Agroturism, Agrement, Animație Si Sport
AGROTURISM, AGREMENT, ANIMAȚIE
ȘI SPORT
NICULESCU ROBERTO DANIEL
bucureȘti
2015
CUPRINS
INTRODUCERE
Turismul modern debutează sub forma călătoriilor de dragul călătoriei, cu două tipuri de motivații pentru turist: una de a-și trata sănătatea și de a se relaxa, iar cealaltă de a acumula cunoștințe despre viața, cultura, tradițiile altor popoare și alte motivații dintre cele mai diverse materializate sub variate forme de călătorie: pentru efectuarea băilor de soare, băi marine (prilej cu care s-a pus și problema costumului de baie și a unui anumit mod de vacanță), drumeții montane, practicarea sporturilor, chiar și călătoria la oraș cu treburi strict determinate a devenit turistică, cei care au plecați de acasă cu afaceri ajungeau la o destinație renumită pentru viața de noapte, petreceau în baruri sau cluburi sau făceau o vizită la un obiectiv reprezentativ, în timp motivațiile au devenit tot mai variate, suferind numeroase transformări și adaptări în funcție de modificările structurii sociale a turiștilor, dorințele fiecărui turist în parte fiind diferențiate după categoria socială, educația, vârsta sau sexul acestiua.
Turismul poate include pe de o parte activități simple, puternic „divizate" de către participanți, cum ar fi campingul sau expedițiile și excursiile de o zi, dar și activități mai elaborate, de obicei puse la punct de către agenți economici specializați, cum ar, fi pachetele de servicii turistice care. Implică transport, cazare, masă, activități de agrement etc.
În ambele cazuri sunt de maximă importanță atât contextul, cât și experiența celui ce organizează vacanța în asigurarea satisfacției pentru turiști sau pentru cei ce iau parte la respectiva vacanță. Pentru o mai bună înțelegere a ce îseamnă să fii turist și ce impact poate avea acest lucru asupra populației gazdă, în funcție de cât sunt de convinși și dispuși turiștii de a experimenta lucruri noi, cu care sunt mai puțin familiarizați în cadrul societății gazdă, s-au identificat 4 mari tipologii de turiști:
A. Cei care circulă în sistem neinstituționalizat (apelează la călătoriile pe cont propriu).
1. Exploratorii – cei care caută în permanență noi trasee, noi destinații. Care doresc să descopere ciudățenii și sunt în căutarea ineditului.
2. Drumeții – cei care merg pe drumuri „bătătorite" sau cunoscute dinainte.
B. Cei care călătoresc în sistem instituțional (apelează la forme de turism organizat și semiorganizat).
3. Turiști individuali
4. Grupuri de turiști
Prin urmare, această clasificare se referă la tipul de „experiență" pe care vrea să o trăiască turistul. Tartipul de experiență căutată (recreare, plăcere, căutarea de noi „centre spirituale") determină forma de turism la care va apela turistul..
CAPITOLUL 1. AGREMENTUL ȘI ANIMAȚIA
CONCEPTUL DE AGREMENT
Componentă importantă a unei oferte turistice atractive, agrementul se constituie ca un element fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor, indiferent de motivația de vacanță sau forma de turism practicată, mai mult chiar, indiferent de vârsta sau profilul șoc io-profesional al turiștilor, cererea pentru agrement în perioada vacanței a devenit atât de mare încât aceasta a căpătat statut de motivație turistică propriu-zisă. Ca urmare, diversitatea și originalitatea ofertei de agrement pot constitui elemente hotărâtoare în atragerea fluxurilor turistice și o bază de apreciere a unei stațiuni de odihnă sau balneoclimaterică sau a unei destinații turistice.
Se constată deci, că principala dimensiune a conceptului de agrement este distracția, plăcerea, iar brice activitate turistică sau preocupare capabilă, să-i deconecteze pe turist se încadrează în sfera largă a activității de agrement. Agrementul capătă un rol important în cadrul activităților de timp liber pe măsură ce simplă odihnă, pasivă nu mal este capabilă să-i asigure individului recuperarea necesară după oboseala, muncii depuse. Noile fornfe de odihnă activă care impun să fie-oferite în timpul unui sejur, ca urmare a mutațiilor intervenite în structura profesiilor și a locurilor de muncă a diminuării. Eforturilor fizice și a creșterii încordării nervoase, inclusiv a stresului, conduc la o mărire a ponderii. Activităților de agrement în totalul preocupărilor din timpul liber. Această complementaritate a timpului liber cu munca determină o anumită relație între activitățile de agrement practicate de un anumit individ și categoria să socio-profesională, vârsta, specificul locului de muncă prin urmare o activitate de agrement ce constituie o mare atractivitate pentru unele categorii de turiști poate fi total indiferentă. Sau chiar respinsă de alții mai ales dacă aceștia provin din altă țară.
În concluzie, agrementul reprezintă un complex eterogen de activități care vizează multiple domenii, menite să asigure condiții pentru odihnă, refacere fizică după efort, practicarea unor sporturi sau activități în aer liber, inițierea în diverse meșteșuguri, cunoaștere etc.
În această lucrare am utilizat pentru cercetare, următoarele metode:
Analiza la fața locului a resurselor naturale și antropice;
Studiul datelor statistice oferite de instituțiile administrative implicate;
Studiul bibliografic al materialelor specifice domeniului;
FORME DE AGREMENT
Aceste forme de agrement sau activități recreative în timpul liber pot fi clasificate după mai multe criterii, fiecare dintre acestea punând în evidență trăsături specifice sau aspecte ale activităților din timpul liber, precum și diferitele relații dmtre ele. Se pot identifica câteva tipuri majore de activități în timpul liber, fără a considera această clasificare sau împărțire alor ca fiind exhaustivă.
• Activitățile recreare (incluzând sporturi, arte și recreare în zonele rurale)
• Hobby-uri
• Activități de divertisment: Jocuri
• Cumpărarea de bunuri și servicii (privită captivitate de agrement)
1.2.1 ACTIVITĂȚILE DE RECREARE
Sporturile
Sporturile sunt parte integrantă a activității turistice și aceasta se poate exemplifica prin pachetele de vacanță oferite pentru practicarea schiului sau sub forma vacanțelor de aventură, precum și prin comercializarea anumitor destinații localități sau regiuni drept atracții turistice datorită posibilităților pe care le oferă pentru practicarea sporturilor.
Datorită marii diversități a sporturilor, ele sunt împărțite în categorii, după diverse criterii: pornind de la simpla alergare (jogging), trecând apoi la sporturile de iarnă: schi, patinaj, dans pe gheață, săniuș și plimbări cu sania, sculptură pe zăpadă și jocuri pe gheață și pe zăpadă (serbările zăpezii etc.); sporturi nautice; natație, schi nautic, iahting, windsurfing, plimbări de agrement pe lacuri și pe mare, croaziere, pescuit sportiv, jocuri distractive pe plajă (jocuri marinărești, serbările mării ș.a.); jocuri cu mingea: fotbal, volei, tenis de câmp, tenis de masă, baschet, minigolf ș.a.; jocuri diverse: popice, bowling, tir cu arcul, badminton, jocul cu zmeul; sporturi extreme: deltaplan, parașutism, lansare cu parașuta și cădere în apa mării, bungee-jumping, alpinism, trekking ș.a.
Artele
Ca și în cazul altor forme de petrecere a timpului, nu este ușor să stabilim natura artei, este aproape imposibil să o definim excluzând toate activitățile care nu sunt asimilate artei. Cei care activează în domeniul artistic dezbat natura artei și rolul ei în societate.
Arta poate fi evaluată prin coduri interne, coduri care examinează stilul, conținutul estetic sau forma care adesea a dat naștere la școli și curente dc artă. De-a lungul timpului, au apărut lucrări de artă care au avut un destin cultural semnificativ deoarece sunt exemple ale unei forme de artă particulară. Ceea ce este de reținut este că artă este o formă de reprezentare, ea este cea prin care artistul transmite audienței un mesaj.
Recreare în zonele rurale
Zonele rurale nu reprezintă în exclusivitate o resursă pentru activitățile recreative. Activitățile, " recreative ".'în "zonele rurale reprezintă doar o categorie de interese legate de acesta prețioasă și finită resursă. Alte categorii de interese ar putea fi, de exemplu aspectele legate de agricultură, industrie sau cele legate de conservarea și protecția mediului.
Mai mult decât atât, majoritatea zonelor rurale sunt în proprietate privată și de aceea orice utilizare a lor în interes public (inclusiv în scopuri de organizare a activităților recreative) trebuie să facă obiectul unor negocieri.
• Diferitele concepții, interese și activități legate de zonele rurale sunt reprezentate în sfera industriei ospitalității de o serie de organisme
Publice, organizații non-proflt și bineînțeles, agenți economici. Fiecare din aceste categorii de organizații trebuie să „concureze" cu multitudinea intereselor manifestate de organizații similare din alte domenii de activitate vis-a-vis de mediul rural. Percepțiile și definițiile cu privire la „spațiul rural" sau „mediul rural" sunt strâns legate de categoriile de indivizi analizați: rezidenți, vizitatori sau proprietari de terenuri. Pentru persoanele care desfășoară activități legate de agricultură, spațiul rural reprezintă un loc de muncă pentru orășeni spațiul rural reprezintă un loc de distracție și recreare, iar pentru deținătorii de terenuri el reprezintă un mijloc de câștigare a existenței.
Astăzi „spațiul rural" este amenajat pentru a putea fi folosit de către orășeni în activități cu scop recreativ. El poate cuprinde o gamă variată de activități care. Pot fi desfășurate în împrejurimile rurale, astfel ieșirile în afara orașului și picnicurile au devenit principalele activități de petrecere a timpului liber în zonele rurale, aceste activități fiind mult mai răspândite decât plimbările pe jos pescuitul, vânătoarea sau practicarea unor sporturi în aer liber. Activitățile recreative pasive se referă la acel gen de activități la care experiența unei „ieșiri" în mediul rural reprezintă motivul principal și esențial pentru desfășurarea "altor activități cu caracter recreativ. Plimbările cu mașina în zonele rurale reprezintă o importantă componentă a activităților recreative pasive. Adesea șofatul este la fel de important ca și destinația în sine, deoarece de cele mai multe ori prin destinație înțelegem mai degrabă o anumită zonă geografică decât un loc anume.
Activitățile recreative în mediul rural sunt caracterizate de concentrarea cererii în timp și spațiu. Din punct de vedere temporal, modelele zilnice, săptămânale și anuale au scos în evidență concentrări ale cererii în intervale foarte scurte de timp. Acest lucru ridică serioase probleme celor care trebuie să previzioneze care va fi nivelul cererii într-o anumită perioadă de timp.
Mediul rural, a fost mereu utilizat în scopuri de agrement, faptul. Că anumite spații libere nu au fost utilizate în scopuri agricole șe datorează în parte și aspectelor legate de oportunitățile ce le ofereau aceste spații, pentru recreare. Chiar dacă cele 2 categorii de interese nu sunt întotdeauna incompatibile (de exemplu campingurile și rulotele, caravanele au fost inițiate de fermieri și de proprietarii de terenuri pentru a-și mări veniturile, creșterea exagerată și adesea necontrolată a „invaziei" mediului rural de către orășeni în scopuri de agrement au determinat o împotrivire a locuitorilor din mediul rural față de acest fenomen.
Prin urmare, pensiunile rurale au fost concepute ca niște locuri unde orășeni pot fi direcționați în scopuri recreative și pentru a „mărgini" în acesî fel aria lor de acțiune și de a reduce riscul de distrugere și poluare a mediului rural. Diferențele de opinie între cele două grupuri de interese se datorează percepțiilor diferite atât estetice, cât și funcționale cu privire la modul; cum ar trebuie expidatat mediul rural. Cei care doresc să intensifice activitățile de utilizare amediului:rural în scopuri economice cum ar fi: cultura plantelor, minerit, modificarea unor cursuri de apă, silvicultura etc. Sunt supuși tot mai mult presiunilor exercitate de cei ce doresc să folosească mediul rural pentru recreare și câre doresc să păstreze acest mediul cât mai, natural, mai virgin.
O alternativă ar fi dezvoltarea unor „sporturi" tradiționale specifice zonelor rurale: vânătoare, pescuit etc. Alte posibile utilizări în scopuri de agrement ale acestor zone rurale ar putea fi: cursuri de golf, planorism, curse cu motociclete în teren accidentat etc.
1.2.2. OCUPAȚII DIN TIMPUL LIBER
Majoritatea studiilor despre activitățile desfășurate în timpul liber se axează fie pe activitățile recreative active, cum ar fie sportul și artele și pe problematica legată de încurajarea subiecților de a lua parte la ele, fie pe acele activități recreative cele mai cerute de turiști, precum și pe aspectele legate de autorizarea și controlul lor.
Există însă o gamă foarte variată de activități recreative cunoscute sub denumire generică de „pasiuni în timpul iiber, meșteșuguri și educație" care rar au făcut obiectul unui studiu aprofundat, cu toate că acest gen dc activități stârnesc interesul a milioane de oameni, în sensul că le alocă mult timp, bani, spațiu, îndemânare și energie.
Hobby-uri
Acestea reprezintă, în general, activități desfășurate acasă de fiecare dintre noi, dar ele pot fi promovate sau dezvoltate prin intermediul unor cluburi, asociații mai mult sau mai puțin formale la nivel local, național și, în unele cazuri, la nivel internațional.
Ele pot fi grupate fie. În categoria „căutarea și colecționarea de produse și obiecte" fie în categoria „creșterea de-plante și ammale". De obicei obiectivul final al acestor activități este de a deține un set complet într-o anumită categorie de produse sau de a procura un obiect care, datorită rarității sale, este foarte valoros, iar valoarea lui crește o dată cu trecerea timpului.
