Agentii de Presa

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

SPECIALIZARE: JURNALISM

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ABSOLVENT

Lector univ. dr. IOANA BĂRBULESCU STRĂVOIU (PITIȘ) IOANA DORINA

2016

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

SPECIALIZARE: JURNALISM

AGENȚII DE PRESĂ

COORDONATOR ABSOLVENT

Lector univ. dr. IOANA BĂRBULESCU STRĂVOIU (PITIȘ) IOANA DORINA

2016

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………………………………5

Capitolul I …………………………………………………………………………………………………………..7

1. Originea și rolul agențiilor de presă …………………………………………………………………..7

Istoria agențiilor de presă în lume ……………………………………………………………………9

2.1.Agenții franceze …………………………………………………………………………..9 2.2. Agenții anglo-saxone ………………………………………………………………………10

2.3. Agenții americane ………………………………………………………………………. …12

2.4. Agenții rusești ……………………………………………………………………………. …13

2.5. Agenții japoneze ……………………………………………………………………………15

2.6. Agenții spaniole ……………………………………………………………………………15

2.7. Agenții portugheze …………………………………………………………………………16

Agenții de presă românești …………………………………………………………………………….16

3.1. Agenția telegrafică română Roumage ……………………………………………….16

3.2. Agenția de presă Rador …………………………………………………………………..17

3.3. Agenția de presă AgerPres (Rompres) ………………………………………………20

3.4. Alte agenții de presă ……………………………………………………………………….37

Clasificarea agențiilor de presă ………………………………………………………………………38

Desfășurarea activității în agenția de presă …………………………………………………….40

Știrea de agenție …………………………………………………………………………………………….49

Capitolul II- Studiu de caz. Agenția de presă din Italia ………………………………………………..60

Prima agenție de presă din Italia ………………………………………………………………60

Agenția de presă ANSA …………………………………………………………………………….63

2.1. Apariția agenției ANSA ………………………………………………………………………..63

2.2. Organizarea internă ………………………………………………………………………………67

2.3. Organizarea externă și pentru extern ………………………………………………………68

2.4. Serviciul fotografic ………………………………………………………………………………68

2.5. Editorialele ………………………………………………………………………………………….72

2.6. Cum se naște o știre ……………………………………………………………………………..72

2.7. Finanțările private și publice …………………………………………………………………73

2.8. Aspectul financiar și relația cu statul ………………………………………………………73

2.9. Asocierea cu alte agenții de presă în prezent ……………………………………………74

2.10. Agenția ANSA în era digitală ……………………………………………………………..75

Alte agenții de presă din Italia …………………………………………………………….75

Concluzii ………………………………………………………………………………………………….79

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………81

Introducere

Lucrarea „Agenții de presă" se dorește a fi o analiză a modului în care Agenția de Presă își desfășoară activitatea în contextul mediatic al țării noastre, dar și al Italiei.

Agențiile de presă sunt considerate un intermediar activ între evenimentul propriu-zis și celelalte mijloace de informare în masă. Importanța și rolul lor de „angrosiști" ai informațiilor de actualitate, contribuția la funcționarea eficientă a ziarelor și publicațiilor de orice fel, a posturilor de radio și televiziune, toate acestea constituie motivul pentru care am ales această temă.

Am structurat lucrarea pe două capitole, începând cu originea și rolul agențiilor de presă și continuând cu analizarea Agenției de Presă-ANSA.

Primul capitol este o sinteză de istorie a agențiilor de presă în lume și în România. Am considerat important să amintesc în paginile acestei lucrări despre originea agenției de presă, primele agenții de presă din lume, cele care au pus bazele presei de agenție și datorită cărora acestea au devenit astăzi indispensabile sistemului mediatic al fiecărei țări. Tipurile agențiilor de presă vin să completeze informațiile introductive.

Am descris activitatea care se desfășoară în cadrul unei agenții de presă, începând cu procedurile de organizare și funcționare, continuând cu accesul într-o agenție de presă, rolul jurnalistului de agenție, presiunile și constrângerile care apar în interiorul unei astfel de agenții și încheind cu rolul pe care îl au clienții în procesul de finanțare în cadrul unei agenții de presă.

Activitatea redacțională din cadrul agenției este considerată în complexitatea ei un tip special de jurnalism, iar produsele jurnalistului de agenție, prezintă trăsături fundamentale specifice.

Știrea de agenție este rezultatul activității depuse de agenția de presă în vederea colectării și prelucrării informațiilor, ea reprezintă înțelegerea corectă și la timp a evenimentelor ce se petrec în lume, a descoperirilor, a opiniilor și a domeniilor de orice fel, care afectează sau interesează publicul. De asemenea am încercat să descriu mai pe larg activitatea agenției naționale de presă Rompres, cea mai importantă agenție de presă din România.

Studiul de caz face obiectul celui de-al doilea capitol. Am încercat să prezint în detaliu

Agenția de Presă a Italiei. Istoricul agenției, perioadele grele prin care a trecut, puterea și curajul cu care a reușit să se impună din nou pe piața mass-media, toate reprezintă, un motiv întemeiat pentru care mi-am ales această temă.

În finalul lucrării am prezentat modul de redactare al știrilor ANSA. Calitatea informațiilor este cea care determină instituțiile mass-media să apeleze la serviciile agenției, iar calitatea serviciilor oferite duce la creșterea numărului de abonați.

Lucrarea „Agenții de presă" are drept scop evidențierea trăsăturilor agenției de presă în raport cu ideile expuse în capitolele teoretice și modul de funcționare a unei agenții de presă.

Scopul realizării acestei lucrări a fost acela de a evidenția rolul pe care îl au agențiile de presă în calitatea lor de furnizori de informații. Agenția de presă este o instituție invizibilă publicului larg, care culege, prelucrează și transmite știri destinate altor organizații de presă, din presa scrisă sau audiovizuală, precum și unei categorii de clienți non-media din zona instituțională care folosesc știrile în desfășurarea activitățiilor curente.

Agenția de presă este instituția care informează prin text și imagine, este un intermediar activ între evenimentul propriu-zis și celelalte mijloace de informare de masă.

Importanța existenței acestui tip de agenție este cel mai bine exprimată în următorul paragraf: „Agențiile de presă se află întotdeauna în centrul sistemului mediatic din fiecare țară. Ele joacă rolul de angrosiști cu o funcție triplă de colectare, tratarea și distribuirea unui flux continu a informației. Chiar de la înființarea lor, spre mijlocul secolului al XX-lea, agențiile de presă au fost concepute pentru și de către mass-media. Diversificarea pieței informației nu a modificat deloc relația privilegiată care există între agenții și mijloacele de informare. Un procent important din substanța acestora din urmă îl constituie informația de agenție".

CAPITOLUL I

1. ORIGINEA ȘI ROLUL AGENȚIILOR DE PRESĂ

Marile agenții de presă au fost primii actori principali ai schimbului internațional de informații, ele au format un sistem mondial de colectare, schimb și distribuire a informației pentru toate mijloacele de comunicare de masă pentru guverne și pentru responsabilii economici.

Încă de la începutul apariției lor, agențiile de presă au folosit cele mai moderne mijloace tehnologice: de la telegraful electric la începutul anilor 1850, cablul submarin în 1885, radioul la începutul sec XX, sateliții de telecomunicație în 1965 și până la cel mai folosit în prezent, calculatorul, începând cu anii 70, iar astăzi tehnicile digitale, la îndemâna oricui. Agențiile de presă sunt indispensabile pentru societatea contemporană, acestea consituie unul dintre principalele instrumente de difuzare internațională a știrilor.
După cel de-al doilea război mondial, agențiile de presă s-au înmulțit considerabil, comparativ cu perioada de până la aceea vreme, când agenții aveau doar marile puteri. Acum fiecare țară, cu câteva excepții, are propria sa agenție de presă, devenită una dintre mijloacele de expresie a identității naționale. Se presupune că toate agențiile de presă fac același lucru însă nu este mereu așa,unele răspund nevoilor tuturor mijloacelor de comunicare de masă, dar servesc și mari categorii de interlocutori cum ar fi: marile intreprinderi, guverne și organizații politice, iar altele servesc doar presa scrisă, acoperind un câmp mai mult sau mai puțin larg.,

„ Istoricul și sociologul britanic, Anthony Smith, afirma că inventarea agențiilor de știri a reprezentat un act de cea mai mare importanță în dezvoltarea industriei presei din anii 1880.”

Primele agenții apărute pe piața mediatică în lume în secolul XIX au fost HAVAS, REUTERS și WOLFF, care în 1869, au semnat un "Tratat de alianță", împărțind lumea în sfere de activitate, astfel primei îi revenea Spania, Italia, Imperiul Portughez, o parte din SUA și Franța, celei de-a doua îi revenea Imperiul Britanic, Estul îndepărtat și cealaltă parte din SUA, iar Rusia, Austria, Scandinavia o primea cea de-a treia agenție menționată mai sus. „Pentru J. Watson si A. Hill, ca și pentru mulți alți cercetatori, cele mai mari agenții de presă sunt: Associated Press (AP), Press Association (PA), creată în 1868, Reuters și United Press International (UPI). În evolutia lor, aceste instituții s-au dezvoltat, din rațiuni economico-financiare, pe langă tradiționalele servicii pentru presa scrisă, și servicii adiționale, oferite noilor forme mass-media (radio, televiziune, Internet). De exemplu, REUTERS deține acum Visnews (destinat televiziunii), iar UPI e proprietara WNT (Worlwide Television News).” Interesul general s-a focalizat însă pe capacitatea agențiilor internaționale de știri de a oferi un ansamblu cât mai bogat și complet de informații despre subiecte cât mai variate, care să acopere, pe cât posibil, întreaga gamă de cerințe a publicului, mereu mai diversificat, mai ne-omogen, mai specializat.

J. Tunstall argumentează în lucrările sale că, dintre cele patru agenții care domină fluxul internațional de informații, cea britanică și cele americane au dobândit legitimitate internațională, datorită percepțiilor mult mai neutre și prezentării mult mai precise a evenimentelor. Potrivit aceluiași autor, "aceste agenții au modelat forma de prezentare a știrilor internaționale în toate tările lumii; astazi, ele nu numai că joacă un rol esențial în stabilirea agendei politice, dar fac acest lucru de mai bine de o sută de ani. Adică, de o sută de ani, ele sunt principalii creatori ai definiției valorilor știrii (news value)", stabilind ce anume devine știre și ce nu. Încercarea de a oferi ambele variante ale unui eveniment reprezintă o confirmare a valorilor pluraliste, specifice societăților occidentale capitaliste, care duce, însă, și la eliminarea posibilității de a desprinde perspective ideologice nepotrivite din acestea, pentru că, se știe, aceeași știre poate fi utilizată în mii de feluri pentru a ilustra ințelesuri profund diferite. Agențiile de presă au o triplă funcție: de corelare, de tratare și de distribuire a informațiilor.

Agenția de presă reprezenta și reprezintă de asemenea și în zilele noastre unul dintre instrumentele cheie ale difuzării internaționale de știri. “Ziar al ziarelor sau angrosiste ale informației, agențiile au rolul de a colecta informații din întrega lume și de a le distribui către mass-media. Competența lor se întinde în toate domeniile”.

Principalii furnizori de informație pentru mass media sunt firește agențiile de presă „Orice eveniment despre care agențiile decid să nu vorbească are puține șanse să atingă o oarecare notorietate. Agențiile sunt de fapt, un prim nivel de filtrare al informațiilor, de selectare a evenimentelor. Ele joacă, de asemenea, un rol foarte important în mondializarea fluxurilor de informație, ținând cont de necesitatea ca ele să colecteze informația din întrega lume și eventual să o redifuzeze unor clienți răspândiți pe toată suprafața globului”. De aceea se vorbește frecvent de jurnalismul instituțional pentru a pune în evidență, “această importanță a surselor oferite de agențiile de presă, dar și întreprinderi, administrații și organizații de orice natură, care produc atât evenimente cât și informații despre aceste evenimente”.

2. ISTORIA AGENȚIILOR DE PRESĂ ÎN LUME

2.1. AGENȚII FRANCEZE

Prima agenție de presă din lume a fost agenția Havas, L'AGENCE DES FEUILLES POLITIQUES – correspondence générale, agenție care și-a început existența efectiv în anul 1835. A fost creată de către bancherul, Charles Havas, care a înțeles că “ informația are un preț dacă este de încredere, riguroasă și transmisă rapid către cei care au nevoie de ea”, gândind în acest mod el a creat în 1832, la Paris un birou de traduceri din presa străină, care după trei ani vine transformat într-o agenție care îsi producea singură știrile și le vindea altora. Din punt de vedere comercial, Claude-Jean Betrand consider că “Havas reprezintă istoria imaginativă și dinamică a unei societăți puternice, capabilă să se diversifice spre “anunțuri” pe care mai târziu le vom numi publicitate, spre călătorii și spre numeroase alte servicii. Din punctul de vedere al informației, Havas reprezintă istoria unei organizații care, fiind atentă să evite conflictele cu puterea politică din Franța, își va dezvolta în lume un sistem profesionist de producție și de schimb de informații, sistem ce va rămâne mult timp unul de referință”.

Începând cu anul 1940, agenția va fi împărțită în două ramuri de activitate și anume:o ramură a informației și una de publicitate, cea de informare fiind preluată de către agenția Agence France Presse o instituție publică susținută de către stat, iar cea de publicitate va rămâne sub numele de Havas. În câțiva ani, AFP a ocupat o poziție foarte importantă în lume, însă fiind o instituție publică cu finanțări din partea statului ea și-a pierdut credibilitatea, mai ales că îi favoriza pe concurenții anglo-saxoni. După mai mult de zece ani de dezbateri politice, în 10 ianuarie 1957, devine o organizație autonomă cu o personalitate civilă și care funcționează după regulile dreptului comercial, are un consiliu de administrație format din directorii ziarelor cliente, agenția nu este supusă tutelei publice, dar pentru a avea un beneficiu financiar, beneficiază de abonamente contractate de stat, garantate ca număr și preț, care a reprezentat mai mult de 60% din încasările agenției. Începând cu mijlocul anilor `80, sistemul nu mai funcționează atât de bine iar greutatea statului atârnă din ce în ce mai mult în alegerea președintelui, iar în ceea ce privește redacția aceasta are libertatea de expresie și o independență recunoscută de mass-media din Franța și din străinătate. Începând cu anul 1975, agenția s-a angajat în modernizări tehnice și într-o politică de diversificare, s-au deschis servicii telematice în 1980, servicii de radio în 1982, servicii fotografice internaționale în 1985, servicii infografice în 1988, servicii economice în limba engleză în 1990. Este prezentă în 170 de țări atât pentru a colecta informația cât și pentru a o vinde. Astăzi AFP are 2000 de angajați, din care aproape 1000 de ziariști permanenți, la care se adaugă numeroși corespondenți. „Agenția servește în jur de 2000 de instituții mass-media din lume, iar informația care o transmite vine difuzată în șase limbi:franceză, engleză, spaniolă, germană, arabă și portugheză. Serviciile sale se adresează tuturor canalelor mediatice, dar nu dispune de canal televiziv, cu excepția unui acord, care se limitează doar la informațiile de radio, acord încheiat cu agenția financiară Bloomberg. Serviciile ei de informații financiare sunt limitate la cursul bursei, în special cel al bursei franceze și este în asociere cu agenția engleză Extel, a grupului Pearson care editeză Financial Times.” Cu o cifră de afaceri de un milliard de franci și un echilibru financiar precar, agenția nu poate să nu fie conștientă de distanța care o separă de cei doi concurenți mondiali ai săi care se mărește continu.

2.2. AGENȚII ANGLO-SAXONE

Agenția Reuters a fost creată de către Julius Reuters, la Londra, după 16 ani de la apariția primei agenți franceze Havas. La sfarșitul secolului XX ea a devenit una dintre cele mai puternice agenții de presă mondiale, datorită succesului său din domeniul informațiilor financiare, bursiere, economice. Datorită unei siguranțe finaciare sporite, această agenție a putut să își dezvolte considerabil activitatea de informare generală destinată ziarelor, diversificarea în domeniul telefotografiei destinate presei și mai ales în domeniul televiziuni, prin departamentul său propriu cu numele de Reuters Television, care s-a dezvoltat începând cu anii 1990 pe bazele unei foste filiale ale canalului BBC. A apărut ca societate privată, iar în secolul XIX s-a dezvoltat ca societate comercială. Din 1930 ea a devenit o asociație cooperatistă, devenind proprietară a ziarelor britanice din provincie pe de o parte și proprietară a asociației ziarelor londoneze (Newspapers Publishers Association), pe de altă parte. Începând cu anul 1985 a redobândit vechiul său statut de societate comercială cotată la bursa din Londra și la cea din New York. În 1964 după o perioadă de dificultate a trecut sub conducerea lui Gerald Long, care s-a reorientat către noile tehnici, aceea a satelitului de telecomunicații si a calculatorului. La început nu a fost ușor pentru ca a întâmpinat reticența ziarelor cooperatiste, având nevoie de mai mult de 10 ani pentru a aduce câștig, asta abia în anul 1971, când sfarșitul convertibilității dolarului avea nevoie de un sistem permanent de stabilire a cursurilor de schimb din întreaga lume, astfel Reuters în câțiva ani devine prima agenție internațională pentru bursa cursurilor de schimb și după puțin timp una dintre cele mai prospere din lumea informației pe plan mondial. În anul 1997 agenția atingea o cifră de afaceri de 16 miliarde de franci francezi, asta fiind de 16 ori mai mare decât profitul AFP. Mare parte a profitului, și anume 90%, provin din informațiile economice și financiare, iar cei 10 % rămași se împart între serviciile de informații scrise, serviciile fotografice și cele de imagini televizate. O descriere cât se poate de complectă o face Claude-Jean Betrand, în Introducere în presa scrisă și vorbită, “Mai mult decât o simplă agenție de informații, Reuters este un adevărat grup de comunicare multimedia cu zece mii de angajați. Agenția dispune de capacități enorme de finanțare care i-au permis diversificarea activității atât în domeniul informației, cât și în cel al telecomunicațiilor și al electronicii. Ea nu mai este doar un distribuitor de informații pentru mass-media, ci se adresează direct publicului specializat din lumea afacerilor și chiar marelui public, prin participările sale la programele de televiziune internaționale. În sfârșit, Reuters este totodată un distribuitor de material electronic și un operator în telecomunicații”. PRESS ASSOCIATION, agenția națională de știri a Marii Britanii și a Irlandei, livrează în flux continu știri, fotografii, atenționări și date către principalele ziare, canale de televiziune și radio și către publicațiile electronice. Informațiile merg de la știri până la noutăți sportive, divertisment. Agenția WOLFF a fost creată în 1849 de dr. Bernhard Wolff, la cincisprezece luni după utilizarea, în beneficiul publicului, a telegrafului. Reunificarea Germaniei face ca aceasta să devină agenție națională, în momentul de față fiind una dintre promotoarele tehnologiilor de ultima oră (multimedia, inforute). Deutsche Presse Agentur (DPA), este o moștenitore a agenției Wolff, create de un colaborator al lui Charles Havas, a apărut după război fiind înființată prin fuziunea agențiilor ce au fost create provizoriu pe teritoriul Germaniei de către armata germană și cea americană. Este o cooperativă de presă, condusă de un consiliu format din 18 persoane, conducerea are o ierarhie dublă: un director general care se ocupă de afacerile administrative, comerciale și tehnice și un director de redacție cu autonomie și responsabilitate deplină, care nu se supune autorității ierarhice a directorului general. DPA beneficiază de sprijin financiar public prin abonamente contractate de stat dar și prin preluarea unor activități internaționale. Este prezentă în Europa și în multe țări pentru a colecta informațiile și le distribuie mai ales în Germania și în țăriile germanice. Difuzează servicii în limba spaniolă (America Latină) și în arabă (Orientul Mijlociu). Din punct de vedere commercial și financiar agenția are rezultate foarte bune, iar pe plan jurnalistic DPA este foarte respectată.

2.3. AGENȚII AMERICANE După apariția agenției Reuters, la câțiva ani distanță, în America ziarele tinerei generații au format o asociere creând mai întâi o agenție de presă la New York în 1857 iar apoi în anul 1865 o a doua agenție cu specific național, Associated Press(AP). Obiectivul acestor agenții era de a menține independența ziarelor din punctul de vedere al informațiilor. Această cooperare între ziare avea pe de altă parte scopul de a oferi cel mai bun serviciu de informare fără a obține în schimb nici un beneficiu, cu mici imbunătățiri, acest sistem a funcționat foarte bine până la începutul secolului XX. AP este o societate cu 4000 de angajați în cele 147 de birouri din SUA și în cele 95 din strainatate. Serviciul sau foto e ireproșabil, iar din 1967 a creat un serviciu economic și financiar, Dow-Jones. AP a trebuit să se supună și hotărarii Curtii Supreme din SUA, prin care i se interzicea refuzul de a-și vinde serviciile unui ziar. Astăzi, cu un personal de 3374 de persoane, AP este a doua agenție din lume ca marime. AP a obtinut 46 de premii Pulitzer, mai multe decât orice altă agenție rivală. AP rămâne singura agenție americană cu ambiții mondiale. Ea este prezentă în toate tăriile lumii, în toate serviciile de mass-media care dispun de servicii de informare scrisă și radiofonică. Asociată a grupului de presă economica Dow Jones, AP și-a îmbunătățit serviciul economic, iar în 1994 s-a lansat în actualitatea televizată, unde a cumpărat în 1998 agenția World Television News (WTN). Cu 2,2 miliarde de franci în 1993, AP este de doua ori mai puternică din punct de vedere financiar decât AFP, dar de opt ori mai slabă decât Reuters. Această forță pe care o are vine din soliditatea pe care o are pe piața internă, reprezentând 85% din încasări. UNITED PRESS INTERNATIONAL (UPI) a luat naștere în 1958 prin fuziunea dintre United Press și International News Service și a fost mult timp rivala pentru AP. Agenția a deschis drumul serviciilor de știri în unele zone cheie de acoperire mediatică, inclusiv în privința transmiterii fotografiilor ce însoțeau știrile. E.W. Scripps a reunit, în 1907, sub comanda proprie, trei servicii regionale, cu intenție de a vinde știri în toată lumea, eliminând caracterul practicat de AP. În scurt timp, UPI iși deschide birouri în toate capitalele europene. Un punct culminant al activității sale se înregistrează în timpul primei conflagrații mondiale, când agenția oferă informații țărilor din America Latină. Un punct esențial l-a constituit atenția acordată de agenție informațiilor de interes uman, pentru care a dezvoltat chiar un serviciu special, United Features. „Deficitară din 1961, datorită creșterii mai rapide a costurilor de producție în raport cu profitul, ajunge la faliment în aprilie 1985, când este răscumpărată de MarioVasquez Rana pentru 25 milioane dolari. Între 1969 -1979, UPI iși suspendă serviciile în limbile franceză și germană și nu le mai păstrează decât pe cele în portugheză și spaniolă, pentru America de Sud”.

