Agresivitatea la Adolescenți

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

CATEDRA ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Donțu Victor

Agresivitatea la adoleșcenți

322.1-Psihologie

Proiect de cercetare

Sef Catedră ______________

(semnătura)

Conducător științific: _____________ Numele, prenumele, gradul științific

(semnătura)

Autorul: ______________

(semnătura)

CHIȘINĂU, 2016

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Abordarea teoritică ale agresivității

1.1 Noțiuni de bază a agresivității

1.2 Factorii și manifestarea agresivității la adoleșcenți

Capitolul 2

2.1 Descrierea testului

2.2 Tehnici de manipulare prin muzică.

Concluzii Generale și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Actualitatea cercetării. Întrebarea pusă de mulți cercetătorii, parinții, profesorii, psihologii și oamenii de rînd implică agresivitatea accentuată la adoleșcenți care are ca consecință violență și chiar crime. Multe comportamente ale adoleșcenților ne îngrijorează dar agresivitatea este un fenomen aparte care a fost, este și va fi cercetată din ce în ce mai profund căutînd la multe întrebari răspunsuri. Adoleșcența este o trecere spre maturitate , spre integrare în societate matură și familia este prima școală care trebuie să pregătească adoleșcentul de aceasta trecere. Cu părere de rău adoleșcenții au parte de o libertate necontrolată de către părinți. Chiar de la o vîrsta fragedă copiii au acces la scene care implică violență, începînd de la desene animate, filme, știri terminînd chiar și cu violență în familie. De aici și apar indivizi cu predispoziție spre violență care se exteriorizează asupra semenilor săi atît în stradă cît și la școală. ”Grație agresivității, acești indivizi devin lideri de grup și model de urmat. În unele țări tabloul criminogen a „întinerit” și lucrurile au devenit atât de grave, încât se vorbește despre o „epidemie a cruzimii” printre adolescenți; ei comit crime care în alte vremuri ar fi părut de neînchipuit. De exemplu, în orașele din cele mai diverse țări, ca Rusia, România, Republica Moldova, Lituania, Marea Britanie ș.a., sunt în repetate rânduri înregistrate cazuri când oamenii fără adăpost au fost hărțuiți, torturați, incendiați de vii, omorâți, decapitați de bande formate din adolescenți (sau din copii de doar 10-12 ani). Statutul de indivizi marginalizați pe care îl au oamenii fără adăpost îi transformă în victime ușoare pentru adolescenții cu înclinații spre delincvență; aceștia își descarcă agresivitatea în cel mai cumplit mod posibil, scăpând adeseori de sub urmărirea penală.” [© Dorian Furtună (Fragment din cartea ”Homo aggressivus”).]

Nici pină în ziua de azi nu s-a găsit metode eficiente de a controla agresivitatea adoleșcenților de aceea mulți părinți preferă să-și înscrie copiii lor în diferite școli cu profil sportiv sau cu profil de arte crezînd că poate așa copilul lor își va degaja energia pe care o au și în așa mod își vor diminua din agresivitatea sa. De aceea am ales tema ” Agresivitatea la adoleșcenți” pentru a face o comparație dintre adoleșcenții care se ocupă cu sportul și adoleșcenții care studiază muzica și să confirm ipoteza ca adoleșcenții care se ocupă cu sportul sunt mai agresivi decît adoleșcenții care studiază muzica

Gradul de cercetare a problemei: mulți cercetători au studiat agresivitatea

Obiectul cercetării- Determinarea agresivității la adoleșcenți care învață într-o instituție cu profil sportiv și profil muzical

Scopul cerectării: Determinarea nivelului de agresivitate la adoleșcenții care se ocupă cu sportul în comparație cu adoleșcenții care se ocupă cu muzica

Ipoteza : Atît sportul cît si muzica diminuează din agresivitatea adoleșcenților Ipoteza specifică: Adoleșcenții care se ocupă cu sportul sunt mai agresivi în comparație cu adoleșcenții care se ocupă cu muzica

