Agroturismul In Regiunea Nord Est…studiu de Caz Pentru Regiunea

Capitolul I

AGROTURISMUL,

ASPECTE TEORETICE

CONCEPTE, FUNCȚII ȘI OBIECTIVE ÎN DOMENIUL RURAL

Prin existența sa milenară, satul românesc a reprezentat firul continuității poporului nostru pe teritoriul României, ca o adaptare la mediul geografic, care a constituit creuzetul formării acestuia, a culturii și civilizației sale.

De milenii s-au perpetuat tradițiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populară, transmise până la creatorii populari contemporani, care duc mai departe ingeniozitatea și acuratețea artei populare.

Acest tezaur etnofolcloric se păstrează în mai toate satele românești, dar cu precădere în cele din ariile de munte și deal, acolo unde tentaculele emancipării contemporane au pătruns într-un ritm mai lent. De aceea, se impune ca satul să rămână și mai departe păstrătorul autenticului românesc. Potențialul agroturistic din satul românesc este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Alături de cadrul natural, spațiul rural românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc. se completează cu numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, care amplifică inestimabilul tezaur cultural-istoric al satului românesc.

Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii .

Există însă și o formă oficială a definiției spațiului rural dată de Consiliul Europei care se prezintă astfel: “spațiu rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

a. agricultură, silvicultură, acvacultura și pescuit;

b. activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat,

industrie, servicii etc);

c. amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații

naturale);

d. alte folosințe (cu excepția celor de locuit)”.

Caracteristici ale spațiului rural

o slabă densitate a populației

individualitatea și discontinuitatea spațiului construit

predomină activitatea agricolă și silvică, ocazional apare și industria prelucrătoare, mică și artizanală dar și comerțul cu produse specifice spațiului rural.

comunitatea umană de tip rural este mult mai strânsă și se cunosc mai bine unii pe alții

mediul înconjurător estemai puțin poluat decât cel din mediul urban.

Definirea noțiunii de agroturism- Agroturismul este un concept de dată mai recentă în UE, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile care au avut alte destinații, decât agricole . Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară – de obicei ca activitate secundară – activitatea desfășurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupație și sursă de venit.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural. Spațiul rural prin componentele sale satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir.

Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.

Agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferențiază de turismul tradițional, standard și anume:

Consumul turistic se petrece în mediul rural. Este cu siguranță elementul forte al acestui tip de turism în comparație cu alte categorii.

Oferta turistică este autentică, originală, diversă și personalizată, organizată și condusă de fermieri. Țări precum România cu o bagată tradiție și istorie rurală prezintă importante premise ale dezvoltării agroturismului.

Este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia. Agroturismul se suprapune activităților curente de la sat, nu le înlocuiește.

Oferă populației cu venituri mai reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber. Prețurile sunt ceva mai accesibile decât în cazul turismului din marile orașe, din importante și renumite regiuni turistice sau din stațiuni renumite.

Se evită marile aglomerări turistice. Oferă confort și liniște turistilor care asta caută, fără forfota specifică marilor concentrări turistice.

Este un turism "difuz" prin specificul ofertei sale diversificate și de mare răspândire în spațiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural și al celui construit, dar… atenție! – și aici trebuie să se țină seama de un anumit "prag ecologic" și "prag fizic" (capacitatea optimă de primire).

Nu este compatibil cu turismul de masă, dezvoltat în stațiuni și centre turistice și în arii periurbane.

În privința funcțiilor și principiilor care caracterizează agroturismul se pot menționa următoarele :

Folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare).

Reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice.

Menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural.

Integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și mai ales locală (dezvoltarea ofertei, promovare și organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare).

Sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului).

Implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și sprijinirea ofertei agroturistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor cultural.

Consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală.

Dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătirea profesională, calificare și perfecționare.

Promovarea marketingului în agroturism prin studierea pieței turistice din aria locală și regională pe plan național și internațional.

Cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.

În concluzie, multiplele activități economice, sociale, culturale etc., care se desfășoară în spațiul rural pot fi sintetizate în trei funcții principale: economică, ecologică și socio-culturală .

Funcția economică: este funcția de bază, primară și esențială a spațiului rural, principalul obiectiv al acestei funcții este obținerea de materii prime agricole, de bunuri obținute prin prelucrarea acestora, se referă și la agricultură dar și la silvicultură sau artizat.

Funcția ecologică: mediul rural nu a fost scutit de poluare chiar dacă într-o măsură mai mică decât spațiul urban, de aceea se vor lua anumite măsuri pentru protejarea peisajelor specifice mediului rural, protejarea florei și faunei cu o valoare deosebită, a pădurilor de câmpie în mod deosebit dar și a tradițiilor ancestrale cu o valoare incomensurabilă.

Funcția social- culturală: pornește de la premisa că indivizii unei comunități rurale se cunosc mult mai bine între ei, fapt care a contribuit, cel puțin în cazul României la protejarea tradițiilor și a obiceiurilor din străbuni.

În agroturism, trei componente sunt esențiale: teritoriul, produsele turistice și oamenii. Profesionalismul, parteneriatul (deci asocierea între fermieri și între aceștia și administrația locală sau alte asociații/ instituții locale) și creativitatea (deci personalizarea) sunt axele care conduc agroturismul spre un veritabil factor de dezvoltare rurală . O scurtă analiză asupra importanței si contribuției fiecărui component asupra dezvoltării agroturismului ne oferă următoarele concluzii:

Teritoriul satului cu mediul său înconjurător – natural și construit – și resursele turistice aferente acestuia reprezintă suportul și "materia primă" pentru agroturism.

Produsele agroturistice (oferta turistică) trebuie să fie cât mai autentice și de calitate, oferta fiind diversă și alternativă la cea "standard".

Oamenii (fermierii) responsabili de activitatea de agroturism organizează și conduc această activitate.

1.2 METODOLOGII ȘI SISTEME DE INVESTIGARE A ACTIVITĂȚILOR AGROTURISTICE

În primul rând trebuie investigată și analizată în detaliu materia primă pentru agroturism, și-anume satul cu toate realitățile sale. Aceasta se poate realiza numai în baza unei analize complexe și pluridisciplinare a întregului potențial natural, economic și cultural-istoric (cu accent asupra potențialului etnofolcloric), dar și a altor elemente care conturează sau completează resursele așezărilor rurale sau mijlocesc valorificarea acestora.

În consecință, elementele aduse spre analiză sunt:

A.Cadrul natural

Unitatea de relief – deal, munte, depresiune, vale, altitudine, forme de relief specifice și interesante.

Oglinzi de ape – râuri, lacuri, mare.

Ape minerale – carbogazoase, sulfuroase, clorosodice etc., atermale și termale.

Nămol terapeutic – sapropelic, mineral, de turbă.

Gaze terapeutice – CO2, solfatare, amenajări mofetice

Clima – temperatură, precipitații, strat de zăpadă (grosime medie, durată de zile); domenii schiabile.

Vegetația – pădure–esențe, pajiști, rezervații, monumente ale naturii.

Fauna – specii cinegetice și piscicole; specii de interes științific.

Rezervații naturale – tip și regim de ocrotire.

B. Poziția și accesibilitatea

Apartenența administrativă – sat, comună, județ, poziția față de centrele administrative.

Poziția față de: drumurile europene, naționale, județene, aeroport, căi ferate, drumuri forestiere.

Poziția față de: zona etnografică, obiectivele turistice importante, stațiuni turistice, cabane, orașe.

Căile de comunicație de acces și în interiorul satului

Starea drumurilor: modernizate, îmbrăcăminte asfaltică, împietruite.

C. Cadrul economic

Funcțiile economice:

agricolă (inclusiv zootehnie), livezi, vie;

forestieră;

industria locală; turistică

Ponderea funcțiilor economice în activitatea locală.

Resurse ale subsolului – roci de construcție, cărbune, sare.

Dotări tehnico-edilitare – alimentare cu energie electrică și apă, tipul de încălzire, canalizare, tipul de armătură stradală, parcuri, peluze cu flori, stații mașină și tren.

Dotări comerciale – magazine.

Dotări turistice – cazare (tipuri, capacități și confort), balneare (sanatorii, pavilioane, baze de tratament), alimentație (restaurant, bufet, pensiune turistică, capacități și confort, proprietate).

Dotări sanitare – dispensare, spitale, policlinici.

D. Cadrul social și cultural

Populație – număr locuitori, structură națională și pe vârste, tipul de așezare.

Atracții cultural-istorice monumente istorice și de artă laică și religioasă, situri arheologice, ruine de cetăți, castele, conace, muzee;

etnografie–folclor: arhitectură populară, instalații și tehnici popularRODUCERE

Lucrarea de față se dorește a fi una de referință în ceea ce privește activitatea turistică din zona Baia de Arieș, o zonă în care mult timp a predominat activitatea de exploatare a resurselor naturale, mai exact metale. Odată cu restrângerea sectorului industrial, o variantă pentru relansarea acestei zone este activitatea turistică. Prin intermediul acestei lucrări doresc să realizez o analiză a situației actuale din regiune din punct de vedere al potențialului turistic natural și antropic, a capacităților turistice dar și în privința calității mediului.

Lucrarea mea de licența este structurată în patru capitole, cu un conținut bine argumentat și sintetizat, pentru care au fost utilizate mai multe surse bibliografice. Primul capitol se referă la aspectele teoretice legate de turism, concepte, trăsături, și elemente generale legate de activitatea turistică din România dar și din județul Alba în mod special. Ca și bibliografie, la acest capitol vor fi folosite mai multe cărți de specialitate dar și enciclopedii sau ghiduri turistice. Capitolul secund îți propune să facă o analiză ceva mai detaliată a potențialului turistic al regiunii Baia de Arieș, după prezentarea aspectelor care țin de geografia fizică care vor fi prezentate din perspectiva importanței turistice vor fi prezentate și analizate obiectivele turistice antropice, incluzând aici și elementele care țin de etnografie și folclor, tradiții, obiceiuri.

Al treilea capitol se referă concret la soluții pentru dezvoltarea turismului din Baia de Arieș și propune câteva forme de turism care pot fi promovate și practicate aici dar și posibilitatea de a îmbunătății infrastructura turistică, fie vorba despre căi de comunicație, unități de cazare, alimentație sau agrement. Se vor prezenta în acest sens posibilități prin care zona turistică Baia de Arieș poate fi promovată pe piața turistică, felul cum autoritățile locale pot să sprijine acest program de dezvoltare. Al patrulea capitol este destinat prezentării unei inițiative private-model, de înființare a unei pensiuni turistice cu o clasificare superioară, modul legal prin care se poate face acest lucru dar și elementele legate de turism rural și agroturism, soluții reale care se pretează foarte bine pe profilul natural și uman al acestei zone.

Concluziile sunt prezentate la final și argumentate, fiind o consecință logică a analizei din cadrul acestei lucrări. Lucrarea se va încheia cu prezentarea în anexe a unui brevet de turism, a unei licențe de turism, un certificat de clasificare a unei pensiuni turistice dar și un frumos album foto al zonei Baia de Arieș, de altfel, textul va fi susținut frecvent și de imagini alese cu multă grijă din diferite surse sau din arhiva personală.

=== Lucrare (2) ===

Capitolul I

AGROTURISMUL,

ASPECTE TEORETICE

CONCEPTE, FUNCȚII ȘI OBIECTIVE ÎN DOMENIUL RURAL

Prin existența sa milenară, satul românesc a reprezentat firul continuității poporului nostru pe teritoriul României, ca o adaptare la mediul geografic, care a constituit creuzetul formării acestuia, a culturii și civilizației sale.

De milenii s-au perpetuat tradițiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populară, transmise până la creatorii populari contemporani, care duc mai departe ingeniozitatea și acuratețea artei populare.

Acest tezaur etnofolcloric se păstrează în mai toate satele românești, dar cu precădere în cele din ariile de munte și deal, acolo unde tentaculele emancipării contemporane au pătruns într-un ritm mai lent. De aceea, se impune ca satul să rămână și mai departe păstrătorul autenticului românesc. Potențialul agroturistic din satul românesc este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Alături de cadrul natural, spațiul rural românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc. se completează cu numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, care amplifică inestimabilul tezaur cultural-istoric al satului românesc.

Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii .

Există însă și o formă oficială a definiției spațiului rural dată de Consiliul Europei care se prezintă astfel: “spațiu rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

a. agricultură, silvicultură, acvacultura și pescuit;

b. activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat,

industrie, servicii etc);

c. amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații

naturale);

d. alte folosințe (cu excepția celor de locuit)”.

Caracteristici ale spațiului rural

o slabă densitate a populației

individualitatea și discontinuitatea spațiului construit

predomină activitatea agricolă și silvică, ocazional apare și industria prelucrătoare, mică și artizanală dar și comerțul cu produse specifice spațiului rural.

comunitatea umană de tip rural este mult mai strânsă și se cunosc mai bine unii pe alții

mediul înconjurător estemai puțin poluat decât cel din mediul urban.

Definirea noțiunii de agroturism- Agroturismul este un concept de dată mai recentă în UE, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile care au avut alte destinații, decât agricole . Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară – de obicei ca activitate secundară – activitatea desfășurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupație și sursă de venit.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural. Spațiul rural prin componentele sale satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir.

Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.

Agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferențiază de turismul tradițional, standard și anume:

Consumul turistic se petrece în mediul rural. Este cu siguranță elementul forte al acestui tip de turism în comparație cu alte categorii.

Oferta turistică este autentică, originală, diversă și personalizată, organizată și condusă de fermieri. Țări precum România cu o bagată tradiție și istorie rurală prezintă importante premise ale dezvoltării agroturismului.

Este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia. Agroturismul se suprapune activităților curente de la sat, nu le înlocuiește.

Oferă populației cu venituri mai reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber. Prețurile sunt ceva mai accesibile decât în cazul turismului din marile orașe, din importante și renumite regiuni turistice sau din stațiuni renumite.

Se evită marile aglomerări turistice. Oferă confort și liniște turistilor care asta caută, fără forfota specifică marilor concentrări turistice.

Este un turism "difuz" prin specificul ofertei sale diversificate și de mare răspândire în spațiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural și al celui construit, dar… atenție! – și aici trebuie să se țină seama de un anumit "prag ecologic" și "prag fizic" (capacitatea optimă de primire).

Nu este compatibil cu turismul de masă, dezvoltat în stațiuni și centre turistice și în arii periurbane.

În privința funcțiilor și principiilor care caracterizează agroturismul se pot menționa următoarele :

Folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare).

Reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice.

Menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural.

Integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și mai ales locală (dezvoltarea ofertei, promovare și organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare).

Sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului).

Implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și sprijinirea ofertei agroturistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor cultural.

Consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală.

Dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătirea profesională, calificare și perfecționare.

Promovarea marketingului în agroturism prin studierea pieței turistice din aria locală și regională pe plan național și internațional.

Cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.

În concluzie, multiplele activități economice, sociale, culturale etc., care se desfășoară în spațiul rural pot fi sintetizate în trei funcții principale: economică, ecologică și socio-culturală .

Funcția economică: este funcția de bază, primară și esențială a spațiului rural, principalul obiectiv al acestei funcții este obținerea de materii prime agricole, de bunuri obținute prin prelucrarea acestora, se referă și la agricultură dar și la silvicultură sau artizat.

Funcția ecologică: mediul rural nu a fost scutit de poluare chiar dacă într-o măsură mai mică decât spațiul urban, de aceea se vor lua anumite măsuri pentru protejarea peisajelor specifice mediului rural, protejarea florei și faunei cu o valoare deosebită, a pădurilor de câmpie în mod deosebit dar și a tradițiilor ancestrale cu o valoare incomensurabilă.

Funcția social- culturală: pornește de la premisa că indivizii unei comunități rurale se cunosc mult mai bine între ei, fapt care a contribuit, cel puțin în cazul României la protejarea tradițiilor și a obiceiurilor din străbuni.

În agroturism, trei componente sunt esențiale: teritoriul, produsele turistice și oamenii. Profesionalismul, parteneriatul (deci asocierea între fermieri și între aceștia și administrația locală sau alte asociații/ instituții locale) și creativitatea (deci personalizarea) sunt axele care conduc agroturismul spre un veritabil factor de dezvoltare rurală . O scurtă analiză asupra importanței si contribuției fiecărui component asupra dezvoltării agroturismului ne oferă următoarele concluzii:

Teritoriul satului cu mediul său înconjurător – natural și construit – și resursele turistice aferente acestuia reprezintă suportul și "materia primă" pentru agroturism.

Produsele agroturistice (oferta turistică) trebuie să fie cât mai autentice și de calitate, oferta fiind diversă și alternativă la cea "standard".

Oamenii (fermierii) responsabili de activitatea de agroturism organizează și conduc această activitate.

1.2 METODOLOGII ȘI SISTEME DE INVESTIGARE A ACTIVITĂȚILOR AGROTURISTICE

În primul rând trebuie investigată și analizată în detaliu materia primă pentru agroturism, și-anume satul cu toate realitățile sale. Aceasta se poate realiza numai în baza unei analize complexe și pluridisciplinare a întregului potențial natural, economic și cultural-istoric (cu accent asupra potențialului etnofolcloric), dar și a altor elemente care conturează sau completează resursele așezărilor rurale sau mijlocesc valorificarea acestora.

În consecință, elementele aduse spre analiză sunt:

A.Cadrul natural

Unitatea de relief – deal, munte, depresiune, vale, altitudine, forme de relief specifice și interesante.

Oglinzi de ape – râuri, lacuri, mare.

Ape minerale – carbogazoase, sulfuroase, clorosodice etc., atermale și termale.

Nămol terapeutic – sapropelic, mineral, de turbă.

Gaze terapeutice – CO2, solfatare, amenajări mofetice

Clima – temperatură, precipitații, strat de zăpadă (grosime medie, durată de zile); domenii schiabile.

Vegetația – pădure–esențe, pajiști, rezervații, monumente ale naturii.

Fauna – specii cinegetice și piscicole; specii de interes științific.

Rezervații naturale – tip și regim de ocrotire.

B. Poziția și accesibilitatea

Apartenența administrativă – sat, comună, județ, poziția față de centrele administrative.

Poziția față de: drumurile europene, naționale, județene, aeroport, căi ferate, drumuri forestiere.

Poziția față de: zona etnografică, obiectivele turistice importante, stațiuni turistice, cabane, orașe.

Căile de comunicație de acces și în interiorul satului

Starea drumurilor: modernizate, îmbrăcăminte asfaltică, împietruite.

C. Cadrul economic

Funcțiile economice:

agricolă (inclusiv zootehnie), livezi, vie;

forestieră;

industria locală; turistică

Ponderea funcțiilor economice în activitatea locală.

Resurse ale subsolului – roci de construcție, cărbune, sare.

Dotări tehnico-edilitare – alimentare cu energie electrică și apă, tipul de încălzire, canalizare, tipul de armătură stradală, parcuri, peluze cu flori, stații mașină și tren.

Dotări comerciale – magazine.

Dotări turistice – cazare (tipuri, capacități și confort), balneare (sanatorii, pavilioane, baze de tratament), alimentație (restaurant, bufet, pensiune turistică, capacități și confort, proprietate).

Dotări sanitare – dispensare, spitale, policlinici.

D. Cadrul social și cultural

Populație – număr locuitori, structură națională și pe vârste, tipul de așezare.

Atracții cultural-istorice monumente istorice și de artă laică și religioasă, situri arheologice, ruine de cetăți, castele, conace, muzee;

etnografie–folclor: arhitectură populară, instalații și tehnici populare, port popular, folclor muzical, coregrafic și literar, sărbători folclorice, festivaluri, muzee etnografice;

starea tehnică a monumentelor.

Dotări culturale – cămine culturale, cinematografe, case de cultură, biblioteci.

Gospodăriile țărănești – număr de pensiuni turistice și agroturistice, încălzire, alimentare cu apă, canalizare, curte, poziția grajdului, grădină, pomi fructiferi, pajiște; număr camere pentru închiriere, prezența animalelor mici, de tracțiune, de lapte.

E. Calitatea mediului – surse de poluare și degradare a mediului, nivelul de poluare a aerului, apei, solului.

F. Legislație – încă din 1973 s-a încercat instituționalizarea "satului turistic" și promovarea cazării în gospodăriile țărănești. În ultima perioada s-au demarat demersurile legislative pentru organizarea acestei activități turistice pe bază legală.

Dintre indicatorii fundamentali mai importanți sunt următorii:

presiunea exercitată de numărul de turiști

intensitatea utilizarii patrimoniului turistic în perioadele de vărf de sezon

impactul social

raportul dintre turiști și rezidenți

contribuția agroturismului la dezvoltarea economiei locale

Indicatorii suplimentari sunt utilizați numai pe zone turistice dar mai importanți sunt care comensurează efectiv circulația turistică din care menționez:

măsurarea cererii turistice

măsurarea ofertei turistice efective

analiza impactului turismului internațional

La toți acestia se adaugă estimarea eficienței economice în agroturism, se exprimă prin calitatea ofertei, efectele sociale produse, dar și cele culturale, politice și educative.

Obiectivele turismului rural, a agroturismului în mod deosebit pot fi sintetizate foarte concis astfel :

petrecerea vacanțelor în alte condiții decât cele clasice

creșterea interesului pentru noi destinații turistice

creșterea de spații de cazare la un preț maimic

practicarea turismului cultural și de cunoaștere

practicarea mișcării în aer liber și hrana mai sănătoasă

1.3 AGROTURISMUL, EVOLUȚII ȘI FORME LA NIVEL INTERNAȚIONAL ȘI ÎN ROMÂNIA

În Uniunea Europeană (UE), piața turismului rural este estimată la peste 370 mil. persoane, iar 25% din turiștii europeni își petrec concediile în spațiul rural. La nivelul UE, în 1990, a fost creată EUROGÎTES – Federația Europeană pentru Cazarea Turistică la Locuitori (fermieri) în Spațiul Rural, la fermă și în sat, care reunește 22 de asociații naționale și regionale din 14 țări europene. Scopul Federației este unul promoțional și anume: definirea unui concept european, crearea unei mărci comune, definirea unei strategii comerciale.

În fiecare țară din UE, turismul rural și agroturismul au o organizare proprie la nivel de comunitate, localitate, departament, zonă și țară, prin asociații sau sindicate de inițiativă care se ocupă de dezvoltarea și promovarea acestor forme de turism. În cazul României, pentru promovare, la nivel național, s-a înființat ANTREC – Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural – cu 29 de filiale în teritoriu. Pentru dezvoltarea complexă a zonei montane s-a constituit FRDM – Federația Română pentru Dezvoltare Montană.

Dezvoltarea integrată, echilibrată și pe termen lung – așa numitul tip de dezvoltare "durabilă" sau "susținută" – presupune existența unor politici comunitare care să susțină turismul rural – "turismul verde" – , pentru valorificarea spațiului rural. În această privință merită să amintim Planul de acțiuni comunitare în favoarea turismului și Programul comunitar de politică și acțiuni în materie de mediu și de dezvoltare durabilă (Consiliul UE, 1990, 1993). În anul 1990, Comisia UE a adoptat o nouă inițiativă pentru dezvoltarea rurală, intitulată LEADER (Links between Actions for this Development of the Rural Economy" – legături între acțiunile pentru dezvoltarea economiei rurale) prin care Comunitatea și-a propus să încurajeze integrarea dezvoltării rurale la nivel local.

În România turismul rural se practică de peste șase decenii – dar în mod sporadic și neoficial – prin cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale. încă din anii 1967–1968, s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turiști pe litoralul românesc al Mării Negre. Începând cu anul 1972, Centrul de Cercetări pentru Promovare a Turismului Internațional a trecut la identificarea și selectarea unor așezări reprezentative pentru satul românesc. Cu data de 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 se declară experimental "sate turistice" următoarele 13 localități rurale. După decembrie 1989, în România s-a dezvoltat conceptul de turism rural cu cazare în pensiuni agroturistice, pensiuni turistice sau alte structuri de primire rurale. Primele gospodării înscrise în rețeaua turismului rural au fost cele din zona Moeciu–Bran–Rucăr, apoi, într-un ritm mai rapid, peste 3000 de gospodării răspândite pe meleagurile Bârsei, Dornelor, Maramureșului, Munților Apuseni, împrejurimile Sibiului, Clujului etc., și-au deschis porțile pentru primirea turiștilor.

Programe europene privind dezvoltarea agroturismului

Programul "EXPERT": încurajarea dezvoltării turismului rural în regiunile și țările participante (Belgia, Germania, Ungaria, Luxemburg, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Slovacia, Franța, Polonia, Rusia, Suedia), proiectul a permis crearea unor activități ale turismului rural luând în considerare protejarea mediului înconjurător.

Programul "THE VILLAGE I LOVE" : organizat de EUROTER are 51 de modele de proiect. Acest program este o publicație trilingvă (germană, engleză și franceză) și tratează probleme în materie de turism rural prin organizarea unor concursuri.

Programul "DATA BASE ON RURAL TOURISM SERVICES": Proiectul vizează armonizarea informațiilor disponibile cu serviciile necesare turismului rural, pentru a facilita contactele între prestatorii de servicii de turism rural și agenții. Programul a fost testat în regiunile Friuli–Venezia–Giulia și oferit altor regiuni de către Ministerul Italian al Turismului.

Programul "EUROPEAN RURAL TOURISM NETWORK", organizat de EUROGÎTES în colaborare cu 12 organizatori din turismul rural in 9 state europene și EUROTER, implică asistență tehnică pentru elaborarea unei rețele de pensiuni turistice în cadrul spațiului rural german, spaniol, ungar, portughez, român și ceh.

"AGRICULTURA–MEDIUL–TURISMUL", proiect elaborat de Franța, Italia, Spania și Belgia, a urmărit realizarea unei "deschideri" a agriculturii către alte activități, în special, pentru sudul Europei.

Măsuri de stimulare a activității de agroturism

Germania: anul 1992,(un program mai nou) s-a pus în aplicare un program de pregătire a operatorilor din domeniul turismului rural (în speță, agroturismul) pentru fermierii din West Flanders și din provincia Limburg. Obiectul programului avea în vedere conștientizarea populației locale asupra posibilităților pe care agroturismul le-ar putea oferi. Proiectul a inclus și crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale și locale. Intervenția statului în vederea sprijinirii financiare, se realizează la nivelul fondurilor, iar aceste ajutoare sunt atribuite organizațiilor. Măsurile de susținere a turismului la fermă (agroturism) prevăd asistență financiară în anumite domenii.

Italia: autoritățile italiene se preocupă într-o mare măsură de protejarea mediului prin agroturism.

Belgia: Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea spațiului de cazare în mediul rural și a avut scopul de a convinge proprietarii de imobile rurale din Wallonia că acestea pot fi restaurate și valorificate în mod eficient pentru primirea turiștilor. Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală și agricolă a regiunii Wallonia, să diversifice activitățile regiunii, arătându-se totodată, că mediul natural și rural, în general, nu este afectat negativ. Proiectul subliniază și necesitatea protejării mediului înconjurător, sugerându-se în același timp, o activitatea concretă și rentabilă într-o regiune mai puțin dezvoltată turistic.

Spania: s-au acordat subvenții pentru reabilitarea patrimoniului în localitățile cu mai puțin de 2000 de locuitori, din Catalonia și Insulele Canare, subvenții pentru investiții (30%) în Galicia și Asturia, Agroturism Basc primește subvenții din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50% din totalul subvenției provinciei.SURSA

Franța: în localitatea Anvergue s-au acordat subvenții pentru structurile agroturistice de primire, acestea obținând astfel, clasificări de minimum două stele, se urmărește extinderea rețelei de hanuri și în alte regiuni sau comitate ale Franței, contribuind astfel la promovarea și dezvoltarea turismului rural .

România: cu sprijinul Ministerului Turismului, din dorința de a se mediatiza experiența internațională, au fost sprijinite o serie de acțiuni sub formă de seminarii, conferințe și ateliere de lucru, seminarul Marketingul în turismul rural, noiembrie 1994 la Bran, seminarul itinerant Bed and breakfast, octombrie–decembrie 1994 în șase dintre cele mai recunoscute zone etnografice, respectiv: Maramureș (localitatea Borșa), Suceava (Vatra Dornei), Neamț (Piatra Neamț), Harghita (Praid), Munții Apuseni (Albac) și Argeș (Câmpulung Muscel). tabăra de instruire Ocupații tradiționale în satul românesc la Moeciu–Brașov.DATE MAI NOI

În România promovarea și publicitatea ofertei turistice rurale se face la nivel național prin Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), care editează cataloage cu pensiunile turistice și agroturistice, participă la târguri și expoziții interne și internaționale, organizează seminarii, work–shop-uri, schimburi de experiență, asigură legătura cu presa și mass-media, în general.

Cazarea turistică

Cazarea la fermă și în campinguri în mediul rural

Germania

oferta specială pentru turismul rural este Vacanță în gospodăria țărănească, ce reflectă trăsăturile caracteristice fermei, în care turistul dorește să găsească animale mici și pentru tracțiune, produse proprii, specialități regionale, contact personal cu gazda, atmosferă tipică gospodăriei țărănești.

cea mai comună formă de cazare în mediul rural este locuința pentru turiști (5–6 camere cu 10–12 locuri) în cadrul fermei.

pe ansamblu, există 20.000 unități agricole care practică primirea la fermă și 440.000 camere la cetățeni, în ferme (la nivelul anului 1993) dispuse în principalele landuri.

