Aflându -se în Piemontul Bălăciței, situat în sud -vestul Piemontului Getic, comuna [605661]

1

2

3

4

5

6
Introducere

Aflându -se în Piemontul Bălăciței, situat în sud -vestul Piemontului Getic, comuna
Bălăcița , la fel ca alte sate din această zonă, nu s -a bucurat de o atenție deosebită, lucrările de
sinteză despre zonele rurale fiind foarte puține. Multe mărturii arheologice atestă că perimetrul
comunei a fost locuit din cele mai vechi timpuri, reprezentând astfel o inepuizabilă ofertă de
cercetare.
Lucrarea de față reprezintă un studiu de geografie umană, fiind caracterizat prin relatarea
proceselor care au dus la formarea celor trei sate componente Bălăcița, Gvardinița și Dobra și la
conturarea vetrei și moșiei acestora. Lucrarea mai cuprinde și caracteristici fizi co-geografice,
demografice și economice care împreună pot constitui o imagine mai complexă a evoluției
acestei comune.
Am ales această temă „ Comuna Bălăcița. Studiu complex de geografie umană” dintr -un
motiv subiectiv,originile familiei mele fiind legate de aceste locuri. Mă bucur că am avut șansa
să scriu despre potențialul uman, economic și natural al comunei, deoarece nu există multe
lucrări care să studieze amplu aceste elemente.
Lucrarea de față cuprinde șase capitole care conțin informații despre st ructura formelor de
relief de pe teritoriul comunei, despre evoluția populației în timp, dar și dspre potențialul și
activitățile economice:
– Capitolul I prezintă condițiile fizico -geografice ale Podișului Piemontan al Bălăciței și
ale comunei Bălăcița.
– Capitolul II cuprinde caracteristicile și evoluția în timp a populației comunei.
– Capitolul III tratează organizarea rețelei de așezări, evoluția administrativă și funcțiile
acesteia.
– Capitolul IV prezintă potențialul și activitățile economice.
– Capitolul V tra tează atitudinea omului și influența lui asupra mediului înconjurător, dar
și măsuri care pot împiedica deteriorarea acestuia.
– Capitolul VI cuprinde o analiză a planului strategic de dezvoltare al comunei și
propuneri de dezvoltare socială, economică și ec ologică.

7
Pentru realizarea acestui studiu, de un real folos mi -au fost materialele puse la îndemână de
Direcția Județeană de Statistică Mehedinți și de Primăria comunei Bălăcița. De asemenea, am
beneficiat și de susținerea și îndrumarea doamnei asistent un iversitar doctor Mihaela Oglindoiu,
fapt pentru care, pe acestă cale îi aduc mulțumiri.

8
Istoricul cercetărilor

Aflându -se într -o zonă de câmpie cu un subsol sărac în resure natura și cu un peisaj monoton ,
teritoriul comunei Bălăcița nu este subiectul a multe cercetări științifice, cele mai multe referiri sunt cu
totul generale, acesta fiind amintită în lucrări despre unitățile mari precum Podișul Getic, Câmpia
Olteniei.
Primul studiu în care se face refer ire la acestă zonă este un studiu geologic realizat de Sabba
Ștefănescu în anul 1889. Acest teritoru a fost cercetat și de geologul I. Ionescu -Argetoaia care a publicat
în anul 1918 lucrarea „Pliocenul din Oltenia”, unde în primul capitol referitor la morf ologia regiunii
separă zona podișurilor și șesurilor înalte din Oltenia.
Termenul de „Podișul Getic” a fost întrodus în geografia românescă Vintilă Mihăilescu care în
lucrarea „ România – geografie fizică” ( 1936) menționează „ Platforma Olteană” ca fiind o uriașă treaptă
morfologică între Munții Carpați și Câmpia Română. Tot ac esta folosește pentru prima dată termenul de „
Podiș Getic” pe care îl structurează, iar Piemontul Bălăciței este denumit aici „ Platforma Desnățuiului”.
P. Coteț a elaborat lucrarea „ Câmpia Olteniei” în care sunt abordate multe probleme referitoare la
sudul Podișului Getic, care intră în contact cu câmpia. Iar, Alexandru Roșu introduce termenul de
„Câmpia Înaltă a Bălăciței” , numele acestui teritoriu fiind dat după localitatea Bălăcița deoarece „ nu
numai că se găsește într -o poziție centrală, dar în jur ul ei , relieful tipic este de câmpie înaltă”.
Împortante sunt și lucrarile monografice „ Dicționarul geografic al județului Mehedinți” de N.D.
Spineanu (1895), „ Dicționarul geografic istoric și topografic al județului Mehedinți” de C. Pajură (1947),
și „Monografia județului Mehedinți” de A. Popova Cucu ( 1972).
Alte lucrări recente referitoare la zona studiată sunt „ Piemontul Bălăciței. Studiu de geografie” – Sandu
Boengiu ( 2008), „ Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bălăciței: studii și doc umente” – Dinică
Ciubotea , Gabriel Croitoru și „ Podișul Piemontan al Bălăciței” – Mihaela Oglindoiu.

9
CAPITOLUL I. CONDIȚII FIZICO – GEOGRAFICE

I.1 Așezarea geografică și limite

Bălacita este o comună din județul Mehedinți,afla tă în partea estică a acestuia. Este sit uată
în Piemontul Bălăciței, subunitate a Podișul Getic.Se afla la o distanță aproxima tiv egală de
municipiul Drobeta Turnu Severin ( la 57 km) și Craiova (64 km).
Are o suprafață de 10.109 ha și o populație de 2753 de locuitori.Localitățile cuprinse în
administrația comunei Bălăcița sunt: Dobra , Bălăcița și Gvardinița . Cel mai apropiat centru
urban este Vânju Mare,afl at la vest de comuna Bălacița, î n sud se învecinează cu comuna
Oprișor, în nord se află localitatea Bâc leș, iar în est se învecineaza cu judetul Dolj ( localitatea
Cleanov , comuna Carpen).

10
Județul Mehedinți ocupă sud-vestul țării pe o suprafață de 4900 km2 . Este traversat de
Dunăre,un ul dintre cele mai mari fluvii din Europa, pe o distanță de 129 de km de -a lungul
graniței sudice a jude țului.

Podișul Getic este o unitate de platformă care s -a format prin depunerea materialelor
grosiere (rezultate din modelarea Subcarpatilor Getici și a Podișului Mehedinți) la marginea
zonei montane la sfârșitul neozoicului. Podișul este puternic fragmentat de apele curgătoare.
Podișul Getic se întinde de la Dunăre la Valea Dâmboviței și asigură racord între Carpații
Meridionali și Subcarpații Getici, p e de o parte, și Câmpia Română, de pe altă parte.
Limite:

11
-limitele nordice și sudice ale podișului nu sunt foarte bine conturate datorită strânselor
relații de evoluție dintre acesta și regiunile învecinate.
– în nord-vest limita cu Podișul Mehedinți poate fi trasată pe aliniamentul orașelor Drobeta –
Turnu Severin și Baia de Aramă și Valea Dunării.
– în partea nordică, între Motru și Dâmbovița, trecerea la Subcarpații Getici este uneori
destul de clară însă de cele mai multe ori ezitantă.
– limita estică este dată de Valea Dâmboviței care separă Podișul Getic de Subcarpații de
Curbură.
– în sud și sud -est, limita față de Câmpia Română este dificil de trasat datorită atât evoluției
comune cât și pătrunderii adânci spre NV a unor golfuri de câmpie.
Piemontul Bălăciței reprezintă cea mai întinsă subdiviziune a Piemontului Getic, după
Piemontul Oltețului, ocupând partea de SV a acestuia.

12
1.2 Geologia
Evoluție paleogeografică: În urma ridicării puternice a edificiului carpatic, în Romanianul
Superior, râurile au depozitat în apele Lacului Getic o masă apreciabilă de sedimente. Materialul
astfel acumulat este cunoscut sub numele de Strate de Cândești sau Pietrișuri de Cândești datorită
faptului că sunt formate în special din pietrișu ri nefiind totuși excluse intercalațiile de nisipuri,
nisipuri argiloase sau chiar marno -argile.(Ungureanu I.,1993).
La sfârșitul acestei faze, în Pleistocen, Piemontul Getic a fost supus unor înălțări
epirogenetice de ansamblu. În nord și nord -est proces u de inălțare a fost mai puternic, iar în sud
și sud și sud -vest mi slab. Acest lucru a determinat retragerea Laculu Getic din sectorul nord -esti
spre cel sudic, sedimentarea a continuat și în Pleistocenul Inferior generând formarea unei câmpii
de acumular e.

1.3 Relieful
Podișul Getic este o unitate piemontană cu înclinare dinspre zona montană spre zona de
câmpie (nord spre sud). Structura monoclinală permite scăderea altitudinilor de la peste 700 m, la
sub 200 m, în partea de sud în concordanță cu vechime a piemontului și cu intensitatea procesului
neotectonic de ansamblu.
Datorită depunerii de sedimente a râurilor montane, întreaga regiune a fost transformată
într-un imens piemont, partea sa nordică a fost supusă tectonizării generând Subcarpații Getici,
restul piemontului a rămas ca un întins platou fragmentat de către rețeaua hidrografică paralelă.
(Posea G., 1977)
Podișul Getic a luat naștere prin depunerea sedimentelor aduse de râuri din munți. În nord,
materialele transportate s -au cimentat formând ma rne, gresii și conglomerate . Pe toată întinderea
podișului se află intercalații de argile care produc alunecări de teren, dar și zăcaminte de cărbuni.
Podișul Getic a fost puternic fragmentat de către râuri, în perezent aspectul fiind de platform e
separate de văi numeroase care se desfășoara de la nord la sud.
Piem ontul Getic unitar la prima vedere a fost împărțit datorită văilor ce îl străbat de la nord
la sud, în:
– Platforma Strehaei se desfășoară între Dunăre și Jiu

13
– Platforma JIului este situată între Motru și Gilort, fiind străbătută de Jiu
– Platforma Oltețului apare între Jiu și Olt
– Platforma Cotmeana situată între Olt și Argeș
– Platforma Argeșului prezintă un grad mare de fragmentare datorită afluenților
Argeșului.
– Platforma Cândești situată între Argeș și Dâmbovița .Divizarea Podișului Getic
este întâlnită în lucrarea “ Dealurile și câmpiile României, Studiu de geografie a
reliefului “ .1
Primele trei, Platforma Strehaei, Platforma Oltețului și Platforma Cotmeana au fost clasate
într-o parte n ordică – culmi pemontane deluroase, iar partea sudică cuprinde platouri
piemontane, evidențiind faptul că altitudinile scad de la nord la sud.
Piemontul de la ves de Jiu , denumit de V. Mihăilescu (1966) Platforma Strehaei, a fost
împățit în :
– Platforma Hu șniței , la nord, dar cu limita de sud extinsă până la interfluviul dintre Motru
și Argetoaia, incluzând spre vest și bazinul Blahniței.
– Platforma Bălăciței la sud, aceasta este extinsă până în vest la bazinul Drincei (Corlățel).
– Dealurile Oreviței

Podișul Piemontan al Bălăciței este o subdiviziune a a Podișului Getic , situat în part ea de
sud-vest a acestuia între Dealurile Motrului și Câmpia Olteniei. Reprezintă o treaptă de tranziție

1 V.Mihăilescu,(1966), Dealurile și câmpiile României,Studiu de geografie a reliefului. Editura Didactică și
Pedagogică, Bucurști.

14
intre Podișul Getic și Câmpia Olteniei. Acesta se desfășoară în partea central și estică a județului
Mehedinți , dar și în vestul și centrul Dolj .
În partea de vest, limita dintre Piemontul Bălăciței și Depresiunea Severinului este dată de
Valea Poroinei și Pintenul Batoți, în est este limitat de Valea Jiului și cursul inferior al Motrului
( Strehaia,Filiași). La nord , limita o formează Valea Hușniței și ține până în sudul Dealului
Balota (374 m). La sud, Piemontul Bălăciței este separate de Câmpia Olteniei de linia care leagă
localitățile Batoți – Rogova – Vânju Mare – Plenița – Radovanu – Podari .
Relieful Podișului Piemontan al Bălăciței are un declin de 360,5m – Dealul Mare Brebenel
până la 140m (sud -est) la contactul cu Câmpia Olteniei. Culmile prezintă o orientare paralelă cu
direcț ia afluenților Jiului vest – nord- vest către est – sud- est. În bazinul Drincei, Baboiu, Desnățui
orientarea culmilor nord – vest– sud- est, dar și nord – sud în cazul Blahniței.
Culmile sunt foarte largi (cu aspect de poduri întinse 5km), largi (2 -3km lățime), înguste
(sute de metri lățime). Culmile interfluviale în nord sunt înguste, ele largindu -se și netezindu -se
pe măsură ce înaintăm spre sud până la confundarea cu aspectul și nivelul Câmpiei Olteniei.
Altitudinea reliefului scade de la nord către s ud, rețeaua hidrografică fiind orientată în două
direcții: văile ce se îndreaptă spre Jiu au o orientare nord – vest –sud-est (Argetoaia, Rasnic,
Merețel), celelalte de la nord la sud (Blahnița, Drincea).
Podișul Piemontan al Bălăciței deși este unitate cu caracteristici fizico -geografice relativ
unitare există unele diferențieri ce pot determina următoarele diviziuni : Piemontul Argetoaiei –
văile prezintă o orientare aproximativ est -vest, ele despărțind c ulmi înguste, netede. Energia de
relief este de aproximativ 70 m; Piemontul Desnățuiului – prezintă câmpuri a căror netezime
crește spre sud. Energi de relief 40 -50 m; Podișul Bălăciței – are aspectul de câmp larg și neted,
fragmentarea și energia de reli ef reduse, aici apar crovuri de dimensiuni mari, unele chiar
înmlăștinite; Dealurile Drincei – alcătuite din câmpuri netede și largi, energia de relief este de
aproximativ 90 m. ( Divizare realizată de Alexandru Roșu – 1959).
După Răzvan Stroe2 unitatea cuprinde următoarele subdiviziuni:
1) Platoul Bălăciței – prezintă grad redus de fragmentare a reliefului și existența unor
câmpuri interfluviale foarte largi, altitudinea lor coboară de la nord la sud ( 300 –

2 Stroe, R., (2003), Pie montul Bălăciței. Studiu Geomorf ologic, Editura MondoRO, Bucure ști

15
250m), aici apar procese de eroziune lineară asoci ate cu declansarea unor alunecări
de teren.
2) Dealurile Drincei – prezintă valori ridicate ale densității fragmentării și energiei
reliefului, iar văile obsecvente (Petra ,Dobra) sunt marcate de o puternică eroziun e
torențială și frecvente alunecări de teren .
3) Dealurile Balota – Stârmina – ocupă partea nord vestică a piemontului, fiind alcătuită
din roci ce aparțin pliocenului, remarcându -se o diferență de altitudine de până la
300 de metri pe o distanță de câțiva kilometri față de regiunile vecine, datorită
înălțărilor neotectonice această zonă se înalță cu 2,2 mm/an, find cea mai ridicată
zonă din tot spațiul Olteniei colinare.
4) Dealurile Dumbravei – cuprind tot nordul piemontului, prezintă valori ridicate ale
fragmentării reliefului, printre văi se ridică culmi relativ înguste strangulate de șei
de obârșie, iar structura monoclinală este trădată de flancurile de cueste care
corespund versantului drept al văilor și care sunt orientate în general sud -vest-nord-
est.
5) Dealurile Rasnicului – se remarcă prin configurația specifică a reliefului dată de
văile paralele pe 20 de km între care se strecoară culmi prelungi (doab -uri), având
direcție vest -est, altitudinea culmilor interfluviale coboară de la 260m altitudine (în
apropiere de Grecești) spre sud generând și o lărgir e progresivă a acestora.
6) Platoul Desnățui – cuprinde sudul piemontului, este caracterizat prin altitudine
scăzută (de la 250 m la 150m), fragmentare redusă, poduri interfluviale largi cu
altitudini ce scad spre sud.
Subunitățile componente ale Podișului Pie montan al Bălăciței păstrează structura
geomorfologică a unității majore din care face parte, caracteristicile geomorflogice teritoriale
fiind subordonate stilului geomorfologic specific Podișului Getic.