2.4. AGENȚII RUSEȘTI Agențiile rusești pentru mult timp au ocupat un loc important în lume deoarece respectau sistemului adoptat de toate țările comuniste și de o bună parte a țărilor în curs de dezvoltare. TELEGRAFNOIE AGENTSVO SOVIETSKAVO SOYUSA (TASS), moștenitoare a primei agenții telegrafice rusești din 1894, s-a constituit definitiv în 1925. Agenție de stat, ea e singurul regulator al informațiilor oficiale în afara și în interiorul țării. Istoria agenției începe așadar, la începutul sec. al XX-lea, când, principalele formațiuni de guvernământ din Imperiu, Ministerele de Finante, Interne și Externe, au înțeles importanța și avantajele creării unei agenții naționale de știri, în condițiile în care instituțiile statului dar și industria aveau "nevoie, mai mult ca niciodată, de un schimb de informații independent de tările străine prin telegraf și de o modalitate de a face binecunoscută dezvoltarea afacerilor interne". În urma unei întâlniri între instituțiile direct interesate, s-au adoptat documentele care puneau bazele organizării și stabileau principiile conductoare ale St. Petersburg Telegraph Agency, SPTA, predecesorul istoric al ITAR-TASS-ului. Scopul nou inființatei agenții, în viziunea fondatorilor, era distribuția informațiilor politice, financiare, economice, comerciale și de altă natură, de interes public în interiorul țării sau peste granițele ei. Ministerul de Finante, în a cărui subordine s-a aflat inițial, i-a schimbat denumirea în TASS. În 1909, organizația intră sub controlul Consiliului de Miniștri, fiind rebotezată, cinci ani mai târziu, Petrograd Telegraph Agency, PTA. Numele permanent TASS a fost impus abia pe 10 iulie 1925 de către Prezidiul Comitetului Executiv Central al URSS. În prezent agenția numără 74 birouri network și birouri în Rusia și în alte țări CSI și 65 de birouri în alte 62 de țări. ITAR-TASS realizează și transmite zilnic peste 700 de pagini de ziar, în 5 limbi străine. NOVOSTI (APN) a fost creată în 1961 sub forma unei agenții de texte, fotografii, emisiuni radio și TV, editări de carți pentru țările străine. INTERFAX, liderul surselor de informații politice, economice și financiare din Rusia, CSI și statele baltice, face parte din grupul de Servicii Informaționale Internaționale (Interfax Information Servicies). Din 1989, când a fost inființată, agenția INTERFAX și-a câștigat reputația pe piața mondială ca sursă de știri și informații independentă și competentă. Printre clienții agenției, pentru care lucrează mii de persoane în peste 100 de tări, se numără și intreprinderi media, corporații și fonduri de investiții, bănci și instituții financiare, organizații ale unor state. INTERFAX oferă: știri politice generale, știri și analize economice și de afaceri, informații financiare, produse informaționale specializate. „Pentru regiunile fostei Rusii, serviciile sunt asigurate prin: Interfax-Eurasia, Interfax-Moscova, Interfax-Northwest, Interfax-Ukraine, Interfax-Kazakhstan, Interfax-Uzbekistan, Interfax-Zapad, Interfax-Bishkek. Pentru știrile internaționale, birourile operaționale sunt: Interfax-Europa (în Marea Britanie), Interfax-Asia (în Hong Kong), Interfax-America, Interfax-Germany. Alte servicii: Interfax-FIA (Financial Information Agency), Interfax-PIA (Petroleum Information Agency), Interfax-M&CN (pentru investitorii ruși), Agenția Națională de Evaluare.”

2.5. AGENȚII JAPONEZE

Pe piața japoneză gasim două mari agenții de presă:Kyoto, cooperative de presă și Jiji Press, o societate care se adresează presei și intreprinderilor industriale și financiare. Aceste două agenții sunt moștenitoarele agenției Domei care avea înaintea lui 1940 o structură asemănătoare agenției Havas, pe de o parte era agenție de publicitate pe de alta, agenție de informare. Separându-se în anul 1945, de ramura publicitară, agenția devine Dentsu, una dintre cele mai importante din lume privind cifra de afaceri. Privind informația ce o oferă, cele două agenții dau dovadă de o rigoare profesională recunoscută și respectată, oferind informații complete tuturor ziarelor, fără nici o excepție. Chiar dacă pe piața japoneză se găsesc și marile agenții Reuters și Associated Press, Kyoto și Jiji Press au o poziție dominant. Nici Kyodo, nici Jiji nu au reușit să obțină poziții economice în străinătate chiar daca ele au corespondenți trimiși în toate centrele internaționale de actualitate.

2.6. AGENȚII SPANIOLE

Agenția EFE, este agenția internațională a Spaniei, moștenitoare a agenției private Fabra. EFE s-a democratizat în paralel cu evoluția societății și a instituțiilor din Spania. Ca statut este o societate anonimă, al cărui capital aparține unor organisme publice, condusă de un consiliu de administrație, desemnat de guvern, la fel și directorul general este desemnat de guvern, care este apropiat de puterea politică. După democratizarea țării, EFE a câștigat credibilitate, sprijinită de către Ministrul Afacerilor Externe, EFE s-a dezvoltat considerabil în America Latină și în lumea hispanică, unde beneficiază de afinități culturale.

2.7. AGENȚII PORTUGHEZE
LUSA este o agenție de știri din Portugalia, care lucrează 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână. Cu un staff de 200 de reporteri și 80 de corespondenți temporari sau permanenți, în birouri din toată Portugalia, în Guineea, Angola, Mozambic, Timanul de Est, Macau, Beijing, Madrid, Berlin, Londra, Paris, Roma, Moscova, Washington, Brasilia, Johanesburg, Jakarta. Agenția este proprietate a statului, căruia îi aduce anual venituri estimate la 15 milioane de euro. Serviciul general Lusa vinde celor peste 800 de clienți permanenți știri politice, sociale, locale, științifice, sportive, economice și internaționale. Serviciul este disponibil și prin satelit oferind cam 350 de reportaje pe zi. Tot prin satelit, via VSAT, Lusa distribuie servicii specializate de sport, economie, cu o medie de 70-80 de reportaje zilnice. Datorită afilierii la EPA, al cărei membru fondator este, agenția reprezintă principalul distribuitor de fotografii din lumea întreagă.

3.AGENȚII DE PRESĂ ROMÂNEȘTI

3.1. Agenția Telegrafică Română-ROUMAGENCE (1889-1916).

În anul 1889, sa înființat la București prima agenție oficială de presă a României.Agenția Telegrafică Română era numită, în acte, Agenția Română și avea ca siglă denumirea Roumagence. Agenția Telegrafică Română funcționa ca agenție de presă autonomă, avea sediul la București și își desfășura activitatea „într-o odaie mare din casele ce ocupă Direcțiunea Generală a Telegrafelor, urmând ca mai târziu să-și mute sediul în Palatul Poștelor și Telegrafului de pe Calea Victoriei. Agenția era subvenționată de stat prin Ministerul Afacerilor Străine. În anul 1905, Ministerul de Externe acordă agenției o subvenție în valoare de 21 600 lei.

Alături de veniturile obținute din costul abonanentului, bugetul anual al agenției se ridică la 41 528,35 lei.". Roumagence era condusă de o persoană aleasă de guvernul României, primul director a fost M. Brăneanu, urmat de G. Kupievski, iar în final de Al. Lahovari.

Agenția transmitea zilnic prin telefon, celorlalte agenții, știri despre România, iar pentru țara noastră transmitea știri cu interes general sau special. După 1900, ziarele au contestat serviciul oferit de Roumagence, acuzând agenția de întârziere și nerespectarea obiectivitătii în conținutul știrii și de supunerea față de puterea politică.

La sfârșitul anului 1916, în condițiile ofensivei germane, guvernul României este evacuat la Iași, odată cu aceasta, se pare că s-a mutat acolo și agenția română, însă nu se mai știa nimic de acest lucru. Astfel, la 2 noiembrie 1917, funcționarii Ministerului Cultelor anunțau delegația de la Paris că agenția Roumagence și-a încetat activitatea.

3.2. Agenția Orient Radio- RADOR (1921-1949)

După primul război mondial, ia naștere, la 16 iunie 1921, prima agenție națională de presă în formă modernă: ORIENT RADIO RADOR.

Doi bărbați au pus în practică ideea înființării acestei agenți: diplomatul Niti Constantinide, secretar în delegația română din Paris și Sebastian Șerbescu, avocat. Pentru obținerea aprobării, aceștia au acționat cu înțelepciune, pe fronturi diferite: Șerbescu a încercat să găsească la București sponsori și asociați, iar Constantinide la Paris încearcă să obțină sprijinul agenției franceze HAVAS.

La 28 iulie 1921, agenția RADOR primește autorizația de funcționare, emisă de Tribunalul Ilfov. Agenția s-a constituit în mod oficial ca societate anonimă română la 8 iulie 1921. Încă de la început, Rador s-a confruntat cu probleme, deoarece era perioada de după război, serviciul telegrafic era complet distrus, ceea ce ducea la îngreunarea funcționării agenției. Pentru că funcționa cenzura, știrile de la aceea vreme erau și ele cenzurate. Rador se confrunta și cu alte probleme. Agenția începe să primească tot felul de critici: ziarele o acuzau de lipsa seriozității, ambasadele și agențiile străine acuză Rador de întârzieri în transmiterea informațiilor și denaturarea acestora, de transmiterea unor știri tendențioase și informații inexacte.

O altă problemă cu care agenția a trebuit să se confrunte a fost apariția fenomenului de „furt" al știrilor. În cadrul agenției exista o proastă gestionare a afacerilor, unele ziare beneficiau de servicii preferențiale, salariații agenției redactau știrile intr-o română incorectă sau traduceau prost textele, ceea ce ducea la denaturarea informațiilor. Din cauza problemelor cu care se confrunta Rador, Ministerul Afacerilor Externe hotărăște să cumpere majoritatea acțiunilor.

Astfel, în 1926, Parlamentul adoptă legea și așa, agenția Rador devine o instituție oficială de stat, Rador a intră într-o nouă perioadă. Obiectivul societății era: „exploatarea informațiilor telegrafice de presă din țară și străinătate, cu toate serviciile obișnuite, cum sunt: serviciul de știri telegrafice, telefonice, radiofonice de orice natură, politice, comerciale, financiare, sportive, pentru jurnale, instituții publice și private. Exploatarea tăieturilor din jurnalele române și străine, exploatarea informațiilor comerciale.". Personalul s-a redus foarte mult agenția funcționa cu 26 de angajați, dintre care un director, șapte redactori, restul fiind personalul tehnic și de administrație.

Funcționarea agenției RADOR. „Informațiile erau primite prin telegraf fără fir. Echipa de telegrafiști lucra 20 de ore pe zi pentru a înregistra depeșele. Informațiile cu specificarea „urgent" erau primite prin telefon și stenografiate. Cotațiile bursiere erau recepționate prin telegrame colaționate pentru a evita orice eroare de transcriere. Agenția transmitea în străinătate orice informație de interes care privea România".

Rador își crează filiale și în provincie: Timișoara, Arad, Oradea, Cluj, Brașov, Cernăuți, Chișinău. Primește din partea statului unele facilitați cum ar fi:

dreptul de recepționare din străinătate a tuturor cursurilor de bursă, pentru comercializare;

dreptul de recepționare a informațiilor din străinătate;

dreptul de prioritate în transmiterea știrilor prin poștă și telegraf imediat după mesajele de stat;

dreptul de a avea instalații proprii de recepție.

Însă, pe de altă parte, din cauza faptului că era proprietate a Ministerului Afacerilor Externe, Rador se confrunta cu cenzura acestuia. Orice informație considerată defavorabilă puterii, era transmisă cu întârziere sau era „cosmetizată".

Rador era dotată cu cele mai noi aparate de transmisie: 5 aparate teleimprimatoare cu performatoare de bancă, 13 aparate radiotelegrafice Hell și Morse, 4 mașini de multiplicare.

Agenția transmitea prin poștă aeriană de 2-3 ori pe săptămână, informații de ordin general, politic, economic, social, cultural. Informațiile ajungeau la Riga, Madrid, Haga, Copenhaga.

Știrile transmise de agențiile străine erau recepționate în sistemul Morse, la cască, fiind apoi transcrise la mașina de scris.

Pentru a ajunge la standardele unei agenții de presă internaționale, Rador și-a format echipe de redactori și personal tehnic, care să asigure funcționarea agenției 24 de ore.

Stabilește relații cu 52 de ziare locale, realizează legături telegrafice cu 15 agenții de presă străine. Pentru că Rador nu dispunea de mulți redactori, avea drept corespondenți oameni din cadrul ambasadelor și delegațiilor românești din străinătate. Astfel, se făceau mari economii.

Rador primea știri de la agențiile străine cu ajutorul unor instalații radiotelegrafice proprii, aflate în birourile agenției, care captau informații de la agențiile HAVAS, REUTER, DNB-Berlin, Avala-Belgrad, PAT-Varșovia, TASS-Moscova. De asemenea, agenția edita un buletin de știri în limba franceză pentru: Majestatea Sa Regele, oameni politici, ziariști străini aflați în trecere prin București. În 1937, Rador transmitea zilnic, pentru presă, 30-40 file de știri, care acopereau 2-3 pagini de ziar. Pentru provincie, transmitea aproximativ 5000 de cuvinte pe zi. Serviciul de redactare a știrilor funcționa fără încetare, în redacția Rador a luat ființă departamentul sport, care transmitea știri și informații privind principalele evenimente sportive.

În 1941, din cauza războiului, Radar a pierdut legătura cu marile agenții de presă, menținându-și doar relațiile cu agențiile germană și italiană. Odată cu ziua de 23 august 1944, pentru agenția oficială de presă a statului român, începe declinul. Sfârșitul agenției va dura 6 ani, timp în care statul comunist reușește să strângă în mâinile sale frâiele puterii.

Sfârșitul agenției de presă Rador

Venirea partidului comunist la conducerea statului a însemnat sfârșitul agenției de presă Rador. Conștient de faptul că o agenție de presă constituie principalul canal de propagandă oficială, partidul comunist trimite un om de încredere la conducerea agenției, în persoana lui Ion Popescu Puțuri. În decembrie 1947, acesta prezintă un „memoriu cu privire la lărgirea activității Agenției Rador". Tot acum, apare pentru prima dată o nouă denumire, Rador devine Agerpres.

„În timpul perioadei interbelice, Rador a fost însă, un mesager oficial recunoscut în țară,dar și în străinătate, relațiile sale cu agențiile aliate determinând un tranzit important de știri. Istoria sa, a deraiat între constrângerile impuse de putere și dorința de independență a unor responsabili ai agenției, între ambiția de supremație pe piața informațiilor și disfuncțiunilor între dificultățile financiare și costurile ridicate ale transmisiilor."

3.3. Agenția de Presă AgerPres (Rompres)

Agenția Națională de Presă ROMPRES este „vocea" oficială a României organizată ca instituție publică, de interes național, misiunea sa este de a culege, redacta și difuza prin cuvânt și imagine informații despre actualitatea politică, economică, socială, cultural științifică, sportivă din țară și străinătate.

Este cea mai importantă sursă de știri și fotografii de presă și cea mai credibilă sursă de informații din România pentru instituțiile de presă interne și internaționale.

Rompres cumulează peste 110 ani de activitate în presa de informație.” Este cea mai veche și mai prestigioasă instituție de acest gen din România. Istoria ei începe în martie 1889, de-a lungul timpului, ea s-a numit, pe rând, Agenția Telegrafică a României, Agenția Telegrafică Română Orient-Radio-RADOR, Agenția Română de Presă-AGERPRES și la ora actuală, Agenția Națională de Presă ROMPRES.”

La 2 ianuarie 1990, directorul general al agenției difuza un comunicat prin care abonații și beneficiarii emisiunilor de știri erau anunțați că „începând cu data de 2 ianuarie 1990, ora 12,00, Agenția Română de Presă AGERPRES își încetează activitatea. Din acest moment sunteți în legătură și veți primi știrile Agenției de Presă ROMPRES." Oficial însă, ROMPRES a fost înființată printr-un decret dat la 8 ianuarie 1990.

După 13 ani petrecuți prin învălmășala tranziției, ROMPRES a primit în ianuarie 2003 o lege care-i recunoaște statutul de Agenție Națională de Presă a statului român.

Viața agenției în perioada postrevoluționară, de tranziție, nu a fost dintre cele mai fericite. Mutațiile explozive produse în toate sectoarele vieții românești de la Revoluția din decembrie 1989, s-au concretizat, în presă mult mai rapid decât în celelalte domenii. S-a dezvoltat rapid presa scrisă, apoi cea audio și mai târziu, fiind nevoie de investiții mai mari, cea vizuală,în câțiva ani au apărut și au dispărut mii de publicații de orientări și conținut dintre cele mai variate, s-au înființat un număr surprinzător de mare de posturi de radio și televiziune cu acoperire națională, regională, sau locală, s-au creat trusturi de presă cu capital autohton sau străin, în acest peisaj, în care accentul se punea tot mai puternic pe latura comercială, profitabilă a activității, prin orientarea spre senzațional, spre eveniment care să șocheze, locul agenției ROMPRES, ca furnizor credibil de informații generale, a fost greu de fixat și menținut.

După 1990, in contextul dezvoltării formidabile a presei, agenția de presă a rămas o insulă „publică" în oceanul mass-mediei private, în primii ani după Revoluție, ROMPRES a trebuit să facă față atât concurenței altor agenții de presă private, cât și pierderii unor beneficiari din rândul ziarelor care au înlocuit tot mai mult în paginile lor, informațiile serioase, sobre și sigure oferite de agenție cu informații, știri despre viața mondenă sau cu tentă senzațională capabile să le sporească tirajul.

Pe de altă parte, pe măsură ce presa privată devenea un domeniu rentabil economic și piața mass-media căpăta dimensiuni impresionante, agenția ROMPRES a devenit „școala" și furnizorul de ziariști pentru noile instituții

„Apariția agențiilor private de presă a spart monopolul Rompres în domeniul informației de presă, iar precarietatea financiară – cu urmări în motivarea personalului și în dotarea tehnologică, au făcut ca agenția să piardă, până în 2000, procente importante din piața informației de presă. în perioada 1990 – 2000 numărul abonaților a scăzut continuu; la fel și veniturile.”

Instituție bugetară, aflată în subordinea Guvernului, ROMPRES a împărțit soarta atâtor instituții ale statului în epoca de tranziție: salarii mici, investiții pentru tehnologizare, bani pentru cheltuieli materiale doar cât să supraviețuiască. Nesprijinită de autorități, respinsă pe piața presei particulare, ROMPRES s-a încăpățânat să existe păstrându-și jurnaliștii profesioniști și acoperind câteva direcții tematice importante: manifestările oficiale centrale, interne și internaționale, realitatea locală și informația de politică externă.

Din ianuarie 2001 o nouă echipă de conducere a procedat, ferm, la restructurarea și reorganizarea rapidă a agenției și la elaborarea unor strategii de dezvoltare pe principii modene de eficiență și competitivitate. Prin procesul de restructurare s-a avut în vedere o creștere a ponderii personalului redacțional de specialitate și a celui cu studii superioare.

„Restructurarea care s-a concretizat prin reducerea numărului posturilor de conducere și de execuție de la 400 la 280 a avut și efecte negative asupra activității în unele redacții, s-a pus la punct strategia de modernizare și relansare a producției de știri pe piața mass-media. Principala preocupare a fost creșterea calității materialelor publicistice și, mai ales, reducerea timpului dintre momentul producerii unui eveniment și relatarea acestuia pe fluxul de știri. În toate redacțiile s-a avut în vedere diversificarea gamei serviciilor oferite clienților, prin introducerea de noi rubrici care, urmăresc în principal, spargerea monotoniei fluxurilor.”