Este evident, că acest hobby – colecționarea de obiecte – reprezintă o modalitate de relaxare la domiciliu, foarte comodă și ieftină (dacă ne gândim la faptul că orice activitate turistică ce implică relaxarea presupune deplasarea turistului și practicarea sau consumarea unei activități contra cost la 6 altă destinație). Este o activitate care poate fi practicată de oricine (fără limită de vârstă, fără restricții în ceea ce privește nivelul socio-profesional, naționalitatea etc.), presupune o preocupare constantă (fără influențe sezoniere), o odihnă activă și ceea ce este mai important, nu se rezumă la acțiuni individuale, colecționarii schimbând între ei diverse obiecte în scopul diversificării sau' îmbogățirii colecției.
Meșteșuguri și îndeletniciri casnice
În încercarea de a defini cât mai exact termenul de „meșteșuguri", cuvintele pot avea înțelesuri nu tocmai exacte, de aceea nu se poate trasa o linie de demarcație foarte riguroasă între activitățile ce se doresc a fi „ocupații în timpul liber" și cele ce se doresc a fi „meșteșuguri".
Meșteșugurile pot fi apreciate atât prin prisma utilității lor funcționale (de exemplu confecționarea unei jucării din lemn pentru un copil), cât și prin prisma utilității lor estetice (sculptarea unei figurine). Meșteșugarii apreciază procesul de confecționare, de „fabricare", precum și produsele ce rezultă în urmă acestui proces, în termeni instrumentali sau intrinseci, așa curri ar fi un artefact care are mare valoare sau un obiect de creație deosebit; dar cu utilitate practică limitată. Tricotatul și croitoria, de exemplu, pot fi privite amândouă că munci casnice, ele contribuind la bunăstarea financiară a persoanelor respective, pot fi privite ca niște activitați dezinteresate cu simplu rol de agrement, sau pot fi ridicate la rangul de artă, atunci când alcătuiesc colecții de, haute-couture", în care nu se vinde obiectul de îmbrăcăminte ca atare, ci se vinde marca sau numele casei ca „obiect de artă" unicat (se cunosc, de altfel, costume purtate de actori sau personalități, etalate cu diverse ocazii, și care s-au vândut la licitații cu prețuri exorbitante)
Meșteșugurile se deosebesc de artă pe considerente, de natură funcțională: dacă meșteșugurile au drept scop reproducerea anumitor obiecte în cazul artei de cele mai multe ori rezultatul procesului de execuție este un obiect unicat. Cu toate acestea, relațiile dintre „profesori" și „clasă" variază de la un grup la altul, adică în unele clase relațiile sunt mult mai formale, pe când în altele ele se bazează pe participarea voluntară și egali.
Ca o concluzie atât hobby-urile, cât și meșteșugurile sunt practicate în timpul liber și sunt expresia voinței fiecărui individ, toate presupun o folosire productivă a timpului liber și creează premisele persoanelor implicate de a fi creative, de a-și dezvolta deprinderi și calificări prin care să-și exprime mai bine personalitatea, să se organizeze mai bine.
Educația ca activitate recreativă
Educația privită ca activitate recreativă se caracterizează :prin faptul că nu implică nici un"element de constrângere. În timp ce activități școlare, cumcar fi sporturile, artele sau orele de practică ar putea fi catalogate ca recreative, întrucât copiii au posibilitatea de a opta între aparticipa sau nu la aceste cursuri, totuși putem cu greu afirma că aceste activități au un caracter de agrement. Se poate considera deci, că oamenii definesc educația ca fiind o activitate recreativă, atunci când este făcută din plăcere și după propriile opțiuni, fără nici o restricției.
Oamenii sunt atrași de educație dintr-o mulțime de motive, adesea surprinzătoare. Indivizii aleg să participe la un curs pur și simplu datorită interesului manifestat față de un subiect sau din cauza curiozității de a descoperi mai multe despre un anumit subiect și de a-1 încerca. Prin urmare, un individ poate alege un curs care are legătură cu un hobby, o activitate practică, un meșteșug, despre care are deja anumite cunoștințe și informații. Mulți aleg să participe la anumite cursuri pentru a se perfecționa, iar de la curs; (desfășurat sub îndrumarea unor experți) așteaptă să depășească nivelul de îndemânare și performanță avut anterior.
Relevant este modul în care cluburile, asociațiile, precum și cursurile de educație pentru adulți reușesc să îmbine și să „conecteze" interesele individuale ale indivizilor la mediul social. Este interesant de; remarcat cum astfel de organizații. Nu exercită o;-presiune prea mare asupra., indivizilor pentru a-i determina să devină membri, și "de aceea ei sunt capabili să coopteze o mare varietate, de oameni care să participe la activități recreative alese de ei din diferite motive.
Aspecte privind participarea
Unele hobby-uri, în special colecționarea de diverse obiecte, se identifică mai mult cu copiii decât cu adulții și de aceea șe așteaptă ca astfel de activități să fie privite mai mult ca jocuri de copii decât activități de agrement.
Totodată ele pot fi privite cai activități individuale, în special pentru copii, dar care așteaptă oportunitatea.ca în timp ele să devină activități sociale sau activități de agrement, așa cum le numim noi. În general vorbind cunoștințele noastre legate de motivele ce determină anumiți indivizi să ia parte la cursurile de educație sau să aibă anumite ocupații sau îndeletniciri în timpul liber, sunt destul de limitate, întrucât aceste activități au fost privite multă vreme numai ca simple activități de agrement. Se creează astfel o mare oportunitate de studiu și investigații a acestor categorii de activități pentru grupurile de cercetători, în urma acestor investigații pot rezulta o mulțime.de informații folositoare de vreme ce acest domeniu a fost practic „neexplorat".
Până de curând cursurile educative pentru adulți s-au limitat să îmbrace mai degrabă forma unor programe tradiționale de. învățământ fără a avea un caracter recreativ prea pronunțat. În prezent această distincție practic a dispărut și aceste programe au fost extinse acoperind o gamă completă de activități, recreative productive. – Índeletnicir hobby-uri, arte 'precum și activități educaționale specifice.
ACTIVITĂȚI CU CARACTER DE DIVERTISMENT
„Activitățile de divertisment" se-referă-la un gen de-activități cu caracter recreativ din timpul liber, care au cunoscut o dezvoltare explozivă începând cu sfârșitul secolului 19.
Multe modalități de petrecere a timpului liber, cum ar fi sporturile, artele și alte activități recreative implicau numai un grup restrâns de persoane și deçi nu se poate afirma că ele se bucurau de o mare popularitate. În secolul 19, formele tradiționale, populare, de divertisment, de exemplu, târgurile, cursele de cai, meciurile de box etc., s-au menținut multă vreme printre preferințele oamenilor din acea perioadă, în ciuda faptului că au apărut noi forme de divertisment ca urmare a progreselor tehnologice, de exemplu, teatrul de varietăți, radioul, cinematograful și televiziunea. Prin urmare activitățile de divertisment pot fi înțelese că fiind „consumul" dc activități produse de către sectorul comercial și sunt strâns legate de, fenomenul „audienței în masă". De-a lungul timpului audiențele în masă au reprezentat o dimensiune importantă a activitaț? I de divertisment. Chiar dacă divertismentul înseamnă audiență în masă, el intră puternic sub incidența unei stări de pasivitate (conceptul de a fi distrat de alții), întrucât altcineva este o gazdă perfectă pentru noi, aiteineva ne amuză, ne distrează, ne deconectează și de cele mai multe ori acest lucru presupune că persoanele respective să posede "anumite talente, cunoștințe, să fie calificate, dar mai presupune și existența unor resurse financiare. Pentru adulii, dar și pentru tineri, divertismentul este sinonim cu ,,-a te simți bine" și a cheltui bani pe produse și servicii din sectorul comercial. Este evident, că în acest domeniu de activitate trebuie să existe acel spirit antreprenori ăl de a anticipa și de a veni în întâmpinarea. Dorințelor amatorilor de divertisment.
În ultima vreme este promovat un nou tip de spectacol, „teatru activ", la care se cere participarea publicului, acesta devenind parte integrantă a spectacolului.
1.2.3. CUMPĂRĂTURILE CA FORMĂ DE AGREMENT
Cumpărăturile privite ca forme de agrement reflectă o societate pentru care consumul de bunuri și servicii din sectorul comercial ocupă un loc important în modul de viață și în așteptările populației. Publicitatea, mijloacele de informare în masă și activitățile culturale au sprijnit și încurajat, continuu consumul ca fiind, un mijloc de atinge un anumit statut social de a te împlini, de a te auto-realiza. În consecință, actul de achiziționare de bunuri și servicii a început, să fíe percepută o experiență plăccută deosebită prin care un anumit individ se poate „răsfăța". În general, aceste activități de agrement presupun consumul de bunuri, servicii și diverse produse create cu scopul de a fi comercializate pentru a se obține un profit. Deși indivizii sunt implicați permanent într-o căutare activă de experiențe cât mai plăcute în locuri cum ar fi: cinema, teatruri, pub-uri, pizzerii, centre comerciale și cazinouri, aceste forme de agrement încurajează, în special, consumul pasiv de bunuri de larg consum.
Poate fi considerată o activitate relaxantă, nu presupune un efort intelectual prea mare, ci doar o oarecare rezistență fizică pentru a face față cursei contra cronometru pe străzile comerciale și în marile centre comerciale, dar care necesită o anume disponibilitate financiară.
1.3 AGREMENTUL ÎN TURISMUL RURAL
Consecință a dezvoltării-industriei și a creșterii populației urbane, turismul în spațiul rural a devenit o realitate a zilelor noastre. Căutarea mediului rural ca o modalitate de odihnă și recreare este o tendință generală în turismul intern și internațional. Printre motivațiile care vin să susțină necesitatea petrecerii vacanței m mediul natural se pot enumera: Dorința de a încerca noi destinații, ferite de aglomerația și poluarea din mediul urban, lucru care se realizează prin întoarcerea la natură, unde odihna, liniștea, aerul curat sunt garantate. Cunoașterea modului de viață în spațiul rural. Asimilarea de noi cunoștințe în ce privește cultura unei anumite zone, prin contactul direct al turiștilor cu localnicii, obiceiurile populare, manifestări folclorice etc. Care au darul de a-i scoate din monotonia și rutina activităților cotidiene.
Turismul rural în România se practica încă de la începutul secolului al 18-lea, dar concret acesta începe să se contureze la începutul secolului al.20-lea, principala să caracteristică rămânând totuși spontaneitatea și, mai ales, caracterul său neorganizat, turiștii așezărilor rurale fiind practic ocazionali. Așezările rurale românești, apărute din vremea dacilor pe cele mai variate forme de relief, păstrează încă datinile și obiceiurile străvechi, dublate de un folclor bogat, original, putând fi valorificate turistic într-un cadru organizat, cu scopul dezvoltării acestui sector turistic. La sfârșitul anilor 1960 au loc primele încercări de ofertare a unor servicii turistice, specifice acestei forme de turism, în mod organizat pentru turiștii aflați pe litoral, încercându-se totodată introducerea satelor respective în circuitul intern și internațional.
Se declară astfel, experimental, sate de interes turistic, denumite "sate turistice" 14 localități rurale: Lerești și Rucăr (jud. Argeș), Fundata și Șimea (jud. Brașov), 'Sibiel (jud. Sibiu), Tismana (jud. Gorj), Murighiol, Sf. Gheorghe și Crișan (jud. Tulcea), Bogdan Vodă (jud Maramureș), Vatra Moldoviței (Jud. Suceava), Vaideeni (jud. Vâlcea), care au fost introduse în circuitul turistic prin programe contractate pe piața externă. Activitatea turistică din aceste sate a fost redusă la minim iar satele turistice au devenit hefuncționale ca destinații turistice, nepuîând fi amenajate corespunzător, odată cu interzicerea cazării turiștilor străini la particulari (1974).
Agrorurismul este o formă de turism care se realizează prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare și a altor servicii puse la dispoziție de gospodăriile-și fennele. Agroturiștice. Turiștii solicită o gamă de servicii oferită de gospodăria țărănească (servicii de cazare și masă) și care valorifică superior produsele proprii obținute, precum și resursele locale. Astfel definiția agroturismului comportă două aspecte ce necesită a fi comentate:
Spațiul de cazare pus la dispoziția turiștilor poate fi un spațiu special construit în acest scop (pentru a fi închiriat) sau chiar propriul spațiu de locuit al gazdelor, respectiv surplusul acestuia.
Serviciile-turistice care se oferă suplimentar turiștilor care vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, practicarea unor sporturi, inițierea în diverse meșteșuguri etc. Aceste servicii constau în pregătirea și servirea mesei, însoțirea turiștilor pe trasee, respectiv plimbări în aer liber (cri căruța sau pe jos), oferirea unor alternative în petrecerea timpului liber.
Din punct de vedere al agremenrului, agroturismul oferă turiștilor posibilități diverse de petrece a timpului lber prin valorificarea superioară a resurselor existente pe plan local. Astfel turiștilor li se pun ia dispoziție multiple programe turistice care constau în:
• Servirea unor preparate tradiționale din produse obținute în gospodăria proprie.
• Amenajarea gospodăriei în vederea practicării unor activități recreative.
• Participarea efectivă a turiștilor sau doar ca simplii spectatori la diverse manifestări tradiționale.
• Punerea la dispoziția turiștilor a unor spații de cazare cu dotare completă pentru ca aceștia să poată efectua toate activitățile gospodărești (de la activități gospodărești până la activități agricole accesibile, precum culesul fructelor și prepararea acestora).
Turismul rural este o activitate permanentă care se desfășoară în spațiul, rural, oferind turiștilor cazare în spații special construite și alte activități de turism specializate. Altfel spus, este o formă de turism ce are ca destinație mediul rural, folosind ca structuri de primire turistică gospodăriile și fermele agroturiștice.
