Agricultura In Scopul Exportului de Grane

Introducere

Începând cu sfârșitul sec. XVIII practicarea agriculturii în scopul exportului de grâne și vin, aducerea noilor specii de culturi, a devenit o activitate profitabilă ceea ce a dus la dezvoltarea moșiilor sau a conacelor din mediul rural. Ele aveau rol atât de loc permanent de trai al moșierului și familiei lui, cât și ca reședință de vară sau sedii administrative ale moșiilor. Moșiile erau terenuri de pământ agricol, vii, livezi, păduri, lacuri. Centrul de interes fiind casa boierului numită conac. Ca regulă conacul era amplasat pe un loc ridicat, era înconjurat de un parc și alte anexe gospodărești, cum ar fi: grajduri, ateliere, fierărie etc.

Aspectul arhitectural al conacelor se schimba odată cu timpul. Dacă la început, casele boierești, se deosebeau de casele tradiționale țărănești doar prin dimensiuni mai mari, atunci spre sfârșitul sec. XIX ajung să-și impună diverse stiluri aduse de schimbările politice și sociale, începând cu stilul oriental și finisând cu stiluri occidentale precum: neo-clasic, gotic, Empire etc.. În pofida acestui fapt mai persistă careva elemente tradiționale.

După cel de-al Doilea război Mondial și cu venirea comunismului la putere, agricultura s-a colectivizat. Vechile reședințe boierești, au fost folosite ca sedii ale noilor Cooperative Agricole de Producție, sau ca școli, dispensare, sau sedii de primării. Utilizarea acestor clădiri în alte scopuri de cât cel inițial, a dus la distrugerea clădirilor. Majoritatea elementelor decorative au fost scoase, fațadele remodelate, spațiile interioare compartimentate conform necesităților, mobilierul ars sau furat.

În România, după evenimentele din 1989, în baza unei noi legislații, proprietățile imobiliare, printre care și conacele, au început să fie retrocedate proprietarilor de drept sau urmașilor acestora.

În prezent multe dintre conacele aflate pe teritoriul țării noastre sunt incluse în lista monumentelor istorice, având certe valori artistice și arhitecturale ți sunt protejate de stat. Dar restaurarea lor necesită investiții colosale și din cauza lipsei acestora, conacele sunt lăsate să se distrugă.

Conservarea clădirilor cu valoare istorica ar trebui să reprezinte prioritate pentru cultura și civilizația oricărei țări. Ele fac legătura vizibilă între istorie – trecut și prezent. Aceste clădiri întruchipează etapele de dezvoltare, de înflorire și de decădere prin care a trecut și prin care trece societatea actuală. Prin ele putem învăța istoria propriei țări.

Nicolae Iorga scria că „ceea ce s-a păstrat împotriva răutății vremurilor și a lipsei de înțelegere a oamenilor este de așa mare preț încât rostul nostru în istoria civilizației se fixează mai mult de jumătate prin acestea. restul, vitejia, istețimea diplomatică, cultura, alcătuiesc cealaltă jumătate. Dar nu oricine citește o carte literară, istorică, pe când lucrările acestea se înfățișează imperativ în fața cui are puțin simț și nu poate primi fără admirație lucrurile acestea.“ Tot el a spus: ’Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil ce nu-și cunoaște părinții.’.

Actualitatea. Societatea contemporană începe să prețuiască și să devină tot mai deschisă față de monumentele istorice. Au început reconstrucții a conacelor și cetăților ce le avem pe teritoriul Basarabiei. Un bun exemplu este Conacul Manuc Bei din Hîncești și reconstruirea cetății Soroca. De aceea am ales drept temă de licență restaurarea unuia din conacele date uitării, cu o suprafață totală de 365 m2.

Tema. Proiectul aduce spre atenției problemele specifice reabilitării, în cazul concret, al unei clădiri (conac boieresc) din patrimoniul arhitectural clasat monument istoric, situat în r. Nisporeni, sat. Zberoaia. Conacul a fost construit a doua jumătate a sec XIX-lea, după proiectul unui arhitect Francez, numele cărui, din păcate, nu se cunoaște.

Obiectivul. Proiectul dat are drept obiective elaborarea și fixarea soluțiilor artistice de reabilitare și de reconstruire a unor spații interiore al conacului, cât și de elaborarea unei documentații tehnice în vederea realizări lucrărilor de reabilitare a interiorului conacului utilizând cunoștințe dobândite pe parcursul anilor în domeniul design-ului de interior.

Sarcina. Sarcina proiectului îl constituie elaborarea unui concept artistic în vederea realizări lucrărilor de reabilitare a interiorului conacului și de refuncționalizare a unor spații.

Sunt anexate planul releveu, fotografii actuale, istoricul clădirii, alte informații necesare proiectului de reabilitare.

Studierea temei s-a efectuat în trei etape:

Mergerea la față locului pentru a lua dimensiunile necesare și completarea releveului dat prin temă, prin relevarea atentă a paramentului interioarelor conacului; releveu care să cuprindă elemente originare etc.

Studierea documentelor istorice a conacului și al proprietarului Ștefan Gonata, activitatea căruia a și determinat tematica interiorului (Vinărie). După reabilitare, conacul poate fi inclus în traseul turistic de exploatare și redescoperire a Moldovei.

Studierea etapei istorice în care a fost construit conacul pentru a alege stilul potrivit și anume stilurile caracteristice acelei perioade.

Scurt istoric al conacelor din Republica Moldova

Apariția și evoluția conacelor din Moldova

DEX – CONÁC, conace, s. n. I. 1. Casă boierească la țară, pe o moșie. 2. Reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pașă; cartier oficial [9].

Acest tip de locuință ce mai era numită și locuință nobiliară, sau ansamblu nobiliar, vilă urbană, este descrisă în documentele datate cu sec. XVII-XVIII și în notițele călătorilor ce au călătorit pe aceste meleaguri.

De-a lungul istoriei, caracterul cultural și spiritual al Moldovei a fost influențat de trei mari puteri care au avut un mare impact și asupra modul de trai: Imperiul Otoman, Coroana Habsburgică și Imperiul Rus. Acești factori au contribuit la dezvoltarea unei moșteniri comune întregii societăți moldovene, moștenire care poate fi văzută astăzi atât pe teritoriul României, cât și în Republica Moldova și Ucraina [22].

Se știe că din vechi timpuri Boierimea Moldovei era pătura socială privilegiată, echivalentă nobilimii din spațiul central și vest-european. Provenită din rândul conducătorilor comunităților rurale, boierimea ajunge în timp să fie alcătuită din familii ale căror membri se remarcaseră pentru servicii militare și civile deosebite, fiind răsplătiți de domnitor cu rangul de boier, domenii (moșii) și funcții în stat (dregătorii). Începând cu secolul al XV-lea, boierii au fost principala putere politică în Moldova, alegând domnitorul și participând la conducerea țării.

În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Moldova se află, sub suzeranitatea Porții Otomane. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir, domnitor al Moldovei în 1693 și între 1710-1711, încearcă înlăturarea suveranității Porții Otomane, contând pe sprijinul Imperiului Rus ceea ce va duce la anularea de către sultan a drepturilor boierilor de a alege domnitorul. Noii domnitori, numiți de sultan din cartierul grecesc Fanar, aduc cu ei în Moldova cultura și modul de viață levantin [1].

La începutul secolului al XIX-lea dominația otomană slăbește, ceea ce face posibilă dezvoltarea comerțului cu țările din Apus și Rusia și restul țărilor europene, fapt ce are consecințe semnificative asupra societății moldovenești.

Întărirea legăturilor cu străinătatea a oferit elitelor sociale și politice românești noi modele de viață, reflectate în confort material. În plan arhitectural, influențele orientale au fost treptat abandonate, trecându-se la occidentalizarea programelor de arhitectură, în special a celor laice.

Monumentele arhitecturale de acest tip prezintă un interes deosebit pentru istoricii arhitecturii, întrucât în ele s-a reflectat cel mai bine influența diferitor orientări stilistice, prezente în sec. XIX pe teritoriul Basarabiei și Transnistriei. Tradițiile naționale autohtone, clasicismul și neoclasicismul rus, stilul "Empire", eclectismul de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX au avut un rol deosebit în amenajarea arhitecturală și interioară în decorul acestor edificii locative.

Caracteristici distincte a conacelor din Moldova

În Basarabia și Transnistria cele mai vechi gospodării boierești sunt datate cu sfârșitul sec. XVIII începutul sec. XIX. Ele au cunoscut o evoluție rapidă, explicată de dezvoltarea agriculturii în zonele rurale și a comerțului.

Ca regulă conacele aveau rol administrativ, cultural, de reședință permanentă sau de vacanță, casă de vânătoare. Ele reprezentau modul de viață a stăpânilor, cultura și statutul ce îl dețineau aceștia.

Ansamblurile boierești erau situate pe domenii întinse, numite „moșii”. Domeniul avea în componență sa curtea boierească, centrul cu rol administrativ și reprezentativ, la care se adăugau terenuri agricole cultivate, sate, târguri, râuri, lacuri, pajiști și păduri. În secolul al XIX-lea, domeniile ajung să includă mici manufacturi sau chiar întregi complexe industriale.

Conacul, locuința boierului, era componenta principală a ansamblului nobiliar și centrul existenței rurale a proprietarului, consolidând prestigiul acestuia în societate. Astfel reședința principală a familiei boierești era situată pe moșia cea mai valoroasă. În jurul locuinței, erau grupate clădiri anexe: bucătării, grajduri, magazii, locuințe pentru lucrători. În apropierea curții se afla biserica de curte. În secolul al XIX-lea, ansamblurile sunt completate cu grădini și parcuri cu plante și copaci de specii rare, cu capele și cripte familiale.

Până în secolul al XIX-lea, cele mai vechi case boierești și anexele lor gospodărești aminteau de arhitectura populară. Erau construite cu schelet din lemn împletit cu nuiele, având aspecte comune cu casele țărănești tradiționale cu cerdace și prispe, dar cu dimensiuni mai mari. Cu parter și etaj, cu un foișor în fațada principală, la care se ajungea pe o scară exterioară. Camerele de locuit și cele de gală erau dispuse în rând sau în anfiladă, iar încăperile de serviciu și cele auxiliare erau legate prin coridoare. Exterioară era unul simplu având elemente caracteristice cum ar fi prispa, acoperiș în patru ape, rezumându-se la câteva elemente de detaliu ale cornișelor și ancadramentelor sau dotată cu o galerie cu coloane, amenajată de-a lungul fațadei.

