Afecte Si Emotii Exprimate cu Ajutorul Microexpresiilor Faciale

LUCRARE DE LICENȚĂ

AFECTE ȘI EMOȚII EXPRIMATE CU AJUTORUL MICROEXPRESIILOR FACIALE

CUPRINS

Argument

Capitolul 1. Emoțiile în diferite culturi

1.1 O scurtă istorie a teoriei microexpresiilor

1.2 Când devenim emotivi

Capitolul 2. Cercetări asupra expresiilor faciale ale emoțiilor

2.1 De ce se fac greșeli în înțelegerea expresiilor faciale ale emoțiilor

2.2 Emoțiile de bază și descrierea lor

Capitolul 3. Cercetare privind importanța antrenamentului pentru dezvoltarea abilității de citire a microexpresiilor faciale

3.1 Scopul și obiectivele cercetării

3.2 Ipotezele cercetării

3.3 Metodologia utilizată

3.3.1 Descrierea loturilor de subiecți antrenați

3.3.2 Instrumentul folosit în testare și antrenament

3.4 Rezultatele obținute și interpretarea lor

3.5 Concluzii

Bibliografie

Anexe

ARGUMENT

Lucrarea de față prezintă sinteza unor investigații prezente in literatura de specialitate, în legătură cu importanța microexpresiilor și citirii corecte a emoțiilor, precum și rezultatele unei cercetări personale , prin care mi-am propus antrenarea persoanelor și a capacități fiecărei persoane de a recunoaște emoțiile manifestate prin intermediul microexpresiilor , cu ajutorul unui program special creat de catre Paul Ekman Group, numit M.ET.T v2.(Micro Expression Training Tool v2.).

Așa cum au arătat numeroși autori , dar în special Paul Ekman, emoțiile determină calitatea vieții noastre. Ele apar în fiecare relație de care ne pasă, cum ar fi la locul de muncă, în prieteniile noastre, în relațiile cu membrii familiei, și în relațiile noastre cele mai intime.

Ele ne pot salva viețile, dar tot ele pot provoca, de asemenea un prejudiciu real.

Ne pot face sa acționăm in moduri pe care le credem realistice si adecvate, dar în același timp emoțiile noastre ne pot face sa acționăm în moduri pe care le vom regreta teribil.

Multă lume ignoră impactul pe care îl au emoțiile asupra noastră în viața cotidiană și nu numai.

Lucrarea este organizată în trei capitole, dintre care primele două abordează o serie de concepte si idei pentru a ne ajuta să ințelegem valoarea emoțiilor, definiții și enumerări ale emoțiilor de bază, punând accent pe înțelegerea emoțiilor și caracteristicilor lor și a reprezentărilor faciale ale fiecărei emoții în parte.

Ȋn cea de-a doua parte a lucrării, am prezentat obiectivele, ipotezele, metodologia utilizată, precum si rezultatele cercetării, prin care am antrenat fiecare persoană în parte cu ajutorul programului special creat de către Paul Ekman Group, de identificare a microexpresiilor faciale aferente fiecărei emoții în parte.Am lucrat cu un lot de 60 de persoane dintre care 30 erau fete cu vârsta cuprinsa între 18 și 25 de ani și 30 erau băieți cu vârsta cuprinsă tot între 18-25 de ani.

PARTE TEORETICĂ

CAPITOLUL 1

Emoțiile în diferite culturi

O scurtă istorie a teoriei microexpresiilor

Microexpresiile au fost prima dată descoperite de către Haggard și Isaac. Ȋn studiul lor din 1966 ei menționează cum au găsit aceste “micromomentary”[1] expresii în timp ce analizau înregistrări video de la orele de psihoterapie, căutînd indicii ale comunicării non-verbale între pacient și terapeut[2]. Ȋn anii 1960, William S. Condon a dat startul studiilor asupra interacțiunilor faciale la nivelul fracțiunilor de secunda. Ȋn faimoasa sa cercetare el a examinat un film de 4 secunde și jumătate segmentat bucată cu bucată, unde fiecare cadru reprezintă 1/25 sec. După studierea acestui film timp de un an si jumătate, el a început să distingă micromișcarile de interacțiune ale celor din cadru, precum soția care își misca umerii exact în momentul când soțul ei se apropia, micromișcări care combinate creau microritmuri[3]. Câțiva ani mai târziu după cercetările lui Condon, psihologul American John Gottman a început să facă înregistrări video relațiilor de cuplu pentru a studia cum interacționeaza acestea. Studiind expresiile faciale ale participanților, Gottman era capabil să prezică în 90% din cazuri care cupluri vor rămîne căsătorite și care vor divorța câțiva ani mai târziu. Ȋn cartea Blink: The Power of Thinking Without Thinking[4] ,Gottman susține că sunt 4 reacții emoționale majore care sunt distructive pentru un cuplu: defensive, blocante, critice și disprețuitoare. Din toate acestea Gottman considera disprețul cea mai importantă dintre reacții. O altă contribuție, ce merită a fi menționată, este cartea lui Darwin “The Expression of the Emotions in Man and Animals” publicată in 1872. Darwin s-a referit în special la natura universală a expresiilor faciale și la mușchii utilizați în procesul de formare a microexpresiilor [5]. Demn de remarcat este și Guillaume Duchenne care a descoperit și așa numitul “Duchenne Smile”. Ȋn timpul unor cercetări asupra fiziologiei expresiilor faciale, la mijlocul sec. al-XIX-lea, Duchenne a identificat două tipuri distincte de zîmbet. “ “Duchenne Smile” implica atât contracția mușchiului zigomatic major (care ridică colțurile gurii) și mușchii orbiculari (care ridică obrajii si formează “labe de gâsca” în jurul ochilor. Un zîmbet non- Duchenne implică doar muschii zigomatici majori.”” (Duchenne, G. (1990). The Mechanism of Human Facial Expression). Mulți cercetători consideră ca zîmbetul Duchene, este un indiciu al emoțiilor spontane deoarece majoritatea oamenilor nu pot contracta partea exterioară a mușchilor orbiculari. Paul Ekman este un alt cercetător în domeniul microexpresiilor,studiile căruia au creat legătura dintre expresiile faciale, emoții și minciună. Psiholog american, el este considerat unul dintre cei mai eminenți 100 psihologi ai secolului XX. Cercetările lui Ekman asupra expresiilor faciale, și-au avut startul în baza lucrărilor psihologului Silvian Tomkins. Ekman demonstreaază că, contrar convingerilor unor antropologiști precum Margaret Mead, expresiile faciale ale emoțiilor nu sunt determinate cultural ci universal, fiind de origine biologică și nu culturală.  Expresiile pe care Ekman le-a găsit ca fiind universale sunt: furia, dezgustul, teama, bucuria, tristețea,disprețul și surpriza. Concluziile privind disprețul sunt mai puțin clare, deși există cel puțin unele dovezi preliminare că această emoție și expresia ei sunt universal recunoscute.[6] Într-un proiect de cercetare împreună cu Dr.Maureen O’Sullivan, numit proiectul “Wizards”, Ekman a raportat “microexpresiile” faciale ce ar putea fi folosite pentru  detectarea minciunii. După ce a testat 15.000 de oameni din toate categoriile de viață, el a găsit numai 50 de oameni care au capacitatea de a detecta înșelăciunea fără nici o instruire prealabilă. Aceste personae sunt deasemenea cunoscute sub numele de “Truth Wizards” (vrăjitori ai adevarului). Ekman a creat Facial Acting Coding System(FACS)[7] pentru a taxonomiza fiecare microexpresie facială umană.  El a mai efectuat și publicat o varietate de studii din domeniul comportamentului nonverbal. Lucrarea lui ,Telling Lies, de exemplu, nu s-a limitat doar la față dar și la analiza limbajului nonverbal al întregului corp. Deasemena nu a trecut cu vederea și semnalele verbale ale minciunii. În scandalul Monica Lewinsky, Ekman a declarat ca poate detecta faptul că fostul președinte american Bill Clinton mințea în interviurile acordate, deoarece  folosea  limbajul de distanțare. Ekman a contribuit extrem de mult la studiile cu privire la aspectul social al minciunii, de ce oamenii mint, când și cum putem detecta aceste minciuni dar și cu privire la emoții și tot ce ține de comportamentul nostru și cum ne manifestăm când experimentăm diferite emoții.[8]

