Agresivitatea și sociabilitatea [625471]

1

Agresivitatea și sociabilitatea

Andreea M. Alexandru, Isabel A. Dodiță, Raluca M. Mărcuș și Laura G. Mincă
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, Departamentul de
Psihologie
Seminar de Bazele Teoretice ale Evaluării Psihologice, Asistent Unive rsitar Drd. Pascal Simona
Data de predare a lucrării : 27.05.2020 (27 mai, 2020)

2

Abstract

Introducere: Studiul curent are ca scop demonstrarea utilit ății unui chestionar propriu în
măsurarea constructului ales (agresivitatea) prin testarea mai multor tipuri de fidelitate și
validitate . Agresivitatea a fost definit ă drept o afișare comportamentală în care se folosește forța
fizică cu intenția de a face ceva ce poate dăuna sau dete riora o altă persoană sau obiect (Stanford
et al. , 2003) . „Sociabilitatea” se referă la tendința de a căuta prezența altora și de a fi îndrăgit de
compania celorlalți, fapt care s -a dovedit a fi important din punct de vedere biologic pentru
speciile extrem de sociale .
Metode: Studiul a avut 50 de participanți, 34 femei, 16 bărbați (în final un participant a fost
exclus) care au răspuns la un set de 3 chestionare, două despre agresivitate, unul despre
sociabilitate, distribuit în mediul online.
Rezultate: La nivelul chestionarului propriu, fidelitatea nu a fost demonstrată, deoarece limita
inferioară a intervalului de încredere < 0.70. Au fost însă demonstrate validitatea convergentă,
discriminativă și de fațadă. În urma analizei de itemi am conc luzionat că doar itemii 1, 6, 7,8 și
11 sunt valizi și pot fi utilizați.
Concluzi i: Chestionarul realizat de noi nu este fidel din punct de vedere statistic, dar este valid,
fiind demonstrate validitatea convergentă, divergentă și cea de fațadă.

Keyword s: agresivitate ; impulsivit ate; sociabilit ate; comportament social ; personalit ate

3

Introducere
Prin studiul curent ne -am propus alegerea și măsurarea a dou ă constructe din domeniul
psihologiei (agresivitatea, respectiv sociabilitatea), construirea unui nou instrument de măsură
pentru agresivitate și verificarea unei posibile legături între cele două constructe.
Comportamentul agresiv poate dăuna atât populațiilor normale, cât și celor patologice (Gauthier
et al., 2009) . Deși comportamentul agresiv este un potențial factor p entru o serie de tulburări
psihice și o problemă clinică semnificativă, o definiție comună și relevantă din punct de vedere
clinic a rămas evazivă (Stanford et al., 2003) . Dificultatea de a defini agresivitatea este un
rezultat parți al al numărului mare de forțe biologice, culturale, forțe de mediu și sociale care
influențează expresia acestui comportament problematic (Eron, 1987; Lindsay & Anderson,
2000). O a doua problemă în definirea agresivității a fost conceptul de intenționalit ate sau
intenția de a face rău. Unii cercetători au susținut că intenționalitatea este dificilă sau chiar
imposibil de măsurat și nu au inclus intenția de a face rău în definiția lor pentru agresiune (Eron,
Walder, & Lefkowitz, 1971). Alții, în schimb, au considerat acest aspect esențial în definirea
comportamentului agresiv (Barratt, 1991; Berkowitz, 1993; Geen, 1990). A treia problemă a fost
varietatea de comportamente care au fost considerate agresive. Agresiunea excesivă poate varia
de la agresiune verb ală la omucidere, cu un număr mare de posibile comportamente
intermediare. De dragul relevanței clinice, Stanford et al. (2003) au definit agresivitate a ca: o
afișare comportamentală în care se folosește forța fizică cu intenția de a face ceva ce poate dăuna
sau deteriora o altă persoană sau obiect.
În literatura de specialitate , comportamentul agresiv fizic a fost clasificat în două subtipuri
distincte (Barratt, 1991; Barratt, Stanford, Dowdy, Liebman, & Kent, 1999; Barratt, Stanford,
Kent și Felthous, 199 7; Dodge & Coie, 1987; Feshbach, 1964; Vitiello și colab., 1990;

