are lucrãrile sale fundamentale, ea rãmîne, vrînd-
-nevrînd, o culturã minorã, subdezvoltatã.
Sorin Antohi
: Da, o culturã minorã care s-a angajat în bãtãlii canonice
înainte de a avea un canon, care s-a angajat în speculații cu privire la
discursul literar sau discursul public înainte de a avea un sistem normativ
complet al limbii. Faptul cã noi oscilãm încã între douã sau mai multeortografii, cã nu am încheiat tranziția de la alfabetul chirilic, începutã
acum peste 150 de ani, mi se pare uimitor. Iar un manual de stil pentru
redactare în limba românã încã nu existã, deși orice om care ține uncondei în mînã ar trebui sã-l parcurgã.
Adrian Marino
: Într-adevãr, nici astãzi nu știm exact cînd și cum se
scrie „î” sau „â”. Pare, în același timp, amuzant și trist.
Sorin Antohi : E foarte trist. Acesta reprezintã gradul zero al anomiei în
cultura noastrã.CE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

110 AL TREILEA DISCURS
Adrian Marino : Da, care ne plaseazã în poziții minore fațã de culturile
stabilizate, consolidate și cristalizate. A doua obiecție fundamentalã pe
care o aduc culturii române actuale este un anumit dezechilibru de
preocupãri. Sîntem, trebuie sã recunoaștem, o culturã de poeți și publi-ciști. Cineva mi-a demonstrat, cu statistici cvasioficiale, cã în 1999 ar fi
apãrut în România – ar fi apãrut, o iau cu toatã rezerva – în jur de cinci
mii de plachete și de volume de poezie, ceea ce pare neverosimil. ăitotuși este adevãrat. Primesc mereu volume de poezii și de publicisticã,
în timp ce lucrãrile, studiile serioase aproape nu existã. Nu o fi formi-
dabilã, nu spun cã e infailibilã Viața lui Alexandru Macedonski , dar de
50 de ani încoace nu s-a scris alta. Este trist cã nimeni nu s-a apucat sã
facã una mai bunã sau mãcar sã o completeze, sã o aducã la zi. Se vede
cã nu avem cultul recluziunii în bibliotecã, al studiului sistematic, alsintezei, al erudiției, dacã vrei. Acest tip de intelectual nu are o mare
prizã. Este antipatizat și marginalizat.
Sorin Antohi
: ăi mai senzațional mi se pare faptul cã proiectele colec-
tive, pe care le-ați menționat ceva mai înainte, nu reușesc nici ele sã
ajungã la bun sfîrșit. Sînt proiecte editoriale care definesc și docu-
menteazã, printr-o elaborare îndelungatã și de echipã, continuitateaproiectului unei culturi naționale. Instituții întregi care au preluat sarcini
elementare cum ar fi publicarea de documente sau elaborarea de instru-
mente de lucru, dicționare, enciclopedii, nu reușesc sã-și finalizezeproiectele începute. Dicționarul literaturii române de la origini pînã
la 1900 , realizat de Institutul de Lingvisticã și Filologie din Iași e foarte
frumos
; din pãcate, continuarea sa la același nivel se lasã așteptatã, nici
nu știu dacã o vom vedea vreodatã. Atlasele lingvistice sînt în aceeași
situație, ca și editarea de documente istorice. De exemplu, editarea de
documente istorice medievale : cred cã un profesor de liceu interbelic,
cum a fost M. Costãchescu, a editat de unul singur mai multe documente
decît întregi echipe de specialiști din institutele noastre de istorie care
nu au fãcut decît asta într-o carierã.
Adrian Marino : Dar ce mai spunem de vechiul nostru ieșean, Theodor
Codrescu și al sãu Uricaru , care a adunat o imensitate de documente,
deși claie peste grãmadã ?
Sorin Antohi : Nici nu vreau sã fac referire la acel moment, pentru cã
s-ar putea replica ușor, „domnule, atunci erau grãmezi de documente,

111
trebuia doar sã mãturi într-un pod sau într-o pivnițã, sã le pui cap la cap
și sã le publici”. Dar editarea savantã, criticã, pe care unii în perioada
interbelicã au reușit sã o facã, nu prea mai existã. Generația care a dat
rezultate bune în perioada comunistã, în pofida cenzurii, dispare treptat.Va fi înlocuitã, va fi continuatã
?
Adrian Marino : Eu aș mai cita în aceastã perioadã încã un personaj
care a publicat un numãr enorm de documente, V.A. Urechia. Într-adevãr,Istoria românilor nu este de fapt o istorie a românilor, dar este o culegere
inestimabilã de documente, mai ales pentru perioada fanariotã și premo-
dernã. La fel, Istoria școalelor … Deci existã vocație, existã o preocupare,
existã o tradiție pe care noi nu am continuat-o. În schimb continuãm
tradiția publicisticii, pe care intensificarea mass media moderne, de dupã
1989, a dus-o la proporții monstruoase. Sîntem victimele libertãții deexpresie, care a fost interpretatã la nivelul cel mai de jos posibil. Spun
un „nu” categoric unui astfel de stil.
Sorin Antohi
: Poate cã, mai mult decît în alte țãri, cum ar fi cele occi-
dentale, unde sistemul mediatic, mai ales electronic, pare sã fie o mașinã
aproape autonomã, cuprinsã de amok , lipsitã de orice altã finalitate în
afarã de finalitatea autoreferențialã, în România, dupã decenii întregi decomunicare publicã foarte dificilã și brutal manipulatã, asistãm la o
frenezie a comunicãrii ubicue și continue, în care cei mai mulți dintre
intelectualii de calitate s-au lãsat antrenați. Ei par sã serveascã necesitãțileinterne ale unui univers discursiv autarhic, nu niște linii de forțã, niște
vectori, un program.
Adrian Marino
: Nici pomenealã. În plus, trebuie sã mai adãugãm o
caracteristicã tipic româneascã, punerea personalã în valoare.
Sã continuãm deci obiecțiile noastre cu privire la cultura românã, cu
care avem o „rãfuialã” serioasã. Eu, cel puțin, mã „rãfuiesc” cu ea, pot
spune, de decenii și nu reușesc, bineînțeles. Sînt într-o poziție eterndefensivã. Dar nu mã las
! Sã semnalez încã un defect fundamental : slaba
tradiție și preocupare ideologicã de dupã 1989. Nu ți se pare straniu,
scandalos chiar, cã dupã 1989 nu a apãrut la noi nici o criticã a mar-xismului
? Revin asupra acestei lacune esențiale. Noi, care am suferit
decenii de pe urma acestui marxism… Nu existã o singurã analizã criticã,
nu pamfletarã, ci criticã, așa cum sînt în Occident. Revizionistã, spune-icum vrei, dar nu existã.CE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

112 AL TREILEA DISCURS
Sorin Antohi : Eu explic aceastã absențã, fãrã sã o scuz, prin absența
unor preocupãri reale de lecturi sistematice în direcția marxismului și
neo-marxismelor în perioada comunistã. România nu a avut un revi-zionism marxist vrednic de acest nume. Nu am avut un Petöfi, nu amavut un Kolakowski. Gogu Rãdulescu, Bîrlãdeanu și alții nu au fostniciodatã nici Milovan Djilas, nici Leszek Kolakowski, nici Georg Lukácz,nici „mãcar” Adam Schaff.
Adrian Marino
: S-a scris anterior o carte despre „marxismul oligarhic”
(Lotar Rãdãceanu), dar ea a trecut meteoric, nu i s-a acordat vreo impor-tanțã. În ceea ce mã privește, am adus unele critici marxismului literar,dar insist cã marxismul literar este un aspect marginal, neesențial. Învolumele patru și cinci din Biografia ideii de literaturã sînt o serie de
capitole anti-marxiste care au scãpat practic neobservate. Mi se pare,
iarãși, un fenomen curios. Reamintesc
: singura persoanã care a subliniat
existența acestor incipiente critici marxiste literare a fost Monica Spiridon.Repet, marxismul literar nu este însã o problemã centralã. Marxismul areproblemele sale fundamentale, sociale și economice mult mai impor-tante, începînd cu problema proprietãții. Cel puțin, eu am încercat cîteceva, însã fãrã succes. Nu spun cã am fost învins, subliniez numai un
decalaj evident de preocupãri și nu știu cum se poate remedia situația.
Poate ai idei mai multe. Poate cã treptat se vor constitui nuclee de studiide tip democrato-liberal, nu în sens partinic, ci ideologic.
Sorin Antohi
: Deocamdatã existã o mișcare relativ timidã în acest sens.
Mã aștept ca în urmãtorii cinci-zece ani discuția sã prindã avînt, pentrucã încep sã se exprime în cultura noastrã tinerii care au fost la studii în
strãinãtate dupã 1990, care încep sã producã lucrãri, uneori cãrți, atît la
noi, cît și în strãinãtate. Un numãr crescînd de tineri autori români dinfoarte multe domenii (și aici nu mã refer la științele exacte și la domeniiletehnice, unde fenomenul este și mai încurajator), apar pe piața naționalãși internaționalã a cãrții. Sã sperãm cã fenomenul, încã incipient, se vaamplifica.
Adrian Marino
: Sã sperãm. Singura contribuție cu adevãrat originalã a
culturii românești dupã 1989 este incipienta politologie și ideologieromâneascã. Vladimir Tismãneanu a acceptat și a subliniat cã am drep-tate, cã, într-adevãr, aceasta este singura zonã cu adevãrat originalã (șifaci parte din ea). Existã oameni cu totul remarcabili, ca Stelian Tãnase,
care a fãcut și revista Sfera politicii , Dan Pavel… Atențiune, aici mai

113
apare încã un risc : sã devenim mult prea sincronici. Este foarte lãudabil
cã s-a scris o carte despre libertate, despre liberalism. Dar nu mai accept,ca autor român, ca în aparatul sãu critic sã nu gãsesc nici o referințãromâneascã. Nu „iert” aceastã lacunã.
Sorin Antohi
: Aici este un fenomen la care am fãcut aluzie ceva mai
înainte și pe care aș putea sã îl comentez puțin : dificultatea tinerilor care
se ridicã în licee proaste, în medii culturale relativ ostile și saturate deprotocronism, populism, New Age , precum și de o culturã popularã
occidentalã, care vine din ce în ce mai decis și abundent asupra noastrã,
generînd subculturi (involuntar) parodice. Acești tineri ajung în Occident
fãrã sã își cunoascã propria culturã. Prin urmare, ei pot excela în cunoaș-terea tradiției occidentale, a canonului occidental și a discuțiilor actualepe plan internațional, dar se întorc (dacã se întorc) într-o țarã pe care nuo cunosc, nu o înțeleg (și care, la rîndul ei, îi respinge). Aceastã chestiuneeste aproape tragicã, pentru cã trebuie sã așteptãm ca universitãțile
noastre sã încerce sã formeze aici tineri valoroși în toate domeniile
sociale și umane, pe care sã îi trimitã mai tîrziu – ceva mai tîrziu, nuchiar de la primul an de facultate – în Occident, în momentul în care audeja o bazã româneascã. Ceea ce nu exclude familiaritatea cu ideileoccidentale, care trebuie obținutã încã din perioada studiilor în România.Frecventarea exclusivã a canonului occidental duce la aceste exemple
de ignorare a tradiției românești continuatã cu o foarte bunã cunoaștere
a canonului occidental. Neputînd sã ajungã, prin cunoașterea simultanãa ambelor tradiții – localã și globalã –, chiar cei mai merituoși tinerirãmîn la colportaj și la interpretarea abuzivã a puținelor date locale decare dispun. Astfel, autori inteligenți și bine școliți în Occident ajunganaliști mediocri ai propriei lumi.
Adrian Marino
: Aici aș face douã observații. Amîndoi am lucrat în
biblioteci strãine, inclusiv americane. Acolo, știi foarte bine, poți deveni„erudit” foarte ușor. De ce
? Bibliotecile americane sînt organizate tematic.
Apeși cîteva clape, imediat îți apar unele repere, te duci la raionulrespectiv și ai în fațã 40 de cãrți despre liberalism, puse în ordinealfabeticã, tematicã sau cronologicã
; devii, dintr-un foc, într-o lunã de
zile, un formidabil (aparent !) erudit. Apoi îți transcrii fișele și devii în
România un mare specialist. Aceasta este o pseudo-erudiție. Pe mine numã poate convinge nimeni cã în douã-trei sãptãmîni poți parcurge ogîndire liberalã, care în Occident, știi foarte bine, are o tradiție de cîtevaCE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

114 AL TREILEA DISCURS
secole. Mã întreb eu : cîți dintre acești liberaliști români știu de pildã
The Federalist Papers ?
Sorin Antohi : Încep sã fie mai mulți. Cred cã nu aici va fi problema.
Sînt unii tineri care deja au fãcut studii complete de masterat și doctoratîn Occident. Ei au trebuit, prin forța lucrurilor, sã treacã prin aceastã
bibliografie, atît prin cea minimalã, cît și prin cea mai înaltã.
Adrian Marino
: Dar nu în douã-trei luni !
Sorin Antohi : Nu în douã-trei luni, sînt unii care au stat cu anii în
Occident. Ei se întorc în țarã dupã ani de zile în care au urmat rigorileformative ale universitãții occidentale, deci eu le-aș acorda credit total(dar în funcție de calitãțile lor naturale și de sîrguințã) în privința cunoaș-terii canonului occidental. Acești tineri instruiți în Occident, dacã reușesc
sã-și depãșeascã, la eventuala întoarcere, crizele de readaptare și dacã
se așazã în viațã într-o formulã relativ suportabilã, vor începe sã citeascãși materiale românești. Vom avea astfel o re-lecturã proaspãtã a culturiiromâne, fãcutã deopotrivã în tradiția criticismului autohton și pe bazaunei infuzii masive de referințe și competențe occidentale. Fenomenulapare ici și colo la unii autori – încã foarte puțini. Eu pledez ca aceastã
formulã de citire sau re-citire a culturii române sã devinã un fel de stil de
lucru, o metodã de abordare a canonului românesc. De altfel, tocmai așas-au obținut cele mai solide opere românești.
Adrian Marino
: Ai atins un punct sensibil, care corespunde integral și
preocupãrilor mele actuale. ăi eu am observat lipsa de referințe esențialeromânești și afirmații ce nu se pot susține. Nu se poate susține, de pildã,
cã noi am intrat în Europa și am devenit europeni exclusiv prin generația
Eliade, Nae Ionescu, Noica și așa mai departe. S-a susținut chestiuneaaceasta și am combãtut-o în presã. Cum vine asta
? Aruncãm la coș peste
douã secole și jumãtate de culturã româneascã (așa cum a fost ea, nuexagerãm nimic)
? Ea a existat de la începuturile modernizãrii culturii
române (ăcoala Ardeleanã) trecînd prin pre-pașoptism, pașoptism etc.
Nu putem sã ne ignorãm precursorii. Aceasta nu înseamnã cã trebuie sã
îi supraevaluãm sau sã nu avem o viziune criticã asupra lor. Or, eu fac înmomentul de fațã chiar aceastã experiențã. Am publicat recent aceastãmicã plachetã, o introducere în cenzura din România – schițã istoricãintroductivã –, pe care acum o reiau, cum am spus, la dimensiuni mari(în sensul de voluminos), Cenzurã și libertate în România . ăi cu ocazia

115
aceasta încerc sã pun în valoare o tradiție româneascã pro-europeanã,
pro-democraticã, liberalã care, practic, este necunoscutã. Operație foartegrea, am sã spun și de ce. Aceastã ideologie a circulat, oarecum, under-
ground . Ea nu a fost publicatã. Nu putea sã se exprime, din cauza
cenzurii, în forme tipãrite, astfel cã o gãsim, așa cum spuneam, în
corespondențe, în autobiografii, în rapoarte de poliție, în rapoarte de
cenzurã, în documente diplomatice, rapoarte consulare, în diverse docu-mente pe care nu chiar oricine le poate citi. Trebuie sã ai un anumittraining , o anumitã informare în depistarea lor. Cercetarea aceasta a
început sã mã pasioneze și în urmãtorii doi ani mã voi ocupa numai cupunerea în valoare a acestei tradiții, atît cît este.
Sorin Antohi
: Capitolele mai vechi, publicate sau republicate de dum-
neavoastrã în Pentru Europa , unele reluate în Revenirea în Europa , aratã
cã vorbim despre o preocupare veche.
Adrian Marino : Evident. Am cãutat sã mã documentez în aceastã
direcție – sã nu uitãm cã spiritul respectiv dateazã încã din perioadaanterioarã lui 1989. Unele texte, cum ți-am mai spus, erau scrise chiar la
Lãtești (1959-1963).
Mai este o tendințã. Dupã ce am fãcut un lung periplu internațional,
dupã ce am fãcut experiențe editoriale destul de concludente, care num-au dezamãgit, în Occident, simt nevoia vitalã sã reiau contactul
profund cu izvoarele culturii române. În felul acesta voi face și sintezacelui de-al treilea discurs
: între totalitatea achizițiilor noastre interna-
ționale și realitãțile noastre, fondul „tradițional” românesc. Operația este,oarecum, de pionierat. Sper sã-i stimulez și pe alții. Aici însã mã confruntcu un alt mare handicap. Eu, fiind partizanul sintezelor, partizanul refe-rințelor fundamentale, mã lovesc de obstrucția și de critica așa-zisei„critici de întîmpinare”, a criticii de actualitate. Sînt un fel de „bestieneagrã” pentru astfel de cronicari. Nu am contestat niciodatã cronicaliterarã, pe care am practicat-o și eu, în felul meu, timp de decenii.Aproape zece ani, la Cronica din Iași, am fãcut o „cronicã a ideilor
literare”. Iarãși zece ani am fãcut cronica ideilor literare la Tribuna . Nu
sînt adversar din principiu al cronicii, dar susțin cã operația criticã nu serezumã la cronici. Nu se reduce la culegeri de cronici despre autori deactualitate, care nu intereseazã în fond decît pe autorii respectivi. Aceststil de criticã a fost însã impus în cultura românã de scriitorii și roman-
cierii care dețineau poziții cheie și așa mai departe. Mi s-a spus cã laCE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

116 AL TREILEA DISCURS
editura Cartea Româneascã, unde Marin Preda era director, era imposibil
sã publici o carte de cronici dacã nu aveai douã-trei despre Marin Preda.
Acest lucru, pentru mine, care veneam dintr-o altã generație, era pur și
simplu de neconceput. Îl refuzam și, evident, nu puteam fi simpatic. Am
și fost „refuzat” la rîndul meu. Pãcat, cum repet mereu, cã în cultura
noastrã nu s-a creat încã deprinderea de a construi, de a edifica, de a da
lucrãri fundamentale. Nu se poate reduce totul la improvizații și frag-
mente. O culturã de fragmente este o culturã minorã. Chiar un teoretician
al fragmentului ca Friedrich Schlegel ne oferã cîteva aforisme în care
spune cã un fragment trebuie sã fie ca un microcosmos care sã cuprindã
un întreg sistem, o întreagã viziune, schemã, o proiecție a unei construcții
viitoare, condensatã într-o formulã redusã. Marele meu divorț fațã de
cultura românã actualã este deci cã eu am profesat ideea de construcție,
în dezacord cu publicistica dominantã. Evident, glasul meu a fost aco-
perit. Dar a existat și existã în continuare și o recepție pentru astfel de
cãrți. Ca dovadã cã este așa, bibliografia criticã a cãrților mele, care a
atins pînã acuma cifre neverosimile, de sute și sute de titluri de recenzii.
Sã așteptãm însã rezultatul final al anchetei, pentru cã nici eu nu îl știu.
Prin urmare, cultura românã actualã mie nu îmi dã satisfacție. Nu mã
regãsesc în ea. Mã simt singur. Faptul cã, din fericire, exiști și cã mai
existã și alte cîteva persoane în România care au acest ideal și care
promit sã lucreze în acest sens, pentru mine este mai mult decît îmbucu-
rãtor. Însã, s-ar putea ca eu, din cauza vîrstei, sã nu mai apuc revenirea
pe care o doresc.
Sorin Antohi : Vã propun sã rãmînem optimiști !
Adrian Marino : Eu am totuși încredere, fiindcã de partea mea este
exemplul culturii europene majore. Cultura europeanã majorã se bazeazã
pe lucrãri de referințã. Vreau lucrãri românești de referințã, construcții
care sã aibã o anumitã notã de originalitate, compatibile și competitive
internațional. Acest lucru este încã la început. Faptul cã se gãsesc edituri,
cum este Polirom – Silviu Lupescu, prietenul nostru –, care au înțeles cã
trebuie sã publice lucrãri de sintezã, deocamdatã în bunã parte traduceri,
dar care publicã și lucrãri românești, este îmbucurãtor. Am toatã afec-
țiunea pentru o astfel de editurã, de avangardã într-un fel, care, pornind
de la zero, a reușit sã fie a doua, a treia editurã din țarã – poate chiar a
doua, sã nu uitãm cã Humanitas, care are merite incontestabile, indiferent

117
ce cred eu despre directorul ei, a plecat pe o bazã, o infrastructurã
preexistentã, vechea Editurã Politicã. Ei au avut, așadar, un punct solid
de plecare, pe cînd Poliromul a plecat practic de la nimic. Iatã o între-prindere particularã, de inițiativã, de tenacitate editorialã extraordinarã,care dã rezultate. Vom mai discuta acest aspect spre final, cînd vomvorbi despre aspectul pur economic al întreprinderilor particulare româ-nești. Cultura româneascã trebuie sã fie o întreprindere particularã,solidã, construitã, originalã, necomplexatã, neepigonicã. Limbajul acestasunã puțin cam pretențios, recunosc. Dar, întrucît sîntem într-o fazã de„lansãri de manifeste”, lansãm și noi… un manifest în aceastã direcție.Sînt convins cã unora le vom da de gîndit. ăi aș spune
: „Tineri publiciști,
faceți și publicisticã, dar, în același timp, concentrați-vã și asupra adouã-trei probleme fundamentale, pe care sã cãutați sã le rezolvați
! În
cultura românã existã teme extrem de interesante, care meritã atenție.Cercetați izvoarele, intrați în biblioteci, nu vã rezumați la comentariulultimei cãrți apãrute
! Fatalmente, cãrțile apãrute au nevoie de toatã
prezentarea pentru motive publicitare. Însã nu se face o mare criticãnumai prin cronici literare de actualitate. Nici o mare criticã occidentalãnu procedeazã în acest fel
!”.
Cam acestea ar fi, în esențã, disocierile și contestãrile mele cu privire
la cultura românã actualã, precum și apelul meu la construcție și la oanumitã ambiție de a ne lega numele de lucrãri de referințã. Mi se parescandalos, pînã la un punct, ca istoria românilor sã fie scrisã încã destrãini. Sã ne înțelegem. Am toatã stima pentru Keith Hitchins, CatherineDurandin și alții. Dar cultura românã și istoria României trebuie sã fiescrise, în primul rînd, de români. Parcã, parcã, nu am avea Institute deIstoria României
! Unde este, repet, Istoria Transilvaniei ? Nu este ! Acest
lucru trebuie sã ne dea de gîndit. Trebuie sã transformãm institutelebirocratice în institute cu adevãrat de cercetare, cu preocupãri de sintezã.Forma în care am spus ceea ce am avut de spus în acest capitol este,recunosc, puțin cam abruptã, cam agresivã. Dar exprimã experiența uneiîntregi vieți intelectuale, culturale, fiindcã eu nu am abdicat niciodatã întrecutul meu de la acest ideal. Faptul cã am fãcut și cãrți de publicisticã,de cãlãtorie, este legitim, pentru cã eu eram un liber-profesionist integralși trebuia sã trãiesc din ceva. Din ’63 pînã acum eu sînt un liber-profe-sionist. Cãrțile mele fundamentale rãmîn însã cele de sintezã și în aceastãdirecție aș îndemna și pe tînãrul, publicistul, studiosul român, care existã,o știm foarte bine.CE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

118 AL TREILEA DISCURS
Aș vrea sã închei și sã continuu ideea de a construi cu ideea de
pașoptism și de neopașoptism. Reamintesc cã sînt autorul a douã pseudo–manifeste sau manifeste, pe care le am în fața mea. Au apãrut în Sfera
politicii , în numãrul 60 și 61, în care pledam Pentru neopașoptism , deci
pentru construirea unei țãri noi – pașoptiștii, cînd cereau o Românienouã, cereau o Românie integral nouã
: și social, și politic, și ideologic,
și cultural. Al doilea manifest are titlul Actualitatea ideologiei culturale
pașoptiste ; cãutam în el sã dovedesc cã idealul pașoptist este încã actual,
fiindcã nu este încã realizat. (Le reproduc în Addenda .) Am amintit deja
de stadiul enciclopedic ; pașoptiștii aveau acest enorm apetit enciclo-
pedic. Nu ți se pare bizar și semnificativ în același timp cã înainte de aexista o istorie a literaturii române, printre manuscrisele lui HeliadeRãdulescu s-a gãsit schița unei istorii a literaturii universale
? Ce vrei mai
concludent pentru acest apetit enciclopedic fundamental, cu care mãdeclar integral solidar
? Ideea de enciclopedism ar merita, așadar, sã fie
reactualizatã în cultura românã. De ce își pãstreazã ea actualitatea ?
Fiindcã acești enciclopediști aveau conștiința decalajului imens de culturãdintre propria lor țarã și Europa și simțeau nevoia sã recupereze timpulpierdut. Atunci, fatalmente, erau enciclopediști, absorbind cît mai multposibil din cultura universalã pentru a o transpune în cultura românã. Înfelul acesta s-au elaborat multe proiecte gigantice, evident nerealizabile.Însã proiectul de ansamblu este valabil, este legitim. Hasdeu a mers înaceeași direcție. El este, evident, un pașoptist mai perfecționat, maierudit, mai sistematic, dar care iarãși a început lucruri formidabile pecare nu le-a terminat. Acesta este destinul culturii românești. Sîntem înfond condamnați la enciclopedism prin decalaj intelectual, prin carențãintelectualã, prin faptul cã nu ne-am putut dezvolta. Cãutãm sã recu-perãm timpul pierdut, sîntem à la recherche du temps perdu în culturã,
în mod permanent. Este o dramã, chiar o situație tragicã, pe care nu opoate vindeca numai elanul unor enciclopediști particulari, care lucreazãde unii singuri, în izolare și singurãtate. Avem nevoie de liniște, destabilitate, de organizare mai ales, pentru ca lucrurile acestea sã sestabilizeze, sã se așeze, sã se realizeze. Aceste valori nu se pot construipeste noapte, e limpede. Trebuie „un deceniu de analizã pentru o orã desintezã”, Fustel de Coulanges avea dreptate. Vorbesc din experiențãproprie, nu din auzite, nu din citate celebre. Uite, acolo, pe canapea, omulțime de izvoare, cãrți pașoptiste, în care gãsești tot felul de ideinepuse în valoare, deși limpede exprimate. Existã deci o conștiințã

119
ideologicã româneascã. Dar ea era jugulatã de ocupațiile strãine, de
regimul de cenzurã, de regimul acela boieresc, împotriva cãruia începu-serã sã se rãscoale și ai noștri ieșeni, cãrvunarii , care sînt expresia clasei
de jos a boierimii. ăi ca ieșeni, trebuie sã ne declarãm mîndri cã sîntemexponenții, continuatorii – pãstrînd toate proporțiile – celor ce au lansatprimele manifeste liberale, în 1804. Erau primele manifeste liberaleromânești, dupã model francez. Ionicã Tãutu a tradus texte revoluționarefranceze. În Moldova s-a tradus și discursul revoluționar al lui LazareCarnot
; tot în Moldova avem Constituția confederativã a lui Leonte Radu,
care cerea expressis verbis desființarea cenzurii și libertatea cuvîntului.
Așadar, de fapt, chiar înainte de Ibrãileanu, cu Spiritul critic în cultura
româneascã , observãm cã acest spirit critic are mult mai vechi rãdãcini.
În treacãt fie spus, Ibrãileanu a fost puțin supralicitat – e clar, ești deacord
? A fost un om remarcabil, un spirit distins, însã, în comparație cu
Lovinescu, nu rezistã. Ieșenii l-au supralicitat. Era, se pare, un om fin,subțire, un om cu o interesantã viațã particularã
: a scris și un bun roman
autobiografic. Are multe calitãți. Însã și Cãlinescu îl supraliciteazã, îndefavoarea lui Lovinescu. Ieșean-ieșean, dar…
Sorin Antohi
: Sigur, sigur, spiritul critic trebuie adoptat și cînd vorbim
despre ieșeni, și cînd vorbim despre noi înșine…
Adrian Marino : Eu subscriu la Spiritul critic… , dar parcã noi doi și
mulți alții l-am scrie puțin altfel, ceva mai documentat, mai riguros, maiferm și mai precis în detalii. Nu este suficient sã citãm doar cîteva pasajedin Costache Negri sau din Negruzzi. Sînt lucruri cu mult mai adînci șimai abundente, cãci moldoveanul are un spirit critic rece. Regret profundcã viața m-a îndepãrtat de Iași. Deplîng „relegarea” mea la Cluj – aici amputut scrie în condiții foarte comode, soția mea m-a ajutat enorm –, darmediul local nu seamãnã cu cel de la Iași, nu seamãnã cu cel dinMoldova. Aici dominã un regionalism iremediabil, pe cînd Moldova areo deschidere internaționalã, spontanã, mult mai largã. Nu știu de undevine, dar o are
! Cînd Alecu Russo spunea „pãrinții noștri priveau spre
Rãsãrit iar noi privim spre Apus” el trãgea linia de demarcație a culturiiromâne. Sînt mîndru cã un moldovean a spus acest lucru în cîtevacuvinte
: pãrinții priveau într-o direcție, noi privim în altã direcție ! ăi,
pînã în ziua de astãzi, noi am privit în altã direcție, bineînțeles, adap-tîndu-ne limbajul, afinîndu-ne, îmbogãțindu-ne cunoștințele, citind înmai multe limbi, lucrînd în biblioteci strãine, publicînd în strãinãtate. SîntCE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

