Afectiuni Posttraumatice ale Piciorului la Sportivii Amatori

LUCRARE DE LICENTA

Afectiuni posttraumatice ale piciorului la sportivii amatori:

diagnostic clinic, functional, tratament complex

Introducere

Motto: “Campionii nu se nasc in salile de sport. Campionii sunt facuti din ceea ce au mai adans sadit in ei: o dorinta, un vis, o chemare.”

Muhammad Ali.

Lucrarea de fata reprezinta un studiu efectuat asupra afectiunilor posttraumatice ale piciorului sportivilor amatori, in principal asupra principiilor de tratament ale acestora.

Piciorul reprezinta baza flexibila si elastica prin care corpul isi pastreaza pozitia verticala in timpul miscarii. In timpul mersului acesta se alungeste, in medie, cu 6.6 mm. Flexibilitatea sa este datorata anatomiei complicate a celor 28 de oase ale sale. Ea poate sa se adapteze diferitelor suprafete si sa absoarba socurile. Planta piciorului este strabatuta de numeroase terminatii nervoase.

Piciorul are un rol static si dinamic, de o importanta aproape egala, fiind parghia terminala a locomotiei. Hohmann denumea piciorul “ o opera de arta arhitechturala a naturii “.

Lucrarea este conceputa in mod clasic in doua parti: una teoretica si una practica.

In partea teoretica am descries notiunile cu privire la anatomia piciorului. Am prezentat notiuni de biomecanica a piciorului, leziuni care se produc frecvent in diferite ramuri sportive precum si metode de tratament.

Partea a doua, partea pratica, reprezinta un studiu in care mi-am propus sa urmaresc efectele fiziokinetoterapiei, a electroterapiei si hidrotermoterapiei asupra afectiunilor de care sufereau pacientii.

Scopul lucrarii a fost aceea de a evidentia particularitatile acestor luziuni si de a face o paralela intre principiile teoretice aferente tratamentului si posibilitatile lor de aplicare in practica de zi cu zi.

Notiuni de anatomie si biomecanica

Structura piciorului

Structura osoasa a piciorului este este alcatuita din:

maleola externa a fibulei

maleola interna a fibulei

talusul: acesta formeaza partea superioara a gleznei

El se articuleaza cu calcaneul, scafoidul si fibula

scafoidul

calcaneul

Acesta suporta o mare parte a fortelor mecanice care se exercita aupra labei piciorului in timpul mersului.

tarsul: formeaza calcaiul si glezne, fiind alcatuit din sapte oase dispus pe doua randuri (calcaneul, astragalul, scafoidul, cuboidal, si trei oase

cuneiforme). Oasele anterioare ale tarsului se articuleaza cu oasele metarsiene.

metatarsul: reprezinta arcada plantara. El este format din cinci oase lungi care

se afla intre tars si primele falange ale degetelor.

falangele: fiecare deget are trei falange, cu exceptia halucelui care are doua.

La extremitatea fiecarei falange se insera ligamentele.

Articulatia tibiofibulara

Articulatia tibiofibulara ofera miscare accesorie pentru a permite o mai mare libertate sau deteriora functia gleznei. In timpul flexiei plantare a gleznei, fibula aluneca caudal

la partea superioara si inferioara a articulatiei tibiofibulare si maleola laterala se

roteste medial pentru a cauza o aproximatie a celor doua maleole. Cu dorsiflexia,

miscarile accesorii opuse provoaca o expansiune a maleolelor si acomodeaza partea

larga a talusului anterior. Miscarea accesorie a articulatiei tibiofibulare se intampla

deseamenea si in supinatie (inversiunea calcaneana) si pronatie (eversie calcaneana).

Capul fibulei aluneca distal si posterior prin supinatie si proximal anterior prin

pronatie.

Articulatia tibio-fibulara proximala

Este o diartroza plana, o artrodie, in care cele doua oase tibia si fibula cate o suprafata ovalara, incrustata cu cartilagiu hialin si care sunt unite printr-o capsula articulara subtire. Ea este intarita prin doua ligament ale capului fibular, care se intind transversal, unul anterior si celalalt posterior. Acesta din urma are un traiect aproape vertical, in timp ce primul este aproape orizontal.Membrana sinoviala care captuseste capsula, comunica cu o bursa seroasa a

muschiului popliteu in circa 1/5 din cazuri. Miscarile in aceasta articulatie sunt restranse: miscari de alunecare dinainte inapoi si invers si usoare miscari de rotatie ale capului fibulei.

Articulatia tibio-fibulara mijlocie

Oasele gambei sunt unite in portiunea lor mijlocie printr-o membrane interosoasa

fibroasa, care realiazeaza o sinfibroza. Fibrele membrane interoasoase, au o directive

oblica coborand de pe marginea laterala a tibiei spre creasta ventro-mediala a fibulei, pana la 1 cm deasupra articulatiei tibio-talare. Membrana este intarita prin doua ligament tibio-fibulare, unul ventral si celalalt dorsal, iar pe fetele sale da insertie unor muschi: pe fata ventral iau nastere muschii tibial anterior si extensor propriu al halucelui, iar pe fata dorsala muschii solear si tibial posterior.

Articulatia tibio-fibulara distala

Aceasta articulatie este o sinfibroza. Tibia prezinta o suprafata usor excavate, in sens antero-posterior, iar fibula una plana. Intre ele se intinde un ligament puternic interosos, care ingaduie departarea celor doua maleole in timpul flexiei dorsala a piciorului pe gamba suprafetele trohleeiei talare fiind mai largi pe partea anterioara decat pe cea posterioara. Datorita acestei structuri, talusul este srans puternic de scoaba tibio-fibulara asigurand elasticitatea articulatiei in timpul mersului. Incheietura mai este intarita printr-un ligament ventral oblic si altul dorsal larg si gros care prin marginea sa inferioara intregeste scoaba tibio-fibulara in partea sa dorsala.

Articulatia tibio-fibulo-talara

Este o diartroza tip ginglim, fetele articulare fiind acoperite de cartilaj hialin. Superior se afla scoaba formata din extremitatea distala a tibiei, maleola mediala a tibiei si maleola laterala a fibulei. Inferior se afla trohleea talusului care este mai lata anterior.

Suprafata anteroposterioara a talusului este mai mare decat a scoabei tibio-fibulare si permite miscari ample de flexie dorsala si plantara a piciorului. Capsula articulara laxa se insera superior pe oasele gambei lasand in afara maleolele. Ligamentul colateral lateral se afla pe fata laterala a articulatiei si este format din trei fascicule: ligamentul talo-fibular anterior, ligamentul talo-fibular posterior si ligamentul calcaneo-fibular. Ligamentul colateral medial se insera de pe maleola tibiei cu trei fascicule in evantai pe oasele tarsului: anterior- tibio talar anterior pe colul talusului si pe navicular, mijlociu tibio-calcanean si tibio talar posteriorpe procesul posterior al talusului. Articulatia talocrurala are un rol static de pastrare a echilibrului

gambei pe picior avand rol dinamic in mers. Maleolele intre care intra trohleea permit solidarizarea articulatiei gambei, astfel ca luxarea gambei este rara. Miscarile de flexie si extensie au loc in jurul unui ax aproape transversal care trece prin centrul trohleei talusului.

Articulatia subtalara

Articulatia talocalcaneana asigura miscari pe trei planuri de pronatie si supinatie.

Ligamentele talocalcaneane interosoase medial si lateral colaterale, precum si ligamentele talocalcaneane posterioare si laterale asigura suportul articulatiei.Axa articulatiei trece de la dorsal, medial, si distal la plantar, lateral, si proximal. Este orientata la aproximativ 16 de planul sagital si 42 de planul transvers. Din cauza orientarii axei, articulatia asigura miscari de pe trei planuri de pronatie si supinatie. Intr-un lant kinetic deschis componentele miscarii de pronatie sunt dorsiflexia calcaneana, abductia si eversia. Astfel, supinatia intr-un lant kinetic

deschis este formata din flexie plantara calneana, adductie si inversie. Functional, totusi, articulatia subtalara actioneaza intr-un lant kinetic inchis. Miscarea intr-un lant kinetic inchis se petrece cand un segment distal este fixat si segmental proximal devine mobil, ca si atunci cand piciorul intra in contact cu pamantul. Articulatiile distale intalnesc o rezistenta considerabila care impiedica sau restrictioneaza miscarea libera. Postura este importanta in faza mersului mai ales cand se cara o greutate deoarece frecarea si fortele de reactie ale pamantului impiedca abductia-adductia si flexia-dorsiflexia plantara care sunt elemente ale lantului kinetic deschis al miscarii subtalare. Pentru a contracara aceste forte, talusul functioneaza pentru amentine planul transvers si sagital al supinatiei si pronatiei. Astfel, intr-o miscare de lant kinetic inchis, articulatia subtalara este alcatuita din flexie talar plantara, adductie si eversie calcaneana, pe cand supinatia articulatiei subtalare este formata dorsiflexie-abductie talara si inversie calcaneana (Fig. 20-3). Directia calcaneana a miscarii nu este afectata in miscarea de lant kinetic deschis in comparatie cu cea in lant kinetic inchis.

Articulatia subtalara cupleaza functia piciorului cu restul lantului kinetic proximal. Cea dintai functie a articulatiei subtalare este sa permita rotatia piciorului in plan transvers in timpul mersului. Rotatia talusului pe calcaneu permite piciorului sa devina un trasmitator directional si un convertor al rotatiei pentru lantul kinetic.Aceste caracteristici permit piciorului sa fie un adjustor liber pentru teren in postura mijlocie (de la picior plat la ridicarea calcaiului) si o bara rigida pentru propulsie.Deoarece articulatia subtalara se afla in unghi de aproximativ 45 de planul transvers, pentru fiecare 1 de rotatie tibiala interna sau externa se produce 1 de inversie si eversie. Acest raport se poate observa in timpul mersului. Cand articulatia subtalara se afla in pronatie tuberozitatea tibiala se roteste intern (Fig. 20-4). Unghiurile mari de inclinatie (peste 45) ale axei articulatiei subtalare produc o descrestere relativa in miscarea de inversie-eversie calcaneala si o crestere a rotatiei tibiale care duc la patologii associate de postura care sunt rezultatul absorbtiei slabe a fortelor de reactie de la nivelul solului. In schimb, un atlet cu un unghi mic de inclinatie (sub 45) a articulatiei subtalare demonstreaza o crestere relativa in mobilitatea calcaneala, rezulatul fiind suprasolicitarea piciorului si oboseala datorate in plan secund hipermobilitatii calcaneale. Miscarile accesorii fiziologice ale articulatiei subtalare au

loc in plan frontal. Portiunea convexa a calcaneului posterior aluneca lateral in timpul inversiei (supinatiei) si medial in eversie (pronatie). Pozitia de solicitare maxima a articulatiei subtalare este supinatia maximal, iar poztia de odihna este pozitia subtalara neutral. Din pozitie neutra articulatia subtalara poate supina de aproximativ doua ori mai mult decat poate prona. Aceasta miscare este masurata in planul frontal al inversiei si eversiei calcaneale. Gama de miscare subtalara este de aproximativ 30, doua treimi din aceasta miscare fiind reprezentata de inversia calcaneala si o treime de eversia calcaneala. Mersul normal necesita cel putin 8-12 de supinatie si 4-6 de pronatie.