CONCEPTUL DE ANIMAȚIE
Animația în momentul de față apare ca o activitate nouă, de altfel puțin cunoscută, un subiect complex care dă naștere la diverse interpretări, un ansamblu de acțiuni în adaptare la o piață în continuă mișcare. Aceasta se raportează în permanență la perioada vacanței, perioada de timp privilegiată, asociată de cele mai multe ori unei experiențe turistice.
Dezvoltarea remarcabilă a timpului liber a antrenat schimbări radicale în viața oamenilor și tinde să creeze o nouă civilizație. Ca rezultat al unei tehnologii avansate și al unei organizări economice moderne, timpul liber pune numeroase probleme de ordin cultural, tehnic, economic și politic. Individul nu este pregătit să profite de timpul său liber pentru propria ascensiune spirituală, iar activitățile de animație răspund insuficient nevoilor reale, de altfel destul de greu de definit.
Referindu-ne la aspectul economic, se constată că o dată cu creșterea veniturilor individuale o sumă din ce în ce mai mare este alocată activităților de petrecere a timpului liber. Astfel, luând în considerare rolul și funcțiile atribuite timpului, liber, J. Dumazedier (reputat sociolog francez pentru cercetările sale în materie de timp liber) rezumă că acesta este îmstrânsa legătură cu: odihnă și recrearea care permit recuperarea după oboseală fizică sau tensiunea nervoasă sau intelectuală (stresul atât de cunoscut zilelor noastre) provocate de muncă; distracțiar: și; divertismentulcare permit evadarea din cotidian, și înlăturarea rutinei;
Dezvoltarea personalității conform aspirațiilor fiecăruia, un aspect în care timpul liber creează noi condiții favorabile, pentru îmbunătățirea capacităților fizice, mentale și spirituale.
Prin urmare nu este momentul de a ne preocupa în primul rând de aspectele calitative ale turismului și de a acorda o mai mare atenție animației timpului liber al turiștilor? În prezent evoluția turismului a fost studiată din punct de vedere cantitativ. Datele statistice referitoare la mișcarea și necesitățile turiștilor indică debutul unei noi ere a. turismului de masă. Acest lucru este posibil în condițiile în care se dezvoltă și se diversifică tot mai mult spațiile de cazare pentru turiști, infrastructura generală și turistică a stațiunilor, modernizarea mijloacelor de transport în contextul apariție unor noi destinații turistice care permit turiștilor o evadare din mediul urban, departe de atmosfera agitată a orașelor. Astfel se poate constata că animația a devenit una din preocupările majore ale unor organizatori de turism care au realizat că investițiile considerabile din echipamentele de cazare nu sunt suficiente pentru a satisface exigențele turiștilor din țară sau din străinătate. Se pare că una dintre cele mai importante motivații pentru care turiștii călătoresc nu are nici o legătură cu'destinația aleasă (privită ca resursa turistică naturală sau antropică) indiferent că aceasta se găsește într-o altă țară sau în țara de reședință. În acest caz este simplu de înțeles că amenajările destinate petrecerii timpului'liber nu răspund dorințelor manifestate de turiști.
Dacă organizarea activităților de divertisment permite crearea (cel puțin temporară) a centrelor de interes și, în același timp, umplerea unor goluri în materie de echipamente de distracție sau de-atracție turistică, ea nu este suficientape de una singură pentru a anima o stațiune, cum s-ar spune nu-i poate da viață. Acest concept de animație impune noi răspunsuri la întrebările puse de cei care reamenajează stațiunile turistice. Ea presupune întotdeauna o abordare globală care ține cont, în primul rând, de nevoile turiștilor, de raporturile (armonioase) între amenajări și contextul natural și cultural al unei stațiuni, precum și de imperativele economice. Pornind de la această abordare, nu există, la drept vorbind, formule de animație universal valabile, acestea putând îmbrăca diverse forme care nu pot fi descrise (sau prezentate ca soluții generale cu posibilitatea aplicării în situații determinate) deoarece ele depind de imaginația și inspirația celui care le organizează, precum și de condițiile specifice fiecărui proiect în parte. Totuși este posibil să se definească câteva principii sau metode care ar putea servi ca linii directoare ale conceptului de animație:. Fără a pune probleme pur ideologice, aceste principii și metode vizează înainte de toate eficacitatea operațiilor (atât din punct de vedere socio-economic, cât și sub aspectul rentabilității) în acest domeniu, ca peste tot succesul revine în principal realizărilor care permit satisfacerea nevoilor și aspirațiilor individului.
Călătoriile cu temă și vacanțele active nu sunt forme noi de turism. Le-am putea chiar considera ca pe cele mai vechi fiindcă până la începutul secolului 20 se călătorea cu un obiectiv precis: pentru a face un pelerinaj, pentru a învăța o limbă străină, pentru a perfecționa o educație culturală, socială și politică, pentru a cunoaște noi tehnici, pentru a practică un sport.
În centrele urbanizate, timpul liber și turismul au devenit esențiale pentru sănătatea și bunăstarea fizică și mentală. Aceste necesități evoluând, noile generații caută să se dezvolte și să se autorealizeze. Clientela turistică cere produse și servicii de cea mai înaltă calitate și adevărate experiențe, evenimente sau chiar aventură în timpul călătoriilor, necăutând neapărat un mai mare lux, ci un confort agreabil și în general economic. Există de asemenea rațiuni medicale: înainte de anii 70, în țările urbanizate, moda era să te bronzezi cu orice preț în timpul vacanței. Astăzi se cunosc neplăcerile provocate de soare și ne protejăm. Există chiar un curent medical care asigură că cel mai bun sezon pentru vacanțe, pe planul sănătății fizice, nu este vara. În sfârșit, psihologii și psihiatrii se ocupă din ce în ce mai mult de sănătatea mintală a persoanelor din mediul urban, industrializat, automatizat și recomandă timp liber care să nu fie un simplu repaos fizic, ci un adevărat regenerator al, moralului. populației.
Pentru unii, animația are ca funcție dezvoltarea comunicării sociale, stabilirea căldurii și intimității în relații. Pentru alții, are ca funcție, raportat la tradiția culturilor populare, de a pregăti ucenicia și achiziționarea marilor limbaje raționale ale ființei umane, cu scopul unei eliberări totale. Este o metodă de organizare estetică, poetică și economică într-o altă viziune, animația nu se întrevede decât printr-o perspectivă de lărgire a conștiinței a petrecerii timpului liber și de a face turism în genul tehnicilor de divertisment sau relaxare nord-americane, într-o concepție de a ocupa timpul liber al indivizilor și o mișcare socială de emancipare ce trebuie să servească la a favoriza distracția indivizilor pe timpul călătoriilor său al sejurului lor de vacanță.
Animația trebuie să permită asigurarea funcțiilor petrecerii timpului liber pe perioada activității turistice, adică destinderea și odihnă, divertismentul și distracția, dezvoltarea personală a turistului.
Ea constă în tot ceea ce contribuie la a face un sejur agreabil și interesant, o atmosferă de destindere, centre de interes variate, un mediu înconjurător atrăgător, echipamente adaptate la necesitățile lor, dar mai ales animația este astăzi legată de noile tipuri de produse turistice care sunt vacanțele active și turismul cu temă. A studia rolul animației turistice înseamnă deci a analiza:
• animatorii, caracteristicile animatorilor, motivațiile, proiectele, formația acestora;
• publicul animatorilor;
• metodele propuse și tehnicile utilizate;
• echipamentul în care se desfășoară activitățile;
• conținutul activităților de animație;
• nivelul cultural sau sportiv al activităților;
• rezultatele obținute;
• evaluarea animației;
• costul animației.
Animația petrecerii timpului liber și a turismului se caracterizează în cele din urmă printr-un ansamblu de principii, de activități și de relații. Practicile animației trebuie să fie direct determinate de interesele manifestate de turist în călătoriile sale care se pot clasifica astfel:
• artistice (literatură, teatre, sărbători, cântece, pictură, sculptură, foto)
• intelectuale (studii voluntare, autoformație, conferințe, reuniuni, ziare, radio-tv, cărți)
• sociale (familiale, de vecinătate, serbări, baluri, reuniuni, asociații)
• practice (grădinărit, bricolaj. – Meșteșuguri, artizanat)
• fizice (sporturi, naturism, pescuit, vânătoare, plimbare, gimnastică, jocuri)
FUNCȚIILE ANIMAȚIEI
Din punctul de vedere social animația are:
Funcție de adaptare și de integrare care urmărește să asigure socializarea indivizilor și-i pregătește pentru schimbările' multiple legate de societate din punct de vedere cultural, precum și social-economic;
Funcție de recreare/relaxare, legată de petrecerea și organizarea. Timpului liber, societatea actuală având tendința de a se ocupa organizat cu divertismentul și activitatea zilnică a indivizilor, mai ales cu ajutorul echipamentelor sociale și culturale adaptate și a personalului specializat;
Funcție educativă, cum ar fi școală în paralel, contra-școală, școală complementară, animația oferind uneori posibilitatea să se completeze formația de bază și să se aprofundeze anumite interese culturale;
Funcție de corijare, în măsura în care animația permite acoperirea anumitor carențe educative sau culturale, mascarea anumitor dezechilibre sau prevenirea conflictelor posibile, limitarea devierii socio-culturale;
Funcție critial având o funcție de normalizare, animația poate de asemenea, să permită exercițiu) unui spirit critic și să fie locul căutării de noi raporturi între indivizi și grupuri, a căutării unui nou mod de viață-calitativ superioară, mai puțin obsedat de productivism, de goana după bani, confort, refuzând împotmolirea materială și spirituală și pasicitatea.
Din punct de vedere cultural, raportat la marile creații, animația este un instrument de difuzare a operelor culturale create, adică instrumentul de popularizare a culturii creatorilor recunoscuți. Ea este, de asemenea, instrumentul unei culturi populare, pentru publicul larg.
ANIMAȚIA ÎN STAȚIUNILE TURISTICE
Problema animației în stațiunile turistice se pune diferit, în funcție de natură și
Dimensiunea proiectului, precum:
• animația unei stațiuni nou create;
• animația stațiunii pe un plan regional;
• animația culturală sau sportivă a unei stațiuni existente;
• amenajarea unei zone de odihnă;
• realizarea unor echipamente suplimentare pentru organizarea unor programe etc.
Organizarea animației turistice se concretizează într-o manieră diferită în funcție de:
• atracțiile particulare existente, resurse locale;
• caracteristicile și nevoile vizitatorilor cărora le sunt în mod special destinate proiectele care se intenționează a fi puse în practică: turiști străini care efectuează scurte sejururi la hotel, turiști naționali care vin să frecventeze o stațiune (chiar la sfârșit de săptămână), tineri care călătoresc cu cortul etc.
Pe de altă parte anumite stațiuni își datorează succesul animației pe care o promovează, prin numărul mare de activități, altele, în mod contrar și-au făcut o reputație doar printr-o singură activitate (maxim două activități), însă la care oferă turiștilor excelente condiții de participare.
Prin urmare datorită acestor, situații variate nu există o schemă sau o formulă de planificare și dezvoltare animației care poate fi în general aplicată la o manieră integrală adică. Totuș? I realizarea unui proiect de animaț? Ie, adică a unui plan bine fundamentat, poate evita pericolul unor erori. În plus, având în vedere investițiile din ce în ce mai importante care sunt implicate face posibilă eliminarea pe cât este cu putință:a riscurilor prin prevederea utilizării optime a tuturor resurselor și mijloacelor disponibile adaptate la nevoile vacanțierilor.
În fine, anumite metode de abordare, principii și tehnici permit asigurarea șanselor de reușita de animație în stațiuni, și anume:
• cunoașterea aprofundată a nevoilor și motivațiilor turiștilor;
• analiza caracteristicilor socio-economice a cererii turistice actuale și potențiale având cunoștințe despre participarea la activitățile de animație;
• studierea sistematică a animației atunci când se planifică noi stațiuni, care integrează animația sau proiectele de amenajare și organizare a echipamentelor;
• cercetarea elementelor de atracție, facilități și resurse ale stațiunii, facilitând punerea în valoare și utilizarea rațională a tuturor particularităților stațiunii;
• adaptarea resurselor oferite de stațiune la necesitățile turiștilor prin elaborarea unui plan de animație.
Este vorba de principalele mijloace care pot ghida inițiatorii în elaborarea
Și realizarea proiectelor de animație a stațiunilor turistice.
MOTIVAȚIILE, NEVOILE ȘI ATITUDINEA TURIȘTILOR
Legat de aspectele calitative ale timpului liber, și ale turismului, principalele obiective ale unei politici de animație a stațiunilor turistice trebuie să satisfacă nevoile și dorințele vacanțierilor în. fond, cui îi servește construcția de echipamente, organizarea de activități de animație, punerea în practică a activităților diverse dacă acestea nu corespund dorințelor vacanțierilor este important să se cunoască, înainte de a elabora un proiect de animație, nevoile și motivațiile turiștilor cărora aceste proiecte le sunt destinate. Aceste nevoi și motivații sunt în realitate multiple, ele variază în funcție de nivelul și modul de viață, de categoria socio-profesională, nivelul de educație, originea geografică (mediu rural său mediu urban); situația familială, vârsta, sex, gusturi, precum și caracterul individului (grad de curiozitate mai mult sau mai puțin elevat, predispoziție la creativitate). Cu toate acestea, se pot prevedea aspirațiile, precum și factorii fundamentali caracteristici a majorității grupurilor de turiști care provin din mediul de viață caracteristic societății moderne -industrializate. Aceste motivații comune sunt:
• stresul și oboseală (fizică și psihică);
• dorința de repăos și odihnă;
• căutarea unui cadru agreabil;.