Evoluția stilurilor arhitecturale a conacelor din Moldova

Pe parcursul istoriei, teritoriul aflat pe stânga Prutului și din dreapta Nistrului, a cunoscut schimbări care a influențat atât componența sa teritorială, politică, modul de gândire a populației băștinașe, cât și modul lor de trai și arhitectura.

Până în secolul al XIX-lea, cele mai vechi case boierești și anexele lor gospodărești aminteau de arhitectura populară are au fost deschise în capitolul 1.1.

Domniile fanariote au adus cu sine elemente specifice lumii orientale. Cum ar fi arcele și decorațiuni exterioare a construcțiilor, în timp ce volumetric și planimetric, au continuat să-și păstreze caracteristicile autentice locului [8].

Amenajarea unei încăperi din conac în stil oriental implica folosirea a cât mai multor accesorii decorative textile, colorate, în care predomina motivele florale si geometrice. Ca regulă se opta pentru pereți luminoși dar bogate în decor. Unele piese de mobilier aveau sculpturi complicate, în timp ce altele sunt extrem de simple. Sculptura artizanală în lemn și broderiile manuale exprima caracteristica de bază a stilului oriental. Culorile podelelor diferă de la deschis la închis. Decorul este foarte bogat, compus din carpete orientale, măsuțe, taburete, fructiere, obiecte din jad, fildeș, coral sau onix. Se folosea de regula mătasea, organza, bumbacul sau brocartul.

Odată cu deschiderea societății către Occident (sec. al XIX-lea), curentul arhitectural preferat de domni și boieri a devenit clasicismul, curent bine cunoscut și folosit pe larg de europeni. Acestea păstrează însă una dintre camerele principale de influență orientală, numită „camera turcească”.

Influențele occidentale în societatea moldovenească duce la schimbarea modului de viață al elitelor. Moda nou impunea petrecerea verilor la țară, fapt ce a dus la creșterea interesului proprietarilor pentru modernizarea vechilor conace și pentru construirea unora noi.

Neoclasicismul pătrunde în Basarabia începând cu anii 20 ai sec. XIX. Pe lângă elementele caracteristice acestui stil, cum ar fi porticurile cu coloane în stil ionic, doric sau corintic, conacelor boierești a avut și unele particularități locale. Camerele amplasate în jurul tindei erau completate de o tradițională galerie și cerdac, iar coloanele ionice aveau proporții necorespunzător ordinului arhitectural. Arhitectura și decorul neoclasicist se îmbină organic cu mediul ambiant, format de un parc cu alei acoperite cu pietriș și cu havuzuri sculptate.

În interior acest stil era caracterizat printr-o amplasarea simetrică a mobilei. Încăperile aveau un centru de interes. Mobilierul finisajul pardoselilor se efectua doar din materiale naturale. Persistau culori pastelate naturale. Pereții erau decorați cu tape cu motive geometrice sau florale [2].

Mai târziu, după schimbările politice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, elitele vor prefera curentul romantic, care va fi apoi succedat de cel eclectic. Pentru toate aceste comenzi de arhitectură de tip modern, au fost aduși arhitecți din spațiul central european și apoi din Franța, ca în cele din urmă să apară și arhitecți români, precum Nicolae Ghika-Budești.

Un alt stil adoptat a for stilul Empire care este considerat o a doua etapă a neoclasicismului. Sunt utilizate elemente egiptene și grecești antice. Ornamentele sunt excesive și conțin: frunze de acantă, torțe, coroane imperiale, victorii înaripate, încoronate cu lauri, figuri mitologice îmbogățite cu bronzuri aurite. Numeroase sunt și motivele militare, cum ar fi armurile, trofeele, săbiile, căștile, semnele imperiale [10].

Culoarea preferată este albul, la care se adaugă și violetul, rozul și albastrul deschis.

Pereții sunt împărțiți în panouri verticale de către pilaștri corintici având la partea superioară frize bogat decorate. Plafoanele camerelor, de obicei în culori deschise, sunt decorate cu aplicații lucrate minuțios.

În mobilier se pune accentul pe aspect, nu pe comoditate. Formele mobilierului sunt rectangulare. Scaunele au spătarele drepte, picioarele masive.

Patul este caracteristic stilului: are două spătare inegale, curbate spre exterior. Sunt preferate și paturile drepte, dar care au cele două spătare prevăzute cu pilaștri în formă de cariatide. Mesele sunt în general rotunde și susținute de un stâlp central care se încheie cu trei picioare în partea inferioară.

Același tip de ornamente îl întâlnim și la mobilă: picioarele meselor, scaunelor și suporturile au forme de dragon, labe de animal, sfinx înaripat, cariatidă, gât de lebădă etc.

Piesele de mobilier se confecționau din lemn, bronz, metal, marmură.

O altă caracteristică o constituie existența mobilierului pentru toaletă și a celui pentru spălat, prevăzut cu oglinzi ovale sau rotunde.

În prima jumătate a sec. XX, arhitectura conacelor boierești urmează succesiunea curentelor: apar astfel clădiri realizate în stil neoromânesc, reutilizând elemente din arhitectura tradițională.

Stilul neoromânesc numit și neobrâncovenesc este unul dintre cele mai originale și mai frumoase ordin arhitectural care a apărut în Europa în anii de creativitate intensă din epoca victoriană târzie. Acest stil reprezintă un amestec de elemente răsăritene bizantine (de exemplu, arcada scurtă, coloanele mici și groase etc.) și motive arhitecturale și etnografice țărănești locale, precum și de anumite modele de artă otomană, la care se adaugă și teme de renaștere italiană târzie. Stilul și-a avut sfârșitul în perioada interbelică [19].

În a doua jumătate a sec. XIX, în arhitectura conacelor rurale pătrunde stilul neogotic ce duce la apariție compoziții planimetrice noi și procedee decorative răspândite în Europa Occidentală. Elementul caracteristic neogoticului este arcul frânt, decorația bogată și monumentalitate.

În arhitectura conacelor rurale de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX se observă de asemenea apariția unor înnoiri stilistice. Poartă în unele detalii amprenta stilului "Art nouveau" (cunoscut în Rusia sub genericul de "Stil modern" iar în România sub genericul de "Stilul anului 1900") [17].

Cu toate că arhitectura conacelor suferea schimbări de la o etapă istorică și arhitecturală la alta, oricum se păstrau elementele populare tipice locului. Inovațiile aduse de noile politici au fost adaptate locului și combinate cu tradiționalul.

În 1949 începe procesul de naționalizare care a avut un impact distrugător pentru majoritatea conacelor din Moldova. Refuncționalizarea ansamblurilor ca sedii CAP, primării, școli, spitale TBC sau de psihiatrie, a dus la modificări arhitecturale, atât al ansamblului, cât și al clădirii principale. Mobilierul și obiectele de valoare au dispărut, interioarele au fost recompartimentate, decorațiunile înlăturate, iar pereții netencuiți, intervențiile de consolidare și modernizare au fost executate neglijent și fără respect pentru materialul istoric. Au fost construite noi clădiri iar cele vechi demolate, parcurile au fost defrișate sau ignorate. În cele mai multe dintre cazuri, perioada comunistă a reprezentat un moment de distrugere și pierdere a valorilor nu numai a monumentelor arhitecturale [26].

Concluzii la capitolul 1

Conform studiului în domeniul dezvoltării locuinței și a conacelor în special pe teritoriul Basarabiei am constatat că:

Conacele din Moldova au evaluat în unison cu schimbările ce au avut loc în istorie pe plan politic și social.

Stilurile arhitecturale dominante au fost: clasicismului provincial, neogoticului, romantismului și Empire-ului.

Elementele caracteristice etapelor în care un conac sau altul era construit, erau cu iscusință combinate cu elemente tradiționale tipici locului.

Indiferența față de arhitectură după cel de-al Doilea Război Mondial și utilizarea clădirilor fostelor conace, au dus la ștergerea sau chiar distrugerea perlelor arhitecturale urbane. Dar nu au fost distruse doar elementele decorative arhitecturale și mobilierul, dar au fost șterse și numele foștilor stăpâni.

2. restaurarea monumentlor de arhitectura

2.1. Legea Republicii Moldova privind ocrotirea monumentelor

Conform legii Republicii Moldova Nr.1530-XII din 22.06.93, privind ocrotirea monumentelor, am selectat următoarele prevederi ce țin protecția, conservarea și restaurarea cât și finanțarea activității de ocrotire a edificiilor cu statut de monument arhitectural [34]:

– Monumente sunt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau științifică, care reprezintă mărturii ale evoluției civilizațiilor de pe teritoriul republicii, precum și ale dezvoltării spirituale, politice, economice și sociale și care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat (denumit în cele ce urmează Registrul monumentelor).

– Toate monumentele, situate pe teritoriul Republicii Moldova, fac parte din patrimoniul ei cultural și natural se află sub protecția statului.

– Monumente care fac parte din patrimoniul cultural sunt considerate:

a) operele de arhitectură, sculptură sau pictură monumentală, elementele sau structurile cu caracter arheologic, inscripții, grote și grupuri de elemente care au valoare națională sau internațională din punct de vedere istoric, artistic sau științific;

b) ansamblurile: grupuri de construcții izolate sau grupate care, datorită arhitecturii, unității și integrității lor în peisaj, au valoare națională sau internațională din punct de vedere istoric, artistic sau științific;

c) siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din conjugarea acțiunilor omului, precum și zonele incluzând terenurile arheologice care au valoare națională sau internațională din punct de vedere istoric, estetic, etnografic sau antropologic.

– Monumentele reprezintă bunuri imobile și mobile. Monumente sub formă de bunuri imobile pot fi obiecte aparte ori ansambluri de obiecte.

– Ansambluri de monumente sub formă de bunuri imobile se consideră: teritorii și landșafturi naturale, ansambluri și situri arheologice care cuprind cetățui de pământ, așezări nefortificate (grădiști, așezări antice, stațiuni ale omului primitiv, grote, peșteri, grupuri tumulare, necropole, straturi cu valoare arheologică), ansambluri de monumente cu valoare istorică, arheologică sau memorială (memorialuri, cimitire) care cuprind obiecte antropologice, valuri de pământ stele de piatră, morminte antice izolate, șanțuri antice de apărare, obiecte etnografice, ansambluri și rezervații de arhitectură urbană și rurală (orașe, centre orășenești, cartiere, piețe, străzi, cetăți, ansambluri monastice, curți boierești, parcuri, landșafturi naturale cu obiecte de arhitectură).

– Monumente pot fi obiectele ce s-au păstrat bine în întregime, în stare fragmentară ori în stare de ruină.