16

Din punct de vedere al împărțirii administrativ -teritoriale, Piemontul Bălăciței se întinde
pe teritoriul județelor Mehedinți și Dolj, totalizând un număr de 56 de comune : 34 de comune îi
aparțin județului Dolj și 22 de comune îi aparțin județului Mehedinți, printre care și comuna
Bălăcița.
Comuna Bălăcița face parte din subdiviziunea Podișului Piemontan al Bălăciței și este
situată în ESE județului Mehedinți, aflată la 60 km sud -est de Drobeta Turnu Severin. Comuna
este alcătuită din trei sate: Bălăcița, Dobra și Gvardinița.
Cadrul natural este caracteriza t prin relief tabular constituit din interfluvii largi și netede
sub formă de poduri plate sau câmpuri, aici s -au adâncit râul Desnățui în cursul său superior
împreună cu văile torențiale afluente și Valea Dobrei tributară râului Drincea.
Comuna Bălăcița e ste situată în unitatea de relief care poartă denumirea de “câmpie înaltă”
datorită altitudinilor care variază între 270 -280 m în nord și nord -vest și 240 -250 m în sud -est.
Cele mai mari altitudini sunt în Dealul Piatra( 282m), Dealul Culărea (275,4m).
Satele comunei Bălăcița se află în zonele de platou -câmpuri, suprafața terenului este lipsită
de denivelări, fiind reletiv plană, astfel teritoriul comunei nu prezintă re giuni cu mari pericole

17
naturale, însă terenul comunei poate fi afectat de mai multe tipur i de degradare: ravene , torenți ,
șiroiri , eroziune , degradarea terenului în urma explotării carierei de nisip și pietriș din Dobra și
Gvardinița

1.4. Clima
În Podișului Getic clima este temperat -continentală de tranziție. Datorită altitudinii s -a
impus etajarea elementelor climatice, acestea se includ etajului colinar jos, cu valori de
temperatură cuprinse între 10 și 8 °C și de precipitații de 600 – 700 mm/an și etajului colinar
înalt, c u temperaturi de 8 -6°C și precipitații de 700 -1000 mm/an. Sectorul de influență
predominant este cel de tranziție. În partea de sud -vest apar influențe submediteraneene.
(Geografia României Vol IV, 1992)
Clima este unul dintre factorii naturali care au con tribuit și vaforizat umanizarea Podișului
Piemontan al Bălăciței. Clima este blând ă, caracterizată prin veri calde, cu precipitații moderate
cantitativ, care cad sub formă de ploaie , iernile nu sunt foarte reci și prezintă frecvente încălziri
datorate maselor de aer mediteranean. Teritoriul face p arte din zona de climă temperat –
continentală și datorită pozițion ării Podișului Piemontan al Bălăciței î n sud-vestul țării, în
interiorul arcului Carpato -Balcanic, este posibilă pătrunderea maselor de aer de or igine
mediteraneană care contribuie la optimizarea condițiilor climatice. Altitudinile care nu depășesc
Foto.1 Valea Desnățuiului în localitatea Gvardinița

18
300m determină apariția unor nuanțe climatice deosebite, teritoriul având o climă mai caldă
decât în estul, centrul și nordul țării.
În comuna Bălăcița, clima este temerat -continentală, resimțindu -se influențele
submediteraneene. Condițiile climatice blânde sunt reflectate în peisajul geografic local.

I.4.1 Temperatura aerului
Podișului Piemontan al Bălăciței se întâlnește sub influența centrilor barici de acțiune din
Marea Mediterană. Aici se găsește cel mai bland climat din țară, influențele de ariditate din estul
țării, cu veri calde și uscate și ierni reci, au o pondere mai slabă. Radiația solară prezintă valo ri
cuprinse între 122 – 123 kal/cm2.
În comuna Bălăcița, clima este blândă, cu veri însorite trei luni pe an, temperature medie
anuală este de 11 °C. Temperatura medie a lunii iulie fiind cuprinsă între 21 °C – 22 °C . Iernile
sunt reci, nu foarte aspre cu temperatura medie a lunii ianuari e de -2°C. Durata medie anuală de
strălucire a soarelui este de 1300 – 1500 ore.

I.4.2 Precipitațiile atmosferice
În Podișul Piemontan al Bălăciței , repartiția teritorială a precipitațiilor este influențată de
factorii genetici ai climei, de factorii dinamici dsi de suprafața activă subiacentă. Aici predomină
circulația vestică și sudică în cea mai mare parte din an.

Foto.2 Peisaj de iarnă – vară

19
Astfel, iarna, regiunea se află sub influența maselor de aer mai cald și mai umed aduse de
ciclonii formați în perimetrul Mării Mediderane, cu dezvoltare maximă în acest anotimp , iar
procesele de convecție termică și frontogeneză sunt mai frecvente decât în alte zone. ( N. I.
Bordei, 1972)
În cea mai mare parte a anului, prec ipitaț iile cad sub formă lichidă . Iarna stratul de zăpadă
nu se menține mai mult de 15 zile. Precipitațiile medii anuale depășesc 600mm, ajungând pe
linia Bâcleș – Balota la 600 -700 mm , iar la contactul cu Câmpia Olteniei , precipitațiile ating 550
– 600 mm. Cantitățile medii anuale înregistrate la Craiova au fost de 568,8mm, la Vânju Mare
559mm, Bâcleș 597,2mm, la Drobeta Turnu Severin 670,7mm.
În lunile de iarna, cantitățile importante de precipitații sunt cauzate de masele de aer umed
și cald mediteranean care pătrund prin sud -vest, ninsorile se produc în aproximativ 20 de zile.
În Comuna Bălăcița ,precipitațiile medii anuale ating 500mm . Iarna precipitațiile sunt
însemnate cantitativ, dar stratul de zăpadă nu persistă mai mult de 15 -20 de zile. În intervalul
aprilie -iulie, cantitatea de apă din precipitații poate susține dezvoltarea culturilor agricole,
această perioadă reprezintă prima fază de dezvoltare a culturilor.
Vara este secetoasă , lunile august, septembrie și octombrie prezintă valori subunitare. În
această perioadă lipsa de precipitații se reflect în calitatea culturilor agricole, astea fiind în mare
parte afectate de uscăciune și secetă. Media anuală a umidității relative este de 76%.
I.4.3 Vânturile
Schimbările circulației genereale a atmosferei ca re au loc de la un anotimp la altul , dar și
relieful, orientarea culoarelor de vale influențează frecvențele vânturilor pe anumite direcții și
determină intensificări sau atenuări ale vântului.
În comuna Bălăcița predomina vânturile de vest, nord -vest și nord-est. Viteza medie a
vântului este de 20 m/s.

I.5 Hidrografia
Rețeaua hidrografică a Podișului Piemontan al Bălăciței este reprezentată de toate unitățile
acvatice: râuri, lacuri, ape subterane, acestea au influențat dezvoltarea așezărilor umane, apa
fiind esențială vieții.

20
În Podișul Bălăciței, principalii colectori sunt: Dunărea (afluenții sunt Blahnița,Drincea,
Desnățui) , Jiul ( cu afluenții Bâlta, Racovița, Argetoaia, Raznicu, Tejacu și Valea Ulmului) și
Motru (cu afluenții Hușnița, Slatinicu, Bre znița) .
Rețeaua de râuri din Piemontul Bălăciței este distribuită pe două bazine hidrografice
principale ale Dunării și Jiului sau prin intermediul râului Motru, iar jumătatea sud -vestică este
drenată direct de Dunăre.3
I.5.1 Apele de suprafață
În Podișul Piemontan al Bălăciței , resursele de apă sunt reprezentate prin rețeaua de râuri
cu caracter permanent precum Jiu, Motru și Dunăre, dar și de cele cu caracter temporar ca
Argetoaia, Terpezița, Rasnic .
Dunărea reprezintă limita nord -vestică a pi emontului, are un debit mediu de aproximativ
5300m3/s. Lunca Dunării intră în contact direct cu unitatea între Hinova și Batoți, având o
lărgime de doar câteva sute de metri, iar la Ostrovu Corbului ajunge la 5 km.
Jiul are o lungime de 348km, acesta își adună apele de pe o suprafață de 10469 km2.
Debitul mediu este de 66,1 m3/s la Filiași, 76,8 m3/s la Ișalnița și 86,8 m3/s la Podari.
Motrul are o lungime totală de 138,8 km, suprafața bazinului este de 1874 km2, acesta
fiind cel mai mare affluent al Jiului. Debitul mediu anual este de 14,3m3/s la stația hidrometrică
Fața Motrului.
Pe teritoriul comunei Bălăcița ,rețeaua
hidrografică este săracă, principalul curs de apă este
pârâul Desnățui .
Acesta izvorăște din nord -vestul comunei,
debitul este redus pe parcursul verii, primăvara
poate produce inundații în urma topirii zăpezilor. Are o lungime de 95 km, suprafața bazinului
este de 1716 km3, iar debitul este de 1,41 m3/s. Direcția de curgere a pârâului este nord -vest –
sud-est, iar în aval de satul Cleanov ( Dolj) își schimbă direcția spre sud, vărsându -se în Lacul
Bistrețu din Lunca Dunării, ulterior se varsă în Dunăre.

3 Boengiu, S., (2008), Piemontul Bălăciței. Studiu de Geografie, Editura Universitaria, Craiova
Foto 3 Pârâul Desnățui în loc. Gvardinița

21
Lunca Desnățuiului se lărgește treptat de la 50 m la Cleanov, la 220 – 240m la Suharu, apoi
350-450 m între localitățile Ciutura și Fântânele, pentru ca în aval de lacul Fântânele să ajungă la
circa 1400 m.4
În arealul studiat se pot întâlni și lacuri ( Lacul Roșu și Lacul Obârșiei) , acestea se
formează din apa din precipitații care stagnează o perioadă lungă de timp formând lacuri care în
anii secetoși pot seca.

I.5.2 Apele subterane
În Podișul Bălăciței, apele freatice au extensiuni reduse, cauza fiind inexistența la bază
unui strat continuu de argilă care să asigure stagnarea apelor.Fragmentarea reliefului nu permite
reținerea apelor pe o perioadă mai indelungată de timp, ele fiind colectate de rețeaua de văi.
Apele freatice din Piemontul Bălăciței sunt cantonate în:
– pietrișurile cuaternare de deasupra “argilelor roșii” din vestul piemontului;
– nisipurile și pietrișurile de vârstă pleistocenă sau pliocenă situate pe interfluvii;
– aluviunile din lunci și terase;
– rocile permeabile din alunecări stabilizate sau glacisuri;
Ele au un nivel liber și sunt alimentate direct din precipitații prin infiltrație. Adâncimea
nivelului hidrostatic este variabilă, crescând în perioadele secetoase și scăzând în cele bogate în
precipitații.5
Adâncimile la care se găsesc aceste ape freatice variază de la 25 -30m și chiar peste 30m
pe platoul piemontan, 10 -15m pe terasele superioare, 2 -4m în apropierea luncilor.
Apele subterane, atât cele freatice, cât și cele de adâncime sunt o sursă importantă de
alimentare cu apă a populației datorită calității lo r, ele se caracterizează printr -o variabilitate
temporală mai redusă care conduce a o stabilitate a rezervelor și o vulnerabilitate mai scăzută la
poluarea antropică în comparație cu apele de suprafață.
În comuna Bălăcița , natura rocilor permite acumularea și rirculația apelor la adâncimi
mari. Primul orizont acvifer se găsește la adâncimi de 20 -30 de metri, debitul acestuia fiind
redus, iar cel mai important orizont acvifer se afla la 80m, având un debit mare.

4 XXX ,(2013), Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bălăci ței: studii și documente , Editura Sitec , Craiova, pag.
27
5 Boengiu, s., (2008), Piemontul Bălăciței. Studiu de Geografie, Editura Universitaria, Craiova

22
Apele subterane au o mare importanță pentru comună, acestea reprezintă principala sursă
de alimentare cu apă a celor trei sate component e. Apele subterane, spre deosebire de cele de
suprafață, sunt mai putin poluate datorită adâncimii mari la care se găses c. Populația comunei
utilizează apele subterane în scop alimentar, acestea reprezentând singura sursă de apă potabilă,
dar și în scopuri agricole.

Foto.4 Fântâni în comuna Bălăcița

I.6 Vegetația
În țara noastră, răspândirea vegetației este guvernată de o serie de legi geografice globale –
zonalitatea, etajarea și intrazonalitatea. Datorită caracteristicilor reliefului, solului și climei,
vegetația are un caracter complex, aceasta fiind bogată și variată.
Vegetația Podișului Getic este diver sificată, apar păduri de stejar ( în principal stejar pufos
și brumăriu ) caracteristice etajului climatic, iar în nordul piemontului se desfășoară pădurile de
fag.
În Podișul Piemontan al Bălăciței, în partea central -sudică se desfășoară pădurile de cer și
gârniță, care au fost defrișate în mare parte (aproximativ 80% din suprafața acestora) . Acestea se
găsesc în alternanță cu pajiștile stepizate festuca valesiaca și terenuri agricaole. Pădurile de cer (
Quercus cerris) și gârnița ( Quercus frainetto) întâlnite aici alcătuiesc cele mai tipice asociații de
gen din țară. Gârnițele predomină în partea de sud -est a piemontului. În aceste păduri se poate
întâlni cerul (Quercus cerris), jugastrul (Acer campestre), ulmul ( Ulmus minor) , părul ( Pyrus
pyraster) , mărul ( Malus sylvestris), scorușul ( Sorbus aucuparia), sorbul ( Sorbus tarminalis). În

23
vestul Câmpiei Înalte a Bălăciței , cerul atinge o pondere asemănătoare cu cea a gârniței sau
devine dominant.
Stratul ierbos este și el bine dezvoltat, apărând păiușurile ( Festuca pseudovina, Festuca
sulcata), firuța de livadă ( Poa pratensis var angustifolia), fraga de câmp (Fragaria viridis) , iar în
partea de sud -vest apar specii cu caracter submediteranean, dintre care amintim:ghimpele
(Ruscus aculeatus), cornișorul ( Ruscus hypoglossum), cărpinița (Carpinus orientalis), s cumpia
(Cotinus coggygria).
Pe teritoriul comunei Bălăcița se întâlnește o suprafață de 1 07 ha de pădure (88 ha sunt
propr ietate particular ă, iar 19 ha sunt proprietate publică) , aceasta cuprinde specii precum cerul,
gârnița, stejarul, fag, salcâmul, dar și tufărișuri, nucul, dudul alb și negru,etc.
Vegetația ierboasă este reprezentată de pajiști xerofile de paiuș (Festuca ps eudovina,
Festuca vallensiaca) , ciulini (Carduus nutans), pălămidă (Cirsium arvensis), cosaci (Astragalus
cicer), zăvăcustă (Astragalus excapus), colilie (Stipa pennata, Stipa lessingiana, Stipa
pulcher ima), negară (Stipa capillata), bărboasă (Andropogon ischaemum ), pir crestat (Agropyron
pectiniforme). Pășunile se întind pe o suprafață de 1443 ha cu plante precum firuța cu bulbi (Poa
bulbosa ), murul ( Rubus sp.), stânjenel ul de stepă (Iris pumila, Iris humilis, Iris sintenisii) .
Activitațile antropice au dus la restrângerea sau chiar dispariția unor specii de plante ,
pădurile au fost defrișate pentru a le putea lua locul terenurile agricole, iar pajiștile și pășunile au
fost desțelenite, fiind ulterior redate agriculturii.

Foto. 5 Vegetație

24
I.7 Fauna

Din cauza dispari ției biotopurilor de p ădure, fauna domeniului forestier a fost supusă unor
modificări importante. Acest fapt a determinat scăderea numărului speciilor tipice pădurii,
determinând dominarea speciilor caracteri stice stepei. Speciile frecvent întâlnite în zon a de
pădure sunt lupul, vulpea, viezurele. Pe terenurile deschise precum pajiștile sau culturile agricole
au pătruns elemente caracteristice zonelor de stepă ca iepurele, popândăul, potârnichea.
În sudul și sud -vestul Podi șului Înalt al Bălăciței se pot întâlni elemente mediteraneene,
precum: cicoarea cenușie ( Cicada plebeja), broasca țestoasă de uscat (Testudo hermanni),
termite (Reticulitermes lucifugus), dar și elemente balcanice, cum ar fi lăcustele (Poecilimon
affinis, Odontopodisma decipiens). Aceste specii sunt întâlnite și pe teritoriul comunei Bălăcița.
Umanizarea intensă a acestui areal a generat modificări în caracteristicile faunei , unele
animale au dispărut ( brebul), iar altele sunt în regres ( corbul). Totodata a crescut numărul
speciilor ca vrabia spaniolă (Passer hispaniolensis), ciocănitoarea de grădină ( Dendrocopos
syriacus balcanicus).
Fauna comunei Bălăcița este alcatuită din animale de camp, predomină în special
rozătoarele : popândăul, șobolanul cenușiu, hârciogul. În pădurea de pe tertoriul comunei se
întâlnesc porci mistreți, veverițe, vulpi, etc. Aici se găsesc și animale rapitoare, dar de
dimensiuni mici ca dihorul, n evăstuica.
Păsările răspândite în acest areal sunt : prepelița, potârnichea, turtureaua, guguștiucul,
ciocănitoarea, coțofana, diferite specii de ciori.