Obiectivele cercetării: 1.Analiza abordării conceptuale a agresivității la adoleșcenți 2.Analiza manifestării agresivității la adoleșcenți 3.Indentificarea motivelor care determină abordarea unui stil de muzică specific 4.Identificarea grupelor de stiluri de muzică pentru în dependență de trăsături de personalitate Metode de cercetare: -teoretice: analiza literaturii de specializare și documentarea științifică -empirice: testarea,chestionalizarea (a se vedea Anexa 1) Structura tezei: teza este formată din 2 capitole (teoretic și practic), bibliografie,anexe Cuvinte-cheie: muzică, agresivitate, emoții,

http://dorianfurtuna.com/instincte/agresivitatea-adolescentilor-si-violenta-scoli

http://minervabecomingwise.blogspot.md/2013/11/agresivitatea-la-adolescenti.html

http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Florea.htm

http://psihologiesociala.uv.ro/?file=psihologie-sociala/agresivitatea-si-comportamentul-agresiv

http://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/Agresivitatea-delicventilor-mi81.php

BIBLIOGRAFIE:

Tudorel Butoi.  Psihologie judiciară. Editura Trei, 2012; 2.

Marius Florea. Teorii psihologice asupra agresivității.

A. Cosmovici.  Psihologie generală. Polirom. Iași, 1996

C. Păunescu.  Agresivitatea umană. Editura Trei, 1995; 5.

Butoi ioana-Teodora. Tratat universitar de psihologie judiciară. Editura Phobos, București, 2005

Marius Florea. Tipuri de agresivitate  si cauzalitate multiplă

Adrian Neculau.  Psihologie socială, Aspecte contemporane

. Nicolae Mitrofan.  Agresivitatea. Editura Polirom, Iași, 1996.

 http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Florea.htm

4}http://psihologiesociala.uv.ro/?file=psihologie-sociala/agresivitatea-si-comportamentul-agresiv

Capitolul 1 Abortarea teoretică a agresivității

Notiuni general ale agresivității

Agresivitatea pare o noțiune ușor de definit, Dicționarul Explicativ al Limbii Romîne (1984) vorbind de ” însușirea de a fi agresiv”, P.Popescu-Neveanu (1978) de ”comportament distructiv și violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine”, iar N.Sillany(1996) de ”tendință de a ataca …. un caracter belicos al unei persoane”. Sunt formulări care fac abstracție atît de latura sa normașă cît și de faptul că agresivitatea anormală se poate exprima și sub forma inacțiunii cu scop de a genera un prejudiciu sau a indiferenței fată de suferința altuia sau, uneori, a satisfacției generate de acesta. În realitate, definiția agresivității nu este simplu de conturat. Chiar și așa, vorbind de agresiune, Mcguire și Troisi (1999) afirmă că deși sunt multe definiții ale acesteia nici una nu este satisfăcătoare. Din acest motiv, autorul preferă să ofere o analiză a modului în care agresiunea este clasificată și pe care o consideră mai instructivă decît o definiție care, trebuie subliniat, implică recunoașterea existenței a numeroase excepții de la regulă. La rîndul său agresivitatea este un fenomen extrem de complex care reprezintă un mod de structurare mentală cu organizare holistică; are un caracter multisistematic și interdisciplinar; se sprijină pe și operează cu unele noțiuni complexe neriguros conturate și intens marcate subiectiv; dispune de o componentă normală care depășește cu mult sfera anormalului care captează, de regulă, atenția. Bernard și Trouve (1977) afirmă că la nivel elementar, agresivitatea este reprezentată de orice răspuns la tentativa de modificare a homeostaziei unui sistem funcțional, că reacții agresive se întîlnesc la nivelul tuturor structurilor sistemului nervos. Mai mult autorul susține că agresivitatea este un fenomen universal care se află în centrul vieții normale sau cum spune Adler (citat de Gorgos – 1987), este o aspirație generală umană. La rîndul său Sillany (1996) vorbește și el de o accepțiune largă a termenului de agresivitate care include și ” acea dispoziție fundamentală datorită căreia ființa vie poate obține satisfacerea trebuințelor sale vitale, în principiu, alimentare și sexuale”.

Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca fiind acea formă de comportament orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, care pot fi materiale, psihologice, morale sau mixte. Prin urmare, actul agresivității, al comportamentului agresiv poate fi îndreptat către obiecte, precum casa, mobila, vesela, către ființele umane sau ambele. [4]

Astfel, agresiunea ar fi:

a) un comportament natural și instinctual propriu fiecăruia;

b) un fapt social generat de constrângerile, dificultățile vieții în comun;

c) o reacție la frustrare;

d) un comportament învățat.

Aceste concepții reflectă – cel puțin în parte – diferitele abordări teoretice care au fost întreprinse în acest domeniu: biologice, etologice, sociologice, psihologice și psihosociologice. În ce privește încercările de definire, analiză și interpretare a agresivității de către specialiști, nu numai că nu întâlnim un consens mai general dar se pare că evantaiul punctelor de vedere exprimate este mai mare decât în cazul altor fenomene psihologice.

O primă accepție dată agresivității este aceea de comportare agresivă. Din această perspectivă agresivitatea se poate defini ca „ansamblu de conduite ostile care se pot manifesta în plan conștient, inconștient sau fantasmatic în scopul distrugerii, degradării, constrângerii, negării sau umilirii unei persoane, unui obiect investit cu semnificație socială sau orientate spre propria persoană (autoagresivitate), cum sunt conduitele autodistructive întâlnite în unele tulburări psihice sau chiar în afara lor (suicidul rațional)”

Agresivitatea- „o modalitate de a fi sau reactiona a unui individ in viata obisnuita sau in prezenta unor circumstante speciale, o atitudine a individului fata de obligatiile morale."( A. Porot)

Agresivitatea- ,, „ansamblul de tendinte emotivo-afective ereditare sau dobandite, care regleaza raportul individului cu, conditiile mediului,,( Heyer)

Conduita agresiva- este un act care prin natura sa explica aspecte care se proiecteaza pe planuri diferite.

Agresivitatea- din punct de vedere psihologic reprezinta o reactie comportamentala de tip antisociala, idee care implica factorul individual instinctiv si cauzele psihopatologice specifice (schizofrenia, epilepsia etc.).

Factorii și manifestarea agresivității la adoleșcenți

Agresivitatea este specifică tuturor oamenilor și particulară adoleșcentului avînd cauze și forme de manifestare specifice. Poate fi caracteristică perioadei de criză a adoleșcenților. Transformările fizice și psihice stau la baza agresivității. Agresivitatea este resimțită de adoleșcent în interiorul lui chiar în absența oricăror manifestări, conduite sau cuvinte violente. În exterior o resimte cînd atribuie celorlalți prin mecanismul proiecției propria violență .Unii adoleșcenți au sentimentul că oamenii îi privesc cu răutate cînd merg pe stradă, că cineva îi critică tot timpul, îi acuză, că ceilalți oameni sunt preocupați de cum arată, ce vorbesc ,ce gîndesc etc. Uneori pot avea o atitudine agresiva verbala sau fizica desi nimeni nu le-a facut nimic.

Mediul familial si social pot sta la baza violentei adolescentului in aceasta perioada. Este mai sensibil la violentele familiale sau sociale. Alte cauze ale violentei pot fi: politice, economice, sociale. Este un mod de exprimare fata de legaturile sociale si familiale .

acestora.

Agresivitatea este mai mult specifica adolescentilor care o manifesta intr-un mod direct, dar si adolescentelor intr-un mod de manifestare mai indirect: indeamna pe altul sa o comita, participa in calitate de complice, incita, ofera informatii. De asemeni agresivitatea in randul adolescentelor poate avea si alte forme camuflate de manifestare ca agresivitatea verbala, accese de furie cu manifestare publica, tipete, mici incaierari intre adolescenti. Agresivitatea este o predispozitie a crizei adolescentului. Poate fi contra bunurilor familiale sau celor sociale.