120 AL TREILEA DISCURS
categoric împotriva odiosului Lumina vine de la rãsãrit , sînt categoric
împotriva panslavismului și, în aceastã ordine de idei, aș vrea sã atragatenția (mult spus) cã, deși sînt ortodox, deși sînt ieșean, deși la noi, laIași, uniții nu existau, i-am apãrat pe uniți. Am avut o polemicã la tele-viziune și cu celebrul pãrinte Galeriu, pe care, la un moment dat, l-amîntrebat, „Pãrinte Galeriu, dumneavoastrã ce preferați, Accademia diRomania (Roma) sau Academia Funze (Moscova)
?”. ătii ce îmi rãspunde,
cã nu e prost, e abil : „Eu prefer Academia Românã”. A dus-o din condei.
Sînt un partizan pur ideologic. Pe mine filioque și pãrțile dogmatice,
papale, nu mã intereseazã. Dar uniții au cîteva contribuții esențiale. Înprimul rînd, reprezintã prima deschidere masivã spre Occident a culturiiromâne. În al doilea rînd, reactualizeazã în cultura românã ideea latinã.Care se opune în mod radical culturii slave. Sã nu uitãm celebrele definițiiale Europei
: latinã în extensiune, elinã în adîncime și goticã, creștinã în
înãlțime. Noi sîntem, în aceastã privințã, europeni. Sã nu uitãm nici cãăcoala Ardeleanã a introdus alfabetul latin. Prin urmare, am fost pur șisimplu scandalizat cînd am citit cã, din motive de competiție, evident,mitropolitul ăaguna afurisea pe cei care citeau cãrți în alfabet latin.Mitropolia ieșeanã afurisea pînã și cãrțile lui Petru Maior, pentru citatelesale latine, și interzicea, din motive canonice, limba latinã. Excese,așadar, erau de ambele pãrți. Trebuie sã recunoaștem cã aceste lucrurisînt execrabile și cã uniții, în aceastã privințã, au merite istorice evidente.Dar ei nu și-au apãrat foarte bine aceste contribuții istorice. Pe ei îiintereseazã, de fapt, doar restituirea proprietãților. Nu totul se reduceînsã la o competiție de parohii. (Avem douã biserici într-un sat, una estegoalã, preotul ortodox pune lacãt pe ea, iar uniții pierd slujbe, pomeni,acatiste etc.). Uniții au merite istorice reale și eu sînt partizanul lor ideo-logic, ocazional, neangajat în ierarhia lor și fãrã sã am ceva în comun cuunii prelați. Dar cunosc destul de bine istoria Transilvaniei și istoriaepocii. Deci cam asta ar mai fi de adãugat în prelugirea ideii de enci-clopedism, neopașoptism, deschidere spre cultura occidentalã. Pentrumine, cultura occidentalã nu este un mit, nu este un areal inaccesibil.Noi am frecventat-o, noi am colaborat într-o micã mãsurã la ea și ne-amdat seama cã, prin ea, cultura românã s-a modernizat și a ieșit din aceastãprimã formã fãrã fond româneascã, aceea de a turna pe o limbã latinã unalfabet slav. Este, repet, prima formã fãrã fond a culturii române, pe carear trebui sã o subliniem și sã o respingem. Aspecte care sînt religioase lasuprafațã, dar care în profunzimea lor sînt ideologice, culturale și țin de

121
stilul nostru de a gîndi. Eu sînt profund antislav, vreau sã spun contra
panslavismului și privesc cu neliniște orientarea viitoare a României –nu știu exact care va fi. Fiindcã o culturã și o civilizație latine aflate înzona de influențã slavã se aflã într-o mare primejdie. Evident, eveni-mentele istorice sînt irepetabile. Bãtrînul nostru Xenopol distingea încãde acum o sutã de ani între fenomene de succesiune și fenomene derepetiție, care sînt fenomenele fizice naturale. Noi trãim într-o succesiunede evenimente pe care ne sprijinim și în care credem cu fermitate. Camaceasta ar fi la capitolul „Culturã”. Sã sperãm cã ne va auzi cineva.CE FEL DE CULTURÃ NE TREBUIE?

122 AL TREILEA DISCURS

123
Societate si politic ã
Cît de comunizat e poporul român? Mitologia naționalã • „Revoluția” din 1989 •
Discuții de închisoare • Pentru o Românie „mic-burghezã” • Clasa noastrãpoliticã • Capitalism sãlbatic și tradiții birocratice. Din nou despre defectelenaționale • Rolul intelectualului critic • Mitul Meșterului Manole într-o rezervațiefolcloricãa,,,,,

124 AL TREILEA DISCURS

125
Adrian Marino : Cred cã acum putem trage și concluziile definitive –
definitive e un fel de a vorbi – la cumpãna mileniilor, despre problemacea mai iritantã, cea mai importantã pe toate planurile, a Românieiactuale
: problema politico-socialã și ideologicã. Aici, trebuie sã mãrtu-
risesc, am fãcut singura și cea mai profundã eroare de apreciere a viețiimele. Nu mi-am dat seama imediat – dupã ’89, cînd mi-am recãpãtatlibertatea intelectualã – cît de profund comunizat este poporul român.Pentru mine a fost un moment de revelație, de tristețe, de stupoare. Însã,treptat, pe mãsurã ce am început sã analizez, pe mãsurã ce am începutsã compar, mi-am dat seama cã fenomenul era inevitabil. Bineînțelescã am citit-o și pe doamna Mungiu-Pippidi, deja amintitã. Cartea sa,Românii dupã ’89. Istoria unei neînțelegeri , mi-a dat și date de ordin
statistic. Într-adevãr, un popor care s-a nãscut mai mult de 60% înperioada comunistã nu putea gîndi altfel. Dar eu, pînã la acea datã, nu-midãdeam seama de fenomenul acesta. Pentru mine a fost un momentfoarte greu. Mi-am zis
: „uite, am suferit, am combãtut, am crezut și cred
în continuare”. Am avut sentimentul unei cãderi ideologice în gol și alunei singurãtãți sociale și ideologice și mai profunde. Au fost doi-trei anide clarificare interioarã dificili și greu de suportat. Pe de altã parte, mi-ampus întrebarea foarte rece, ca analist
: cum s-a putut ajunge la acest

126 AL TREILEA DISCURS
fenomen și de ce comunismul a prins ? Sînt cauze naționale și generale.
Cele generale cred cã pot fi identificate relativ ușor ; comunismul convine
foarte bine naturilor mediocre. Comunismul elibereazã pe om, prin
conducerea sa unicã, centralizatã și de sus, de responsabilitatea indivi-
dualã, de inițiative, de riscuri – cineva gîndește pentru noi toți și noi
puteam trãi comod, foarte bine, fãrã a ne asuma riscuri. În al doilea rînd,
din punct de vedere economic, existența materialã minimã era asiguratã,
iar ceea ce nu ne ajungea furam de la colectiv, furam de la fabricã (știi
foarte bine, pe vremea lui Ceaușescu, furturile pînã la 500 de lei nici nu
erau penalizate, erau numai analizate, se primea o sancțiune de partid și
așa mai departe). Cred cã e unicul exemplu, repet, unicul caz în lume
cînd furtul este legalizat. Apoi mi-am dat seama cã acest comunism este
perfect mulat și pe structura țãrãneascã a poporului român. Pe senti-
mentele sale naționaliste, șovine, pe mitologia naționalã. Noi am fost
timp de peste 40 de ani victimele vechiului abecedar „burghezo-
-moșieresc”, cu eroii tip ătefan cel Mare și Mihai Viteazul. O mitologie
naționalã care ținea loc de orice fel de ideologie profundã : sîntem viteji,
am învins la Cãlugãreni, i-am învins pe turci, am învins pe toatã lumea.
Din vechiul abecedar, Mihai Viteazul a venit, în variantã ceaușistã, sã
lupte în filme cu turcii. Dar Mihai Viteazul, ca actor, a uitat cã are ceas la
mînã ! Înțelegi, pentru ca parodia sã fie completã. Acest cadru ideologic,
pentru poporul român, era ideal. Apoi s-a mai dezgropat și un text din
Herodot dupã care tracii erau cei mai viteji etc. Eu am o cu totul altã
pãrere, pentru cã am citit complet pasajul lui Herodot, unde imaginea
dacilor era cu totul alta.
Revenind, cînd mi-am dat seama cã poporul român este un popor
comunizat….
Sorin Antohi : Ați înțeles asta în închisoare ? Se înțelegea atunci și acolo
acest lucru ?
Adrian Marino : Nu, nu. În închisoare trãiam din plin miturile anti-
comunismului, miturile liberalismului radical, despre care apoi mi-am
dat seama cã nu este posibil în România. Prin urmare, am supraviețuit
într-o lume de ficțiuni ideologice, trãite cu sinceritate, cu naivitate – mi
le asum. Era foarte greu de suportat. Treptat însã m-am adaptat și mi-am
spus cã „asta este situația”.
Comunizarea profundã a țãrii este o realitate. Ea se mai manifestã
într-un fel : așa-zisa Revoluție din 1989 nu a fost propriu-zis o revoluție.
O revoluție înseamnã schimbarea radicalã a aparatului de stat. Or, așa

127
ceva nu s-a întîmplat. Aparatul de stat comunist a rãmas în continuare
același, lucru care se vede pînã astãzi. Serviciile secrete au rãmas aceleași,aparatul judiciar a rãmas același, aparatul polițienesc a rãmas același.
Cum vrei, în aceste condiții, ca o democrație de tip occidental, cum o
visãm noi, sã ia ființã și sã devinã activã
? Încã o datã, am descoperit
tîrziu aceste realitãți, treptat, iar acum sînt echilibrat, fiindcã știu exact
cu cine am de a face, știu pe ce lume trãiesc, știu la ce pot sã mã aștept
și nu-mi mai fac nici un fel de iluzii. La noi a fost inițial doar o pseudo-revoluție perestroikistã, care a fost puțin acceleratã de trei factori. În
primul rînd a fost reacțiunea strãzii, mai puternicã decît se așteptau
perestroikiștii. A fost apoi o anumitã presiune a strãinãtãții și, trei, nimeninu se aștepta la puciul de la Moscova. Cînd patronii au dispãrut, a
intervenit un moment de derutã. Imediat, regimul Iliescu a început sã
dea lest și sã facã acest hibrid de democrație și de stat totalitar, sãconfecționeze o constituție care dã cu o mînã și ia cu alta, nu garanteazã
proprietatea etc. Puciul de la Moscova a fost o surprizã și pentru ruși, șipentru noi, care i-am devenit victime. Lucrurile acestea se pot acumobserva cu claritate, dar atunci nu se vedeau chiar așa. Pe un astfel defundal s-a putut grefa ascensiunea forțelor de dreapta, care acum îșispun ori naționaliste, ori social-democrate, dar sînt, în fond, o combinațiede naționalism și comunism. Acest hibrid este foarte bine exprimat departidul România Mare. Intenționez de altfel sã revin asupra temei Douã
Românii ideologice .
Acesta ar fi un prim aspect care trebuie sã ne dea de gîndit, pentru a
gãsi cãi care sã ducã la rezolvarea lui.
Al doilea aspect, care m-a surprins și pe care îl trãim cu toții, mi-a
apãrut atunci cînd am observat cã nu existã din partea forțelor politiceun proiect social-politic precis. Aici încep o serie de întrebãri, de reacții
critice – chiar negative. M-ai întrebat de pușcãrie. În pușcãrie am început
sã reflectez la toate astea. Lumea nu discuta deloc ideologie politicã
;
singura ideologie democraticã acceptatã era restitutio in integrum. Eu
spuneam cã nu este posibil. De exemplu, pe lîngã vechea uzinã Malaxa,s-au mai construit trei sau patru hale și uzine. Deci, trebuie gãsite și alteformule, nu numai restitutio in integrum , ci și despãgubiri, compen-
sãri etc. Teza aceasta, bineînțeles, nu era deloc simpatizatã și treceai,
dacã nu comunist, în orice caz, drept un tip dubios.
Sorin Antohi
: Dar se discuta problema restituirii în închisoare, în
anii ’50 și la începutul anilor ’60 ?SOCIETATE ăI POLITICÃ

128 AL TREILEA DISCURS
Adrian Marino : Foarte rar, dar am auzit-o. Restitutio in integrum , asta
se discuta. Repet, rar, fiindcã preocuparea în închisoare nu era programulpolitic, programul social. Existau doar douã preocupãri fundamentale.Una era, evident, antisovietismul, naționalismul, iar a doua era problemacare a traumatizat conștiințele românești pînã astãzi, problema dosarelor,
a informatorilor, a Securitãții, a poliției politice, fiindcã era un fenomen
cu totul nou în România. Lumea nu era adaptatã. Nici pînã astãzi nuexistã o reacție uniformã și o soluție globalã. Este pentru prima datãcînd poporului român i s-a aplicat aceastã cãmașã de forțã, atît de durã
;
vorba lui Cioran : „România pusã la teasc”. La un moment dat, lumea pur
și simplu a fost uluitã. ăi astãzi, unii încã nu se pot adapta la realitãți și
trãiesc numai din mitul fostului deținut politic – eu însumi fac parte din
categoria aceasta –, dar consider cã simpla calitate de foști deținuțipolitici nu rezolvã toate problemele. O țarã se guverneazã mai ales cutehnicieni, cu specialiști, cu manageri etc.
Iatã al doilea aspect al decepției mele politice dupã ’89
: o caracte-
risticã specialã, negativã, o lacunã gravã a societãții românești, pe care
încercãm sã o definim acum.
Aveam totuși un proiect social precis în conștiința mea. ăi pe ici-pe
colo încercam sã-l exprim. L-am și exprimat, de altfel, în multe articole,mai mult sau mai puțin tematice. În primul rînd m-a interesat și ampledat (și voi pleda în continuare) pentru inversarea raportului sat – oraș
în România. Cîtã vreme România rãmîne o țarã fundamental ruralã, ea
nu are un viitor democratic. Nu are, de fapt, nici un viitor, iar de intrareaîn Europa nici nu poate fi vorba. ătii doar cã abia 8% din populațiaUniunii Europene se ocupã cu agricultura. Dar, atenție, acești 8% nu sîntțãranii români, folclorici, de tip Muzeul satului. Sînt fermieri – cu totulaltceva. La noi, procentul este de peste 50%
!
Sorin Antohi : Chiar mai mult : dacã socotim și oamenii care sînt la
prima generație urbanizatã (dar insuficient și mutant urbanizatã), trãind
în ghetourile urbane care prezervã forme de viațã cvasirurale.
Adrian Marino : Deci, în privința asta, eu, care nu sînt deloc, dar absolut
deloc un adept al ideologiei țãrãnești, mã declar de acord cînd se spunecã ne-am sãturat sã fim „țãranii eterni ai istoriei”. ăi eu m-am sãturat, cași E.M. Cioran. Nu mai vreau, dragã Sorin, o Românie de chirpici, o
Românie mizerã, pe care orice inundație o ia la vale și o distruge. Satele
românești, așa cum aratã acum, sînt lamentabile, sînt primitive. Fãrã

129
comunicații, fãrã linii electrice în multe locuri, fãrã apã curentã. Noi
sîntem încã o societate de tip arhaic. ăi chiar ca mentalitate ; nu putem sã
„intrãm în Europa” cu o mentalitate ca asta : atunci cînd nu este ploaie,
facem slujbe, se scot Paparudele etc. etc. ! Lumea crede în „minuni”, se
descoperã „icoane” prin copaci, pe pereți… Nu e posibil, parcã trãim în
Africa ! Ca moment folcloric, ca moment etnografic admit. Dar nu e
posibil sã încercãm sã aducem ploaia cu paparude sau slujbe religioase !
Aceastã mentalitate, care ține de structura profund arhaicã a poporuluiromân, este teribilã. ăi iatã cã, din acest punct de vedere, trebuie sã maiașteptãm cîteva generații, pînã cînd România va evolua (dacã va evolua)spre o Românie citadinã, civilizatã, o Românie în care problema apei…
(À propos de apã, tot cartierul clujean unde sîntem acum este lipsit de
apã
! Printr-o întîmplare, locuința noastrã este aproape de casa de apã și
nu sînt probleme de acest fel. Dar la vecini, nimic ! Nu este posibil ca
strãzi întregi sã rãmînã fãrã apã curentã, de bãut, pentru minima igienã,pentru minima alimentație
!)
Sorin Antohi : De fapt, reeditarea cãrții dumneavoastrã despre
Alexandru Macedonski ar trebui sã vinã doar într-o Românie în care
proiectul urban a reușit, a trecut din poezie în realitate ! Poate cã atunci
vom vedea o a doua ediție.
Adrian Marino : Oricum, știi cã eu am pãrãsit de mult scrierile literare ;
le privesc acum cu detașare, aproape cu indiferențã. Ele erau asociate șide faza pe care aș vrea s-o uit, „cãlinescianã”. Deși sînt create într-o
ambianțã „cãlinescianã”, acele douã cãrți nu sînt totuși cãlinesciene ca
structurã. Am explicat toatã povestea aceasta în Viața unui om singur și
trebuie sã mai ai puținã rãbdare pînã cînd te vei lãmuri bine asupraacestei probleme. Visul meu social, profund, rãmîne unul al Românieiviitoare, pașoptistã și neopașoptistã, o Românie citadinã, civilizatã, lanivel european. Ei, bine, deocamdatã sîntem încã într-o fazã vizionarã,
de utopie, de vis greu realizabil. Cu atît mai mult cu cît observ cã aceastã
societate româneascã de tip patriarhal își menține dominarea. Ea semanifestã foarte bine aici, în Ardeal, prin clanuri familiale puternice,partide de nepoți. Unde s-a mai vãzut așa ceva
? Ai umblat prin lume, ai
o experiențã internaționalã mai bogatã decît a mea. Am și eu o anumitãexperiențã, dar nu am vãzut partide de nepoți, construite pe structura
clanului familial. Parcã sîntem în Scoția medievalã, cu un clan Mac
Dougal și altele…SOCIETATE ăI POLITICÃ

130 AL TREILEA DISCURS
Sorin Antohi : Dar fãrã producția de whisky…
Adrian Marino : Aceasta este realitatea, pe care eu nu pot sã o înving.
Dar pe care pot sã o definesc cu claritate și sã o denunț ca o formãprimitivã de societate româneascã. Dacã România va continua sã aibãaceste idealuri și structuri de bazã, eu nu prea vãd un „viitor de aur”. Darcel puțin îmi exprim cu toatã energia și cu tot entuziasmul idealul uneiRomânii citadine, aparținînd unor familii citadine. Familia mea este
citadinã de aproape 200 de ani, atestatã documentar. Familie de mic-
-burghezi, mici funcționari culturali, dar orãșeni. Nu e un titlu de mîndrie,nu fac luptã de clasã inversã. Este însã o realitate și cred cã România nuva putea progresa decît atunci cînd va avea o clasã de mijloc puternicã,o clasã de mijloc de liber-întreprinzãtori, de liber-proprietari, de liber–manageri. Dupã independența economicã vom putea cîștiga și indepen-
dența intelectualã, politicã și socialã. Spre aceastã Românie de mijloc, de
„mici burghezi”, tind. Decepția mea mare, legatã de partidele politice,este cã nu și-au însușit, nu și-au precizat (excepție
: Varujan Vosganian)
un punct de vedere în aceastã privințã. Mi-aduc aminte cã în Cotidianul ,
pe vremea lui Rațiu, încã mã mai legãnam în iluzii și fãceam o astfel deschemã politicã a României, imaginînd Partidul Național Țãrãnesc, ideo-
logic vorbind (nu ca „activist”), ca viitor partid al pãturilor mijlocii rurale
și urbane, înțelegînd prin pãturi mijlocii rurale ceva ce ar corespundeaici cu vechea țãrãnime avutã, cu „chiaburii”. Mã preocupã intens temacelor „douã Românii”.
Mai vedeam încã douã categorii sociale, expresia unui capitalism
românesc puternic frînat de vechiul aparat comunist și de obsesia eco-
nomiei de stat, care se formeazã în momentul de fațã. Din nefericire,
formele de acumulare sãlbaticã sînt evidente. În sfîrșit, o muncitorimede tip social-democrat. Vorbind despre problema aceasta cu CorneliuCoposu (cãruia îi pãstrez o amintire frumoasã ca om și luptãtor), îispuneam
: „Ar trebui sã se renunțe cîndva la aceastã titulaturã de „Partid
Național Țãrãnesc”, sã rãmînã numai un „Partid Creștin-Democrat”. S-a
uitat la mine lung și mi-a spus : „Domnule, dumneata ai dreptate. Eu
personal nu pot sã o fac. Dar dumneavoastrã… – și a arãtat cu brațeledeschise cãtre noi – puteți”. Îl înțelegeam. El continua tradiția manistã.Vedeam deci acest partid ca expresie a pãturii mijlocii, eu avînd de fapto orientare ideologicã liberalã. Erau doar iluzii, visuri, idei politice într-ofazã de efervescențã teoreticã, lipsitã de luciditate practicã, fãrã percepția
realitãților sociale imediate.

131
De aici, o decepție profundã în privința partidelor. Constat cu tristețe
mediocritatea clasei politice românești, de la stînga la dreapta și de sus
în jos. Desigur, este de departe preferabilã aparatului totalitar : este per-
fectibilã, se poate regenera etc. Din ce este formatã deocamdatã – în ceamai mare parte – clasa politicã, înțelegînd prin ea senatori, deputați,aparatul de stat, prefecți, primari
? Mai toți provin din PCR, UTC sau din
vechea Securitate. Mediocritatea clasei politice mã întristeazã. Mi-am dat
seama cã locul meu nu este aici, cã nu am ce cãuta în acest mediu politic.
Treptat s-a ajuns în situația actualã, lamentabilã, cînd asistãm la cele maistranii combinații politice, liberalii și post-comuniștii… O Struțocãmilã
politicã, care aratã cã, în fond, clasa politicã la noi nu are nimic la bazã,nici o convingere. Singura motivație, singurul impuls este „voința deputere”, Wille zur Macht. Dar Wille zur Macht pentru ce
? Sã o folosești
într-un mod patriotic, obiectiv, general, sau pentru a te pune doar pe
tine în valoare și a-ți asigura un loc rentabil și comod în Parlament ? Îți
votezi prime, tot felul de avantaje economice. Iatã imaginea actualãglobalã a clasei politice românești, pe care o contest radical. Dacã și eamã „contestã”, în sensul cã mã „ignorã”, nu are nici o importanțã. Sînt unsimplu cetãțean care, de bine, de rãu, poate sã-și exprime pãrerile. Cîndmã uit la o serie întreagã de intelectuali, care ar fi putut face ceva în
Parlament, dar nu au fãcut-o, din motive de comoditate, prudențã sau
din calcul și mondenitate politicã, lasã-mã sã reamintesc o vorbã fran-cezã, mai ironicã
: Je m’estime peu quand je m’examine, beaucoup quand
je me compare . Aceastã vorbã a lui Villiers de L’Isle-Adam am citit-o
demult, în adolescența mea și ea mã urmãrește și acum. Clasa politicã nupoate sau nu vrea sã voteze legi bune, fiindcã ea aparține de fapt vechilor
structuri. Sînt oameni care nu pot asimila ideea pieței libere, ideea
proprietãții individuale (cu excepția proprietãții lor), au o mentalitatecolectivistã, etatistã (sã distrugi agricultura fiindcã domnul Trițã Fãnițãîși pierde combinațiile lui de export cereale
!) ș.a.m.d.
Sorin Antohi : Am spus, la un moment dat, într-o discuție despre libera-
lismul în România, cã marea problemã a românilor în privința liberalis-
mului nu a fost sã înțeleagã cã piața și societatea sînt organizate de omînã invizibilã. Românii înțeleg chestia cu mîna invizibilã, numai cã eicred cã sînt mai multe mîini invizibile
: ale lor, ale colegilor de partid etc.
Românul este pluralist din acest punct de vedere. Nu înțelege acțiuneainexorabilã a pieței, dar înțelege cum mîinile invizibile personalizate, foarte
multe, intrã în buzunarul general și scot de acolo profituri personale.SOCIETATE ăI POLITICÃ

132 AL TREILEA DISCURS
Adrian Marino : Sîntem, repet, într-o fazã de acumulare sãlbaticã de
capital. Ceva similar cu situația cînd regina Elisabeta a Angliei fãcea înegalã mãsurã și piraterie, cu Francis Drake. Apoi îl înnobila și piratuldevenea Sir Francis Drake. Ca sã împing butada sau „cinismul” pînã la
capãt, aș zice
: „Domnilor, construiți-vã cît mai multe vile, furați cît mai
mult posibil, «jefuiți» cît mai mult, dar construiți ceva ! Fiindcã fiii voștri
(apare și psihologia «fiilor de bani gata») vor avea sentimentul proprietãțiiși, avînd sentimentul proprietãții, vor avea, treptat, și sentimentul cãaparțin unei categorii sociale distincte, cu o altã psihologie”. Deocam-datã, progresul constã în construirea de vile. Ilegalitatea este totalã, dar,în perspectivã, vezi parcã un fel de logicã a istoriei, care lucreazã totuși
în favoarea unei Românii mic-burgheze, a unei Românii de clasã medie,
de proprietari mici și mijlocii. Toatã lumea era scandalizatã de faptul cãAdrian Nãstase ar avea „patru case”. Poate cã e mult, poate cã e așa,poate cã nu. Dar, în orice caz, pe mine nu mã supãrã chestia aceasta
; mã
supãrã cã metodele de înavuțire sînt total ilegale și cã nu s-a fãcut nimicpentru minima dezvoltare a satelor noastre mizerabile, a micii proprietãți
rurale, pentru transformarea lor în mici proprietãți viabile economic,
inclusiv asociate într-un fel oarecare. Așa-zisele partide care se revendicãde la țãrãnime nu au fãcut nimic în aceastã direcție. Impozitarea careține în viațã marile întreprinderi ceaușiste, SIDEX, CUG etc., este supor-tatã tot de pãtura mijlocie de liber-întreprinzãtori, singura pãturã produc-
tivã. ăi din ce motive întreținem acești coloși
? Nu putem arunca în stradã
zeci de mii de oameni, din motive populiste. Iatã cum noi, democrațifiind, întreținem o clasã parazitã de pseudoproletari, o clasã parazitã debirocrați. La greva RATB am vãzut cã la cinci mii de șoferi sînt zece miide birocrați care ard gazul de pomanã în birouri.
Sorin Antohi
: Este vorba de personalul TESA, supradimensionat ca în
comunism…
Adrian Marino : Exact. Dar, ca sã fim foarte obiectivi, nu neapãrat
comunismul a întemeiat și dezvoltat clasa birocraticã într-un mod dispro-porționat. Problema este mai veche
: este produsul vechiului Partid
Liberal. Atunci a ieșit butada – unii i-o atribuie lui Caragiale, alții luiP.P. Carp – conform cãreia „românul se naște bursier, trãiește funcționarși moare pensionar”. Butada, indiferent de autor, este riguros exactã.
Aceasta este o mentalitate de asistat etern al statului. Statul face copii,
plãtește întreținerea la bloc, biletele de tramvai etc. etc. Cînd șomerii