4

Weinshenker & Siegel, 2002): (a) un tip de afișare agresivă încărcată emoțional, necontrolată
(impulsivă, neintenționată, afectivă, reactivă) sau (b) un act planificat, controlat, neîncărcat
energetic din punct de vedere agresiv (premeditat, intenționat, prădător, proactiv) (Stanford et al.,
2003) . Comportamentul agresiv impulsiv este considerat de natură reactivă și este de obicei
însoțit de o stare de spirit agitată sau iritată, o modulare slabă a excitației fiziologice și o pierdere
a comportamentului de control (Barratt, 1991). Agresivitatea pr emeditată este orientată spre
obiective, necesită o planificare prealabilă și este, în general, executată cu excitare autonomă
scăzută (Stanford, Houston, Villemarette -Pittman și Greve, 2003). Aceste două subtipuri se
disting prin mai multe caracteristici, dar în primul rând prin cantitatea de control comportamental
expusă în timpul incidentului. Deși există diferențe conceptuale clare între aceste forme de
agresiune, diferențele empirice au fost ambigue . Analiza diferențelor de personalitate dintre cele
două forme de agresiune este importantă deoarece ajută la elucidarea mecanismelor
motivaționale și sociale care stau la baza comportamentului agresiv (Gauthier et al., 2009) .
Din punct de vedere anatomic și neuropsihologic, izbucnirile de furie, impulsivitate și
comportamentele agresive sunt asociate cu structuri anatomice precum celulele crei erului,
hipotalamusul, sistemul limbic și lobul frontal (cortexul orbitofrontal – neocortex) (Böke &
Özkan, 1992; Blair, 2001). Astfel, se consideră că comportamentele impulsive și agresive apar
odată cu afectarea controlului inhibitor după efectul unor se rii de prelucrare a informațiilor, cum
ar fi activarea sistemului de răspuns la amenințări, eroarea acțiunilor sistemului limbic
(hipocamp, amigdala) în desfășurarea funcțiilor de reglementare și insuficiența cortexului frontal
cu funcții inhibitoare (Akgü n, Polat, Yıldırım et al., 2012). S -a demonstrat că comportamentele
agresive și impulsive sunt asociate cu o creștere a eliberării substanțelor de acetilcolină și
dopamină și o scădere a eliberării de norepinefrină, acid gamma -aminobutiric (GABA) și

5

seroto nină (Wilson et al., 1986; Rudissaar et al., 2000; Gendreau et al., 2000; Tanaka, 1999;
Kindlundh et al., 2003; Van der Vegt et al., 2003) .
Sociabilitatea și comportamentele legate de domeniul social au fost asociate cu o mai bună
bunăstare și niveluri de oxitocină endogene. Inspecția literaturii relevă însă că efectele dintre
sociabilitate și rezultatele sănătății sau între sociabilitate și genotip sunt deseori slabe sau
inconsistente (Oksman et al., 2018) . În ultimii ani, termenul de „sociabilitate” este folosit pentru
descrierea a numeroase fațete ale interacțiunilor sociale și înclinația indivizilor de a se asocia cu
alții. Sociabil itatea joacă un rol vital în dezvoltarea și întreținerea rețelelor sociale, a relațiilor
intime și a suporturilor sociale. Structura rețelelor sociale ale unei persoane, (Brissette I, Cohen
S, Seeman TE, 2000.) sprijinul pe care îl primește de la ceilalți , (Wills TA, Shinar O. Measuring,
2000) și calitatea și cantitatea interacțiunilor lor sociale (Kiecolt -Glaser JK, Newton TL.
Marriage, 2001) , toate au fost identificate ca potențiali predictori ai sănătății și bunăstării (Singh
& Singh, 2017) . Sociabilitat ea este foarte importantă pentru propulsarea multor aspecte ale
dezvoltării comportamentului social (Fairless et al., 2012) , astfel încât există o nevoie puternică
de înțelegere îmbunătățită a factorilor biologici care influențează sociabilitatea pe parcursul
dezvoltării umane (Courchesne E, Redcay E, Kennedy DP., 2004).
Sociabilitatea și timiditatea sunt trăsături de personalitate ortogonal e, ambele se caracterizează
prin variate corelații comportamentale și psihofiziologice. Timiditatea nu trebuie echivalată cu
lipsa de sociabilitate, deoarece aceasta se referă la disconfortul care apare în prezența altora, iar
sociabilitatea este identifi cată c a fiind preferința individului de a fi alături de ceilalți , în
detrimentul singurătății (Singh & Singh, 2017) .
Fiecar e teorie a personalității include conceptul de sociabilitate într -o anumită formă. Fenotipul
social se numără printre trăsăturile care sunt mereu evaluate atunci când se măsoară

