Afaceri de Succes In Sistem Franchising
INTRODUCERE
Relațiile de dstribuție implică o serie de raporturi juridice și economice care apar în legătură cu realizarea producției și vânzarea bunurilor sau serviciilor. Antreprenorii trebuie să decidă asupra formei de realizare a acestora.
În fiecare an, apar o mulțime de întreprinderi noi. Antreprenorii care nu doresc să își asume niște riscuri mari, dar încă mai doresc să facă afaceri-aleg franciza. Franciza sporește siguranța pentru întreprinzătorii mici și mijlocii. Ea se bazează pe un concept testat, care ar trebui să fie o garanție a succesului. Acesta permite proprietarilor să combine avantajele unei afaceri mici independente, care este asigurată de un lanț mare. Franciza a devenit o parte din viața de zi cu zi pentru majoritatea consumatorilor de azi. Brnd-uril ca McDonald’s sau Holiday Inn sunt cunoscute peste tot în lume. Numeroase companii din diferite industrii au adoptat franciza ca modalitate a afacerii lor.
În prezent, sunt în jur de 20 ani de când cetățenii RM ar putea face afaceri în mod liber pe piața deschisă. În acest interval de timp relativ scurt, afacerea a evoluat într-o formă care este în multe privințe foarte asemănătoare cu cea din țările avansate. Pe de altă parte, noi încă ne aflăm într-o situație în care toate oportunitățile disponibile nu sunt pe deplin exploatate. Una dintre ele este franciza. Cu toate că franciza este la nivel mondial bine cunoscută și utilizată în mod obișnuit, în Republica Moldova aceasta nu a avut un astfel de succes, deoarece foarte puține persoane cunosc de fapt ce reprezintă franchisingul.
Astăzi, activitățile comerciale în general, și în special, activitatea de franciză este „fierbinte”, în RM, în special, după ce RM a devenit membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Franciza are o mulțime de avantaje, cum ar fi restricții pentru persoana care a intrat prima oară pe piață, costuri de investiții reduse, capacitatea mare de succes, deoarece acestea fac afaceri sub un brand de succes pe piață.
Țările dezvoltate, în contrast, au sisteme mai elaborate de reglementare a franchisingului. Multe dintre aceste țări au legi separate, care se ocupă numai cu franciza. În Statele Unite, o țară cu una dintre cele mai dezvoltate piețe de franchising din lume, dezvăluirea de informații de către francizor este reglementată printr-o lege federală specială.
În plus, multe state au adoptat legi suplimentare care reglementează franchisingul într-o măsură și mai mare. Din cauza importanței franchisingului, țările dezvoltate păstrează acest sistem de afaceri îtr-o stare constantă de evoluție. Evoluția este determinată de mecanisme, cum ar fi cercetări anuale, conferințe ale franchisingului și forumuri privind franciza. În jurisdicțiile de drept comun, sistemul de franchising este actualizat în mod constant așa cum cazurile sunt decise și sunt făcute completări pentru jurisprudența deja extinsă.
Aceste practici pot fi utilizate de către teoreticieni moldoveni pantru a facilita dezvoltarea francizei în Republica Moldova. Pentru a obține rezultate mai bune, aceste practici ar trebui să fie adaptate la specificul mediului moldovenesc. Această adaptare ar lua loc în timpul procesului de transplant legal, unul dintre principalele instrumente de evoluție juridică. Utilizarea conceptului deja dezvoltat va ajuta guvernul moldav în crearea unei guvernări eficiente în ceea ce privește franchisingul. Reglementarea eficientă a franchisingului este necesară în cazul în care R. Moldova ar realiza o creștere extensivă al afacerilor de franchising.
Astăzi franciza reprezintă o parte importantă a economiei mondiale. O astfel de semnificație este atribuită beneficiilor pe care această formă de organizare le oferă atît întreprinderilor mici cât și celor bine stabilite. Societățile stabile beneficiază de posibilitatea de a-și extinde afacerea lor în timp util și ele pot face acest lucru fără a suporta costuri semnificative. Aceasta este deoarece, punctele de vânzare în regim de franciză nu necesită la fel de mult timp și investiții ca cele care sunt deținute de companie, deoarece multe din ele sunt finanțate exclusiv de către francizați. Întreprinderile mici dispun de multe beneficii în urma francizei. În primul rând , ele primesc asistența francizorului în stabilirea afacerii și nu trebuie să pornească de la zero. În al doilea rând, ele nu au nevoie să își identifice clientela, deoarece francizorul a făcut deja acest lucru. Iar în final, stabilitatea generală a noului punct de vânzare creat (a francizei) promovează în continuare popularitatea întregii francize. O mare parte din numărul companiilor implicate în franciză, pot avea un efect pozitiv semnificativ asupra economiei unei țări. Influența francizei este importantă în zilele noastre, când tot mai multe înreprinderi se extind pe plan internațional.
Actualitatea temei. Într-o lume care evoluează rapid, în care ideile se schimbă, frontierele dispar, iar concurența este din ce în ce mai acerbă, orice întreprindere care a atins un stadiu important de dezvoltare, pentru a continua să progreseze, trebuie să aibă în vedere o strategie de expansiune pe alte piețe. În vremuri economice dificile, interesul pentru cumpărraea și operarea francizei tinde să crească-în parte, deoarece poate părea mai simplu și mia ușor de a începe cu cineva un concept déjà dovedit. Totodată, uneori poate fi înșelător. Franchisingul a cucerit lumea în ultimele decenii, fără ca masele, într-adevăr să cunoască existența sa. Este o metodă foarte bună de dezvoltare a afacerii existente. Astăzi, este studiat de către studenții de afaceri, și, de asemenea, antreprenorii sunt conștienți de termenul de lungă durată a acestuia. Frumusețea franchisingului este în situația câștig-câștig pe care o au ambele părți în afacere; francizorul (proprietarul) care caută să-și crească afacerea existent cu intrări financiare puține și francizați care sunt gata să cheltuie bani pentru a face o afacere fără a fi nevoie să înceapă de la zero.
Scopul tezei este de a demonstra că acest tip de afacere este de succes cu riscuri minime, clienți și nume care sunt cunoscute din start, precum și de a demonstra necesitatea dezvoltării anumitor rețele de franchising pentru a fi extinse peste hotarele Republicii Moldova.
Pentru realizarea scopului propus au fost soluționate, în mod consecvent, următoarele obiectivele:
Investigarea aspectelor teoretice și metodologice ale franchisingului;
Analiza unei structuri de afaceri în sistem franchising;
Determinare și analiza drepturilor și obligațiilor părților contractante;
Enumerarea avantajelor și dezavantajelor ale franchisingului;
Prezentarea structurii unui contract de franchising
Lucrarea este structurată în felul următor: introducere, patru capitole, concluzii și recomandări și bibliografie.
Consider că alcătuirea acestei lucrări, culegerea de materiale necesare realizării ei, efortul depus pentru buna structurare îmi vor fi de folos pe viitor în cariera mea dar și în viața de zi cu zi.
CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICE ALE FRANCHISING-ULUI
Căi de intrare pe piața internațională
Extinderea organizației poate avea loc prin intrarea pe piața internațională prin diferite moduri. Aceste moduri de intrare pot fi împărțite în două grupe diferite: pe bază de acțiuni și pe bază de capitaluri proprii. Modurile de intrare pe bază de acțiuni sunt formate din întreprinderile mixte deținute integral, care pot fi stabilite parțial prin achiziție sau asociere. Modurile de intrare pe bază de capital includ acordurile contractuale și de export.
În continuare voi enumera caracteristicile cele mai distinctive ale acestor clasificări, avantajele și dezavantajele fiecărui mod de intrare.
Joint venture (JV) este un acord între două sau mai multe societăți independente din punct de vedere juridic, care își reunesc capacitățile și resursele lor pentru a aface o afacere comună. Este o nouă afacere înființată de către părți care dețin un oarecare procentaj din noua companie. Cu siguranță că implică mai multe riscuri, dar, de asemenea are și un potențial mai mare de rentabilitate decât modurile de intrare pe bază de capital, deoarece implică dreptul de echitate și control.
Unul dintre avantajele unei astfel de societăți sunt cunoaștințele partenerilor locali. În anumite circumstanțe, asocierea cu un partener din țara gazdă poate ajuta la înțelegerea fermă a particularităților pieței locale, resursele de acces restricționat, și chiar să protejeze împotriva riscului politic. Un alt avantaj este că proprietarul poate obține o cotă mai mare de piață în urma asocierii în cazul în care resursele sunt combinate sau atunci când se generează economii de scară. În cele din urmă, prin crearea unei societăți în comun, costurile de dezvoltare și riscurile pot fi evitate, reduse și partajate.
Ca principale dezavantaje, ar putea fi luate în considerare riscul de a deține control asupra tehnologiei partenerului, ceea ce poate duce la deteriorare tehnologiei, deoarece firmele nu dețin controlul deplin și dreptul de proprietate partajat poate duce la un conflict de control sau de management.
O filială deținută în întregime (wholly owned subsidiary) implică cea mai mare miză de proprietate de capitaluri proprii și de control, în comparație cu celelalte moduri de intrare.
Avantajele sunt controlul strict al operațiilor, curba experienței nerealizate și a economiilor locale, precum și un control al tehnologiei.
Ca dezavantaj principal al acestui mod de intrare este suportarea costurilor integrale și riscurile afacerii. O filială suportă cele mai mari riscuri în comparație cu alte moduri de intrare. În cazul în care firma se extinde prin înființarea unei noi filiale, decizia principală este în cazul în care achiziționează o companie locală existentă sau de a începe o nouă afacere este potrivit pentru ei. Astfel capitaluri proprii pot fi obținute prin achiziție sau ivestiții greenfield. Investițiile greenfield pot fi văzute ca fiind un mod intern de expansiune pe piața externă prin crearea unei noi filiale. Greenfield ISD se referă la investiții care creează noi unități de producție în țările gazdă (de exemplu, începând o instalație nouă), în timp ce brownfield ISD se referă la fuziuni și achiziții transfrontaliere.
Greenfield este o formă de investiții directe utilizate de către companiile cu avantaje specifice, care sunt dificil de separat de organizație sau/ și nu există nici un candidat adecvat pentru a prelua afacerea nu a fost găsit pe piața locală. Când compania-mamă începe un nou proiect în țara străină ea aduce riscuri mari pentru companie, deoarece necesită investiții mari, fără cunoașterea pieței locale. Avantajul investițiilor Greenfield este că toate instalațiile de producție sunt construite de la zero și, prin urmare, se portivesc nevoilor investitorului.
O altă modalitate de expansiune prin crearea unei noi filiale este achiziția. În general vorbind, achiziția se produce atunci când o companie ia sub controlul său o proprietate într-o altă firmă, o filială juridică a unei societăți sau câteva active selectate a unei alte firme, cum ar fi o instalație de fabricație. O achiziție poate implica cumpărarea activelor sau stocul altei firme, firma achiziționată continuând să existe ca o filială deținută în mod legal. Achiziția a devenit în principal populară datorită accesului rapid și a amplificării puterii de piață mai mare. Este cea mai mare și cea mai rapidă strategie în expansiunea internațională. De multe ori, acestea sunt foarte scumpe, dificile de a negocia, sunt subiectul multor reglementări și uneori, există tulburări culturale greu de rezolvat. Nivelul ridicat de diferențiere poate avea un efect negativ asupra societății, din cauza diferențelor în management.
Exportul, ca mod de intrare pe bază de capital este procesul de a vinde bunuri și servicii pe o piață internă, produse într-o altă țară. Nu sunt necesare investiții pentru stabilirea operațiunilor locale pentru acest mod de intrare, pentru că țara de producție nu se schimbă. Cele mai multe cheltuieli țin de marketing.
Dezavantajele exportului includ costurile ridicate de transport, fluctuațiile cursului de schimb, precum și eventualele tarife introduse la importurile în țara locală. Mai mult decât atât, exportatorul are un control limitat asupra comercializării și distribuirii produselor sale pe piața locală.
Există exportul direct și indirect. Exportul indirect are loc atunci când o companie colaborează cu o altă societate din aceeași țară și care, în numele primei companii exportă mărfurile. Exportul direct se aplică atunci când compania internă exportă în nume propriu sau utilizează intermediari, care sunt situați în țara vizată.
Acordurile contractuale includ franciza, licențierea și alianțele strategice. Categoria de acorduri contractuale include contractul de frabricație, de acordare a licențelor, precum și a altor forme de contracte decât cele de capital. Contractele sunt mai puțin riscante și sunt necesare doar o cantitate mică din costurile de investiții în comparație cu alte forme de intrare. Acestea servesc în principal drept canale pentru schimbul de know-how și competențe.
Licențierea este un tip de acord contractual, care permite unei societăți din țară să utilizeze propietatea, cum ar fi mărcile comerciale, brevetele și abilitățile manageriale, tehnologia și altele pentru o perioadă determinată. Licențiatorul trebuie să plătească, în schimb redevențele. Licențiatorul este o persoană care oferă o altă licență care îi acordă drepturi limitate sau resurse disponibile unei firme vizate.
Dezavantajele licențierii sunt pierderea controlului, venituri mai mici și riscul de a avea marca au reputația distrusă. Pe de altă parte, avantajele sunt extinderea rapidă cu riscuri nu atât de mari și fără nici o investiție mare de capital. De asemenea, în cazul în care firma intră în altă țară prin licențiere, gradul de concurență, nu se va schimba. Licențiatul își poate păstra poziția de monopol.
Franchising-ul este similar cu licențierea. În comparație cu licențierea, franchising-ul diferă în ceea ce privește durata, care este de obicei mai mare, serviciu ca acordarea asistenței francizatului, manualul de operare, training-uri inițiale și tot suportul necesar pentru francizat pentru a putea rula afacerea în același fel ca și francizorul. Franchising-ul are două caracteristici care îl disting de celelate forme de organizare, cum ar fi întreprinderile cu capital mixt și alianțele strategice. În primul rând, franciza apare, de obicei, în întreprinderi în cazul în care există o componentă notabilă care trebuie să fie efectuată în apropierea clienților. Rezultatul este că piețele de desfacere furnizoare de servicii trebuie să fie reproduse și dispersate geografic. A doua caracteristică cheie este faptul că contractele de franchising reprezintă, de obicei, o alocare unică a responsabilităților, drepturilor de decizie, și profituri între un director centralizat (francizor) și agenții descentralizate (fancizați).
Unele dintre avantajele franchising-ului sunt riscul redus și costuri reduse.
Dezavantajele sunt posibilitatea de a distruge numele, reputația companiei, posibilitatea că francizatul se va transforma într-un concurent și verificator al calității.
Alianța strategică reprezintă o serie de relații diferite între firmele care sunt pe piața internațională, și cooperarea lor prin cercetare comună, asociații în partcipațiune formală sau participare la capital minoritar. Putem defini o alianță strategică ca un acord de cooperare între două sau mai multe societăți autonome urmărind același obiectiv de lucru în vederea rezolvării problemelor comune într-o perioadă de susținere reciprocă. Ele sunt motivate de idealul principal al schimbului de cunoștințe reciproce, contrar licențierii și francizei care reprezintă doar un singur transfer de cunoștințe. Beneficiile sunt, de exemplu, depășirea barierelor protecționiste, împărțirea riscurilor, creșterea accesului la resursele și capacitățile care lipsesc pe plan intern.
Principalul dezavantaj este, probabil, costuri mari, din cauza numerarului mare care iese din companie. Un alt aspect este expunerea tehnologiilor partenerului tău, care ar putea deveni mai tîrziu un posibil concurent.