Sub forma izolata si intamplatoare acest fenomen este firesc adolescentei. Daca devine obsesiva, are la baza greutatile psihologice si lipsa de functionalitate optima a relatiilor familiale si sociale. Modelul parintilor poate influenta pe adolescent. Anumiți parinti tolereaza crizele de acest tip, care se repeta ca si cum ar fi pretul ce trebuie platit pentru evitarea unei despartiri de familie. Agresiunea fara temei contra bunurilor societatii, vandalizarea, este facuta de grupuri de adolescenti sub impulsul alcoolului sau a drogurilor, pe timp de noapte.

Grafittiile mai elaborate, scot in evidenta capacitatile adolescentilor de elaborare mentala, ca forma de exteriorizare indirecta a pulsiunilor interne.

Este important ca adolescentul sa constientizeze ca este raspunzator daca in elaborarea agresivitatii sunt puse in pericol valori sociale.

Agresiunile contra lumii culturale, pe care o reprezinta mai ales scoala, exprima vointa afirmarii superioritatii fortei fizice asupra mentalului, distrugerea partii de copil, care a fost adolescentul.

Este un mijloc de a incetini transformarile fizice si intelectuale din el, pana cand acestea isi gasesc un nou echilibru. Tendinta este de a arata suprematia fizicului asupra mentalului si reflecta dezechilibrele interne. Este si o forma de a-si arata ca a devenit cel putin pe structura fizica, barbat.

Agresiunile împotriva centrelor comerciale au la baza in acelasi timp un sentiment de nedreptate si premisele unei constiinte de clasa. Lipsa falicului masculin in administrarea banilor familiei poate sta la baza acestei agresiuni. Este modul in care adolescentul arata ca nu accepta aceasta situatie.

Violentele sexuale sunt de obicei săvârșite de adolescenți care au fost la rândul lor victimele unor maltratări sexuale sau au avut, în sânul propriei familii, modele de satisfacere sexuală bazate pe brutalitate sau impulsivitate.

Lipsa cuvintelor in exprimare arata optiunea adolescentului pentru agresivitate. Fapta tine loc de cuvant. Scade increderea în cuvinte, nu se poate exprima cu usurinta ,apare lipsa intonatiei cind vorbeste din teama ca nu cumva exprimarea verbala sa tradeze gândurile și dorințele secrete. Tăcerea înseamnă pudoare, neîncredere și protecție desi simte nevoia de a comunica dar nu are incredere in el, in cuvintele lui, pentru a exprima agitatia pe care o traieste in prezent si noul sau mod de gandire, mai abstract. Numarul de manifestari prin acte violente este in raport direct cu dificultatea exprimarii verbale si modul defectuos de relationare. In acest caz agresivitatea este singurul mijloc de a comunica .

Tulburarile de personalitate grave care intervin în adolescenta sunt la originea unor transpuneri in acte violente si impulsive iar negarea este folosita ca mecanism de aparare. Agresivitatea poate fi determinata de procesele de separare si de individuatie. Nu este usor sa rupa legaturile afective stabilite pana atunci cu parintii lui. Psihologic, aceasta forma de violenta este utila adolescentului, ajuta la detensionare, este un produs secundar al procesului de trecere la adolescenta si creeaza nevoia de a simti ca exista, a identitatii de sine.

Are si radacini externe, familiale, institutionale sau sociale. Carentele educative, dezinteresul parintilor, regulile supranormative sau prea insistente, care umilesc identitatea adolescentilor in formare, influenteaza agresivitatea.

Alături de factorii genetici, biologici si toxici, exista si o serie de factori interni, psihologici care, asociati sau nu cu factori sociali si familiali, faciliteaza recurgerea la acte violente.

Angoasa este un sentiment de insecuritate interna nedefinita, traita ca senzatie de sufocare. Protectia parentala dispare treptat. Este firesc sa apara nelinistea pierderii. Parintii nu mai sunt vazuti atotputernici ca inainte si adolescentul devine nelinistit. Accederea la sexualitate este si ea generatoare de angoasa. Angoasa face parte din criza specifica a adolescentei. Daca din cauza ei adolescentul nu mai iese din camera, nu mai are prieteni, nu mai poate sa doarma sau daca acuzele fizice sunt permanente, atunci trebuie tratata. Apare si pe fondul dezorganizarii psihologice. Angoasa se ascunde in spatele fobiilor, acuze somatice, timiditate, ticuri. Prin agresivitate adolescentii scad presiunea angoasei.