• stabilirea de noi relații umane (realizarede noi cunoștințe);
• descoperire unor senzaț? Îi
• amuzamentul
Calitatea și succesul animației într-o stațiune turistică depinde întotdeauna de capacitatea celor care trebuie săsatisfacă nevoile turiștilor.
CARACTERISTICILE SOCIO-ECONOMICE ALE CERERII TURISTICE
Cunoașterea pieței actuale și a potențialului unui proiect de animație pentru o stațiune turistică ar fi insuficient dacă acesta s-ar rezuma doar la motivațiile, nevoile și atitudinile turiștilor. Trebuie în mod egal să fie studiate și "cunoscute caracteristicile social-economice ale cererii analizate, previziunile de dezvoltare precum și oferta concurenței. În acest punct este necesar, să se treacă la studii de piață la nivel național, regional sau local. Astfel, dacă se urmărește evoluția cantitativă a cererii de pe piața turistică trebuie cercetați anumiți factori care influențează în mod direct sau indirect participarea Ia diferite activități de agrement a turiștilor, printre care cei mai importanți ar fi:
• Originea geografică a vizitatorilor și distanța străbătută între localitatea de reședință și destinația aleasă.
• Limbă vorbită de turiști.
• Mijloacele de transport utilizate pentru a ajunge la stațiunea aleasă.
• Ce tip de cazare solicită (spații, grad de confort, forma de cazare).
• Formele de călătorie alese: călătorii individuale sau în grup, în mod organizat, semiorgahizat sau neorganizat.
• Categoria socio-profesională a turistului.
• Nivelul veniturilor individuale și timpul liber avut la dispoziție.
• Durata sejurului momentul ales în timpul anului.
• Vârsta și sexul.
• Nivelul educației și dorința de cunoaștere.
Nu este de neglijat nici inportanța anumitor variabile, precum limbă vorbită (în sensul putinței de a se înțelege cu populația din zonă sau pentru a putea participa la diverse spectacole, programe organizate, obținerii de informații etc.) sau distanța parcursă pentru a ajunge la destinația dorită. Într-adevăr, participarea la o anumită categorie de activități de petrecere a timpului liber depinde de numărul de vizitatori dintr-o stațiune într-un moment dat, de vârsta, durata sejurului, cheltuielile dispuse să le facă în vacanța interesul cultural manifestat etc. Pe de altă parte există o interacțiune între anumiți factori precum tipul sejurului ales și distanța parcursă sau vârstă. În același timp, fiecare variabilă are o influență mai mare sau mai mică asupra interesului acordat unui program de animație: vârsta și durata sejurului pot juca un rol mai important în participarea la niște activități sportive decât nivelul veniturilor personale.
Printre alte caracteristici este important să fie studiate și ofertele stațiunilor turistice concurente în materie de programe de animație:
Importanța și caracteristicile echipamentelor și activităților de animație (activități culturale, sportive, de divertisment, atracții variate). Tarifele practicate. Taxe de participare la diverse activități sau programe. Rentabilitatea firmelor furnizoare de astfel de activități etc.
Analiza caracteristicilor social economice ale pieței potențiale este extrem de utilă și necesară în cazul proiectelor de animație. Este de asemeni valabil pentru proiectele de creare a echipamentelor de un anumit tip sau chiar pentru organizarea diverselor manifestări. Trebuie însă să fíe completată de studii sau cercetări pe tema motivațiilor, nevoilor și atitudinii turiștilor.
PLANIFICAREA ANIMAȚIEI ÎN STAȚIUNILE TURISTICE
Animația unei zone sau a unui grup a fost adesea interpretată ca o activitate complementară modului de viață, organizării unei localități sau stațiuni turistice. În cazul marilor aglomerări ea este considerată ca o formă de compensație sau remediu împotriva plictiselii, a lipsei de interes asupra mediului. În ce privește stațiunile turistice, animația figurează încă prin preocupările secundare ale promotorilor de astfel de activități, crearea unei stațiuni începe prin amplasarea hotelurilor și tranșarea căilor de acces în vederea atragerii unui număr cât mai mare de turiști. O dată terminate echipamentele care deservesc turiștii (spații de cazare și servire a mesei, spre exemplu) sau chiar după sosirea turiștilor se pune problema, acută a animației. Această concepție despre animație ca fiind un ansamblu de servicii s-a dovedit adesea că fiind ineficientă, în timp ce majoritatea terenurilor sunt ocupate cu clădiri sau hoteluri și gradul maxim de ocupare al stațiunii este depășit, organizarea activității de animație apare din ce în ce mai dificilă.
Luând în considerare aceste probleme, turiștii care provin din mediul urban consideră astăzi animația ca parte integrantă a unui program turistic, inclusiv că fiind o parte absolut necesară în proiectul elaborat în realizarea unei stațiuni turistice (și chiar a unui oraș) sau adoptarea unui nou sistem în interiorul căruia sunt repartizate: în mod rațional zonele de locuit, spațiile verzi, locurile de întâlnire și promenadă, echipamentele de petrecere a timpului liber și organizare a diverselor activități de agrement, restaurantele și centrele comerciale, precum și alte spații care deservesc atât turiștii, cât și localnicii
ANALIZA RESURSELOR DISPONIBILE
În planificarea animației într-o stațiune sau doar un ansamblu de echipamente pentru petrecerea timpului liber, trebuie să se țină cont de resursele și mijloacele oferite sau disponibile, în vederea obținerii celui mai bun profit posibil. Este important să se procedeze la un inventar complet al diverselor elemente care sunt implicate în dezvoltarea unei stațiuni, precum și cele care influențează animația. Printre aceste elemente se disting în mod detașat următoarele:
Atracțiile naturale ale stațiunii:
• relieful și peisajul, caracteristicile plajei, pârtiile de schi etc.
• climatul: anotimpul, temperatura, vreme însorită etc.
• flora și fauna: vegetația, grădinile, parcurile, rezervațiile naturale etc.
Atracțiile culturale ale stațiunii:
• elemente istorice: situri arheologice, monumente și locuri evocând evenimente istorice;
• arhitectura unei zone, expoziții, obiecte de artă. Etc.
• spectacole sau manifestări diverse cu caracter artistic;
• alte caracteristici specifice unei civilizații: obiceiuri și tradiții legate dc sărbătorile religioase, elemente de folclor, mod de viață, meșteșuguri etc.
Resursele tehnice:
• construcții noi indiferent de destinația acestora, dar care ies din obișnuit fie prin mijloacele de realizare (așa numitele "superstructuri") fie prin aspectul exterior (care pe lângă destinația funcțională au și un aspect aparte, care nu se încadrează în canoanele clasice de arhitectură);
• materiale de construcție sau decorative care se utilizează într-o anumită regiune;
• artizanat.
Facilități de petrecere a timpului liber deja existente care pot fi valorificate pe plan local sau regional:
• facilități de practicare a sporturilor: piste de schi, centre de echitație, săli și terenuri de sport. – Instructori calificați pentru inițiere în diverse sporturi, organizarea de safari, (ca element inedit în cadrul unui program);
• facilități de ordin cultural: muze, teatre, săli de cinema sau cinematografe în aer liber, săli de expoziții, vizite organizate în diverse regiuni cu specific pentru a cunoaște populația locală;
• facilități variate de diverisment: Săli de joc mecanice și discoteci;
• facilități pentru cumpărături: articole specifice unei zone, artizanat, obiecte de valoare;
Echipamente și servicii turistice:
• echipamente și servicii de cazare;
• spații adecvate serviciilor de restaurație;
• mijloace de transport (care deservesc atât turiștii, cât și populația locală)
• servicii de informare pentru turiști
Resursele financiare:
• resursele financiare ale operațiunii;
• mijloacele și condițiile de finanțare;
• măsurile fiscale aplicabile proiectului în cauzare;
Populația locală și atitudinea vis-a-vis de turiști
• caracteristicile acesteia;
• facilități de pregătire profesională;
• posibilitatea asocierii activităților turistice sezoniere cu alte activități permanente.
Fiecare din elementele menționate mai sus are a interacțiune mai mare sau mai mică asupra animației unei stațiunii, ca de exemplu:
> cadrul natural tinde să determine tipul de echipamente sportive care se vor realiza;
> caracterul activităților care se vor organiza;
> climatul permite sau nu realizarea activităților în aer liber;
> interesul artistic a unei regiuni contribuie la atragerea unui număr mare de turiști care apreciază activitățile culturale (festivaluri, concerte, teatre);
> utilizarea mașinii personale ca principal mijloc de transport fac posibilă o mai mare mobilitate a turiștilor, astfel încât aceștia pot beneficia de mai multe variante de petrecere a timpului liber într-un spațiu mai mare.
CONDIȚIILE ELABORĂRII UNUI PLAN DE ANIMAȚIE
Plecând de la compararea pe deo parte a rezultatelor studiilor de piață și pe de altă parte de la analizarea resurselor disponibile și atracții ale unei stațiuni, este posibil să se definească în linii mari (cu cele mai bune șanse de reușită) un proiect de realizat în domeniul animației (amenajarea unei stațiuni sau realizarea unor echipamente specifice).
În funcție de concluziile studiilor preliminare pot fi prezentate mai multe variante de proiect, în acest fel se determină mai bine politica "de animație" de urmat și alegerea care se va face.
Este vorba de crearea unei noi stațiuni turistice în care sunt prevăzute de la bun început zonele cu caracter rezidențial, zonele comerciale, zona de recreare pe baza unui plan inițial în care este organizată stațiunea cu partea de animație inclusă. De aceea trebuie privite în ansamblu desfășurarea stațiunii pe funcțiunile sale, organizarea activității de animație și amplasarea echipamentelor specifice, programele ce se pot oferi în funcție de turiștii care vor veni în stațiune, precum, și tehnicile de animație folosite. Amenajarea unei stațiuni se va face după activitățile practicate, ținând cont de ordinea priorităților, acordate. Este bine să se evite situațiile în care activitățile care se pot practica într-un anumit spațiu să se interfereze cu altele incompatibile.
În vederea protejării acestei atmosfere de relaxare care trebuie să caracterizeze stațiunile turistice toate inconvenientele vieții urbane precum: circulația densă a autovehiculelor, aerul poluat, zgomotul, sunt de îndepărtat. Anumite stațiuni au redus la maximum circulația automobilelor (reducând și celelalte efecte secundare legate de aceasta) prin devierea traseelor pe șosele de centură, ceea ce nu diminuează cu nimic puterea lor de atracție, ba din contră, turiștii care le vizitează sunt amatori de liniște în natură și calm.
Gestionarea resurselor financiare ale stațiunii turistice
În cazul realizării unui proiect de animație, resursele financiare pot proveni din subvenții de la stat, sponsorizări din partea organismelor publice, resurse de la autoritățile locale, aportul hotelierilor, comercianților sau altor persoane interesate în dezvoltare stațiunii respective, introducerea de taxe de stațiune etc. În momentul de față realizările în materie de animație sunt dispersate, aparținând independent unor cluburi sportive, agenții touroperatoare, autorități locale.
CEREREA ȘI OFERTA DE ANIMAȚIE ÎN TURISM
Variantele de răspunsuri la aceste întrebări foarte variate pot ajuta mult la determinarea precisă a proiectelor de animație, nu numai în stațiunile turistice. Ele se constituie ca faze decisive ale unei veritabile planificări pe termen lung care promovează o nouă politică de animație, în centrele turistice. Mutațiile turistice sunt mai întâi determinate de cele care marchează societatea urbanizată. Se constată astfel o reacție care poate fi generală și în același timp foarte răspândită, Ia care contribuie adesea mijloacele mass-media, contra anumitor efecte nefaste ale societății urbane șrde consum, marile ansambluri, viața trepidantă, transporturile lungi și obositoare.
Ea se traduce printr-o întoarcere la natură și la ritmurile sale. Prin căutarea unei anumite izolări, prin grija pentru igienă și sănătate, prin gustul pentru bricolaj, pentru artizanatul personalizat, pentru sport. Pe de altă parte, nivelul cultural s-a ameliorat în multe țări din lume, ceea ce nu este fără consecințe asupra efectelor turismului la nivel internațional și național.
Niciodată turismul nu a fost mai pluridimensional, pluridisciplinar ca azi. Un fenomen nou apare: din ce în ce mai mult, fiecare caută să-și” trăiască” vacanteie decâtsă și le "petreacă".
Acest fapt implică o reflexie, un recurs la imaginație, o alegere voluntaristă, căutarea unei rupturi cu obiceiurile deviată și de gândire ale fiecăruia, o căutare a originalului a neprevăzutului, Fiecare caută să iasă de pe drumurile bătute, se întreabă mai puțin” unde să-și petreacă vacanțele", și tot mai mult "cum să și le petreacă".
Noi medii, precum natura, pădurea, atrag prin acțiunea lor sedativă (de refacere a sănătății fizice, și psihice) sau odihnitoare (de relaxare).
VACANȚELE ACTIVE
Vacanțele active a căror predominare tinde să se afirme țin de inițiativă, de voință, chiar de energia personală.
Aceste vacanțe sunt grupate în 5 mari grupe:
Grupa I — Mare și plajă
Grupa II – Sporturi (de iarnă) și odihnă la munte
Grupa III – Natură și turism verde
Grupa IV – Viață socială și întâlniri
Grupa V – Cultură, artă și artizanat.
În general mutațiile importante observate de mai mulți ani în domeniul circulației persoanelor sunt legate de acelea care caracterizează societatea însăși: ridicarea nivelului de cultură, o tendința la întoarcerea spre natură cu o reacție împotriva vieții urbane și a marilor ansambluri, stresul transporturilor, al muncii, dezvoltarea unui sector asociativ, o extindere a timpului liber, gustul stagiilor lingvistice și pedagogice, claselor transplantate, ca și învățarea sporturilor pentru toți, dar mai cu seamă pentru tineri și adolescenți.
