Agravarea Rapida a Legaturii Dintre Cele Doua Mari Puteri Sua Si Urss

Reunirea celorlalte puteri, fie împreună cu URSS, fie ca partener ai SUA, a avut loc în același timp cu agravarea rapidă a legaturii dintre cei doi grei, care se aflaseră cândva de aceeași parte a antinazismului. Invadarea celor cinci țări reprezintă nu doar o eroare tactică a Moscovei care a uimit întreaga lume, ci și o etapă importantă în procesul de prăbușire de mai târziu a comunismului. Se constată pentru prima dată o falie de proporții în interiorul Organizației Tratatului de la Varșovia, pe care Kremlinul s-a forțat să o acopere pentru încă două decenii, atunci când istoriografia avea să delimiteze dispariția URSS și căderea regimurilor totalitare din fostele țări-satelit ale Moscovei.

La 12 mai 1968 cehii și slovacii ar fi trebuit să comemoreze moartea compozitorului Bedřich Smetana, în onoarea căruia se organiza festivalul "Primăvara de la Praga". Numele festivalului este purtat de mișcarea în favoarea intereselor naționale, potrivnică Uniunii Sovietice. Perioadă de criză economică de la începutul anilor 60, prin care a trecut Republica Socialistă Cehoslovacă a dus la înlocuirea lui Antonín Novotný de la conducerea Partidului Communist din Cehoslovacia. Rămas fără susținere în cadrul CC al PCC, Novotny a fost nevoit să demisioneze la 4 ianuarie 1968 din funcția de secretar al partidului și de președinte al Republicii. Locul său a fost luat de Alexander Dubček, care avea sprijinul comuniștilor reformiști. În aprilie, Dubček a lansat un program de liberalizări și reforme care includeau, printre altele, o libertate mărită a presei și posibilitatea unei guvernări multipartinice. Programul includea de asemenea planuri pentru o federalizare în două națiuni cu drepturi egale a Cehoslovaciei. Aceste reforme trebuiau să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist precum era prevăzut clar în program, dar presiunile populare au condus la implementarea imediată a unor reforme. Au apărut astfel o serie de acțiuni radicale pentru acea perioadă: în presă au apărut declarații antisovietice; Social Democrații au început formarea unui partid separat; au fost create noi organizații politice independente. Membrii conservatori ai Partidului Comunist au cerut măsuri represive urgente, dar Dubček a preferat o conducere calculată a partidului, anunțând că la Congresul Partidului din luna septembrie vor fi înglobate în statutul partidului planurile unei legi de federalizare și va fi ales un nou Comitet Central. Ludvík Vaculík, un membru important al Partidului Comunist și candidat la Comitetul Central, a publicat un manifest, pe 27 iunie, intitulat "Două Mii de Cuvinte". Manifestul exprima îngrijorarea privind acțiuni ale unor elemente conservative din Partidul Comunist și a unor forțe "exterioare". Subterfugiile, militare de exercițiu ale membrilor Pactului de la Varșovia avuseseră loc, la sfârșitul lui iunie în Cehoslovacia. Vaculík a cerut populației să ia inițiativă în implementarea programului de reforme. Președinția Partidului, Frontul Național, Dubček, și cabinetul au denunțat cu tărie manifestul. În opinia dramaturgului Vaclav Havel, care a participant activ la evenimentele din cursul radical al mișcării politice de la 1968 "nu a fost rezultatul vreunui program clar ori al unei voințe neechivoce, ci o demonstrație a unei super-presiuni sociale care a depistat o ocazie benefică. Luați de "val", comuniștii cehoslovaci erau siguri că sovieticii vor fi de acord cu reforma din Cehoslovacia.

Leonid Brejnev și conducerea țărilor din Pactul de la Varșovia ,cu excepția României, erau îngrijorați din cauza reformelor lui Dubček, pe care le priveau ca acțiuni ce slăbeau poziția Blocului Comunist în plin Război Rece. Printr-o serie de negocieri, conducerea sovietică a încercat să oprească sau să limiteze schimbările din Cehoslovacia. Discuții bilaterale au avut loc la Čierna nad Tisou, în apropierea graniței Slovaco-Sovietice, în iulie. La discuții, Dubček a susținut programul aripei reformiste a Partidului Comunist din Cehoslovacia reafirmându-și, în același timp, adeziunea la Pactul de la Varșovia și COMECON. Conducerea Partidului Comunist Cehoslovac era însă împărțită între reformatori:Josef Smrkovský, Oldřich Černík și František Kriegel, care îl sprijineau pe Dubček, și conservatori: Vasil Biľak, Drahomír Kolder și Oldřich Švestka, care au adoptat o poziție anti-reformă. Reprezentanții statelor Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Cehoslovacia s-au întâlnit la Bratislava unde au semnat Declarația de la Bratislava, pe 3 august. Declarația reafirma atașamentul nemărginit față de doctrina marxist-leninistă și declara război împotriva tuturor forțelor "antisocialiste" și a ideologiei "burghezo-moșierești". Uniunea Sovietică și-a declarat intenția de a interveni, dacă se va stabili un sistem burghez multipartinic, în orice țară a Pactului de la Varșovia.

Doctrina Brejnev a devenit cunoscută sub acest nume datorită politicilor Uniunii Sovietice de a cere guvernelor socialiste ale statelor-satelit să își subordoneze propriile interese naționale intereselor Blocului Comunist, prin acțiuni militare dacă era necesar.

Cu siguranță, cel mai însemnat moment înaintea invaziei trupelor celor cinci țări semnatare ale Tratatului de la Varșovia a fost reprezentat de vizita delegației române în RS Cehoslovacă. Nicolae Ceaușescu a fost primit cu căldură de conducerea comunistă de la Praga, dar și de populație. Întreaga lume era cu ochii ațintiți pe neascultătorul de la București, prezent în Cehoslovacia. Era vizita liderului comunist român doar un pretext pentru a pune în aplicare invazia sau era motivul care a determinat reacția extrem de dură a Moscovei?! Nici una, nici alta. Motivul real era frica! De necunoscut, de pierdere a privilegiilor și, implicit, a puterii. Pretexte erau multe, dar poate cel mai în concordanță cu ideologia comunistă era cel prin care se invoca o așa-zisă contrarevoluție, iar fratele mai mare avea dreptul și obligația de a supraveghea traseul fiecăruia dintre frații mai mici.