Gasirea identitatii cautate este trasatura predominanta a etapei crizei adolescentilor. Identitatea sexuala de asemenea. Prin agresivitate adolescentul lupta si impotriva schimbarilor si bulversarilor cu care se confrunta. Este un mod in care vrea sa controleze si el ceea ce se intimpla.

Agresivitatea este influentata si de somajul parintilor, in special cel al tatilor ocupa un loc important. Baietii au o imagine paterna  devalorizata, agravata in cazul unui divort, al unei patologii sau al unei dificultati de integrare socială.

Apartenenta la o familie monoparentala si absenta unui tata sunt factori de risc si pot determina agresivitatea. Profesia exercitata de tata este si ea un factor insemnat.

Atunci cand numai femeile administreaza banii familiei, apare o alterare a capacitatilor de identificare ale adolescentului cu o imagine masculina ferma. Adolescentii prin agresiune isi afirma o masculinitate falica.

Biserica, institutiile statului, isi pierd rolul educativ. Persoanele mature, parintii nu mai sunt preluati ca un reper. Creste rolul centrului comercial si al televiziunii, care insa nu mai oferă tinerilor modele consistente. Unele din ele sunt in contradictie cu cele parentale. Adolescetul are nevoie de o decizie propie referitor la ce cale va urma. Si nu este usor sa aleaga.

Agresiunea este o trasatura specifica adolescentului, influentata si de factori strict individuali, sistemul hormonal, modul de perceptie a perioadei, familie si societate. Agresiunea poate fi amplificata de consumul de alcool, droguri.

Interzicerea agresiunii, hipercontrolul, protectia exagerata a parintilor nu sunt de natura sa opreasca agresiunea ci uneori doar sa duca la o mai mare acumulare si la o manifestare exploziva. Cea mai buna solutie este identificarea cauzelor care duc la descarcarea agresiva si impreuna cu psihoterapeutul specialist identificarea de noi cai de descarcare.

Poti afla si folosi mai multe despre agresivitatea adolescentilor.

Psihoterapeut:D.D.Otrocol – Cabinetul de psihoterapie Psihodad.
Sursa:Stephane Clerget: Criza adolescentei

Agresivitatea — câteva cauze și efecte.CE ÎL determină pe un copil să fie agresiv? Dacă ați fost vreodată ținta unei persoane agresive, poate că veți fi tentați să spuneți: „Nu-mi pasă! N-are nici o scuză pentru purtarea sa“. Și probabil că aveți dreptate. Dar este o mare diferență între un motiv și o scuză. Motivele pentru care un copil devine agresiv nu-i scuză comportamentul greșit, ele însă ne pot ajuta să i-l înțelegem. Iar o astfel de perspicacitate în abordarea situației poate fi cu adevărat valoroasă. În ce sens?

Un proverb străvechi spune: „Înțelepciunea [perspicacitatea, NW] îl face pe om încet la mânie“ (Proverbele 19:11). Mânia îndreptată împotriva conduitei agresive a unei persoane ne poate întuneca judecata, umplându-ne de amărăciune și chiar de ură. Dar înțelegând comportamentul persoanei respective ne vom putea calma furia. Și, în plus, vom ști mai bine ce soluții să căutăm. Să analizăm, așadar, câțiva factori care pot duce la acest comportament inacceptabil.

Ce factori duc la un comportament agresiv? În multe cazuri, persoanele agresive au fost neglijate complet în copilărie sau au fost marcate de un exemplu negativ din partea părinților. Multe dintre aceste persoane provin din cămine unde părinții sunt reci sau indiferenți ori și-au învățat copiii să dea frâu liber furiei și să recurgă la violență pentru a-și rezolva problemele. Copiii care au fost crescuți într-un asemenea mediu, poate nu consideră că atacurile lor verbale și actele lor de violență fizică sunt de fapt acte de agresivitate; poate chiar cred că felul lor de a se comporta este normal și acceptabil.

