Agresivitatea In Mediul Online

Introducere

Lucrarea de față reprezintă un studiu asupra violenței pe Internet și a modului în care acest fenomen a luat amploare în ultimii ani, în România. Structura lucrării cuprinde o secțiune referitoare la generalități legate de Internet și de tipurile de social media, care fac posibilă violența sau cyberbullying-ul, în acest spațiu, dar și o secțiune în care ne concentrăm pe modul în care utilizatorii de Internet, vizați prin intermediul copiilor și a adolescenților, se comportă în spațiul virtual.

Pornind de la ideea că în ultimii ani rata de evoluție a Internetului a crescut considerabil, astfel că indivizii sunt tot mai activi și mai ușor adaptabili mediului virtual, se poate vorbi pe lângă avantajele folosirii acestuia și despre unele dezavantaje. Ca urmare a dezvoltării comunicării tehnologice, a luat naștere un nou fenomen, cel al violenței în mediul virtual sau a așa numitului cyberbullying. Asadar, motivarea acestui studiu a apărut din dorința de a sublinia necesitatea conștientizării fenomenului de violență virtuală, întrucât în România există la ora actuală puține cercetări care să aibă la bază agresivitatea în mediul virtual.

Scopul lucrării “Agresivitatea in mediul online” este acela de a analiza formele ”tradiționale” de violență (bătăi, injurii, violență sexuală etc.), iar ca urmare a dezvoltării noilor tehnologii de comunicare (Internet și telefon mobil) și a apariției formelor noi de agresiune, și anume a cyberbullying-ului.

Primul capitol al lucrării “Agresivitatea in mediul online” dezbate aspecte legate de sociologia internetului.

În al doilea capitol mă voi axa pe explicarea trecerii de la violența tradițională, la cea din spațiul online, făcând o comparație între cele două, la tipologia agresivitatii, la mediile de propagare și la efectele sale ( voi prezenta trei cazuri reale extrem de cunoscute: Megan Meier, Billy Wolf, Ryan Halligan si Ghyslian Raza).

Al treilea capitol va fi consacrat prezentarii unor studii, care au în vedere comportamentul de agresivitate din mediul online, atat in tara, cat si la nivel internațional.

Pentru a putea înțelege mai bine acest fenomen, în studiul care urmează să fie efectuat în cadrul acestei lucrări, nu vor fi neglijate nici aspecte legate de bullying, cyberbully-ing, cyberspatiu sau cyberbullicide.

Prin analiza datelor empirice voi urmări să realizez un portret al victimelor și agresorilor în termeni de vârstă, sex și status socio-economic. De asemenea voi completa acest portret cu ajutorul caracteristicilor psihologice și de comportament, urmând să analizez în ce măsură acestea prezic implicarea ca victimă sau ca agresor în bullying-ul online.

Capitolul I. Sociologia Internetului

Internet

Conceptul de Internet este definit ca fiind o rețea de calculatoare (de fapt, o rețea de rețele) la nivel mondial prin intermediul cărora sunt interconectate milioane de echipamente de calcul (aici sunt incluse și calculatoarele personale) din întreaga lume. O rețea de calculatoare reprezintă o colecție de calculatoare interconectate între ele, adică sunt capabile să schimbe informație între ele (Tanenbaum, 1996).

Internetul este denumirea celei mai vaste grupări de surse de informație din lume. Rețeaua Internet este extinsă la întreaga planetă și cuprinde o cantitate imensă de resurse fizice, logice, informaționale. Printre echipamentele interconectate se găsesc: calculatoare personale, stații de lucru Unix, servere de Web sau de e-mail, laptop-uri, pagere, telefoane mobile etc.

Cyberspațiul

Cyberspațiul este domeniul global în mediul informațional constând din rețeaua interdependentă de infrastructuri informatice incluzând Internet, rețelele de comunicații electronice, sistemele informatice și procesoarele și controlerele încorporate .

Rețea de comunicații electronice înseamnă sisteme de transmisie și, după caz, echipamente de comutare sau de rutare și alte resurse, inclusiv elemente de rețea care nu sunt active, care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv rețele de satelit, rețele terestre fixe (cu comutare de circuite sau de pachete, inclusiv Internet) și mobile, sisteme care utilizează rețeaua electrică, atât timp cât servesc la transmiterea semnalelor, rețelele utilizate pentru difuzarea programelor de radio și televiziune și rețelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informație transmisă. Rețea publică de comunicații înseamnă o rețea de comunicații electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice puse la dispoziția publicului, care asigură transferul de informații între punctele de terminale ale rețelei.

Termenul cyberspațiu desemnează, după le Petit Robert, un ansamblu de date numerice constituind un univers de informație și un mijloc de comunicare, legate de interconexia mondială a computerelor. În limba engleză termenul provine din combinarea termenilor Cybernetic si Spatiu si a aparut la inceputul anilor 80 intr-o nuvela a lui William Gibson (Burning Chrome – 1982 ) si in primul sau roman de SF ( Neuromancer – 1984 ).

Definiția data de Gibson este: "o halucinație consensuală trăită cotidian în toată legalitatea de zeci de milioane de operatori, din toate tările…o reprezentare grafică a datelor extrase din toate computerele sistemului uman." Ulterior termenul a devenit un sinonim al Internetului și al conceptului de spațiu virtual sau așa cum mai este numit, zona autonomă temporară. Cyberspațiul redefinește trei categorii fundamentale ale cunoașterii : spațiul, timpul și individul.