Preocupările privind calitatea actului jurnalistic, creșterea pregătirii profesionale a redactorilor, au fost dublate de cele privind modernizarea bazei tehnice. Din păcate, fondurile alocate pentru investiții, foarte sărace, în perioada 1990 – 2003 nu au permis agenției derularea unor programe de modernizare și asigurarea unor servicii competitive. Abia după 2003,ROMPRES a putut beneficia de un buget cât de cât îndestulător. La 13 ani de la Revoluție, în ianuarie 2003, Parlamentul a aprobat Legea 19/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Presă ROMPRES. Este pentru prima oară în istoria agenției de presă a statului când aceasta este definită ca „instituție publică autonomă, de interes național" aceasta înseamnă că ROMPRES are o largă autonomie organizatorică și independență editorială.

Poate că soarta agenției ar fi fost alta dacă în primele luni postrevoluționare s-ar fi găsit personalități politice care să impună și agenția de presă, alături de radio și televiziunea de stat, ca serviciu public de presă în Constituția României. Atunci, s-ar fi putut atenua marile pierderi de audiență de personal, de randament profesional.

„Date importante din istoria agenției.

1889

P.P. Carp semnează actul de naștere al primei agenții de presă a statului român – Agenția Telegrafică a României.

1990,8 ianuarie

Decret-Lege de înființare a Agenției Naționale de Presă ROMPRES prin reorganizarea AGERPRES.

1996

Afilierea Agenției Naționale de Presă ROMPRES la EAPA, Alianța Europeană a Agențiilor de Presă.

1997

Lansarea noii serii a colecției „Statele Lumii".

1999

Lansarea oficială a site-ului Agenției Naționale de Presă.

1999

Lansarea, la Palatul Parlamentului, a albumului „Trei zile dintr-un veac. 7-9 mai 1999", lucrare ilustrând, prin text și imagine, vizita Papei Ioan Paul a XI-lea în România la invitația Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române.

2001

Editarea primului buletin săptămânal Integrarea europeană; lansarea fluxului de știri pentru Diaspora „InfoROMPRES".

2003

Parlamentul României votează noua lege de funcționare a Agenției Naționale de Presă ROMFRES, ca instituție autonomă, de interes național.

Lansarea volumului „România și Consiliul Europei 1993-2003".

Editarea revistei săptămânale „Mondorama Săptămânală".

Lansarea fluxului specializat de informații „Breviar financiar-bancar".

2004

Lansarea volumului „România-NATO"

Apariția CD-ului „Uniunea Europeană pe înțelesul tuturor", primul volum dintr-o serie de patru CD-uri reunite sub genericul „ABC-ul Uniunii Europene." Urmează volumele: „Cum să călătorim în Uniunea Europeană", „Cum să învățăm în Uniunea Europeană", „Cum să muncim în Uniunea Europeană."

Editarea albumului „Cititorii sub semnul crucii-Ștefan cel Mare și Sfânt"

Lansarea Serviciului special de știri Jocurile Olimpice Atena 2004

Expoziție de fotografii-document- „1989: Revoluția Română" -la Centrul Român de Informare de la Bruxelles.

Lansarea albumului-document „1989: Revoluția Română."

Lansarea noii serii a buletinului săptămânal „Integrarea europeană"

2005

„România and European Integration" și „Economic Highlights"

Lansarea fluxului de știri life-style „ZIG ZAG"

Lansarea fluxurilor regionale de știri Transilvania-Banat, Moldova, Muntenia-Oltenia-Dobrogea

Lansarea noului site FOTO ROMPRES.

Lansarea platformei IT pentru accesarea bazei documentare.

Lansarea fluxului „Economic Daily News" „

ROMPRES și-a câștigat prestigiul prin atenția deosebită pe care o acordă calității serviciilor sale și prin preocuparea sa de a se menține în afara oricăror influențe sau considerații de ordin politic, religios sau economic. Asigurarea pluralismului de idei, libera circulație a informației, corecta și promta informare a publicului sunt principalele repere care jalonează activitatea agenției.

ROMPRES reprezintă sursa permanentă de informare și una dintre cele mai importante ferestre ale României către lume.

SEDIUL ROMPRES

AGENȚIA Naționali de Presă ROMPRES are sediul în București, sectorul 1, Piața Presei Libere nr. 1.

STATUT

ROMPRES este Agenția Națională de Presă a României, organizată ca instituție publică, de interes național. Are prin statutul său, obiligația fundamentală de a-și desfășura activitatea în afara oricăror influențe sau considerații de ordin politic, religios, economic, de natură să afecteze exactitatea și obiectivitatea informației difuzate. Prin conținutul serviciilor sale, agenția trebuie să asigure libera comunicare a informației, corecta informare a opiniei publice și să nu difuzeze materiale care ar aduce prejudiciu siguranței naționale.

SLOGANUL ȘI VALORILE AGENȚIEI DE PRESĂ ROMPRES

Agenția de presă ROMPRES are un slogan bine definit: „Oameni pentru știri. Știri pentru oameni"

Rompres înseamnă:

Profesionalism și integritate

Calitate și performanță

Dinamism și seriozitate.

Pentru agenție pe primul loc se situează clienții: se urmărește întotdeauna depășirea așteptărilor clienților.

ORGANIZAREA ROMPRES

Structura agenției ROMPRES cuprinde direcții, secții, redacții și birouri. Agenția este împărțită pe departamente specializate pe un anumit domeniu. La nivelul redacției funcționează patru mari secții:

1. Secția politică, acoperă activitatea principalelor instituții ale statului: Administrativă, Parlamentară, Prezidențială, Cabinet prim-ministru, Ministerul Afacerilor Externe, precum și cea a partidelor politice parlamentare și neparlamentare.

2. Secția guvernamentală acoperă activitatea ministerelor, precum și pe cea social administrativă și culturală la nivelul Capitalei. Există redactori acreditați la Ministerul Administrației Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Ministerul Culturii și Cultelor, Educația Națională, Patriarhia Română.

3. Secția corespondenților județeni asigură informații de interes, din domeniile politic, economic, social, cultural, sportiv și de fapt divers din toate județele țării. Informațiile sunt însoțite de fotografii realizate de corespondenți. Agenția are în prezent 42 de corespondenți județeni.

4. Secția sport realizează prin redactori proprii, precum și prin preluarea și prelucrarea unor informații de la marile agenții de presa, de pe internet, informații asupra evenimentelor sportive din țară și străinătate. Întreaga producție editorială a redacției s-a materializat în trei fluxuri principale de știri: informații centrale, informații locale și informații sportive.

CONDUCEREA ROMPRES

ROMPRES este condusă de un consiliu director, coordonat de directorul general. Directorul general este propus de prim ministru și numit prin votul Parlamentului, durata mandatului directorului este de 5 ani. Consiliul director al Rompres este format din directorul general, directorii generali adjuncți, directorii direcțiilor financiară și tehnică. Directorul general, membrii consiliului director și personalul de specialitate nu pot face parte din partide sau formațiuni politice, nu pot promova ideile și activitățile acestora, nu pot fi parte din conducerea altor instituții de presă și nu pot fi colaboratori ai altor instituții media.

„Directorul general are următoarele atribuții și răspunderi:

asigură împreună cu consiliul director conducerea curentă a ROMPRES;

urmărește respectarea prevederilor regulamentului de organizare și funcționare a agenției, precum și a regulamentelor și instrucțiunilor de serviciu;

aprobă angajarea și concedierea personalului;

aprobă angajarea de specialiști pentru efectuarea de lucrări și studii de interes pentru ROMPRES;

aprobă trimiterea de delegați sau personal la reuniuni interne ori externe, întâlniri de afaceri sau studii de interes pentru ROMPRES; prezintă Parlamentului raportul anual de activitate.”

ACOPERIRE TERITORIALĂ

ROMPRES asigură culegerea, redactarea și difuzarea informațiilor și fotografiilor de presă pentru informarea în masă, atât în țară, cât și în străinătate. Agenția dispune de direcții generale și de 40 de redacții detașate în municipalități și județe. De asemenea, agenția își desfășoară activitatea și în străinătate, în țările: SUA, Franța, Italia, Spania, Rusia, Belgia, Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova.

Asigură conectarea on-line la informațiile din România și străinătate clienților săi.

RELAȚIA AGENȚIEI CU MEDIUL ȘI TEHNOLOGIA

ROMPRES dispune de o rețea de recepție a informațiilor și fotografiilor prin cablu, radio și satelit. Agenția beneficiază, de asemenea, de o stație proprie de emisie și recepție prin satelit, folosește o rețea internă UNIX. Jurnaliștii operează în sistemul MS-DOS cu Windows for Workgroups. Informațiile sunt transmise pentru clienți cu viteza 1200 baunds. Recepția fotografiilor prin satelit se realizează cu echipamente digitale EPA.

Agenția Națională de Presă realizează și difuzează, în timp real, prin Internet și prin canal direct satelit, 6 fluxuri generale de știri în limba română și 3 fluxuri de știri în engleză, franceză și maghiară. Elaborează și difuzează, prin Internet și tipar, 12 buletine cu apariție zilnică, săptămânala sau lunară. Redifuzează pe Internet imagini preluate de la agențiile internaționale de media AP și EPA. Deține cel mai bogat fond arhivistic român de știri și imagini, știrile și imaginile sunt transmise automat, prin e-mail, către clienții Rompres.

În ceea ce privește dezvoltarea tehnologică, Rompres urmărește continuarea programului de dezvoltare hard și soft pentru alinierea la standardele celorlalte agenții de presă din Europa.

SERVICIILE ROMPRES

ROMPRES este cea mai importanta sursă de știri și fotografii de presă despre România pentru instituțiile de presă interne și internaționale.

Serviciul de știri cuprinde totalitatea știrilor realizate de ROMPRES, difuzate sau actualizate în timp real, cuprinzând cinci canale independente, care pot fi recepționate sau accesate separat sau în pachet.

Fluxurile de știri ROMPRES sunt:

Serviciul general de știri este fluxul care înglobează întreaga producție de știri din cursul unei zile, realizată de redacțiile specializate: știri centrale, informații din județe, știri externe, știri economice și știri sportive, flux ce conține circa 350-430 de știri/zi, cu un număr mai scăzut în zilele de sărbătoare și în lunile de vară.

Serviciul de știri interne cuprinde peste 200 de știri, ilustrează zilnic, într-un mod complet, actualitatea națională în domeniile politic, diplomatic, militar, social, medical, cultural, științific, învățământ, divertisment etc. Informațiile, redactate în toate formele jurnalistice, privesc evenimente petrecute în capitală și în toate județele țării. Peste 80 de știri de interes național sunt emise zilnic în 4-6 transmisii orare. Serviciul de știri centrale include informații din viața politică a țării, președinție, parlament, guvern, ministere, instituții centrale, partide, precum și despre evenimentele de interes național din domeniile culturii, învățământului, științei, sănătății, vieții militare și organizațiilor neguvernamentale. Fluxul cuprinde, în medie, 60-70 de știri/zi, în acest flux este inclus și Serviciul Național, care se oferă gratuit indiferent de serviciul pe care 1-a cerut abonatul. Serviciul de știri locale este un serviciu cotidian de informații realizat de corespondenții speciali ai agenției din județele țării. Știrile se referă la evenimentele politice, economice, sociale, culturale, sportive și de fapt divers, ce se desfășoară în județe, la problemele comunității și ale administrației locale. Promtitudinea, exactitatea și obiectivitatea face din știrile transmise zilnic o sursă utilă mass-media, instituțiilor centrale ale statului, precum și altor organisme și organizații.

Serviciul, de știri economice cuprinde cele mai importante informații și date economice, financiar-bancare și bursiere din România și de pe piața internațională, dar și evenimente din industrie, comerț, afaceri, precum și activitatea asociațiilor patronale, sindicatelor, religiilor, companiilor și industriilor publice. În culegerea datelor sunt utilizate și serviciile specializate ale marilor agenții de presă. Transmis de luni până vineri și duminica, fluxul de știri economice al Rompres însumează 70 de știri/zi.

Serviciul de știri externe cuprinde peste 120 de informații despre evenimentele internaționale, despre activitatea organizațiilor mondiale și regionale, viața politică, economică și socială a statelor lunii. De asemenea, se urmărește desfășurarea principalelor reuniuni, conferințe și întruniri, de la care transmit corespondenții și trimișii speciali ai agenției. Din fluxul de informații nu lipsesc nici știrile culturale, științifice, vremea în lume,viața mondenă și faptul divers, dar și materiale mai ample, sinteze din presa străină,comentarii, documentare etc. Principalele evenimente internaționale sunt prezentate în cinci transmisii orare, reunind în medie 60 de știri /zi. Pentru radio, Rompres difuzează un flux de știri scurte, transmise la ore fixe.

Serviciul de știri sportive.

Secția specializată transmite zilnic materiale despre activitatea sportivă din Capitală și din județe: rezultate ale întrecerilor, declarații, comentarii despre participarea și rezultatele sportivilor români la competițiile internaționale, cronologii,clasamente, rezultate, biografii ale sportivilor. Cele mai importante știri sportive sunt însoțite de fotografii ROMPRES, AP și EPA. Zilnic sunt transmise peste 50 de știri din actualitatea sportivă internă și internațională din: fotbal, gimnastică, atletism, baschet, handbal, tenis, natație, ciclism, box, formula 1 etc.

Comentarii pe probleme internaționale.

Acest flux conține comentarii, analize și declarații preluate din buletinul Mandorama; se transmite in flux cinci zile pe săptămână.

Serviciul național redă integral comunicate, documente, note, luări de poziție, precizări, puncte de vedere, scrisori deschise, alte materiale destinate presei provenind de la instituțiile statului: Președinție, Parlament, Guvern, ministere, partide, sindicate, precum și de la persoane fizice aflate în funcții publice.

Serviciul de știri despre România, în limbile engleză și franceză,conține informații despre actualitatea din România de interes pentru străinătate,realizate de reporterii ROMPRES, precum și cele mai semnificative știri, comentarii și documentare din presa română asupra evenimentelor și personalităților de marcă, din țară și străinătate. Fluxul de știri acoperă toate domeniile vieții românești: politic, economic, social, cultural, sportiv ete. Serviciul difuzat zilnic, cu excepția duminicilor, în limbile engleză și franceză este indispensabil tuturor celor care manifestă interes pentru România, într-o manieră echilibrată, profesională, obiectivă, fără a neglija nimic din ceea ce formează imaginea corectă a țării noastre, acest serviciu constituie cea mai obiectivă și credibilă sursă de informații pentru ambasade, instituții și mass-media străine. Serviciul este transmis agențiilor de presă internaționale, birourilor acestora la București, ambasadelor din România, cercurilor și oamenilor de afaceri etc.

Serviciul „selecții știri"

ROMPRES asigură printr-un compartiment redacțional și tehnic specializat, o gamă largă de selecții de știri din toate categoriile: centrale, locale, economice, externe, sportive și din sursele sale de documentare.

1. Evenimentele zilei în țară, centrale și locale

O selecție de știri din Capitală și din județe, referitoare la cele mai importante evenimente politice, economice, sociale și culturale. Știrile sunt destinate în special massmedia din județe, dar și altor clase de beneficiari.

2. Știri economice

Selecții de informații economice din țară și străinătate, convenții, acorduri, declarații ale unor oameni politici și de afaceri, privitoare la aspecte ale economiei românești și internaționale.

3. Evenimentele zilei în lume – un grupaj selectiv de știri, privind evenimentele desfășurate în lume, redate în intervalul de 24 de ore.

4. Știri sportive

Emisiunea cuprinde grupaje de rezultate ale competițiilor interne și internaționale, comenterii ale agențiilor internaționale, clasamente. Știrile, pe larg sau în sinteză, susțin rubricile sportive ale cotidianelor și posturilor de radio.

5. Faptul divers – cuprinde curiozități, întâmplări petrecute în România și în lume.

6. Calendarul „La noi și în lume"

Cuprinde datele cele mai importante din istoria zilei, evenimente interne și internaționale, religioase și aniversări care marchează ziua respectivă. Calendarul este transmis abonaților cu cel putin o zi în avans.

7. Mondorama

Reprezintă o selecție de știri de comentarii de actualitate, analize politice și economico sociale ale agențiilor internaționale, articole din presa străină, de politică, economie, fapt divers, cultură, armată, etc.

Publicații periodice

ROMPRES oferă următoarele buletine și publicații, editate atât pe hârtie, cât și în format electronic. a)Buletine

știri centrale

știri din județe

știri sportive

știri externe

știri economice.

b) Mondorama.

Buletinul „Mondorama" este o publicație cotidiană de comentarii, articole și informații externe, realizată de o redacție specializată a agenției. Cuprinde o gamă complexă de informații, analize, puncte de vedere, documente despre România sau alte țări, prognoze, dezbateri, interviuri ale unor personalități ale lumii.

Materialele sunt preluate din publicații internaționale, de care ROMPRES beneficiază pe bază de abonament sau le recepționează prin Internet, precum și din emisiunile agențiilor de presă.

Fiecare număr cuprinde 10-12 subiecte tratate in articole ample, alături de informații prezentate în știri scurte. Buletinul este structurat pe rubrici: România în presa internaționala, Comentariul zilei, Evenimentul politic, Observator, Interviul zilei, Document, Starea economică, Cultură etc.

Buletinul se difuzează zilnic la ora 15.00, se distribuie în București, zilnic, prin ridicarea lui de la sediul Rompres, prin cursă sau prin poștă, iar abonațiilor din provincie li se expediază prin poștă de două ori pe săptămână.

SĂPTĂMÂNALE

”Statele lumii”

Este o agendă-buletin, cu apariție bilunară. Fiecare parte a buletinului cuprinde prezentarea monografică a unui stat cu informații grupate pe capitole: date generale, viața politică, economică, social-culturală, istorie. Întâlnim, de asemenea, biografiile șefului statului și a primului ministru, date despre parlament și guvern, date asupra principalelor partide politice. Un capitol special este rezervat prezentării relațiilor României cu statul respectiv. Buletinele realizate sunt transmise abonaților în format electronic, ca fișiere sau în format tipar.

LUNARE

1. Instituții și organizații din România

Lucrarea este un instrument de informare, cuprinzând denumirea, conducerea, cu nume și prenume, funcția conducătorilor, adesea telefonul și fax-ul celor mai importante instituții și organizații de interes național din România. Agenda cuprinde informații despre Președenție, Parlament, Curtea Constituțională, Curtea de Justiție, Guvern, Ministere, instituții din structura și subordinea guvernului, partide politice, uniuni ale minorităților naționale, sindicate, camere de comerț, bănci, societăți de asigurare, burse, de asemenea, sunt incluse prefecturi, consilii județene, primării municipale, presa și celelalte mijloace de comunicare în masă, instituții academice, ambasade, consulate, centrele culturale ale României în străinătate, muzee, biblioteci, edituri, institute de cercetare etc. Filele lucrării sunt detașabile, astfel încât schimbările care au loc pe parcurs să pară fi actualizate prin file de corectură, trimise lunar abonaților.

2. „Calendarul evenimentelor interne și internaționale "

Este un buletin lunar structurat astfel încât pentru fiecare zi sunt consemnate evenimentele politice, sociale, economice, culturale ce se vor desfășura pe plan național și internațional. Calendarul cuprinde sărbătorile naționale ale tuturor țărilor, precum și date din viața personalităților lumii, îndeosebi ale șefilor de stat și de guvern.

BULETINE ÎN LIMBI STRĂINE Economic Highlights, publicația prezintă pe baza unor surse diversificate, fenomenul economic românesc. În fiecare număr sunt introduse știri și articole, inclusiv sinteze care sunt grupate în capitole: economie generală, industrie, silvicultură, transporturi, comunicații, comerț, afaceri, ecologie, urbanism, calitatea vieții. Informațiile se adresează societăților de afaceri străine din România, ambasadelor, organizațiilor.

Jewish ofthe day.Buletinul cuprinde serviciul zilnic de știri în limba engleză al agenției.Apare de luni până sâmbătă și introduce informații politice, economice, sociale culturale din actualitatea românească.

BULETINE SPECIALIZATE

ECONOMIC DAILY NEWS- zilnic

ECONOMIC HIGHLIGHTS -saptamânal

ROMÂNIA AND EUROPEAN INTEGRATION

ROMPRES special online

infoROMPRES-știri pentru Diaspora

ACTUALITATEA PE SCURT- flux de știri pentru posturile de radio si presa locală

FAPT DIVERS-grupaj de informații variate

ZIG ZAG – flux zilnic de știri din diferite domenii: știință, muzică, astronomie, film, medicină, cultură, sănătate, invenții, mediu, divertisment

MONDORAMA săptămânal – revista de informații, analize, puncte de vedere și documente despre România sau alte tări, prognoze, dezbateri și interviuri – special pentru publicul larg

Integrare Europeană, buletin săptămânal

Fotografii și servicii foto

În cadrul Agenției Naționale de Presă ROMPRES, Redacția Fotoreportaj a luat ființă în urmă cu jumătate de veac. Aceasta reprezintă depozitarea celei mai mari și mai valoroase bănci de fotografii și filme din România. Circa 8 milioane de fotografii alb/negru și color stau mărturie asupra istoriei României în ultimul secol. Alături de ilustrarea evenimentelor interne în toate domeniile. Fototeca ROMPRES conține principalele aspecte ale activității organizațiilor internaționale: ONU, UNESCO, OSCE, NATO etc.

Echipa redacției fotoreportaj ilustrează evenimentele cele mai importante din țară, dar și punctele reprezentative românești din străinătate. Redacția are, de asemenea, relații de colaborare, prin schimb de fotografii de presă cu 35 de agenții naționale din întrega lume.

Serviciile Foto ROMPRES sunt:

Fotografii flux zilnic

Fotografii digitalizate la cerere din arhivă pe film sau hârtie

Reproduceri alb-negru și color

Fotografii și fotoreportaje la cerere – albume.