– Ocrotirea monumentelor de către stat cuprinde prevederea și asigurarea lucrărilor de evidență, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare și restaurare; extinderea bazei materiale; folosința și accesibilitatea monumentelor pentru diverse investigații, în procesul de instruire și propagare. Ocrotirea de către stat este exercitată de Parlament, de Guvern, de consiliile raionale, municipale, orășenești și comunale și de președinții raioanelor și primari.

– Ocrotirea monumentelor documentare se face în baza Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.

– De competența Parlamentului țin: politica de stat în domeniul evidenței, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării și restaurării monumentelor ce constituie patrimoniul cultural și natural.

– De competența Guvernului țin: întocmirea Registrului monumentelor;  întocmirea programului de stat privind ocrotirea, conservarea și restaurarea monumentelor; finanțarea acestui program de la bugetul stat.

– De competența consiliilor raionale, municipale, orășenești și comunale țin: întocmirea Registrului monumentelor de importanță locală; întocmirea programelor privind ocrotirea, conservarea și restaurarea monumentelor de importanță locală, finanțarea acestor programe și acordarea de subvenții nerambursabile de la bugetele locale.

– În scopul de a preveni deteriorarea monumentelor organele de stat pentru ocrotirea monumentelor, de comun acord cu Ministerul Arhitecturii și Construcțiilor, Academia de Științe întocmesc lista zonelor de protecție ale monumentelor și o propun spre confirmare Guvernului.

– Ministerul Culturii elaborează Regulamentul privind intervenția în zonele de protecție ale monumentelor și folosința lor.

– În vederea menținerii integrității monumentelor, deținătorii lor cu orice titlu juridic sunt obligați: să ia măsuri ce asigură protecția și paza monumentelor prin punere în adăpost și supraveghere a lor, să respecte contractele de folosință și Regulamentul privind intervenția în zonele de protecție ale monumentelor privind intervenția în zonele de protecție ale monumentelor și folosința lor. Răspunderea pentru protecția monumentelor care n-au fost transmise în posesiune, folosință ori pentru autoadministrare locală.

– Controlul asupra măsurilor de protecție a monumentelor, soluționarea problemelor ce țin de măsurile respective revine Guvernului, președinților raioanelor și primarilor.

– Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor controlează efectuarea lucrărilor de evidență, studiere și punere în valoare a monumentelor.

– Conservarea și restaurarea monumentelor se întemeiază pe principii și norme științifice universal acceptate.

– Conservarea monumentelor este prioritară lucrărilor de restaurare sau construcție.

– Restaurarea prin reparații și lucrări adecvate de conservare prevede mai întâi măsurile ce ar stăvili avarierea și ruinarea, păstrarea structurilor originale ale monumentelor fără a știrbi valoarea lor istorică, artistică sau științifică.

– Lucrările de conservare și restaurare se execută conform normelor și prescripțiilor adoptate de Ministerul Culturii.

– Lucrările de conservare și restaurare se execută conform documentației tehnice, întocmite pe baza studiilor pluridisciplinare și a avizului organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor.

– Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să preîntâmpine deteriorarea monumentelor, asigurând efectuarea imediată a lucrărilor de conservare și restaurare.

– Lucrările de conservare și restaurare se execută de persoane fizice și juridice din țară și din străinătate, specializate în domeniul de referință, atestate de Ministerul Culturii.

– Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor desemnează împuterniciți specialiști, unicii cu drept de a supraveghea și a controla lucrările de conservare și restaurare, precum și de a le întrerupe în cazul nerespectării prevederilor legii.

– Organele de stat și instituțiile, la a căror comandă se efectuează lucrări de conservare și restaurare, achită cheltuielile numai după aprobarea de către Ministerul Culturii a documentelor respective. Cheltuielile pentru corectarea inexactităților sau erorilor comise în procesul de restaurare sunt suportate de executanți.

– Finanțarea activității privind evidența, studierea, punerea în valoare, salvarea, protejarea, conservarea și restaurarea monumentelor se asigură de la bugetul de stat prin Ministerul Culturii , de la bugetele locale, din contul plăților pentru arendă, inclusiv din chiria pentru terenul din zonele de protecție ale monumentelor, din defalcările din beneficiul de pe turism, din venitul întreprinderilor, care stingheresc ocrotirea monumentelor, din beneficiul organelor asigurării de stat în conformitate cu acordurile încheiate, din veniturile și donațiile organizațiilor care, pe baza statutului lor ocrotesc monumentele, din fondurile și donațiile unor persoane fizice și juridice, precum și din alte surse legale.

– Monumentele se dau în arendă prin contractul de arendă. Deținătorul cu orice titlu juridic al monumentului este obligat să informeze organele de stat pentru ocrotirea monumentelor despre schimbarea statutului și starea monumentului.

– În scopul sprijinirii materiale a lucrărilor de evidență, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare și restaurare a monumentelor ale căror deținători sunt persoane fizice și juridice, Guvernul acordă acestora, cu avizul Ministerului Culturii și Turismului, credite rambursabile în rate, fără dobândă în cazurile în care ei aduc dovezi că nu pot suporta cheltuielile necesare.

2.2. Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor

Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor (AIRM) este o instituție specializată, subordonată Ministerului Culturii, care are drept atribuție de bază inspectarea pe teren a monumentelor de istorie, artă și arhitectură și a zonelor lor de protecție, precum și controlul/supravegherea respectării prevederilor legislației în vigoare în domeniul ocrotirii monumentelor. AIRM a fost fondată pe 25 septembrie 2006 având drept misiune protejarea și restaurarea patrimoniul arhitectural al Republicii Moldova [25].

Conform ordinului Nr. 232 din 02.08.2010, punctul II cu privire la aprobarea Regulamentului Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, AIRM exercită următoarele funcții de bază:

– Coordonează și controlează aplicarea, în baza legislației în vigoare a Republicii Moldova, a documentelor UNESCO și ale Consiliului Europei privind protecția, conservarea și punerea în valoare a monumentelor istorice, controlează activitățile legate de protecția, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural imobil, stabilește direcțiile prioritare de activitate în domeniu, determină relațiile de colaborare cu uniunile de creație specializate.

– Efectuează inspectarea monumentelor aflate sub protecția oficială a autorităților publice centrale și locale, inclusiv a zonelor de protecție aferente acestora.

– Își desfășoară activitatea în colaborare cu alte organe de stat, autorități ale administrației publice locale, organizații obștești naționale și internaționale din domeniul protejării monumentelor.

– Efectuează inspectarea pe teren a monumentelor istorice, a șantierelor de intervenție asupra lor, întocmește procese-verbale privind contravențiile depistate, întocmește rapoarte de serviciu în acest sens, înaintează Ministerului Culturii propuneri privind soluționarea problemelor apărute.

– Supraveghează respectarea legislației Republicii Moldova în domeniul protecției, conservării, restaurării și punerii în valoare a monumentelor înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1531-XII din 22 iunie 1993, precum și în registrele monumentelor de importanță locală aprobate prin acte ale autorităților administrației publice locale.

– Supraveghează executarea lucrărilor de conservare, restaurare și punere în valoare a edificiilor istorice cu statut de monument gestionate de instituțiile aflate în subordinea Ministerului Culturii.

– Supraveghează realizarea de către autoritățile administrației publice locale a atribuțiilor stabilite de legislația în vigoare în domeniul evidenței, protejării, conservării, restaurării și punerii în valoare a monumentelor istorice de importanță națională și locală, stabilirii zonelor lor de protecție.

– Analizează cauzele încălcărilor comise de proprietarii cu orice drepturi reale de proprietate asupra monumentelor a atribuțiilor stabilite de legislația în vigoare în domeniul monumentelor istorice și întreprinde măsurile necesare pentru lichidarea încălcărilor depistate.

– Realizează în comun cu autoritățile administrației publice centrale și locale în domeniul construcțiilor a măsurilor de urgență în vederea salvării monumentelor istorice aflate în proces de degradare sau în stare de ruină.

– Înaintează Ministerului Culturii propuneri privind:

– înlăturarea încălcărilor depistate în cadrul inspectării monumentelor (afectarea, întreținerea necorespunzătoare, distrugerea/ demolarea parțială sau totală a monumentelor istorice, modificarea aspectului exterior și interior și a planimetriei interioare a acestora, aplicarea unor materiale sau tehnologii necorespunzătoare statutului de monument istoric protejat);

– finanțarea șantierelor, lucrărilor de întreținere, conservare, restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, precum și a lucrărilor de cercetare științifică pentru necesități de stat în domeniul stabilit de activitate.

– Asigură pregătirea profesională a colaboratorilor Agenției, instruirea și perfecționarea lor, inclusiv prin stagiul acestora în instituții de profil din țară și din străinătate.

– Completează, păstrează și ține evidența documentelor de arhivă, formate în procesul de activitate a Agenției, în corespundere cu legislația Republicii Moldova.

– Înaintează spre examinare Ministerului Culturii propuneri privind prioritățile de finanțare a lucrărilor de conservare și restaurare a monumentelor istorice proprietate publică a statului și, anual, înaintează Ministerul Culturii listele monumentelor care necesită intervenții de conservare, restaurare și punere în valoare.

– Identifică edificiile istorice cu valoare patrimonială deosebită și înaintează Ministerului Culturi propuneri privind înscrierea lor în Registrul monumentelor protejate de stat.

– Efectuează controlul privind respectarea condițiilor de exploatare și a prevederilor obligațiilor de protecție a monumentelor eliberate de autoritățile administrației publice centrale și locale gestionarilor și proprietarilor edificiilor istorice cu statut de monument de importanță națională și locală.

– Eliberează prescripții obligatorii privind sistarea lucrărilor de excavare, construcție, reconstrucție, conservare, restaurare, amenajare etc., efectuarea cărora poate prejudicia stabilitatea, autenticitatea, integritatea edificiilor și construcțiilor cu statut de monument și, după caz, sistarea lucrărilor de construcție nouă și excavare în zona de protecție a monumentelor și orașelor istorice protejate.

– Eliberează permisiuni de reluare a lucrărilor sistate.

– Sesizează organele de drept competente privind tragerea la răspundere civilă, administrativă sau penală pentru distrugerea/ demolarea monumentului, pentru prejudicierea stabilității, autenticității, integrității lui și a zonei de protecție, precum și pentru modificarea neavizată de către autoritatea publică a exteriorului sau interioarelor monumentului.

– Organizează concursuri și licitații, încheie contracte privind efectuarea lucrărilor de conservare și restaurare, prestarea de servicii legate de exercitarea atribuțiilor și necesităților Agenției, precum și pentru efectuarea lucrărilor de cercetare științifică pentru necesități de stat în domeniul de activitate a Agenției.