Acestea menționate anterior sunt în principal, cele mai importante moduri de intrare pe piața internațională, clasificarea lor, principalele caracteristici, precum și unele dintre avantaje și dezavantaje. Toate acestea sunt populare peste tot în lume și utile pentru diferite companii în diferite situații de expansiune internațională. Decizia de a alege pe care să o utilizeze este complicată, însă fiecare companie trebuie să o facă de sine stătător. În continuare mă voi concentra în principal pe franchising ca o posibilă metodă de intrare.
Franchising – istorie
Termenul „franchising” provine inițial din limba franceză și a fost utilizat pentru prima dată în perioada de după Evul Mediu. Se referea la dreptul special sau privilegiu dat de un rege părților terțe să producă sau să comercializeze în interesul statului. În termenii strict legali cuvântul „franciză” înseamnă acordarea drepturilor de coroană și, în unele țări, de exemplu, în SUA și Australia, acesta a fost reținut de către instanțele de judecată din toată lumea că franciza înseamnă „o subvenție acordată de către o autoritate guvernamentală”.
Originile franchisingului, așa cum este cunoscut și definit astăzi, pot fi identificate în mod clar cu un singur om: Isaac Singer. După Războiul Civil din SUA, în anii 1860, Singer a atins capacitatea de a produce în masă faimoasele sale mașini de cusut, însă nu a avut nici un mod viabil economic de reparare și menținere a acestora într-o țară cu un teritoriu vast din punct de vedere geografic așa ca SUA. Astfel, el a început să acorde licențe de service și reparații la comercianții locali din întreaga țară, cărora ulterior le-a permis să devină agenți de vânzare regionali pentru mașinile sale, de asemenea. Folosirea lui Singer a unui astfel de contract pentru acest aranjament a introdus cea mai veche formă de acorduri de franciză, și a luat naștere primului sistm de franciză modern.
De-a lungul secolului următor, diferite forme ale franchisingului au fost utilizate pe scară largă în sUA ca o modalitate de a standartiza produse și standarde de la o costă la alta.mai întâi a fost modelul dealer auto pionier de General Motors la începutul anilor 1900, acordând drepturi și teritorii exclusive; apoi companiile petroliere și magazinele alimentare au început să obțină avantaje de un model de afaceri care le-a oferit o cale de creștere rapidă în direcția distribuției naționale cu risc redus.
După al II-lea Război Mondial, franciza a crescut rapid, propulsată de companiile care doresc să se exindă rapid. Giganții de băuturi răcoritoare Coca-Cola și Pepsi nu ar fi putut funcționa din punct de vedere economic în la nivelul SUA cu un astfel de conținut ridicat al apei în produsele lor și transportul ridicat în raport cu costurile, astfel încât ei au dezvoltat un sistem de franciză în care francizații ar carboniza și adăga apă companiilor centrale de frabricare și ar distribui rețete secrete de sirop, precum și îmbutelierea și comercializarea la nivel local.
Acesta a fost începutul „formatului de afaceri franciză”, așa cum o știm acum, oferind un pachet la cheie de la francizor francizatului, în multe cazuri, acesta a fost ferm stabilit ca un model de afaceri distinct și un sistem dovedit în anii 1950.
Creșterea enormă a acestui sistem modern de franciză este atribuită agentului de vânzări a mașinei milkshake- Ray Kroc, care, în timp ce vizita San Bernardino din California, a frecventat un restaurant popular și foarte aglomerat, care a cumpărat mașinile sale-deținut și condus de frații McDonald.
El a deschis primul restaurant în numele lor în Des Plaines, Illinois și a achiziționat brandul în anul 1961.
Franciza de afaceri a fost dezvoltată ca o nouă metodă de introducere pe piață care urmează să fie aplicată în special în comerțul cu amănuntul american. Expansiunea francizei a avut loc ca urmare a situației problematice a micilor întreprinderi independente în concurență cu marile companii. Franciza a fost un răspuns la aceastăbproblemă și prin asigurarea faptului că întreprinderile mici beneficiază de numele și imaginea companiilor mari, care este deja în mintea consumatorilor și, de asemenea, a redus semnificativ riscurile asociate cu intrarea pe piață. Pe parcursul acestei perioade, au fost creat brand-uri de renume mondial, cum ar fi McDonald sau Holiday Inn. Această formă de afaceri s-a răspândit rapid în serviciile de restaurante fast-food, iar un pic mai târziu boom-ul a avut loc în crearea unor lanțuri hoteliere.
Pe continentul european, prima franciză a fost descoperită în Marea Britanie. La nivel global, franciza a crescut în mod semnificativ în anii `70-`80 din secolul al 19-lea, când afacerea creată pe propriul risc a reprezentat o mare problemă având în vedere mediul concurențial. Cel mai mare boom în domeniul franchising-ului este văzut în SUA, unde aproximativ 1/3 din lucruri de vânzare cu amănuntul sunt în sistem de franciză. Creșterea numărului francizelor a început în Statele Unite ale Americii, unde aceasta are, de asemenea, cea mai mare piață. Afacerile în franciză reprezintă peste 38% din totalul vânzărilor cu amănuntul în SUA și reprezintă 12% din PIB. Fosta demarcație politică EstVest a pătruns prin creșterea numărului de francizori care stabilesc prezența în China. Ungaria, Polonia, Republica Cehă, România, Rusia și multe alte economii gestionate sau administrate anterior. După cum am menionat mai sus, franchising-ul este astăzi larg răspândit pe toate continentele.
În anii 1950 și 1960 popularitatea francizei într-adevăr a decolat, în tandem cu creșteri uriașe în populație, producția economică și schimbările sociale, și a început să apară pe plan internațional, inclusiv în Marea Britanie pentru prima dată. Cele care au condus calea au fost companiile de catering.
Printre primii practicanți din această țară a fost gigantul alimentar J Lyons & Co, care a francizat lanțul de hamburger Wimpy în 1955, precum și mărci de înghețată Lyon Maid și Mr Softee în 1950. ServiceMaster, încă o imensă afacere internațională din domeniul franchisingului, și-a început rețeaua de franciză în anul 1959. Pe la mijlocul anilor 1960, unele dintre cele mai mari branduri de fast-food au devenit francize internaționale bine stabilite, conduse de McDonald’s și KFC.
Această perioadă de boom a franchisingului nu a durat mult timp însă, prin anii 1970 franciza în Marea Britanie a încetinit, parțial ca răspuns la declinul economiei, ci mai mult, ca urmare a daunelor provocate reputației sale de către sistemele de bază non-franciză, cum ar fi scheme piramidale care se descriu ca francize; ele au fost stabilite în jurul valorii de predare a banilor pentru a-și întoarce desigur investiția, care, desigur, a venit foarte rar.
În ciuda oferiri unor oportunități reale, franciza a fost „gudronată pe nedrept cu aceeași perie” de către mulți și popularitatea sa a diminuat.
Opt dintre cele mai mari barnduri de francize din Marea Britanie, în acel moment au decis că este nevoie să facă ceva pentru a face diferență între propriile practici etice de afaceri și cele „rele” ale celorlalte companii și, ca rezultat, în 1977 s-a format Asociația Britanică a Francizei (BFA).
Companiile membre fondatoare ale BFA au fost ServiceMaster, Dyno-Rod, Holiday Inns UK, Kentucky Fried Chicken, Wimpy International, Ziebart GB, Prontaprint și Budget Rent a Car.
Cu nici un set de standarde anterioare din Marea Britanie, industria a creat, astfel, propriul său organism de reglementare și acreditare adecvată a unei companii membre pe criterii strict legate de practicile operaționale, procedurile de afaceri, termenii contractului de franchising și suportul oferit francizaților.
Mărimea și statura acestor membri fondatori, cât și activitatea timpurie a BFA privind etica în afaceri a resturat credibilitatea în afaceri, precum și boom-ul economic din anii 1980 și 1990, mai multe branduri din Marea Britanie desfășoară activitate de franchising și în ziua de astăzi.
Totodată, Asociația a recunoscut că a trebuit să fie mai reprezentativă pentru o industri în creștere, și adaptată să accepte, de asemenea, profesioniști, cu deosebită expertiză și experiență în franciză în calitate de membri afiliați.
Franchising-ul, așa cum îl înțelegem astăzi, este cel din secolul al IX-lea și XX-lea. Teoria economică actuală vede franciza ca o licență care exploatează drepturile comerciale a unui al treilea subiect.
Franchisingul a înflorit într-o industrie care acum are aproape 1000 de mărci într-o multitudine de sectoare diferite. O perioadă lungă de timp acesta se învârtea în jurul mașinilor și cateringului, iar în zilele noastre mixul ecletic de întreprinderi include totul: de la coafură la fotografie, de la îngrijirea animalelor la antrenamentele sportive pentru copii. Există ceva ce s-ar potrivi cu pasiunea ta, oricare ar fi aceasta.
Franchisingul nu a fost niciodată într-o „stare de sănătate” mai bună decît este acum. Autoritatea ce se ocupă de cercetarea anuală a industriei, NatWest / Franchise Survey, a arătat atât tendințele de creștere pe termen scurt cât și pe termen lung de a fi foarte puternice în acest sector, inclusiv înainte de încetinirea creșterii economice din 2008.
După o ușoară recesiune în acel an, fiecare an, ca urmare a arătat o creștere în ce privește numărul de mărci de franciză, numărul de francizați, numărul întreprinderilor angajate în franciză și cifra globală a sectorului de franciză.
Aceste cifre se combină cu tendințele impresionante, înainte de ănceputul secolului, neîntrerupte de recesiune, arată în mod constant că 90% din francizați sunt rentabili și mai puțin de 4% din întreprinderi au eșec în domeniul francizei, din motive comerciale, în fiecare an de raportare.
Aceste statistici compară favorabil cu cifrele, estimând că între 2/5 și 2/3 din totalul afacerilor își au start-up-ul în primii 3 ani. Este clar că avantajele inerente în cadrul unei afaceri de franciză, inclusiv economii de scară și susținerea unui brand mare combinat cu proprietarii de marketing și de afaceri locale, să le facă deosebit de robuste și este mult mai probabil statistic să reușească.
Una dintre cele mai mari schimbări recente în domeniul franchisingului a avut loc în cursul anului 2012, odată cu venirea francizaților în calitate de memri ai BFA. Francizații, pentru prima dată, au posibilitatea de reprezentare directă pe platforma BFA, și prin urmare, sun în măsură să contibuie la evoluția viitoare și guvernanța industriei lor. A fost prim schemă de membru de acest gen pentru orice asociație de franchising din lume, și asigură toate părțile interesate de etica francizei în fața industriei britanice pe măsură ce crește și mai mult în dimensiune, statură și importanță pentru economie. De la rădăcinile sale feudale devenind unul dintre sectoarele cu cea mai rapidă creștere a economiei Regatului Unit, franchisingul a parcurs un drum lung. Cum mai mulți oameni caută acum să se ocupe de cariera lor și viața de familie prin rularea propriei afaceri, pare că există o cale cu un „întreg lot” pentru a merge înainte și în anii ce urmează vor veni și mai mulți
Franchising – noțiune, caracteristici, tipuri
Există mai multe definiții ale franchising-ului. Diferite forme ale sistemelor de franciză au elemente individuale în dezvoltare și de aceea, diferite țări au definiții juridice proprii ale francizei. Asociația Internațioanală a Francizei definește franchising-ul „ca un acord sau o licență între două părți independente din punct de vedere legal, care conferă unei persoane sau unui grup de persoane (francizat) dreptul de a comercializa un produs sau serviciu folosind marca sau denumirea comercială a unei alte firme (francizor), dreptul de a comercializa un produs sau serviciu utilizând metodele de operare ale francizorului, francizatul având obligația de a plăti o taxă francizorului pentru aceste drepturi iar francizorul având obligația de oferi aceste drepturi și sprijinul continuu francizatului”.
Probabil cea mai bună definiție a francizei este dată de către Federația Europeană a Francizei, care zice în felul următor: „franchising-ul este un sistem de marketing a bunurilor și/sau serviciilor și/sau tehnologie, care se bazează pe o colaborare strânsă și continuă între întreprinderi separate și independente din punct de vedere legal și financiar, francizorul și francizele sale individuale, prin care francizorul acordă francizatului său individual dreptul, și impune oblgația, de a desfășura o activitate comercială în conformitate cu conceptul francizorului. Dreptul francizatului individual, în schimbul unei considerații financiare directe sau indirecte, de a utiliza numele comercial al francizorului și/sau marca de comerț și/sau marca de servicii, know-how-ul și metodele tehnice, sistemul procedural și alte drepturi industriale și/sau de proprietate intelectuală, susținută prin continuarea furnizării asistenței tehnice și comerciale, în cadrul și pe durata unui acord de franciză scris, încheiat între părți în acest scop”.
Figura 1. Definiții ale franchisingului din diferite perspective
Pe baza faptelor prezentate mai sus, putem spune că franchising-ul este un tip de sistem de vânzări prin care produsele, serviciile sau tehnologiile sunt vândute. Separate din punct de vedere legal și independente financiar, societățile funcționează într-o cooperare constantă și strânsă. Aceasta este mai degrabă o soluție cu un capital scăzut intensiv pentru expansiunea internațională a firmelor. Este în mare parte popular printre firmele orientate spre servicii, cum ar fi restaurantele fast-food sau lanțurile hoteliere. Ele sunt caracterizate de o intensitate scăzută a capitalului și indisolubilitatea producției și a consumului. Firmele de prestare a serviciilor nu pot exporta în străinătate fără a fi prezente fizic în țara vizată.
Franchising-ul este un sistem de vânzare în cazul în care întreprinderile cooperează împreună. Francizorul poate folosi acest sistem pentru a lua o poziție puternică la un cost relativ scăzut și cu risc scăzut. Marele avantaj este faptul că francizatul cunoaște bine piața locală. Francizatul achiziționează know-how-ul dovedit și testat, vânzările, tehnologia sau management-ul. De asemenea, îi este permis să folosească marca francizorului. Iar francizatul plătește o taxă de franciză regulat.
Partenerii de afaceri sunt sigilați sub forma unui acord de franciză. Rezultatul expansiunii a acestei forme de afaceri este reprezentat de un lanț de franciză. Franchising-ul implică, de obicei, pe termen lung, mai multe relații de afaceri anuale (5-25 ani), în cadrul unui contract între furnizorii de franciză și francizații.
Cel mai vechi tip de franciză este așa-numita franciză de producție. Francizatul obține de la francizor instrucțiuni precise pentru fabricarea unui produs, pe care îl poate produce apoi și a-l oferi pe piață. Francizatul obține dreptul de a lua numele comercial, marca, know-how-ul, asistență de punere în aplicare în timpul realizării activității. Sunt francize care implică tranzacții între: producători și comercianți cu ridicata, producători și comercianți cu amănuntul, comercianți cu ridicat și comercianții cu amănuntul, comercianții cu amănuntul între ei.
Figura 2. Tipuri de franchising
Cele mai multe francize existente astăzi în Republica Moldova sunt în domeniul serviciilor, alimentației publice și fashion retailului.
Un exemplu de franciză autohtonă de succes îl reprezintă „Star Kebab-gustul visului!”. Acesta este un brand autohton ce a luat naștere în anul 2011 și chiar după deschiderea primului local, a decis să se extindă pe bază de franchising aât în Republica moldov acât și peste hotarele țării. La ora actuală, sunt deschise 4 locații, dintre care una pe bază de franciză, conceptul fiind adaptat și la zona de food court pentru centrele comerciale mari.