ROMPRES distribuie fotografie in format electronic de la primele două mari surse internaționale de prestigiu in fotografia de presă: Associated Press (AP) și European Press Agency (EPA), prin care evenimentele internaționale sunt recepționate la București prin satelit

Fotografiile pot fi achiziționate:

direct de la ROMPRES pe suport magnetic sau copie foto;

prin Internet;

prin modem;

prin e-mail.

Redacția Publicații-Documentare a ROMPRES are un înseninat fond documentar, conținând: știrile proprii, dar și alte producții ziaristice referitoare la evenimentele interne și internaționale începând din anul 1949. La cerere aceste documente pot fi consultate, iar materialele de interes pot fi copiate. În redacția Publicații-Documentare se poate realiza, la cerere, documentări tematice, dosare de presă, cronologii, fișe documentare și biografii ale unor personalități române și străine.

Oferta de servicii ROMPRES cuprinde:

8 fluxuri on-line de știri din actualitatea internă și internațională

6 fluxuri speciale

5 selecții de știri din fluxurile generale

7 buletine zilnice

4 buletine săptămânale

2 buletine lunare

3 fluxuri on-line în limbi străine

100 de fotograme de unică rezoluție, transmise zilnic, on-line

cea mai mare arhivă foto

cea mai amplă arhiva documentară.

Pe fluxul agenției se transmit, anual, în medie circa:

70 000 de știri din actualitatea internă

50 000 de știri și 4 000 de comentarii din actualitatea internațională

30 000 de știri în limbile engleză și franceză

7 000 de materiale documentare

25 000 de fotografii de presă din actualitatea internă și peste 350 000 imagini din actualitatea internațională.

ANGAJAȚII ROMPRES

Agenția Națională de Presă ROMPRES are birouri de presă în toate reședințele de județ, din țară și trimiși speciali la cele mai importante evenimente din țară și din străinătate.

Jurnaliști de excepție, fotografi talentați, reporteri curajoși, cei 350 de oameni de presă angajați ai ROMPRES asigură conectarea în timp real la evenimente din România și din lume.

Culegerea de informații, redactarea, procesarea și finalizarea acestora, realizarea de material fotografic și apoi distribuirea lor către beneficiari sunt operațiuni la care participă peste 70 la sută din salariații ROMPRES: ziariști, reporteri, fotoreporteri și operatori calculatoare. Majoritatea personalului lucrează în sediul central din București, în redacțiile și secțiile redacțiilor centrale, locale, fotoreportaj, externe și sport, știri pentru sănătate,documentare, publicații și servicii la cerere. În țară, în majoritatea capitalelor de județ,Rompres are acreditați corespondenți speciali, în număr de 42. Evenimentele internaționale importante sunt relatate de agenție prin trimiși speciali. Agenția română are corespondenți în cele mai importante capitale din Europa și America de Nord. În agenția Rompres lucrează oameni tineri, licențiați în jurnalism, litere și chiar facultăți tehnice, însă, s-a păstrat și o parte din personalul ce lucra înainte de 1990.

Salariații agenției au urmat cursuri de perfecționare profesionlă organizate de instituții de prestigiu: Universitatea București, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul de pregătire în Informatică, Instituția Națională de Administrație etc.

La data de 31 decembrie 2005, agenția ROMPRES avea ocupate 333 de posturi, dintre care 223 posturi de studii superioare și 110 posturi studii medii.

ABONAȚII ROMPRES

Știrile interne și externe transmise în flux, buletinele și fotografiile realizate de Agenția Națională de Presă ROMPRES sunt preluate de numeroase ziare, posturi de radio și televiziune. Sunt, de asemenea, solicitate de instituțiile publice ale statului, de instituții și organizații politice, economice, sociale, culturale și cu alt profil, între beneficiari se numără Administrația Prezidențială, Senatul, Camera Deputaților, Guvernul României, ministere și departamente subordonate, Curtea Supremă de Justiție, partide și alte organizații politice, instituții de învățământ superior, biblioteci și edituri, societăți bancare și camere de comerț organisme ale administrației publice locale: prefecturi,consilii județene, primării, precum și societăți economice și de altă natură.

Mijloacele de comunicare în masă care folosesc știri și imagini Rompres numără, între altele, cotidiane centrale cum ar fi: Evenimentul Zilei, Dimineața, Jurnalul Național, Libertatea, Curentul, Ziarul Financiar, Azi, Curentul Național, Gazeta Sporturilor, posturi de radio și televiziuni: Radio România, Televiziunea Română, Televiziunea Antena 1, Radio Contact, Radio 21; numeroase ziare și posturi de radio-tv cu acoperire județeană sau locală.

De serviciile Rompres beneficiază, de asemenea, birouri ale corespondenților mass-media străine, misiuni și reprezentanțe diplomatice aflate la București, precum și societăți și organizații ale cetățenilor români din afara granițelor țării.

COLABORATORII ROMPRES

„Agenția Națională de Presă ROMPRES are acorduri de colaborare și face schimburi de informații și fotografii cu peste 45 de agenții de presă din întreaga lume, între care: AFP (Franța), ANADOLU (Turcia), ANA (Grecia), ANP (Olanda), ANSA (Italia), ANTARA (Indonezia), AP (SUA), APA (Austria), ATA (Albania), BELGA (Belgia), RADIOBRASIL (Brazilia), BTA (Bulgaria), CTK (Cehia), DINAU (Ucraina), DPA (Germania), EFE (Spania), INA (Irak), IRNA (Iran), HINA (Croația), KCNA (Coreea de Nord), KUNA (Kuweit), KYODO (Japonia), MENA (Egipt), MAP (Maroc), MOLDPRES (Moldova), MPA (Grecia), MTI (Ungaria), PAP (Polonia), PETRA (Iordania), PTI (India), RB (Danemarca), SANA (SiriaX STA (Slovenia), TAP (Turcia), ITAR_TASS (Rusia), TASR (Slovacia), ZONHAP (Coreea de Sud), XINHUA (China).”

ROMPRES este, de asemenea, membră a Alianței Agențiilor Europene de Presă și a Asociației Agențiilor de Presă din Balcani. în țară, ea este membră a Clubului Român de Presă.

ATRIBUȚIILE ROMPRES

Agenția Națională de Presă ROMPRES funcționează ca instituție publică autonomă de interes național, independentă din punct de vedere editorial, sub controlul Parlamentului României.

Cheltuielile de funcționare și investiții ale agenției se finanțează de la bugetul de Stat.

ROMPRES are următoarele atribuții principale:

„culege și furnizează informații de presă privind actualitatea românească și evenimentele internaționale, pe care le difuzează, în limba română sau în limbile de circulație internațională pe baze contractuale, presei române și străine, precum și altor categorii de beneficiari;

asigură difuzarea promtă a comunicatelor, a declarațiilor, a altor documente oficiale și materiale de presă provenind de la autoritățile și instituțiile publice, precum și de la alte organizații guvernamentale și neguvernamentale;

colectează, depozitează, preludează și arhivează materiale de presă, fotografii și alte documente realizate sau primite;

editează lucrări de interes larg, sub formă de buletine, cataloage, reviste, albume și alte asemenea publicații;

prestează la cerere, contra cost sau pe bază de reciprocitate ori compensație, servicii specifice activității de informare în masă pentru persoane fizice ori juridice, din țară sau străinătate;

stabilește, pe baza prevederilor legii, prețuri și tarife, în lei sau în valută, pentru emisiunile sale de știri și fotografii, precum și pentru celelalte servicii pe care le realizează;

participă la activitatea organizațiilor internaționale ale agențiilor de presă;

încheie acorduri de cooperare și schimb de fluxuri de informații și fotografii, prin reciprocitate sau compensație ori contra cost, cu instituțiile de presă naționale și internaționale;

realizează activități publice prin fluxuri de știri, inclusiv pe Internet, prin buletinele și publicațiile proprii, pentru beneficiari din țară și străinătate, în schimbul unor produse, prestări de servicii, sponsorizări sau în scop autopromoțional;

organizează rețele proprii de corespondenți în țară și în străinătate.”

„Agenția Națională de Presă ROMPRES are obligația fundamentală de a-și desfășura întreaga activitate în afara oricăror influențe sau considerații de ordin ideologic, politic sau economic de natură să compromită exactitatea și obiectivitatea informației difuzate; să-și dezvolte și să-și perfecționeze activitatea pentru a oferi, cu regularitate și fără întreruperi, beneficiarilor din țara și străinătate informații exacte și imparțiale. Rompres administrează și folosește, în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, spatii corespunzătoare, echipamente și instalații proprii de recepție, prelucrare, stocare și transmitere a fotografiilor, de telecomunicații, de imprimare.”

ROMPRES satisface pe deplin cerințele clienților printr-o activitate editorială bogată: buletine de știri, cataloage, lucrări documentare, albume, reviste, CD-uri, inclusiv producția fotografică. Informarea opiniei publice prin transmiterea promtă de știri corecte și profesionist redactate, repreyintă un obiectiv principal al agenției, care transmite zilnic abonaților săi peste 700 de știri din actualitatea internă și internațională și peste 1500 de imagini din România și de pe mapamond, ilustrând tematic toate domeniile de activitate: politic, economic, social, cultural, sportiv, științific etc. ROMPRES pune, de asemenea, la dispoziția publicului valoroase arhive de text și imgini, conservate și valorificate in condiții de siguranță și deplină responsabilitate.

3.4. Alte agenții de presă

Mediafax

Mediafax, parte a concernului Mediapro, s-a născut în 1991, ca o componentă a concernului, devenind în 1995 societate pe acțiuni. Mediafax este unul dintre cei mai mari furnizori de informație generală și de afaceri din România, cunoscut în general pentru fluxurile sale de știri și fotografie de presă accesate de 90% din presa scrisă centrală și 70% dintre posturile de radio și de televiziune. Primele știri Mediafax au fost bătute la mașină și apoi trimise în plicuri către redacțiile ziarelor centrale. Mai târziu, fluxurile de știri au început să fie trimise în întreaga țară prin fax, din oră în oră. Echipa inițială din spatele numelui Mediafax a fost alcătuită din 12 jurnaliști. În prezent furnizează zilnic peste 600 de știri din domeniile politic, economic, social, cultural și sportiv, fluxuri de fotografie de presă, precum și înregistrări audio cu declarații și interviuri în exculsivitate. În afară de informație în timp real, Mediafax oferă acces la arhivă de peste un milion de materiale jurnalistice și peste 140.000 de fotografii de eveniment, din 1994 până în prezent, actualizată zilnic.

NewsIn

NewsIn este cea mai nouă agenție de știri națională de pe piața românească, lansată în iulie 2006, ca parte a trustului Realitatea-Cațavencu. Ea furnizează fluxuri de știri, fotografie, video și servicii profesionale, adresate companiilor, care acoperă sectoarele energetic, IT&C și financiar-bancar.

AM Press

AM Press a fost înregistrată la 8 martie 1991 și a transmis primele fluxuri la 18 martie același an. Este prima agenție privată din România și a treia din Eruropa de acest tip. AM Press este o agenție națională, cu o rețea de corespondenți și o rețea de distribuție naționale. Agenția este utilizată mai ales pentru știri de fapt divers.

Amos News

Amos News a fost lansată în 2002 ca agenție de presă independentă, fiind înfințată de jurnalistul Octavian Andronic. În aprilie 2006 agenția a fost cumpărată de grupul Intact, care mai cuprinde Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia Lyfestyle TV, Radio Romantic, Jurnalul Național, Gazeta Sporturilor, Săptămâna Financiară, Tngia, Top Gear, 4WD, Tipografia Intact, Intact Production și Fundația Mereu Aproape. AR Press a emis din 1992, cu flux continuu din 1994, volumul de știri fiind de 60-70 de informații pe zi.

NEWS-AR

NEWS-AR este agenția de știri a județului Arad. Înființată în 2007 de ziariștii Orlando Toader și Diana Rotar, agenția se adresează în special mass-media din județul Arad, care pot prelua știrile în limita a 500 de caractere, cu indicarea sursei. De asemenea, se adresează cititorilor on-line, cu informații de ultimă oră, care pot fi citite la adresa www.newsar.ro. Agenția deține mai multe ziare și reviste on-line destinate publicului din Arad și localitățile județului.

4.CLASIFICAREA AGENȚIILOR DE PRESĂ

Pentru clasificarea agențiilor se au în vedere diverse criterii.

După „aspectul juridic (titlul de proprietate), agențiile de presă se împart în:

agenții constituite ca societăți pe acțiuni, asociații ziaristice (Reuters, Associated Press, etc.);

întreprinderi particulare (United Press International, Mediafax etc.);

agenții oficiale (agențiile naționale aflate sub autoritatea statului, Moldpres, de exemplu).”

„Aceste tipuri fundamentale de agenții – de stat, asociative și private, – sunt, la rândul lor, clasificate după diferite alte criterii, cum este cel privind categoriile de informații colectate și distribuite, împărțindu-se în agenții de informații generale și agenții specializate. În fond, orice mare agenție de presă care prestează servicii de informații în flux continuu este o agenție de informații generale.” Agențiile specializate asigură servicii mai puțin regulate, uneori zilnic, dar și săptămânale, în anumite domenii de activitate și plătite, în general, la fiecare produs și nu pe bază de abonament. La rândul lor, aceste agenții sunt de mai multe feluri:

Agenții de publicistică specializate în culegerea, prelucrarea și transmiterea de corespondențe de toate genurile gazetărești, cum sunt Inter-Press (Polonia), Budapesta (Ungaria) etc. Cele mai puternice sunt cele anglo-saxone sau japoneze, ca WPP Group,Omnicom, Dentsu, etc.

Agenții fotografice ca EPA (Spania), Gamma, Sigma (Franța), etc.;

Agenții de presă radio sau tv;

Agenții de publicitate (sau reclamă);

O serie de alte agenții sunt specializate în anumite domenii: economice (Uberpresse, Franța), finanțe (Vereinigte Wirtschaftsdienste, Germania), piața de capital (Bloomberg,USA), sport (Sportinformation, Elveția). Au apărut, de asemenea, agenții ale unor comunități politice, filosofice, religioase, etnice, cum ar fi SPD Aktuel (Germania), Agenția Internațională Fides (la Roma), Jewish Telegrafic Agency (USA), Katolik Nederlands Presbureau (Olanda), etc. clasificare: întinderea (național sau internațional) și importanța rețelelor geografice de colectare și difuzare, felul serviciilor și volumul clientelei. În consecință, agențiile de presă sunt grupate în:

naționale

internațional

mondiale.

Agențiile naționale, apărute în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sunt agenții care furnizează fie un serviciu complet de informații exclusiv despre actualitatea țării unde funcționează, fie servicii specializate pe suport (tv, foto, sunet) sau unele tematice. Ele incheie adeseori acorduri cu agențiile mondiale pentru a-și lărgi serviciul internațional. De regulă, clientela lor este exclusiv națională. Rețeaua de informații este națională. Agențiile naționale au rolul de a răspunde nevoilor statelor naționale de informare și de identitate și de a asigura dreptul cetățeanului la asemenea informații. Cu atât mai mult astăzi, când democratizarea societății umane are tendințe de globalizare, se impune existența unor instituții care să garanteze libertatea circulației informației și accesul, cu șanse egale ale tuturor cetățenilor, la serviciile informaționale dintr-o țară sau alta. Astfel de agenții sunt: Rompres și Mediafax – România, Jiji Press (întreprindere particulară) – Japonia, Kyodo News Service – Japonia, FIDES – Vatican, Deutsche Press Agentur (DPA)– Germania, Prensa Latina – Cuba, MENA – Egipt, EPE – Spania, ANSA – Italia, SANA – Siria, AAP – Australia, APA – Austria, BTA – Bulgaria, ZANA – Zambia, TT – Suedia.

În situația în care unele agenții naționale iși extind activitatea și în alte țări, ele dobândesc un caracter internațional. De regulă, acest tip de agenții acoperă evenimențial zone continentale sau un grup de state legate între ele prin intercondiționări economice, geoculturale sau politice. Ele au corespondenți și abonați în aceste zone sau țări. Astfel de agenții pot fi considerate ITAR- TASS (Rusia, 1925), Agenția China Nouă (1937), EFE (Spania, 1938), DPA (Germania, 1945), ANSA (Italia, 1945), KYODO și JIJI PRESS (Japonia), etc.

„Agențiile mondiale sau marile agenții au o cuprindere globală a pieții de informații, dispun de o largă rețea de corespondenți plasați în punctele cele mai importante ale lumii și asigură informarea permanentă și cât mai rapidă despre evenimentele sau fenomenele ce se petrec la nivel planetar. Astăzi, doar patru agenții mai răspund la calificativul de agenții mondiale: Agenția France Presse, Reuters, Associated Press și United Press International (UPI). Ele constituie unul dintre cele mai importante mijloace de informare din lume, dispun de mari capacități financiare, sunt dotate cu aparatură ultraperformantă, fiind importanți distribuitori de material electronic, tansmit prin multiple și complexe fluxuri cele mai diverse informații în peste 25 de limbi la sute de mii de abonați (în presa scrisă, radio, televiziune, instituții de stat și companii private) de pe întreg cuprinsul planetei.”

5. DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII ÎN AGENȚIA DE PRESĂ

Agențiile de presă au fost înființate pentru a servi scopului suprem de colectare și transformare a informațiilor în știri, care sunt transmise către toate instituțiile mass-media ce apelează la serviciile acestora.„Agențiile de presă sunt uzine cu foc continuu, unde muncitori anonimi topesc și toarnă în forme comprehensibile cea mai de temut substanță a momentului-informația"

În 1952, Paul-Louis Bret, un fost director general al Agence France Press definea agenția de presă ca fiind „un organ care caută, redactează și vinde știri, la un preț care acoperă cheltuielile de exploatare și asigură niște beneficii normale, excluzând toate resursele străine acestei activități.

„O agenție de informații este întreprinderea care are ca principal scop, oricare ar fi forma sa juridică, căutarea de știri și, de o manieră mai generală, de documente de actualitate, care au ca obiectiv exclusiv exprimarea sau reprezentarea faptelor și distribuirea lor unui ansamblu de societăți de informații și, excepțional, particularilor în vederea asigurării, contra plății unui abonament și în condiții conforme legilor și uzanțelor comerțului, a unui serviciu de informații cât mai complet și imparțial posibil." Această complexă definiție a agenției de presă a fost formulată de UNESCO și este cuprinsă în „Agențiile telegrafice de informații." Toate aceste definiții conțin atribuțiile unei agenții de presă, rolul acesteia în sistemul mediatic al unei țări. Agenția de presă redactează știri pe care le transmit mai departe. În relatarea faptelor și a evenimentelor, se are în vedere exactitatea și obiectivitatea, ca principale și generale condiții de redactare. Agențiile de presă veghează asupra actualității țării în care funcționează pentru ca nimic să nu treacă neobservat, nici un eveniment să nu se producă fără a fi preluat, prelucrat și mediatizat.

1. Procedări de organizare și functionare în ageația de presă

Orice agenție de presă trebuie să fie in măsură să afle în timpul cel mai scurt posibil un eveniment petrecut oriunde în lume și să comunice abonaților sai știri legate de acesta.

Aceasta presupune o bună organizare și funcționare, o rețea foarte densă de corespondenți și o rețea de legătură cu abonații, precum și o redacție centrală eficientă.

O agenție de presă este organizată pe redacții sau departamente, fiecare axată pe un domeniu de activitate: economic, politic, social, cultural, sportiv, etc. Redacțiile sunt conduse de câte un șef de redacție, care supraveghează munca jurnaliștilor angajați. în afara șefilor de redacție, procedurile de lucru din agenție, fluxurile de știri, produsele agenției sunt controlate și verificate de către redactorul-șef.

Redactorul-șef este cel care coordonează munca în agenție, însă instituția este condusă de obicei, de un director general, ajutat de doi directori adjuncți. Fiecare agenție de presă are un birou central, un sediu care reprezintă nucleul agenției respective. Aici sunt primite informațiile venite din țară și din străinătate, sunt prelucrate și transformate în știri proaspete care sunt trimise, la rândul lor, la abonați. Sediul central reprezintă creierul agenției. Aici se primesc știrile, sunt selectate, completate, traduse, dacă este cazul apoi retransmise în cel mai scurt timp.

O agenție dispune de atâtea redacții câte servicii oferă. La sediul agenției, telegramele de presă intră direct în computer, unde sunt stocate. Tot computerul difuzează, pe o imprimantă rapidă, primele rânduri ale știrii către toate redacțiile. Sunt eliminate prin selecție, informațiile care nu prezintă interes pentru clienți. Celelalte sunt introduse pe monitorul unui computer, iar redactorul le verifică și le corectează. Redactorii redactează două tipuri de depeșe: articole de background care plasează știrea în context și o lămuresc pentru a face din ea o informație completă; al doilea tip de depeșă se referă la sintezele care reiau firul unui eveniment și aduc la zi informații în legătură cu subiectul tratat Redactorul- șef veghează asupra obiectivitătii știrii. El decide asupra fluxului de știri, pentru a fi transmise cele mai bune informații.

Pe lângă sediul central, o agenție poate avea și birouri regionale, în diferite orașe ale țării în care activează. Dacă este agenție mondială, ea deține și birouri în principalele orașe ale lumii, de la care vin informații pentru ca aceasta să poată acoperi evenimentele ce se petrec la nivel mondial. în cazul agenției Reuter de exemplu, birourile pe care aceasta le are în lume acționează ca agenții de sine stătătoare. 70% dintre acestea își desfășoară activitatea în afara țării. Celelalte două agenții mondiale își desfășoară activitatea cu preponderență în Franța și SUA.