– Realizează funcția de ordonator și beneficiar principal al mijloacelor din bugetul de stat și din alte surse de finanțare, pentru întreținerea și realizarea atribuțiilor Agenției.

– Efectuează audierea cetățenilor, examinarea petițiilor și demersurilor în scris, adoptarea deciziilor în domeniul stabilit de activitate și expedierea răspunsurilor către petiționari în termenele prevăzute de legislația Republicii Moldova.

– Oferă servicii de consultanță în probleme legate de patrimoniul cultural imobil persoanelor responsabile din administrația publică centrală și locală.

– Supraveghează respectarea legislației în vigoare în domeniul monumentelor în ceea ce privește efectuarea lucrările de excavare, construcție, amenajare a teritoriului în cadrul centrelor istorice legal stabilite al localităților urbane și rurale și în zonele lor de protecție.

– Generalizează practicile aplicării legislației Republicii Moldova în domeniul stabilit de activitate.

– Colaborează cu autoritățile de stat străine și cu organizațiile internaționale în domeniul stabilit de activitate.

– Exercită alte atribuții conexe domeniului de activitate a Agenției.

– În coordonare cu Ministerul Culturii:

– participă la atestarea nivelului de calificare a specialiștilor ce activează în domeniul conservării și restaurării monumentelor – a arhitecților proiectanți, inginerilor proiectanți, șefilor de șantiere de restaurare, șefilor de echipe de muncitori restauratori și muncitorilor restauratori, în conformitate cu normativele și uzanțele naționale și internaționale în domeniu;

– solicită refacerea documentației de proiect, a lucrărilor de reparație curentă, consolidare, conservare, restaurare a monumentelor istorice elaborate/ executate cu încălcarea legislației și normativelor în domeniul monumentelor, efectuează, în caz de necesitate, prospecțiunile și studiile suplimentare;

– identifică și apoi propune achiziționarea de către stat a terenurilor cu bunuri de patrimoniu arheologic de importanță deosebită în scopul protecției și muzeificării acestora, includerii lor în circuitul național sau internațional al valorilor culturale;

– propune instituirea și acordarea de premii și distincții pentru personalitățile cu activitate prodigioasă în domeniul protecției, conservării, restaurării și punerii în valoare a monumentelor istorice [25].

2.3. Reguli de baza de restaurare

Restaurarea este o intervenție pe o clădire aflată într-un grad oarecare de degradare cu scopul de a o aduce într-o stare cât mai apropiată de cea originară, fără a aduce modificări în caracterul, configurația, caracteristicile și detaliile speciale.

Restaurarea poate fi făcută doar de un specialist în domeniu, numit restaurator.

La restaurarea pieselor trebuie respectate câteva reguli de bază:

se păstrează integral părțile originale, chiar dacă sunt deteriorate;

părțile nou adăugate pentru întregirea obiectului trebuie să fie din materiale compatibile cu cele originale;

materialele folosite la restaurare trebuie să fie reversibile, deci să permită revenirea la forma inițială sau o nouă restaurare;

nu se fac întregiri atunci când din obiect lipsește mai mult de 50%;

restaurarea încearcă să aducă obiectul la o stare care să-i exprime funcționalitatea.

Restaurarea se efectuează utilizând anumite tehnici, operațiuni ce constau în consolidarea și completarea operelor de artă sau a monumentelor arhitecturale, pentru a fi păstrate și puse în valoare. Aceste operațiuni sunt realizate doar în baza unor norme stabilite de specialiștii în domeniu. În cazul în care procesul de restaurare cuprinde refacerea unor elemente, restaurarea devine reconstituire.

Restaurarea unei opere de artă sau arhitecturale se face în câteva etape:

1. Conservarea – se înțelege întregul șir de măsuri care au ca drept obiect păstrarea operei în bunăstare și prelungirea la maximum a vieții acesteia. Conservarea cuprinde o gamă vastă de lucrări, de la operații simple de întreținere și reparații, până la măsuri complicate de consolidare. Conservarea nu-și propune modificarea aspectului lucrării, ci păstrarea sa în forma în care a ajuns.

2. Restaurarea propriu zisă – presupune acele categorii de lucrări care, realizând și obiectivele conservării, urmăresc să readucă fie la aspectul inițial al continuității formale, fie la cel pe care l-a căpătat în cursul uneia dintre etapele valoroase ale existenței sale [33].

Lucrările de reparații, reabilitare și consolidare, se recomandă folosirea materialelor apropiate de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor istorice inițiale sau materiale tradiționale, cum ar fi lemnul, piatra cioplită sau cea turnată, betonul, teracota, fonta și otelul. În cazul în care este necesară înlocuirea unor parți din elementele unor clădiri, trebuie ca materialul ce substituie originalul să prezinte caracteristici asemănătoare legate de structura, aspect, culoare sau alte proprietăți vizibile.

Evoluțiile tehnologice de producere a materialelor de construcție permit utilizarea materialelor sintetice de tipul polimerilor acrilici, rășinilor epoxidice sau polimerice, dar și materiale moderne de tipul compozitelor polimerice armate cu fibre. Inginerii vin cu un număr mare de soluții de consolidare a monumentelor istorice folosind materiale polimerice armate cu fibre cu aplicații la elementele structurale din materiale tradiționale [4].

Înlocuirea materialelor de construcție originale cu materiale compozite trebuie să satisfacă trei criterii:

Sa fie compatibile la exterior cu materialele originale;

Proprietățile fizice ale materialelor compozite trebuie sa fie similare, sau având mici toleranțe, cu ale materialelor din care au fost concepute monumentele istorice;

Materialele noi utilizate sa fie durabile îndeplinind condițiile de performanță pe o perioada cât mai mare de timp.

În restaurare conlucrează trei profesii diferite:

istoricul de artă, care ar trebui să citească opera și să determine alegerile pe care să se bazeze lucrarea;

restauratorul, care trebuie să facă posibil în cel mai bun mod realizarea restaurării;

expertul științific, care poate să dea răspunsuri corecte la eventualele incertitudini [18].

2.4. Analogii de restaurare și reabilitare din Republica Moldova

O mare parte din satele țării noastre sunt foste moșii boierești, care în ciuda timpului și a indiferenții umane, încă mai păstrează și astăzi conacele nobililor de altă dată. Unele au fost transformate în muzee, spitale sau școli, altele sunt uitate, dar mai sunt și conace care au devenit monumente de istorie și arhitectură, înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova. Din păcate foarte puține din ele au norocul de a fi restaurate. Până la momentul de față cunoaștem puține exemple de conace care au fost reabilitate, restaurate și redeschise publicului.

2.4.1 Conacul lui Manuc Bei

Manuc Bei (oficial – Complexul istorico-arhitectural Manuc Bei) (Anexa 1.1) este amplasat în orașul Hîncești și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Cădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a.

Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează, ci de către urmașii săi – fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova.

După terminarea războiului ruso-turc din 1806–12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești.

Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău.

Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.

După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei școli de mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții. Zidurile conacului care înconjurau odată întreaga zonă, au fost distruse la sfârșitul anilor '50. Până la sfârșitul anilor '80, complexului arhitectural a fost menținută într-o stare satisfăcătoare. Fatală pentru vila seculară a fost cutremurului din 1986, după care majoritatea construcțiilor au fost declarate avariate. Pentru studenții de la colegiu a fost construită o nouă clădire, iar conacul în sine a început să deterioreze rapid. Mai mult sau mai puțin păstrându-se Castelul de vânătoare, aici fiind deschis un Muzeu etnografic.

În 1993 conacul obține statutul de monument de arhitectură.

Către anul 2012, înainte de demararea lucrărilor de restaurare, complexul se afla într-o stare de degradare avansată, excepție făcea numai clădirea Castelului de vânătoare.

În octombrie 2013 a fost semnat un contract de grant privind restaurarea complexului istoric. Proiectul va fi aplicat pe parcursul anilor 2014–2015, și include un total de nouă edificii care urmau să fie renovate. Este vorba de Palatul „Manuc Bei”, care are 2 nivele, Clădirea contesei, Castelul vânătoresc, Casa vechilului, Turnul de veghe, Biserica armenească, fântâna arteziană, grajdurile și trecerile subterane care încep din apropierea Conacului și se extind sub tot orașul Hîncești [30].

Astăzi este o reședință luxoasă, cu livadă de iarnă, piscină acoperită, cu subterane vechi, havuzuri ca-n povesti și un lac mic. Grație lucrărilor de renovare foarte recente, imaginea conacului redă frumusețea edificiului din sec. XIX în stil de epocă, unde aveau loc diverse conferințe, întâlniri,etc. În lucrările de reabilitare,au fost antrenați peste 60 de meșteri, printre care și specialiști din România.

Traseu (prin interior) deschis pentru vizitatori:

Galerie de poze restaurate din arhiva complexului

Excursie prin tunelul subteran

Camera fierarului

Vizitarea subsolului autentic al Palatului Princiar

Admirarea încăperilor restaurate în stilul originar

Șezătoare și țeserea covorului

Oaspeți din Romania și Ucraina

Acces la suvenir shop cu obiecte tematice Manuc Bey

Pentru restaurarea Palatului din cadrul complexului Manuc Bey, Uniunea Europeană a acordat circa 2,5 mil. de euro. 90 la sută din sumă reprezintă o finanțare nerambursabilă din partea blocului comunitar în cadrul Programului Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova.

2.4.2. Restaurarea Conacul Zamfir Ralli-Arbore din Dolna

Conacul din satul Dolna este construit la începutul sec. XIX de către o familia Ralli (Anexa 2).

Boierului îi aparțineau câteva sate și o casă, care era, de fapt, o casă de vacanță. în timpul anului toată familia locuia la Chișinău. Boierul Zamfirachi Ralli avea o familie mare. Avea cinci băieți și trei. Vara la conac se organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani.

În 1820 unul din fiii lui Zamfirachi, Ion Ralli-Arbore, a făcut cunoștință și s-a împrietenit cu A.S.Pușkin și în una din veri l-a invitat pe poet la conacul tatălui său. Se știe că una din poemele create de mare scriitor rus, și anume Țiganii, Pușkin a scris-o locuind și urmărind tradițiile și obiceiurile țiganilor de pe aceste meleaguri timp de 2. În pădurea din preajma localității este și o poiană, care poartă numele Zamfirei, ceea care l-a inspirat pe poet.

După primul război mondial conacul a fost transformat în bibliotecă, apoi în școală muzicală. În anii 70 conacul este restaurat și a devenit muzeu care funcționează și până astăzi.

Muzeul are două nivele, din păcate doar parterul este deschis pentru vizite. În total sunt 15 camere amenajate cu mobilă din sec. XIX dintre care și o cameră turceasca. Exponatele nu sunt lucruri personale ale familiei.