133
nu au de lucru, unde se duc ? La primãrie, la prefect, pentru a cere.
Mentalitatea etatistã este profund înrãdãcinatã în conștiința românului.
Sorin Antohi : Asta face ca românul sã înțeleagã drepturile, în general,
ca drepturi-creanțe, datorii ale statului fațã de el, nu ca drepturi-libertãți.
Adrian Marino : Statul trebuie sã-mi dea de lucru și, mai mult decît atît,
eu fixez cît mi se cuvine : minimum trei milioane, nici nu discut !… Toate
acestea au, pe lîngã tragism, și un aspect bufon.
Sorin Antohi : Pe de altã parte, dacã oamenii observã cã în România
proprietatea e literalmente furt, nu cumva aceasta duce la o învãțaresocialã negativã, nu cumva cedeazã și cei care ar vrea sã fie cinstiți, sãaibã o eticã protestantã, sã fie cumpãtați, sã fie modești, sã nu se angajezeîn consum somptuar
? Nu cumva puținii români cinstiți se trezesc margi-
nalizați și dezmințiți de o realitate în care cîștigã doar cei care furã ?
Adrian Marino : Desigur. ăi atunci, prin contaminare, încep sã practice
aceleași metode. ăi cu aceastã observație, care este foarte acutã, ajungemla încã o constatare tristã. A mea cel puțin, de dupã 1989
: la o serie
întreagã de defecte fundamentale ale poporului român. Am citit cu multãsatisfacție cartea Martei Petreu despre Cioran. Cioran are pagini de o
luciditate remarcabilã despre defectele poporului român. Eu le-aș refor-
mula puțin altfel, dar asta nu are nici o importanțã. Cred cã la bazacarențelor românești stã și o proastã origine etnicã ancestralã. Dacã veiciti cu atenție capitolul despre traci al lui Herodot, acolo vei vedea toatedefectele poporului român actual
: leneș, hoț, trãind din furturi și, atenție,
lucrul pare incredibil, spune Herodot, nu eu (și nu vãd de ce i-ar bîrfi),
tracii aveau obiceiul de a-și vinde copiii în strãinãtate ! Acest obicei se
verificã și sub ochii noștri. Trebuie sã recunoaștem cã este un adevãr.Dar sã-i lãsãm pe traci în plata Domnului
: au avut și calitãți, au avut un
sentiment religios foarte profund, erau poeți „naturali”. Poporul românare multe defecte fundamentale. Dacã acesta este poporul român, eu – odeclar pe fațã – parcã n-aș face parte din el
! Acestea sînt : șmechereala,
fușereala, improvizația, cîrpeala permanentã. Uite, pe stradã : mereu
cîrpeli, „plombe”, guri de canal mereu deschise, nimic temeinic, nimicbine construit. Totul este fãcut de azi pe mîine, de mîntuialã, pentru asalva aparențele. Pe strada aceasta, alãturi de noi, nu existã sãptãmînã încare sã nu se spargã conducta de apã. Detest profund aceastã deprinderea superficialitãții românești
; aceastã potemkiniadã , în fond.SOCIETATE ăI POLITICÃ

134 AL TREILEA DISCURS
Sorin Antohi : Potemkiniadã pentru noi înșine, culmea potemkiniadei !
Noi construim satul lui Potemkin și tot noi îl vizitãm.
Adrian Marino : Poate singurul proiect care meritã stimã și pe care l-am
gãsit pus oarecum în practicã este proiectul ministrului Nicolae Noica dea construi apartamente, tocmai în spiritul constituirii unei pãturi mijlociiși a unei clase de proprietari. M-am întîlnit recent cu el. Este un omsimpatic, un tehnocrat, care provine mai mult din Alianța Civicã și care
îmi povestea cã, arãtînd proiectul lui în Israel, a fost întrebat cînd vordeveni achizitorii proprietari definitivi ai apartamentelor. Noica a rãspunscã în momentul în care 90% din preț este achitat. Rãspunsul celor dinIsrael a fost cã ei îi fac proprietari dupã ce achitã 10%. Uite ce diferențãde nivel
; iatã, totuși, un proiect coerent ; eu nu cunosc un al doilea
în România.
Sorin Antohi : Eu cred cã pînã acum acest proiect nu se aratã a avea
sorți de izbîndã ; dincolo de valoarea sa propagandisticã, nu are eficiențã.
Prețurile apartamentelor decente de stat sînt încã foarte mari pentrupunga populației. Rãmîne însã un proiect care meritã salutat.
Adrian Marino
: E, cel puțin, o idee bunã. Sigur, e greu realizabilã. Ei
bine, alte idei, în spiritul nostru, în spiritul unei Românii citadine, alpãturii mijlocii, nu am întîlnit. Ceea ce este dezolant în zece ani de zilepentru un om care a investit totuși ceva în aceastã Românie viitoare,pașoptistã sau neopașoptistã – cum vrei sã-i spui. Decepție totalã deci.Dar vãd cã discuția noastrã capãtã un caracter de lamentare continuã.Însã noi analizãm lucid o serie de stãri negative și ne exprimãm fãrã niciun fel de inhibiție decepțiile, indignãrile și uneori chiar momentele defurie împotriva acestei impotente clase politice românești, care nu vãddeocamdatã nici cum ar putea fi reformatã. Mai moderat spus
: nu sînt
deloc un mare admirator al ei. Plutim într-o derivã totalã. Mereu subspiritul improvizației. Cãutãm sã scoatem un iepure din joben… pe postde prim-ministru…
Sorin Antohi
: Problema este cã noi credem mereu cã producem un
Mesia ; de fapt, cînd ne uitãm mai de aproape, nu este decît un biet
iepure scos încã o datã din joben…
Adrian Marino : Toate aceste defecte naționale pe care le-am trecut în
revistã – și trebuie sã recunosc cã folosesc un limbaj eufemistic, fiindcãîn mod normal ar trebui sã folosesc un limbaj folcloric, mult mai colorat,

135
cînd mã gîndesc la aceastã clasã politicã – aduc în prim-planul atenției
noastre rolul intelectualului critic, categorie din care facem parte. Eu ammai spus cã rolul intelectualului critic nu s-a terminat în 1989. El continuãși trebuie sã continue, pentru cã numai intelectualul critic, produsul tipical pãturii mijlocii și al unei Românii citadine, mai poate atrage atenția,
mai poate stimula discuția, mai poate denunța un abuz, mai poate
vitupera și condamna o lege. Rolul intelectualului critic nu e atît de a seînrola în partide
: el se grupeazã fie în Grupul pentru Dialog Social , fie în
Alianța Civicã , din care fac eu parte, fie în alte cîteva grupuri mici, care
însã au un rol doar potențial viitor. Existã o serie întreagã de voci care aucurajul sã spunã aceste lucruri…
Sorin Antohi
: Dar nu credeți cã rolul critic al intelectualui public s-a
epuizat în primii unsprezece ani de postcomunism ? Nu credeți cã mai
ales GDS-ul și-a încheiat mandatul istoric ? Nu știu nici dacã Alianța
Civicã mai are resurse sã meargã mai departe… Am impresia cã unele
dintre aceste grupãri au cam murit de moarte bunã…
Adrian Marino : Este adevãrat : au murit ca grupãri, dar unii membri con-
tinuã prin activitatea lor din presã, în viața socialã și în viața culturalã…
Sorin Antohi : Ele au fost grupãri germinative, din care au pornit foarte
multe dintre inițiativele civice și chiar politice specializate, iar meritelelor au fost evidente în primii ani. Mã întreb dacã nu cumva intelectualulcritic nu a fost pur și simplu sufocat între timp de politician…
Adrian Marino
: Nu numai cã a fost sufocat, dar aproape a și fost redus
la tãcere. Cînd mai apare cîte un articol mai tãios, mai combativ, acesta
provoacã indignare, stupoare și așa mai departe… Este foarte exact ceea
ce spui ; e adevãrat cã GDS a suferit metamorfoze și pare oarecum
epuizat ca formulã socialã. La Sighet am avut ocazia unei discuții foartesincere pe aceastã temã cu Ana Blandiana… Mai existã femei remarcabile,constructive
: Gabriela Adameșteanu, Marta Petreu, Alina Mungiu-Pippidi,
Doina Jela. O adevãratã eroinã e Doina Cornea. Sînt „versiunile” moderne
ale unor admirabile femei de la „1848” : Zoe Golescu, Maria Grant-Rosetti,
Ana Ipãtescu, Maria Heliade. La Sighet am avut prilejul unor observațiisociologice pe viu, foarte interesante
; mi-am dat seama cã, încet-încet,
se ridicã o clasã de tineri intelectuali critici radicali care, curios, erau maianticomuniști, mai liberali decît cei din prezidiu… Mi s-a pãrut extra-ordinar… Cu ocazia asta, o spun cu tristețe, fiindcã mã privește și peSOCIETATE ăI POLITICÃ

136 AL TREILEA DISCURS
mine, încerc sã fiu cît mai moderat posibil, am observat cã uneori acest
rol de intelectual critic e monopolizat de foștii deținuți politici. Estepentru mine o situație moralã grea, fiindcã am suferit alãturi de ei, facparte din aceastã categorie. Îmi dau însã seama cã nu poți trãi la infinitnumai din rente de fost deținut politic. Toatã stima, toatã considerațiapentru puterea lor de sacrificiu, pentru devotament. Dar o țarã se guver-neazã în primul rînd cu tehnicieni, cu specialiști, cu manageri. O spun șio repet mereu…
Sorin Antohi
: ăi cu oameni care privesc în viitor…
Adrian Marino : Ei existã. Dar oamenii aceștia nu sînt încã suficient de
organizați, sînt fragmentați, se contestã reciproc. Eu, practic, nici nu știucîte organizații de deținuți politici mai sînt și din ce organizație fac parte,fiindcã s-au rupt în douã, în trei… Nu aș vrea sã fiu înțeles greșit.
În România nu poate exista, ca în Occident, un partid politic cu ofertã
pentru toate categoriile sociale. Societatea româneascã nu a ajuns încã laacel stadiu de cvasiomogenizare. Un muncitor din țãrile industrializateare de fapt un standard de viațã mic-burghez.
Sorin Antohi
: Sigur, apoi își poate permite sã aibã o opțiune ideologicã.
Poate sã aleagã dupã afinitãți de doctrinã un partid sau altul, fãrã caaceastã opțiune sã-i afecteze major viața concretã, cotidianã.
Adrian Marino
: Evident, în structura societãții occidentale, cum spu-
neam anterior, țãrani nu mai existã, iar noi nu mai putem rãmîne lainfinit o rezervație folcloricã. Nu sîntem Muzeul Satului al Europei
! Nu
vreau sã mai aud de… „Muzeul Satului” idealizat ! Vreau sã-l vãd însã cît
mai bine pus la punct, ca muzeu pur și simplu. Nu însã și ca simbolsocial și cultural.
Sorin Antohi
: Aș vrea și eu sã apuc momentul în care Miorița va putea
fi cititã numai pe baza unui stufos aparat critic, și nu înțeleasã imediat,fãrã reflecție, pe baza experienței proprii, prin – vorba lui Jauss, iden-tificare asociativã.
Adrian Marino
: Miorița reprezintã simbolul poporului român. Un sim-
bol intransmisibil, fiindcã Miorița n-a spus nimic despre Occident !…
Sorin Antohi : Mi-ați scris odatã, într-o scrisoare memorabilã, cã oița
nãzdrãvanã din Miorița este un animal care nu aparține zoologiei euro-
pene ! Așa și este, nu face parte din „bestiariul” european…

137
Adrian Marino : Noi cultivãm încã aceste mituri. Dintre toate miturile
românești, poate cel mai adecvat și mai actual, într-un anumit sens, estemitul Meșterului Manole. Poate cã acesta exprimã ceva esențial din dramapoporului român. Construim, dãrîmãm, (ne) sacrificãm, o luãm de lacapãt și trebuie sã acceptãm acest destin de eterni constructori care îșivãd construcția dãrîmatã și o refac din temelii. Am mai spus-o. Exact astase întîmplã în România, și nu doar în România actualã, ci în toatãRomânia istoricã. Poate cã acest mit este cel mai exemplar, mai caracte-ristic și mai definitoriu pentru poporul român. Deci simpatizez doar cuMeșterul Manole, și vreau pur și simplu sã abandonãm „miorița”. Sã ojupuim, sã o desființãm, sã-i punem blana pe bãț…
Cam acestea ar fi imaginile negative ale poporului român dupã ’89,
foarte sumar și foarte „popular” descrise. Dar rãmînem fermi la acestepuncte și îmi permit sã le rezum, fiindcã acesta va fi și finalul discuțieinoastre, punct de plecare pentru alte reflecții. În primul rînd, trebuie sãrecunoaștem comunizarea profundã a poporului român. Cauzele, cumam vãzut, sînt de ordin social, etnic și istoric (pe acest fundal, forțele deextremã dreaptã sînt în ascensiune).
Am vorbit apoi despre lipsa unui proiect social român, despre medio-
critatea (într-un fel inevitabilã) a clasei politice românești, despre defec-tele naționale, despre rolul intelectualului critic, care continuã, oarecum,o luptã de franctiror marginal, despre organizațiile civice pe cale dedizolvare
; am deplîns soarta nefericitã a fostului deținut politic, care mai
trãiește cu nostalgia trecutului. Îl omagiem, dar ne dãm seama cã el numai are capacitatea de adaptare. Trãiește în trecut, într-o Românie care
nu mai existã și care peste 10-15 ani va dispãrea complet, inclusiv caimagine ideologicã. Imaginea mea despre perioada de dupã 1989 estenegativã. La fel, nu mã regãsesc integral nici în actuala culturã, excesiv
poetizatã și publicisticã. Mã repet, evident, fiindcã acestea sînt obsesiile
vieții mele ideologice, culturale și morale. Cunoști bine, de altfel, psiho-logia apãsãtoare a „obsesiei”…
Îmi exprim în același timp satisfacția cã am avut ocazia, de-a lungul
cîtorva zile, sã stãm de vorbã și sã-mi exprim cu toatã sinceritatea ideileprofunde, într-o formã cît se poate de puțin pretențioasã, cu un adevãrat
prieten de idei. Mai am încã doi, din copilãrie și adolescențã
: Mircea
Carp, în strãinãtate, și Paul Lãzãrescu, în țarã. Nu sînt deloc politolog„specializat”, deși aș putea adãuga la fiecare din aceste capitol un întregaparat critic. Dar deocamdatã discutãm pentru opinia publicã generalã.SOCIETATE ăI POLITICÃ

138 AL TREILEA DISCURS
Avem nevoie mai întîi de un mesaj inteligibil, cît mai coerent, cît mai
clar, simplu și larg difuzabil cu putințã. Este nevoie sã ne adresãm pãturiiintelectuale medii, care abia acuma se formeazã. Poate cã aceste discuții,ca și cãrțile noastre, pot contribui cu ceva la formarea unei noi conștiințeromânești. A unei noi Românii, în care cred. Nu am pãrãsit-o. Puteam são fac, dar am cãutat sã construiesc aici cîte ceva. Ce va rãmîne, ce nu varãmîne, cum va fructifica, aceasta este cu totul altã problemã. Dar eucred, ca și tine de altfel, în rolul precursor al ideilor. M-ai obligat, înacelași timp, într-un fel, sã-mi improvizez și un fel de autobiografieideologicã anticipatã. Nici nu-ți imaginezi cît m-a „uzat” aceastã con-fesiune verbalã, involuntarã. Rememorarea atîtor momente dureroase șipenibile… Dar întreaga mea autobiografie, deja scrisã în detalii, cum ammai amintit, va rãmîne irevocabil postumã. Te-aș ruga chiar, de pe acum,sã te ocupi, în mãsura posibilului, de soarta sa editorialã. Mulțumirianticipate și toatã recunoștința mea amicalã.

139
Addenda

140 AL TREILEA DISCURS

141
Dincolo de oglindã sau Al Treilea Discurs
Sorin Antohi
De aproape douã secole, o parte tot mai însemnatã a elitelor noastre
își construiește identitatea în raport cu fantasma unei Europe idealizate.Asemeni rușilor din vremea lui Ceadaev, românii cred fie cã Europa lerãmîne exterioarã, ca set de standarde inaccesibile, obsedante și pro-ducãtoare de stigmat (atunci cînd Occidentului i se atribuie așteptãrinormative, pe care noi le-am dezamãgi), fie cã Europa este o realitatespiritualã și geopoliticã de care aparținem prin definiție, dar în caretrebuie sã ne facem mai bine cunoscuți, și anume printr-un efort continuuși sistematic de reformã. De la exaltãrile pașoptiste (care opereazã otransformare festivã a calmei conștiințe europene detectabilã la uniicronicari), poate chiar de la pragmatismul militant al ăcolii Ardelene,Europa devine pentru români un fel de oglindã. E o oglindã crucialãpentru formarea sinelui (în sensul teoriei lacaniene a stadiului oglinzii),din care ne privește continuu propria noastrã privire, parcã autonomã șiexigentã, tulburîndu-ne autocontemplarea narcisicã printr-un mesaj alalteritãții constitutive
: Vasile Gergely de Csokotis, Iancu Vãcãrescu, Vasile
Cîrlova, proclamațiile pașoptiste de la Islaz și din Moldova, Avram Iancu,Cezar Bolliac ar putea intra, alãturi de alte exemple, într-o antologie aacestui esențial mit cultural al privirii europene (în care ar figura șiCaragiale, care înregistra ironic forma de clișeu demagogic a fixației).Spargerea oglinzii și regresiunea între limitele baștinei, la adãpost deochiul violent al strãinãtãții, reprezintã o atitudine complementarã, ca șitentativa, etern nereușitã, de a intoxica aceastã privire pãtrunzãtoareprintr-o contraproducție de imagini perfecte ale României, simulacreviclene care sã ne mai dea un rãgaz, cît de mic, o pauzã în care sãne refacem forțele fãrã grija aparențelor, fãrã primejdia descoperirii decãtre Celãlalt a identitãții noastre secrete. Totuși, oglinda spartã se recom-pune mereu
; și nu poate fi mințitã decît cu voia ei. Mai putem visa doar

142 AL TREILEA DISCURS
sã trecem dincolo de oglindã, sã navetãm între cele douã tãrîmuri, sã
asumãm costurile violenței mimetice a europenizãrii, sã mutãm oglindamai la Rãsãrit, cãtre Urali, sã ne izbãvim de privirea Europei prin integra-rea în ochiul care privește. Cum ar spune Adrian Marino, sã aducemEuropa „acasã”, în sensul unui imperativ categoric al integrãrii
: „A te
comporta, acționa, lucra, eventual crea, ca români, dar în spirit (euro-pean) și conform standardelor europene”.
Pentru a relansa dezbaterea asupra integrãrii europene, Adrian Marino
strînge în noua sa carte – apãrutã elegant la noua editurã ieșeanã Polirom,pare-se succesoare, minus subvențiile jenante ale lui Iosif ConstantinDrãgan, a ambițiilor și admirabilei direcții culturale de la InstitutulEuropean – mai multe texte scrise cu diverse prilejuri, între 1968 și 1994,dar cu o remarcabilã continuitate ideologicã. Prilejurile sînt în generaldintre acelea pe care Adrian Marino le reproșeazã (ambiguu, fiindcã leștie indispensabile) altora
: simpozioane, colocvii, numere tematice ale
unor periodice etc. Este cartea unui ideolog pro-european foarte consec-vent, care ne-a obișnuit cu îndemnul de a ne abandona provincialismulși de a ne lansa într-o culturã globalã modernã, în cãutarea proprieinoastre identitãți, împotriva prejudecãților noastre și ale strãinilor. Nu ecazul sã rezum aici temele centrale propuse meditației noastre de dis-tinsul autor (o face de altfel el însuși, într-o prefațã netã ca o declarație–program), dar cred cã ar fi utilã o analizã a cîtorva dintre ele.
Mai întîi, ar trebui reținutã plasarea d-lui Marino în endemica disputã
simbolicã a culturii noastre, adînc sfîșiatã între magnetismul unor rãdãciniinventate dupã întîlnirea cu Occidentul și atracția irezistibilã, schițatãceva mai înainte, cãtre Occident. Adrian Marino reprezintã unul dintrerarii noștri compatrioți care lucreazã la elaborarea și diseminarea a ceeace aș numi Al Treilea Discurs, termenul mijlociu, terțul mereu exclus aldialogului Est-Vest (sau, mai general, Centru-Periferie). Acest Al TreileaDiscurs este extrem de problematic, fiindcã temeiul sãu este sistematicerodat de perspectivele reciproc excluse
: nu e nici negare autohtonistã
a Occidentului (și, mai general, a Celuilalt), nici asumare imitativã anormelor și discursurilor de referințã (ca la majoritatea occidentali-zanților). În veșnica disputã dintre cele douã poziții (care, insist asupraunei propuneri pe care am fãcut-o și în alte rînduri, are analogii cugîlceava slavofili-occidentalizanți din Rusia), d-l Marino opteazã pentrusoluția cea mai grea
: a fi simultan european (universal) și român
(idiomatic). Cariera sa, pe care paisprezece ani de închisoare politicã șiADDENDA

143
domiciliu obligatoriu sub regimul care a mutilat pînã și termenii în
care ne discutãm identitatea nu au reușit s-o curme, este un exempluprestigios și dramatic de reușitã a discursului terț
: mai întîi, autorul a
frecventat, spiritual și fizic, Occidentul ; i-a perceput dimensiunile reale,
pe care le admirã senin, declarat ; a relativizat metropola, depãșind
canonul parizian și asociindu-se tactic cu iluștri tovarãși de drum (caÉtiemble) pentru a susține ideea unui policentrism cultural (cu prețulreconstrucției polemice, din temelii, a comparatismului literar), divul-gînd, oarecum în spiritul lui Eliade, „provincialismul european”
; în fine,
luptînd cu „complexul Dinicu Golescu”, pe care l-a teoretizat savuros,a scris la Cluj cãrți ce apãreau (și) în Occident, cu un condei dedicatvalorilor culturale europene
: enciclopedism, sintezã, selecție criticã (for-
mulare recurentã la autor).
Al doilea, d-l Marino percepe, discutã și trãiește „ideea europeanã” în
contextul ei natural : prosperitate economicã, eficiențã instituționalã,
regularitate proceduralã, stabilitate geopoliticã, pluralism. Astfel, pledoariasa pentru Europa nu are nimic din calvinismul unui Noica, care îmbrãțișaun continent metafizic (de fapt, numai marile sale bulevarde) și refuza înmod stupid (anticultural, lato sensu ) „Germania untului”
; nu are nici
accentele de mendiant ingrat , tipice pentru cei care profitã de bunã-
starea Occidentului, dar îl resping în fond ; nu include nici apelul siste-
matic la imitație, cu tot ceea ce presupune psihologic o asemenea poziție(în acest punct, Adrian Marino rafineazã mesajul lui Eugen Lovinescu).Adrian Marino, care nu e strãin de experiența frugalitãții (în închisori șiîn Bãrãgan a cunoscut și mai rãu), nu o propune totuși ca ideal exis-tențial
: el nu pare capabil, ca Noica, de amor fati , nici de iluzia cã
asceza fãrã voie mîntuie. Nu crede nici într-o „Românie în delir” : scrie
cu mare distanțã despre Nae Ionescu, Legiune, Țuțea și Cioran, „acestprofet bombastic” (p. 16). Pur și simplu, d-l Marino este un partizan alburgheziei liberale, vector organic al europenizãrii
; este pragmatic,
hedonist (admite stenic a fi vizitat supermarket -uri, ieșind din kitschul
relatãrilor de cãlãtorie potrivit cãrora intelectualul român intrã doar înmuzee), urban, tolerant, ironic (chiar caustic), eficient. Fãrã a fi naționalist,vorbește despre subiecte românești cu demnitate, „citindu-le” pe fundalcomparatist, ca episoade tipice ale morfodinamicii culturale universale,știind sã ia distanțã de mistica etno-naționalã, folclorism și protocronism
:
„Miorița nu aparține zoologiei europene”, îmi scria în urmã cu ani,refuzînd cultul acestui animal totemic și alegînd Europa Luminilor.DINCOLO DE OGLINDÃ SAU AL TREILEA DISCURS

144 AL TREILEA DISCURS
Citindu-l pe H.-R. Patapievici, eram înduioșat de pledoaria sa pentru
capitalism, pe care îl orna ingenuu cu lauri epistemologici, morali, eco-nomici, aproape ontologici. Citindu-l pe Adrian Marino, același mesaj îmiapare la fel de pregnant, la fel de patetic, dar însoțit de o bunã dozã descepticism. Cred cã aceste douã apologii ale Occidentului – una extaticã,radicalã și idealistã, cealaltã utilitaristã, uneori subversivã – formeazãîmpreunã o excelentã premisã pentru o discuție nouã a „ideii europene”,adicã a subiectului cardinal al identitãții și experienței românești. Dupãcinci ani și jumãtate de relativã confuzie și demagogie (litania Puterii peteme euro-atlantice), a venit timpul sã vorbim serios despre Europa.
(Recenzie la Adrian Marino, Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideo-
logice și contemporane (Iași, Polirom, 1995), apãrutã inițial în Fahrenheit 451 , 2,
iulie-august 1995, p. 12.)ADDENDA

145
Pentru neopașoptism
Adrian Marino
Pașoptismul, în esența principiilor sale – oricît ar pãrea de
surprinzãtor, poate chiar paradoxal pentru unii – își reafirmã din plin, cuprilejul comemorãrii revoluției de la 1848, actualitatea, vitalitatea șispiritul constructiv, profund reformator.
Slaba tradiție ideologicã liberalã, naționalismul etnicist, ideologiile
totalitare de extremã dreaptã, apoi de extremã stîngã, filozofia irațio-nalistã, antidemocraticã și antieuropeanã, propagatã de cîțiva guru și
„Cãpitani filozofici” dintre cele douã rãzboaie, reveniți sub diferite formeîn actualitate, au eliminat aproape total mica, dar fecunda tradiție ilu-minist-pașoptistã-liberalã a incipientei ideologii românești. Ea este totușimai „veche” decît toate filozofiile și ideologiile fascisto-marxisto-
-„trãiriste”. Ideologia româneascã, atît cît a fost, s-a nãscut sub semnuliluminismului și liberalismului. Nu, sã spunem, al celor ăase maladii ale
spiritului contemporan . Occidental, firește… Spiritul oriental n-are și el
„maladiile” sale
?
O revenire și rememorare, mai mult decît „festivã”, la tradiția pașop-
tistã – care are totuși un secol și jumãtate de existențã – se impune deci,în ciuda tuturor obstacolelor, ca o necesitate obiectivã și de cea maimare și imperioasã actualitate.
Nu ignorãm, în același timp, cîtuși de puțin, noua realitate și evoluție
istoricã. Dupã 1848, Țãrile Românești au trecut prin enorme transformãri.Unele idealuri pașoptiste, în primul rînd Unirea și împroprietãrirea țãra-nilor, au fost realizate, în ciuda amputãrilor teritoriale de dupã 1940. Eleau produs rãni și traumatisme dureroase, nici azi vindecate. Pentru noi,chiar și în aceste condiții dificile și de subdezvoltare, pașoptismul îșipãstreazã sensul general, esențial ideologic, profund pozitiv. El rãmîne,orice s-ar spune, singura soluție fundamentalã pentru modernizarea șieuropenizarea realã a României. Pe toate planurile. Urmeazã doar atraduce aceastã aspirație într-un nou limbaj. Sã nu uitãm, în sfîrșit –

146 AL TREILEA DISCURS
precizare capitalã – cã acest elogiu al neopașoptismului, inevitabil
polemic, vine dupã o jumãtate de secol de dictaturã totalitarã. Structurileși mentalitatea comunistã n-au dispãrut, nici pe departe, nici dupã alege-rile din 1989. Sã ne reamintim și de cartea, azi „ocultatã”, a Alinei Mungiu,România dupã ’89. Istoria unei neînțelegeri (1996). Acestor imense
obstacole, pașoptismul le opune mesajul sãu „revoluționar”. Pentru mulți„anacronic”, pentru alții profund „antipatic”. ăi totuși…
Rolul precursor și propulsor, militant al ideilor este esențial. Ele au o
funcție criticã și vizionarã, perturbatoare, explozivã și, în același timp,de organizare pe noi baze. Deschid perspective și dau soluții. Totdeaunaradicale și, adesea, în condiții date ostile, aparent sau inevitabil „utopice”.Dar fãrã enunțarea teoretico-programaticã a unor principii, fãrã energialor fundamental precursoare, fãrã tensiune ideologicã, nu se poate con-strui și realiza nimic. Nici o transformare și nici o reformã în adîncime.Nici un progres, în nici un moment al istoriei și în nici o direcție. Rãmîne,bineînțeles, mereu, un mare semn de întrebare, dacã mentalitatea șisocietatea româneascã actualã, și mai ales „România profundã”, poateasimila și realiza, mãcar în parte, un astfel de program radical „idealist”.Vom reveni asupra acestei probleme capitale.
Trebuie totuși subliniat cu toatã puterea cã pașoptiștii erau profund
pãtrunși, în primul rînd, de principiul vizionar, energetic, „lumineazã-teși vei fi”. De eficiența sa. Cã N. Bãlcescu a fost, efectiv, un revoluționarradical, am spune un jacobin în miniaturã
: „În împrejurãri grele și estra-
ordinare trebuie mãsuri estraordinare. Nu faceți poezie și sentimentalism,ci dreptate strașnicã”. C. Bolliac vorbea, încã din 1836, de „drumul celmai drept al ideilor”. Ele clarificã, stimuleazã și orienteazã acțiunea.Principiu permanent valabil. Programul ziarului Steaua Dunãrii (1855)
știa de mult cã „în politicã se învîrtește astãzi toatã ideea. Din ea izvorãsctoate acele valuri de teorii, de proiecte, de sisteme care bat necontenit înopinia publicã și împing activitatea mulțimii spre cãi nouã”. Despre roluldecisiv și precursor al ideilor în modernizarea României au scris, cu mareclarviziune, ătefan Zeletin și E. Lovinescu. Acesta din urmã, mai ales, ademonstrat cã Forțele revoluționare în Istoria civilizației române moderne
au fost, în primul rînd, de ordin ideologic. Ideile politico-sociale au antici-pat, adesea cu decenii, transformãrile politico-sociale. Ne revendicãm, încontinuare, și în aceastã direcție, de la acești iluștri precursori. Problema„ființei” va fi și ea importantã în plan ontologic. Problema civilizațieiromâne moderne, în ordinea urgenței și importanței istorice imediate,ADDENDA