I.8 Solur ile

Solurile sunt rezultatul ac țiunii factorilor naturali precum: clima, vegetația, apa, relieful.
Clima influențează solurile prin procesele de meteorizare, vegetația influențează prin calitatea și
cantitatea resurselor organice supuse descompunerii, relieful influențează direct prin materialele
dezagregării și alteră rii și indirect exercitân du-se asupra climei și vegetației.
În Podișul Getic , datorită condițiilor climatic, vegetației și diversității geomorfologice, se
întâlnește o gamă extinsă de soluri: brune roșcate în sud -vestul podișului, pe partea mai înaltă a

25
luncilor, unde au loc inun dații doar la viituri mari sunt soluri slab evoluate, carbonatice, iar spre
câmpie sunt condiții prielnice pentru dezvoltarea solurilor brune roșcate și brune acide.
În Podișul Piemontan al Bălăciței se găsesc soluri argiloiluviale în diferite grade de
podzolire și pseudogleizare, întâlnindu -se aici: soluri brune slab luvice, luvisoluri albice , soluri
pseudogleice și chiar soluri de malștină formate pe un strat argilos. Se mai întâlnesc și
planosoluri, soluri brune luvice, pseudogleizate puternic și mijlo ciu. În sud și sud -vest se mai pot
găsi luvisoluri albice pseudogleizate mijlociu și puternic cu un potențial scăzut de fertilitate, fiind
folosite pentru cultura porumbului și ca pajiști natural e. În luncă apar soluri mai tinere, în
apropierea albiei găsi ndu-se protosolurile aluviale și sunt utilizate pentru cultura plantelor
furajere, zarzavaturi sau pășuni.
Pe teritoriul comunei Bălăcița predomina solurile brune roșcate, materialul parental este
alcătuit din loess, iar pe alocuri aceste soluri s -au format și pe nisipuri, luturi și argile. În funcție
de condițiile hidrice, de tipul de rocă și de poziția în relief se deosebesc: soluri brun -roșcate,
brun-roșcate argiloase, brun roșcate podzolite , acestea formându -se pe luturi roșcate cu nivelul
freatic la adâncimi de peste 10m.
Aceste soluri, în perioadele cu precipitații normale, permit dezvoltarea plantelor și asigura
o bună aprovizionare cu apă, dar în perioadele de secetă, când umiditatea este de ficitară, plantele
precum grâul, porumbul, floarea -soarelui necesita irigații și ingrășăminte.

I.9 Resurse natural e

În Piemontul Getic se află cele mai importante reserve de lignit din România, exploatate
din Bazinul Motru -Rovinari . O altă resursă nat urală importantă o reprezintă solurile, podișul
Getic fiind principalul producător de porumb.
În comuna Bălăcița principala resursă natural o reprezintă suprafața agricolă care ocupă
9527 ha, reprezentată în procent de 83% de terenuri arabile cu clasa III de fertilitate și
favorabilitate.
Pe teritoriul comunei lipsesc resursele de subsol, doar pe anumite văi adânci eroziunea a
scos la suprafață nisipuri și pietrișuri care nu au fost cercetate calitativ și cantitativ. Aici aflându –
se cariera de pietrișuri și nisipuri din apropierea satelor Dobra și Gvardinița.

26
Capitolul II. Populația

II.1 Dinamica populației
Noțiunea de populație presupune existența unei comunități umane bine delimitate în timp
și spațiu. Această comunitate nu este o „aglomerare” de oameni, ci ea funcționează ca un sistem
caracterizat în principal prin dinamică, integritate, autostabilitate , autoorganizare și ierarhizar.
Vert Constantin, 2001, pag.52
Dinamica populației reprezintă variația numerică a unei populații raportată la un anumit
interval de timp. Este caracterizată de totalitatea fenomenelor legate de m ișcarea naturală și de
mișcarea în teritoriu, acestea provocând modificări în numărul, structura și repartiția populației
pe un anumit teritoriu, într -o anumită perioadă de timp.
Transformările apărute în dinamica populației unui teritoriu sunt rezultatul mișcării
naturale și migra torii. Mișcarea naturală cuprinde totalitatea modificărilor care apar în numărul și
structura populației ca urmare a deceselor, nașterilor, casătoriilor, divorțurilor , iar mișcarea
migratorie cuprinde totalitatea modificărilor survenite în numărul și structura populației ca
urmare a schimbării domiciliului stabil.
Datele statistice arată că în anul 2000 comun a Bălăciț a avea o populație de 3674 de
locuitori , în 2009 scade la 3086 de persoane , iar în 2016 numărul locuitorilor ajunge la 2753.
Suprafața c omuneii fiind de 10.109 ha, densitatea de 27 de locuitori/km2 este semnificativ mai
mică decât media județului de 51,6 loc/km2. Densitatea mică este o consecință a numărului
scăzut de locuitori și în prezent continuă să se reducă , aceasta reprez entând raportul dintre
numărul de locuitori al unui teritoriu și suprafața acestuia. Comuna cuprinde 1357 de gospodării
și 2400 locuințe.

II.1.1 Evoluția numerică a populației
Creșterea sau scăderea populației este determinată de dinamica naturală a populației, de
fertilitate, mobilitate. Evoluția populației rurale este influenîată de îmbătrânirea demografică,
fenomen care est e caracteristic întregii țări.

27
Analizând anii de recensământ, populația comunei Bălăcița cunoaște o involuție a
numărului de locuitori. Între anii 1912 -1977 populația comunei se menține la un număr de peste
5000 de locuitori,dar începând cu anul 1992 se observă o ușoară scădere ajungând la 4031 de
locuitori. Din 1992 și până azi populația celor trei localități componente ale comunei continuă să
scadă, iar ritmul de scădere este din ce în ce mai accentuat. Această scădere a fost rezultatul
sporului natural negativ, dar și al lipsei activităților economice . În viitor populația nu va înceta să
scadă, deoarece ponderea tinerilor este scăzuta, ast fel numărul nașterilor se va diminua treptat.

Tabel 1. Evoluția numeric ă a populației în perioada 1992 -2000

Fig.6 . Evoluția populației 1992 -2000 ( Sursa: Institutul National de Statistică)
Din graficul de mai sus reiese că populația comunei a scăzut moderat și continuu în intervalul
1992 – 2000 , în 1992 populația era în număr de 4091 de locuitori, scăzând treptat la 3674 de locuitori în
anul 2000 . În anul 2000 populația este mai mic ă cu aproximativ 500 de locui tori .
Tabel 2: Evoluția numerică a populației în perioada 2001 -2016
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
3657 3593 3549 3453 3382 3313 3233 3162 3086 2995 2944 2891 2870 2817 2766 2753

340035003600370038003900400041004200
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Anul 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Populația 4091 3986 3889 3836 3817 3794 3784 3719 3674

28

Fig.7. Evoluția populației 2001 – 2016 ( Sursa: Institutul Național de Statistică)
În grafic este evidențiat faptul că și în perioada 2001 – 2016 numărul locui torilor se află
într-o continuă scădere. Ritmul de scădere este de 80 de personae/an .
Cauzele care au produs scăderea populației în comuna Bălăcița:
– migrarea populației tinere spre zonele urbane mai bine dezvoltate economic sau
spre alte țări , migrațiia fiind cauzată de lipsa locurilor de muncă din comună;
– migrarea elevilor în zonele urbane pentru a -și continua s tudiile, în comuna lipsește
învățământul liceal;
– procentul ridicat al populației îmbătrânite care determină scăderea natalității ;
În graficul de mai jos se obse rvă evoluția numărului născuților vii și decedaților în
perioada 2001 – 2015. Natalitatea prezintă o tendință de scădere, de la 47 de născuți în 2001 scade
la 18 născuți în 2015.
Numărul persoanelor decedate înregistrează o traiectorie sinuoasă, în intervalul 2001 -2005
se află într -o continuă creștere de la 85 de decedați la 90 de decedați și o descr eștere în intervalul
2007 – 2015 de la 86 la 56 de decedați.
Din cele spuse mai sus constatăm că în comuna Bălăcița numărul nașterilor este mult mai
mic decât numarul de decese.

05001000150020002500300035004000
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

29
Table 3: Evoluția natalității și mortalității în intervalul 2001 -2015 în comuna Bălăcița

Fig.8. Evoluția numărului născuților vii și a persoanelor decedate în interva lul 2001 – 2015

Această diferență între numărul nașterilor și cel al deceselor a fost cauzată de:
• îmbătrânirea populației
• infrastructura sanitară slab dezvoltată
• amplasarea comunei Bălăcița la o distanță mare de spitalele din Drobeta Turnu Severin
și Craiova care au o dotare sanitară superioară celei din comună

II.1.2 Mișcarea natural ă
Bilanțul natural al populației reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, acesta fiind
influențat de factori naturali, economici, sociali, politici, istorici. Evoluția numerică a populației
este determinată de natalitate și mortalitate, aceste fenomene sunt și ele determinate de factori
economici, sociali, culturali , de întreg contextul social -economic al regiunii.

020406080100
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015Născuți
DecedațiAnul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Născuți 47 32 42 30 19 23 32 25 17 23 22 26 27 23 18
Decedați 85 84 85 98 90 71 86 86 84 72 78 61 62 70 56

30
II.1.2.1 Natalitatea

Natalitatea reprezintă numărul mediu al născuților vii într -un an raportat la numărul mediu
al populației unui teritoriu . Se calculează după formula:
N= N𝑣
P𝑚 1000
Unde :
N= rata natalității
Nv= numărul total al născuților vii
Pm= populația medie
Întensitatea nașterilor din cadrul unei populații este influențată de politica demografică promovată,
structura pe grupe de vârstă și sexe, de fertilitate, de nivelul de dezvoltare economică, de gradul de
instruire al populației.
În zonele rurale ,de obicei, natalitatea este mai mare, aceasta având o imp ortanță majoră în evoluția
populației unui teritoriu . Însă, în comuna Bălăcița mortalitatea este mai pronunțată decât natalitatea.

Tabel nr.4 Evoluția natalității
Anul Populația Născuți Natalitatea ‰
2000 3674 45 12,24
2001 3657 47 12,85
2002 3593 32 8,90
2003 3549 42 11,83
2004 3453 30 8,68
2005 3382 19 5,61
2006 3313 23 6,94
2007 3233 32 9,89
2008 3162 25 7,90
2009 3086 17 5,50
2010 2995 23 7,67
2011 2944 22 7,47
2012 2891 26 8,99
2013 2870 27 9,40
2014 2817 23 8,16
2015 2766 18 6,50

31

Fig. 8. Evolu ția natalității
Din acest grafic putem ob serva că în perioada 2000 – 2001 rata natalității se menține
ridicată (12 ‰) în comparație cu anii care urmează. În intervalul 2002 – 2015, în cadrul comunei,
se observă un traseu neregulat cu perioade de scădere și perioade de creștere a natalității , astfel
că în 2002 natalitatea era de 8,90‰, în 2010 era de 7,67‰, iar în 2015 indică 6,50‰ . În 2005
numărul nou -născuțil or fiind 19 pentru ca în 2007 să crească la 32. Cel mai mic număr de nașteri
și ca urmare cea mai mică rată a natalității de la nivelul comunei a fost inregistrat în anii 2009
(5,50‰) și 2015 (6,50‰) .
Cauzele care au condus la scăderea ratei natalității sunt multiple, dar dintre acestea se
evidențiază pondere a redusă a populației de vârstă fertilă și prepo nderența populației îmbătrânite,
migrarea populației tinere în mediul urban, starea precară a modului de trai. Această scădere este
susținută și de nupțialitatea redusă , cele mai multe căsătorii au avut loc în 199 0 (37), iar pe
parcursul anilor numărul acestora scade ajungând în 2015 la 11 căsătorii , cele mai puține s -au
înregistrat , însă, în anul 2013 când s -au oficializat doar 5 c ăsătorii . Aceste date denotă că tinerii
nu se mai grăbesc să își formeze o fa milie, lucru care ar ajuta la creșterea natalității.
Înainte de 1989, rata natalității era ridicată atât la nivelul comunei, cât și la nivelul întregii
țări. Ceea ce a determinat valorile mari ale natalității a fost politica demografică a regimului
comuni st care interzicea avortul și încuraja familiile cu mulți copii, toate acestea aveau ca scop
creșterea populației.
12.2412.85
8.911.83
8.68
5.616.949.89
7.9
5.57.67 7.478.999.4
8.16
6.5Natalitatea ‰
Natalitatea ‰

32

II.1.2.2 Mortalitatea
Mortalitatea reprezintă numărul de decese care au loc într -un an raportat la 1000 de
locuitori. Se determină ca raport ul între numărul deceselor și populația medie a unui teritoriu:
𝑀=𝐷
𝑃 1000
unde:
M= rata mortalității
D= numărul deceselor
P= numă rul mediu al populației
La fel ca și în cazul natalității, mortalitatea este și ea influențată de nivelul de dezvoltare
economică, de factorii sociali, factorii sanitari, structura populației pe grupe de vârste și sexe.
Tabel nr. 5. Evoluția mortalității
Anul Populația Decedați Mortalitate
2000 3674 90 24,49
2001 3657 85 23,24
2002 3593 84 23,37
2003 3549 85 23,95
2004 3453 98 28,38
2005 3382 90 26,61
2006 3313 71 21,43
2007 3233 86 26,60
2008 3162 86 27,19
2009 3086 84 27,21
2010 2995 72 24,04
2011 2944 78 26,49
2012 2891 61 21,65
2013 2870 62 21,60
2014 2817 70 24,84
2015 2766 56 20,24

33
Fig nr. 9 Evolu ția mortalității

Rata mortalității os cilează în intervalul 2000 -2015 a vând valori de 24,49 ‰ în anul 2000,
de 28,38 ‰ în 2004, dar și valori mai scăzute în anul 2015 de 20,24 ‰. Din 1990 și până azi
mortalitatea a crescut constant, acest indicator a atins apogeul în 2004, când mortalitatea a ajuns
la 28,38 ‰.
Creșterea ponderii deceselor a fost și este influențată și de bolile care afectează , în general,
populația de vârstă înaintată , și anume: afectiuni ale aparatului circulator, bolile ischemice și
bolile cerebro – vasculare. Această rată ridicată mai este determinată și de infrastructura sanitară
slab dezvoltată, d ar și de refuzul locuitorilor de a apela la serviciile medicale din motive
economice.
În spațiul studiat, mortalitatea infantilă nu indică valori ridicate, aceasta reprezentând
totalitatea deceselor copiilor cu vârsta sub un an dintr -o populație. Se calcul ează astfel:
Mi= D<1𝑎𝑛
Nv<1 𝑎𝑛 x 1000 , unde:
Mi= mortalitatea infantilă
D< 1 an= decedați cu vârsta mai mică de un an
N< 1 an= născuți cu vârsta mai mică de un an

051015202530Evolu ția mortalității
Mortalitate

34
Tabel nr.6 Evoluția copiilor morți până la vârsta de un an.

Tabel nr.7 Evoluția mortalității infantile

Factorii care determină decesul infantil pot fi : vârsta mamei sub 20 de ani sau peste 35 de
ani, antecedente patologice ale mamei ( diabet, boli cardiovasculare, etc), prematuritatea
copilului, nașterea prematură, dar și nivelul scăzut de educație al părinților, alimentația
neade cvată, comdițiile de locuit nepotrivite.