Amfiartrozele tarsului

Intre celelalte oase ale tarsului se stabilesc legaturi articulare numite amfiartroze prin mijlocirea unui mare numar de ligamente. Articulatia dintre osul cuboid si osul navicular prezinta un ligament plantar, transversal cu un fascicol profund si altul superficial (ligamentul transvers inter-tarsian plantar). Articulatia dintre oasele cuneiforme si osul navicular prezinta ligament dorsale subtiri, ligament plantare, acoperite de expansiunea tendonului muschiului tibial posterior si un ligament medial, intins de la tuberculul osului navicular la baza primului os cuniform. Intre oasele cuneiforme se afla doua ligament interosoase care leaga cel de-al doilea os cuneiform cu primul si respective cu al treilea. Osul cuboid este legat de cel de-al treilea os cuneiform printr-un ligament interosos puternic, un ligament dorsal si altul plantar.

Articulatiile tarsometatarsiana, metatarsofalangiana si interfalangiana

Articulatia tarsometatarsiana reprezinta o articulatie functionala alcatuita din oase a coloanei mediale. Miscarea are loc primar in plan sagital (flexie-dorsiflexie plantara) si in plan frontal (inversie-eversie). Axa se afla in unghi de 45 de ambele planuri, astfel pentru fiecare 1 de flexie plantara, are loc 1 de eversie. Prima linie de miscare incepe in postura tardiva a fazei mersului si continua pana tarziu in propulsie. Ca si in cazul articulatiei tarsiene transverse, prima liniei de miscare este influentata de pozitia articulatiei subtalare. Cu articulatia subtalara in pronatie, cantitatea de miscare a primei linii este crescuta, iar cand articulatia subtalara se afla in supinatie miscarea primei linii scade. Gradul normal de miscare este intre 0.5-1 cm in directiile plantara si dorsala ea fiind controlata de peroneus longus. Standartul clinic pentru determinarea pozitiei neutre a primei linii reprezinta este evaluarea pozitiei primului metatars comparative cu cele trei capete centrale ale metatarsului.

Prima articulatie metatarsofalagiana reprezinta articulatia dintre primul metatars si falanga proximala a degetului mare. Miscarile accesorii fiziologice ale articulatiei metatarsofalangiene includ glisarea plantara si dorsala. Glisarea plantara a primului metatars convex acompaniaza extensia, pe cand glisarea dorsala acompaniaza flexia.

Biomecanica piciorului

Amplitudinile de miscare a articulatiei gleznei:

Amplitudinile de miscare pentru articulatiile metatarsofalangiene:

Statica si Dinamica piciorului

Statiunea in pozitia verticala este pozitia pe care o are corpul uman atunci cand linia centrului de greutate, care se gaseste la nivelul vertebrei a doua sacrate in canalul sacrat, cade pe suprafat de sol, cuprinsa intre cele doua picioare, in asa numitul poligon de sustinere sau in aria unuia sau altuia din picioare, mentinerea in aceasta pozitie fiind efectuata cu o forta redusa musculara prin mecansmul scheletului.Scheletul membrelor pelvine a devenit mult mai puternic pentru a fi in stare sa poarte greutatea organismului sis a o transmita solului atat atunci cand este in repaus in pozitie vertical, cat si atunci cand se afla in deplasare. Deplasarea se poate desfasura prin miscari ciclice: mersul si alergarea, cat si prin miscari aciclice: sariturile.Structura gambei s-a adpatat acestor functii prin solidarizarea celor doua oase: tibia si fibula prin prezenta membrane interosoase, astfel ca au pierdut mobilitatea, care caracterizeaza oasele membrului toracic.

Piciorul a suferit si el modificari structural, formandu-se bolta piciorului care ii asigura o elasticitate adecvata in timpul deplasarilor organismului in mod ortostatic. Bolta piciorului este rezultatul articularii oaselor tarsului si metatarsului, fiind structurata boltit, concave atat in sens antero-posterior, cat si in sens transvers si mentinuta prin prezenta unor ligament si tendoane puternice. Dintre ligamentele care mentin bolta in sens antero-posterior, un rol insemnat il are ligamentul plantar lung, care pleaca de pe tuberozitatile calcaneului la bazele metatarsienelor, apoi ligamentul calcaneo-navicular, intarit prin prezenta aponevrozei plantare. Ea se intinde de la calcaneu la capetele metatarsienelor. Sensul transversal al boltii este asigurat de articularea celor trei cuneiforme, apoi de tendoanelemuschilor fbular lung, tibialanterior si posterior, care se prind pe marginea mediala a piciorului. Tendonul muschiului fibular lung ajunge la baza primului metatarsian si la primul cuneiform, duce strabate talpa pe sub bolta piciorului. Tendonul muschiului tibial anterior se insera pe aceleasi oase, iar cel al muschiului tibial posterior pe tuberculul osului navicular. Prin structura si pozitia lor, aceste tendoane formeaza un fel de scara de calorie, care trage in sus de bolta, cand muschii respectivi se contracta, mentinand-o. Aceasta este infatisare piciorului normal.Bolta piciorului poate suferi insa modificari congenitale sau dobandite in cursul vietii in urma prabusirii ei, datorita fie paralizarii unor muschi (cei care o mentin), fie unei laxitati ligamentare. In cazul vatamarii unor anumiti muschi, miscarile de pronatie sau de supinatie sunt tulburate profund, insotite de modificari ale formei piciorului. Cand sunt paralizati muschii supinatori, piciorul se sprijina pe sol mai ales pe muchia sa mediala, datorita actiunii muschilor pronatori: fibular lung, scurt si tert. Piciorul astfel deformat fiind denumit picior valg sau picior plat, care poate fi intalnit deseori si congenital. Paralizia muschilor pronatori duce la ridicarea marginii mediale a piciorului prin actiunea muschilor supinatori (muschiul tibial anterior, muschiul tibial posterior, muschiul flexor lung al helucelui si muschul triceps sural). Actiune neechilibrata prin muschii antagonisti, pronatori. Piciorul acesta se numeste picior varus. Piciorul equin ia nastere cand sunt paralizatimuschii anteriori ai gambei. Datorita actiunii puternice a muschilor din regiunea posterioara a gambei, calcaiului si piciorului in intregimese gasesc intr-o puternica flexie plantara si ca urmare deplasarea se face pe varfurile degetelor piciorului afectat. Cand sunt paralizati muschii posteiori se formeaza piciorul calcanean, mersul efectuandu-se pe calcai, datorita actiunii muschilor anteriori ai gambei. In afara acestor forme de picior, pot fi intalnite si alte aspect, rezultate in urma unor paralizii variate si nesistematice a unora dintre muschii gambei. Toate aceste stari pot apare in cazul paraliziei infantile.

Mersul, fuga, saritura

Locomotia organismului se realizeaza prin cele trei moduri de miscare: doua ciclice si unul aciclic. In miscarile ciclice membrele pelvine repeat aceleasi miscari in faze care se succed, iar in miscarea aciclica membrele executa fazele miscarii res[ective o singura data.Miscarile ciclice sunt mersul si fuga, iar cea aciclica saritura.In mers, echilibrul organismului uman este foarte labil, deoarece trunchiul este purtat alternative de catre unul sau celalalt membru pelvin, care devine atunci membru de sprijin, in timp ce celalalt membru este purtat pelanga membrul de sprijin inspre inainte printr-o miscare oscilatorie, pendulanta. La randul sau, acesta devine mebru de sprijin in clipa in care calcaiul atinge solul si incepe sa efectueze o derulare a talpii de la calcai inspre varful degetelor. In tot acest timp el este mebru de sprijin. In acelasi timp in care calcaiul a atins solul, incepe piciorul aflat indarat, sa se deruleze de pe sol, existand un moment, in care amandoua picioarele sunt in contact cu pamantul aflandu-se in “faza de sprijin dublu”. Cand piciorul se desprinde de pe sol, varfurile degetelor sale si mai ales varful halucelui impinge corpul inainte, totodata membrul acesta, care pana atunci era de sprijin, devine membru oscilant, avand genunchiul usor flectat. Miscarea aceasta nu este o miscare pendulara pasiva, deoarece genunchiul ramane flectat datorita actiunii muschilor gastronecmieni. Totodata muschii abductori ai coapsei gluteus medius si minimus mentin bazinul orizontal, nelasandu-l sa cad ape membrul oscilant. Linia centrului de greutate cade in apropierea piciorului de sprijin. Echilibrul organismului este mentinut si cu ajutorul miscarilor de pendualre a bratelor, astfel ca fiecare brat penduleaza pe rand in inainte cand piciorul din partea sa este impins inainte.

Mersul este constituit din pasi. Un pas este format din faza de oscilare inspre inainte a

piciorului derulat dinapoi pana la luarea contactului cu solul inainte , intrand in faza

de sprijin apoi urmeaza un alt pas, care este efectuat cu celalalt picior. In acest fel se

repeta ciclic miscarile in timpul mersului.

Fazele mersului sunt urmatoarele:

Faza de amortizare incepe din momentul in care piciorul anterior ia contactul cu solul prin calcai si dureaza pana la momentul vertical

Momentul verticalei piciorului de sprijin – corpul trece un timp foarte scurt prin aceasta pozitie, fiind sprijinit pe un singur picior. In acest moment corpul are inaltimea maxima, iar centrul de greutate este usor deplasat lateral, catre piciorul de sprijin pentru mentinerea echilibrului

Faza de impulsie incepe imediat dupa trecerea corpului prin momentul verticalei piciorului de sprijin si dureaza pana la desprinderea de pe sol a acestuia. Catre partea finala a acestei faze, planta se dezlipeste de sol, incepand cu calcaiul. Atunci sprijinul se face numai cu varful metatarsienelor si cu degetele, corpul se afla in sprijin bilateral, intrucat piciorul anterior se gaseste in contact cu solul prin calcai. In timpul mersului bilateral, centrul de greutate a corpului are inaltimea minima. La sfarsitul acestei faze, corpul este impins inainte si in sus prin forta de impulsie a piciorului de sprijin, care apoi devine picior oscilant.