Fiecare departament sau redacție a agenției oferă unele servicii și produse. Astfel, agenția de presă oferă:

serviciul de știri interne, cu informații centrale și locale;

serviciul de știri externe, cu informații din străinătate;

serviciul de știri economice, in cadrul căreia sunt aprofundate informațiile din domeniul economic;

serviciul de informații sportive, prin care sunt transmise abonaților știri de la principalele manifestări sportive interne sau externe;

serviciul foto, care asigură fotografii de presă prin munca fotoreporterilor agenției.

Produsele agenției de presă îmbracă forma fluxurilor de știri, a reportajelor, analizelor și comentariilor, pe care agenția le pune la dispoziția abonaților din presa scrisă și audiovizual, contra cost.

Prețurile serviciilor și a produselor variază de la o agenție la alta, în funcție de caracterul și prestigiul acesteia, cât și de țara în care funcționează aceasta. Mai mult, fiecare produs, fie el flux de știri, buletin de știri, reportaj, analiză sau comentariu, are prețul său.

În România, agențiile de presă și-au stabilit prețuri la produse ținând cont de importanța și interesul pe care acestea le au pentru diferiți abonați din mass-media sau din alte sectoare de activitate. Există concurență între agenția națională de presă Rompres și agențiile private, care luptă pentru acoperirea pieței și pentru deținerea titlului de lider pe piața mass-media. Iar concurența aceasta determină agențiile să vină cu știri bune, interesante, exacte, complete și să-și îmbunătățească neîncetat produsele, modalitățile de lucru, de organizare și de funcționare.

Pentru o bună funcționare, agenția are nevoie de mijloacele tehnice de recepționare și de transmitere a informației. Astfel, o agenție de presă dispune de o rețea de recepție a informației și fotografiilor prin cablu, radio, satelit sau internet. Informațiile ajung în timp real la clienții fideli.

Modul de preluare a informațiilor este, în general, același pentru toate agențiile de presă.

Informațiile centrale sunt aduse de reporterii de teren, care le colectează și apoi, le prelucrează în redacția agenției. Informațiile din țară sunt adunate prin intermediul birourilor regionale, a corespondenților permanenți sau a ziariștilor din presa locală. Informațiile din străinătate vin de la corespondenții externi aflați în diferite capitale ale statelor lumii, dar în principal, acest gen de informații provin de la agențiile externe cu care respectiva agenție a încheiat acorduri de colaborare.

Agențiile naționale încheie acorduri de colaborare cu agențiile de presă internaționale și mondiale, dar și cu agențiile naționale din țările vecine. Colaborarea constă in schimburi de informații in legătură cu evenimentele ce se petrec și care au un grad ridicat de interes. Agențiile de presă din România colaborează cu diverse agenții din străinătate în scopul de a obține de la acestea informații legate de evenimentele de interes mondial, în schimbul acestora, agențiile externe primesc din partea agențiilor române știri din țară, cu privire la realitatea românească.

Indispensabilă unei agenții de presă este și rețeaua de corespondenți, atât în țară, cât și în străinătate, aceasta poate fi mai largă sau mai restrânsă, in funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei agenții în parte. Corespondenții sunt cei care stau întotdeauna la punctul de plecare al unei știri.

Agențiile naționale au corespondenți plasați în fiecare regiune, cele mondiale, în fiecare țară, în orașele importante in care este nevoie de mai mulți corespondenți, agenția dispune de un birou organizat precum o redacție. În cazul agențiilor mondiale, legătura dintre corespondenți și sediul agenției se fiice prin intermediul unor birouri ale agenției în zonele respective.

Corespondenții intră in legătură cu sediul central al agenției prin telefon, radio sau satelit potrivit echipamentului tehnic de care dispun, ei trimit telegrame la sediu prin calculator, telex, teleimprimator sau telefon. Avantajul de a avea un corespondent la fața locului este dat de faptul că „el trăiește în miezul evenimentului și al lavei informaționale". De aceea este important pentru o agenție să aibă o rețea de corespondenți. Chiar și în străinătate, în ciuda colaborării cu agențiile străine, prezența corespondenților este necesară.

2. Accesul in agențiile de presă

Angajarea în cadrul agențiilor de presă se face pe două căi:

prin concurs organizat la o dată fixată;

prin cooptarea studenților de la facultățile de Jurnalism, aceasta în cazul agențiilor de presă particulare.

Concurenții trebuie să îndeplinească unele condiții, ca de exemplu, cunoștințe PC, să aibă studii superioare, cunoașterea limbilor străine, în special engleza, cunoștințe din domeniul fotografiei. Există o perioadă de probă in care candidatul trebuie să-și dovedească abilitățile, in special, acel simț al știrii caracteristic jurnaliștilor.

La angajare, noul membru al echipei de ziariști din agenție este obligat să-și însușească un anumit „manual intern"; acesta reprezintă un ansamblu de norme profesionale pe care fiecare angajat trebuie să le respecte.

Nu toți angajații din cadrul unei agenții au facultatea de Jurnalism. Se poate vorbi aici de o mobilitate dinspre alte meserii spre presă. Există jurnaliști licențiați în litere sau chiar de la facultăți tehnice. Inginerii de sistem și operatorii fac parte din personalul agențiilor de presă.

Ei trebuie să asigure tratamentul textelor, transmiterea materialelor prin computer, precum și alte servicii legate de comunicarea prin fax sau e-mail.

Noii angajați ai agențiilor de presă trebuie, in primul rând, să aibă acea chemare spre scriitură, să dețină propriul stil in redactarea textelor. Ei s-au născut cu acest har sau îl dobândesc pe parcurs, acumulează experiență din mers. Jurnalistul de agenție devine astfel „o vedetă necunoscută, un combatant aflat mereu in punctul cel mai fierbinte, dar al cărui nume nu apare niciodată pe ordinea de zi."

3. Rolul jurnalistului de agenție În agenția de presă, una dintre cele mai importante persoane, fără de care știrea nu s-ar putea concepe este jurnalistul. El are rolul cel mai important: trebuie să fie primul acolo unde se întâmplă ceva, primul care vede ce se întâmplă; nu este decât un mediator al substanței ce se numește informație. Jurnalistul de agenție este cel ce culege informația și o preluctrează într-o formă convenabilă.

În Codul francez al Muncii se găsește o definiție potrivită pentru staful jurnalistic: „Jurnalistul profesionost este cel care are ca principală ocupație exercitarea profesiunii sale într-unui sau mai multe cotidiane sau periodice, într-una sau mai multe agenții de presă și care câștigă din aceste activități majoritatea banilor sai."

Jurnalistul de agenție trebuie să dețină un stil propriu în scrierile sale; acest stil se poate dobândi pe parcurs sau te naști cu el, este un har. Un astfel de ziarist redactează, sub presiunea timpului, depeșele de agenție. Aceste depeșe sunt simple știri, pe care jurnalistul are misiunea de a le insera după reguli stricte. Activitatea profesională a jurnalistului de agenție constă în căutarea, prelucrarea și distribuirea informațiilor. El nu dispune de timp și nici nu are misiunea de a redacta analize, comentarii sau editoriale. Trebuie să mânuiască abil limba în care redactează știrea, chiar dacă, uneori, este tentat să scrie reportaje sau să-și spună propriile opinii. Informația este materia de bază a jurnaliștilor de agenție. Aceștia o prelucrează, și astfel, informația brută devine știre. Redactarea unei știri este „faza transformării informației nude în dialectul vieții.". Jurnalistul de agenție nu este diferit cu mult de oricare alt jurnalist din mass-media. El este cel care se ocupă de redactarea știrilor, pe care le include apoi în fluxul de știri și care, sunt ulterior difuzate clienților agenției. Trebuie să cunoască normele de redactare a știrii și să le respecte. De asemenea, activitatea sa trebuie săse desfășoare in limita normelor profesionale, pe care orice agenție de presă le impuneangajaților săi.

Documentarea jurnaliștilor de agenție se realizeză prin interviu. Reușita interviului rezultă din culegerea datelor interesante și importante, legate de eveniment. Interviul poate fi direct, un dialog față în față dintre jurnalist și interlocutor, dar aceasta se poate obține și prin telefon. Pe lângă interviu, jurnalistul trebuie să apeleze la tehnica observației, investigației și a stenografiei. Toate acestea constituie baza etapei unei bune documentări.

Principiile profesionale ale jurnalistului de agenție se referă la comunicarea informațiilor, neînsoțite de vreun comentariu, jurnalistul rămânând imparțial în relatarea adevărului. El trebuie să țină cont în munca sa ce ține de informare, de câteva reguli importante:

Dezinteresarea este o calitate care îl vizează pe jurnalistul de agenție și semnifică detașarea acestuia de propriile interese, opțiuni, preferințe, antipatii. Aceasta este o condiție în atingerea obiectivitătii și a celorlalte standarde.

Adevărul și obiectivitatea reprezintă țintele jurnalistului de informare și se referă la prezentarea realității așa cum este ea. Obiectivitatea în presa de agenție, ca și în presa tuturor celorlalte instituții mass-media, este o condiție esențială deoarece „a face știri este o slujbă impersonală.". În relatarea evenimentului, jurnalistul de agenție trebuie să fie detașat, să prețuite evenimentele cu sânge rece, cu obiectivitate deoarece rolul textului jurnalistic este de a prezenta faptele și nu impresiile personale.

Universalitatea este o calitate importantă a știrii de care jurnalistul de agenție trebuie să țină cont pentru a satisface curiozitatea diverselor categorii de oameni, la nivel național sau internațional.

Rapiditatea este un element esențial în munca jurnalistului de agenție. A fi rapid, în condițiile concurentei, înseamnă primul care transmite informația. Un singur minut de întârziere reprezintă o problemă serioasă. Știrile care nu ajung la clienți în timp real nu mai au nici o valoare. În agenția de presă, ca și în toate mass-media, timpul este foarte prețios, înseamnă totul.

Integritatea reprezintă relatarea completă a faptelor. Aici, jurnalistul de agenție trebuie să se informeze, să țină cont de părerea tuturor celor implicați în eveniment, să nu facă discriminări.

Actualitatea este condiția esențială în munca jurnalistului, deoarece publicul este interesat doar de ceea ce se petrece în prezent.

Obiectivitatea agenția pretinde angajaților respectarea acestei condiții care caracterizează întreaga munca jurnalistică.

Neutralitatea: actuale, precise, complete, cu surse citate, știrile de agenție, trebuie să poată fii publicate fără modificări esențiale. Această exigență, îi obligă pe jurnaliștii de agenție la o neutralitate strictă.

Știrile jurnalistului de agenție sunt expediate ziarelor, posturilor de radio și televiziune fără a se ține cont de orientarea lor politică.

„Idiferent dacă jurnalistul își desfășoară activitatea într-o agenție sau într-un studio de radio sau televiziune ori la un cotidian, indiferent dacă rezultatul documentării lui va fi o știre de câteva rânduri sau un editorial de câteva coloane pe pagina întâi, el trebuie să evalueze pe teren ce este un eveniment și ce nu, ce este nou, insolit, interesant, important; el intră în contact cu sursele de informare (participanți sau martori la eveniment), subiective involuntar sau deliberat, părtinitoare sau deliberate, dornice să se confeseze interlocutorului lor înarmat cu un casetofon sau cu un carnețel-sau taciturne. Jurnalistul trebuie să știe să asculte și să-și dea seama în fiecare moment ce fel de interlocutor are în fața sa. Mai mult decât atât, din divagații și gânduri fragmentar formulate, trebuie extrase faptele așa cum au fost, așa cum sunt, cu tot adevărul lor omenesc. Presa de informare este în căutarea faptelor care compun evenimentul. Iar agenția de presă este furnizorul cel mai important al faptelor de presă, știrile care imortalizează istoria de fiecare zi a omului.".

4. Presiuni si constrângeri ale unei agenții

Ca în orice instituție mass-media și agențiile de presă sunt supuse diferitelor tipuri de presiuni și constrângeri, care influențează într-o oarecare măsură, funcționarea acestora.

Agențiile de presă sunt „uzine" ce produc mesaje în regim industrial; de aceea, ele trebuie să găsească și să aplice metode raționale în rezolvarea problemelor pentru a nu încetini difuzarea știrilor cu care instituțiile de presă se „hrănesc" zilnic.

Timpul prea scurt dintre producerea evenimentului și distribuirea lui pe piața consumatorilor de mass-media, îi obligă pe jurnaliștii de agenție să adopte mereu un ritm rapid și repetitiv. în cadrul unei agenții de presă, apar o serie de factori ce pot influența tratarea informațiilor în interiorul redacției.

Cea mai importantă presiune care apare în agențiile de presă este cea legată de fluxul biformațional. Instituțiile de presă trebuie să fie „aprovizionate" cu informația necesarăproducției zilnice. în funcție de numărul de evenimente importante, care au loc pe planmondial și internațional, aria de selecție a subiectelor este mai largă sau mai limitată. Înagenție, este necesar un control permanent asupra fluxului informațional.

O altă formă de presiune este cea economică: publicitatea-goana după clienți reprezintă sursa principală de venit; fondurile financiare sunt și ele importante în cadrul unei agenții: de exemplu, grupul patronal, care este nemulțumit de prestația agenției și este tentat să ceară reduceri de personal, de deplasări, de bugete alocate tehnologizării sau fonduri provenite de la stat

Politica redacțională a fiecărei agenții intervine în desfășurarea normală a activității și este o presiune de tip internă. Fiecare agenție are clar stabilite un număr de reguli de redactare a știrilor, pe care angajații trebuie să la respecte.

Influențele politice se manifestă în cazul in care agenția este finanțată de către stat. De aici pornește o problemă cu care se confruntă aceste agenții, și anume, subordonarea lor față de stat, această subordonare se poate face simțită în tratarea știrilor. Statul deține un anumit control asupra știrilor care intră în flux și își exercită puterea, uneori, subordonând agenția din punct de vedere politic în această situație, statul își exercită, într-o măsură mai mică sau mai mare, influența asupra procesului de tratare a știrilor. însă, agențiile subvenționate de către stat luptă pentru înlăturarea presiunilor politice, în cele mai multe cazuri, prin adoptarea unui statut care să asigure cadrul legislativ-deontologic de a acționa conform standardelor agenției de presă, în aceste condiții, jurnaliștii de agenție se luptă cu încercările puterii de a le influența munca.

Clienții agenției reprezintă o altă presiune în interiorul organizației. Agențiile de presă își adaptează produsele în funcție de clienți. Unele știri sunt favorizate în detrimentul altora pentru a satisface cerințele clienților. Astfel, în cazul agențiilor private, influențele în procesul de prelucrare a știrilor pot fi exercitate din partea anumitor clienți.

Competiția între agenții afectează, uneori, selecția informațiilor. Fiecare agenție caută să ofere abonaților mass-media, dar și celor din afara instituțiilor de presă, știri și informații din cele mai bune și inedite, pe care clientul să nu le poată găsi la agențiile de presă concurente. între agențiile de presă acuale există o concurență permanentă. Agenția care aduce prima știrea este cu un pas înaintea celorlalte.

Agențiile de presă sunt supuse unor presiuni și constrângeri care influențează, de cele mai multe ori, știrile ce urmează a fi transmise.

5. Clienții agenției de presă și importanța acestora în procesul de finanțare

În cazul agențiilor de presa, există două tipuri de clienți:

clienții mass-media;

clienții non-media.

Din prima categorie, fac parte toate mijloacele de comunicare în masă a unei țări: ziare, reviste, posturi radio și televiziune, alte agenții de presă, care, în schimbul unor sume de bani,dispun de serviciile de știri ale agenției. Fiecare serviciu are un anumit preț. De obicei,serviciile agenției de presă sunt plătite sub formă de abonament Abonamentele nu au prețuri fixe. Știrile preluate de mass-media sunt de cele mai multe ori redate firă schimburi majore, specificându-se numele agenției ca sursă directă, însă, serviciile agenției de presă se adresează și clienților non-media, adică din afara instituțiilor mass-media. Aceștia pot fi: instituții de stat și instituții private, societăți private, bănci, ambasade, companii interne și internaționale etc. Ei folosesc serviciile agenției care acoperă domeniul lor de interes. Prin prețurile serviciilor oferite, agenția de presă își asigură acoperirea cheltuielilor de funcționare. Agențiile naționale sunt, de regulă, finanțate într-o oarecare măsură sau în totalitate de către stat.

Clienții agențiilor de presă reprezintă o sursă sigură de venit, fără de care agenția nu ar putea să-și exercite serviciile atât de importante pentru o națiune.

6.ȘTIREA DE AGENȚIE

În ceea ce privește știrea agenției de presă există anumite standarde referitoare la prelucrarea informațiilor, redactarea știrilor, astfel încât, ele să corespundă cerințelor abonaților. Știrea este un text concis, în care se concretizează activitatea esențială a agenției de presă.

Definițiile știrii și modalitățile acceptate în mod unanim de a construi acest tip de text constituie un tip de abecedar al jurnalistului.

Definiții si caracteristici ale știrii de agenție:

Știrea de agenție este rezultatul activității depuse de agenția de presă în vederea colectării și prelucrării informațiilor. Știrea reprezintă înțelegerea corectă și la timp a evenimentelor ce se petrec în lume, a descoperirilor, a opiniilor și a domeniilor de orice fel, care afectează sau interesează publicul. Știrea relatează despre ceea ce se întâmplă, „este o primă avizare a unui lucru întâmplat recent este, în esență, relatarea pur și simplu, nu a unui simplu fapt de actualitate, ci a unui eveniment, adică a unui fapt socialmente semnificativ, a cărui cunoaștere este necesară pentru înțelegerea în derularea ei zilnică.". „Știrile comprimă toate activitățile curente care au un interes uman general, iar cea mai bună știre este aceea care interesează pe cei mai mulți oameni (….). Știrea se referă la tot ce privește bunăstarea publică, la tot ce interesează sau instruiește un individ în relațiile, activitățile, opiniile, proprietățile sau comportamentele sale.

Din cauza faptului că lumea din jurul nostru este în continuă schimbare și transformare, știrea este produsul presei cu cel mai înalt grad de perisabilitate. Știrea de agenție, prin rolul ei de a informa despre un fapt, trebuie să fie exactă, rapidă, completă, interesantă, concisă.

Exactitatea știrii de agenție reprezintă o condiție fundamentală. La baza renumelui unei agenții stă imparțialitatea și caracterul sigur al știrilor pe care le distribuie, caracterul în mod constant adevărat al informațiilor pentru clienții cu cele mai diverse opinii. Agenția de presă are obligativitatea față de clienții săi să prezinte în mod obiectiv evenimentele de larg interes.

Orice informație are o sursă, care trebuie specificată în lead-ul știrii. În cazul în care sursa este îndoielnică sau imprecisă, informația nu trebuie transmisă decât după o bună verificare a datelor. Există și o excepție: aceea în legătură cu zvonul, care poate constitui o informație, dar numai în cazul în care aceasta este prezent ca atare, făcându-se precizarea cercurilor în care a circulat și, este posibil, precizarea originii. În ceea ce privește zvonurile, trebuie însă să seprocedeze cu prudență deoarece unii oameni pot avea motive în a le pune în circulație. Deexemplu, în cercurile financiare, zvonurile pot fi explozibile, lansate pentru a influența piața,iar ziaristul de agenție poate fi folosit ca instrument de manevră. Pentru ca știrea să fie exactă,ea trebuie să conțină sursa. însă, o știre poate să fie identificată sau nu. Atunci când sursa nueste identificată, jurnalistul știrii este total responsabil de alegerea și definirea sursei. Existăcazuri când jurnalistul este propria sa sursă.

Faptul că agenția de presă este imparțială trebuie să se evidențieze în cazul știrilor care prezintă un punct de vedere ce ar putea constitui motivul unei controverse. în acest sens, agenția reproduce în cel mai scurt timp și punctele de vedere contradictorii. Agenția de presă nu ia niciodată poziție. Ea rîmâne neutră, transmițând afirmațiile și opiniile părților implicate.

Rapiditatea este la fel de importantă ca exactitatea. Deoarece concurența între agenții este

foarte mare, o știre valoroasă este transmisă cu cea mai mare rapiditate. Informația, după verificare, trebuie transmisă în cel mai scurt timp. Pentru ca informația să fie transmisă rapid, trebuie să fie respectate regulile de redactare a știrii. Nerespectarea acestor reguli, cât și a noilor imperative ale decupării și prezentării, duce implicit la întârzierea știrii. Odată întârziată, știrea nu mai are aceeați valoare de informare pentru client, ea trebuie să fie completă, deși nu se poate spune totul despre un eveniment, trebuie relatat suficient pentru ca toate întrebările majore să capete un răspuns.

Informația de agenție trebuie să dezvăluie tot, să cuprindă tot, pentru ca știrea de agenție să fie de sine stătătoare, să fie un ansamblu complet ce poate fi utilizat ca atare. De aici decurg regulile de redactare și decupare a știrii, precum și necesitatea ca informația să fie prezentată astfel încât să fie înțeleasă de toți utilizatorii.

Plasarea în context a unui eveniment are o mare importanță pentru ca serviciul unei agenții să aibă succes. Titlurile și funcțiile personalităților, pozițiile geografice, orientările politice, cauzele și desfășurarea unor situații date, toate acestea trebuie precizate de fiecare dată. Dimensiunea evenimentului este determinată de impactul și măsura în care afectează publicul. Interesul unei știri vine din caracterul ei de actualitate. Există știri care trezesc interesul unui public larg, din întreaga lume și știri care vizează doar o categorie anume de oameni. Ambele feluri de știri prezintă interes doar cu condiția de a fi legate de actualitate. O informație este cu atât mai importantă cu cât prezintă interes pentru public .Interesul uman este o condiție pentru orice informație de agenție. Tot de intres general sunt și informațiile cu repercursiuni imediate asupra vieții oamenilor.

