Agențiile de Presă din România și Producția de Știri de Agenție de Presă în Contextul Noilor Tehnologii de Comunicare și Informare

=== d034cfb72204acffe066afa8d6eaf00a652b0018_318021_1 ===

Agențiile de presă din România și producția de știri de agenție de presă în contextul noilor tehnologii de comunicare și informare

Introducere

În cultura și civilizația europeană informația constituie o sursă de putere iar accelerarea circulației informației este unul dintre simbolurile modernității nu numai în cultura vestică, ci la nivel global în zilele noastre. Iată de ce apariția și dezvoltarea agențiilor de presă și a instituțiilor specializate în culegerea și propagarea informației de interes public au fost dintotdeauna legate strâns de dezvoltarea științei și tehnicii care au făcut posibilă evoluția de la transmiterea informației prin intermediul telegrafului la transmiterea informației digitalizate prin intermediului spațiului virtual în secolul în care trăim.

Lucrarea de față tratează tocmai specificitățile acestei ultime treceri a presei scrise și in special a agențiilor de presă în era digitalizării. O serie de întrebări apar în ceea ce privește agențiile de presă și agențiile de știri o dată cu începerea procesului de digitalizare. Ce implică digitalizarea pentru pentru presa scrisă la nivel mondial și pentru cea din România în special? Care sunt provocările digitalizării mass-media în România? Care este contextul legislativ dar și tructural al instituțiilor media din România la momentul apariției și dezvoltării online-ului Românesc? Care sunt particularitățile unei agenții de presă în era digitală? Care sunt funcțiile acesteia și care sunt parametrii care îi pot măsura eficiența în spațiul virual?

Acestea sunt întrebările la care îmi propun să răspund în această lucrare, iar studiul de caz pe care l-am ales va fi centrat pe cinci agenții de presă românești, anume AGERPRES, MEDIAFAX, RADOR, Amos News și Hotnews.

Online-ul și mass-media românească: de la presa scrisă la presa digitală

Apariția și dezvoltarea tehnologiei World Wide Web și ulterior a unui spațiu online bine definit și structurat au dat posibilitatea trecerii unui număr foarte mare de business-uri din ofline în online. Pe piața presei scrise această trecere nu a fost neaparat una dorită ci una mai degrabă impusă de moda vremii. De fapt, pentru majoritatea publicațiilor tipărite trecerea în online și digitalizarea au presupus o totală reconfigurare a strategiei de marketing și vânzări, dar și a strucurii și conținutului publicației care o dată intrată în online avea de urmat alte regului de difuzare.

Deși perioada 2001-2004 este o perioadă de diversificare și creștere a mass-media în România, criza din 2008-2009 a lovit foarte puternic iar acest fapt a încetinit foarte mult dezvoltarea atât a presei scrise cât și a radioului și televiziunii în România. Pe de altă parte, merită menționat faptul că deși în perioada de boom de la începutul lui 2001, media se diversifică la nivel de conținut, la nivel calitativ dezvoltarea nu este una satiosfăcătoare. Explicația este dată de lipsa unor instituții media cu standarde de calitate ridicate la care să aibă acces majoritatea populației.

Un alt efect al crizei economice a fosta cela de întărire a supremației televiziunii ca sursă favorită de divertisment. Atât numărul de persoane care urmăresc programele de televiziune cât și timpul alocat acestei activități au crescut simțitor în ultima perioada de timp. În ultimii 20 de ani televiziunea a constituit pentru români și cea mai importantă sursă de informare iar această tendință se menține încă în paralel cu scăderea numărului de ascultători de radio și stagnarea la cote foarte joase a tirajului presei scrise. Începând cu 2009 vânzările jurnalelor de bună calitate au scăzut dramatic și au continuat în scădere și în 2010 în timp ce ziarele tradiționale au înregistrat un ritm foarte lent de adaptare lamediul online.

Dat fiind acest context, viața agențiilor de presă românești nu a fost deloc ușoară încă de la începuturile democrației românești post-comuniste, și a devenit din ce în ce mai grea o dată cu apariția și dezvoltarea online-ului la nivel mondial dar și la nivel național. Internetul și digitalizare presei transformă întreg procesul jurnalistic din rădăcini. Sursele primare de informație devin universal accesibile. așa cum s-a putut observa în cazul Primăverii Arabe (2010 – 2011), informația cea mai pertinentă de la fața locului a fost transmisă în direct de către participanți la proteste, cu ajutorul social media și altor mijloace new media.