în privința campingurilor, acestea nu au o clasificare anume dar sunt permanent controlate sanitar de către autorități

Franța

turismul la cetățeni în mediul rural este de mică dimensiune, difuz, iar echipamentele aferente acestuia sunt administrate prin particulari (Information agricole, 1993).

există mai multe produse tipice originale reprezentate de: ferma de tip han (o gospodărie care dispune de suprafețe importante de teren și clădire adecvată), ferma de sejur (o atmosferă familială, și nu perturbă activitatea agricolă, numărul maxim de camere este cinci), ferma ecvestră (gospodărie rurală care poate oferi posibilități de învățare și practicare a echitației, cu cazare și masă), camping (agricultorii au posibilitatea de a primi pe terenurile lor oaspeți, prieteni și alte persoane care fac camping), ferma de primire (,o exploatație agricolă cu caracter familial, care pune la dispoziție o suprafață de minimum 300 mp, pentru sejur), popasurile (gîtes, adăposturi amenajate în imobile neutilizate în scop agricol).

Spania

cazarea în mediul rural este asigurată prin popasuri rurale, ferme ecvestre, ferme–han, camere de oaspeți.

campingul rural este supus unor legi regionale.

Marea Britanie

cazarea la cetățeni în mediul rural cu micul dejun inclus (așa numitul "Bed & Breakfast") a devenit deja o instituție și se găsesc peste 400 de spații de cazare (locuințe, ferme ecvestre, campinguri la fermă, camere de oaspeți).

campingul are o tradiție îndelungată, începând cu campingul la fermă și sfârșind cu veritabilele hoteluri amplasate în aer liber.

Belgia

spații de cazare reprezentative sunt: locuințele de la fermă, popasurile rurale, camping la fermă, fermă–han, camere de oaspeți, popasuri pentru copii.

campingul rural a constituit obiectul a numeroase reglementări.

Luxemburg: utilizează locuințe la ferme, locuințe rurale (popasuri), camere de oaspeți iar campingul cunoaște o dezvoltare extraordinară, iar autoritățile municipale acordă autorizațiile de înființare pentru terenurile de camping.

Grecia

activitatea de primire la cetățeni, care se ocupă în principal de agricultură, aduce un plus de venituri, ca rezultat al cazării și al vânzării produselor artizanale și de la fermă (locuințe la ferme, camere de oaspeți).

campingul e puțin încurajat din motive ce țin de protecția mediului, a zonelor istorice.

Irlanda: prin campinguri la ferme, ferme ecvestre, camere de oaspeți.

Italia: clasificarea terenurilor de campare este realizată în funcție de diferite criterii, potrivit regiunii respective.

România

cazarea turistică se poate face atât în pensiunile turistice și agroturistice, ca și în alte structuri de primire precum hanuri sătești, minihoteluri rurale, cabane, campinguri sau case de oaspeți și camere mobilate.

se întâlnesc situații când în grădina sau pe moșia fermierului se amenajează, conform normelor legale, campinguri sau terenuri pentru caravaning (rulote); amintim în acest caz satele Bran și Moeciu în județul Brașov, Avrig și Gura Râului în județul Sibiu, Dorna Candreni, Vama și Vatra Moldoviței în județul Suceava.

Cazarea în unități de tip hotelier

Reglementările sunt în favoarea hanurilor și hotelurilor rurale, considerate ca "locuri ale vieții sociale și nuclee ale dezvoltării locale". Acestea sunt individuale sau grupate în lanțuri, fie aparținând colectivităților locale.

Hotelurile sau hanurile pot fi amenajate în vechi mori sătești, în castele și conace sau sub forma caselor de oaspeți (gospodării familiale).

Spațiul rural devine din ce în ce mai mult un spațiu privilegiat pentru echipamentele hoteliere tradiționale de înală clasă (PARADORES în Spania, POUSADAS în Portugalia, RELAIS ET CHATEAUX în Franța, HEALTH FARMS în Marea Britanie) sau de tip nou MEDIA TEL în Franța .

Cererea turistică

În Germania, în anul 1996 s-au înregistrat 20 mil. de turiști în cadrul programului Vacanță în gospodăria țărănească dintre care, circa 9 mil. în Bavaria. În Franța, în anul 1993, turismul rural a înregistrat 28% din numărul de înnoptări ale țării și 10% din volumul de afaceri. Francezii reprezintă 89% din clientelă. În Belgia, clientela "vacanțelor la țară" este formată din clasele mijlocie și superioară, de toate vârstele, inclusiv familii cu copii, din țară (60%), Danemarca are o clientelă formată din familii cu venituri medii (50%) și cu copii (50%). Țara Bascilor din Spania are clienți cu venituri medii și cu profesiuni liberale, cu vârste de 20–30 ani (50%), 30–40 ani (30%) și mai mult de 40 ani (20%). În Marea Britanie clientela este locală (90%), cu venituri medii și vârste de 15–30 ani. În Irlanda, sosesc turiști cu venituri superioare, liber–profesioniști, profesori, jurnaliști de toate vârstele și din mai multe țări. În Italia, cererea turistică este predominant locală (75%).DATE CEVA MAI NOI

=== Lucrare3 ===

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………………….
ARGUMENT………………………………………………………………………………………………………………………….
METODOLOGIE……………………………………………………………………………………………………………………
Capitolul I AGROTURISMUL, ASPECTE TEORETICE……………………………………………………..
1.1 Concepte, funcții și obiective în spatiul rural…………………………………………………………………………
1.2 Metodologii și sisteme de investigare a activităților agroturistice……………………………………………..
1.3 Agroturismul, evoluții și forme la nivel internațional și în România…………………………………………
Capitolul II REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD-EST…………………………………………………….
2.1 Poziția geografică, istoric, elemente de relief, aspecte legate de climă, ape, vegetație,

peisaje, zone protejate, așezări umane, elemente demografice……………………………………………………….
2.2 Patrimoniul turistic al regiunii de Nord-Est (obiective turistice naturale și antropice ce pot genera fluxuri turistice) ……………………………………………………………………………………………………………………..
2.2 Infrastructura de turism (numărul și tipologia unităților de cazare, număr de locuri pentru cazare, unitati de alimentație, sisteme de transport, capacitatea efectivă în funcțiune)

anul 2011………………………………………………………………………………………………………………………………..
2.3 Evoluția structurilor turistice de cazare ale regiunii de Nord-Est pentru

perioada 2006- 2010………………………………………………………………………………………………………………..
Capitolul III STUDIU DE CAZ, pensiune agroturistica…………………………………………………………….
Concluzii
Anexe
Bibliografie

INTRODUCERE

Prezenta lucrare se dorește a fi una complexă,bine documentată și foarte profesionist realizată având ca subiect principal agroturismul, mai exact agroturism dintr-o regiune a României care economic vorbind are reale probleme. Agroturismul poate să fie alături de activitatea turistică în general unul dintre motoarele dezvoltării economice ale acestei regiuni.

Agroturismul, ca formă a turismului rural, utilizează ca spații de cazare și de servire a mesei fermele/pensiunile agroturistice atât în UE, cât și în România.

Potențialul agroturistic din satul românesc este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Turismul rural cu componenta sa agroturismul se practică, empiric, în România de peste 60 de ani. Dar, abia după 1990, acesta a cunoscut o dezvoltare mai amplă și chiar o organizare pe piața internă și externă.

Pentru atingerea obiectivelor propuse am structurat prezenta lucrare în trei capitole care conțin la rândul lor alte câteva subcapitole. Primul capitol are în vedere prezentarea aspectelor teoretice legate de agroturism. Se vor selecta mai multe surse bibliografice din care se vor extrage și prelucra informații utile menite să definească și să caracterizeze agroturismul nu numai din România dar și din alte țări de pe Glob.

Capitolul secund prezintă aspectele generale legate de geografia și istoria Regiunii de Dezvoltare Nord-Est. Nu vor fi omise nici elementele statistice legate de infrastructura turistică, fluxurile de turiști dar și principalele obiective turistice ce pot genera fluxuri turistice.

Ultimul capitol este dedicat unui studiu de caz, în care va fi analizată activitatea unei pensiuni turistice cu profil agroturistic din regiunea analizată.

Lucrarea conține alături de informațiile culese din diferite surse din care nu sunt excluse site-urile de specialitate de pe internet dar și site-urile instituțiilor oficiale. Au fost adăugate date statistice în tabele și grafice dar și imagini selectate din diferite surse, inclusiv din arhiva personală pentru prezentarea realităților geografice ale regiunii.

Textul va fi însoțit de hărți și va avea note de subsol pentru precizarea surselor iar în unele situații precizarea surselor se va face în interiorul textului prin paranteze.

Principalele obiective pe care această lucrare de licență le vizează sunt definirea agroturismului, precizarea importanței acestei activități pentru dezvoltarea economică a regiunii prin generarea unor fluxuri turistice care să aducă importante fonduri la bugetul local dar și importanța agroturismului pentru protejarea mediului natural dar și a obiectivelor turistice antropice.

La sfârșitul lucrării de licență sunt prezentate concluziile, anexele și bibliografia. Concluziile sunt reprezentate de câteva idei rezultate în urma analizelor sistemice și logice din cuprinsul lucrării. Imaginile sunt cuprinse în cadrul textului pentru o mai bună susținere a informațiilor teoretice. Tabele sunt numerotate și datele clar prezentate iar concluziile sunt oferite după fiecare tabel iar textele au trimiteri către imagini.

Deși nu abundă în informații, sintetizarea fiind una dintre caracteristicile acestei lucrări, lucrarea este foarte concisă și scoate în evidență aspectele pozitive ale agroturismului,ale turismului ecologic în general, prezintă avantajele dezvoltării unei astfel de activități turistice pentru comunitatea locală, pentru dezvoltarea ei economică, socială, pentru protejarea obiectivelor turistice naturale sau antropice, și mai ales punerea în valoare a acestora, o fructificare durabilă a acestora.

Capitolul secund este dedicat exclusiv prezentării succinte a Regiunii de Dezvoltare de Nord-Est, pezentarea este făcută concis, fără extrapolări, textul fiind susținut, cu trimiteri, către figurile numerotate dar și de către tabelele cu date statistice. Au fost selectate din fiecare județ câteva obiective turistice naturale și antropice cu o foarte scurtă prezentare iar unele însoțite de imagini.

Ultimul capitol este dedicat pensiunii agroturistice Loredana din Bucovina, o pensiune pe care am vizitat-o personal și pe care o cunosc destul de bine, acesta fiind și motivul pentru care am ales-o ca studiu de caz în aceasta lucrare de licență și consider că este o alegere foarte bună, pensiunea Loredana întrunește toate condițiile unei pensiuni cu profil agroturistic, are activități specifice, produse alimentare proprii, organizarea fiind tipică pentru agroturism, ea având și o clasificare bună de trei margarete.

Datele statistice au fost preluate din surse diferite dar sigure, prin vizite la Institutul Național pentru Statistică dar și prin accesarea site-ului oficial al instituției. Concluziile finale prezintă obiectivele atinse prin intermediul acestei lucrări de licență, tot prin intermediul lor punctez anumite măsuri care pot fi luate pentru îmbunătățirea acestui tip de turism în regiune.

Bibliografia nu este una foarte amplă, implică totuți lucrări de specialitate de mare valoare, având autori recunoscuți cu o activitate deosebită în cadrul geografiei umane, a turismului și a agroturismului în mod deosebit.

Anexele lucrării implică imagini, date statistice care nu au fost introduse în text dar care au fost luate în calcul și analizate.

ARGUMENT

În realizarea acestei lucrări prezint următoarele argumente care pledează pentru o lucrare bine realizată și ca o motivație pentru alegerea acestei teme:

Profesionalismul și experiența profesorului coordonator.

Folosirea unor date statistice noi și din surse sigure.

Utilizarea unor metode de investigare specifice mai multor domenii de studiu.

Obiectul de studiu, agroturismul, care este o temă modernă și de actualitate.

O lucrare bine structurată, simplu pe trei capitole cu delimitarea clară a părții teoretice a celei practice și a celei științifice.

Utilizarea imaginilor, a tabelelor și a diferitelor tipuri de grafice pentru redarea realităților existente.

Pasiunea pentru cunoaștere și studiu aprofundat a autorului prezentei lucrări.

Sistematizarea ideilor, fapt ce determina o citire mai usoară a prezentei lucrări și atingerea obiectivelor propuse prin un text tangibil.

Lucrarea de față poate fi utilizată în orice moment și cu încredere în privința veridicității datelor statistice.

Resursa de timp a fost suficientă pentru ca autorul să adune informațiile să le analizeze și săle expună, totul sub îndrumarea coordonatorului științific.

Lucrarea respectă întocmai normele de redactare ale unei lucrări de licență din toate punctele de vedere.

Nu există extrapolări inutile, totul este analizat la obiect.

Există trimiteri la fiecare imagine iar fiecare tabel cu date prezintă o analiză succintă dar foarte concisă a datelor conținute.

METODOLOGIE

În realizarea acestei lucrări am utilizat mai multe metode din care menționez:

Observația și lectura individuală- studierea mai multor documente din diferite surse, biblioteci și colecții pentru îmbogățirea bibliografiei.

Analiza sistematică a unor date statistice și interpretarea lor prin tabele și grafice, fiecare cu concluziile de rigoare.

Problematizarea- analiza unor realități cunoscute pentru a scoate în evidență elemente noi ale realității geografice specifice regiunii studiate.

Lucrul cu harta- analiza și studiul unor harți de mai multe tipuri ale Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, identificarea unor obiective turistice și a principalelor localități dar și a celor care deși nu se remarcă prin dimensiune dețin importante valențe ale turismului rural.

Sistematizarea- selectarea informațiilor aflate într-o cantitate mare pentru fluidizarea lor și explicarea termenilor de specialitate.

Comparația- realizată între activitatățile specifice agroturismului din România cu alte state vecine sau mai îndepărtate dar și realizarea unor comparații privind datele statistice din diferiți ani analizați.

Studiul de caz- reprezintă unul dintre capitolele acestei lucrări și se referă la analiza activității unei pensiuni turistice cu profil agroturistic.

Metodologii si indicatori în studiul de fundamentare a turismului durabil:

metoda istorică

metoda geografică

metoda instituțională

metoda interdisciplinară

metoda sociologică

metoda produsului

metoda economică

metoda managerială

metoda sistemelor

Capitolul I

AGROTURISMUL,

ASPECTE TEORETICE

CONCEPTE, FUNCȚII ȘI OBIECTIVE ÎN DOMENIUL RURAL

Prin existența sa milenară, satul românesc a reprezentat firul continuității poporului nostru pe teritoriul României, ca o adaptare la mediul geografic, care a constituit creuzetul formării acestuia, a culturii și civilizației sale.

De milenii s-au perpetuat tradițiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populară, transmise până la creatorii populari contemporani, care duc mai departe ingeniozitatea și acuratețea artei populare.

Acest tezaur etnofolcloric se păstrează în mai toate satele românești, dar cu precădere în cele din ariile de munte și deal, acolo unde tentaculele emancipării contemporane au pătruns într-un ritm mai lent. De aceea, se impune ca satul să rămână și mai departe păstrătorul autenticului românesc. Potențialul agroturistic din satul românesc este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Alături de cadrul natural, spațiul rural românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc. se completează cu numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, care amplifică inestimabilul tezaur cultural-istoric al satului românesc.

Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii .

Există însă șio formă oficială a definiției spațiului rural dată de Consiliul Europei care se prezintă astfel: “spațiu rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

a. agricultură, silvicultură, acvacultura și pescuit;

b. activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat,

industrie, servicii etc);

c. amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații

naturale);

d. alte folosințe (cu excepția celor de locuit)”.

Caracteristici ale spațiului rural:

o slabă densitate a populației

individualitatea și discontinuitatea spațiului construit

predomină activitatea agricolă și silvică, ocazional apare și industria prelucrătoare, mică și artizanală dar și comerțul cu produse specifice spațiului rural.

comunitatea umană de tip rural este mult mai strânsă și se cunosc mai bine unii pe alții

mediul înconjurător estemai puțin poluat decât cel din mediul urban.

Definirea noțiunii de agroturism- Agroturismul este un concept de dată mai recentă în UE, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile care au avut alte destinații, decât agricole . Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară – de obicei ca activitate secundară – activitatea desfășurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupație și sursă de venit.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural. Spațiul rural prin componentele sale satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir.

Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.

Agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferențiază de turismul tradițional, standard și anume:

Consumul turistic se petrece în mediul rural. Este cu siguranță elementul forte al acestui tip de turism în comparație cu alte categorii.

Oferta turistică este autentică, originală, diversă și personalizată, organizată și condusă de fermieri. Țări precum România cu o bagată tradiție și istorie rurală prezintă importante premise ale dezvoltării agroturismului.

Este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia. Agroturismul se suprapune activităților curente de la sat, nu le înlocuiește.

Oferă populației cu venituri mai reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber. Prețurile sunt ceva mai accesibile decât în cazul turismului dinmarile orașe, din importante și renumite regiuni turistice sau din stațiuni renumite.

Se evită marile aglomerări turistice. Oferă confort și liniște turistilor care asta caută, fără forfota specifică marilor concentrări turistice.

Este un turism "difuz" prin specificul ofertei sale diversificate și de mare răspândire în spațiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural și al celui construit, dar… atenție! – și aici trebuie să se țină seama de un anumit "prag ecologic" și "prag fizic" (capacitatea optimă de primire).

Nu este compatibil cu turismul de masă, dezvoltat în stațiuni și centre turistice și în arii periurbane.

În privința funcțiilor și principiilor care caracterizează agroturismul se pot menționa următoarele:

Folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare).

Reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice.

Menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural.

Integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și mai ales locală (dezvoltarea ofertei, promovare și organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare).

Sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului).

Implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și sprijinirea ofertei agroturistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor cultural.

Consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală.

Dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătirea profesională, calificare și perfecționare.

Promovarea marketingului în agroturism prin studierea pieței turistice din aria locală și regională pe plan național și internațional.

Cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.

În concluzie, multiplele activități economice, sociale, culturale etc., care se desfășoară în spațiul rural pot fi sintetizate în trei funcții principale: economică, ecologică și socio-culturală .

Funcția economică: este funcția de bază, primară și esențială a spațiului rural, principalul obiectiv al acestei funcții este obținerea de materii prime agricole, de bunuri obținute prin prelucrarea acestora, se referă și la agricultură dar și la silvicultură sau artizat.

Funcția ecologică: mediul rural nu a fost scutit de poluare chiar dacă într-omăsură mai mică decât spațiul urban, de aceea se vor lua anumite măsuri pentru protejarea peisajelor specifice mediului rural , protejarea florei și fauneicu o valoare deosebită, e pădurilor de câmpie în mod deosebit dar și a tradițiilor ancestrale cu o valoare incomensurabilă.

Funcția social- culturală: pornește de la premisa că indivizii unei comunități rurale se cunosc mult mai bine între ei, fapt care a contribuit, cel puțin în cazul României la protejarea tradițiilor și a obiceiurilor din străbuni.

În agroturism, trei componente sunt esențiale: teritoriul, produsele turistice și oamenii. Profesionalismul, parteneriatul (deci asocierea între fermieri și între aceștia și administrația locală sau alte asociații/ instituții locale) și creativitatea (deci personalizarea) sunt axele care conduc agroturismul spre un veritabil factor de dezvoltare rurală . O scurtă analiză asupra importanței si contribuției fiecărui component asupra dezvoltării agroturismului ne oferă următoarele concluzii:

Teritoriul satului cu mediul său înconjurător – natural și construit – și resursele turistice aferente acestuia reprezintă suportul și "materia primă" pentru agroturism.

Produsele agroturistice (oferta turistică) trebuie să fie cât mai autentice și de calitate, oferta fiind diversă și alternativă la cea "standard".

Oamenii (fermierii) responsabili de activitatea de agroturism organizează și conduc această activitate.

1.2 METODOLOGII ȘI SISTEME DE INVESTIGARE A ACTIVITĂȚILOR AGROTURISTICE

În primul rând trebuie investigatăși analizată în detaliu materia primă pentru agroturism, și-anume satul cu toate realitățile sale. Aceasta se poate realiza numai în baza unei analize complexe și pluridisciplinare a întregului potențial natural, economic și cultural-istoric (cu accent asupra potențialului etnofolcloric), dar și a altor elemente care conturează sau completează resursele așezărilor rurale sau mijlocesc valorificarea acestora.

În consecință, elementele aduse spre analiză sunt:

A.Cadrul natural

Unitatea de relief – deal, munte, depresiune, vale, altitudine, forme de relief specifice și interesante.

Oglinzi de ape – râuri, lacuri, mare.

Ape minerale – carbogazoase, sulfuroase, clorosodice etc., atermale și termale.

Nămol terapeutic – sapropelic, mineral, de turbă.

Gaze terapeutice – CO2, solfatare, amenajări mofetice

Clima – temperatură, precipitații, strat de zăpadă (grosime medie, durată de zile); domenii schiabile.

Vegetația – pădure–esențe, pajiști, rezervații, monumente ale naturii.

Fauna – specii cinegetice și piscicole; specii de interes științific.

Rezervații naturale – tip și regim de ocrotire.

B. Poziția și accesibilitatea

Apartenența administrativă – sat, comună, județ, poziția față de centrele administrative.

Poziția față de: drumurile europene, naționale, județene, aeroport, căi ferate, drumuri forestiere.

Poziția față de: zona etnografică, obiectivele turistice importante, stațiuni turistice, cabane, orașe.

Căile de comunicație de acces și în interiorul satului

Starea drumurilor: modernizate, îmbrăcăminte asfaltică, împietruite.

C. Cadrul economic

Funcțiile economice:

agricolă (inclusiv zootehnie), livezi, vie;

forestieră;

industria locală; turistică

Ponderea funcțiilor economice în activitatea locală.

Resurse ale subsolului – roci de construcție, cărbune, sare.

Dotări tehnico-edilitare – alimentare cu energie electrică și apă, tipul de încălzire, canalizare, tipul de armătură stradală, parcuri, peluze cu flori, stații mașină și tren.

Dotări comerciale – magazine.

Dotări turistice – cazare (tipuri, capacități și confort), balneare (sanatorii, pavilioane, baze de tratament), alimentație (restaurant, bufet, pensiune turistică, capacități și confort, proprietate).

Dotări sanitare – dispensare, spitale, policlinici.

D. Cadrul social și cultural

Populație – număr locuitori, structură națională și pe vârste, tipul de așezare.

Atracții cultural-istorice monumente istorice și de artă laică și religioasă, situri arheologice, ruine de cetăți, castele, conace, muzee;

etnografie–folclor: arhitectură populară, instalații și tehnici populare, port popular, folclor muzical, coregrafic și literar, sărbători folclorice, festivaluri, muzee etnografice;

starea tehnică a monumentelor.

Dotări culturale – cămine culturale, cinematografe, case de cultură, biblioteci.

Gospodăriile țărănești – număr de pensiuni turistice și agroturistice, încălzire, alimentare cu apă, canalizare, curte, poziția grajdului, grădină, pomi fructiferi, pajiște; număr camere pentru închiriere, prezența animalelor mici, de tracțiune, de lapte.

E. Calitatea mediului – surse de poluare și degradare a mediului, nivelul de poluare a aerului, apei, solului.

F. Legislație – încă din 1973 s-a încercat instituționalizarea "satului turistic" și promovarea cazării în gospodăriile țărănești. În ultima perioada s-au demarat demersurile legislative pentru organizarea acestei activități turistice pe bază legală.

Dintre indicatorii fundamentali mai importanți sunt următorii:

presiunea exercitată de numărul de turiști

intensitatea utilizarii patrimoniului turistic în perioadele de vărf de sezon

impactul social

raportul dintre turiști și rezidenți

contribuția agroturismului la dezvoltarea economiei locale

Indicatorii suplimentari sunt utilizați numai pe zone turistice dar mai importanți sunt care comensurează efectiv circulația turistică din care menționez:

măsurarea cererii turistice

măsurarea ofertei turistice efective

analiza impactului turismului internațional

La toți acestia se adaugă estimarea eficienței economice în agroturism, se exprimă prin calitatea ofertei, efectele sociale produse, dar și cele culturale, politice și educative.

Obiectivele turismului rural, a agroturismului în mod deosebit pot fi sintetizate foarte concis astfel :

petrecerea vacanțelor înalte condiții decât cele clasice

creșterea interesului pentru noi destinații turistice

creșterea de spații de cazare la un preț maimic

practicarea turismului cultural și de cunoaștere

practicarea mișcării în aer liber și hrana mai sănătoasă

1.3 AGROTURISMUL, EVOLUȚII ȘI FORME LA NIVEL INTERNAȚIONAL ȘI ÎN ROMÂNIA

În Uniunea Europeană (UE), piața turismului rural este estimată la peste 370 mil. persoane, iar 25% din turiștii europeni își petrec concediile în spațiul rural . La nivelul UE, în 1990, a fost creată EUROGÎTES – Federația Europeană pentru Cazarea Turistică la Locuitori (fermieri) în Spațiul Rural, la fermă și în sat, care reunește 22 de asociații naționale și regionale din 14 țări europene. Scopul Federației este unul promoțional și anume: definirea unui concept european, crearea unei mărci comune, definirea unei strategii comerciale.

În fiecare țară din UE, turismul rural și agroturismul au o organizare proprie la nivel de comunitate, localitate, departament, zonă și țară, prin asociații sau sindicate de inițiativă care se ocupă de dezvoltarea și promovarea acestor forme de turism. În cazul României, pentru promovare, la nivel național, s-a înființat ANTREC – Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural – cu 29 de filiale în teritoriu. Pentru dezvoltarea complexă a zonei montane s-a constituit FRDM – Federația Română pentru Dezvoltare Montană.

Dezvoltarea integrată, echilibrată și pe termen lung – așa numitul tip de dezvoltare "durabilă" sau "susținută" – presupune existența unor politici comunitare care să susțină turismul rural – "turismul verde" – , pentru valorificarea spațiului rural. În această privință merită să amintim Planul de acțiuni comunitare în favoarea turismului și Programul comunitar de politică și acțiuni în materie de mediu și de dezvoltare durabilă (Consiliul UE, 1990, 1993). În anul 1990, Comisia UE a adoptat o nouă inițiativă pentru dezvoltarea rurală, intitulată LEADER (Links between Actions for this Development of the Rural Economy" – legături între acțiunile pentru dezvoltarea economiei rurale) prin care Comunitatea și-a propus să încurajeze integrarea dezvoltării rurale la nivel local.

În România turismul rural se practică de peste șase decenii – dar în mod sporadic și neoficial – prin cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale. încă din anii 1967–1968, s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turiști pe litoralul românesc al Mării Negre. Începând cu anul 1972, Centrul de Cercetări pentru Promovare a Turismului Internațional a trecut la identificarea și selectarea unor așezări reprezentative pentru satul românesc. Cu data de 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 se declară experimental "sate turistice" următoarele 13 localități rurale. După decembrie 1989, în România s-a dezvoltat conceptul de turism rural cu cazare în pensiuni agroturistice, pensiuni turistice sau alte structuri de primire rurale. Primele gospodării înscrise în rețeaua turismului rural au fost cele din zona Moeciu–Bran–Rucăr, apoi, într-un ritm mai rapid, peste 3000 de gospodării răspândite pe meleagurile Bârsei, Dornelor, Maramureșului, Munților Apuseni, împrejurimile Sibiului, Clujului etc., și-au deschis porțile pentru primirea turiștilor.

Programe europene privind dezvoltarea agroturismului

Programul "EXPERT": încurajarea dezvoltării turismului rural în regiunile și țările participante (Belgia, Germania, Ungaria, Luxemburg, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Slovacia, Franța, Polonia, Rusia, Suedia), proiectul a permis crearea unor activități ale turismului rural luând în considerare protejarea mediului înconjurător.

Programul "THE VILLAGE I LOVE" : organizat de EUROTER are 51 de modele de proiect. Acest program este o publicație trilingvă (germană, engleză și franceză) și tratează probleme în materie de turism rural prin organizarea unor concursuri.

Programul "DATA BASE ON RURAL TOURISM SERVICES": Proiectul vizează armonizarea informațiilor disponibile cu serviciile necesare turismului rural, pentru a facilita contactele între prestatorii de servicii de turism rural și agenții. Programul a fost testat în regiunile Friuli–Venezia–Giulia și oferit altor regiuni de către Ministerul Italian al Turismului.

Programul "EUROPEAN RURAL TOURISM NETWORK", organizat de EUROGÎTES în colaborare cu 12 organizatori din turismul rural in 9 state europene și EUROTER, implică asistență tehnică pentru elaborarea unei rețele de pensiuni turistice în cadrul spațiului rural german, spaniol, ungar, portughez, român și ceh.

"AGRICULTURA–MEDIUL–TURISMUL", proiect elaborat de Franța, Italia, Spania și Belgia, a urmărit realizarea unei "deschideri" a agriculturii către alte activități, în special, pentru sudul Europei.

Măsuri de stimulare a activității de agroturism

Germania: anul 1992, s-a pus în aplicare un program de pregătire a operatorilor din domeniul turismului rural (în speță, agroturismul) pentru fermierii din West Flanders și din provincia Limburg. Obiectul programului avea în vedere conștientizarea populației locale asupra posibilităților pe care agroturismul le-ar putea oferi. Proiectul a inclus și crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale și locale. Intervenția statului în vederea sprijinirii financiare, se realizează la nivelul fondurilor, iar aceste ajutoare sunt atribuite organizațiilor. Măsurile de susținere a turismului la fermă (agroturism) prevăd asistență financiară în anumite domenii.

Italia: autoritățile italiene se preocupă într-o mare măsură de protejarea mediului prin agroturism.

Belgia: Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea spațiului de cazare în mediul rural și a avut scopul de a convinge proprietarii de imobile rurale din Wallonia că acestea pot fi restaurate și valorificate în mod eficient pentru primirea turiștilor. Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală și agricolă a regiunii Wallonia, să diversifice activitățile regiunii, arătându-se totodată, că mediul natural și rural, în general, nu este afectat negativ. Proiectul subliniază și necesitatea protejării mediului înconjurător, sugerându-se în același timp, o activitatea concretă și rentabilă într-o regiune mai puțin dezvoltată turistic.