147
este însã și mai importantã. Ne reamintim și de o veche înțelepciune :
primum vivere, deinde philosophari . „Platitudine” ? Ne asumãm pe fațã
aceastã „platitudine” : a necesitãții vitale, absolute, a unei civilizații
române moderne puse pe noi baze, inclusiv critice. Metafizica și misticanebuloasã trec pe planul doi. De cea din urmã ne putem chiar lipsi…
Nu trebuie uitat o clipã cã ne aflãm într-un moment istoric radical, de
esențã neopașoptistã, al unui nou „început”, dupã decenii de dictaturãtotalitarã, de subdezvoltare și îngheț cultural. Pașoptismul reprezintã unastfel de moment simbolic românesc al „începutului” absolut. În toatedomeniile. El face tabula rasa din structurile vechiului regim. Arde
efectiv textele sale simbolice, Regulamentul Organic și Arhondologia .
Gest exemplar și reper esențial. Suflul sãu regenerator și inovator rãmîneși azi imperios necesar. O „nouã Românie” democraticã dupã „Româniacomunistã” nu poate fi decît de structurã neopașoptistã. Toți pașoptiștiiau fost, cu o formulã fericitã (Paul Cornea), Oamenii începutului de
drum (1974). Ne reamintim, din nou, de N. Bãlcescu
: „Românii au
trebuințã astãzi sã se întemeieze” (1845). Sã se „regenereze” în modfundamental și integral printr-un nou „început” istoric. El trebuie con-tinuat și perfecționat cu toatã energia.
Acest spirit de pionierat rãmîne la fel de actual și în 1848, și în 1998.
O nouã „întemeiere” fundamentalã devine imperios necesarã. Vizionarã,naivã, idealistã, „futuristã”, dupã unii, probabil dupã cei mai mulți. Defapt, obiectiv-realistã pentru toți românii care privesc spre „vest”, și nuspre „est”. Spre „viitor”, și nu spre „trecut”, ca sã ne exprimãm în termeniiepocii pașoptiste. Spre civilizație, modernitate și europenizare. Nu eternfixați în obsesia identitãții. Într-un problematic, imobil, sclerozat „senti-ment românesc – de ce nu și «paraguayan», vorba lui E.M. Cioran
? –
al ființei”. Care, în orice caz, ne izoleazã, ne menține într-o simplã„rezervație” folcloric-etnograficã a Europei. Expresie tipicã a complexuluirural al identitãții, specific micilor culturi fãrã prestigiu internațional. Cãpașoptiștii erau mult mai realiști – și deci mai actuali – și în astfel deprobleme capitale vom dovedi mai jos prin cîteva citate concludente.Problema meritã, de altfel, sã fie reluatã pe scarã largã, în mod sistematic,riguros și amplu documentatã.
Pînã atunci, semnalãm doar cîteva fericite anticipãri. Chiar dacã mai
mult sau mai puțin ocazionale. Dar de o mare clarviziune istoricã și deun superior simț al tradiției ideologice, de care are acutã nevoie șiîntreaga politologie româneascã incipientã. Proclamația de la Islaz ,PENTRU NEOPAșOPTISM

148 AL TREILEA DISCURS
primul impuls politic organizat de modernizare, rãmîne prototipul acestei
tendințe esențiale. Aproape toate cele 22 de puncte ale sale au devenitrealitãți istorice, azi ireversibile. Din acest punct de vedere, „pașoptismul”constituie simbolul și emblema fundamentalã a modernizãrii și europe-nizãrii României. O constantã a politicii sale progresiste. Un strãlucitexemplu istoric. Este ceea ce și-a dat seama și Stelian Tãnase, într-unremarcabil text, Lecția pașoptiștilor (Sfera Politicii , 33, 1995, reluat în
Revoluția ca eșec , Iași, Polirom, 1996). „Ieșirea din izolare este (ar trebui
sã fie) astãzi prioritatea absolutã a elitei politice.” „Alternativa la aceastãsituație înseamnã izolare, sãrãcie, dictaturã.” Modernizarea Românieipresupune introducerea reformelor și a instituțiilor occidentale, în ter-meni compatibili și inteligibili standardelor, modelelor și instanțelorinternaționale. Ele singure dau „recunoaștere” internaționalã, care, înepoca actualã, este unica „sursã de putere”. Interesul național supremcere deci modernizarea cît mai profundã și mai bine studiatã. Nu obsesiiizolaționiste și foarte complexate.
Într-un alt articol („Reformã și antireformã”, Sfera Politicii , 56, 1997),
ideea este reluatã de același politolog, neopașoptist de vocație
: „Aici
vãd amplificat rolul elitelor culturale, politice, economice. De a dinamiza,de a-și asuma riscuri, de a da dovadã de realism, imaginație politicã șisocialã, de a fi avangarda proceselor de tranziție. Exemplul pașoptisteste un exemplu reușit”. Clarviziune istoricã, asumarea unor riscuriinevitabile, tenacitate, abilitate. Mediocritatea clasei politice actuale nusuportã nici o comparație cu perioada pașoptistã. Singura scuzã estedecimarea vechilor elite în închisorile comuniste și imposibilitatea for-mãrii altor noi elite într-un timp foarte scurt. Dar obstacolul esențialrãmîne pur ideologic. El este și rãmîne catastrofal
: „Educația politicã a
majoritãții parlamentarilor, liderilor partidelor este una de tip stalinist,naționalist, etatist și egalitarist. Ruptura de trecut nu s-a produs. Modelulante ’89 și-a prelungit influența pînã astãzi”. El nu poate fi dislocat, fie șiparțial, decît de neoliberalismul ofensiv, bine calculat, sub marea em-blemã a pașoptismului.
Neopașoptismul înseamnã deci, în esențã, europenizare imperios
necesarã, fundamentalã, sistematicã. „Modernizarea ca program al revo-luției de la 1948 a fost realizatã pentru cã elitele românești au manifestatenergie în a se integra valorilor burghezo-liberale ale Europei occi-dentale”. Învãțãm, încã o datã, eminenta Lecție a pașoptiștilor , pe care o
trage, din nou, Stelian Tãnase. El este un exponent al unei fecundeADDENDA

149
tradiții ideologice românești, din nefericire, fie nu bine cunoscutã, fie
ocultatã. În parte, chiar din „vina” sa. Pentru ea, europenizarea și moder-nizarea reprezintã supremul ideal civic și patriotic. Un program perma-nent, de dus pînã la capãt și fãrã nici o șovãire. În secolul trecut, dupã un
regim fanariot și de ocupație rusã. În cel actual, dupã un regim totalitarcomunist de aceeași origine imperialistã rãsãriteanã, care ne-a smuls șiizolat de marea „familie a popoarelor europene”. Situația a definit-ofoarte bine, între alții, A. Russo, într-un text din 1851 ( Studie moldovanã )
:
„Ochii și gîndul pãrinților se învîrteau la Rãsãrit. Ai noștri sînt țintiți spreApus”. La fel și azi. Mai limpede și concis nici nu se poate spune.
Ideea este subliniatã și în articolul program al ziarului Steaua Dunãrii
(1 octombrie 1855), de M. Kogãlniceanu
: „Trebuie… a ne pregãti pentru
a ne asemãna prin chipuri legale instituțiile noastre cu instituțiile Europeicivilizate, în familia cãrora voim a fi numãrați”. O aspirație esențialã,mereu actualã. Ceea ce dorea, în 1851, și D. Brãtianu în Manifestul
comitetului revoluționar român
: integrarea în „marea comunitate demo-
craticã” europeanã. Aspirația rãmîne perfect valabilã și azi, la sfîrșitulsecolului XX. Din aceeași perioadã pașoptistã dateazã și proiecte precisede integrare europeanã
: „Confederația cea mare a Dunãrii”, de pildã. S-a
publicat, de altfel, recent, și un întreg volum (postum), pe aceastã temã,de George Ciorãnescu
: Românii și ideea federalistã (1996). Anterior :
Eliza Campus, Idei și programe federaliste ale României (București, 1991).
Planuri vizionare atunci, realizate sau realizabile azi, fie și în parte,despre „asociația generalã a toatã Europa” (cu pãstrarea „propriei indi-vidualitãți” a popoarelor) și chiar despre „unitatea republicii universale”.Un fel de… ONU anticipat… Toate aceste idei, de amplã și vizionarãperspectivã istoricã, într-un lung studiu, Naționalitatea , de I.C. Brãtianu
(Republica românã , 2, 1853). Claritatea concepției de bazã este remar-
cabilã. Iar stilul este perfect compatibil cu limbajul ideologic modern.Am intrat, în mod evident, într-o nouã fazã de gîndire politicã. Distanțafațã de cronicari este enormã.
Nu au fost încã studiate atent evoluția și dezvoltarea, fie și cu mari
sincope, a ideii europene dupã epoca pașoptistã. În secolul XIX, ea afost chiar caricaturizatã de I.L. Caragiale („nu voi sã știu de Europa du-mitale”). Spiritele politice erau profund divizate între varianta „germanã”(predominantã), propagatã îndeosebi de Junimea și partidul conservatorși cea „francezã”, animatã de liberali, apoi de partizanii Antantei. DupãUnirea din 1918, care reprezintã victoria decisivã a „Europei occidentale”,PENTRU NEOPAșOPTISM

150 AL TREILEA DISCURS
o singurã inițiativã notabilã : revista lui C. Rãdulescu Motru, Ideea
europeanã (1919-1928). Nu se poate vorbi, totuși, de o mare audiențã.
Intervine contraofensiva extremei drepte antioccidentale. Apoi, mai ales,
izolarea și blocarea influenței europene sub dictatura comunistã. Dar
chiar și în aceastã întunecatã și represivã perioadã, ideea europeanã n-a
murit total.
Ea abia a supraviețuit, mai ales în sfera studiilor literare, camuflate
îndeosebi în „literaturã comparatã” (disciplinã total marginalizatã, dar
toleratã la limitã din motive de „imagine”), prin reviste strict specia-
lizate în limbi strãine, confidențiale, de tipul Cahiers roumains d’études
littéraires și Synthesis (1973). Sînt citabile și unele volume de impresii de
cãlãtorie cu titluri ostentativ „europene”, Carnete europene (1976), de
pildã, inclusiv de autorul acestor note. Chiar și subtitlul „Însemnare a
cãlãtoriei mele fãcutã în anii 1969-1975” trimite în mod direct la revelațiile
„europene” naiv-entuziaste ale lui Dinicu Golescu, Însemnare a cãlãtoriii
mele… fãcutã în anii 1824, 1825, 1826 (1826). În spirit și stil la fel de
aluziv scrie, în aceeași perioadã, despre același pionier european, și
Mircea Iorgulescu (1977). Se pot da și alte exemple. Acest europenism
pașoptist latent, structural și permanent nu este pus nici pînã azi în cea
mai bunã luminã.
Capitalã rãmîne însã orientarea politicã esențialã. Istoria se repetã în
mod inevitabil și la fel de dramatic, chiar și dupã prãbușirea comunis-
mului, „revoluția” din 1989, alegerile din 1996. În ce zonã de influențã
„rãmîne” România ? Pașoptiștii, fundamental pro-europeni, o doreau cît
mai independentã și mai sustrasã influenței rusești. Dupã un secol și
jumãtate, aceastã influențã continuã sã rãmînã, totuși, în forme directe și
mai ales indirecte (economice), o mare și apãsãtoare realitate. Sistemele
politice se schimbã, nu însã și geografia regiunii. Orientarea externã
rãmîne deci o problemã de cea mai acutã și vitalã actualitate. Nu este
vorba de o crizã de identitate, ci, în primul rînd, de o alternativã politicã
esențialã : integrare în structurile euroatlantice (NATO, UE) sau aliniere
la „viziunea geopoliticã rusã” ? Este mai mult decît evident cã PCR, în
toate variantele și fracțiunile sale actuale, întreaga clasã nomenclaturistã
formatã în spirit sovietic privește cel puțin nostalgic spre rãsãrit. Pe bunã
dreptate, Proclamația de la Islaz mai cerea ca „rusul nu (va) mai cãlca în
țara noastrã”, inclusiv sub pretextul „crucei”. Pașoptiștii percepeau cu
toatã claritatea folosirea ortodoxiei ca instrument imperialist panslavist.
Metoda se aplicã în continuare. Protest plin de demnitate, gest de inde-
pendențã naționalã și deplinã suveranitate, de o legitimitate indiscutabilã.ADDENDA

151
Tratatul de aservire semnat de I. Iliescu și M. Gorbaciov este simbolul
acestei orientãri tradiționale, de aservire comunistã neocolonialã. Iar
adevãrata dramã istoricã a României postpașoptiste este cã ea nu întru-
nește – și nu poate încã îndeplini într-un viitor previzibil – condițiile
obiective ale integrãrii europene reale. Cu sau fãrã The Clash of
Civilisations and the Remaking of World Order (1997), dupã formula lui
Samuel P. Huntington. Forțele politice, sociale, economice și ideologice,
proeuropene, din România actualã, sînt încã în minoritate și subdez-
voltate. Ele nu sînt, cel puțin deocamdatã, capabile sã încline în mod
hotãrîtor balanța integrãrii europene efective. Poți cîștiga alegerile – cum
s-a și spus de cãtre președintele E. Constantinescu – și sã nu cîștigi
puterea. La acest capitol, mai ales, spiritul pașoptist rãmîne ceea ce a
fost încã de la apariția sa : o formã de afirmare a independenței naționale.
Puternic influențatã de un mesianism pozitiv, realizabil doar parțial,
în condiții specifice, instabile, determinate de conjuncturi geopolitice.
Adesea imprevizibile, totdeauna hotãrîtoare. Adevãrata politicã externã
a României, „pragmaticã” sau nu, se desfãșoarã în mod obligatoriu în
aceste coordonate. Inflexibile și care nu iartã. Dar orientarea proocciden-
talã este și trebuie sã rãmînã activã în toate împrejurãrile. Fie și ostile.
Într-o țarã, unde prima constituție democraticã dateazã din 1923,
desființatã de Carol II în 1938 și dupã o lungã perioadã de dictaturã, care
ia sfîrșit abia în 1989, idealul democratic pașoptist rãmîne în continuare
o mare, actualã și imperioasã necesitate politicã. Democrația, în țãrile
fãrã o realã tradiție de acest tip, se cucerește greu și se pierde ușor.
Tentația totalitarã este un reflex structural al regimurilor postcomuniste.
Mai ales în România, unde tradiția, mentalitatea și deprinderea mecanis-
mului democratic n-au fost niciodatã consolidate. Din care cauzã, exem-
plul revoluționar pașoptist, invocarea principiului „popolului suveran”,
revendicarea tuturor drepturilor democratice din preambulul Proclamației
de la Islaz , întregul program al revoluției de la 1848, respectiv „demo-
cratizarea statului prin egalitatea drepturilor” (N. Bãlcescu) formeazã și
azi principiul de bazã și steaua polarã a democrației române. De aceeași
mare și permanentã actualitate rãmîne și suprimarea oricãror abuzuri
dictatoriale, „terorismul (ce) azi domnește”, poliția politicã „lãsatã în libera
urgie a unui domn” – azi am spune dictator – încã una din Dorințele
Partidei Naționale în Moldova (1848). Antologia Gîndirea româneascã
în epoca pașoptistã (Paul Cornea, Mihai Zamfir, 1969, I-II) – în cazul cînd
cele 6 volume masive Anul 1848 în Principatele Române (1902-1910)
sînt mai greu accesibile – ar trebui sã constituie o „lecturã obligatorie”PENTRU NEOPAșOPTISM

152 AL TREILEA DISCURS
pentru toți oamenii politici români demni de acest nume. La fel și pentru
toți politologii români, de toate categoriile și nivelurile de competențã.
Principiile de libertate și egalitate, „drepturile omenirei”, invocate de
același N. Bãlcescu încã din 1846, „prefãcînd aceea iubire numai teoreticã
de libertate și egalitate în libertate practicã și actualã”, revendicate în
același an și de C. Bolliac, au o profundã rezonanțã în orice conștiințã
democraticã liberã româneascã. Iar pentru cei ce sînt dominați de nostalgii
de extremã dreaptã, le reamintim cuvintele lui I.C. Brãtianu : „Steagul
naționalitãții și al democrației trebuie sã fie unul” (1853). Toate drepturile
și libertãțile individuale sînt de altfel incluse în preambulul Proclamației
de la Islaz : „Popolul român decretã tipar liber, cuvîntare liberã, adunãri
libere spre a vorbi, a scrie cele de folos, spre a arãta adevãrul”. În
perioada actualã, dupã jumãtate de secol de cenzurã sãlbatecã, totalitarã
sîntem – și din aceastã cauzã – mai „neopașoptiști” ca oricînd. ăi Sfera
Politicii se pronunțã în același sens, în articolul-program O cale pentru
România : „Adoptarea unui ton cît mai critic prin încurajarea exprimãrii
libere, necenzurate a opiniilor” (50, 1997, p. 7).
Libertatea de gîndire, conștiințã și expresie constituie drepturi impre-
scriptibile și inalienabile. Pruncul român folosea aproape aceleași
cuvinte (26, 28 iunie 1848) : „Dreptul de gîndire și de publicație liberã
spre luminarea reciprocã”, „fiecare e liber a cugeta dupã cum crede cã e
mai bine, cãci acesta este unul din drepturile libertãții și care se numește
liberarea consciinței”. Aceastã libertate presupune, tot dupã Dorințele
Partidei Naționale în Moldova (punctul 26 și 27) și Proclamația de la
Islaz (punctul 21) „emancipația izraieliților și drepturi politice pentru
orice compatrioți de altã credințã”. Libertatea tuturor cultelor este in-
trinsec și esențial democraticã. Separația bisericii de stat, concepția
statului laic este consecința directã a acestei libertãți esențiale. Orice
teorie a primatului sau exclusivismului unei singure „biserici a neamului”,
ortodoxe ori nu, este de fapt naționalistã, izolaționistã și intolerantã.
Orice restricție, sub orice pretext, este nedemocraticã. Pașoptiștii res-
pingeau cu anticipație și cu toatã convingerea orice formã de „fundamen-
talism”. Sensul esențial al libertãții de conștiințã și exprimare se extinde
de la filozofie la ideologie și programe cultural-literare, de la credințele
religioase la concepțiile de orice naturã, în limitele Constituției și legilor
democratic votate. Drepturile omului privesc în mod direct și viața strict
personalã a indivizilor.
La doar un deceniu dupã redobîndirea, cel puțin teoreticã, a libertãți-
lor democratice fundamentale, este necesar de reamintit cã documenteleADDENDA

153
programatice de la 1848 dau o mare importanțã nu numai drepturilor
și libertãților individuale, „siguranței personale” (dupã formula lui
V. Alecsandri din Protestația … sa), „libertãții, naționalitãții și dreptãții”
(C.A. Rosetti, 1848), dar și principiului fundamental al separației puterilor
în stat. Acesta… lipsește totuși din Constituția actualã a României. Pare
evident cã D-l Antonie Iorgovan n-a auzit sau n-a citit încã nici Dorințele
Partidei Naționale în Moldova (punctul 21), nici cap. VII, Despre
guvernul reprezentativ din Elemente de dreptul politic … (1846). În primul
text se cere în mod limpede : „Neamestecarea domnitorului în ramul
judecãtoresc”. În cel de al doilea, „Împãrțirea celor trei puteri”. ăi ce sã
mai spunem despre principiul descentralizãrii administrative, nici pînã
azi precis legiferat ? ăi la acest capitol Dorințele Partidei Naționale
în Moldova sînt mult mai înaintate decît contemporanii noștri cu pre-
ocupãri politico-parlamentare : „Dritul fiecãrui ținut oraș și comunã de
a-și controla administrația, prin sfaturile ținutale, municipale și comu-
nale” (punctul 29). Despre toate aceste „drituri” esențiale se vorbește în
România de peste una sutã cincizeci de ani… dar nici pînã azi realizate.
ăi ceea ce este și mai trist : nu se întrevede încã nici o rezolvare grabnicã
și precis legiferatã a unei astfel de situații negative.
Aceste principii, de inspirație și orientare liberalã, rãmîn literã moartã
fãrã un nou proiect și model social, fãrã baza unei noi structuri sociale
și, mai ales, un nou regim al proprietãții. ăi de acest imens adevãr și-au
dat seama, cu multã clarviziune, pașoptiștii : „De-aici nevoia de-a opera
o revoluție democraticã și socialã. Astfel fu programul revoluției de la
1848” (N. Bãlcescu, 1859). Cele douã lozinci esențiale ale Proclamației
de la Islaz : Respect cãtre proprietate, Respect cãtre persoane rãmîn și azi,
nu mai puțin, de o mare și evidentã actualitate. Dacã Respect cãtre
persoane , tradus în termeni moderni, poate însemna – la limitã și în mod
general – Drepturile omului , incluse și în Constituția din 1991 (deși cu
multe carențe, dovadã existența LADO și a altor organizații de acest tip),
problema proprietãții nu a primit nici pînã azi o rezolvare satisfãcãtoare.
O gravã lacunã, cu urmãri profunde.
Au intervenit, bineînțeles, reforme agrare cunoscute. Dar regimul
colectivist-comunist, instaurat în 1948, a subminat în mod grav și dupã
toate indiciile aproape definitiv principiul proprietãții particulare. El nu
este, nici pînã azi, recunoscut, garantat și, mai ales, aplicat. Invocarea
energicã și a acestui principiu „pașoptist” este deci mai imperios necesarã
ca oricînd. Restituirea proprietãților rurale și urbane, a caselor naționa-lizate, întîrzie în mod nepermis de mult. Mentalitatea dominantã, popularPENTRU NEOPAșOPTISM

154 AL TREILEA DISCURS
exprimatã, este limpede : ce a intrat în gura lupului este bun mîncat. Nici
mãcar hotãrîrile judecãtorești definitive și executorii, dupã 1989, nu se
aplicã. De altfel, Constituția din 1991 este, la acest capitol esențial,
profund echivocã. Unele inspirații „socialiste” sînt evidente. Articolul 135
aliniatul 1, precizeazã : „Statul ocrotește proprietatea”. Dar n-o garan-
teazã. În mod explicit și definitiv. Problema de bazã : „emanciparea
clãcașilor ce se fac proprietari prin despãgubire” (punctul 13 al
Proclamației ) sau „împroprietãrirea țãranilor” (dupã expresia și mai
„modernã” a lui N. Bãlcescu) a rãmas, pînã în perioada actualã și mai
ales dupã colectivizarea forțatã, încã nerezolvatã. ăi nu sînt deloc semne
(dimpotrivã) cã sectorul agricol de stat, cu întreaga sa nomenclaturã,
este dispus sã cedeze terenurile țãrãnești colectivizate (IAS). De recu-
noașterea, consolidarea și dezvoltarea – sub toate formele – a proprietãții
rurale și urbane depinde întreaga evoluție politicã, socialã, economicã și
culturalã a țãrii. Nu colectivist-populistã-egalitaristã-etatistã-centralistã,
ci liberalã-individualistã, cu o economie realã de piațã, descentralizatã
și diferențiatã economic. Libera circulație a proprietãții agricole indi-
viduale garantate poate, singurã, pune bazele unei agriculturi moderne,
într-adevãr productive și rentabile, prin regrupare pe suprafețe mai
întinse sub diferite forme (vînzare, arendã, asociații etc.). În loc de
„țãrani”, „fermieri”.
În esențã, proprietatea este garanția fundamentalã a libertãții. În toate
domeniile de activitate. Pașoptiștii au avut și aceastã convingere de
ordinul evidenței, exprimatã cu o energie și azi greu de egalat. Doar
cîteva exemple : „Libertate fãrã proprietate este un cuvînt fãrã sens”, citim
în Disertație asupra dreptului de proprietate și asupra diferitelor feluri
de a-l obține de D. Brãtianu (1841). Nu oferim, bineînțeles, o „biblio-
grafie” completã, care ar include, neapãrat, și texte de Ion Ionescu de
la Brad. Amintim totuși, din nou, de Dorințele Partidei Naționale în
Moldova (redactate de M. Kogãlniceanu), de „prefacerea țãranilor în
mici proprietari”. Formularea este memorabilã, chiar dacã PCR, în toate
variantele sale actuale, este de altã pãrere : „Proprietatea este cel mai
puternic instrument de civilizație și dacã vroim serios sã ne civilizãm
țara trebuie sã avem mulți proprietari”. Rurali și urbani. Pe care, de
fapt, nu-i avem în România nici dupã 150 de ani… Un mare vizionar
pozitiv este și N. Bãlcescu : „Revoluția de la 1848 a vrut ca românul sã fie
nu numai liber, dar și proprietar, fãrã care libertatea și egalitatea eADDENDA

155
minciunã” (1850). Într-adevãr. Aceastã „minciunã” este propagatã și azi
de comunism în toate versurile și camuflãrile sale*.
Noul regim al proprietãții este baza unei noi structuri sociale și
economice. Elementul-pivot este o clasã de proprietari întreprinzãtori șioameni de afaceri efectiv independenți din punct de vedere politic și uncapital românesc nu mai puțin independent. Nu controlat indirect prininterpuși ai fondurilor secrete, obscure, ale PCR și ale altor structuri alesale. Pașoptiștii nu au nici o inhibiție sã spunã pe nume acestei structuri
:
capitalistã, citadinã și mic burghezã, expresie a „stãrii de mijloc”. Ideease întîlnește, între alții la Ion Ghica (1856). Pașoptiștii nu aveau și nupropagau, în nici un caz, concepția unei Românii subdezvoltate eco-nomic, etern patriarhale, rurale, de chirpici, stuf și șindrilã, pe care oriceinundație sau surpare de teren „o ia la vale”.
De cel mai mare interes este, în aceastã ordine de idei, și elogiul
profesiunilor liberale. Îl fãcea, de pildã, N. Krețulescu, fiu de mare boier,unul dintre primii medici români cu studii la Paris (1834-1839). Dojenitde domnitorul Al. Dim. Ghica, el rãspunde cã învãțînd medicina voise „aridica profesiile liberale atît de disprețuite la noi în țarã și considerate depublicul românesc de domeniul exclusiv al strãinilor”. De notat cã, încãîn 1845, N.A. Corradini semnala pericolul birocratizãrii, care a luat pro-porții enorme
: „Vedem sute de tineri cãutînd toți slujbe la stat”. Profesiile
liberale ar fi absorbit multe din energiile și competențele incipiente dincele douã Țãri Românești. Contribuția civicã la formarea unei noi menta-litãți sociale a acestor „pãturi mijlocii” este capitalã. Ele introduc o altãeticã a muncii, profesionalismului, competenței, inițiativei particulare,independenței morale, sociale și economice, organizãrii și eficienței.Mitul statului-providențã, statului-sinecurã, statului-eternã vacã de muls,tradițional în România, este subminat în esențã. Dacã nu era comunismul
eram negustor pe Bãrãgan declarã scriitorul Mircea Nedelciu (Cotidianul ,
7 aprilie 1998). Declarație simbolicã. Concepția proletcultistã, comunist–totalitarã, a „Artistului de Stat”, a „Scriitorului-funcționar de stat” și, îngeneral, a oficializãrii și birocratizãrii culturii este perimatã și profundsterilã. Vom reveni pe larg, cu alt prilej, asupra programului și impli-cațiilor specific culturale ale ideologiei neopașoptiste. Centralizarea șidirigismul sînt moartea culturii.
* Recent, I. Iliescu, Focșani, 24 ianuarie 2001 : „Este un moft chestiunea aceasta
cu sfînta proprietate privatã care stã la originea vieții sociale”.PENTRU NEOPAșOPTISM