6

personalitatea unui individ (Oksman et al., 2018) . Conform unei definiții bine stabilite,
„sociabilitatea” se referă la tendința de a căuta prezența altora și de a fi îndrăgit de compania
celorlalți, lucru care s -a dovedit a fi important din punct de vedere biologic pentru speciile
extrem de sociale (Buss, 1991; Réale et al. ., 2007; Caldwell, 2012). La om, o sociabilitate mai
mare a fost asociată cu o sănătate fizică mai bună (Cohen et al., 2003), o sensibilitate mai scăzu tă
la stres (Swickert și colab., 2002; Hintsanen et al., 2011) și o rată mai mare de adaptare (Jokela et
al., 2009), dar și cu un risc mai mic de a dezvolta simptome clinice, cum ar fi depresia și
anxietatea (Malouff et al., 2005; Clements și Bailey, 2010; Cloninger et al., 2010; Elovainio et
al., 2015).
Obiectivul cercetării a fost testarea elementelor psihometrice (fidelitatea și validitatea) a
instrumentului de măsură creat și compararea acestuia cu o scală de măsurare de specialitate,
validată științific și folosită în numeroase studii. Ne-am propus să demonstrăm utilitatea
chestionarului nostru în măsurarea constructului ales prin testarea a minim un tip de fidelitate,
testare a a minim trei tipuri de validitate și realizarea analizei de itemi p entru a analiza corelațiile
dintre itemi și eligibilitatea acestora.
Metode
Participanți
Din eșantionul celor care au ales să participe în mod voluntar la studiul nostru prin completarea
unei serii de chestionare au făcut parte în total 50 de participanț i cu vârste cuprinse între 18 și 56
de ani, dintre care 34 persoane (68%) de sex feminin și 16 (32%) de sex masculin. Un participant
a fost exclus din studiu la momentul analizării datelor din punct de vedere statistic, pentru
evitarea bias -urilor, deoarec e unele răspunsuri au fost eronate.

7

Procedură
În urma distribuirii studiului pe diferite rețele de socializare (de exemplu, Facebook, Instagram,
WhatsApp), 50 de persoane cu vârste între 18 și 56 de ani au răspuns invitației noastre și au
completat cele trei chestionare din care a fost alcătuit studiul prezent. În prima parte am colectat
date demografice ( informații despre vârstă, gen, nivel de studii , mediu de proveniență), după ce
participanții și -au da t acordul conform GDPR (Regulamentul general privind protecția datelor ) în
legătură cu participarea și prelucrarea datelor personale în scop academic ; a doua parte a avut ca
scop strângerea de informații referitoare la constructele măsurate prin completare a celor două
chestionare privind agresivitatea (cel făcut exclusiv de noi și cel deja existent) și un chestionar ce
măsura sociabilitatea. Participanților li s -a cerut să evalueze cât mai sincer și corect în ce măsură
se identifică/li se potrivesc afirmați ile propuse.
Instrumente de măsură
Pentru a măsura agresivitatea, am folosit chestionar ul de agresiune Buss -Perry (BPAQ) . Acest
chestionar de tip self -report are 29 de itemi și este compus din patru subscale de agresiune:
agresiune fizică, agresiune verbală, furie și ostilitate (exemplu: “Câteodată, nu îmi pot controla
imboldul de a lovi o altă persoană ” – agresiune fizică; „ Câteodată mă simt ca un butoi cu
pulbere, gata să explodez. ” – furie ). Un scor total de agresiune este obținut prin în sumarea
subscalelor. Itemii sunt notați pe o scară Likert în 5 trepte, cu valori de la 1 (extrem de
necaracteristic pentru mine) la 5 (extrem de caracteristic pentru mine) .
Sociabilitatea a fost măsurată folosind scala IPIP (International Personality Item Pool), o scală
compusă din 10 itemi de tip self -report (exemplu: “Îmi vine ușor să mă distrez. ”). Scorarea
itemilor se face pe o scară de tip Likert în 5 puncte, pornind de la 1 (dezacord) la 5 (acord) .