Spania: s-au acordat subvenții pentru reabilitarea patrimoniului în localitățile cu mai puțin de 2000 de locuitori, din Catalonia și Insulele Canare, subvenții pentru investiții (30%) în Galicia și Asturia, Agroturism Basc primește subvenții din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50% din totalul subvenției provinciei.

Franța: în localitatea Anvergue s-au acordat subvenții pentru structurile agroturistice de primire, acestea obținând astfel, clasificări de minimum două stele, se urmărește extinderea rețelei de hanuri și în alte regiuni sau comitate ale Franței, contribuind astfel la promovarea și dezvoltarea turismului rural .

România: cu sprijinul Ministerului Turismului, din dorința de a se mediatiza experiența internațională, au fost sprijinite o serie de acțiuni sub formă de seminarii, conferințe și ateliere de lucru, seminarul Marketingul în turismul rural, noiembrie 1994 la Bran, seminarul itinerant Bed and breakfast, octombrie–decembrie 1994 în șase dintre cele mai recunoscute zone etnografice, respectiv: Maramureș (localitatea Borșa), Suceava (Vatra Dornei), Neamț (Piatra Neamț), Harghita (Praid), Munții Apuseni (Albac) și Argeș (Câmpulung Muscel). tabăra de instruire Ocupații tradiționale în satul românesc la Moeciu–Brașov.

În România promovarea și publicitatea ofertei turistice rurale se face la nivel național prin Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), care editează cataloage cu pensiunile turistice și agroturistice, participă la târguri și expoziții interne și internaționale, organizează seminarii, work–shop-uri, schimburi de experiență, asigură legătura cu presa și mass-media, în general.

Cazarea turistică

Cazarea la fermă și în campinguri în mediul rural

Germania

oferta specială pentru turismul rural este Vacanță în gospodăria țărănească, ce reflectă trăsăturile caracteristice fermei, în care turistul dorește să găsească animale mici și pentru tracțiune, produse proprii, specialități regionale, contact personal cu gazda, atmosferă tipică gospodăriei țărănești.

cea mai comună formă de cazare în mediul rural este locuința pentru turiști (5–6 camere cu 10–12 locuri) în cadrul fermei.

pe ansamblu, există 20.000 unități agricole care practică primirea la fermă și 440.000 camere la cetățeni, în ferme (la nivelul anului 1993) dispuse în principalele landuri.

în privința campingurilor, acestea nu au o clasificare anume dar sunt permanent controlate sanitar de către autorități

Franța

turismul la cetățeni în mediul rural este de mică dimensiune, difuz, iar echipamentele aferente acestuia sunt administrate prin particulari (Information agricole, 1993).

există mai multe produse tipice originale reprezentate de: ferma de tip han (o gospodărie care dispune de suprafețe importante de teren și clădire adecvată), ferma de sejur (o atmosferă familială, și nu perturbă activitatea agricolă, numărul maxim de camere este cinci), ferma ecvestră (gospodărie rurală care poate oferi posibilități de învățare și practicare a echitației, cu cazare și masă), camping (agricultorii au posibilitatea de a primi pe terenurile lor oaspeți, prieteni și alte persoane care fac camping), ferma de primire (,o exploatație agricolă cu caracter familial, care pune la dispoziție o suprafață de minimum 300 mp, pentru sejur), popasurile (gîtes, adăposturi amenajate în imobile neutilizate în scop agricol).

Spania

cazarea în mediul rural este asigurată prin popasuri rurale, ferme ecvestre, ferme–han, camere de oaspeți.

campingul rural este supus unor legi regionale.

Marea Britanie

cazarea la cetățeni în mediul rural cu micul dejun inclus (așa numitul "Bed & Breakfast") a devenit deja o instituție și se găsesc peste 400 de spații de cazare (locuințe, ferme ecvestre, campinguri la fermă, camere de oaspeți).

campingul are o tradiție îndelungată, începând cu campingul la fermă și sfârșind cu veritabilele hoteluri amplasate în aer liber.

Belgia

spații de cazare reprezentative sunt: locuințele de la fermă, popasurile rurale, camping la fermă, fermă–han, camere de oaspeți, popasuri pentru copii.

campingul rural a constituit obiectul a numeroase reglementări.

Luxemburg: utilizează locuințe la ferme, locuințe rurale (popasuri), camere de oaspeți iar campingul cunoaște o dezvoltare extraordinară, iar autoritățile municipale acordă autorizațiile de înființare pentru terenurile de camping.

Grecia

activitatea de primire la cetățeni, care se ocupă în principal de agricultură, aduce un plus de venituri, ca rezultat al cazării și al vânzării produselor artizanale și de la fermă (locuințe la ferme, camere de oaspeți).

campingul e puțin încurajat din motive ce țin de protecția mediului, a zonelor istorice.

Irlanda: prin campinguri la ferme, ferme ecvestre, camere de oaspeți.

Italia: clasificarea terenurilor de campare este realizată în funcție de diferite criterii, potrivit regiunii respective.

România

cazarea turistică se poate face atât în pensiunile turistice și agroturistice, ca și în alte structuri de primire precum hanuri sătești, minihoteluri rurale, cabane, campinguri sau case de oaspeți și camere mobilate.

se întâlnesc situații când în grădina sau pe moșia fermierului se amenajează, conform normelor legale, campinguri sau terenuri pentru caravaning (rulote); amintim în acest caz satele Bran și Moeciu în județul Brașov, Avrig și Gura Râului în județul Sibiu, Dorna Candreni, Vama și Vatra Moldoviței în județul Suceava.

Cazarea în unități de tip hotelier

Reglementările sunt în favoarea hanurilor și hotelurilor rurale, considerate ca "locuri ale vieții sociale și nuclee ale dezvoltării locale". Acestea sunt individuale sau grupate în lanțuri, fie aparținând colectivităților locale.

Hotelurile sau hanurile pot fi amenajate în vechi mori sătești, în castele și conace sau sub forma caselor de oaspeți (gospodării familiale).

Spațiul rural devine din ce în ce mai mult un spațiu privilegiat pentru echipamentele hoteliere tradiționale de înală clasă (PARADORES în Spania, POUSADAS în Portugalia, RELAIS ET CHATEAUX în Franța, HEALTH FARMS în Marea Britanie) sau de tip nou MEDIA TEL în Franța .

Cererea turistică

În Germania, în anul 1996 s-au înregistrat 20 mil. de turiști în cadrul programului Vacanță în gospodăria țărănească dintre care, circa 9 mil. în Bavaria. În Franța, în anul 1993, turismul rural a înregistrat 28% din numărul de înnoptări ale țării și 10% din volumul de afaceri. Francezii reprezintă 89% din clientelă. În Belgia, clientela "vacanțelor la țară" este formată din clasele mijlocie și superioară, de toate vârstele, inclusiv familii cu copii, din țară (60%), Danemarca are o clientelă formată din familii cu venituri medii (50%) și cu copii (50%). Țara Bascilor din Spania are clienți cu venituri medii și cu profesiuni liberale, cu vârste de 20–30 ani (50%), 30–40 ani (30%) și mai mult de 40 ani (20%). În Marea Britanie clientela este locală (90%), cu venituri medii și vârste de 15–30 ani. În Irlanda, sosesc turiști cu venituri superioare, liber–profesioniști, profesori, jurnaliști de toate vârstele și din mai multe țări. În Italia, cererea turistică este predominant locală (75%).

CAPITOLUL II

VALORIFICAREA TURISTICĂ A REGIUNII DE NORD-EST A ROMÂNIEI

2.1- POZITIA GEOGRAFICA, ISTORIC, ELEMENTE DE RELIEF, ASPECTE LEGATE DE CLIMA, APE, VEGETATIE, PEISAJE, ZONE PROTEJATE, ASEZARI UMANE, ELEMENTE DEMOGRAFICE

Fig.1-2 Poziția geografică a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est în cadrul României și județele componente, sursa:www.adrnordest.ro

POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Regiunea Nord-Est este cea mai întinsă regiune a României, având o suprafață de 36.850 kmp (15,46% din suprafața totală a țării) , (vezi fig.1).

Regiunea de Nord-Est este formată din șase județe care care fac parte din provinciile istorice ale României- Moldova și Bucovina : Suceava, Botoșani, Iași, Neamț, Bacău și Vaslui, (vezi fig.2). Așa cum îi spune și numele se află situată în partea de NE a României, la granitele cu Ucraina si Republica Moldova, în ultimul caz fiind o frontieră naturală reprezentată de râul Prut.

ISTORIC

În 1359 , Bogdan I declară independența Moldovei față de unguri și tătari. În 1400 se urcă pe tron Alexandru cel Bun care va domni până în 1432, în timpul lui având loc peima luptă cu turcii care atacă Cetatea Albă în 1420. În 1457 urcă pe tron Ștefan cel Mare cu o domnie strălucită până în 1504. În 1600 este reunită de către Mihai Viteazul cu celelate două provincii românești Transilvania și Țara Românească.

Regiunea de NE reprezintă un teritoriu rămas din Principatul Moldovei, dupa pierderea în 1775 a teritoriului numit Bucovina. În 1812 Basarabia intră în componența Rusiei Țariste în favoarea Imperiului Habsburgic. Devine Ducatul Bucovinei în anul 1849 pentru ca sa revină între granițele firești ale României în 1918. În 1940, Ținutul Herței și Basarabia sunt anexate de către URSS, în urma unui ultimatul dat de Pactul Ribbentrop- Molotov. În 1991 după destrămarea URSS, nordul Bucovinei și Ținutul Herței devin parte a noului stat Ucraina.

Restul județelor au făcut parte din Principatul Moldovei, care în 1859 s-a unit cu Țara Românească, formând România.

III. RELIEFUL

Regiunea se încadrează pregnant în spațiul Marelui Bloc Carpatic. Regiunea dispune de un relief variat, montan , carpatic, subcarpatic și de podiș, desfășurat în trepte de la vest către est, Carpații Orientali, Subcarpații Moldovei, Podișul Moldovei . Altitudinea maximă se înregistrează în spatiul montan, fiind de aproximativ 1700-1800 m în sud-vestul județului Suceava iar cea minimă de aproximativ 100 m și chiar mai puțin pe valea Prutului. Carpații Orientali sunt prezenți în județele Suceava, Neamț, Bacău, Subcarpații Moldovei sunt localizați în județele Neamț și Bacău, Podișul Moldovei este întâlnit în toate cele șase județe. Pe teritoriul județelor situate spre graniță sunt subdiviziuni joase ale Podișului Moldovei cu altitudini de sub 300 m cum ar fi Câmpia Moldovei . Se remarcă în relief culoarele largi ale cursurilor de apă, în mod deosebit Culoarul Siretului care delimitează Subcarpații Moldovei de Podișul Moldovei și cel al râului Moldova.

Din perspectiva geografica, linia peisajului variaza de la lanturile muntoase impadurite din Vest, spre podisurile line din centru si apoi catre campii in Est, cu lacuri, vii si zone agricole extinse . Regiunea se caracterizează printr-o îmbinare armonioasă între toate formele de relief, 30%

munți, 30% relieful subcarpatic, 40% podișului (vezi fig.3). Relieful bogat oferă zone de deal și câmpie care sunt adecvate unei game largi de culturi agricole, iar zonele de munte cu peisaje spectaculoase sunt favorabile dezvoltării turismului .

Zone afectate de alunecări de teren și fenomene de eroziune:

• în județul Botoșani- în zona centrală și de sud;

• în județul Neamț- pe ambele maluri ale lacului de acumulare Bicaz și in nordul județului;

• în județul Iași- nord și sud

• în județul Vaslui- bazinul afluenților râului Bârlad;

• în județul Bacău- 13 zone expuse alunecărilor de teren, în partea centrală si de nord;

• în sudul județului Suceava, în raza localităților: Fălticeni, Dolhasca etc

Fig.3 Treptele de relief din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, sursa: scrigroup.com

IV. CLIMA

Clima este temperat-continentală cu influențe estice de ariditate, continentale, cu veri călduroase, cu secete, ierni reci cu viscole, aici bate cu intensitate crivățul vânt continental ce aduce vara aer fierbinte și uscat iar iarna ger uscat. La munte clima este etajată, precipitațiile cresc ca și cantitate odată cu creșterea altitudinii, iar mediile temperaturilor scad.

Per ansamblu temperaturile medii sunt situate între 100 C în zonele joase și 2-30 C în spațiul montan carpatic. Precipitațiile căzute ca și medie variază între 500 mm/ an în Câmpia Moldovei și 1000 mm/ an în zonele de munte.

V. APELE

Principalele cursuri de apă sunt colectate de către Siret, râurile care vin din Carpații Orientali, și-anume , de la nord spre sud: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, și de către Prut, care pe o lungime de 680 km formează granița cu Republica Moldova, acesta colectează râurile mai mici ce vin din Podișul Moldovei, Jijia cu Bahlui.

Râurile au un curs vijelios în spațiul montan care se domolește către treptele de relief mai joase.

Exista iazuri ca rezervoare de apă pentru adăpatul vitelor, lacuri de acumulare pe Bistrița, cel mai important fiind Izvorul Muntelui (vezi fig.4) și Stânca –Costești pe râul Prut. Există și resurse de ape minerale în regiunea subcarpatică la Moinești, Târgu Ocna, Strunga, Nicolina-Iași.

Fig.4 Muntele Ceahlău și lacul Izvorul Muntelui, peisaj specific pentru spațiul montan al Regiunii de Nord-Est, sursa:alpinet.org

VI. VEGETAȚIA

Este etajată la munte cu foioase, conifere,etajul subalpin și foarte puțin cel alpin, având ca specii reprezentative, fag și mesteacăn pentru foioase, brad, molid pentru conifere iar în zonele cele mai înalte, muschi, jnepeni, flori viu colorate.

În zonele mai joase din județele Botoșani, Iași și Vaslui, sunt paduri de foioase, cu stejar, arțar, carpen, ulm dar nu în suprafețe foarte mari și asociația vegetală de silvostepă cu plante adaptate la secete la care se adaugă pâlcuri de padure cu specii de arbori termofili iubitori de căldură cum este stejarul pufos. Pe mici porțiuni în Câmpia Moldovei sunt și suprafețe cu stepă cu plante xerofile.

Vegetația este protejată în câteva rezervații specifice cum sunt: rezervația forestieră

situată pe Pârâul Alb, rezervația naturală de tisă de pe Dealu Mare-Tudora, rezervația botanică de la Valea Lungă unde este protejat salcâmul galben, rezervația floristică dar și faunistică „ Fânețele de la Valea lui David”, rezervația forestieră „Codrii de Aramă”, „Pădurea de Argint”, parcul dendrologic de la Grumăzești, pădurea seculară de la Giumalău .

VII. PEISAJELE

Diverse, montane, de deal și podiș, de câmpie și de luncă, pisajul pădurilor de foioase și conifere, peisajul montan alpin la care se adaugă peisajul Câmpiei Moldovei, o câmpie relativ înaltă cu 250 m altitudine, peisajele Subcarpaților cu altitudini între 300- 1000 m cu dealuri și depresiuni, culoare de vale ce străpung munții si dealurile formând în anumite regiuni vai adânci și la ieșirea din munți depuneri de material dislocat din munte. Se adaugă de o sălbăticire impresionantă Cheile Bicazului (vezi fig.5), peisajele alpestre din Muntele Ceahlău și Rarău.

Fig.5 Cheile Bicazului se remarcă prin îngustime și prin înălțimea versanților, sursa: arhiva personală

VIII. ZONE PROTEJATE

În regiunea de NE a României există câteva zone protejate din care menționăm : Vânători-Neamț (rezervație forestieră), renumităpentru populațiile de zimbrii (vezi fig.7), Cozla-Pietricica (rezervație floristică), Dealul Repedea (rezervație paleontologică), Pietrele Doamnei, relieful carstic și rezidual al masivului Rarău (vezi fig.6) de importanță geomorfologică și Cheile Zugrenilor (rezervație geologica și geomorfologica) la care se mai adaugă rezervațiile complexe de la Cheile Bicazului, Ceahlău și Stânca-Costești, caracterizată printr-o complexitate geologică și floristică.

Fig.6 Pietrele Doamnei din Muntele Rarău, sursa:www.panoramio.com

Fig.7 Rezervația de zimbrii de la Vânători-Neamț, sursa: arhiva personală

IX. AȘEZĂRI UMANE

Satele – sunt de tip risipit la munte, răsfirat la deal și adunat în zonele joase de câmpie, au o formă alungită de-a lungul drumurilor sau cursurilor de apă, au în general între 500-1500 locuitori dar în zonele mai joase sunt și de peste 3000 locuitori, iar funcția dominantă este cea de cultură a plantelor, cerealieră, viticolă sau de creștere a animalelor.

Orașele – în această regiune întâlnim orașe de categorii diferite (vezi fig.8), atât ca funcție cât și ca număr de locuitori. Remarcăm în mod deosebit orașele reședintă de județ:

Suceava , județul Suceava – 105 65 l locuitori , atestat documentar 1388.

Botoșani, județul Botoșani – 119 398 locuitori , atesta documentar 1350.

Iași, județul Iași – 320 888 locuitori , atestat documentar 1408.

Piatra-Neamț, județul Neamț – 104 914 locuitori , atestat documentar 1387.

Bacău, județul Bacău – 175 500 locuitori atestat documentar 1408.

Vaslui, județul Vaslui – 70 571 locuitori atestat documentar 1435.

Fig.8 Principalele orașe ale Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, sursa:www.deferlari.ro

ELEMENTE DEMOGRAFICE

Număr total de locuitori – la 01.01.2010 3 712 396 loc.,reprezentând peste 17% din populația României.

conform Recensământului din 2002, 3 674 367 locuitori.

Suprafața regiunii este de 36 850 km2 deci va rezulta o densitate de 100,74 loc / kmp, peste media României 91,3 loc pe kmp, locul II după Regiunea București-Ilfov.

Predomină populația din mediul rural, peste 56% din total.

Structura etnică a populației este următoarea :

– români 97,9 %

– rromi 1,2 %

– ucrainieni 0,3 %

– alte etnii 0,6 %

Structura pe sexe : Masculin- 1 808 390 pers ( 49.22 % )

Feminin- 1 865 977 pers ( 50.78 % )

Limba română este limbă maternă pentru peste 98 % din totalul populației.

Natalitatea , 1990- 63 582 născuti vii

2000- 50 005 născuți vii

2010- 38 868 născuți vii

Mortalitatea, 1990- 35 655 decese

2000- 40 176 decese

2010- 43 351 decese

2.2. PATRIMONIUL TURISTIC AL REGIUNII DE NORD- EST

Regiunea Nord Est deține un potențial turistic relativ ridicat, care poate fi comparat cu alte zone turistice renumite din țară și din străinătate.

Iată câteva din atuurile turistice ale acestei regiuni de dezvoltare:

frumusețea peisajelor naturale

puritatea aerului și a apelor

un inestimabil patrimoniu cultural și religios existent

ospitalitatea tradițională, tradițiile populare, obiceiurile rămase intacte din vremuri imemoriale, gastronomia specifică Moldovei, tradiționalele degustări de vinuri din podgoriile Cotnari și Huși.

Principalele tipuri de turism practicate sunt:

turismul cultural (muzeistic, etnografic, artistic)- aici se pot menționa: manifestari cu

caracter popular precum Festivalul Național „Trandafir de la Moldova” de la Strunga-Iași ,festivalul „Datini și obiceiuri de iarnă” din Iași, târguri ale meșterilor populari („Cucuteni 5000”-Iași), Festivalul internațional de folclor ”Ceahlaul” Neamț.

turismul religios: dispune de un bogat patrimoniu, mănăstiri, biserici, catedrale, schituri.

turismul balneo-terapeutic: ape minerale, stațiuni recunoscute și saline.

turismul de agrement: trasee turistice și posibilități diferite pentru petrecerea sejurului.

turismul de tranzit. aflat în legătură cu turismul de afaceri

agroturismul: are mari posibilități dedezvoltare, deoarece zonele rurale ale regiunii dispun, pe lângă un cadru natural pitoresc, nepoluat și cumultiple variante de recreere și de un valoros potențial cultural și istoric.

Prezentarea patrimoniului turistic va fi făcută pe cele 6 județe componente ale Regiunii de NE, am ales după părerea mea cele mai reprezentative atracții turistice de ordin natural si antropic din fiecare sașe județe. Zona muntoasă și deluroasă din vestul regiunii (județele Suceava, Neamț, Bacău) dețin un potențial turistic valoros, în mare parte (exceptând Bucovina) insuficient dezvoltat.

JUDEȚUL SUCEAVA

Mănăstirile cu fresce exterioare : Arbore- UNESCO; Dragomirna (frapează prin proporțiile sale cu o înălțime exagerat de mare față de lățimea sa existând propriu-zis două biserici suprapuse delimitate de brâul torsadă); Putna (cu mormântul lui Ștefan cel Mare zidită între 1466-1470 cu intenția de a deveni necropolă a dinastiei); Sucevița (dispune de cel mai remarcabil sistem de fortificații dintre mănăstirile moldovenești, este cunoscut ca „testamentul” picturii exterioare moldovenești având o pictură exterioară cu programul cel mai complex, fiind realizată pe șapte registre suprapuse); Moldovița- UNESCO, (ridicată de Petru Rareș după 1532 este înconjurată de ziduri puternice înalte de 6 m de asemenea renumită pentru pictura exterioară); Voroneț- UNESCO, (ctitorită de Ștefan cel Mare în 1488 are pictura interioară ce datează din timpul lui Ștefan cel Mare, faima sa se datorează picturii exterioare realizată pe un fond albastru inimitabil cunoscut în întreaga lume„albastru de Voroneț”,vezi fig.9).

Fig.9 Biserica mănăstirii Voroneț, sursa:arhiva personală

Biserici de o mare valoare istorică și culturală : Pătrăuți și Sf. Gheorghe din orașul Suceava, ambele în patrimoniul UNESCO.

Case memoriale: Mălini, a lui Nicolae Labiș.

Cetatea Sucevei, bastion de rezistență în fața invaziilor polonezilor și turcilor, (vezi fig.10).

Fig.10 Ruinele Cetății Suceava, sursa:www.1asig.ro

Stațiunea balneo-climaterică Vatra Dornei, importantă pentru apele minerale carbogazoase.

Salina Cacica, cu un bioclimat tipic de salină benefic, constant de 13 grade Celsius (vezi fig.11).

Fig.11 Altarul din Salina Cacica, sursa:metropotam.ro

Muzeul de Istorie, Științele Naturii din Suceava și Muzeul Etnografic al Bucovinei din Suceava, cu valoroase exponate arheologice expuse pe perioade istorice.

JUDETUL BOTOȘANI

Biserici : Botoșani în număr de 7, Biserica Domnească din Dorohoi, ale diferitelor culte.

Case memoriale : George Enescu și Mihai Eminescu din Ipotești (vezi fig.12), ambele de o mare valoare culturală, ultima transformată în muzeu din 1950, deține obiecte de mobilier și alte obiecte vechi care au aparținut familiei; Ciprian Porumbescu din Stupca, cu mormântul, casa memorială și muzeul dedicate marelui muzician.

Fig.12 Casa memorială Mihai Eminescu din Ipotești, sursa:www.nikonisti.ro

Cetatea Stâncești, punct de rezistență care se mai păstrează încă în condiții acceptabile.

Mănăstiri: Agafton din Botoșani, Vorona (format din trei biserici alcătuiesc o importantă zonă folclorică); Sulița, ambele legate de personalitatea Patriarhului Teoctist.

Muzee : Județean Botoșani, Memorial George Enescu din Dorohoi, în care sunt expuse obiectele personale ale marelui artist, Muzeul de Arheologie din Săveni, cu numeroase secții, exponate arheologice din cele mai vechi timpuri.

Situri arheologice : Mitoc, Răușeni, Ripiceni, culturi paleolitice.

JUDEȚUL NEAMȚ

Biserici : Sf.Ioan din Piatra-Neamț, Sf. Mihail din Războieni, foarte valoroase arhitectonic.

Case memoriale : Alexandru Vlahuță din Agapia, M.Sadoveanu din Vânători- Neamț, Ion Creangă din Humulești, care conține obiecte personale ale marelui povestitor.

Cetatea Neamț, foarte cunoscută, însă într-o stare nu foarte bună de conservare (vezi fig.13), construită în timpul domniei lui Petru I Mușatinul are în apropiere muzeul Satului Bucovinean amenajat în aer liber conține o valoroasă colecție de construcții tradiționale din sec XVII-XX.

Fig.13 Cetatea Neamț, sursa:googleearth

Mănăstirile: Neamț (cunoscută sub numele „Înălțarea Domnului” ridicată în timpul lui Ștefan cel Mare în 1497 a fost un vestit lăcaș de cultură); Agapia (a fost pictată în 1858 de Nicolae Grigorescu cuprinde un muzeu cu piese de artă religioasă din sec. XVI-XIX); Bisericani; Văratec (cu arhitectură specifică moldovenească, construită în 1785 de maica Olimpiada are tradiția că multe fete din familii boierești s-au călugărit în acest lăcaș).

Muzee : Istorie și Arheologie din Piatra-Neamt, Colecția muzeală Mănăstirea Neamț.

Rezervații naturale : Cheile Bicazului, tipică pentru sălbăticia peisajului, a florei și faunei.

Stațiuni : Bălțătești- balneară și Durău- climaterică, de importanță locală.

JUDEȚUL IAȘI

Biserici : Trei Ierarhi și Catedrala Mitropolitană din Iași, valoroase arhitectonic.

Fig.14 Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași, sursa:google earth

Casa memorială Vasile Alecsandri din Mircești, legate de personalitatea omului politic.

Mănăstirile : Golia și Galata din Iași, impresionează prin arhitectura specifică.

Muzee: Muzeu de Arheologie Cucuteni, Muzeul Viticulturii din Hârlău și Muzeul de Istorie a Moldovei, Casa Dosoftei din Iași, valoroase prin vechimea lor și prin arhitectură.

Palate: Culturii din Iași, înălțat în perioada 1906-1925 este așezat pe ruinele curții domnești

medievale, adăpostește patru mari muzee: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă și Muzeul Științei și Tehnicii; Palatul Ruginoasa, legat de personalitatea lui Al.I.Cuza (vezi fig.15).

Fig.15 Palatul lui A.I.Cuza de la Ruginoasa, sursa:adevărul.ro

Situri arheologice : Cucuteni și Ruginoasa, din Epoca Bronzului, importanță științifică.

JUDEȚUL BACĂU

Biserici : Bacău în număr de cinci , Adormirea Maicii Domnului din Onești, Biserica de lemn Sf.Nicolae din Cașin, cu un stil tipic românesc.

Casa memorială George Bacovia din Bacău, casa țărănească a poetului (vezi fig. 16)

Fig.16 Casa memorială George Bacovia din Bacău, sursa:google earth

Cetăți : Ruinele Curții Domnești din Bacău, care încă se mai păstrează destul de bine.

Mănăstiri : Runcu din Buhuși, Cașin, Ștefan cel Mare și Sfânt din Slănic Moldova.

Muzee : Muzeul Municipal de Istorie din Onești, cu numeroase secții.

Salină la Târgul-Ocna, climat tipic de salină.

Stațiuni balneoclimaterice la Slănic Moldova, datează din 1800 și Târgul Ocna, apreciate pentru apele sărate.

JUDETUL VASLUI

Biserica Domnească din Bârlad, cea mai cunoscută din oraș din sec. XIX.

Mănăstirea din Huși.

Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad, aflat în clădirea fostei Prefecturi, ridicată în stil neoclasic de

arhitecți italieni în 1899. Muzeul cuprinde trei secții:de artă, științele naturii și istorie.

2.3. INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM A REGIUNII DE NORD-EST A ROMÂNIEI

2.3.1 NUMARUL SI TIPOLOGIA UNITĂȚILOR DE CAZARE A REGIUNII DE NORD- EST PENTRU ANUL 2011

Din analiza tabelului nr. 1, putem observa că Regiunea de Nord-Est a României, deține ponderi relativ mici în privința numărului de unități de cazare, raportat la nivel național, singurele situații ceva mai bune sunt la popasuri turistice cu peste 20% din totalul național , iar la sate de vacanță și cazare nave dețin numai 20% cu mențiunea ca aici cifrele sunt foarte mici, din 5 unități de cazare pe nave la nivel național, există una în această regiune. În rest ponderile sunt mici, sub 20 % , ceva mai bine stau pensiunile agroturistice și hostelurile cu un procent ușor peste 18 % din totalul național.

Toate aceste valori modeste releva faptul ca Regiunea de Nord-Est este deficitară la capitolul cazare turistică, cel puțin la indicatorul numeric, urmează să stabilim cum stă la ceilalți indicatori. Această situație se datorează unui aport diferențiat din partea județelor, este foarte clar că județul Suceava este cel mai bine dotat și ca potențial turistic ți ca infrastructură turistică, fiind la mare distanță de județe ca Vaslui sau Botoșani de exemplu , unde un potențial turistic mai modest determină o infrastructură mai puțin extinsă

Se impune în primul rând modernizarea unităților existente și în al doilea rând îmbunătățirea clasificării acestora prin diferite investiții.