Când devenim emotivi

„O mare parte din timp, pentru unele persoane chiar tot timpul, emoțiile ne servesc bine,mobilizându-ne pentru a face față evenimentelor cele mai importante în viață și oferindu-ne diferite tipuri de bucurie. Dar, uneori, emoțiile noastre ne bagă în
probleme. Asta se întâmplă atunci când reacțiile noastre emoționale sunt inadecvate,
într-una din cele trei moduri: putem simți și arăta emoția potrivită dar la intensitate greșită, de exemplu:îngrijorarea era justificată, dar am exagerat îngrozindu-ne. Sau am putea simți emoția corespunzătoare, dar o aratăm în mod greșit, de exemplu, mânia ne-a fost justificată, dar am recurs la un tratament silențios ce a fost contraproductiv și copilăresc.Mai este și problema emoțiilor pe care le simțim și exprimăm greșit sau realizăm ca au fost nefondate, de exemplu, problema nu este că am devenit fricos, sau că am arătat în mod greșit, problema este, așa cum ne dăm seama dupa aceea, că nu trebuia sa ne fie frică în primul rând”Ekman, P.(2003), Emotions Revealed,Times Book, New York, p34 .

De ce o emoție inadecvată ar fi declanșată?Putem șterge un declanșator emoțional complet, astfel încât, de exemplu, atunci când cineva ne taie calea la o coadă să nu ne enervăm?Sau ne putem schimba reacția noastră emoțională în așa fel încât ne amuză când cineva ne ia locul într-o coada?Dacă nu putem schimba sau șterge reacția noastră emoțională a unui declanșator, putem măcar sa îi slabim puterea astfel încât nu vom reacționa neadecvat?

Aceste întrebări nu ar exista dacă toți am reacționa la fel când se întamplă ceva, ceea ce nu este cazul.Fiecare om are un set de expresii personale la anumiți declanșatori, simțind diferit ca și intensitate și manifestându-se într-un anumit fel, dar toți oamenii indiferent de rasă, cultură, tradiție, exprimăm în același fel acele expresii universale ale emoțiilor precum:frica, bucuria, furia, disprețul, dezgustul, tristețea și surpriza.

“Având în vedere că nu fiecare minut al vieții este emoțional, întrebarea
rămâne: de ce devenim emoționali atunci când o facem? Cea mai comună modalitate, în care emoțiile apar, este atunci când simțim, în mod corect sau în mod eronat, ca ceva care afectează grav bunăstarea noastră, în bine sau, mai rau, se intampla sau e pe cale să se întâmple. Aceasta nu este singura cale pentru a deveni emoționali, dar este foarte importantă, probabil cea mai importantă sau ruta de bază pentru a deveni emoționali, așa că hai să ne ​​concentrăm pe ea. Este o idee simplă dar de bază-emoțiile au evoluat pentru a ne pregăti să tratăm rapid orice eveniment vital din viața noastră”Ekman, P.(2003), Emotions Revealed, Times Book, New York, p.36 . Devenim emotivi atunci când suntem puși în tot felul de situații, în orice fel de mediu, în orice grup, în funcție de personalitatea noastră și de felul cum ne gestionăm propriile emoții.Emoțiile ne pregătesc să facem față oricărui eveniment fără a trebuii să ne gândim ce trebuie sau nu să facem, exemplu, când ești în situația de a face un accident nu ai fi supraviețuit dacă o parte din tine nu ar fi monitorizat în permanență lumea pentru semne ale pericolului.Nici nu ai fi supraviețuit dacă ar fi trebuit conștient să faci față pericolului ce ar fi apărut.Chiar daca pericolul a trecut, frica tot te-ar măcina o bună perioadă de timp. Toată viața este plină de experiențe de tot felul, bune, traumatizante, euforice, etc., din care putem învăța și care ne schimbă pe parcurs, existând mereu situații noi la care trebuie să ne adaptăm, declanșatori noi și diferiți față de ce am experimentat până în prezent, emoțiile evoluând în așa fel încât să ne ajute să facem față noilor condiții.

Capitolul 2

Cercetări asupra expresiilor faciale ale emoțiilor

2.1 De ce se fac greșeli în înțelegerea expresiilor faciale ale emoțiilor

Fața oferă mai multe tipuri de semnale pentru a transmite mai multe tipuri de mesaje.Ȋn încercarea de a urmării mesajele emoționale, poți privi semnalul greșit. Sau poate nu diferențiezi în mod clar mesaje emoționale din alte mesaje transmise de față.