8

Rezultate
A fost folosită corelația Pearson în cazul chestionarului propriu pentru a calcula corelațiile dintre
fiecare element și scal a respectivă, fără ca elementul de interes să fie inclus în punctajul acesteia.
În prima fază a analiz ării rezultatelor am verifica t fidelitatea instrumentelor care nu au fost
realizate de noi. Astfel, indicele de consisten ță intern ă a primului chestionar, Aggression
Questionnaire (Buss & Perry, 1992), este de 0.85 (N=29; CI95% = 0.78 -0.90) (vezi Tabel 1,
Anexe). Din aceste rezultate se poate observa că in strumentul este consistent și poate fi utilizat în
condiții de cercetare științifică, deoarece limita inferioară a intervalului de încredere depășește
valoarea de 0.70, ceea ce înseamnă că instrumentul este fidel pentru a da rezultate bune.
De asemenea, am calculat fidelitatea și pentru chestionarul c are măsoară sociabilitatea. Dup ă
inversarea scalei itemilor 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 am aplicat analiza de consistență internă.
Chestionarul are indicel e Cronbach’s Al fa egal cu 0.743 (N=10; CI95%=0.72 -0.87) (vezi Tabel
2, Anexe) . Aceste rezultate sugerează că instrumentul este consistent și poate fi utilizat în
condiții de cercetare șt iințifică, pentru c ă limita inferioară a intervalului de incredere depășește
0.70, de unde rezultă că instrumentul este fidel.
Pentru verificarea fidelității instrumentului realizat de noi a fost aplicată analiza de consistență
internă, pentru a ne asigura că itemii măsoară același lucru. În tabelul de mai jos putem observa
că itemul 10 tinde să se asocieze negative cu majoritatea itemilor. Singur a corelație mai bună
este cu itemul 4, cu care se asociază pozitiv (0.019). Cea mai ma re corelație este între itemul 1 și
itemul 9, în rest nu există corelații care se apropie de 1, fapt ce ar putea sugera că itemii
respectivi prezintă un anumit grad de similitudine, care nu justifică utilizarea lor în cadrul
aceleiași scale.

9

În tabelul următor, în coloana Corected Item – Total Correlation se poate observa că toți itemii
corelează pozitiv cu scala, iar majoritatea itemilor au corelații mai mari de 0,30, exceptând
itemul 10, care corelează negativ, și itemul 11 (0.026) care are o c orelație slabă cu scala. Cei doi
indici de corelație nu sunt acceptabili , deci putem lua în considerare eliminarea acestora din
chestionar. Dacă am elimina itemul 10, indicele Cronbach Al fa ar deve ni 0.787, iar dacă am
elimina itemul 11, indicele Cronbach Alpha ar avea o valoare de 0.759.
Rezultatele Cronbach’s Al fa (0.728; N=12; CI95% = 0.60 – 0.82) ne arată fidelitatea (vezi Tabel
3, Anexe) . Concluzionăm că instrumentul nu este consistent și nu poate fi utilizat în condiții de
cercetare științifică, deoarece limita inferioar ă a intervalului de încredere nu depășește 0.70, ceea
ce înseamn ă că instrumentul nu este fidel și nu poate oferi rezultate bune.

10

Prin calculul indicelui de dificultate observ ăm că itemii 2, 3, 4, 5, 9, 10 și 12 nu sunt eligibili
pentru a fi utilizați, deoarece indicii de dificultate corespund enți nu se află în intervalul 0.30 –
0.70. Restul itemilor, respectiv item ii 1, 6, 7,8 și 11, sunt valizi și se pot utiliza în chestionar .
(vezi Tabel 4, Anex e)
Prin intermediul aceleași analize am calculat indicii de discriminare a fiecărui item. Ebel și
Firisbie (1986) propun următoarea clasificare a itemilor în funcție de indicele de discriminare:
mai mare sau egal cu .40 – itemul este bun, între .30 și .39 – acceptabil, între .20 și .29 – slab,
sub .20 – foarte slab. Astfel, judecând după această clasificare, cei mai mulți itemi, și anume,

11

itemii 1, 2, 6, 7, 8 și 9 sunt buni, itemii 4 și 10 sunt acceptabili, iar itemii 5, 11 și 12 sunt slabi ,
deoarece indicele de discriminare este sub 0.20. (vezi Tabel 5, Anex e)
Validitatea convergență a instrumentului nostru a fost testat ă prin intermediul corelației Pearson.
S-a realizat corela ția dintre rezultatel e chestionarului ce măsoară agresivitatea “ Aggression
Questionnaire” (Buss & Perry, 1992) (suma_AGQ) și rezultatele celui de -al doilea chestionar ce
măsoară agresivitatea , realizat de noi (suma_AG). Astfel, rezultatele arată un indice de corelație
de 0.728; sig(p) = 0.0001 < 0.01. Acest rezultat poate fi interpretat că fiind unul excelent,
deoarece r = 0.728 se apropie foarte mult de 1, fiind de asemenea și o corelație pozitivă.
Chestionarul nostru măsoară cee a ce și-a propus să măsoare, el fiind comparat cu un chestionar
deja validat ști ințific.