Cybercultura

Această noțiune nu se referă la cultura fanaticilor din Internet, ci este o transformare profundă chiar a noțiunii însăși de cultură

Marile provocări pe care aceasta o reprezintă în domeniul educației, cetățeniei, și în general în ce privește dimensiunea estetică . privitor la tema educației, pledoaria se concentrează asupra recunoașterii noului raport cu cunoașterea care e pe cale să se instituie odată cu mijloacele de comunicare interactivă. Recomandarea utilizării lor în școli și universități de o manieră cât mai largă și mai complexă deoarece acest lucru permite o învățare mai eficientă și o integrare mai completă în lumea contemporană.

Riscurile Internetului

Ca să înțelegem riscurile Internetului este necesară și o bună înțelegere a ceea ce înseamnă acesta.

Internetul este acel lucru indispensabil societății în care trăim, datorită capacității mari de informații, pe care le putem afla în timp real, servicii informatice care ne fac viață mai ușoară și bineînțeles, o modalitate de comunicare super dezvoltată. Dincolo de complexitatea Internetului, accesul în acest spațiu este nelimitat și permis oricui, fără să se țină cont de vârstă, sex, ocupație, pricepere, experiență în domeniul informatic, legalitate sau buna și reaua credință. Cu alte cuvinte, oricine poate intră pe internet, fără să întâmpine vreo problemă, așadar oricine poate să îl dăuneze. Așa apar riscurile pe Internet.

Cea mai mare popularitate pe Internet, conform statisticilor, o au tinerii cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani. Riscurile pe care le înfruntă tinerii utilizatori de Internet pot fi grupate în cinci categorii, după Gheorghe Virgiliu:

Caracterul necenzurat al Internetului și dificultățile întâmpinate de adolescenți în evaluare critică a informației la care sunt expuși.

Potențialele pericole asociate cu folosirea de detalii personale sau cu stabilirea unor întâlniri personale cu indivizi întâlniți on-line.

Efectele negative ale expunerii la pornografie nesolicitată.

Apariția oboselii și a singurătății.

Efectele expunerii la site-uri care incită la ură și violență

Capitolul 2. De la violență “tradițională”, la violența virtuală

Bullying

În 2001, autorul D.R.Coy spune că "bullying-ul poate fi definit ca fiind un comportament care intenționează să facă rău sau să deranjeze, care apare în mod repetat de-a lungul timpului și are drept caracteristică un dezechilibru de putere, în sensul că o persoană sau un grup de persoane mai puternice vor ataca o persoană sau un grup de persoane mai slabe."

Smith, în articolul său "Cyberbullying: its nature and impact în secondary schools", împarte bullying-ul în două mari categorii, și anume bullying direct și indirect. “Bullying-ul direct este considerat comportamentul care este imediat dăunător victimei” , adică violența de tip fizică, în vreme ce bullying-ul indirect se referă la “acel comportament care se folosește de amenintări și zvonuri false pentru a face rău victimei.”

Bullying-ul se poate dezvolta în orice context, în care oamenii interacționează unii cu alții, incluzând școala, familia, locul de muncă, acasă sau în cartier.

În cea mai mare parte din timp, bullying-ul are loc în timpul orelor de curs sau după orele de școală, în clădirea sau în curtea școlii, pe terenul de joacă sau în autobuz.

Există două surse importante care indică frecventarea bullying-ului. Între 2012 și 2013, Centrul Național de Statistici Educaționale și Biroul de Statistică Justițiară, School Crime Supplement din SUA, indică faptul că aproximativ 22 % dintre copiii cu vârste între 12-18, au experimentat bullying-ul. În anul 2013 Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, Youth Risk Behavior Surveillance System, ne arată că 20 % dintre elevii din clasele 9-12, s-au confruntat cu violența.

Tipuri de Bullying

Există trei tipuri de bullying, conform U.S. Department of Health & Human Services:

1. Bullying verbal

Tachinare

Poreclire

Comentarii sexuale nepotrivite

Sarcasm

Amenințări

Intimidare

2. Bullying social

Părăsirea în mod intenționat

A impune altor copii să nu fie prieteni cu cineva

Răspândirea de zvonuri

Stânjenirea cuiva în public

3. Bullying fizic

Lovirea sau ciupirea cuiva

Scuiparea cuiva

A pune piedică sau a împinge pe cineva

A trânti sau a rupe lucrurile cuiva

Gesticulări nepoliticoase

Efectele violenței tradiționale

Bullying-ul afectează un număr mare de copii și adolescenți care îi cad victime, iar conform studiilor acest tip de comportament afectează dezvoltarea socială a celor implicați.

Victimele bullying-ului suferă de dificultăti emoționale, de relaționare, mentale, cognitive, adesea simțindu-se neajutorate și axioase, iar în unele cazuri, pentru a scăpa de acest fel de comportament agresiv, mulți renunță la activitătile sociale, se izolează, fapt care duce la probleme pe termen lung, precum depresia și în cel mai rău caz, suicidul.

Cyberbullying

Odată cu dezvoltarea tehnologiei și a mijloacelor de comunicație, a luat naștere un nou concept de bullying, care are loc în mediul online și care este numit în literatura de specialitate "Cyberbullying".