Pentru agențiile de presă de pretutindeni, dar mai ales pentru cele din România unde piața nu se poate compara cu cea dintr-o țară cu tradiție în jurnalismul de calitate, au fost nevoite să își regândească strategia și să se reinventeze ca platforme online de creare și răspândire a conținutului informațional. Conținutul informațional la rândul său a trebuit restructurat și diversificat în conformitatecu canoanele new-media care îmbină mijloacele audi-vizuale cu relatările scrise în vederea creării unui conținut cât mai interactiv și cât mai veridic.

Agențiile de presă: apariția, evoluția și reconfigurarea în contextul digitalizării

În domeniul comunicațiilor, începutul secolullui al XXI-lea ar putea rămâne ca o epocă de convergență a tehnicilor, de mondializare a mass-media și a piețelor de informație. Circulația internațională a informației a devenit o realitate încă din secolul al XIX-lea când telegraful electric a început să faciliteze schimbul de știri. Acela a constituit momentul zero al internaționalizării informației care a început să se dezvolte regulat în concordanță și în simbioză cu ritmul progresului, al dezvoltării tranzacțiilor economice și al schimburilor de tot felul dintre state.

Istoria actualei AGERPRES din România vine să susțină opinia lui Henry Piget (2001) referitoare la apriția și consolidarea instituțiilor responsabile cu circulația informației în spațiul european și apoi la nivel mondial. Agenția este cea mai veche din România și a fost înființată în martie 1889 la inițiativa lui Petre P. Carp, care era pe atunci ministru de externe, sub numele de Agenția Telegrafică a României sau Agenția Română și având rolul de a difuza în țară un "serviciu exact și rapid a tuturor știrilor de interes general sau special". Reorganizată și redenumită după cel de-Al Doilea Război Mondial, agenția a fost aservităî politic regimului în perioada comunistă dar este redeschisă sub denumirea Rompres și dedicatăliberei circulații a informației după 1989. De asemenea Agenția Națională de Presă Rompres (care va redeveni începând cu 2008 AGERPRES nume sub care este cunoscută inițial în 1946) își lansează încă din 1999 primul site, eveniment revoluționar pentru stadiu în care se afla în acea perioada omline-ul de la noi și felul în care acesta era perceput în general de către marii jucători de pe piața informațională.

Este un fapt istoric incontestabil acela că marile agenții de presă au fost primii și cei mai importanți actori ai schimbului internațional de informații. Ele au fost primele care au constituit un sistem global de colectare, schimb și distribuire va informației pentru toate mijloacele mass-media, pentru guverne și pentru responsabilii economici.

O primă clasificare în domeniul agențiilor de presă neceasară unui demers analitic al acesora este cea între agenții de presă independente sau private și agenții de presă de stat. Astfel, în cazul analizat de noi AGERPRES (fosta Rompres) și Rador sunt agenții de stat, în timp ce MEDIAFAX, HotNews și Amos New aparțin unor inițiative private de a investi pe piața informațională și jurnalistică din România. În afară de distincția agenție publică vs agenție privată, o altă distincție care în contextul digitalizării devine din ce în ce mai confuză este cea între agenții de presă și agenții de știri. În sesnsul general al cuvântului, o agenție este un provider de servicii pentru domeniul de activitate în care ea însăși activează. Diferența esențială dintre o agenție de știri și una de presă se referă la faptul că în timp ce una (cea de știri) este un provider de informație pentru piața jurnalistică, cealaltă (cea de presă) are mai degrabă o funcție de centralizator al știrilor din presa internațională și națională. Dacă primul tip de agenție acționează mai mult ca o sursă de informare pentru presă, cel de-al doilea oglindește activitatea presei și acționează mai degrabgă ca o sursă de stocare. Astăzi, atât dicționarul Webster cât și realitatea înconjurătoare comasează funcțiile și structura agențiilor de presă și a celor de informații.