O tânără de 16 ani, care fusese victima agresivității manifestate de tatăl ei vitreg și de colegii ei de școală, spune că a devenit ea însăși o persoană agresivă când a ajuns în clasa a VII-a. Ea recunoaște: „De fapt, fierbeam de mânie. Mă legam de toți, de oricine. Durerea are un impact puternic asupra ta. Odată simțită, vrei să-i faci și pe alții s-o simtă“. Deși agresivitatea fizică nu este caracteristică fetelor, mânia din spatele ei este!*

Numeroase școli au elevi din medii diverse, care au fost crescuți în moduri foarte diferite. E trist, dar unii copii sunt agresivi deoarece au fost învățați acasă că cel mai bun mijloc de a obține ce-și doresc este să recurgă la intimidări și la abuzuri verbale.

Din nefericire, astfel de metode par adesea eficiente. Shelley Hymel, consilier-asociat pe probleme de educație la Universitatea British Columbia (Canada), studiază de 20 de ani comportamentul copilului. Ea spune: „Există copii care-și dau seama ce tactici merg și, din nefericire, actele agresive dau rezultate. Ei obțin tot ce-și doresc — putere, status și atenție“.

Un alt factor care le permite persoanelor agresive să aibă succes este lipsa supravegherii. Multe victime simt că nu au cui să ceară ajutor — ceea ce, din nefericire, în cele mai multe cazuri, este adevărat. Debra Pepler, directoare a LaMarsh Centre for Research on Violence and Conflict Resolution de la Universitatea York din Toronto, a observat cu atenție ceea ce se petrecea în curtea unei școli și a descoperit că profesorii detectează și intervin pentru a pune capăt incidentelor ce implică acte de agresivitate doar în circa 4% din cazuri.

Dr. Pepler este de părere că e esențial să se intervină în astfel de situații. Ea spune: „Copiii nu pot să rezolve problema pentru că aici e vorba de putere, iar cu fiecare victimă, puterea celui agresiv crește“.

Atunci de ce nu sunt raportate mai multe acte de agresivitate? Deoarece victimele sunt convinse că dacă raportează un astfel de act, o vor păți și mai rău. Astfel, într-o oarecare măsură, mulți copii își petrec anii de școală într-o stare de încordare și de nesiguranță permanentă. Care sunt efectele unui asemenea mod de viață?

Efecte pe plan fizic și emoțional. Un raport al National Association of School Psychologists din Statele Unite spune că 160 000 de copii absentează zilnic de la școală deoarece le este teamă că vor cădea victimă agresivității. Victimele actelor agresive pot înceta să mai vorbească despre școală, despre o anumită oră de curs sau activitate școlară. Ele poate că încearcă să ajungă în fiecare zi târziu la școală, să absenteze de la unele ore sau chiar să găsească scuze pentru a lipsi total de la școală.

Cum pot fi recunoscuți copiii care cad victimă actelor agresive? Ei pot deveni abătuți, irascibili, dezamăgiți sau obosiți și retrași. Pot ajunge să fie violenți cu cei din casă, cu cei din anturajul lor și cu prietenii. Martorii inocenți ai acestor acte agresive suportă și ei consecințele. Situația poate genera în ei o teamă teribilă, care are repercusiuni asupra capacității lor de învățare.

Însă în revista Pediatrics in Review se spune: „Pentru victime și pentru societate, cea mai nefastă consecință a agresivității este violența, inclusiv sinuciderea și omorul. Sentimentul de neputință pe care-l trăiesc copiii care cad victimă actelor agresive poate fi atât de profund, încât unii ar putea să răspundă prin acțiuni autodistructive sau prin răzbunare fatală“.