Operatorii de turism au de un rol important de jucat, nu numai participând la indentificarea unor segmente de piață cu temă și a vacanțelor active, dar și creând și făcând promovarea produselor și serviciilor special concepute pentru anumite segmente de piață. Specialiștii produselor cu temă și ai vacanțelor active ar trebui în mod special să-și concentreze, itenția asupra preciziei și calității informațiilor pe care urmează a le furniza clientelei și vor trebui să caute să înțeleagă mai bine motivațiile reale ale acestei clientele. Aceasta necesită mult mai multă atenție și muncă decât să vândă un singur circuit: este vorba dea se vinde călătoria potrivită clientului potrivit și de a mai crea timpul pentru a vinde.
Grupa I MARE ȘI PLAJĂ
TALASOTERAPIE și termalism marin.
MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. Cunoașterea mediilor litorale și acvatice.
SCUFUNDĂRI SUBMARINE. Inițiere și perfecționare. Descoperirea lumii subacvatice (flora și faună).
SPORTURI TERESTRE ȘI NAUTICE
CAR CU VELĂ pe nisip sau dune, în special pe malul mării.
JOCURI CU MINGEA pe plajă. Beach-football, beach-volley etc.
SURE Inițiere și perfecționare. Cazare sau camping sălbatic pe plaje.
SCHI NAUTIC. Strategii de inițiere și perfecționare.
PLANȘA CU VELĂ. Stagii de inițiere cu scopul de a stăpânii planșa pe vânturi de puterea 2 cu utilizarea stimulatoarelor. Programe de perfecționare pentru controlul și răfinarea principalelor manipulări.
AMBARCAȚIUNI CU VELĂ. Stagii de inițiere. Se urmărește perfecționarea navigării, inițiere la croazieră.
CROAZIERE CU AMBARCAȚIUNI CU VELĂ cu navigatori confirmați că animatorii învățarea sau perfecționarea în cunoașterea navigației (trasee de drum, reglarea, velelor, securitatea, operațiuni marinărești, întreținerea materialului). Cunoașterea mării cu plimbări nautice și camping pe coastă.
CAIAC-CANOE pe mare și lacurile artificiale. Se pot oferi cursuri de inițiere și perfecționare.
MOTONAUTISM
PLIMBĂRI DE PLĂCERE pe mare în bărci cu velă, motoscutere, hidrobiciclete.
PESCUIT ÎN LARGUL MĂRII. Sub forma agrementului, se condiționează tipul echipamentului folosit.
SERBĂRILE MĂRII. Manifestări anuale, constând dintr-o suită de manifestări culturale, de divertisment, concursuri cu premii.
În Franța, majoritatea activităților de animație pe mare sunt organizate în așa numitele „porturi de plăcere", unde turiștii pot alege, pe baza unei oferte variate, tipul de activitate pe care o consideră corespunzătoare propriilor preferințe.
Grupa II SPORTURI (mai ales de iarnă) ȘI ODIHNĂ LA MUNTE
ALPINISM. Stagii de perfecționare la alpinism de mari înălțimi, cu ghizi confirmați, cazare în refugii sau în corturi. Turiștii trebuie să aibă condiție fizică corespunzătoare, antrenament prealabil; echipament adecvat, spirit de echipă.
ESCALADĂRI. Stagii de inițiere, de antrenament sau de perfecționare în munte la înălțimi diverse. Activitate practica îmbinată cu un curs teoretic. Cazare în refugii sau centre școlare.
SCHI ALPIN. Stagii la toate nivelele. Cursuri în grupuri mici. Inițierea și perfecționarea în diferite tehnici. Antrenamente la competiții cu campioni de schi. Aranjamente diverse în care schiul este oferta principală, combinată cu diverse alte servicii (cazare, transport, alte activități).
SCHI FOND. Stagii pentru începători sau inițiați, plimbări.
PLIMBARE PE SCHIURI sub direcția unor ghizi experimentați. Stagii destinate celor inițiați. Necesită o bună condiție fizică. Cazarea în refugii posibile.
SNOW-BOARD-ing
PATINAJ-ARTISTIC, (dans pe gheată)
SERBĂRILE ZĂPEZII
SCULPTORA ÎN ZĂPADĂ SAU GHEAȚĂ, Există tradiția de a realiza adevărate orașe de gheață.
DELTAPLAN. Inițiere (lucru pe pante școală cu slabă înclinație, instruire la decolări și la viraje, aterizări pe pante denivelate crescând) sau perfecționare.
PLIMBĂRI ÎN MUNȚI cu descoperirea mediului, a faunei, a florei, geologiei, geomorfologiei, efectuate cu ghizii, specialiști (ghid specialist în floră și faună; ghid-speolog) din regiune. Posibilități de plimbări, cu cazare în refugii sau cabane.
TREKKING. Drumeții de munte în natură sălbatică: de altitudine joasă (până la 3000 m altitudine) pe poteci, cere o bună condiție fizică; drumeții de altitudine medie (paria la 4500 m), cere o bună condiție fizică și antrenament pe jos la înălțimi; drumeții de mare altitudine (până Ia 5000 m), care supun corpul la eforturi mult mai importante din cauza altitudinii și a temperaturii.
Grupa III NATURA ȘI TURISM VERDE
FERME. Vacanțe la fermă. Participarea la diverse activități (cules, culturi și creșterea animalelor domestice). Cazarea la particulari.
BOTANICĂ. Studiul plantelor și al originii lor, istoricul numelui. Se oferă excursii în regiuni pentru a studia flora și faună, combinate cu stagii de înalt nivel pentru inițiații care doresc să facă studii aprofundate în acest domeniu.
CULESUL ȘI UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE. Oferta se adresează mai ales copiilor.
APICULTURĂ. Ucenicie în lumea apiculturii. Albinele, mierea, stupii, roirea artificială. Se poate învăța cum se face un stup.
ORNITOLOGIE.Studiul păsărilor cu ocazia excursiilor în aer liber. Cursuri teoretice asupra speciilor din regiune.
GRĂDINĂRIT ȘI AMENAJAREA SPAȚIULUI INTERIOR cu peisagiști experimentați, inițierea și perfecționarea tehnicilor de cultură a florilor și a plantelor verzi'de ornament. VÂNĂTOARE. Vânat mic sau mare, cu păr sau pene, după regiuni și țări, recunoașterea trofeului. Este de preferat să se ofere vânătoarea pasivă.
CREȘTEREA câinilor de vânătoare și a altor animale pentru vânătoare (de ex. Stagiu într-o școală pentru creșterea și dresarea șoimilor cu inițierea la acest sport antic).
PESCUIT SPORTIV Oferte de pescuit sportiv în zone pitorești (de munte, deal sau câmpie) cu fond piscicol adecvat (iazuri, râuri, crescătorii).
CICLOTURISM. Este o formă de turism în grup, în general cu vizite, posibilități de cazare în camping, în hanuri rurale sau la particulari, la fermă. Este necesară o bicicletă bine echipată.
CROAZIERE FLUVIALE pe șalupe sau vaporașe special amenajate, pe vapoare cu dormitoare, pontoane-hoteluri, mici ambarcațiuni pe mare sau în Delta Dunării.
RAFTING. Sport acvatic pe itinerare cunoscute, cu bărci gonflabile, special concepute și amenajate pentru a coborî râurile repezi.
PARCURI. Vizite și excursii în parcurile regionale sau naționale și în rezervațiile natiirale, recunoașterea florei și faunei locale.
PLIMBĂRI ECVESTRE. Pentru avansați. Se pot conce pe trasee accesibile (de obicei în circuit) cu cazare la particulari sau în camping. Cei care solicită acest țip de activitate sunt cunoscători ai creșterii și îngrijirii cailor (acest, lucru le revine în, totalitate în locurile depopas) ș? I sunt dispuși să accepte condiții de cazare, lipsite de confort.
DRUMEȚIE. Excursie pe jos fără grad de dificultate, fără a necesita echipament specific. Cazarea se face în hanuri rurale sau"campinguri.
STAGIU DE CUNOAȘTERE A UNEI REGIUNI. Vizitarea de sate, ferme, cunoașterea florei și faunei, cunoașterea geologiei, căutarea mineralelor, plimbări pe jos, cu bicicletă, călare, cu rulotă
Grupa IV VIAȚĂ SOCIALĂ ȘI ÎNTÂLNIRI
CENTRE SPORTIVE în care sunt grupate numeroase activități sportive: ping-pong, badminton, bowling, tenis, patinaj, natație, cu posibilități de cursuri la toate nivelele.
ȘAH. Stagii de inițiere la joc, antrenamente, perfecționări. Jocuri amicale.
CONCURS DE BRIDGE pentru jucătorii de toate nivelele sub direcția campionilor regionali sau naționali.
GOLF. Cazare în hotel de lux, piscină, saună. Echipament indispensabil. Cursuri cu campioni.
ROLLER SKATE
TIR CU ARBALETA
TIR CU ARCUL. Competiții:
ZBORUL CU VELA ȘI U.L.M (Ultra ușor motorizate). După condițiile meteorologice, iar când timpul nu este favorabil se propune planșa cu velă, tenis sau călărie. Formație pentru începători, antrenamente și perfecționare.
PUNEREA ÎN FORMĂ FIZICĂ. Sejur axat pe condiția fizică corporală, masaje, electroterapie, manichiură, pedichiură, hidroterapie. Saună, piscină, săli de gimnastică; Alimentație dietetică. Activități sportive ca golf, tenis, călărie, aerobic, culturism.
TRATAMENT ANTITABAC. Metode concentrate asupra impacturilor psihologice. Filme și discuții. Numeroase activități ca gimnastică, relaxare natație.
Grupa V CULTURĂ, ARTĂ, ARTIZANAT
FESTIVALURI de muzică, de opera, de balet, de dansuri, de cinema.
CONCERTE și întâlniri de muzică clasică sau jaz!
CASTELE ȘLMONUMENTE ISTORICE. Vizitare.
SĂRBĂTORI. Săptămâna sfântă. Crăciunul și Anul Nou (tradiții și obiceiuri), Sărbătoarea berii.
SERBĂRI POPULARE. Târguri, hramuri, pelerinaje.
CRAME ȘI PIVNIȚE DE VINURI. Vizitarea unor pivnițe renumite. Prezentarea istorică a pivnițelor regiunii. Degustări.
VINURI Seminarii și cursuri: prepararea vinului, recunoașterea vinurilor după țări și regiuni. Cunoașterea soiurilor de struguri de vin și de masă, participarea la culesul viei.
GASTRONOMIE. Cunoașterea artei culinare dintr-o țară sau clintr-o regiune. Inițiere, perfecționare în realizarea unor bucate specifice locului.
ACADEMII DE VARĂ. Pentru a învăța unele activități ca cinema, desen gravură, comedie, chitara clasică și modernă, dansuri folclorice.
BRODERIE. Modele tradiționale, tehnici de lucru.
CROITORIE. Cursuri de inițiere sau perfecționare.
CERAMICĂ. Vizitarea unor ateliere renumite. Inițiere în tehnici. Stagii de pregătire.
ANTICHITĂȚI. Cursuri scurte despre istoria artei, stilurile, mobilierul, decorațiile. Evaluarea și expertiza obiectelor de artă. Vizite la colecționarii de obiecte de artă, la târgurile de antichități, explorări la anticari.
ARTA FLORALĂ. Se învață în acest stagiu toate formele de aranjamente florale (asocieri de fiori, compoziții de buchete pentru căsătorii, decese, serbări, decorații interioare și exterioare). Confecționarea de flori artificiale.
ASTROLOGIE. Inițiere în astrologie, mitologie și semnificațiile simbolice.
BIJUTERII. Stagiul de confecționare a bijuteriilor artizanale. Utilizarea de materiale originale (pietre, scoici, pământ, lemn), lucrul în metal.
BRICOLAJ. Modul de a face mici. Reparații în casă și de a-ți crea propriul tău interior sau obiecte personale, originale.
CÂNTAT. Inițiere sau antrenamente la solfegii. Exersarea vocii. Formarea unui cor.
CINEMA ȘI VIDEO. Inițiere sau perfecționare. Utilizarea luminii interioare și exterioare. Învățarea tehnicii interviului. Realizarea, unui film.
DANSURI MODERNE, CLASICE, POPULARE pentnradulți sau copii.. Inițiere și perfecționare. Recunoașterea diferențelor stilurilor muzicale și a zonelor din careprovin.
PICTURĂ. Stagii pentru cunoașterea diferitelor curente și școli. Cursuri asupra istoriei picturii în Europa. Critică de tablouri, expertize și comentarii asupra unor tablouri. Stagii de inițiere de desen și pictură (pictură în ule, acuarelă, creion, cerneală). Grupuri după subiecte (flori, natură moartă, peisje, personaje)
ANIMAȚIE ÎN PARCURILE DE DISTRACȚIE
În acest domeniu avem de-a face cu parcuri de distracții cu ofertă complexă, pentru toate gusturile și vârstele (de ex. Parcul Prater din Viena, Europa Park Rust, situat în apropiere de granița dintre Germania și Franța, nu departe de Karlsruhe. Ș.a.), precum și cu parcuri tematice care se adresează doar unui anumit segment determinat de turiști (de ex. Eurodisneyland, special pentn copii). Aceste parcuri, indiferent de tipul lor, sunt o concentrare de echipamente de animație care se caracterizează printr-o mare diversitate și care au rolul de a spori atractivitatea parcului (luate individual nu prezintă tot atâta interes).
Parcurile de distracție reprezintă, de obicei, pentru turist o aventură unică de viață, deoarece acesta își consumă practic curiozitatea din prima vizită, gradul de satisfacție fiind maxim, probabilitatea de a reveni este relativ scăzută. Din acest motiv, parcurile de distracție necesită periodic o „revitalizare" a echipamentelor, prin înlocuirea celor „uzate moral" care nu mai au atractivitate cu altele mai dinamice care să corespundă cu noile cerințe ale turiștilor. Durata de viață a unui parc este apreciată la aproximativ 10 ani.