„Un exemplu foarte cunoscut de semne multiple,sau un sistem de mesaje multiple este sistemul de semne rutiere.Implică trei tipuri de semne:după formă(triunghiulare, patratice, rotunde), după culoare(galbene, albastre, albe, rosii), după inscripții(cuvin până în prezent, emoțiile evoluând în așa fel încât să ne ajute să facem față noilor condiții.

Capitolul 2

Cercetări asupra expresiilor faciale ale emoțiilor

2.1 De ce se fac greșeli în înțelegerea expresiilor faciale ale emoțiilor

Fața oferă mai multe tipuri de semnale pentru a transmite mai multe tipuri de mesaje.Ȋn încercarea de a urmării mesajele emoționale, poți privi semnalul greșit. Sau poate nu diferențiezi în mod clar mesaje emoționale din alte mesaje transmise de față.

„Un exemplu foarte cunoscut de semne multiple,sau un sistem de mesaje multiple este sistemul de semne rutiere.Implică trei tipuri de semne:după formă(triunghiulare, patratice, rotunde), după culoare(galbene, albastre, albe, rosii), după inscripții(cuvinte, desene, numere).Semnele rutiere folosesc aceste tipuri de semne pentru a transmite trei tipuri de mesaje:regulamentare(stop, staționare interzisă), avertismente(trecere în apropietea școlii, drum închis), și informaționale(camping, rută pentru bicicliști).La semnele rutiere, ca și la expresiile faciale, trebuie să te concentrezi pe un anumit tip de semnal pentru a învăța un anumit tip de mesaj.Ca și paralelă, în citirea feței este că, dacă doriți sa știți ce emoție simte cineva, trebuie să observi schimbările temporare ale feței, deoarece aceste semnale rapide sunt cele care ne oferă informații în legătură cu emoțiile simțite de o persoană.”Ekman, P., Wallace, V.,(2003), Unmasking the face, Malor Books, Cambridge MA., p.24.

Fața ofera trei tipuri de semnale:statice(culoarea pielii), încete(ridurile permanente), rapide(cum ar fi ridicarea sprâncenelor).

Semnalele statice includ mai multe aspecte permanente ale feței cum ar fi, pigmentarea pielii, forma feței, structura osoasă, cartilaje, mărimea, forma și localizarea trăsăturilor faciale(ochi, sprâncene, nas, gură).Semnalele încete sau “slow”, includ schimbări ale feței ce intervin cu timpul(riduri permantente, textura pielii,tonusul muscular, chiar și colorarea pielii la vârstele mai mari).Semnalele rapide sunt produse de către mișcarea mușchilor faciali, rezultând în schimbări temporare ale apariției faciale.Aceste schimbări sunt foarte rapide, de ordinul fracțiunilor de secundă.

Fața nu este doar un sistem de semnale multiple:statice, încete sau rapide ci și un sistem ce transmite multe mesaje.Fața transmite mesaje în legatură cu starea, emoția, atitudinea, caracterul, inteligența, atractivitatea, vârsta , sexul, rasa și nu numai.

Când vorbim de emoții ne referim la sentimente tranzitorii cum ar fi frica, furia, surpriza etc.Când aceste emoții apar, se pot observa modificări ale structurii feței, cum ar fi riduri care apar și dispar, forma sprâncenelor, a ochilor, a pleoapelor, nărilor, buzelor a maxilarului ce se schimbă temporar.

S-a făcut prin intermediul experimentelor, o clasificare și o hartă a expresiilor faciale universale, dar acestea nu sunt deajuns.Când citim o expresie, trebuie să luăm în cosiderare și celelalte aspecte ce ne pot influența interpretarea, cum ar fi, vârsta, rasa, sexul, temperamentul, personalitatea, caracterul.

Semnalele rapide transmise de față sunt de asemenea și embleme culturale, ale căror înteles este foarte specific, echivalentul non-verbal al unei propoziții sau cuvânt.Emblemele faciale sunt ca și mișcarile mâinii atunci când saluți pe cineva sau zici la revedere, ca și cand dai din cap “da” sau “nu”.Toate aceste embleme sunt culturale și diferă de la o cultură la alta, mesajul lor fiind de asemenea diferit.Va trebui ca fiecare din noi sa diferențieze expresiile faciale ale unei emoții de emblemele culturale ale feței.

Problemele ce se ivesc în înțelegerea acestor expresii faciale sunt din cauza neatenției oamenilor și din cauză că oamenii nu se privesc în față, aceste microexpresii fiind de o durata foarte scurtă putem pierde multe informații și tot o data un mesaj important.Majoritatea oamenilor le ignoră deoarece nu le cunosc importanța.

Cercetările ne arată că doi oameni se uită unul la celălalt când vor sa vadă dacă sunt ascultați, dacă celălalt se amuză sau se enervează, dacă este interesat celălalt, plictisit, supărat, etc.

Fața nu este singura sursă ce ne poate transmite un anumit mesaj.Ȋn majoritatea conversațiilor sursele principale sunt văzul și auzul, ceea ce vedem și auzim.Când ascultăm adunăm informații din cel puțin trei surse, cuvintele vorbite, sunetul vocii, cât de rapid sunt spuse cuvintele, câte pauze face.Când privim, adunăm informații din cel puțin patru surse cum ar fi:fața, înclinarea capului, postura corpului, mișcarile membrelor.Toate acestea combinate iți pot spune cate ceva despre emoția pe care o simte persoana.

“Expresiile faciale ale emoțiilor sunt controlate din diferite motive.Exista convenții sociale, despre ce putem arăta, reguli culturale ce guvernează modul în care oamenii își afișeaza emoțiile în public.Pe lânga aceste norme și convenții sociale mai există și cele personale, sau stabilite în cadrul fiecărei familii în parte.Acestea stabilite în familie sunt învățate de la o vârstă fragedă astfel atunci când copii cresc, aceste expresii se declanșează sau se cenzurează automat și inconștient.” Ekman, P., Wallace, V.,(2003), Unmasking the face, Malor Books, Cambridge MA

Expresiile faciale sunt deasemenea controlate din cauza vocației sau a profesiei, de exemplu, dacă ești actor sau vanzător, trebuie să îți poți controla expresiile faciale și să ai un anumit control al musculaturii feței, sau în cazul politicienilor, ce trebuie mereu să ascundă ceea ce simt.

Ȋn cazul expresiilor faciale ale emoțiilor trebuie să avem grijă cum le interpretăm deoarece, o persoană afișează și expresii sincere ale unei emoții dar si expresii controlate, ce ascund o anumită emoție.Important este să ne dăm seama care sunt cele reale și care sunt cele controlate.