2.5. Analogii de restaurare și reabilitare din România

Conform datelor statistice, în prezent, Romania are peste 60 de conace care fac parte din patrimoniul național. Multe dintre ele sunt lăsate în paragină, altele sunt salvate cu ajutorul efortului depus de iubitori de istorie. Deși un conac nu era nimic alt ceva de cât o casă boierească dintr-o zonă rurală, ele au fost locuite de personalități istorice și culturale bine cunoscute cum ar fi Mihail Kogălniceanu, Octavian Goga etc.. În această lucrare sunt menționate doar doua exemple dintre cele mai de succes restaurare și reabilitare a conacelor din România.

2.5.1. Conacul Polizu

Conacul Polizu a fost construit între anii 1880 – 1887 de omul politic Constantin Ghika-Deleni, în satul Maxut, județul Iași. Este deopotrivă un edificiu cu valoare arhitecturala, dar și cu valoarea memorialistică în calitatea lui de loc de întâlnire al boierimii moldave și bucureștene la finele veacului al XIX-lea și sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial (Anexa 3).

Conacul așa cum arată el acum, ca cea mai de preț bijuterie a domeniului de verdeață de 55 de hectare pe care se află, a mai trăit vremuri cu lume fermecătoare, cu ceaiuri, baluri elegante și muzică de pian, cu gazeta citită în liniște pe terasă de familii boierești, între anii 1888, când a fost finalizată construcția lui, și 1946, când regimul comunist a hotărât să și-l însușească și să depoziteze aici, unde vreme de 43 de ani a funcționat C.A.P.-ul din Hârlău, animale, cartofi și alte recolte.

Recondiționarea și renovarea exterioară a conacului a fost făcută după niște fotografii din colecția personală a moștenitoarei. Pe parcursul renovării au fost descoperite arcade și coloane care fuseseră tencuite de către comuniști. Dacă în 2005 totul era în paragină, iar ușile se deschideau cu piciorul, acum conacul arată de parcă nu ar fi trecut niciodată prin viața batjocoritoare oferită de comuniști.

Conacul Polizu a fost construit între anii 1887 și 1888 de către ultimul domn al Moldovei, Constantin T. Ghica-Deleni. Aici își petreceau vacanțele de vară membrii familiei și prietenii lor, în grădina cu buxus și lan de păpădii, cu arbori seculari, cu livezi de vișini, cireși și meri, pe vremea când domeniul lor avea anexate 1.459 de hectare de pădure.

Conacul i-a fost oferit drept dotă de cununie Adinei Ghica-Deleni, una dintre fiicele lui Constantin Ghica-Deleni și bunica moștenitoarei de drept, o figură importantă în viața satului la acea vreme, căsătorită cu locotenentul aviator Nicolae Polizu-Micșunești, de unde și numele de astăzi al conacului.

Decorul este luminos, aerisit, mobilierul este nou și alb imaculat, ca să amintească de nuanța esenței de mesteacăn. “Ne-am dorit să facem o reconstituire a atmosferei de secol XVIII – XIX, așa cum trăia familia boierească la vremea aceea. Conacul, spre deosebire de castel (manor vs mansion), era amplasat în mijlocul unui domeniu agricol, pe care boierul trebuia să îl administreze, fiind implicat activ în viața satului. Tocmai pe acest lucru am vrut să punem accentul în conceptul turistic pe care l-am creat: să readucem în prim-plan acea atmosferă de boierime implicată intens în muncile câmpului, ale livezii, ale grădinii, și care, după o zi de muncă, se schimba în haine de seară și lua cina cu bucate alese, tradiționale, alături de copii și guvernantele lor. Însă nu am vrut să lăsăm deoparte nici măcar un aspect al confortului contemporan, pe care conacul îl oferă tuturor oaspeților săi”, ne povestește coordonatorul echipei care se ocupă de administrarea și promovarea conacului.

Există câteva obiecte vechi în conac, majoritatea din secolele XVIII- XIX, însă nici o piesă de mobilier nu face parte din fostele bunuri ale familiei Ghica-Deleni. În momentul preluării conacului nu a mai fost găsit nici un obiect de mobilier original, o mare parte din piese fiind furate sau folosite ca lemn pentru foc.

Grădina este spectaculoasă. Și nu vorbim despre o simplă grădină, ci de un întreg domeniu cu livezi de pomi fructiferi, cu fântână arteziană, chioșcuri, pădure și parc cu arbori seculari: stejari, pini, castani, brazi, mesteceni, larice, salcâmi, nuci, tei etc.

Crama a trecut printr-un proces anevoios de restaurare. Au fost necesari în jur de doi ani pentru uscarea în întregime a cramei, după curățare și renovare [32].

2.5.2. Conacul Alexandru Bellu

Conacul Bellu este unul dintre cele mai expresive și autentice monumente de arhitectură românească. Se află în Orașul Urați din Prahova. În prezent mai este doar o rămășiță a domeniului Bellu. În urmă cu 100 de ani domeniul Bellu din Urlați era compus din Casa Mare – conacul propriu zis, o cuhnie, o biserică, Casa Mică – actualul conac și ansamblul porții de la intrare (Anexa 4).

Astăzi au mai rămas poarta de intrare și Casa Mică sau Casa de vară – actualul conac.

La intrarea pe domeniul Bellu, ne întâmpină o poartă masivă cu un turn înalt de două etaje lângă care sunt construite câteva încăperi ce astăzi sunt folosite de către administrația muzeului. În turn este organizată o expoziție de fotografii făcute de către Alexandru Bellu. Din păcate accesul se face destul de greu, scara fiind foarte îngustă. Așadar daca sunteți un grup mai mare, vizitați pe rând. De la poartă până la conac sunt 100 de metri de parc cu arbori bătrâni, practic o pădure.

Construită în 1850, casa de vară a domeniului Bellu are o frumoasă și elegantă arhitectură a stilului neo-românesc.

În interior, conacul păstrează mobilierul original, însă mai sunt aduse diverse piese salvate din “Casa Mare” care se integrează frumos în peisaj. Pe pereți putem admira portrete ale unor iluștrii membrii ai marilor familii boierești, miniaturi ale lui Th. Amann sau N. Grigorescu, dar si fotografii realizate de Alexandru Bellu – cele de la intrare sunt chiar cu conacul vechi. Puteți admira un salon turcesc, unul japonez, însă piesele de rezistență sunt salonul principal și dormitorul. Acestea păstrează mobilierul original și multe piese complet funcționale cum ar fi un gramofon de la sfârșitul sec. XIX sau o pianină tot din acest secol. Biroul de lucru al lui Alexandru Bellu este de asemenea foarte interesant. Aici, pe lângă un telefon Ericsson din 1905 mai putem admira si o mulțime de cărți din secolul XIX.

Fiind într-o zonă viticolă, sub clădire se află o cramă mari dimensiuni în care muzeografii au organizat un minicircuit al evoluției uneltelor specifice viticulturii. Avem un teasc de piatră, unul de lemn, unelte de mici dimensiuni, dar și butoaie, butii pentru transportul vinului, dar și butoaie moderne [29].

Concluzii la capitolul 2

Legislația Republicii Moldova deține prevederi ce țin de restaurare/reabilitare, conservare și ocrotire a monumentelor arhitecturale aflate pe teritoriul țării.

Reabilitarea a unui monument arhitectural trebuie făcută doar de specialiștii din mai multe domenii, arhitecți, istorici etc., care până în sfârșit, vor conlucra pentru a atinge rezultatului final. Orice reconstrucție se va face în câteva etape, fiecare având un scop anumit: studierea obiectului, consolidarea etc. Nu mai puțin importante sunt materialele ce urmează a fi folosite pentru procesul de restaurare. Ele trebuie să fie cât mai apropiate cu elementele chimice folosite la materialele originale constructive.

În prezent cunoaștem exemple de succes de reconstrucție și de reabilitare a conacelor atât în Republica Moldova cât și în România, finanțarea cărora a fost făcută în mare parte de alocări Europene.

În urma restaurării și reamenajării conacele, ele devin: săli de expoziție, ce ne arată trecutul glorios al fostului proprietar sau chiar a unei epoci, cum vedem în conacul Manuc Bey și conacul Zamfir Ralli-Arbore; în alte cazuri ele devin hotele, vinării – conacul Polizu și conacul Alexandru Bellu din România.

3 Concept de restaurare a conacului Gonata din sat. Zberoaia, Nisporeni

3.1. Scurt istoric

Nu putem vorbi despre istoria unui edificiu fără de a menționa istoria celui care a pus temelia și a construit-o. O clădire, ca și o ființă umană, are un părinte. Din păcate personalitatea de vază despre care voi vorbi în continuare, a fost dată uitării, el a făcut multe lucruri atât pentru localitatea în care a trăit și a activat, cât și pentru întreaga țară.

3.1.1. Ștefan Gonata

Ștefan Gonata s-a născut la 1 februarie 1838, Trifănești. La vârsta de șase ani cei trei frați ai săi au decedat, apoi a decedat și mama lui. Tatăl a acordat mult timp educării lui, și deja de la o vârstă destul de fragedă, citea cărțile autorilor clasici. În 1856 absolvă liceul regional din Chișinău și a plecat la Odesa, la Colegiul „Richelieu”. Dar în anul III de studii pleacă de la acest colegiu pentru a pleca la Paris unde urma să studieze filozofia și viticultura.

Ștefan Gonata a amenajat pe moșia sa un sector experimental. A fost unul dintre acei care a adus și a aclimatizat în Basarabia viță-de-vie franceză. Se zice că vinurile obținute la moșia Zberoaia deveniseră vestite în acea vreme. Șt. Gonata a încercat să transplanteze în solul basarabean vița-de-vie americană, era în căutarea unui leac împotriva filoxerei, care ruina podgoriile basarabene [28].

A fost cel care a deschis la Zberoaia un spital, a organizat un muzeu și o bibliotecă extraordinară. Lucrările sale științifice erau publicate în reviste agricole din Rusia, România și alte țări europene.

Ștefan Gonata era bun prieten cu Mihail Kogălniceanu.

La 29 de ani, datorită activității sale științifice, Ștefan Gonata este ales membru de onoare a Academia Română .

Pe atunci nu prea era în tradiție să se vorbească despre aspirațiile naționale ale moldovenilor. Și se credea, mai bine zis, se făcea totul să se creadă, că ele nici n-ar exista. Deși trebuie să știm că grupări naționale moldovenești au existat sub forma unor cenacluri boierești în toți anii de ocupație. Țarismul interzisese publicațiile în limba băștinașilor, dar libera comunicare nu era în stare s-o interzică, mai ales la conacele unor boieri cu mințile luminate care își dădeau bine seama de situația Basarabiei.

