Al doilea discurs al lu i Socrate închinat iubirii pasionale îl anulează oarecum pe primul [603418]

19.Platon

-PHAIDROS


Al doilea discurs al lu i Socrate închinat iubirii pasionale îl anulează oarecum pe primul

care era total împotriva aceasteia, spunând chiar el că cel care nu iube
ș
te este călăuzit de

ra
ț
iune, pe când îndrăgos titul este stăpânit de nebunie, iar acest lucru nu este întocmai un

lucru rău (,,adevărul e că dintre bunuri, cele mai de pre
ț
se nasc din nebunia dată nouă în dar

de zei.”)

Socrate a împăr
ț
it neb unia în patru păr
ț
i, fiecare fiind asociată unor zei. Prima formă de

manie era numită ,,arta de a străvedea în viitor”(manike), tranformându-se mai apoi în ,,arta

de a vedea cu duhul”(mantike)
ș
i numita de cei ra
ț
ionali ,,arta de a interpreta zborul

păsărilor”(oionistike), avându-l în raport pe Apollo. Al doilea tip al maniei îi revine

ini
ț
iatorului de mistere, ra portându-l la Dionysos. Al treilea chip al nebuniei este inspira
ț
ia

ce-i proprie poetului, datorată Muzelor (poezia celui care e lipst de nebunia ce vine de la

Muze păle
ș
te în fa
ț
a celei hrănite de ,,sfânta nebunie”). Cea de a p atra este însă
ș
i nebunia

îndrăgostirii, pe care o nume
ș
te ca fiind cea mai aleasă dintre toate (,,acest soi de nebunie

face ca cel iubitor de frumuse
ț
i să fie numit îndrăgostit”), ea fiind pusă în seama Afroditei
ș
i a

lui Eros.

Eu cred, cu siguran
ț
ă că există o legătură între nebunia poetului(artistului)
ș
i cea a

îndrăgostitului. Poate că, dacă nu existau îndrăgosti
ț
ii nici arti
ș
tii nu ar mai fi existat, dar

numai în ordinea asta, niciodată invers, pentru că, a
ș
a cum spune
ș
i Liviu Rebreanu ,,nu

poe
ț
ii au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poe
ț
i.” Pentru ca artistul să în
ț
eleagă poezia cea

mare a suferin
ț
ei trebuie m ai întâi să fi fost îndrăgostit. Un bun exemplu ar putea fi Mitul lui

Pygmalion, sculptorul care, îndrăgostindu-se nebune
ș
te de propria sa crea
ț
ie, a înduie
ș
at-o

atât de tare pe Afrodita încat aceasta i-a dat via
ț
ă statuetei.
Ș
i iată cum arta prinde via
ț
ă prin

iubire, o nebunie am putea spune.

Trebuie să trăie
ș
ti mult e
ș
i să în
ț
elegi
ș
i mai multe pentru a fi vrednic să prime
ș
ti iubirea,

iar deseori pare că doar poe
ț
ii o exprimă cel mai bine, iar asta cred ca poate fi concluzia. Ai

nevoie de nebunie pentru a în
ț
elege un lucru atat de mare, practic, iubirea a făcut nebuni din

oameni care erau deja porni
ț
i spre nebunie.

Similar Posts