Dr. Ed Adlaf, cercetător și profesor de sănătate publică la Universitatea din Toronto, își exprimă îngrijorarea în felul următor: „E aproape sigur că atât persoanele agresive, cât și victimele lor vor suferi pe plan afectiv acum și în viitor“. Pe parcursul anului școlar 2001–2002, s-a făcut un sondaj în rândul a peste 225 000 de elevi din Ontario; între o pătrime și o treime din ei fie au comis acte de agresivitate, fie le-au căzut victimă. În același grup, o persoană din zece s-a gândit să se sinucidă.

Agresivitatea continuă poate știrbi încrederea victimei în ea însăși, poate cauza grave probleme de sănătate și îi poate chiar ruina cariera. Victimele agresivității pot avea dureri de cap, insomnie, stări de anxietate și de depresie. Unii pot ajunge să sufere de tulburare de stres posttraumatic. În timp ce atacurile fizice îi pot determina pe cei din jur să acorde în mod constant un sprijin plin de înțelegere, atacurile de ordin afectiv pot să nu producă aceeași reacție. Rănile de acest gen nu se văd. Așadar, în loc să manifeste empatie, prietenii și familia pot obosi tot ascultând plângerile victimei.

Agresivitatea are efecte negative chiar și asupra persoanelor agresive. Dacă nu încetează în copilărie cu actele agresive, acestea vor ajunge ca la maturitate să manifeste același comportament la locul de muncă. De fapt, unele studii arată că cei care au fost agresivi în copilărie au dezvoltat anumite trăsături de comportament ce s-au manifestat și când au ajuns adulți. Probabilitatea ca aceștia să aibă cazier judiciar este mult mai mare decât în cazul celor care nu au fost agresivi.

Impactul asupra familiei.Agresivitatea la locul de muncă afectează stabilitatea și pacea căminului. Victima agresivității va avea tendința să-i rănească pe cei dragi de-acasă — ceea ce este de neînțeles pentru membrii familiei. Mai mult decât atât, partenerul conjugal al victimei sau un alt membru al familiei fie va acționa cu imprudență și-și va arăta sprijinul față de ea luptându-se cu persoana agresivă fie, dimpotrivă, va învinovăți victima pentru problemele pe care le creează în casă. Când actele agresive se perpetuează, chiar și partenerii care oferă de obicei sprijin afectiv și moral își pierd răbdarea. Și, pe măsură ce anii trec, este foarte probabil că familia respectivă se va destrăma.

În unele cazuri, agresivitatea duce la ruinarea carierei și la pierderea mijloacelor de trai, la separare și la divorț sau chiar la sinucidere. În Australia, între jumătate și două treimi dintre victimele agresivității la locul de muncă au menționat efectele negative ale acesteia asupra relațiilor cu cei apropiați, și anume cu partenerul de viață sau cu ceilalți membri ai familiei.

Prețul agresivității.Agresivitatea la locul de muncă îi costă scump și pe angajatori. Persoana agresivă poate fi un șef caustic sau un coleg de muncă perfid, poate fi o femeie sau un bărbat. Asemenea persoane îi controlează în mod exagerat pe ceilalți, sunt extrem de riguroase în modul de a-și efectua activitățile și îi înjosesc pe alții făcând în permanență remarce negative și critice la adresa lor, umilindu-i deseori chiar în fața altora. Cei agresivi rareori își recunosc lipsa de politețe sau își cer scuze pentru comportamentul lor. Țintele lor sunt adesea angajații capabili, demni de încredere și agreați de colegii de muncă.

Angajații care sunt tratați astfel tind să nu mai muncească la fel de eficient. Iar randamentul colegilor de serviciu martori la actele agresive scade și el. Agresivitatea îi poate determina pe angajați să nu le mai fie loiali în aceeași măsură angajatorului lor și să nu mai muncească atât de conștiincios. Într-un raport se spunea că actele agresive costă industria britanică aproximativ trei miliarde de dolari în fiecare an. În plus, se afirmă că un asemenea comportament este răspunzător de peste 30% din bolile cauzate de stres.

E limpede, agresivitatea are impact asupra întregii societăți. Întrebarea este: Se poate face ceva pentru a ține sub control această problemă și pentru a o elimina?