2.2 Emoțiile de bază și descrierea lor

Dealungul timpului au existat nenumărate cercetări asupra microexpresiilor și asupra emoțiilor, iar până acum, toate cercetările indică același rezultat, existența a șapte emoții de bază ale căror expresii au caracter universal, acestea fiind:tristețea, furia, fericirea, surpriza, frica, dezgustul și disprețul. Pentru a valida studiile asupra microexpresiilor, s-au făcut studii chiar și asupra pacienților dintr-un spital psihiatric, ce constau în înregistrarea atât video cât si fotografică a pacienților intervievați.Studii ce s-au facut dealungul a 50 de ani, de către Paul Ekman și nu numai.Este de necontestat faptul că expresiile faciale ale unei emoții de bază cum ar fi furia, sunt la fel oriunde pe planetă, indiferent de cultură. Voi prezenta în continuare o descriere a celor șapte emoții de bază, după cum urmează:„Oricine poate deveni furios – e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cît trebuie, cînd trebuie, pentru ceea ce trebuie și cum trebuie – nu este deloc ușor.”ARISTOTEL, Etica nicomahică

Furia este o emoție ale cărei efecte fizice includ creșterea frecvenței cardiace, tensiunii arteriale, și a nivelului de adrenalină și noradrenalină . Furia devine sentimentul predominant din punct de vedere comportamental, cognitiv, fiziologic atunci când o persoană alege conștient să acționeze împotriva unui pericol venit din exterior. [9]

În timp ce majoritatea indivizilor care se confrunta cu acest sentiment, explica acțiunile întreprinse si emoția în sine ca un rezultat a ceea “ce sa întâmplat cu ei anterior” , psihologii arată că o persoană supărată poate să greșească în judecăți și concluzii deoarece furia cauzează pierderea auto-controlului și a observării obiective a situației.
Furia poate fi cauzată de o serie de factori precum:

Frustrarea simțită ca rezultat al acțiunii persoanelor cu care interacționează individual

Pericolul fizic ce vine din exterior

Rănirea psihologică sau morală: insultele, vorbele urîte etc..

Observarea cuiva care încalcă normele și valorile morale ale altei persoane :  torturarea unei persoane, pedepsirea unui copil nevinovat etc..

Când o persoană nu îți împlinește așteptările: un copil care primește doar note rele la școală își poate determina părinții să devină furioși pe el.

Simțirea sentimentului de furie poate determina anumite senzații precum creșterea presiunii sîngelui, înroșirea feței, pronunțarea venelor de pe frunte și de pe gât;  modificarea respirației, tremurul picioarelor, tensionarea mușchilor etc. Sub impulsul unei furii intense, omului îi va fi imposibil să stea liniștit și impulsul de a izbucni devine extrem de mare. O persoană furioasă, poate utiliza cuvinte murdare, poate striga.

Frica este un răspuns emoțional la o amenințare percepută. Este un mecanism de supraviețuire de bază care apare ca răspuns la un stimul specific, cum ar fi durerea sau o amenințare ori un pericol. Unii psihologi, cum ar fi John B. Watson, Plutchik Robert, și Paul Ekman au sugerat că frica este una dintre emoțiile înnăscute de bază. Frica nu trebuie confundată cu anxietatea, care apare de obicei în lipsa unei amenințări externe.[10]

Frica diferă de surpirndere prin trei moduri importante :

Frica spre deosebire de surprindere este o experiență teribilă. Dacă surpriza poate fi placută sau neplacută, teama, chiar și cea mai ușoară este neplăcută fiind uneori cea mai traumatică și toxică din toate emoțiile.

Frica poate surveni și față de lucrurile sau fenomenele familiare care nu prezintă nimic nou și evoluția cărora o putem anticipa: teama de dentist, de a vorbi în public etc.. Cînd frica este simțită brusc, atunci nu este o anticipare a pericolului frica fiind asociată simultan cu răul. Astfel, deseori pe durata acesteia este experimentat și un amestec de surpriză.

Durata: Surpriza este cea mai scurtă emoție în durată. Teama neprevăzută, asociată simultan cu răul,  este însoțită la început de surprindere, dar însăși sentimentul de frică apare pe parcurs și poate dura mult timp chiar și după producerea evenimentului.

Fig. 2. http://www.fox.com/lietome

“Frica este emoția care excită cel mai puternic amigdala. Amigdala este o zonă în formă de migdală din regiunea centrală a creierului, care declansează reacțiile de luptă, fuga sau inhibiție în fata primejdiei.  Când intră în stare de alarmă, sistemele extinse de circuite ale amigdalei pun stapânire pe puncte cheie din creier, îndrumîndu-ne gândurile, atenția și percepția spre ceea ce ne-a stârnit teama. Devenim instinctiv mai atenți la chipurile oamenilor din jur, căutam zîmbete sau priviri încruntate care ne pot ajuta să întreprindem mai bine semnele primejdiei sau care ne pot semnaliza intențiile cuiva.”Goleman, D. (2007), Inteligența socială,Editura Curtea Veche, București.

Surpriza sau surprinderea este cea mai scurtă în durată dintre emoții. Se manifestă brusc la început. Dacă omul are timp să se gîndească că este surprins și arată acest lucru, atunci el nu este surprins. Această emoție nu durează mult. Dispariția ei este la fel de bruscă ca și apariția.

“Aproape orice lucru poate fi surprinzător atîta timp cât apariția sa este cel mai puțin așteptată. Un sunet ciudat, miros, gust, sau atingere poate fi surprinzătoare.” Ekman, P., Wallace, V.,(2003), Unmasking the face, Malor Books, Cambridge MA ,cap.4. C. Izard  consideră că, surpriza, nu poate fi numită o emoție în adevăratul sens al cuvîntului, deoarece nu posedă astfel de  caracteristici, care sunt inerente emoțiilor de bază precum bucuria sau tristețea.

Etapele surprinderii:

Prima etapă – nedumerirea. Aceasta se manifestă cu o relativ scăzută încredere în corectitudinea experiențelor anterioare, atunci când un fenomen nu este în concordanță cu această experiență. Tensiunea este în mod deliberat slabă, vagă, și experiențele din trecut nu sunt revizuite. Perplexitatea  nu este clar exprimată, iar intensitatea lor este neglijabilă.
A doua etapă este asociată cu “surprinderea anormală”. Este o consecință a intensificării conflictului, de conștientizare a incompatibilității fenomenele observate de la experiența anterioară.

