,,Agenda 21 recunoaște că autoritațile locale au un rol foarte important în dezvoltarea durabilă pentru că: [305563]

Licență

,,Agenda 21 recunoaște că autoritațile locale au un rol foarte important în dezvoltarea durabilă pentru că: [305563]

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Conceptul de dezvoltare durabilă a comunitaților rurale își are originile la nivel mondial înca din anul 1992, [anonimizat] 170 [anonimizat], [anonimizat] ,,AGENDA 21”.

[anonimizat] a-și elabora propria strategie de dezvoltare durabilă. [anonimizat], oferind astfel o modalitate de integrare a [anonimizat], care, [anonimizat], strategii, acțiuni și politici la nivel local.

,,Agenda 21” recunoaște că autoritațile locale au un rol foarte important în dezvoltarea durabilă pentru că:

reprezintă comunitatea și acționează în numele ei;

[anonimizat], deleagă sau influențează cele mai multe servicii de care depinde nivelul de calitate al vieții;

administrează și posedă părți importante din patrimoniul natural sau construit;

[anonimizat], informații și exemple proprii;

pot încheia parteneriate cu alte organizații.

Dezvoltarea durabilă a [anonimizat]-[anonimizat]:

capitalul uman

capitalul fizic

capitalul natural

capitalul social

Dezvoltarea durabilă a [anonimizat], social- politice, culturale, ecologice etc., prin favorizarea și stimularea dezvoltării interne a comunitații, angrenând, [anonimizat].

[anonimizat], presupunând o [anonimizat], [anonimizat], național și comunitar.

Dezvoltarea locală presupune o [anonimizat], armonizate nevoilor sociale și de mediu.

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], monitorizarea si evaluarea acestora.

Scopul final al elaborării unei strategii de Dezvoltare locală este ridicarea armonioasă a [anonimizat]- [anonimizat], culturale și de mediu.

CAPITOLUL 1. CADRUL CONCEPTUAL AL ELABORĂRII STRATEGIEI DE DEZVOLTARE LOCALĂ

CORELAREA CU CADRUL STRATEGIC DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI 2014 – 2020

Strategia de Dezvoltare Durabilă a [anonimizat]-[anonimizat]e adăugată înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaștere și inovare, orientat spre îmbunătățirea continuă a calității vieții oamenilor și a relațiilor dintre ei în armonie cu mediul natural.

Ca orientare generală, strategia vizează realizarea următoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu și lung:

Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.

Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.

Prin complexitatea proceselor și fenomenelor, prin amplitudinea provocărilor și problemelor care trebuie rezolvate, dezvoltarea durabilă a României a încetat demult să mai fie atributul exclusiv al elitelor politice, economice și intelectuale. În egală măsură, dezvoltarea durabilă a țării privește pe fiecare cetățean al României și, în consecință, necesită antrenarea, implicarea și participarea activă a acestuia, în cele mai adecvate modalități, potrivit cu interesele și capacitatea sa de a contribui la sustenabilitatea progresului economic și social al țării.

Participarea la elaborarea și implementarea acestei strategii reprezintă singura alternativă de a pune bazele unei platforme comune de acțiune la scară națională și locală, care să dea consistență eforturilor comune, să modeleze viitorul României și să influențeze în bine viața oamenilor pentru mai multe decenii în viitor, în condițiile șanselor, oportunităților și rigorilor generate de globalizare, integrare în Uniunea Europeană și extindere a societății bazate pe tehnologia informației și a comunicațiilor.

Această strategie reprezintă, practic, un proiect deschis, în măsură să răspundă eficient și prompt la schimbările tot mai rapide de mediu economic, la conjuncturi interne și externe, la constrângerile existente și la cele generate de noul statut al României, de membru cu drepturi depline al comunității europene și euro-atlantice.

Trecerea de la viziunile pe termen scurt care își au virtuțile, dar și limitele lor, la viziunile pe termen mediu și lung, care să armonizeze cerințele și direcțiile dezvoltării României cu cele ale integrării euro-atlantice, a devenit o necesitate evidentă.

Luând în considerare necesitatea adaptării spațiului urban și rural românesc la cerințele UE, prin promovarea unui sector eficient și viabil din punct de vedere economic și social în contextul perioadei ulterioare integrării, strategia stabilește principale direcțiile pentru dezvoltare ale României.

Situația actuală este caracterizată de o multitudine de factori care provoacă schimbări continue, atât interni cât și externi, schimbări cărora Uniunea trebuie să le facă față și deci să se afle într-o continuă adaptare.

1.1.1. Programarea fondurilor europene nerambursabile în perioada 2014-2020

Proiectul legislativ UE pentru perioada 2014-2020 face referire la următoarele aspecte care stau la baza procesului de programarea a fondurilor europene nerambursabile alocate în viitorul exercițiu financiar:

concentrarea tematică asupra priorităților Strategiei Europa 2020 pentru o “creștere inteligentă, durabilă și incluzivă”, transpuse în CSC la nivel european;

un cadru unic de programare la nivelul fiecărui stat membru – numit Contract/Acord de Parteneriat (C/AP) 2014-2020, care va acoperi instrumentele structurale și fondurile destinate dezvoltării rurale și pescuitului, respectiv: Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune (FC), FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) și FEPM (Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime);

posibilitatea elaborării unor programe multi-fond în cazul implementării instrumentelor structurale;

oportunități extinse pentru abordarea teritorială a programării;

un accent crescut pe performanța și monitorizarea rezultatelor;

impunerea unor condiționalități macroeconomice, ex-ante și ex-post pentru accesarea/cheltuirea fondurilor;

simplificarea procesului de implementare și un mai bun management al fondurilor.

1.1.2. Reperele procesului de programare 2014 – 2020

Corelarea cu documentele strategice naționale (CSDR – Cadrul Strategic de Dezvoltare a României pentru perioada 2014 – 2020 și CSDTR – Cadrul Strategic de Dezvoltare Teritorială pentru perioada 2014 – 2020);

Programarea integrată a fondurilor destinate politicii de coeziune și a celor destinate dezvoltării rurale și pescuitului într-un singur document strategic la nivel național – „Contractul de Parteneriat”;

Corelarea permanentă cu îndeplinirea ex-dante (tematice și orizontale);

Utilizarea mai extinsă a instrumentelor de inginerie financiară;

Definirea interesului privind instrumentele de planificare teritorială prevăzute de regulamente europene:

Orientarea spre dezvoltarea urbană și crearea unei platforme de dezvoltare urbană;

Inițiative gestionate la nivel de comunitate;

Investiții Teritoriale Integrate;

Utilizarea asistenței tehnice pe scară largă, inclusiv din partea IFI și JASPERS

Identificarea nevoilor de dezvoltare și a priorităților de dezvoltare;

Elaborarea documentelor de programare și implementare;

Dezvoltarea portofoliului de proiecte;

Definirea cadrului instituțional.

1.1.3. Cadrul Strategic de Dezvoltare a României 2014 – 2020 (CSDR) definește viziunea cu privire la domeniile în care România ar trebui să investească cu prioritate (politica națională de investiții).

Obiective tematice ale Cadrul Strategic de Dezvoltare a României 2014 – 2020

Creștere durabilă

Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele;

Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor;

Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor;

Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore;

Creștere inteligentă

Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării;

Sporirea utilizării, calității și accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor;

Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a celui de pescuit și acvacultura;

Prioritate orizontală

Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă;

Creștere favorabilă a incluziunii

Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă;

Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei;

lnvestițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții.