Fig.nr 10 Evoluția mortalității infantile

Evoluția bilanțului natural
În tabelul nr.5 observăm că în comuna Bălăcița, în intervalul 2000 – 2015, bilanțul natural indică
doar valori negative, acestea variază de la an la an, nedevenind, însă, pozitive. Bilanțul natural
reprezintă diferența dintre rata natalității și cea a mortalității:
19901994199820022005201334.4890.9
51.28 93.75 105.26
37.03Mortalitatea infantilă
Mortalitatea infantilăAnul 1990 1994 1998 2002 2005 2013
D< 1 an 2 3 2 3 2 1 Anul D< 1 an N< 1 an Mortalitatea
infantilă
1990 2 58 34,48
1994 3 33 90,90
1998 2 39 51,28
2002 3 32 93,75
2005 2 19 105,26
2013 1 27 37,03

35
Bn=n – m
Unde:
Bn = bilanțul natural
n = natalitatea
m = mortalitatea
Bilanțul natural negativ indică o scădere accentuată a popula ției care a fost determinată
Anul Natalitate Mortalitate Bilanț natural
2000 12,24 24,49 -12,25
2001 12,85 23,24 -10,39
2002 8,90 23,37 -14,47
2003 11,83 23,95 -12,12
2004 8,68 28,38 -19,7
2005 5,61 26,61 -21
2006 6,94 21,43 -14,49
2007 9,89 26,60 -16,71
2008 7,90 27,19 -19,29
2009 5,50 27,21 -21,71
2010 7,67 24,04 -16,37
2011 7,47 26,49 -19,02
2012 8,99 21,65 -12,66
2013 9,40 21,60 -12,2
2014 8,16 24,84 -16,68
2015 6,50 20,24 -13,74

II.1.3 Mobilitatea teritorială a populației
Mobilitatea populației este un fenomen ce a caracterizat societatea din cele mai vechi
timpuri și până azi. Așadar, ea are un profund caracter istoric manifestându -se în mod diferențiat
în spațiu și timp în funcție de factorii și condițiile, concrete specifice de la o etapă la alta și dintr –
un loc în altul.6 Aceasta reprezintă deplasarea în teritoriu al unei populații pe distanțe mai mari
sau mai mici, cu sau fără schimbarea domiciliului stabil în decursul unei perioade de timp, fiind
influențată, în general, de facto ri sociali ( lipsa activităților esducaționale și culturale) și

6 Vert C., (2000), Geografia populației și așezărilor umane, Editura Mirton, Timișoara

36
economici (șomaj, sărăcie) . Mobilitatea populației are un rol imortant in evoluția numărului de
locuitori ai unui unui teritoriu.
II.1.3.1. Evoluția plecărilor
Emigrația constă în deplasarea u nei populații din localitatea de domiciliu spre o altă
localitate. În mediul rural, de obicei, populația se deplasează către zona urbană.
Tab. Nr.7 Evoluția plecărilor
An 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Populație 4230 3986 3817 3719 3549 3313 3086 2891 2766
Plecări 192 65 72 61 75 51 53 70 42
Rata
plecărilor 4,53% 1,63% 1,88% 1,64% 2,11% 1,53% 1,71% 2,42% 1,51%

Analizând tabelul putem observa că rata populației care a plecat cu domiciliu din localitate
are o evoluție oscilantă , 4,53 % în 1990, acesta fiind și cel mai ridicat p rocent din 1990 și până în
2015 când ponderea celor plecați din localitate a fost cea mai mică, reprezentând doa r 1,51%.
După 1989 emigrația populației la nivelul comunei, dar și la nivel național a crescut
semnificativ. Anul 1990 , pentru comuna Bălăcița, a fost anul cu cele mai multe plecări, acestea
fiind susținute de căderea regimului comunist și implicit de deschiderea granițelor tării, moment
în care mulți dintre români au ales sa -și părăsească localită țile în căutarea unor locuri de munca
bine plătite, acestea lipsind în comună și a unui nivel de trai mai ridicat în străinătate.

Fig. nr.11 Evoluția plecărilor
050100150200
1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015Plecări
Plecări

37
În prezent, în comuna Bălăcița, tinerii sunt cei care își părăsec domiciliul pentru a avea
posibilitatea de a absolvi o instituție superioară de învățământ, în comună existând doar
învățământ primar. Reducerea locurilor de munca din agricultură ca urmare a mecanizării
acesteia a generat un flux migratoriu considerabil de la sat la oraș, care a s uccedat
depopularizarea comunei.
Un număr mare de plecări a fost sesizat și în perioada dinainte de 1989, când a avut loc
colectivizarea forțată și mulți locuitori și -au pierdut pământul moștenit, astfel au ales să
părăsească satele pentru a emigra spre or așele industrializate.

II.1.3.2 Evoluția sosirilor
Din tabelul de mai jos constatăm că numărul sosirilor este mai mic în comparație cu cel al
plecărilor în unii ani și acest lucru se datorează faptului că în plan local nu există posibilitatea de
dezvoltare economică pentru a atrage disponibil de forță din alte localități.
Tab. nr.8 Evoluția sosirilor
An 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Populație 4230 3986 3817 3719 3549 3313 3086 2891 2766
Sosiri 33 23 103 60 52 32 39 53 55
Rata
sosirilor 0,78% 0,57% 2,69% 1,61% 1,46% 0,96% 1,26% 1,83% 1,98%

020406080100120
1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015Sosiri
Sosiri

38
Fig. nr.12 Evoluția sosirilor
În comună, cei care sosesc sunt, de obicei, persoanele care au emigrat în zonele urbane și
acum fiind pensionari se retrag în satele natale. Din grafic reiese că anii în care s-au inregistrat
cele mai multe sosiri au fost 1996 și 1999 , acest număr este rez ultatul împroprietăririi locuitorilor
cu pământ după 1989. Și în 2012 și 2015 numărul sosirilor este mare , iar în 2015 numărul
sosirilor depășește ușor numărul plecărilor . Sosirile, chiar și numărul mic al acestora, determină
încetinirea procesului de depo pulare a satelor.

II.1.3.3. Evoluția bilanțului migratoriu

Bilanțul migratoriu constituie diferența dintre plecările cu domiciliu și sosirile cu domiciliu
într-o localitate.
În comuna Bălăcița se observă preponderența unui bilanț migratoriu cu valori negative
rezultate în urma plecării populației către zonele urbane sau către exteriorul țării după încheierea
perioadei comuniste, însă în 1996 se observă o revenire a populației în zona de origine. După
anul 2000, neexistând locuri de muncă în alte domenii decât în agricultură, populația tânără a
ales să părăsească comuna și chiar țara. Numărul celor care au părăsit comuna este mai mare
decât numărul celor care au sosit aici, rezu ltând astfel un bilanț negativ. Excepție mai face și anul
2015 când numărul plecărilor este mai mic decât al sosirilor, în acest an s -a observat
reîntoarcerea populației îmbătrânite din zonele urbane către comună.

Tab. nr.9 Evoluția bilanțului migratoriu
An 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Bilanț
migratoriu -3,75 -1,06 0,81 -0,03 -0,65 -0,57 -0,45 -0,59 0,47

39

Fig. nr.13 Evoluția bilanțului migratoriu

II.1.3.4 Evoluția bilanțului total
Evoluția b ilanțul total indică desfășurarea dinamicii populației în timp și rezultă prin
însumarea bilnțului natural cu cel migratoriu.
Tab. nr.10 Evoluția bilanțului total
Anul 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Bilanțul
total -10,84 -16,37 -14,12 -11,32 -12,77 -15,06 -22,11 -13,25 -13,27

Se observă că în intervalul 1990 – 2015 bilanțu l total oscilează de la an la an, dar se păstrează
negativ , fără tendința de estompare în viitor a acestui indicator . Aceste valori reprezintă
consecința depopulării continue a comunei, cauzată de o ra tă a mortalității ridicată și de numărul
mare de emigrări către zona urbană sau în afara granițelor țării.

II.1.4. Densitatea populației
Densitatea populației evidențiază gradul de concentrare al populației în teritoriu și reprezintă
raportul dintre populația medie și suprafața unui teritoriu.
0.00% 1.00% 2.00% 3.00% 4.00% 5.00%199019931996199920032006200920122015
Rata plecărilor
Rata sosirilor

40
Comuna Bălăcița are o suprafață mare de 101,09 km2 și o densitate de doar 27 locuitori/km2
înregistrată in anul 2016. Această densitate redusă este o urnmare a scăderii numerice a
populației în condițiile unui s por natural și migratoriu negativ.
Cea mai mare densitate a fost în anul 1992 de 40 locuitori /km2, deși sporul natural și
migratoriu au fost negative.

II.2 Structura geodemografică
Structura geodemografică vizează acele grupe umane care pot fi cuantificate, acestea sunt:
vârsta, genul, etnia, religia.
II.2.1 Stru ctura pe grupe de vârstă
Structura popula ției pe grupe de vârstă ne sugerează divizarea populației unui teritoriu în trei
categorii de grupe: grupa tânără care cuprinde populația cu vârs ta cuprinsă între 0 și 14 ani,
grupa adultă cuprinde populația cu vârsta de 15 -49 ani și grupa vârstnică cuprinde populația de
60 și peste 60 de ani.
Pentru comuna Bălăcița se va analiza structura pe grupe de vârstă din perioada c uprinsă intre
1992 și 201 6, iar în funcțe de ponderea acestor categorii putem determina gradul de întinerire sau
îmbătrânire al unei populații.

Tab. nr.11 Evoluția populației pe grupe de vârstă
Anul 0-14 % 0-14 14-59 % 14 -59 60+ % 60+
1992 501 12,24% 2245 54,92% 1300 31,77%
1996 542 14,19% 1968 51,55% 1307 34,24%
2000 587 15,97% 1804 49,10% 1283 34,92%
2004 528 15,29% 1730 50,10% 1177 34,08%
2008 455 14,38% 1620 51,23% 1017 32,16%
2012 398 13,76% 1516 52,40% 977 33,79%
2016 359 13,04% 1513 54,95% 881 32,00%

Structura populației pe grupe de vârstă și sexe a suferit modificări în urma evoluției
natalității și mortalității, a creșterii duratei de viață și a scăderii fertilității, astfel, a crescut și
ponderea populației îmbătrânite și a scăzut cea a populației tinere.

41
Din tabelul 11 observăm că populația dependentă ( populația cu vârsta cuprinsă între 4 -14
ani și cea cu vârsta de 60 și peste 60 ani) este aproximativ egală cu populația aptă de muncă, iar
populația vârstnică este dublă față d e cea tânără.
Ponderea populație i tinere (4 -14 ani ), de -a lungul timpului, parcurge o traiectorie
oscilantă, dar nu cu foarte mari diferențe între valo rile procentuale, ponderea cea mai mare a
acestei grupe a fost înregistrată în anul 2000, când populația tânară atingea un număr de peste
500 de tineri. Din anul 2000 și până în prezent, ponderea tinerilor a scăzut constant, ajungând la
13,04%, unul dintre factorii care a accentuat aceast regres este rata scăzută a natalității.
Populația adultă, p roductivă și reproductivă, reprezintă în anul 1992 54,92% din totalul
populației, această pondere scade în perioada 1996 – 2000, de la 51,55% – 49,10% , acest regres
este justificat de emigrarea populației către orașe. În următorii ani, ponderea populației
dependente scade, astfel, observăm un ușor progres al ponderii populației adulte, aceasta crește
de la 50,10% în 2004 la 54,95% în 2016 și datorită întoarcerii în locurile natale ale populației
migratoare.
Deși în 2016 populația adultă are un procent mai ridicat decât populația îmbătrânită, în
comuna Bălăcița ne confruntăm cu procesul de îmbătrânire al populației și cu depoplarea
comunei.

Fig. nr.16 Piramida populației pe grupe de vârstă și sexe 1992 -1996
-800 -600 -400 -200 0 200 400 600 800 10000-4 ani5-9 ani10-14 ani15-19 ani20-24 ani25-54 ani55-59 ani60-64 ani65 ani și peste
Femei 1992
Bărbați 1992
Femei 2016
Bărbați 2016

42

Din piramida populației, cu vârful dezvoltat și baza aplatizat ă observăm tendința de
îmbătrânire de la nivelul comunei Bălăcița și se evidențiază și faptul că cea mai numeroasă
populație este cea adultă ( grupa 25 – 54 ani) și cea vârstnică de 65 și peste 65 d e ani , iar grupa
inferioară din punct de vedere al valorilor este cea a populației cu vârsta cuprinsă între 0 -14 ani.
Piramida are și funcție comparativă între anii 1992 și 2016, reieșind că populația , atât cea
feminină cât și cea masculină, anului 1992 a re cote mai ridicate decât populația anului 2016.
II.2.1.1. Indicele de îmbătrânire a populației
Acesta indică raportul dintre numărul persoanelor vârstnice ( peste 60 de ani) și numărul
populației tinere (sub 20 de ani). Acest indice este exprimat în procente și se calculează astfel:
Iî= 𝑷𝒗
𝑷𝒕 x 100, unde:
Iî= indice de imbătrânire
Pv= populația vârstnică
Pt= populația tânără

Tabel nr.13 Evoluția indicelui de îmbătrânire
Anul 1992 1996 2000 2004 2008 2012 2016
Populația < 20 ani 766 717 747 729 666 573 524
Populația > 60 ani 1300 1307 1283 1177 1080 977 881
Iî 169% 182% 171% 161% 162% 170% 168%

43

Fig. nr . 17 Evoluția indicelui de îmbătrânire
Din graficul de mai sus observăm că în cadrul comunei Bălăcița, indicele de îmbătrânire
are o evoluție instabilă, dar nu descrescătoare. Tendința de creștere a populației îmbătrânite este
neîncetată de la 169% în anul 1992 la 182% în 1996 și scade la 168% în 2016 , însă, acest indice
raportat la populația tânără din acest an continuă să fie mare. Tendința de îmbătrânire a
populației apare pe fondul scăderii ratei natalității și creșterii numărului de emigranți tineri.

II.2.1.2 Rata de dependență
Pentru a sublinia urmările îmbătrânirii demografice și pentru a pune în evidență raporturile
dintre grupele mari de vârstă putem folosi raportul de de pendență demografică, acesta se
calculează după formula:
Rd= (𝑷𝟏𝟒+𝑷𝟔𝟎)
𝑷𝟏𝟓−𝟓𝟗 x 1000 , unde:
Rd= rata de dependență
P14= populația tânără
P60= populația vârst nică
P15-59= populația adultă 150%155%160%165%170%175%180%185%
1992 1996 2000 2004 2008 2012 2016Indicele de îmbătrânire
Indicele de îmbătrânire

44
La nivelul comunei Bălăcița, numărul tinerilor și al bătrânilor raportați la 1000 de adulți
este foarte mare, acesta a crescut de la 822‰ în 1992 la 841‰ în 2016, această evoluție a
indicelui de dependență este rezultatul scăderii populației adulte și creșterea populației vârstnice.
II.2.2 Structura populației pe sexe
Structura populației pe sexe reprezintă proporția femeilor/ bărbaților dintr -o populație.
Această categorie se referă la distribuția populației pe cele două sexe, feminin și masculin.
Ponderea populaței masculine și feminine se poate calscula astfel:
gF= 𝑭
𝑷 x 100
gF= ponderea populației feminine
F= numărul persoanelor de sex feminin
P= numărul populației

gM= 𝑴
𝑷 x 100
unde:
gM= ponderea populației masculine
M= numărul persoanelor de sex masculin
P= numărul populației

Tabel nr.1 3 Evoluția populației pe sexe
Bălăcița Grupă
de
vârstă 1992 1996 2000 2004 2008 2012 2016
Masculin 0-14 299 278 324 297 238 213 174
14-59 1178 1032 950 926 903 849 786
60+ 559 575 566 508 454 410 329
Feminin 0-14 253 253 263 249 224 185 185
14-59 1067 936 854 804 717 667 654
60+ 741 732 688 669 626 567 524

45

Fig. nr. 1 8 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Analizând figura 17 putem observa o ușoară dominare a populației f eminine cu vârsta de
peste 60 de ani, acest lucr u este determinat de rata mare a mortalității populației masculine
îmbătrânite și o predomin are a a grupei 14 -59 ani de sex masculin, care poate fi o urmare a
ponderii mai mari a populației masculine la naștere.
De-a lungul timpului, în intervalul 1992 -2016, bărbații sunt majoritari pe g rupe de vârstă,
în sensul că până la 59 de ani dominantă es te populația masculină , iar după vârsta de 60 de ani
apare o feminizare a populației. În anul 2016, la nivelul comunei Bălăcița, se oservă un
oarecare echilibru, populația masculină reprezintă 49,11% din totalul populației, iar cea
feminină 49,50%.
Structu ra populației pe sexe mai poate fi caracteriazată și prin raportul de masculinitate/
feminitate. Acest indicator reprezintă numărul persoanelor de sex masculin/ feminin raportat la
numărul femeilor/ bărbaților și se calculează astfel:
Rm= 𝑩
𝑭 𝐱 𝟏𝟎𝟎, unde :
Rm = raportul de masculinitate
B= numărul total al bărbațilo r
F= numărul total al femeilor
Rf = 𝑭
𝑩 x 100 , unede:
14%
48%38%Femei
0-14
14-59
60+
13%
61%26%Bărbați
0-14
14-59
60+

46
Rf= raportul de feminitate
F= numărul total al femeilor
B= numărul total al bărbaților
Astfel, la nivelul comunei Bălăcița, raportul de masculinitate respectiv feminitate a avut
următoarea evoluție în perioada 1992 – 2016:

Tabel nr.13 Evoluția raportului de masculinitate/ feminitate
Anul 1992 1996 2000 2004 2008 2012 2016
M 2030 1896 1840 1731 1595 1472 1390
F 2061 1921 1834 1722 1567 1419 1363
Rm 98,49% 98,69% 100,32% 100,52% 101,78% 103,73% 101,98%
Rf 101,52% 101,31% 99,67% 99,48% 98,24% 96,39% 98,05%

Din tabelul de mai sus observăm regresul raportului de feminitate de la 101,52% în anul
1992 la 98,05% în anul 2016 și progresul raportului de masculinitate de la 98,49% în 1992 la
101,98% în 2016. În anul 2016 , deficitul de femei a atins -3,93% , acesta f ind anul când
raportul de masculinitate a atins valoarea maximă de 101 bărbați la 98 de femei. Raportul de
masculinitate are valori mai ridicate deoarece numă rul bărbaților de vârstă tânără și adultă este
mai mare decât al femeilor, cauza fiind numărul mai mare al născuților de sex masculin.