A fost testa tă, de asemenea, și validitatea discriminativ ă. Astfel, a fost aplicată corelația Pearson
pentru rezultatele constructului sociabilitate (suma_SOC), chestionar ul IPIP (“Internațional
Personality Item Pool: A Scientific Collaboratory for the Development of Advanced Measures of
Personality Traits and Other Individual Differences” ), și rezultatele constructului realizat de noi
în privința măsurării agresivității (suma_AG).

12

Astfel, coeficientul de corelație dintre acestea două este r = -0.233, sig.(p) = 0.107 > 0.01.
Rezultatul este negativ și apropiat de 0, reprezentând deci o corelație slabă, din care putem
deduce că există validitate discriminativ ă.

Chestionarul nostru are în alcătuirea s a un set de 12 itemi, formulati în mod clar. Cu toate
acestea , există câțiva term eni utilizați în alcătuirea itemilor care ar putea induce în eroare
participanții prin relativitatea lor , cum ar fi cuv ântul “rar”.
Se poate observ a că instrument ul realizat de noi are că scop măsurarea agresivității, chiar dacă în
alcătuirea s a există alți 4 itemi scora ți în mod invers. Din punct de vedere gramatical, itemii sunt
formulati corect, fiind ușor de înțeles. Chestionarul a fost aplicat unui grup de persoa ne majore,
peste 18 ani, de aceea considerăm că formularea itemilor este una potrivită varstelor
participanților. Scorarea răspunsurilor a fost realizată pe o scală Liker t în 7 trepte, cu valori
variate, de la 1 (dezacord total) la 7 (acord total) , în vederea obținer ii unui răspuns cât mai sincer
și clar de la participanți.
Totodată, instrumentul realizat de noi îndeplinește și condițiile pentru validitatea de fațadă ,
deoarece acesta pare că măsoară constructul pe care trebuie să -l măsoare (agresivitatea), iar
chestionarul în sine este și arată profesional.

13

Discuții
Scopul studiului este analizarea fidelității și validității chestionarului pentru agresivitate, realizat
de noi, acesta fiind alcătuit din 12 itemi. Astfel, prin realizarea proc edurilor statistice, am obținut
faptul că instrumentul nostru nu este fidel, neputând fi utilizat in condiții de cercetare științifică.
Pentru verificarea fidelității instrumentului realizat de noi a fost aplicată analiza de consistență
internă, pentru a ne asigura că itemii măsoară același lucru. Majoritatea itemilor au avut o
corelație mai mare decât 0.30, cu excepția itemilor 10 și 11, care ar putea fi eliminați din
alcătuirea scalei. Cei doi itemi a r fi putut induce în eroare participanții, deoarece sunt scorați
invers și ar putea să măsoare altceva, fiind vag formulați.
În schimb, din punct de vedere al validității, rezultatele au f ost favorabile.
Chestionarul realizat de către noi aduce o nouă perspectivă asupra analizării agresivității. Un
punct forte al acestuia îl rep rezin tă demonstrar ea validității : validitatea convergentă, cea
discriminativă și cea de fațadă.
Principala limită a studiului este reprezentată de scorarea itemilor pe o scală Likert de la 1 la 7 ,
pe când celelalte două scale din chestionar , nerealizate de noi, sunt s corate pe o scală de la 1 la 5.
O altă limită ar putea fi numărul redus de itemi care sunt vag formulați. Patru dintre aceștia au
răspunsuri scorate invers, iar formularea lor poate avea un caracter incert. Drept exemplu avem
cei doi itemi (itemii 10 si 11) car e nu corelează cu restul scalei și reduc nivelul de fidelitate al
acesteia.
De asemenea, putem considera drept limită și numărul redus de participanți, deoarece cu cât
crește numărul participanților, cu atat crește mai mult fidelitatea. În ceea ce privește pa rticipanții,
genul poate influența rezultatele, iar în eșa ntionul nostru exist ă un număr mai ridicat de femei,