O infrastructură turistică slab dotată și echipată nu poate susține un agroturism prosper, dar agroturismul poate să fie un motor pentru această regiune de dezvoltare. Situația din anul 2011, fie și în data de 31 iulie a acestuia nu este deloc una îmbucurătoare, acest fapt vine în condițiile în care s-au investit foarte mulți bani și în special din fonduri europene în mod deosebit pentru pregătirea specialiștilor în turism iar rezultatele momentan se lasă așteptate. Cu toate acestea unele persoane fizice au accesat fonduri europene și au dezvoltat o afacere proprie, construirea unei pensiuni cu profil agroturistic. Acest lucru a dus ca totuși aceasta regiune să dețină aproximativ o cincime din totalul pensiunilor agroturistice ale României dar așa cum arătat mai sus este un procent mic în comparație cu potențialul covârșitor de mare din punct de vedere agroturistic pe care îl are regiunea, mult mai mare și important decât al multor state europene, acest fapt determină și o slabă dezvoltare a infrastucturii turistice de aici, de exemplu drumuri proaste.

TABEL NR. 1

NUMĂRUL ȘI TIPOLOGIA

STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICĂ PENTRU ROMÂNIA ȘI REGIUNEA DE NORD- EST LA 31 IULIE 2011 ( UNITĂȚI )

Sursa: Institutul Național de Statistică

2.3.2 NUMĂRUL LOCURILOR DE CAZARE DISPONIBILE ÎN REGIUNEA DE NORD-EST PENTRU ANUL 2011

În urma analizei numărului locurilor de cazare disponibile pentru Regiunea de Nord-Est a României, privită comparativ cu disponibilul național se observă clar aceeași situație ca la nummărul efectiv de unități de cazare, ponderea Regiunii de Nord-Est se menține mică, nici un tip de cazare nu trece de 20 %,(vezi tabelul nr. 2) fapt care demonstrează că dotările pentru turism în această regiune sunt încă insuficient extinse raportat la potențialul turistic natural și antropic existent.

Pentru o astfel de situație pot exista două cauze, fie un slab management local, fie fluxurile turistice sunt puține cantitativ, și astfel infrastructura existentă este suficientă pentru a prelua vizitatorii. Singurele ponderi mai ridicate sunt la pensiunile turistice cu aproxiomativ 20 % din total, fapt normal totuși dacă ținem cont de particularitățile naturale și istorice ale regiunii Bucovina în mod deosebit unde județul Suceava are o contribuție importantă. Este de remarcat ca singurul sat de vacanță atestat în luna iulie 2011, a disparut din statistici în septembrie 2011.

Cu toate acestea remarcăm ca la capitolul locuri de cazare în pensiunile agroturistice , Regiunea de Dezvoltare de Nord-Est stă ceva mai bine decât la capitolul numărului efectiv de unități de cazare deși este vorba despre ceva mai mult de un procent.

2.3.3 CAPACITATEA DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE, NUMĂR DE LOCURI- ZILE

Datele furnizate de Institul Național de Statistică în cazul capacității de cazare în funcțiune relevă aceeași situație de fapt ca precedenții indicatori, cu excepție pensiunilor agroturistice care depășesc de data aceasta procentul de 20 % din totalul național, restul unităților de cazare se prezintă cu ponderi chiar sub o cincimea din totalul național, singurele unități care au avut o cazare mai bună au fost pe lăngă pensiunile agroturistice, hostelurile cu peste 18 % din totalul național și popasurile turistice cu peste 19 % (vezi tabelul nr. 3), preferate poate de turiști pentru prețurile mai mici, pentru faptul ca sunt plasate în immediate apropiere a zonelor turistice mai puțin accesibile, fiind de fapt singurele unități de cazare de acest tip situate în spațiul montan mai izolat sau în apropierea mănăstirilor din Bucovina de exemplu

Actuala capacitate de cazare în funcție se poate spune că asigură în prezent cazarea turiștilor, foarte rar și local, ocazional, de exemplu la sărbătorile religioase, Sf.Paraschiva din Iași se poate spune că capacitatea de cazare este mai mult solicitată, în rest gradul de ocupare este relativ mic se menține între 30 și 50 % maxim.

În privința numărului efectiv de locuri de cazare în funcțiune în pensiunile agroturistice este de remarcat că Regiunea de Dezvoltare de Nord-Est stă mai bine decât în în privința numărului efectiv de unități de cazare sau în privința locurilor de cazare în aceleași unități, chiar dacă este vorba numai de aproximativ 21%, este totuși un început pentru punerea în valoare a zonei.

TABEL NR. 2

NUMĂRUL LOCURILOR DE CAZARE DISPONIBILE ÎN REGIUNEA DE NORD- EST RAPORTAT LA NIVEL NAȚIONAL

SEPTEMBRIE 2011

Sursa: Institutul Național de Statistică

TABEL NR. 3

CAPACITATEA DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE PENTRU PERIOADA

1,01- 30,09 2011

( LOCURI-ZILE )

Sursa : Institul Național de Statistică

INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT A REGIUNII DE NORD-EST

Infrastructura de drumuri, rețele de apă și canalizare ridică probleme în majoritatea județelor, dar cele mai afectate sunt județele Botoșani, Iași, Vaslui. De asemenea aceste județe se confruntă și cu o evidentă rămânere în urmă a gradului de tehnologizare industrială și agrară, un nivel redus de calificare a populației, precum și cu probleme de mediu, cauzate de lipsa resurselor de apă, vechile defrișări, alunecările de teren considerabile, stratul freatic adânc.

Densitatea drumurilor publice este de 36,3 km/km2, superioară mediei pe țară (33,5 km/km2), fiind mai ridicată în Iași, Botoșani, Vaslui și Bacău, pentru că regiunea este străbătută de o serie de coridoare europene (E85, E576, E574, E581, E583), vezi fig.17. Există însă puține drumuri publice modernizate, ponderea acestora fiind mult inferioară mediei pe țară (25,1%), județele Botoșani și Iași având o pondere de 16,4%, respectiv 17,6%. Din cauza reliefului predominant muntos și județele Neamț și Suceava se confruntă cu probleme de accesibilitate .

Iată accesul rutier la principalele centre ale regiunii:

E85: București-Bacău-Roman-Suceava-Siret (punct de control și trecere a frontierei).

E576: face legătura cu E60, Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca.

E574: face legătura cu E70, Bacău-Brașov-Pitești.

E581: străbate județul Vaslui, București-Bârlad-Albița (punct de control și trecere a frontierei)- Chișinău.

Roman-Târgu Frumos, cu ramificație către Botoșani (E58) și Iași-Sculeni (E583).

Densitatea rețelei de cale ferată este de 44,3/1000 km2, regiunea fiind traversată de două din cele nouă magistrale feroviare ale țării: V (București-Suceava) și VI (București- Iași ).

Iată și principalele conexiuni feroviare:

Magistrala 500: București-Bacău-Roman-Suceava-Siret-Ucraina

Magistrala 600: București-Iași-Ungheni-Republica Moldova

În cadrul regiunii există trei aeroporturi (Bacău, Iași și Suceava) care deservesc curse interne și ocazional zboruri externe. Infrastructura existentă în momentul de față nu permite nici unui aeroport din cele trei efectuarea de zboruri curente externe de pasageri și de marfă. Județul Suceava dispune de 5 heliporturi, iar în județul Iași există o aerobază utilitară cu o experiență de 30 ani în domeniu și care are ca obiect de activitate zboruri utilitare și zboruri sanitare .

Fig.17 Harta pricipalelor căi rutiere de transport din România și Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, sursa:harți.ro

UNITĂȚI DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ DIN REGIUNEA DE NORD-EST

În Regiunea de NE unitățile de alimentație publică se întâlnesc în special în unitățile hoteliere, se remarcă însă restaurantele cu specific românesc, cramele sunt foarte apreciate. Acestea apar fie în cadrul pensiunilor agroturistice, deci în zona turismului rural, fie în zona traficului turistic cel mai ridicat, respectiv a statiunilor turistice, a oraselor sau în zona manastirilor- cea mai cunoscuta si mai apreciata . Este de remarcat că o treime din unitățile de alimentație publică se află situate în județul Iași.

Baza materiala pentru alimentatie publica cuprinde totalitatea localurilor în care au loc o serie de activitati complexe, de la prepararea mâncarurilor, a produselor de cofetarie si patiserie, pâna la servirea acestora, împreuna cu alte produse, gen bauturi alcoolice si nealcoolice, clientilor/ turistilor, într-un mediu relaxant, placut, astfel încât sa fie satisfacute cerintele acestora .

SISTEME DE TRANSPORT

În cazul sistemelor de transport referințe se pot face nu numai asupra transporturilor de persoane ci și asupra altor tipuri de transporturi:

apeducte: necesare transportului apei potabile sau pentru industrie, necesită înmod deosebit în regiunile urbane lucrări de reabilitare iar în regiunile rurale anumite zonesupuse vicisitudinilor secetei trebuiesc racordate la sistemul național de alimentare cu apă.

gazoducte: alimentarea cu gaze necesare consumului casnic dar și celui industrial.

oleoducte: asigură trasnportul petrolului și a produselor petroliere.

cabluri electrice sau pentru comunicații, internet, telefonie mobilă sau fixă.

CAPACITATEA EFECTIVĂ DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE

Din analiza tabelului din tabelul nr. 3 deducem aceeași situație de fapt, ponderea structurilor de cazare din Regiunea de Nord-Est se menține în continuare de maxim 20 %, numai pensiunile agroturistice au o capacitate efectivă de funcționare de ușor peste 20 % din totalul național, numai popasurile turistice și hostel-urile se află undeva sub 20 % adică sub o cincime din valoare națională a capacității efective aflate în funcțiune.

Situația capacității de cazare în funcțiune în Regiunea Nord-Est, pentru anul 2002

De remarcat ponderea mică a vilelor turistice și a hotelurilor, numai de 6 % mult sub nivelul considerat normal al unei regiuni de dezvoltare fie ea și una în care turismul nu este una din activitățile de bază, exceptând totuși zona Bucovinei și a Iașului. Surprinde, poate, negativ ponderea foarte mică a campingurilor numai de 3 % dar și lipsă covârșitoare a satelor de vacanță și a hanurilor, lucru care ne face să ne întrebăm cum este posibil ca într-o regiune vestită pentru tranzit din timpurile cele mai vechi să nu mai existe nici un han care să fie conservat și pus în exploatare.

Toate aceste concluzii ne dau imaginea clară a unui turism suferind în această regiune, unde există un potențial mare dat de un patrimoniul turistic variat dar care nu este susținut de o infrastructură corespunzătoare cu câteva mici excepții situate mult sub media națională , fapt care afectează nu numai fluxurile de turisti mult diminuate dar și valoarea patrimoniului însăși.

EVOLUTIA STRUCTURILOR TURISTICE DE CAZARE ALE REGIUNII DE NE IN PERIOADA 2006- 2010

În tabelele nr. 4,5,6,7,8 este prezentată comparativ evoluția numerică a structurilor de cazare turistice la nivel național din care se va extrage ponderea Regiunii de NE. Analiza la nivelul fiecărui tip de unitate de cazare va evidenția foarte clar trendul negativ sau cel pozitiv și va scoate în evidență procentul din totalul general.

Unitățile de cazare de tip hotelier, prezintă de-a lungul timpului ponderi relativ constante între 7 și 9 % din totalul național care indică totuși un procent redus la nivel național pentru un număr de șase județe printre care patru județe care au un potențial turistic important, Iași, Suceava, Neamț și Bacău.

Acest fapt este chiar regretabil, ca o astfel de regiune cu un potențial extraordinar pe care multe state europene ar dori să-l aibă nu deține nici măcar o zecime din hotelurile României. Managementul deficitar, proasta gestiune a fondurilor, accesarea limitată a fondurilor europene sunt numai câteva din cauzele acestei situații.

Hotelurile pentru tineret, prezintă o situație mult mai bună cu procente cuprinse între 17 și 18,5 % din totalul național, numeric cifrele nu sunt însă mari, iar gradul de confort al acestora nu este unul ridicat.

Unitățile tip hostel, cu valori cuprinse între 17 și 19 % din totalul unităților de cazare asemănătoare la nivel național au o mai bună reprezentare față de hoteluri dar au o capacitate mai mică și o clasificare inferioară acestora, în schimb au ca avantaj faptul ca pot deservi și regiuni mai puțin accesibile.

Hanurile turistice, lipsesc cu desăvârșire, un lucru regretabil ținând cont de contextul istoric al regiunii, unul în care comerțul a avut un rol important, este drept nu ca în Țara Românească, dar lipsa nici măcar a unui han turistic este o situație nefavorabilă din punct de vedere turistic.

Cabanele turistice, un trend oscilant ce a atins în anul 2010 o valoare de aproape 12 % din totalul național, o pondere reprezentativă pentru o regiune ce nu deține decât trei județe în spațiul montan , în restul județelor numărul cabanelor este foarte mic.

Vile turistice și bungalouri, un procent dezamăgitor care s-a menținut de-a lungul acestei perioade de referință, cu puțin peste 3 % care reflectă astfel un punct slab al infrastucturii turistice din această regiune. Situația este de asteptat să se îmbunătățească mai ales prin contribuția unor județe ca Suceava sau Neamț.

Tabere școlare, o pondere relativ bună de peste 12 % până în anul 2010 când va scădea surprinzător la sub 10 %, cădere determinată de desființarea unot unități de profil.Acest fapt este legat cu siguranță șide lipsa unor strategii concertate de educare a elevilor, prin excursii organizate, vizitarea unor obiective turistice ale regiunii, în afară de cadrele didactice care mai organizează excursii, nu există nici o strategie serioasă în acest sens.

Pensiuni turistice urbane, stau ceva mai bine decât vilele , cu procente de peste 10 % în toți anii de studiu, fapt datorat în principal afacerilor de familie,dar și faptului ca au prețuri ceva mai mici decât hotelurile din mediul urban.

Pensiunile de la sat, agroturistice, cu o creștere evidentă de la 14 % în 2006 la 17 % în anul 2010, Regiunea de NE deține aproape o cincime din pensiunile agroturistice ale României, fapt datorat în special județului Suceava. Cu toate acestea, raportat la valoarea potențialului turistic, procentele sunt totuți mici.

Popasurile turistice, au o pondere mare din totalul național, în creștere de la 22 la 25-26 % deci la un sfert din valoarea națională dar numeric unitățile sunt puține și clasificarea nu este una foarte mare. Din păcate popasurile turistice nu sunt altceva decât o alternativă ieftină la insuficienta dotare cu spații de cazare a regiunii.

Satele de vacanță lipsesc, în timp ce în cazul spațiilor de cazare pe nave , există o singură unitate care înseamnă între 14 și 17 % din total, deși nueste surprinzător având în vedere că aici sunt puține hoteluri și pensiuni, totușiexistă premiseși pentru un astfel de turism.

TABEL NR. 4

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2006

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, anul 2007

TABEL NR. 5

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2007

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, anul 2008

TABEL NR. 6

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2008

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, 2009

TABEL NR 7

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2009

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, 2010; Institutul Național de Statistică- Capacitatea de cazare turistică existentă, octombrie 2009

TABEL NR 8

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2010

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, 2011; Institutul Național de Statistică- Capacitatea de cazare turistică existentă, octombrie 2010

Capitolul III

STUDIU DE CAZ

PENSIUNEA AGROTURISTICĂ LOREDANA

BUCOVINA

LOCALIZARE

Localitatea Gura Humorului, județul Suceava

Str.Mărășesti nr. 8

Fig.18 Localizarea pensiunii Loredana în localitatea Gura Humorului, sursa:site oficial

Din București se poate ajunge în Suceava pe cale rutieră sau cu trenul asta însemnând aproximativ 6-7 ore sau cu avionul într-o singură oră, iar din Suceava pentru parcurgerea celor 35 km se poate opta pentru tren până în stația CFR Gura Humor aproximativ 45 minute dar și cu mașina preț de 35 minute.

Dintre serviciile oferite de pensiunea Loredana este și asigurarea transferului de la gara din Suceava sau de la aeroport.

Poziția geografică a pensiunii Loredana este una foarte bună fiind situată la distanțe foarte mici de câteva obiective turistice importante cum ar fi: Voroneț și Humor la 6 km, Moldovița la 32 km sau Arbore la 35 km.

OFERTA

Servicii de cazare

pensiunea pune la dispoziția turiștilor trei camere duble și un apartament, reprezentând 10 locuri de cazare capacitate maximă.

alte dotări: baie proprie, tv cablu, internet, încălzire centrală

Fig.19 Cameră cu pat dublu, sursa: site oficial

Servicii de alimentație

pentru servirea mesei este destinatun salon cu o capacitate de 16 locuri

masele oferite turiștilor sunt asigurate din surse proprii și implică preparate tradiționale bucovinene,

Fig.20 Din preparatele servite de Paște, sursa: site oficial

Fig.21-22 Din preparatele servite de Paște, sursa: site oficial

Activități propuse de-a lungul sejurului

Turul mănăstirilor bucovinene cu ghid însoțitor

Stâna tradițională

Prânz la țară

Plimbări cu trăsura

Pescuit sportiv în ape de munte

Echitație

Plimbări cu sania trasă de cai

Fig. 22-23 Din activitățile propuse de Pensiunea Loredana, sursa: site oficial

Iată și descrierea unor trasee organizate de către pensiunea Loredana dar și câteva activități conexe:

Traseul 1: Gura Humorului- Mănăstirea Moldovița- Palma, 1100 m, activități foto- Mănăstirea Sucevița- Ceramica Neagră de la Marginea- Biserica de lemn Dragoș Vodă- Mănăstirea Putna- Chilia lui Daniil Sihastrul.

Traseul 2: Gura Humorului- Mănăstirea Voroneț- Muzeul obiceiurilor populare din Bucovina- Mănăstirea Humor- Salina Cacica.

Traseul 3: Gura Humorului- Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou- Muzeul satului bucovinean- Cetatea de Scaun a Sucevei- Mănăstirea Dragomirna.

Traseul 4: Gura Humorului- Mălini, casa memorială Nicolae Labiș- Mănăstirea Slatina- Mănăstirea Brădățel.

Traseul 5: Gura Humorului- Cetatea Neamțului- Casa memorială Ion Creangă- Mănăstirea Agapia- Mănăstirea Văratec- Rezervația de zimbri de la Vânători Neamț- Mănăstirea Neamț- Mănăstirea Secu- Mănăstirea Sihăstria.

Tradiții meșteșugărești din Bucovina: demostrație de olărit la Putna, vizitarea unui atelier de dulgherie, tâmplărie tradițional în care se vor face demostrații de prelucrare a lemnului.

Prânz și Stână turistică specifică Bucovinei: plimbare cu trăsura și prânz în pădure, produse tradiționale asortate, servirea mesei la una din stânile din zonă, masa fiind reprezentată de produse ale stânei.

CHESTIONAR APLICAT MANAGERULUI PENSIUNII LOREDANA

CU ASPECTE REFERITOARE LA ACTIVITATEA AGROTURISTICĂ

Menționați trei aspecte care v-au determinat să construiți o pensiune agroturistică în această locație.

Trei dintre aspectele care m-au determinat să demarez această pensiunea turistică ar putea fi: potențialul turistic natural, marcat de peisaje încântătoare, imediata apropiere de mănăstirile din Bucovina, obiective turistice de o mare valoare culturală, istorică și științifică, valorificare cererii tot mai intense a turiștilor pentru acest tip de turism ecologic.

Cum apreciați importanța agroturismului pentru dezvoltarea turistică și economică a Bucovinei ?

Agroturismul este un tip de turism modern, apreciat mai mult de către turiștii de peste hotare dar din ce în ce mai solicitat și de cei autohtoni, infuzia de capital adusă de către turiștii care vizitează Bucovina poate fi una salutară pentru dezvoltarea zonei iar investițiile generate de turism poate să crească nivelul general de dezvoltare nu numai turistică dar și economică în general. De-asemenea turismul implică și necesitatea protejării mediului natural și a obiectivelor turistice antropice.

Precizați care sunt în opinia Dvs atuurile turistice ale Bucovinei.

Bucovina nu duce lipsa de valori, de la tradițiile ancestrale păstrate în mare măsură nealterate, prezența lăcașurilor de cult, a mănăstirilor ortodoxe recunoscute în toată lumea, dar și peisaje naturale desprinse parcă din altă lume.

Care sunt strategiile eficace pentru atragerea turiștilor către pensiunea Dvs cu profil agroturistic.

Ne bazăm pe o publicitate susținută, atât prin intermediul internetului, asigurarea satisfacției turiștilor noștrii este de-asemenea o formă de reclamă, căci la rândul lor ne vor recomanda mai departe, participarea la târgurile de turism este una dintre metodele de a disemina oferta noastră către un segment mai îndepărtat a cererii.

Ce fel de turiști se cazează în pensiunea Dvs, având în vedere anumite aspecte cum ar fi naționalitatea, ocupația etc.

În privința naționalității, predomină turiștii români dar avem și destui turiști străini care ne vizitează, în special din Germania, Israel, SUA, Polonia. Mă surprinde plăcut prezența multor turiști tineri, familii tinere dar și persoane de vârsta a treia. Majoritatea turiștilor preferă sejururi de 2-3 nopți dar sunt și peroane care stau și 5-6 nopți în care desfășoară un program complex în cadrul pensiunii.

Ce activități propuneți turiștilor care se cazează la pensiunea Loredana ?

Încercăm să diversificăm oferta nostră către turiștii nostri și să atragem interesul a cât mai mulți potențiali turiști, astfel propunem activități cât se poate de interesante, participarea la activitățile din gospodărie, echitație, plimbări cu trăsura sau cu sania în funcție de sezon, organizăm trasee tematice în zonă , focuri de tabără, mese servite în natură, etc

Care sunt elementele care le considerați că trebuiesc îmbunătățite pentru îmbunătățirea serviciilor turistice din cadrul pensiunii ?

Întotdeauna este loc și de mai bine, diversificarea ofertelor de agrement, găsirea de noi programe educative pentru copii, îmbunătățirea standardelor de confort, îmbunătățirea serviciilor, este nevoie să ne facem mai cunoscuți prin montarea unor indicatoare care să faciliteze accesul turiștilor către pensiune.

Cum apreciați gradul de satisfacție al turiștilor față de serviciile oferite de către pensiunea Loredana ?

Apreciez că toate eforturile noastre au dat roade și faptul că numeroși turiști revin cu plăcere și ne recomandă mai departe este o dovadă că ne facem bine treaba. Este nevoie însă să facem față exigențelor tuturor turiștilor și sperăm să ne perfecționăm periodic activitatea pentru că mulțumirea turiștilor să fie din ce în ce mai ridicată și ei să se întoarcă cu plăcere împreună cu familia sau prietenii.

Considerați că zona turistică în care se află pensiunea Loredana are nevoie de investiții în infrastructură.

Da, este nevoie de rezolvarea problemei accesului pe calea rutieră, aici sunt au fost destule probleme cu drumurile, rezolvate între timp și datorită investițiilor turistice care au forțat cumva autoritățile locale să ia anumite masuri în acest sens ca să nu mai vorbim de faptul că investitorii privați au reparat pe anumite porțiuni drumurile din fonduri personale , în special în zonele de acces ale unităților de cazare.

Considerați că problemele de mediu din Bucovina, defrișările, poluarea, etc.afectează imaginea turistică a Bucovinei?

Evident, defrișările sunt o mare problemă, retrocedările au avut ca efect nedorit defrișarea anumitor porțiuni de pădure care strică peisajul dar pe lângă acest efect amintesc și de degradarea terenurilor aferente, reducerea habitatului anumitor specii de animale.

CONCLUZII

În cele ce urmează prezint punctual concluziile trase prin realizarea acestei lucrări, prin analiza datelor și a realităților expuse:

Agroturismul este una din activitățile turistice care poate să asigure dezvoltarea unei comunități rurale.

Beneficiile agroturismului sunt numeroase, cele mai importante în opinia mea sunt cele care se referă la protecția mediului natural, conservarea obiectivelor turistice și a valorilor tradiționale.

Regiunea de Dezvoltare de Nord-Est beneficiază din plin de un potențial agroturistic colosal, premisă a unui trecut plin de evenimente istorice și a unor tradiții ancestrale păstrate în maremăsură intacte în satele Moldovei.

În contrast cu valoarea potențialului agroturistic, infrastructura turistică este subdezvolată, dar există premise bune pentru dezvoltare.

Dezvoltarea agroturismului se poate face prin câteva metode și prin aplicarea unor soluții din care se pot menționa:

accesarea fondurilor europene și modernizarea pensiunilor existente sau construirea altora.

stoparea defrișărilor ilegale, o reală problemă a acestei zone.

promovarea regiunii prin intermediul târgurilor de turism interne dar și internaționale.

îmbunătățirea calității drumurilor, o altă mare problemă a acestei regiuni.

realizarea de marcaje turistice clare, corecte și vizibile.

la fiecare obiectiv turistic să existe panouri informative cu date interesante despre acesta, fie că este natural sau antropic.

relaționarea și colaborarea cu comunitățile locale.

încurajarea micilor investitori să-și realizeze o afacere în domeniul agroturistic, cu susținerea și consilierea specialiștilor din partea statului.

reabilitarea obiectivelor turistice, realizarea renovărilor în cazul construcțiilor și organizarea unor spații de protecție pentru cele naturale.

promovarea pensiunilor agroturistice prin intermediul internetului și înscrierea lor în cataloagele agențiilor de turism.

ANEXE

CHARTA EUROPEANA A SPAȚIULUI RURAL

RECOMANDAREA NR.1296/1996, A ADUNĂRII PARLAMENTARE A

CONSILIULUI EUROPEI

CONSILIUL EUROPEI

Adunarea Parlamentară

RECOMANDAREA 1296 (1996)

Cu privire la Charta europeana a spațiului rural

1. Adunarea Parlamentară amintește de numeroasele sale recomandări și rezoluții în dezvoltarea rurală și despre importanța conservării agriculturii viabile în Europa și în particular despre recenta Rezoluție 1069 (1995) asupra activităților OCDE din 1994, în care se notează cu satisfacție numeroasele acțiuni pozitive întreprinse de Comitetul de Ministrii și de Congresul puterilor locale si regionale al Europei desfasurate in decursul anilor, in favoarea societatii rurale, a protectiei peisajului natural sau amenajat de om si a biodiversitatii lor biologice.

2. Adunarea Parlamentara se bucura de recomandari care au generat actiunile in favoarea unei gestiuni durabile a resurselor naturale si a preotectiei mostenirii culturale rurale.

3. Saluta in egala masura actiunile pozitive intreprinse de Uniunea Europeana, cat si institutiile sale in favoarea dezvoltarii rurale, apeland totodata la o reorientare a productiei, avantajand calitatea si securitatea produselor agroalimentare, aceleasi norme fiind aplicate la produsele importante.

4. Se felicita, in baza contibutiilor unui mare numar de organizatii europene neguvernamentale pentru conservarea si dezvoltarea societatii rurale.

5. Adunarea Parlamentara estimeaza cu toate acestea ca, o noua actiune este necesara la nivel paneuropean pentru consolidarea justitiei si stabilitatii sociale si economice intre zonele urbane si cele rurale si mai ales favorizarea creatiei de noi facilitati rurale, revalorizand activitatile traditionale in spatiul rural.

6. In consecinta, Adunarea recomanda Comitetului de Ministrii:

I. Insarcinarea unui comitet de experti la Adunarea Parlamentara si Congresul puterilor locale si regionale ale Europei care sa elaboreze un instrument juridic cu privire la dezvoltarea rurala, inspirandu-se din modelele anexate.

II. Sa invite Uniunea Europena si organizatiile si institutiile competente sa participe la lucrarile acestui comitet de experti.

III. Sa prezinte proiectul de text Adunarii, pentru avizare inainte de adoptarea finala.

PREAMBUL

Statele membre in Consiliul Europei, care semneaza aceasta Charta:

1. Considerand ca, prin obiectivele Consiliului Europei se inscrie realizarea unei uniuni mai stranse a membrilor sai, astfel incat sa salvgardeze si sa promoveze idealurile care le sunt patrimoniu comun, sa favorizeze progresul lor economic si social,

2. Considerand ca, ameliorarea conditiilor de viata si de munca in zonele rurale prin punerea in aplicare a masurilor adoptate va contribui la progresul economic si social in Europa,

3. Considerand ca, din cauza progresului integrarii europene si a interdependentei crescande intre state si regiuni, e convenabil sa se inteprinda aceasta redefinire la nivel european,

4. Decisi sa redefineasca un cadru de actiune care sa permita dezvoltarea regiunilor rurale si urbane ale Europei in mod armonios si echilibrat si in acelasi timp sa adopte o politica de gestiune durabila a resurselor, atribuind oamenilor din agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit noi functii (conservarea naturii si a peisajului, productia de materii prime refolosibile pentru industrie si sectorul energetic, participarea la turismul rural si la activitatile de recreere etc.) care se vor adauga

functiilor lor traditionale,

5. Considerand ca, noul cadru de actiune, denumit Charta europeana a spatiului rural, va trebui sa defineasca principiile unei dezvoltari rurale multumita careia agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuitul vor fi valabile, mediul inconjurator va fi sanatos si noi activitati economice vor putea fi atrase, astfel ca aceste principii vor permite, de asemenea, dezvoltarea resurselor umane, iar aceasta Charta va trebui pe de alta parte sa protejeze si sa asigure dezvoltarea patrimoniului cultural al regiunilor rurale europene, care este pe cat de bogat, pe atat de variat,

6. Considerand ca, in aceasta privinta este necesar sa se fortifice cooperarea europeana astfel incat sa faciliteze aceasta evolutie si sa incorporeze din ce in ce mai mult toate politicile, inclusiv cele comerciale, principiul dezvoltarii durabile in spatiul natural si rural,

7. Luand in calcul dispozitiile pertinente ale instrumentelor juridice actuale ale Consiliului Europei, cum ar fi:

– Charta sociala europeana (Strasbourg, 1961: STE 35), protocolul aditional (Strasbourg, 1988; STE 128) si protocolul continand amendamentul la Charta (Strasbourg, 1991; STE 142);

– Conventie europeana referitoare la protectia sociala a agricultorilor (Strasbourg 1974: STE 83);

– Conventia europeana asupra protectiei animalelor in crescatorii (Strasbourg, 1976: STE 87);

– Conventia referitoare la conservarea vietii salbatice si a mediului natural al Europei (Berna, 1979: STE 104);

– Conventia-cadru europeana asupra cooperatiei transfrontaliere a colectivitatilor sau autoritatilor teritoriale (Madrid, 1980: STE 106);

– Conventia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei (Granada, 1985: STE 121);

– Charta europeana pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), (Strasbourg, 1992: STE 143);

– Charta europeana a limbilor regionale sau minoritare (Strasbourg, 1992: STE 148);

– Conventia Natiunilor Unite asupra diversitatii biologice ( Rio de Janeiro, 5 iunie 1992); Sunt convenite cele ce urmeaza:

TITLUL I

OBIECTUL CHARTEI

DEFINIREA SI CARACTERISTICILE

SPATIULUI RURAL

ARTICOLUL 1. OBIECT

Fiecare Parte, se angajeaza sa ia masurile legislative si administartive necesre pentru ca piloticile care vizeaza spatiul sau rural sa fie dezvoltate conform principiilor de mai jos.