II.2.3. Structura populației pe religii
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, religia este un sistem de credințe
(dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește în acceași
comunitate spirituală și morală pe cei care aderă la acest sistem.7
Din punct de vedere religios, în comuna Bălăcița, în anul 2017, 99,31% sunt ortodocși,
urmează populația baptistă care reprezintă 5,15 din totalul locuitorilor comunei și populația
roman o-catolică care reprezintă doar 0,53%.

7 Dicționar Explicativ al Limbii Române, (1998), Editura Univers Enciclopedic, București, pag. 913

47
Tabel nr.14 Structura pe religii în comuna Bălăcița
Anul
Cultul Ortodoxă Romano -Catolică Baptistă
2017 2596 14 150

Fig. nr.19 Structura populației pe religii
II.2.4. Structura etnică a populației
Termenul „etnie” se referă la apartenența indivizilor la un popor, cu forme de cultură
diferite, cu un anumit comportament demografic și social. La baza etniei stă limba, graiul comun,
obiceiurile și tradițiile, acestea fiind grupate într -un teritoriu bine delimitat.
În ceea ce privește structura etnică a populației din spațiul studiat putem observa că
românii alcătuiesc cea ma mare parte a popula ției, dar în satul Bălăcița există și o comunitate de
rromi, aceasta este alcătuită din 363 de persoane, iar 146 de persoane nu și -au declarat etnia.

Fig. nr.20 Structura etnică a populației.

Ortodoxă
Baptistă
Romano-Catolică
Români
Rromi

48
II.2.5. Structura socio -economica (populație activă și inactivă)

La fel ca și structura demografică, structura socio -economică s -a modificat pe parcursul
anilor. Această structură arată gradul de implicare al populației în economia locală . Structura
socio -economică este împărțită în funcție de gradul de parti cipare al populației și poate fi:
populație activă și populație inactivă. Populația activă reprezintă totalitatea persoanelor care
practică o activitate profesională, iar populația inactivă reprezintă totalitatea persoanelor care nu
exercită o activitate e conomică, precum: elevii, studenții, persoanele casnice,etc.
Cele trei sectoare economice în care activează populația sunt:
• sectorul primar – agricultura
• sectorul secundar – industria
• sectorul terțiar – serviciile
Populația activă a unui teritoriu este influe nțată de caracterul economie i locale, acesta
poate influența și mișcarea migratorie și cea naturală, determinând creșterea populației sau
depopularea teritoriului.
Anali zând evoluția populației active de la nivelul comunei Bălăcița din anii 1977, 1992,
2002 și 201 7 vom observa că activitatea economică din acest int erval a avut un traseu oscilant,
precum urmeză: în 1977 ponderea populației active era de 56%, în 1992 de 55%, în 2002 s -a
înregistrat o pondere semnificativ scăzută de 28%, iar în 201 7 se obs ervă o evoluție importantă a
acesteia 42%.
Odată cu scăderea procentului populației active, n umărul proporția populației inactive a
crescut în perioa da 1997 – 2017, de la 44,42 în 1977 la 58% în 201 7, însă, cea mai mare pondere
a populației inactive s -a înregistrat în anul 2002 când populația neocupată reprezenta 76,65% din
totalul locuitorilor comunei.
În prezent, 42% din populația comunei este activă, din care 28% este ocupată în domeniul
agriculturii, 357 de persoane beneficiază de ajutorul social, ia r 391 de persoane sunt pensionare.
Sectorul economic cel mai practicat la nivelul comunei este agricultura , deși procentul
populației ocupate în sectorul primar este de doar 28%, numărul populației care prestează
activități agricole în propria gospodărie folosind ustensile tradiționale nemecanizate este mare,
acest fapt denotă profilul econ omic agricol al comunei, peste 7 0% din populație își lucrează

49
pământul . Cele mai dezvoltate sectoare ale agriculturii sunt cultura plantelor, creșterea
animalelor, pomic ultura și viticultura.

Fig. nr.21 Evoluția populației active și inactive

În ceea ce privește șomajul, s chimbările economice suferite de țara noastră după 1989 au
afectat și zona studiată , astfel că rata șomajului, care reprezintă raportul dintre numărul șomerilor
și populația activă, a avut următoarea evoluție: în 1992 era de 6,70%, în 2002 a scăzut la 2,78 %,
în anul 2010 procentul șomerilor a început să crească la 3,80%, iar în luna februarie 2017 rata
junge la 7,84%.

1977 1992 2002 201755.58% 54.80%
27.88%42%44.42% 45.20%76.65%
58%
Pa
Pi
0.00%2.00%4.00%6.00%8.00%
1992 2002 2010 2017Rata șomajului
Rata șomajului

50
Fig. nr.22 Rata șomajului

Șomajul reprezintă dezechilibrul dintre cererea locurilor de muncă și oferta, șomerii fiind acele
persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă, rata acestora se calculează după următoarea
formulă:
Rs=Ps 𝑃𝑠
𝑃𝑎 x 100, unde:
Rs= rata șomajului
Ps= numărul șomerilor
Pa= populația activă
Pentru comuna Bălăcița, șomajul reprezintă o consecință a însuficienței ofertei de locurilor de
muncă din comună, dar și din localitățile apropiate , care să încorporeze resursele umane
existente . În prezent din populația activă, numărul salariaților este de 96 de persoane, majoritatea
acestora sunt ocupate în sectorul terțiar, în asistență medicală și socială, administrație și
învățământ.

51
Cap. III Așezări umane

III.1 Vechimea așezărilor

Podișul Înalt al Bălăciței este loc alizat în partea sud -vestică a țării, f iind parte a
piemontului Getic și se întinde pe suprafața a două județe, Mehedinți și Dolj, cuprinzînd în
cadrul său 56 de comune ( 34 de comune aparțin județului Dolj și 22 de comune aparțin județului
Mehedinți), printre care se află și comuna Bălăcița.
Condițiile climatice, accesibilitatea și gradul de fragmentare a l reliefului din această parte a
țării au favorizat stabilirea permane ntă a populației și desfășura rea a diferite activități umane, ca
urmare t eritoriul pe care azi se desfășoară comuna B ălăcița a fost locuit permanent .
Apariția și evoluția satului Bălăcița se află într -o strânsă legătură cu satul Gvardinița, care
până la mi jlocul secolului al XIX a purtat denumirea de Bălăcița, fiind atestat pentru prima dată
într-un hrisov în anul 1535 . La începutul secolului al XIX, satul Bălăcița a fost locuit de
crescători de porci care exportau animalele în Imperiul Habsburgic, de aici și-a luat denumirea
de Porcăreața sau Purcăreața. În 1831 s – a constatat că pe moșia Bălăcița se află două sate: Dobra
și Gvardinița.
Până în anul 1864, satul Bălăcița s-a numit Porcăre ața și era proprietatea logofătului
Dumitrache Brăiloiu, iar într -un document din 1813 a fost menționată moștenirea s atului de către
familia Bibescu. După 1864 se va numi Bălăcița, așa cum este cunoscută și astăzi.
Între 1948 și 1968, comuna Bălăcița a aparținut R aionului Vânju Mare ( înainte de a
aparține raionului Vânju Mare, Bălăcița a făcut parte din Plasa Dumbrava) , după 1968 s -a
renunțat la denumirea de raion, iar țara a fost împărțită în mai multe județe. Prima cartografiere a
comunei Bălăcița a fost realizată între anii 1721 -1722 de c ătre Fr. Schwantz .
Satul Dobra a fost am intit pentru prima dată în 1566 , când s -a vorbit despre hotarul
moșiei Dobra, proprietate a boierului Constantin Poenaru. În anul 1763, jumătate din satul Dobra
a fost dăruită mănăstirii Gura Motrului . Numele satului este dat de forma terenului: Dobra -vad,
situat în apropierea unui râu.
Satul Gvardinița a fost atestată documentar în anul 1535 sub denumirea de Bălăcița

52
Bătrână ( denumire care nu a mai fost folosită de către locuitori începând cu sfârșitul secolului
XIX) , iar la începutul secolului XIX, Gvardinița era moșia Logofătului Vlaicu și Detco Postelnic,
mai târziu fiind moștenită de familia boierească Bibescu. Numele satului prov ine de la o unitate
militară rusă, din garda imperial Gvardia care a staționat aici în timpul razboaielor ruso -tuce.

III.2. Mărimea și evoluția așezărilor umane

Satul este cea mai veche formă de locuire, acesta a luat naștere datorită stabilirii unor
relații productive și unor relații de rezidență ale populației, aceste fiind influențate de factori
naturali, economici, sociali, istorici,etc.
Datorită c ondiț iilor naturale, altitudinilor reduse din teritoriu 9 altitudinea maximă fiind de
374 m în Dealul Balota) au susținut de-a lungul timpului apariția și evoluția așezărilor omenești
și desfășurarea activităților economice care au motivat statornicirea comunităților umane în acest
areal.
Mărimea așezărilor este un atribut ce reflectă raporturile dintre fa ctorul uman și condițiile
naturale, istorice, reflectă și dezvoltarea sau regresul economic al așezării din trecut, prezent și
dă posibilitatea dezvoltării pe viitor a localității.8
Din 1535, când a fost atestată documentar și până în prezent Comuna Bălăci ța a cunoscut
constant mod ificări ale numărului de locuitori , în prezent are o populație de 2753 de locuitori
distribuită în teritoriul celor trei sate component e: Dobra cu o populație de 346 de locuitori,
Bălăcița cu populația de 1324 de locuitori și satu l Gvardinița cu o populație de 1083 de locuitori.
În funcție de numărul de locuitor, așezările rurale au fost clasificate în: sate mici ( sub 500
de locuitori), sate mijlocii (500 -2000 de locuitori), sate mari (2000 -4000 locuitori ). Astfel că
satele din cadrul comunei Bălăcița se încadrează în categoria satelor mijlocii din punct de vedere
demograf ic, excepție face satul D obra care azi are o populație ce nu mai depășește 500 de
locuitor i, astfel acesta se încadrează î n categoria satelor mici.
Asemănător satelor, comunele sunt și ele clasificate în funcție de numărul de locuitori,
acestea se împart în: comune cu mai puțin de 1000 de locuitori, comune cu 1000 – 2000 de
locuitori și comune cu 2001 – 3000 de locuitori. În prezent comuna Bălăcița face parte din

8 Amali a Mihaela Oglindoiu, (2010 ) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia așezarilor
rurale, Editura AIUS , Craiova

53
categoria comunelor cu o populație de 2001 – 3000 de locuitori, însă, în 1992 acesta se încadra în
categoria comunelor cu o populație de 5000 – 7000 de locuitori , dar emigrarea populației și rata
scăzută a natalității au generat depopularea comunei.

III.2.1. Tipologia satelor
Structura și textura așezărilor rurale sunt categorii morfologice de esență socială , care
definesc partea concret materială a vetrei satului concentrată în punctul geografic optim al
localizării. Ele reflectă relația directă a vetrei cu funcția economică a terenurilor din afara ei (
moșia), dar și modul de organizare a spațiului de cazare a ruralilor în raport cu natura geografică
a teritoriul ui.9
Forma și mărimea așezărilor din zona studiată sunt condiționate de relief , de gradul de
dezvoltarea al economiei locale și de modul de exploatare al resurselor locale. În Podișul
Piemontan al Bălăciței se întâlnesc doar sate adunate și răsfirate.
Din punct de vedere al tipologiei spațiale , satele componente ale comunei sunt adunate,
specifice zonelor de câmpie și sunt caracterizate prin: vatră bi ne delimitată este detașată de aria
de producție ( moșie) , gospodării cu suprafețe mari lipite unele de alte le înscrise pe ulițe nu prea
dese, iar terenurile agricole se află înafara satelor. Satele adunate se împart în:
– sate adunate cu structură regulată se înscriu în planuri liniare sau geometrice ,
gospodăriile au curți mari și mici grădini. Acestea se găs esc în lungul drumurilor sau al văilor.
-sate adunate cu structură neregulată sunt așezări specifice zonelor joase și deluroase,
prezintă ulițe întortocheate, densitatea gospodăriilor scade către margini, unde dispunerea lor
este mai dispersată. Acestea pot avea formă triunghiulară, tentaculară.
După fizionomia vetrei, s atele comunei Bălăcița au formă lineară, gospodăriile s -au
dezvoltat în lu ngul drumurilor . Localitățile Dobra și Bălăcița ( străzi rectangulare) au formă
poligonală , conturul vetrei este bine delimitat , rețeaua de drumuri permite pătrunderea în interior
a unei părți din terenurile agicole . Satul Dobra prezintă o textură neregulată cu o rețea stradală
dezordonată, în timp ce extura satului Bălăcița este regulată, cu străzi dispuse geometric . Iar,
satul Gvardinița are formă linear tentaculară carcterizată prin gospodării dispuse în lungul
drumului principal din care se desprind ramnificări alterale sau ulițe și o textură tentaculară.

9 Cucu, V., (2000), Geografia așezărilor rurale, Editura Domino, Târgoviște

54

Fig. 20 Satul Bălăcița cu structură
adunată și formă poligonală
Sursă: Google Earth
Fig. 21 Satul Gvardinița cu formă linear
tentaculară
Sursă: Google Earth Fig. 22 Satul Dobra cu formă poligonală
Sursă: Google Earth

55
III.2.2 Tipologia gospodăriilor

La ultimul recensământ, în perimetrul comunei Bălăciț a, a fost înregistrat un total de 1357
de gospodării 560 de gospodării în satul Bălăcița, 256 în Dobra și 541 de gospodării în satul
Gvardinița. Aici predomină gospodăriile cu un singur nucleu familial, adică o familie formată
din doi părinți și copiii lor.
Tipologia gospodăriilor diferă prin arhitectura caselor și materialele de construcție folosite ,
prin numărul construcțiilor anexe, prin orientarea caselor în funcție de poziția drumulu i. Aceasta
este influențată și de relief , fiid necesară o anumită amplasare a construcțiilor, de caracteristicile
climatice care impun atât orientarea caselor, cât și forma acoperișurilor și de cerințele ocupațiilor
locuitorilor.
În prezent, în zona studiată, locuințele sunt construite din mate riale precum ciment,
cărămidă, dar mai există și case construite din paiantă și chirpici, acestea au , în general, un
singur nivel , iar acoperișul este din țiglă sau tablă . Casa tradițională este cea cu tindă , fiind cea
mai răspândită din această zonă , are două sau trei încăperi, una dintre acestea este “odaia mare”
sau “odaia bună” care este păstrată pentru vizitatori, iar intrarea se face prin tindă ( prispă ).
Acestora li se mai pot adăuga anexe care pot fi folosite ca bucătărie de vară sau pot adăpost i
animalele sau uneltele. Curtea are o suprafață mare și cuprinde grajdul animalelor, rura de fân,
cotețele păsărilor, fântâna care este nelipsită în gospodăria țărănească.

Foto.6 Casă tradițională cu tindă și casă modernă în localitatea Gvardinița

56
III.3. Funcțiile așezărilor

Comuna Bălăcița are funcție agricolă, aceasta este dată de ocupația și activitățile
desfășurate de către locuitori și este considerată funcția de bază a așezărilor rurale. Activitățile
agricole desfășurate în cadrul comunei sun t: creșterea animalelor, cultura cerealelor și
pomicultura, mare parte a populației fiind ocupată în acest sector.
Comuna Bălăcița are trei localități componente, fiecare dintre acestea cuprind în perimetrul
lor mai multe zone funcționale:
• localitatea Bălăcița cuprinde :
• Zona pentru locui nțe – locuințele sunt mai concentrate în interiorul vetrei, iar la
periferia acesteia densitatea lor scade.
• Zona centrală cu funcții de interes public – aceasta cuprinde dotările publice care
servesc întreag a comună , iar majoritatea acestora sunt concentrate la intersecția
drumurilor județene DJ606 cu DJ561. Aici se află: administrația , înstituții de
învățământ, sănătate și alte obiective precum poliția, oficiul poștal,etc.
• Zona verde , de agrement – aici nu există spații amenajate, dar există posibilitatea
amenajării malului pârâului Desnățui , aici ar putea fi create spații de recreere și
agrement.
• Zona destinată activităților economice aceasta cuprinde unitățile comerciale.
• Zona de gospodărie comunală cupri nde terenul ocupat de cimitir.
• Localitățile Dobra și Gvardinița cuprind:
• – Zona pentru locuințe – localitățile dispun de alimentare cu apă și foarte curând de
canalizare. Dotările localităților sunt reduse: școală, grădiniță și biserică.
• Zona destinată activităților economice este reprezentată de câteva spții comerciale de
dimensiuni mici.
• Zona de gospodărie comunală

57

III.4. Infrastructura social -edilitară
Odată cu trecerea anilor, în comuna Bălăcița se poate observa o evoluție a nivelului de trai
al locuitorilor, viața acestora a fost îmbunătățită prin asigurarea unor condiții mai bune de trai și
prin dezvoltarea infrastructurii social edilitare.
III.4.1. Alimentarea cu apă
Pentru sporirea gradului de confort, d in anul 2002 cele trei localități componente ale
comun ei Bălăcița au fost racordate la un sistem de apă centralizat. Până în anul 2002 comuna nu
dispunea de un sistem modern cu apă publică , singura sursă de apă era cea de izvor, care era
captată și distribuită printr -o rețea de cișmel e.
Locuitorii mai utilizau și apa din fântânile pe
care aceștia le aveau în propiile gospodării.
Rețeaua de distribuție are o lungime totală de
19229 m , aceasta străbate toate străzile din
comună care cuprind gos podării racordate. În
perioadele secetoase, sistemul actual de
alimentare cu apă nu acoperă necesarul
locuitorilor.