156 AL TREILEA DISCURS
Spiritul inițiativei economice particulare este deosebit de evident la
Heliade Rãdulescu, la M. Kogãlniceanu, la alți pașoptiști. Acesta din urmãeste proprietar de tipografie și „fabricã de postav”, antreprenor al poș-telor, arendaș. Avea chiar și… douã șlepuri pe Dunãre. Un adevãrat „omde afaceri”. Despre „averea sau capitalul” scria C. Diamant încã din 1834.Manifestele revoluției de la 1848 au în mod limpede viziunea unorPrincipate Române capitaliste. Proclamația de la Islaz „decretã dar o bancã
naționalã, însã cu fonduri naționale” (citim în filigran viitoarea politicãeconomicã liberalã
: „Prin noi înșine”). Aceeași politicã economicã și în
Dorințele Partidei Naționale în Moldova : „Înlesnirile comerțului și liber-
tãții muncii”, „legi de credit”, întemeierea unei bãnci naționale și deescontã”, mãsuri de stimulare a exporturilor (punctul 38). Despre „cre-dit”, „industrie”, „credit” scria și Ion Ghica, ziarul Steaua Dunãrii etc.
O preocupare pașoptistã la ordinea zilei. Atunci și acum.
Reluarea acestor idei – mai bine spus reînnodarea unui fir întrerupt –
se observã, în mod mai mult sau mai puțin organizat, abia dupã 1989, launii ideologi-publiciști, nu foarte numeroși totuși, de orientare declaratliberalã. Ei combat economia de stat centralizatã, industria parazitarã,„statul oligarhic-parazitar”. Preconizeazã „dezvoltarea unei numeroaseclase mijlocii, a unei burghezii autonome”. Limbajul este tipic „neopașop-tist”. Adoptat mai ales de Stelian Tãnase în Sfera Politicii
: Burghezia
tranziției (32, 1995, text reluat în Revoluția ca eșec , 1996). Într-un alt
editorial ( Reformã și contrareformã , 56, 1997), aceeași filiație ideologicã
este revendicatã pe fațã : „Acum 150-200 de ani s-a înțeles mai bine decît
astãzi cã, fãrã o clasã burghezã, România nu poate fi modernizatã”. „Uncapitalism fãrã burghezie este de neimaginat”. Revine în plinã actualitateși un alt principiu central
: respingerea oricãrei lupte de clasã. Manifestele
epocii insistã în repetate rînduri asupra armoniei sociale. Doar un singurexemplu
: „A împiedeca ura între deosebite clase ale societãții” ( Dorințele
Partidei Naționale… ). Cu atît mai anacronice și periculoase sînt remi-
niscențele acestei concepții. Ea este camuflatã în „protecție socialã”,„apãrarea drepturilor chiriașilor” – care se comportã în proprietari eterniai unor imobile adesea efectiv furate – în diferite revendicãri și acțiuni„sindicale” etc. Noi înșine vorbeam, în legãturã cu unele jurnale intime,de Mic-burghezi, pașoptiști întîrziați (Cuvîntul , 4, 1997). Ecoul unor
astfel de idei precursoare nu este încã mare. Dar ele au cel puținmeritul istoric al continuitãții unor tradiții și, în perioada comunistã șipostcomunistã, al unei anumite „rezistențe” ideologice și antitotalitare.ADDENDA

157
Neopașoptismul este adversarul ireductibil al oricãror forme de
comunism declarat sau rezidual. Iar ideile sînt invincibile și imposibil deredus permanent la tãcere.
Toate reformele, întreaga modernizare pașoptistã a României, pre-
supune influențe occidentale directe, un import masiv de idei și formede civilizație europene. Proces de sincronizare ideologicã și socialã,rapid și inevitabil. Cum observa, de altfel, foarte lucid (între alții) șiM. Kogãlniceanu în Tainele inimii (1850)
: „…În secolul al XIX-lea nu
este iertat nici unei nații de a se închide înaintea înrîuririlor timpului, dea se mãrgini în ce are, fãrã a se împrumuta și de la strãini”. Este esențaalternativei fundamentale a societãții și culturii române moderne, a criticiiși polemicii împotriva bine cunoscutelor „forme fãrã fond”, formulatãexemplar de T. Maiorescu. Doar cã junimismul, în general, are precursoriisãi. Spiritul critic în cultura româneascã de G. Ibrãileanu (1908) dove-
dește numai în parte existența acestui „prejunimism”. Ceea ce se știe șimai puțin este cã adevãrata genezã a spiritului critic românesc, ideologicși social în primul rînd, aparține, de fapt, pașoptismului. Începuturilemodernizãrii românești coincid cu începuturile criticii modernizãrii româ-nești. Este un capitol ideologic încã insuficient cunoscut și pus în valoare.Neopașoptismul românesc se revendicã în mod deschis și de la aceastãtradiție. Ea trebuie doar reluatã, adaptatã, modernizatã și reformulatãconform limbajului ideologic și condițiilor istorice actuale. În termeniicelui de al treilea discurs.
Cîteva referințe de minimã orientare sînt necesare pentru a înțelege
în mod corect spiritul și conținutul acestui criticism pașoptist incipient.În ajunul adoptãrii Regulamentelor Organice , Gr. Pleșoianu cerea româ-
nilor sã fie „europeni și cu faptele, nu numai cu numele”. T. Maiorescumoștenise, am spune, chiar în familie… teoria „formelor fãrã fond”. Tatãlsãu, Ion Maiorescu protesta, încã din 1838, împotriva „hainelor nouãdupã civilizația Europei ”. Pe mine „nu mã va înșela forma din afarã
niciodatã ”. Prudent, lucid și realist se dovedește și M. Kogãlniceanu.
Citim, între altele, în Introducție la Dacia literarã (1840)
: „Dorul imitației
s-a fãcut la noi o manie primejdioasã”. Ideea revine și în Tainele inimii :
„Am împrumutat de la strãini numai superficialitãți, haina din afarã, literaiar nu spiritul”. Documentația este însã mult mai abundentã. Ne îngãduimsã amintim, în trecere, cã am reactualizat-o, chiar dacã nu exhaustiv,încã din 1968, într-un studiu inclus în Pentru Europa (1995)
: Din istoria
teoriei „formã fãrã fond”.PENTRU NEOPAșOPTISM

158 AL TREILEA DISCURS
Interferențele și contrastele Occident/Orient (bine documentate
recent prin observatori strãini de epocã, de Neagu Djuvara, Între Orient
și Occident , 1995) erau percepute cu acuitate, încã din 1858, și de
C. Bolliac, în eseul sãu Mozaicul social . Sensul critic, antimimetic, anti-
superficial-sincronic al acestui text este mai mult decît evident. Ideea
însãși de „criticã”, în sensul cel mai larg al cuvîntului (de la realitãțile
politico-sociale la literaturã), apare și se consolideazã în aceeași peri-
oadã. Doar douã date de orientare : Dacia literarã (1840) și Principiile
criticei (1861) de Radu Ionescu.
Problema modernizãrii și integrãrii europene – respectiv contro-
versatele „forme fãrã fond” – primesc din partea ideologiei pașoptiste
soluții pe cît de acceptabile, pe atît de actuale. Ele oferã un foarte bun
exemplu de asimilare și sintezã criticã, deci creatoare. Ignorat în genere
cu dezinvolturã. Nu este deloc adevãrat cã pașoptiștii cultivau frenetic
doar ideea imitației oarbe, mecanice cu ignorarea realitãților locale.
Pentru a nu mai vorbi de indiferența sau disprețul pentru personalitatea
specificã. Unul din maeștrii lor, Jules Michelet, sfãtuia, de altfel, la
5 aprilie 1857, pe discipolul sãu C.A. Rosetti, chiar în acest sens : „Que
vous soyez vous-même et non occidentaux, que votre sympathie pour
l’Occident ne vous deçoive pas. Soyez vous, n’imitez personne. Vous avez
près de vous et sous vos pieds des sources vives. N’enviez pas les vieux
peuples, mais regardez le vôtre. Plus y vous creuserez, plus vous ferrez
jaillir la vie ”.
De unde puneri lucide în gardã și formulãri de prim ordin. Toate de
o evidentã permanențã. Din nou, Tainele inimii de M. Kogãlniceanu :
„Adevãrata civilizație este aceea care o tragem din sînul nostru, reformînd
și îmbunãtãțind instituțiile trecutului cu ideile și propãșirile timpului de
fațã”. Dupã 150 de ani de „europenizare” aproximativã, blocatã de o
jumãtate de secol de dictaturã antieuropeanã, metoda asimilãrii și reinte-
grãrii europene rãmîne, în continuare, obiectivul capital. Mai actuale ca
oricînd. La aceeași soluție ajunge și C. Bolliac în finalul Mozaicului
social : „…Țara noastrã sã rãmîie cu deosebit caracter între toate țãrile
din lume”. Europeanã, cu personalitate proprie. Europa transformatã
într-o realitate localã și modelatã de „geniul locului”. O parte compo-
nentã, recunoscutã ca atare, a unui ansamblu continental, cu instituții și
angajamente internaționale comune. Nu nivelare, ci cooperare, ca parte-
neri reali, credibili, serioși și de duratã. Cît timp România este și va
rãmîne doar țara lui pseudo , ea nu este și nu poate fi nici într-adevãr
„românã”, nici efectiv „europeanã”. Doar o zonã inconsistentã, cu oADDENDA

159
populație subdezvoltatã, fãrã prestigiu, în bãtaia tuturor vînturilor,
confundatã adesea pe hartã. Avem destul exemple, unele chiar foarterecente. Citiți volumul Naționaliști, antinaționaliști… O polemicã în
publicistica româneascã de Gabriel Andreescu (Iași, Polirom, 1996) și
veți vedea cã obiectul acestei violente controverse nu este, nici azi, altul.
Evident, un astfel de program ambițios, dificil și de mare avangardã
istoricã nu poate fi realizat decît printr-o politicã și „tehnicã” specialã.Odatã consumat „începutul” incandescent revoluționar mesianic, pașop-tiștii cu simț politic și-au dat seama cã metoda nu poate fi decît integrareaprogresivã, prin compromisuri și adaptãri succesive la realitãțile geopoli-tice și presiunile contextului internațional. În perioada Unirii, reformis-mul progresiv devine deci cuvîntul de ordine
: „ordinul prin progres”,
nu „grabnice și zgomotoase schimbãri”, dupã încã o formulã a lui MihailKogãlniceanu din anii ’50. Divanele Ad-hoc pun o surdinã liberalismului
ideologic radical, pentru a nu compromite ideea unionistã recunoscutãca esențialã, prioritarã. Dupã doi istorici ai Liberalismului politic în
România (Apostol Stan și Mircea Iosa, 1996), acum se produce și primul
mare exercițiu al „artei compromisului”. Ea va prezida, de fapt, laformarea României moderne. Confruntarea și ruptura definitivã dintrepragmatismul politic al lui I.C. Brãtianu și radicalismul intransigent al luiC.A. Rosetti sînt emblematice pentru aceastã nouã politicã adaptabilã șirealistã. Ea singurã este cu adevãrat „creatoare”.
Așa-zisa „monstruoasã coaliție” din 1866, reprezintã, într-adevãr – cum
observã și Stelian Tãnase – „unul din marile succese ale clasei politiceromânești”. Analistul se dovedește chiar un teoretician al compromisuluiconstructiv între elita guvernantã și contra-elitã (opoziție), un partizan al„consensualizãrii elitelor politice”. Din nefericire, „România are azi eliteledezbinate, sursã sigurã de crize politice și instabilitate, premisã certã arãmînerii României la periferia sistemului capitalist” ( Magna Charta ,
Sfera Politicii , 18, 1994, text reluat în Revoluția ca eșec ). Criza politicã
actualã confirmã integral acest diagnostic. Junimiștii conservatori nu erau,de fapt, decît tot spirite „liberale”, doar mai moderate și prudente. Dealtfel, diferitele guverne liberale, dar și conservatoare s-au dovedit adepteale liberului schimb și împotriva protecționismului vamal. Legea minelordin 1895 (P.P. Carp) deschide chiar drumul pãtrunderii capitalului strãin.Liberalismul economic a dominat, de fapt, cu mici oscilații, gîndirea șimai ales practica economicã a țãrii pînã la introducerea sistemului comu-nist în 1948.PENTRU NEOPAșOPTISM

160 AL TREILEA DISCURS
Privind retrospectiv și prospectiv, experiența pașoptistã permite
rezolvarea, în esențã, a problemei centrale a „formelor fãrã fond”. Ea îșipãstreazã întreaga actualitate. Rezumã nu numai disputa esențialã în jurulevoluției României moderne, dar și modalitatea remodernizãrii sale dupã„noaptea totalitarã”, pentru a relua o formulã a lui Vladimir Tismãneanu,cel mai bun analist româno-american al dictaturii comuniste și al rava-giilor sale. Credem cã problema „formelor fãrã fond” poate fi sintetizatãîn final astfel
:
1. Importul lor este inevitabil prin sincronizarea obiectivã, necesarã,
impusã de globalizarea întregii economii, civilizații și culturi mo-derne în zona sa „albã”. Izolaționismul, sub orice formã, la sfîrșitulsecolului 20, este o imposibilitate evidentã și o funestã utopie.
2. Formele sînt totdeauna autogenerative. Ele își creeazã în timp, în
mod inevitabil, fondul corespunzãtor. Stimularea lor, inițial oricîtde superficialã, se dovedește, în cele din urmã, în condiții istoriceadesea foarte diferite, stimulativã.
3. Procesul are o duratã istoricã foarte variabilã. El nu este realizabil
decît progresiv. „Ceea ce o generație a început, alte generații tre-buie sã sfîrșeascã și sã completeze” (N. Bãlcescu, 1 ianuarie 1847).
4. Doar continuitatea și practica timp de generații și chiar de epoci
istorice, a „formelor” (fãrã „fond” sau cu „fond” incipient, în for-mare) pot crea mentalitãți, deprinderi sociale, reflexe și moravuristabile. Ele singure dau adevãratul conținut oricãror „forme” imitate.
5. „Fondul”, care se exprimã în orice „formã”, nu poate fi nici pro-
gramat, nici planificat. Singura sa exigențã esențialã este sã seexprime liber. Sã-și dezvãluie întreaga autenticitate și deci origina-litate. A fi tu însuți și nimic mai mult este esența „fondului”. Elapare și se dezvoltã în condiții date. Poate fi cultivat și educat. Darniciodatã impus, îndoctrinat, dogmatizat. Care vor fi realizãrile defond ale spiritului românesc nimeni nu poate deci sã prevadã. Elesingure vor dezvãlui, în timp imprevizibil, virtualitãțile sale crea-toare. Ele existã sau… nu existã. La acest capitol, numai principiulwait and see rãmîne justificat și promițãtor.
În aceastã perspectivã, întreaga criticã antipașoptistã, deosebit de
virulentã, se dovedește ceea ce a fost și a rãmas mereu
: profund irealistã,
iluzorie, obscurantistã, retrogradã, reacționarã și antipatrioticã. Dacã arfi fost luatã politic și social în serios, România ar fi rãmas o țarã primitivã,ADDENDA

161
cu structuri încã medievale, voievodale, pur etniciste, rurale, izolaționiste,
pînã la sfîrșitul secolului XX. Sub motiv cã formele occidentale moderne
n-ar corespunde realitãților sale „organice”. Dacã un trib din jungla
Amazonului nu folosește lumina electricã, ea nu trebuie introdusã. Nu
corespunde, bineînțeles… „realitãților” sale „organice”. Astfel de elucu-
brații au fost susținute totuși de ideologia antieuropeanã, antidemo-
craticã, antimodernistã și inevitabil antipașoptistã, a extremei drepte
românești, în frunte cu Nae Ionescu între cele douã rãzboaie. El relua, în
forme radical și involuntar caricaturale, întreaga polemicã a „formelor
fãrã fond”, care „nu se transmit, ci se nasc”. Combãtea deci cu violențã
„toatã falsitatea și artificialitatea culturii române, de aproape 100 de ani
încoace” (1930). Preconiza „o decuplare a noastrã de politica mondialã,
o închidere a noastrã cît mai departe împinsã în granițele noastre” (1932).
O cruntã aberație și o imposibilitate absolutã. ăi atunci, și acum*. Disci-
polul sãu, Mircea Eliade, contesta și el „cultura oficialã occidentalizatã
introdusã prin pașoptism” (1933). Putem invoca o întreagã antologie de
texte regretabil retrograde.
Enormitãți identice susținuse anterior și Nichifor Crainic la Gîndirea :
„Generoșii pașoptiști aduceau din apus vedenia unei Românii europe-
nizate. Ei simțeau patriotic, dar nu cugetau românește” (1923). Intervine,
ulterior, și barajul religios : „Pașoptismul este o prãbușire a românismului
din spiritualitatea ecumenicã. E naționalist, dar nu mai e ortodox…”
(1937). Partea tristã a lucrurilor este cã întreagã aceastã ideologie cate-
goric obscurantistã și antimodernã, îndreptatã în mod direct împotriva
integrãrii europene a României (și deci a intereselor sale naționale
esențiale), revine masiv la suprafațã dupã 1989. În cadrul recuperãrii
textelor interzise în perioada comunistã și a tendințelor de reabilitare
sistematicã a tuturor personalitãților culturale de extremã dreaptã. Nu
mai dãm nume, deoarece ele sînt foarte bine cunoscute. Succesul lor se
datoreazã și prestigiului „fructului oprit”, cît și slãbiciunii forțelor demo-
cratice actuale de orientare liberalã, replicii ideologice încã inevitabil
anemice din partea tinerei neoideologii liberale.
Mesajul neopașoptist, în ciuda acestor enorme obstacole – necesar a
fi mereu reamintite și permanent subliniate – rãmîne în continuare o
necesitate obiectivã imperioasã a modernizãrii, europenizãrii și demo-
cratizãrii României postcomuniste. La distanțã de un secol și jumãtate,
* Recent, excelenta analizã Mitul Nae Ionescu de George Voicu (București, Ars
Docendi, 2000).PENTRU NEOPAșOPTISM

162 AL TREILEA DISCURS
actualitatea principiilor sale de bazã (trecute rapid în revistã) este și
rãmîne indiscutabilã. Bineînțeles, deocamdatã doar pentru o subțire
pãturã intelectualã, occidentalizatã și urbanizatã în toate sensurile cuvîn-
tului. Dar ea continuã sã joace același rol de pionierat ideologic, de
educație civicã politicã, de integrare europeanã și polemicã antiretro-
gradã (pãstrînd proporțiile), ca și marii sãi precursori de la 1848. Raportul
de forțe este și va fi, pentru o lungã perioadã, încã inegal. Menta-
litatea ruralã, etnicistã, naționalistã, xenofobã, izolaționistã, populist-
-egalitaristã dominã încã. Mitul etatist, sub toate formele, rãmîne foarte
puternic. Reflexele anticapitaliste și centraliste sînt deosebit de evidente.
Extrema stîngã și extrema dreaptã, în plinã recrudescențã, sînt radical
antipașoptiste. Noua clasã privilegiatã, nomenclatura industrial-bancarã,
„directocrația” – echivalentul modern al vechii „boierimi” reacționare de
la 1848 – este visceral antiliberalã, antipașoptistã. Vechiul aparat de stat
a rãmas în esențã neschimbat și el are o organizare și mentalitate comu-
nist-ceaușistã. Este infatuata „privilighenția”, dupã excelenta formulã,
recentã, a lui Sorin Antohi.
De unde necesitatea formãrii sau refacerii unei noi clase politice și a
unui nou aparat de stat, proces început încã la 1848 ; a societãții civile,
alternative, care sã cultive valorile individului și cetãțeanului ; a derura-
lizãrii și deprovincializãrii ; a formãrii unei puternice pãturi mijlocii
citadine, independente economic fațã de stat, cu spirit de întreprindere
și capitalizare prin muncã, inițiativã și eficacitate. Fãrã aceastã nouã bazã
socialã, orice liberalism neopașoptist este imposibil. O dulce reverie
ideologicã. Nimic mai strãin de spiritul adevãratului capitalist decît „milio-
narii de carton”, apãruți la noi, peste noapte, dupã 1989.
Neopașoptismul acționeazã energic în toate aceste direcții. Rãmîne
ceea ce a fost încã de la început : o ideologie precursoare, inovatoare, de
„avangardã”. O aspirație încã fundamental nerealizatã. Limbajul se schimbã,
ca și sistemele de referințã, dar mesajul rãmîne același. El actualizeazã în
termeni imediat accesibili și încearcã sã insufle un nou elan unor principii
radical opuse spiritului totalitar, mentalitãții extremiste, politicianismului
minor balcanic, adesea de o mediocritate egoistã, carieristã și evident
coruptã. Fațã de aceastã pseudo-clasã politicã, revoluționarii de la 1848 –
cu toate extravaganțele lor, verbale și nu numai – au demonstrat o
intransigențã, o puritate de intenții și un idealism neegalate nici pînã azi
în sfera democrat-liberalã. Involuția, ca sã nu spunem „decadența”, esteADDENDA

163
incontestabilã. Despre Trista soartã a liberalismului românesc aminteam
noi înșine ( Cuvîntul , 3, 1997), cu melancolie disimulatã.
De unde, rolul ideologic extrem de important al unor publicații
încã nu de mare tiraj totuși, dar combative, ca Sfera Politicii , Polis, 22,
Revista românã de Drepturile omului , Altera , Politica externã , Studii
internaționale , A Treia Europã , Caietele tranziției , anterior Dialog (din
fosta RFG) și a animatorilor sãi. Unii politologi, comentatori politici și
eseiști de prim ordin – și avem în vedere nume ca : Dan Pavel, cu o
activitate bogatã, H.-R. Patapievici, Andrei Cornea, Dan Oprescu, Cristian
Preda, George Voicu – sînt foarte prezenți în aceastã zonã. Un consecvent
și redutabil polemist, cu o constantã și veche orientare liberalã, bine docu-
mentatã este, mai ales, Alexandru George. La fel de bine documentat, în
studii și cronici ale edițiilor, este și Z. Ornea, critic constant al reabilitãrii
maeștrilor spirituali ai extremei drepte, antiliberale. Mult prea discret,
Iordan Chimet face și el „o apologie a libertãții redobîndite” în antologia
Momentul adevãrului (1993, 1996). Dar poate cel mai apropiat politolog
al generației tinere de sensul profund al neopașoptismului, în termenii
definiți mai sus, este Sorin Antohi. Teoretizeazã un Al Treilea Discurs ,
„relativizînd fantasmele occidentalizante și himerele autohtoniste”. Con-
tinuã, în esențã, mesianicii pozitivi și critici de la „48”, cu erudiție și
vervã speculativã. Un frumos exemplu de arc peste timp și generații.
(Sfera Politicii , 60, mai 1998, pp. 5-14)PENTRU NEOPAșOPTISM

164 AL TREILEA DISCURS
Actualitatea ideologiei culturale pașoptiste
Adrian Marino
Programul cultural pașoptist – puțin cunoscut în esențã – privit cu un
ochi modern, conține aspecte surprinzãtor de actuale. Bineînțeles, pentrucine se revendicã de la aceastã ideologie de tip liberal. Cã ea trebuiereinterpretatã critic și dintr-o nouã perspectivã – la 150 de ani de laProclamația de la Islaz , act și text simbolic – este indiscutabil. Dar nu
mai puțin inovatoare, durabile și profund stimulative rãmîn, în cazulculturii române, o serie de tendințe, orientãri și principii fundamentalepașoptiste. Ele rãspund din plin – și azi – unor necesitãți și lacuneculturale evidente și de o importanțã esențialã.
Mai mult decît atît
: ele își pãstreazã sensul reformator, critic și adesea
direct polemic pînã în perioada imediat actualã. Nu trebuie uitat o clipãcã neopașoptismul cultural reapare și intervine, în mod activ, în culturaromânã, dupã o jumãtate de secol de dictaturã comunistã. Situația pre-zintã evidente analogii cu lunga perioadã fanariotã, regulamentarã și deocupație rusã. Deci de total îngheț cultural, mentalitate retrogradã, cen-zurã, izolare antieuropeanã. În acest context represiv, orice act culturalindependent, oricît de modest, reprezintã un progres enorm și, în ordi-nea spiritualã, chiar o acțiune de realã „revoluție culturalã”. Termenprofund compromis în a doua jumãtate a secolului XX. Profund pozitiv,dimpotrivã, în prima jumãtate a secolului XIX. Modernizarea și europe-nizarea culturii române sînt contribuții esențiale, profund inovatoare, alepașoptismului cultural. Pașoptiștii foloseau alternativ noțiunile de „revo-luție” și „regenerare”. Ele sînt complimentare și sinonime. Marea lorsemnificație istoricã este evidentã.
Primul merit cultural esențial al pașoptiștilor este conștiința imensului
gol istoric pe care sînt chemați sã-l elimine. Ideea obsedantã, exprimatãadesea cu accente mesianice, este a „începutului” absolut și în toate

165
domeniile. „Românii au trebuințã astãzi sã se întemeieze” afirmã, în spirit
și stil de „manifest”, N. Bãlcescu (1845). „Lumineazã-te și vei fi” repre-zintã aceeași lozincã a începutului în toate direcțiile. O autogenezã princulturã a ființei naționale. ăi, tot în acest sens, al „începutului” cu oricepreț, total radical și fãrã inhibiții, trebuie citit și îndemnul (redus laesențial) al lui Heliade Rãdulescu
: „Scrieți bãieți, numai scrieți”.
Azi el poate fi ironizat, pentru ignorarea sau abdicarea de la exigențele
spiritului critic. Dar momentul istoric cerea cu totul altceva : elan, pasiune
constructivã, crearea unei literaturi și culturi naționale. Din neant și prinorice eforturi. Acest obiectiv primordial trebuia atins repede și fãrã maricomplexe. De unde, conștiința necesitãții recuperãrii unui mare gol și aunei imense întîrzieri fațã de „Europa luminatã”. Spiritul critic reprezentape atunci un „lux”. Mai bine spus, o reacție pe cît de antiproductivã, peatît de neasimilatã, puțin sau deloc înțeleasã. El avea sã intervinã, dealtfel, destul de repede. Dar numai dupã îndeplinirea condiției elemen-tare a schimbãrii totale a situației de fapt
: eliminarea vidului cultural
existent. Acest enorm handicap era resimțit în termeni adesea dramatici.Unii dintre noi îl resimt, în condiții schimbate, mult evoluate, pînã înepoca actualã. Sã nu ne facem mari iluzii
: cultura românã are încã
numeroase și importante „goluri”. Pașoptismul indicã și azi astfel dedomenii și soluții esențiale de eliminare. Mãcar în parte. Chiar dacã prinalte mijloace, mult mai perfecționate, mai bine articulate și documentate.
Este evident cã pașoptiștii nu dispuneau decît de o singurã metodã
imediatã și practicã de recuperare a întîrzierii culturale. De a „umple”golul istoric și de a începe construirea unei culturi române „moderne”încã inexistente
: „sincronizarea” rapidã și pe scara cea mai largã. În
primul rînd, prin imitații, adaptãri, compilații, traduceri. Pînã în 1848,datã simbolicã, se constatã o adevãratã invazie de traduceri în toatedomeniile
: literaturã, drept, economie, „științe politice” etc. Acum se
pun și bazele primelor „biblioteci” de traduceri din literatura universalã.Heliade Rãdulescu lanseazã încã din 1829 un astfel de proiect
: Din
biblioteca româneascã . Are în vedere și o Colecție de autori clasici
(1836). Reia – dupã un proiect francez contemporan, al lui A. Aimé–Martin ( Plan d’une bibliothèque universelle , 1837) – un vast și practic
irealizabil catalog românesc al unei Biblioteci universale (1846). Ideea
plutea în aer. Obseda și pe alții. Chiar și pe pictorul I.D. Negulici, iniția-torul, evident diletant, dar plin de cele mai bune intenții
: Plan de micã
bibliotecã universalã (1846).ACTUALITATEA IDEOLOGIEI CULTURALE PAșOPTISTE