Cyberbullying înseamnă când o persoană folosește Internetul pentru a stânjeni, hărțui, intimida, amenința, cu alte cuvinte a cauza defăimare altor indivizi sau abuzuri. Cyberbullying nu este altceva decât violență tradițională, care s-a modernizat, mutându-se în spațiul online. Hărțuirea se desfășoară pe bloguri, pagini personale, forumuri, e-mail, SMS, MMS, iar agresorul nu ține cont de dreptul la viață privată a victimei.

Copiii, cea mai vulnerabilă categorie a societății, sunt la fel de afectați de violența din spațiul online, ca și părinții lor, care au experimentat acest fenomen sub forma de violență psihică și verbală față în față. Acest lucru de datorează în special creșterii utilizării Internetului, a jocurilor video, a telefonului mobil și a comunicareii și interacțiunii dintre indivizi. Modernizarea tehnologiei a dus la îmbunătățirea comunicării interumane, în moduri pe care metodele tradiționale (telefonul convențional, faxul, telegraful) nu le permiteau. Internetul, calculatoarele și orice device-uri tehnologice din zilele noastre, a dus la crearea și transportarea de mesaje, nu doar în privat, ci și în cadrul grupurilor. Astfel că mesajele, imaginile, pozele, înregistrările video sau audio, pot fi ușor create și utilizate pentru orice scop, incluzând violența.

Tipuri de violență în spațiul virtual

Conform lui Willard, exista șapte moduri în care se manifesta comportamentul de cyberbullying si anume:

flaming (agresiune verbală) – implică trimiterea de mesaje vulgare, furioase sau ofesatoare unei persoane sau unui grup online;

harassment (hărțuire) – implică trimiterea repetată de mesaje ofensatoare unei persoane;

denigration (denigrare) –trimiterea sau postarea de afirmații răutăcioase, neadevărate sau dăunătoare despre o persoană;

cyberstalking (urmărire online) – comportament de hărțuire ce include amenințări sau este extrem de intimidant;

masquerading (mascaradă, impersonare) – a pretinde că ești altcineva și a posta materiale care denigrează persoana respectivă sau o plasează într-o situație într-un potențial pericol;

outing și trickery (păcălire și dezvăluire) – implică folosirea unor trucuri pentru a solicita informații compromițătoare despre o persoană și publicarea respectivelor informații; și

exclusion (excludere) – descrie acțiuni menite a exclude în mod intenționat o persoană dintr-un grup online (a cere colegilor să blocheze/excludă pe cineva din listele de Yahoo Messenger).

Acestei liste, Robin Kowalski îi mai adaugă două categorii:

happy slapping (înregistrarea video a unui atac) – pentru a crește gradul de umilință la care este supusă victima, de multe ori agresorii filmează atacul și îl uploadează pe internet pentru ca mii de alte persoane să îl poată vedea și comenta. Victima poate fi cineva cunoscut sau nu agresorului.

sexting – reprezintă trimiterea fotografiilor nud sau seminud pe telefoanele mobile sau alte mijloace electronice de comunicare. În SUA, acest tip de comportament este pedepsit de către școli, prin exmatriculare, și de către lege, agresorul riscând să fie acuzat de distribuție de pornografie și să fie clasificat ca agresor sexual pentru tot restul vieții.

Mediile de raspândire ale cyberbullying-ului

Pe lângă numeroasele tipuri de comportamente de agresivitate în spațiul online este important să vorbim și despre tipurile de comunicare virtuală, folosite în scopul propagării cyberbullying-ului. Cel mai adesea este vorba despre mesageria instant, email-ul, SMS-urile, rețelele sociale, blogurile și siteurile.

mesageria instant – este una dintre cele mai frecvente metode de a agresa pe alții. Mesageria instant se referă la comunicarea în timp real pe internet dintre indivizi, prin intermediul unei liste de contacte. Agresorii pot trimite mesaje de amenințare, sau ofensatoare, pot trimite fotografii sau materiale video, sub propriile nume sau sub anonimat.

email-ul – poșta electronică sau email-ul este una dintre cele mai răspândite forme de comunicare în era digitală. Acestea reprezintă o formă principală de agresare din doua motive: un singur email poate fi transmis câtorva sute sau mii de persoane cu un singur click, al doilea motiv este că, deși în mare parte email-urile pot fi urmărite, agresorul își poate crea un cont anonim sau poate trimite conținutul de pe contul altcuiva fără știrea posesorului.

SMS-urile – sau mesajele text trimise prin intermediul telefoanelor mobile sunt un alt mod de a agresa pe cineva. Vast folosite de către tineri, pentru că reprezintă o metoda ieftină de comunicare în timp real, majoritatea acestora au o platformă care permite înregistrarea de materiale video, și totodată de a le putea trimite, de a face și trimite fotografii.

rețelele sociale – sunt și ele un mediu care facilitează cyberbullying-ul. Printre cele mai populare se numără FaceBook, MySpace, Twitter, Tumblr, LiveJournal, Bebo, Friendster, Nexopia, Xuga,Xanga și Imbee. Conform FBI, rețelele sociale sunt siteuri care încurajează oamenii să posteze detalii despre ei, să le completeze cu fotografii, interese personale, sau chiar jurnale15. Pe lângă riscurile expunerii datelor personale online, neprotejate, rețelele sociale ne permit să aruncăm o privire la ceea ce înseamnă viața unui adolescent astăzi, ceva mai ușor.

blogurile – sunt un alt exemplu de mijloace extrem de populară printre adolescenți, și nu numai. Dacă victima are un blog, un agresor poate citi in mod anonim ceea ce postează victima și poate lăsa comentarii rau-voitoare, poate scoate din context anumite lucruri și a le poate reproduce pe propriul blog

siteurile web – reprezintă de asemenea un alt mijloc facil pentru agresori. Pe lângă rolul util pe care îl au, unele persoane își crează un site personal având ca scop doar postarea de informații, fotografii, materiale video ofensatoare la adresa altor persoane.