Ștefan Gonata a făcut parte din cenaclul fraților Leonard, Pavel și Petre.

Din cauza unii boli, ultimii ani de viață, Ștefan îi petrece în izolare; și-a dat foc manuscriselor și unor documente. Restul lucrărilor au ars în 1917 în timpul revoluției.

La data de 18 septembrie 1906 Ștefan Gonata moare la Chișinău.

Când s-a întocmit Dicționarul membrilor Academiei Române, Ștefan Gonata a fost inclus printre primii membri ai acesteia. Iar în ediția semnată de Dorina N. Rusu – Membrii Academiei Române. 1866-1999. Dicționar (București, 1999) – el este prezentat plenar cu biografie și fotografie.

3.1.2. Conacul – trecut

Conacul lui boierului Ștefan Gonata se înalță pe meleagurile satului Zberoaia, în inima pădurii, lângă un lac. Zberoaia este una dintre cele mai mari și mai vechi localități din Republica Moldova. Era renumită numărului mare de poștași; la Zberoaia se află o stație de poștă cu 80 de poștași și un căpitan de poștă. Anume aici a ales boierul Ștefan Gonata să construiască maiestosul conac. Gonata avea aici o gospodărie mare: cca 2450 ha de pădure, peste 2000 de desetine de pământ, peste 1500 de vite mari cornute, 1438 de oi, telefon, moară de vânt și multe alte facilități.

Conacul moșierului este un adevărat castel, construcția căruia a început în sec. XIX și a durat mai bine de 20 de ani pentru că materialele de construcție au fost aduse tocmai din Franța. Tot de acolo au fost aduși arhitecții și meșterii.

Ansamblul gospodăresc era alcătuit din: conac, foișorul doamnei, bibliotecă, spital și alte anexe, un lac, spre care ducea o cărare pavată, un parc impunător cu specii de plante aduse din străinătate.

Din punct de vedere arhitectural conacul consta din trei nivele: demisol, parter, mansardă – locul unde prefera să se retragă boierul și un imens beci cu galerii. Locuitorii satului spun că beciul are un tunel care trece pe sub Prut în România. Prin acesta s-ar fi refugiat boierul în caz de pericol. Ceea ce îi face pe localnici să creadă asemenea lucruri este un perete betonat aflat în capătul uneia din galeriile beciului. În total avea 32 de camere și este considerat cea mai mare casă boierească din R. Moldova.

Pe vremuri conacul avea un parc mare cu 8 specii de liliac franțuzesc.

Nu departe de conac este amplasat un foișor – o căsuță mică în care își petrecea timpul boierița. Această căsuță, pe timpuri, era o adevărată garderobă și asta din cauza sutelor de rochii pe care doamna și le cosea singură. Aici soția conului își invita prietenele cu care stătea la taifas sau se găteau.

Astăzi, atât conacul cât și foișorul doamnei țin să se ruineze, fiind neputincioase în fața timpului nemilos [24].

Pe data de 25 iulie 1927, la conacul din Zberoaia a avut loc o tragedii cumplită. În acea zi Gheorghi Gonata, tatăl lui Ștefan Gonata.

Familia Gonata era cunoscută ca făcând parte, înainte de 1918, din acea grupare a nobilimii și moșierimii basarabene care simpatiza cu cauza românească. Cuscrul lor, generalul Brăescu, era cunoscut ca unul dintre promotorii cei mai energici ai politicii oficiale românești, naționalistă și antibolșevică.

Meniul servit musafirilor includea și plăcintă cu brânză. Dar unul din ingredientele plăcintei a fost, întâmplător, înlocuit cu arsenic – o pulbere extrem de toxică, cu un foarte slab gust de usturoi, folosită în gospodăriile înstărite împotriva șoarecilor. Greu de detectat la gust, de un efect cu atât mai fulgerător, cu cât era mai concentrată, otrava a acționat aproape imediat: crampe cu dureri atroce, convulsii paralizante, vomă, urmând decesul.

Nimeni nu știa dacă există vreun antidot, nici un medic nu se afla printre comesenii cuprinși de panică. Până să fie găsit un doctor în orășelul cel mai apropiat, muriseră, după chinuri groaznice, tinerii căsătoriți și încă trei persoane, între care mama mirelui, doamna Polina Gafencu, născută Gonata, și o servitoare. Alții scăpaseră cu viață: Gheorghe Gonata și generalul Brăiescu cu soțiile, o a doua servitoare, alți trei musafiri și… bucătarul” [24].

3.1.3. Conacul – prezent

În prezent starea edificiului este una deplorabilă. Pe parcursul anilor a suferit schimbări arhitecturale atât interioare cât și exterioare ceea ce a dus la distrugerea parțială a aspectului inițiale.

După cel de-al doilea război Mondial a fost transformat în unitate militară după care în spital. Interiorul a fost compartimentat în saloane de spital. La exterior au fost construite noi încăperi alipite clădirii. Intrarea centrală a fost închisă lăsând doar scările ce duceau spre un interior fastuos (Anexa 5).

Intacte au rămas câteva geamuri, ancadramentele ușilor de interior si scările de lemn ce duceau la mansardă (Anexa 5 fig. 5.2 și 5.3). Doar din aceste rămășițe putem intui că stilul folosit în amenajare era, cel mai degrabă, o combinație dintre 2 stiluri tradițional, la exterior, și careva elemente neoclasica în interior. Din păcate nu s-au păstrat careva piese de mobilier pentru a confirma presupunerile.

3.2. Soluții artistice de amenajare a Conac-ului

Un factor important în reamenajarea acestui interior este partea artistică care oferă încăperii un aspect confortabil de ospitalitate și readuce viața în pereții care par a fi uitați și părăsiți.

Din păcate nu există careva descrieri sau imagini autentice ale interiorul conacului, de aceea m-am condus după descrierile și stilurile folosite la sfârșitul sec. XIX pentru a reda cât mai aproape atmosfera de atunci, adăugând și elemente contemporane.

Stilul atât în design-ul de interior, cât și în arhitectură, este un aspect larg și abstract, care este dificil de definit și de ales. Pentru realizarea proiectului a fost aleasă o combinație dintre două stiluri cu mici accente tradiționale. Ca rezultat am obținut o eclectică balansată unde vechiul îmbrățișează noul. Stilul caracteristic epocii – neoclasicul cu careva elemente tradiționale și stilul contemporan, care implică folosirea elementelor și tehnologiilor de ultimă generație.

Din stilul neoclasic au fost alese formele, amplasarea simetrică a pieselor de mobilier și a elementelor de decor, s-a optat pentru forme circulare, care prin intermediul lor este redat domeniul de activitate și destinația încăperii, și culorile ce conferă interiorului individualitate și confort. Elementele tradiționale sunt întâlnite în stâlpii de ancadrament și alte elemente a decorării anumitor pereți. Din stilul contemporan întâlnim corpurile de iluminat LED de ultimă generație, uși glisante de sticlă, șemineu și alte elemente care la prima vedere par a fi caracteristice stilului neoclasic, dar efectuat din materiale noi, cum ar fi canapele, scaune etc. Elementele stilului contemporan vine pentru a face accente în interior și pentru a îi reda autenticitate, are drept scop de a face legătura dintre trecut și prezent.

3.2.1. Stilurile în amenajarea conacului

Stilul eclectic (din greacă eklektos = a alege) este o combinație de doua-trei stiluri în așa fel încât să se realizeze un tot unitar [35].

Ca regulă, sunt folosite culorile neutre, în special pentru crearea fundalului și pentru piesele de mobilier de dimensiuni mari iar culorile mai „îndrăznețe”, sunt folosite pentru accente și mici detalii. Un element coloristic caracteristic acestui stil este crearea de contraste. Cele mai întâlnite culori folosite în amenajare sunt nuanțe de alb, crem, maro, gri și negru.

În ce privește alegerea mobilierului, nu exista o regula, ele pot fi clasice sau contemporane, sobre sau nonconformiste, aparținând unor stiluri total diferite. Texturile brute pot fi combinate cu materiale fine și elegante iar elementele uzate pot fi alăturate obiectelor finisate.

Piesele de mobilier pot fi din epoci diferite. De exemplu amplasarea în jurul unei mese scaune mai vechi, care aparțin unor trenduri și culturi diferite, după cum am procedat în sala formală de degustări a prezentului concept. Ca rezultat am obținut o atmosfere relaxantă, eleganta și dinamică.

Pentru a amenaja un interior eclectic cât mai unitar se recomandă de folosit piese de mobilier din lemn de aceeași culoare, de a potrivi materialele textile – tapiserii, draperii, stofe – din punct de vedere cromatic și al texturii.

Un alt element caracteristic pentru stilul eclectic este colecționarea pieselor de același fel aparținând diferitor stiluri sau culturi.

Stilul neoclasic este un stil european de la începutul secolul XVII care încearcă să balanseze abundența decorului stilului Baroc și Roccoco, păstrându-le în același timp eleganța lor. Acestui stil îi sunt caracteristici elementele inspirate din stilurile antice romane și grecești bazate pe ordine, simetria și anume simetrie formată din piesele de mobilier, corpuri de iluminat, tablorui sau alte obiecte decorative. Persistă un element central, menit să atragă atenția. Poate fi un șemineu masiv sau o masă impunătoare, toate celelelalte piese de mobilier vor fi așezate în așa fel încât acea piesă să fie în centrul atenției. Se mai întâlnesc coloane, busturi romane, vazel mari. În ceea ce privește pardoseaua, se folosesc materiale naturale, cum ar fi lemnul, piatra naturală sau marmura ceea ce oferă eleganță interiorului.

Paleta coloristică constă din utilizarea unor tonuri pale, inspirate din natură. De exemplu, tonurile foarte pale de verde și gălben contrastează cu albul sau griul mai deschis. Cu timpul au intrat în gama de culori neoclasice și nuanțele mai tari, aduse în prim-plan de Ludovic al XVI-lea, nuanțe precum albastrul cu tentă de mov, ruginiul sau galbenul electric. Pe parcursul dezvoltării stilului, paleta de culori se îmbogățește cu violet, roșu, auriu, albastrul intens sau alb-unt [23].

Mobilierul neoclasic are forme geometrice cu o multitudine de linii curbe și arcuite. Piesele de mobilier, precum canapelele sau scaunele, sunt atent finisate. Încăperile decorate în stilul neoclasic sunt de regulă ovale și putem să întâlnim ferestre circulare, medalioane de tavan și cornise.