Pasul posterior al piciorului oscilant – se executa liber oscilatie in articulatia coxofemurala, concomitant cu o usoara flexie in genunchi si o usoara flexie dorsala in articulatia talocrurala au ca scop realizarea unei usoare scurtari a membrului inferior care oscileaza, inlesnind astefel miscarea, mai ales in momentul trecerii pe vertical

Momentul verticalei piciorului oscilant – piciorul oscilant trece usor flectat pe la verticala, incrucisandu-se cu piciorul de sprijin, aflat de-asemenea la momentul verticalei.

Pasul anterior al picorului oscilant, care oscileaza de la vertical inainte, pregatindu-se sa ia contact cu solul, adica sa inceapa un nou ciclu al pasului dublu

Muschii piciorului

In picior se afla douazeci de muschi care ii dau forma piciorului si tin oasele in pozitie. Acesti muschi se extind si se contracta pentru a oferi miscare.

Principalii muschi ai piciorului sunt:

tibialul anterior, asigura miscarea piciorului in sus

tibial posterior, care suporta bolta plantara

tibialul peroneal, care controleaza miscarea dinafara gleznei

extensorii, care ajuta glezna sa ridice degetele pentru a initia pasitul inainte

flexorii care ajuta la stabilizarea degetelor contra solului

Muschii mai mici asigura ridicarea si rasucirea degetelor.In picior se afla tendoane care conecteaza muschii cu oasele si articulatiile. Cel mai mare si puternic tendon al piciorului este tendonul lui Ahile, care se extinde de la gastronecmian pana la calcai. Forta tendonului si activitatea articulatiei faciliteaza alergatul, urcatul scarilor si ridicarea pe varfurile degetelor. Ligamentele tin tendoanele la loc si stabilizeaza articulatiile. Cel mai lung ligament, fascia plantara, formeaza bolta piciorului de la calcai pana la degete. Prin intindere si contractie, permite boltei curbarea sau aplatizarea, asigurand echilibru si oferind piciorului forta de a initia mersul. Ligamentele mediale din interiorul piciorului si ligamentele laterale din exterior asigura stabilitate si permit piciorului sa se miste in sus si in jos. Pielea, vasele de sange si nervii ofera piciorului forma si durabilitate, asigura regenerarea celulara, hranirea musculaturii si controlul miscarilor.

Muschii regiunii dorsale a piciorului

Indata sub fascia superficiala a regiunii dorsale a piciorului se gasesc tendoanele muschilor: tibial anterior, extensor propriu al halucelui, extensor comun al degetelor si al fibularului anterior, dispusi dinspre medial spre lateral, vizibile sub piele, mai ales cand piciorul este flectat dorsal.

Muschii regiunii plantare

Muschii regiunii plantare sunt cuprinsi in cele trei loji ale talpii, formate din aponevroza plantara si septurile, care se desprind din ea si patrund in adancime, prinzandu-se pe scheletul piciorului. Cele trei loji sunt: medial, mijlocie si laterala. In lojatibiala se gasesc muschii care actioneaza asupra halucelui.

Muschii interososi

Sunt patru dorsali si trei plantari. Axul piciorului nu trece prin raza a treia de la mana ci prin cel de – al doilea deget. Cei trei interososi plantari iau nastere cu un singur capat de pe muchia medial a metatarsienelor 3 – 5. Tendoanele lor se prind pe baza primelor falange ale degetelor 3 – 5 si pe aponevroza dorsala opusa axei piciorului.

Cei patru interososi dorsaliau o origine dubla de pe fetele care se privesc ale metatarsienelor 1 – 5. Tendoanele lor se insera pe fata apropiata.

Nervii piciorului

Nervii transmit sensibilitate gleznei si piciorului si informeaza muschii cand sa se contracte si cand sa se relaxeze. Nervii acestia sunt:

Nervul tibial: Acest nerv este o ramura a nervului sciatic. Coboara in jos prin

picior printre capetele gastronecmianului si trece pe sub muschiul solear. Se

curbeaza sub maleola si continua in picior. Inerveaza toti muschii din

comaprtimentul posterior al piciorului.

Nervul fibular: Se divide din nervul sciatic in popliteu. Merge posterior spre

capul fibulei pentru a intra in compartimentul lateral al piciorului pana la

fibularis longus. Aici se divide in nervii fibulari superficial si profund.

Nervul fibular superficial trece prin compartimentul lateral al piciorului si

inerveaza muschii din acest compartiment si pielea de pe partea anterioara a gleznei si partea dorsala piciorului.

Nervul fibular profund trece prin extensorul digitorum longus si coboara spre membrana interosoasa. Apoi trece de tibie si intra in partea dorsala a piciorului. Inerveaza muschii din compartimentul anterior al piciorului partea dorsala a piciorului.Inerveaza si pielea dintre haluce si al doilea deget al piciorului.

Nervul sural: Acest nerv format din uniunea ramurilor de la nervul tibial si fibular, trece deasemeanea printre capetele gastronecmianului, dar trece pe sub maleola laterala. Inerveaza pielea de pe partea laterala a piciorului.

Nervul safen: acest nerv este o ramura a nervului femural si coboara in jos pe partea mediala a piciorului inferior pana la partea medial a labei piciorului si inerveaza pielea de pe partea mediala a gleznei si piciorului.

Nervul medial plantar: Aceasta ramura a nervului tibial trece printre

abductorul halucelui si flexor digitorum brevis in picior. Inerveaza pielea de

pe partea mediala a talpei piciorului si cativa muschi ai piciorului.

Nervul lateral plantar: Acest nerv, este o ramura a nervului tibial si trece de

quadratus plantae si flexor digitorum brevis. Inerveaza pielea de pe partea

laterala a talpei si cativa muschi mai mici ai piciorului.

Nervii digitali plantari: Acesti nervi se divid din nervii medial si lateral

plantari. Ei inerveaza pielea si unghiile degetelor.

Sistemul arterial al piciorului

Sangele este transportat in glezna si picior prin artere si se reintoarce la inima prin vene. Lichidul limfatic este drenat prin vasele limfatice. Urmatoarele artere, care aduc sangele la glezna si picior, include ramuri ale arterelor tibiale anterioare si posterioare. Arterele tibiale anterioare si posterioare sunt ramuri terminale ale arterei poplitee localizata in spatele genunchiului.

Artera tibiala anterioara: Aceasta artera se divide din artera poplitee si trece

prin compartimentul anterior al piciorului intre tibialul anterior si muschii

extensor digitorum longus. Aprovizioneaza compartimentul anterior al

piciorului si continua in picior ca si artera plantara dorsala.

Artera tibiala posterioara: Incepe la artera poplitee, aceasta artera trece prin

compartimentul posterior al piciorului pana la flexor retinaculum si continua

pana in talpa piciorului unde se desparte in arterele plantare laterale si mediale.

Artera fibulara: Aceasta artera se desprinde din artera tibiala posterioara proximala. Coboara in jos prin compartimentul posterior al gaambei in spatele fibulei. Aprovizioneaza compartimentul posterior si are ramuri care aprovizioneaza compartimentul lateral al gambei.

Artera plantara dorsala: Provine din arterala tibiala anterioara, aceasta artera

strabate partea dorsala a piciorului. Trece ca si artera plantara profunda printre

muschii interososi dorsali pana la talpa piciorului unde formeaza o parte din bolta plantara (bolta plantara profunda) impreuna cu artera plantara laterala. In

partea dorsala a piciorului se imparte in trei ramuri: artera tarsiana laterala, artera arcuita si prima artera metatarsiana dorsala. Artera arcuita se imparte in a doua, a treia si a patra artera metatarsiana.

Artera plantara profunda: Aceasta artera coboara in talpa piciorului si se

alatura arterei plantare laterale pentru a forma bolta plantara.

Arterele metatarsiene: Aceste artere coboara in jos in despicaturile dintre degete si se divid in arterele digitale care aprovizioneaza degetele.

Artera plantara laterala: Ajuta la formarea boltei plantare, aceasta artera este o ramura a arterei tibiale posterioare, fiind localizata pe partea laterala a talpei piciorului.

Artera mediala plantara: Aceasta artera, este o alta ramura a arterei tibiale posterioare si este situata pe partea mediala a talpei piciorului.

Sistemul venos al piciorului

Venele profunde dreneaza sange din picior si acompaniaza arterele. Venele superficiale localizate pe partea dorsala a piciorului dreneaza majoritatea sangelui in venele metatarsiene dorsale, care formeaza bolta venoasa dorsala si reteaua venoasa dorsala. Reteaua venoasa plantara impreuna cu bolta venoasa dorsala formeaza venele safene mici si mari.

Sistemul limfatic al piciorului

Limfa este colectata in vasele limfatice superficiale profunde care urmaresc venele. Vasele limfatice superficiale mediale se scurg in nodurile limfatice inghinale superficiale si apoi in nodurile inghinale profunde. Vasele superficiale laterale si vasele profunde se scurg in nodulii limfatici popliteali.

Fracturi si dislocatii ale picioarelor

Aproximativ 10% din toate fracturile se produc la nivelul oaselor piciorului. Se produc la nivelul piciorului posterior: oasele talus si calcaneu, piciorului mijlociu: navicular, cuboid si 3 cuneiforme si antepiciorului 5 metatarsiene si 14 falange. Piciorul contine deasemenea oase sesamoide, Leziunile grave ale piciorului pot avea ca rezultat dizabilitatea pe termen lung. Fracturile multiple si dislocarile piciorului sunt adesea trecute cu vederea in cazul unui traumatism sever. Fracturile de stress se produc mai ales la atleti din cauza solicitarii indelungate fara odihna si se pot produce la nivelul oricarui os din picior. Masurile immediate care se iau in acest include aplicarea de gheata la nivelul fracturii , imbolizarea membrului si ridicarea piciorului. Orice intarziere in aplicarea tratamentului adecvat creste riscul producerii osteoartritei post traumatice. Pot aparea alte complicatii cum ar fi: leziuni vasculare, necroza avasculara, deformitati post traumatice ale gleznei si sindromul de tunel tarsian.

Leziuni osoase

Traumatismele acute si cornice

Indiferent de structura anatomica lezata, traumatismele pot fi de tip acut si cronic.Traumatismele acute sunt accidentele care sunt simptomatice pe loc sau la putin timp

dupa ce s-au intamplat. Indicatorii unei leziuni acute sunt:

durere de intensitate mare, aparuta brusc

tumefactie locala

limitatarea miscarilor intr-o articulatie

limitarea functiei segmentului afectat

dislocatii sau fracturi vizibile

Traumatismele cronice sunt rezultatul unei uzuri excesive a unui segment. Se datoreaza miscarilor repetitive in acel segment, fie ele corect efectuate sau nu.