Foto.7 Stația de alimentare cu apă

58
III.4.2 Canalizarea
În anul 2009, Primăria comunei Bălăcița a demarat un proiect, în urma căruia , în anul
2011, a fost creată și dezvoltată o rețea de canalizare de 4,772 km și o stație de epurare în satul
Dobra . În anul 2015 s -a realizat rețeaua de canalizare și în satul Bălăcița și urmează extinderea
acesteia în satul Gvardinița.

III.4.3. Alimentarea cu energie electrică

În comună există mai multe posturi de transformatoare care alimentează comuna cu
energie electrică. Rețeaua de distribuție publică a fost realizată de CEZ Vînju Mare și este
montată pe stâlpi de beton. În anul 2007 s -a realizat modernizarea rețelei de electricitate, cea
veche fiind pusă în fincțiune cu 30 de ani în urmă prezenta un grad avansat de uzură .

III.4.4. Rețeaua de telecomunicații

Serviciile telefonice din comuna Bălăcița sunt asigurate de o centrală telefonică la care sunt
racolați 334 de abonați, de asemenea, comuna este cuprinsă în zona de acoperire a rețelei de
telefonie mobilă Telekom. În comună a fost instalată și televiziunea prin cablu, locuitorii au
acces și la internet.

Foto.8 Releu telefonie mobilă aparținând
Telekom

59
III.4.5. Alimentarea cu căldură

Încălzirea locuințelor se face cu sobe pe combustibil solid, lemne sau cărbune, iar pentru gătit
sunt folosite butelii cu gaz pentru aragaz.

60
Cap. IV Activități economice

IV.1. Premise de dezvoltare agricolă
Agricultura este știința , arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană
vegetală și animală, fibre respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor
plante și creșterea animalelor. Termenul de agricultură provine din limba latină agri desemnând
câmp și cultura însemnând cultivare , în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului pentru
a fi apt pentru cultivarea plantelor.10
Agricultura a apărut și s -a dezvoltat acum mult timp în urnă, aceasta este o ramură
principală încă de la începutul civ ilizației, prin practicarea ei oamenii își asigurau mare parte din
hrană și materiale necesare pentru îmbrăcăminte, acest lucru fiind valabil și azi.
Dezvoltarea agriculturii a fost posibilă și în comuna Bălăcița datorită potențialului uman
din comuna, dar și datorită climatului favorabil, a reliefului și solurulor care au permis cultura
plantelor. De -a lungul timpului suprafețele agricole au fost extinse, populația a defrișat pădurile
pentru a putea cultiva grâu, ovăz, orz, porumb. Pre lucrarea pământului se făcea cu ustensile
nemecanizate, cu tracțiune animală precum plu , oamenii creșteau animale atât pentru a înlesni
desfășurarea activităților agricole , cât și pentru hrană, carne, lapte.
Între secolele XVII și XVIII agricultura cunoaște o dezvoltare prin introducerea mașinilor
de treierat, tot atunci se dezvoltă pomicultura și viticultura și apar culturile de porumb . După
instaurarea comunismului și până în anul 1962 apare procesul de colectivizare, acesta a constat
în confiscarea terenurilor agricole ale țăranilor de către stat și gruparea lor într -o fermă colectivă
administrată de stat. Tot atunci, gospodăriile individuale sunt înlocuite de unitățile agricole
socialiste , iar după căderea comunismului în 1989 vechii proprietari reintră în posesia
pământulu i confiscat stat. După recăpătarea pământului de către țărani în 1991 ( conform Legii
18 din același an) au apărut gospodăriile agricole individualeși societățile agricole.
În comuna Bălăcița, gospodăriile agricole nu realizează producții mari, doar la niv el de
subzistență, iar profitul pe care îl generează nu poate fi reinvestit. Practicarea unei agriculturi de
subzistență este explicată de lipsa investițiilor și implicit de scăderea productivității și dee

10 Amalia Mihaela Oglindoiu, (2010) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia așezarilor
rurale, Editura AIUS, Craiova

61
procesul de îmbătrânire al populației comunei , ace asta nemaifiind dispusă sa activeze în acest
sector.

IV.2. Activități agricole

În zona studiată, aceasta fiind o comună cu profil agricol, a gricultura este activitatea de
bază, iar terenul destinat acestui sector cuprinde în prezent peste 90% din suprafața totală a
comunei. Amplasarea ei geografică și favorabilitatea cadrului au permis apariția și dezvoltarea
activităților agricole precum : pomicultura, cultura plantelor (grâu, secară,porumb ), viticultura, și
creșterea animalelor . Însă, chiar da că zona dispune de un potențial agricol ridicat și poziția
geografică este favorabilă, productivitatea este redusă din cauza lipsei mijloacelor moderne de
muncă care i -ar ajuta pe țărani să obțină performanțe ridicate.

IV.2.1. Modul de utilizare al teren urilor

Suprafața agricolă este formată din totalitatea terenurilor care pot fi folosite de către
populație pentru desfășurarea activităților agricole, precum cultura plantelor și creșterea
animalelor, iar calitatea acestuia poate fi sporită sau diminuată de fator i naturali, tehnici sau
chimici.
Suprafața agricolă poate fi definit ă ca „o întindere de p ământ exploatată prin cultura
plantelor sau/și creșterea animalelor, reprezintă cea mai importantă componentă a spațilui rural,
ocupând o parte mai mult sau mai puți n extinsă a acestuia și având anumite limite impuse de
condițiile de relief și pedoclimatice sau de dezvoltarea tehnicii și tehnologiei la un moment
dat.”11
Suprafețele mari ale terenului agricol din zona studiată a oferit întotdeauna posibilitatea
populați ei comunei de a practica agricultura. De-a lungul timpului, ponderea suprafeței agricole
a suferit modificări, astfel că în 1990 terenul a rabil reprezenta 87,32% (8119 ha) din suprafața
totală agricolă de 9297 ha, ponderea pășunilor era de 2, 40% (924 ha) , fânețea 0,32% (30 ha), o
pondere mică de doar 0,44% (41 ha) aveau și liv ezile și pepinierele pomicole. Tabelul de mai jos
va scoate în evidență modificările care au avut loc în structura fondului funciar, vor fi analizate
comparativ date din perioada 199 0- 2015.

11 Cândea, M., Bran, F., (2001), Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Editura
Economică, București

62

Tab. nr 15 Structura fondului funciar agricol după modul de folosință
Anul Suprafața
agricolă Suprafața
arabilă Livezi și
pepiniere Viță de vie Pășuni și fânețe
ha % ha % ha % ha % ha %
1990 9297 91,96 8119 87,32 41 0,44 183 1,96 954 10,26
1995 9307 93,06 7768 83,46 12 0,12 125 1,34 1514 16,26
2000 9322 92,21 7900 84,74 12 0,12 142 1,52 1271 13,63
2005 9527 94,24 7922 83,15 14 0,14 150 1,57 1456 15,28
2010 9527 94,24 7922 83,15 11 0,11 150 1,57 1455 15,27
2015 9532 94,29 7940 83,29 12 0,12 157 1,64 1455 15,26

În 1995 ponderea terenului arabil scade ușor la 83,46% (7768 ha), scade și cea a livezilor
la 0,12% (12 ha) și a viței de vie la 1,34% (125 ha), însă crește ponderea pîșunilor și fânețelor la
16,26% (1514 ha). În anul 2000 terenul agricol s -a mai extins puțin la 84,74% (7900 ha),
pășunile și fânețele și -au restrâns suprafața la 13,63% (1271 ha), ponderea viței de vie a mai
crescut la 1,52% (142 ha), iar neschimbată a rămas ponderea livezilor și pepinierelor pomicole
de 0,12% (12 ha).
Începând cu anul 2005 suprafața terenului arabil se reduce la 83,15% ( 7922 ha), acesta
deține aceeași pondere și în anul 2010 , iar în 2015 se observă o mică creștere la 83,29% (7940
ha). În schimb, ponderea livezilor și pepinierelor pomicole crește în 2005 la 0,14% (14ha) și
scade în 2010 la 0,11% (11 ha), observându -se iar o evoluție în 2015 de 0,12% (12 ha), la fel și
ponderea pășunilor și fânețelor suferă o ușoară modificare, aceasta scade de la 15,28 % (1456 ha)
în 2005 la 15,27% ( 1455 ha) în 2010 și la 15,26% în 2015. Suprafața culturii viței de vie
păstrează aceeași pondere de 1,57% (150 ha) și în anul 2005 și în 2010 , aceasta scăzând ușor în
anul 2015 la 15,26%.
Deși în comuna Bălăcița agricultura nu este mecanizata, aci exită un număr de peste 100 de
tractoare, 87 de pluguri, 79 de semănători, 52 grape cu tracțiune mecanică , 28 de combine și
peste 50 de remorci, toate acestea facilitează desfășurarea activităților agricole precum
semănarea și recoltarea.
În cadrul comunei există și teren uri neagricole care dețin o suprafață mică de doar 3,86%
din suprafața totală a comunei, iar terenurile degradate și -au extins suprafața de la 0,32% (33 ha)
la 0,43% (41ha) în perioada 2010 – 2015, iar căile de comunicații deț in o pondere mică de 0,62%
(63ha).

63
Producția agricolă obținută de locuitorii comunei, aceștia fiind și principalii deținători ai
terenurilor agricole , nu este suficintă pentru a asigura un nivel de viață mai bun , modul de
exploatare și valo rificare al terenurilor, dar și lipsa sistemelor de irigat constituie principalele
cauze. Agricultura nefiind suficient subvenționată generează împosibilitatea țăranilor de a
achiziționa ingrasă minte chimice și de a realiza lucrări de fertilizare, deși în comună există
utilaje agricole, acestea nu sunt suficiente pentru a îmbunătății modul de exploatare al terenului
și pentru a crește producția. Majoritatea țăranilor produc pentru consum ul propriu și pentru a -și
putea hrăni animalele din jurul casei. Îmbătrânirea forței de muncă are un efect negativ asupra
agriculturii din zon ă, producția agricolă va fi din ce în ce mai scăzut ă, iar suprafața arabilă se va
reduce.

IV.2.2. Structura culturilor și producția agricolă vegetală
În zona studiată, culturile agricole sunt diversificate, iar în structura suprafeței cultivate
apar schimbări de la an la an. Cultivarea plant elor se face în sitem extensiv, sporirea producției
prin extinderea suprafețelor cultivate.
Principalele plante cu ltivate de către locuitorii comunei sunt cerealele, dar și plantele
tehnice. Culturile predominante sunt cele de grâu, secară, orz, ovăz, dar și floarea – soarelui ș i
rapiță, acestea sunt cele mai extinse datorită faptului ca sunt mai puțin costisitoare dec ât alte
plante, dar și datorită condițiilor fico -geografice care permit cultivarea lor .

Foto. 9 Suprafață agricolă lucrată și teren cultivat cu grâu

64
Grâu l și secara , datorită gradului mare de adaptabilitate la condițiile de mediu, se cultivă
dintotdeauna pe suprafețe mari, în 1990 suprafața ocupată d e culturile de grâu era de 2170 ha,
aceasta s -a extins de la 3494ha în anul 1994 la 3614 ha în 2000, însă în 2003 suprafața s -a redus
semnificativ , ajungând la 2261 ha. Odată cu restrângerea suprafețelor cultivate , producția de grâu
și secară a scăzut și ea , de la 7061t în 1990 la 5386t în 2003 ca urmare a condițiilor
meteorologice nefavorabile. Deși grâul și secara ocupă suprafețe mari, culturile de porumb sunt
cele mai răspândite, în anul 1990 ocupau o suprafață de 2531ha , în 1998 aceasta scade la 1845ha
ca urmare a creșterii culturilor de grâu și secară care ocupau atunci 3407ha, pentru ca în anul
2003 suprafețele cultivate cu porumb să fie predominante în comună, ocup ând 2904ha. În ceea
ce privește producția de porumb, în anul 1990 a fost de 2673t aceasta fiind mică în comparație cu
cea de grâu și secară din același an (7061t). O producție mare s -a înregistrat în anul 1994, ace asta
fiind de 7301t, însă o scadere import antă se observă la nivelul anului 1998, când producția era de
doar 2688t. În acest an nu a scăzut doar producția de porumb, ci și cea de grâu și secară ca
rezultat al secetei care a produs pagube mari agriculturii , sistemul de irigații fiind distrus dupa
1989. În anul 2003 producția de porumb obținută este cea mai mare comparativ cu celelalte
culturi, aceasta fiind de 6739t. Porumbul și grâul sunt cereale folosite atât pentru consumul
uman, cât și pentru furajarea animalelor, acest lucru a determinat cultiv area lor pe suprafețe cât
mai mari.
Dintre plantele tehnice, cea mai răspândită este floarea soarelui, suprafața pe care o ocupă
a crescut de la 710ha în 1990 la 76 9ha în anul 2003 . Extinderea suprafeței cultivate a atras și
creșterea producției de floare a soarelui de la 461t în 1990 la 796t în 2003. Aceste creșteri au fost
motivate de prețul mare și de existența unei piețe de desfacere.
Ovăzul, orzul, orzoaica, rapița sunt plante care se cultivă pe suprafețe mai mici (80 ha
ovăzul, 70 ha orzu, 30 ha orzoaica, 40 ha rapița ), suprafețe le cele mai mari sunt, după cum
putem observa mai sus, ocupate de mai culturile de grâu și secară, porumb și floarea soarelui.
Nici suprafața acoperită de plantele furajere perene nu este foarte mare, dintre acestea
lucer na este cea mai răspândită și utilizată pentru furajarea animalelor, aceasta contribuie și la
fertilizarea solului, iar recolta se face de 4 -5 ori an.
În aceeași situație se află și livezile, pomicultura se practică pe terenurile cu pantă, aici
predomină l ivezile de prun,măr și păr. S uprafața ocupată de acestea a scăzut treptat de la 41ha în
1990, la 14ha în 2005, iar în 2015 acestea mai ocupă doar 12ha din totalul suprafeței arabile.

65

Foto.10 Livadă de meri

În ceea ce privește viile, acestea se cultivă pe versanții cu expoziție către sud și sud -est
pentru a beneficia cât mai mult de lumina soarelui. S uprafața acestora scade de la 183ha în 1990
la 125ha în 1994 , dar în anii ce urmează , începând cu 1998 și până în 2015 se înregistrează o
ușoară revenire la val orile inițiale, în 2015 viile ocupă 157ha având o producție de 660t, mai
mică decât cea din anul 2003 de 680t . Producția mică de struguri a fost determinată de condițiile
climatice nefavorabile, dar și de lipsa dotărilor tehnice car e ar fi putut genera producții mai mari.

Foto.11 Cultură de viță de vie

66
Cultura legumelor se practică și în comuna Bălăcița pentru suplimentarea alimentației
gospodăriei , dar și pentru comercializarea lor. Legumele și zarzavaturile sunt cultivate în
apropierea pârâului Desnățui pentru a facilita procesul de irigat, dar și în gospodăriile proprii
unde țăranii amenajează sere și solarii pentru a obține producții mai mari. Suprafața cultivată în
comună s -a mărit , în 1990 aceasta era de doar 22ha, ia r în 2003 a ajuns la 50. Odată cu suprafața,
a crescut și productivitatea care în 1990 era de 132t, iar în 2003 a crescut semnificativ la 566t.
Principalele legume cultivate sunt tomatele, ardeii, varza, conopida, castraveții, morcovii.

Tab. nr16 Producția medie a principalelor culturi în comuna Bălăcița
Suprafața (ha) cultivată în anii: Producție (t) medie în anii:
1990 1994 1998 2003 1990 1994 1998 2003
Porumb boabe 2531 2554 1845 2904 2673 7301 2688 6739
Grâu și secară 2170 3494 3407 2261 7061 9706 5283 5386
Floarea soarelui 710 335 1045 769 461 352 770 796
Viță de vie 183 125 150 150 148 350 150 680
Legume 22 12 27 50 132 67 186 566

Oscilația continuă a cantității producției agricole de la nivelul comunei Bălăcița potate fi
atribuită vremii nefavorabile care au influențat agricultura, dar deficitului de mașini agricole, iar
măsurile pe care omul le -a luat î n privința irigațiilor și a îngrăsămintelor chimice nu au sporit cu
mult producția.
Costurile ridicate pentru a transporta produsel e, lipsa hambarelor pentru stocarea
produselor și prețul mic oferit pe produsele vegetale au dus la dificultatea de a le c omercializa ,
astfel produsele sunt comercializate fără contract, în principal legumele și fructele care se vând
către cumpăratori indi viduali. Doar floarea soarelui și grâul se comercializează pe bază de
contract.

