Agentia Europeana Pentru Siguranta Maritima

=== dec920b9367ad3ecf619f3d3e65981c341d6783e_424259_1 ===

Facultatea de Drept

Specializare: Dreptul Uniunii Europene

AGENȚIA EUROPEANĂ PENTRU SIGURANȚA MARITIMĂ

Coordonator:

2017

AGENȚIA EUROPEANĂ PENTRU SIGURANȚA MARITIMĂ

Obiectivul principal al politicii europene în domeniul transporturilor, în general, și a celor maritime, în special, este de a realiza un echilibru între dezvoltarea economică și cerințele de siguranță și calitate ale societății, în vederea dezvoltării unui sistem modern de transport, unul durabil.

Conform definiției sale, transportul maritim internațional este o activitate puternic liberalizată și asta deoarece în cazul contrar, nu s-ar mai beneficia de pe urma rolului transportului în cadrul comerțulului internațional.

Necesitatea intervenției Comunității Europene în vederea îmbunătățirii condițiilor transportulului maritim a impus adoptarea unor măsuri referitoare la concurența în domeniu, la prevenirea practicilor inechitabile în domeniul taxării, la standardizarea vaselor utilizate în transportul anumitor materiale considerate periculoase, precum și în ceea ce privește condițiile de lucru din domeniul acesta.

În Comunicarea Comisiei Europene din 13 martie 1996, aceasta a enunțat domeniile prioritare în dezvoltarea politicilor din domeniul maritim. Conform respectivei Comunicări, aceste priorități sunt siguranța domeniului, întreținerea piețelor deschise și obținerea competitivității crescute.

În ceea ce privește siguranța în domeniul maritim, niște evenimente nefericite, în speță scufundarea vasului Erika în 1999 și a vasului Prestige în 2002, au determinat luarea de noi măsuri în cadrul procesului de stabilire a politicii europene în ceea ce privește siguranța maritimă, măsuri îndreptate asupra minimizării riscurilor cauzate de tancurile petroliere asupra mediului înconjurător.

Noile măsuri propuse au în vedere aspect precum efectuarea de inspecții periodice riguroase în porturi, interzicerea utilizării tancurilor petroliere ce au doar o carenă, implementarea unui sistem comunitar de monitorizare a vaselor, oferirea de informații referitoare la traficul maritim, crearea fondului de compensare pentru daunele suferite în urma poluării maritime cu petrol, precum și înființarea Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă.

Agenția Europeană de Siguranță Maritimă (prescurtat EMSA) a fost creată în anul 2002, pentru a sprijini Comisia Europeană și țările membre ale Uniunii Europene în misiunea de îmbunătățire a standardelor referitoare la siguranța maritime, precum și în vederea prevenirii poluării apelor. După primii ani, în care Agenția și-a desfășurat activitatea la Bruxelles, în anul 2006 și-a schimbat sediul operational, mutându-se la Lisabona.

Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă oferă beneficiarilor servicii de expertiză tehnică și servicii de asistență operațională în vederea îmbunătățirii siguranței maritime, precum și servicii de pregătire a capacității de reacție a statelor în cazurile de poluare.

Majoritatea atribuțiilor Agenției sunt de natură preventivă, cum sunt spre exemplu monitorizarea modului de aplicare a legislației și evaluarea eficienței. Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă desfășoară și activități referitoare la capacitatea de reacție, de exemplu țărilor membre le sunt puse la dispoziție nave ce au atribuția de a se ocupa de recuperarea hidrocarburilor dacă au avut loc deversări în mări sau nave ce se ocupă de detectarea poluării prin supravegherea cu sateliți.

Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă furnizează guvernelor țărilor membre și autorităților interesate informații referitoare la situația de pe mare, cu scopul de a le ajuta pe acestea să implementeze într-un mod cât mai eficient politicile specific domeniului maritim.

Principalii beneficiari ai Agenției sunt instituțiile Uniunii Europene, administrațiile maritime naționale din Uniunea Europeană, precum și administrațiile maritime ale statelor de coastă din Asociația Europeană a Liberului Schimb. De asemenea, Agenția oferă servicii ce răspund nevoilor utilizatorilor din toată Europa, cum ar fi:

raportarea navală

observarea Pământului

oferirea de informații maritime integrate

reacția în caz de poluare

controlul statului portului.

Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă are un rol important în promovarea unor bune practice în domeniu. Experiența dobândită de Agenție în abordarea aspectelor referitoare la siguranța și securitatea maritimă, atât din perspectivă juridical, cât și din perspectivă operațională, îi conferă acesteia deținerea de cunoștințe referitoare la problemele și neajunsurile ce pot apărea, cât și la unele aspecte practice utile în soluționarea lor.

Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă efectuează patru feluri de inspecții cu caracter tehnic. Astfel Agenția:

inspectează organismele recunoscute sub forma societăților de clasificare

inspectează și evaluează sistemele de educație și sistemele de certificare existente în cadrul domeniului maritim

inspectează dacă s-a efectuat controlul corespunzător la navele ce acostează în porturile Uniunii Europene

verifică sistemele de monitorizare a circulației navelor.

Agenția asigură totodată și investigarea accidentelor maritime pe între teritoriul Uniunii Europene și promovează bunele practici în domeniul siguranței, securității și aspectelor referitoare la mediu.

Agenția este gestionată de directorul său executiv, cu sprijinul biroului executiv, a șefilor celor trei departament, a unui consilier de politici, a unui contabil și a unui coordonator în domeniul controlului intern.

Conform structurii sale organizatorice Agenția cuprinde nouă unități repartizate pe trei departamente, după cum urmează: departamentul servicii instituționale, departamentul siguranță și departamentul standarde și operațiuni. Astfel, Directorul executiv al Agenției răspunde în fața Consiliului de administrație al Agenției, consiliu care se întrunește de trei ori în decursul unui an calendaristic.

Consiliul de Administrație al Agenției pentru Siguranță Maritimă este alcătuit din:

un număr de 28 de reprezentanți ai guvernelor țărilor membre ale Uniunii Europene

un număr de 2 reprezentanți ai guvernelor din Islanda și Norvegia, aceștia neavând însă drept de vot

un număr de 4 reprezentanți ai Comisiei Europene

un număr de 4 reprezentanți din partea industriei maritime, fără drept de vot.

Consiliul de administrație al Agenției adoptă programul de lucru al acesteia, bugetul și structura organizatorică, planul multianual în ceea ce privește politica de personal, precum și raportul anual. Din 5 în 5 ani, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă revizuiește strategia sa și obiectivele sale. Ulterior consultărilor cu Consiliul de administrație și cu celelalte instituții ale UE, Agenția va elabora programul de lucru multianual și ulterior acestuia va elabora programul de lucru anual detaliat.

La nivel internațional, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă are rolul de a sprijini Organizația Maritimă Internațională, precum și țările riverane Mării Mediterane, a Mării Caspice și a Mării Negre în cadrul politicii de vecinătate a Uniunii Europene. Autoritățile naționale care îndeplinesc funcții de gardă de coastă sunt responsabile pentru atribuții cum ar fi siguranța și securitatea maritimă, căutarea și salvarea pe mare, controlul la frontieră, etc.

Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului ar trebui, prin urmare, să își consolideze cooperarea, în conformitate cu mandatele lor, atât între ele, cât și cu alte autorități naționale în vederea creșterii gradului de cunoaștere a situației maritime, și a sprijinirii de acțiuni coerente și eficiente din punctul de vedere al costurilor.

În acest sens, normele Uniunii Europene referitoare la siguranța maritimă sunt deja aliniate la normele internaționale din domeniu. Deoarece caracterul internațional al transporturilor maritime este cunoscut, acesta are ca rezultat faptul că pe aceeași navă vor fi echipaje formate din membri din diferite țări, ce funcționează în cadrul unor sisteme diferite. De aceea este important ca membri echipajului să aibă capacitățile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor în condiții de maximă siguranță. Formarea profesională are un rol foarte important în cadrul siguranței maritime.

Standardele comune de formare profesională a navigatorilor ce operează pe navele sub pavilionul Uniunii Europene sunt reproducerea fidelă a standardelor din Convenția STCW privind standardele de pregătire pentru navigatori. Standardele STCW au fost integrate în legislația Uniunii Europene și sunt interpretate și aplicate conform principiilor dreptului Uniunii Europene și aplicate la fel ca orice dispoziție a legislației Uniunii Europene.

Conform directivei aflată în vigoare în domeniul maritim, dacă se produc unele modificări minore în Convenția STCW, directiva poate să fie actualizată prin procedura de comitologie. În situația în care se introduc unele modificări semnificative ale Convenției STCW, se va emite o nouă directivă în vederea actualizării directivei în vigoare.

Ulterior formării Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (prescurtat EMSA), Comisia Europeană a obținut sprijin pentru a atinge un grad adecvat de informare în ceea ce privește sistemele de formare și certificare profesională a navigatorilor din statele terțe.