Efectele violenței pe internet. Cazuri reale.

Ca să înțelegem fenomenul de cyberbullying ca un întreg, trebuie să facem referire și la efectele pe care le are agresivitatea asupra victimelor. La fel cum se întâmplă în cazul bullying-ului tradițional, și cyberbullying-ul acționează, scăzând stima de sine a victimelor, existând posibilitatea să afecteze și sociabilitatea acestora.

Nu doar relațiile cu familia și prietenii au de suferit, în acest caz victimele dezvoltând și reacții fiziologice, care se manifestă prin probleme de sănătate, datorate stresului, precum cele gastro-intestinale.

Victimele agresiunilor online se confrunta cu stări de depresie, cu stimă de sine scăzută, cu sentimentul de neajutorare, anxietate socială, izolare, concentrare redusă, înstrăinare, absenteism, performanța școlară scăzuta, în unele cazuri abandon școlar și se simt singuri, triști, frustrați, în unele cazuri apelând la suicid.

În acest sens, apare un nou fenomen, denumit de Sameer Hinduja și Justin Patchin "cyberbullicide". Acest termen este definit, ca fiind: "sinuciderea direct sau indirect influentată de experiențele violente din mediul online".

Sigmund Freud, într-una dintre lucrările sale legate de violența psihică, a demonstrat că efectele violenței sunt profunde. Ele sunt atât imediate, cât și de durată. Violența, în spectrul larg al formelor sub care se regăsește, generează stări psihologice negative cum ar fi: depresia, frica, anxietatea, respect de sine scăzut, tulburări de nutriție și somn, sentiment de rușine și culpabilitate, fobii, accese de panică, chiar sinuciderea. Consecințele violenței pot persista timp îndelungat după consumarea actului de violență propriu-zis, iar repercursiunile în timp al dife ritelor și multiplelor episoade de violență sunt cumulative. Cu cât violența este mai gravă, cu atât impactul asupra sănătății fizice sau psihologice este mai profund.

Din 2003 până în 2013, în decursul a zece ani au fost identificate 44 de cazuri de suicid în rândul copiilor și adolescenților, victime ale cyberbullying-ului.

Megan Meier

În 17 Octombrie 2006 o fată de 13 ani, pe nume Megan Meier, care locuia în Dardenne Prairie, Misouri s-a sinucis din cauza violenței virtuale. În timp ce era pe rețeaua de socială MySpace a fost numită mincinoasă și ușuratică. Totuși, un băiat în vârstă de 16 ani pe nume Josh Evans s-a împrietenit cu ea și i-a spus că este drăguță. Timp de o lună Josh a fost foarte bun și lingușitor cu ea. Dar lingușeala s-a terminat repede și s-a transformat în insultă, când Josh i-a spus că o urăște. Alte fete pe rețeaua de socializare o insultau pe Megan într-o serie de episoade. La scurt timp după un astfel de episod, Megan, care suferea de depresia, s-a spânzurat cu o curea la ea în dormitor. După câteva săptămâni de investigație în ceea ce privește moartea lui Megan, s-a descoperit că profilul Josh Evans era un profil fals creat de o mamă în vârstă de 48 de ani numită Lori Drew. Aceasta, care locuia la trei străzi distanță de Megan și o cunoștea, a colaborat cu un băiat în vârstă de 19 ani pentru a crea contul Josh Evans. Lori ar fi vrut să o monitorizeze pe Megan în secret, să știe ce spune despre propria fică. În cele din urmă, din păcate, în Missouri nu există nici o lege care ar fi clasat cazul drept o crimă. (Samuel C. McQuade, James P. Colt, Nancy B. B. Meyer, Cyber Bullying: Protecting Kids and Adults from Online Bullies, pag. 4)