Semnele unei leziuni de tip cronic sunt:

durere surda la anumite miscari

durere surda in repaus

tumefactie moderata locala

Leziuni ale astragalului

Caderile pe picior sau dorsiflexia violenta a gleznei in cazul unui accident de masina pot cauza fracturarea corpului anterior al talusului. Fractura de astragal este a doua cea mai comuna fractura oaselor tarsiene. Exista o incidenta crescuta artritei si necrozei in urma acestor fracturi. Cele mai frecvente fracture de astragal sunt cele la nivelul gatului si corpului si sunt associate cu dislocarea subtalara. Fracturile nestramutante pot fi tratate cu ajutorul unei orteze, iar fracturile stramutate ncesita fixarea chirurgicala. Fractura laterala de astragal se produce in mare parte din cauza accidentelor de snowboarding. Tratamentul include imobilizarea fara incarcarea membrului.Fractura posterioara a astragalului sunt cauzaute de miscari continue repetate cum ar fi in cazul dansului, loviturilor de picior si in cazul unei flexie bruste a piciorului. Tratamentul include imobilizarea cu incarcare partiala a membrului. Fractura boltei astragalului se produce rar si se prezinta ca o entorsa a gleznei. Din punct de vedere clinic poate fi perceputa ca o simpla entorsa de glezna. Se prezinta cu crepitatii, blocari ale articulatiei si laxitatea ligamentelor anterioare si posterioare ale gleznei. Tratamentul initial include imobilizarea fara incarcare.

Dislocatii ale talusului

Sunt rare si sunt in general rezultatul unei traume. Dislocatiile peritalare si subtalare include articulatia dintre talus si calcaneu. Dislocarea are ca rezultat necroza avasculara a talusului si artrita. Este necesara fixarea talusului.

Fracturi calcaneale

In general sunt rezultatul unei caderi de la inaltime direct e calcaie. Fractura este deobicei bilaterala. Cand fractura este cauzata de o cadere de la inaltime, exista o incidenta mare a unor afectiuni associate cum ar fi fractura de compresie la nivelul coloanei lombare, fracture de antebrat, glezna, femur si de cot. Exista posibilitatea si a unei rupturi aortice toracice.Fracturile de calcaneu se divid in fracture intra-articulare si fracture extra-articulare fiind implicate si articulatia subtalara.

Fracturile intra-articulare:

este cea mai comuna fractura calcaneala

radiografia piciorului lateral prezinta rupturi trabeculare sau semen de compresiune (reductia unghiului Bohler). Unghiul Bohler este unghiul posterior format de intersectia unei linii care pleaca de la fata posterioara la fata mijlocie si o linie care pleaca de la fata anterioara la fata mijlocie; Unghiul Bohler are intre 20 si 40. Unghiurile mai mici de 20 sau cu 5 mai mici decat partea neafectata indica o fractura. Fixarea interna este necesara in general.

Fracturile extra-articulare

Fracturile extra-articulare reprezinta 30 din totalul fracturilor calcaneale la adulti.

Tratamentul initial include odihna, masarea usoara cu gheata si orteza.

Leziunile naviculare

Fracturile naviculare sunt rare si sunt datorate deobicei fracturilor de stres ale atletilor tineri. Se recupereaza usor prin imobilizare si incarcare in funtie de cat tolereaza pacientul. Fracturile deplasate dealungul corpului navicular prezinta un risc mare de a face necroza avasculara si necesita fixarea interna.Dislocarea completa a navicularului este rara si punerea la loc sub anestezie generala este necesara.

Fracturile degetelor

Acestea sunt comune si vindeca repede. Tratamentul initial necesita legarea

degetului fracturat de unul sanatos. Vindecarea fracturii dureaza intre 3-8 saptamani, dar simptomele se amelioreaza mai devereme. Fracturile dislocante in special cele ale halucelui necesita imobilizare rigida. Fracturile ireductibile necesita fixarea interna.

Leziuni musculare

Entorsa

Entorsele de glezna apar atunci cand ligamentele care fac legatura intre oasele piciorului si cele ale gambei sunt intinse sau rupte.

O leziune prin inversiune, cea mai frecventa cauza de entorsa de glezna, apare atunci cand glezna este rotata in exterior si talpa piciorului este adusa in interior. Rezulta astfel intinderea sau ruperea ligamentelor din exteriorul gambei. Intr-o entorsa de glezna inalta, un tip mai rar de entorsa de glezna, ligamentele superioare si cele din exteriorul gambei sunt de asemenea rasucite, marind astfel severitatea entorsei si timpul de vindecare.

Intr-o leziune prin eversiune, glezna se roteste in interior si talpa piciorului spre exterior, lezand ligamentele din partea interioara a articulatiei.

Leziunile ligamentelor variaza de la simple intinderi sau rasuciri minore catre rasuciri severe de ligamente. Se va face o stadializare a leziunii de catre medicul specialist:

– gradul I reprezinta intinderea sau o mica ruptura a ligamentelor, prezentand o usoara sensibilitate, edem (umflare a gleznei) si rigiditate. Este posibil mersul cu o mica durere

– gradul II reprezinta o rupere mai mare de ligamente dar nu totala cu durere, edem si echimoza (invinetire) moderate. Zonele lezate sunt sensibile la palpare si exista durere in timpul mersului

– gradul III reprezinta ruperea completa a ligamentului afectat insotita de edem si echimoza severe. De cele mai multe ori mersul este imposibil intrucat glezna se poate deplasa in exterior si exista o durere puternica, desi durerea initiala poate sa scada imediat in intesitate.

Tendinita achiliana

Tendinita achileana este o inflamatie a tedonului lui ahile, fasia de tesut care leaga muschii gambei cu partea inferioara a piciorului in zona sa osoasa la calcai.

Tendinita achileana este cel mai adesea o leziune care intervine in timpul alergarii sau in timpul altor accidente sportive ce rezulta din suprasolicitare, cum ar fi exercitiile intense, sariturile ori alte activitati care solicita tendonul sau muschii gambei.

Cele mai multe cazuri ale acestei afectiuni pot fi tratate cu ingrijire acasa, relativ simplu, dupa ce ati fost la un consult medical. O strategie de auto-ingrijire este de obicei necesara pentru a preveni episoadele recurente. Mai multe cazuri grave de tendinita Achileana ( la sportivi in general), pot duce la rupturi ale tendonului si necesita interventie chirurgicala pentru a repara tesuturile deteriorate.

Fasciita plantara

Fasciita plantara este cea mai frecventa cauza a durerilor de calcai, localizate in portiunea inferioara a acestuia. De obicei durerea apare la primii pasi facuti dimineata, dupa repausul de noapte, dar se poate instala si la debutul unor activitati precum mersul sau alergatul, se reduce pe masura ce activitatea se desfasoara si de obicei reapare dupa o perioada de odihna si reluarea efortului. Se considera ca fasciita plantara este un raspuns inflamator cronic, nu o inflamatie acuta. Este destul de frecvent intalnita la cei care alearga si care fac nenumarate miscari de dorsiflexie (ridicarea varfului piciorului) si flexie plantara (coborarea varfului piciorului). De asemenea, este frecvent intalnita la cei care iau brusc in greutate.

Fascia plantara este una dintre structurile de rezistenta ale piciorului, care sustine arcul medial longitudinal al talpii. Aceasta fascie este intinsa atunci cand arcul piciorului se aplatizeaza, absorbind forta impactului in momentul in care calcaiul ia contact cu solul. Fascia plantara nu este foarte flexibila si de aceea, in urma acestor socuri repetate pot aparea mici rupturi la nivelul ei.

Cauzele aparitiei fasciitei plantare includ intinderea excesiva a fasciei sau suprasolicitarea, ceea ce produce microtraumatisme in special la nivelul insertiei fasciei pe calcaneu.Factori predispozanti sunt considerati a fi platfusul, arcuirea excesiva a boltii plantei (talpii), pronatie excesiva, obezitate si crestere brusca in greutate, tendon achilean rigid, cresterea rapida a nivelului activitatii fizice (de exemplu cineva care se apuca dintr-o data sa faca mult sport), purtarea unor pantofi de proasta calitate, alergarea pe suprafata denivelata, meserii care necesita stat in picioare timp indelungat sau transportarea unor greutati mari.

Abordarea pe ramuri sportive a traumatismelor.

Atletismul cu probele sportive ca: marsul, alergările, săriturile, aruncările si probele combinate si maratonul domină prin afectiunile musculare, ligamentare, tendinoase, a fasciilor si aponevrozelor(entezite, miozite, bursite, sinovite, tendinite, rupturi musculare si tendinoase), uzura articulară (cotul aruncătorului de sulită, epicondilită tip atletic), chiar fracturile de stress, finalizânduse cu artroze cornice reumatismale. La atleti predomină o afectiune comună mai multor ramuri si probe sportive: acesta fiind durerea piciorului cauzat de o reactie inflamatorie a aponevrozei plantare. Durerea plantară se poate dezvolta prin afectări variate, avînd o etiologie si o topografie relativ bine clasificată de specialisti.

Baschet : avem cu predominanta traumatisme de contact si toată gama de traumatisme a părtilor moi, în special al aparatului propulsor, reprezentat de labă, calcaneu, tricepsul sural, tendonul achilian si genunchiul.

La gimnastică se semnalează de la banalele leziuni musculare, tendinoase, până la traumatisme la nivelul toracelui, perineale, dar si mai gravele traumatisme cranio cerebrale sau fracturi ale coloanei vertebrale, prin aterizări gresite, lovire de aparat, greseli în tehnică.

Fotbalul – membrul inferior este zona cea mai expusă afectiunilor de diferite nivele si grade, în special genunchiul si glezna: entorse, luxatii, întinderi si rupturi de ligamente si musculare. Afectiunile hiperfunctionale de suprasolicitare ale aparatului locomotor sunt miozita, tendinita ligamentita, meniscita, capsulita, aponevrozita, iar în cazul afectării concomitente a mai multor tesuturi histologice apar forme anatomo-clinice combinate; mioentezita, tenosinovita si altele.

Handbalul este un sport de contact si în ultimul timp provoacă toată gama de traumatisme si la toate nivelele aparatului locomotor. Sunt frecvente entorsele la nivelul mâinii, degetelor,gleznei, genunchiului, leziunile musculo-tendinoase, leziunile de menisc .

Hipismul contribuie la afectiuni specifice cum ar fi: fracturile de claviculă, dislocarea acromioclaviculară, luxatii metatarso-falangiene, luxatii ale piciorului în articulatia Chopard,

prin rămânerea piciorului călăretului în scărită. Dintre leziunile cronice amintim, osteomul adductorilor, contuzii abdominale. Se pot produce accidente mai grave: fracturi ale coloanei vertetebrale la diferite nivele, fracturi toracale, ale coastelor, rupturi sau contuzii de splină, fracturile de bazin.

Voleiul nu furnizează accidente grave, însă aparatul propulsor si membrele superioare suferă microtraumatisme repetate de suprasolicitare, care duc la leziuni ale muschilor, dezinsertiile extensorilor la nivelul degetelor piciorului, contuzii, bursite ale coatelor, genunchilor, umărului, entorse ale gleznelor, fracturi maleolare în special cea peronieră, PSH (periartrita scapulohumerală ) ale umărului cronic devoleibalist .