ARTICOLUL 2. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE SPATIULUI RURAL

Sensul notiunii de “spatiu rural” are in vedere o zona interioara, inclusiv satele si micile orase, in

care marea parte a terenurilor sunt utilizate pentru:

– agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit;

– activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc.);

– zonele neurbane si de distractie amenajate (sau rezervatiile naturale);alte utilizari (in afara celor de locuit).

Activitatile agricole (inclusiv silvicultura, acvacultura si pescuitul) si neagricole ale unui

spatiu rural formeaza o entitate distincata fata de spatiul urban, care este caracterizat printr-o puternica concentrare de locuitori si de structuri verticale si orizontale.

TITLUL II

FUNCTIILE SPATIULUI RURAL

ARTICOLUL 3. FUNDAMENTELE PROTECTIEI JURIDICE

A. Fiecare Parte se angajeaza sa stabileasca si sa puna in aplicare un plan general pentru amenajarea

teritoriilor care sa tina cont de instrumentele internationale existante si aplicabile si care definesc,

conform ordinii de prioritati, functiile economice, ecologice si socio-culturale ale fiecarei zone rurale, expuse in prezenta Charta.

B. Fiecare Parte se angajeaza sa informeze Comitetul Permanent al Spatiului Rural European (CPERE) asupra statutului conferit zonelor sale rurale, cat si zonelor excluse de la punerea in aplicare a Chartei, astfel incat sa se permita urmarirea aplicarii Chartei in statele membre. Fiecare Parte se angajeaza sa actioneze in asa fel, incat apatiul rural sa-si poata exercita functiunea sa economica, si in particular:

a) Sa promoveze un sistem de productie agricola care sa asigure:

I. Nevoile alimentare ale populatiei.

II. Sa ofere agricultorilor si familiilor lor un nivel al beneficiilor comparabil cu cel al altor profesii liberale cu nivel de responsabilitate comparabil, asigurand astfel o sursa durabila de beneficii pentru populatia rurala.

III. Sa protejeze mediul inconjurator si sa asigure regenerarea mijloacelor de productie, astfel incat solul sau panza de apa freatica sa ofere conditii favorabile generatiilor viitoare, in contextul unei dezvoltari durabile.

b) Sa produca materiile prime necesare economiei, destinate industriei si productiei de energie.

c) Sa raspunda nevoilor inteprinderilor mici si mijlocii agricole, industriale, artizanale sau comerciale, precum si prestarilor de servicii.

d) Sa asigure baza activitatilor necesare pentru recreere si turism.

e) Sa conserve resursele genetice, ca baza pentru progresul agriculturii si promovarea biotehnologiilor.

ARTICOLUL 5. FUNCTIA ECOLOGICA

Fiecare Parte se angajeaza sa procedeze astfel incat spatiul sau rural sa se poata achita de functia sa

ecologica si in particular:

– sa conserve resursele naturale de viata, sol, apa, aer, utilizandu-le intr-o maniera juducioasa si durabila;

– sa protejeze biotipurile si “spatiile verzi” de cre se dispune si care joaca un rol esential in calitatea mediului inconjurator;

– sa intretina si sa conserve peisajul natural;

– sa conserve si sa protejeze biodiversitatea si in particular biodiversitatea genetica, diversitatea speciilor si cea a peisajelor naturale;

– sa asigure protectia animalelor salbatice, prin instrumentele juridice necesare si in conditii ecoligice adoptate ca atare.

ARTICOLUL 6. FUNCTIA SOCIO-CULTURALA

Fiecare Parte se angajeaza sa actioneze astfel incat spatiul sau rural sa asigure si sa largeasca rolul

socio-cultural in viata asociativa locala, precum si dezvoltarea relatiilor intre populatiile urbana si

rurala, facandu-se uz inclusiv de tehnologiile moderne de informare.

TITLUL III

POLITICI DE DEZVOLTARE RURALA

ARTICOLUL 7. NEVOI SPECIFICE SPATIULUI RURAL

Pentru definirea si punerea in aplicare a politicii sale de dezvoltare economica si tehnologica, de

amenajare a teritoriului, de protectia biodiversitatii agriculturii, acvaculturii, pescuitului, silviculturii, horticulturii, a infrastructurii sociale, a turismului, a educatiei si relatiilor internationale, fiecare Parte se angajeaza sa ia in consideratie nevoile specifice ale spatiului sau rural, respactand principiile complementarietatii si solidaritatii europene.

ARTICOLUL 8. ORIENTARI SI MASURI IN POLITICA SPATIULUI RURAL

Fiecare Parte se angajeaza sa respecte in efectuarea politicilor sectoriale prevazute la articolul 7 din

Charta, orientarile si masurile prevazute in politica spatiului rural, in anexa la prezenta Charta.

TITLUL IV

MIJLOACE SI INSTRUMENTE

ARTICOLUL 9. INSTRUMENTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

Pentru punerea in aplicare a politicii spatiului rural, definita prin prezenta Charta, fiecare Parte

contractanta se angajeaza sa creeze instrumente juridice si administrative, inclusiv din legislatia

nationala, privind amenajarea teritoriului, dezvoltarea agriculturii, protectia mediului, conservarea

peisajului natural si alte asemenea. Se va folosi in acest sens cooperarea internationala sau

transfrontaliera si institutiile specifice centrale, regionale sau locale.

a) Partile se angajeaza sa elaboreze norme de protectie ale dreptului public si ale dreptului privat, privind zonele instabile, in particular zonele rurale care detin o parte din litoral, si cele rurale care detin masive muntoase.

b) pe de alta parte, statele semnatare se angajeaza sa elaboreze o legislatura continand dispozitive de protectie a spatiului rural impotriva urbanizarii intensive sau anarhice. Sunt necesare, de asemenea, instrumente concrete, respectivplanuri sau schite directoare relevand obligatiile in domeniul edilitar, al amenajarii teritoriului si sistematizarii locale. Astfel de instrumente sau programe se stabilesc intre comunitate, asociatii sau grupe de cetateni, pe de o parte si autoritatile din domeniul public-statale, federale sau regionale, pe de alta parte.

c) tinand cont de aspectele economice concrete, fiecare Parte se angajeaza sa ia masuri legislative, administrative si financiare pentru restaurarea sau punerea “in cultura” a partilor din teritoriul rural, degradate de activitati economice anterioare.

d) Partile se angajeaza sa defineasca si sa aplice o politica agricola, silvica, de acvacultura si de pescuit etc., destinata sa mentina activitatea economica in spatiul rural si sa garanteze functiunile

definite la articolele 3 si 6 ale prezentei Charte.

e) pentru regiunile frontaliere, Conventia de cooperare transfrontaliera a Consiliului Europei, numita Conventia de la Madrid, va servi de referinta in materie.

ARTICOLUL 10. INSTRUMENTE FINANCIARE

Partile se angajeaza sa faca tot posibilul pentru a pune in aplicare o politica de ajutor financiar de

stat si locala in favoarea spatiului rural, aplicand principiul contributiei si masurile care figureaza in

orientarile prezentate in anexa. Asupra tuturor acestor obiective, Partile se angajeaza sa coopereze cu institutiile, organismele si asociatiile care se ocupa de dezvoltarea spatiului rural.

TITLUL V

SUBSIDIARITATEA

ARTICOLUL 11. PUTERI LOCALE SI REGIONALE

Partile se angajeaza sa dezvolte rolul si competentele puterilor locale si regionale pentru intarirea

dezvoltarii interne a zonelor rurale si, cu deosebire, punerea in aplicare a principiilor si orientarilor

mentionate in Charta si in anexa sa, cu referire la aplicarea principiului subsidiaritatii.

TITLUL VI

COMITETUL PERMANENT AL SPATIULUI RURAL EUROPEAN

(CPERE)

ARTICOLUL 12. COMPOZITIE SI FUNCTIONARE

a) Un comitet permanent al spatiului rural european (CPERE) va fi constituit in termen de un an, incepand cu intarea in vigoare a Chartei.

b) Fiecare Parte va fi reprezentata de CPERE. Adunarea Parlamentara si Congresul Puterilor

Locale si Regionale ale Europei (CPLRE) vor putea reprezenta in CPERE atat direct, cat si prin

observatori.

c) Fiecare stat membru in Consiliul Europei care nu este Parte contractanta la Charta poate fi

reprezentat in CPERE printr-un observator.

Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei poate invita orice stat nemembru al Consiliului

Europei sa fie reprezentat printr-un observator propriu la reuniunile CPERE.

Toate organismele, organizatiile neguvernamentale sau institutiile calificate in domeniu, pot cere Comitetului de Ministri statutul de observator pe langa CPERE.

d) CPERE este convocat de Secretarul General al Consiliului Europei. Prima sa reuniune va avea loc in decurs de un an, incepand cu intrarea in vigoare a Chartei. Se reuseste dupa aceea, cel putin o data la doi ani si ori de cate ori majoritatea Partilor o solicita.

e) Majoritatea partilor contactante constituie cvorum-ul (numarul minim legal de voturi) necesar pentru tinerea unei adunari a CPERE.

f) Sub rezerva unor noi dispozitii CPERE isi adopta propriul sau regulament interior.

ARTICOLUL 13. COMPETENTE

1. Comitetul Permanent al spatiului rural european este insarcinat sa faciliteze si sa amelioreze

punerea in aplicare a prezentei Charte. In particular, aceasta poate:

– sa revada in permanenta dispozitiile prezentei Charte si orientarile care sunt adaugate in anexa;

– sa faca recomandari Partilor asupra masurilor ce trebuie luate pentru punerea in aplicare a prezentei Charte;

– sa recomande masurile adoptate, prin asigurarea informarii publicului, asupra activitatilor intreprinse in baza prezentei Charte;

– sa faca recomandari Comutetului de Ministri;

– sa faca propuneri care sa amelioreze eficacitatea prezentei Charte.

2. Pentru indeplinirea misiunii sale, CPERE poate, din proprie initiativa, sa prevada reuniuni ale

grupurilor de experti.

ARTICOLUL 14. RAPORTAREA APLICARII CHARTEI

Dupa fiecare reuniune, Comitetul Permanent al spatiului european transmite Comitetului Ministilor

al Consiliului Europei un raport asupra desfasurarii lucrarilor si pentru punerea in aplicare a

prevederilor Chartei.

ARTICOLUL 15. PUBLICITATEA ACTIVITATILOR

Comitetul Permanent al Spatiului Rural European va elabora periodic – si cel o data la cinci ani un

raport amanuntit pe care il va prezenta Adunarii Parlamentare si Congresului puterilor locale si regionale ale Europei, asupra aplicarii prezentei Charte.

TITLUL VII

DISPOZITII FINALE

ARTICOLUL 16. SEMNAREA SI RATIFICAREA

Prezenta Charta este deschisa aderarii statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusa ratificarii, accepatarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi

depuse la Secretariatul General al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 17. INTRAREA IN VIGOARE

1. Prezenta Charta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza, dupa expirarea unei perioade de trei luni, de la data la care cinci state membre ale Consiliului Europei vor fi exprimat consimtamantul lor, la aderarea la Charta, in conformitate cu dispozitiile articolului 16.

2. Pentru orice stst membru care va exprima ulterior consimtamantul sau de aderare la Charta,

aderarea va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de trei luni,

dupa data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

ARTICOLUL 18. ADEZIUNEA STATELOR NEMEMBRE

1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei Charte, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei va putea sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei si Uniunii Europene sa adere la Charta.

2. Pentru orice stat aderent, Charta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea unei perioade de trei luni, dupa data depunerii instrumentului de adeziune la Secretarul General al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 19. CLAUZE TERITORIALE

1. Orice stat poate, in momentul semnarii, sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile asupra

carora se va aplica prezenta Charta.

2. Orice Parte, in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de adeziune, sau in orice moment urmator sa extinda aplicare prezentei Charte, prin declaratia adresata Secretariatului General al Consiliului Europei, la alte teritorii precizate in declaratie, pentru care isi exercita direct relatiile internationale, sau pentru care este abilitata sa stipuleze.

ARTICOLUL 20. DENUNTAREA

1. Oricare Parte poate, in orice moment, sa denunte prezenta Charta, adresand o nota Secretariatului General al Consiliului Europei.

2. Denuntarea va avea efect in prima zi, care urmeaza dupa expirarea unei perioade de sase luni,

dupa data primirii notei de catre Secretarul General.

ARTICOLUL 21. NOTIFICARI

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului asupra oricarui

stat care a aderat la prezenta Charta, referindu-se la:

a) semnaturile de drept

b) depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

c) datele intrarii in vigoare a Chartei, in conformitate cu dispozitiile articolului 16 si 17 din Charta

toate rapoartele stabilite in aplicarea dispozitiilor articolelor 14 si 15 din Charta

e) toate actele, notificarile, declaratiile sau comunicarile care au legatura cu prezenta Charta.

BIBLIOGRAFIE

Bold I. și colaboratorii

Dona Ion, curs “Dezvoltare rurală”, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, București, 2005

Erdeli G., Cucu V., România. Populație, Așezări umane, Economie, Edit. Transversal, București 2000, p 394

Glăvan V.- Agroturism

Tălânga C., Turism rural, note de curs,Universitatea din București, Facultatea de Geografie, București 2010

*** Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spațiului rural

*** Information agricole, nr. 661, 1993

*** L'Europe a vivre, Strassbourg, 1996

*** Vers une Europe des solidarites – le logement – Europe sociale –Supliment 3/ 1992

*** Revista de Turism, nr. 3,art.10, 2008

*** INS Rezultatele Recensământului Populației anul 2002

*** Anuarul statistic al României, 2011

Tempo-online.Institutul Național de Statistică

www.mdrl.ro

www.adrnordest.ro

www.mdrl.ro

=== Lucrare4 ===

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………………….
ARGUMENT………………………………………………………………………………………………………………………….
METODOLOGIE……………………………………………………………………………………………………………………
Capitolul I AGROTURISMUL, ASPECTE TEORETICE……………………………………………………..
1.1 Concepte, funcții și obiective în spatiul rural…………………………………………………………………………
1.2 Metodologii și sisteme de investigare a activităților agroturistice……………………………………………..
1.3 Agroturismul, evoluții și forme la nivel internațional și în România…………………………………………
Capitolul II REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD-EST…………………………………………………….
2.1 Poziția geografică, istoric, elemente de relief, aspecte legate de climă, ape, vegetație,

peisaje, zone protejate, așezări umane, elemente demografice……………………………………………………….
2.2 Patrimoniul turistic al regiunii de Nord-Est (obiective turistice naturale și antropice ce pot genera fluxuri turistice) ……………………………………………………………………………………………………………………..
2.2 Infrastructura de turism (numărul și tipologia unităților de cazare, număr de locuri pentru cazare, unitati de alimentație, sisteme de transport, capacitatea efectivă în funcțiune)

anul 2011………………………………………………………………………………………………………………………………..
2.3 Evoluția structurilor turistice de cazare ale regiunii de Nord-Est pentru

perioada 2006- 2010………………………………………………………………………………………………………………..
Capitolul III STUDIU DE CAZ, pensiune agroturistica…………………………………………………………….
Concluzii
Anexe
Bibliografie

INTRODUCERE

Prezenta lucrare se dorește a fi una complexă,bine documentată și foarte profesionist realizată având ca subiect principal agroturismul, mai exact agroturism dintr-o regiune a României care economic vorbind are reale probleme. Agroturismul poate să fie alături de activitatea turistică în general unul dintre motoarele dezvoltării economice ale acestei regiuni.

Agroturismul, ca formă a turismului rural, utilizează ca spații de cazare și de servire a mesei fermele/pensiunile agroturistice atât în UE, cât și în România.

Potențialul agroturistic din satul românesc este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Turismul rural cu componenta sa agroturismul se practică, empiric, în România de peste 60 de ani. Dar, abia după 1990, acesta a cunoscut o dezvoltare mai amplă și chiar o organizare pe piața internă și externă.

Pentru atingerea obiectivelor propuse am structurat prezenta lucrare în trei capitole care conțin la rândul lor alte câteva subcapitole. Primul capitol are în vedere prezentarea aspectelor teoretice legate de agroturism. Se vor selecta mai multe surse bibliografice din care se vor extrage și prelucra informații utile menite să definească și să caracterizeze agroturismul nu numai din România dar și din alte țări de pe Glob.

Capitolul secund prezintă aspectele generale legate de geografia și istoria Regiunii de Dezvoltare Nord-Est. Nu vor fi omise nici elementele statistice legate de infrastructura turistică, fluxurile de turiști dar și principalele obiective turistice ce pot genera fluxuri turistice.

Ultimul capitol este dedicat unui studiu de caz, în care va fi analizată activitatea unei pensiuni turistice cu profil agroturistic din regiunea analizată.

Lucrarea conține alături de informațiile culese din diferite surse din care nu sunt excluse site-urile de specialitate de pe internet dar și site-urile instituțiilor oficiale. Au fost adăugate date statistice în tabele și grafice dar și imagini selectate din diferite surse, inclusiv din arhiva personală pentru prezentarea realităților geografice ale regiunii.

Textul va fi însoțit de hărți și va avea note de subsol pentru precizarea surselor iar în unele situații precizarea surselor se va face în interiorul textului prin paranteze.

Principalele obiective pe care această lucrare de licență le vizează sunt definirea agroturismului, precizarea importanței acestei activități pentru dezvoltarea economică a regiunii prin generarea unor fluxuri turistice care să aducă importante fonduri la bugetul local dar și importanța agroturismului pentru protejarea mediului natural dar și a obiectivelor turistice antropice.

La sfârșitul lucrării de licență sunt prezentate concluziile, anexele și bibliografia. Concluziile sunt reprezentate de câteva idei rezultate în urma analizelor sistemice și logice din cuprinsul lucrării. Imaginile sunt cuprinse în cadrul textului pentru o mai bună susținere a informațiilor teoretice. Tabele sunt numerotate și datele clar prezentate iar concluziile sunt oferite după fiecare tabel iar textele au trimiteri către imagini.

Deși nu abundă în informații, sintetizarea fiind una dintre caracteristicile acestei lucrări, lucrarea este foarte concisă și scoate în evidență aspectele pozitive ale agroturismului,ale turismului ecologic în general, prezintă avantajele dezvoltării unei astfel de activități turistice pentru comunitatea locală, pentru dezvoltarea ei economică, socială, pentru protejarea obiectivelor turistice naturale sau antropice, și mai ales punerea în valoare a acestora, o fructificare durabilă a acestora.

Capitolul secund este dedicat exclusiv prezentării succinte a Regiunii de Dezvoltare de Nord-Est, pezentarea este făcută concis, fără extrapolări, textul fiind susținut, cu trimiteri, către figurile numerotate dar și de către tabelele cu date statistice. Au fost selectate din fiecare județ câteva obiective turistice naturale și antropice cu o foarte scurtă prezentare iar unele însoțite de imagini.

Ultimul capitol este dedicat pensiunii agroturistice Loredana din Bucovina, o pensiune pe care am vizitat-o personal și pe care o cunosc destul de bine, acesta fiind și motivul pentru care am ales-o ca studiu de caz în aceasta lucrare de licență și consider că este o alegere foarte bună, pensiunea Loredana întrunește toate condițiile unei pensiuni cu profil agroturistic, are activități specifice, produse alimentare proprii, organizarea fiind tipică pentru agroturism, ea având și o clasificare bună de trei margarete.

Datele statistice au fost preluate din surse diferite dar sigure, prin vizite la Institutul Național pentru Statistică dar și prin accesarea site-ului oficial al instituției. Concluziile finale prezintă obiectivele atinse prin intermediul acestei lucrări de licență, tot prin intermediul lor punctez anumite măsuri care pot fi luate pentru îmbunătățirea acestui tip de turism în regiune.

Bibliografia nu este una foarte amplă, implică totuți lucrări de specialitate de mare valoare, având autori recunoscuți cu o activitate deosebită în cadrul geografiei umane, a turismului și a agroturismului în mod deosebit.

Anexele lucrării implică imagini, date statistice care nu au fost introduse în text dar care au fost luate în calcul și analizate.

ARGUMENT

În realizarea acestei lucrări prezint următoarele argumente care pledează pentru o lucrare bine realizată și ca o motivație pentru alegerea acestei teme:

Profesionalismul și experiența profesorului coordonator.

Folosirea unor date statistice noi și din surse sigure.

Utilizarea unor metode de investigare specifice mai multor domenii de studiu.

Obiectul de studiu, agroturismul, care este o temă modernă și de actualitate.

O lucrare bine structurată, simplu pe trei capitole cu delimitarea clară a părții teoretice a celei practice și a celei științifice.

Utilizarea imaginilor, a tabelelor și a diferitelor tipuri de grafice pentru redarea realităților existente.

Pasiunea pentru cunoaștere și studiu aprofundat a autorului prezentei lucrări.

Sistematizarea ideilor, fapt ce determina o citire mai usoară a prezentei lucrări și atingerea obiectivelor propuse prin un text tangibil.

Lucrarea de față poate fi utilizată în orice moment și cu încredere în privința veridicității datelor statistice.

Resursa de timp a fost suficientă pentru ca autorul să adune informațiile să le analizeze și săle expună, totul sub îndrumarea coordonatorului științific.

Lucrarea respectă întocmai normele de redactare ale unei lucrări de licență din toate punctele de vedere.

Nu există extrapolări inutile, totul este analizat la obiect.

Există trimiteri la fiecare imagine iar fiecare tabel cu date prezintă o analiză succintă dar foarte concisă a datelor conținute.

METODOLOGIE

În realizarea acestei lucrări am utilizat mai multe metode din care menționez:

Observația și lectura individuală- studierea mai multor documente din diferite surse, biblioteci și colecții pentru îmbogățirea bibliografiei.

Analiza sistematică a unor date statistice și interpretarea lor prin tabele și grafice, fiecare cu concluziile de rigoare.

Problematizarea- analiza unor realități cunoscute pentru a scoate în evidență elemente noi ale realității geografice specifice regiunii studiate.

Lucrul cu harta- analiza și studiul unor harți de mai multe tipuri ale Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, identificarea unor obiective turistice și a principalelor localități dar și a celor care deși nu se remarcă prin dimensiune dețin importante valențe ale turismului rural.

Sistematizarea- selectarea informațiilor aflate într-o cantitate mare pentru fluidizarea lor și explicarea termenilor de specialitate.

Comparația- realizată între activitatățile specifice agroturismului din România cu alte state vecine sau mai îndepărtate dar și realizarea unor comparații privind datele statistice din diferiți ani analizați.

Studiul de caz- reprezintă unul dintre capitolele acestei lucrări și se referă la analiza activității unei pensiuni turistice cu profil agroturistic.

Metodologii si indicatori în studiul de fundamentare a turismului durabil:

metoda istorică

metoda geografică

metoda instituțională

metoda interdisciplinară

metoda sociologică

metoda produsului

metoda economică

metoda managerială

metoda sistemelor

Capitolul I

AGROTURISMUL,

ASPECTE TEORETICE

CONCEPTE, FUNCȚII ȘI OBIECTIVE ÎN DOMENIUL RURAL

Prin existența sa milenară, satul românesc a reprezentat firul continuității poporului nostru pe teritoriul României, ca o adaptare la mediul geografic, care a constituit creuzetul formării acestuia, a culturii și civilizației sale.

De milenii s-au perpetuat tradițiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populară, transmise până la creatorii populari contemporani, care duc mai departe ingeniozitatea și acuratețea artei populare.

Acest tezaur etnofolcloric se păstrează în mai toate satele românești, dar cu precădere în cele din ariile de munte și deal, acolo unde tentaculele emancipării contemporane au pătruns într-un ritm mai lent. De aceea, se impune ca satul să rămână și mai departe păstrătorul autenticului românesc. Potențialul agroturistic din satul românesc este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Alături de cadrul natural, spațiul rural românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc. se completează cu numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, care amplifică inestimabilul tezaur cultural-istoric al satului românesc.

Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii .

Există însă șio formă oficială a definiției spațiului rural dată de Consiliul Europei care se prezintă astfel: “spațiu rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

a. agricultură, silvicultură, acvacultura și pescuit;

b. activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat,

industrie, servicii etc);

c. amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații

naturale);

d. alte folosințe (cu excepția celor de locuit)”.

Caracteristici ale spațiului rural:

o slabă densitate a populației

individualitatea și discontinuitatea spațiului construit

predomină activitatea agricolă și silvică, ocazional apare și industria prelucrătoare, mică și artizanală dar și comerțul cu produse specifice spațiului rural.

comunitatea umană de tip rural este mult mai strânsă și se cunosc mai bine unii pe alții

mediul înconjurător estemai puțin poluat decât cel din mediul urban.

Definirea noțiunii de agroturism- Agroturismul este un concept de dată mai recentă în UE, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile care au avut alte destinații, decât agricole . Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară – de obicei ca activitate secundară – activitatea desfășurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupație și sursă de venit.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural. Spațiul rural prin componentele sale satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir.

Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.

Agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferențiază de turismul tradițional, standard și anume:

Consumul turistic se petrece în mediul rural. Este cu siguranță elementul forte al acestui tip de turism în comparație cu alte categorii.

Oferta turistică este autentică, originală, diversă și personalizată, organizată și condusă de fermieri. Țări precum România cu o bagată tradiție și istorie rurală prezintă importante premise ale dezvoltării agroturismului.

Este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia. Agroturismul se suprapune activităților curente de la sat, nu le înlocuiește.

Oferă populației cu venituri mai reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber. Prețurile sunt ceva mai accesibile decât în cazul turismului dinmarile orașe, din importante și renumite regiuni turistice sau din stațiuni renumite.

Se evită marile aglomerări turistice. Oferă confort și liniște turistilor care asta caută, fără forfota specifică marilor concentrări turistice.

Este un turism "difuz" prin specificul ofertei sale diversificate și de mare răspândire în spațiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural și al celui construit, dar… atenție! – și aici trebuie să se țină seama de un anumit "prag ecologic" și "prag fizic" (capacitatea optimă de primire).

Nu este compatibil cu turismul de masă, dezvoltat în stațiuni și centre turistice și în arii periurbane.

În privința funcțiilor și principiilor care caracterizează agroturismul se pot menționa următoarele:

Folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare).

Reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice.

Menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural.

Integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și mai ales locală (dezvoltarea ofertei, promovare și organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare).

Sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului).

Implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și sprijinirea ofertei agroturistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor cultural.

Consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală.

Dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătirea profesională, calificare și perfecționare.

Promovarea marketingului în agroturism prin studierea pieței turistice din aria locală și regională pe plan național și internațional.

Cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.

În concluzie, multiplele activități economice, sociale, culturale etc., care se desfășoară în spațiul rural pot fi sintetizate în trei funcții principale: economică, ecologică și socio-culturală .

Funcția economică: este funcția de bază, primară și esențială a spațiului rural, principalul obiectiv al acestei funcții este obținerea de materii prime agricole, de bunuri obținute prin prelucrarea acestora, se referă și la agricultură dar și la silvicultură sau artizat.

Funcția ecologică: mediul rural nu a fost scutit de poluare chiar dacă într-omăsură mai mică decât spațiul urban, de aceea se vor lua anumite măsuri pentru protejarea peisajelor specifice mediului rural , protejarea florei și fauneicu o valoare deosebită, e pădurilor de câmpie în mod deosebit dar și a tradițiilor ancestrale cu o valoare incomensurabilă.

Funcția social- culturală: pornește de la premisa că indivizii unei comunități rurale se cunosc mult mai bine între ei, fapt care a contribuit, cel puțin în cazul României la protejarea tradițiilor și a obiceiurilor din străbuni.

În agroturism, trei componente sunt esențiale: teritoriul, produsele turistice și oamenii. Profesionalismul, parteneriatul (deci asocierea între fermieri și între aceștia și administrația locală sau alte asociații/ instituții locale) și creativitatea (deci personalizarea) sunt axele care conduc agroturismul spre un veritabil factor de dezvoltare rurală . O scurtă analiză asupra importanței si contribuției fiecărui component asupra dezvoltării agroturismului ne oferă următoarele concluzii:

Teritoriul satului cu mediul său înconjurător – natural și construit – și resursele turistice aferente acestuia reprezintă suportul și "materia primă" pentru agroturism.

Produsele agroturistice (oferta turistică) trebuie să fie cât mai autentice și de calitate, oferta fiind diversă și alternativă la cea "standard".

Oamenii (fermierii) responsabili de activitatea de agroturism organizează și conduc această activitate.