1.1.4. Cadrul Strategic de Dezvoltare Teritorială (CSDT România) stabilește liniile directoare de dezvoltare teritorială a României la scară regională, interregională, națională, prin integrarea relațiilor relevante la nivel transfrontalier și transnațional, corelând conceptele de coeziune și competitivitate la nivelul teritoriului.

Scopul CSDT România este de a pune în evidență, din perspectivă teritorială integrată, modalitățile de valorificare a potențialului național, în vederea recuperării decalajelor de dezvoltare față de țările europene, de a stimula dezvoltarea echilibrată a României și de a consolida rolul României ca Stat Membru al Uniunii Europene și ca actor activ în zona Europei Centrale și de Est. Documentul urmărește maximizarea impactului investițiilor străine și naționale, orientându-le către zone relevante, prin intermediul proiectelor strategice naționale și a politicilor publice elaborate în conformitate cu obiectivele acestuia.

Obiectivul general al CSDT România este asigurarea integrării României în structurile Uniunii Europene prin afirmarea identității regional-continentale, rolului său în regiune, creșterea coeziunii spatiale și a competitivității și asigurarea unei dezvoltări durabile a României. Obiectivul general este detaliat în cinci linii directoare majore, obiective strategice majore:

Racordarea la rețeaua europeană a polilor și coridoarelor de dezvoltare spațială;

Structurarea și dezvoltarea rețelei de localități urbane;

Afirmarea solidarității urban-rural adecvată categoriilor de teritorii;

Consolidarea și dezvoltarea rețelei de legături inter-regionale;

Valorificarea patrimoniului natural și cultural.

.CORELAREA CU PLANUL DE DEZVOLTARE REGIONALĂ SUD MUNTENIA 2014-2020

Procesul de planificare a dezvoltării la nivel regional oferă o bază strategică esențială pentru includerea măsurilor și a proiectelor implementate la nivel regional în viitoarele programe de finanțare indiferent de sursele de finanțare ale acestor programe.

ADR SUD MUNTENIA, împreună cu reprezentanți ai organizațiilor relevante în domeniul dezvoltării regionale, elaborează Planul de Dezvoltare Regională (PDR) ca bază pentru fundamentarea strategiei naționale de dezvoltare regională și a documentelor de programare necesare pentru următoarea perioadă de programare 2014- 2020.

Planul de Dezvoltare Regională (PDR) 2014-2020 al regiunii SUD MUNTENIA va fi un instrument care să susțină includerea în strategiile naționale a obiectivelor de investiții ce vor contribui la dezvoltarea socio-economică a regiunii, să fundamenteze domeniile de intervenție și necesarul de finanțare din fonduri europene în perioada următoare de programare și să cuprindă un portofoliu de proiecte strategice cu impact regional și local.

PDR reprezintă instrumentul prin care regiunea, plecând de la analiza socio-economică regională și având drept cadru obiectivele tematice, prioritățile de investiții și acțiunile cheie prevăzute de proiectele de regulamente privind fondurile europene, își promovează prioritățile și interesele în domeniul economic, social, etc, reprezentând în același timp contribuția regiunii la elaborarea Strategiei Naționale de Dezvoltare 2014-2020.

1.3. NECESITATEA UNUI PROCES DE PROGRAMARE LOCAL

O comunitate modernă trebuie să asimileze și să promoveze o viziune strategică în ceea ce privește dezvoltarea sa viitoare, iar lipsa ei duce la o activitate administrativă dezordonată, în cadrul căreia se pot rata oportunități și se consumă inutil resurse prețioase. Experiența internațională a demonstrat că proiectele și programele operaționale funcționează cel mai bine atunci când fac parte dintr-un cadru definit, asumat, coordonat și implementat în interesul comunității pe care o reprezintă.

Procesul de planificare a vizat definirea reperelor strategice de dezvoltare a comunității Dragalina pe o perioadă de 7 ani, respectiv 2014-2020. Etapele metodologice principale au fost următoarele:

realizarea unei analize preliminare,

stabilirea viziunii asupra dezvoltării strategice a comunității Dragalina,

analiza sectorială a domeniilor principale și

realizarea documentului strategic.

Principiile care au stat la baza procesului de planificare au fost asigurarea validității științifice, implicarea comunității, transparenț obiectivitatea, coerența și continuitatea demersului.

Pentru a funcționa, însă, planificarea strategică trebuie însoțită de promovarea, la nivelul administrației publice, a unui management strategic integrat, la toate nivelurile, capabil să identifice și să speculeze oportunitățile apărute în beneficiul comunității.

CAPITOLUL 2. CONTEXTUL STRATEGIC AL ELABORĂRII STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

2.1 CONTEXTUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE ȘI POLITICA DE COEZIUNE A UNIUNII EUROPENE 2014 – 2020

Strategia „Europa 2020” – Obiectivul general al acestei strategii este transformarea UE într-o economie inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, pentru a oferi un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, al productivității și pentru a asigura coeziunea economică, socială și teritorială. Cele trei priorități stabilite în cadrul acestei strategii sunt:

Creștere inteligentă – dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare (cercetarea și dezvoltarea tehnologică combinată cu utilizarea eficientă a resurselor existente conduc la creșterea productivității);

Creștere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive poate conduce pe de-o parte la furnizarea de „bunuri publice” societății (cum ar fi conservarea habitatelor, biodiversitatea și menținerea patrimoniului rural) ce pot conduce în arealele vizate la crearea de noi locuri de muncă prin extensivizarea agriculturii și aprovizionarea piețelor locale;

Creștere favorabilă incluziunii sociale – promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială prin deblocarea potențialului economic al zonelor rurale, dezvoltarea piețelor și locurilor de muncă la nivel local, prin furnizarea de asistență în vederea restructurării agriculturii și sprijinirea veniturilor agricultorilor în vederea menținerii unei agriculturi sustenabile în întreaga Europă.

Printre țintele Strategiei Europa 2020 se numără:

rata de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani de 75%;

nivelul investițiilor în cercetare și dezvoltare de 3% din PIB-ul Uniunii Europene;

obiectivul 20/20/20 în materie de energie și schimbări climatice:

emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% sub nivelul înregistrat în 1900;

20% din energia produsă să provină din surse regenerabile;

creșterea cu 20% a eficienței energetice;

rata de părăsire timpurie a școlii sub 10%

ponderea tinerilor cu vârsta între 30-34 ani, absolvenți ai unei forme de învățământ terțiar, de cel puțin 40%;

scăderea numărului de persoane expuse sărăciei cu 20 de milioane.

În cadrul acestei strategii au fost propuse ca și instrumente de lucru 7 inițiative:

„O Uniune a inovării” pentru a îmbunătăți condițiile-cadru și accesul la finanțările pentru cercetare și inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă;

„Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și pentru a facilita intrarea tinerilor pe piața muncii;

„O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de mare viteză și pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață digitală unică gospodăriilor și întreprinderilor;

„O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon, pentru a crește utilizarea surselor regenerabile de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova eficiența energetică;

„O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide și durabile în măsură să facă față concurenței la nivel mondial;

„O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele muncii și a oferi mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora pe tot parcursul vieții în vederea creșterii ratei de participare pe piața muncii și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei în materie de forță de muncă, inclusiv prin mobilitatea profesională;

„Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială și teritorială, astfel încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să li se acorde posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate.