Pentru obiectul de analiză al acestei lucrări și în general, pentru configurarea unei opinii pertinente vizavi de piața agențiilor de presă de la noi consider că distincția agenții publice vs. agenții private de știri sau de presă, este esențială. Dacă agențiile de presă publice (AGERPRES și RADOR) își găsesc originile o dată cu apariția telegrafului și a mijloacelor rapide de răspândire a informației în România, agențiile private sau independente de presă sunt o creație de dată recentă și în ciuda obiectivității subliniate chiar și în denumirea lor (agenții independente) majoritatea sunt aservite unor trusturi media gigant sau aservite politic unor anumite grupuri de interes. MEDIAFAX este cea mai de succes agenție de presă independentă de pe piața românească. Aceasta aparține trustului MediaPro, deținătorului postului Pro TV. MEDIAFAX s-a constituit într-un lider pe piața de presă de la noi dinainte de perioada digitalizării.

Încă din anii ’80 agențiile de presă încep să își piardă cvasimonopolul la nivel mondial deoarece progresele înregistrate în informatică și telecomunicații au facilitat schimbul direct de informații între canalele mediatice cât și apariția unor noi actori (băncile de date sau televiziunile internaționale). În cazul românesc trecerea în online și digitalizarea reprezintă mai degrabă o oportunitate de dezvoltarte și restructurare pentru agențiile de presă decât pentru ceilalți actori de pe piața informației.

Noi modele de business – producerea știrilor de presă în online

În contextul apariției și dezvoltării noilor tehnologii de comunicare și informare, agențiile de presă sunt nevoite să treacă printr-o serie de transformări structurale, de conținut și etice care să le permită plierea pe rigorile și specificitățile online-ului și care să le asigure o nișă considerabilă de utilizatori de internet care să vină și să revină cu regularitate pe site-urile agențiilor de informații.

În ceea ce privește trecerea din offline în online, dacă pentru ziare aceasta a însemnat un moment critic pe care unele publicații de presă scrisă de la noi nu l-au putut depăși nici astăzi, pentru agențiile de presă trecerea la online a constituit mai degrabă o oportunitate de a se adresa unui număr din ce în ce mai mare de utilizatori, asumându-și rolul de platforme de știri online și diversificându-și forma și conținutul astfel încât să acopere cele mai diverse cereri informaționale din partea utilizatorilor. Din această perspectivă, apariția și dezvoltarea online-ului a reprezentat un avantaj pentru agențiile de presă care, o dată devenite vizibile publicului larg în forma lor reală și nu prin intermediul preluărilor de informații și știri în ziare sau programe informaționale radiofonice sau televizate, au posibilitatea de a se dezvolta ca platforme online de informare a publicului larg, eliminând intermediarii (presa scrisă și audio-vizuală) din interacțiunea cu utilizatorii. De fapt, ceea ce au realizat agențiile de presă de pretutindeni o dată cu digitalizarea nu a fost o eliminare ci o asimilare a mijloacelor de transmitere a informației. Astfel, pe site-ul oficial al unei agenții de presă de la noi, fie ea publică sau privată se pot regăsi nu numai materiale informaționale scrise ci și materiale video și audio, un mix care în mod convențional este numit new media.

Libertatea circulației informației devine o libertate fundamentală și va fi cuprinsă după cel de-Al doilea război mondial în declarația Drepturilor Omului. Astfel este elaborat pentru prima dată un cadru juridic internațional recunoscut de majoritatea țărilor lumii și care legiferează într-un domeniu care va deveni o componentă de bază a societății moderne în a doua jumătate a secolului al XX-lea și în secolul al XXI-lea.

În România, procesul de digitalizare al media vine în paralel cu o îmbunătățire sau cel puțin o îmbogățire a cadrului legislativ în domeniu, prin adoptarea și implementare în 2010 a Legii 178/2010 a parteneriatului public privat, publicată în Monitorul Oficial 676 în 5 Octombrie. Alături de codul etic stabilit și implementat din interior de către CRP (Clubul Român de Presă în parteneriat cu ONG-urile din domeniu în 2009, legea parteneraitului public-privat are menirea de a diminua aservirea unor instituții media față de politic în special din rațiuni economice. Aceste demersuri interne și legislative de restrucurare etică a mediei au jucat un rol important ulterior în procesul de digitalizare, așa cum remarcă și raportul Open Society (2010).

Astăzi internaționalizarea informației are la bază un paradox sesizat și punctat într-o serie de studii de specialitate, anume contrastul între interesul dominant al marelui public pentru informația locală și capacitatea tehnică de schimb mondial a informației. Pentru medille profesionale de tot felul (jurnalistice, economice și politice) acest nivel mondial se impune drept cadrul principal al activității de funcționare. Din necesitatea atingerii unui număr cât mai mare de utilizatori din online și agențiile de presă se văd nevoite să își structureze site-urile și conținutul conform rigorilor survenite din paradoxul menționat mai sus.