Conform Marketing Managerului – Tatiana Calmîș, specific pentru star Kebab, ca promovare a francizei este participarea la expoziții specializate de franchising, cum ar fi Expoziția Internațională de Franchising și Branding, România, promovarea prin intermediul cataloagelor specializate, articole de pR în reviste, ziare cu specific de afaceri, broșura care include descrierea sistemului și condițiile de aderare la franciză. Marketingul este îndreptat nu doar spre produs, dar și spre dezvoltarea conceptului de afaceri care să fie transmisibil pe bază de franciză.
O altă companie locală ce activează în sistem de franciză, în domeniul comerțului este Aridon. Aceasta colaborează cu 5 francize: LTB, Colin’s, CELIO, Oodji, Levi’s. LTB și Colin’s sunt branduri turcești ce s-au evidențiat prin calitate și un stil original. Oodji este un brand rusesc, iar Levi’s –o marcă ce provine din SUA. Levi Strauss & Co. reprezintă una dintre cele mai mari companii de îmbăcăminte și un lider global în materie de blugi.
Astăzi, Levi’s este un brand autentic american, cunoscut în toată lumea, iar produsele sale sunt vândute în mai mult de 110 țări din întreaga lume, printr-o combinație de magazine și comercianți cu amănuntul, având o amprentă la nivel mondial cu mai mult de 2300 magazine în regim de franciză.
ARIDON și-a propus extinderea nu doar pe teritoriul Republicii Moldova dar și în România. Astfel, în anul 2012, în incinta centrului comercial din or. Iași – PALAS, s-au deschis două magazine ale brandurilor Levis și Oodji, iar în luna noiembrie al aceluiași an, în or. București- Afi Palace Cotroceni Mall s-a deschis magazinul CELIO*, iar în luna aprilie 2013, a avut loc deschiderea magazinului Levis în acelașii centru comercial.
Distribuția prin franciză poate fi făcută prin francizatul principal (francizat-maestru), în care francizorul prevede francizatului principal dreptul de a acorda franciza altor francizați (subfranchising). În cadrul contractelor de franciză- maestru, francizorul poate atribui teritorii întregi francizaților prntru dezvoltare exclusivă. Anumite contracte pot specifica faptul că francizatul principal trebuie să opereze toate unitățile de pe teritoriul lor.
CAPITOLUL II. CONTRACTUL DE FRANCHISING
2.1. Definiția contractului de franchising, caractere și condiții de validitate
Ca și alte contracte, contractul de franchising este un acord cu privire la drepturile și obligațiile tuturor părților. Cu toate acestea, contractul de franchising are caractere specifice, astfel încât acesta este definit de majoritatea legislațiilor naționale și de către organizațiile dreptului internațional. De fapt, nu toate țările au o definiție specială a contractului de franchising. Cu toate acestea, contractul de franciză este diferit față de alte contracte (așa ca permisul, contractul de agenție sau distribuție) în mai multe moduri, acesta poate fi ajustat prin lege pe bază de contract, în general, sau legea privind distribuirea sau franciza sau comerțul, în special.
Contractul de franciză
Termenul de franciză, reprezintă încă un neologism în limba română, Dicționarul explicativ al limbii române neajungând la o formulă clară de exprimare și definire. Poate fi întâlnit în unele dicționare „specializate” sub forma echivalentului englez „franchising” cu următoarea definire: „tehnica de comercializare sau de distribuție a produselor și serviciilor prin care o firmă (francizor), cedează unor persoane fizice sau juridice cesionar (francizat), dreptul sau privilegiul să facă afaceri într-un anumit mod, pe o anumită perioadă de timp și într-un loc determinat” sau „o procedură comercială prin care este acordată licența de distribuire a unor produse (servicii) de către o persoană (francizor) unei alte firme (francizat) în schimbul unui comision, de regulă, în funcție de cifra de afaceri și cedat de firma care a primit licența”.
În Franța, conceptul de contractul de franchising este menționat în cazul bine-cunoscut, Prenupția de Paris, Curtea de Apel din Paris declarând că contractul e franchising a fost valabil nu ca o metodă de distribuire, ci mai degrabă ca „o modalitate pentru ca o întreprindere să obțină beneficii financiare de la experiența sa, fără a investi capitalurile proprii”.
În acest caz, Curtea Europeană de Justiție a definit, de asemenea, un acord de franciză ca:
„O formă reglementată prin contract de cooperare comercială între întreprinderi independente prin care o parte, francizorul dă unei sau mai multe părți, francizatului, dreptul de a folosi numele comercial sau marca, precum și orice alte caracteristici distinctive în vânzarea de produse sau servicii. Vânzarea are loc pe baza unui concept de exclusivitate de marketing (sistem sau formulă), dezvoltat de către francizor, în schimb, francizorul primește redevențe. Utilizarea acestor drepturi de către francizat este supravegheată de francizor pentru a asigura prezentarea uniformă cât și calitatea uniformă a produselor sau serviciilor”.
Un alt concept al contractului de franchising este definit de Asociația Britanică de Franchising în Memorandum și din statutul acesteia:
„O licență contractuală acordată de o persoană (francizor) altei persoane (francizat) care:
Permite sau care necesită francizatului de a continua în timpul perioadei de franciză o afacere specială în cadrul său folosind un nume specificat, aparținând sau asociate cu francizorul; și
Oferă dreptul francizorului de a exercita un control continuu în timpul peioadei de francizare asupra modului în care francizatul își desfășoară activitatea care face obiectul francizei; și
Obligă francizorul de a oferi francizatului asistență în desfășurarea activității care face obiectul francizei (în ceea ce privește organizarea activității francizatului, pregătirea personalului, merchandising, de conducere sau de altă natură); și
Obligă francizatul, periodic, în timpul perioadei de franciză, de a plăti francizorului considerația specificată în suma de bani, pentru franciza sau pentru bunurile sau serviciile furnizate de către francizor francizatului; și
Care nu este o tranzacție între un holding și filiala sa sau între o persoană și o societate controlată de el.
Din definițiile referitoare la contractul de franciză menționat mai sus, putem concluziona că contractul de franciză este un set de termeni de partide, acesta trebuie să conțină cel puțin trei elemente-cheie precum următoarele:
În primul rând, se transferă elementele de drepturi de proprietate intelectuală, industrială de la francizor la francizat cu intenția obținerii de profit;
În al doilea rând, asistența continuă a francizatului din partea francizorului pe parcursul perioadei de franciză;
În al treilea rând, o obligație financiară a francizatului față de francizor.
Cu toate aceste elemente, contractul de franciză și-a exprimat exact natura juridică a francizei, ajutându-ne să distingem contractul de franciză față de alte contracte cu caractere similare.
În legislația Republicii Moldova, de asemenea există o definiție a contractului de franchising. Codul civil al Republicii Moldova pentru prima dată conține reglementări exprese asupra raporturilor de franchising. Astfel, potrivit art. 1171 C. civ. RM, contractul de franchising este un contract cu executare succesivă în timp, în baza căruia o parte (franchiser) și cealaltă parte (franchisee), întreprinderi autonome, se obligă reciproc să promoveze comercializarea bunurilor și a serviciilor prin efectuarea de către fiecare din ele a unor prestații specifice.
Indiferent de modul în care franchising-ul (sau franciza) a fost definit, el este în esență un sistem de colaborare între un producător de bunuri sau ofertant de servicii (franchiser) și un distribuitor (franchisee sau beneficiar), independenți unul de altul din punct de vedere juridic și economic, dar legați printr-un contract, în virtutea căruia primul acordă celui de-al doilea posibilitatea de a se integra în rețeaua de distribuție, cu dreptul de a exploata, în condiții determinate și contra unei plăți, brevete, mărci, nume, o emblemă sau o simplă formulă sau secret comercial, care îi aparțin.
Caracterele juridice ale contractului de franciză
Carcaterul sinalagmatic al contractului de franciză
Definiția contractului sinalagmatic se regăsește în art. 704 din Codul civil al RM, caracterul sinalagmatic al unui contract semnificând faptul că, între părțile contractnte se creează obligații reciproce, fiecare parte fiind obligată către cealaltă să dea, să facă sau să nu facă cev, având fiecare parte, atât calitatea de debitor cât și calitatea de creditor.
În contractul de franchising, sunt două părți: francizorul și francizatul. Pentru că acest gen de activitate comercială este unul specific, legislația Republicii Moldova și a altor țări au stabilite reguli și condiții clare pentru părțile implicate într-o relație de francizare.
Francizorul este partea care și-a făcut un nume pe piață. Pentru a asigura succesul activității de franchising, legislația multor țări a impus cerința ca francizorul să-și desfășoare afacerea cu mult timp înainte de a putea rula sistemul de franciză. Cerința privind termenul desfășurării afacerii depinde de aspectul economic și sistemul legal din fiecare țară, unele țări cer un timp minim de trei sau cinci ani (un an).
Francizatul este partea care are dreptul să utilizeze dreptul comercial al francizorului pentru a rula activitățile sale în schimbul plății unei taxe francizorului. Legea Republicii Moldova cât și a altor țări a impus de asemenea niște condiții francizatului. Cu toate acestea, aceste condiții, de obice par a fi mai simple decât cele impuse francizorului. Mai mult, a fost stabilit că francizatul trebuie să-și ruleze activitatea sub propria denumire și să fie independent din punct de vedere legal.
Nu trebuie omis faptul că un francizor poate să selecționeze mai mulți francizați, constituind astfel o rețea de franciză. Rețeaua de franciză se caracterizează prin omogenitate, publicitate, unitate și taxă de rețea.
Legislația RM precizează că franciza se bazează pe colaborarea continuă între cei doi contractanți. La rându său, și Codul Deontologic European al Franchising-ului afirmă principiul colaborării părților.
Obligația de colaborare a contractanților, este dată și de către Principiile de drept European ale contractelor care precizează că „fiecare contractant are obligția de a colabora cu cealaltă parte astfel încât contractul să-și producă efectele”.
Obligația de cooperare la care sunt ținuți contractanții în virtutea principiului executării contractului cu buna- credință capătă valențe noi în cazul contractului de franchising.
Astfel, dacă, în general, interesele contractanților sunt opuse și divergente, iar în temeiul principiului executării obligațiilor cu bună- credință aceștia sunt datori de a avea o conduită care să nu aducă prejudicii celeilalte părți contractante, în cazul contractului de franchising interesele francizorului și ale francizatului nu sunt opuse. Evident că fiecare partener are interese de natură financiară și care sunt comune, dar doar similar. Însă în contractul de franciză părțile vor avea datorită naturii funcționării rețelei care trebuie să repete întocmai activitatea care face obiectul francizei în scopul menținerii „identității comune și a reputației rețelei”, întotdeauna și un scop comun. Aceasta este considerată ca o clientelă, respectiv crearea unei clientele, fidelizarea acesteia, iar apoi extinderea ei. Creșterea clientelei va antrena automat și imediat creșterea profitului, iar pe termen lung, notorietatea mărcii care, la rândul său, va antrena majorarea numărului de clienți, aceasta semnificând succesul financiar.
În temeiul acestei obligații de colaborare, părțile vor avea obligații specifice, al căror debut se situează încă din faza precontractuală când atît francizorul, cât și francizatul sunt datori a se informa reciproc. Beneficiarul contractului este, la rândul său, obligat „să furnizeze francizorului orice informație de natură a facilita cunoașterea și analiza performanțelor și a situației reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza”. Totodată, francizatul trebuie să comunice îmbunătățirile aduse know-how-ului, fiind vorba despre „obligația impusă beneficiarului de a comunica și de a pune la dispoziția francizorului orice experiență acumulată în exploatarea francizei, iar celorlalți beneficiari să le acorde licența neexclusivă pentru know-how-ul rezultat din această experință” care este prevăzută în legislația comunitară prin textul pct. 44 lit d) al Liniilor directoare pentru aplicarea Regulamentului 2790/99. Francizatul mai trebuie însă să informeze și orice atingere adusă de către terți drepturilor de proprietate intelectuală acordate de către francizor.
S-a relevat în acest sens că obligația de a colabora la reușita partenerului în afaceri nu implică automat și garanția succesului comercial al francizatului. În realitate, în sfera obligației de colaborare nici nu intră o asemenea obligație, subsumată celei de colaborare, și care este reușita în afaceri a francizatului. Dacă acesta va demonstra că, din cauza lipsei de interes a francizorului, a refuzului acestuia de a-i asigura asistență pe durata executării contractului ori de a-i comunica îmbunătățirile aduse know-how-ului, a eșuat, atunci conduita contractuală a francizorului va îndreptăți rezilierea contractului din culpa acestuia. Însă, ceea ce se încalcă astfel este obligația de colaborare la care este îndreptățit francizatul.
Este de remarcat faptul că obligația de colaborarea este o obligație de rezultat, ci nu de mijloace; părțile pot să se informeze reciproc, francizorul poate asigura asistență pe întreaga durată a contractului, rezultatul fiind „livrarea” informațiilor ori a asistenței.
Principiul colaborării părților în cazul contractului de franciză, nu este doar o reflexie a principiului mai general al executării contractului cu bună-credință, ori acela prevăzut de Principiile de drept European ale contractelor. În aceste sens, jurisprudența a considerat că faptul francizorului de a percepe comisioane oculte constituie o încălcare a principiului executării contractului cu bună-credință, obligația de colaborare loială a părților implicând, totodată, obligația francizorului de a procura pentru francizat produsul ori serviciul cât mai rentabil.
De asemenea, contractul de franciză este un contract de colaborare între comercianți independenți.
În dreptul comunitar, vechiul Regulament 4087/88 prevedea că „francizatul trebuie să indice calitatea sa de comerciant independent (…)”.
Codul deontologic European al Franchising-ului precizează că „franciza este un sistem de comercializare (…) între comercianții independenți din punct de vedere juridic și financiar”, iar francizatul este responsabil (…) de actele săvârșite în cadrul exploatării francizei”.
În legislația nostră, se prevede că „franciza este un sistem de comercializare (…) între persoane fizice sau juridice independente din punct de vedere financiar”. „…pentru calitatea de părți în contractul de franchising este necesar ca acestea să aibă statut de întreprindere și să fie autonome una de cealaltă. Prin calitate de întreprindere se are în vedere orice persoană juridică cu scop lucrativ, care realizează activitatea de antreprenoriat în condițiile stabilite de legislație, cât pe teritoritoriul Republicii Moldova, atât și din afara teritoriului acesteia. Autonomia întreprinderilor presupune imposibilitatea în mod direct de a influența activitatea reciprocă, cum ar fi raportul de dependență (întreprinderea dependentă, întreprinderea afiliată, holdingul, uniunile de întreprinderi, etc.), precum și faptul că una din acestea nu figurează în calitate de fondator sau acționar al celeilalte” Același act normativ precizează și că „francizorul” se asigură că beneficiarul, printr-o publicitate adecvată, face cunoscut că este o persoană independentă din punct de vedere financiar în raportul cu francizorul și cu alte persoane”.
Legiuitorul se referă atât la independența din punct de vedere financiar, cât și la aceea din punct de vedere juridic, cum precizează actele comunitare. Sublinierea independenței sub aspect financiar este extrem de importantă, definind natura relației existente între francizor și francizat. S-a apreciat că această relație variază, în funcție de circumstanțe, de la una de totală independență, care va conduce la calificarea contractului de franciză ca fiind unul de muncă, la o relație care implică o răspundere crescută față de francizat.