În cadrul Strategiei 2020 au fost stabilite 5 obiective majore, care:

definesc poziția pe care ar trebui să o ocupe Uniunea Europeană în 2020 din punctul de vedere al unor parametri majori;

sunt transpuse în obiectivele naționale, pentru ca fiecare stat să-și poată urmări evoluția;

sunt comune și nu presupun repartizarea sarcinilor, urmând a fi realizate prin acțiuni la nivel național și european;

sunt interdependente și se susțin reciproc:

progresele în plan educațional contribuie la îmbunătățirea perspectivelor profesionale și la reducerea sărăciei;

mai multă cercetare și inovare și o utilizare mai eficientă a resurselor ne ajută să devenim mai competitivi.

Obiectivele europene pentru 2020 sunt:

Ocuparea forței de muncă – o rată de ocupare a forței de muncă de 75% în rândul populatiei cu vârste cuprinse între 20 si 64 ani.

Cercetare, dezvoltare și inovare – un nivel al investițiilor publice și private în cercetare și dezvoltare de 3% din PIB-ul Uniunii Europene.

Schimbări climatice și energie – reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu 30%, în condiții favorabile) față de nivelurile înregistrate în 1990:

creșterea ponderii surselor de energie regenerabilă până la 20%;

creșterea cu 20 % a eficienței energetice.

Educație:

reducerea abandonului școlar la sub 10%;

creșterea la peste 40% a ponderii absolvenților de studii superioare în rândul populației de 30-34 de ani.

Sărăcia și excluziunea socială – reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale.

Creșterea inteligentă, ecologică și inclusivă, prin perspectiva obiectivelor și inițiativelor majore:

Creșterea inteligentă presupune îmbunatățirea eforturilor Uniunii Europene în următoarele domenii:

educație (încurajarea procesului de învatare și de îmbunătățire a competențelor);

cercetare și inovare (crearea de noi produse și servicii care să genereze creștere economică și noi locuri de muncă și să ne ajute să facem față provocărilor de ordin social);

societatea digitală (utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor).

Obiectivele Uniunii Europene pentru o creștere inteligentă:

un nivel al investițiilor publice și private în cercetare și dezvoltare de 3 % din PIB-ul Uniunii Europene; condiții mai bune pentru cercetare, dezvoltare și inovare;

rată de ocupare a forței de muncă de 75 % în rândul populatiei cu vârste cuprinse între 20 si 64 de ani, până în anul 2020 (prin crearea de condiții favorabile inserției profesionale, în special pentru femei, tineri, persoane în vârstă sau necalificate și imigranți legali);

rezultate mai bune pe plan educațional, în special: o reducere a abandonului școlar la mai putin de 10 %; o creștere pâna la mai putin de 40 % a ponderii absolventilor de studii superioare sau echivalente în rândul populației în vârstă de 30 – 34 de ani.

Initiative majore pentru stimularea creșterii inteligente:

agenda digitala pentru Europa, prin care îsi propune sa creeze o piata digitala unica, bazata pe internet rapid si ultrarapid si pe aplicatii interoperabile:

pâna în 2013: acces universal la internet în banda larga;

pâna în 2020: acces universal la internet mult mai rapid (cel putin 30 Mbps);

pâna în 2020: o viteza a internetului de peste 100 Mbps în peste 50% din locuintele din Europa.

Uniune a inovarii, prin care îsi propune:

sa reorienteze politica în materie de cercetare, dezvoltare si inovare catre domenii care prezinta provocari majore pentru societate (schimbari climatice, utilizarea eficienta a energiei si a resurselor, schimbarilor demografice, sanatatea populatiei, etc.);

sa consolideze toate verigile din lantul inovarii, de la cercetarea fundamentala la comercializare.

Tineretul în miscare, prin care îsi propune:

sa-i ajute pe studenti si pe stagiari sa studieze în strainatate;

sa-i pregateasca mai bine pe tineri pentru piata muncii;

sa îmbunatateasca performantele universitatilor europene si sa le faca mai atractive pe plan international;

sa amelioreze toate aspectele legate de educatie si formare (excelenta academica, egalitate de sanse, etc.).

Creșterea ecologică (durabilă)

Pentru a asigura o creștere economică ecologică (durabilă), trebuie:

să dezvoltăm o economie mai competitivă, cu emisii scăzute de CO2, care să utilizeze resursele în mod eficient și durabil;

să protejam mediul, să reducem emisiile de gaze cu efect de seră și să stopăm pierderea biodiversității;

să profităm de poziția Europei ca lider în dezvoltarea de noi tehnologii și metode de producție ecologice;

să introducem rețele electrice inteligente și eficiente;

să valorificăm rețele europene pentru a le acorda întreprinderilor (în special micilor producători) un avantaj competitiv suplimentar;

să îmbunatățim mediul de afaceri, în special IMM-urile;

să-i ajutăm pe consumatori să aleagă produse și servicii, în cunostință de cauză.

Obiectivele Uniunii Europene pentru o crestere ecologică (durabilă):

reducerea cu 20 % până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelul din 1990 – Uniunea Europeană este dispusă să reducă emisiile chiar și cu 30 %, cu condiția ca și alte țări dezvoltate să își asume angajamente similare și ca țările în curs de dezvoltare să contribuie, în masura posibilităților, în cadrul unui acord global;

creșterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20 %;

creșterea cu până la 20 % a eficienței energetice.

Initiative majore pentru stimularea cresterii ecologice (durabilă):

Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor

Pentru a trece la o economie care utilizează resursele în mod eficient și emite mai putin CO2, trebuie să reducem dependența creșterii economice de resurse și energie, în special prin:

reducerea emisiilor de CO2;

îmbunătățirea securității energetice;

reducerea cantității de resurse utilizate.

politica industrială adaptata erei globalizării

Uniunea Europeană are nevoie de o politic industrială care să sprijine întreprinderile, în mod special pe cele mici, în eforturile lor de adaptare la globalizare, de depașire a crizei economice și de trecere la o economie cu emisii scazute de CO2:

sprijinind spiritul antreprenorial, pentru ca întreprinderile europene să devină mai performante și mai competitive;

acoperind toate elementele lanțului valoric din ce în ce mai globalizat, de la accesul la materii prime la serviciiile post-vânzare. O astfel de politică poate fi elaborată doar în strânsă cooperare cu întreprinderile, sindicatele, mediul academic, ONG-urile și organizațiile de consumatori.

Creșterea favorabilă incluziunii

O economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, asigurând coeziunea economică, socială și teritorială. Creșterea favorabilă incluziunii presupune:

rată mai mare de ocupare a forței de muncă – locuri de muncă mai bune și mai numeroase, în special pentru femei și lucrători peste 55 de ani;

creșterea capacității de anticipare și gestionare a schimbării prin investiții în formare profesională și îmbunătățirea competențelor;

modernizarea pietelor muncii și a sistemelor de protecție socială;

garantarea accesului tuturor la beneficiile creșterii economice.

Obiectivele Uniunii Europene pentru o creștere economică favorabilă incluziunii:

O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă prin care își propune:

să ajute cetațenii să dobândească noi competențe, să se adapteze la schimbările de pe piața muncii și să se reorienteze profesional;

să modernizeze piețele muncii, pentru a spori productivitatea muncii și rata de ocupare a forței de muncă, pentru a reduce șomajul și pentru a asigura durabilitatea modelelor sociale europene.