Concizia știrii reiese din binecunoscuta regulă: o știre trebuie să aducă maximum de informații in minimum de cuvinte. Știrile trebuie să fie concise pentru ca agenția să poată difuza, prin mijloace tehnice actuale, fluxuri de știri mult mai valoroase și mai completedecât celelalte agenții cu care sa află în competiție. De o importanță deosebită este concentrarea esențialului unei informații în primele rânduri ale știrii.

Știrea de agenție se adresează unei multitudini de beneficiari, de toate opiniile și de toate nivelurile culturale, în cazul agențiilor cu servicii internaționale ea va fi tradusă în mai multe limbi. Știrea trebuie, deci, redactată într-un limbaj clar și imparțial. Concizia știrii de agenție rezultă din modul de redactare al acesteia. Tocmai pentru a corespunde exigențelor s-a adoptat tehnica de redactare numită „piramidă inversată", care este cel mai des folosită. Această arhitectură particulară de redactare constă în faptul că știrea de agenție începe prin esențial și continuă, în paragrafe succesive, cu aspectele mai puțin importante.

Atribuirea informației

Informația de orice fel nu trebuie transmisă fără a fi, mai întâi atribuită. Tipul de surse duce la stabilirea credibilității informației. Astfel, după accesul la eveniment sau informație, avem diferite categorii de surse:

sursa directă este sursa care poate fi contactată direct și care trebuie citată complet și corect, de fiecare dată când este nevoie. Dacă sursa este un mijloc de informare, trebuie să i se specifice orientarea. Dacă sursa este o persoană neoficială, trebuie specificate funcția și rolul jucat în eveniment Atribuirea trebuie să fie completă, clară și corectă.

sursa identificată este sursa nominalizată, menționându-i-se numele și funcția. Sursa identificată poate fi prezentată drept colectivă, atunci când se poate cere o simplificare a textului și nu se urmărește protejarea acesteia.

sursa indirectă este considerată sursă de mâna a doua, citată cum că ar fi informată în legătură cu evenimentul.

sursa neidentificată este confidențială, la fel ca și informația. Aceasta este desemnată prin perifraze precum: „din sursă oficială", „din sursă guvernamentală", „din sursă autorizată" etc. în cazul sursei neidentificate, se înregistrează un grad redus de credibilitate, în ceea ce privește informarea. Știrea conține expresii de genul „probabil", „se crede", „se spune", „se aude", ceea ce face ca difuzarea știrii să fie aceeași cu difuzarea zvonului. Dacă sursa trebuie protejată, agenția decide asupra oportunității difuzării și-și asumă, astfel, întreaga responsabilitate. Formularea „din sursă sigură" indică faptul că sursa trebuie protejată, dar și gradul de credibilitate a informației.

După criteriul referitor la calitatea mărturiilor, sursele se împart în:

surse bune: sunt acele surse care fumizeză promt informații importante, utile, complete, corecte.

surse rele: sunt cele care oferă jurnalistului informații lacunare, eronate sau lipsite de importanță.

surse îndoielnice: sunt cele mai neconvenabile, sunt frecvent întâlnite, iar jurnalistul întâmpină dificultăți în evaluarea mărturiilor lor.

După origine sursele sunt interne și externe. Sursele interne includ ziariștii, bazele de date ale agenției, corespondenții angajați și colaboratorii. Sursele externe sunt reprezentate de orice zvon de informație din afara agenției: alte agenții, anumite instituții, birouri de presă, instituții mass-media.

Lead-ul și subLead-ul știrii de agenție

O știre de agenție trebuie să fie identificată, prelucrată, tradusă și difuzată în timp real către abonații agenției. De aceea, știrea trebuie să aibă o formă precisă, în acest sens, este necesară prezența lead-ului. Lead-ul sau rezumatul știrii reprezintă primele rânduri în care este concentrată esența unei știri. Este rezumatul știrii într-un număr mic de cuvinte. El este un tot unitar, există și poate fi utilizat independent de restul știrii. Răspunde la întrebările: Cine?. Ce?, Când?, Unde? Lead-ul este scurt, cuprinde o singură frază cu 30-35 de cuvinte.

Jurnalistul de agenție ține cont, în realizarea lead-ului, de un imperativ tehnic impus de informatică: birourile de agenție și clienții acestora care utilizează tehnicile informaticii fac prima lor asociere despre o știre pe baza celor două rânduri de început, adică începutul leadului.

Jurnalistul de agenție trebuie să aibă în vedere faptul că acest lead este redactat pentru beneficiari, pentru abonații agenției. Lead-ul trebuie să fie simplu, corect, să relateze faptele și să stârnească curiozitatea, în general, el trebuie să cuprindă și sursa. În redactarea lead-ului se tine cont de o regulă simplă: subiect-verb-complement, un lead nu trebuie să fie interogativ sau negativ, deoarece prin formularea unei întrebări din primele rânduri duce la întârzierea exprimării faptelor, iar negația îngreunează exprimarea si dă dovadă de incertitudine. De asemenea, citatul nu trebuie

să deschidă o știre. Jocurile de cuvinte, umorul deplasat sau paradoxul nu trebuie incluse într-un lead. Lead-ul trebuie să conțină verbe de acțiune.

SubLead-ul răspunde la întrebările care nu sunt conținute în lead: cum?, de ce?, el conține informații suplimentare.

Redactarea știrilor de ageație

În redactarea știrilor, agențiile au stabilit un număr de reguli precise, de a căror respectare depinde rezultatul întregii munci jurnalistice. Informațiile tratate de către agențiile de presă sunt foarte vaste și acoperă, in general, toate domeniile de activitate dintr-o societate, ceea ce înseamnă că abonații unei agenții sunt și ei extrem de diferiți, de orientări politice și culturale diverse, în dorința de a satisface cerințele și opțiunile clienților, agenția de presă este obligată să adopte o strictă neutralitate. Acest lucru este impus și prin existența agențiilor concurente.

Sursele și modul de funcționare a agențiilor conduc la acordarea de privilegii anumitor tipuri de informații, de aceea, este necesar să se impună neutralitatea în cadrul regulilor interioare ale agenției și in cadrul textului produs. Neutralitatea agenției se referă la alegerea unui cod care afirmă neutralitatea mai mult decât o manifestare. Acest cod înseamnă utilizarea unui limbaj mediu, accesibil diverselor clase sociale. Limbajul de agenție este caracterizat din punct de vedere al lexicului, a sintagmelor verbale și a legăturilor dintre fraze.

În cadrul agenției, regulile referitoare la redactarea textelor și la cele trei elemente de mai sus sunt respectate de către toți jurnaliștii.

Alegerea lexicului reprezintă prima manifestare a codului. De obicei, lexicul se împrumută în mod direct de la instituțiile la care se referă evenimentul. Se impune aici separarea producerii informației pe teren de redactarea sa la sediul central. În redacție, se fac verificări și sunt evitate repetițiile. Pentru ca utilizatorii să aprecieze mesajul, este nevoie ca agenția să indice cu rigurozitate gradele de fiabilitate a informațiilor transmise. Aceasta se face prin precizarea surselor. În textul de agenție, sunt folosite verbe declarative;, care anunță conținutul transmis: „a afirma", „a pretinde", „a ajunge până la a spune", „a sublinia", „a face să reiasă că", „a spune", „a declara", „a indica". în ceea ce privește legaturile dintre fraze, acestea sunt destul de remarcabile, deoarece sunt foarte limitate. Se poate constata o eliminare sistematică a relațiilor cauzale și a relațiilor finale care introduc o interpretare sau o judecată asupra intențiilor. în schimb, indicatorii temporali sunt frecvenți și reprezintă o marcă a sursei.

În redactarea știrilor de agenție sunt folosite substantive bine definite, cum sunt numele proprii care răspund la întrebarea „cine?". De obicei, sunt preferate substantivele concrete, precise, ușor de înțeles față de cele cu conținut vag sau general. De asemenea, este folositarticolul nehotărât „un bărbat a fost rănit".

Sunt evitate adjectivele și adverbele, acestea pot distorsiona, pot duce la subiectivitate sau ambiguitate. Trebuie folosite adjective descriptive, nu cele relative sau cele cu un conținut de evaluare. De exemplu, este de preferat folosirea unor adjective ca „roșu", „negru", „albastru", decât „colorat" sau „frumos colorat". în unele cazuri se recomandă folosirea numeralelor în locul adjectivelor, ca de exemplu „erau -20 de grade" în loc de „era un ger cumplit".

Termeni ca „ieri", „azi", „mâine" trebuie evitați și înlocuiți cu ziua respectivă pentru a nu se face confuzii din cauza decalajului dintre momentul difuzării și cel al publicării informațiilor. În jurnalismul de agenție este necesară eliminarea stereotipurilor, a figurilor de stil și a tot ceea ce nu reflectă cu exactitate realitatea.

Ierarhizarea știrilor de agenție

Știrile de agenție cunosc o triplă ierarhizare, în funcție de urgență, mărimea sau redactarea lor. Această ierarhizare s-a accentuat și s-a sistematizat odată cu introducerea informaticii care impune o codare strictă in ordonarea știrilor.

Ordinea priorității este primul element al ierarhizării și condiționează producția și succesiunea știrilor. Flash-ul este înaintea oricărei știri de agenție, fiind difuzat instantaneu, întrerupând textul în curs de imprimare. Textul este reluat, după ce flash-ul a fost difuzat. Această triere presupune existența unor criterii precise pe care jurnaliștii le știu.

Știrile sunt împărțite după mărime și urgență în douăsprezece categorii fixe.într-o ordine descrescătoare a importanței întâlnim flash-ul, buletinul și urgența. Celelalte știri de agenție pot cuprinde mai multe depeșe. La nivel de redactare, textul știrii de agenție se împarte în două: lead și restul.

Standardizarea producției de știri

Producția de știri de agenție se realizează conform normelor redacționale, a logicii de piață, adică satisfacerea unor clienți din mass-media și alte categorii de clienți. Știrile de agenție trebuie să fie precise, complete, factuale, cu surse citate, pentru ca publicarea lor să fie posibilă fără prea multe modificări de către orice instituție de presă, indiferent de orientarea politică. De aici, rezultă neutralitatea, care se cere. Autorul știrii trebuie să nu-și facă prezența simțită în știre, precum nici destinatarul nu trebuie să apară.

Știrile de agenție sunt redactate sub forma „piramidei inversate", adică, în ordinea descrescătoare a importanței informației. Sunt folosite cuvinte directe, verbe la diateza activă și fraze scurte. Tratarea stereotipă a mesajului este dublată de o standardizare în prezentarea tehnică a știrii. Formatul standard constă în semnale de deschidere în zona de comandă a știrii, coduri informatice, coduri de destinație, coduri de identificare a știrii, un anumit număr de rânduri în zona de text, un anumit număr de semne pe rând, prezanța lead-ului și altele.

Astfel, în cazul presei de agenție, standardizarea știrii se face prin reguli de scriitură și norme de limbaj acceptate, cât și prin standardizarea formatului de prezentare.

Calitățile știrii de agenție

În jurnalism sunt admise anumite calități ale știrii care sunt valabile și în cazul știrii de

agenție:

Proximitatea temporală. Știrea nu prezintă interes pentru nimeni dacă nu e „proaspătă", actuală și nu prezintă evenimentele care s-au petrecut recent sau care sunt în curs de desfășurare.

Proximitatea spațială. Mass-media sunt mai interesate de știrile petrecute în realitatea înconjurătoare, decât de ceea ce se petrece la celălalt capăt al globului.

Proeminența personalității. Celebritatea unei personalități face știrea, însă nu întotdeauna, o personalitate marcantă creează istoria. Atunci, evenimentul se transformă în fapt divers. Actul istoric se transformă într-un fapt spectaculos, dar în aceeași măsură nesemnificativ din perspectiva consecințelor sociale, politice și istorice.

Numărul. Cu cât numărul celor implicați într-un eveniment este mai mare, cu atât faptul are mai multe șanse să devină știre. De asemenea, numărul celor asupra cărora se restrâng consecințele evenimentului poate face din eveniment o știre de interes.

Conflictul. Este un factor care a reprezentat din totdeauna un grad de interes pentru receptorul mesajului mediatic. Războaiele, luptele politice, grevele, diferențele ideologice, competițiile sportive, toate reprezintă evenimente cu un mare ecou. Conflictul este calitatea cea mai clară a știrii, deoarece elementele de conflict se întâlnesc în mai toate acțiunile umane, pornind de la o declarație care contrazice o ala, la întrecerea sportivă până la greve, conflicte armate și războaie.

Promtitadinea. Este același lucru cu respectarea rigorilor legii proximității temporale.

Interesul uman. Aceasta este materia primă a faptului divers. Oamenii sunt interesați de neobișnuit. Elementele care compun interesul uman sunt: simpatia, progresul, suspansul, vârsta, sexul, animalele, curiozitățile, elementele nostime, bucuria, ritualul, simbolismul, raritatea, celebritățile, fleacurile interesante etc.

Oportunitatea difuzării unei știri. În societățile totalitare, în care presa controlată și cenzurată este un instrument al propagandei puterii, oportunitatea difuzării unei știri este calitatea esnțială a știrii. Însă, în statele de acest gen, sunt oportune doar știrile care servesc puterea. În societățile democratice, această calitate vizează nedifuzarea informațiilor dăunătoare societății în ansamblul ei, nu puterii, informații prin care se pot dezvălui secrete de stat, militare, diplomatice, profesionale, calomnii etc.

În cadrul agenției, știrile sunt de mai multe tipuri:Flash-ul, Buletinul, Urgența, Aditivul.

Flash-ul „este anunțul în câteva cuvinte al unui fapt de o importanță excepțională. El nu depășește niciodată un rând, incluzând locul și sursa. Este vorba despre acel tip de eveniment care ocupă manșeta ziarelor, în urma căruia apar ediții speciale, este evenimentul datorită căruia emisiunea de radio sau de televiziune este întreruptă, pentru a se transmite imediat această avizare.". Flash-ul este o avizare promtă; el pune în alertă clienții agenției. Este redactat telegrafic, cu excepția să nu existe nici un risc de eroare de decorare. Flash-ul are doar câteva cuvinte și conține data și locul unde se petrece evenimentul. Fleash-ul este urmat de unul sau mai multe buletine, câte sunt necesare, în funcție de desfășurarea evenimentului și de posibilitatea de a culege informații suplimentare.

Buletinul este o relatare de două-trei rânduri, în care se reia în mod obligatoriu informația cuprinsă în flash și în care se adaugă primele elemente informaționale, referitoare la precizarea sursei. Buletinul este o dezvoltare a flash-ului sau o primă știre despre evenimentul produs. Un buletin are unul sau două paragrafe, el nu depășește 30-35 de cuvinte, este o știre scurtă, concisă. Un eveniment poate determina mai multe buletine succesive. Al doilea buletin îl va încorpora pe primul și va adăuga și alte informații.

Succesiunea flash-buletin sau buletine poate fi continuată de un material foarte succint, care încorporează ultimul text difuzat și care conține totodată, informații suplimentare, astfel încât acest text să poată fi considerat o primă știre. După aceea, amploarea consecințelor evenimentului va impune redactarea unor lead-uri succesive care să conțină materiale documentare, primele reacții, primele ecouri.

Lead-ul care precede buletinul este o urgență scurtă de 100-150 cuvinte. Există treitipuri de urgențe:

urgențe care urmează după buletine;

urgențe care constituie o primă știre și care dă o informație importantă, fără a justifica existența buletinului;

mențiunea „urgent" ce se aplică informațiilor, care trebuie transmise urgent. Această mențiune este destinată beneficiarilor și poate figura în fruntea oricăror tipuri de informații, fie lungi, fie în note adresate redacțiilor cliente în schema flash-buletin sau buletine, după caz- urgență sau lead, după buletin se pot introduce unul sau mai multe aditive. Aditivul nu este un text de sine stătător, el nu reia conținutul buletinului, ci îl completează prin câteva elemente scurte. Se admit maximum trei aditive, fiecare foarte scurte (50 de cuvinte).

Datorită ritmurilor tehnologice ale difuzării canalelor media doar radioul și într-o oarecare măsură, televiziunea, pot difuza în ritmul în care se succed, aceste tipuri de texte: flash, buletin, aditiv, lead de sinteză.

Știrea obișnuită reprezintă textul în care este relatat un evenimen, fără a fi nevoie să fie completat de alte texte. Acest tip de activitate ocupă cea mai mare parte a serviciului unei agenții de presă, deoarece puține sunt evenimentele care au o dezvoltare în timp și determină astfel o succesiune de știri. O știre obișnuită acoperă un eveniment în 100-300 de cuvinte. „Știrea obișnuită reprezintă acoperirea imediată a evenimentului, din momentul în care se declanșează, până când se încheie."

Ante-fila este știrea care se difuzează cu 36 de ore înainte de declanșarea unui eveniment se numește ante-filă. Acest tip de text este caracteristic evenimentelor anticipate, cele care se desfășoară planificat. Ante-fila anunță evenimentul, contextul în care acesta se petrece, ce se așteaptă de la eveniment etc, în cazul ante-filei care anunță un eveniment de tip cultural, există o problemă din cauza apropierii în mod primejdios de publicitatea mascată. Alterarea informației în favoarea publicității se poate evita doar prin echilibrarea informației. În ziar, acest tip de știri formează rubricile programelor teatrelor, cinematografelor etc.

Fila de desfașurare, este prima știre, cea care marchează debutul evenimentului și care va fi urmată de altele, pe tot parcursul desfășurării evenimentului, pentru ca evenimentul să fie acoperit în totalitate.

Urmarea (Follow-up), reprezintă al doilea, al treilea text scris pentru a acoperi evenimentul care a continuat să se desfășoare. în cel de-al doilea text sunt reluate cele mai importante elemente pe care le-a conținut textul precedent, dar in același timp, se adaugă noi informații și noi date de context. Trebuie reținut că follow-up nu este specific numai știrii, ci și relatării, reportajului.

Bilanțul este succesiunea unor file de deschidere-care este încheiată de o „știre finală" în care sunt reluate cele mai importante date cu privire la eveniment.

Dimensiunea știrii este dictată de complexitatea evenimentului. Această „știre finală" constituie bilanțul, în același timp, atât în cazul textelor de ziar, cât și în cel al textelor de radio sau de televiziune, bilanțul este o trecere în revistă organizată fie din punct de vedere tematic, fie cronologic. Din punct de vedere cronologic, bilanțul se aseamănă cu analiza. De-a lungul acestei serii de texte pot apărea așa-numitele știri de context: documentarul expres, fișa tehnică, ecouri, reacții.

Documentele expres, sunt o completare a știrii cu date de context: elemente importante care s-au acumulat in timp și care au determinat declanșarea evenimentului care a făcut obiectul știrii. Documentarul poate să cuprindă, de la un caz la altul, date istorice, economice, date biografice etc.

Fișa tehnică, reprezintă un text succint în care se realizează rezumatul unui document, al unei decizii, al aspectelor principale ale unui proiect sau ale unui echipament tehnic, militar etc. Acest text este realizat în mod telegrafic, materialul făcând parte dintr-o mică bancă de date a evenimentului.

Ecourile, reprezintă un material suplimentar facultativ, ce cuprinde în mod special elemente ale interesului uman legate de eveniment Dacă informațiile cuprinse în ecouri ar fi avut un interes general, atunci ele ar fi constituit obiectul unei știri independente.

Reacțiile la un eveniment pot fi grupate în ordinea proeminenței personalităților care le emit și în ordinea importanței lor. A prefera cronologia apariției reacțiilor, ar putea însemna un text dezorganizat și incomplet din perspectiva rigorilor informării. Gruparea în text în ordinea descrescătoare a importantei persoanelor sau a conținutului înseamnă, de fapt, organizarea în piramidă inversată. Pentru ca acest tip de text să fie necesar, evenimentul trebuie să aibă anumite calități: să fie important, adică să aibă impact asupra publicului, să fie complex, controversat transmite date de context sau detalii, in interesul clarității sau al onestității.". Materialele speciale pentru reviste. „Clienții unei mari agenții sunt extremi de diverși. Agenția fiind principatul producător și depozitar de informații, jurnalistul de agenție este un jurnalist „erudit", atât în ceea ce privește cele mai recente informații dintr-un domeniu, cat și în ceea ce privește datele de context.Aceste stări, de fapt sunt valabile mai ales în domeniul politicii internaționale, în domeniul geopoliticii sau în domeniul presei tipărite, mai exact, ale magazinelor și au un caracter oarecum atemporal. Sunt în genere texte de week-end, când, pe de o parte agenda evenimentelor este mai puțin încărcată, iar pe de alta, este momentul textelor de relaxare și timp liber".