O incursiune pe site-urile web ale AGERPRES, MEDIAFAX, RADOR, Hot News sau Amos News este edificatoare pentru a realiza o analiză comparativă din perspectiva structură și conținut a felului în care aceastea funcționează în format digital. Din perspectiva structurii site-urilor, cele 5 agenții de presă analizate în această lucrare au o serie de elemente în comun: dezvoltarea pe verticală a conținutului, categorii principale similare cât și o abordare asemănătoare a conținutului propriu-zis al știrii. Conținutul informațional situat pe primele pagini ale site-urilor este în general asemănător, știri internaționale de ultimă oră și știri interne din domeniul politic ocupând în general primele poziții (cele mai vizibile poziții) în site.

Concluzii

Așa cum am menționat și anterior, agențiilor de presă nu mai sunt în plină eră a digitalizării deținătării menopolului informațional. Totuși, acestea mai mult decât alte tipuri de instituții media precum televiziunile, jurnalele sau radioul, reușesc să își conserve un rol esențial încă și în această etapă de digitalizare și acces liber la informație, acela de girant al informației pertinente, obiective și selectate în funcție de referințele sociologice în domeniul preferințelor utilizatorilor-țintă.

Problema accesului la informație pertinentă este problema numărul una a sistemului informațional digital. Acesta este motivul pentru care funcții precum cea de organizator și editor, tipice sistemului media pre-digital sunt reînviate și recreate în sistemul digital, deoarece la nivel mondial este recunoscută necesitatea selectării conform unor standarde etice și a filtrării informației. Agențiilor de presă le revine această sarcină în vederea asigurării unui flux informațional digital obiectiv.

În România, studiile de specialitate care să ateste importanța agențiilor de presă în procesul digitalizării media lipsesc sau sunt incomplete până în prezent. Totuși, modul de organizare, structura și conținutul informațional digital al agențiilor de presă publice sau independente din România vine să susțină ipoteza unui început bun pentru aceste instituții în era digitalizării.

Două sunt direcțiile de dezvoltare care ar duce conform Open Society la o eficientizare a activității media digitale în România. Prima direcție se referă la investiții în specializarea personalului care lucrează în agențiile de presă, nu numai cel responsabil direct de conținutul editorial, dar și a personalului implicat în relații publice și în organizarea administrativă în vederea eficienizării întregului proces prin care un telefon sau un email cu conținut informațional devine știre. A doua direcție se referă la necesitatea realizării unui program de educare digitală a cetățenilor în vederea utilizării eficiente a noilor media, program care ar trebui inițiat în opinia autorilor raportului Open Society, la nivel guvernamental.

Bibliografie:

Kahin, Brian and Wilson, Ernest (eds), National Information Infrastructure Initiatives:Vision and Policy Design, Cambridge (MA), MIT Press, 1997

Picard, Robert H. and Brody, Jeffrey H., The Newspaper, Needham (MA), Allyn and Bacon, 1996.

Piget, Henry, “Aspecte internaționale ale comunicării de masă”, în Claude-Jean Bertrand (coord.), O introducere în presa scrisă și vorbită, Traducere coordonată de Mihaela Lază, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 71-86.

Preoteasa, Manuela, Comanescu, Iulian, Avădani Ioana și Vasilache, Adrian Mapping Digital Media in Romania, raport publicat de Open Society Foundations, 4 decembrie 2010, varianta online https://www.opensocietyfoundations.org/sites/default/files/mapping-digital-media-romania-20130605.pdf, accesat la 23.01.2016, ora 10.23.

Redmond, James and Trager, Robert, Balancing on the Wire. The Art of Managing Media Organizations, Boulder, CourseWise, 1998.

Vedel, Thierry, „Noile tehnologii ale comunicării și noile mijloace de comunicare de masă” în Claude-Jean Bertrand (coord.), O introducere în presa scrisă și vorbită, Traducere coordonată de Mihaela Lază, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 89-112.

Site-uri web:

http://www.agerpres.ro/

http://www.amosnews.ro/

http://www.hotnews.ro/

http://www.mediafax.ro/

News