Platforma europeană de combatere a sărăciei, prin care își propune:

să asigure coeziunea economică, socială și teritorială;

să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor care suferă de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale și să le asigure acestora un trai demn și un rol activ în societate;

să sprijine măsurile care favorizează integrarea în comunitate, formarea și inserția profesională și accesul la protecția socială.

De asemenea, Uniunea Europeană sprijină creșterea favorabilă incluziunii prin proiectele și investițiile în domeniul dezvoltării regionale, prin care reduce discrepanțele dintre regiuni și asigură accesul tuturor europenilor la beneficiile creșterii economice.

Politica de coeziune:

Perspectiva financiară a UE 2014-2020 prevede o nouă abordare în materie de programare strategică pentru politica de coeziune, conform obiectivelor Strategiei Europa 2020, abordare care implică:

Cadrul Strategic Comun (CSC) adoptat de Comisie (Fondul de coeziune, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit);

Contractul/Acordul de Parteneriat pentru dezvoltare și investiții aplicat politicii de coeziune, care este un document strategic național, elaborat de fiecare SM și negociat cu Comisia, ce fundamentează și stabilește obiectivele tematice de dezvoltare și alocarea indicativă a fondurilor europene în perioada 2014–2020;

Programe subsecvente, care vor transpune elementele prevăzute de Contractul/Acordul de Parteneriat și care vor conține angajamente ferme ale SM privind îndeplinirea obiectivelor UE prin programarea fondurilor comunitare.

Această Politică de coeziune ofera cadrul investitional si sistemul de aplicare de care este nevoie pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune reprezintă, cumulat, peste o treime din bugetul total al Uniunii Europene. Comisia Europeană colaborează cu autoritățile de management din țările și regiunile Uniunii Europene pentru a asigura investirea eficace a acestor resurse, în vederea susținerii creșterii inteligente, durabile și incluzive.

Finanțarea din partea Uniunii Europene oferă sprijin pentru:

dezvoltarea de noi tehnologii;

cercetare de vârf;

acces la internet de mare viteză;

infrastructură inteligentă pentru transporturi și energie;

eficiența energetică și sursele de energie regenerabile;

dezvoltarea afacerilor;

abilități și formare.

Conform COM(2010) 672 „Politica Agricolă Comună în perspectiva anului 2020”, PAC-ul de după 2014 ar trebui să rămână o politică comună puternică formată din doi piloni: ajutoare plătite anual tuturor agricultorilor și un instrument de sprijin dedicat obiectivelor comunitare. Dintre obiectivele strategice propuse pentru PAC, primul obiectiv (Obiectivul 1. Producția alimentară viabilă) se referă în mod expres la sectorul agricol, iar celelalte două sunt legate mai ales de dezvoltarea rurală (Obiectivul 2. Managementul durabil al resurselor naturale și Obiectivul 3. Dezvoltarea teritorială echilibrată), însă, la nivelul măsurilor nu se face o diferențiere clară între cele două domenii (agricultură și dezvoltare rurală). Obiectivul propus este generarea unei creșteri mai durabile, mai inteligente și mai favorabile incluziunii pentru Europa rurală.

Politicile europene pun accent pe menținerea potențialului de producție sustenabilă de alimente în întreaga UE, pentru a garanta securitatea alimentară pe termen lung a cetățenilor europeni și pentru a contribui la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente la nivel mondial. De asemenea, se dorește sprijinirea comunităților agricole care oferă cetățenilor europeni alimente de calitate, valoroase și diverse, produse în mod sustenabil, cu respectarea cerințelor UE referitoare la mediu, apă, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și sănătatea publică. Se recunoaște importanța comunităților rurale agricole viabile, care creează locuri de muncă la nivel local și generează numeroase beneficii economice, sociale, de mediu și teritoriale. Trebuie îmbunătățite condițiile pentru fermele mici, deoarece în Europa structurile eterogene agricole și sistemele de producție contribuie la atractivitatea și identitatea regiunilor rurale. O reducere semnificativă a producției locale ar avea, de asemenea, consecințe în privința emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), a peisajelor locale caracteristice, ducând totodată la opțiuni mai limitate pentru consumatori.

Cadrul Strategic pentru Amenajarea Teritoriului Uniunii Europene integrează la nivel teritorial obiectivele de coeziune și competitivitate ale Uniunii, stabilind ca obiective:

Amenajarea policentrică a teritoriului

O nouă relație urban-rural

Accesul egal la infrastructură și cunoaștere

Administrarea înțeleaptă a patrimoniului natural și cultural

În viziunea Cadrului Strategic, dimensiunile coeziunii teritoriale sunt: regională, trans- națională și inter-regională, guvernanța – administrarea durabilă

Mai mult, Carta Verde a Coeziunii Teritoriale (2008) dă o perspectivă teritorială asupra coeziunii economice și sociale, prin următoarele obiective:

diversitatea teritorială ca valoare

coordonarea politicilor pentru zone vaste

promovarea orașelor competitive

abordarea excluziunii sociale

accesul la educație, servicii medicale, energie

concentrare: depășirea diferențelor de densitate

conectarea teritoriilor: depășirea factorului distanță

cooperare: depășirea factorului divizare

Liniile directoare strategice ale Uniunii Europene (Community Strategic Guidlines) indică faptul că Politica de Coeziune are trei priorități:

îmbunătățirea atractivității Statelor Membre, regiunilor și orașelor, prin îmbunătățirea accesibilității, asigurarea unui nivel și a unei calități adecvate a serviciilor și protejarea mediului înconjurător

încurajarea inovării, antreprenoriatului și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere, prin promovarea capacității de cercetare-inovare, inclusiv a noilor instrumente TIC

crearea de noi locuri de muncă, mai bine plătite, prin atragerea de noi persoane în procesul de ocupare și în activități antreprenoriale, îmbunătățirea adaptabilității lucrătorilor și a firmelor și investițiile în capitalul uman

Carta Albă intitulată ”Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor”, publicată în anul 2011 de Comisia Europeană, prezintă 40 de inițiative concrete privind infrastructura și serviciile de transport de implementat în următorul deceniu. Inițiativele sunt corelate cu următoarele obiective de atins până în anul 2050:

Eliminarea autoturismelor cu combustibili convenționali din orașe;

Reducerea cu 40% a emisiilor din transportul maritim;

Trecerea a 50% dintre pasagerii și mărfurile de pe relațiile interurbane de distanță medie de pe modul rutier pe modul feroviar și naval.

Reducerea în ansamblu cu 60% a emisiilor generate de activitatea de transport.

Doctrina europeană pune la baza direcțiilor de dezvoltare a infrastructurii, aproape exclusiv concepte legate de protecția mediului.Această abordare este probabil potrivită pentru țări cu o infrastructură de transporturi deja foarte bine dezvoltată, însă s-ar putea să fie nepotrivită pentru țări cu o infrastructură în general slabă, precum România.

În contextul Rețelelor Trans Europene de Transport, Agenția Executivă pentru Dezvoltarea Rețelelor Transeuropene de Transport monitorizează pregătirea și implementarea proiectelor aferente celor 30 de axe prioritare definite în decizia nr. 884/2004/EC. Două dintre aceste axe prioritare (Pan European Coridor IV – A2 și VII – Dunărea) traversează județul Călărași, dintre care una străbate și teritoriul comunei Dragalina.