Comisia Europeană are rolul de a evalua sistemele de formare și certificare a navigatorilor, fiind responsabilă împreună cu Agenția Europenă pentru Siguranță Maritimă de evaluarea și monitorizarea gradului în care țările terțe respectă toate cerințele STCW.

Directiva 2008/106 a Comisiei Europene conține un mecanism pentru recunoașterea sistemelor de formare și certificare a navigatorilor din țările terțe. Recunoașterea se face prin decizie a Comisiei Europene, în urma desfășurării unei proceduri în care Comisia Europeană este asistată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă.

Experiența dobândită în ceea ce privește recunoașterea țărilor terțe sugerează că ar trebui să fie introdusă o schimbare în procedura relevantă, și anume cu privire la termenul limită de trei luni pentru a decide cu privire la recunoaștere, termen impus în prezent.

Întrucât recunoașterea necesită un control ce trebuie efectuat de agenție, care trebuie să fie planificat și realizat, și, în cele mai multe cazuri, modificări semnificative ținând cont de cerințele Convenției STCW de către țara terță implicată, întregul proces nu poate fi realizat în trei luni. Din experiențele anterioare, un termen mai realist ar fie de 18 luni.

Termenul menționat ar trebui, prin urmare, să fie modificat, prelungit în mod corespunzător, în timp statul membru solicitant ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a recunoaște țara terță doar provizoriu. Acest aspect ar trebui menținut, în vederea păstrării flexibilității. Recunoașterea țărilor terțe trebuie să fie cerută de către oricare dintre statele membre.

Agenția Europenă pentru Siguranță Maritimă face o inspecție a sistemului de certificare și formare profesională, precum și a infrastructurii în vederea colectării tuturor elementelor justificative în ceea ce privește conformitatea țărilor terțe cu standardele STCW.

În baza tuturor constatărilor făcute în urma inspecției și a documentelor țării terțe, Comisia Europeană evaluează conformitatea sistemului maritime cu standardele STCW. În faza de evaluare a conformității apar numeroase contacte între Agenția Europenă pentru Siguranță Maritimă și țara terță.

Țara terță ce urmează a fi recunoscută trebuie să fie dispusă să introducă modificări ale legislației sale în domeniu sau chiar modificări ale practicii sale în ceea privește transporturile maritime cu scopul de a corespunde recomandărilor făcute de Comisia Europeană. Timpul alocat acestor modificări ale legislației depinde în primul rând de natura modificărilor, dar și de amploarea modificărilor cerute și de eforturile depuse.

La finalul procesului de recunoaștere, Comisia Europeană va prezenta statelor membre proiectul de decizie, prin care recunoaște țara sau retrage recunoașterea acesteia, în vederea obținerii avizului tuturor statelor membre ale UE în cadrul procedurii de comitologie.

În faza finală Comisia Europeană adoptă decizia, urmând să o publice în Jurnalul Oficial. Acest ultim pas, recunoașterea de către Comisia Europeană, înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene pot să recunoască certificatele emise în respectiva țară și că navigatorii au dreptul să lucreze la bordul navelor ce arborează pavilionul statului membru.

Condițiile de muncă și contractuale ale personalului Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă se bazează pe Statutul funcționarilor și pe regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene. Agenția are foarte puțini funcționari permanenți și poate recruta experți naționali detașați.

Procedurile de recrutare și selecție se asigura că Agenția are personal de cele mai înalte standarde de competență, de eficiență și de integritate, personal recrutat dintre cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene. Nicio poziție nu este rezervata cetățenilor unui anumit stat membru.

Statele membre ale Uniunii Europene nu sunt însă obligate să recunoască certificatele emise de către țările recunoscute, chiar dacă aceste țări au fost deja recunoscute de către Comisia Europeană. Astfel, navigatorii din țările nerecunoscute de către Comisia Europeană nu au voie să lucreze pe navele ce arborează pavilionul Uniunii Europene.

Experții Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă verifică regulat modul în care statele membre implementează legislația în domeniul maritim, identificând zonele de perfecționare și armonizare a activității administrațiilor și autorităților maritime naționale.

În acest sens Agenția planifică și efectuează în fiecare an mai bine de 100 de vizite și inspecții în domenii cum ar fi:

pregătirea și certificarea a personalului navigant

activitatea societăților de clasificare a navelor

activitatea producătorilor de echipamente maritime

activitatea administrațiilor portuare cu responsabilități în implementarea sistemelor de securitate maritime

activitatea serviciilor de Flag și Port State Control

activitatea sistemelor naționale responsabile de dirijarea traficului maritim.