Billy Wolf

În primăvara anului 2008, Billy Wolf studia la liceul din Fayetteville, Arkansas, populație 60000. Încă de la vârsta de 12 ani, Billy se intoarcea acasă de la școală cu lovituri și ochi vineți făcuți de ceilalți colegi ai lui. Nu exista zi la școală în care acesta să nu fie îngrijorat de faptul că ar puea fi agresat de alți elevi. Unul dintre exemple ar fi: în timp ce un băiat filmează cu telefonul, unul altul se duce la Billy, lovindu-l puternic cu pumnul în frunte provocându-i un cucui de mărimea unei mingi de baseball. Telefonul înregistrează cum Billy își scapă geanta cu cărțile pe jos, încercând să se apere. Acesta este oprit de strigătul surorii lui, care cheamă pe cineva să îl ajute. Billy urmează să meargă acasă, iar băieții să arate video-ul tuturor prietenilor lor. Școala nu are de gând să facă nimic, iar băieții urmează să încarce clipul pe internet pentru ca întreaga lume să-l vadă. Un alt exemplu este: în clasa a 9-a, când niște băieții care-l cunosc pe Billy creează o pagină web numită "Toată lumea care-l urăște pe Billy Wolfe". Pagina conținea o poză editată, cu fața lui Billy lipită peste fața lui Peter Pan, iar mai jos era mesajul "Nu există nici un motiv pentru care cineva l-ar plăcea pe Billy, pentru că este un fraier. Și un HOMOSEXUAL pe care nu-l place nimeni." Într-un alt incident din liceu, niște băieți de la ora de tâmplărie, colegi cu Billy, îl conving pe un băiat mai mare, că Billy spune lucruri urâte despre mama lui. Acesta se aproprie nervos de Billy, care era neștiutor construind o casă în miniatură, și îl lovește atât de tare în obraz încât acesta leșină. Mama lui Billy a spus că școala a refuzat să dea informațile poliției, din cauza faptului că Billy ar fi fost agresorul original, și a primit ce a meritat. (Samuel C. McQuade, James P. Colt, Nancy B. B. Meyer, Cyber Bullying: Protecting Kids and Adults from Online Bullies, pag. 5)

Ryan Halligan

Ryan Halligan este un alt exemplu tragic de sinucidere, care a avut loc în anul 2003 și în cadrul căruia cyberbullying-ul își spune cuvântul. Ryan locuia cu familia sa, în Essex Junction din Vermont. Băiatul suferea de o tulburare de învățare, a fost descris ca nefiind foarte atletic, fiind victima violenței unor elevi din clasa a 5-a, pe când el avea vreo 10 ani. Având în vedere personalitatea sa și firea sensibilă, violența verbală îl făcea pe Ryan să se simtă nesigur pe el. Cu câteva ore de consiliere și odată cu trecerea timpului, situația în ceea ce îl privește pe Ryan, părea că se îmbunătățește. Totuși, pe când era în clasa a 7-a, zvonurile apărute în rândul colegilor, cum că Ryan ar fi gay, l-au tulburat pe băiat. Zvonul s-a răspândit rapid datorită device-urilor tehnologice și a mesageriei instantanee. Ryan își convinsese părinții să îi pună la dispoziție un computer în cameră, așa că băiatul avea acces nelimitat la internet, cu care-și "omora" singurătatea și evada din experiențele neplăcute ale lumii reale. Ryan a fost abordat de o fată, care pare interesată de viața lui. Când performanța școlară a lui Ryan a scăzut brusc, tatăl său, ca și măsură de precauție, i-a interzis să mai folosească calculatorul, lucru care l-a determinat pe băiat să se sinucidă, spânzurându-se chiar în baia din casa unde locuia. Acest lucru l-a determinat pe tatăl copilului, domnul Halligan să investigheze calculatorul fiului sau, unde a găsit o conversație între Ryan și un băiat, chiar înainte de ziua sinuciderii. Conversația suna cam așa: "Băiatul: E ultima dată când te aud plângându-te sau ai decis să te sinucizi până la urmă? Ryan: Da. Băiatul: Phew. Era și timpul. Ryan: O să afli totul în ziuarul de mâine. (Samuel C. McQuade, James P. Colt, Nancy B. B. Meyer, Cyber Bullying: Protecting Kids and Adults from Online Bullies, pag. 6)

Ghyslian Raza

În anul 2003, Ghyslian Raza, un băiat în vârstă de 15 ani, care locuia cu familia în Quebec, Canada, a făcut un clip de două minute cu el însuși, în timp ce reconstituia o scenă de luptă din filmul SF "Star Wars". Video-ul care a fost realizat în laboratorul de informatică de la școală, înfățișa un băiat supraponderal, deci nu prea atletic, însă extrem de energetic, în timp ce scotea sunete ciudate, pentru a da frâu liber imaginației. Unii dintre colegii băiatului au intat în posesia clipului și editându-l, prin adăugarea de sunete și efecte speciale dramatice folosite în "Star Wars". După ce au editat clipul astfel încât să îl facă pe Ghyslian să sune și să arate ridicol, agresorii au ditribuit video-ul pe întreg internetul, astfel încât, în trei zile, acesta a înregistrat peste 1 milion de vizualizări, ajungând ca în 7 zile, acesta să fie vizualizat de 15 milioane de ori. Deși a stârnit amuzamentul oamenilor, Ghyslian nu a intenționat niciodată ca videoclipul său să devină viral, mai ales în aceste condiții. Extrem de umilit și stânjenit, Ghyslian a început să fie poreclit "copilul Star Wars". Cu ajutorul părinților, pentru a scăpa de stările de axietate dobândite în urma acestei întâmplări, Ghyslian a făcut terapie și a schimbat școala, iar părinții băiatului i-a dat injudecata pe cei părinții celor patru indivizi care au început această mascaradă. (Samuel C. McQuade, James P. Colt, Nancy B. B. Meyer, Cyber Bullying: Protecting Kids and Adults from Online Bullies, pag. 7)

Aspecte comune ale celor patru cazuri:

victimele au fost percepute ca fiind slabe și vulnerabile;

abuzul implică activități sociale pe internet;

tehnologia a fost folosită în scopul înșelării realității și pentru a spori fenomenul de agresivitate;

realitatea virtuală și realitatea fizică s-au întrepătruns;

sexualitatea și relațiile au fost exploatate;

părinții sau adulții nu au intervenit la timp, iar în ultimul caz intervenția lor a schimbat cursul unei vieți;

implicația tinerilor nu a fost prevăzută suficient, cu instrucțiuni adecvate în ceea ce privește securitatea pe internet, securitatea informației sau norme de etică în ceea ce privește spațiul virtual.