Principalul obiectiv urmărit de Politica de Coeziune este să consolideze coeziunea economică și socială a Uniunii Europene extinse pentru promovarea dezvoltării durabile, armonioase și echilibrate a Comunității. Implementarea Politicii de Coeziune este realizata prin intermediul a trei obiective: Convergență, Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă și Cooperarea Teritorială Europeană. Aceasta din urmă vizează consolidarea cooperării transfrontaliere prin inițiative comune locale și regionale, consolidarea cooperării transnaționale prin acțiuni care facilitează dezvoltarea teritorială integrată conform priorităților Comunității Europene, precum și consolidarea cooperării interregionale și a schimbului de experiență.

Dezvoltarea capacității administrative la nivel european este un deziderat important în ceea ce privește implementarea Strategiei de la Lisabona, care propune obiective concrete legate de îmbunătățirea procesului de legiferare și a politicilor publice cu impact direct asupra dezvoltării economice și creării de noi locuri de muncă. La nivel programatic și declarativ se observă o corelație directă între îmbunătățirea capacității administrative și creșterea calității vieții la nivelul cetățenilor Uniunii Europene.

Guvernarea democratică și eficientă este scopul major al tuturor încercărilor de reformă a administrației publice. Administrația publică reprezintă un domeniu vast, caracterizat de probleme și abordări diverse, dar și de teme ce prezintă o valabilitate perpetuă. Alături de imaginile “clasice” ale sistemelor administrative și ale modului lor de operare, problema inovației și reformei în domeniul administrației publice a suscitat întotdeauna o dezbatere teoretică și o preocupare practică semnificativă axată în primul rând pe compatibilitatea conceptelor de inovație și administrație publică. Deseori administrația este prezentată ca fiind imobilă prin natura sa și incapabilă, în esență, să se adapteze evoluțiilor cerute. Diversele abordări ale reformelor administrative se plasează pe o scală largă, între o percepție pozitivă și o imagine profund negativă a aparatului birocratic.

Un alt element important care trezește interes la nivel european vizează cooperarea teritorială între autoritățile locale, crearea de noi forme de organizare instituțională și de administrație cu scopul de a îmbunătăți calitatea serviciilor publice și de a întări capacitatea acestora pentru a face față concurenței.

Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării

Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării reprezintă un model de cooperare regională la nivel european, cu scopul de a sprijini noul concept de coeziune teritorială inclus în Tratatul de la Lisabona.

Regiunea Dunării are un potențial de creștere economică insuficient exploatat. Fiind parte a Coridorului pan-european de transport VII al UE, Dunărea reprezintă o cale navigabilă semnificativă, care face legătura, prin rețeaua Rin-Main-Dunăre, între portul Constanța, centrele industriale din vestul Europei și portul Rotterdam. Bazinul lărgit al Dunării cuprinde state și regiuni care ar putea beneficia în viitor de accesul direct la Marea Neagră, iar importanța conectării UE cu regiunea extinsă a Caucazului și Asiei Centrale a fost deja consimțită prin Sinergia Mării Negre.

Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării vizează dezvoltarea potențialului economic și îmbunătățirea condițiilor de mediu ale regiunii. Totodată, încurajează cooperarea pe termen lung, atât între autoritățile locale și regionale, cât și între autorități, mediul privat și ONG- uri, prin generarea de proiecte pentru dezvoltarea regiunii.

Planul este grupat în patru axe principale :

Interconectarea regiunii Dunării

Obiectivul este de a îmbunătăți conectivitatea regiunii Dunării cu restul Europei, în trei domenii prioritare: transport, energie și cultură/turism. Interconectarea regiunii poate fi realizată prin îmbunătățirea coordonării în realizarea lucrărilor de infrastructură, îmbunătățirea funcționării sistemelor de transport și energie, schimburi de experiență cu privire la energie curată și promovarea culturii și turismului Dunării.

Protejarea mediului în regiunea Dunării

Strategia schițează trei priorități pentru conservarea biodiversității și protejarea calității vieții oamenilor care locuiesc pe malurile și în bazinul hidrografic al Dunării: restabilirea și menținerea calității apei; gestionarea riscurilor de mediu; conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solurilor.

Creșterea prosperității în regiunea Dunării

De la cele mai înalte niveluri de trai din UE până la cele mai scăzute, de la personalul cu cel mai înalt nivel de calificare până la angajații cu cele mai puține studii, de la unele dintre cele mai competitive regiuni ale UE până la unele dintre cele mai sărace – în ceea ce privește prosperitatea, Dunărea este o regiune a contradicțiilor. Strategia prezintă trei priorități care vor reduce eterogenitatea regiunii: dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere prin cercetare, educație și tehnologiile informației; sprijinirea competitivității în afaceri; investițiile în oameni și competențe (resurse umane).

Consolidarea regiunii Dunării

Crima organizată și corupția reprezintă o provocare în anumite părți ale regiunii, iar Strategia definește acțiuni pentru schimbarea acestei situații. Pentru impulsionarea creșterii economice durabile și prosperității în această zonă, este necesară transformarea regiunii Dunării într-o zonă în care se poate trăi în siguranță și consolidarea integrării acesteia în cadrul UE. Acest pilon se axează pe două priorități care vor contribui la consolidarea regiunii: îmbunătățirea capacității și a cooperării instituționale; conlucrarea pentru abordarea problemei securității și a crimei.

Strategia propune o serie de Obiective delimitate în timp:

Dezvoltarea unor terminale multimodale eficiente în porturile de pe Dunăre, pentru a conecta căile navigabile interioare cu cele de transport rutier și feroviar, până în 2020;

Punerea în aplicare a planurilor de gestionare a riscurilor de inundații pe întregul curs al Dunării – până în 2015 și reducerea semnificativă a riscului de inundații până în anul 2021;

Reducerea nutrienților pentru a readuce ecosistemelor din Marea Neagră la nivelurile din 1960, până în anul 2020;

Garantarea accesului la internet în bandă largă de mare viteză pentru toți cetățenii UE din regiune până în 2013;

Investirea a 3% din PIB în cercetare și dezvoltare până în 2020.

Au fost stabilite unsprezece Domenii Prioritare de acțiune, astfel:

Îmbunătățirea mobilității și a intermodalității: a) Căi navigabile interioare, b) Căi feroviare, rutiere și aeriene.

Încurajarea energiilor durabile

Promovarea culturii și turismului, a contactelor directe între oameni

Restaurarea și întreținerea calității apelor

Gestionarea riscurilor de mediu

Conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solurilor

Dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere (cercetare, educație și TIC)

Sprijinirea competitivității întreprinderilor

Investirea în oameni și în competențe

Ameliorarea capacității și a cooperării instituționale

Cooperarea în domeniul securității și al combaterii crimei organizate

Contextul național de dezvoltare durabilă

Obiectivele naționale ale României pentru Strategia EUROPA 2020:

La nivel național strategia Europa 2020 este implementată prin intermediul Programelor Naționale de Reformă (PNR). Țintele Strategiei Europa 2020 asumate de România sunt:

Pentru fiecare dintre cele 5 obiective, Planul Național de Reformă detaliază măsuri specifice de natură tehnică și instituțional – administrativă în responsabilitatea autorităților statului, menite să conducă la implementarea acestora.