14

comparativ cu cel al bărbaților. Un alt element care ar putea aduce rezultate eronate este
reprezentat de vârsta participanților, care variază predominant între 19 și 23 de ani .
În vederea studiilor viitoare, recomandăm aplicarea chestionarului pe un eșantion mai numeros și
utilizarea unui număr mai mare de itemi concret formulați. De asemen ea, scorarea ar trebui
realizată pe aceeași scală numerică pe ca re sunt scorate și celelalte scale de itemi utilizate.
Concluzii
Pe baza rezultatelor obținute, prin intermediul Corelației Pearson, indicelui Cronbach Alpha și al
analizei aspectului chestionarului realizat de noi, demonstrăm faptul că instrumentul nostru nu
este fidel , însă validitatea acest uia este semnificativă . Validitățile măsurate sunt cea de fațadă,
convergentă și discriminativă. Acesta poate fi utilizat doar în cazul în care luăm în c onsiderare
scoaterea itemilor problematici care au scăzut nivelul de fidelitate al chestionarului.

15

Referințe bibliografice:
Akgün, Ö. M., Polat, G. G., Yıldırım, C., & Bașak, F. (2012). GATA Çocuk Diș Hekimliği
Kliniğine bașvuran hastaların çürük risklerinin değerlendirilmesi. Gulhane Medical Journal,
54(3).
Barratt, E. S. (1991). Measuring and predicting aggression within the context of a personality
theory. Journal of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences, 3, S35 -S53.
Barratt, E. S., Stanford, M. S., Dowdy, L., Liebman, M. J., & Kent, T. A. (1999). Impulsive and
premeditated aggression: A factor analysis of self -reported acts. Psychiatry Research, 86, 163 –
173.
Barratt, E. S., Stanford, M. S., Felthous, A. R., & Kent, T. A. (1997). The effects of phenytoin on
impulsive and premeditated aggression: A controlled study. Journal of Clinical
Psychopharmacology, 17, 341 -349.
Berkowitz, L. (1993). Aggression: Its causes, c onsequences and control. New York: McGraw –
Hill.
Blair RJ. Neurocognitive models of aggression, the antisocial personality disorders, and
psychopathy. J Neurol Neurosurg Psychiatry. 2001;71:727 –731.
http://dx.doi.org/10.1136/jnnp.71.6.727 .
Böke Ö, Özkan İ. Saldırganlık Nöroanatomi nöromediatörler. Psikiyatri Bülteni. 1992; 3:25–29.
Bolu, A., Balikci, A., Erdem, M., Öznur, T., Çelik, C., & Uzun, Ö . (2015). Cortical Excitability
and Agressive Behavior in Post -Traumatic Stress Disorder. Noro psikiyatri arsivi, 52(1), 73 –77.
https://doi.org/10.5152/npa.2015.7031

16

Brissette I, Cohen S, Seeman TE. Mea suring social integration and social networks. New York:
Oxford University Press; 2000.
Buss A. H. (1991). The EAS theory of temperament, in Explorations in Temperament, eds
Strelau J., Angleitner A. (New York, NY: Plenum Press; ), 43 –60.
Buss, A. H., & P erry, M. (1992). The aggression questionnaire. Journal of Personality and Social
Psychology, 63, 452 -459
Caldwell, H. K. (2012). “Neurobiology of sociability,” in Sensing in Nature, ed C. López Larrea
(New York, NY: Springer), 187 –205.
Clements, A. D., and Bailey, B. A. (2010). The relationship between temperament and anxiety:
phase i in the development of a risk screening model to predict stress -related health problems. J.
Health Psychol. 15, 515 –525. doi: 10.1177/1359105309355340
Cloninger, C. R., Zoha r, A. H., and Cloninger, K. M. (2010). Promotion of well -being in person –
centered mental health care. Focus 8, 165 –179. doi: 10.1176/foc.8.2.foc165
Cohen S., Doyle W. J., Turner R., Alper C. M., Skoner D. P. (2003). Sociability and
susceptibility to the co mmon cold. Psychol. Sci. 14, 389 –395. 10.1111/1467 -9280.01452
Courchesne E, Redcay E, Kennedy DP. The autistic brain: birth through adulthood. Curr Opin
Neurol. 2004;17:489 –96.
Dodge, K. A., & Coie, J. D. (1987). Social information processing factors in r eactive and
proactive aggression in children’s peer groups. Journal of Personality and Social Psychology, 53,
1146 -1158.