De-a lungul celor 15 ani de activitate, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă s-a dezvoltat în mod continuu, atât din punct de vedere organizational, cât și din punct de vedere operațional, ajungând în prezent să aibă un rol esențial în promovarea respectării standardelor de siguranță maritime, atât în Europa, cât și la nivel global.

În ceea ce privește domeniul tehnic și cel operațional, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă dezvoltă permanent sisteme noi și complete de monitorizare a traficului maritim.

În acest sens Agenția operează sistemul SafeSeaNet, sistem ce conectează aproximativ 700 de stații de recepție amplasate de-a lungul coastelor Uniunii Europene, ce permit monitorizarea în timp real a navigației costiere din jurul Europei, inclusive navele aflate într-o rază de 100 de mile depărtare de coasta Uniunii Europene. Zilnic peste 17000 de nave sunt prezente în apele europene

Sistemul SafeSeaNet monitorizează traficului costier prin utilizarea recepției automate a poziției și a identității navei urmărite prin utilizarea Sistemului Automat de Identificare. Sistemul automat de identificare este necesar și obligatoriu pentru navele comerciale care au un tonaj mai mare de 300 tone. Pe lângă monitorizarea traficului, sistemul mai furnizează și informații în ceea ce privește marfa transportată și voiajul navei. Informațiile de această natură provin din raportările pe care navele le fac obligatoriu în anumite zone sau la momentul intrării și plecării lor din porturi.

Monitorizarea poluării maritime de la nave are loc prin intermediul urmăririi imaginilor radar prin satelit, fiind axată pe zonele adiacente Uniunii Europene. SE utilizează sistemul CleanSeaNet (CSN), sistem ce procesează în fiecare an aproape 2500 de imagini din satelit. Imaginile astfel procesate ajută la detectarea poluării ilegale sau a poluării accidentale efectuate atât de navele maritime, cât și de platformele de producție petroliferă.

Sistemul CleanSeaNet este cel mai performant și util sistem de detecție prin intermediul imaginilor satelit din întreaga lume, acesta având capacitatea de a alerta autoritățile costiere foarte rapid, în maxim jumătate de oră de la captarea imaginii, identificând totodată nava asociată cu poluarea și permițând intervenția promptă atât asupra poluării, cât și asupra poluatorului.

Sistemul CleanSeaNet este un sistem performant, care are capacitatea de a alerta autoritățile competente în maxim jumătate de oră de la momentul captării imaginii satelit. În acest timp imaginea este procesată, și sunt identificate țintele, urmând ca acestea să fie corelate apoi cu informațiile obținute din utilizarea sistemului de identificare și urmărire la distanțe mari. Ulterior este întocmit raportul final, acesta fiind apoi furnizat autorității competente.

În prezent Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă a dezvoltat o platformă foarte avansată din punct de vedere tehnic, cu rol de a ajuta la furnizarea de informații maritime. Platforma aceasta are capacitatea de a procesa orice tip de informații într-o manieră coordonată și corelată.

Utilizând platforma, Agenția poate să furnizeze numeroase servicii, inclusiv oferirea de informații maritime celor 3000 de utilizatori din toate statele membre ale Uniunii Europene, precum și altor agenții ale Uniunii cu activitate în domeniul maritim.

Aceste agenții cu activitate în domeniul maritime sunt forțele armate ale Uniunii Europene ce acționează în Oceanul Indian contra pirateriei, Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului și Agenția Uniunii Europene pentru Monitorizarea Frontierelor.

Având la bază aceste realizări, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă continua să lucreze în strînsă legătură cu Comisia Europeană și statele membre cu scopul de a îmbunătăți standardele în domeniul, dar și calitatea serviciilor maritime în conformitate cu politicile maritime stabilite de Uniunea Europeană.

BIBLIOGRAFIE

Cotea, Felician (2009). Drept comunitar european. București: Editura Wolters Kluwer.

Fabián, Gyula (2012). Drept instituțional al Uniunii Europene. București: Editura Hamangiu.

Ștefan, Tudorel (2007). Drept comunitar. București: Editura C. H. Beck.

Tescasiu, Bianca (2009). Institutii Europene – Schimbări și adaptări din perspectiva extinderii UE. București: Editura C. H. Beck.

Vătăman, Dan (2009). Organizații Europene euroatlantice. București: Editura C. H. Beck.

Vătăman, Dan (2011). Drept instituțional al Uniunii Europene. București: Editura C. H. Beck.