Pe termen scurt și mediu, un accent important este pus pe două direcții de acțiune:

Asigurarea unei administrații publice eficiente și transparente, care să sporească încrederea cetățeanului în actul administrativ, presupunând accelerarea procesului de implementare a acelor direcții de acțiune care vizează:

îmbunatățirea procesului decizional în administrația publică, inclusiv sub aspectul garantării deplinei transparențe a acestuia;

îmbunatățirea mecanismelor de reglementare;

continuarea reformei ministerelor – cheie;

asigurarea calității și eficienței furnizării serviciilor publice;

profesionalizarea funcționarilor publici;

sistematizarea normelor juridice specifice domeniului, prin adoptarea uni cod administrativ, respectiv a unuia de procedură administrativă;

o mai bună aplicare a legislației.

Un rol deosebit în soluționarea nevoilor de reformă ale administrației publice revine Programului Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, al carui obiectiv general este acela de a contribui la crearea unei administrații publice mai eficiente, în beneficiul socioeconomic al societății românești.

Pentru realizarea măsurilor majore de reformă, o atenție deosebită trebuie acordată atragerii de fonduri structurale și de coeziune, cu accent pe urmatoarele direcții strategice de acțiune:

identificarea și corectarea prevederilor diferitelor acte normative care afectează buna implementare a programelor operaționale și a proiectelor finanțate din acestea;

optimizarea procedurilor de acces la finanțare și de implementare a proiectelor;

asigurarea cadrului necesar (cu prioritate a resurselor bugetare) pentru demararea efectivă și implementarea rapidă a proiectelor majore de infrastructura (transport, mediu, energie, etc.);

îmbunătățirea eficacității și micșorarea duratei procesului de achiziție publică;

suplimentarea alocărilor financiare pentru domeniile de intervenție cu impact socio-economic rapid și substanțial (inclusiv crearea de noi locuri de muncă);

consolidarea capacității administrative a structurilor responsabile cu managementul și controlul programelor operaționale, ceea ce va conduce la reducerea duratei de evaluare și contractare a proiectelor, respectiv de verificare și plată a cererilor de rambursare.

Crearea unui mediu de afaceri predictibil, care să stimuleze competitivitatea întreprinderilor românești, mai ales a IMM-urilor, reprezentând un alt obiectiv urmărit cu consecvență de catre Executiv, focalizat pe următoarele direcții de acțiune:

îmbunătățirea cadrului de reglementare și creșterea transparenței actului decizional;

stimularea investițiilor;

îmbunătățirea accesului la finanțare;

consolidarea capacității tehnologice a întreprinderilor (în special a IMM-urilor);

îmbunătățirea serviciilor de consultanță specializate și diversificarea acestora ;

dezvoltarea educației antreprenoriale în cadrul învațământului preunivesitar, profesional și tehnic, universitar.

Pentru perioada 2014-2020, obiectivul global este relansarea procesului de creștere economică sustenabilă în România, cu accent pe obiectivele majore ale Uniunii Europene.

În ceea ce privește prioritățile de dezvoltare, acestea se identifică pornind de la nevoile majore ale României, care se resimt în următoarele domenii: infrastructură, competitivitate, resurse umane (inclusiv ocupare și incluziune socială), capacitate administrativă și dezvoltare teritorială.

Referitor la alocarea financiara și concentrarea tematică: Alocările financiare vor fi în funcție de tipul de regiune:

regiuni mai putin dezvoltate – care au un PIB/locuitor sub 75 % din media Uniunii Europene;

regiuni în tranzitie cu un PIB/locuitor cuprins între 75 si 90 % din media Uniunii Europene;

regiuni mai dezvoltate – cu un PIB/locuitor peste 90 % din media Uniunii Europene.

În cazul României, Regiunea de Dezvoltare Bucuresti – Ilfov, intră în categoria regiunilor mai dezvoltate, iar celelalte 7 regiuni intră în categoria regiunilor mai putin dezvoltate, pentru care rata de cofinanțare va fi de 85 %.

Aplicarea principiului concentrării fondurilor urmarește stabilirea proporțiilor în care tipurile de regiuni vor primi alocări din Fondul de Coeziune (FC), Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) și din Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPM).

Premisele procesului de programare a fondurilor europene nerambursabile 2014 – 2020:

concentrarea tematică asupra priorităților Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă;

un cadru unic de programare la nivelul fiecărui stat membru – Acordul de Parteneriat care va acoperi toate instrumentele structurale, fondurile destinate dezvoltării rurale și pescuitului;

posibilitatea elaborării unor programe multinaționale în cazul implementării instrumentelor structurale;

oportunități extinse pentru abordarea teritorială a programării;

un accent crescut pe performanță și monitorizarea rezultatelor;

impunerea unor conditionalități macroeconomice ex-ante și ex-post pentru accesarea/cheltuirea fondurilor;

simplificarea procesului de implementare și un mai bun management al fondurilor.

Strategii sectoriale. România a adoptat o serie de acțiuni și măsuri în scopul implementării Strategiei Europa 2020, prin documente specifice convenite cu Uniunea Europeană. Astfel, putem identifica o serie de documente programatice (strategii sectoriale) ale României pentru perioada 2014-2020, precum:

Pentru îmbunătățirea capitalului uman prin creșterea ocupării și îmbunătățirea incluziunii sociale și politicii educaționale:

1.Strategia Națională pentru Ocupare în perspectiva 2020 – Acest document strategic va asigura o coordonare mai bună a priorităților politicilor privind ocuparea, luând în considerare obiectivele Strategiei Europa 2020.Principalul obiectiv fiind acela de a asigura un nivel durabil al ocupării în România, susținută de competitivitate economică, incluziunea socială și dezvoltarea durabilă.

Ținta cheie 2020: 70% rata ocupării pentru categoria de vârstă 20 – 64 ani.

Strategia include obiective și măsuri specifice menite să integreze pe piața muncii categoriile ce experimentează dificultăți în ocupare (tineri, persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, șomeri pe termen lung, etnie romă, etc. ).

Intervențiile vor viza atât creșterea ocupării prin îmbunătățirea aptitudinilor forței de muncă și a corelării acestora cu nevoile pe piața muncii, cât și identificarea investițiilor în cursuri vocaționale de calitate în perioada 2014 – 2020, care vor fi finanțate din fonduri naționale și structurale.

Strategia va include sistemul de monitorizare și de implementare, precum și un Plan de Acțiune.

2.Strategia Națională de Reducere a Sărăciei 2014 – 2020 – Strategia are scopul de a reduce sărăcia printr-o incluziune activă pe piața muncii a persoanelor marginalizate. Această Strategie va constitui principalul cadru strategic în domeniul incluziunii sociale și a reducerii sărăciei, elaborând obiectivele și principalele acțiuni prioritare până în 2020.

Vor fi elaborate Planuri de Acțiune separate în domeniul incluziunii sociale și combaterea sărăciei în ceea ce privește serviciile sociale, protecția persoanelor vârstnice și îmbatrânirea activă, protecția copiilor și protecția persoanelor cu dizabilități.

3.Plan de Acțiune al Strategiei pentru incluziunea cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2012 – 2020 – Planul de Acțiune va cuprinde măsuri privind întărirea mecanismului de monitorizare și implementare a Strategiei Guvernului României pentru incluziunea cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2012 – 2020 și coordonarea, la nivel guvernamental, a tuturor fondurilor disponibile din surse de finanțare diferite (buget de stat, fonduri europene, etc.) pentru măsuri ce promovează incluziunea socială a romilor.