Pereții pot fi finisați cu tapet cu motive geometrice sau florale dar nu pronunțate. Tapițeriile din mătase sau damask sunt alegerea ideală. Accesoriile decorative sunt aurii, din sticlă sau metal care accentuează influența rămasă din Antichitate. Fie că sunt vaze, urne, candelabre, lămpi, abajururi cu motive geometrice sau florale.

Elementele neoclasice introduse în proiect sunt: ancadramentele ușilor și ușile propriu zise, care de alt fel sunt unicile elemente rămase de la foștii stăpâni; pardoseaua de lemn; tavanul casetat și decorat cu moldinguri; piese de mobilir: scaune, canapea, recepția, culoarea pereților (nunață pală naturală), draperii. În zona de bibliotecă întâlnim piesa caracteristică birourilor neoclasice – pupitrul secreter.

Stilul contemporan este caracteristic prin linii clare, linii moi și suprafețe netede, rotunjite fără detalii. Este simplu, aerisit, sofisticat într-un mod subtil, dominat de linii curate și texturi fine. Exista cel mult doua culori puternice, suprafețele sunt unice, nimic nu este complicat și se pune în evidență spațiul, nu obiectele.

Culorile folosite în interior vor fi unele neutre: alb, gri, bej în pasteluri foarte deschise, iar ca accent în una din încăpere se va folosi maro. Pentru a realiza un design în acest stil trebuie de încorporat în interior aceste elemente: culoare, lumină, textură și accente.

Elementele contemporane introduse în proiect sunt: stelajele pentru sticle, corpurile de iluminat, șemineul, materialele de finisaj.

Din elemente tradiționale am folosit stâlpi crestați de pridvoarelor din lemn ce se finisează în partea de sus cu un capitel ornamental care avea drept spot sprijinirea acoperișului în partea din față ca unei clădiri. În prezentul concept acești stâlpi joacă rol decorativ ca parte a ancadramentului intrării în sala oficială de degustare și ca ancadrament pentru susținerea sticlei ce separă zona neformală de degustare de zona recepției.

Un alt element din arta tradițională de înfrumusețare a caselor sunt cornișele din lemn cu danteluri recondiționate. DEX – a RECONDIȚIONÁ – care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. Aceste elemente le întâlnim în sala cu șemineu ca decor suplimentar al tavanului și ca obiecte de decor pe peretele cu șemineu, unde sunt folosite câteva tipuri de cornișe [14].

3.2.2. Finisaj pereți

Pentru pereții s-au folosit nuanțe de alb, gri, bej în pasteluri foarte deschise. Se folosește vopseaua decorativă structurabilă cu granulație fină în două nunațe Caparol Capadecor VarioFloc care este un concept decorativ multicolor pe bază de fulgi și se aplică prin tehnica de pulverizare. Nunața pereților din încăperi diferă. În sălile de degustare se folosește nunața Rose 25; în sala cu șemineu Venato 25; în bibliotecă Rose 30; în Grîdina de iarmă Grenadin 20 [36].

Un alt element decorativ folsit la pereți sunt moldinguri clasice de poliuretan care au format în sala cu șemineu rame drepunghiulare cu oglindă. Ramele obținute sunt vopsite în alb pentru a le scoate în evidență pe perelete gri închis. Modelul de molding a sot ales de la firma ORAC – PB513. Am optat pentru un molding din poliuretan celui de ghips pentru că este mult mai accesibil este un material contemporan cu proprietăți deosebite poate fi dur sau elastic și este rezistent la lovituri mecanice.

3.2.3. Finisaj pardosea

Culorile de pe pereți vor fi în contrast cu o pardosea de parchet natural cu textură clară, cu nuanță închisă caracteristică stilului neoclasic. Acest tip de pardosea se folosește în toate încăperile amenajate.

Am optat pentru gama de produse HARO colecția 2016 Oak Lava Brown limewashed. Dimensiunea lamelei de parchet masiv este de 70×490. Parchetul din lemn masiv este un produs rezistent la umiditate, acțiuni mecanice cum ar fi zgârâituri de încălțăminte etc.. Ușor în întreținere datorită tehnologiilor revoluționare folosite la prelucrarea lemnului.

Modul de montare este pe bază de clei și se efectuează doar de către specialiști în domeniu. Model de instalare SPIC. Este un model clasic folosit pe larg în Franța.

3.2.4. Tavan și iluminat

Tavanul este unul multifuncțional, are rol nu doar decorativ dar și de a ascunde comunicațiile necesare pentru aerisirea, răcirea sau încălzirea încăperilor, cât și pentru adăugarea cantității necesare a corpurilor de iluminat pentru un iluminat suficient și corect [6].

Tavanul este de tip suspendat cu ajutorul profilurilor de metal și regips. Coborât cu 400 mm.

Tavanele din toate încăperile sunt finisate cu vopsea Caparol PremiumClean nunața Natur Weiss – mat. Acest tip de vopseau este recomandată încăperilor cu standarde ridicate de igienă, insensibilă la murdărie, rezistentă la solicitări mecanice.

Tavanul din zona formală de degustare este coborât în trei nivele. Fiecare nivel difera cu 100 mm unul față de celălalt. Tavanul este alcătuit din 12 dreptunchiuri numite chison, caracteristici stilului neoclasic, sunt ornate în interior cu modinguri din poliuretan ORAC model CB512.

Procedeul de decorare a tavanului în zona neformală de degustări, este asemănător cu cel din sala formală de degustări. Diferență făcând doar forma tavanului care sete conpus intr-un dreptunghi mare în trei nivele la fel decorat cu modinguri din poliuretan ORAC model CB512.

În zona de recepție, grădinei de iarmă și bibliotecă tavanul este unul simplu plat. În sala cu șemineu tavanul la fel este plat dar decorat cu elemente decorative ORAC – PB513.

Un rol nu mai puțin important în amenajare este iluminarea artificială, de la temperatura de culoare a surselor de lumină, pînă la intensitatea luminoasă și aspectul corpurilor de iluminat.

Rolul primar al iluminatului este acela de a îndeplini, în conditii optime, sarcinile vizuale pentru un spațiu. Rolul secundar al iluminatului este acela de imbunătățire a spațiului din punct de vedere estetic și psihologic.

Sistemul de iluminat artificial trebuie să fie intr-o relație de echilibru și completare cu iluminatul natural.

Iluminatul corect depinde de funcția pe care lumina trebuie s-o îndeplinească în spațiul respectiv.

Fiecare încăpere a proiectului are câteva scenarii de iluminat [3].

În formală și cea neformală de degustare am folosit iluminatul general cu felinare LED (smd HL977L 12W 6000K ALB Philips h 12 mm, 150 mm) și două lustre identice suspendabile (Lightstar 758214 Diafano h 800-1500 mm, 1200 mm – Italia), ceea ce a permis combinarea tavanului clasic cu ultimeleme tehnologii ale corpurilor de iluminat contemporane.

În sala cu șemineu lumina generală de pe tavan care constă din felinare LED (smd HL977L 12W 6000K ALB Philips h 12 mm, 150 mm – Germania) și lustră contemporană din metal și sticlă (GRAMERCY HOME – CLARENCE CHANDELIER h 800-1500 mm, 950 mm – SUA), sunt echilibrate cu două lampadare de stil clasic, dar din nou, confecționate din materiale noi. Un alt tip de iluminat este cel local, realizat prin două lampadare amplasate simetric (CORTEZARI SOFIA PIANTANA – LAMP h 1820, 550 mm – Italia)

În zona cu bibliotecă găsim 6 corpuri de iluminat suspendabile neolasice, cu plafoane de sticlă mată și lanțuri, care echilibrează brutalitatea stilajelor din metal (CHC2135AB-WG h 995 mm, 615 mm – SUA).

În zona grădinii de iarna sunt două tipuri de iluminat. General – lustra suspendabilă (Caracas Chandelier h 830-1200 mm, 600 mm, lungimea 2220 – SUA) și iluminat local vizibil prin două corpuri de iluminat amplasate pe ambele părți ale canapelei, și anume: un lampadar și o lampă de masă plasată pe o masuță rotundă din fier și sticla.

3.2.5. Mobilier

Mobilierul are siluete fine, mesele au forme arcuite, cu linii simple. Cromatica mobilierului este bej și negru în cazul meselor înalte din zona neformală de degustare.

Scaunele cât și textilul acestora, sunt de două stiluri: contemporane, în culori albastru gri, și clasice drept accent cu textil bordo.

Mesele din zona formală de degustare este executată din lemn și este o replică a mesei clasice din sec XIX. Sunt folosite 3 modele diferite de scaun cu scopul de a da dinamicitate interiorului.

Stelajele pentru sticle reprezintă în ansamblu un ornament clasic dar efectuat cu ajutorul tăierii la laser în MDF, în mai multe straturi (moduluri negre și albe), încadrate într-o ramă clasică – de autor (Anexa 6 fig. 6.1).

Mesele înalte din zona neformală sunt executate din lemn vopsite în negru și roș, și repetă forma unei balustrade tradițional dar în viziunea contemporană, iar partea de sus din sticlă.

Zona recepției este despărțită de zona neformală print-un perete de sticlă TRIPLEX cu textură mată având drept decor logoul vinărie și susținut de doi stâlpi despre care am vorbit în 3.2.1. descrierea stilurilor – elemente tradiționale.

În sala cu șemineu sunt plasate trei canapele identice tip Cheterfild și o masă cafea de autor în formă de frunză de vie. Masa de cafea este confecționată din trei materiale: sticla – cerul clar, marmura – pământul roditor pe care boierul Gonata cultiva vița de vie și lemnul – parte indispensabilă prin care elementele hrănitoare din pământ pătrund și hrănesc strugurule (Anexa 6 fig. 6.2).

Șemineul este decorat cu elemente clasice din piatră artificială cu efect de marmură, ceea ce dă interiorului eleganță și rafinament. Piatra decorativă poate fi cel mai bun material pentru un design original, care permite realizarea elementelor de finisaj rapid și cu un buget mai redus. În plus este greu să găsești deosebire între piatra artificială și cea naturală ochiul liber.

În bibliotecă, din nou, întâlnim noul cu vechiul și anume stelaje confecționate din lemn și metal suspendate de-a supra pardoselii, ceea ce face ca interiorul să pară mai zvelt, și secreterele clasice ce au rol de loc de citit sau studiat.

Mobila zonei de grădină de iarna este una laconică, cu nuanțe deschise cu o masa cafea clasică din lemn cu blat de sticlă. Ceea ce nu îngrelează anturajul și pune în valoare frumusețea piejarului din exterior.