17

Elovainio, M., Jokela, M., Rosenström, T., Pulkki -Råbäck, L., Hakulinen,C., Josefsson, K., et al.
(2015). Temperament and depressive sy mptoms: what is the direction of the association? J.
Affect. Disord. 170, 203 –212.doi: 10.1016/j.jad.2014.08.040
Eron, L. D. (1987). The development of aggressive behavior from the perspective of a
developing behaviorism. American Psychologist, 42, 435-442.
Eron, L. D., Walder, L. O., & Lefkowitz, M. M. (1971). Learning of aggression in children.
Boston: Little, Brown.
Fairless, A. H., Dow, H. C., Kreibich, A. S., Torre, M., Kuruvilla, M., Gordon, E., Morton, E. A.,
Tan, J., Berrett ini, W. H., Li, H., Abel, T., & Brodkin, E. S. (2012). Sociability and brain
development in BALB/cJ and C57BL/6J mice. Behaviourl brain research, 228(2), 299 –310.
https://doi.org/10.1016/j.bbr.2011. 12.001
Feshbach, S. (1964). The function of aggression and the regulation of aggressive drive.
Psychological Review, 71, 257 -272.
Gauthier, K. J., Furr, R. M., Mathias, C. W., Marsh -Richard, D. M., & Dougherty, D. M. (2009).
Differentiating impulsive and p remeditated aggression: self and informant perspectives among
adolescents with personality pathology. Journal of personality disorders, 23(1), 76 –84.
https://doi.org/10.1521/pedi.2009.23.1.76
Geen, R. G. (1990). Human aggression. Pacific Grove, CA: Brooks/Cole.
Gendreau PL, Petitto JM, Petrova A, Gariepy J, Lewis MH. D3 and D2 dopamine receptor
agonists differentially modulate isolation -induced social -emotional reactivity in mice. Behav
Brain Res. 20 00; 114:107 –117. http://dx.doi.org/10.1016/S0166 -4328(00)00193 -5.

18

Goldberg, L. R., Johnson, J. A., Eber, H. W., Hogan, R., Ashton, M. C., Cloninger, C. R., &
Gough, H. C. (2006). The International Personality Item Pool and the future of public -domain
personality measures. Journal of Research in Personality, 40, 84 -96.
Hintsanen, M., Hintsa, T., Widell, A., Kivimäki, M., Raitakari, O. T., and Keltkangas -Järvinen,
L. (2011). Negative emo tionality, activity, and sociability temperaments predicting long -term job
strain and effort -reward imbalance: a 15 -year prospective follow -up study. J. Psychosom. Res.
71, 90 –96. doi: 10.1016/j.jpsychores.2011.02.012
Jokela, M., Kivimäki, M., Elovainio, M ., and Keltikangas -Järvinen, L. (2009). Personality and
having children: a two -way relationship. J. Pers. Soc. Psychol. 96, 218 –230. doi:
10.1037/a0014058
Kiecolt -Glaser JK, Newton TL. Marriage and health: His and hers. Psychol Bull. 2001;127:472
503
Kindl undh AM, Lindblom J, Bergstrom L, Nyberg F. The anabolic -androgenic steroid
nandrolone induces alterations in the density of serotonergic 5HT1B and 5HT2 receptors in the
male rat brain. Neuroscience. 2003;119:113 –120. http://dx.doi.org/10.1016/S0306 –
4522(03)00120 -9.
Lindsay, J. J., & Anderson, C. A. (2000). From antecedent conditions to violent actions: A
general affective aggression model. Personality and Social Psychology Bulletin, 26, 533-547
Malouff J. M., Thorsteinsson E. B., Schutte N. S. (2005). The relationship between the five –
factor model of personality and symptoms of clinical disorders: a meta -analysis. J. Psychopathol.
Behav. Assess. 27, 101 –114. 10.1007/s10862 -005-5384 -y