4.Strategia pentru Sănătate 2014 – 2020 – Obiectivul general al strategiei este de a facilita accesul la servicii de sănătate mai bune și mai sigure, în special pentru grupurile vulnerabile.

Strategia va acoperi patru piloni:

infrastructura de sănătate;

tehnologii ale informației în sănătate – e-sănătate;

cercetare extensivă în domeniul sănătății;

servicii de sănătate publică și asistență medicală.

5.Strategia pentru Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii – Având în vedere ca România are cea mai mare rată a părăsirii timpurii a școlii comparativ cu media Uniunii Europene este necesar să se asigure cadrul legislativ pentru a preveni și reduce numărul celor ce parasesc scoala.

Măsurile stipulate în Strategie au ca obiectiv promovarea și susținerea integrării/reintegrării în sistemul educațional. Strategia va include, de asemenea, un sistem eficient pentru colectarea și analiza datelor și informațiilor privind toate aspectele sistemului educațional.

6.Cadrul strategic pentru educația terțiară – Cadrul strategic pentru educația terțiară va stabili principalele obiective și măsuri necesare pentru creșterea calității, eficienței și accesibilității sistemului educației terțiare și pentru creșterea ratelor de absolvire.

7.Strategia națională pentru învățarea pe tot parcursul vieții – Strategia are drept obiectiv crearea cadrului strategic pentru a încuraja și crește participarea la educația pe tot parcursul vieții.

8.Strategia pentru Dezvoltarea Infrastructurii Educaționale – Strategia pentru Dezvoltarea Infrastructurii Educaționale presupune elaborarea unei hărți a infrastructurii educaționale și de pregatire profesională.

Pentru dezvoltarea unei infrastructuri moderne pentru creștere și ocupare:

1.Master Planuri Generale pentru Transport – Master Planul General pentru Transport (MPGT) va avea ca obiective:

dezvoltarea modelului național de transport și a bazelor de date necesare;

elaborarea previziunilor privind fluxurile de trafic pentru toate tipurile de transport;

identificarea și prioritizarea măsurilor politicii în domeniul transportului și proiectelor de investiții în transport;

elaborarea SEA (evaluare strategică de mediu).

MPGT va cuprinde, de asemenea, Planul de Monitorizare și implementare care va asigura operaționalizarea acestuia.

2.Planuri de mobilitate urbană – Planuri strategice ce vizează crearea unui sistem de transport durabil.

3.Strategia Națională pentru Agenda Digitală a României – Strategia Națională pentru Agenda Digitală va asigura abordarea orizontală pentru creșterea digitală în România, asigurând o viziune strategică națională unică ce va sumariza toate strategiile sectoriale și planurile naționale specifice pentru prioritățile sectorului.

Strategia va acoperi urmatoarele zone:

e-guvernare, interoperabilitate, cloud computing, media socială;

TIC (tehnologia informației și comunicațiilor) pentru educație, sănătate și cultură;

e-comerț, TIC si cercetare-dezvoltare-inovare: promovarea unor mecanisme de e- comerț, m-comerț, m-wallet și NFC moderne; inițierea programelor de cercetare-inovare în TIC; asigurarea mecanismelor clusterelor de inovare și a polilor de competitivitate pentru creștere regională (specializare inteligentă);

infrastructură de bandă largă și serviciile digitale.

Pentru promovarea competitivității economice și a dezvoltării locale:

1.Strategia Națională pentru Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare – Strategia va concentra resursele de pe un numar limitat de priorități în CDTI, cu accent pe acele zone în care România și regiunile românești au avantaje competitive. Strategia va acoperi componente dedicate specializării inteligente, cu accent pe sectoarele naționale de excelență și pe acele sectoare cu potențial de creștere bazate pe CDI, ce vor fi identificate în paralel cu asistența JASPERS (Asistență comună pentru sprijinirea proiectelor în regiunile europene). Astfel, Strategia pentru CDTI va fi dezvoltată ca parte a Strategiei Naționale privind Competitivitatea.

Strategia va acoperi, de asemenea, măsurile necesare pentru stimularea investițiilor private în CDTI.

În contextul elaborarii strategiei vor fi, de asemenea, stabilite:

Planul Național pentru CDI 2014 – 2020;

Lista priorităților de investiții ce vor fi finanțate din fonduri europene structurale și de investiții (ESI) în perioada 2014 – 2020.

Prin intermediul acestor două instrumente de implementare se va asigura cadrul financiar multianual pentru implementarea prioritatilor strategice.

2.Analiza și Evidența pieței CDTI în România – Analiza va identifica sectoarele naționale cu avantaje competitive și potențial de creștere bazate pe CDI.

3.Strategia Națională de Competitivitate – Strategia Națională de Competitivitate va asigura o abordare comprehensivă și orizontală în ceea ce privește politicile de dezvoltare în urmatoarele sectoare: IMM-uri, mediul de afaceri, astfel încât viitoarele priorități de investiții să se concentreze în acele zone în care România are avantaje competitive.

În acest sens, strategia va aborda urmatoarele arii/aspecte:

competitivitatea industrială și performantă CDI;

competitivitatea clusterelor și rețelelor de clustere și specializarea smart a regiunilor;

integrarea IMM-urilor în lanțurile de valoare și clustere;

eco-inovarea și industii verzi (un cadru integrat pentru susținerea ecologizării industriilor);

industrii creative competitive;

susținerea preluarii KET (key enabling technologies) ca și componentă importantă a strategiei de specializare inteligentă – semiconductori, materiale avansate, fotonică și nanotehnologii;

mediu de afaceri propice inovării pentru întreprinderi, în special IMM-uri;

competitivitatea comerțului;

mediul de afaceri reglementat;

studii de caz sectoriale.

4.Strategia pentru dezvoltarea agriculturii pe termen mediu si lung 2020 – 2030 – Prin aceasta strategie va fi stabilită viziunea atât pentru pilonul unu, cât si pentru pilonul doi si liniile strategice în domeniu.

Referitor la pilonul I – sistemul de plăți directe și măsurile de piață, România salută Comunicarea Comisiei și consideră că aceasta vine în întâmpinarea problemelor economice, sociale și de mediu, cu care se confruntă agricultura și spațiul rural din Uniunea Europeană.

Susținerea fermierilor activi va conduce la diminuarea disparităților dintre statele membre și o alocare corectă a resurselor financiare. În acest sens, este deosebit de important să reconsiderăm definirea fermierului ca „fermier activ”.

România susține ferm ideea unei distribuiri echitabile a plăților directe între statele membre. România susține ca în viitoarea PAC să nu mai fie menținute actualele discrepanțe, în așa fel încât PAC să nu mai fie o politică cu două viteze. Procesul de phasing-in pentru România și Bulgaria trebuie să se încheie în 2014.

România consideră oportună deschiderea arătată de Comisie pentru susținerea agriculturii la scală mică, prin introducerea unei scheme de sprijin dedicată fermelor mici, aceasta contribuind la consolidarea competitivității și menținerea vitalității zonelor rurale. În acest sens vom susține definirea unor noi criterii de eligibilitate mai simplu de gestionat și mai ușor de implementat.