Francizatul va desfășura activitatea care face obiectul francizei în nume și pe cont propriu, deci pe propriile sale riscuri. Este interesant faptul că, în intenția de a explica avantajele viitorilor francizați prin afiliere la rețea de franciză, francizorii recurg la sintagme ca „Veți deveni propriul Dvs. patron”. Din această perspectivă, franciza apare ca un factor de dezvoltare a întreprinderilor mijlocii. Independența acestuia se va desfășura în limitele identității comune a rețelei de franciză, așa cum, de altfel, vechiul Regulament 4087/88 o prevede expres că: „francizatul este obligat să indice calitatea sa de comerciant independent; acesta nu trebuie să interfereze cu identitatea comună a rețelei de franciză care rezultă, în mod particular, din utilizarea unei denumiri comune și de organizarea uniformă a punctelor de comercializare și/ sau a mijloacelor de transport prevăzute de contract”.
Astfel în standardele impuse prin contractul de franciză, fiecre dintre francizați va fi liber a desfășura activitatea comercială, a-și ține propriile evidențe contabile. O instanță franceză a apreciat că, în pofida obligației francizatului de a remite regulat francizorului documentele sale contabile, acesta își păstrează statutul de independență, fiind titularul propriei clientele (C.A. Paris, 24 iunie 2003, D. 2003, P. 2429). Obligația francizatului de a da asemenea informări despre propria activitate nu va conduce la încălcarea independenței acestuia din simplul motiv că are obligația de a ține contabilitatea după normele comune rețelei, iar francizorul poate verifica dacă, și în ce măsură, francizații se conformează regulilor rețelei. De asemenea, în standardele impuse prin contractul de franciză, fiecare dintre francizați va fi liber să ia decizii legate de gestionarea activității. Astfel, francizatul, chiar dacă utilizează marca francizorului și aplică normele acestuia, exercită el însuși activitatea comercială, asumându-și riscurile acesteia. În acest scop sunt încheiate diverse contracte, precum cel de locațiune a spațiului unde se va desfășura activitatea, contracte de credit bancar, de asigurare.
S-a relatat în doctrină că, independența juridică a francizorului nu exclude o dependență economică, contractul de franciză presupunând de cele mai multe ori o dominație a francizorului asupra francizatului care încheie cu francizorul un contract tipic de dependență. Deși cei doi parteneri încheie contractul și se află pe poziții egale din punct de vedere juridic, așa cum, de altfel, legislația comunitară, dar și cea a RM în materia francizei o prevede, există o inegalitate de putere între francizor și francizat care poate antrena dependența acestuia din urmă.
În cazul în care francizatul nu are calitate de comerciant independent, contractul de franciză va fi reziliat.
Carcaterul oneros al contractului de franciză
Codul civil, în art. 197 definește caracterul oneros al unui contract, precizând că, este oneros, acel contract în care fiecare parte dorește a-și procura un avantaj.
Contractul se consideră oneros dacă scopul urmărit prin încheieraea acestuia a fost de a obține un avantaj drept echivalent al obligației asumate, deci, fiecare dintre părți urmărind un anumit avantaj în schimbul obligației pe care și-o asumă.
În cazul contractului de franchising, francizorul are dreptul la o redevență din partea francizatului pentru serviciile pe care acesta i le furnizează, la rândul său, francizorul are obligația de a pune la dispoziția francizatului tehnologiile și produsele care urmează a fi supuse exploatării.
Caracterul intuitu personae al contractului
Astfel cum a fost precizat în dreptul comunitar de către Curtea de Justiție cu ocazia afacerii Yves Rocher, francizorul este în drept să aleagă dintre candidații la rețea doar pe acei care îndeplinesc condițiile necesare pentru a pune în practică know-how-ul.
Codul Deontologic European al Franchising-ului prevede că francizorul selecționează și nu acceptă intrarea în rețea decât a acelor francizați care, în urma unei analize, se constată că au calitățile cerute (pregătire, calități personale, capacități financiare) de exploatare a afacerii francizate. Pe lîngă acest drept al francizatului, este prevăzută și obligația francizorului de a-l informa cu loialitate pe francizor asupra experienței și pregătirii sale profesionale, dar și a capacităților sale financiare.
Francizorul selecționează beneficiarul care face dovada competențelor solicitate, respectiv: capacități manageriale și capacitatea financiară pentru exploatarea afacerii.
S-a evidențiat că în contractul de franciză, mai mult decât în cadrul altor contracte comerciale, succesul fiecăruia dintre parteneri este parțial legat de succesul celuilalt, astfel că este evident ca fiecare să-și aleagă partenerul în funcție de calitățile personale ale celuilalt. De aceea, francizorul alege cu atenție francizații, în funcție de capacitățile acestora de a desfășura activitatea care face obiectul francizei. Acesta nu are ca interes doar de a încasa sumele datorate de către francizat în temeiul contractului, ci mai ales de „a păstra identitatea comună și reputația rețelei”. În acest sens, se prevede că contractul de franciză trebuie să reflecte interesele membrilor rețelei de franciză, protejând drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului prin menținerea identității comune și a reputației rețelei de franciză. În temeiul relațiilor contractuale cu beneficiarii săi, francizorul va întemeia o rețea de franciză, care trebuie exploatată astfel încât să permită păstrarea identității și renumelui rețelei pentru care francizorul este garant. Francizorul, în calitatea de inițiator și garant al rețelei de franciză, trebuie să vegheze la păstrarea identității și reputației rețelei de franciză. Doar așa francizorul va putea crește în permanență cifra sa de afaceri, iar rețeaua se va extinde. În cazul în care unii membri ai rețelei nu respectă standardele acesteia, va fi afectată și activitatea celorlalți, clientela fiind atașată de marca francizorului.
Similar invers, fracizatul, optează pentru afilierea la una din rețelele de franciză din aria de activitate care îl interesează, în dependență de succesul în afaceri a rețelei, aceasta însemnând notorietatea mărcii, aria de acoperire a rețelei, claritatea know-how-ului.
Astfel se preîntîmpină, atît din partea francizorului cât și a francizatului, riscul contractual căruia se expun prin încheierea acordului de franciză. Intuitu personae este mecanismul prin intermediul căruia se prezervă scopul contractului împotriva riscurilor, nu doar din perspectivele efectelor sale, ci și în considerarea calităților care îl inspiră și îi dau contractului certitudinea bunei alegeri. Riscul, care de fapt reprezintă neexecutarea totală sau parțială a contractului, trebuie a fi delimitat, iar astfel se poate afirma existența caracterului intuituu persoanae care este „obiectiv”, determinat deci de criteriul conținutului riscului. Noțiunea de „intuitu persoanae obiectiv” se bazează pe elemente exterioare ale persoanei și care au un caracter universal. Astfel este și contractul de franciză, unde evaluarea candidatului la rețea se face ținându-se cont de nevoile și de riscurile pe care în mod obiectiv le creează dezvoltarea și protejarea rețelei de franciză.
Astfel, prin selecționarea cadidaților, francizorul caută să evite deprecierea activității care face obiectul francizei, pe de o parte, iar pe de altă parte încearcă a evita furtul secretului afacerii sale. Încrederea pe care o are în francizat, de a-i încredința secretele afacerii sale, dar și încrederea în loialitatea, consecvența și perseverența francizatului se sprijină pe date obiective cu privire la acesta.
Francizații, la rândul său, caută să aleagă o rețea care să corespundă capacităților lor. Riscul din perspectiva lor ar fi afilierea la o rețea inexistentă, pentru lipsa know-how-ului.
În sprijinul formării unei convingeri în cunoștință de cauză vin atât obligația francizorului de a fi transparent în oferta sa, cât și cea a francizatului de a furniza informații corecte cu privire la capacitățile sale. Publicitatea pentru selecționarea beneficiarilor trebuie să fie lipsită de ambiguitate și să nu conțină informații eronate. Jurisprudența a mers mai departe în aprecierea caracterului intuitu peronae al contractului de franchising, afirmând că încheierea contractului de franciză s-a făcut în dependență de calitățile administratorului persoanei juridice care a candidat la rețeaua de franciză. Conform acestei interpretări, se poate concluziona că acordul de franciză se va încheia de fiecare dată sau în considerarea persoanelor fizice care reprezintă și administrează francizatul. Este evident faptul că prima ipoteză nu poate fi luată în calcul, o asemenea eroare neputând fi atribuită magistraților care au soluționat astfel, iar în ceea ce privește cea de-a doua posibilă justificare, trebuie remarcat faptul că, așa cum precizează și actele normative incidente, francizorul va selecta francizații în considerarea capacităților lor. Însă, persoana francizatului trebuie apreciată în ansamblu, chiar prin evaluarea personalului său, dar a limita aprecierea doar în funcție de persoanele fizice aflate la conducere, este o greșeală.
Consecințele caracterului intuitu personae al contractului de franciză sunt cele comune tuturor contractelor încheiate în considerarea persoanei contractantului: contractul nu poate fi cedat, contractul va înceta în situațiile comune tuturor contractelor intuitu personae (respectiv, incapacitatea francizatului persoană fizică, încetarea francizatului persoană juridică).
Cât privește persoana francizorului, caracterul intuitu personae ar trebui să interzică și față de acesta cesiunea drepturilor care decurg din contract. Așa încât, nici francizorul să nu poată cesiona nici un contract de franchising fără acordul francizatului, dar s-a afirmat că francizorul poate să „cedeze firma sa”.
În practica legală, a fost sesizată și o exercitare abuzivă de către francizor a dreptului de a selecționa francizații în temeiul caracterului intuitu personae, considerând că refuzul francizorului de a încheia un contract de franciză cu un candidat propus de către un alt francizat constituie un astfel de abuz, în cazul în care nci francizorul nu justifică un real interes în a refuza, ori în cazul când refuzul creează o disproporție evidentă între interesele părților.
Astfel, considerăm că instanța a încălcat principiul libertății contractuale conform căruia francizorul este liber a încheia sau nu contracte de franciză, după cum o dictează interesul său comercial. Totodată, francizorul are libertatea de a încheia contracte de franciză cu parteneri selectați în conformitate cu criteriile sale. Chiar dacă, așa cum am menționat mai sus, caracterul intuitu personae este direct legat de gestionarea riscurilor pe care le presupune încheierea unui anumit contract, conducându-se înspre o obiectivitate a aprecierii calităților francizatului, francizorul rămâne pe deplin liber a opta pentru un anumit partener contractual. Refuzul de a încheia un contract cu un anumit partener, chiar izvorând dintr-o apreciere subiectivă este justificabil, deoarece contractul de franciză este un contract care presupune colaborarea părților.
2.2. Structura contractului de franchising
Este esențial să existe un contract apropiat cu clientul în sistemul de franciză, însă impactul asupra acțiunilor de marketing sunt limitate. Contractul de franciză are trei standarde de bază:
Contractul naște dreptul la o marcă care este marca licențiată. În contract este stipulat cât timp este valabil acest contract, care este redevența plătită din licență, care este de obicei 4-10%. Marca trebuie să fie înregistrată și ar trebui să aibă, de asemenea, o imagine bună;
Contractul de franchising nu este un contract între două persoane, deși pare a fi așa deoarece ambele părți au depus semnătura. Proprietarul francizei este deja delimitat cu termenii anteriori stabiliți, deci cealaltă parte ar trebui doar să le urmeze. Toată lumea din lanț se uită la alții, astfel că activitatea funcționează echitabil. Pentru a preveni distrugerea reputației, fiecare ar trebui să păstreze magazinul în stare bună, cât și personalul și produsele. Proprietarul francizei are dreptul de a păstra toți francizații în linie;
Proprietatea intelectuală, franciza închiriată, nu vândută sau transferată către Dvs. după terminarea contractului. Durata contractului este, de obicei, de 5,10 sau 15 ani, durata ar trebui să fie atât de lungă încât să aveți timp pentru a anula starea mașinilor și a echipamentelor. După încheierea contractului, nu aveți nici un drept de a continua cu același produs, imagine sau marketing. S-ar putea să existe, de asemenea, o clauză care să ateste că nu există nici un drept de a porni același tip de afacere timp de 1-2 ani.
Forma contractului de franciză
Legislația în vigoare a Republicii Moldova nu menționează îndeplinirea a unei condiții de formă în cazul contractului de franciză, omisiunea legiuitorului fiind desigur regretabilă, așa cum s-a subliniat și în lteratura de specialitate, fiindcă complexitatea raporturilor care iau naștere ca efect la încheierea acestui tip de contract, impun încheierea acestuia în formă scrisă. Dovada acestuia în cazul neîndeplinirii formei scrise, adică lipsa înscrisului, s-ar putea face, potrivit art. 211 din Codul Civil al Republicii Modova prin orice mijloace de probă, deoarece contractul de franciză se încheie între comercianți.
Însă, dacă prin contractul de franciză se transmit și drepturi de autor, existența și conținutul contractului nu pot fi dovedite decât prin act scris, în acest caz cerința formei scrise fiind ad probationem, nu ad validatatem.
Obiectul contractului de franciză
Obiectul contractului de franciză îl constituie interesele reglementare de părți, prin mijlocirea actului încheiat. Încheierea contractului de franciză are ca efect transmiterea de către francizor, co-contractantului a unui concept original și de succes pentru comercializarea produselor sau serviciilor, ori pentru fabricarea produselor, contraprestația francizatului fiind, în principal, de ordin financiar, dar nelimitându-se doar la atât.
În dependență de natura francizei (industrială, de distribuție, de servicii ori principală) francizorul va transmite co-contractantului:
Dreptul de exploatare și dezvoltare a unei afaceri;
Dreptul de fabricare a produselor sub marca sa;
Dreptul prestării serviciilor sub marca sa;
Dreptul utilizării tehnologiei de care dispune.
De asemenea, pe lângă aceste drepturi se transmit sau pot fi transmise francizatului:
Dreptul de a utiliza o marcă de comerț, de fabricare sau de servicii;
Dreptul utilizării altor însemne folosite de francizor, așa ca firmele (când este posibil aceasta), denumiri de origine, indicații geografice, investiții, desene și modele, know-how, cât și alte drepturi de proprietate intelectuală.
Îndeplinirea acestor obligații este asigurată doar atunci când francizorul:
Deține și exploatează o activitate comercială, înaintea lansării rețelei de franciză;
Este titularul dreptului de proprietate intelectuală;
Asigură francizaților o pregătire inițială oarecum și asistența comercială și/sau tehnică permanentă pe durata menționată în contract.
În ceea ce privește francizatul, pe lângă obligația de plată a unei taxe de intrare în rețea și a redevențelor stabilite, acesta are și următoarele obligații, în funcție de natura francizei:
De a exploata și dezvolta afacerea;
De a folosi drepturile intelectuale transmise, conform naturii și clauzelor contractuale;
De a păstra secretul know-how-ului;
De a menține reputația rețelei de franciză, a mărcii sau celelalte însemne ale francizorului;
De a informa francizorul asupra performanțelor și situației financiare.
Lipsa dispozițiilor din legea specială determină examinarea obiectului francizei sub aspectul condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească, conform regulilor de drept comun, adică să existe, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să se afle în circuitul civil, să fie licit și moral, să constituie un fapt personal al debitorului.
Acordul de franciză este o expresie legală de cooperare pe termen lung al francizorului și francizatului, unde toate regulile de cooperare între ei ar trebui să fie integrate. Trebuie să fie descrisă detaliat colaborarea dintre francizor și francizat. Este o exprimare liberă de a face ceva, a două entități independente din punct de vedere legal și economic. „Acordarea drepturilor de utilizare a etichetelor, numelui, mărcilor comerciale, procedurilor de producție, rețete, etc., ale francizorului contra plata prestată de către francizat poate fi considerată drept caracteristici constituitive ale francizei.”