Automobilism si motociclism – traumatismele specifice, depind de nivelul de pregătire, a pilotului, de calitatea echipamentului a curse, a competiŃiei de caracteristicile masinii sau a motocicletelor si uneori de factorul întâmplare, soartă. Avem de a face cu traumatisme cum sunt fracturile de la nivelul membrelor superioare si inferioare, arsuri, discopatiile, traumatisme ale coloanei vertebrale provocând para sau tetraplegii si traumatisme craniocerebrale .

Etiopatogenie

Cauzele comune ale accidentarii la sportivi sunt urmatoarele:

Incalzire insuficienta

Tehnica de lucru incorecta

Executia miscarilor fara a trece prin toata amplitudinea de miscare

Utilizarea in exces a unei articulatii sau a unui tendon (cu sau fara durere prezenta)

Dezechilibre articulare

Cresterea rapida a greutatii

Odihna insuficienta

Folosirea tehnicilor de antrenament pentru avansati (daca esti incepator, mai ales)

Lipsa concentrarii

Alimentatie insuficienta sau de proasta calitate

Suprasolicitarea musculaturii prin utilizarea unei greutatii mari

Supraintinderea tendoanelor si ligamentelor

Ignorarea durerii acute si localizate

Traumatismele articulare si cele ale tendoanelor apar mai frecvent decat cele ale musculaturii.
In cazul accidentarilor foarte usoare, care nu necesita tratament sau ingrijire medicala se pot continua antrenamentele la o intensitate mai redusa. Ne bazam pe aceste beneficii ale continuarii activitatii sportive: mentinerea fortei musculare, ceea ce reduce susceptibilitatea altor accidentari si prevenirea atrofiei musculare.

Trebuie sa fiti foarte atenti la semnalele pe care vi le transmite corpul si sa evitati acele miscari care accentueaza durerea.

Atunci cand accidentarea este insotita de durere trebuie sa aplicati metoda RICE, despre care am mai vorbit si cu alte ocazii. RICE vine de la Rest = odihna, repaus de la efort, Ice = gheata (aplicata pe zona dureroasa), Compresion = comprimare (cu o fasa elastica) si Elevation = ridicare (a membrului afectat, deasupra planului orizontal). RICE nu este o metoda inventata de culturisti, ci este o forma de tratament medical pe care trebuie sa o aveti in vedere atunci cand va accidentati si sa o aplicati imediat, ca sa beneficiati de ea.

Tratament

Tratamentul medicamentos

In unele cazuri este necesara interventia chirugicala. In functie de localizarea si severitatea traumatismului, se realizeaza interventii minim invazive sau clasice. Artroscopia este o interventie minim invaziva ce poate fi folosita atat in scop diagnostic, cat si de tratament.

Tratamentul recuperator

Printre cele mai utile metode de refacere in urma unui traumatism se numara si masajul. Realizat corect, acesta reduce tensiunea musculara si durerea, crescand vascularizatia si grabind vindecarea. Terapiile ce folosesc temperatura pentru a reduce durerea si tumefactia sunt si ele utile. In primele 48 de ore se foloseste gheata pentru a reduce fluxul sangvin din zona respectiva. Dupa aceia se poate folosi terapia cu caldura, aplicari de parafina, comprese calde care sporesc fluxul de sange in aria lezata.

Kinetoterapia

Piciorul posttraumatic este generat de 2 grupe mari de factori:

macrotraumatisme ( entorse, luxatii, fractur) care duc la sechele immediate sautardive de tipul: edem, redoare, atrofii musculare, retracturi sau pareze

microtraumatisme, care reprezinta o suprasolicitare statica si dinamica continua, lacare se poate asocia o incaltaminte inadecvata, toate realizand in final piciorul dureros cronic care genereaza tulburare de statica.

Tratametul este de preferat a fi profilactic prevenind aparitia sechelelor prin miscari izometrice sub gips, pozitii antideclive. Sindromul algic poate fi amelioarat pe langa alte mijloace medicamentoase si fizicale si cu ajutorul manipularilor care pot aduce imediat disparitia durerilor. Ele sunt indicate in redorile dureroase, stari subluxante, distorsii articulare si instabilitate cronica dureroasa.

Kinetotarapia se efectueaza in scop profilactic, terapeutic si de recuperare. Metoda se alica in etape care urmaresc: examinarea pacientilor, evidentierea tulburarilor musculoarticulare si alegerea metodelor de tratament adecvat.

Kinetoterapia piciorului are drept obiective:

disparitia sindromului algic

refacerea senzatiilor proprioceptive corecte

tonifierea musculaturii pentru a face fata eforturilor cerute de mentinerea greutatiicorpului

recuperarea jocului articular

prevenirea sau corectarea tulburarilor statice consecutive

reluarea mersului

Se contraindica in inflamatia articulara.

Se fac exercitii de:

flexie- extensie a degetelor urmate de relaxare

flexie- extensie a piciorului

circumductia

cu bicicleta ergometrica, cu laba piciorului fixata pe pedala

flexie plantara si dorsala cu contrrezistenta

abductie a piciorului

apucare a unei vergele de lemn cu degetele piciorului

apucarea unui prosop intins pe o suprafata neteda

ridicarea pe varfurile picioarelor, simultan si alternativ

mers pe varfuri inainte si inapoi

mers pe calcaie inainte si inapoi

mers incrucisat

mers pe loc, intre doua bare paralele

Terapia ocupationala

Reprezinta o metoda complexa de tratament si de recuperare a unor afectiuni fizice sau mentale care utilizeaza munca sau orice alta ocupatie in vederea corectarii sau compensarii deficientelor functionale. Terapia ocupationala este complementara kinetologiei medicale si reprezinta elementul central al recuperarii socio-profesionale permitand ameliorarea insuficientei de forta musculara sau de amplitudine articulara. Utilizand indeosebi miscari globale, terapia ocupationala poate avea efect stimulant asupra unui picior sau glezne cu sechele posttraumatice contribuind la reeducarea mersului.

Hidrotermoterapia

Apa poate fi folosita ca mijloc de tratament in afectiunile posttraumatice sub diferite forme: bai, dusuri, comprese, impachetari, frictiuni si tamponari. Factorul cel mai activ este factorul termic la care se adauga in cazul unor proceduri, factorul mecanic si intr-un grad mai mic factorul termic. Tratamentul prin hidrotermoterapie vizeaza in mod deosebit combaterea durerii.Durerea posttraumatica are la baza inflamatia, edemul, tensiunea aponevrotica si tensiunea capsuloligamentara, iritarea nervilor. Termoterapia, sub diferitele ei forme de aplicare, este contraindicata doar in procesele inflamatorii acute si in algoneurodistrofii stadiile initiale si are contraindicatie partiala in edemul local. Acest edem este totusi un insotitor frecvent in starile post traumatice ale piciorului.

In cazul afectiunilor postratraumatice ale piciorului:

se aplica comprese calde pentru tratamentul achilozei gleznei

crioterapie

baie calda cu temperatura de 36 – 37 grade

dus subaval

Electroterapia

Electroterapia include ansamblul terapeutice avand la baza utilizare a agentilor fizici. Prin intermediul procedurilor de electroterapie putem obtine urmatoarele efecte: antialgice, antiinflamatorii, decontracturare, miorelaxare, inlaturarea edemelor, trofice.

Putem impartii curentii electrici terapeutici in doua clase mari, si anume, curent continuu si curenti variabili. Curentul continuu numit si curent galvanic, este un curent a carui intensitate este intotdeauna constanta. Efectele sale directe asupra organismului sunt termice si analgetice la polul pozitiv si de hiperexcitabilitate la polul negativ. Curentul galvanic se poate aplica sub forma de ionoforeza – introducerea unor substante farmacologice active in zona pe care dorim sa o tratam. Pot fi folosite substante analgetice: antiinflamatoare, fibrolitice, vasodilatatoare, miorelaxante, antiedematoase in functie de efectul urmarit. Baile galvanice bi- sau cvadri- celulare o alta aplicatie cu efecte benefice ale curentului continuu.

Curentii variabili sunt de mai multe tipuri, in functie de frecventa lor:

curenti de joasa frecventa (< 1000. Hz) au efecte excitomotorii si analgetice(diadinamici, TENS)

curenti de frecventa medie (1000 – 10.000 Hz) cu efecte excitomotorii si analgetice

curenti de inalta frecventa ( > 100.000) cunoscuti sub numele de unde scurtepulsante sau continue si microunde, are efecte termice la suprafata sau in profunzime

Terapia cu ultrasunet presupune folosirea in scop terapeutic a undelor mecanice. Ultrasunetele reprezinta cea mai cunoscuta si evaluata aplicatie a acestei modalitati de tratament. Efectele terapeutice ale ultrasunetelor sunt: efecte termice, vasomotorii, fibrolitice, analgetice si antiinflamatoare.Fototerapia este o metoda de tratament care utilizeaza actiunea luminii asupra epidermului. Sursa de lumina utilizata poate fi lumina solara sau lumina artificiala.Laserul are extraordinare efecte stimulative asura organismului uman. Este o procedura puternic vasodilatatoare analgezica si antiinflamatoare.

Masaj

Masajul reprezinta o succesiune de manevre si manipulari care au ca efecte principale:hiperemia, inlaturarea lichidelor interstitiale, relaxarea si tonifierea musculara, executat in scop terapeutic sau curativ. Distingem mai multe forme de masaj si enumeram masajul clasic, masajul relfexogen, masajul limfatic, masajul sedativ sau masajul tonifiant.Masajul articulatiei gleznei incepe cu netezirea care se poate executa cu ambele maini, urmata de presiune in zona perimaleolara si de fricitune a articulatiei tibiotarsiene. Frictiunea incepe cu tendonul lui Ahile, sub maleola externa, apoi pe fata dorsala si din nou catre tendonul lui Ahile, pe sub maleola interna.

Material și metode

Studiul a fost efectuat pe lot omogen de pacienti, in perioada 13.01.2014 – 21.07.2014 la Spitalul de Recuperare Baile Felix, Oradea.. Subiectii investigati au fost in numar de 16, cu varste cuprinse intre 20 – 30 de ani.

Traumatisme suferite:

aponevrozita plantara

fractura bimaleolara stanga

fractura tibio – tarsiana stanga

Pacienții cu diverse afectiuni posttraumatice ale piciorului au fost evaluati prin:

anamneza

indicele functional HAQ

scala VASS

testing muscular si articular

Mijloace:

program de kinetoterapie destinat piciorului posttraumatic

electroterapie

hidrotermoterapie

terapie ocupationala

Bilantul articular se realizeaza cu ajutorul goniometrului.