Capitolul 3. Studii privind cyberbulling-ul în România și în afara țării

Studii din România

Conform unui studiu realizat de EU Kids Online II, România este țara cu cea mai mare incidență a hărțuirilor din Europa. Studiul arată ca 41% dintre copiii români intervievați au declarat că au fost hărțuiți în vreun fel, atât online cât și în humea reală, iar 13% declară că au fost hărțuiți online. Tot același studiu arată că cei mai mulți dintre cei hărțuiți au declarat că acest lucru li s-a întâmplat pe o rețea de socializare sau prin intermediul mesageriei instante. Dintre părinții europeni, părinții români sunt cei care subestimează în cea mai mare măsură expunerea copiilor lor la mesaje sexuale online „sexting”, doar 6% declarând că acest lucru s-a întâmplat copilului lor în ultimele 12 luni. Luând în calcul doar părinții copiilor care au primit astfel de mesaje, 52% dintre aceștia nu au cunoștință de acest lucru.
În România, in ultimii doi ani au fost raportate în cadrul proiectului Sigur.info, peste 620 de apeluri și sesizări atât din partea copiilor, cât și a parintilor.

Printre problemele semnalate se identifică:

hărțuirea și abuzul pe Internet (209);

furtul de date personale (142);

cazurile de fraudă și/sau spam (25);

pornografie (20);

șantaj (20).

Un alt studiu, realizat în România de organizația Salvați Copiii, în luna septembrie a anului 2012, denumit "Studiul privind utilizarea internetului în familie" si format dintr-un esantion de 600 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani și 600 de părinți, releva faptul că:

86,2 % dintre copii folosesc internetul zilnic;

87% dintre ei au cont pe retaua de socializare FaceBook;

dintre subiectii care au cont pe o rețea de socializare, 29% au profiluri publice;

peste jumătate dintre copii care au luat parte la studiu au fost jigniți sau deranjați în mediul online;

43% au fost expusi in ultimul an, la imagini sau filme cu conținut sexual;

in ceea ce-i priveste pe părinți, 62,9% dintre acestia afirma că nu verifică ce fel de persoane adaugă copiii lor pe profilul de Facebook sau în lista de messenger;

71,3% dintre parinti nu controlează mesajele primite de copiii lor prin intermediul e-mail-ului sau messengiei;

58,7% nu verifică ce site-uri acceseaza copiii.

Studii internaționale

În urma unui studiu realizat în Canada, în anul 2006, s-a ajuns la concluzia că 24.9% dintre adolescenții implicați în eșantion, au fost victime ale cyberbullying-ului.

Un alt studiu desfășurat în Australia în anul 2005, relevă faptul că 14% dintre adolescenți au căzut victime ale agresivității virtuale.

Tot în anul 2005, a fost făcut un studiu, de către Organizația End to Cyberbullying, pe un eșantion alcătuit din 13.000 de subiecți, dintre care copii și adolescenți din clasele 11-19 și părintii lor, conform căruia a reieșit că:

4 din 10 adolescenți susțin că au fost victime ale hărțuirii și amenințării în mediul virtual, iar în majoritatea cazurilor, cu un nivel mai mare de expunere sunt copiii cu vârsta de 15 și 16 ani, în special fetele;

majoritatea adolescenților victime ale cyberbullying-ului au conturi de Facebook și își împărtășesc indentitățile și gândurile pe această rețea de socializare;

22% dintre subiecții implicați în acest studiu au afirmat că cunosc pe cineva care a fost hărțuit online;

19% dintre subiecți au recunoscut că fac parte din categoria agresorilor, adresând cuvinte jignitoare sau amenintări persoanelor necunoscute pe internet;

12% dintre subiecți au mărturisit că sunt deranjați de persoanele străine care intră în vorbă cu ei pe internet;

90% dintre subiecți, băieți și fete, afirmă că au avut decepții în dragoste pe internet;

45% dintre elevii intervievați au spus că fac schimb de parole, alegându-se cu conturi furate;

un procentaj de numai15% dintre părintii copiilor intervievați au știut la ce se referă agresivitatea cibernetică.

Tot la nivel internațional, între 2010 și 2011, Organizația "End to Cyberbullying" a realizat un studiu, în care au fost intervievați un număr de 2000 de adolescenți, cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani, iar conform acestuia:

18% dintre adolescenți au răspuns că au fost victime ale violenței pe siteurile de socializare;

9% au spus că au primit SMS-uri batjocoritoare la adresa lor;

8% că au fost victime ale cyberbullyin-ului online;

7% că au fost agresați la telefon;

41% dintre adolescenții care au folosit social media au fost victime sau au fost martori ai cyberbullying-ului;

25% dintre cei care folosesc platformele social media au spus că au avut experiențe negative online constatând într-o confruntare cu altcineva;

22% dintre adolescenți au spus că au încheiat o prietenie prin intermediul acestor platforme de comunicare;

13% dintre respondenți au spus că au avut parte de experiențe negative care i-a determinat să nu meargă la școală a doua zi;

8% au spus că disputele din mediul online s-au mutat în lumea reală, cauzând reacâii violente, 6% dintre aceștia având apoi probleme la școală;

20% dintre adolescenții participanți la studiu spun că persoanele din listele lor de contacte nu se comportă corespunzator.