O parte esențială a fiecărui contract de franciză a devenit definirea drepturilor și obligațiilor reciproce privind obiectul de proprietate industrială, în special condițiile de acordare a transferului de licențe, mărci comerciale, know-how. Contractul de franciză, de asemenea, conține în mod regulat prevederi pentru a se asigura că destinatarul are toate informațiile relevante disponibile pe perioada contractului. Francizorul are obligația de a instrui francizații și beneficiarii de-a lungul duratei contractului și de a oferi un sprijin adecvat. Pentru contractele cu un francizor străin este, de asemenea, mult mai potrivit de a specifica direct în contract legea cărei țări se aplică, precum și jurisdicția sau instanța de arbitraj corespunzătoare.
Perspectiva internațională a legislațieie contractului de franchising este relativ sporadică. Prin urmare, este necesar să se modifice toate cerințele contractuale care caracterizează sistemul de cooperare al francizei. Acesta este singurul mod de a elimina sau cel puțin să limiteze orice dispută între părți și de a atinge echilibrul optim între riscuri și perspective pentru ambele părți ale acordului de franciză.
Contractul de franchising este alcătuit din două părți principale: contractul de cumpărare și contractul de licență.
Acordul de achiziție descrie tranzacția în avans, detaliind termenii achiziției inițiale.
Acordul de licență descrie termenii și condițiile relației de franciză. În contractul de achiziție trebuie să fie specificat prețul inițial de cumpărare al francizei, detaliile despre pachetul de francziă și să se discute despre serviciile inițiale pe care francizorul le va oferi francizatului.
Acordul de licență, pe de altă parte, conține informații care se referă la funcționarea continuă a francizei, cum ar fi acoperirea drepturilor inclusiv cumpărarea, obligațiile impuse francizorului și francizatului cât și procesul de încheiere a contractului de franciză.
Fiecare francizat încheie cu francizorul un contract cu niște condiții specifice. Deși conținutul contractului este întotdeauna unic, există mai mulți factori universali, care sunt incluși în contractul de franciză.
Consilierul juridic Marja Tommila a publicat pe 2 februarie 2005 pe site-ul Asociației Finlandeze de Franchising o listă de probleme importante pe care francizatul trebuie să le știe atunci când se gândește să deschidă o afacere în franciză. În plus, Henri Laakso, autorul Franchising- Malli yrittäjyyteen ja ketjunrakentamiseen a notat punctele majore ale contractului de franciză.
Punctele cheie ale contractului ar trebui să acopere următoarele domenii, în detaliu, astfel ca să nu existe nici o confuzie între francizor și francizat:
Partea generală contractului, scopul și părțile;
Sectoarele importante de punere în aplicare a conceptului;
Drepturile francizorilor, performanța și obligațiile;
Plățile francizaților, finanțele și dările de seamă;
Valabilitatea contractului, concurența și confidențialitatea;
Obligațiile după terminarea contractului.
Partea generală, scopul și părțile. Partea generală ar trebui să aibă o descriere detaliată a companieie franciză și istoria sa. De asemenea, o scurtă descriere a francizei în această afacere. Condițiile contractului și orice termeni specifici utilizați în cadrul operațiunii trebuie să fie descrise în mod clar. Ar trebui să știi, de asemenea, design-ul mărcilor pe care le-a avut de-a lungul evoluției. Cele două părți, francizorul și francizatul sunt, de asemenea, definite în această secțiune. Trebuie să știi cine poate fi în calitate de francizat și dacă există vre-o restricție în acest sens. Determină, de asemenea, persoana care se ocupă déjà și care sunt responsabilitățile sale.
Principalele sectoare de implementare a coceptului. Determină drepturile exclusive, în cazul în care francizatul va primi un astfel de drept, și ce se subânțelege prin exclusivitate în acest concept. Zona de retail, precum și șansa de selectare ce vei vinde sunt factori majori de a fi capabil să facă să funcționeze în afacere. Este important să se cunoască cât de relevant este spațiul de stocare și cât de stricte sunt reglementările. În plus, stabilește clar gama de produse pe care poți și trebuie să o oferi consumatorilor și, dacă poți vinde și alte mărci în magazin. După cunoașterea gamei, trebuie să știi unde și cum bunurile pot fi comandate sau cumpărate. Totodată, trebuie să cunoști legislația în domeniul concurenței. Mărcile comerciale sunt unul dintre cele mai importante părți din franchising și au nevoie să fie protejate pe durata utilizării și pentru a apreveni infracțiunile. Definește, de asemenea, în contract către care branduri se acordă licența și dacă lanțul mai are și alte mărci în uz. Este posibil să nu fii de accord cu multe, așa cum este nevoie de alte documente care trebuie incluse, iar principalul este documentul de afaceri. Clauza contractuală care nu poate fi stabilită în detaliu, aceasta trebuie să fi fost lăsată modificată în manual. Află ce fel de manual are compania sau dacă este în curs de planificare, și dacă este descris conceptul destul de bine ca tu să ai success în această afacere.
Drepturile, performanțele și obligațiile francizorului. Drepturile pe care le predă francizorul țin de concept și marcă, pe care tu trebuie să le urmezi și să le menții așa cum este reglementat. Obligațiile francizorului sunt menționate la nivel general în contract, practic spune cum francizorul va ajuta francizatul în practică. Obligațiile privind activitatea operațională include alegerea magazinului, a personalului și instruirea propriu-zisă. La alegerea magazinului, va trebui să ia în considerare ce tip de sprijin francizatul poate primi de la francizor pentru deschiderea unui nou magazin și ce se cere de la magazin. Mai mult decât atât, trebuie să se ia în considerare zona de retail necesară, echipamentul de care este nevoie în magazine, este o nouă condiție de reprezentativitate pentru întreprindere, și cât de des este nevoie ca echipamentele să fie reînnoite. Ce gamă de produse poate oferi francizatul, de unde și cum sunt produsele achiziționate și care sunt prețurile și condițiile de livrare.
Când se angajează personalul, există un regulament și se procedează exact conform acestuia, și nu se ține cont de profesie/educație. Una dintre obligațiile francizorilor din Finlanda este faptul că aceștia îi instruiesc pe francizați în mod constant, astfel că nu este nevoie de nici o formare sau o pregătire pentru vre-un post.
Drepturile și obligațiile ce țin de marketing trebuie de asemenea, să fie definite; cum sunt împărțite responsabilitățile cu alte francize , poate afecta publicitatea la nivel național. Mai mult decât atât, există reglementări privind modul de comercializare pe plan local al francizatului.
Zona de operare al francizaților, trebuie să fie definită geografic și comercial, sau într-un mod similar. Drepturile și obligațiile trebuie să fie definite în domeniul respectiv.
Plățile, finanțele și dările de seamă ale francizatului. În această secțiune vor fi definite taxele inițiale, durata și datele scadente. Trebuie să afli dacă există vre-o cooperare/ serviciu/ drepturi de autor/ francize/ marketing/ taxe, etc. și ce fel de taxă este aplicată francizorului și de ce. Care este suma plății și cum se calculează, plătește și raportează? Fii sigur că atât francizorul cât și francizatul are capacitatea de a plăti.
Finanțele și dările de seamă vor avea ca reper modul în care se ține evidența contabilă și controlul, și în cazul în care există careva reglementări specifice privind evidența contabilității sau modul de facturare, trebuie să fie menționate clar în această parte. De asemenea, este important de a afla dacă francizorul va oferi careva asistență și sprijin financiar francizatului. Fiecare acțiune trebuie să fie raportată, pentru a afla cum se face și dacă această informație va fi în contract sau în manual.
În orice afacere ar putea exista un fel de reclamații iar calitatea produsului poate să nu corespundă cerințelor și standardelor, astfel încât trebuie să se definească cine este responsabil de plângeri, controlul calității, reclamații și cine este responsabil de greșeli. Fiecare trebuie să aibă o asigurare, compania necesită o asigurare specială sau este bună o asigurare de bază, acest lucru de asemenea trebuie să fie menționat.
Validitatea contractului, concurența și confidențialitatea. Această parte va fi discutată în cazul în care contractual intră în vigoare și care este durata acordului. Trebuie să se decidă dacă contractul va fi pe o perioadă determinată sau nedeterminată. În cazul în care există o anulare sau o modificare a contractului, trebuie să existe condiții cum va fi efectuată aceasta.
Confidențialitatea este foarte importantă. Strictețea confidențialității depinde de cerințele conceptului. Concurența sau afacerile paralele este, de asemenea, o amenițare majoră pentru francizor, astfel că în acest moment este determinat modul în care afacerile paralele pot fi restricționate.
Obligațiile după încetarea contractului.
În contractul de franciză sunt, de obicei, atașați termenii și condițiile generale de afaceri. Având în vedere natura și complexitatea unui acord de franciză, intenția este de a evidenția doar o serie de clauze importante. Mai mult, în acest contract ar trebui să fie incluse următoarele puncte.
Acordul de franciză conține, de obicei, un preambul, în care sunt descrise definițiile de bază ale concptului de franchising și interpretarea termenilor utilizați în mod obișnuit. Prin urmare, definițiile ar gtrebui să includă mărci înregistrate, know-how, secrete comerciale cât și alte proprietăți intelectuale.
În al doilea rând este descris obiectul unui acord de franciză și include o caracterizare precisă a produselor și serviciilor pe care francizorul le oferă francizatului. În Codul European de Etică în 2.2 sunt stipulate „obligațiile francizorului: francizorul trebuie să fi operat un concept de afaceri cu succes, pentru o perioadă de timp rezonabilă și în cel puțin o unitate pilot înainte de a începe rețeaua sa de franciză, să fie proprietarul sau să aibă drepturi legale de utilizare a denumirii comerciale, a mărcii sau o altă identificare distinctă și să ofere franciză individuală cu o formare inițială (training) și asistență comercială și/sau tehnică continuă pe parcursul întregii vieți a acordului”. Mai mult, obligațiile francizorului sunt stabilite și pot fi împărțite în două grupe. Prima se referă la proprietatea industrială, datorită faptului că utilizarea mărcilor comerciale, numelui comercial, know-how, precum și orice alte drepturi ce trezește îngrijorare cu privire la sistemul de transport și metoda de afaceri, destinatarul le preia. Al doilea grup de drepturi și obligații ale francizorului includ informațiile necesare cu privire la sistemul de transport și metode de implementare a activităților economice relevante. „Ca și în cazul cu obligațiile inițiale, angajamentele în curs de desfășurare ale francizorului către francizat trebuie să fie detaliate în contract iar francizorul trebuie să fie pregătit să accepte o obligație legală de a le oferi”. Francizoul produce zona receptoare în care pentru a efectua franciza, în timp ce în general se angajează la un contract că el nu va stabili orice alt destinatar al destinatarului. Acesta este un element de exclusivitate sau drepturi de exclusivitate în contractul de franciză. În acest context se poate distinge dimensiunea teritorială, materială și de timp.
Următoarea componentă importantă al acordului ține de obligațiile francizatului și respectarea lui a planului de dezvoltare, plata taxelor stabilite pentru a oferi respectarea anumitor cerințe menite să controleze calitatea producției și respectarea confidențialității. Codul European de Etică definește că: „Francizatul trebuie să depună toate eforturile pentru creșterea afacerii de franciză și să mențină identitatea și reputația întregii rețelei de franciză, să furnizeze francizorului date care pot evalua performanța cât și situațiile financiare necesare pentru orientarea managementului eficient, și pentu a permite francizorului și/sau agenților săi, să aibă acces la spațiile și înregistrările francizatului, la cererea acestuia și uneori în termeni rezonabili să nu dezvăluie terților know-how-ul furnizat de către francizor, nici în timpul și nici după încheierea acordului de franciză.
O parte importantă a contractului este o abordare cuprinzătoare a publicității. Publicitatea internațională, regională și națională este efectuată de către francizor. Destinatarul efectuează publicitatea locală și marketing-ul (cercetarea de piață) în zona sa de recepție. Francizorul trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a promova și menține rețeaua, totodată , trebuie să depună efort pentru a menține buna reputație. O listă completă a tuturor lucrurilor pe care trebuie să le facă, desigur că nu este posibilă. Contractele de franciză sunt în general incomplete. Acest lucru este valabil mai ales pentru acele activități ce țin de marketing. Mai mult decât atât, transferul de drepturi și obligații conform contractului, trebuie să aibă loc numai cu acordul francizorului. Prețurile sunt determinate în conformitate cu lista de prețuri pregătită de către francizor.
Contractul este încheiat pentru o perioadă, de obicei, de la 2 la 15 ani, dar de cele mai multe ori este de la 5 la 7 ani. Scopul contractului de franciză este în primul rând o colaborare pe termen lung între părți. Prin urmare, un contract de franciză este de obicei încheiat pentru o perioadă determinată, cu posibilitatea de prelungire, de exemplu, de 15 ani sau mai mult. De fapt, durata contractului trebuie să fie fixată în așa fel încât destinatarul să obțină un profit satisfăcător pentru a amortiza investiția inițială. Este normal să fie definită posibilitate de prelungire a contractului.
De asemenea, în contract trebuie să fie stabilite plățile francizatului. „Francizorul câștigă bani din venitul pe care îl poate genera în principal din vânzarea pachetelor de franciză, de la taxele de franciză continue și/sau marcă / pe vânzări de produse. Ambii contractori au dreptul de a se retrage din contract. O astfel de retragere poate fi, cu ceva timp înainte sau imediată, totuși francizorul trebuie să facă un aviz prealabil într-un timp rezonabil. „Acordul ar trebuie să ofere, de asemenea, o clauză post-contractuală, după rezilierea contractului, în care francizorul să aibă dreptul de a prelua toate materialele, documentele, programele și produsele care poartă, reflectă sau încorporează proprietatea intelectuală a francizorului sau care este asociat cu francizorul”.
La rândul său, o parte importantă a contractului este reprezentată de efectele rezilierii acestuia. În cele din urmă, există diverse clauze, care se referă la probleme, cum ar fi dreptul francizatului de a vinde franciza, drepturile moștenitorilor de a înceta să fie un francizat, etc.
Structura acordului de franciză.
Tranzacțiile pentru acordurile de franciză ar trebuie să fie împărțite în 6 etape:
Pregătirea schemei de franciză de introducere pe piață, dezvoltarea conceptului, protecția proprietății și dezvoltarea unui sistem de afaceri nu ar trebui să conducă la activități juridice
Schema de marketing și promovarea schemei, pregătirea literaturii de vânzări, și apoi urmată de negocieri și discuții cu potențialii francizați
Timpul necesar de la recrutre până la deschiderea francizei
Continuarea relației
Încetarea relației
Consecințele rezilierii
Pentru faza 3, în mod normal, se face un acord care se numește acord de achiziție, acest acord conține 3 aspecte: pachetul de francziă, prețul și serviciile inițiale care vor fi furnizate.
Pachetul de fanciză: amploarea și obiectul în cazul în care franciza ar trebui să fie enumerată și pachetul de franciză ar trebui să conțină un inventar al echipamentelor, ar trebui să conțină fiecare element pe care francizatul trebuie să se aștepte de la franciză. De asemenea, pot fi incluse aspecte legate de premisă
Prețul: prețul trebuie să fie specificat, precum și modalitatea de plată.
Serviciile inițiale care trebuie furnizate: contractul de franciză ar trebui să reflecte obligația de a furniza francizatului serviciile menționate anterior.
În prima etapă, confidențialitatea este o problemă importantă, iar dobândirea know-how-ului poate să nu aibă loc dacă tranzacțiile nu trec prin aceasta.