166 AL TREILEA DISCURS
Aceastã voințã și utopie a totalitãții, inspiratã de obsesia și pasiunea
„începutului” absolut, reprezintã un enorm salt calitativ. O freneticãdeschidere, urmatã de o integrare și asumare, fãrã precedent la noi, a cul-turii universale. Pentru conștiința spiritualã româneascã reprezintã oinițiativã și o experiențã unicã, de mari proporții. O adevãratã „premierãabsolutã”. Plinã de toate voluptãțile, exaltãrile, riscurile și erorile pioniera-tului, prin dimensiuni, ritm febril de realizare și spirit exaltat de inițiativã.
Integrarea europeanã și modernizarea pașoptistã a culturii române
se face deci sub semnul enciclopedismului inovator, frenetic, radical șimesianic. Epoca începe sã-l traducã prin proiecte și realizãri (chiar dacãimperfecte) de instrumente specifice
: dicționare (pentru I. Budai-
-Deleanu, o „carte” esențialã pentru culturã, 1818), schițe de enciclopediiromânești (Heliade Rãdulescu, N.B. Locusteanu). Ideea este reluatãconstant (1818, 1842, 1852, chiar și ulterior, în 1870), apoi… aban-donatã. Dar de o permanentã vitalitate, specificã spiritului generator aloricãrui început. O primã realizare efectivã poate fi considerat Lexicon
de conversație istoricesc-religionariu … de Alexandru Gavra (Buda 1847).
O prelucrare, în cea mai mare parte (11 articole sînt originale), dupã unizvor maghiar (S. Mindszenti, 1792-1793), care traduce la rîndul sãu unautor englez
: Th. Broughton (1756). Este un mic, dar elocvent exemplu
de culturã enciclopedicã europeanã „fãrã frontiere”, în cel mai pur spirital Luminilor, preluat și de pașoptismul cultural. Prima lucrare de acesttip este abia Enciclopedia românã, Astra , de la începutul secolului
(de Dr. C. Diaconovici, 1898-1904, I-III).
Tema rãmîne pînã azi de cea mai acutã – și trebuie spus deschis –
dureroasã actualitate
: Enciclopedia Românã , masivã, modernã, demnã
de acest nume – în genul, sã spunem, al Enciclopediei Britanice – încã
lipsește. O astfel de lucrare indispensabilã existã de mult chiar și înculturi „mici” (maghiarã, olandezã etc.). ăi ceea ce este cel mai trist
: un
astfel de proiect de mari proporții nu pare sã preocupe pe nimeni cutoatã seriozitatea și tenacitatea. Este adevãrat cã realizãri de acest tip,individuale și colective, existã, chiar dacã de dimensiuni și calitãțiinegale
: Minerva (1929), I.A. Candrea – Gh. Adamescu (1931), Lucian
Predescu (1940). D. Gusti coordoneazã o tematicã Enciclopedia
României (1938-1943, I-III). Un proiect gigantic, din perioada 1945-1946,
în 24 de volume, organizat de Al. Ciorãnescu, rateazã din cauza împreju-rãrilor istorice. Epoca „socialistã” produce doar Dicționare enciclopedice ,
de diferite dimensiuni, sever cenzurate și cu multe servituți ideologice.ADDENDA

167
Primul de acest gen dateazã din deceniul șapte (1962-1966, I-IV).
Reluarea sa, dupã 1989, cu îmbunãtãțirile și completãrile imperios nece-sare, merge încet (I, 1993
; II, 1996). Modernizat, revãzut și adãugit,
primul volum Enciclopedie din Dicționar Universal al Limbii Române de
Lazãr ăãineanu (1896, 1995) rãmîne – deocamdatã – cel mai funcționalprodus, integral realizat, al spiritului enciclopedic românesc
*.
Dar aspectul poate cel mai semnificativ al vitalitãții tradiției enciclo-
pedice românești care n-a fost semnalat pînã acum este altul. Cine știe, depildã, cã Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbã românã
de Al. Mirodan (I, A, B, C, Tel-Aviv, 1986
; II, D, E, F, Tel-Aviv, 1997) se
revendicã pe fațã de la cea mai… iluministã tradiție enciclopedicã româ-neascã
? Acest Dicționar neconvențional .. elaborat și editat în Israel,
adoptã ca motto un citat (cine s-ar fi așteptat ?) din… I. Budai-Deleanu :
„Pre care ar vrea Zeii sã-l pedepseascã pe aceastã lume nu-i pot da maimare certare decît sã facã Lexicoane”. Cine ar mai putea susține cã spiritulenciclopedic iluminist-pașoptist s-a stins definitiv în cultura românã
?
O culturã românã doar de… poeți și publiciști ? Noi credem cã nu, prin
echilibrarea necesarã a tuturor compartimentelor sale. Pașoptiștii aveaudespre cultura românã o viziune mai amplã și globalã, mai organicã și„universalã”, decît spiritul, atît de indiferent la enciclopedism, din culturaromânã actualã.
O ultimã teoretizare de acest tip, Modelul Cantemir în cultura noastrã
(1973) de C. Noica nu pare sã se fi bucurat de o mare audiențã. Deurmãri practice nici nu mai vorbim. Ideea de „model” trimite la ideea de„exemplar”, „canonic”, „organic-structural”. Mai mult decît atît, el pareperimat, specific unui alt timp și „mediu cultural nesupus încã uneispecializãri stricte de tip tehnic”. „El se retrage treptat din istoria euro-peanã și din spațiul unei gîndiri pe cît de analitice și pozitive, pe atît depragmatic” (cel puțin așa crede, de pildã, ătefan Afloroaei, Cum este
posibilã filozofia în estul Europei , Iași, Polirom, 1997). Dacã este foarte
adevãrat cã tipul „polihistorului” a dispãrut din cultura occidentalã, strictspecializatã, cultura românã n-a epuizat încã întreaga sa aspirație – amspune chiat vocație – a cuprinderii totalitãții. L. Blaga a fost filozof, dar șipoet, dramaturg, romancier. M. Eliade nuvelist, romancier, istoric alreligiilor, autor de memorii și jurnale. G. Cãlinescu a cultivat toate
* De amintit, totuși, și Mic dicționar enciclopedic , ediția a III-a, revãzutã și adãugitã
(București, Editura ătiințificã și enciclopedicã, 1986).ACTUALITATEA IDEOLOGIEI CULTURALE PAșOPTISTE

168 AL TREILEA DISCURS
genurile etc. Specializarea strictã pare încã prea unilateralã, limitatã,
uscatã, lipsitã de largi perspective.
Cauzele sînt mult mai profunde decît s-ar crede. Golurile, lipsurile,
petele albe ale culturii române sînt încã atît de numeroase, încît puținelenoastre spirite, cu adevãrat creatoare, de mari dimensiuni, sînt imperiossolicitate (sau ele simt instinctiv impulsul) de a le elimina, într-un fel saualtul, mãcar în parte, prin forțe proprii. De a fi productivi în același timppe mai multe planuri și în diferite direcții. De unde permanența „mode-lului” enciclopedic, realizabil, bineînțeles, la nivelul și cu instrumenteleactuale. Apare, într-adevãr, cu D. Cantemir. Dar abia în perioada pașop-tistã el se precizeazã cu toatã claritatea. Continuitatea sa este deciinevitabilã. Starea generalã a culturii române, din cauza insuficiențelor șisubdezvoltãrii sale, este și rãmîne deci potențial „enciclopedicã”. ăi eava rãmîne astfel pînã cînd vor apãrea „cadre” specializate, de cea maiînaltã calificare, pentru toate domeniile culturii. Pînã atunci, o mie deoameni de culturã (cifrã simbolicã), superiori sau supradotați, trebuie sãfacã „de toate”. Inclusiv politicã. De ce filozofi ca Nae Ionescu, C. Noica,M. Vulcãnescu, E.M. Cioran, au fãcut, unii doar intermitent, și… politicã
?
A fi „filozof” și… „jurnalist politic” nu ține de esența aceluiași… „enciclo-pedism”
? De altfel, acest tip de „filozof” a continuat sã existe chiar și în
Occidentul supraspecializat. Chiar și în secolul nostru. J.-P. Sartre estedoar un singur exemplu…
Totul depinde de opticã, de spirit critic și, mai ales, de percepția
lucidã a realitãților culturale imediate. Nu credem, în ce ne privește, cãdificultãțile de care s-a lovit cultura de tip „pașoptist” au dispãrut dincultura românã actualã. Pentru a nu mai vorbi de traumatismele profundeproduse de o jumãtate de secol de obscurantim totalitar. Enciclopedismulcere, în primul rînd, un mare spirit de organizare și sintezã, o docu-mentare în adîncime, deschisã spre universalitate, dacã nu exhaustivã,cel puțin o riguroasã informație pe compartimente și specialitãți. Or,este ușor de observat cã aceste condiții nu sînt încã nici pe departeîntrunite. Am menționat absența Enciclopediei Române . Putem sã mai
amintim și cã Dicționarul limbii române , început încã de Hasdeu în
secolul trecut, nu este nici pînã azi încheiat. Dar noi, masive, completeIstorii ale României și ale literaturii române
? Ultima sintezã, foarte
expeditivã de altfel, a lui Al. Piru dateazã din 1981 (reeditatã în 1994).Dicționarul scriitorilor români , A-C, s-a oprit la volumul I (1995) și II
(1997), D-L. Singurul dicționar de acest gen, chiar dacã incomplet, cuADDENDA

169
adevãrat citabil și utilizabil, rãmîne Dicționarul literaturii române de la
origini pînã la 1900 (1979). Un recent dicționar… maghiar de literaturã
universalã oferã, deocamdatã, cea mai completã informație sinteticã
despre scriitorii români (peste 700 de articole). Cînd cineva se aventu-
reazã și persevereazã în vaste sinteze enciclopedice ale culturii, civili-
zației și literaturii universale ca Ovidiu Drimba, indiferența de care se
lovește este generalã și totalã. ăi cam cîți scriitori români clasici se bucurã
de ediții critice de Opere complete ? Nu mulți. Evident, existã și cauze
obiective, dificultãți de ordin tehnic, material și editorial. Dar, mai presus
de orice, lipsește spiritul care face posibilã realizarea unor astfel de
proiecte de amploare.
Cultura românã n-a atins încã stadiul marilor culturi organizate, solide,
disciplinate, capabile de întreprinderi de mari dimensiuni, sistematizate
și de continuitate. Ea n-a fãcut încã, în esențã, saltul decisiv de la
fragment la totalitate, sintezã și sistem, de la particular la general. Cine ar
putea contesta cã imensa majoritate a volumelor din sfera studiilor
literare (istorice și teoretice), de pildã, sînt de fapt doar „culegeri”. Aceste
fragmente sînt cronici de actualitate, comenzi redacționale pe termene
scurte etc. Ele au, indiscutabil, necesitatea și funcționalitatea lor. Dar,
s-ar spune, în cele mai multe cazuri, cã autorii n-au un plan propriu de
studiu, un proiect personal, care sã-i absoarbã, sã-i închidã în casã și în
bibliotecã. Tipul Z. Ornea este foarte rar. Publicistica ocazionalã și
poligrafia predominã. Cineva se laudã cã scrie simultan în… 10 (zece)
reviste. Ne reamintește de o zeitate indianã cu multe brațe și mîini și în
fiecare cu un… pix. Mostrã de poligrafie criticã fãrã precedent. Unitatea
de perspectivã și concepție existã într-adevãr în unele din aceste frag-
mente. Nu însã și spiritul de sintezã și ierarhie, firul conducãtor al unei
demonstrații strînse. Oricît de vie ar fi, uneori, o astfel de foiletonisticã
dilatatã, ea lasã impresia unei permanente improvizații, a unui diletan-
tism debordant. Ce va „rãmîne” efectiv de pe urma acestei incontinențe
critice ? Din pãcate prea puțin. O culturã serioasã se construiește, în
primul rînd, cu și prin lucrãri de referințã, de sintezã, de documentare și
de ideație sistematicã. În nici un caz cu eterne foiletoane, uitate adesea
de la o sãptãmînã la alta, și talk-show- uri. Pașoptismul cultural a avut, în
mod indiscutabil, intuiția profund constructivã a vastelor proiecte, fie și
nerealizate integral. Iatã de ce exemplul lor își pãstreazã întreaga actua-
litate și valoare.ACTUALITATEA IDEOLOGIEI CULTURALE PAșOPTISTE

170 AL TREILEA DISCURS
Multe dintre aceste „fragmente” sînt, chiar dacã în mod inevitabil,
prea „locale”. Au adesea un aer vãdit provincial. Autori, teme prea puțindeschise spre „universalitate”. Cultura românã actualã este, mai ales dupão lungã perioadã de izolare, în situația absolutã de a gãsi o formulã desintezã între particularitãțile și necesitãțile locale și totalitatea universalã.Între tradiția istoricã (deloc supralicitatã), în orice domeniu și cea mailargã deschidere conceptualã, metodologicã și documentarã spre uni-versalitate
*. Pare simbolic faptul cã Heliade Rãdulescu avea noțiunea
„literaturii universale” (și chiar plãnuia o Istorie de acest tip) într-o peri-
oadã cînd, de fapt, nu exista nici mãcar o… literaturã românã naționalã.
Acest impuls, aspirație, ideal universalist (cum vrem sã-i spunem)
este și rãmîne capital. Unii pașoptiști îi dãdeau chiar și o bazã antro-pologicã și internaționalistã. I.C. Brãtianu, de pildã, în articolul programal revistei Republica românã (1851)
: „…Legãtura intimã cu națiunile de
aceeași seminție și solidaritatea cu toate popoarele adicã unitatea ome-nirei”. Toate revistele pașoptiste ale epocii de la Curierul românesc la
Dacia literarã , pînã la Propãșirea și Republica românã aveau programe
culturale globale pentru ansamblul culturii române și al tuturor compar-timentelor sale. Ea era gînditã ca o to talitate, ca o unitate organicã. O cul-
turã pulverizatã în proiecte și inițiative fragmentare, de strictã actualitate,supusã tuturor modelor are toate șansele sã rãmînã iremediabil minorã.Spiritul românesc s-a deschis efectiv spre universalitate prin pașoptism,inclusiv în domeniul culturii și în aceastã direcție el trebuie sã continueși sã se dezvolte. Conceptualizarea și ideologizarea acestei aspirațiirãmîne o necesitate de prim ordin. Pentru o astfel de operație, nu„metafora”, „simbolul”, „poezia” în general rãmîn metodele esențiale, ciridicarea la „idee”, „concept” și „sistem”. Acest salt calitativ va constitui,cîndva, adevãrata „schimbare la fațã” a culturii române.
Enciclopedismul universalist – specific esenței culturii pașoptiste –
pune cu toatã acuitatea și problema originalitãții. A creației și imitației.Sub toate aspectele. O problemã capitalã și ieri, la începuturile culturiiromâne moderne, și azi. O culturã românã doar de eterni imitatori,epigoni, discipoli și „elevi”, bãtuți cel mult condescendent pe umeri
?
Doar de pastișori, compilatori și traducãtori ? Sau o culturã capabilã și de
inițiative proprii, de soluții originale, de sinteze personale, într-o peri-oadã în care, într-adevãr, interdependența culturalã, de tot mai largã
* Este chiar tema de bazã a celui de-al treilea discurs.ADDENDA

171
mediatizare, reprezintã realitatea fundamentalã a epocii ? Nu este vorba
de nici un „complex”, ci de necesitatea și exigența fireascã a cît maimulte creații și soluții originale posibile. În toate domeniile și pãstrîndtoate proporțiile. De necesitatea de a pune în valoare, totuși, „ mintea,
inima și brațele noastre ”, cum se exprimã și articolul program al
Republicii române (1851). De a construi o culturã românã prin eforturi
proprii, care sã dea o expresie substanțialã și bine personalizatã tuturorvirtualitãților, efectiv creatoare, de care dispunem.
O astfel de culturã nu poate ieși din neant. Ea are nevoie de un punct
de sprijin și de plecare. De o „bazã” și o „rampã de lansare”. Pașoptiștii,chiar și cei mai „occidentalizați”, au preconizat deci, în primul rînd,inspirația „naționalã”. Au fãcut un apel deschis și insistent la istorianaționalã și la literatura popularã. Inclusiv la „obiceiurile noastre… destulde pitorești și poetice”, la frumusețea peisajului național. „Limba, suve-nirurile, obiceiurile… trebuiesc lucrate.” În felul acesta vom „formao literaturã naționalã”. Articolele-program ale Daciei literare (1840),
Junimei române (1851) și altor publicații ale epocii se revendicã de la o
astfel de „tradiție”.
Principiul rãmîne, în esențã, permanent valabil, prin reactualizare și
reformulare. Cu atît mai mult cu cît orice „tradiție” se îmbogãțește mereu,proces organic în continuã evoluție și dezvoltare. El se perfecționeazãși se nuanțeazã în permanențã. Pașoptiștii aveau și ei noțiunea foarteprecisã a tradiției deschise, perfectibile, pusã însã pe baze solide,receptivã, în același timp, la toate „înnoirile timpului”. Din care cauzã,M. Kogãlniceanu, N. Bãlcescu, A.T. Laurian (și alții) au publicat izvoareistorice, cronici, colecții de documente. Au scris primele istorii naționale,în spirit modern, pe atunci romantic. „O istorie cu adevãrat naționalã nelipsește”, constatã N. Bãlcescu (1844). Dorințele Partidei Naționale în
Moldova (1848) acuzã, între altele, regimul Regulamentului organic cã
„ne-a tãiat relația cu trecutul, fãrã a ne întemeia prezentul”. Este ceea cea fãcut, timp de decenii, și regimul comunist. Conceptul de „regenerație” –atît de specific „pașoptist” – devine astfel de cea mai urgentã actualitate.În felul acesta se restabilește o nouã „relație cu trecutul”. ăi, totodatã, se„întemeiazã” un nou „prezent”. El nu poate fi decît modern. Dar cu oinfrastucturã tradiționalã bine asimilatã, filtratã și feritã de orice impuritãțiși supralicitãri. Ne putem întreba dacã întreaga noastrã tradiție ideologicã,pașoptist-liberalã în primul rînd, este bine cunoscutã și pusã în valoare,în întreaga sa complexitate și semnificație. Evident cã numai sintezaACTUALITATEA IDEOLOGIEI CULTURALE PAșOPTISTE

172 AL TREILEA DISCURS
dintre conceptele moderne și reperele tradiționale (cîte sînt) constituie o
necesitate imperioasã a culturii ideologice actuale.
Momentul pașoptist a fost și prima explozie a ideii de libertate a
culturii române. O afirmare memorabilã, revoluționarã și profund crea-
toare. Cãci, într-adevãr, libertatea este „condițiunea cea dintîi a toatã cul-
tura româneascã”, „fãrã de libertate nu e cu putințã cultura” (S. Bãrnuțiu,
1848). Libertatea de expresie, a tiparului și suprimarea cenzurii sînt prin-
cipii înscrise în Proclamația de la Islaz și Dorințele Partidei Naționale…
Lupta împotriva cenzurii, aspectele sale politice și ideologice esențiale,
istorice și în acea perioadã, au fost evocate de noi cu alt prilej ( Sfera
Politicii , 49-51, 1997)*. Din perspectivã strict culturalã, este de subliniat
mai ales spiritul intransigent și absolut al acestei revendicãri : „Ne pãstrãm
dritul absolut de a ne exprima opinia asupra orice scriere datã la ivealã”.
„Libertatea presei nu o iubim numai pentru noi, o iubim chiar și contra
noastrã, o iubim pînã și în excesele ei”, conform programului ziarului
Steaua Dunãrii (M. Kogãlniceanu, 1855). Nu cunoaștem o formulã mai
radicalã în întreaga culturã românã.
Proclamarea libertãții de expresie rãmîne în planul programului politic
revoluționar. Revendicarea drepturilor intransigente ale spiritului critic
se înscrie pe un plan mai înalt : al libertãții de gîndire, judecatã și analizã,
în sens profund antiintolerant, antidogmatic și antisuperstițios. Încã în
perioada Revoluției franceze, un raport consular semnala, la Iași, exis-
tența unor boieri capabili „sã judece”. Nuanța raționalistã, efectiv nouã,
este esențialã. Spiritul critic se exercitã erga omnes . El știe „judeca bine
și drept”, respinge „credința deșartã”. Lupta pentru „libertatea duhului” îl
caracterizeazã. Sînt formule pe care le întîlnim și la S. Bãrnuțiu, în 1838,
în 1841. Un articol al sãu, scris în spirit foarte iluminist-raționalist, se
intituleazã chiar Credința deșartã (superstiția). Steaua Dunãrii , în 1855,
se declarã „contra tuturor semizeilor”. A personalitãților proclamate (sau
autoproclamate) deasupra oricãror obiecții. A cultului personalitãții, cu
vechi antecedente românești.
Tradus în limbaj modern, actual, spiritul critic se poate exercita și
împotriva tuturor „maeștrilor spirituali”, „directori de conștiințã”, filozofi
guru, „cãpitani filozofici”. El are acest drept imprescriptibil și inalienabil.
Orice „autoritate” sau „glorie” cade sub criticã. Pentru libertatea spiritului
critic s-au îndurat persecuții teribile, închisoare, interdicții etc. Unele spirite
* Reeditate în Cenzura în România. Schițã istoricã introductivã (Craiova,
Aius, 2000).ADDENDA

173
critice au sfîrșit chiar pe rug. Spiritul critic combate toate ideologiile
totalitare, inclusiv în România. Problema își pãstreazã întreaga actualitate
și dupã 1989, cînd filozofii iraționaliști dintre cele douã rãzboaie au
revenit masiv și ofensiv la suprafațã. Au dreptul, bineînțeles, sã fie
reeditați și comentați. Dar sã fie și contestați, de la caz la caz, dintr-o
perspectivã diametral opusã : criticã, raționalistã, antimiticã, antimisticã,
laicã, democraticã și proeuropeanã. Nu existã culturã de tip critic-liberal
fãrã pluralismul opiniilor, fãrã soluții și formule alternative, „revizuiri” și
chiar contestații radicale, toate în principiu perfect legitime.
Ceea ce, de altfel, începe sã se observe și în cultura noastrã, pe scarã
tot mai largã. Extrem de semnificative sînt lucrãri (anticipate de Vlad
Georgescu) de tipul O istorie sincerã a poporului român de Florin
Constantiniu (1997). ăi mai radical este Lucian Boia, Istorie și mit în
conștiința româneascã (1997). Acțiunea de demitizare continuã salutar
prin Miturile comunismului românesc , sub direcția aceluiași spirit inde-
pendent Lucian Boia (1998). Foarte serios și probabil cel mai „solid” este
istoricul Andrei Pippidi. Gîndirea liberã, fãrã dogme, care nu se lasã
intimidatã nici de concepții și ierarhii oficiale, nici impuse de șefi de
școalã indigeni, nici de filozofi la „modã”, nici de înțelepți orali „legen-
dari” (gen Petre Țuțea, de pildã) se lovește, în continuare, de mituri,
care nu rezistã la analizã, de prejudecãți și idei tabu și de o stranie
amnezie a existenței unei tradiții, totuși reale, a spiritului critic românesc.
Într-o carte recentã (amintitã), Cum este posibilã filozofia în estul
Europei de ătefan Afloroaei (1997), autor ieșean, o altã carte apãrutã,
întîmplãtor, tot… în Iași, Spiritul critic în cultura româneascã de
G. Ibrãileanu (1908), este însã ignoratã. Se amintește fugitiv, în prefațã,
de critica „formelor fãrã fond”. Dar problema nu este deloc studiatã, deși
reprezintã primul mare exercițiu al spiritului critic românesc. El este
inițiat și dezvoltat, în sfera socialã și culturalã, încã de pașoptism. Ne
aflãm în neplãcuta situație de a aminti și de o contribuție a noastrã, tot
într-o publicație… ieșeanã, din 1988, reluatã în Pentru Europa (1995) :
Din istoria teoriei „formã fãrã fond”. Putem fi, într-adevãr, ignorați. Dar
cînd nu amintești și nu analizezi autori și ideologi liberali de importanța
lui E. Lovinescu sau ătefan Zeletin (acesta din urmã nici mãcar amintit)
lucrurile se complicã. Se explicã însã ușor prin intimidare și contagiune
negativã, prin ocuparea întregii scene filozofice românești actuale de
cãtre un anume „socratism” de un imens prestigiu. El este recunoscut ca
model filozofic unic, inegalabil și singurã „filozofie” posibilã. Ceea ce
reprezintã cel puțin exclusivism și o exagerare evidentã.ACTUALITATEA IDEOLOGIEI CULTURALE PAșOPTISTE

174 AL TREILEA DISCURS
S-ar spune cã „spiritul critic” este cu desãvîrșire absent din filozofia
Europei de est. Din reflexia româneascã, în orice caz, ceea ce nu cores-
punde deloc adevãrului. Acest spirit se cere doar dezvoltat, modernizat
și sistematizat. Avem imperioasã nevoie de o culturã românã criticã. La
nivelul presei curente absența totalã a spiritului critic are uneori aspecte
de-a dreptul diletante și distractive : „Traci” de fantezie, care scriu poezii
în diferite alfabete, descoperirea cetãții Troia a doua oarã, la… Histria,
localizarea regatului Amazoanelor în zona… Timișoarei etc. etc. „Somnul
rațiunii” nu naște, în astfel de cazuri, „monștri”, ci doar teme umoristice
și ridicole.
La fel de importantã și nu mai puțin actualã este și problema „integrãrii
europene” a culturii și literaturii române. ăi în acest domeniu, extrem de
sensibil, dominat pînã azi de grave complexe, pașoptiștii sînt marii noștri
precursori. Teoreticieni și practicieni de prim ordin, cu spirit incontestabil
de inițiativã, de mare elan constructiv, adesea cu accente mesianice. Ei
sînt chiar autorii marelui mit „european” (anticipați încã de iluminiști),
amestec de mistificare patrioticã ingenuã și iluzie pioasã și stimulativã.
Citim în Introducție la Dacia literarã : „Literatura noastrã fãcu pasuri de
urieși și astãzi se numãrã cu mîndrie între literaturile Europei”. Așa se
credea încã în 1840. Așa se crede și azi, cu atît mai mult – în cercurile
convențional-oficiale și ale „vieții literare” – în 1998. Cît adevãr și mai
ales autoiluzionare intrã într-o astfel de convingere nu vom discuta acum.
Dar cîteva realitãți și realizãri pașoptiste sînt și rãmîn incontestabile. Ele
indicã, de pe acum, unele metode și „tehnici de integrare”. În perioada
lui global village și a „mondializãrii” culturii multimedia , ele trebuie
privite cu toatã atenția și seriozitatea.
Pașoptiștii sînt primii intelectuali români care și-au dat seama cã
pentru a face cunoscute, pe plan internațional și sub toate aspectele,
realitãțile românești și legitimitatea luptei lor, ei trebuie sã se exprime și
sã militeze într-o limbã de circulație internaționalã. Pe atunci, dominantã
era limba francezã. De unde publicațiile, în aceastã limbã (nu puține), în
diferite genuri ale lui M. Kogãlniceanu, N. Bãlcescu, Heliade Rãdulescu
și alții. Într-o nouã fazã, traduceri sau autotraduceri de literaturã și poezie
ale lui V. Alecsandri și D. Bolintineanu, de pildã. Este evident cã pașop-
tiștii deschideau un drum care trebuie continuat cu maximã energie,
diligențã și, bineînțeles, cu alte mijloace. În al doilea rînd, ei aveau o
percepție extrem de realistã a importanței și eficienței, în astfel de
activitãți, a relațiilor personale – și pe diferite planuri – cu personalitãțile
occidentale influente.ADDENDA

175
Evident, vîntul istoriei și al politicii franceze sufla pe atunci, cu putere,
în pînzele noastre. Dar cînd cultura și literatura românã a mai avut de
atunci (pentru a ne limita doar la zona francezã) o mai mare pleiadã de
prieteni de un asemenea considerabil prestigiu și influențã ? Nume ca
Jules Michelet, E. Quinet, Ledru-Rollin, P. Bataillard și alții n-au mai fost
niciodatã egalate. ăi ceea ce este cel mai important, „mobilizate” pentru
o cauzã româneascã generalã. Nu pentru cultivarea pur publicitarã (și,
în definitiv, egoistã) a unei opere strict personale. Cum au procedat,
dupã 1940, sã spunem, unele personalitãți ale exilului literar românesc.
Fãrã a intra, acum, în amãnunte, putem afirma cu toatã certitudinea cã
distanța dintre cele douã mentalitãți și „stiluri” de publicitate este consi-
derabilã. Net în favoarea pașoptiștilor. Mult mai dezinteresați personal și
animați, mai ales, de un mare ideal colectiv național.
Azi se mizeazã în continuare – excesiv dupã noi – pe inițiative oficiale,
manifestãri festiviste, congrese și colocvii, „tîrguri de carte”, „atașați
culturali” etc. Nu negãm deloc posibilitatea, în anumite cazuri precise, a
unor realizãri și din partea acestor „foruri”. Dar nu trebuie uitat cã
publicațiile în limbi strãine ale pașoptiștilor au fost, de la început și pînã
la sfîrșit, inițiative strict particulare, autofinanțate (adesea cu mari sacri-
ficii), fãrã nici o subvenție de la un anume… minister sau… procent din
PIB. Un exemplu, eminent, rãmas pînã azi neegalat. În acest domeniu
(avînd și o micã experiențã proprie) eficiente și funcționale sînt doar
inițiativele și relațiile personale, o ofertã editorialã adaptatã și sincro-
nizatã cu piața occidentalã (specializatã sau de mare tiraj), un sistem de
reciprocitãți (care presupune, neapãrat, și publicații românești în limbi
strãine), o foarte bunã difuzare etc. Adicã exact ceea ce… aproape cã
lipsește cu desãvîrșire…
Problema integrãrii europene, deschisã de pașoptiști, produce, chiar
de pe atunci, și prima „crizã” de identitate a culturii române. Ea nu este
soluționatã satisfãcãtor nici pînã azi, deoarece se confundã mereu valo-
rile absolute și de circulație, realizãrile personale și cele colective, pres-
tigiul național global al unei culturi și (puținele) succese individuale
reale etc. Tema, la ordinea zilei, preocupã foarte atent mai ales pe Matei
Cãlinescu într-o carte în pregãtire despre „enigmele identitãții”. Poate – și
chiar trebuie reamintit cu acest prilej – cã pașoptiștii, atît de occidenta-
lizați în toate aspirațiile lor, aveau, în același timp, și conștiința diferen-
țierii și specificitãții naționale. Ideea revine adesea. C. Bolliac, între alții,
dorea ca „țara noastrã sã rãmîie cu deosebit caracter între toate țãrile din
lume !” (Mozaicul social , 1858). Ideea satelizãrii depersonalizate, a uneiACTUALITATEA IDEOLOGIEI CULTURALE PAșOPTISTE