In cadrul bilantului muscular este evaluata forta musculara, fiind impartita in cinci categorii:

0 ( slab ): exprima paralizia completa a muschiului

1 ( schita ) exprima o contractie musculara slaba, palpabila

2 ( slab ): muschiul produce o miscare completa fara gravitatie

3 ( satisfacator ): miscarea se poate realiza impotriva gravitatie

4 ( bun ): muschiul realizeaza miscarea antigravitational

5 ( normal ): muschiul realizeaza miscarea antigravitational pe toata amplitudinea impotriva unei rezistente

Scala VAS este o scala de masurare a durerii care se face la internarea si externarea din spital.

Aceasta scala este o scala a autoaprecierii durerii care se efectuaza atat la internarea cat si la externarea din spital.

Repartizarea numerica dupa sexe

In lot se afla 10 pacienti de sex masculin ( 70 % ) si 6 paciente de sex femini ( 30 % ).

Repartizarea numerica dupa mediul de provenienta

Mediul de provenienta: 12 pacienti ( 80 % ) erau din mediul urban, iar 3 pacienti ( 20 % ) di mediul rural.

Repartizarea numerica dupa sportul practicat:

Repartizarea numerica dupa tipul lezional:

Repartizarea numerica dupa patologii asociate:

Indicele functional HAQ

Metoda de calcul:

La fiecare intrebare se aloca urmatoarea cotatie:

0 – fara nici o dificultate

1 – cu oarecare dificultate

2 – cu multa dificultate

3 – incapabil de a efectua

Indicele functional este suma cotatiilor diverselor domenii impartita la nuamrul domeniilor evaluate ( in mod normal in numar de 8, dar mai putin in cazul datelor care lipsesc pentru un domeniu particular). Scorul astfel obtinut este cuprins intre 0 – 3.

Programele de kinetoterapie si hidrokinetoterapie în traumatismele piciorului, gleznei se stabilesc în functie de diagnostic si severitatea acestuia.

Mijloace

Tehnici si metode pentru crestere a fortei si amplitudinii de miscare specific grupelor si lanturilor musculare afectate si o remobilizare articulară prin tehnicile F.N.P , manipulările Maigne, în final exercitii de încărcare progresivă activă si contra rezistenta mâinii kinetoterapeutului sau cu diferite aparate moderne.Terapia posturală zilnică, de mai multe ori aplicând tehnica prin gimnastica Bürger si programe de hidro si hidrokinetoterapie ca: baia Whirpool, cea ascendentă si descendentă.

Tehnicile de crestere a fortei vor finaliza tratamentul prin exercitiile izometrice si izotonice, izokinetice la si cu diferite aparate modern pentru cresterea fortei musculaturii extensoare si dorsiflexiei treptat.Sunt recomandate stimularile proprioceptive de tip Freeman.

Înotul terapeutic si mersul în apă în special cu spatele si lateral (pentru combaterea schiopătării) după aceea reluarea mersului înainte, mers pe vârfuri si călcâi, urcat – coborât plan înclinat, bicicleta ergometrică cu încărcătură bine dozată, reluarea alergatului pe teren mai sigur dar nu prea tare sau prea moale, sau denivelat. La început dozajul poate fi de 3-5 minute si creste treptat până la 20 – 30 deminute.

Tratamentul recuperator

Obiective

Programele de kinetoterapie si hirokinetoterapie sunt orientate spre urmatoarele

obiective specifice :

Combaterea durerii

Cresterea fortei musculaturii peroniere

Echilibrare functională si corectarea lungimilor musculare

Prevenirea dar si tratarea dezechilibrelor musculare agonistantagonist prin tehnica binecunoscută de întindere musculară – stretching efectuat pe musculature

flexoare – extensoare, dar si pe inversori-eversori

Corectarea mersului

Corectarea plasamentului centrului de greutate

Scăderea solicitării gleznei.

Tratamentul va fi functional si va începe cu anakinezia, cu o scurtă perioadă de

protectie articulară si astfel si ligamentară, tendinoasă, musculară. Imobilizarea în

diferite aparate de contentie realizează o securitate a pacientului prin stabilizarea

articiulatiei gleznei si scăderea solicitării mecanice, având prin acesta valente

antialgice, antiinflamatorii. Însă lipsa de miscare de solicitare neuromusculară

favorizezază formare aderentelor, a stiffnesului, redorii articulare, contracturii musculare si atrofiei muscular.

1. Perioada de imobilizare si posturare

păstrarea posturii antideclive, pentru evitarea edemului

mobilizarea articulațiilor rămase libere (degete, genunchi, șold) prin exerciții pasive sau active ajutate. O atenție deosebită trebuie acordată evitării fixării în grifă a degetelor

masajul pentru asigurarea troficității țesuturilor și facilitarea reîntoarcerii venolimfatice

gimnastica generală și respiratorie.

2. Perioada de mers activ si sustinut

încărcarea pe piciorul lezat se va face progresiv și în mod adecvat tipului de fractură (sprijin mediotarsian în fracturi de calcaneu sau sprijin exclusiv posterior în fracturile de metatarsian);

combaterea edemului, ameliorarea fenomenelor vasculotrofice ale piciorului

recâștigarea mobilității articulare în toate sensurile de mișcare

Urmărim recâștigarea mișcărilor fiziologice ale piciorului: flexia-extensia(70o), inversia-eversia, abducția-adducția(35o-40o), circumducția.

Mijloace:

termoterapia (crioterapie) și masajul: – pentru pregătirea kinetoterapiei pasive sau active;

electroterapie: ultrasunet (efect fibrolitic), medie frecvență (pentru decontracurare), diadinamic (cu scop antalgic)

`Refacerea bolții plantare (a celor 3 puncte de sprijin):

Aproape toate tipurile de traumatisme sau doar imobilizarea necesitată de acestea lasă ca sechelă o perturbare de statică, prin modificările bolții plantare. Această perturbare necorectată la timp, se va agrava continuu, devenind la rândul ei cauză și mecanism pentru microtraumatisme ale structurilor piciorului.

Arcul longitudinal al piciorului:

Calcaneu.

Talus.

Scafoid

.Cuneiform.

Metatars .

Falange.

Aponevroza plantară.

Piciorul plat și piciorul scobit sunt cele două modificări patologice ale bolții plantare,care afectează arcele fiziologice perturbând statica.

Refacerea alinierii piciorului:

Un picior funcțional normal trebuie să respecte orientarea axială a componentelor osoase, în special ale piciorului posterior, dar și a degetelor.

În plan frontal, calcaneul poate fi deviat în valg sau var, iar în plan sagital să determine piciorul equin și piciorul talus.

Exercițiile de reluare a mersului încep, desigur, cu perioade de adaptare la ortostatism. În momentul în care stațiunea în picioare este posibilă fără tulburări de echilibru, se începe mersul.

1. Mersul fără sprijin pe membrul inferior afectat. Pacientul este învățat să meargă cu cârje astfel:

– sprijin pe membrul sănătos;

– piciorul membrului afectat nu stă în aer ci se așează pe sol în sprijin virtual; un carton sau un ziar pus sub picior poate fi tras de kinetoterapeut dovadă a neîncărcării membrului afectat. Astfel: extensia șoldului în timpul pasului posterior trebuie să fie completă, genunchiul să se flecteze ca într-un mers normal, atacul solului cu piciorul afectat este relativ mimat, să se facă corect prin talon, apoi rularea și părăsirea solului prin vârf; balansul membrului afectat ca și în sprijinul virtual să se faca fără deviație (de obicei abducția și rotația externă); rotația bazinului desupra capetelor femurale să fie cât mai simetrică în timpul pasului pelvin; distanța între pași să fie egală și constantă (de obicei lungimea unui picior și jumătate); pacientul va fi învățat să urce și să coboare o scară.

2. Mersul cu încărcarea membrului afectat se reia treptat. Așezăm pacientul cu membrul inferior afectat pe un cântar, sprijinul pe membrul sănătos făcându-se pe un piedestal alăturat. Membrul afectat apasă pe cântar până ce acul indică greutatea corespunzătoare de 8-10% din totalul greutății corpului. Exercițiul se repetă de 3-4 ori pe zi până când pacientul conștientizează valoarea acestei încărcări pe care o va utiliza în mersul cu cârje sau cadru de mers nu este decat propria greutate a acestuia.

Refacerea completă a mersului cere o suită de exerciții complexe ca: mers liber, mers pe pantă, mers înapoi, mers în lateral, mers cu picioarele încrucișate, mers în zig-zag, întoarceri.

Criterii de revenire în antrenament si competitie (cel mai larg acceptate):

examen neurologic normal

lipsa inflamatiei persistente

fără consum de medicamente antiinflamatoare si antialgice

să nu prezinte instabilitate articulară, cu blocaj

abilitate de a alerga fără jenă (ciclic)

forta musculară de cel putin 80 %-85 % din forta musculară a membrului opus

testele de efort la valori cel putin medii.

Kinetoterapia

Manipulari

Articulatia tibio-tarsiana. Se realizeaza tractiuni in ax longitudinal si flexie plantara pasiva a

piciorului.

Articulatia medio – tarsiana ( Chopart ). Se realizeaza din articulatia respectiba adductia si abductia, precum si inversie si eversie.

Articulatia tarso – metatarsiana ( Lisfranc ). Se realizeaza miscari de alunecare a metatarsienelor pe tarsiene, precum si flexia metartarsienelor pe tarsiene.

Articulatia intermetatarsiene. Se realizeaza mobilizari ale fiecarui metatarsian in parte.