Etapa 2 poate fi împărțită în 8 secțiuni:
Drepturile acordate francizatului. Francizatul are anumite drepturi care pot fi importante în anumite situații, cum ar fi de a utiliza marca comercială pentru a beneficia de fondul comercial legat de marcă, folosind imaginea de marcă, design și decor dezvoltat de francizor pentru a proiecta imaginea brand-ului, folosind know-how-ul francizorului, folosind materiale privind drepturile de autor, folosind sistemele de business dezvoltate de francizor, a face afaceri în spații autorizate de către francizor și în conformitate cu sistemul de afaceri al francizorului, dreptul de a obține produse de la francizor la prețuri speciale. Francizatul deseori primește drepturi de exclusivitate, ceea ce ar însemna, în termen de o anumită rază, că francizorul nu ar angaja o unitate similară în apropiere.
Obligațiile asumate de francizor. Obligațiile francizorului în relația cu francizatul, care există după demararea francizei ar trebui să fie detaliată în parte
Obligația impusă francizatului. Francizatul poate avea obligații impuse, cum ar fi numai desfășurarea activității în regim de franciză la fața locului, un orar cu minimum ore care să asigure un profit maxim, fără costuri prea multe de regie, să plătească o taxă de franciză, utilizând contabilitatea menționată anterior și a sistemelor de raportare, să nu facă publicitate fără aprobarea francizorului, folosind materiale publicitare realizate sau aprobate de către francizor, menținerea unei bune premise igienice, menținerea asigurării afacerii pentru a acoperi problemele în cauză de răspundere, de a permite personalului francizorului de a averifica sediul, de a achiziționa bunuri de la francizor sau furnizoriii selectați, de a instrui personalul în conformitate cu metodele francizorului, de a nu semna contracte fără consimțământul francizorului.
Restricțiile de tranzacționare și cerințele impuse francizatului. Restricțiile care sunt impuse tuturor francizelor de către Comisia de exceptare a Uniunii Europene, se încadrează în 4 capitole: aprovizionarea cu produse, restricții cu privire la alte activități concurente, protecția know-how-ului francizorilor, o restricție pentru francizat de a-l împiedica să ia personalul de la o altă franciză.
Vânzarea afacerii sau decesul francizatului. Așa cum am menționat anterior, atunci când francizatul dorește să-și vândă afacerea sau în caz de deces, afacerea ar putea fi atribuită altcuiva. În caz de deces, francizatul ar trebui să se asigure că un reprezentant va fi capabil de a menține afacerea până când el va fi calificat drept francizat, sau în cazul în care nu se califică, să poată păstra funcționarea afacerii, până un nou francizat va fi găsit la un preț corect și rezonabil.
Soluționarea litigiilor. BFA a introdus o schemă de arbitraj ca metodă de soluționre a disputelor dintre francizor și francizat. Unele specte ale acordului de franciză, care sunt potrivite pentru arbitraj sunt dacă francizatul s-a comportat bine în temeiul contractului pentru a asigura reînnoirea contractului și diferențele privind taxele și redevențele francizei.
Dispozițiile de terminare a apelurilor în cazul unei eventuale rezilieri a acordului (de exemplu, din cauza francizatului) francizorul ar trebui să încerce să investigheze dacă este posibil să se găsească o soluție care nu va duce la rezilierea contractului. Există mai multe etape care pot fi luate, cum ar fi convingerea francizatului să se întoarcă pentru a-și continua afacerea sa în conformitate cu obligațiile sale, un sprijin suplimentar în cazul în care francizatul are dificultăți cu menținerea activității sale sau printr-un training suplimentar, eventual amintind francizatului că vânzarea activității sale poate fi benefică pentru el, oferindu-i francizatului o notificare implicită prin care îi solicită să repare încălcările. Dacă totți acești pași eșuează, atunci francizorul nu va avea altă opțiune, decât să încheie contractul.
Consecința rezilierii. Este important, ca în cazul în care încheierea contractului are loc, francizorul să fie corect și ferm. În toate cazurile, francizatul trebuie să rîmână cu patrimoniul întreprinderii pntru care a plătit. El nu va mai fi capabil să facă afaceri sub denumirea comercială și în sistemul de afaceri al francizorului cu know-how-ul acestuia. El poate, de asemenea, să fie rugat să-și schimbe afacerea. În cazul în care contractul încetează, trebuie să se asigure următoarele:
Utilizarea numelui brand-ului
Utilizarea sistemului francizorului și a know-how-ul trebuie să înceteze
Tot decorul din fostul local să fie schimbat, pentru a preveni confuzia, precum și posibilitatea ca francizatul să profite ilegal de pe urma imaginii francizorului
Prevenirea concurenței dintre francizor și fostul francizat
2.3. Procedures manual
Principala sursă de informații pentru francizat, în majoritatea cazurilor este manualul, acest document care conține toate datele relevante, proceduri și instrucțiuni. „Manualul operațional explică termenii și condițiile acordului de franciză, oferă francizatului informații cu privire la metodele și practicile de lucru, și stabilește modul în care trebuie pusă în funcțiune franciza. Manualul este de obicei atașat la contract. Acesta conține informații care aparține know-how-ului francizorului. Condițiile de utilizarea acestuia ar trebui să fie clar definite în contract. În plus, odată cu dezvăluirea textului din acordul de franciză, sunt relevante și semnificative negocierile, care să conducă la încheierea acestui contract. Având în vedere natura pachetului de franciză, cu toate acestea, francizorul depune efortul de a menține pachetul la fel de mult și cât mai mult posibil în secret. Pentru a proteja informațiile confidențiale obținute în acest mod, se recomandă ca viitorii destinatari de franciză să țină în secret sau să se încheie un acord de nedivulgare. Francizatul este obligat prin contract să desfășoare afacerea în franciză exact așa cum se menționează în manual. Permisiunea de a modifica produsele, serviciile sau tehologia este prevăzută de franciză („produsele contractuale”) cu privire la interesele comune ale ambilor parteneri contractuali, este dată doar de către francizor. Francizorul ar trebui să aibă, de asemenea, obligația de a îmbunătăți continuu conceptul de franciză, precum și gama de produse contractuale și de a primi informații de la francizații individuali. Este necesar să se numere modificările, pentru posibilitatea de suplimentări adiționale la contractul de franciză inițial.
CPITOLUL III. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE FRANCHISING-ULUI
Francizarea aduce multe beneficii și ar putea fi considerată chiar cea mai bună metodă de a iniția o afacere. Partenerii nu trebuie să uite de obiectivele lor comune, care includ o poziție mai bună pe piață, costuri mai mici, un management financiar mai realist și o organizare mai inteligentă a managementului. Nimic, cu toate acestea, nu este atât de perfect și simplu cum ar putea părea la prima vedere.
Franciorul și francizatul au tendința de a reduce la minimum dezavantajele lor și de a-și maximiza beneficiile. În continuare, am enumerat avantajele și dezavantajele franchising-ului și le-am clasificat în trei categorii, care sunt francizorul, francizatul și consumatorii.
3.1. Avantajele și dezavantajele pentru francizor
Avantajele pentru francizor
Din punctul de vedere al teoriei agenției, existența franchising-ului este o dovadă a eficienței sale; ar fi fost eliminat din mediul de afaceri dacă acesta nu înregistra performanțe eficiente.
Avantajele francizorului se deduc din faptul că este o caracteristică a franchising-ului că mărirea rețelei este realizat prin utilizarea resurselor financiare ale francizaților, în cea mai mare parte. Francizorul utilizează conceptul de licențiere pentru o taxă de participare sub formă de taxă de franciză. Francizatul deține active care trebuie să le utilizeze pentru deschiderea noului local, ceea ce înseamnă că francizorul nu trebuie să dețină un surplus de capital pentru a deschide un nou local. „Acest lucru însă nu înseamnă că un francizor nu are nevoie să găsească capital pentru propria afacere, însă cerințele referitoare la capitalul pentru propria afacere nu se extind la costul de stabilire pentru un nou local. Aceasta permite francizorului de a realiza o rată de creștere rapidă, care trebuie să genereze un surplus al profitului suficient, pentru o creșterea a capitalului sau să împrrumute pentru a finanța dezvoltarea sa. Cerințele de capital ale francizorului sunt mai mici, deoarece francizatul furnizează capital pentru a deschide fiecare local. Pe lângă taxa inițială de franciză, francizații trebuie să plătească, de asemenea, drepturile de autor și taxa pentru publicitate. Un alt avantaj este dat de faptul că instituțiile financiare oferă credite / împrumuturi mult mai ușor atunci când riscul este divizat între francizor și francizat.
Francizatul poartă responsabilitate pentru managementul de zi cu zi al afacerii. Francizatul va oferi control la nivel local, va opera sistemul de francizare, recrutare, învățare, motivare și va supraveghea activitatea sa cu același interes și preocupare la fel ca un proprietar. El trebuie să își aducă deprinderile și abilitățile sale antreprenoriale pentru a maximiza oportunitățile.
Franchising-ul este metoda optimă de extindere a afacerilor pe noi piețe cu investiții minime de capital, deoarece crearea unei rețele de distribuție pe un teritoriu definit într-un acord de franciză, este o obligație contractuală a francizatului. Cunoștințele francizaților despre interesele locale, implicarea și cunoașterea comunității sunt recrutate și folosite ca avantaj în explorarea de noi zone teritoriale pentru francizor. Francizorul își construiește rețeaua de franciză utilizând cunoștințele empirice ale francizatului despre piața locală. Francizatul este de obicei auto-motivat, deoarece el a investit propriul timp și bani în afacere, ceea ce înseamnă că el va lucra din greu pentru a aduce rezultate mai bune. Franchising-ul oferă, de asemenea, o acoperire echilibrată a pieței de către francizați, în scopul de a evita relația concurențială dintre francizați.
Francizorul poate avea o organizație mai mică pentru a controla ceea ce înseamnă unanimitatea procedurilor, care reflectă o coerență, o productivitate mai mare și o calitate îmbunătățită. Centralizarea organizației menține forța de muncă mai rentabilă, reduce numărul de angajați cheie și o recrutare mai eficientă.
Avantajul major al perspectivei micro-economice este de a asigura marketing-ul produsului al francizorului. Una dintre cerințele al acordului de franciză se referă la obligația contractuală a francizatului de a prelua produse, servicii și tehnologii exclusiv de la francizor sau furnizorii acestuia. Franchising-ul este o modalitate eficientă de a construi un nume și o reputație deoarece publicitatea și marketing-ul în concordanță cu un acord de franciză implică, de asemenea și francize.
În ceea ce privește concurența, este cu siguranță un avantaj la nivel micro-economic, precum și un dezavantaj la nivel macro-economic al francizorului, anume creșterea cotei de piață.
Franchising-ul este una dintre posibilele soluții la problemele agenției. Francizatul, comparativ cu un manager de filială/sucursală, este motivat să maximizeze profitul. Francizorul, astfel, reducând semnificativ costurile ce țin de control.
Expansiune
– mod rapid de a dezvolta afacerea
– prin economii de scară
Control
– iluzia reducerii muncii depuse
– administrarea creșterii
Dezavantajele pentru francizor
Francizorul trebuie să își împartă afacerea pe care a inițiat-o și a dezvoltat-o. Iar un partener nepotrivit, poate avea un impact negativ asupra profiturilor și reputațieie întregii organizații. Francizorul deseori foarte minuțios controlează și coordonează comportamentul francizaților pentru a prevede că aceștia construiesc și păstrează o imagine pozitivă pentru întreaga rețea de francizare. Aceasta înseamnă că rolul principal al francizorului se schimbă considerabil. Francizatul ar putea crede că el este propriul lui șef la propria afacere, ceea ce este adevărat, dr în realitate, acest lucru este permis doar în scop de afaceri, cu numele francizorului și un sistem pentru o perioadă determinată de timp. Altcineva poate lua decizii prin care francizorul va fi afectat, și aceste decizii pot fi mai întâi de toate favorabile pentru francizor, iar apoi pentru francizat. Acest lucru desigur că poate duce la conflict de interese.
Deși francizorul în urma licențierii este eliberat de materialele de rutină, el este în continuare responsabil pentru întreaga rețea. El trebuie să asigure reputația afacerii și prin urmare el este obligat să verifice în mod constant că licențiații se conformează tuturor standardelor prescrise.
Francizorul și francizatul pot avea, de asemenea, puncte de vedere diferite cu privire la volumul de investiții, care ar trebui efectuat de către francizat pentru renovarea spațiului și recuperarea echipamentelor și pentru a staisface normele impuse de către francizat. În cazul în care, titularul de licență ignoră să respecte toate standardele și normele, rezultatul ar putea provoca o amenințare pentru reputația întregii rețelei de magazine.
Selectarea francizatului poate cauza probleme. Francizorul poate face o greșeală, selectând persoana nepotrivită, o persoană care nu vrea să coopereze sau care să utilizeze proceduri de selectare greșite. Francizatul selectat poate să fie o persoană incapabilă să conducă o afacere. „Afacerile în franciză, de asemenea, au avertizat avantajele recrutării oarbe a potențialilor francizați deoarece pot avea rezultate negative în caul în care nu există valori culturale și personale comune”.
Francizorul se confruntă, de asemenea, cu riscul că francizatul datorită rezultatelor bune pe care le are, poate dobândi impresia că nu mai este necesar francizorul. El poate dezvolta sentimentul de independență. Pot exista abateri de la normele originale stabilite de relația între cele două părți sau chiar un efort să se rupă de la sediul companiei. Folosind aceeași logică, bazată pe teama că licența permite doar training-ul, iar apoi cu know-how-ul dobândit își poate crea propria lui funcționare independentă, care va concura direct cu conceptul original.
Un potențial francizat este, de obicei, obligat să semneze un acord de confidențialitate. Ambele părți dezvăluie informații sensibile. Aceste informații (know-how, date financiare, etc) reprezintă valori esențiale pentru conceptul de afacere a francizorului și trebuie păstrat în secret de concurenți.
3.2. Avantajele și dezavantajele pentru francizat
Avantajele pentru francizat
Franchising-ul oferă multe avantaje pentru licențiat, cele mai frecvente sunt enumerate în continuare. Francizarea este o simplificare considerabilă în timp ce pornești o afacere. „Odată ce francizații cumpără ideea de franciză, planul de facere, ei primesc training, manuale de utilizare, planuri de marketing și proceduri în formă scrisă sau electronică.” Contractul de licență permite cumpărătorului să dețină și să opereze o companie privată, fără ca ideea de afaceri să-i aparțină. De asemenea, el nu are de construit un nume de marcă din nimic, însă poate să profite de numele și reputația francizorului. Francizatul poate rula afacerea așa cum o vede el, atât timp cât nu se abate de la clauzele contractuale.
Costurile aferente cumpărării unei francize sunt de multe ori mai mici decât ar fi în cazul în care ar fi acționat în totalitate singur, datorită cooperării cu francizorul. „Francizatul va avea nevoie invariabil de un capital mai mic decât în cazul în care el ar fi înființa o afacere în mod independent, deoarece francizorul, ptin experiența dobândită prin acțiuni pilot cât și de altă natură, ar trebui să fe în măsură să consilieze cu privire la utilizarea mai eficientă a resurselor.” Această reducere a costurilor se realizează, în principal din cauza dimensiunii organizației din spatele francizatului, care este mai capabil de a contracta furnizori și de a obține condiții mai bune, pentru că el este un partener comercial important.