Etapa a treia – uimirea. Ea apare atunci cînd o persoană este  absolut convinsă de corectitudinea rezultatelor anterioare ale procesului de gîndire și a prognozelor făcute, opuse realității.

Fig. 3.http://www.fox.com/lietome

Dezgustul” este o emoție care este de obicei asociată cu lucruri considerate ca necurate, necomestibile, infectioase etc.Un om poate fi dezgustat în primul rînd de o mîncare care nu îi place sau  de un miros neplăcut.”Rozin P., Haidt J., (2000),Handbook of emotions, 2nd edition, pg 637-653.

Dezgustul poate varia în intensitate, la capătul extrem aflându-se greața sau senzația de vomă. Disperețul este o “rudă” apropiată a dezgustului dar diferă în unele moduri. Disprețul este direcționat doar spre oameni, spre experiența precedentă sau spre anumite acțiuni ale oamenilor și nu are nici o legătură cu gustul, mirosul sau atingerea. Deseori, dezgustul sau disprețul ar putea fi simțite împreună cu furia. Poți fi furios pe cineva deoarece iți trezește dezgust. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, la o petrecere când soțul bea prea mult și are un comportament neglijent iar soția poate manifesta dezgust față de acest lucru.

Fig. 4. http://www.fox.com/lietome

Fericirea este o stare de spirit sau o emoție caracterizată prin mulțumire, dragoste, satisfacție, plăcere sau bucurie. O varietate de abordări psihologice, filosofice sau religioase s-au străduit să definească fericirea și să- i dentifice sursele ce o alimentează dar părerile rămîn împărțite.  Paul Ekman definește fericirea ca “starea în care omul se simte bine și care îi generează emoții și trăiri positive.” Ekman, P., Wallanve V. Friesen (2003),Unmasking the face, Maloor Books, Cambridge, pag .11.

Termenul de fericire mai are și un alt sens  precum cel definit de  Psihologul Ed Diener, lider în studiul de bunăstarea subiectivă, care definește fericirea drept “evaluarea pe care o au oamenii despre viața lor”.Diener E.(2000), Subjective well being, American Psychologist,55, pg 34-43. Acesta a fost în primul rând, măsurată prin răspunsurile lor la întrebări, cum ar fi, “În mare majoritate viața mea este aproape de idealul meu”, sau,” Până acum am atins cele mai importante scopuri ce le doream de la viață”. Un număr de factori diferiți par să includă în fericire: satisfacțiile în domenii specifice, cum ar fi locul de muncă și cât de des persoana  are o experiență plăcută în raport cu cele neplăcute.

Tristețea este o emoție caracterizată prin sentimente de dezavantaj, pierdere, și neajutorare. Când este trist, omul devine adesea liniștit, mai puțin energic și retras.[11]

Tristețea este opusul fericirii. Sinonimele pentru tristețe sunt durerea, suferința, mizeria, melancolia. Filosoful Baruch Spinoza definește tristețea ca transferul unei persoane de la o perfecțiune înaltă la una mai joasă.

Daniel Goleman menționează ca principala funcție a tristeții este ajutorul dat pentru adaptare în cazul unei pierderi importante, cum ar fi moartea cuiva apropiat sau o mare dezamăgire. Tristețea aduce o scădere a energiei și a entuziasmului față de activitățile vieții în special.

Paul Ekman spune că” Orice lucru ar fi în stare să ne facă triști, dar cel mai des, omul este trist din cauza pierderilor suferite. Aici putem vorbi atît de nereușita profesională, pierderea serviciului sau afacerii, pierderea stării bune de sănătate cît și de pierderea persoanelor dragi care fie că pleacă undeva departe fie că se sting din viață” Ekman, P., Wallace, V.,(2003), Unmasking the face, Malor Books, Cambridge MA

Disprețul este o emoție care încă nu a fost pe deplin recunoscută ca făcînd parte din emoțiile de bază ale omului, a căror exprimare la nivel facial este universală. Paul Ekman recunoaște că încă are dubii în privința acestei emoții, deși sunt suficiente argumente pro.

Disprețul este o emoție intensă sau atitudine față de cineva sau ceva inferior sau lipsit de valoare, fiind similar cu indignarea. Apare și în momentele cînd  oamenii sunt sarcastici.  Robert C. Solomon situează disprețul la acelaș nivel cu resentimentele și mînia. Diferența dintre acestea fiind faptul că resentimentul este direcționat către un statut sau individ situat pe un  nivel mai înalt, mînia către subiecți aflați la un nivel egal iar disprețul este direcționat către indivizi sau acțiuni mai prejoase de statutul celui care simte această emoție.Ekman spune că “Disprețul este adesea provocat de o senzație de mînie și dezgust. Diferența dintre dispreț și dezgust constă în faptul că dezgustul ține mai mult de simțul gustativ sau tactil, pe cînd disprețul este raportat doar la oameni și acțiuni.”Ekman, P., Heider, K.G.(1988), The universality of a contempt expression ,pag. 303-308.

PARTE APLICATIVĂ

Capitolul 3

Cercetare privind importanța antrenamentului pentru dezvoltarea

abilității de a citi microexpresiile faciale

3.1. Scopul si obiectivele cercetării

Cercetarea de față are un caracter constatativ-descriptiv.

Scopul a fost de a arăta importanța antrenamentului în dezvoltarea abilității de a citi microexpresiile faciale aferente celor șapte emoții de bază.

Așa cum am prezentat în partea teoretică a lucrării, studii ale literaturii de specialitate au prezentat în repetate rînduri importanța emoțiilor și expresiilor faciale ale acestora.Am prezentat de asemenea pozele ce reprezentau hărțile faciale ale fiecărei emoții de bază în parte, cu caracteristicile de rigoare.

Trăind într-o societate în continua evoluție, fiind prezente tot felul de surse, printre care și cele ce ne influențează negativ, cum ar fi Mass-Media(știri, presă, tabloide de tot felul), am considerat că este important un astfel de studiu și chiar necesar în viața de zi cu zi, dezvoltându-ne abilitatea și înțelegerea corectă a emoțiilor și a manifestărilor acestora.

Pornind de la observațiile de mai sus, am pornit de la presupunerea că oamenii, în special adolescenții, chiar și adulții până în 25 de ani, nu știu foarte multe detalii despre emoții, cum sau ce le declanșează sau cum se manifestă.Informații ce sunt esențiale în dezvoltarea personală individuală și în ridicarea coeficientului EQ.