Tonifierea musculaturii

Triceps sural

Din decubit dorsal membrele inferioare intinse, flexie plantara si flexie dorsala cu si fara rezistenta manuala din partea kinetoterapeutului la flexia plantara

Din procubit genunchii indoiti la 90, flexie plantara si flexie dorsala cu si fara rezistenta manuala din partea kinetoterapeutului la flexia plantara

Din sezand pe scaun, lucru la talpa cu arc ( flexia plantara )

Din ortostatism, picioarele usor departate , genunchii semiflectati, ridicari pe varfuri

Din ortostatism picioarele usor departate, genunchii intinsi, ridicari pe varfuri

Din ortostatism, varfurile picioarelor pe un lan mai inalt decat calcaiele, ridicari pe varfuri

Din ortostatism, ridicari pe varf in sprijin unipodal

Din ortostatism, cu o halter ape umer, ridicari pe varfuri

Gambier anterior

Din decubit dorsal, membrele inferiaore intinse, flexie dorsala si flexie plantara

Din decubit dorsal, membrele inferioare intinse, flexie dorsala cu inversie cu si fara rezistenta manuala din partea kinetoterapeutului la flexia dorsala cu inversie

Izometrie, pastrand flexie dorsala cu inversie. Timpul contractiei in functie de posibilitatile pacientului

Mers pe partea postero – externa a piciorului

Peronierii

Din decubit dorsal, membrele inferiaore intinse, eversia piciorului din flexie plantara cu si fara rezistenta din partea kinetoterapeutului la eversia piciorului

Din sezand pe scaun, halucele fixat pe sol, eversia piciorului cu si fara rezistenta manuala din partea kinetoterapeutului la eversie

Din sezand pe scaun, calcaiele sprijinite pe un plan mai inalt cu varfurile, halucele fixat, eversia piciorului

Din sezand pe scaun, picioarele apropiate, abductie

Din sezand pe scaun, picioarele in abductee, halucele fixat pe sol, eversia piciorului

Gambierul posterior

Din decubit dorsal, membrele inferioare intinse, inversia piciorului din flexie plantara cu si fara rezistenta manuala la inversie din partea kinetoterapeutului

Din sezand pe scaun, degetul mic fixat pe sol, inversie cu si fara rezistenta din partea kinetoterapeutului la inversie

Din sezand pe scaun, picioarele usor departate, adductie

Coordonarea senzitivo motorie

Exercitiul cel mai bun este mersul pe diferite trasee:

pe plat

panta cu inclinare ascendeta, descendeta, laterala

teren accidentat

structura terenului: dur, nisip, alunecos

modul de a calca: inainte, inapoi, lateral, cu picioarele pe aceeasi linie, cu pasi incrucisati, mers pe varf, pe calcaie, pe marginea externa si interna

Variind toti acesti parametrii ( tipul pasitului, traseul, structura solului ) se obtine o gama larga de exercitii de diverse dificultati.

In functie de tipul lezional al sechelei – mersul se va relua progresiv:

cu sprijin intre bare paralele

cu sprijin in cadrul de mers

cu sprijin in carje

cu sprijin in baston

Alte mijloace:

pedalat pe bicicleta

terapia ocupationala pentru recuperarea coordonarii, folosind masina de cusut sau

roata olarului

Electroterapie

Prin diversitatea posibilitatilor de utilizare a curentului electric tratamentul prin electroterapie ocupa un loc important in tratamentul recuperator. Pentru obtinerea analgeziei necesara aproape in toate cazurile posttraumatice ale gleznei se folosesc:

Curentul galvanic cu toate formele sale, galvanizari simple, bai galvanice si ionogalvanizari. Se utilizeaza fenomenul analgezic obtinut prin folosirea ca electrod activ al polului. In cadrul bailor galvanice este cumulat si efectul termic al apei iar in cadrul ionogalvanizarii, proprietatile substantelor farmacologice active introduse cu ajutorul curentului galvanic.

Curentul de joasa frecventa, cu o frecventa de pana la 100 Hz, este utilizat in procesul analgetic pe care unii dintre bolnavi il au. Astfel vom utiliza in cadrul curentilor diadinamici, urmatoarele forme de curent: difazat fix (cu actiune analgezica), perioada lunga si perioada scurta. Tot in acest scop se mai folosesc unii curenti Träbert tot cu actiune analgezica.

Curentii de medie frecventa sunt curentii sinusoidali cu frecventa cuprinsa intre 3000-10.000 Hz. Din randul lor se folosesc curentii interferentiali ce au un efect analgezic (80 – 100 Hz).

Curentii de inalta frecventa. In randul acestora vom avea undele scurte care au un important efect analgetic si miorelaxant. Tot in aceasta categorie se intalnesc si undele decimetrice, ultrascurtele si ultravioletele doza eritem.

Ultrasunetele au efect analgetic obtinut intr-un mod asemanator cu al curentilor de joasa frecventa. Deasemenea electroterapia ofera si posibilitatea obtinerii efectelor de excitare a musculaturii, efect hiperemiant si decontracturant. Ultrasunetul se va aplica atat in camp continuu cat si in camp discontinuu.

Tratamentele se pot efectua in doua modalitati: aplicand capul emitator prin contact direct asupra tegumentului, folosind ulei, gel, vaselina. Capul emitator se plimba circular sau linear fara a se apasa prea tare si cu viteza foarte mica; trebuie sa fie mereu in contact perfect cu tegumentul, pozitionat vertical si sa evite proeminentele osoase sau regiunile bine vascularizate. Aplicarea indirecta, in apa, se face cand avem de tratat extremitatile, care anatomic au multe suprafete neregulate si multe proeminente osoase. In acest caz, intr-o baie calduta se intoduce mana sau piciorul bolnav si capul emitator. Se executa miscari lente, liniare sau circulare la aproximativ 3 cm distanta de tegumente avand grija ca suprafata emitatorului sa fie paralela cu tegumentul.

Magnetodiafluxul are o serie de efecte benefice cum ar fi: accelereaza cicatrizarea diverselor plagi, grăbeste vindecarea tesutului cutanat, realizeaza o topire a calcificarilor organizate in structura partilor moi din bursite si tendinite.

Curentul galvanic – galvanizarea simpla sau utilizarea curentului continuu cu ajutorul electrozilor (placi metalice de plumb laminat de diferite dimensiuni in functie de regimul de aplicare si de efectele de polaritate). De obicei sunt drepunghiulari cu marimi variind intre 50 si 800 cm² dar pot avea si forme speciale (punctiformi, forma de ochelari). Modalitati de asezare a electrozilor: transversala (electrozii sunt asezati de o parte si de alta a regiunii afectate), longitudinala (asezati la distanta unul fata de celalat). Intensitatea curentului este strans legata de sensibilitatea si toleranta tegumentului, de evolutia afectiunii, de marimea electrozilor si de durata aplicatiei.

Durata 30 de minute. Ritmul de aplicare si numarul procedurilor sunt variabile cu diagnosticul afectiunii.

Ionizarea este procedura prin care se introduce in organism, cu ajutorul curentului continuu, diferite substante medicamentoase cu actiune farmacologica.

Tehnica de aplicare: diferenta dintre ionogalvanizare si galvanizarea simpla, consta in imbibarea tesutului hidrofil ce imbraca electrozii cu o solutie medicamentoasa in loc de apa simpla. Pentru o eficienta maxima polul activ trebuie sa fie mult mai mic decat polul pasiv. Polul activ este dependent de incarcarea electrica a solutiei medicamentoase. Substantele incarcate cu semn + se vor pune intotdeauna la electrodul pozitiv, iar cele incarcate cu semn – la polul negativ.

Ex: la polul + metale (Li, Ca, Fe, Zn, Cu), radicali amoniu, alcaloizi (histamina, cocaina, stricnina, novocaina). La catod – halogenii (Cl, Br, Iod), radicali acizi (Acid Sulfuric, azotic, salicilic). Solutiile folosite se fac cu apa distilata, concentratia de ioni trebuind sa fie cat mai mica pentru ca disocierea electrolitica e cu atat mai puternica cu cat solutia este mai diluata.

Ultravioletele. Datorita faptului ca sensibilitatea la radiatii ultraviolete este foarte diferita, in functie de individ, de regiunea corpului, de varsta si de alti factori, se recomanda o atentie deosebita in alegerea dozei. Biodozimetria reprezinta masurarea timpului necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument si preceda in mod obligatoriu orice tratament cu ultraviolete.

Contraindicatiile generale ale curentilor electrici:

aplicarea la gravide si la pacientii cu afectiuni cardirespiratorii

epilepsie

stari fiziopatologice asociate fragilizante, tulburari de sensibilitati, coma, pacienti cu

afectiuni psihice

alergii la substante folosite pentru ionizari

afectiuni circulatorii decompensate in cazul utilizarii curentului galvanic

Hidrotermoterapia

Factorul cel mai activ este factorul termic la care se adauga, in cazul unor proceduri, factorul mecanic si intr-un grad mai putin factorul chimic. Acesti factori influenteaza numeroasele terminatii nervoase din piele, iar impulsurile reflexe care iau nastere ajung, pe caile centripete, pana in sistemul nervos central de unde, pe cai centrifuge, se raspandesc in organism, varietate, reactii de raspuns. Totodata tratamentul prin hidrotermoterapie vizeaza in mod deosebit combaterea durerii.

Durerea posttraumatica are la baza inflamatia, edemul, tensiunea apronevrotica si tensiunea capsuloligamentara, tractiunea tenomusculara, hiperemia pasiva osoasa, reactia periostala, iritatia directa a nervilor (nevroame).

Termoterapia, sub diferitele ei forme de aplicare, este contraindicata doar in procesele inflamatorii acute si in algoneurodistrofii stadiile initiale si are contraindicatie partiala in edemul local. Acest edem este totusi un insotitor frecvent in starile post traumatice ale piciorului. De aceea se prefera, in aceste cazuri, termoterapia prin baile calde simple, sau baile calde cu vartejuri de apa (Whirl-Pool).

Compresele calde sunt folosite in tratamentul anchilozei gleznei, temperatura la care se aplica fiind de 36 – 43 o C pentru cele calde si 50 o C pentru cele fierbinti. Factorul este, deasemenea, folosit in terapie. El are cateva proprietati care contribuie la realizarea factorului terapeutic. In apa, greutatea corpului este diminuata, aceasta fiind un bun conducator si transport al factorului termic, stand astfel la baza multora dintre procedurile termoterapice.

Impachetarile, cu namol cald sau rece, sunt proceduri care constau in aplicarea namolului la o temperatura de 38 – 40 o C pe o anumita regiune. Alaturi de factorul termic mai actioneaza si factorul chimic al substantelor continute de namol.

Acelorasi conditii si indicatii li se incadreaza si baile de namol, tehnica de aplicare fiind, insa, diferita.

Se mai fac impachetari cu parafina care constau in aplicare pe zona infectata a unor placi de parafina cu o temperatura de 40-50 o C peste care se pune o musama, durata sedintei fiind de 20-30 de minute, pana la racirea placii de parafina dupa care se indeparteaza si zona tratata apare hiperemiata, se spala cu o compresa la temperatura camerei pentru a se inchide porii tegumentului care s-au dilatat in urma caldurii produse de parafina. Aceasta procedura are ca scop vasodilatatia vaselor sanguine cu hiperemie deci imbunatatirea circulatiei locale si, odata cu ea, si cea generala.

Crioterapia. Recele, ca agent fizical terapeutic, este folosit in tratarea articulatiilor, inflamatia scazand spasmul muscular si in acelasi timp aducand o imbunatatire a circulatiei locale. Crioterapia este reprezentata prin punga cu ghiata, masaj cu ghiata si pulverizatii cu chelen.

Afuziunea – procedura ce consta in proiectarea fara presiune a unor coloane de apa asupra diverselor regiuni ale corpului. Efectul lor se bazeaza pe factorul termic.

Baia calda simpla se executa in cada obisnuita, cu apa calda la temperatura de 36-37 o C si cu durata de 15, 30, sau 60 de minute. Mod de actiune: factorul termic si presiunea hidrostatica a apei; actiunea antispastica si sedativa generala.