176 AL TREILEA DISCURS
simple și banale colonii culturale, era deci respinsã din start. Ceea ce nu
se numește, în nici un caz, „naționalism”. Ci, în cel mai bine înțeles spiritpașoptist, originalitate, personalitate, individualitate. Deci autenticitate,cooperare și parteneriat cultural, în condiții pe cît posibil egale. În niciun caz, nivelare mecanicã, vasalitate și lipsã de personalitate. ăi nudepinde decît de eforturile noastre reale de a da un conținut, cît maiprofund și original, acestui „deosebit caracter”. În condiții de maximãdeschidere și libertate de creație. Restul nu este decît frazeologie șidemagogie patriotardã și naționalistã.
Dar modelul pașoptist nu se oprește aici. El oferã și primul mare
exemplu românesc de culturã „dizidentã”, alternativã, paralelã, radicalopusã culturii oficiale. O necesitate vitalã, permanentã a culturii româneși, în definitiv, a oricãrei culturi. Ea nu se poate niciodatã dezvolta încadre sclerozate, dogmatizate, academizate și represive. Culturã de tip„anticanonic”, pașoptismul cultivã și consacrã toate virtuțile culturiiindependente, critice „revoluționare” în esențã. O formã de democrațieși libertate, de patriotism critic autentic. Acest moment psihologic estedefinit de unii scriitori actuali chiar ca O formã de disperare
: „De altfel
patriotismul înțeles ca analizã criticã, oricît de amarã, dar și ca instrumentde autodepãșire, nu se dezvoltã decît în climatul creat de exercițiuldemocratic” (Ana Blandiana, România liberã , 14 februarie 1998).
Pașoptismul lanseazã, în felul acesta, primul „manifest” – care poate
fi intitulat – Pentru o culturã liberalã . Nu trebuie uitat cã reactualizarea
sa vine dupã decenii de dictaturã, dogmatism, cenzurã și represiunespiritualã. Dupã cum se exprimã și politologul Stelian Tãnase, „regãsireaorganicitãții, dupã fracturile produse de represiune și cenzurã, de mono-logul ideologic” ( Revoluția ca eșec , 1996). De unde și marea sa semni-
ficație istoricã. Aceastã nouã culturã liberalã se revendicã, în esențã și înprimul rînd, de la principiile liberalismului clasic și ale neoliberalismului,reamintindu-și în același timp și de acești mari precursori, în genere uitați.În nici un caz, o culturã ideologicã neoliberalã, de simplã parafrazã și decompilație. Un colaj de citate neasimilate. El este lipsit de orice valoare.
O astfel de culturã, de tradiție și inspirație pașoptist-liberalã, nu este
posibilã decît într-un nou tip de societate
: citadinã, prooccidentalã,
capitalist-burghezã – cu o mare pondere a pãturii mijlocii – democraticã,laicã, pluralistã. Ea se opune deschis culturii tradiționalist-autohtoniste(izolaționistã, naționalistã, xenofobã, etnicistã, cu structuri mentale șisociale rurale dominante) și etatiste, centralizate, autoritare, dirijiste.ADDENDA

177
Dupã cum observã același Stelian Tãnase, într-o densã schițã de tipologie
Trei culturi (1995), „acest tip de culturã (liberalã) cu toate cã are rãdãcini
în generația de la 1848, este relativ marginal dupã 1989”. Este rãspînditdoar în unele medii intelectuale, civice și în rîndurile oamenilor de afaceri.O puternicã dovadã în acest sens este și faptul cã mentalitatea scriitorului„liber profesionist” (pe care Heliade Rãdulescu, M. Kogãlniceanu și alțiio aveau la timpul lor) este încã puțin asimilatã. Dominã în continuarepsihologia scriitorului sinecurist, funcționar de stat, a „artistului de stat”(dupã formula lui Miklós Haraszti). Eternul întreținut parazitar al „statuluiprovidențã”.
Un anumit sprijin economic acordat culturii este, bineînțeles, necesar.
Dar pus pe cu totul alte baze
: strict selective, contractuale, cu obligații
și termene precise, în concordanțã și cu legile economice ale pieții.O carte, o r evistã, un spectacol etc. trebuie sã se vadã și vîndã . Ele au și
un preț, o valoare comercialã . ăi deci au nevoie și de o anume „reclamã”
și „publicitate”. Ne amintim de încã un pașoptist, nu foarte cunoscut,M.A. Corradini
: „Nu-i publicitate unde nu-i literaturã și nu-i literaturã
unde nu-i încurajare” (1845). De acest tip, mediatic. Acest suflu… pașop-tist n-a atins încã, se pare, unele… „uniuni de creație”. Cu nu foartepuțini membri de formație și mentalitate sinecurist-ceaușistã…
Noul spirit cultural are încã douã note caracteristice. Pașoptiștii, cum
bine observã și Paul Cornea, sînt Oamenii începutului de drum (1974).
Au – dupã cum am amintit – pasiunea, obsesia, mesianismul chiar, al„începutului”. În toate domeniile. Dupã 1989, asistãm – în mod evident –la un nou „început” cultural. Iar în unele domenii acest pionierat esteabsolut
: cazul politologiei, cel mai original aspect al noii culturi române
libere. Alte domenii, care vegetau din cauza controlului riguros și cen-zurii, sînt promise unui nou „început”, unei noi dezvoltãri
: teoria litera-
turii, istoria ideilor, literatura comparatã, critica ideilor literare. Dar șimetafizica, speculația filozoficã în general, filozofia analiticã etc.
În al doilea rînd, profesionalizarea realã a culturii nu este posibilã
fãrã un numãr de exigențe specifice. Ele se numesc
: exactitate, rigoare,
precizie, organizare, continuitate, punctualitate, seriozitate. Pentru mulți,încã, pedanterii insuportabile. Dar fãrã eliminarea improvizației, superfi-cialitãții și aproximației, fãrã atenție la detalii, nu se poate realiza nici oconstrucție (culturalã), serioasã. Mult exaltata „integrare în Europa” pre-supune și o altã mentalitate. Diletantismul și amatorismul pot uneoriproduce chiar și capodopere. Dar în poezie, în literaturã. Însã cineACTUALITATEA IDEOLOGIEI CULTURALE PAșOPTISTE

178 AL TREILEA DISCURS
viseazã și urmãrește, în spirit „pașoptist”, construcția unei noi și adevãrate
culturi românești, solide, durabile și „majore” – pe ruinele unei pseudo-culturi totalitare – nu poate sã nu fie preocupat și de astfel de „amãnunte”.Blazarea, scepticismul, fatalismul, resemnarea („n-a fost sã fie”), indivi-dualismul incurabil sînt – din aceastã cauzã – profund contraproductive.Aceste defecte sînt cu totul strãine de spiritul neopașoptismului cultural,pe care aniversarea Revoluției de la 1848 îl pune în cea mai vie luminã.
(Sfera Politicii , VI, 61, 1998, pp. 17-23).ADDENDA

179
Douã Românii ideologice
Adrian Marino
Evidenta ascensiune a ideologiei de „extremã dreaptã” – stimulatã și
consolidatã de reeditarea masivã, sistematicã și ostentativã a repre-zentanților sãi dintre cele douã rãzboaie (Nae Ionescu, Mircea Eliade,C. Noica), precum și a unor clasici naționaliști ca M. Eminescu ( Chestiunea
evreiascã ) denatureazã în mod evident o realitate istoricã. Se ajunge –
explicit sau implicit – la concluzia total greșitã cã singura tradiție ideo-
logicã româneascã ar fi doar cea etnicistã, naționalistã, șovinã, antisemitã,iraționalistã, anticriticistã, antijunimistã ( Adio domnule Maiorescu ). Ceea
ce nu corespunde deloc adevãrului. Sã spunem chiar lucrurilor pe nume
:
ea este complet falsã.
S-a vorbit – din puncte diferite de vedere – de existența a „douã
Românii”. Dupã 1989, devine tot mai necesarã demonstrarea energicã,riguros documentatã și a unei alte mari și fundamentale realitãți istorice,încã puțin valorificate
: ideologia de tip iluminist, liberal, democratic,
pro-europeanã, raționalistã are nu mai puțin o veche tradiție româneascã.Ea este mult anterioarã extremismului ideologic actual de toate nuanțele.Unele titluri îl traduc în mod explicit
: Spiritul dreptei, Exerciții de
„reacționarism” etc. etc. Deci, încã o datã, se confruntã deschis „douã
Românii” : o Românie antidemocraticã, intolerantã și misticã , o Românie
fundamentalistã , opusã României liberale și raționalist-critice , pentru a
reduce la ultima expresie aceastã opoziție esențialã devenitã tradiționalã.ătefan Zeletin are dreptate cînd afirmã cã marea eroare a partiduluiliberal istoric – în secolul XIX – a fost, dupã cucerirea puterii, doarrealizarea programului și nu și legitimarea sa ideologicã, teoretic-siste-maticã. De unde o regretabilã slãbire a tensiunii ideologice specificliberale. De altfel, „liberalismul” – ca doctrinã – este una, iar „partidulliberal” – ca formație politicã – este cu totul altceva. Urmãrile acesteigrave erori se mențin pînã azi. O altã serioasã carențã este lipsa studiilor

180 AL TREILEA DISCURS
istorice despre apariția și evoluția ideilor și ideologiilor românești. Ele ar
demonstra cîteva adevãruri fundamentale, în general prea puțin cunos-
cute și popularizate.
Gîndirea iluministã-raționalistã are o tradiție româneascã de peste
douã secole. Ne revendicãm de la „Europa luminatã” încã de la sfîrșitul
secolului XVIII. Studii foarte precise, cu zeci de citate și exemple, demon-
streazã aceastã realitate. Trebuie neapãrat subliniat și faptul cã o astfel
de orientare are – în același timp – o direcție politicã și naționalã, în
sensul „regenerãrii”, „democratizãrii și „liberalizãrii” Țãrilor Românești,
„Luminarea” avea – pe atunci – un sens integral : cultural, patriotic,
național și democratic. Primele proiecte de „constituții” românești, de la
începutul secolului XIX (a „cãrvunarilor”, de pildã), sub influența evi-
dentã a Revoluției franceze, sînt cea mai evidentã dovadã. Gheorghe
ăincai scria, mai înainte, atît o Învãțãturã fireascã spre surparea
superstiției norodului , cît și Cronica Românilor . Aceeași orientare, dupã
aproape douã generații, și la G. Bariț. El combate – în egalã mãsurã –
superstiția, Credința deșartã , fanatismul religios. Ce este barbaria, Auto
da fe. Dar luptã toatã viața și pentru „cauza românã”, contra iobãgiei,
pentru recunoașterea drepturilor națiunii române din Transilvania, contra
lui Unio trium nationum . Deviza „libertate, egalitate, frãțietate” este
invocatã adesea. Ca și ideea „drepturilor omenirii”. Într-un text din 1869,
el vorbește chiar de „așa numita republicã literarã (ce) se întinde peste
omenirea întreagã, fãrã nici una diferențã de naționalitate și confesiune”.
Avea deci limpede ideea „literaturii universale”, care este – în același
timp – suma și esența literaturilor naționale. Ideea unitãții și solida-
ritãții umanitãții universale, fãrã nici o discriminare, este de pe acum
bine definitã.
Proclamația de la Islaz , de la 1848, Proclamația partidei naționale
din Moldova, Dorințele partidei naționale în Moldova cer egalitatea drep-
turilor politice, libertatea absolutã a tiparului, „emancipația clãcașilor”,
o „Adunanțã generalã extraordinarã” etc. Toate principiile democrației
moderne, liberale se regãsesc la toți pașoptiștii noștri : N. Bãlcescu,
C.A. Rosetti, I.C. Brãtianu, M. Kogãlniceanu, Cezar Bolliac, la mulți alții.
Noi nu am afirmat și apãrat ideea liberal-democraticã doar prin desco-
perirea politologiei moderne dupã 1989. Foarte necesarã, nimic de spus.
Dar care – la noi – nu cade totuși pe un pãmînt total gol. Faptul cã
aceastã tensiune ideologicã inițialã nu numai cã a slãbit, dar a și fostADDENDA

181
practic eliminatã, începînd cu sãmãnãtorismul și naționalismul primelor
decenii ale secolului XX, ne face sã uitãm cã au existat – chiar și în
aceastã perioadã de „arhangheli”, „legiuni” și admiratori ai hitlerismului –
și ideologi români de orientare liberalã. C. Antoniade, D. Drãghicescu,
P. Andrei, M. Ralea, Paul Zarifopol sînt nume încã insuficient subliniate
sub acest aspect. Între cele douã rãzboaie, în plinã eflorescențã etnicistã
și antidemocraticã, C. Rãdulescu-Motru a editat revista Ideea europeanã
(1919-1928). S-a ținut de asemenea ciclul de conferințe despre Doctrinele
partidelor politice (1923), la inițiativa „Institutului Social Român” condus
de D. Gusti. Trei texte au ca temã Liberalismul economic (G. Tașcã),
Doctrina liberalã (I.C. Duca) și Neoliberalismul (M. Manoilescu),
Neoliberalismul lui ăt. Zeletin dateazã din 1927. Istoria civilizației
române moderne de E. Lovinescu, în trei volume (1924-1925), rãmîne
pînã azi o carte clasicã a liberalismului românesc. Serioasa lucrare a lui
P.P. Negulescu (comparabilã cu clasica lucrare, în epocã, a lui Robert
Michels, tr. fr. 1914), Partidele politice , a fost publicatã în 1926.
Este deci imposibil sã se susținã cã ideologia româneascã se reduce
doar la tradiția și epigonii „generației bombastice” (G. Cãlinescu), la
„nãisme”, „ciorãnisme” și „noicisme”. ăi, în general, la confiscarea con-
științei ideologice românești doar de extremism etnicist, „românismul
metafizic”, de totalitarismul antidemocratic și antieuropenismul de
extremã dreaptã sau de extremã stîngã. Este doar una dintre fețele celor
„douã Românii”. De altfel și cea mai sumbrã. A fost chiar riguros necesarã
reeditarea articolelor net „legionare” ale lui Mircea Eliade ? Sã ne cunoaș-
tem întreg trecutul ? De acord. Dar tot trecutul, în integralitatea sa, fãrã
nici o discriminare, nu în mod unilateral și în spirit partizan. La zece
volume de un anumit tip, editãm – doar pentru salvarea aparențelor – și
un K.R. Popper, de pildã, într-un mic tiraj. O tacticã evidentã, cusutã
cu ațã albã. România luminoasã, încã departe de a fi bine cunoscutã,
urmeazã sã fie pusã în valoare. O istorie a ideii de „libertate” și de
„cenzurã” în România, de pildã, exploratã în adîncime, abia acum este în
curs de elaborare. Ca și definirea precisã a celui de al „treilea discurs”,
ca formulã de sintezã între „autohtoniști” și „occidentalizanți”.
Pînã atunci, criticii extremismului de dreapta, printre ei Alexandru
George, Marta Petreu, George Voicu, Lucian Boia, dar și L. Volovici,
V. Tismãneanu, Z. Ornea, Norma Manea, pentru a nu aminti decît pe cei
mai cunoscuți (dar pot fi citate și lucãri ca Ideea care ucide , de Radu FlorianDOUÃ ROMÂNII IDEOLOGICE

182 AL TREILEA DISCURS
și colaboratorii, 1994, sau Despre exegeza extremei dreptei românești
de Ioan Constantinescu, 1998) ajutã la restabilirea adevãrului istoric :
nici înainte, nici dupã 1989, România n-a fost exclusiv naționalistã,misticã și extremistã. O tradiție liberalã, democraticã și de gîndire criticãa existat totdeauna, în proporții variabile, și în cultura noastrã. De celpuțin douã secole. N-o putem supraevalua, dar nici ignora cu suficiențã.În spirit polemic, intolerant, antieuropean, anti-NATO, fundamentalistsau neototalitar.
(Mozaicul , Serie nouã, III, 7-8, 2000)ADDENDA

183
Precizãri despre „al treilea discurs”
Adrian Marino
Formula al „treilea discurs” nu ne aparține. Ea a fost propusã de Sorin
Antohi, în cãrțile și studiile sale. Este cel mai dotat și personal critic alideilor din generația sa. I-am prezentat anterior ideile și în Cuvîntul
(2/2000). Pentru a reduce totul la esențial și a reveni cu noi precizãri,formula sa urmãrește depãșirea relației de adversitate prin gãsirea uneisoluții de colaborare și de sintezã între cele douã orientãri ideologicefundamentale ale culturii române
: „autohtonism” (primul „discurs”) și
„europenism” (al doilea „discurs”), cu toate implicațiile și ramificațiileacestor „discursuri”. Ele au în vedere definirea unui nou raport între tradi-ționalism și modernism, între izolarea specifistã și integrarea europeanã,respectiv „globalizarea” sau „mondializarea”. Temã de mare complexitatepe care încercãm s-o rezolvãm și definim într-o schițã sinteticã de proiect.Susceptibilã, bineînțeles, de completãri și nuanțãri. ăi, dacã este cazul,chiar de rectificãri. În termeni cît mai limpezi și argumentați posibil.
Deși problema „integrãrii europene” revine și se pune cu cea mai
mare acuitate, pe toate planurile (ideologic, politic, economic și cultural)dupã 1989, ea face parte dintr-un proces mult mai larg definit în limbajulactual prin termenul amintit de „globalizare” sau „mondializare”. Feno-men extrem de controversat și – mai totdeauna – combãtut, în primulrînd, din rațiuni ideologice. Dar și economice, de concurențã acerbãîntre economiile naționale protecționiste și corporațiile multinaționale.Criptocomunismul și neomarxismul, de toate nuanțele, denunțã „globali-zarea”, în primul rînd, ca pe o formã de „americanizare” a întregii planete.Respectiv uniformizarea, nivelarea, standardizarea, prin distrugerea siste-maticã a tuturor specificitãților locale și naționale. Este însã ușor dedisociat eroarea de adevãr în aceastã controversã, extrem de actualã șiviolentã, dacã va fi privitã cu calm și spirit critic.
Se omit, mai întîi, cîteva realitãți fundamentale, inevitabile, care defi-
nesc în termeni strict obiectivi întreaga problemã. Anterior oricãrei

184 AL TREILEA DISCURS
„mondializãri” economice (respectiv „americane”), mult mai influente
decît acest factor (neîndoielnic important) au fost și vor fi, în linieconstant ascendentã, progresele tehnologiei moderne în domeniul vastși eficient al mediilor electronice. Globalizarea este, în primul rînd,
electronicã, mediaticã, respectiv informaționalã. Undele radiofonice șidifuzarea intensivã a programelor TV printr-un sistem tot mai dezvoltatde sateliți fac imposibilã orice izolare, orice blocare a circulației infor-mației libere auditive și vizuale.
Cu douã restricții importante totuși. Este ușor de observat cã aceastã
„globalizare” mediaticã atinge din plin (ca sã ne exprimãm astfel), celpuțin deocamdatã, doar „zona albã” a planetei. Ea n-a pãtruns încã –aproape deloc – în „zona galbenã”, în China, dar și în India, douã vechiculturi și civilizații, fiecare cu peste un miliard de locuitori. Intervine – înacelași timp – cenzura ideologicã, nu numai în China comunistã, ci și înîntreaga zonã islamicã prin definiție fundamentalistã. Se știe foarte binecã antenele parabolice, de pildã, sînt drastic interzise în aceastã regiune,în Iran, Afganistan și în alte țãri. Presupusa globalizare planetarã este înrealitate – cel puțin din acest punct de vedere – doar parțialã, limitatã,deci relativã.
Se „uitã” – în același timp – și o altã realitate fundamentalã
: „globali-
zarea”, chiar și în „zona albã” (și exemplul cel mai concludent îl oferãEuropa occidentalã), nu poate uniformiza, nivela integral și mai ales înadîncime diversitatea și specificitatea culturilor. Existența unor informațiigeneralizate, mult mai variate totuși decît se crede, cu diferite aspecte șinuanțe, sau a unui „lanț” de magazine standardizate, în special în domeniulproduselor de larg consum, nu anuleazã – și de fapt nici nu pot sã des-ființeze – vechi tradiții culturale, mentalitãți și moravuri adînc înrãdãci-nate, ceea ce se numește l’air du pays etc. Uniformizarea face, într-adevãr,
mari progrese în zonele citadine, dar, în primul rînd, la nivelul informa-țiilor și al economicului, nu și în zonele „profunde”, unele rãmase încã laun stadiu arhaic, arhetipal, al conștiinței colective. Despre ce „globa-lizare” se poate vorbi, de pildã, într-o țarã unde oamenii mai cred încã în„minuni”, vãd „icoane” în copaci sau pe pereți, ies cu „paparudele” și facslujbe religioase pe ogoare pentru a aduce ploaia etc. etc.
? Omitem, din
discreție, numele acestei țãri…
Globalizarea este, prin esența sa, laicã, areligioasã, indiferentã la
fenomenele mistice de orice tip. Iar cînd acestea se manifestã extrem deputernic, devin efectiv populare, mediatizarea lor, subit rentabilã, leADDENDA

185
golește de fapt de orice conținut. Le transformã într-o „informație”, o
„marfã” ca oricare alta, în evenimente senzaționale, excepționale, repedealungate de pe micul ecran de urmãtorul eveniment senzațional, excep-țional, imediat difuzat. Din acest punct de vedere, al supraviețuirii speci-ficitãților culturale (vom vedea în continuare în ce sens exact, modern șicreator), nici o primejdie. O falsã alarmã, alimentatã, repetãm, doar dinrațiuni polemico-ideologice. Filmele din seria James Bond, de pildã, n-aucum sã distrugã, sã desființeze, sã scoatã din circulație – pentru a nemenține doar în zona superioarã a culturii – pe marii clasici. Ei au fosttotdeauna citiți, studiați, cultivați, doar de o elitã. Dar extraordinar derezistentã. ăi, la drept vorbind, invincibilã. Iar folclorul de orice tip,suferã – oriunde și oricînd – un proces natural, foarte lent, dar real, deeroziune, de perimare. Devine obiect de „muzeu”, de „etnografie”, ceeace-i anuleazã toate funcțiile originare. De altfel, tempora mutantur .
O „realitate” observatã încã din antichitate.
Tot de ordinul pseudo-truismelor – necesar totuși a fi reamintite într-o
astfel de discuție – este și sublinierea energicã a imposibilitãții evitãriisincronismelor. Țãrile, culturile, civilizațiile nu se pot izola. Totdeaunaau existat influențe, contaminãri, o circulație de idei și valori, într-omãsurã mai mare sau mai micã, într-un sens sau altul. Autarhia culturalãeste o imposibilitate manifestã. Mai mult chiar
: o absurditate. Deoarece
contactele și influențele strãine sînt foarte adesea fecunde, stimulative,creatoare. Totodatã, libera circulație a ideilor pe calea undelor distrugebarierile ideologice, combate cu succes cenzura, dogmatismele oficiale,utopia represivã a adevãrului unic. În orice sistem totalitar, ea introducealternativa, diferențierea, spiritul critic. Un ferment dizolvant invincibil.Nivelul cultural general, inclusiv al „maselor”, orice s-ar spune, pe dealtã parte, crește. Iar adevãratele personalitãți nu pot fi niciodatã nivelateși uniformizate prin globalizare. În sfîrșit, între analfabetismul de masã șicultura de masã mediatizatã, ce alternativã este preferabilã
? Inutil deci
de a denunța falsele ravagii ale „globalizãrii”. Ele sînt fie obiectiv limitate,fie exagerate, fie de-a dreptul inexistente.
Al treilea discurs respinge în același timp și în egalã mãsurã și orice
formã de autohtonism
: naționalism, etnicism, izolaționism, în toate vari-
antele și urmãrile lor, multe catastrofale. O considerabilã „bibliografie”româneascã – mai ales dintre cele douã rãzboaie – poate ilustra oricîndaceastã imensã eroare. În cãrțile sale, Sorin Antohi este plin de referințe.Iatã și un singur text, din 1932, al lui Nae Ionescu, marele teoretician alPRECIZÃRI DESPRE „AL TREILEA DISCURS”

186 AL TREILEA DISCURS
acestei orientãri, derapatã spre extrema dreaptã. Citit astãzi, el apare un
straniu amestec de enormitãți, prejudecãți neverosimile, fanatism, falsprofetism bombastic, în contradicția cea mai totalã și directã cu realitateainternaționalã actualã
: „…Plecînd de la faptul cã lumea întreagã este în
crizã și cã interdependența mondialã a scãzut în chip considerabil ( sic),
(se) recomandã o decuplare a noastrã de politica mondialã ( super sic ) ;
o închidere a noastrã, cît mai departe împinsã , în granițele noastre ;
o luare în considerare a realitãților românești, o scãdere provizorie astandardului de viațã la nivelul acestor realitãți etc. etc.”. Un text cuadevãrat antologic de pseudo-gîndire politicã reacționarã agresivã. Unastfel de naționalism este, evident, inacceptabil.
Cînd este pus pe baze pretins filozofice, aceleași erori devin mai
„subtile”, dar nu mai puțin grave. Organicismul elogiat de Nae Ionescu,apoi de E.M. Cioran (ce urcã pînã la M. Eminescu), nu este decît oreminiscențã epigonicã a gîndirii romantice. Fenomenul n-a scãpat aten-ției lui Sorin Antohi. Frumoasã, poate, în plan poetic, dar total fantezistã.Metafora înlocuiește demonstrația științificã, rece, sociologicã. Popoarelenu sînt „plante”. O confiscare naționalistã abuzivã se produce și atuncicînd se vorbește de „ființa româneascã”, de „sentimentul românesc alființei” și alte forme de românism metafizic. Pentru bunul și simplulmotiv cã ființa , în esența sa, este universalã, supratemporalã, supra-
spațialã. Niciodatã și nici într-un loc filozofii greci – care au reflectatprimii și profund asupra acestei probleme – n-au vorbit de o „ființãatenianã”, „corintianã”, „efesianã” etc. (spre verificare se poate consultacu ușurințã un izvor accesibil
: Francis E. Peters, Termenii filozofiei
grecești , tr. rom., București, Humanitas, 1993 ; on, ónto, pp. 202-204).
Naționalizînd abuziv ființa – „substratul” ontologic universal al tuturorființelor – se poate vorbi atunci și de „sentimentul paraguayan al ființei”(vezi ironiile lui E.M. Cioran), al „insulelor Fiji” și „Samoa” etc. etc.Tezã profund falsã și pseudo-filozoficã. Seducãtoare, totuși, pentru naivisau fanatici.
Urmãrile acestei confiscãri terminologico-abuzive sînt dintre cele mai
periculoase. Ea pare sã dea o justificare, pretins filozoficã, respingeriioricãrui atac (real sau inventat) împotriva „ființei naționale”. Respectivoricãrei critici din partea altor „ființe naționale”, a oricãrui adversar isto-ric posibil. Dar și contestarea, scepticismul sau ignorarea, pur și simplu,a principiului de bazã al acestui naționalism ontologic. Dupã același NaeIonescu
: „…așezarea temeiurilor unui stat de structurã țãrãneascã, singuraADDENDA