ANIMAȚIA LA MUZEU
Este un concept relativ noii în domeniul turistic. Dacă până nu demult „animația la muzeu" era considerată o contradicție în termeni, în momentul de față a devenit o necesitate, datorită impunerii tot mai mult pe piața turistică a noțiunii de odihnă activă, în contrast cu odihna pasivă.
Este știut că muzeul reprezintă o resursă fundamentală pentru funcția turistică a orașului (în cadrul turismului cultural). Astăzi, rolul unui muzeu este perceput mult mai aproape de al unui parc tematic, al shoopin-mall-ului, al centrelor comerciale decât al realității artistice, oarecum exclusiviste. Prin urmare rolul muzeului devine activă și este propus cu insistența potențialilor vizitatori. Aceste noi oferte extind cu mult rolul normal al muzeului, dar se poate afirma că este vorba mai ales de muzee care încearcă să anticipeze o nouă tendință, sub forma unei oportunități sau provocări pe care le-o oferă piața turistică.
ANIMAȚIA ÎN CROAZIERE
Se poate spune, fără exagerare, că în ceea ce privește animația în croaziere, este vorba de o adevărată industrie, apelându-se la o largă paletă de activități care au rolul de a antrena, turiștii. Fiind vorba de un produs turistic de lux, și serviciile oferite sunt pe măsura cerințelor clientelei.
Animația în croaziere poate fi abordată din două direcții:
• Activități organizate la bordul navei, în timpul deplasării acesteia
• Activități organizate pe țărm, în porturi, în stațiunile turistice sau
Localitățile vizitate. La bordul navei, turiștilor li se oferă pe lângă serviciile (facilitățile) clasice: restaurante cu specific, baruri, discoteci, spectacile (varietăți, cabaret, dans și muzica etc.) și altele care pot fi făcute în funcție de locul unde se navighează: sporturi nautice (schi nautic), pescuit în larg, acțiuni de vânătoare.
ANIMAȚIA ÎN AUTOCAR
Comparativ cu animația oferită într-o croazieră, în autocar acest lucru este deosebit de restrictiv (turiștii nu se pot mișca, trebuie să-și păstreze locurile pe toată durata transportului). Se poate vorbi doar de o antrenare a turiștilor, de a le menține atenția și curiozitatea în ceea ce privește programul care este de derulat.
ANIMAȚIA ÎN TREN
Trenul ca mijloc de transport pentru grupurile de turiști este rar întâlnit, el se adresează în primul rând turiștilor individuali care călătoresc pe distanțe relativ scurte, iar pe distanțe mai mari (cu o durată mai mare de 8 ore) există varianta vagonului de dormit (unde nu se mai pune problema animației, ci mai-degrabă a condițiilor de călătorie).
Dar există călătorii turistice cu trenul, cum ar fi în Orient Express, care nu mai sunt considerate simplu transport între reședință și destinație, ci un produs turistic-complex. La fel ca și croaziera, Orient Express este un produs de lux. Spre depsebire de croazieră, pentru, care sezonul este relativ lung și oferta bogată, călătoria cu Órient Éxpress-ul este o ocazie anuală cu o durată de până la 30 zile incluzând tranzitarea mai multor țări, punctul de plecare este Londra, punct final Istanbul.
ANIMAȚIA ÎN PENSIUNI TURISTICE
În pensiunile turistice, animația este oferită de obicei de gazdă, ea fiind cea mai în măsura să propună vizitatorilor o activitate, întrucât cunoaște cel mai bine zona sau posibilitățile de divertisment existente aici. Activitățile care se practică în pensiuni au deci legătură cu specificul zonei, dar nu trebuie înțeles că prin animație turistul trebuie să practice o activitate casnică sau agricolă (fie și de plăcere), ci să aibă posibilitatea de a practica acele activități recreative care corespund necesităților sau preferințelor saîe. Experiența internațională ne arată că turiștii veniți în mediul rural dnresc să practice o activitate fizică (mișcare, sport-, plimbare) în aer liber, deoarece îi eliberează de oboseală fizică și psihică acumulată. Ei adesea se implică (cu măsură) în activități casnice sau agricole, mai ales din curiozitate sau pentru a trăi o experiență inedită. Proiectul de animație, indiferent unde se realizează, trebuie să cuprindă următoarele etape:
• Sensibilizarea participanților. Este momentul în care se anunță activitatea (prin afișe, informare directă, mesaje la recepția hotelului).
• Începerea activității – înscrierea participanților.
• Socializarea-constituirea echipelor, împărțirea sarcinilor.
• Elaborarea activității, pregătirea și punerea ei în scenă, conceperea și realizarea materialelor (măști, machiaj), efectuarea repetițiilor;
• Desfășurarea activității
• Apariția de noi interese- aprecieri completări, sugestii de îmbunatațire a programului.
Proiectul de animație se pote face pentru:
> un sejur întreg (program cadru);
> pentru fiecare zi în parte (ca subsecventă a programului de sejur);
>pentru o singură secvență (sau o singură activitate).
Metode și tehnici de lucru în cadrul aniniației.
Se recomandă:
> lucrul în grupe;
> ședințele de brainstorming petru stimularea imaginației și a creativității;
> metoda rotirii sau a inversării rolurilor între participanți;
> propunerea noilor teme de discuții sub forma povestirilor cu final incert (deschis), în care fiecare participant propune pe variantă, de sfârșit;
> teme pentru diverse studii de caz, cerând ca participanții să ofere soluțiile posibile;
> jocuri de deconectare adecvate vârstei participanților;
CAPITOLUL 2. TEHNICI DE ANIMAȚIE
2.1. ECHIPAMENTE DE ANIMAȚIE
Se consideră câteodată că echipamentele de animație constituie elementul de bază în animația centrelor turistice. În realitate, acestea variază adesea în funcție de caz, repartizarea acestor echipamente fiind necesar să se facă în mod echilibrat într-o stațiune, sporind armonia și atractivitatca acesteia. Un lucru este sigur, și anume faptul că într-o stațiune care oferă un anumit nivel de animație există deja un plan de amenajare pentru resursele sale principale, respectiv sunt realizate amenajări, cum ar fi a unui lac pentru'practicarea sporturilor nautice, existența unui teren de sport (sau mai multe, organizate pe o suprafață concentrată) în aer liber, o sală de cinema, discotecă, cu condiția ca aceste echipamente să corespundă cerințelor manifestate de turiștii vizitatori și în consecință să fie solicitate de aceștia și de ce nu, chiar de localnici. Echipamentele sportive presupun o selecție mai riguroasă față de cele destinate relaxării din stațiunile clasice, mai ales că atrag un număr mare de turiști care vin să-și sejurul în perioada de vacanția, ci și la sfârșit de săptămână. Importanța lor tinde, să se generalizeze chiar și -în stațiunile rurale, unde ca alternativă există posibilitatea'activităților în aer liber, comparativ, cu stațiunile balneoclimaterice sau cele montane.
Natură anumitor echipamente sportive'tradiționale esté întotdeauna determinată de aspectul de ordin fizic al stațiunii, și anume: relieful, așezarea geografică; condițiile climaterice, mai ales în ceea ce privește amplasarea instalațiilor mecanice în stațiunile montane sau a spațiilor destinate relaxării în stațiunile balneoclimaterice. Aceeași situație o regăsim "și "atunci când discutăm despre amenajarea unor locuri care favorizează deopotrivă, refacerea fizică și psihică și care depind direct de resursele, naturale 'din zonă pentru, a fi oferite, turiștilor: – amenajarea și protejarea locurilor pentru pescuit, rezervații naturale de animale sau grădini zoologice (deși acestea două áu funcțiuni diferite, într-o rezervație se urmărește nu doar modul de viață.'a animalelor în. mediul lor natural, dar se poate organiza și o vânătoare, pasivă, iar într-o grădină zoologică doar se pot observa animale), parcuri de distracții în aer liber, "amenajarea unor locuri pentru pregătirea unui barbecue sau organizarea unui picnic.
Printre acestea mai sunt și o serie, de alte "accesorii " care pot și ele contribui la animația într-o stațiune turistică, și anume:
• Centrele de informare pentru turiști, situate într-un loc cunoscut și frecventat de multe persoane trebuie să fie amenajate într-un stil, care să reflecte specificul stațiunii. Pot fi asociate și cu alte comodități oferite turiștilor: birou de schimb valutar, oferte de cazare etc.
• Spațiile de cazare, restaurantele, barurile, terasele panoramice, prin arhitectură și amenajările lor interioare pot constitui factori de animație.
• Cazinourile, sălile de jocuri, barurile de noapte sunt factori de animație cu o ofertă strict determinată pentru un anumit tip de turiști (de altfel acest tip de ofertă are o atiictivitate crescută atunci când este concentrată într-un spațiu determinat și nu că ofertă izolată).
• Locurile publice, și mai cu seamă cele amenajate sub forma parcurilor și grădinilor, în care abundă spațiul verde în combinație cu aranjamentele florale.
• Facilitățile oferite turiștilor automobiliști.
De fapt, mai pe scurt, majoritatea echipamentelor de animație dintr-o stațiune pot favoriza animația doar prin simpla lor dispunere, prin arhitectură, decorațiuni interioare și exterioare, utilitatea serviciilor oferite și, nu în ultimul rând, finalitatea acestora care se urmărește prin gradul de satisfacție al turistului.
2.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE ANIMAȚIE
Activitatea de animație a unei stațiuni turistice depinde într-o mare măsură de atracțiile, resursele și dotările din stațiune. Totuși, dezvoltarea și utilizarea mai intensivă a unora dintre ele a fost favorizată de crearea de servicii, oferirea de facilități și în general, de o organizare corespunzătoare.
În domeniul sportiv, de exemplu, activitățile practicate sunt în general determinate de caracteristicile stațiunii, dar și de echipamentele existente. Cu toată prezență acestora din urmă, uneori sunt insuficiente, fiind necesare alte facilități pentru participarea unor turiști la activitați sportive: închirierea de materiale sportive, închirieri de mașini sau biciclete, închirieri de bărci.
Tradițiile locale puse în valoare datorită întâlnirilor dintre turiști și localnici sau serile folclorice constituie elemente de animație autentice, evitându-se astfel pericolul "descoperirii" unei culturi tradiționale fictive care nu există decât ca factor de animație.
Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că organizarea activității nu trebuie să ocolească așteptările turiștilor, dar nici să îngrădească noțiunea de libertate care caracterizează timpul liber. Este important să se respecte nevoia de odihnă a turiștilor, intimitatea, gradul de satisfacție al acestora, astfel ca animația să nu se transforme într-o serie de interdiciții.
În sfârșit, animația este un proces de creație, nu există o limită la multiplele posibilități de organizare a acesteia în stațiunile turistice. Activitățile cele mai originale, au adesea cele mai mari șanse de reușită dacă ele corespund motivațiilor turiștilor.
2.3 MIJLOACE DE PUNERE ÎN PRACTICĂ A PROIECTELOR DE ANIMAȚIE
Plecând de la cele, prezentate mai sus se poate trage concluzia că mijloacele de acțiune care pot contribui la animarea unei stațiuni sunt multiple și nelimitate. Față de evoluția turismului și a necesităților manifestate de turiști mai ales în domeniul noului și al inovațiilor, se poate spune că animația este mai mult o problemă de imaginație și creativitate decât de organizare și coordonare.
De altfel, este contrar chiar caracterului unei veritabile animații care se dorește a fi originală să începem să descriem mijloacele și un mod standardizat de a face animație într-un centru turistic. În plus, într-un anume context determinat de condițiile social economice și resursele disponibile, precum și nevoile particulare ale clientelei dintr-o anumită zonă turistică, apare extrem de dificil să se definească sau măcar să se sugereze soluțiile cele mai indicate pentru realizarea unui program de animație
2.4 OFERTA INTERNĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ ÎN ANIMAȚIE
În ceea ce privește programele de animație, agențiile de turism lansează către turiști, prin diverse mijloace, variate programe de animație care cuprind un repertoriu larg de facilități de care ei pot beneficia odată ajunși la destinație, indiferent că este vorba de o stațiune, un oraș, croazieră sau alt produs turistic, precum și o serie de alte informații utile necesare, cum ar fi: o listă cu adrese utile, un calendar al manifestărilor organizate pe parcursul sezonului turistic etc. Este o inițiativa extrem de utilă care permite turiștilor să-și organizeze propriile vacanțe, după gustul fiecăruia și să profite odată ajunși la destinație de mijloacele care li se pun la dispoziție pentru utilizarea cât mai plăcută a timpului liber
Printre elementele de animație solicitate cel mai des întâlnim:
• Activități sportive
• Partide.de pescuit și vânătoare
• Jocuri pe plajă
• Spectacole
• Manifestări de natură diversă cu caracter național sau internațional
• Cazinouri, cabarete, restaurante, cluburi de noapte
• Buticuri pentru diverse cumpărături
Alte programe mai puțin diversificate sunt consacrate unui tip de activitate căre se adresează unei categorii determinate de turiști (arhitecți, istorici, jurnaliști, geografi etc.) și cuprind un inventar al tuturor facilităților oferite pentru domeniul de activitate preferat, cu posibilitatea unei durate variabile, a sejurului sau cu posibilitatea petrecerii unui sejur individual sau în grup.
Există și programe de animație concepute pe grape definite, în funcție de interesele și în mod particular pentru cei veniți să participe la congrese, târguri sau expoziții internaționale. Aceste programe cuprind în general activități de divertisment diferite: vizite, excursii, dineuri, serate, cocteiluri etc.