Obiectivele pe care le-am urmărit au fost:

Identificarea unui instrument de măsurare valid, prin intermediul căruia să poată fi măsurată capacitatea persoanei de a recunoaște expresiile emoțiilor de bază(citire-comportamentală).

Administrarea instrumentului pe două loturi de participant în funcție de gen (30 de băieți/bărbați și 30 de fete/femei; vârsta 18-25 ani, postadolescenți/tineri).

Ȋn funcție de rezultatele obținute după aplicarea testului, consturirea unui program de training care va viza îmbunătățirea abilității de recunoaștere în citirea microexpresiilor faciale.

Aplicarea testului(post-test) după trainingul de optimizare a abilităților de recunoaștere și citirea a emoțiilor.

3.2. Ipotezele cercetării

Ipoteza generală:

Presupunem că lotul antrenat va obține scoruri semnificativ mai mari după antrenament.

Presupunem că există diferențe între genuri.

Presupunem că postadolescentele vor obține scoruri mai mari decât postadolescenții..

Prin intermediul scorurilor obținute în pre-teste observăm că fetele sunt mai inteligente sau mature emotional decât băieții.

3.3. Metodologia utilizată

3.3.1 Descrierea loturilor de subiecți antrenați

Ȋn această cercetare, am investigat două loturi de persoane, dintre care 30 erau fete/femei cu vârste cuprinse între 18-25 de ani și 30 de băieți/bărbați cu vârste cuprinse între 18-25 de ani, proveniți din diferite medii sociale, 15 dintre fete și băieți având studii cu profil real, 15 având studii cu profil uman.Ȋn total, au fost testate și antrenate 60 de persoane, cu vârste cuprinse între 18-25 de ani, toate persoanele cu domiciliul în București.

Persoanele testate și antrenate nu au mai studiat sau avut cunoștințe prealabile asupra subiectului, testarea și antrenamentul s-au desfașurat individual datorită caracterului testului, pe o perioadă de trei luni 1.10 20111.02.2012, durata stablită pentru testare fiind de două ore cu tot cu antrenament și post-test, cu o medie de 3 persoane pe zi, ordinea persoanelor este aleatorie, în camera fiind prezentă o singură persoană pentru testare, astfel evitând situația în care altă persoană vedea cum se desfășoară testul și evitănd un antrenament colectiv, pentru o testare cât mai fidelă.

Persoanele de la profilul uman au avut rezultate puțin mai bune în pre-teste decât cei de la profil real, datorită faptului că au studiat mai mult și au avut mai multe cunoștințe asupra comportamentului uman și a caracteristicilor unor emoții.

Instrumentul folosit în testare și antrenament

Pentru colectarea datelor referitoare la capacitatea de recunoaștere a microexpresiilor , am folosit urmatorul program(test):

M.E.T.T v2 – Micro Expression Training Tool varianta avansată.

Acest program M.E.T.T v2, este un sistem de formare online de ultimă generație,ce te învață cum să recunoști cele șapte emoții cu caracter universal:furia, frica,fericirea, dezgustul, disprețul, tristețea și surpriza.Cercetările lui Paul Ekman, și munca altor oameni de știință, au arătat că dacă cineva simte una din aceste emoții, expresia este aceeași oriunde în lume.

M.E.T.T v2, cuprinde 84 de oameni diferiți, nici unul nu apare mai mult de o singură dată.Sunt șapte femei și șapte bărbați, din fiecare grup etnic:Negri, Caucazieni, Hispanici, Chinezi/Koreeni/Japonezi, Indieni/Pachistanezi și Estici.

Structura testului este următoarea:-Meniul principal ce conține; Introducere, Setarea vitezei(de la rapid la încet), Pre-testul, Antrenamentul(conține imagini video explicative pentru fiecare emoție în parte), Al II-lea antrenament(un fel de test pentru a vedea ce a învățat) și post-testul.

https://face.paulekman.com/face/site/training.aspx fig. 8 [3.3.2][8]

Pre-testul este instrumentul pe care îl folosim pentru a observa nivelul curent al persoanei testate, ce conține 14 fețe de etnii diferite ce prezintă emoții diferite :

https://face.paulekam.com/face/site/training.aspx fig.9 [3.3.2][9]

Mai sus avem una dintre imaginile din test, persoana respectivă manifestă o emoție.Ȋn partea dreaptă după ce observăm emoția, avem variantele de răspuns.

La sfârșitul pre-testului scorul este dat în procente în funcție de câte emoții ai recunoscut corect, după cum este prezentat în imaginea următoare:

https://face.paulekam.com/face/site/training.aspx fig. 10[3.3.2][10]

După terminarea pre-testului persoana trece la primul modul de antrenament, unde sunt prezentate filmulețe cu fiecare microexpresie și explicate caracteristicile cu rolul de a îmbunătății abilitatea de recunoaștere corectă a acestor emoții:

https://face.paulekam.com/face/site/training.aspx fig. 11 [3.3.2][11]

Acesta este primul tip de antrenament după care urmează antremanetul gen test, după cum vă este prezentat mai jos, unde avem 42 de persoane de etnii diferite ce manifestă emoții diferite iar la sfârșit ne este dat rezultatul în procente pe fiecare emoție în parte.

https://face.paulekam.com/face/site/training.aspx fig. 12 [3.3.2][12]

După terminarea antrenamentului secundar, ce are rolul testării și îmbunătățirii abilității de recunoaștere a microexpresiilor faciale, urmează pasul final și anume post-testul, ce are rolul de a da rezultatul final și de a verifica dacă scorul și abilitatea subiectului s-au îmbunătățit în urma antrenamentului.

Ȋn post-test, ne sunt prezentate 28 de fețe noi ce nu le-au mai vazut subiecții pentru a elimina orice șansa de a fi memorată o față și de a ști deja răspunsul, acest test este indicat și este făcut la viteză maximă de prezentare a fețelor.

Scorul final al post-testului ne arată clar dacă persoana a învățat caracteristicile fiecărei emoții în parte astfel îmbunătățindu-și abilitatea de recunoaștere a microexpresiilor faciale aferente emoțiilor de bază.