IV.2.3 Creșterea animalelor
Creșterea animalelor este ramura agriculturii care s -a apărut aici datorită cadrului natural
care oferă condiții propice creșterii animalelor, aici aflându -se suprafețe întinse cu pășuni și
fânețe, grâu, porumb. Deși creșterea animalelor și prelucrarea produselor animaliere nu mai sunt
ocupații atrăgătoare pentru locuitori din cauza valorii reduse a producției și a lipsei dotării

67
tehnice, a ceastă act ivitate s -a dezvoltat în gospodăriile tărănești, fiind o sursă importantă de
hrană. În majoritatea gospodăriilor din comuna, și în general din spațiul rural, se practică
creșterea an imalelor în sistem tradițional, iar producția este folosită pentru a acope rii necesarul
de hrană propriu, nu pentru a o comercializa.

Tab. nr.16 Efective animale în comuna Bălăcița
Denumirea speciei 1990 2002 2007
Bovine 1164 842 684
Ovine 8219 5264 3465
Caprine 481 623 911
Porcine 1426 1127 1232
Păsări 51950 18500 20020

În tabelul de mai sus observăm ca în comuna Bălăcița în sectorul zootehnic predomină
evective bovine, porcine, caprine , ovine și păsări . La nivelul comunei, efectivele de animale au
scăzut în intervalul studiat 1990, 2002, 2007, aici domină creșterea păsărilor, ovinelor, urmată de
creșterea porcinelor , aceste a fiind crscute pentru lână și carne și ouă . Remarcăm în tabel ul nr.16
că numărul ovinelor a avut, pe parcursul timpului, o tendință descendentă , de la 8219 capete în
1990 la 3465 în anul 2007, în aceeași situație se află si efectivul de bovine , care de la 1164
capete în 1990 a scăzut la 684 capete în 2007. În ceea ce privește efectivul de porcinele, acesta a
avut un traseu oscilant, în 1990 s -au înregistrat 1426 capete, numărul a scăzut în 2002 la 1127
pentru a crește în anul 20 07 la 1232 capete , această evoluție a fost posibilă datorită extinderii
culturil or de porumb . Și numărul păsărilor a variat, în 1990 acesta era de 51950 capete, iar în
Foto.12 Animale la păscut

68
anul 2002 numărul acestora a scăzut cu mult ajungând la 18500 , pentru a crește în 2007 la 20020
capete. Efectivul de caprine a fost dintotdeauna mai mic, însă acesta a înregistrat o evoluție de la
481 capete în 1990 la 911 capete în 2007.
Toate aceste schimbări și scăderea efectivului de animale de la nivelul comunei Bălăcița
din intervalul 1990, 2002, 2007 s -au produs în urma modificării condițiilor sociale și economi ce,
din această cauză numărul de animale din gospodăriile locitorilor este mic în raport cu
potențialul agricol.
Scăderea efectivului de animale a determinat și scăderea producției animaliere, însă
producția diminuată nu este doar rezultatul unui număr mai mic de animale, ci și al lipsei unor
furaje care sunt necesare în procesul de creștere al acestora.

Anul 1990 1994 1998 2003
Producția de carne
(t) 515 510 492 584
Producția de lapte
(hl) 6287 11830 10457 11690
Producția de lână
(Kg) 27992 17680 8000 6700
Producția de ouă
(buc) 23430 12550 11418 16032

Produsele animaliere obținute reprezintă o reflectare a efectivului de animale, odată cu
scăderea acestora a fost influențat ă și producția. Această situație este bine pusă în evidență de
producția de lână care a scăzut concomitent cu numărul ovinelor de la 27992 kg în anul 1990 la
6700 kg în 2003. Scăderi au apărut și la producția de ouă, deși numărul păsărilor este mare,
producția a scăzut d e la 23430 bucăți în 1990 la 11418 bucăți în 1998 și a crescut ușor în 2003.
La polul opus se află producțiile de carne și lapte, deși numărul animalelor a scăzut,
producția de carne a avut o evoluție ascendentă de la 515t în 1990 la 584t în 2003. Producți a de
lapte a crescut și ea de la 6287hl în 1990 la 11690hl în 2003, acest lucru se explică nu prin
creșterea efectivului de bovine, acesta scăzând semnificativ, ci prin înlo cuirea raselor cu altele
care prezintă o capacitate mai mare de producție , dar și p rin extinderea suprafețelor de pășune și
fânețe, acestea fiind o importantă sursă de hrană care sporesc producția.

69
În comună, sectorul agricol este reprezentat de ferme mici de subzidență, astfel
comercializarea produselor animaliere este redusă, acestea r eprezintă o sursă de hrană i mportantă
pentru locuitori, vânzarea de produse fiind limitată la brânză, lapte și porci către cumpărători
individuali.
Scăderea producției de -a lungul timpului a fost determinată de situația financiară precară a
țăranilor care nu au posibilitatea de a investi în agricultură, proprietățile acestora au o suprafață
mică de doar 2 -5 ha și nu pot susține dezvoltarea producției zootehnice. O altă cauză care
determină o producție scăzută este refuzul țăranilor de a consulta specialiști în domeniul
agriculturii.
O remediere a problemelor din sectorul agricol ar putea fi asocierea terenurilor și
înființarea asocițiilor agricole, astfel țăranii ar putea spori producția prin exploatarea unor
suprafețe mai mari, prin achi ziționarea utilajelor agricole, prin accesarea fondurilor europene.

IV.3. Activități industriale

În prezent, î n comuna B ălăcița, industria este foarte slab dezvoltat ă, activitățile tradiționale
fiind din cele mai vechi timpuri cultura plantelor și crește rea animalelor, acestea asigurând traiul
locuitorilor. Însă, până în anul 1990 profilul comunei era agro -industrial, aici existând o fabrică
de brânzeturi și cașcaval care folosea ca materie primă laptele produs în comună. Azi industria
comunei este reprez entată de morărit și panificație, existând aici două mori și o fabrică de
panificație și patiserie, acest ea aparținând sectorului privat, iar alte activități economice care să
valorifice resursele umane și materiale ale comunei nu au mai fost înființate.

IV.4. Activități comerciale
Comerțul reprezintă totalitatea schimburilor economice sau înstrăinarea bunurilor prorii
prin vânzare în schimbul unor mijloace de plată.
Activitățile comerciale au evoluat odată cu dezvoltarea rețelei de drumuri care a ușurat
transportul de mărfuri , iar în localitățile importante au apărut tot mai multe târguri și bâlciuri
care asigură mișcarea produselor agricole și produselor animaliere . Aici participă atât locuitorii
satelor care găzduiesc aceste târguri, cât și negustori străini din satele învecinate.

70
În comuna Bălăcița, comerțul s -a dezvoltat cu mult timp în urmă și datorită profilului
agricol al comunei, locuitorii își vindeau produsele ( brânză, lapte, ouă, carne, cereale) sau le
schimbau cu altele. Acest lucru se întâm plă și astăzi la târgul din comună care se desfășoară în
fiecare duminică. În fiecare an pe data de 14 septembrie se desfășoară în comună și bâlciul,
acesta fiind o altă formă veche de realizare a activităților comerciale. Aici nu sunt aduse doar
produse agricole și meșteșugărești, ci și produse îndustriale. Acesta este așteptat cu nerăbdare
mai ales de copii, fiin d aduse aici aparate de distracție precum tiribombe, călușei și alte
numeroase jucării. Bâlciul este locul unde se pot desfășura atât actvități comerciale, cât și
activități de relaxare, distractive, acesta este foarte aglomerat în fiecare an datorită dezvoltării
infrastructurii și apariției mai multor mijloace de transport în comun, astfel pot partic ipa la acest
eveniment și locuitori ai altor sate mai îndepărtate.
Activitatea comercială din comună este asigurată și de mai multe societăți comerciale ,
numărul acestora variază de la un sat la altul, iar cele mai multe sunt concentrate în satul Bălăcița
unde sunt 9 magazine alimentare unde activează 14 angajați și un magazin de materiale de
construcții cu un singur angajat și două farmacii . În satul Gvardinița există 6 magazine
alimentare cu 6 a ngajați și un magazin pope funebre , iar în satul Dobra au fost înființate recent
două magazine alimentare, ambele având câte un angajat.
În funcție de numărul societăților comerciale au fost îndividualizate mai multe tipuri de
comune:
• comune cu 1 -2 societ ăți comerciale
• comune cu 3 -5 societăți comerciale
• comune cu 5 -10 societăți comerciale
• comune cu 10 -15 societăți comerciale
• comune cu 20 -30 societăți comerciale
Comuna Bălăcița se încadrează în categoria comunelor cu 20-30 societăți comerciale , aici
existând 17 magazine alimentare și alte 4 societăți c omerciale cu diverse profiluri, însă forța de
muncă împlicată în activitatea comercială este foarte mică .

71

Foto.13 Magazin alimentar,bar
Foto.14 Târgul comunal

IV.4. Transporturi

În comuna Bălăcița infrastructura de transport este reprezentată doar de căi rutiere.
Dezvoltarea acestora a facilitat transportul de mărfuri, sporind astfel eficiența a ctivităților
economie, iar mobilitatea populației a crescut și ea .
Teritoriul administ rativ al comunei este străbăt ut de drumul județe an DJ 606 care face
legătura rutieră între comună și orașul Vânju Mare , dar și legătura între comună și județul Dolj,
acesta trece și prin localitățile Bălăcița, Dobra și Gvardinișa făcând legătura între ele . Un alt
drum județean care traversează teritoriul comunei este DJ 561, acesta face leagă tura între
localitățil e Oprișor – Bălăcița – Gvardinița . Aceste drumuri se intersectează în localitatea Bălăcița
care este situată în partea centrală a comunei, intersecția nu este sistematizată corespunzător deși
aceste drumuri au fost modernizate.
Drumul comunal DC 93 face legătura între localitățile Dobra și Pădina Mare, iar la
periferia localității Dobra acesta se intersectează cu drumul județean DJ 606, nici această
intersecție nu este sistematizată. Drumul comunal DC 93 nu este modernizat, iar circulația se
desfășoară foarte greu.
Reședința comunei este localizată în centru l teritoriului administrativ, la o distanță de 1,5
km de localitatea Gvardinița care s e desfășoară pe valea Desnățuilui și la o distanță de 3 km de
localitatea Dobra, aceasta s -a dezvoltat la intersecția drumurilor Dj 606 și DC 93. Legătura
comunei Bălăcița cu Drobeta Turnu Severin, reședința județului Mehedinți se realizează prin
intermedi ul drumului DJ 606 Bălăcița – Vânju Mare și drumului E 69A Vânju Mare – Drobeta
Turnu Severin. Tot prin intermediul drumului DJ 606 se poate face legătura directă a comunei cu
municipiul Craiova.

72
În comună mai există și drumuri neamenajate de pământ sau acop erite cu pietriș care fac
legătura între zona locuită și exploatațiile agricole. După căderea unor precipitațiile abundente,
aceste drumuri sunt greu de parcurs atât pe jos de către țărani, cât și cu mașinile agricole. Alte
disfuncționalități ale drumumuri lor din comună sunt: lipsa platformelor de parcare a
autovehiculelor în zonele de interes public, lipsa trotuarelor de -a lungul drumurilor principale DJ
606 și DJ 561 în zona intravilană, intersecții nemodernizate. Fiin traversată de pârâul Desnățui,
în co muna Bălăcița există mai multe poduri și podețe, un pod de beton se află chiar la intersecția
drumurilor județene DJ 606 cu Dj 561, aici circulația se realizează în condiții bune.
Datorită modernizării drumurilor, legătura între comună și localitățile vec ine, dar și între
comună și municipiul Drobeta Turnu Severin se face cu mijloace de transport în comun,
locuitorii comunei Bălăcița sunt deserviți zilnic de trei firme de transport în comun:
• TICOS SRL : Luni – Duminică
Orșova (7:20) – Drobeta Turnu Severin (8:20) – (9:40) Gvardinița
Gvardinița (12:45) –Drobeta Turnu Severin (14:00) – Orșova (15:00)
• Ibraflor Com SRL: Luni – Vineri, Duminică
Gvardinița (06:00) – Drobeta Turnu Severin (7:30)
Drobeta Turnu Severin (16:00) – Gvardinița (17:30 )
• Trans Băbăț &Co: Luni -Vineri, Duminică
Gvardinița (07:30) – Drobeta Turnu Severin (09:00)
Drobeta Turnu Severin (15:30) – Gvardinița (17:00)
Teritoriul comunei Bălăcița nu este traversat linia de cale ferată, cea mai apropiată stație
CFR este gara Drobeta Turnu Severin.

IV.6. Turism
Din punct de vedere al potenț ialului turistic, comuna Bălăcița, se încadrează în zona III
turistică, zona arealului de câmpie, fiind considerată ca o „poartă de acces” dinspre și înspre
Județ ul Dolj.12
Situându -se într -un podiș piemontan, r elieful comunei nu este unul spectaculos, acesta are altitudini
joase ce nu depășesc 300 de metri , peisajul fiind unul monoton. Astfel, putem constata că în comună nu
există elemente turistice naturale care să atragă atenția turiștilor, însă elementele antropice ar putea stârni

12 Planul Urbanistic General, 2014

73
interesul . Aici, ca în orice așezare din țara noastră, există urme care in dică prezența omului pe teritoriul
comunei Bălăcița din timpuri străvechi. Localitățile Bălăcița și Gvardinița sunt atestate încă din 1535, iar
localitatea Dobra a fost amintită pentru prima dată în 1533, aceasta a fost proprietatea boierului
Constantin Po enaru în urma căruia a rămas un frumos conac. Conacul „Poenaru” se află și astăzi în
localitatea Dobra, acesta este deosebit din punct de vedere arhitectonic, însă se află într -o stare accentuată
de degradare. Și în loc alitatea Gvardinița se află conacul „Găm ănescu”, acesta urmează să fie restaurat și
ar putea primi funcții turistice. Ca monumente arhitecturale se pot menționa , t ot în localitatea
Gvardinița , și casele boierești cu o formă și o arhitectură diferită de cea a caselor tradiționale, însă s -au
deteriorat cu timpul deoarece nu au fost niciodată renovate.

Un element de atracție turistică ar putea fi valul „Brazda lui Novac” care a fost ridicat de împăratul
Constantin cel Mare, primul împarat creștin al Imperiului Roman, acesta recu cerind o parte din sudul
Daciei a realizat acest val care a avut rol de gran iță, fiind o fortificație militară avea rol și de apărare . O
porțiune a valului se află pe teritoriu comunei Bălăcița, acesta pornește de la Gura Topolnuței, la
periferia localit ății Șimian, traversează Craiova, ajungând în apropiere de orașul Mizil din județul
Prahova , avea o înălțime de 3m, o lățime de 14 m și o lungime de peste 700km . Brazda lui Novac este un
monument istoric și face parte din lista monumentelor istorice din județul Mehedinți, fiind înscris în
Patrimoniul cultural național al Româ niei, cu toate acestea în comună nu există marcaje care să indice
fosta graniță a Imperiului Roman.