Călătoriile la prețuri forfetare cuprind sejururi în stațiuni, organizate de diverse, agenții touroperatoare, companii de transport, și au propriile programe de animație care includ pe lângă excursii, spectacole, seri distractive, obținerea echipamentului sportiv etc.
În general, punerea în scenă a unui program de activități și facilități pentru divertisment joacă un rol important în dezvoltarea și animația linei stațiuni turistice. Aceasta contribuie la atragerea, mai multor turiști și prelungirea duratei sejurului, în primul rând a unui număr mare de turiști individuali sau veniți în grupuri mici care căuta de preferință o stațiune în care pot profita la maximum de un sejur. Adesea poate constitui un factor decisiv în alegerea unui loc de vacanță sau chiar pentru turismul de afaceri, situație în care nu de puține ori organizatorul propune touroperatorului local o serie de programe care corespund interesului particular ale participanților.
În realitate, dacă stațiunile turistice ar publica un raport al activităților oferite pentru consumarea timpului liber, puține ar fi cele care au prevăzute programe de animație la prețuri forfetare. Ori, succesul programelor de animație din satele sau cluburile de vacanță țin, în cea mai mare parte, de prețurile, lor. Forfetare. Fără îndoială, stabilirea unui aranjament forfetar se dovedește a fi dificilă în cadrul unei stațiuni, ținând cont și de varietatea vizitatorilor și necesitățile manifestate.
2.5 ARTA DE A ATRAGE TURIȘTII
Studierea diferitelor elemente ale unei veritabile politici de animație impune necesitatea angajării și formării unui personal de specialitate. Chiar de la început, la nivel de stațiune, este nevoie de o persoană calificată care să cunoască, motivațiile turiști lor și să fie în măsură să:
> participe la planificarea, și punerea în funcțiune a instalațiilor de animație
> să organizeze și să coordoneze activitățile și faciliățiie oferite turiștilor;
> să elaboreze programe de animație și să supravegheze realizarea lor;
> să asigure informarea turiștilor și publicitatea referitoare la posibilitățile de petrecere a timpului liber în stațiune.
Aceste responsabilități pot fi încruntate, în funcție de structura și importanța stațiunii, fie directorului de stațiune. Stațiuni ghid animator sau mai multor ghizi specializați, pentru organizare pe segmente diferite a activităților de animație, în funcție de specializarea fiecăruia (organizatori de activități sportive, jocuri sau concursuri, activități artistice, culturale, programe speciale pentru copii etc.)
Acest lucru necesită competențe elevate și o formare adecvată atât teoretică, cât și practică și care urmărește în mod special cunoașterea următoarelor aspecte:
> motivația pentru turism și timp liber;
>echipamentele de petrecere a timpului liber;
> activitățile de petrecere a timpului liber care răspund cel mai bine nevoilor turiștilor;
> organizarea programelor de animație;
> evoluția turismului pe plan mondial, modificările apărute în structura cererii și a ofertei (respectiv o cercetare de marketing aplicată activității de turism);
> relațiile publice;
> geografia, resursele naturale, arta și civilizația țărilor sau regiunilor unde trebuie efectuate activitățile de animație;
> tehnici de animație.
Durata formării variază în funcție de cunoștințele de bază și tipul de învățământ (cursuri de calificare, specializare, perioada de practică, stagii de inițiere etc.).
Ghizii animatori specializați pe un anumit sector de animație precum:
• animația sportivă
> pe malul mării: instructori de înot, instructori pentru scufundări, pescuit sportiv;
> la munte: monitori de schi, ghid-alpinist;
>pe domenii turistice foarte variate: instructori de echitație, ghid antrenor de tenis, volei, gimnastică de întreținere.
• animația socio-culturală
>ghizi arimiatori pentru vizite și excursii;
> ghizi animatori pentru activități de divertisment cultural care organizează cluburi de
>ghizi anmuzică, vizionarea de filme (clasice), teatru;
>ghizi animatori pentru pratru realizarea de discuț? Îi pe diverse teme, dezabateri, reuniuni.
• animația generală sau pe diverse tehnici:
> ghizi animatori specializați în tehnica audio-vizuală;
> ghizi animatori specializați în acțiunile manuale de creație (modelaj, ceramică, decorațiuni interioare, împletituri);
> ghizi animatori de jocuri pentru copii;
> ghizi animatori de concursuri (pe plajă, de pescuit, de bridge);
> ghizi animatori de serate dansante (enteriainer)
> ghizi animatori de jocuri de divertisment variate.
Toți acești ghizi specializați pot avea una sau mai multe specializări la bază. Dar principala problemă în legătură cu ei ține de caracterul sezonier al muncii lor.
Anumite țări, precum Algeria, rezolvă problemă prin angajarea studenților care adesea beneficiază de un stagiu de pregătire care vizează inițierea în diferite tehnici, familiarizarea cu anumite probleme puse de animație și cunoașterea aspectelor unei regiuni sau stațiuni care va forma cadrul activității lor: geografie, cultură, curiozități, viața socio-economică, costume locale, folclor etc.
Recrutarea și formarea personalului de animație dintr-o stațiune turistică este adesea foarte limitată și anevoioasă. Ba mai mult, animația este lăsată sau încredințată unor persoane care nu au competență necesară și nici cunoștințele specifice acestui domeniu. Necesitatea utilizării unui personal calificat nu este, suficient recunoscută sau apreciată la justa să valoare.
2.6. TENDINȚE ÎN ANIMAȚIA TURISTICĂ
Planificarea stațiunilor turistice trebuie să se efectueze în anumite etape obligatorii: inventarul resurselor disponibile, studierea nevoilor de satisfăcut, stabilirea planurilor de zonare, repartizarea și organizarea echipamentelor și activităților de petrecere a timpului liber, ținând cont de toate datele luate în calcul. Studierea sistematică și planificarea activităților de animație în stațiunile turistice care aduc garanții de rentabilitate și eficacitate unor astfel de proiecte pot juca un rol determinant în orientarea activității turistice.
Chiar din stadiul planificării globale, acțiunile directe și indirecte în promovarea animației stațiunilor turistice pot îmbrăca forme diverse precum:
• Adaptarea și punerea în aplicare a măsurilor speciale cu caracter financiar sau fiscal favorizând organizarea programului de animație.
• Organizarea de studii de piața la nivel național, regional sau local subliniind grade desatisfacție, gusturile, rezultatul acestor studii permițând determinarea orientării programelor de animație în stațiunile turistice.
• Organizarea de programe de animație care grupează mai multe stațiuni organizarea de festivaluri la nivel regional, armonizarea activităților culturale, sportive și artizanale dintr-o zonă turistică, stabilirea programelor forfetare, de sejur (odihnă și recreare), înțelegând participarea la diverse activități.
• Colaborarea activă cu stațiunile și hotelierii în ceea ce privește informarea și publicitatea lansarea campaniilor publicitare despre o regiune sau mai multe stațiuni dintr-o zonă turistică punând în valoare acțiunile de animație prevăzute.
• Relația dintre presă și agențiile de turism, vizând informațiile despre prelungirea sezonului turistic și prin acestea, argumentarea rentabilității echipamentului de animție prevăzute.
• Recrutarea și pregătirea personaluluide specialitate (ghizi de animație) prin realizarea unor studii asupra angajatorilor și nevoile de formare, organizarea și adaptarea programelor de formare, ținând cont de caracterul temporar al muncii de ghid, facilitând asistența pedagogică, acordarea subvențiilor în centrele de formare și furnizarea materialului pedagogic. Pe termen lung, în vederea dezvoltării armonioase a turismului și animației în stațiunile turistice trebuie luate în considerare:
• Dezvoltarea cantitativă și evaluarea calitativă a mișcărilor turistice, antrenând crearea de noi stațiuni turistice.
• Importanța creșterii animației printre atracțiile stațiunilor turistice și satisfacerea nevoilor turiștilor.
• Dificultățile de promovare ale unei animații, conținând un ansamblu de servicii suplimentare.
2.7. ROLUL GHIDULUI ANIMATOR ÎN ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE ANIMAȚIE
Pe scurt, misiunea de animator este triplă:
• Oferirea satisfacției după dorințele turiștilor.
• Asigurarea deplasării grupurilor în cele mai bune condiții de securitate creând și un climat de încredere.
• Asigurarea unității în grup prin inocularea unui spirit.de solidaritate.
Pentru a-și atinge aceste obiective animatorul trebuie să fie:
> un bun cunoscător al programului de realizat;
> un bun organizator care reglează și coordonează toate activitățile referitoare la informarea, organizarea, punerea în aplicare a programului de animație;
> un consilier tehnic care posedă cunoștințe solide referitoare la echipamentele de, animație.
>un formator și informator (care oferă informații) care îi inițiază în diferite activități pe cei mai puțin experimentați se informează asupra, domeniului care îi revine, suscită interesul turiștilor pentru acumularea de noi cunoștințe;
> întotdeauna un lider care este mereu vigilent, caută să evite situațiile conflictuale, este deschis, comunicativ, ascultă turiștii, trebuie să dea dovadă de răbdare și stăpânire de sine clarviziune psihologică, facilități de comunicare, cu un simț al umorului dezvoltat și este capabil să se impună atunci când circumstanțele cer acest lucru.
CAPITOLUL 3. IDENTIFICAREA ȘI VALORIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN ZONA BRAN
Potențialul turistic natural al Zonei Bran
Partea de sud a Depresiunii Brașovului este o platformă cu structuri de conglomerate și calcar în nord, forme carstice în sud, întinzându-se către bazine la Dragoslavele, despărțite de pasul Giulava (1290 m). În zonă se remarcă un contrast între plaiurile prelungi și văile puternic adâncite de forme carstice: chei (Valea Rudăriței, Valea Cheii), sohodoale, lapiezuri (Giuvala, Fundățica), ponoare, izbucuri (Rudăriță, Fundățica), doline (Fundata), polii (Obârșia văii Izvorului), peșteri (peștera Liliecilor), etc.
Comuna Bran, atestată pentru prima dată în 1367, este specifică satului montan românesc și este formată din 5 sate: Poarta, Predeluț, Sohodol, Șimon, având centrul comunal în satul omonim. Această regiune are o climă temperată de depresiune intramontană cu veri răcoroase și ierni reci. Temperatura medie anuală este de 5°C, iar în zonele vecine se înregistrează valori cuprinse între 4°C (Rucăr), 7°C (Brașov), 8°C (Câmpulung). În luna iulie, care este cea mai călduroasă din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar în luna ianuarie temperatura variază între -10 și -15°C. Zona Bran este bogată în precipitații, numărul mediu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. În sezonul rece, numărul mediu de zile cu ninsoare este de 60 zile/an, iar grosimea stratului de zăpadă este de 40-50 cm (propice practicării sporturilor de iarnă). Vânturile, predominante în zonă au o viteză de 3-5 m/s.
Din punct de vedere al florei și faunei perimetrul se află în cadrul pădurilor de fag ce se amestecă la limita inferioară cu gorunul și la cea superioară cu coniferele. Pădurile compacte de molid sau amestec de fag și brad apar în Munții Piatra Craiului, Leaota și Bucegi, în special la altitudini de 1400 – 1700 m, iar la altitudini înalte există jnepeni, ienuperi, floră subalpină și alpină. Izolat apar porțiuni de larice, tisa, amestecate cu molid, fag, dar din cauza poluării pajiștile și fânețele înlocuiesc acum zona de pădure. Sunt considerate monumente ale naturii: floarea de colț, garofița Pietrei Craiului, bulbucii de pădure, sângele voinicului.
Fauna este reprezentată în special în Munții Piatra Craiului și Bucegi de exemplare ca: lupul, capră neagră, ursul, mistrețul, veverița, râsul, vulpea, etc. Avifauna este reprezentată de: cocoșul de munte, ierunca, acvila de munte, ciocănitoarea, cinteza, pițigoiul etc. În apele de munte trăiesc păstrăvi, scobari, clean, boiștean.
Toate aceste elemente pot reprezenta motivații pentru practicarea diferitelor forme de turism: în rezervații, speologic, științific, etc.
Potențialul turistic antropic
Din punct de vedere al cadrului socio-economic, Branul se definește ca fiind un sat agrar, cunoscută fiind tradiția locuitorilor în creșterea animalelor.
Ocupațiile de bază ale locuitorilor din acest perimetru sunt creșterea animalelor, lucrul la pădure, atât în munți cât și prin pendularea între munte și câmpie. Predominantă a fost creșterea vitelor în propria gospodărie cu “văratul” la munte, la stânele aparținând obștii satului și iernatul în gospodărie și la “hodăi”.
Agricultura se practică pe scară mai redusă datorită terenului slab productiv și a climei reci, iar lucrul la pădure a fost și rămâne ocupația de bază a celor din zonă. Un loc important în economia acestui sat îl ocupă meșteșugurile și industriile țărănești legate mai ales de prelucrarea lânii. Țesutul este practicat în fiecare gospodărie, iarna, la război, realizându-se cunoscutele taluri “în vergi” în alternanță cromatică alb-negru, “săricile” sau straiele din lână țurcană cu firul lung, etc. În cadrul meșteșugurilor se mai remarcă și prelucrarea lemnului pentru mobilier.
Alt aspect al vieții satelor din acest spațiu îl constituie târgurile de țară bianuale (la 9 august Târgul Pantelimonului, la 21 noiembrie Târgul Arhanghelului), unde participă alături de brăneni și locuitorii din zonele Muscel, Sibiu, Țara Oltului, Țara Bârsei, etc.