1.2 METODOLOGII ȘI SISTEME DE INVESTIGARE A ACTIVITĂȚILOR AGROTURISTICE

În primul rând trebuie investigatăși analizată în detaliu materia primă pentru agroturism, și-anume satul cu toate realitățile sale. Aceasta se poate realiza numai în baza unei analize complexe și pluridisciplinare a întregului potențial natural, economic și cultural-istoric (cu accent asupra potențialului etnofolcloric), dar și a altor elemente care conturează sau completează resursele așezărilor rurale sau mijlocesc valorificarea acestora.

În consecință, elementele aduse spre analiză sunt:

A.Cadrul natural

Unitatea de relief – deal, munte, depresiune, vale, altitudine, forme de relief specifice și interesante.

Oglinzi de ape – râuri, lacuri, mare.

Ape minerale – carbogazoase, sulfuroase, clorosodice etc., atermale și termale.

Nămol terapeutic – sapropelic, mineral, de turbă.

Gaze terapeutice – CO2, solfatare, amenajări mofetice

Clima – temperatură, precipitații, strat de zăpadă (grosime medie, durată de zile); domenii schiabile.

Vegetația – pădure–esențe, pajiști, rezervații, monumente ale naturii.

Fauna – specii cinegetice și piscicole; specii de interes științific.

Rezervații naturale – tip și regim de ocrotire.

B. Poziția și accesibilitatea

Apartenența administrativă – sat, comună, județ, poziția față de centrele administrative.

Poziția față de: drumurile europene, naționale, județene, aeroport, căi ferate, drumuri forestiere.

Poziția față de: zona etnografică, obiectivele turistice importante, stațiuni turistice, cabane, orașe.

Căile de comunicație de acces și în interiorul satului

Starea drumurilor: modernizate, îmbrăcăminte asfaltică, împietruite.

C. Cadrul economic

Funcțiile economice:

agricolă (inclusiv zootehnie), livezi, vie;

forestieră;

industria locală; turistică

Ponderea funcțiilor economice în activitatea locală.

Resurse ale subsolului – roci de construcție, cărbune, sare.

Dotări tehnico-edilitare – alimentare cu energie electrică și apă, tipul de încălzire, canalizare, tipul de armătură stradală, parcuri, peluze cu flori, stații mașină și tren.

Dotări comerciale – magazine.

Dotări turistice – cazare (tipuri, capacități și confort), balneare (sanatorii, pavilioane, baze de tratament), alimentație (restaurant, bufet, pensiune turistică, capacități și confort, proprietate).

Dotări sanitare – dispensare, spitale, policlinici.

D. Cadrul social și cultural

Populație – număr locuitori, structură națională și pe vârste, tipul de așezare.

Atracții cultural-istorice monumente istorice și de artă laică și religioasă, situri arheologice, ruine de cetăți, castele, conace, muzee;

etnografie–folclor: arhitectură populară, instalații și tehnici populare, port popular, folclor muzical, coregrafic și literar, sărbători folclorice, festivaluri, muzee etnografice;

starea tehnică a monumentelor.

Dotări culturale – cămine culturale, cinematografe, case de cultură, biblioteci.

Gospodăriile țărănești – număr de pensiuni turistice și agroturistice, încălzire, alimentare cu apă, canalizare, curte, poziția grajdului, grădină, pomi fructiferi, pajiște; număr camere pentru închiriere, prezența animalelor mici, de tracțiune, de lapte.

E. Calitatea mediului – surse de poluare și degradare a mediului, nivelul de poluare a aerului, apei, solului.

F. Legislație – încă din 1973 s-a încercat instituționalizarea "satului turistic" și promovarea cazării în gospodăriile țărănești. În ultima perioada s-au demarat demersurile legislative pentru organizarea acestei activități turistice pe bază legală.

Dintre indicatorii fundamentali mai importanți sunt următorii:

presiunea exercitată de numărul de turiști

intensitatea utilizarii patrimoniului turistic în perioadele de vărf de sezon

impactul social

raportul dintre turiști și rezidenți

contribuția agroturismului la dezvoltarea economiei locale

Indicatorii suplimentari sunt utilizați numai pe zone turistice dar mai importanți sunt care comensurează efectiv circulația turistică din care menționez:

măsurarea cererii turistice

măsurarea ofertei turistice efective

analiza impactului turismului internațional

La toți acestia se adaugă estimarea eficienței economice în agroturism, se exprimă prin calitatea ofertei, efectele sociale produse, dar și cele culturale, politice și educative.

Obiectivele turismului rural, a agroturismului în mod deosebit pot fi sintetizate foarte concis astfel :

petrecerea vacanțelor înalte condiții decât cele clasice

creșterea interesului pentru noi destinații turistice

creșterea de spații de cazare la un preț maimic

practicarea turismului cultural și de cunoaștere

practicarea mișcării în aer liber și hrana mai sănătoasă

1.3 AGROTURISMUL, EVOLUȚII ȘI FORME LA NIVEL INTERNAȚIONAL ȘI ÎN ROMÂNIA

În Uniunea Europeană (UE), piața turismului rural este estimată la peste 370 mil. persoane, iar 25% din turiștii europeni își petrec concediile în spațiul rural . La nivelul UE, în 1990, a fost creată EUROGÎTES – Federația Europeană pentru Cazarea Turistică la Locuitori (fermieri) în Spațiul Rural, la fermă și în sat, care reunește 22 de asociații naționale și regionale din 14 țări europene. Scopul Federației este unul promoțional și anume: definirea unui concept european, crearea unei mărci comune, definirea unei strategii comerciale.

În fiecare țară din UE, turismul rural și agroturismul au o organizare proprie la nivel de comunitate, localitate, departament, zonă și țară, prin asociații sau sindicate de inițiativă care se ocupă de dezvoltarea și promovarea acestor forme de turism. În cazul României, pentru promovare, la nivel național, s-a înființat ANTREC – Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural – cu 29 de filiale în teritoriu. Pentru dezvoltarea complexă a zonei montane s-a constituit FRDM – Federația Română pentru Dezvoltare Montană.

Dezvoltarea integrată, echilibrată și pe termen lung – așa numitul tip de dezvoltare "durabilă" sau "susținută" – presupune existența unor politici comunitare care să susțină turismul rural – "turismul verde" – , pentru valorificarea spațiului rural. În această privință merită să amintim Planul de acțiuni comunitare în favoarea turismului și Programul comunitar de politică și acțiuni în materie de mediu și de dezvoltare durabilă (Consiliul UE, 1990, 1993). În anul 1990, Comisia UE a adoptat o nouă inițiativă pentru dezvoltarea rurală, intitulată LEADER (Links between Actions for this Development of the Rural Economy" – legături între acțiunile pentru dezvoltarea economiei rurale) prin care Comunitatea și-a propus să încurajeze integrarea dezvoltării rurale la nivel local.

În România turismul rural se practică de peste șase decenii – dar în mod sporadic și neoficial – prin cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale. încă din anii 1967–1968, s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turiști pe litoralul românesc al Mării Negre. Începând cu anul 1972, Centrul de Cercetări pentru Promovare a Turismului Internațional a trecut la identificarea și selectarea unor așezări reprezentative pentru satul românesc. Cu data de 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 se declară experimental "sate turistice" următoarele 13 localități rurale. După decembrie 1989, în România s-a dezvoltat conceptul de turism rural cu cazare în pensiuni agroturistice, pensiuni turistice sau alte structuri de primire rurale. Primele gospodării înscrise în rețeaua turismului rural au fost cele din zona Moeciu–Bran–Rucăr, apoi, într-un ritm mai rapid, peste 3000 de gospodării răspândite pe meleagurile Bârsei, Dornelor, Maramureșului, Munților Apuseni, împrejurimile Sibiului, Clujului etc., și-au deschis porțile pentru primirea turiștilor.

Programe europene privind dezvoltarea agroturismului

Programul "EXPERT": încurajarea dezvoltării turismului rural în regiunile și țările participante (Belgia, Germania, Ungaria, Luxemburg, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Slovacia, Franța, Polonia, Rusia, Suedia), proiectul a permis crearea unor activități ale turismului rural luând în considerare protejarea mediului înconjurător.

Programul "THE VILLAGE I LOVE" : organizat de EUROTER are 51 de modele de proiect. Acest program este o publicație trilingvă (germană, engleză și franceză) și tratează probleme în materie de turism rural prin organizarea unor concursuri.

Programul "DATA BASE ON RURAL TOURISM SERVICES": Proiectul vizează armonizarea informațiilor disponibile cu serviciile necesare turismului rural, pentru a facilita contactele între prestatorii de servicii de turism rural și agenții. Programul a fost testat în regiunile Friuli–Venezia–Giulia și oferit altor regiuni de către Ministerul Italian al Turismului.

Programul "EUROPEAN RURAL TOURISM NETWORK", organizat de EUROGÎTES în colaborare cu 12 organizatori din turismul rural in 9 state europene și EUROTER, implică asistență tehnică pentru elaborarea unei rețele de pensiuni turistice în cadrul spațiului rural german, spaniol, ungar, portughez, român și ceh.

"AGRICULTURA–MEDIUL–TURISMUL", proiect elaborat de Franța, Italia, Spania și Belgia, a urmărit realizarea unei "deschideri" a agriculturii către alte activități, în special, pentru sudul Europei.

Măsuri de stimulare a activității de agroturism

Germania: anul 1992, s-a pus în aplicare un program de pregătire a operatorilor din domeniul turismului rural (în speță, agroturismul) pentru fermierii din West Flanders și din provincia Limburg. Obiectul programului avea în vedere conștientizarea populației locale asupra posibilităților pe care agroturismul le-ar putea oferi. Proiectul a inclus și crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale și locale. Intervenția statului în vederea sprijinirii financiare, se realizează la nivelul fondurilor, iar aceste ajutoare sunt atribuite organizațiilor. Măsurile de susținere a turismului la fermă (agroturism) prevăd asistență financiară în anumite domenii.

Italia: autoritățile italiene se preocupă într-o mare măsură de protejarea mediului prin agroturism.

Belgia: Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea spațiului de cazare în mediul rural și a avut scopul de a convinge proprietarii de imobile rurale din Wallonia că acestea pot fi restaurate și valorificate în mod eficient pentru primirea turiștilor. Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală și agricolă a regiunii Wallonia, să diversifice activitățile regiunii, arătându-se totodată, că mediul natural și rural, în general, nu este afectat negativ. Proiectul subliniază și necesitatea protejării mediului înconjurător, sugerându-se în același timp, o activitatea concretă și rentabilă într-o regiune mai puțin dezvoltată turistic.

Spania: s-au acordat subvenții pentru reabilitarea patrimoniului în localitățile cu mai puțin de 2000 de locuitori, din Catalonia și Insulele Canare, subvenții pentru investiții (30%) în Galicia și Asturia, Agroturism Basc primește subvenții din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50% din totalul subvenției provinciei.

Franța: în localitatea Anvergue s-au acordat subvenții pentru structurile agroturistice de primire, acestea obținând astfel, clasificări de minimum două stele, se urmărește extinderea rețelei de hanuri și în alte regiuni sau comitate ale Franței, contribuind astfel la promovarea și dezvoltarea turismului rural .

România: cu sprijinul Ministerului Turismului, din dorința de a se mediatiza experiența internațională, au fost sprijinite o serie de acțiuni sub formă de seminarii, conferințe și ateliere de lucru, seminarul Marketingul în turismul rural, noiembrie 1994 la Bran, seminarul itinerant Bed and breakfast, octombrie–decembrie 1994 în șase dintre cele mai recunoscute zone etnografice, respectiv: Maramureș (localitatea Borșa), Suceava (Vatra Dornei), Neamț (Piatra Neamț), Harghita (Praid), Munții Apuseni (Albac) și Argeș (Câmpulung Muscel). tabăra de instruire Ocupații tradiționale în satul românesc la Moeciu–Brașov.

În România promovarea și publicitatea ofertei turistice rurale se face la nivel național prin Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), care editează cataloage cu pensiunile turistice și agroturistice, participă la târguri și expoziții interne și internaționale, organizează seminarii, work–shop-uri, schimburi de experiență, asigură legătura cu presa și mass-media, în general.

Cazarea turistică

Cazarea la fermă și în campinguri în mediul rural

Germania

oferta specială pentru turismul rural este Vacanță în gospodăria țărănească, ce reflectă trăsăturile caracteristice fermei, în care turistul dorește să găsească animale mici și pentru tracțiune, produse proprii, specialități regionale, contact personal cu gazda, atmosferă tipică gospodăriei țărănești.

cea mai comună formă de cazare în mediul rural este locuința pentru turiști (5–6 camere cu 10–12 locuri) în cadrul fermei.

pe ansamblu, există 20.000 unități agricole care practică primirea la fermă și 440.000 camere la cetățeni, în ferme (la nivelul anului 1993) dispuse în principalele landuri.

în privința campingurilor, acestea nu au o clasificare anume dar sunt permanent controlate sanitar de către autorități

Franța

turismul la cetățeni în mediul rural este de mică dimensiune, difuz, iar echipamentele aferente acestuia sunt administrate prin particulari (Information agricole, 1993).

există mai multe produse tipice originale reprezentate de: ferma de tip han (o gospodărie care dispune de suprafețe importante de teren și clădire adecvată), ferma de sejur (o atmosferă familială, și nu perturbă activitatea agricolă, numărul maxim de camere este cinci), ferma ecvestră (gospodărie rurală care poate oferi posibilități de învățare și practicare a echitației, cu cazare și masă), camping (agricultorii au posibilitatea de a primi pe terenurile lor oaspeți, prieteni și alte persoane care fac camping), ferma de primire (,o exploatație agricolă cu caracter familial, care pune la dispoziție o suprafață de minimum 300 mp, pentru sejur), popasurile (gîtes, adăposturi amenajate în imobile neutilizate în scop agricol).

Spania

cazarea în mediul rural este asigurată prin popasuri rurale, ferme ecvestre, ferme–han, camere de oaspeți.

campingul rural este supus unor legi regionale.

Marea Britanie

cazarea la cetățeni în mediul rural cu micul dejun inclus (așa numitul "Bed & Breakfast") a devenit deja o instituție și se găsesc peste 400 de spații de cazare (locuințe, ferme ecvestre, campinguri la fermă, camere de oaspeți).

campingul are o tradiție îndelungată, începând cu campingul la fermă și sfârșind cu veritabilele hoteluri amplasate în aer liber.

Belgia

spații de cazare reprezentative sunt: locuințele de la fermă, popasurile rurale, camping la fermă, fermă–han, camere de oaspeți, popasuri pentru copii.

campingul rural a constituit obiectul a numeroase reglementări.

Luxemburg: utilizează locuințe la ferme, locuințe rurale (popasuri), camere de oaspeți iar campingul cunoaște o dezvoltare extraordinară, iar autoritățile municipale acordă autorizațiile de înființare pentru terenurile de camping.

Grecia

activitatea de primire la cetățeni, care se ocupă în principal de agricultură, aduce un plus de venituri, ca rezultat al cazării și al vânzării produselor artizanale și de la fermă (locuințe la ferme, camere de oaspeți).

campingul e puțin încurajat din motive ce țin de protecția mediului, a zonelor istorice.

Irlanda: prin campinguri la ferme, ferme ecvestre, camere de oaspeți.

Italia: clasificarea terenurilor de campare este realizată în funcție de diferite criterii, potrivit regiunii respective.

România

cazarea turistică se poate face atât în pensiunile turistice și agroturistice, ca și în alte structuri de primire precum hanuri sătești, minihoteluri rurale, cabane, campinguri sau case de oaspeți și camere mobilate.

se întâlnesc situații când în grădina sau pe moșia fermierului se amenajează, conform normelor legale, campinguri sau terenuri pentru caravaning (rulote); amintim în acest caz satele Bran și Moeciu în județul Brașov, Avrig și Gura Râului în județul Sibiu, Dorna Candreni, Vama și Vatra Moldoviței în județul Suceava.

Cazarea în unități de tip hotelier

Reglementările sunt în favoarea hanurilor și hotelurilor rurale, considerate ca "locuri ale vieții sociale și nuclee ale dezvoltării locale". Acestea sunt individuale sau grupate în lanțuri, fie aparținând colectivităților locale.

Hotelurile sau hanurile pot fi amenajate în vechi mori sătești, în castele și conace sau sub forma caselor de oaspeți (gospodării familiale).

Spațiul rural devine din ce în ce mai mult un spațiu privilegiat pentru echipamentele hoteliere tradiționale de înală clasă (PARADORES în Spania, POUSADAS în Portugalia, RELAIS ET CHATEAUX în Franța, HEALTH FARMS în Marea Britanie) sau de tip nou MEDIA TEL în Franța .

Cererea turistică

În Germania, în anul 1996 s-au înregistrat 20 mil. de turiști în cadrul programului Vacanță în gospodăria țărănească dintre care, circa 9 mil. în Bavaria. În Franța, în anul 1993, turismul rural a înregistrat 28% din numărul de înnoptări ale țării și 10% din volumul de afaceri. Francezii reprezintă 89% din clientelă. În Belgia, clientela "vacanțelor la țară" este formată din clasele mijlocie și superioară, de toate vârstele, inclusiv familii cu copii, din țară (60%), Danemarca are o clientelă formată din familii cu venituri medii (50%) și cu copii (50%). Țara Bascilor din Spania are clienți cu venituri medii și cu profesiuni liberale, cu vârste de 20–30 ani (50%), 30–40 ani (30%) și mai mult de 40 ani (20%). În Marea Britanie clientela este locală (90%), cu venituri medii și vârste de 15–30 ani. În Irlanda, sosesc turiști cu venituri superioare, liber–profesioniști, profesori, jurnaliști de toate vârstele și din mai multe țări. În Italia, cererea turistică este predominant locală (75%).

CAPITOLUL II

VALORIFICAREA TURISTICĂ A REGIUNII DE NORD-EST A ROMÂNIEI

2.1- POZITIA GEOGRAFICA, ISTORIC, ELEMENTE DE RELIEF, ASPECTE LEGATE DE CLIMA, APE, VEGETATIE, PEISAJE, ZONE PROTEJATE, ASEZARI UMANE, ELEMENTE DEMOGRAFICE

Fig.1-2 Poziția geografică a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est în cadrul României și județele componente, sursa:www.adrnordest.ro

POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Regiunea Nord-Est este cea mai întinsă regiune a României, având o suprafață de 36.850 kmp (15,46% din suprafața totală a țării) , (vezi fig.1).

Regiunea de Nord-Est este formată din șase județe care care fac parte din provinciile istorice ale României- Moldova și Bucovina : Suceava, Botoșani, Iași, Neamț, Bacău și Vaslui, (vezi fig.2). Așa cum îi spune și numele se află situată în partea de NE a României, la granitele cu Ucraina si Republica Moldova, în ultimul caz fiind o frontieră naturală reprezentată de râul Prut.

ISTORIC

În 1359 , Bogdan I declară independența Moldovei față de unguri și tătari. În 1400 se urcă pe tron Alexandru cel Bun care va domni până în 1432, în timpul lui având loc peima luptă cu turcii care atacă Cetatea Albă în 1420. În 1457 urcă pe tron Ștefan cel Mare cu o domnie strălucită până în 1504. În 1600 este reunită de către Mihai Viteazul cu celelate două provincii românești Transilvania și Țara Românească.

Regiunea de NE reprezintă un teritoriu rămas din Principatul Moldovei, dupa pierderea în 1775 a teritoriului numit Bucovina. În 1812 Basarabia intră în componența Rusiei Țariste în favoarea Imperiului Habsburgic. Devine Ducatul Bucovinei în anul 1849 pentru ca sa revină între granițele firești ale României în 1918. În 1940, Ținutul Herței și Basarabia sunt anexate de către URSS, în urma unui ultimatul dat de Pactul Ribbentrop- Molotov. În 1991 după destrămarea URSS, nordul Bucovinei și Ținutul Herței devin parte a noului stat Ucraina.

Restul județelor au făcut parte din Principatul Moldovei, care în 1859 s-a unit cu Țara Românească, formând România.

III. RELIEFUL

Regiunea se încadrează pregnant în spațiul Marelui Bloc Carpatic. Regiunea dispune de un relief variat, montan , carpatic, subcarpatic și de podiș, desfășurat în trepte de la vest către est, Carpații Orientali, Subcarpații Moldovei, Podișul Moldovei . Altitudinea maximă se înregistrează în spatiul montan, fiind de aproximativ 1700-1800 m în sud-vestul județului Suceava iar cea minimă de aproximativ 100 m și chiar mai puțin pe valea Prutului. Carpații Orientali sunt prezenți în județele Suceava, Neamț, Bacău, Subcarpații Moldovei sunt localizați în județele Neamț și Bacău, Podișul Moldovei este întâlnit în toate cele șase județe. Pe teritoriul județelor situate spre graniță sunt subdiviziuni joase ale Podișului Moldovei cu altitudini de sub 300 m cum ar fi Câmpia Moldovei . Se remarcă în relief culoarele largi ale cursurilor de apă, în mod deosebit Culoarul Siretului care delimitează Subcarpații Moldovei de Podișul Moldovei și cel al râului Moldova.

Din perspectiva geografica, linia peisajului variaza de la lanturile muntoase impadurite din Vest, spre podisurile line din centru si apoi catre campii in Est, cu lacuri, vii si zone agricole extinse . Regiunea se caracterizează printr-o îmbinare armonioasă între toate formele de relief, 30%

munți, 30% relieful subcarpatic, 40% podișului (vezi fig.3). Relieful bogat oferă zone de deal și câmpie care sunt adecvate unei game largi de culturi agricole, iar zonele de munte cu peisaje spectaculoase sunt favorabile dezvoltării turismului .

Zone afectate de alunecări de teren și fenomene de eroziune:

• în județul Botoșani- în zona centrală și de sud;

• în județul Neamț- pe ambele maluri ale lacului de acumulare Bicaz și in nordul județului;

• în județul Iași- nord și sud

• în județul Vaslui- bazinul afluenților râului Bârlad;

• în județul Bacău- 13 zone expuse alunecărilor de teren, în partea centrală si de nord;

• în sudul județului Suceava, în raza localităților: Fălticeni, Dolhasca etc

Fig.3 Treptele de relief din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, sursa: scrigroup.com

IV. CLIMA

Clima este temperat-continentală cu influențe estice de ariditate, continentale, cu veri călduroase, cu secete, ierni reci cu viscole, aici bate cu intensitate crivățul vânt continental ce aduce vara aer fierbinte și uscat iar iarna ger uscat. La munte clima este etajată, precipitațiile cresc ca și cantitate odată cu creșterea altitudinii, iar mediile temperaturilor scad.

Per ansamblu temperaturile medii sunt situate între 100 C în zonele joase și 2-30 C în spațiul montan carpatic. Precipitațiile căzute ca și medie variază între 500 mm/ an în Câmpia Moldovei și 1000 mm/ an în zonele de munte.

V. APELE

Principalele cursuri de apă sunt colectate de către Siret, râurile care vin din Carpații Orientali, și-anume , de la nord spre sud: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, și de către Prut, care pe o lungime de 680 km formează granița cu Republica Moldova, acesta colectează râurile mai mici ce vin din Podișul Moldovei, Jijia cu Bahlui.

Râurile au un curs vijelios în spațiul montan care se domolește către treptele de relief mai joase.

Exista iazuri ca rezervoare de apă pentru adăpatul vitelor, lacuri de acumulare pe Bistrița, cel mai important fiind Izvorul Muntelui (vezi fig.4) și Stânca –Costești pe râul Prut. Există și resurse de ape minerale în regiunea subcarpatică la Moinești, Târgu Ocna, Strunga, Nicolina-Iași.

Fig.4 Muntele Ceahlău și lacul Izvorul Muntelui, peisaj specific pentru spațiul montan al Regiunii de Nord-Est, sursa:alpinet.org

VI. VEGETAȚIA

Este etajată la munte cu foioase, conifere,etajul subalpin și foarte puțin cel alpin, având ca specii reprezentative, fag și mesteacăn pentru foioase, brad, molid pentru conifere iar în zonele cele mai înalte, muschi, jnepeni, flori viu colorate.

În zonele mai joase din județele Botoșani, Iași și Vaslui, sunt paduri de foioase, cu stejar, arțar, carpen, ulm dar nu în suprafețe foarte mari și asociația vegetală de silvostepă cu plante adaptate la secete la care se adaugă pâlcuri de padure cu specii de arbori termofili iubitori de căldură cum este stejarul pufos. Pe mici porțiuni în Câmpia Moldovei sunt și suprafețe cu stepă cu plante xerofile.

Vegetația este protejată în câteva rezervații specifice cum sunt: rezervația forestieră

situată pe Pârâul Alb, rezervația naturală de tisă de pe Dealu Mare-Tudora, rezervația botanică de la Valea Lungă unde este protejat salcâmul galben, rezervația floristică dar și faunistică „ Fânețele de la Valea lui David”, rezervația forestieră „Codrii de Aramă”, „Pădurea de Argint”, parcul dendrologic de la Grumăzești, pădurea seculară de la Giumalău .

VII. PEISAJELE

Diverse, montane, de deal și podiș, de câmpie și de luncă, pisajul pădurilor de foioase și conifere, peisajul montan alpin la care se adaugă peisajul Câmpiei Moldovei, o câmpie relativ înaltă cu 250 m altitudine, peisajele Subcarpaților cu altitudini între 300- 1000 m cu dealuri și depresiuni, culoare de vale ce străpung munții si dealurile formând în anumite regiuni vai adânci și la ieșirea din munți depuneri de material dislocat din munte. Se adaugă de o sălbăticire impresionantă Cheile Bicazului (vezi fig.5), peisajele alpestre din Muntele Ceahlău și Rarău.

Fig.5 Cheile Bicazului se remarcă prin îngustime și prin înălțimea versanților, sursa: arhiva personală

VIII. ZONE PROTEJATE

În regiunea de NE a României există câteva zone protejate din care menționăm : Vânători-Neamț (rezervație forestieră), renumităpentru populațiile de zimbrii (vezi fig.7), Cozla-Pietricica (rezervație floristică), Dealul Repedea (rezervație paleontologică), Pietrele Doamnei, relieful carstic și rezidual al masivului Rarău (vezi fig.6) de importanță geomorfologică și Cheile Zugrenilor (rezervație geologica și geomorfologica) la care se mai adaugă rezervațiile complexe de la Cheile Bicazului, Ceahlău și Stânca-Costești, caracterizată printr-o complexitate geologică și floristică.

Fig.6 Pietrele Doamnei din Muntele Rarău, sursa:www.panoramio.com

Fig.7 Rezervația de zimbrii de la Vânători-Neamț, sursa: arhiva personală

IX. AȘEZĂRI UMANE

Satele – sunt de tip risipit la munte, răsfirat la deal și adunat în zonele joase de câmpie, au o formă alungită de-a lungul drumurilor sau cursurilor de apă, au în general între 500-1500 locuitori dar în zonele mai joase sunt și de peste 3000 locuitori, iar funcția dominantă este cea de cultură a plantelor, cerealieră, viticolă sau de creștere a animalelor.

Orașele – în această regiune întâlnim orașe de categorii diferite (vezi fig.8), atât ca funcție cât și ca număr de locuitori. Remarcăm în mod deosebit orașele reședintă de județ:

Suceava , județul Suceava – 105 65 l locuitori , atestat documentar 1388.

Botoșani, județul Botoșani – 119 398 locuitori , atesta documentar 1350.

Iași, județul Iași – 320 888 locuitori , atestat documentar 1408.

Piatra-Neamț, județul Neamț – 104 914 locuitori , atestat documentar 1387.

Bacău, județul Bacău – 175 500 locuitori atestat documentar 1408.

Vaslui, județul Vaslui – 70 571 locuitori atestat documentar 1435.

Fig.8 Principalele orașe ale Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, sursa:www.deferlari.ro

ELEMENTE DEMOGRAFICE

Număr total de locuitori – la 01.01.2010 3 712 396 loc.,reprezentând peste 17% din populația României.

conform Recensământului din 2002, 3 674 367 locuitori.

Suprafața regiunii este de 36 850 km2 deci va rezulta o densitate de 100,74 loc / kmp, peste media României 91,3 loc pe kmp, locul II după Regiunea București-Ilfov.

Predomină populația din mediul rural, peste 56% din total.

Structura etnică a populației este următoarea :

– români 97,9 %

– rromi 1,2 %

– ucrainieni 0,3 %

– alte etnii 0,6 %

Structura pe sexe : Masculin- 1 808 390 pers ( 49.22 % )

Feminin- 1 865 977 pers ( 50.78 % )

Limba română este limbă maternă pentru peste 98 % din totalul populației.

Natalitatea , 1990- 63 582 născuti vii

2000- 50 005 născuți vii

2010- 38 868 născuți vii

Mortalitatea, 1990- 35 655 decese

2000- 40 176 decese

2010- 43 351 decese

2.2. PATRIMONIUL TURISTIC AL REGIUNII DE NORD- EST

Regiunea Nord Est deține un potențial turistic relativ ridicat, care poate fi comparat cu alte zone turistice renumite din țară și din străinătate.

Iată câteva din atuurile turistice ale acestei regiuni de dezvoltare:

frumusețea peisajelor naturale

puritatea aerului și a apelor

un inestimabil patrimoniu cultural și religios existent

ospitalitatea tradițională, tradițiile populare, obiceiurile rămase intacte din vremuri imemoriale, gastronomia specifică Moldovei, tradiționalele degustări de vinuri din podgoriile Cotnari și Huși.