Foto.15 Conacul „Poenaru” din localitatea Dobra

74

Fig.23 Desfășurarea Brazdei lui Novac
Sursa: Wikipedia.ro

Patrimoniul construit mai este reprezentat și de :
-un monument dedicat Răscoalei Țărănești din 1907, acesta are inscripționate numele
țăranilor care au decedat,
– biser ica „ Sfântul Nicolae” din localitatea Dobra, aceasta a fost construită în 1872 și face
parte din lista monumentelor de patrimoniu de importanță locală.
– Biserica cu hramul „Sf. Împăraț i” din localitatea Bălăcița a fost ctitorită d e logofătul
Dumitrache Brăiloiu, construită în jur de anul 1898.
– Biserica „ Sfântul Nicolae” din localitatea Gvardinița construită în anul 1804

Foto.16 Biserica „ Sfântul Nicolae” din localitatea
Dobra
Foto.17 Intrarea în Biserica „Sf. Nicolae”

75

Foto.18 Biserica „Sf. Nicolae” din Gvardinița
Foto.19 Biserica „ Sf. Împărați” din localitatea Bălăcița

Alături de acestea, în comună au fost găsite și mărturii arheologice, unele dintre acestea au
fost descoperite întâmplător. În localitatea Bălăcița au fost descoperite în anul 1983 un topor din
piatră șlefuită aparținând perioadei de tranziție de la neolotic la bronz și două topoare din bronz
de tip celt. În colecția unui localnic a fost găsită o m onedă concavă geto -dacică și alte monede de
argint din anii 150 -250, dar și pandantive cu formă frunză de viță de vie care sugere ază un
posibil cult al zeului D ionyssos. Au mai fost găsite și monede de argint care datează din timpul
împăratului roman Hadri an (117 -138).
În satul Dobra, în apropiere de Școala Generală, s -au descoperit mărturii arheologice ale
culturilor Sălcuța (eneoliticul dezvoltat 4500 – 3700 a. Chr.) și Verbicioara ( bronzul mijlociu,
2200 – 1500 a. Chr), aici a fost găsit un bordei cu un cuptor în interior și mai multe fragmente
ceramice și o ceșcuță aparținând culturii Verbicioara. Tot în apropiere de localitatea au fost
descoperite și fragmente de ceramică geto -dacice, iar în satul Gvardinița au fost recuperate
câteva unelte din silex a tribuite culturii aurignaciene din paleoliticul superior.
O mică parte a acestor obiecte arheologice care dovedesc că teritoriul comunei Bălăcița a
fost locuit din cele mai vechi sunt expuse în Școala Generală cu clasele I -VIII Bălăcița.
Toate acestea re prezintă elemente de atracție pentru turismul de tranzit, comuna Bălăcița
aflându -se la 57 de km de Drobeta Turnu Severin și la 64 km de Craiova. Tot un punct de
atracție pentru cei care tranzitează comuna este și bâlciul anual care are loc pe data de 14
septembrie, dar nedeile hramurilor bisericilor care au loc pe data de 21 mai în localitatea
Gvardinița, 25 mai în localitatea Dobra și pe data de 23 aprilie în satul Bălăcița.
În comuna noastră, ni ci turismul rural nu ase află într -un stadiu foarte avansat , deși aici o
multitudine de obiceiuri, tradiții și activități religioase care ar putea atrage turișt ii care sunt

76
interesați mai mult de latura umană decât de cea naturală. Aici se mai păstrează și astăzi o mare
parte a obiceiurilor și datinilor populare, acestea sunt legate de sărbătorile religioase, dar și de
momentele din viața oamenilor p recum urmează:
– Obiceiuri și tradiții de Botez . La naștere, mama este asistată de o moașă din neam,
iar botezul se înfăptuiește după cel puțin 8 zile de la naștere , fiind săvârșit de către
un preot. Moașa și nașa au un rol important în această ceremonie, moașa fiind cea
care duce copilul la biserică și spune„ duc un păgân și voi aduce un creștin”, iar
după finalizarea ceremoniei aceasta spune „am dus un păgân și am adus un creștin”.
Moașa este și cea care udă rădăcina unui măr cu apa în care a fost botezat copilul,
pentru ca acesta să crească sănătos și frumos. „ Ridicatul la grindă” este un alt
obicei care se întâlnește aici, copilul botezat trebuie ridicat la grindă trei ani la rând,
în dimineața Anului Nou, de către moașa care pune pe capul copilului un colac
împletit, și il ridică pe acesta de trei ori la grindă în timp ce st ă cu fața la răsărit.
– Nunta este unul dintre cele mai importante evenimente din viața oameni lor,
obiceiurile diferă de la o zonă la alta. Aici există obiceiuri legate de cele trei
perioade importante precum logodna, nunta și perioada de după nuntă. Primul pas
este pețitul și stabilirea zestrei. Lada cu zestre trebuie să cuprindă lucruri ale
mires ei, dar și o sticlă cu vin, două pahare și două farfurii, după ce zestrea este
stabilită, urmeză fixarea datei nunții. Un alt obicei este legat de chemarea la nuntă
care se face cu plosca de țuică, iar c el care bea acceptă invitația. Aducerea bradului
la casa miresei, acesta a fost înițial împodobit cu ghirlande de către tinerii din sat.
Bradul este simbol al tinereții, lângă acesta stau doi tineri care stropesc cu apă și
grâu nuntașii pentru ca aceștia să fie darnici cu tinerii căsătoriți. Mireasa este găt ită
de nașă și este ascunsă pentru ca mirele să o găsească, urmând sa meargă la biserica
unde are loc ceremonia religioasă. Alte momente importante sunt „legarea” miresei
, mersul la fântână, ducerea ulciorului cu apă la socrii.
Dintre obiceiurile legate de sărbători, amintim: sorcova, steaua , plugușorul, capra
de Anul Nou, dar și nedeile.
În ceea ce privește portul popular al femeilor și bărbaților, acesta s -a pierdut în totalitate .
Portul popular al femeilor era format din vâlnic, catrință și cămașă sau borangic, culoarea

77
predominantă aici fiind negrul. Portul bărbaților fiind mai simplu cuprindea : cămașă albă brodată
pe piept, cioareci, șubă și pălărie.
În comună nu există infrastructură turistică, unități de alimentație sau cazare și nici o zonă
de agrement, astfel aici se poate practica doar agroturismul și turismul de tranzit. O zonă de
agrement s -ar putea amenaja în pădurea din localitatea Gvardinița, dar ar pute fi amenajate și
malurile Desnățuiului cu băncuțe și spații de relaxare.

IV.7. Sănăta tea
Serviciie de sănătate din comuna Bălăcița sunt mult rămase în urmă di n punct de vedere al
tehnicii sanitare , din această cauză locuitorii nu beneficiază de o îngrijire corespunzătoare.
În comună, în satul Bălăcița există singurul cabinet medical, cu un singur medic de
familie, acesta nu beneficiază de dotări sanitare care să îmbunătățească serviciile medicale. Tot
în satul bălăcița se află și două farmacii și două cabinete stomatologice, acestea sunt dotate cu
aparatură performantă , deși mare parte a locuitorilor nu au acces la serviciile stomatologice din
cauze financiare. În comuna s -a înființat în anul 2008 și un cabinet de medicină veterinară cu un
singur medic veterinar și o farmacie veterinară.
Cel mai apropiat centru pentru situații de urgență e ste Spitalul din Vânju Mare, acesta
deține 2 ambulanțe, iar cazurile medicale grave sunt tratate la Spitalul Județean din Drobeta
Turnu Severin.

Foto.20 Cabinetul medical și stomatologia
Foto.21 Farmacia

78
IV.8 Învățământul

Învățământul are un rol important în creșterea, pregătirea și calificarea unei populații , de
aceea infrastructura școlară are și ea o mare însemnătate, însă instituțiile de învățămât din mediul
rural nu beneficiază de dotări adecvate. Aici nu există laboratoare, iar dotările tehn ico-edilitare
se află într -o stare precară.
În comuna Bălăcița, în fiecare localitate componentă există școală și grădiniță. În
localitatea Dobra școala a fost desființată și există doar o grădiniță, în localitatea Bălăcița
funcționează o școală cu clasele I -VIII, iar în anul 2018 va fi dată în folosință o grădiniță cu
program prelungit și în localitatea Gvardinița a fost construită în anul 2012 o școală modenă
unde își desfășoară activitatea elevii din clasele I -VIII, aici funcționează și o grădiniță.
Cu toate că în comună s -au c onstruit noi școli, iar gradul de dotare al unităților de
învățământ a evoluat vizibil, numărul elevilor este din ce în ce mai mic, în anul 2005 se
înregistrau peste 300 de elevi , iar în prezent numărul acestora a scăzut la 230 de școlari. A cest
lucru fiind cauzat de rata scăzută a natalității și de numărul mare al tinerilor și adulților care
părăsesc comuna în căutarea unei vieți mai bune.
În ceea ce privește numărul cadrelor didactice, în prezent în comuna Bălăciț a funcționează
20 de cadre în învățământul primar,gimnazial și preșcolar.
După încheierea claselor gimnaziale, majoritatea elevilor își continuă studiile la în liceele
din Drobeta Turnu Severin sau la Liceul Teoretic „Dr. Victor Gomoiu” din Vânju Mare, iar cel
mai apropiat centru universitar este Drobeta Turnu Severin, aici aflându -se filiale ale
Universității din București și Universității din Craiova.

Foto.22 Școala cu clasele I -VIII Gvardinița
Foto.23 Școala cu clasele I -VIII Bălăcița
Foto.24 Viitoarea grădiniță cu program
prelungit în localitatea Bălăcița

79
CAPITOLUL V. PROTECȚIA MEDIULUI

Relația dintre om și mediul înconjurător a fost din cele mai vechi timpuri una foarte
strânsă, omul a încercat dintotdeauna să valorifice tot ceea ce îi ofere ă natura pentru a se putea
hrăni și supraviețui. Protecția mediului este o problemă care a apărut în zilele noastre deoarece
omul a început să abuzeze de resursele oferite de mediul înconjurător pentru a -și crea o viață cât
mai confortabilă ignorând f aptul că sănatatea lui depinde de starea acestuia .
În ceea ce privește comuna Bălăcița, aic i nu există poluanți puternici care să afecteze
calitatea solului, apei și aerului. Dar c u toate acestea, există o ușoară urmă de poluare, în special
a aerului și a apei Desnățuiului. Această poluare este produsă de autovehicule și deșeurile pe care
oamenii care locuiesc în apropierea râului le arncă în apa acestuia , deși în comună există puncte
de depozitarea a deșeurilor menajere, care săptămânal sunt colectate de o firmă privată.
Pe teritoriul comunei nu există zone cu riscuri naturale extreme, dar o problemă ar putea fi
reprezentată de degradarea malurilor Desnățuiului din localitatea Gvardinița, aceasta a fost
provocată de îndepărtarea vegetației. Pentru a nu afec ta echilibrul mediului înconjurător și
împlicit calitatea vieții locuitorilor, trebuie luate o serie de măsuri, precum:
– Amplasarea în afara zonelor de locuit a stațiilor de epurare
– Plantarea de pomi pe arterele principale de circulație
– Prevenirea inundațiilor la ploile torențiale prin regularizarea pârâului Desnățui.
– Stabilizarea malurilor Desnățuiului plantații verzi de protecție
– Stabilizarea terenurilor degradate prin împădurire

80
CAPITOLUL VI. STRATEGII DE DEZVOLTARE RURALĂ

Strategii le de dezvoltarea presupun stabili rea unor obiective și realiazrea acestora în
vederea creșterii nivelului de trai al locuitorilor comunei. Comuna Bălăcița, în ultimii ani, a
cunoscut o evoluți e din punct de vedere al echipării tehnice și al infrastructuri i sociale , iar
datorită așezării în zona de câmpie și a amplasării pe drumul județean , comuna prezintă mari
posibilități de dezvoltare, ace asta dispune atât de resurse naturale cât și de resurse umane , lucru
favorabil realizării și dezvoltării proiectelor.
În prezent, în comuna Bălăcița principalele priorități de dezvoltare sunt:
– În 2016 Consiliul local a hotărât modernizarea drumurilor celor trei localități
componente.
– Modernizarea fondului construit prin reabilitarea construcțiilor existente
– Achiziționarea unui echipament IT pentru Școala cu clasele I -VIII Bălăcița
– Pentru localitatea Gvardinița, Primăria Bălăcița a derulat proiectul „ Extindere rețea
de canalizare cu stație epurare sat Gvardinița”

Propuneri de proiecte de dezvoltare :
– Realizarea de spații verzi în localitățile Dobra, Bălăcița și Gvardinița.
– Amenajarea drumurilor județene DJ606 și DJ561A cu trotuare.
– Amenajarea intersecției DJ606 cu DJ607 din localitatea Bălăcița.
– Susținerea agriculturii și revigorarea acesteia prin înfi ințarea unor asociații agricole
– Înființarea unor unități de depozitare și a p relucrare a produselor agricole
– Refacerea sistemului de irigații
– Oprirea declinului demografic prin creșterea calității vieții , modernizarea
infrastructurii, revigorare economică .
– În ceea ce privește turismul , comuna Bălăcița nu dispune de un potențial natural și
antropic spectaculos, dar tradițiile, modul de viață al locuitorilor ar putea atrage
turiști interesați de mediul rural, dezvoltându -se astfel agro -turismul și bio –
turismul. Astfel propunem administrației publice întreținerea și amenajarea
posibilelor elemente de atracție, promovarea activităților din zonă, menținerea
elementelor tradiționale.

81
Concluzii

În lucrarea de față am dorit să pun în evidență principalele probleme de geografie umană
cu care se confruntă comuna. Pe parcursul celor șase capitole ale lucrării am încercat să prezint
caracteristicile fizico -geografice, demografice și economice ale așezării.
Teritoriul administrat iv al comunei se află în Podișul Înalt al Bălăciței, o subdiviziune a
Piemontului Getic, caracteristicile reliefului au permis practicarea activităților umane. Un alt
factor favorabil este climatul acestei unități caracterizat prin veri calde, precipitații slabe și ierni
moderate cu ușoare încălziri datorate maselor de aer mediteranean, aceste condiții fiind prielnice
culturii cerealelor, viței de vie și a pomilor fructiferi. Nu doar relieful și clima au favorizat
apariția ș i dezvoltarea așezărilor umane în acestă zonă , ci și resursele de apă, comuna Bălăcița
deține importante resurse de apă în subteran și este străbătută și de râul Desnățui.
Din totalitatea datelor prezentate în acest studiu rezultă că Bălăcița este o comună aflată
într-o etapă de dezvoltar e, dar care se confruntă cu numeroase probleme precum îmbătrânirea și
migrarea populației, dar și cu probleme de ordin economic.
Populația relativ mică a comunei prezintă tendințe de scădere, acest lucru find cauzat de
rata scăzută a natalității și de gradul ridicat de îmbătrânire . Evoluția numerică a populației a
înregistrat o continuă scădere de la 4091 locuitori în 1992 la 3674 de locuitori în anul 2000,
ajungând în 2016 la o populație de doar 2753 de locuitori, aceasta este rezultatul miscării
natur ale și migratorii care a fost și este condiționată de gradul de dezvoltare economică a
comunei.
Pentru comuna Bălăcița, agricultura este principala ramură economică și principala sursă
de venit a locuitorilor . Deși comuna are un potențial agricol ridicat, această ramură trece prin tr-o
perioadă de criză determinată de lipsa mașinilor agricole, de inexistența unui sistem de irigații și
chiar a resurselor umane care preferă să părăsească comuna în căutare unui loc de muncă într -un
alt domeniu decât cel agricol .
În ceea ce privește turismul, acesta nu prezintă un potențial ridicat, resursele naturale nu
sunt spectaculoase, iar cele antropice sunt reprezentate de tradiții, târguri, bâlciuri și câteva
mărturii arheologice care atestă locuirea teritoriului din timp uri vechi. Cadrul natural, deși
monoton, ar putea fi valorificat prin practicarea turismului rural, ai s -ar putea practica și

82
agroturismul prin punera la dispoziția turiștilor a gospodăriilor țărănești și desfășurarea unor
activități specifice acestui tip de turism.
Cu toate acestea , comuna Bălăcița se află într -o perioadă de ascensiune din punct de
vedere al nivelului de trai. A tât populația cât și resurasele naturale reprezintă baza dezvoltării
comunei și a creșterii calității vieții.

83
Bibliografie

1. Amalia Mihaela Oglindoiu, (2010) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia
așezarilor rurale, Editura AIUS, Craiova
2. Boengiu, S. , (2008), Piemontul Bălăciței. Studiu de geografie, Editura Universitaria,
Craiova.
3. Boengiu, S., Negreanu Ș., (2004), Unele precizări asupra romanianului în Piemontul
Bălăciței, Editura Universitaria, Craiova
4. Butura, V. , (1978), Etnografia poporului român, cultura materială, Edi tura Dacia, Cluj –
Napoca
5. Cândea, M., Bran, F., (2001), Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare,
dezvoltare durabilă, Editura Economică, București.
6. Ciubotea, D., Croitoru, G., (2008), Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bălăciței:
studii și documente, Craiova
7. Cucu, V., Cucu Ana Popov a, (1980), Județele patriei. Județul Mehedinți, Editura
Academiei Republicii Socialiste Romania, București
8. Cucu, V. (1974), Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Didactică și
Pedagogică , București
9. Cucu, V., (2000), Geografia așezărilor rurale, Editura Domino, Târgoviște
10. Davidescu, M. (1964), Monumente istorice din Oltenia, Editura Meridiane,
București
11. Erdeli, G., Dumitrache Liliana (2004) ,Geografia populației, Editura Corint,
București
12. Geografia României IV, (1992), Editura Academiei, București
13. Institutul Național de Statistică Mehedinți
14. Planul Urbanistic General al Comunei Bălăcița , (2014)
15. Stroe, R., (2003), Piemontul Bălăciței. Studiu geomorfologic, Editura MondoRo,
București
16. Stroe, R., Peptenatu, D., (2011), Dicționar geografic al județului Mehedinți, Editura
Fundației „ Scrisul Românesc”, Craiova
17. Vert, C. , (2000) , Geografia populației și așezărilor umane, Editura Mirton, Timișoara

84