Francizorul ar putea, de asemenea, să efectueze un training care va permite controlul companiei fără cunoștințe precedente din domeniul respectiv. Prin urmare, dacă cineva dorește să devină un antreprenor, franciza nu limitează domeniul care acesta îl cunoaște. „Un francizor oferă un produs/serviciu bine cunoscut, care se bucură de recunoașterea numelui de marcă, ceea ce dă francizatului beneficiile unei baze de clienți existenți care ar fi nevoie, în mod obișnuit, de ani buni pentru a stabili succesul afacerii, pentru că tu ești asociat cu produse și metode dovedite”. În plus, francizorul îl va ajuta cu multe alte aspecte, cum ar fi selectarea locației, elaborarea planului de amenajare a viitorului spațiu de lucru, obținerea mijloacelor financiare necesare și achiziționarea echipamentelor și a materiilor prime.
Francizorul cunoaște, de asemenea, că licența nu va oferi un mod care ar putea evoca concurența între francizați. Aceasta este în special distribuția geografică a pieței. Francizatul care intră pe piață poate beneficia de experiența francizorului și a personalului său instruit, și totodată poate folosi brevetele și mărcile înregistrate ale francizorului. „Franchising-ul este, de asemenea, folosit tot mai des, atunci când cunoașterea pieței locale de către manageri este un element important al competitivității, necesitatea unor astfel de cunoștințe face monitorizarea centralizată dificilă și costisitoare.” Cel mai mare lucru pozitiv pentru francizat este că, pe de o parte, el poate beneficia de toate aceste avantaje aparținând unei afaceri destul de mari, dar, de asemenea, își menține în continuare libertatea de antreprenor independent.
Un produs / serviciu consacrat și de înaltă calitate- achiziționarea sau utilizarea unui produs / serviciu renumit pe piață, este probabil cel mai important avantaj pentru francizat. De cele mai multe ori, clienții cunosc deja numele și reputația oferite de produs sau serviciu. O mare parte de întreprinderi noi și produse eșuează, de cele mai multe ori din cauza costurilor de cercetare și dezvoltare necesare. Pentru francizat, acest lucru poare reduce considerabil riscul de a înființa propria afacere, deaorece nu există nici o nevoie de a dezvolta produsul sau de a face cercetări de piață costisitoare. Și nici nu va avea nopți nedormite întrebându-se dacă produsul / serviciul va avea cerere din partea consumatorului.
Pregătirea inițială a francizaților- fiecare francizat trebuie să urmeze un program special de pregătire care durează de la 3-4 zile până la 3 săptămâni. Acest training de instruire se axează pe domenii cum ar fi managementul afacerilor, abilități de conducere, manipularea cererilor clienților, selectarea personalului. Francizatul va trebui să recruteze, să formeze și să motiveze propria forță de muncă, astfel încât acesta trebuie să învețe toate abilitățile de management al resurselor umane. La sfârșitul training-ului, francizatul învață despre controlul stocurilor și efectuarea comenzilor, conturi de profit și pierdere, iar pe partea juridică ceea ce ține de angajarea personalului. Datorită pregătirii inițiale intensive a francizaților, de cele mai multe ori nu este necesar ca aceștia să aibă experiență anterioară în domeniul respectiv de activitate. De fapt, unii francizori preferă ca potențialii lor francizați să nu aibă deloc experiență în afaceri în domeniul respectiv.
Asistență financiară- de obicei, în faza de lansare a afacerii, resursele de capital al unui întreprinzător sunt destul de limitate. Iar capacitatea de a lua un împrumut este foarte redusă. Astfel, formarea unei relații cu o afacere în franciză, îi permite potențialului francizat să își îmbunătățească abilitatea de a obține asistență financiară. În timp ce majoritatea francizorilor nu oferă asistență financiară directă pentru francizații săi, unii totuși oferă. Acești francizori pot oferi francizatului teren, clădiri sau mijloace fixe și echipamente prin leasing.
Francizatului îi revine, de obicei, în sarcină să plătească toate costurile asociate cu demararea afacerii în franciză. Astfel, francizorul prezintă Uniforma Circulară de Ofertă a Francizei (UFOC) estimarea costurilor de demarare a afacerii. În general, aceste estimări sunt destul de apropiate de cifrele reale și sunt realizate pornind de la experiența francizaților deja existenți în sistem. Aceste estimări au, de obicei, o eroare de 10-15% față de costurile reale de demarare a afacerii. Francizatul este ajutat, de asemenea, de asocierea cu francizorul atunci când caută să obțină credite de la bancă. Reputația sistemului de franciză poate îmbunătăți cu foarte mult șansele francizatului de a obține suport financiar.
Ajutor pentru marketing și management- persoane din întreaga lume continue să mănânce la Mcdonald’s, Burger King deoarece știu că vor fi serviți cu mâncare de calitate. Consumatorii au tendința de a apela la serviciile companiilor în franciză datorită numelui, a decorului, siglei sau a calității pe care o percep derivând din produsul sau serviciul standardizat. Prin francizare se obține o afacere deja consacrată cu un produs și / sau serviciu identificabile de către consumatori. Cred că unul din cele mai mari avantaje care derivă din alegerea operării unei afaceri îl reprezintă șansa de a avea acces la marketing-ul și promovarea imaginii realizate de francizor. Cei mai mulți francizori își promovează marca, îi fac publicitate și o marketează excelent, totodată concentrându-și eforturile asupra recunoașterii numelui de către public. Prin utilizarea repetată a anunțurilor publicitare, afișe stradale și spoturi radio/TV multe francize reușesc să își mențină numele pe primele locuri în conștiința consumatorilor. Francizatul primește dreptul de a utiliza marca și numele căruia francizorul îi face publicitate la nivel național. Astfel, francizatul beneficiază de recunoaștere instantanee pe plan local precum și în cazul zlienților care călătoresc dintr-o zonă în alta. De asemenea, francizorul a creat și dezvoltat un manual standard de operații și proceduri care permit noilor francizați să învețe cum să opereze afacerea cu succes. Noul francizat învață să conducă un sistem de succes și cum să reproducă acel sistem pe piața locală. Astfel de programe, însă, nu asigură succesul. Franciatul poate nu are ambiție, dorința sau perseverența necesară. În general, sistemul este suficient de puternic încât să ofere fiecărui franciat șansa de a avea succes, dacă și el va depune cantitatea necesară de efort ca să aibă succes.
Standarde pentru controlul calității- aceste standarde permit sistemului de franciză să ofere un serviciu coerent și pozitiv sau să obțină uniformitatea produsului în întreaga rețea. Prin dezvoltarea și menținerea unor standarde înalte, francizorul îi face un serviciu imens. Francizații apreciază standardele înalte și învață că aceste standarde de calitate ale operațiunilor și activităților sunt, în general, cauza principală a succesului. Standardele de calitate constituie o imagine a unui management coerent, asigură profit, crește moralul angajaților și aceștia sunt mândri de munca lor, prmițându-le să „simtă” beneficiul lucrului în echipă. Aceste standarde, deși par dictatoriale, folosesc pentru ai ajuta atât pe francizor, cât și pe francizat. Datorită faptului că francizații învață să servească în mod curtenitor și eficient o masă apetisantă, într-o atmosferă atractivă și confortabilă, ei au șanse mai mari de a atrage și menține un număr mare de clienți ceea ce aduce afacerii beneficii și profituri sporite, precum și taxe mai mari pentru francizor.
Capital minim pentru operarea afacerii- în general, în costurile necesare demarării noii unități intră un capital inițial mai mic pentru desfășurarea afacerii. Cei mai mulți francizați nu trebuie să plătească pentru crearea designurilor deoarece acestea sunt furnizate adesea, la o sumă fixă, de către francizor. Francizatul plătește, de obicei, mai puțin pentru inventarul de marfă deoarece el/ea știe deja ce va vinde și ce nu. Noii francizați pot, de asemenea, să aibă înlesniri financiare (credit) de la diferiți furnizori, pentru că fac parte din sistemul de franciză respectiv, ceea ce un om de afaceri independent nu ar obține de la frunizorii săi. Francizații beneficiază și de faptul că ei știu deja cum trebuie ă fi amenajată noua unitate și cum să fie utilizat spațiul, ceea ce face ca francizații să economisească multe ore și mulți banipe care de altfel i-ar fi cheltuit cu ranjarea și amenajarea magazinului.
Oportunități de dezvoltare- mulți francizori le dau noilor francizați oprtunitatea de a se dezvolta, nu doar în cazul primei unități, ci și dacă vor să deschidă și să opereze și alte unități francizate. O franciză de dezvoltare teritorială garantează zero concurență din partea altor francizați sau unități deținute de companie într-o anumită zonă geografică. Contractul de area developer îi dă francizatului posibilitatea de a dezvolta noi unități într-un anumit teritoriu, pe o anumită perioadă de timp. Francizatul are oportunitatea să creeze prima unitate și să o lase s se dezvolte șă să se extindă prin sistemul său.
Astfel, aceste avantaje arată că sistemul de franciză se bazează pe o relație de înțelegere și încredere reciprocă dintre francizor și francizat. Francizorul știe că dezvoltarea și profitabilitatea companiei sale depind de succesul francizaților. Este în avantajul francizorului să ofere atât de multe servicii de suprot și asistență francizaților cât sunt capabili să ofere.
Capital
– riscuri reduse
– marketing eficient
– costuri partajate
– fără investiții
Profit
– nu imediat
– costuri ridicate
– partajat
Dezavantajele pentru francizat
Cu toate acestea, în franciză nu sunt doar beneficii, atît pentru francizor cât și pentru francizat. Cele mai multe dintre dezavantaje se ivesc din relația și interedependența puternică a partenerilor. Deși francizatul este proprietar al companieie sale, franczizorul deține peste el un control considerabil. „Francizatul nu este un antreprenor independent, el trebuie să urmeze instrucțiunile francizoruli”.
Francizatul, pe de o parte, beneficiază de experiența francizorului, dar trebuie să respecte multe reguli și reglementări stabilite de sediu. Dacă contractul francizatului este încheiat din cauza nerespectării standardelor de calitate ale francizorului, francizatul pierde cvasi-rentele anticipate. În cazul în care standardele spcificate nu sunt respectate, s-ar putea submina reputația întregului lanț. Prin urmare, un francizor își rezervă dreptul de a retrage licența în cazul în care francizatul se abate de la standardele desemnate sau renunță să le respecte în totalitate.
Totodată, francizatul riscă ca în caz de o deteriorare a reputației și a prosperității întregului lanț, el va tras în jos, fără nici o vină. Impactul negativ, poate avea, de asemenea, cerința de a urma o strategie proiectată de sediu. În cazul în care sediul ia o decizie greșită, titularul de licență din nou, fără aparent vre-o vină, suferă o pierdere care poate agrava situația economică a societății. Dezavantajul dependenței puternice a francizatului de francizor poate avea un impact negativ în cazul în care francizorul nu este în măsură să-și îndeplinească angajamentul, fără de care, de obicei, francizatul nu poate opera.
Acordul de franciză, de asemenea, reglementează, în general, oportunitatea de afaceri a francizatului sau să lucreze în același domeniu, care face obiectul francizei. Această limitare se aplică de multe ori nu numai în timpul cooperării cu francizorul, dar, de asemenea pentru mai mulți ani după încetare. Francizorul încearcă să evite și să prevină utilizarea neautorizată a informațiilor interne.
Evident, aspectul negativ al chiziționării unei licențe este faptul că francizatul nu este liber de a vinde, deoarece francizorul are un interes semnificativ în asigurarea faptului că licența a fost deținută de către o persoană potrivită. Contractul francizatului va conține o serie de restricții împotriva vânzării sau transferul afacerii francizate. De multe ori se supraveghează nu numai la cine este vândută, ci de asemenea, la ce sumă. În practică există, de obicei, dificultăți în timpul vânzării sau transferului a unei afaceri francizate. Dezavantajul cumpărării licenței este, de asemenea, că odată cu dreptul de a folosi franciza, există adesea taxe considerabile asociate cu aceasta. Francizatul trebuie să plătească francizorului pentru serviciile oferite și pentru utilizarea sistemului său de afaceri începând cu taxele inițiale până la taxele permanente.
3.3. Avantajele și dezavantajele pentru consumatori
Consumatorii din toate ramurile companiei francizate obțin aceeași gamă și varietate de produse. Ramurile de stil unice nu impun restricții privind diversitatea și creativitatea. „Un consumator ar trebui să beneficieze foarte multe de la o afacere în franciză, deoarece el va avea de a face cu un proprietar, și nu doar cu un angajat. Serviciul deci ar trebui să fie personalizat, eficient și poate conduce la o mai mare satisfacție a clienților”. Franchising-ul este, de altfel, garanția pentru calitatea și reputația numelui său. Acesta este pe deplin recunoscut de către francizor, și el este, prin urmare, dispus să cheltuie bani chiar și pentru examinarea calității.
Francizatul are opțiunea de a obține informații cu privire la cerințele și exigențele clienților mai ușor și datorită fluxului constant de informații între francizor și francizat, el este capabil de a răspunde rapid și eficient la aceste cerințe.
Un francizat de succes poate reduce sau chiar distruge concurența, și astfel, de asemenea, alegerea pentru consumator. Monopolul pe piață este asociat cu franchising-ul și concurența care se instituie este dezavantajul cel mai mare la nivel micro-economic din perspectiva consumatorului și din punctul de vedere al dreptului. Posibilul monopol pe anumite produse sau servicii poate avea ca rezultat o disponibilitate mai mică dintre aceste produse și servicii și poate chisar să crească prețurile lor.
CAPITOLUL IV. ASPECTE PRACTICE PRIVIND ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR DE FRANCHISING
Franchising-ul este „un sistem de comercializare între comercianți independenți din punct de vedere juridic și financiar” în care „francizatul este responsabil de actele săvârșite în cadrul exploatării francizei”.
Rețeaua de franciză este alcătuită din comercianți distincți unul față de celălalt, precum și, mai ales, față de francizor. Francizorul îi integrează în rețeaua sa pe fiecare dintre francizați prin intermediul contractelor de franchising. Contractul de franchising va sta la baza vânzării produselor ori prestării serviciilor de către fiecare dintre membri. Fiecare dintre francizați este legat de francizor prin temeiul aceluiași contract de franchising, adică un contract replicat pentru fiecare dintre francizați, aceștia nefiind sucursale ale promotorului rețelei.
Deci, rețeaua creată de către francizor are „stații” care sunt entități distincte de cea a francizorului, sunt firme distincte și care au ca asociați persoane care sunt din exteriorul francizorului, drept urmare francizorul nu va avea o participație în firma francizatului, și nici putere decizională.
Independența francizatului se va desfășura în limitele impuse de necesitatea păstrării identității comune a rețelei de franciză, deoarece deși independenți din punct de vedere juridic și financiar, membrii rețelei acționează coerent în cadrul acesteia; există între ei o întrepătrundere, o multitudine de relații:între fiecare dintre francizați și francizor și între francizați înșiși.
Independența însă nu trebuie să conducă la ideea că membrii rețelei acționează după bunul lor plac; francizatul a renunțat la posibilitatea de a-și desfășura activitatea conform unor standarde proprii atunci când a hotărât afilierea la rețea.
În cazul în care însp francizatul este subordonat francizorului și deci nu are calitatea de comerciant independent, nu vom fi în prezența unui contract de franchising, ci a unui contract de altă natură, iar contractul „de franchising” care a fost încheiat astfel, va fi lovit de nulitate.
De exemplu, anunțul de recrutare al francizaților rețelei Mic.ro arată astfel:
„Poți să iei în gospodărire propriul magazin MIC.RO! noi îți punem la dispoziție conceptul de magazin și rezolvăm toate problemele operaționale, respectiv marfa, utilități, chirii, cheltuieli de promovare, marketing, logistică, etc. vei avea acces la cele mai mici prețuri de achiziție și nu va mai trebui să îți bați capul cu detaliile de organizare a afacerii tale.