19

Oksman, E., Rosenström, T., Hintsanen, M., Pulkki -Råback, L., Viikari, J., Lehtimäki, T.,
Raitakari, O. T., & Keltikangas -Järvinen, L. (2018). A Longitudinal Multilevel Study of the
"Social" Genotype and Diversity of the Phenotype. Frontiers in psychology, 9, 2034.
https://doi.org/10.3389/fpsyg.2018.02034
Réale, D., Reader, S. M., Sol, D., McDougall, P. T., and Dingemanse, N. J. (2007). Integrating
animal temperament within ecology and evolution. Biol. Rev. 82, 291–318. doi: 10.1111/j.1469 –
185X.2007.00010.x
Rudissaar R, Pruus K, Skrebuhhova -Malmros T, Allikmets L, Matto V. Involvement of
GABAergic neurotransmission in the neurobiology of the apomorphine -induced aggressive
behavior paradigm, a model of psychotic b ehavior in rats. Methods Find Exp Clin Pharmacol.
2000;22:637 –640. http://dx.doi.org/10.1358/mf.2000.22.8.802276 .
Silk J. B., Alberts S. C., Altmann J. (2003). Social bonds of female baboons en hance infant
survival. Science 302, 1231 –1234. 10.1126/science.1088580
Singh, A., & Singh, R. (2017). Effect of type of schooling and gender on sociability and shyness
among students. Industrial psychiatry journal, 26(1), 77 –81.
https://doi.org/10.4103/ipj .ipj_25_14
Stanford, M. S., Houston, R. J., Mathias, C. W., Villemarette -Pittman, N. R., Helfritz, L. E., &
Conklin, S. M. (2003). Characterizing Aggressive Behavior. Assessment, 10(2), 183 –190.
https://doi.org/10.1177/1073191103010002009
Stanford, M. S., Houston, R. J., Villemarette -Pittman, N. R., & Greve, K. W. (2003).
Premeditated aggression: Clinical assessment and cognitive psychophysiology. Personality and
Individual Differences, 34, 773 -781.

20

Swickert R. J., Rosentreter C. J., Hittner J. B., Mushrush J. E. (2002). Extraversion, social
support processes, and stress. Pers. Individ. Dif. 32, 877 –891. 10.1016/S01918869(01)00093 -9
Tanaka M. Emotional stress and characteristics of brain noradrenali ne releasein the rat. Ind
Health. 1999;37:143 –156. http://dx.doi.org/10.2486/indhealth.37.143.
Van der Vegt BJ, Lieuwes N, van de Wall EH, Kato K, Moya -Albiol L, Martinez -Sanchis S, de
Boer SF, Koolhaas JM. Activation of serotonergic neurotransmission during the performance of
aggressive behavior in rats. Behav Neurosci. 2003;117:667 –674. http://dx.doi.org/10.1037/0735 –
7044.117.4.667 .
Vitiello, B., Behar, D., Hunt, J., Stof f, D., & Ricciuti, A. (1990). Subtyping aggression in
children and adolescents. Journal of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences, 2, 189 -192.
Weinshenker, N. J., & Siegel, A. (2002). Bimodal classification of aggression: Affective defense
and predator y attack. Aggression and Violent Behavior, 7, 237 -250.
Wills TA, Shinar O. Measuring perceived and received social support. New York: Oxford
University Press; 2000
Wilson LI, Bierley RA, Beatty WW. Cholinergic agonists suppress play fighting in juvenile ra ts.
Pharmacol Biochem Behav. 1986;24:1157 –1159. http://dx.doi.org/10.1016/0091 –
3057(86)90164 -4.

21

Anexe
I. Instrumentul creat
1. Când mă enervez am tendința de a ridica tonul la ceilalți.
2. Dacă nu îmi place de cineva pot să îl insult cu ușurință.
3. Când cineva nu este de acord cu mine, devin agresiv/ă.
4. Aș fi în stare să lovesc pe cineva ca să îmi fac dreptate.
5. Îmi place să mă răzbun pe ceilalți.
6. Persoanele din jurul meu consideră că am o personalitate vulcanică.
7. Foarte rar mă supăr pe cineva. (R)
8. Când mă simt neîndreptățit/ă trec ușor cu vederea. (R)
9. Tind să am reacții exagerate fără un motiv întemeiat.
10. Nu mă deranjează discuțiile în contradictoriu. (R)
11. Oricât de tare mă irită ceva, nu îi jignesc pe ceilalți. (R)
12. Oamenii evită să se contrazică cu mine.

Scala de scorare folosită – scală de tip Likert în 7 trepte: 1 – dezacord total ; 2 – dezacord ;
3 – dezacord partial ; 4 – nici acord, nici de zacord ; 5 – acord partial ; 6 – acord ; 7 – acord total

22

II. Tabele statistice
Tabel 1. – Indicele Cronbach Alpha – Aggression Questionnaire ( BPAQ )
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based
on
Standardized
Items N of
Items
.850 .853 29

Tabel 2. – Indicele Cronbach A lpha – Chestionar Sociabilitate (IPIP)
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based
on
Standardized
Items N of
Items
.743 .746 10

Tabel 3. – Indicele Cronbach Alpha – Chestionar Agresivitate (realizat de noi)
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based
on
Standardized
Items N of Items
.728 .744 12

23

Tabel 4 . – Indici de dificultate

24

Tabel 5 . – Indici de discriminare