Zona Branului deține o atracție turistică antropică extrem de cunoscută atât pe plan național cât și internațional, și anume Castelul Bran, cunoscut și sub denumirea destul de nefericită și “improprie” de Castelul lui Dracula. Cetatea sau castelul (ambii termeni sunt corecți) Bran se remarcă prin anumite particularități în istoria țării:
Este singura cetate, care de-a lungul a șase secole de existentă, a fost neîntrerupt locuită;
Se cunoaște cu precizie anul și ziua în care s-a început construcția, spre deosebire de majoritatea construcțiilor de acest gen;
Deși construită inițial cu scop exclusiv militar, funcția predominantă îndeplinită de-a lungul existenței a fost comercială (punct de vamă) și de protecție a drumului vital de legătură între Transilvania și Țara Românească.
Greu accesibil și ușor de apărat, Branul aproape că nu a avut parte de evenimente militare, atacarea lui constituind o operațiune dificilă și hazardată.
Construirea cetății Bran a fost determinată de situația politică din secolul al XIV – lea:
Întărirea Țării Românești în timpul domniei lui Vladislav Vlaicu Vodă (1364-1377), proces care a dus la o serie de lupte cu regele Ungariei, Ludovic I d'Anjou (1342-1382), lupte în urma cărora regele Ungariei pierde Rucărul.
În iarna anului 1369 are loc prima incursiune a turcilor în Țara Românească, marcând astfel începutul unei lupte seculare cu Imperiul Otoman. Vlaicu Vodă, cu sprijin din Transilvania, reușește să-i alunge pe invadatori, trecând chiar Dunărea și cucerind Vidinul. Era limpede că asemenea atacuri se vor repeta, dată fiind slabă rezistență opusă otomanilor de către tărâtele bulgăre și despotatele sârbești. Transilvania și Ungaria erau direct amenințate în cazul înfrângerii Țării Românești. Calea pătrunderii în Transilvania, și de aici spre Ungaria și centrul Europei trebuia barată.
Despre construirea cetății Bran există o știre precisă, un document ce datează din 19 noiembrie 1377: o scrisoare privilegială a regelui Ungariei – Ludovic I d'Anjou – către orașul Brașov. Regele confirmă orașului stăpânirea a 13 sate din Țara Bârsei, îl scutea de impozitul crăiesc și îi stabilea taxe vamale reduse, drept recompensă pentru că orășenii "de bunăvoie și nesiliți de nimeni" s-au oferit să ridice "cu propriile lor cheltuieli și osteneli" noua cetate regală a Branului, dând pentru aceasta meșteșugari, materiale și bani. În fruntea cetății Branului, după cum arăta scrisoarea, urmau a sta castelanii numiți de rege, garnizoana fiind formată din "briganți și balistari englezi". Lucrările au început în vara anului 1378. Pentru întreținerea cetății și a garnizoanei, regele a înzestrat Branul cu un domeniu feudal ce a variat în timp ca întindere și importanță economică. Un document din 1419 arată că regele Sigismund preia cetatea de la Mihail, fiul și succesorul lui Mircea cel Bătrân și o pune sub comanda directă a comitetului secuilor, subordonat voievodului Transilvaniei. Acest comitet era însărcinat cu paza hotarelor de sud-est și numea pe castelanii cetăților de apărare.
Un alt moment deosebit în istoria cetății este în timpul când Iancu de Hunedoara devine voievod al Transilvaniei (1441-1456). Înț0elegând importanța strategică, Iancu a reparat-o și întărit-o, supraveghind personal lucrările, și a sporit efectivul garnizoanei. În 1448 numește la comanda cetății pe românul Nicolae de Bizere din Banat. De aici a pornit Iancu de Hunedoara, în 1442, în ajutorul Țării Românești, obținând strălucita victorie de la Ialomița.
De istoria cetății se leagă și domnia lui Vlad Țepeș (1448, 1456-1462, 1467), ce a trecut de mai multe ori pe aici. Prima sa domnie din 1448 este consemnată într-o scrisoare expediată brașovenilor la 31 octombrie 1448 prin Bran. Pierzând tronul, ajunge în Transilvania și este însărcinat de Iancu de Hunedoara cu apărarea nordului Transilvaniei și deci și a acestei trecători. În a doua domnie a acordat privilegii negustorilor brașoveni (sași), dar a întreprins expediții de pedepsire (1459), deoarece aceștia îl sprijineau pe oponentul său Vlad Călugărul.
Între anii 1920-1927 Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curții Regale, Carol Liman, care îl transformă într-o frumoasă reședință de vară, înconjurată de parc, cu alei de promenadă, lac, fântâni, terase de popas, construind și Casa de Ceai. În anul 1938 Regina Maria lăsa prin testament Castelul Bran, cu întreg domeniul, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stăpânește până în 1948.
După expulzarea din țară a familiei regale, în anul 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, rămânând o perioadă abandonat și devastat. Din 1956, parțial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie și artă feudală. Fiind într-o stare avansată de degradare, în anul 1987 Castelul intră în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Definitivarea organizării muzeistice se va face după noi criterii, rezultat al cercetărilor din ultimii ani. În 1961, s-a amenajat o secție etnografică în aer liber: case țărănești, stâne, instalații tehnice populare. Câteva detalii de construcție: cel mai vechi turn este cel dinspre latura nordică cu foișorul de observație. Pe latura de vest este turnul cilindric, devenit în secolul XV pulberărie. În mica curte interioară, meșterii medievali au săpat o fântână adâncă de 57 de metri. Un labirint de coridoare și scări înguste de lemn sau piatră leagă între ele camere spațioase, chilii, cele cinci nivele, turnurile, coridorul de apărare, subsolurile și curtea interioară.
Spre sfârșitul Secolului XIX scriitorul irlandez Bram Stoker publică thrilerul „Dracula”, apreciat de Oscar Wilde ca fiind „cea mai frumoasă poveste a tuturor timpurilor”. Asemănările dintre Castelul Bran și castelul contelui Dracula din roman i-a determinat pe mulți să afirme că locul unde se petrec aventurile descrise de Stoker este chiar Castelul din Bran, personajul principal al cărții fiind nimeni altul decât Domnitorul Țării Românești Vlad Țepeș. Într-adevăr, pe timpul existenței sale, evenimentele l-au purtat de câteva ori pe Vlad Țepeș și prin împrejurimile localității Bran, însă niciodată destul pentru a fi justificată asocierea, dintre personajul lui Stocker –Dracula și Vlad Țepeș, chiar având în vedere și comportamentul crud, de „justițiar” al domnitorului. Numeroasele filme realizate la Bran, nenumăratele articole scrise aici, milioanele de turiști dornici să descopere unul dintre cele mai fascinante mituri ale secolului XX, dar mai ales frumusețea locurilor și ospitalitatea localnicilor, reprezintă o serie de motive importante care determină mulți turiști să aleagă Branul ca destinație de vacanță.
Biserica din Bran
A fost construită în 1820 și pictată în 1836 și poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Planul său are un naos cu patru travee, flancat în extremitatea estică de două abside semicirculare în interior și poligonale în exterior. În vest, deasupra unui vestibul, se află turnul clopotniței. Absida altarului este, de asemenea, semicirculară în interior și poligonală în exterior. Fațadele sunt tencuite și văruite, iar ferestrele sunt înalte, fără ancadramente. Cornișa este subliniată de un profil din tencuială. Turnul decorat pe toată înălțimea cu pilaștri neoclasici conferă o notă originală, construcția păstrând structura originală.
Vama veche din Bran
Construcția datează din secolul al XVIII-lea, aici funcționând în trecut vama din trecătoarea Bran – Rucăr. Astăzi este muzeu.
Case memoriale în zona Bran
Sextil Pușcariu (1877-1948) – lingvist, filolog și istoric, membru al Academiei Române
Dr. Aurel Stoian (1866-1972) – Președintele Consiliului Național Românesc din Bran, semnatar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, medic, edil și primar al localității Bran.
Dr. Iosif Pușcariu (1889-1965) – Fondator al Spitalului de Ochi din Brașov
Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) – om de știință și neurolog de renume mondial, membru al Academiei de Științe Medicale.
Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) – membru al unui număr de 23 de societăți și academii de științe, legat de Bran prin origine
Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) – decan al Facultății de Istorie din București, cercetător și dascăl de excepție, fiu al Branului.
Muzeul etnografic în aer liber din Bran
Este amenajat în parcul din vecinătatea Castelului Bran. În acest muzeu au fost aduse și reconstituite unele din cele mai vechi și mai tipice construcții din zonă. Deschis pentru public în 1961, muzeul număra în 1981, 14 gospodării țărănești și instalații tehnice. Monumentele au fost selecționate și grupate pe baza cercetărilor din 1958-1960.
Portul popular în zona Bran
Portul popular brănean a evoluat lent, păstrându-și specificitatea, unitatea stilistică și armonia, dar fiind în același timp influențat de portul din Muscel. Portul popular din zona Branului, relevă unele trăsături specifice, explicabile pe de o parte prin natura ocupațiilor, iar pe de alta prin asimilarea și redarea în forme locale a unor elemente de fond transilvănean. Din piesele costumului femeiesc se remarcă iile cusute sau alese cu lână sau bumbac în tonuri de roșu și negru cu fire aurii și argintii, fota largă cu pulpane în vărgi, încrețită în spate, ștergarul de cap din bumbac sau borangic, lăibărica de catifea neagră.
Costumul bărbătesc este mai redus că număr de piese. Cămașa largă din pânză de în sau bumbac, coarecii și lăibăricele lucrate din zeghii, pieptare, cojocele, căciulile și gluga definesc structura portului păstoresc deosebit de bine păstrat în toată zona.
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ
DEZVOLTAREA ANIMAȚIEI ȘI AGREMENTULUI LA VILA BRAN
Vila Bran este locul unde trebuie să mergeți dacă vreți să vă petreceți concediul la munte în România, fără să regretați că nu l-ați petrecut în străinătate.
Localizare: Adresa: str. Aluniș, nr. 9, Bran jud. Brașov, ROMÂNIA
Tel:0268/236866, fax: 0268/238013 . Mob: 0722485407 sau 0742044598
Web: www.vilabran.ro
Club Vila Bran se întinde pe o suprafață de aprox. 60.000 mp și este format din 12 vile (cu o capacitate între 5 și 24 camere)
– 111 camere și 9 apartamente.
Camerele dispun de balcon (107 camere), grup sanitar propriu cu cadă/cabină cu duș, TV – cablu.
Apartamentele sunt formate din 2 camere/fiecare (1 dormitor și 1 living). 3 dintre ele au saună și cadă cu hidromasaj.
Agrement la Club vila Bran:
Club Vila Bran vă oferă o bază diversificată de agrement pentru toate vârstele. Facilitățile bazei de agrement și programele de divertisment vă sunt oferite gratuit (cu excepția bicicletelor):
– 2 piscine exterioare – sezonul de vară;
– 1 complex cu piscina încălzită, saună, sala de fitness și mese de ping pong (necesita echipament adecvat);
– Parc istoric (12 statui reprezentând regi și domnitori din istoria noastră, începând de la Burebista până la Regina Maria);
– Sala de spectacole;
– Loc de joacă pentru copii (interior și exterior), echitație (cal, ponei);
– Club pentru copii;
– Parc natural cu pomi fructiferi, hamace și băncuțe, căprioare, cerb, iepurași, păuni, fazani.
– Tiroliana, panou de alpinism, teren de tenis, miniteren de baschet, teren de volei (nisip), mini golf;
– Petanque, tenis de picior, biliard, darts;
– Tir cu arcul.
Divertisment:
– Petreceri pentru copii cu clovni și face-painting;
– Foc de tabără cu muzica folk și vin fiert;
– Dansuri populare romanești/grecești;
– Recital de muzică internațională;
– Recital de muzică sud-americană;
– Karaoke, discotecă.
Oferta club Vila Bran 2015
Acces GRATUIT la facilitățile bazei de agrement (cu excepția bicicletelor):
Programul de divertisment la Vila Bran, pe parcursul unei săptămâni se prezintă astfel:
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Din analiza efectuată rezultă că la nivelul țării, animația nu este suficient de promovată, de accea consider necesară o mai atentă implicare a operatorilor în turism, în această direcție, cu scopul de a atrage cât mai mulți turiști dornici de o vacanță diversificată în opțiunile de petrecere a timpului liber.
Din studiul de caz rezultă că Vila Bran beneficiază de tehnici de animație bine dezvolate, deoarece resursele naturale și antropice sunt valorificate în direcția agroturismului, și se pune accentul pe activități sportive și artă.
Propunerile mele pentru îmbunătățirea animației sunt legate de studiul asupra motivațiilor, nevoilor și atitudinilor turiștilor. Trebuie să luăm în calcul factorii precum: stresul și oboseala, dorința de repaos și odihnă, descoperirea unor noi senzații și amuzamentul.
Propunerile personale pentru îmbunătățirea animației în Vila Bran sunt legate de acordarea unei atenții deosebite agrementului, motivației turiștilor și activităților culturale.
BIBLIOGRAFIE
Alexandra Crina Chiriac –Animație în turism și industria ospitalității- Editura Gama Print, București 2003
Crețu Romeo – Resurse Agroturistice – Editura CERES, București, 2012
Dan Ginea – Enciclopedia geografica a Romaniei, Editia a III a revizuita si adaugita– Editura enciclopedica, Bucuresti,2002;
Grigore Posea(coordonator) – Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a României – Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1992;
Etnogeneza românilor: noi lecțiuni din istoriografii latini / Traian Diaconescu. – ediție română-engleză-franceză. – Iași : Institutul European, 2003. – 188 p.
Modelare în economia mediului / Mircea Gheorghiță. – București : Editura ASE, 2002
www.vilabran.ro
www.cjbrasov.ro/portal.
www.consiliu.brasov.rdsnet.ro/portal.
www.rotur.ro
www.antrec.ro
www.best-tourism.com
www.cultura-net.ro
www.harta-turistica.ro
www.ici.ro
www.infopensiuni.ro
www.pensiunituristice.com
www.rural-portal.ro
www.romturism.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Agroturism, Agrement, Animație Si Sport (ID: 108941)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.