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ

1.Prima agenție de presă în Italia

„ Agenția Stefani a fost prima agenție de presă din Italia. A luat ființă la Torino în 1853, prin susținerea oferită de Francesco Crispi, devine o agenție de interes international. Astăzi a intrat în proprietatea ordinului jurnaliștilor profesioniști din Regio Emilia și dă numele ziarului săptămânal al școlii de jurnalism din Bologna. „Fondatorul său, Guglielmo Stefani se naște la Veneția, în 1819, termină studiile universitare la Padova și se dedică carierei de jurnalist. La 26 de ani, începutul lui 1846, începe să scrie pentru ziarul din Padova ”Caffe Pedrocchi”, ziar care susținea unitatea și independența Italiei. După o perioadă petrecută în pușcărie, condamnat de către ocupația austriacă, fiind considerat că are o minte revoluționară, abandonează această regiune Veneto și își găsește refugiu laTorino, unde conduce ”Gazzetta Piemontese” și unde cu ajutorul contelui de Cavour, crează agenția de presă Stefani. Când Guglielmo Stefani,moare în iunie 1861, agenția reușește să depășească dificultățiile ce le avea în acel moment creând raporturi cu Havas și Reuter.” Aproape toate informațiile provenite din extern ajungeau la agenția Stefani prin intermediul agenției Havas care în anii 1865, intră în posesia a 50% din proprietatea agenției italiene. Stefani își transferă sediul central Firențe iar mai apoi la Roma. Venirea la putere a lui Francesco Crispi, semnează un moment foarte important în istoria Stefani, el dă o lege în favoarea legăturilor între agențiile de presă din Italia, Germania și Austria. Havas și Reuter au creat o ligă între agențiile de presă din diverse țări care în schimbul unui beneficiu financiar anual, primeau informații. Crispi a avut ideea de a utiliza agenția Stefani în influențarea presei naționale și de a interveni cu versiunea proprie a faptelor care aproape mereu erau false. Agenția în scurt timp devine dependentă a statului care a făcut din ea o uneltă politică proprie. În urma unor tratative dificile, Stefani închide contractual cu Havas și semnează un accord numai cu Reuter, la care se adauga agenția germana Continentalen și agenția austriacă Correspondenz-Bureau. Guvernul care a fost în spatele acestei operațiuni, a premiat agenția cu reînoirea licenței și o mărire a abonamentelor către minister. În primii ani ai lui 1900, agenția Stefani avea încă dimensiuni foarte reduse, cu abonați în 39 de orașe, corespondenții erau puțini iar cei din provincie nu aveau acces. În 1920 vine semnat un accord prin care agenția Stefani devine agenția de presă oficiala a statului. Numirea directorului din acel moment este supusă aprobării de guvern. În 1921, problemele economice ale agenției o împing în semnarea unui acord cu Havas, care ii dădea acestea posibilitatea exclusivă de a publica știrile în afara Italiei. Acordul cu Havas făcea posibil accesul la știrile de la Associated Press care acopereau America și Sud America.

Cu venirea la putere a fasciștilor, conducerea agenției este data în mâinile lui Manilo Morgagni, care o îmbunătățește și o transformă nu numai la nivel național dar și internațional, agenția devine vocea regimului fascist al vremii.

Morgagni reușește să obțină o anumită independență față de Havas și a ajunge cu știrile la comunitățiile italiene din Sud America, în cadrul unui acord cu United Press. După 8 septembrie 1943, agenția se transferă în nord și devine proprietatea statului. În Italia liberă se naște ANSA, printr-un acord între editorii variilor tendințe politice, la început doar din centrul și sudul Italiei și mai apoi din Nord. Cu trecerea timpului se nasc alte agenții de presă ca AGI, AND Kronos, ASCA, RADIOCOR. Agenția Stefani își închide rapid activitatea și devine mai târziu proprietate a ordinului jurnaliștilor italieni.

2.Agenția de presă ANSA

2.1. Apariția agenției ANSA

În 13 ianuarie 1945 se naște ANSA(Agenzia Nazionale Stampa Asociata), prima agenție de presă apărută în Italia liberă, nascută în spiritual rezistenței și recăpătări libertății. Ideea de a avea o agenție de presă liberă, formată din uniunea mai multor ziare, necontrolată de guvern și nici de grupări private, a fost prezentată de 3 oameni iluștri:Giuseppe Liverani, democrat convins, director administrativ al ziarului ”Popolo”, Primo Parrini, director administrativ al ziarului socialist ”Avanti!” și Amerigo Terenzi, consilier delegat al ziarului ”L’Unita”. La aceasta unică inițiativă participă și ziare ca: ”Voce Republicana” și ”Risorgimento liberale”. În 15 ianuarie 1945 apare primul număr al agenției ANSA, distribuit doar la Roma, la ora 8:55, vine transmisă prima știre în alfabetul morse cu privire la un atac aerian în Germania. Redactorii aleși au fost junaliști profesioniști necompromiși cu presa fascistă iar directorul neoficial în această perioadă era Renato Mieli. Sediul pentru început a fost la Roma, in Via Moretto, iar apoi s-a trensferat în câteva încăperi ale fostei Agenți Stefani. Fondatorii devin în scurt timp 12, celor vechi li se alătură încă 6 ziare care erau publicate la Roma, iar apoi se unesc ziarele din sud și după sfârșitul războiului se alătură și cele din nord. În octombrie are loc prima ședință generală a tuturor asociațiilor, Carlo Ardizzone este ales președintele agenției iar funcția de director general este ocupată de Eduardo Longoni, vicedirector al ziarului roman „Ricostruzione”. Distribuirea știrilor era făcută de poștași și prin radio telegraf la celelalte ziare din cele mai importante orașe unde agenția ANSA își avea sediile, aici se transmitea știrea prin intermediul unui cod morse care venea tradus imediat și transmis mai departe la ziarele din alte orașe ale regiunii. Reconstrucția țării după război a fost grea și anevoioasă, iar progresul agenției a fost marcat de dificultăți financiare enorme. Un moment important se înregistrează în 1949, când este nominat consilier delegat al agenției, Gastone Fattori, el fiind deja director adminiistrativ al ziarului ”Nazione del Popolo”, el a înțeles ca supraviețuirea agenției trebuie să aibe o legătură cu statul, asta însemnând însă o încălcare a principiilor fondatoare ale agenției de a fi independentă și a realiza știri necompromise și nepărtinitoare. Cu ajutorul statului, la începutul anilor 50, ANSA începe să deschidă birouri în afara Italiei și începe publicarea de știri în celelalte țări latino americane mai întâi în limba italiană și apoi în limba spaniolă. Conducerea agenției trece în 1947 la Cipriano Facchinetti, unul dintre cei mai marcanți reprezentanți ai republicanismului, iar după cinci ani, în 1952, conducerea trece în mâinile lui Luigi Gasparotto, senator, fost ministru al partidului democratic.

În 1954 director devine Lodovico Riccardi alături de Leonardo Azzarita.

În 1952 este numit director executive Angelo Magliano, jurnalist care provenea de la primul ziar modern ieșit în Italia ”Corriere Lombardo” din Milano. La sfârșitul anului 1958, Angelo Magliano demisionează iar doi ani mai târziu la conducere este ales Sergio Lepri, vicedirector din ianuarie 1961 si devenit ulterior director general în ianuarie 1962.

„Sergio Lepri, original din Firențe, professor de istorie și filozofie care a condus la Firențe un ziar clandestin al partidului liberal numit „L’opinione”, fost redactor al ziarului ”Nazione del popolo”, fost redactor șef al ziarului ”Giornale del mattino”, iar apoi corespondent la Paris”. Obiectivele ce le avea în vedere Sergio Lepri erau trei: aducerea agenției la starea inițială și anume de uniune de ziare independente, de a realiza o atmosferă caracteristică structurii sociale a agențiilor de presă în acest fel asigurând o informare corectă și cât mai complecta ziarelor associate iar al treilea obiectiv era acela de a oferii o independență financiară agenției cautând nu doar venituri de la ziarele associate. Era un obiectiv foarte ambițios care vine aplicat in ani 70, cand la conducerea agenției este numit director general, Paolo de Palma, consilier delegat al ziarului ”Gazzetta del Mezzogiorno”. Anii `80 aduc noi produse în agențiile de presă, adoptarea noilor tehnologii digitale, noi piețe de desfacere pentru produsele agenției, a fost o perioada cât se poate de echilibată. Tot în acești ani, se naște în Veneto, primul post de știri regional, care se lipește de cel general și tot în acel an intră în funcție un sistem electronic de suport redacțional, iar în 1982, devine operativă arhiva electronică. În 1984, viteza de transmitere a știrilor pe toate rețelele trece de la 50 la 200 band. Cu dezvoltarea sistemelor de transmitere a știrilor, la cererea ministerului de externe, vin transmise în știri în Europa și apoi în alte continente. Printre știrile transmise la extern, cel mai important cu 18-20 de mii de cuvinte pe zi în limba spaniolă, era adresat presei latinoamericane și era redactat jumătate la Roma și jumătate la Buenos Aires, pe baza informațiilor primite de la corespondenții agenției aflați în capitalele țărilor din America Latină, alte doua erau știri transmise în franceză și engleză.

La jumătatea anilor `80, ANSA era clasificată ca fiind a cincea agenție de presă din lume, clasificare făcută pe baza numărului de cuvinte produse și transmise în mai multe limbi și pentru numărul de birouri de corespondență. Se situa după Ap, Reuter, Afp și Upi și era prima agenție internațională a carei știri erau transmise de către germana Dpa și spaniola Efe. Nici o altă agenție italiană nu s-a găsit pe un post așa de înalt pe podiumul agențiilor de presă internaționale. În anii `90, ANSA își continua modernizarea și dezvoltarea în sintonie cu cerințele societății italiene care se găsea intr-un process de transformare pe toate planurile. S-au făcut doi pași înainte foarte importanți:apariția rețelelor telematice de informare (ex: pagine gialle electtroniche) și cu apariția unui serviciu special numit “ANSA Service” În 15 ianuarie 1990 este numit director al agenției Bruno Caselli care era unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Sergio Lepri. Datoria lui era de a actualiza sediul central al agenției și de a facilita accesul la știrile produse de agenție pentru jurnaliști și nu numai. Produsele inovative s-au alăturat celor tradiționale, știrile scurte au fost îmbogățite cu imagini adaptate informației online, short message pentru telefoanele mobile, mesaje pentru servicile de teletext. În 1996 Bruno Caselli a lăsat conducerea agenției pentru a pleca în pensie și a fost nominat director Giulio Anselmi, care însă a stat la conducerea ANSA până în 2 iulie 1997, locul fiind luat de Francesco Bianchini care a condus agenția pe o perioadă de doi ani după care conducerea e ocupată de Pierluigi Magnaschi, redactor șef al ziarului „Tempo”, jurnalist expert în economie și finanțe. Din 2006 până în 2009, conducerea agenției este ocupată de Giampiero Gramaglia, el a început colaborarea cu ANSA cu mulți ani înainte, în 1980, iar în 1984 devine directorul sediului agenției din Bruxelles, în 1997 devine vicedirector la extern iar din 1999 conduce biroul ANSA de la Paris si din 2000 cel de la Washinton. În decembrie 2006 este nominat director până în 2009 când mandatul său ia sfârșit. Actualul director ANSA este jurnalistul Luigi Cantu, care și-a început activitatea în anii `80, în redacția ziarului economic „Ore 12”. În 1985 trece la redacția economică a agenției de presă ANSA și în 1997 primește rolul de responsabil al redacției parlamentare. În anul 2004 devine responsabil de redacția internă a ziarului ”La Repubblica”, iar în 10 iunie 2009, este numit director responsabil al agenției ANSA în postul lui Giampietro Gramaglia, la indicațiile președintelui Giuglio Anselmi. A fost secretar și vicepreședinte al Asociației de Presă Parlamentară din 1994 până în 2000. În prezent scaunul de președinte este ocupat de Giuglio Anselmi, jurnalist italian președinte al federației italiene de jurnaliști editori (FIEG). Este laureat în lege la Universitatea din Genova, colaborând din studenție cu diferite edituri. Din 1997 pana în 1984, a scris ca jurnalist pentru ziarul “Il Secolo XIX” iar în 1986, devine directorul ziarului săptămânal “Il Mondo”. În 1987 a devenit vicedirector al ziarului “Corriere della Sera” iar în noiembrie 1993 este desemnat director al ziarului “Il Messaggero” unde rămâne până în 1996.Din 2005 până în 2009 este director al edituri “La Stampa”, pe care o lasă și trece la președenția agenției de presă ANSA. În 2012 este reconfirmat ca președinte și preia deasemenea conducerea FIEG (Federazione Italiana Editori Giornali).

2.2. Organizarea internă în prezent În Italia, ANSA are 19 birouri regionale și 20 de birouri împărțite între redacții și servicii ale biroului central, care produc în fiecare zi, 24 de ore, o medie de 300 de știri. În Italia buletinul de știri cel mai important se numește “știri generale pentru Italia”, care vine transmis fie prin satelit, fie prin linii telefonice și telegrafice și este împarțit în două rețele: rețeaua A și rețeaua B. Rețeaua A transmite în primul rând informații politice, economico politice, economice, de sindicat, știri politico-sanitare din Italia și din străinătate. Cea de a doua rețea, rețeaua B, transmite informații cu privind știri, divertisment, informații literare, culturale, tehnico-ștințifice, medicale, religioase, pentru femei și modă, cuprinzând printre altele și informații regionale de interes național. De o mare importanță sunt știrile regionale care oferă informații despre legislație și guvern, despre autoritățiile locale, dar și chestiuni politice, sindicale. Alte facilități pentru Italia sunt:un buletin informativ cu informații economice în domeniul agriculturii și industriei alimentare; un buletin de știri pentru voluntari transmis prin internet; 100 de știri pentru manageri și operatori economici de pe piața financiară; informații cu privire la politicile de protecție a consumatorilor din țările UE; știri referitoare la problemele de muncă și de securitate socială; știri și noutăți din lumea automobiliștilor; știri dedicate în întregime informațiilor privind problemele de sănătate; știri privind regiunile, autoritățiile locale, transportul, turismul.

2.3. Organizarea externă și pentru extern

Mai mult de 80% dintre știrile transmise de ANSA cliențiilor este preluată si elaborate de agenție prin intermediul celor 90 de birouri împrăștiate în 77 de agenții. Serviciul vine complectat cu materialul furnizat exclusiv pentru Italia de către cele trei mari agenții mondiale: Upi, Reuters și Afp și cu cele 97 de agenții naționale cu care există acorduri de cooperare și schimb de informații.

Birourile din Europa sunt colegate toate printr-n circuit intern permanent sau prin satelit ca cel din cele două Americi, Asia și Oceania. Știrile pentru țările străine s-au ridicat la mai mult de 130.000 de cuvinte pe zi, transmise în 24 de ore în italiană, spaniolă, engleză și franceză. Printre știrile dedicate clienților din străinătate cu 60 de mi de cuvinte pe zi, sunt cele în spaniolă pentru America Latină, care oferă o panoramică complectă a evenimentelor la nivel mondial. Știrile transmise în engleză și franceză sunt transmise în Europa, Mediul Orient, Africa, Asia și Oceania prin intermediul satelitului și internetului, servesc menținerii unei relații vii cu agențiile aflate in afara Italiei. Serviciul în limba italiană, de circa 50 de mii de cuvinte pe zi își propune să țină informați toți operatorii economici și diplomații italieni în toata lumea, să fie informați cu tot ceea ce se întâmplă în Italia, cu informații proaspete care vin transmise și în Italia în același timp “Sette giornii di vita italiana” (șapte zile de viață italiană), transmis în limba italiană, vine distribuit prin poștă în toată lumea și difuzat prin intermediul internetului. Oferta produselor ANSA pare la prima vedere dedicată în exclusivitate instituțiilor sau agențiilor, în schimb este contrariul, servicile ANSA sunt pentru toți cei interesați să intre într-o lume de informații, accesând un computer sau printr-o linie telefonică, alegând informații generice sau specific.

2.4. Serviciul fotografic

ANSA are un serviciu propriu de fotografie pentru producerea și difuzarea de imagini care privesc evenimentele italiene la nivel national și internațional. Serviciul fotografic a fost restructurat de curând, are aparate care transmit în principalele zone din Italia și o rețea de freelance și colaboratori care ocupă tot teritoriul national. Sediul central împărțit în trei structure:un desk-redactor,căreia îi este încredințată coordonarea general a activității de foto reportaje din Roma- Milano și rețeaua de colaboratori și corespondenți împrăștiați pe tot teritoriul national. Desk redacorul central decide ce foptografii se pot transmite în Italia, selecțioează cele care provin din străinătate, alege eventuale alte imagini pentru arhivă, ține legătura cu cotidianele, periodicele și alți consumatori de presă. Ce-a de a doua este partea tehnică care are obligația de a intervenii în problemele tehnice, back-up, obținerea și încărcarea de fotografii digitale, activitățiile de laborator și stampă, fotografii pentru abonați și consumatori convenționați cu agenția, producții pentru structurile comerciale și vânzări interne și externe. Cea de a treia este structura operativă care are obligația de a gestiona toate fotografiile agenției, are o legătură strânsă cu desk-redactorul și cu conducerea comercială, gestionează și o sofisticată arhivă (circa 200 de imagini pe zi), pe care cititorii pot să le acceseze în mod interactive, alegându-și imaginile. Camera obscură a sediului central transmite direct fotografii alb-negru sau color, prin intermediul unui circuit fotografic permanent la ziarele partenere, la televiziunea RAI, la principalele televiziuni private în toate orașele italiane. Materialul fotografic vine distribuit și la alți consumatori și abonați. ANSA dispune de circuitul mondial fotografic cu numele de EPA(European Pressphoto Agency), a cărui membru fondator este alături de alte agenții de presă europene. Agenția distribuie în Italia, la ziarele abonate și serviciul fotografic mondial transmis de Reuters. Pe baza intereselor reciproce, dispune și de material fotografic de la următoarele agenții de presă mondiale: ITAR-TASS(Rusia), APS(Algeria), ATA(Albania), TANJUG(Iugoslavia), CTK(Republica Ceha), BTA(Bulgaria), XINHUA(China), CAN(Taiwan), ROMPRES(România), MENA(Egipt) și ANTARA(Indoenzia). ANSA transmite în medie 100 de fotografi pe zi, jumătate dintre ele fiind transmise în Italia. ANSAFoto este noul motor de aces la baza de date a imaginilor din cea mai mare agenție de presă italiene. Situl ANSA FOTO este realizat pe baza grafici în mișcare, integrarea tehnologiilor noi și avansate, oferă o nouă interfață grafică mai intuitivă și mai eficientă, un motor de căutare mai avansat și performant, caracteristici de căutare noi și foarte avansate. Datorita unui sistem integrat de traducere instantanee, posibilitatea de cercetare simultană în limba italiană și în limba engleză (în curând în limba arabă). Rezultatele motorului sugerează întotdeauna, în mod automat, un meniu de căutare pentru a te putea ghida mai usor și a te conduce mai repede la rezultatul dorit. Pornind de la sensul termenilor introduși de utilizator, selectați altele care fac parte din aceeași zonă conceptuală. Putem scrie „fotbalist”, de exemplu, și în mod automat se obțin rezultate chiar asociate cu „atacator” sau „mijlocaș”. Sistemul poate fi, de asemenea, interogat folosind limbajul natural, adică tastarea cuvintelor simple utilizate de către vorbitorul de rând. Motorul este capabil să interpreteze complexitatea procesării în mod eficient, referințe culturale și implicațiile locale, atât ale limbajului formal cât și a celui non-formal. Noul Visual Search, încă experimental, permite utilizatorului să aibă deja o imagine pentru a căuta orice altă imagine asemanatoase din cadrul ANSAFoto. Meniul vă permite să accesați diverse galerii foto, împărțite în teme (Știre, Cronică, Divertisment, Sport, Arhiva istorică etc.) și speciale (legate de evenimente importante naționale și internaționale), cu un conținut menținut și actualizat 24/24, 7 zile ale săptămâni, de către editorii Imagini ANSA. Din pagina principală puteți accesa direct arhiva, format din Arhiva Moderna (toate fotografiile din 1995 până în prezent), istoric Arhiva (toate ANSA digital și pre-1995), Arhivele Internaționale (toate imaginile ANSA din afara granițelor) și arhiva Slide-uri (1.5 milioane de imagini din perioada 1960-1995, cu posibilitatea de a fi Scanate la cerere). Caracteristica Lightbox vă permite să organizați toate căutările și de a colecta, sorta, într-un mod foarte simplu de a partaja imagini, crearea de albume și galerii personalizate. Utilizatorii pot continua cu achiziționarea de imagini dorite pe baza de abonament pe credit. Ei știu cu exactitate în timp real ce foto și când au fost accesate de către clienții săi, care conținuturi au fost descărcate, de către cine și când. ANSAFoto noul motor de cautare va fi extins treptat încorporand arhiva agențiilor partenere.

O altă caracteristică deosebită a sitului ANSAF foto este arhiva sitorică, unde oricine poate introduce diapozitive, negative și fotografii istorice, în acest mod fiind conservate si putând fi accesate și la îndemâna oricui.

Foto sito ANSA, Bianco e Nero

2.5. Editorialele

Producția jurnalistică se desfășoară prin intermediul unui sistem editorial Sean, care perimte jurnaliștilor să scrie și să transmită prin intermediul unui personal computer. Toate sediile regionale italiene sunt legate la rețeaua centrală prin intermediul compiuterelor, iar informațiile sunt transmise la trei laboratoare numite VAX, situate la Roma. Rețeaua unește circa 330 de compiutere, la care se adaugă 50 de leptopuri care permit transmiterea de noutăți prin intermediul telefonului, din localitățiile unde redactorii urmăresc un eveniment.

Luând în calcul și birourile din exteriorul țării, numărul de compiutere care transmit informații către Roma se ridică la 500. Transmiterea informaților în Italia e face prin intermediul unei rețele foarte rapide, în afara rețelei telegrafice. Transmiterea la extern, la început prin intermediul linilor terestre vine înlocuită încet încet prin intermediul canalelor satelitare.