3.4 Rezultatele obținute și interpretarea lor

Rezultatele obținute de către fete/femei în pre-test și post-test. [3.4][1][fete]

PRE-TEST ANTRENAMENT POST-TEST M=27,76% Md=32,77 M=60,53%

După o scurtă analiză a tabelului de mai sus putem vedea că scorurile din pre-test au o medie de 27,76%, cu cel mai înalt scor de 45%, cu mențiunea că scorurile mari sunt ale fetelor ce studiază pe profil uman, și au mai multă experiență și au mai multe cunoștințe decât cele de la profil real.

Putem observa o clară îmbunătățire a scorurilor finale după terminarea antrenamentului, cu o medie de peste 60%, și scorurile cele mai înalte depășind 90% în post test.Indicând

astfel faptul că antrenamentul a îmbunătățit considerabil abilitatea de recunoaștere a microexpresiilor faciale, cu o medie a scorurilor de peste 30%.

Fetele/femeile, ce au studiat sau studiază pe un profil uman, au avut scoruri mai mari datorită specificului acelui profil, majoritatea fiind studente la psihologie, având cunoștințe prealabile asupra noțiuni de emoții și de manifestare ale acestora și o oarecare experiență cu oamenii, dar cu mențiunea că nu au avut cunoștințe avansate asupra noțiunii de microexpresii, sau citire-comportamentală, decât 2 3 persoane care au urmărit un serial documentar, ce se focusa exact pe citirea microexpresiilor, adică persoanele ce au scorat 45% în pre-test.

Fetele/femeile, ce studiază sau au studiat la un profil real, ce tind să fie mai analitice și nu au avut nici un fel de cunoștință prealabilă decât experiența proprie de viață, au tins să recunoască doar microexpresiile emoțiilor ce le-au întâlnit cel mai des ce probabil le-au văzut la membrii familiei, sau prieteni, rezultând în obținerea unui scor considerabil mai mic în pre-test decât al celor de la profil uman.

Metoda de antrenament dezvoltată de către cei de la Paul Ekman Group, în care erau explicate caracteristicile fiecărei emoții în parte, a avut efectul dorit, dublând astfel din punct de vedere statistic, scorurile obținute în pre-test după cum bine putem observa în tabelul de mai sus, atingând cel de-al III-lea obiectiv și demonstrând astfel ipoteza generală, în care presupuneam că lotul antrenat va obține scoruri semnificativ mai mari după antrenament.

Ȋn continuare voi prezenta și scorurile obținute de către băieți/bărbați și le voi compara cu cele obținute de catre fete/femei, pentru a verifica și demonstra celelalte ipoteze și pentru a atinge obiectivele stabilite anterior.

Rezultatele obținute de băieți în pre-test și post-test [3.4][2][băieți]

PRE-TEST ANTRENAMENT POST-TEST

M= 21.2 Md= 25.9 M=47.1

La fel ca și în cazul fetelor, băieții sunt tot împărțiți pe două profiluri, respectiv uman și real, și deasemenea cei de la profil uman au avut scoruri mai bune atât în pre-test cât și în post-test, decât cei de la profil real.

Ȋn pre-test cele mai înalte scoruri au fost ale celor de la profil uman, cu scoruri de peste 35%, media celor 30 de subiecți în pre-test fiind de 21,2 %.

După parcurgerea programului de antrenament, scorurile subiecților s-au îmbunătățit considerabil, cu scoruri de pană la 92% în post-test, dar cu o medie de doar 47%.

După terminarea testărilor am analizat ambele tabele cu rezultate și am observat că fetele/femeile, au avut scorurile medii în pre-teste, antrenament și post-test mai mari decât băieții, astfel putem observa că există o diferență între genuri și că fetele ar fi mai mature emoțional decât băieții, demonstrând astfel ipotezele 2, 3 și 4.

Ținând cont de faptul că ambele loturi au avut parte de aceleași condiții, aceeași pregătire, provin din diferite medii sociale, există totuși o diferență între scorurile obținute de către fete și cele obținute de băieți.

Din observațiile personale, am constatat că fetele s-au concentrat mai bine asupra sarcinii și au luat testul mult mai în serios decât băieții care erau oarecum distrași, având parte de aceeași atenție și îndrumare din partea mea, într-un mediu în care se puteau concentra bine și nu aveau surse care să le distragă atenția.

Fetele au luat sarcina în serios și au acordat foarte mare atenție testului iar în timpul antrenamentului au fost foarte atente și receptive,în timp ce băieții luau totul ca pe o joacă, dând dovadă de imaturitate cu mențiunea că au existat câteva excepții și anume cei care au avut scoruri mari, deoarece erau destul de interesați de subiect.

3.5 Concluzii

În rezumat, datele obținute au confirmat ipoteza generală de la care am pornit și deasemenea și celelalte ipoteze.Antrenamentul a avut și a produs rezultatele așteptate și a îmbunătățit rezultatele subiecților semnificativ, astfel încât în post-teste majoritatea subiecților au avut scoruri duble chiar triple în unele cazuri, demonstrând astfel eficacitatea antrenamentului ales.

Deasemenea prin intermediul formatului pre-test, antrenament, post-test am reușit să demonstrez și celelalte ipoteze, unde am presupus că există o diferență între genuri și după cum au indicat și rezultatele din pre și post-test, media la postadolescente fiind în post-test cu peste 10 procente mai mare decât media postadolescenților.

Postadolescentele au fost mult mai disciplinate și mai responsabile și receptive pe tot parcursul testării și antrenamentului propriu-zis, decât băieții care erau neatenți și distrați cu toate că programul și condițiile au fost aceleași pentru toata lumea.

Antrenamentul a fost studiul de caz al acestei cercetări și după cum putem vedea din rezultate, putem considera aceasta metodă de antrenament a fi o metoda bună și validată și din punct de vedere statistic.

Studiul a fost făcut pe un eșantion de 60 de subiecți, pe o perioadă de 3 luni de zile, fiecărui subiect acordândui-se 2 ore pentru toata procedura.Acest tip de antrenament poate fi replicat și mereu va îmbunătății abilitatea de recunoaștere a microexpresiilor faciale aferente emoțiilor.

Consider că are o arie mare de utilizare, putând fi implementat și în școli, în cadreul cursurilor de psihologie, sau în orice instituție ce lucrează cu publicul, fiind o resursă foarte bună și prețioasă, deoarece ajută individual să conștientizeze și să citească correct semnalele lansate de către ceilalți oameni, astfel evitându-se multe neînțelegeri și se evită și interpretarea greșită a emoțiilor afișate de către ceilalți oameni.