Toată mobila este producție autohtonă POLIMOBIL sau RUSPIN GRUP, companii care folosesc ultimele tehnologii și cele mai noi tehnici pentru fabricarea mobilei.

Concluzii la capitolul 3

Din acest capitol aflat:

Boierul Gonata nu a fost un simplu moșier, cu pământuri și avere. A fost un om de știință, unul din fondatorii Academiei de Științe Române; a fost primul care a aclimatizat vița de vie franceză și care a găsit remedii unor boli pe care le poate avea vița de vie; a deschis în sat o bibliotecă și un spital.

Casa acestui om mare a fost un adevărat castel cu un beci impunător, demisol, parter și mansardă. Cu parc, în care creșteau cele mai rare specii de liliac, și un lac.

Timpul și oamenii îl distrug de pe an ce trece.

Vin cu conceptul de proiect pentru restaurarea conacului și pentru reamenajarea lui în vinărie cu săli de degustare, cu o grădină de iarnă, bibliotecă și o sală elegantă cu șemineu ce are drept scop savurarea unui vin de calitate păstrat în beciul conacului relaxarea, și depănarea amintirilor departe de aglomerația orașului.

Concluzii finale

Conacele din Moldova au evaluat în unison cu schimbările ce au avut loc în istorie pe plan politic și social. De la case ce doar mărimea făcea diferența dintre ele și casele simple țărănești, până la palate luxoase cu mai multe nivele. Conacele și-au adoptat stilurile timpului în care erau construite, dar tot odată, păstrând elemente caracteristici locului de. Stilurile arhitecturale pe care le-au cunoscut acestea, au fost: clasicismului provincial, neogoticului, romantismului și Empire-ului, neoclasicul etc. Elementele caracteristice etapelor în care un conac sau altul era construit, erau combinate cu elemente tradiționale tipici locului.

Fațadele dar și interioarele conacelor, au suferit o mare schimbare după cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru a da uitării timpurile glorioase și luxoase a foștilor moșieri și oameni de cultura, care de fapt și au construit aceste case, ele au fost folosite pentru școli, spitale, primării. Reamenajarea conacelor în scopuri noi a dus la distrugerea elementelor decorative arhitecturale și mobilierul, a dus la recompartimentarea spațiului interior și chiar la schimbări la nivel de fațadă.

După reformele din anii 1990, majoritatea conacelor au fost lăsate în păragină și se află în stare deplorabilă.

În ultimii câțiva ani interesul față de arhitectură și istorie a crescut. Conacele sunt incluse în patrimoniul cultural al Republicii Moldova și sunt ocrotite de stat, dar nu și de timp.

Legislația Republicii Moldova deține prevederi ce țin de restaurare/reabilitare, conservare și ocrotirea monumentelor arhitecturale aflate pe teritoriul țării. Aici sunt indicate exact ce monumente fac parte din patrimoniul cultural; tipurile lor; cine este responsabil de ocrotirea acestor monumente și baza la ce; care sunt competențele Guvernului, a Parlamentului și a consiliilor raionale și locale față de monumente etc..

În septembrie 2006 a fost fondată Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor (AIRM) ce are drept misiune protejarea și restaurarea patrimoniul arhitectural al Republicii Moldova. AIRM efectuează monitorizare și inspectarea monumentelor arhitecturale; supraveghează respectarea legislației Republicii Moldova în domeniul protecției, conservării, restaurării și punerii în valoare a monumentelor înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat; supraveghează lucrările de restaurare a acestora etc..

S-au stabilit un șir de reguli și normative utile și obligatorii pentru procesul de reconstrucție și reabilitare a monumentelor arhitecturale, în care sunt stipulați specialiștii implicați în așa gen de lucrări; tipurile de materiale folosite; etapele de lucru etc..

În prezent cunoaștem exemple de succes de reconstrucție și de reabilitare a conacelor atât în Republica Moldova cât și în România, finanțarea cărora a fost făcută în mare parte de alocări Europene.

În urma restaurării și reamenajării conacele, ele devin: săli de expoziție, ce ne arată trecutul glorios al fostului proprietar sau chiar a unei epoci, cum vedem în conacul Manuc Bey și conacul Zamfir Ralli-Arbore; în alte cazuri ele devin hotele, vinării – conacul Polizu și conacul Alexandru Bellu din România.

Un exemplu de conac dat uitării este conacul din satul Zberoaia, Nisporeni. Este conacul lui Ștefan Gonata om de știință, unul din fondatorii Academiei de Științe Române. Și-a construit conacul la sfârșitul sec. XIX. Atât arhitecții cât și materialele folosite în construcția conacului au fost aduce din Franța. Conacul are un beci impunător, demisol, parter și mansardă. Avea un parc, în care creșteau mai multe specii de liliac, și un lac. A fost primul care a deschis în sat o bibliotecă și un spital.

Din păcate nu s-au păstrat careva imagini de epocă sau descrieri a interiorului conacului, de aceea conceptul de amenajare a fost făcut în baza studiului stilurilor folosite în acea perioadă și în baza activității pe care o avea moșierul Gonata.

Ca stil am optat pentru unul eclectic cu elemente de neoclasică, caracteristic sf. sec. XIX, elemente de contemporan, ce are scopul de a face o legătură dintre trecu și prezent, și stilul tradițional caracteristic locului unde se află acest conac.

Vin cu conceptul de restaurare a conacului și de reamenajarea acestuia în vinărie cu săli de degustare, cu o grădină de iarnă, bibliotecă și o sală elegantă cu șemineu ce are drept scop savurarea unui vin de calitate păstrat în beciul conacului, relaxarea, și depănarea amintirilor departe de aglomerația orașului.

Bibliografie

Arhitectura. Evoluție, stiluri, personalități. Secolul XX. București: Litera, 2010. 144 p.

Arhitectura. O istorie vizuală. Litera, 2012. 512p.

Bianchi C. ș.a. Sisteme de iluminat interior și exterior. Concepție. Calcul. Soluții. București: Matrix rom, 2001. 144 p.

Borri A., Corradi M. & Vignoli A.. New materials for strengthening and seismic upgrading interventions, International Workshop Ariadne 10, Arcchip, April 2002, Prague, Czech Republic, cd-rom, 1-24. 24p.

Calin M. Culorile in amenajarea locuinței. București: Media Gamma Publishers, 2010. 145 p.

Скиба В.И. Гипсокартон. Потолки всех видов. Москва: Феникс, 2009. 320 с.

Diordiev O. Recomandări privind elaborarea și susținerea tezelor și a proiectelor de licență. Chișinău: Notograf Prim, 2010. 20 p.

Djuvara Neagu. Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne. București 2002. 396p.

Eugenia Dima, Doina Cobeț, Laura Manea. Dicționarul Explicativ al Limbii Române. București: Gunivas & Arc, 2007. 2280 p.

Ion Narcis Dorin. Elitele și arhitectura rezidențială în Țările Române (sec. XIX-XX). București 2010.

Ionescu Grigore. Istoria arhitecturii pe teritoriul României de-a lungul veacurilor. București 1982;

Ionescu I.. Lumină și culoare în arhitectură. București: UAUIM, 2014. 136 p.

Neufert E.. Manualul arhitectului, elemente de proiectare și de construcție. București: Academia Română, 2010. 665 p.

Nicolescu Corina. Case, conace și palate vechi romanești. Bucuresti: Meridiane, 1979. 109 p.

Normative de proiectare: STAS 9796 2-82. Desene de construcții și arhitectura.

Normative de proiectare: ГОСТ 21.507-81. Интерьеры. Рабочие чертежи.

Olariu Elena. Mentalități și moravuri la nivelul elitei din Muntenia și Moldova. (secolul al XIX-lea), București 2006;

Park S..The Use of Substitute Materials on historic building exteriors,16 Preservation Brief, AIA, National Park Service. USA 2010

Ruxandra Nemțeanu. Stilul neoromânesc, un stil regional european. Editura Renaissance, 2010.

Shanks, M. și Tilley, C. Re-Constructing archaeology. Theory and practice, Ediția a doua, London-New York: Routledge, 1992, p. 65

Starmer A. Ghidul culorilor. București: Litera, 2009. 256 p.

Sturdza Mihai Dim. Familiile boierești din Moldova și Țara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică și biografică. București 2004.

Ștefan D. L. Țălu, Stiluri Arhitecturale. Cluj-Napoca, 2006. 420 p.

Tudor Țopa, Nadejda Darie. Zberoaia de pe apa Prutului. Chișinău, Edit-Prest SRL. 188 p.

AIRM. Mod de accesare: http://www.mc.gov.md/ro/content/agentia-de-inspectare-si-restaurare-monumentelor (accesat pe data de: 15.05.2016)

Arhitectura ansamblurilor nobilare extraurbane din Moldova. Mod de accesare: http://www.observatorulurban.ro/assets/files/studii-publicatii/2014/Brosura%20Moldova%20-%20Monumente%20Uitate.pdf (accesat pe data de: 1.03.2016).

Catalog Interior design 2015. Mod de acces: https://issuu.com/wiley_publishing/docs/ (accesat pe data de: 26.04.2016).

Cel mai vrednic din neamul Gonata. Mod de acces: http://infoportal.rtv.net/articol~din-cultura~info-4347704~stiri-pe-scurt.html (accesat pe data de: 3.05.2016).

Conacul Alexandu Bellu. Mod de accesare: http://www.vinland.ro/lagramada/conacul-alexandru-bellu-urlati/ (accesat pe data de: 05.04.2016).

Conacul Manuc Bei. Mod de accesare: https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul_lui_Manuc_Bei (accesat pe data de: 25.04.2016).

Conacul Manuc Bei. Mod de accesare: http://www.manucbey.md (accesat pe data de: 25.04.2016).

Conacul Polizu. Mod de accesare: http://conacpolizu.ro (accesat pe data de: 05.04.2016).

Consolidarea monumentelor de arhitectură. Mod de accesare http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2007/10/09/consolidarea-monumentelor-istorice-influenta-materialelor-traditionale-si-compozite/#.Vxy6UULYfIV (accesat pe data de: 24.04.2016).

Legea privind ocrotirea monumentelor arhitecturale. Mod de accesare: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=335826 (accesat pe data de: 15.05.2016).

Stilul eclectic în interior. Mod de accesare: http://casa.acasa.ro/amenajarea-casei-44/stilul-eclectic-15154.html (accesat pe data de: 17.05.2016).

Vopsea decorativă de interior Caparol. Mod de accesare: http://www.caparol.md/produse/tehnici-decorative/tehnici-de-modelare/vopsele-structurabile/caparol-strukturfarbe.html (accesat pe data de: 10.05.2016).