187
formã în care noi putem, cu adevãrat trãi dupã indicațiile firii (s.n.)
noastre și singura care poate îngãdui o adevãratã și completã rodire aputerilor rassei noastre”. Orice altã poziție este consideratã drept unatentat la însãși „ființa” sau „existența” naționalã, în totalitatea sa. Înacelași timp, apar și alte mari erori
: exclusivismul țãrãnesc, elogiul
țãranului patriarhal și mitul „satului” etern, ca și cum orașul nu poate fi șiel, mãcar în principiu, românesc (fãrã a ignora cîtuși de puțin condi-ționãrile istoriei naționale). Dar și rasismul, respins astãzi de întreagacomunitate civilizatã, cu cortegiul sãu de discriminãri, persecuții și fana-tisme. Este complet falsã teoria conform cãreia o „ființã” (etnicã) estesuperioarã sau inferioarã altor „ființe” (de altã rasã). Dupã cum la fel defalsã este și teoria conform cãreia „veșnicia s-a nãscut la sat”. Deși doardespre un oraș, Roma, s-a spus, și încã din antichitate, cã este „cetateaeternã”. Nu despre un necunoscut sat anonim de chirpici. Se deschide înacelași timp drum tuturor, mentalitãților tribale, iraționalismelor, fanatis-melor și miturilor posibile (vezi și K.R. Popper, dar nu numai), prestigiulmarilor și micilor guru și al „Cãpitanilor filozofici”. De unde, în astfel de
împrejurãri, rolul salutar al intelectualului critic, al raționalismului șispiritului critic. Dușmanul ireductibil al acestei stãri de spirit negative,exaltate și periculoase.
Dar nu numai atît. În aceastã interpretare, naționalismul alunecã
inevitabil în șovinism, în agresivitate și chiar în „imperialism românesc”(teza a fost efectiv susținutã). Am aminti, totuși, în trecere și de un text allui N. Iorga, considerat – și nu fãrã bune motive – unul dintre „profeții”naționalismului românesc. El dateazã din 1932 și se intituleazã semni-ficativ Contra dușmãniei dintre nații . La ce excese poate ajunge șovi-
nismul naționalist o dovedește și recenta devastare, în Franța, a unuimagazin McDonald’s considerat simbol al „imperialismului american” și
al „globalizãrii”. Dar între foametea endemicã, în vaste regiuni de peglob, și magazinele McDonald’s ce este preferabil
? În acest act de
vandalism rãbufnesc toate complexele unei foste mari puteri, cãreia i sepoate aminti o butadã-calambur a lui Voltaire
: Passez, beauté passée. Cã
ideologia naționalistã este și fundamental antidemocraticã aproape cãnici nu mai trebuie subliniat. Se înțelege de la sine cã al „treilea discurs”este în mod esențial democratic, împotriva oricãror extremisme, de stîngasau de dreapta. Ideologia sa este centristã, pluralistã, „liberalã”, „des-chisã”, partizanã decisã a „integrãrii europene”. Din toate aceste motive,al „treilea discurs” intrã în conflict declarat și cu orice formã de comunismPRECIZÃRI DESPRE „AL TREILEA DISCURS”

188 AL TREILEA DISCURS
rezidual, camuflat – inclusiv în România – în naționalism izolaționist,
anticapitalist („Nu ne vindem țara”). Alianța dintre stînga și dreaptaradicalã este, de altfel, un fenomen european contemporan notabil,comentat și publicistic pe scarã largã.
Pe aceste baze se poate defini, în esențã – sperãm cel puțin – și cu
mare claritate, întreg programul celui de al „treilea discurs”. Încercãm
sã-l sistematizãm, concis, în cîteva principii de bazã
:
1. Cea mai largã deschidere internaționalã activã posibilã. În orice
domeniu cultural și informativ. Nici o restricție, nici o barierã, nici o
cenzurã. De altfel, izolarea, în epoca actualã, este – cum am menționat –
imposibilã. M. Kogãlniceanu enunța acest mare adevãr încã din 1850, înTainele inimei și într-o fazã istoricã posterioarã, în 1906 (deci aproape
cu un secol în urmã), H. Sanielevici, în Cuvîntul nou , reafirma acest
mare adevãr
: „O literaturã nu se poate izola”. Azi pare un truism. Dar,
pe atunci, în plin naționalism-sãmãnãtorist, suna ca un slogan de „avan-
gardã”, aproape „subversiv”. Chiar și N. Iorga afirma, în Evoluția ideii de
libertate (1928), cã „a te închide într-o formulã este a te condamna pe
tine însuți… îți interzice legãtura cu viața”. Despre alinierea integralã lalegislația europeanã, lipsitã de orice restricții, trebuie – încã o datã –reamintit cu toatã convingerea.
2. Sensul acestei largi deschideri culturale și formative internaționale
este de ordin stimulativ, nu imitativ, ea urmeazã a fi interpretatã în sensulemulației, inspirației, dezvoltãrii propriilor potențialitãți creatoare. Tezãsusținutã încã din 1850, tot de M. Kogãlniceanu, în Tainele inimei
:
„Civilizația nu izgonește nicidecum ideile și nãravurile naționale, ci numai
le îmbunãtãțește spre binele nației în particular și a omenirii în general”.
Chiar și într-o epocã de efervescențã naționalistã, în perioada primuluirãzboi mondial, Oct. C. Tãzlãoanu preconiza ( Transilvania , 1914) „asi-
milarea culturilor strãine” în mãsura în care „întregesc și întãresc culturanoastrã naționalã”. Factor fecund, în orice împrejurare, de dezvoltare șiconsolidare pe fundamente culturale proprii.
3. Depãșirea oricãrui complex de inferioritate sau superioritate. Cultu-
rile mici și fãrã prestigiu suferã între altele de obsesia eternului premiuNobel. De cîte ori el nu a fost acordat la… București
? Dar ne amintim cã
nici Olanda nu a obținut vreodatã acest premiu pentru literaturã, fãrã aconstitui o dramã sau mãcar o preocupare naționalã. Privind în adîncime
și retrospectiv, ne reamintim, totuși, cã în trecutul nostru cultural, astfelADDENDA

189
de complexe, dacã s-au înregistrat (confesiuni precise ale lui Mihail
Kogãlniceanu, Cr. Tell etc.), au avut, în același timp, și corecția necesarã.S-a cultivat chiar o egalã distanțã între „strãini” și „români”. Iar superstițiasuperioritãții incontestabile a strãinilor n-a existat. Ne reamintim, maiales, de pașoptiști – marii precursori ignorați ai culturii noastre moderne –care, chiar în exil, n-aveau deloc mistica admirativã necondiționatã astrãinãtãții. Citim chiar în Jurnalul meu de C.A. Rosetti, o însemnare din
1845
: „Eu care nu sînt nici franțuz, nici englez, nici neamț, rîd de toți,
fiindcã toți au cîte un dar și o mie de defecte”.
În exilul pașoptist s-a nãscut – este adevãrat – și „francofilia” noastrã
adesea exaltatã : „Orice român are douã patrii”, a sa și „Franța care ne-a
crescut, ne-a învãțat carte” (I.C. Brãtianu, 1848). Dar tot din aceastã epocãdateazã și rezistența lucidã
: „Francezii, dupã obiceiul lor de a lega toatã
mișcarea omenirii de înrîurirea francezã” (Al. Russo, Cugetãri , 1855).
Denunțare explicitã a galocentrismului șovin și abuziv. Un text al lui IonMaiorescu, din 1838, este cel mai radical, chiar agresiv. Sînt posibile, de
altfel, și alte citate. De pildã
: „Devons-nou singer la France jusque dans
ses défauts ?” (N. Golescu, 1850). O reflexie a lui C.A. Rosetti, din 1877 :
„Francezii nu prea știu geografie”. Lectura atentã a textelor epocii nerezervã și multe alte surprize și argumente, de o mare anticipație. Inclusiva celui de al treilea discurs. Fãrã a face exces de trimiteri, încã… treidistanțãri critice
: C. Negruzzi se întreabã ironic : „La Paris se dau vreodatã
vodeviluri românești ?”. Sau respingerea tezei, de cãtre același Mihail
Kogãlniceanu, de a nu fi decît „Franzujii Rãsãritului” ( Tainele inimei ). În
sfîrșit, un memoriu demn și dur, adresat parlamentarilor francezi, la 1848,de cãtre A.C. Golescu și Ion Maiorescu ( Anul 1848… V, pp. 542-546).
Este cazul sã repetãm cã toate valorile și evenimentele cad, în mod liber,
sub criticã. Fãrã nici o discriminare preferențialã.
4. Respingerea hotãrîtã a oricãrei culturi de purã sincronizare, com-
pilație și imitație mecanicã. Obsesia de a fi mereu à la page , adepți
extrem de adaptabili ai oricãrui curent cultural sau literar occidental lamodã, eterni și obedienți „discipoli”, „elevi”, suiveurs , lipsiți de orice
personalitate etc. etc. este complet strãinã celui de al treilea discurs .
Citim într-un recent articol de H.-R. Patapievici, pentru care avem toatãstima ( Eminescu și sincronizarea ) o afirmație la care nu putem totuși
subscrie
: „Cultura românã, cum știm, nu este decît o culturã de sincro-
nizare. Ea încã nu-și permite sã nu fie la modã”. Deși acest încã lasã
deschisã speranța modificãrii, într-un viitor imprevizibil, a unei astfel dePRECIZÃRI DESPRE „AL TREILEA DISCURS”

190 AL TREILEA DISCURS
situații negative, ne declarãm, de pe acum, adversarii oricãror forme de
sincronizãri inevitabile și deci de „colonialism cultural”. Fie el francofon,
anglofon sau altul. Destinul culturii române – care nu refuzã, dupã cumam subliniat, în nici un caz, influențele și cele mai largi deschideriinternaționale posibile – nu este totuși acela de a fi o minorã și eternãcolonie culturalã a unei sau unor „mari puteri”. Sau cum spunea, aparentsimplist, și I. Codru Drãgușanu, în Peregrinul transilvan (1861)
: „Cultura
importatã trebuie sã se dezvolte… acasã și numai atunci va avea fructe și
urmãri bune”.
În aceastã orientare nu intrã – subliniem cu toatã tãria – nici urmã de
naționalism, șovinism, izolaționism, provincialism sau autarhie culturalã.Dar în personalitate și originalitate, pe toate planurile, credem cu multãconvingere. Incitare creatoare, stimulare, emulație permanentã, spirit de
concurențã și competiție, da
! ; compilație, pastișã mecanicã, vasalitate,
epigonism lipsit de personalitate, servilism cultural, categoric, nu !
România – țarã de epigoni, nu ! Acceptãm dialogul critic, fecund, de la
caz la caz. Nu însã și permanenta imitație pasivã, nivelarea intelectualãgeneralizatã. Cu aceleași eterne și inevitabile referințe și citate de autoriși titluri, din arondismentul 6 al Parisului sau de aiurea, multe mediocre.Sub acest aspect, al „treilea discurs” echivaleazã – poate mult spus –
cu o micã declarație de independențã culturalã. Deocamdatã în stare
incipientã. Dar de viitor sigur, dacã sînt asimilate și traduse progresivîn practicã principiile sale de bazã. Fãrã un minim spirit de inițiativã,de curaj, ca sã nu spunem de „mesianism”, nu se poate realiza nimicîn culturã.
5. Recuperarea selectivã și criticã a tuturor precursorilor ambelor
tendințe
: „europenizante” verbi gratia „globalizante” și „autohtoniste”.
Al „treilea discurs” recomandã (și de fapt el nici nu este posibil, la nivelul
conștiinței actuale) fãrã revenirea la „izvoare” ca inspirație a unor con-strucții pe baze proprii. Respectiv fãrã identificarea, revendicarea șiasimilarea izvoarelor culturale, care anticipã și confirmã, parțial sau total,un principiu sau altul al celui de al „treilea discurs”. Acesta este de altfelși sensul citatelor românești anterioare. „Precum orice om (scria
A.D. Xenopol în 1871), așa orice popor trebuie sã-și aibe baza existenței
în sine însuși”. Însã – precizare esențialã în cazul nostru – nu în sensulrevendicãrii doar a unei „ființe românești” imaginare, ci a întregii tradiții
ideologice românești, care confirmã orientarea de bazã. Altfel spus, nunumai reluarea tezelor naționalismului autohton, ci și a întregii tradiții aADDENDA

191
gîndirii independente, critice, liberale, alternative, românești. Care a
existat și existã în continuare, fie și în proporții variabile. Deși încã puțin
cunoscutã, ea are o vechime de peste douã secole. Am anticipat sumaraceastã soluție și în textul anterior, Douã Românii ideologice.
Trebuie subliniat cu toatã tãria cã noi ne-am revendicat și am „intrat”
în „Europa luminatã” încã din perioada iluministã, deci de la sfîrșitulsecolului XVIII. Despre „Luminile” românești și descoperirea Europei
scriam încã din 1979, cu o documentare destul de bogatã. De atunci
izvoarele s-au acumulat în mod considerabil. „Europeni” au fost șitoți postiluminiștii și pașoptiștii români. ăi, în genere, toate curentelemoderne ale culturii și literaturii române. De avangardã nu mai vorbim.Redescoperirea „Europei” și a „lumii libere” în genere, în 1989, nu cadedeci pe un pãmînt gol. Dupã cum nici teoretizarea culturii române
citadine nu este nici ea o „influențã” de ultimã orã. Ideologia criticã a lui
E. Lovinescu, dintre cele douã rãzboaie, nu avea o altã orientare. Culturaromânã modernã nu poate fi doar o antologie ruralistã, iar țãranul românnu poate rãmîne la infinit patriarhul comunitar al societãții și culturiiromânești etern „rurale”. Imobilizatã în arhaism și mentalitate „primitivã”.Tradițiile nu sînt imuabile. În Uniunea Europeanã doar 8% din populațiese mai ocupã cu agricultura. Iar în Europa occidentalã, ca și în Statele
Unite de altfel, nu se mai poate vobi de țãranul tradițional, folcloric,
patriarhal, mitizat în sens neo-sãmãnãtorist, ci doar „fermieri”. Ceea ceeste cu totul altceva.
6. Formula de sintezã a celui de al „treilea discurs” are în centrul sãu
ideea de creație originalã. Ea singurã conteazã și se promoveazã, înultimã analizã, în orice competiție și ierarhizare intelectualã. Creații decioriginale, bine ancorate în „solul cultural natal”. Dar cu un coeficient cît
mai ridicat de personalitate și individualitate. Între cele douã tendințe
(„globalizare” și „izolare autohtonicã”) sînt deci posibile și de dorit cîtmai multe creații individuale, care sã ofere noi și noi soluții de sintezã șide personalitate inconfundabile. De altfel, cum s-a și dovedit, de mult,între alții de pildã T.S. Eliot, în Tradition and the Individual Talent
(1919), nu numai cã nu existã nici o contradicție între cele douã realitãți,
ci dimpotrivã, o colaborare, o continuitate și o stimulare reciprocã. Astfel
de idei au fost afirmate, de altfel, încã din 1902, de Titu Maiorescu înLiteratura românã și strãinãtatea. Au fost reafirmate de C. Stere, Cãtre
cititori , în „Viața Româneascã” (1/1906). Dupã 27 de ani (V.R., 1993) ele
erau reluate și de G. Ibrãileanu
: „Cultura unei țãri înapoiate nu se poatePRECIZÃRI DESPRE „AL TREILEA DISCURS”

192 AL TREILEA DISCURS
dezvolta fãrã sprijinul puternic al întregii culturi umane”. În acest proces
actual inevitabil de „globalizare”, valorile românești autentice au, prin
urmare, cîmpul cel mai vast de afirmare și de circulație. Nici inhibiție,nici infatuare, nici protecționism (de altfel total ineficient). Doar steauapolarã a personalitãții ireductibile și inconfundabile. Cultivatã prinmuncã, profesionalism și metodã.
ăi la acest capitol, nu afirmãm deci idei total noi. Încã odatã, și ele au
„tradiția” lor. Cã ea nu este încã bine cunoscutã, cauza este a eternului
sincronism superficial jurnalistic și a necunoașterii izvoarelor culturalede bazã de la care ne revendicãm în permanențã. Iatã ce spunea, încãdin 1851, D. Brãtianu într-un mesaj al Comitetului revoluționar român
cãtre G. Mazzini, președintele european al viitoarei ipotetice confederațiieuropene, despre perspectivele „naționalitãții” române
: „Sã-și dezvolte
fãrã sfîrșit individualitatea și sã o armonizeze cu a națiilor de aceeași
gintã”. Dupã o generație, B.P. Hasdeu – care se inspira din alte izvoarenu mai puțin europene – ajungea (în Traian , 1/1869) la aceeași con-
cluzie
: doar „împingînd forțele proprii spre încercãri originale se va putea
ajunge la o adevãratã literaturã românã”. Astfel de idei revin mereu,chiar și în perioada sãmãnãtoristã. N. Iorga cerea – încã din 1905 –literaturii române sã porneascã „de la ea”, dar sã dea „în același timp
literaturii universale, în formele cele mai bune ale ei, un capitol nou și
original”. ăi în domeniul filozofic, dupã mai multe generații, L. Blagaafirma (în Saeculum /1943), cã în „gîndirea filozoficã, noi românii, am
dat dovadã de inițiativã”. Cã el se gîndea, în primul rînd, la opera sa, nuare nici o importanțã. De reținut este principiul de bazã
: revendicarea,
cîtuși de puțin ostentativã, a inițiativei și a creației originale de expresie
româneascã. Acest reper nu poate fi niciodatã pierdut din vedere. Fãrã
nici o infatuare, dar și fãrã nici o inhibiție.
7. În felul acesta se ajunge, din nou, cu o formulã modernizatã, nu
mai puțin tipicã celui de al „treilea discurs” : a fi scriitor „român și
european” în același timp. Deci, cu o dublã identitate și cu o dublãdimensiune
: localã și internaționalã. Expresia a fost folositã și de alții, și
de noi înșine în repetate rînduri. Ea ar putea fi reformulatã și altfel :
„românism prin europenizare” sau „europenizare prin românism”. Este,
cel puțin în parte, și ideea de bazã a unui text de M. Ralea ( Precizãri ,
Kalende , 1929), inclus într-o importantã antologie care cuprinde texte
esențiale ale discuției noastre : Dreptul la memorie , de Iordan Chimet
(I-IV, 1992-1999), insuficient comentatã. „Dreptul la memorie” nu

193
anuleazã „dreptul la universalizare”. Dimpotrivã. Sinteza finalã creatoare
este singura șansã a culturii noastre de a-și dobîndi, întregi și dezvolta
personalitatea. ăi, în același timp, de a se face recunoscutã, fãrã nici oexagerare sau supralicitare. Dar cu o convingere permanentã și fermã înforțele noastre creatoare. Ele existã. Nici o îndoialã nu este posibilã.
8. Pe cea mai înaltã treaptã de generalizare, noțiunile de „european”
și „român” tind sã se întrepãtrundã și sã fuzioneze într-un principiu și oconcluzie fundamentalã
: superioritatea valorilor creatoare individuale
asupra celor colective de orice categorie. Altfel spus, revendicarea
permanentã de la valorile universal umane exprimate în creații durabile :
individualitatea, libertatea, spiritul critic, drepturile omului, creativitatea,originalitatea. În ultimã analizã, adeziunea fermã la aceste valori pur șisimplu. Printr-o deplinã solidaritate cu toți precursorii români ai acestorvalori. Faptul cã le apãrãm, cu toatã convingerea, aici și acum, „dinRomânia”, nu este decît un episod sau eveniment de istorie culturalã (ca
sã nu spunem un „accident”) și nimic mai mult. Nici apreciere, nici
depreciere, ci doar recunoașterea unei realitãți indiscutabile. În ce neprivește, ne-am prezentat totdeauna în strãinãtate doar cu propria noastrãidentitate intelectualã, individualizatã. Fãrã ostentație, dar și fãrã inhibiție.
Acesta este și ultimul, și cel mai important mesaj al celui de al treilea
discurs
: o contribuție cît mai personalã la culturã și modernitate. Fãrã
complexe și fãrã o falsã propagandã culturalã oficialã, total ineficientã.
Orice valoare naționalã are nevoie, evident, și de un anumit lobby. Dar
fãrã existența unor valori autentice nici un lobby din lume n-o poate
promova și face sã circule efectiv și permanent în timp și spațiu. ăi decisã fie recunoscutã, cît mai mult posibil, la adevãrata sa valoare.
(Mozaicul , Serie nouã, III, 9, 2000 (I) ; 10-11, 2000 (II))PRECIZÃRI DESPRE „AL TREILEA DISCURS”

194 AL TREILEA DISCURS

195
Indice selectiv de nume proprii
Ceaușescu, Nicolae 18-19, 21-22, 26-27,
39, 60, 85-86, 98, 100-101, 126
Cesereanu, Ruxandra 60, 65
Chassériau, T. 71Chevalier, Maurice 62, 63
Cioculescu, Radu 32
Cioran, E.M. 55-56, 100, 128, 133, 143,
147, 168, 186
Ciorãnescu, Alexandru 57, 166
Ciorãnescu, George 149Codrescu, Theodor 110
Comitetul Național de Literaturã
Comparatã 26-27
Constantinescu, Emil 30, 35, 151
Constantiniu, Florin 173
Continent (Noul Continent ) 15,
106-107
Convenția Democraticã 32
Coposu, Corneliu 32, 130Cornea, Andrei 25, 163
Cornea, Doina 32, 135
Cornea, Paul 83, 104, 147, 151, 177Cotidianul 31, 130, 155
Crainic, Nichifor 161
Creția, Petru 99Cronica 14, 115
Culianu, Ioan Petru 83-84
Cuvîntul 11, 15, 43-44, 49, 93, 156,
163, 183
D
Dobrogeanu-Gherea, Constantin 98Drãgãnescu, Mihai 29A
Academia Românã 29-30, 120Adameșteanu, Gabriela 135Afloroaei, ătefan 167, 173
Alecsandri, Vasile 72, 74, 153, 177
Alianța Civicã 35, 102, 134-135Arghezi, Tudor 19
B
Barthes, Roland 46, 56, 60
Bãlãceanu-Stolnici, Constantin 63
Bengesco, Georges 57Bernard, Claude 38
Bibescu, Marta 72
Bîrlãdeanu, Alexandru 30, 112Blaga, Lucian 19, 167, 192
Boia, Lucian 25, 108, 173, 181
Brãtianu, D. 149, 154, 192Brãtianu, I.C. 149, 152, 159, 170, 180,
189
Breban, Nicolae 19
C
Cahiers roumains d’études littéraires
26-27, 40, 150
Cantacuzène, Marie 71
Carnet literar 15, 100, 106
Carnot, Lazare 119Carp, Mircea 137
Cãlinescu, G. 40-42, 45, 74, 119, 170,
184
Cãlinescu, Matei 33, 40, 90, 176

196 AL TREILEA DISCURS
Drãghicescu, C. 75
Duțu, Al. 26
Dumitrescu-Bușulenga, Zoe 26
Dumitriu, Petru 19Durandin, Catherine 67-68, 70, 117
E
Eliade, Mircea 55, 59, 78, 83-87, 98,
100, 114, 143, 161, 167, 179, 181
Escarpit, Robert 54
F
Faguet, Émile 42, 90
Fondul literar 18
Forumul Democrat Antitotalitar 32
G
George, Alexandru 107, 163, 181
Gheorghiu, Mihnea 26
Gheorghiu-Dej, Gheorghe 37
Ghica, Alexandru Ion 41, 155-156Ghica, Marius 98Giurescu, Constantin 108Golescu, Zoe 135Gorbaciov, M. 151
Grant-Rosetti, Maria 135
Grupul pentru Dialog Social
(GDS) 135
H
Hasdeu, B.P. 55, 108, 118, 168, 192
Heliade, Maria 135Herodot 16, 126, 133
Herzfeld, Michael 67
Hitchins, Keith 67, 68, 117
I
Iancu, Traian 18
Ibrãileanu, G. 119, 157, 173, 191
Iliescu, I. 47, 127, 151, 155
Institutul de Istorie Literarã
din Cluj 22Ionescu, Nae 40, 81, 114, 143, 161,
168, 179, 185-186
Iorga, Nicolae 42, 54-55, 62, 70,
187-188, 192
Iorgovan, Antonie 153
Iorgulescu, Mircea 150
Ipãtescu, Ana 135
Ivașcu, George 37-38, 52
J
Jebeleanu, Eugen 18Jela, Doina 109, 135
K
Keyserling, Herman von 70-71
Kiossev, Alexander 58
Kleininger, Thomas 107
Kolakowski, Leszek 112
Köpeczi, Béla 108
Kouchner, Bernard 91
Krețulescu, N. 155
L
Lãzãrescu, Dan-Amedeo 63
Lãzãrescu, Paul 137
Ledru-Rollin, Alexandre 175
Le Monde 27
Lefter, Ion Bogdan 99
Liiceanu, Gabriel 81
Limbã și literaturã 52
Limba românã 52
L’Isle-Adam, Villiers de 131
Lovinescu, Eugen 40, 45, 74-75, 90,
119, 143, 146, 173, 181, 191
Lovinescu, Monica 25
Lukácz, Georg 112
Lumea 52, 106
M
Maior, Petru 120
Maiorescu, Ion 157, 189
Maiorescu, T. 74, 157, 191INDICE SELECTIV DE NUME PROPRII

197
Mãnescu, Manea 30
Mann, Thomas 19
Maurer, I.Gh. 30
Memorialul de la Sighet 35, 103Miclãu, Paul 46
Mihãieș, Mircea 45
Mitterrand, François 47Montaigne, Michel de 97
Morand, Paul 70-71, 102
Mozaicul 15, 106, 182, 193
Mungiu-Pippidi, Alina 45, 107, 125,
135, 146
Munteanu, Marian 32
N
Napoleon III 72Negulici, I.D. 165Nietzsche, Friedrich 19
Noica, Constantin 86, 98-100, 114,
143, 167-168, 179
Noica, Nicolae 134
O
Odobleja, ătefan 26
P
Paleologu, Alexandru 17, 61-64
Pandrea, Petre 71
Patapievici, Horia-Roman 81, 144, 163,
189
Pauker, Ana 37
Paulescu, N. 26Pavel, Dan 40, 45, 112, 163
Pãunescu, Adrian 22
Petrescu, Camil 19Petreu, Marta 10, 133, 135, 181
Pillat, Ion 70, 71
Piru, Alexandru 42, 108, 168PNȚCD 29, 32
Popescu, D.R. 18, 40, 99
Popper, Karl R. 86, 181, 187Poteca, Eufrosin 14, 21, 78Preda, Marin 19, 116
Pruteanu, George 19
Puvis de Chavannes, P. 71
Q
Quinet, Edgar 71, 175
R
Radu, Leonte 64, 119Ralea, Mihai 74, 181, 192
Rãdãceanu, Lotar 112
Rãdulescu, Gogu 85, 112
Rãdulescu-Motru, Constantin 14, 78,
181
Rebreanu, Liviu 19
România Liberã 37, 176
România Literarã 37, 85
Roșca, D.D. 57, 81
Russo, A. 119, 149, 189
Rusu, Liviu 57
S
Sartre, Jean-Paul 97, 168
Schaff, Adam 112
Schlegel, Friedrich 116
Sebastian, Mihail 84
Seton-Watson, H. 68
Sfînta Tereza de Avila 21
Sima, Horia 100
Sorescu, Marin 19, 34
Spiridon, Monica 67, 83, 112
Stancu, Zaharia 21
Stãnescu, Nichita 18-19, 26
Steaua Dunãrii 146, 149, 156, 172
Synthesis 27, 150
ă
ăaguna, Andrei 120
ăcoala Ardeleanã 114, 120
ăcoala de varã de la Sighet 35
ătefanache, Corneliu 14INDICE SELECTIV DE NUME PROPRII

198 AL TREILEA DISCURS
ătrempel, Gabriel 87
T
Tãnase, Stelian 45, 112, 148, 156, 159,
176-177
Tãutu, Ionicã 119
Tãzlãoanu, Oct.C. 188
Tell, Cr. 189
„Tezele din iulie” 21
Tismãneanu, Vladimir 5, 15, 43, 45,
112, 160, 181
Tribuna 14, 34, 115
U
Ulici, Laurențiu 77
Uniunea Scriitorilor 18, 23-24, 30, 109
Urechia, V.A. 111INDICE SELECTIV DE NUME PROPRII
V
Valéry, Paul 56, 60
Vãcãrescu, Elena 72
Vianu, Tudor 40, 41
Vosganian, Varujan 130
W
Wellek, René 42, 54, 57
X
Xenopol, A.D. 121, 190
Z
Zarifopol, Paul 74, 181Zeletin, ătefan 74-75, 146, 173, 179,
181

199
În aceeași colecție:
Încet, spre Europa
Vladimir Tismãneanu în dialog cu Mircea Mihãieș
Locurile unde se construiește Europa
Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu
Al treilea discurs. Culturã, ideologie și politicã în România
Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi
în pregãtire:
Mai avem un viitor? România la început de mileniu
Mihai ăora în dialog cu Sorin Antohi

200 AL TREILEA DISCURS
Bun de tipar: februarie 2001. Ap\rut: 2001
Editura Polirom, B-dul Copou nr. 4
P .O. Box 266 6600, Ia[i • Tel. & Fax (032) 214100; (032) 2141 1 1;
(032) 217440 (difuzare); E-mail: polirom @mail.dntis.ro
Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7;
Tel.: (01) 3138978; E-mail: polirom @dnt.ro
Tipografia MULTIPRINT Ia[i
Calea Chi[in\ului 22, et. 6, Ia[i 6600
tel. 032-21 1225, 236388, fax. 032-21 1252