2.6. Cum se naște o știre în ANSA

Orice știre care pătrunde în interiorul agenției și pe care ziarele o publică, parcurge un drum care poate dura de la o zi și până la cateva zile. Știrea este trâns legată de munca în echipă care la intervale regulate de timp introduce șiri noi. La ora 6:30 dimineața pe display-ul fiecărui jurnalist care lucrează cu ANSA apare „Fatti del Giorno”, care nu sunt altceva decât cele mai importante informații ale zilei, apreciate de agenție. Acest serviciu se repetă în cadrul a trei ediții: 12:30, 17:30 și 21:30, unde pur și simplu se repetă știrile de la prima ediție sau sunt introduse altele care au căpătat importanță cu trecerea timpului. Printre altele agenția se preocupă să dea și alte indicații ziarelor, punând la dispoziția lor, un meniu al zilei numit „In primo piano”, care reprezintă o posibilă primă pagină de ziar, deoarece conține 6 sau 7 știri cu ideiile principale. Binențeles că pe dispay-ul oricărui jurnalist ANSA trec o varietate mult mai mare de știri, deoarece în structura și în DNA-ul oricărei agenții de presă se găsește dorința de a scoate la lumină totalitatea știrilor de care dispune, redactorul selecționeză binențeles ceea ce consideră mai important din multitudinea de știri.

2.7. Finanțările private și publice

Difuzarea și trasmiterea de informații pe scară națională presupune o importantă sursă economică, iată de ce rezultă uneori dificilă susținerea agenției dacă ea se bazează strict pe veniturile care provin de la presa scrisă, care în general plătește o sumă proporțională cu abonamentul și în funcție de difuzarea știrilor.

Nici o agenție de presă din Italia nu participă la campanii publicitare, de aceea este mult mai dificilă întreținerea decat ziarele care obțin mult venit din aceste publicități. Dacă nu ajunge să dispună de o piață largă de vânzare a informației, agenția ajunge să recurgă la finanțările publice, care pot fi considerate o intervenție directă sau indirectă a statului. În cazul finanțării directe se urmărește acoperirea deficitului agenției într-un anume sector de activitate, iar în cazul finanțări indirecte se poate vorbi de o reducere a tarifelor, facilități fiscale sau abonamente pentru servicile oferite către guvern, administrația publica sau birourile publice. Un exemplu poate fi agenția franceză de presă, France Press, care 60% din profitul total al agenției este datorat abonamentelor.

2.8. Aspectul financiar și relația cu statul

Din punct de vedere economic, ANSA încearcă să acopere costurile de gestiune din abonamentele cu ziarele, de la privați sau de la alte agenții, iar o altă parte prin prevederile articolului 27, privind legea reformei editoriale pentru agențiile de presă cu difuzare națională, considerate ca fiind firme care produc ceva. În acord cu conducerea consiliului de miniștrii și ministrului de externe, ANSA furnisează un serviciu de informare intern și extern, cel extern dedicat ambasadelor din străinătate. Sunt create o serie de birouri ANSA în străinătate pentru a recepționa direct, nu prin intermediul altor surse, informațiile externe, avantaj de care beneficiază de asemenea statul, ziarele italiene, membrii și abonații ANSA și în final răspândirea știrilor peste hotare, la comunitățiile de italieni care trăiesc în străinătate. Convenția cu statul a fost întotdeuna obiectul unor neînțelegeri, în anii 50 și chiar ceva mai târziu, conducerea statului a considerat ANSA ca o organizație oficială a statului, pentru alte agenții naționale de presă, ANSA a fost o sursă de invidie, fiind favorita statului. Agenția are un beneficiu clar cu o creștere a dimensiunilor și caracteristicilor unei agenții internaționale dar și o responsabilitate uriașă care trebuie să și-o asume. Întârzierile cu plata din partea statului, au dus nu de puține ori la dificultăți majore în gestiune. Ar trebui adăugat că în ultimii ani, mărirea utilizatorilor naționali și internaționali au dus ca relațiile agenției cu statul să se schimbe, statul nu mai este principalul client al servicilor agenției ci a devenit doar unul dintre numeroșii săi clienți.

2.9. Asocierea cu alte agenții de presă în prezent

În 26 august 2014, a fost semnat un acord de parteneriat pe o perioadă de 5 ani (2015-2020) între AP(Associated Press), agenția de presă internațională cu sediul în Statele Unite ale Americii și ANSA, pentru schimbul între agenții de fotografii, teste și video.

În 2015, ANSA reia legăturile cu IRNA, agenția de presă lider în Iran, acest parteneriat a luat ființă încă din anul 1998 și care în 2015 a fost încă o dată reconfirmată aceasta legătură.

ANSA, dispune de numeroși jurnaliști împrăștiați prin toată lumea, este prezentă și la Teheran de mai mult de 40 de ani, în momentul de față este unica agenție italiană care deține un birou de corespondență în capitala iraniană.

Cele doua agenții vor să întărească legăturile deja existente, privind o „noua eră”pe care lumea informaticii o trăiește în prezent. Vor să creeze o legătură în mediul informatic, să dezvolte acorduri pe baza noilor tehnologii, să formeze personal și să facă schimb de experiență între agenții.

2.10. Agenția ANSA în era digitală

Astăzi, datorită noilor tehnologii, agențiile de presă, care transmiteau de obicei știrile la ziare și televiziune, se prezintă ele personal pe siteul propriu. În acest fel, cititorul poate alege să citească o știre dintr-un ziar online sau una de pe situl ANSA. Cu alte cuvinte, agențiile de presă devin surse alternative ziarelor și televiziunii. Noile servicii tehnologice oferite de ANSA, sunt concepute în moduri diferite, adresate unui public cât mai variat. O noutate o reprezintă “short message system”, un sistem de trimitere rapidă a mesajelor care face posibilă în Italia și în lume, citirea principalelor titluri de știri ale zilei, mersul pieței financiare și a bursei, direct pe telefonul mobil, accesând totul printr-n simplu click. Începând cu anii 1998, ANSA e dotată cu o redacție multimedială, concepută ca fiind un șantier permanent de informare, în acest context, redacția oferă noutăți semnificative, deoarece în anumite situații redacția deschide porțile tuturor utilizatorilor de internet. Cu ocazia evenimentelor importante, ANSA elimină multe din filtrele folosite de obicei pe sito, aducând știri proaspete de mai multe ori pe zi, care sunt accesate uneori și de mai mult de 1 milion de utilizatori. Situl ANSA are forma unui ziar telematic, la care pagina principală este reactualizată de mai multe ori într-o zi, știrea zilei este în prim plan iar pentru aprofundare se pot accesa linkuri interesante și foto semnificative, pare astfel ca redacția ANSA are pe de o parte o latură de aprofundare iar pe de altă parte utilizarea rețelei internet pentru a afla mai mult, facând-o astfel parte din agenție. După părerea lui Paolo Fallai, unul dintre responsabilii redacției internet a agenției ANSA, valoarea principală a redacției, în afară de alegerile pe care le face cu privire la știrile pe care urmează să le difuzeze, este crearea unui contact direct cu publicul, cu utilizatorii de internet. Una dintre primele tentative făcute de agenție, dedicate consumatorului este ANSA-Bloomberg, un canal digital de informare, în undă pe satelitul TelePiu, în limba italiană. Bloomberg Information TV, în limba engleză, transmite și în Spania, Franța și Germania și folosește un format deosebit, acela de multiscreen. Pachetul de informații Bloomberg conține 10 telejurnale de 6 minute fiecare, 8 știri scurte din lumea sportului, interviuri ale unor personalități din lumea politică și economică, cotații ale bursei, ultimele actualități, pachet care durează 30 de minute, transmis de 15 ore pe zi, într-n ciclu continu. Pentru jurnaliști acest mod nou de a informa nu schimbă îndatoririle tradiționale pe care aceasta le avea, el adună informații direct sau indirect, le controlează, le elaboreză și le trimite în rețea. Redacția multimedială primește știrile ca și cum ar fi un oarecare client al agenției, le analizează, le selecționează și le trimite la diverse sisteme informatice ca: media video, celulare, televiziune, internet. După părerea directorului agenției ANSA, Giulio Anserlmi, accesul la știri este mult mai ușor, noile mecanisme ca teletextul, informațiile pe celular, internet sunt cât se poate de democratice prin natura lor, se accesează fără să plătești și din orice loc se dorește. Așadar sunt mijloace care ușurează accesul la informație. În ceea ce privește timpii de transmitere a informației, Anselmii adaugă că ”a face o informare corectă în timpi foarte rapizi este de multe ori o sfidă, agenția trebuie să ajungă prima la știrea propriu zisă, ceea ce înseamnă că fiecare agenție este într-o cursă contra cronometru cu timpul, împotriva celorlalte agenții naționale, internaționale, mai mici sau mai mari, pentru a da prima știrea. Este evident că a difuza primii o știre și a o reda într-o manieră cat mai exactă, sunt exigențe de multe ori greu de realizat.” În 2015 la Rimini, situl ANSA.it a fost votat de către rețeaua de utilizatori ca fiind cel mai bun sito de știri. Premiul a fost înmânat reprezentanțiilor agenției, voturile fiind împărțite de către utilizatori ca fiind 20% pentru situl ANSA, 17% pentru FottoQuotidiano și 13 % pentru Republica. Situl a fost premiat cu Macchianera Award, oscarul italian pentru rețelele de informare, ANSA a primit acest premiu în urma unei munci care i-a adus 11 milioane de utilizatori pe lună, cu un maxim de 170 milioane de pagini accesate. Acest premiu declară Luigi Cantu, președintele ANSA „este recunoștința muncii tuturor jurnaliștilor agenției de presă ANSA, care în ultimii ani s-a transformat într-o agenție total digitală, în grad să producă atât informații generale cât și specializate, împreună cu fotografii și video. Este o recunoștiință care vine direct de la navigatorii sitului, încrederea pe care o dă agenția este apreciată și urmărită. O mulțumire echipei ANSA.it care a făcut posibil acest rezultat satisfăcător cu sacrificiu și dedicație”

3.ALTE AGENȚII DE PRESĂ DIN ITALIA

În Italia există zeci de agenții de presă care nu apar în fiecare zi, care se ocupă de știri regionale, care nu cer bani utilizatorilor, care vin distribuite prin poștă, unele le gasim pe internet, mare parte dintre acestea se adresează doar ziariștilor și deci le putem numi deasemenea agenții de presă. Multe dintre ele represenită anumite grupări politice, consilii regionale, administrații locale, sindicate, centre culturale, comerciale. Altele sunt dificil de indentificat, au doar un nume dar nimic altceva, nu zic mijloacele prin care își câștigă existența, nici apartenența lor politică, de unele se știe că sunt doar surse de gossip și manipuleză informația provenită de la alte agenții.

În anii 50 își face apariția agenția Italia (AGI), condusă 25% de partidul politic Democrația Creștină și 75% de Umberto Ortolani. Împreună cu Adolfo Annesi, Ortolani încercă să aducă agenția la un nivel foarte înalt.

O altă agenție de informare economică și financiară este Radiocor, fondată în 1953 de către GianFranco Cobor. Numele agenției venea de la radiocorespondență, asta deoarece primele știri erau transmise prin intermediul radioului. În 1969 a fost preluată de către ANSA, la început este condusă de către Sergio Lepri, iar în anii 1972-1985 conducerea este lăsată în mâinile avocatului Giuliano Salvadori din Prato. În 1986 este cumpărată de grupul Olivetti. În 1969 apare Telerate Inc, fondată de către Neil Hirch, fost broker și programator, cu participarea lui Ap-Dow Jones, care a devenit în scurt timp, numărul unu pentru informațiile în timp real pe care le aducea din America. În 1978, Telerate Inc a ajuns și în Europa, cu prima filială în Londra, iar în 1992 devine Dow Jones Telerate, după cumpărara agenției de către Dow Jones. Contopirea dintre Radiocor și Telerate Inc duce la formarea agenției Radiocor Telerate, agenție de presă financiar-economică. În anii 1994, capitalul social al agenției Radiocor Telerate este deținut în proporție de 46% de către Dow Jones Telerate Inc și de 54 % de către editura ziarului Il Sole 24 Ore, care a preluat acțiuniile Olivetti. În anul 1995 cei doi proprietari au propus crearea din nou a doua agenții distincte, iar în urma acestei separări se naște Il Sole 25 Ore Radiocor Agenzia di Informazione, care începând cu ianuarie 2001 este condusă de Luigi Vianello. În zona catolică, sau mai bine zis creștin democratică, apare în anul 1969 ASCA, agenția de presă catolică asociată „Agenția di Stampa Cattolica Associata”, ca o uniune de ziare catolice, „L’Eco” din Bergamo, „L’Ordine” din Como, „Adige” din Trentino si „Cittadino” din Genova. ASCA sub conducerea lui GianFranco Barberini încearcă să fie o agenție de presă deschisă spre nou, iar în anul 1973 își schimbă numele în Agenția Stampa Quotidiana Nazionale.

În 1953 se naște AGA (Agenția Giornali Associati) care în 1976 devine și ea o agenție națională, consolidând funcția sa de agenție de presă prin îndatoririle tradiționale, acelea de a informa ziarele partenere. „O altă agenție importantă și cu ideii inovative este Agenția Misna, fondată în decembrie 1997 de un preot și un jurnalist profesionist, Giulio Albanese, care au considerat ca se pot folosii de tehnologia avansată pentru a da voce celor fără voce și anume celor din Africa.”

CONCLUZII

Scopul realizării acestei lucrări a fost acela de a evidenția rolul pe care îl au agențiile de presă în calitatea lor de furnizori de informații. Agenția de presă este o instituție invizibilă publicului larg, care culege, prelucrează și transmite știri destinate altor organizații de presă, din presa scrisă sau audiovizuală, precum și unei categorii de clienți non-media din zona instituțională care folosesc știrile in desfășurarea activității lor curente.

Cercetarea și analiza publicațiilor științifice ne-a oferit o imagine de ansamblu asupra istoricului, procesului, a serviciilor, cât și familiarizarea cu specificul activităților, strategiilor și metodologiei folosite de agențiile de presă. Reieșind din faptul că funcționalitatea agențiilor de presă nu și-a pierdut din actualitate, este necesar de remarcat faptul că în literatura universală și de specialitate subiectul a fost cercetat mai amplu în ultimele decenii.

Cercetarea istoriografică ne-a permis să evidențiem existența unui cadru științific consistent al istoriei domeniului cercetat, transformarea diferitor procese, schimbărilor care au avut loc în a doua jumătate a secolului al XX-lea până la momentul actual.

În baza studierii cadrului conceptual-teoretic, am subliniat diferite viziuni, abordări

științifice, diversitatea semantică a serviciilor agențiilor de presă pentru a surprinde natura specifică a evoluției fenomenului și conceptului dat. De asemenea, am examinat evoluția fenomenului și conceptului serviciilor agențiilor de presă. Analiza dimensiunii structural-formative a serviciilor agențiilor de presă a mai multor state ne-a permis să identificăm procesul de formare, inclusiv a serviciilor agențiilor de presă din Italia. E de menționat faptul că serviciile agențiilor de presă reprezintă un element indinspensabil societății, marea provocare și problemă pentru serviciile agențiilor de presă o constituie lucrul cu factorul uman, colectarea probelor, analiza materialelor obținute, colaborarea și schimbul de informații.

Agenția de presă este instituția care informează prin text și imagine. Este un intermediar activ între evenimentul propriu-zis și celelalte mijloace de informare te masă. Importanța existenței acestui tip de agenție este cel mai bine exprimată te următorul paragraf: „Agențiile de presă se află întotdeauna în centrul sistemului mediatic din fiecare țară. Ele joacă rolul de angrosiști cu o funcție triplă de colectare, tratare și distribuire de flux continuu a informației. Chiar de la înființarea lor, spre mijlocul secolului al XIX-lea, agențiile de presă au fost concepute pentru și de către mass-media. Diversificarea pieței informației nu a modificat deloc relația privilegiată care există între agenții și mijloacele de informare. Un procent important din substanța acestora din urmă îl constituie informația de agenție". Sistemul comunicațiilor de masă, atât pe plan național, cât și internațional, este astăzi de neconceput făra o instituție specializată în obținerea, redactarea și raspândirea știrilor: Agenția de Presă. În rețeaua surselor de informare a presei scrise sau audio-vizuale ea deține un loc central,  justificat prin faptul că, an de an, dezvoltându-și neîncetat activitatea, a ajuns să furnizeze cea mai mare parte din volumul zilnic de știri și informații tipărite, radiodifuzate și televizate.

Trăim intr-o eră a comunicării generalizate, multilaterale, scrise și orale, care solicită slujitorilor presei un efort constant pentru a asigura o circulație optimă a informației, condiție a dezvoltării vieții sociale.

 Rapiditatea și chiar instantaneitatea comunicării și difuzării sunt preocupări de maximă importanță pentru fiecare ziar, post de radio sau de televiziune în lupta pentru câștigarea primului loc în transmisia evenimentului, a noutății. În acest cadru, agenția de presă deține un rol cheie în colectarea, prelucrarea și transmiterea știrilor, fiind cel mai important producator de informații, precum și principalul intermediar între piața informației și presă.

Desigur, un mijloc tehnic nou răspunde unei nevoi colective noi de comunicare. Cerința mereu crescândă pentru creșterea vitezei de furnizare a unor știri importante impune în mod automat necesitatea concentrării și specializării în domeniul difuzării știrilor de actualitate. De asemenea, mondializarea informației, datorită dezvoltării echipamentelor tehnice, a tehnologiilor perfecționate de difuzare, au facut necesară împarțirea rolurilor între mijloacele de comunicare, agenția de presă primind sarcina de a fi prima sursă de informare pentru toate celelalte media.

BIBLIOGRAFIE

BERTRAND, CLAUDE-JEAN, O introducere în presa scrisăși vorbită, Ed. Polirom, Iași, 2001

CAPELLE, MARC, Ghidul jurnalistului, Ed. Carro, București, 1996

COMAN, MIHAI, Din culisele celei de-a patra puteri, Ed. Carro, București, 1996

COMAN, MIHAI, Manualul de jurnalism, volumul I, editia a II-a, Ed. Polirom, Iași, 2001

FICEAG BOGDAN, Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, București, 1998

GADLARD, PHELIPPE,  Tehnica jurnalistului, Ed. Științifică, București, 2000

GAILLARD, PHILIPPE, Tehnica jurnalismului, Fundația Rompres, București, 2001

GAMBALONGA, CARLO, I 70 anni dell ANSA e dell Italia

IONESCU CARMEN, Agenții de presă din România-1889-1999, Ed. Tritonic, București, 2001

IONESCU, CARMEN, Agenții de presă din România, Ed. Tritonic, București, 2000

LEPRI SERGIO, ARBITRIO FRANCESCO, CULTRERA GIUSEPPE-Informazione e potere in un secolo di storia italiana. L’Agenzia Stefani da Cavour a Mussolini, Le Monnier, Firenze, 1999

MAUNY, ALINE, L’agence de presse, Hachette, Paris, 1988

MCLUHAN, APUD MARSHALL, Mass Media sau mediul invizibil, Ed. Nemira, București, 1997

MCLUHAN, APUD MARSHALL, Galaxia Gutenberg, Ed. Politică, București, 1975

NICHITELEA, PAMFIL, Agenții de presă, Ed. Arvin press, București, 2002

POPESCU, CRISTIAN, Introducere în ziaristică de agenție, Ed Univ. București, 1992

POPESCU, CRISTIAN FLORIN,Jntroducere  în ziaristică  de  agenție, Ed. Universității București, 1992

POPESCU, CRISTIAN FLORIN, Practica jurnalistului de informare-principii, reguli, provocări, Ed. Universitatii „Lucian Blaga", Sibiu, 2000

POPESCU, FLORIN CRISTIAN, BALBAIE RADU, Mic dicționar de jurnalism, Ed. Fundația Rompres, București, 1995

POPESCU, FLORIN CRISTIAN, Modalități de redactare a textului publicistic. Criterii, norme, soluții, Ed. INI, București 1997

RANDALL, DAVID, Jurnalistul universal, Ed. Polirom, Iași, 1998

RUSSO TOMMASO, Agenzie di stampa nell era digitale

SAVULESCU-MATEL AURA, Sistemul mass-media, Ed. Independența Economică, 2001

UDROIU, NEAGU, Cavaleri ai Ordinului Gutenberg, Ed. Semne, București, 2001

UPI, Stylebook, a handbook for writers and editors, UPI, 1984

VD SI IORGA, NICOLAE, Istoria presei românești, Fundația Rompres, București, 1994

VRÂNCEANU, FLORICA, Un secol de agenții de presă românești (1889-1989), Ed. Paralela 45, București, 2000

VRÂNCEANU, FLORICA, Un secol de agenții de presă românești (1889-1989), Ed. Paralela 45, București, 2000

BULETIN ROMPRES, Știri interne, 11 martie 2006

BULETIN ROMPRES, Știri interne, 15 martie 2006

BULETIN ROMPRES, Știri interne, 21 martie 2006

BULETIN ROMPRES, Știri interne, 24 martie 2006

***, 1998, 1994, La început a fost cuvântul (manualul AFP), vol1, vol2, Ed Rompres, București

Fluxul ROMPRES, MEDIAFAX, RADOR, ROMNET

Informazione e potere in un secolo di storia italiana. L’Agenzia Stefani da Cavour a Mussolini, Le Monnier, Firenze, 1999

La început a fost cuvântul, vol. I și II, Manualul Agenției France Presse, Fundația Rompres, București, 2004

Mic dicționar de jurnalism, Fundația Rompres, București, 1998

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA 1, Nr. 34/22.1.2003 – LEGE privind organizarea și fiincționarea Agenției Naționale de Presă ROMPRES-RAPORT DE ACTIVITATEA AL ROMPRES PE 2005

Sito uficiale ANSA

Wikipedia.it

www.rompres.ro