În ceea ce-i privește pe autorii agresivității în mediul online, statisticile arată că adolescenții care sunt mai vulnerabili emoțional sau au fost excluși din viața publică, sunt mai predispuși să cadă victime ale agresivității pe internet.

Rata de comportamente de agresivitate este mai ridicată în țările în care violența tradițională este mai frecventă. România se află în topul țărilor, în ceea ce privește cyberbullying-ul de tip sexting, pe locul trei, lângă Esotonia și Polonia. Explicația ar fi aceea că în aceste țări, sistemul de protecție socială al copiilor este dezvoltat sub nivelul normalității.

Un studiu realizat în 2010, la inițiativa celor de la Intuitext și Itsy Bitsy FM, arata ca în orașe din șapte județe diferite ale României:

38.7% dintre copiii cu vârste mai mici de 3 ani intră pe internet zilnic;

82.6% dintre adolescenții români au profil pe o rețea de socializare.

Spre deosebire de tinerii români, 80 % dintre copiii din Europa accesează internetul pentru jocuri video online, potrivit unui studiu realizat de agenția britanică Dubit, specializată pe cercetarea obiceiurilor de consum media ale copiilor, informează site-ul warc. Astfel, doar 65% dintre copiii din Germania intră pe web pentru jocuri, comparativ cu 89% dintre copii danezi care fac acest lucru. Multe jocuri populare, printre care Club Penguin, Stardoll și Café World, folosesc tehnologie Flash și sunt accesate de pe PC-uri sau laptopuri. Studiul Dubit mai arată că succesul jocurilor este în directă legătură și cu dorința companiilor producătoare de a realiza profituri din aceste activități. Cei mai mulți copii joacă jocuri online gratuit, în timp ce 16% dintre ei au plătit pentru o formă de abonament pentru a accesa jocul, iar 15% au cumpărat bunuri virtuale în cadrul jocurilor.

Copiii britanici sunt cei care și-au făcut cel mai mare număr de abonamente la jocuri video online (25%), dar și cei care au cumpărat cele mai multe bunuri virtuale în cadrul jocului (20%).
Prin contrast, doar 11% dintre copiii din Olanda au făcut achiziții de bunuri virtuale în cadrul jocurilor și doar 8% și-au făcut abonamente.

Pe de altă parte, 18% dintre copiii care au participat la realizarea studiului au declarat că nu plătesc pentru a accesa jocuri video online, dar că ar putea face asta în viitor.

În Franța, 26% dintre copii au declarat că ar putea plăti taxe pentru jocurile online. În Danemarca, 27% dintre copii au precizat că intenționează același lucru în viitor.

În Europa, o treime dintre copii au declarat că principalul motiv pentru care nu plătesc pentru jocurile online este refuzul părinților lor de a cheltui bani pe astfel de servicii.

Capitotul 4. Metodologia cercetării

Obiectivele lucrării

Identificarea celor mai frecvente forme de comportament agresiv în mediul online;

Determinarea mediilor de pe internet, în care se produc comportamentele de agresivitate;

Investigarea opiniei elevilor, referitor la cauzele si contextele în care se manifestă comportamentele de agresivitate;

Stabilirea factorilor de risc pe baza cărora se produc comportamentele de agresivitate.

Ipotezele lucrării

Cu cât elevul petrece mai mult timp în mediul online, cu atât intensitatea expunerii la variate tipuri de agresivitate este mai ridicată;

Dacă elevul petrece mult timp pe site-uri în cadrul căruia comunicarea online este predomiananta, atunci el se expune unui risc mai ridicat de agresivitate în mediul online;

Cu cât este mai personală motivația individului, cu atât influențează mai mult comportamentul de agresivitate în mediul online;

Universul populației și eșantionarea

Subiecții acestui studiu vizează un număr de 60 de adolescenți, fete și băieți, cu vârste cuprinse între 15-19 ani. În acest sens, mi-am propus să selectez elevi din 2 clase din ciclul liceal, cărora le vor fi aplicate chestionare privind formele de comportament violent din spațiul online, locurile în care se produc comportamentele violente și factorii care influențează acest demers. Modalitatea de eșantionare va fi probabilistică, aleatoare simplă.

Definiția nominală și operațională a conceptelor de bullying, cyberbullying și cyberspațiu

Bullying

Definiția nominală. Conform autorului Eric Debarbieux, “violența desemnează comportamentul agresiv, manifestat pe căi indezirabile social.”

Definiție operațională. Conform dicționarului de psihologie, violența se referă la „comportamente încărcate de reacții brutale, distructive și de atacare; atitudine bătăioasă; însușire de a trăi și de a asigura trebuințele principale vitale (alimentare și sexuale) prin forță; este o reacție înnăscută ca o formă de adaptare; rezultat al frustrațiilor”

Cyberbullying

Definiția nominală. Parry Afteb, în cartea sa Child Abuse on the Internet. Ending the Silence, spune că agresiunea online apare atunci “când un copil, preadolescent sau adolescent este hărțuit de către alt copil, preadolescent sau adolescent, prin utilizarea Internetului, a tehnologiilor digitale sau interactive sau a telefoanelor mobile” (2001).