Baia calda cu vartejuri (Whirl-Pool) se practica intr-o cada obisnuita care are adaptat un sistem de valuri la picioare catre piept.

Prin complexul de factori utilizati ce ofera, alaturi de celelalte parti componente ale tratamentului, o seeama de remedii eficiente ajutante in programul de recuperare a gleznei, se folosesc:

baile cu plante medicinale (la temperatura de 36-37 o C);

baile kineto (la temperatura de 36-37 o C dupa care se face mobilizarea articulatiei);

baile galvanice bicelulare pentru activarea circulatiei

Roentgen – terapie pentru influentarea componentei inflamatorii.

Factorul termic (caldura) prezinta o deosebita importanta prin efectele pe care le are asupra organismului, cum ar fi: cresterea metabolismului, cresterea hiperemiei cutanate prin fenomenul de vasoconstrictie, efect decontracturant si de relaxare a musculaturii, scaderea vascozitatii lichidului articular usurand astfel realizarea miscarilor prin cresterea mobilitatii, efect antialgic si cresterea fluxului sanguin la nivelul muschilor.

Baia galvanica bicelulara se poate folosi in combinatii diferite in functie de efectele urmarite. Se combina actiunea curentului continuu cu actiunea termica a apei (apa este mijlocitoare intre electrod si tegument). Pentru aceasta baie sunt necesare 2 vane speciale, din faianta, sub forma de cizma (pot fi si din portelan sau masa plastica), prevazute cu cate o despartitura laterala in care se pune electrodul si racordate la sursa de curent continuu, avand polaritati diferite. Un taburet rotativ permite asezarea bolnavului la inaltimea dorita. Electrozii sunt din carbune de retorta de forma dreptunghiulara groase de 10 mm cu lungimea de 400 mm. Durata sedintei este de 10-30 de minute. Ritmul de aplicare : zilnic sau de una la doua zile.

Contraindicatiile hidroterapiei:

boli infectioase

sarcina patologica

epilepsia cu crize frecvente

alcoolismul

parazitoze

narcomania

hemoragii repetate

Masajul piciorului

Pentru masajul piciorului pacientul sta in decubit dorsal cu membrul inferior intins. Pe partea dorsala a piciorului se face netezirea, cu palma, avand degetele departate pentru fiecare metatarsian in parte, pornind de la varful degetelor bolnavului catre glezna. Aici se face netezirea specifica gleznei, cu cele doua police pornind de la mijlocul articulatiei dupa care se ocolesc cele doua maleole (interna si externa) concomitent. Pe regiunea plantara – netezirea pieptene – se deruleaza pumnul de la radacina pana la varfuri pe aponevroza plantara. Tot pe partea dorsala se mai fac geluirile ca forma de framantat. Cu degetele departate pe metatarsiene iar pe partea plantara se fac framantari cu 4 degete pe muschii tenari, hipotenari, bureletul plantar si geluiri pe aponevroza plantara de la bureletul plantar pana la calcaneu.

Frictiunea se face tinand contrapriza cu o mana pe calcaneu pornind cu pozitia deget

peste deget, de la mijlocul articulatiei tarsiene, ocolind maleola dupa care se schimba mana contrapriza si se lucreaza pe partea cealalta. Se face frictiunea si la calcaneu la insertia tendonului lui Ahile. Frictiunea se mai executa la toate articulatiile interfalangiene cu policele deasupra si aratatorul dedesubt, cu miscari circulare la fiecare articulatie. Tapotamentul se executa pe partea plantara cu o singura mana, cu toate formele lui. Vibratia se executa atat pe partea dorsala cat si pe partea plantara cu palma intreaga, realizand trenuri vibratorii succesive in lungul fibrei musculare cu efect sedativ. Masajul se incheie cu neteziri atat pe partea dorsala a piciorului (cu palma intreaga) cat si pe partea plantara (netezirea pieptene).

Terapia Ocupationala

Obiective:

determinarea scopului final pe termen lung al asistentei ce urmeaza a fi aplicate. Se stabileste de catre pacient si familie cat si de tearpist care va avea in vedere dorintele exprimate cat si capacitatile fizice ale pacientului. Ex: sa se ajute singur, sa nu mai ceara ajutorul familiei, sa poata merge din nou la serviciu sau sa isi gaseasca altul.

Stabilirea domeniului in care pacientul isi realizeaza scopul final si nivelul ce se presupune a fi atins – domenii ale activitatii umane (arii de performanta):

Metode :

Activitatile vietii zilnice. Ex: imbracat-dezbracat, incaltat-descaltat.

Activitati profesionale accesibile. Ex: in functie de profesia detinuta inainte, se poate recalifica in croitorie (neaparat la masina de cusut cu pedala), olarit sau sa si-o recastige.

Activitati de agrement. Ex: daca este o persoana activa si nu sedentara, poate practica inotul, dansul, plimbatul cu bicicleta sau chiar hidrobicicleta.

Rezultatele obtinute

Dupa tratamentul efectat tim de 14 zile, pacientii au ajuns la urmatoarele rezultate.

Rezultatele initiale si finale pentru scala VAS sunt prezentate in tabelul urmator

Rezultatele pentru scala VAS

Rezultatele initiale si finale obtinute pentru indicele functional HAQ sunt prezentate in tabelul

Rezultatele initiale si finale obtinute pentru bilantul articular a articulatie metatarsofalangiana la pacientii cu aponevrozita plantara sunt prezentate in tabelul urmator:

Rezultatele pentru extensia articulatiei metatarsofalangiena

Rezultatele bilantului muscular pentru degetul afectat al piciorului la pacientii cu aponevrozita

plantara

Rezultatele fortei globale pentru degetul afectat al piciorului

Rezultatele bilantului articular a articulatiei tibio – tarsiene la pacientii cu fractura bimaleolara

stanga sunt prezentate in tabelul

Rezultatele bilantului articulatia: articulatia tibio – tarsiana

Rezultatele pentru miscarile articulatiei tibio – tarsiene

Rezultatele bilantului muscular pentru picior

Rezultatele fortei globale pentru flexie extensie a piciorului

Rezultatele bilantului articular si bilantului muscular a articulatiei tibio – tarsiena pentru pacientii cu fractura tibio – tarsiana stanga

Rezultatele bilantului articular

Rezultatele bilantului muscular:

Concluzii

1. Kinetoterapia este mijlocul de tratament fizical care ocupa un loc central in recuperarea functiei pierdute;

2. Mijloacele associate kinetoterapiei ( electroterapia, hidroterapia, masaj, terapia ocupationala ) contribuie favorabil la recuperarea finala;

3. Cu cat programul recuperator incepe mai precoce cu atat sansele de recuperare sunt mai mari;

4. Rezultatele pe termen lung depind de cooperarea pacientului in vederea continuarii programului de kinetoterapie la domiciliu;

5. Cu cat leziunea osoasa este mai aproape de articulatie cu atat redoarea articulara vaf I mai greu de recuperate;

6. Recuperarea rapida a sportivilor se datoreaza stilului de viata activ si alimentatiei;

7. Recuperarea depinde in mare parte de atitudinea pacientului fata de afectiunea de care sufera;

Bibliografie

Raoul Robacki: Anatomia functionala a omului, Editura “ Scrisul Romanesc “, Craiova, 1985

James Andrews, Gary Harrelson, Kevin Wilk: Physical rehabilitation of the injured athlete 4th edition, 2012, 2004, 1998, 1991 by Saunders, an imprint of Elsevier Inc.

Mariana Cevei: Elemente de electroterapie practica, Editura Universitatii din Oradea 2009

Marcu Vasile: Masaj si kinetoterapie, Editura Sport – Turism, 1983

Dr.Kiss Iaroslav, prof. pr. C.F.M Borcea Stoian Tiberia, Dr. Mariana Florian, prof. pr. C.F.M Gh. Andreita, Dr. Teodor Sbenghe, Dr. Solange Moldovan, prof. C.F.M Horia Vintila, Dr. Vasile Hoanca, prof. pr. C.F.M Cornelia Blasiu, Dr. Ileana Buican, prof. C.F.M Florin Vizitiu: Kinetoterapia in recuperarea afectiunilor aparatului locomotor, Partea I Membrul superior si inferior, Editura Medicala, Bucuresti, 1981

http://anatomie.romedic.ro/piciorul

http://www.healthcommunities.com/foot-anatomy/muscles-tendons-ligaments.shtml

http://www.sportsinjuryclinic.net/sport-injuries/foot-heel-pain

http://www.innerbody.com/anatomy/nervous/leg-foot

http://www.dummies.com/how-to/content/nerves-in-the-foot.html

http://www.dummies.com/how-to/content/blood-vessels-and-lymphatics-of-the-foot-and-ankle.html

http://www.patient.co.uk/doctor/Foot-Fractures-and-Dislocations.htm

http://www.romedic.ro/traumatisme-la-sportivi-0P32461

http://www.elipetromed.ro/fiziokinetoterapie-picior.html

http://www.emedonline.ro/afectiuni/view.article.php/192

Bibliografie

Raoul Robacki: Anatomia functionala a omului, Editura “ Scrisul Romanesc “, Craiova, 1985

James Andrews, Gary Harrelson, Kevin Wilk: Physical rehabilitation of the injured athlete 4th edition, 2012, 2004, 1998, 1991 by Saunders, an imprint of Elsevier Inc.

Mariana Cevei: Elemente de electroterapie practica, Editura Universitatii din Oradea 2009

Marcu Vasile: Masaj si kinetoterapie, Editura Sport – Turism, 1983

Dr.Kiss Iaroslav, prof. pr. C.F.M Borcea Stoian Tiberia, Dr. Mariana Florian, prof. pr. C.F.M Gh. Andreita, Dr. Teodor Sbenghe, Dr. Solange Moldovan, prof. C.F.M Horia Vintila, Dr. Vasile Hoanca, prof. pr. C.F.M Cornelia Blasiu, Dr. Ileana Buican, prof. C.F.M Florin Vizitiu: Kinetoterapia in recuperarea afectiunilor aparatului locomotor, Partea I Membrul superior si inferior, Editura Medicala, Bucuresti, 1981

http://anatomie.romedic.ro/piciorul

http://www.healthcommunities.com/foot-anatomy/muscles-tendons-ligaments.shtml

http://www.sportsinjuryclinic.net/sport-injuries/foot-heel-pain

http://www.innerbody.com/anatomy/nervous/leg-foot

http://www.dummies.com/how-to/content/nerves-in-the-foot.html

http://www.dummies.com/how-to/content/blood-vessels-and-lymphatics-of-the-foot-and-ankle.html

http://www.patient.co.uk/doctor/Foot-Fractures-and-Dislocations.htm

http://www.romedic.ro/traumatisme-la-sportivi-0P32461

http://www.elipetromed.ro/fiziokinetoterapie-picior.html

http://www.emedonline.ro/afectiuni/view.article.php/192