Principalele tipuri de turism practicate sunt:

turismul cultural (muzeistic, etnografic, artistic)- aici se pot menționa: manifestari cu

caracter popular precum Festivalul Național „Trandafir de la Moldova” de la Strunga-Iași ,festivalul „Datini și obiceiuri de iarnă” din Iași, târguri ale meșterilor populari („Cucuteni 5000”-Iași), Festivalul internațional de folclor ”Ceahlaul” Neamț.

turismul religios: dispune de un bogat patrimoniu, mănăstiri, biserici, catedrale, schituri.

turismul balneo-terapeutic: ape minerale, stațiuni recunoscute și saline.

turismul de agrement: trasee turistice și posibilități diferite pentru petrecerea sejurului.

turismul de tranzit. aflat în legătură cu turismul de afaceri

agroturismul: are mari posibilități dedezvoltare, deoarece zonele rurale ale regiunii dispun, pe lângă un cadru natural pitoresc, nepoluat și cumultiple variante de recreere și de un valoros potențial cultural și istoric.

Prezentarea patrimoniului turistic va fi făcută pe cele 6 județe componente ale Regiunii de NE, am ales după părerea mea cele mai reprezentative atracții turistice de ordin natural si antropic din fiecare sașe județe. Zona muntoasă și deluroasă din vestul regiunii (județele Suceava, Neamț, Bacău) dețin un potențial turistic valoros, în mare parte (exceptând Bucovina) insuficient dezvoltat.

JUDEȚUL SUCEAVA

Mănăstirile cu fresce exterioare : Arbore- UNESCO; Dragomirna (frapează prin proporțiile sale cu o înălțime exagerat de mare față de lățimea sa existând propriu-zis două biserici suprapuse delimitate de brâul torsadă); Putna (cu mormântul lui Ștefan cel Mare zidită între 1466-1470 cu intenția de a deveni necropolă a dinastiei); Sucevița (dispune de cel mai remarcabil sistem de fortificații dintre mănăstirile moldovenești, este cunoscut ca „testamentul” picturii exterioare moldovenești având o pictură exterioară cu programul cel mai complex, fiind realizată pe șapte registre suprapuse); Moldovița- UNESCO, (ridicată de Petru Rareș după 1532 este înconjurată de ziduri puternice înalte de 6 m de asemenea renumită pentru pictura exterioară); Voroneț- UNESCO, (ctitorită de Ștefan cel Mare în 1488 are pictura interioară ce datează din timpul lui Ștefan cel Mare, faima sa se datorează picturii exterioare realizată pe un fond albastru inimitabil cunoscut în întreaga lume„albastru de Voroneț”,vezi fig.9).

Fig.9 Biserica mănăstirii Voroneț, sursa:arhiva personală

Biserici de o mare valoare istorică și culturală : Pătrăuți și Sf. Gheorghe din orașul Suceava, ambele în patrimoniul UNESCO.

Case memoriale: Mălini, a lui Nicolae Labiș.

Cetatea Sucevei, bastion de rezistență în fața invaziilor polonezilor și turcilor, (vezi fig.10).

Fig.10 Ruinele Cetății Suceava, sursa:www.1asig.ro

Stațiunea balneo-climaterică Vatra Dornei, importantă pentru apele minerale carbogazoase.

Salina Cacica, cu un bioclimat tipic de salină benefic, constant de 13 grade Celsius (vezi fig.11).

Fig.11 Altarul din Salina Cacica, sursa:metropotam.ro

Muzeul de Istorie, Științele Naturii din Suceava și Muzeul Etnografic al Bucovinei din Suceava, cu valoroase exponate arheologice expuse pe perioade istorice.

JUDETUL BOTOȘANI

Biserici : Botoșani în număr de 7, Biserica Domnească din Dorohoi, ale diferitelor culte.

Case memoriale : George Enescu și Mihai Eminescu din Ipotești (vezi fig.12), ambele de o mare valoare culturală, ultima transformată în muzeu din 1950, deține obiecte de mobilier și alte obiecte vechi care au aparținut familiei; Ciprian Porumbescu din Stupca, cu mormântul, casa memorială și muzeul dedicate marelui muzician.

Fig.12 Casa memorială Mihai Eminescu din Ipotești, sursa:www.nikonisti.ro

Cetatea Stâncești, punct de rezistență care se mai păstrează încă în condiții acceptabile.

Mănăstiri: Agafton din Botoșani, Vorona (format din trei biserici alcătuiesc o importantă zonă folclorică); Sulița, ambele legate de personalitatea Patriarhului Teoctist.

Muzee : Județean Botoșani, Memorial George Enescu din Dorohoi, în care sunt expuse obiectele personale ale marelui artist, Muzeul de Arheologie din Săveni, cu numeroase secții, exponate arheologice din cele mai vechi timpuri.

Situri arheologice : Mitoc, Răușeni, Ripiceni, culturi paleolitice.

JUDEȚUL NEAMȚ

Biserici : Sf.Ioan din Piatra-Neamț, Sf. Mihail din Războieni, foarte valoroase arhitectonic.

Case memoriale : Alexandru Vlahuță din Agapia, M.Sadoveanu din Vânători- Neamț, Ion Creangă din Humulești, care conține obiecte personale ale marelui povestitor.

Cetatea Neamț, foarte cunoscută, însă într-o stare nu foarte bună de conservare (vezi fig.13), construită în timpul domniei lui Petru I Mușatinul are în apropiere muzeul Satului Bucovinean amenajat în aer liber conține o valoroasă colecție de construcții tradiționale din sec XVII-XX.

Fig.13 Cetatea Neamț, sursa:googleearth

Mănăstirile: Neamț (cunoscută sub numele „Înălțarea Domnului” ridicată în timpul lui Ștefan cel Mare în 1497 a fost un vestit lăcaș de cultură); Agapia (a fost pictată în 1858 de Nicolae Grigorescu cuprinde un muzeu cu piese de artă religioasă din sec. XVI-XIX); Bisericani; Văratec (cu arhitectură specifică moldovenească, construită în 1785 de maica Olimpiada are tradiția că multe fete din familii boierești s-au călugărit în acest lăcaș).

Muzee : Istorie și Arheologie din Piatra-Neamt, Colecția muzeală Mănăstirea Neamț.

Rezervații naturale : Cheile Bicazului, tipică pentru sălbăticia peisajului, a florei și faunei.

Stațiuni : Bălțătești- balneară și Durău- climaterică, de importanță locală.

JUDEȚUL IAȘI

Biserici : Trei Ierarhi și Catedrala Mitropolitană din Iași, valoroase arhitectonic.

Fig.14 Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași, sursa:google earth

Casa memorială Vasile Alecsandri din Mircești, legate de personalitatea omului politic.

Mănăstirile : Golia și Galata din Iași, impresionează prin arhitectura specifică.

Muzee: Muzeu de Arheologie Cucuteni, Muzeul Viticulturii din Hârlău și Muzeul de Istorie a Moldovei, Casa Dosoftei din Iași, valoroase prin vechimea lor și prin arhitectură.

Palate: Culturii din Iași, înălțat în perioada 1906-1925 este așezat pe ruinele curții domnești

medievale, adăpostește patru mari muzee: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă și Muzeul Științei și Tehnicii; Palatul Ruginoasa, legat de personalitatea lui Al.I.Cuza (vezi fig.15).

Fig.15 Palatul lui A.I.Cuza de la Ruginoasa, sursa:adevărul.ro

Situri arheologice : Cucuteni și Ruginoasa, din Epoca Bronzului, importanță științifică.

JUDEȚUL BACĂU

Biserici : Bacău în număr de cinci , Adormirea Maicii Domnului din Onești, Biserica de lemn Sf.Nicolae din Cașin, cu un stil tipic românesc.

Casa memorială George Bacovia din Bacău, casa țărănească a poetului (vezi fig. 16)

Fig.16 Casa memorială George Bacovia din Bacău, sursa:google earth

Cetăți : Ruinele Curții Domnești din Bacău, care încă se mai păstrează destul de bine.

Mănăstiri : Runcu din Buhuși, Cașin, Ștefan cel Mare și Sfânt din Slănic Moldova.

Muzee : Muzeul Municipal de Istorie din Onești, cu numeroase secții.

Salină la Târgul-Ocna, climat tipic de salină.

Stațiuni balneoclimaterice la Slănic Moldova, datează din 1800 și Târgul Ocna, apreciate pentru apele sărate.

JUDETUL VASLUI

Biserica Domnească din Bârlad, cea mai cunoscută din oraș din sec. XIX.

Mănăstirea din Huși.

Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad, aflat în clădirea fostei Prefecturi, ridicată în stil neoclasic de

arhitecți italieni în 1899. Muzeul cuprinde trei secții:de artă, științele naturii și istorie.

2.3. INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM A REGIUNII DE NORD-EST A ROMÂNIEI

2.3.1 NUMARUL SI TIPOLOGIA UNITĂȚILOR DE CAZARE A REGIUNII DE NORD- EST PENTRU ANUL 2011

Din analiza tabelului nr. 1, putem observa că Regiunea de Nord-Est a României, deține ponderi relativ mici în privința numărului de unități de cazare, raportat la nivel național, singurele situații ceva mai bune sunt la popasuri turistice cu peste 20% din totalul național , iar la sate de vacanță și cazare nave dețin numai 20% cu mențiunea ca aici cifrele sunt foarte mici, din 5 unități de cazare pe nave la nivel național, există una în această regiune. În rest ponderile sunt mici, sub 20 % , ceva mai bine stau pensiunile agroturistice și hostelurile cu un procent ușor peste 18 % din totalul național.

Toate aceste valori modeste releva faptul ca Regiunea de Nord-Est este deficitară la capitolul cazare turistică, cel puțin la indicatorul numeric, urmează să stabilim cum stă la ceilalți indicatori. Această situație se datorează unui aport diferențiat din partea județelor, este foarte clar că județul Suceava este cel mai bine dotat și ca potențial turistic ți ca infrastructură turistică, fiind la mare distanță de județe ca Vaslui sau Botoșani de exemplu , unde un potențial turistic mai modest determină o infrastructură mai puțin extinsă

Se impune în primul rând modernizarea unităților existente și în al doilea rând îmbunătățirea clasificării acestora prin diferite investiții.

O infrastructură turistică slab dotată și echipată nu poate susține un agroturism prosper, dar agroturismul poate să fie un motor pentru această regiune de dezvoltare. Situația din anul 2011, fie și în data de 31 iulie a acestuia nu este deloc una îmbucurătoare, acest fapt vine în condițiile în care s-au investit foarte mulți bani și în special din fonduri europene în mod deosebit pentru pregătirea specialiștilor în turism iar rezultatele momentan se lasă așteptate. Cu toate acestea unele persoane fizice au accesat fonduri europene și au dezvoltat o afacere proprie, construirea unei pensiuni cu profil agroturistic. Acest lucru a dus ca totuși aceasta regiune să dețină aproximativ o cincime din totalul pensiunilor agroturistice ale României dar așa cum arătat mai sus este un procent mic în comparație cu potențialul covârșitor de mare din punct de vedere agroturistic pe care îl are regiunea, mult mai mare și important decât al multor state europene, acest fapt determină și o slabă dezvoltare a infrastucturii turistice de aici, de exemplu drumuri proaste.

TABEL NR. 1

NUMĂRUL ȘI TIPOLOGIA

STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICĂ PENTRU ROMÂNIA ȘI REGIUNEA DE NORD- EST LA 31 IULIE 2011 ( UNITĂȚI )

Sursa: Institutul Național de Statistică

2.3.2 NUMĂRUL LOCURILOR DE CAZARE DISPONIBILE ÎN REGIUNEA DE NORD-EST PENTRU ANUL 2011

În urma analizei numărului locurilor de cazare disponibile pentru Regiunea de Nord-Est a României, privită comparativ cu disponibilul național se observă clar aceeași situație ca la nummărul efectiv de unități de cazare, ponderea Regiunii de Nord-Est se menține mică, nici un tip de cazare nu trece de 20 %,(vezi tabelul nr. 2) fapt care demonstrează că dotările pentru turism în această regiune sunt încă insuficient extinse raportat la potențialul turistic natural și antropic existent.

Pentru o astfel de situație pot exista două cauze, fie un slab management local, fie fluxurile turistice sunt puține cantitativ, și astfel infrastructura existentă este suficientă pentru a prelua vizitatorii. Singurele ponderi mai ridicate sunt la pensiunile turistice cu aproxiomativ 20 % din total, fapt normal totuși dacă ținem cont de particularitățile naturale și istorice ale regiunii Bucovina în mod deosebit unde județul Suceava are o contribuție importantă. Este de remarcat ca singurul sat de vacanță atestat în luna iulie 2011, a disparut din statistici în septembrie 2011.

Cu toate acestea remarcăm ca la capitolul locuri de cazare în pensiunile agroturistice , Regiunea de Dezvoltare de Nord-Est stă ceva mai bine decât la capitolul numărului efectiv de unități de cazare deși este vorba despre ceva mai mult de un procent.

2.3.3 CAPACITATEA DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE, NUMĂR DE LOCURI- ZILE

Datele furnizate de Institul Național de Statistică în cazul capacității de cazare în funcțiune relevă aceeași situație de fapt ca precedenții indicatori, cu excepție pensiunilor agroturistice care depășesc de data aceasta procentul de 20 % din totalul național, restul unităților de cazare se prezintă cu ponderi chiar sub o cincimea din totalul național, singurele unități care au avut o cazare mai bună au fost pe lăngă pensiunile agroturistice, hostelurile cu peste 18 % din totalul național și popasurile turistice cu peste 19 % (vezi tabelul nr. 3), preferate poate de turiști pentru prețurile mai mici, pentru faptul ca sunt plasate în immediate apropiere a zonelor turistice mai puțin accesibile, fiind de fapt singurele unități de cazare de acest tip situate în spațiul montan mai izolat sau în apropierea mănăstirilor din Bucovina de exemplu

Actuala capacitate de cazare în funcție se poate spune că asigură în prezent cazarea turiștilor, foarte rar și local, ocazional, de exemplu la sărbătorile religioase, Sf.Paraschiva din Iași se poate spune că capacitatea de cazare este mai mult solicitată, în rest gradul de ocupare este relativ mic se menține între 30 și 50 % maxim.

În privința numărului efectiv de locuri de cazare în funcțiune în pensiunile agroturistice este de remarcat că Regiunea de Dezvoltare de Nord-Est stă mai bine decât în în privința numărului efectiv de unități de cazare sau în privința locurilor de cazare în aceleași unități, chiar dacă este vorba numai de aproximativ 21%, este totuși un început pentru punerea în valoare a zonei.

TABEL NR. 2

NUMĂRUL LOCURILOR DE CAZARE DISPONIBILE ÎN REGIUNEA DE NORD- EST RAPORTAT LA NIVEL NAȚIONAL

SEPTEMBRIE 2011

Sursa: Institutul Național de Statistică

TABEL NR. 3

CAPACITATEA DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE PENTRU PERIOADA

1,01- 30,09 2011

( LOCURI-ZILE )

Sursa : Institul Național de Statistică

INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT A REGIUNII DE NORD-EST

Infrastructura de drumuri, rețele de apă și canalizare ridică probleme în majoritatea județelor, dar cele mai afectate sunt județele Botoșani, Iași, Vaslui. De asemenea aceste județe se confruntă și cu o evidentă rămânere în urmă a gradului de tehnologizare industrială și agrară, un nivel redus de calificare a populației, precum și cu probleme de mediu, cauzate de lipsa resurselor de apă, vechile defrișări, alunecările de teren considerabile, stratul freatic adânc.

Densitatea drumurilor publice este de 36,3 km/km2, superioară mediei pe țară (33,5 km/km2), fiind mai ridicată în Iași, Botoșani, Vaslui și Bacău, pentru că regiunea este străbătută de o serie de coridoare europene (E85, E576, E574, E581, E583), vezi fig.17. Există însă puține drumuri publice modernizate, ponderea acestora fiind mult inferioară mediei pe țară (25,1%), județele Botoșani și Iași având o pondere de 16,4%, respectiv 17,6%. Din cauza reliefului predominant muntos și județele Neamț și Suceava se confruntă cu probleme de accesibilitate .

Iată accesul rutier la principalele centre ale regiunii:

E85: București-Bacău-Roman-Suceava-Siret (punct de control și trecere a frontierei).

E576: face legătura cu E60, Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca.

E574: face legătura cu E70, Bacău-Brașov-Pitești.

E581: străbate județul Vaslui, București-Bârlad-Albița (punct de control și trecere a frontierei)- Chișinău.

Roman-Târgu Frumos, cu ramificație către Botoșani (E58) și Iași-Sculeni (E583).

Densitatea rețelei de cale ferată este de 44,3/1000 km2, regiunea fiind traversată de două din cele nouă magistrale feroviare ale țării: V (București-Suceava) și VI (București- Iași ).

Iată și principalele conexiuni feroviare:

Magistrala 500: București-Bacău-Roman-Suceava-Siret-Ucraina

Magistrala 600: București-Iași-Ungheni-Republica Moldova

În cadrul regiunii există trei aeroporturi (Bacău, Iași și Suceava) care deservesc curse interne și ocazional zboruri externe. Infrastructura existentă în momentul de față nu permite nici unui aeroport din cele trei efectuarea de zboruri curente externe de pasageri și de marfă. Județul Suceava dispune de 5 heliporturi, iar în județul Iași există o aerobază utilitară cu o experiență de 30 ani în domeniu și care are ca obiect de activitate zboruri utilitare și zboruri sanitare .

Fig.17 Harta pricipalelor căi rutiere de transport din România și Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, sursa:harți.ro

UNITĂȚI DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ DIN REGIUNEA DE NORD-EST

În Regiunea de NE unitățile de alimentație publică se întâlnesc în special în unitățile hoteliere, se remarcă însă restaurantele cu specific românesc, cramele sunt foarte apreciate. Acestea apar fie în cadrul pensiunilor agroturistice, deci în zona turismului rural, fie în zona traficului turistic cel mai ridicat, respectiv a statiunilor turistice, a oraselor sau în zona manastirilor- cea mai cunoscuta si mai apreciata . Este de remarcat că o treime din unitățile de alimentație publică se află situate în județul Iași.

Baza materiala pentru alimentatie publica cuprinde totalitatea localurilor în care au loc o serie de activitati complexe, de la prepararea mâncarurilor, a produselor de cofetarie si patiserie, pâna la servirea acestora, împreuna cu alte produse, gen bauturi alcoolice si nealcoolice, clientilor/ turistilor, într-un mediu relaxant, placut, astfel încât sa fie satisfacute cerintele acestora .

SISTEME DE TRANSPORT

În cazul sistemelor de transport referințe se pot face nu numai asupra transporturilor de persoane ci și asupra altor tipuri de transporturi:

apeducte: necesare transportului apei potabile sau pentru industrie, necesită înmod deosebit în regiunile urbane lucrări de reabilitare iar în regiunile rurale anumite zonesupuse vicisitudinilor secetei trebuiesc racordate la sistemul național de alimentare cu apă.

gazoducte: alimentarea cu gaze necesare consumului casnic dar și celui industrial.

oleoducte: asigură trasnportul petrolului și a produselor petroliere.

cabluri electrice sau pentru comunicații, internet, telefonie mobilă sau fixă.

CAPACITATEA EFECTIVĂ DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE

Din analiza tabelului din tabelul nr. 3 deducem aceeași situație de fapt, ponderea structurilor de cazare din Regiunea de Nord-Est se menține în continuare de maxim 20 %, numai pensiunile agroturistice au o capacitate efectivă de funcționare de ușor peste 20 % din totalul național, numai popasurile turistice și hostel-urile se află undeva sub 20 % adică sub o cincime din valoare națională a capacității efective aflate în funcțiune.

Situația capacității de cazare în funcțiune în Regiunea Nord-Est, pentru anul 2002

De remarcat ponderea mică a vilelor turistice și a hotelurilor, numai de 6 % mult sub nivelul considerat normal al unei regiuni de dezvoltare fie ea și una în care turismul nu este una din activitățile de bază, exceptând totuși zona Bucovinei și a Iașului. Surprinde, poate, negativ ponderea foarte mică a campingurilor numai de 3 % dar și lipsă covârșitoare a satelor de vacanță și a hanurilor, lucru care ne face să ne întrebăm cum este posibil ca într-o regiune vestită pentru tranzit din timpurile cele mai vechi să nu mai existe nici un han care să fie conservat și pus în exploatare.

Toate aceste concluzii ne dau imaginea clară a unui turism suferind în această regiune, unde există un potențial mare dat de un patrimoniul turistic variat dar care nu este susținut de o infrastructură corespunzătoare cu câteva mici excepții situate mult sub media națională , fapt care afectează nu numai fluxurile de turisti mult diminuate dar și valoarea patrimoniului însăși.

EVOLUTIA STRUCTURILOR TURISTICE DE CAZARE ALE REGIUNII DE NE IN PERIOADA 2006- 2010

În tabelele nr. 4,5,6,7,8 este prezentată comparativ evoluția numerică a structurilor de cazare turistice la nivel național din care se va extrage ponderea Regiunii de NE. Analiza la nivelul fiecărui tip de unitate de cazare va evidenția foarte clar trendul negativ sau cel pozitiv și va scoate în evidență procentul din totalul general.

Unitățile de cazare de tip hotelier, prezintă de-a lungul timpului ponderi relativ constante între 7 și 9 % din totalul național care indică totuși un procent redus la nivel național pentru un număr de șase județe printre care patru județe care au un potențial turistic important, Iași, Suceava, Neamț și Bacău.

Acest fapt este chiar regretabil, ca o astfel de regiune cu un potențial extraordinar pe care multe state europene ar dori să-l aibă nu deține nici măcar o zecime din hotelurile României. Managementul deficitar, proasta gestiune a fondurilor, accesarea limitată a fondurilor europene sunt numai câteva din cauzele acestei situații.

Hotelurile pentru tineret, prezintă o situație mult mai bună cu procente cuprinse între 17 și 18,5 % din totalul național, numeric cifrele nu sunt însă mari, iar gradul de confort al acestora nu este unul ridicat.

Unitățile tip hostel, cu valori cuprinse între 17 și 19 % din totalul unităților de cazare asemănătoare la nivel național au o mai bună reprezentare față de hoteluri dar au o capacitate mai mică și o clasificare inferioară acestora, în schimb au ca avantaj faptul ca pot deservi și regiuni mai puțin accesibile.

Hanurile turistice, lipsesc cu desăvârșire, un lucru regretabil ținând cont de contextul istoric al regiunii, unul în care comerțul a avut un rol important, este drept nu ca în Țara Românească, dar lipsa nici măcar a unui han turistic este o situație nefavorabilă din punct de vedere turistic.

Cabanele turistice, un trend oscilant ce a atins în anul 2010 o valoare de aproape 12 % din totalul național, o pondere reprezentativă pentru o regiune ce nu deține decât trei județe în spațiul montan , în restul județelor numărul cabanelor este foarte mic.

Vile turistice și bungalouri, un procent dezamăgitor care s-a menținut de-a lungul acestei perioade de referință, cu puțin peste 3 % care reflectă astfel un punct slab al infrastucturii turistice din această regiune. Situația este de asteptat să se îmbunătățească mai ales prin contribuția unor județe ca Suceava sau Neamț.

Tabere școlare, o pondere relativ bună de peste 12 % până în anul 2010 când va scădea surprinzător la sub 10 %, cădere determinată de desființarea unot unități de profil.Acest fapt este legat cu siguranță șide lipsa unor strategii concertate de educare a elevilor, prin excursii organizate, vizitarea unor obiective turistice ale regiunii, în afară de cadrele didactice care mai organizează excursii, nu există nici o strategie serioasă în acest sens.

Pensiuni turistice urbane, stau ceva mai bine decât vilele , cu procente de peste 10 % în toți anii de studiu, fapt datorat în principal afacerilor de familie,dar și faptului ca au prețuri ceva mai mici decât hotelurile din mediul urban.

Pensiunile de la sat, agroturistice, cu o creștere evidentă de la 14 % în 2006 la 17 % în anul 2010, Regiunea de NE deține aproape o cincime din pensiunile agroturistice ale României, fapt datorat în special județului Suceava. Cu toate acestea, raportat la valoarea potențialului turistic, procentele sunt totuți mici.

Popasurile turistice, au o pondere mare din totalul național, în creștere de la 22 la 25-26 % deci la un sfert din valoarea națională dar numeric unitățile sunt puține și clasificarea nu este una foarte mare. Din păcate popasurile turistice nu sunt altceva decât o alternativă ieftină la insuficienta dotare cu spații de cazare a regiunii.

Satele de vacanță lipsesc, în timp ce în cazul spațiilor de cazare pe nave , există o singură unitate care înseamnă între 14 și 17 % din total, deși nueste surprinzător având în vedere că aici sunt puține hoteluri și pensiuni, totușiexistă premiseși pentru un astfel de turism.

TABEL NR. 4

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2006

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, anul 2007

TABEL NR. 5

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2007

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, anul 2008

TABEL NR. 6

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2008

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, 2009

TABEL NR 7

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2009

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, 2010; Institutul Național de Statistică- Capacitatea de cazare turistică existentă, octombrie 2009

TABEL NR 8

NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE CAZARE PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE DE NORD-EST COMPARATIV CU CIFRELE NAȚIONALE PENTRU ANUL 2010

( număr de unități )

Sursa : Anuarul statistic al României, 2011; Institutul Național de Statistică- Capacitatea de cazare turistică existentă, octombrie 2010

Capitolul III

STUDIU DE CAZ

PENSIUNEA AGROTURISTICĂ LOREDANA

BUCOVINA

LOCALIZARE

Localitatea Gura Humorului, județul Suceava

Str.Mărășesti nr. 8

Fig.18 Localizarea pensiunii Loredana în localitatea Gura Humorului, sursa:site oficial

Din București se poate ajunge în Suceava pe cale rutieră sau cu trenul asta însemnând aproximativ 6-7 ore sau cu avionul într-o singură oră, iar din Suceava pentru parcurgerea celor 35 km se poate opta pentru tren până în stația CFR Gura Humor aproximativ 45 minute dar și cu mașina preț de 35 minute.

Dintre serviciile oferite de pensiunea Loredana este și asigurarea transferului de la gara din Suceava sau de la aeroport.

Poziția geografică a pensiunii Loredana este una foarte bună fiind situată la distanțe foarte mici de câteva obiective turistice importante cum ar fi: Voroneț și Humor la 6 km, Moldovița la 32 km sau Arbore la 35 km.

OFERTA

Servicii de cazare

pensiunea pune la dispoziția turiștilor trei camere duble și un apartament, reprezentând 10 locuri de cazare capacitate maximă.

alte dotări: baie proprie, tv cablu, internet, încălzire centrală

Fig.19 Cameră cu pat dublu, sursa: site oficial

Servicii de alimentație

pentru servirea mesei este destinatun salon cu o capacitate de 16 locuri

masele oferite turiștilor sunt asigurate din surse proprii și implică preparate tradiționale bucovinene,

Fig.20 Din preparatele servite de Paște, sursa: site oficial

Fig.21-22 Din preparatele servite de Paște, sursa: site oficial

Activități propuse de-a lungul sejurului

Turul mănăstirilor bucovinene cu ghid însoțitor

Stâna tradițională

Prânz la țară

Plimbări cu trăsura

Pescuit sportiv în ape de munte

Echitație

Plimbări cu sania trasă de cai

Fig. 22-23 Din activitățile propuse de Pensiunea Loredana, sursa: site oficial

Iată și descrierea unor trasee organizate de către pensiunea Loredana dar și câteva activități conexe:

Traseul 1: Gura Humorului- Mănăstirea Moldovița- Palma, 1100 m, activități foto- Mănăstirea Sucevița- Ceramica Neagră de la Marginea- Biserica de lemn Dragoș Vodă- Mănăstirea Putna- Chilia lui Daniil Sihastrul.

Traseul 2: Gura Humorului- Mănăstirea Voroneț- Muzeul obiceiurilor populare din Bucovina- Mănăstirea Humor- Salina Cacica.

Traseul 3: Gura Humorului- Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou- Muzeul satului bucovinean- Cetatea de Scaun a Sucevei- Mănăstirea Dragomirna.

Traseul 4: Gura Humorului- Mălini, casa memorială Nicolae Labiș- Mănăstirea Slatina- Mănăstirea Brădățel.

Traseul 5: Gura Humorului- Cetatea Neamțului- Casa memorială Ion Creangă- Mănăstirea Agapia- Mănăstirea Văratec- Rezervația de zimbri de la Vânători Neamț- Mănăstirea Neamț- Mănăstirea Secu- Mănăstirea Sihăstria.

Tradiții meșteșugărești din Bucovina: demostrație de olărit la Putna, vizitarea unui atelier de dulgherie, tâmplărie tradițional în care se vor face demostrații de prelucrare a lemnului.

Prânz și Stână turistică specifică Bucovinei: plimbare cu trăsura și prânz în pădure, produse tradiționale asortate, servirea mesei la una din stânile din zonă, masa fiind reprezentată de produse ale stânei.

CHESTIONAR APLICAT MANAGERULUI PENSIUNII LOREDANA

CU ASPECTE REFERITOARE LA ACTIVITATEA AGROTURISTICĂ

Menționați trei aspecte care v-au determinat să construiți o pensiune agroturistică în această locație.

Trei dintre aspectele care m-au determinat să demarez această pensiunea turistică ar putea fi: potențialul turistic natural, marcat de peisaje încântătoare, imediata apropiere de mănăstirile din Bucovina, obiective turistice de o mare valoare culturală, istorică și științifică, valorificare cererii tot mai intense a turiștilor pentru acest tip de turism ecologic.

Cum apreciați importanța agroturismului pentru dezvoltarea turistică și economică a Bucovinei ?

Agroturismul este un tip de turism modern, apreciat mai mult de către turiștii de peste hotare dar din ce în ce mai solicitat și de cei autohtoni, infuzia de capital adusă de către turiștii care vizitează Bucovina poate fi una salutară pentru dezvoltarea zonei iar investițiile generate de turism poate să crească nivelul general de dezvoltare nu numai turistică dar și economică în general. De-asemenea turismul implică și necesitatea protejării mediului natural și a obiectivelor turistice antropice.