Definiție operațională. Violența virtuală este o metodă de intimidare, care îmbracă anumite forme de a acționa și care are în vedere devianța tehnologică, adică tot ceea ce se întâmplă prin intermediul tehnologiilor digitale, cu potențial amenințător (ridiculizarea, păcăleala, calomnia, amenintările, comentariile răutăcioase și insulta trimise prin e-mail, retransmise pe forumuri, lăsate pe blog-uri, trimise ca mesaje sau telefoane anonime).

Cyberspațiu

Definiția nominală. Michael Benedikt definește spațiul online sau cyberspațiul ca fiind “un nou univers paralel creat și susținut de lumea computerelor și liniile de comunicare.”

Definiție operațională. Cyberspațiul este o extensie a realității în care trăim și se caracterizează prin starea de a fi conectat sau legat la o rețea electrică, de telefon, de Internet sau la alte sisteme care acceptă conexiuni.

Operaționalizare

Dimensiuni si indicatori ai operationalizarii

Formele de comportament agresiv

Agresiune verbala

Amenintari

Hartuire

Denigrare (Comentariile răutăcioase )

Cyberstalking (urmărire online)

Mascaradă, impersonare

Păcălire și dezvăluire

Excludere

Happy slapping (înregistrarea video a unui atac)

Sexting (trimiterea fotografiilor nud sau seminud pe diverse căi)

Mediile de propagare ale agresivitatii

Retele de socializare

Mesajerie instant

Email

SMS

Bloguri

Comunitati virtuale

Site-uri web

Cauzele ce determina agresivitatea in mediul online

Plictiseala

Gelozie

Razbunare

Distractie

Anturaj, ca sa creasca in ochii prietenilor

Nevoia de atentie

Sentimentul de putere

Ura pentru victima

Factori psihosociali, familiali sau individuali ai agresivitatii in mediul online

Varsta

Sexul/genul

Nivelul de studii

Rolul scolii in viata lor

Rolul libertatii de exprimare in viata lor

Mediul familial al agresorului

Implicarea parintilor in educatia individului

Daca face parte din grupurile minoritare sau dezavantajate

Influenta anturajului

Influenta normelor morale in comportamentul de agresivitate

Individul se foloseste de activitati violente in spatiul online?

Individul are cont pe retele de socializare

Individul face parte din cadrul unei comunitati virtuale

Individul este introvertit sau extrovertit

Individul are manifestări de anxietate, depresie și insomnie

Lipsa încrederii în propria persoană

Încrederea exagerată în propria persoană

Utilizatorul petrece mai mult de 2 ore zilnic pe internet sau in fata televizorului

Utilizatorul joaca jocuri video

Individul practicarea jocuri de noroc

Interesul pentru pornografie

Obisnuiesc sa isi dezvaluie parolele

Bibliografie

Benedikt, Michael. “Cyberspace.” In Cyberspace: First Steps, 29. Cambridge: The MIT Press, 1991.

Coy, D.R. Bullying. ERIC/CASS Digest, 2001.

Debarbieux, Eric. Violenta in Scoala. Iasi: Institutul European, 2010.

End to Cyberbullying Organization. “Teen Behavior and Experiences on Social Networking Sites.” Accessed May 29, 2016. http://www.endcyberbullying.org/cyber-bullying-statistics/teen-behavior-and-experiences-on-social-networking-sites/.

Gheorghe, Virgiliu. “Efectele Micului Ecran Asupra Mintii Copilului,” 107. Bucuresti: Editura Prodromos, 2007.

“Ghid de Utilizare Didactica a Internetului,” n.d. http://ghid-tic.tripod.com/ghiddeutilizaredidacticaainternetului/.

Grecu, Maria. “Violența Psihică.” Psihomar, 2013. https://psihomar.wordpress.com/2013/09/22/violenta-psihica/.

Hinduja, Sameer, and Justin Patchin. “Cyberbullying and Suicide,” Archives of Suicide Research 14, nr. 3, 2010.

“În România, 38% Dintre Copiii Sub Trei Ani Accesează Zilnic Internetul.” Gandul, n.d. http://www.gandul.info/magazin/in-romania-38-dintre-copiii-sub-trei-ani-acceseaza-zilnic-internetul-5594038.

“Internet, Intranet, Extranet,” n.d. http://www.zota.ase.ro/ca/Internet_Intranet.pdf.

Livia Oana, HÎNCU. “Cyberbullying-Ul. Evaluare și Impact Asupra Drepturilor Copilului în Spațiul Cibernetic.” Alexandru Ioan Cuza, 2013.

McQuade, Samuel C, James P Colt, and Nancy B. B. Meyer. Cyber Bullying: Protecting Kids and Adults from Online Bullies. California: Greenwood, 2009.

McQuade, Samuel, and James Colt. Cyber Bullying Protecting Kids and Adults from Online Bullies, n.d.

Organizația Salvați Copiii. “Hărțuirea și Abuzul Pe Internet, Cele Mai întâlnite Probleme Online în România,” n.d. http://www.sigur.info/docs/resursa-cyberbullying.pdf.

Smith, P.K. “Cyberbullying:its Nature and Impact in Secondary Schools.” The Journal of Child Psychology and Psychiatry, 2008.

Vasiu, Ioana, and Lucian Vasiu. Criminalitatea în Cyberspațiu. Universul Juridic, 2011.