România nu consideră oportună propunerea Comisiei de introducere a unei limite superioare (plafonare) a nivelului plăților directe alocate fermelor mari. O astfel de măsură nu ar face decât să determine exploatațiile mari să se divizeze în ferme mai mici, eligibile, cu efecte asupra competitivității și viabilității lor economice pe termen mediu și lung.

România sprijină măsurile menite să creeze posibilitatea pentru tinerii fermieri să obțină un venit decent, ca o oportunitate a lor de a se implica mai mult in sectorul agricol și pentru întinerirea acestuia, având în vedere actualul context de îmbătrânire a populației active din agricultură.

România susține menținerea instrumentelor actuale de intervenție pe piață pentru a acționa ca plasă de siguranță în situațiile de criză, precum și căutarea de noi instrumente care să permită menținerea agriculturii UE la un nivel competitiv în raport cu țările terțe; continuarea, după 2013, a programelor sectoriale (vin, apicultură, defavorizați etc.) cu un impact deosebit pentru România, precum și a ajutorului specific acordat în prezent conform art. 68 din Regulamentul nr. 73/2009.

Comunicarea CE privind funcționarea lanțului alimentar, puterea de negociere a producătorilor agricoli, relațiile contractuale, necesitatea restructurării și consolidării sectorului de producție, transparența și funcționarea piețelor de produse agricole, vine în întâmpinarea problemelor existente și în România.

Agricultura este vizată și de Pilonul al doilea – dezvoltarea rurală. România propune ca agricultura să fie recunoscută ca sector comunitar strategic integrant și activ, cu impact nu doar în asigurarea / furnizarea alimentelor, ci și asupra societății, prin crearea locurilor de muncă și intensificarea activităților non-agricole în mediul rural. Dimensiunea socială a agriculturii este importantă, deoarece acest sector contribuie semnificativ la angajarea forței de muncă în zonele rurale și asigurarea unui nivel de trai echitabil fermierilor.

Realizarea echilibrului dintre sectorul vegetal și animal reprezintă un deziderat al agriculturii românești. Se urmărește creșterea efectivelor și îmbunătățirea raselor de animale pentru carne și lapte. Se dorește creșterea suprafețelor ocupate cu culturi furajere și proteice pentru îmbunătățirea producțiilor animaliere menite, la rândul lor, să încurajeze dezvoltarea de unități de procesare agroalimentară.

Pilonul al doilea – dezvoltarea rurală contribuie la dezvoltarea economică și socială prin dezvoltarea mediului rural, menținerea moștenirii culturale, utilizarea corectă a resurselor naturale și mai ales prin crearea locurilor de muncă în spațiul rural. În ceea ce privește acțiunile de revizuire a PAC, România susține importanța menținerii unui nivel consistent al bugetului alocat Pilonului II.

Pentru România sunt importante creșterea competitivității, managementul durabil al resurselor naturale și dezvoltarea teritorială echilibrată. Finanțarea acestora trebuie să răspundă nevoilor specifice ale statelor membre, inclusiv prin acordarea unei flexibilități mai mari.

România salută inițiativa Comisiei de a crea pentru noua perioadă de programare pachete de măsuri, prin interconectarea celor existente deja, ca răspuns la nevoile unor zone sau grupuri specifice.

România susține includerea unui pachet destinat sprijinirii micilor fermieri în vederea evitării unor fenomene prezente în România, ca depopularea, abandonul terenurilor agricole, și creșterea capacității economice a acestora în vederea furnizării de bunuri publice. Acțiunile asupra cărora trebuie să se concentreze noul pachet adresat micilor fermieri trebuie să vizeze aspecte privind:

Mărirea sprijinului financiar acordat acestora;

Simplificarea condițiilor de accesare a fondurilor;

Stabilirea unor acțiuni specifice pentru promovarea produselor;-

Măsuri specifice ce vizează consilierea, consultanța, formarea profesională și creditarea acestei categorii de fermieri;

Dezvoltarea canalelor locale de distribuție, în vederea facilitării accesului direct al consumatorilor la produsele micilor fermieri (agricultură ecologică, produse tradiționale sau locale ) și sprijinirea piețelor locale;

Stabilirea unor condiții si cerințe privind standardele minime de realizare a producției și comercializare, adaptate capacității financiare a micilor fermieri.

În ceea ce privește pachetul de măsuri privind gestionarea riscului, România susține continuarea și dezvoltarea măsurilor de inginerii financiare, prin instrumente de asigurare, accesul la credite, garanții, capital social ș.a., acestea reprezentând aspecte esențiale pentru creșterea competitivității sectorului agricol, având în vedere particularitățile acestui sector.

Alte măsuri considerate importante de România:

Susținerea inovației, utilizării metodelor agricole prietenoase față de mediu, precum și a mijloacelor alternative de energie în spațiul rural, pentru a spori eficiența energetică, productivitatea și capacitatea de adaptare a agriculturii la schimbările climatice;

Dezvoltarea spațiului rural, prin continuarea susținerii modernizării infrastructurii și a serviciilor non-agricole pentru îmbunătățirea condițiilor de trai;

Diversificarea acțiunilor sprijinite în cadrul Axei LEADER și creșterea sprijinului financiar.

5.Planul Strategic Național Multianual privind Acvacultura – Planul Strategic se va baza pe datele furnizate de studiul de piață a sectorului, ca și pe legislația europeană în domeniu.

Planul Strategic Național Multianual se concentrează în special pe urmatoarele aspecte:

simplificarea administrativă, în special pentru evaluări, studii de impact și licențe;

securitatea juridică a operatorilor în sectorul acvaculturii, în ceea ce privește accesul la ape si spațiu;

stabilirea unor indicatori pentru sustenabilitatea ecologică, economică și socială;

evaluarea altor posibile efecte transnaționale asupra statelor vecine.

Pentru optimizarea utilizării și protecției surselor naturale și valorilor culturale:

1.Strategia Energetică a României 2007 – 2020 (actualizată 2011 – 2020) – Strategia transpune Directiva 2006/32/EC privind eficiența utilizării finale a energiei și serviciile în domeniul energiei. Strategia va avea componente dedicate eficienței energetice în industrie, transport și consumul public și rezidential, precum și o secțiune dedicată energiei regenerabile.

2.Strategia Națională privind Schimbările Climatice 2013 – 2020 -Strategia Nationala va fi completata prin adoptarea unui Plan de Actiune.

Adoptarea Planului de Acțiune va include măsuri, standarde și domenii specifice pentru proiecte legate de adoptare, inclusiv măsurile ce vor fi finanțate din fondurile structurale în 2014

2020. Ministerul Mediului va fi ajutat în acest proces de o asistență tehnică furnizată de Banca Mondială și finanțată prin POAT.

3.Strategia Națională privind Managementul Deșeurilor – Strategia Națională privind Managementul Deșeurilor a fost elaborată pentru perioada 2003 – 2013, urmând a fi elaborată o nouă versiune pentru perioada 2014-2020, și va fi revizuită periodic la fiecare cinci ani conform Directivei 2008/98/EC.

4.Planul Național privind Managementul Deșeurilor – Planul Național privind Managementul Deșeurilor a fost elaborat pentru perioada 2003 – 2013, urmând a fi elaborată o nouă versiune pentru perioada 2014-2020, și va fi revizuit periodic la fiecare cinci ani conform Directivei 2008/98/EC și Legii nr. 211/2011 privind managementul deșeurilor care transpune Directiva privind cadrul deșeurilor.