Precizați care sunt în opinia Dvs atuurile turistice ale Bucovinei.

Bucovina nu duce lipsa de valori, de la tradițiile ancestrale păstrate în mare măsură nealterate, prezența lăcașurilor de cult, a mănăstirilor ortodoxe recunoscute în toată lumea, dar și peisaje naturale desprinse parcă din altă lume.

Care sunt strategiile eficace pentru atragerea turiștilor către pensiunea Dvs cu profil agroturistic.

Ne bazăm pe o publicitate susținută, atât prin intermediul internetului, asigurarea satisfacției turiștilor noștrii este de-asemenea o formă de reclamă, căci la rândul lor ne vor recomanda mai departe, participarea la târgurile de turism este una dintre metodele de a disemina oferta noastră către un segment mai îndepărtat a cererii.

Ce fel de turiști se cazează în pensiunea Dvs, având în vedere anumite aspecte cum ar fi naționalitatea, ocupația etc.

În privința naționalității, predomină turiștii români dar avem și destui turiști străini care ne vizitează, în special din Germania, Israel, SUA, Polonia. Mă surprinde plăcut prezența multor turiști tineri, familii tinere dar și persoane de vârsta a treia. Majoritatea turiștilor preferă sejururi de 2-3 nopți dar sunt și peroane care stau și 5-6 nopți în care desfășoară un program complex în cadrul pensiunii.

Ce activități propuneți turiștilor care se cazează la pensiunea Loredana ?

Încercăm să diversificăm oferta nostră către turiștii nostri și să atragem interesul a cât mai mulți potențiali turiști, astfel propunem activități cât se poate de interesante, participarea la activitățile din gospodărie, echitație, plimbări cu trăsura sau cu sania în funcție de sezon, organizăm trasee tematice în zonă , focuri de tabără, mese servite în natură, etc

Care sunt elementele care le considerați că trebuiesc îmbunătățite pentru îmbunătățirea serviciilor turistice din cadrul pensiunii ?

Întotdeauna este loc și de mai bine, diversificarea ofertelor de agrement, găsirea de noi programe educative pentru copii, îmbunătățirea standardelor de confort, îmbunătățirea serviciilor, este nevoie să ne facem mai cunoscuți prin montarea unor indicatoare care să faciliteze accesul turiștilor către pensiune.

Cum apreciați gradul de satisfacție al turiștilor față de serviciile oferite de către pensiunea Loredana ?

Apreciez că toate eforturile noastre au dat roade și faptul că numeroși turiști revin cu plăcere și ne recomandă mai departe este o dovadă că ne facem bine treaba. Este nevoie însă să facem față exigențelor tuturor turiștilor și sperăm să ne perfecționăm periodic activitatea pentru că mulțumirea turiștilor să fie din ce în ce mai ridicată și ei să se întoarcă cu plăcere împreună cu familia sau prietenii.

Considerați că zona turistică în care se află pensiunea Loredana are nevoie de investiții în infrastructură.

Da, este nevoie de rezolvarea problemei accesului pe calea rutieră, aici sunt au fost destule probleme cu drumurile, rezolvate între timp și datorită investițiilor turistice care au forțat cumva autoritățile locale să ia anumite masuri în acest sens ca să nu mai vorbim de faptul că investitorii privați au reparat pe anumite porțiuni drumurile din fonduri personale , în special în zonele de acces ale unităților de cazare.

Considerați că problemele de mediu din Bucovina, defrișările, poluarea, etc.afectează imaginea turistică a Bucovinei?

Evident, defrișările sunt o mare problemă, retrocedările au avut ca efect nedorit defrișarea anumitor porțiuni de pădure care strică peisajul dar pe lângă acest efect amintesc și de degradarea terenurilor aferente, reducerea habitatului anumitor specii de animale.

CHESTIONAR APLICAT ANGAJAȚILOR PENSIUNII LOREDANA CU ASPECTE LEGATE DE ACTIVITATEA AGROTURISTICĂ

Au fost chestionați un număr de trei angajați ai pensiunii Loredana, respectiv un recepționer, administratorul si o persoană din personalul care asigură curățenia unității de cazare. Din păcate în momentul vizitei nu a putut fi contactată nici o persoană de la bucătărie. În cele ce urmează voi prezenta concluziile răspunsurilor celor trei persoane chestionate la următoarele întrebări.

Cum ati defini agroturismul ?

La această întrebare toți cei trei angajați au dat o definiție care în mare măsură se apropie de realitatea agroturismului, astfel recepționerul a dat următoarea definiție : este un tip de turism care valorifică aspectele tradiționale etnografice, gastronomia locală a unei regiuni și este deservită de spații de cazare specifice, iată și definiția dată de administratorul unității: este o formă de turism care poate să aducă venituri importante unei zone turistice care beneficiază de un potențial turistic bazat pe tradiții,folclor,produse culinare specifice. Angajata care se ocupă de curățenie a dat următoarea definiție: este un tip de turism care se potrivește foarte bine Bucovinei care dispune de tradiții, măncăruri specifice și pensiuni care asigură cazare și masă din propria gospodărie.

Cum ati prezenta profilul turistului care vizitează unitatea de cazare în care sunteti dvs angajat?

La această întrebare toți cei patru angajați au oferit un profil diferit turistului care vizitează această pensiune, după părerea mea cea mai autorizată opinie în acest sens o are recepționerul care a prezentat un profil de turist familist de aproximativ 40 ani din România, cu un venit mediu spre bun, care preferă de regulă sejurul de vineri dimineață până duminică seara.

Considerați că agroturismul este o soluție pentru relansarea economică a zonei turistice în care se află pensiunea Loredana?

Toate răspunsurile au fost pozitive, dar fiecare din cei intervievați au menționat propria variantă pentru dezvoltarea economică a zonei, recepționerul a apreciat că un rol extrem de important îl are promovarea turistică, administratorul a pus accentul pe investițiile economice iar personalul din curățenie pe aspectele ecologice, asigurarea curățeniei, ecologizarea zonei pentru atragerea turiștilor.

Care sunt investițiile pe care pensiunea în care sunteți angajat considerați că sunt necesare?

Toți cei trei angajați au considerat că pensiunea Loredana este o unitate de cazare bine dotată și pregătită pentru primirea turiștilor. Cu toate acestea anumite investiții pot fi făcute pentru promovarea turistică, mărirea numărului de camere de cazare, diversificarea ofertei turistice.

Care considerați că sunt atuurile pensiunii Loredana în atragerea turiștilor?

Dintre aspectele precizate de către angajați se pot menționa plasarea pensiunii într-un cadru natural deosebit de atractiv, tradițiile etnofolclorice, dar și elementele legate strict de pensiunea Loredana cum ar fi oferta turistică diversă, accentul pus pe activități tipice agroturismului, camerele de cazare care arată foarte bine din punctul de vedereal angajaților dar și oferta gastronomică tipică pentru o pensiune agroturistică.

Caracterizați pe scurt activitatea dumneavostră în cadrul pensiunii agroturistice Loredana.

La această întrebare fiecare angajat și-a descris activitatea pe scurt, recepționerul a menționat că asigură cazarea pentru turiștii care trag pragul pensiunii, are de-asemenea și sarcina de a prezenta oferta turistică către oricine se arată interesat, Administratorul are ca sarcină să asigure buna funcționare a instalațiilor tehnice din cadrul pensiunii, asigurarea mobilierului și a altor obiecte necesare turiștilor dar și aprovizionarea. Cea de-a treia persoană intervievată are sarcina de a asigura curățenia camerelor și a holurilor.

CONCLUZII

În cele ce urmează prezint punctual concluziile trase prin realizarea acestei lucrări, prin analiza datelor și a realităților expuse:

Agroturismul este una din activitățile turistice care poate să asigure dezvoltarea unei comunități rurale.

Beneficiile agroturismului sunt numeroase, cele mai importante în opinia mea sunt cele care se referă la protecția mediului natural, conservarea obiectivelor turistice și a valorilor tradiționale.

Regiunea de Dezvoltare de Nord-Est beneficiază din plin de un potențial agroturistic colosal, premisă a unui trecut plin de evenimente istorice și a unor tradiții ancestrale păstrate în maremăsură intacte în satele Moldovei.

În contrast cu valoarea potențialului agroturistic, infrastructura turistică este subdezvolată, dar există premise bune pentru dezvoltare.

Dezvoltarea agroturismului se poate face prin câteva metode și prin aplicarea unor soluții din care se pot menționa:

accesarea fondurilor europene și modernizarea pensiunilor existente sau construirea altora.

stoparea defrișărilor ilegale, o reală problemă a acestei zone.

promovarea regiunii prin intermediul târgurilor de turism interne dar și internaționale.

îmbunătățirea calității drumurilor, o altă mare problemă a acestei regiuni.

realizarea de marcaje turistice clare, corecte și vizibile.

la fiecare obiectiv turistic să existe panouri informative cu date interesante despre acesta, fie că este natural sau antropic.

relaționarea și colaborarea cu comunitățile locale.

încurajarea micilor investitori să-și realizeze o afacere în domeniul agroturistic, cu susținerea și consilierea specialiștilor din partea statului.

reabilitarea obiectivelor turistice, realizarea renovărilor în cazul construcțiilor și organizarea unor spații de protecție pentru cele naturale.

promovarea pensiunilor agroturistice prin intermediul internetului și înscrierea lor în cataloagele agențiilor de turism.

ANEXE

CHARTA EUROPEANA A SPAȚIULUI RURAL

RECOMANDAREA NR.1296/1996, A ADUNĂRII PARLAMENTARE A

CONSILIULUI EUROPEI

CONSILIUL EUROPEI

Adunarea Parlamentară

RECOMANDAREA 1296 (1996)

Cu privire la Charta europeana a spațiului rural

1. Adunarea Parlamentară amintește de numeroasele sale recomandări și rezoluții în dezvoltarea rurală și despre importanța conservării agriculturii viabile în Europa și în particular despre recenta Rezoluție 1069 (1995) asupra activităților OCDE din 1994, în care se notează cu satisfacție numeroasele acțiuni pozitive întreprinse de Comitetul de Ministrii și de Congresul puterilor locale si regionale al Europei desfasurate in decursul anilor, in favoarea societatii rurale, a protectiei peisajului natural sau amenajat de om si a biodiversitatii lor biologice.

2. Adunarea Parlamentara se bucura de recomandari care au generat actiunile in favoarea unei gestiuni durabile a resurselor naturale si a preotectiei mostenirii culturale rurale.

3. Saluta in egala masura actiunile pozitive intreprinse de Uniunea Europeana, cat si institutiile sale in favoarea dezvoltarii rurale, apeland totodata la o reorientare a productiei, avantajand calitatea si securitatea produselor agroalimentare, aceleasi norme fiind aplicate la produsele importante.

4. Se felicita, in baza contibutiilor unui mare numar de organizatii europene neguvernamentale pentru conservarea si dezvoltarea societatii rurale.

5. Adunarea Parlamentara estimeaza cu toate acestea ca, o noua actiune este necesara la nivel paneuropean pentru consolidarea justitiei si stabilitatii sociale si economice intre zonele urbane si cele rurale si mai ales favorizarea creatiei de noi facilitati rurale, revalorizand activitatile traditionale in spatiul rural.

6. In consecinta, Adunarea recomanda Comitetului de Ministrii:

I. Insarcinarea unui comitet de experti la Adunarea Parlamentara si Congresul puterilor locale si regionale ale Europei care sa elaboreze un instrument juridic cu privire la dezvoltarea rurala, inspirandu-se din modelele anexate.

II. Sa invite Uniunea Europena si organizatiile si institutiile competente sa participe la lucrarile acestui comitet de experti.

III. Sa prezinte proiectul de text Adunarii, pentru avizare inainte de adoptarea finala.

PREAMBUL

Statele membre in Consiliul Europei, care semneaza aceasta Charta:

1. Considerand ca, prin obiectivele Consiliului Europei se inscrie realizarea unei uniuni mai stranse a membrilor sai, astfel incat sa salvgardeze si sa promoveze idealurile care le sunt patrimoniu comun, sa favorizeze progresul lor economic si social,

2. Considerand ca, ameliorarea conditiilor de viata si de munca in zonele rurale prin punerea in aplicare a masurilor adoptate va contribui la progresul economic si social in Europa,

3. Considerand ca, din cauza progresului integrarii europene si a interdependentei crescande intre state si regiuni, e convenabil sa se inteprinda aceasta redefinire la nivel european,

4. Decisi sa redefineasca un cadru de actiune care sa permita dezvoltarea regiunilor rurale si urbane ale Europei in mod armonios si echilibrat si in acelasi timp sa adopte o politica de gestiune durabila a resurselor, atribuind oamenilor din agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit noi functii (conservarea naturii si a peisajului, productia de materii prime refolosibile pentru industrie si sectorul energetic, participarea la turismul rural si la activitatile de recreere etc.) care se vor adauga

functiilor lor traditionale,

5. Considerand ca, noul cadru de actiune, denumit Charta europeana a spatiului rural, va trebui sa defineasca principiile unei dezvoltari rurale multumita careia agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuitul vor fi valabile, mediul inconjurator va fi sanatos si noi activitati economice vor putea fi atrase, astfel ca aceste principii vor permite, de asemenea, dezvoltarea resurselor umane, iar aceasta Charta va trebui pe de alta parte sa protejeze si sa asigure dezvoltarea patrimoniului cultural al regiunilor rurale europene, care este pe cat de bogat, pe atat de variat,

6. Considerand ca, in aceasta privinta este necesar sa se fortifice cooperarea europeana astfel incat sa faciliteze aceasta evolutie si sa incorporeze din ce in ce mai mult toate politicile, inclusiv cele comerciale, principiul dezvoltarii durabile in spatiul natural si rural,

7. Luand in calcul dispozitiile pertinente ale instrumentelor juridice actuale ale Consiliului Europei, cum ar fi:

– Charta sociala europeana (Strasbourg, 1961: STE 35), protocolul aditional (Strasbourg, 1988; STE 128) si protocolul continand amendamentul la Charta (Strasbourg, 1991; STE 142);

– Conventie europeana referitoare la protectia sociala a agricultorilor (Strasbourg 1974: STE 83);

– Conventia europeana asupra protectiei animalelor in crescatorii (Strasbourg, 1976: STE 87);

– Conventia referitoare la conservarea vietii salbatice si a mediului natural al Europei (Berna, 1979: STE 104);

– Conventia-cadru europeana asupra cooperatiei transfrontaliere a colectivitatilor sau autoritatilor teritoriale (Madrid, 1980: STE 106);

– Conventia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei (Granada, 1985: STE 121);

– Charta europeana pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), (Strasbourg, 1992: STE 143);

– Charta europeana a limbilor regionale sau minoritare (Strasbourg, 1992: STE 148);

– Conventia Natiunilor Unite asupra diversitatii biologice ( Rio de Janeiro, 5 iunie 1992); Sunt convenite cele ce urmeaza:

TITLUL I

OBIECTUL CHARTEI

DEFINIREA SI CARACTERISTICILE

SPATIULUI RURAL

ARTICOLUL 1. OBIECT

Fiecare Parte, se angajeaza sa ia masurile legislative si administartive necesre pentru ca piloticile care vizeaza spatiul sau rural sa fie dezvoltate conform principiilor de mai jos.

ARTICOLUL 2. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE SPATIULUI RURAL

Sensul notiunii de “spatiu rural” are in vedere o zona interioara, inclusiv satele si micile orase, in

care marea parte a terenurilor sunt utilizate pentru:

– agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit;

– activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc.);

– zonele neurbane si de distractie amenajate (sau rezervatiile naturale);alte utilizari (in afara celor de locuit).

Activitatile agricole (inclusiv silvicultura, acvacultura si pescuitul) si neagricole ale unui

spatiu rural formeaza o entitate distincata fata de spatiul urban, care este caracterizat printr-o puternica concentrare de locuitori si de structuri verticale si orizontale.

TITLUL II

FUNCTIILE SPATIULUI RURAL

ARTICOLUL 3. FUNDAMENTELE PROTECTIEI JURIDICE

A. Fiecare Parte se angajeaza sa stabileasca si sa puna in aplicare un plan general pentru amenajarea

teritoriilor care sa tina cont de instrumentele internationale existante si aplicabile si care definesc,

conform ordinii de prioritati, functiile economice, ecologice si socio-culturale ale fiecarei zone rurale, expuse in prezenta Charta.

B. Fiecare Parte se angajeaza sa informeze Comitetul Permanent al Spatiului Rural European (CPERE) asupra statutului conferit zonelor sale rurale, cat si zonelor excluse de la punerea in aplicare a Chartei, astfel incat sa se permita urmarirea aplicarii Chartei in statele membre. Fiecare Parte se angajeaza sa actioneze in asa fel, incat apatiul rural sa-si poata exercita functiunea sa economica, si in particular:

a) Sa promoveze un sistem de productie agricola care sa asigure:

I. Nevoile alimentare ale populatiei.

II. Sa ofere agricultorilor si familiilor lor un nivel al beneficiilor comparabil cu cel al altor profesii liberale cu nivel de responsabilitate comparabil, asigurand astfel o sursa durabila de beneficii pentru populatia rurala.

III. Sa protejeze mediul inconjurator si sa asigure regenerarea mijloacelor de productie, astfel incat solul sau panza de apa freatica sa ofere conditii favorabile generatiilor viitoare, in contextul unei dezvoltari durabile.

b) Sa produca materiile prime necesare economiei, destinate industriei si productiei de energie.

c) Sa raspunda nevoilor inteprinderilor mici si mijlocii agricole, industriale, artizanale sau comerciale, precum si prestarilor de servicii.

d) Sa asigure baza activitatilor necesare pentru recreere si turism.

e) Sa conserve resursele genetice, ca baza pentru progresul agriculturii si promovarea biotehnologiilor.

ARTICOLUL 5. FUNCTIA ECOLOGICA

Fiecare Parte se angajeaza sa procedeze astfel incat spatiul sau rural sa se poata achita de functia sa

ecologica si in particular:

– sa conserve resursele naturale de viata, sol, apa, aer, utilizandu-le intr-o maniera juducioasa si durabila;

– sa protejeze biotipurile si “spatiile verzi” de cre se dispune si care joaca un rol esential in calitatea mediului inconjurator;

– sa intretina si sa conserve peisajul natural;

– sa conserve si sa protejeze biodiversitatea si in particular biodiversitatea genetica, diversitatea speciilor si cea a peisajelor naturale;

– sa asigure protectia animalelor salbatice, prin instrumentele juridice necesare si in conditii ecoligice adoptate ca atare.

ARTICOLUL 6. FUNCTIA SOCIO-CULTURALA

Fiecare Parte se angajeaza sa actioneze astfel incat spatiul sau rural sa asigure si sa largeasca rolul

socio-cultural in viata asociativa locala, precum si dezvoltarea relatiilor intre populatiile urbana si

rurala, facandu-se uz inclusiv de tehnologiile moderne de informare.

TITLUL III

POLITICI DE DEZVOLTARE RURALA

ARTICOLUL 7. NEVOI SPECIFICE SPATIULUI RURAL

Pentru definirea si punerea in aplicare a politicii sale de dezvoltare economica si tehnologica, de

amenajare a teritoriului, de protectia biodiversitatii agriculturii, acvaculturii, pescuitului, silviculturii, horticulturii, a infrastructurii sociale, a turismului, a educatiei si relatiilor internationale, fiecare Parte se angajeaza sa ia in consideratie nevoile specifice ale spatiului sau rural, respactand principiile complementarietatii si solidaritatii europene.

ARTICOLUL 8. ORIENTARI SI MASURI IN POLITICA SPATIULUI RURAL

Fiecare Parte se angajeaza sa respecte in efectuarea politicilor sectoriale prevazute la articolul 7 din

Charta, orientarile si masurile prevazute in politica spatiului rural, in anexa la prezenta Charta.

TITLUL IV

MIJLOACE SI INSTRUMENTE

ARTICOLUL 9. INSTRUMENTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

Pentru punerea in aplicare a politicii spatiului rural, definita prin prezenta Charta, fiecare Parte

contractanta se angajeaza sa creeze instrumente juridice si administrative, inclusiv din legislatia

nationala, privind amenajarea teritoriului, dezvoltarea agriculturii, protectia mediului, conservarea

peisajului natural si alte asemenea. Se va folosi in acest sens cooperarea internationala sau

transfrontaliera si institutiile specifice centrale, regionale sau locale.

a) Partile se angajeaza sa elaboreze norme de protectie ale dreptului public si ale dreptului privat, privind zonele instabile, in particular zonele rurale care detin o parte din litoral, si cele rurale care detin masive muntoase.

b) pe de alta parte, statele semnatare se angajeaza sa elaboreze o legislatura continand dispozitive de protectie a spatiului rural impotriva urbanizarii intensive sau anarhice. Sunt necesare, de asemenea, instrumente concrete, respectivplanuri sau schite directoare relevand obligatiile in domeniul edilitar, al amenajarii teritoriului si sistematizarii locale. Astfel de instrumente sau programe se stabilesc intre comunitate, asociatii sau grupe de cetateni, pe de o parte si autoritatile din domeniul public-statale, federale sau regionale, pe de alta parte.

c) tinand cont de aspectele economice concrete, fiecare Parte se angajeaza sa ia masuri legislative, administrative si financiare pentru restaurarea sau punerea “in cultura” a partilor din teritoriul rural, degradate de activitati economice anterioare.

d) Partile se angajeaza sa defineasca si sa aplice o politica agricola, silvica, de acvacultura si de pescuit etc., destinata sa mentina activitatea economica in spatiul rural si sa garanteze functiunile

definite la articolele 3 si 6 ale prezentei Charte.

e) pentru regiunile frontaliere, Conventia de cooperare transfrontaliera a Consiliului Europei, numita Conventia de la Madrid, va servi de referinta in materie.

ARTICOLUL 10. INSTRUMENTE FINANCIARE

Partile se angajeaza sa faca tot posibilul pentru a pune in aplicare o politica de ajutor financiar de

stat si locala in favoarea spatiului rural, aplicand principiul contributiei si masurile care figureaza in

orientarile prezentate in anexa. Asupra tuturor acestor obiective, Partile se angajeaza sa coopereze cu institutiile, organismele si asociatiile care se ocupa de dezvoltarea spatiului rural.

TITLUL V

SUBSIDIARITATEA

ARTICOLUL 11. PUTERI LOCALE SI REGIONALE

Partile se angajeaza sa dezvolte rolul si competentele puterilor locale si regionale pentru intarirea

dezvoltarii interne a zonelor rurale si, cu deosebire, punerea in aplicare a principiilor si orientarilor

mentionate in Charta si in anexa sa, cu referire la aplicarea principiului subsidiaritatii.

TITLUL VI

COMITETUL PERMANENT AL SPATIULUI RURAL EUROPEAN

(CPERE)

ARTICOLUL 12. COMPOZITIE SI FUNCTIONARE

a) Un comitet permanent al spatiului rural european (CPERE) va fi constituit in termen de un an, incepand cu intarea in vigoare a Chartei.

b) Fiecare Parte va fi reprezentata de CPERE. Adunarea Parlamentara si Congresul Puterilor

Locale si Regionale ale Europei (CPLRE) vor putea reprezenta in CPERE atat direct, cat si prin

observatori.

c) Fiecare stat membru in Consiliul Europei care nu este Parte contractanta la Charta poate fi

reprezentat in CPERE printr-un observator.

Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei poate invita orice stat nemembru al Consiliului

Europei sa fie reprezentat printr-un observator propriu la reuniunile CPERE.

Toate organismele, organizatiile neguvernamentale sau institutiile calificate in domeniu, pot cere Comitetului de Ministri statutul de observator pe langa CPERE.

d) CPERE este convocat de Secretarul General al Consiliului Europei. Prima sa reuniune va avea loc in decurs de un an, incepand cu intrarea in vigoare a Chartei. Se reuseste dupa aceea, cel putin o data la doi ani si ori de cate ori majoritatea Partilor o solicita.

e) Majoritatea partilor contactante constituie cvorum-ul (numarul minim legal de voturi) necesar pentru tinerea unei adunari a CPERE.

f) Sub rezerva unor noi dispozitii CPERE isi adopta propriul sau regulament interior.

ARTICOLUL 13. COMPETENTE

1. Comitetul Permanent al spatiului rural european este insarcinat sa faciliteze si sa amelioreze

punerea in aplicare a prezentei Charte. In particular, aceasta poate:

– sa revada in permanenta dispozitiile prezentei Charte si orientarile care sunt adaugate in anexa;

– sa faca recomandari Partilor asupra masurilor ce trebuie luate pentru punerea in aplicare a prezentei Charte;

– sa recomande masurile adoptate, prin asigurarea informarii publicului, asupra activitatilor intreprinse in baza prezentei Charte;

– sa faca recomandari Comutetului de Ministri;

– sa faca propuneri care sa amelioreze eficacitatea prezentei Charte.

2. Pentru indeplinirea misiunii sale, CPERE poate, din proprie initiativa, sa prevada reuniuni ale

grupurilor de experti.

ARTICOLUL 14. RAPORTAREA APLICARII CHARTEI

Dupa fiecare reuniune, Comitetul Permanent al spatiului european transmite Comitetului Ministilor

al Consiliului Europei un raport asupra desfasurarii lucrarilor si pentru punerea in aplicare a

prevederilor Chartei.

ARTICOLUL 15. PUBLICITATEA ACTIVITATILOR

Comitetul Permanent al Spatiului Rural European va elabora periodic – si cel o data la cinci ani un

raport amanuntit pe care il va prezenta Adunarii Parlamentare si Congresului puterilor locale si regionale ale Europei, asupra aplicarii prezentei Charte.

TITLUL VII

DISPOZITII FINALE

ARTICOLUL 16. SEMNAREA SI RATIFICAREA

Prezenta Charta este deschisa aderarii statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusa ratificarii, accepatarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi

depuse la Secretariatul General al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 17. INTRAREA IN VIGOARE

1. Prezenta Charta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza, dupa expirarea unei perioade de trei luni, de la data la care cinci state membre ale Consiliului Europei vor fi exprimat consimtamantul lor, la aderarea la Charta, in conformitate cu dispozitiile articolului 16.

2. Pentru orice stst membru care va exprima ulterior consimtamantul sau de aderare la Charta,

aderarea va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de trei luni,

dupa data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

ARTICOLUL 18. ADEZIUNEA STATELOR NEMEMBRE

1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei Charte, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei va putea sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei si Uniunii Europene sa adere la Charta.

2. Pentru orice stat aderent, Charta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea unei perioade de trei luni, dupa data depunerii instrumentului de adeziune la Secretarul General al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 19. CLAUZE TERITORIALE

1. Orice stat poate, in momentul semnarii, sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile asupra

carora se va aplica prezenta Charta.

2. Orice Parte, in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de adeziune, sau in orice moment urmator sa extinda aplicare prezentei Charte, prin declaratia adresata Secretariatului General al Consiliului Europei, la alte teritorii precizate in declaratie, pentru care isi exercita direct relatiile internationale, sau pentru care este abilitata sa stipuleze.

ARTICOLUL 20. DENUNTAREA

1. Oricare Parte poate, in orice moment, sa denunte prezenta Charta, adresand o nota Secretariatului General al Consiliului Europei.

2. Denuntarea va avea efect in prima zi, care urmeaza dupa expirarea unei perioade de sase luni,

dupa data primirii notei de catre Secretarul General.

ARTICOLUL 21. NOTIFICARI

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului asupra oricarui

stat care a aderat la prezenta Charta, referindu-se la:

a) semnaturile de drept

b) depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

c) datele intrarii in vigoare a Chartei, in conformitate cu dispozitiile articolului 16 si 17 din Charta

toate rapoartele stabilite in aplicarea dispozitiilor articolelor 14 si 15 din Charta

e) toate actele, notificarile, declaratiile sau comunicarile care au legatura cu prezenta Charta.

BIBLIOGRAFIE

Bold I. și colaboratorii

Dona Ion, curs “Dezvoltare rurală”, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, București, 2005

Erdeli G., Cucu V., România. Populație, Așezări umane, Economie, Edit. Transversal, București 2000, p 394

Glăvan V.- Agroturism

Tălânga C., Turism rural, note de curs,Universitatea din București, Facultatea de Geografie, București 2010

*** Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spațiului rural

*** Information agricole, nr. 661, 1993

*** L'Europe a vivre, Strassbourg, 1996

*** Vers une Europe des solidarites – le logement – Europe sociale –Supliment 3/ 1992

*** Revista de Turism, nr. 3,art.10, 2008

*** INS Rezultatele Recensământului Populației anul 2002

*** Anuarul statistic al României, 2011

Tempo-online.Institutul Național de Statistică

www.mdrl.ro

www.adrnordest.ro

www.mdrl.ro

BIBLIOGRAFIE

Bold I. și colaboratorii

Dona Ion, curs “Dezvoltare rurală”, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, București, 2005

Erdeli G., Cucu V., România. Populație, Așezări umane, Economie, Edit. Transversal, București 2000, p 394

Glăvan V.- Agroturism

Tălânga C., Turism rural, note de curs,Universitatea din București, Facultatea de Geografie, București 2010

*** Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spațiului rural

*** Information agricole, nr. 661, 1993

*** L'Europe a vivre, Strassbourg, 1996

*** Vers une Europe des solidarites – le logement – Europe sociale –Supliment 3/ 1992

*** Revista de Turism, nr. 3,art.10, 2008

*** INS Rezultatele Recensământului Populației anul 2002

*** Anuarul statistic al României, 2011

Tempo-online.Institutul Național de Statistică

www.mdrl.ro

www.adrnordest.ro

www.mdrl.ro