Deasemenea consider acest studiu ca fiind de o importanță majoră în domeniul psihologic și în practica psihoterapeutică cât și clinică, deoarece cum spuneam și mai sus, ne ajută să recunoaștem mai bine și correct ce emoții manifestă cel cu care vorim, putându-ne ajuta în diagnosticări și chiar să și ne dăm seama dacă persoana ne spune adevărul.Exemplu:Dacă o persoană vorbește de o traumă dar nu manifestă nici un fel de emoție negativă ce poate fi ascociată cu acea traumă, dacă nu manifestă acele microexpresii caracteristice amintirii unui eveniment traumatic, povestea lor poate fi pusă sub semnul întrebării, deoarece cuvintele trebuie să fie congruente cu limbajul corpului.

Acest program, asupra căruia a fost făcut studiul și care a fost patentat de către cei de la Paul Ekman Group, este folosit în America pentru antrenarea agenților operativi din cadrul tuturor agențiilor de securitate, este folosit de către aeroporturi pentru antrenarea personalului, pentru a putea depista comportamentele ieșite din tipar.

Consider că acest program poate fi implementat și folosit și în Romania pentru a îmbunătății abilitatea de citire comportamentală atât în școli cât și în cadrul academic, fiind un program ce ne ne poate ajuta să înbunătățim și să facilităm o mai bună comunicare și înțelegere inter-umană.

Bibliografie

“micromomentary” expression – expresie ce dureaza un micro-moment

Haggard, E. A., & Isaacs, K. S. (1966). Micro-momentary facial expressions as indicators of ego mechanisms in psychotherapy. In L. A. Gottschalk & A. H. Auerbach (Eds.), Methods of Research in Psychotherapy (pp. 154-165). New York: Appleton-Century-Crofts.

http://en.wikipedia.org/wiki/Microexpressions

Blink: The Power of Thinking Without Thinking autor Malcolm Gladwell

http://commons.wikimedia.org/wiki/The_Expression_of_the_Emotions_in_Man_and_Animals

Ekman P.,Wallanve V. (2003),Unmasking the face, Maloor Books, Cambridge,

 (FACS) – Sistemul de Codare al Acțiunilor Faciale

Ekman, P., 1996: Why don’t we catch liars

http://en.wikipedia.org/wiki/anger

http://en.wikipedia.org/wiki/fear

http://en.wikipedia.org/wiki/sadness

Duchenne, Guillaume (1990). The Mechanism of Human Facial Expression. New York: Cambridge University Press. (Original work published 1862).

Ekman, P., Friesen, W. V., and O’Sullivan, M. (1988). “Smiles when lying”. Journal of Personality and Social Psychology, 54, pp. 414–420.

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Ekman

“The lie detective: “ articol scris de  Julian Guthrie, în San Francisco Chronicle, Monday, Septembrie 16, 2002.

Rozin P, Haidt J, & McCauley C.R. (2000) Disgust In M. Lewis & J.M. Haviland-Jones , Handbook of Emotions, 2nd Edition (pg637- 653)

Diener, E. 2000. “Subjective well-being: The science of happiness and a proposal for a national index.” American Psychologist,55: 34-43; Myer, D. G. 2000

Ekman, P., & Heider, K. G. (1988). The Universality of a Contempt Expression: A Replication. Motivation and Emotion, pg. 303-308

Anexe

REZULTATE OBTINUTE IN PRE-TEST SI POST-TEST DE CATRE FETE.

[3.4][1][fete]

PRE-TEST ANTRENAMENT POST-TEST

M=27,76% Md=32,77 M=60,53%

REZULTATE OBTINUTE IN PRE-TEST SI POST-TEST DE CATRE BAIETI. [3.4][2][băieți]

PRE-TEST ANTRENAMENT POST-TEST

M= 21.2 Md= 25.9 M=47.1

FIG. 8 [3.3.2][8]

FIG.9 [3.3.2][9]

Fig. 10 [3.3.2][10]

Fig. 11 [3.3.2][11]

Bibliografie

“micromomentary” expression – expresie ce dureaza un micro-moment

Haggard, E. A., & Isaacs, K. S. (1966). Micro-momentary facial expressions as indicators of ego mechanisms in psychotherapy. In L. A. Gottschalk & A. H. Auerbach (Eds.), Methods of Research in Psychotherapy (pp. 154-165). New York: Appleton-Century-Crofts.

http://en.wikipedia.org/wiki/Microexpressions

Blink: The Power of Thinking Without Thinking autor Malcolm Gladwell

http://commons.wikimedia.org/wiki/The_Expression_of_the_Emotions_in_Man_and_Animals

Ekman P.,Wallanve V. (2003),Unmasking the face, Maloor Books, Cambridge,

 (FACS) – Sistemul de Codare al Acțiunilor Faciale

Ekman, P., 1996: Why don’t we catch liars

http://en.wikipedia.org/wiki/anger

http://en.wikipedia.org/wiki/fear

http://en.wikipedia.org/wiki/sadness

Duchenne, Guillaume (1990). The Mechanism of Human Facial Expression. New York: Cambridge University Press. (Original work published 1862).

Ekman, P., Friesen, W. V., and O’Sullivan, M. (1988). “Smiles when lying”. Journal of Personality and Social Psychology, 54, pp. 414–420.

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Ekman

“The lie detective: “ articol scris de  Julian Guthrie, în San Francisco Chronicle, Monday, Septembrie 16, 2002.

Rozin P, Haidt J, & McCauley C.R. (2000) Disgust In M. Lewis & J.M. Haviland-Jones , Handbook of Emotions, 2nd Edition (pg637- 653)

Diener, E. 2000. “Subjective well-being: The science of happiness and a proposal for a national index.” American Psychologist,55: 34-43; Myer, D. G. 2000

Ekman, P., & Heider, K. G. (1988). The Universality of a Contempt Expression: A Replication. Motivation and Emotion, pg. 303-308

Anexe

REZULTATE OBTINUTE IN PRE-TEST SI POST-TEST DE CATRE FETE.

[3.4][1][fete]

PRE-TEST ANTRENAMENT POST-TEST

M=27,76% Md=32,77 M=60,53%

REZULTATE OBTINUTE IN PRE-TEST SI POST-TEST DE CATRE BAIETI. [3.4][2][băieți]

PRE-TEST ANTRENAMENT POST-TEST

M= 21.2 Md= 25.9 M=47.1

FIG. 8 [3.3.2][8]

FIG.9 [3.3.2][9]

Fig. 10 [3.3.2][10]

Fig. 11 [3.3.2][11]