Îți asigurăm:
Spațiul comercial complet utilat și dotat;
Stocul de produse destinate vânzării;
Branding-ul și know-how-ul;
Sistemul de operare;
Autorizarea activității / spațiului conform legislației în vigoare;
Costurile legate de chirie și utilități;
Aprovizionarea magazinului.
Vei primi în fiecare lună, pentru activitatea depusă, un procent din vânzările înregistrate de magazinul tău, fără a limita în vreun fel veniturile tale. Cu cât vânzările sunt mai mari, cu atât crește și suma pe care o primești de la MIC.RO.”
Se observă cât este lipsit de independență francizatul conform acestui anunț: va opera un magazin gata pus la punct de francizor, ale cărui cheltuieli le va susține francizorul, de autorizarea căruia se va ocupa francizorul. Mai mult francizatul „va primi” o sumă din vânzările efectuate!
Este de evitat afilierea la o astfel de rețea, dacă se dorește o colaborare în franciză, care trebuie să respecte independența francizatulu. În lipsa acestei independențe contractul și rețeaua însăți nu va fi o franciză, ci va constitui, eventual, o altă formă de distribuție.
Contractul de franchising este acordul prin intermediul căruia francizorul îi acordă francizatului dreptul de a exploata francizat, respectiv conceptul său original.
În contractul de franciză, mai mult decât în cadrul altor contracte comerciale, succesul fiecăruia dintre parteneri este determinat și de succesul celuilalt, adică al francizorului, dar și de cel al fiecărui dintre francizați: pe de-o parte francizorul care a avut succes în afaceri și și-a popularizat marca, va genera automat o afacere care va trebui să fie la fel, respectiv, profitabilă și pentru francizați; francizații, prin activitatea pe care o vor desfășura vor contribui la creșterea bunului renume, a notorietății mărcii francizorului, dar îi vor aduce acestuia și beneficii financiare directe prin plata redevențelor.
În continuare este prezentat un model a unui contract de franchising.
CONTRACT DE FRANCHISING- PILOT
NR. PPT-CF/………/………………
PĂRȚILE CONTRACTANTE
S.C. PILOT POWER TUNING S.RL. – service PILOT, cu sediul în Bascov, str, Serelor, nr. 2, jud. Arges, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J03/1683/2011, având Cod Unic de Înregistrare 29466166 și Cont nr. RO69 RNCB 00221255 8927 0001, deschis la BCR- Pitești, reprezentată prin Administrator, SANDRU ANDREI și dir. economic Stana Cosmin, în calitate de FRANCIZOR
Și
S.C. ……………………………………………. S.R.L.- cu sediul în …………………………………….
…………………………………………………….., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr
……………………….., având Cod Unic de Înregistrare ……………………… și Cont nr.
…………………………………….…………. deschis la ……………………….., reprezentată prin director General-Tudorache Radu și Dobre Răzvan, în calitate de
FRANCIZAT.
unde:
Francizorul desfășoară servicii auto de schimb/execuție sisteme eșapament sub marca de service ‘’PILOT power tuning’’ fiind unic reprezentant al mărcii Borla în România și și-a stabilit o certă reputație în ce privește înalta calitate a produselor și serviciilor care fac obiectul prezentului CONTRACT.
Francizatul dorește să vândă Produsele și Serviciile sub numele și în concordanță cu practica de afaceri ale Francizorului.
Francizorul se obligă, în condițiile prezentului CONTRACT, să îi permită și să îl asiste pe Francizat în desfacerea Produsului / execuția Serviciilor prin intermediul punctului de lucru deschis de Francizat în Teritoriu.
I. DEFINIȚII
În următorul CONTRACT, termenii/expresiile de mai jos vor avea semnificațiile următoare:
"prețul de livrare" – prețul la care Produsul este livrat în mod direct de Francizor terților beneficiari, minus TVA, cheltuieli de transport și asigurare.
"sub numele" – cuprinde numele comercial al Francizorului și/sau mărcile de fabrică, comerț și/sau serviciu, embleme, alte simboluri utilizate de acesta în identificarea și promovarea produsului, excluzând pe cele care în mod expres nu au fost cesionate Francizatului.
"Teritoriul" – delimitează geografic aria în care Francizatul își poate desfășura activitatea în condițiilor prezentului CONTRACT și care poate fi teritoriul României, un județ, un oraș etc.
"Service" – înseamnă toate unitățile de service tip punct de lucru deschise de Francizat
în Teritoriu în condițiile prezentului CONTRACT.
LICENȚA ȘI DURATA
Francizorul transmite Francizatului, pe durata prezentului contract, dreptul de a vinde Serviciile sub numele de service “PILOT power tuning” și în condițiile acestui
CONTRACT.
Acest CONTRACT va intra în vigoare la data semnării lui de ambele părți și își va produce efectele până la data de 01.03.2015
Acest CONTRACT poate fi reînnoit pentru perioade consecutive de 3 ani dacă, în termen de 6 luni înainte de expirarea fiecărei perioade, părțile decid prorogarea lui. În cazul în care, în interval de 6 luni, ambele părți nu își manifestă expres intenția de a reînnoi CONTRACTUL, acesta se consideră prorogat în mod tacit pe o perioadă de 3 ani (de regulă este mult mai scurtă decât în cazul prorogării exprese). CONTRACTUL poate fi prorogat tacit numai o singură dată.
În cazul în care părțile refuză prorogarea CONTRACTULUI, nici una dintre părți nu va putea fi obligată să plătească celeilalte compensații ca urmare a pierderilor suferite de aceasta din urmă și datorate încetării efectelor Contractului.
DESCHIDEREA DE UNITĂȚI DE SERVICE
Francizatul va desfășura activitatea de service sub brand PILOT în cadrul sediului din
…………………………………………………….,
Francizatul va pune la dispoziția Francizorului fotografii de calitate privind clădirea și vecinătățile sale, în cadrul căreia va desfășura activitatea de service conform contractului precum și documentele care atestă propietatea sau dreptul de folosință a spațiului.
În termen de 30 de zile de la primirea actelor mai sus menționate, Francizorul va pune la dispoziția Francizatului, în mod gratuit, un design corespunzător planului de organizare a spațiului de desfacere și realizare a activității, care va include și specificații referitoare la mobilier și materialele folosite la decorare.
Francizorul va comunica francizatului lista cu echipamentele tehnice necesare derulării activității precum și caracteristicile tip recomandate ale acestora.
Francizorul va pune la dispoziția Francizatului o listă cu furnizorii de echipamente și utilaje necesare activității de service, sau la cerere va închiria acestuia pe bază de contract sculele de lucru și utilajele din referință.
La cererea Francizatului, Francizorul:
va recomanda pe Francizat firmelor producătoare/distribuitoare ale mobilierului și materialelor decorative specificate de Francizor, sau
va furniza Francizatului mobilierul și materialele cerute de acesta la un preț de livrare egal cu cel la care Francizorul a cumpărat produsele respective, cheltuielile livrării urmând să cadă în sarcina Francizatului.
6. Pe perioada primelor 3 zile de la data deschiderii unității de service PILOT, Francizorul va pune la dispoziția Francizatului 2 salariați cu experiență în distribuția Produselor și execuția Serviciilor care fac obiectul prezentului CONTRACT, în scopul asistării și îndrumării personalului.
7. Structura de personal minim necesară pentru realizarea activității de service: 1 economist, 1 inginer (șef service), 1 mecanic , 1 sudor (tinichigiu).
IV. PREGĂTIREA PERSONALULUI
1. În maximum 90 de zile de la data semnării acestui contract, Francizorul va realiza pregătirea și instruirea personalului Francizatului timp de două săptămâni astfel:
5 zile lucrătoare la sediul central PILOT – Pitești
5 zile lucrătoare la sediul Francizatului
Francizatul se obligă ca, periodic, să permită Coordonatorului de service PILOT și Șefului de service să frecventeze asemenea cursuri de pregătire, la date și pentru durate stabilite de către părți.
În cazul angajării de personal nou, Francizorul va efectua instructajul suplimentar al acestora conform politicii și cerințelor de de pregătire PILOT.
În cazurile prevăzute de pct. 1-3 ale acestui articol, cheltuielile de salarizare, transport
și cazare ale personalului instruit vor fi suportate de Francizat.
MANUALE ȘI KNOW-HOW
Francizorul va pune gratuit la dispoziția Francizatului Know-how-ul administrativ, tehnic și operațional legat de distribuția Produselor și execuția Serviciilor.
La începerea perioadei de instruire a personalului Francizorul va pune la dispozitia Francizatului manuale de utilizare a produsului, documentația privind tehnologia de înlocuire/montaj a sistemelor de eșapament, precum și documente privind strategia și tehnicile de marketing. Titularul drepturilor de autor în cazul acestor manuale rămâne
Francizorul.
Francizatul se obligă să utilizeze know-how-ul și informațiile primite numai în scopul desfășurării in conditii optime a activității de service prevăzute în prezentul contract..
VI. DREPTUL FRANCIZORULUI DE A RETRAGE ANUMITE PRODUSE
Francizorul are dreptul să înceteze furnizarea anumitor produse Francizatului, dacă acest lucru se justifică prin condițiile economice, sanitare, de ordine morală ale Teritoriului.
Francizorul are dreptul ca, în condițiile pct. 1, să ceară Francizatului încetarea distribuirii Produselor aflate în stocul acestuia din urmă, caz în care devin aplicabile prevederile art. XII.
VII. MĂRCI DE FABRICĂ, COMERȚ SERVICIU
Francizorul se obligă să transmită Francizatului folosința, în limitele Teritoriului, a mărcii de service “PILOT power tuning” utilizate în legătură cu Produsele si Serviciile care fac obiectul acestui CONTRACT., marca înregistrată la OSIM sub nr. 55762/19.03.2003..
Francizatul va utiliza marca transmisă numai în legătură cu Firma, Produsele și Serviciile convenite și numai în formele, stilurile, culorile și mărimile autorizate în scris de
Francizor.
Francizorul se obligă să nu folosească nici o altă marcă sau nume pentru serviciile și produsele respective, altele decât cele care au fost cesionate Francizatului. De asemenea, pe
întreaga durată a prezentului CONTRACT, Francizorul se obligă să nu folosească pentru alte (decât cele convenite) servicii nume sau mărci capabile să creeze confuzie cu cele cesionate Francizatului.
Francizatul se obligă ca la terminarea prezentului CONTRACT să înceteze orice folosință a mărcilor cedate și să restituie Francizorului toate documentele primite în legătură cu mărcile respective.
Pe durata prezentului CONTRACT ca și după încetarea lui, Francizatul se obligă să nu includă în numele său comercial un nume sau o marcă din cele care fac obiectul acestui CONTRACT.
Orice atingere ori contestare din partea unor terțe persoane, în limitele Teritoriului, la adresa mărcilor cesionate va fi adusă imediat de Francizat la cunoștința Francizorului, specificându-se toate aspectele relevante. Francizatul va lua orice măsuri (administrative, legale, etc. de natură a preveni eventualele încălcări sau de a apăra mărcile cedate.
Asemenea măsuri pot fi luate și de Francizor, în nume propriu ori în numele Francizatului. Costurile asociate unor asemenea măsuri vor fi suportate în mod egal de cele două părți.
7. Folosirea de către Francizat a mărcii PILOT ca firma, produs sau serviciu în afara prezentului contract sau în alte activități decât cele convenite va atrage după sine plata de către Francizat de daune –interese în favoare Francizorului, pentru care își asumă întreaga obligație.
VIII. ACTIVITATEA DE SERVICE ȘI DISTRIBUȚIE A PRODUSELOR
Unitatea de service deschisă în sistem de Franciză va fi utilizată pentru vânzarea Produselor furnizate de Francizor și execuția de servicii de realizare/înlocuire sisteme eșapament, tuning auto.
Francizatul va putea comercializa și presta alte tipuri de produse și servicii decât cele prevăzute în prezentul contract numai după ce vor fi comunicate Francizorului și acceptate în scris de acesta.
Francizatul este obligat să desfășoare o activitate în conformitate cu standardele și utilizând metodele și formele stabilite de Francizor prin prezentul CONTRACT și prin instrucțiunile ulterioare comunicate Francizatului. Personalul Francizatului va purta, în cadrul unității de service, uniformele furnizate de către Francizor, după consultarea prealabilă a Francizatului și pe costul acestuia din urmă.
Francizatul va folosi în interiorul magazinelor numai acele articole promoționale (ambalaje, embleme etc.) care sunt aprobate în scris de către Francizor. Francizorul va furniza astfel de articole Francizatului, la cererea și pe costul acestuia din urmă.
Francizatul va indica terțelor persoane, inclusiv consumatorii, că desfășoară o activitate
în calitate de Francizat al Francizorului.
Întreaga activitate a Francizatului va fi desfășurată în contul și pe riscul său, fără a aduce nici o atingere numelui sau reputației Francizorului. Activitatea Francizatului implică, între altele, curtoazie și solicitudine în relațiile cu partenerii de afaceri și consumatorii, eficiență în rezolvarea plângerilor adresate de consumatori.
Persoane abilitate din partea Francizorului au dreptul să viziteze oricând în timpul orelor de lucru unitatea de service deschisă în baza prezentului CONTRACT.
Francizatul va vinde conform listei de prețuri transmisă de Francizor, prețuri care sunt valabile în toată rețeaua de service-uri PILOT. Acestea vor fi actualizate periodic și vor fi comunicate Francizatului diferențiat pe tipuri de produse și servicii.
Modificarea prețurilor end-user de către Francizat se va face numai cu știrea și acceptul Francizorului cu condiția ca acestea să nu fie mai mici decât prețul lor de achiziție.
Francizatul va informa Francizorul asupra schimbărilor vizând cadrul administrativ, legislativ și de afaceri din Teritoriu.
IX. COMENZILE ADRESATE FRANCIZORULUI
La 30 de zile după data semnării prezentului contract Francizatul va achiziționa de la Francizor o cantitate de produse în valoare de –––––, constituită ca stoc absolut necesar pentru începerea activității de service. Aceasta va fi plătită cu fila CEC la 30 de zile de la data facturării. Structura de produse pentru formarea stocului de bază va fi discutată împreună cu francizorul, acesta din urmă oferind francizatului o listă de recomandări cu cele mai vandabile produse și reperele fundamental necesare.
La aceeași dată Francizorul va pune la dispoziția Francizatului un stoc de marfă în valoare de ––––- pentru funcționarea normală a unității de service și asigurarea în timp util a necesarului pentru comenzile de service.
Marfa care va constitui stocul tampon va fi predată pe bază de factură cu plată la vânzare și va fi garantată cu scrisoare de garanție emisă de bancă sau cu fila CEC la 90 de
zile urmând ca înaintea termenului scadent să se analizeze situația vânzărilor și să se emită o nouă filă CEC pentru valoarea mărfurilor rămase în stoc.
4. Produsele care fac parte din acest stoc și nu se vor vinde în decurs de 90 de zile vor putea fi stornate și înlocuite în funcție de cererea de piață a Francizatului
5. Francizatul va transmite prin fax sau prin e-mail Francizorului comenzile de Produse în cantitățile necesare funcționării normale. Comenzile vor indica în mod clar denumirea de catalog și codul (atunci când acesta există deja în nomenclator) al fiecărui produs și cantitatea cerută.
6. Francizatul este obligat să se conformeze procedurilor de redactare, transmitere a comenzilor, astfel cum au fost ele comunicate în scris de către Francizor, iar Francizorul este obligat să se conformeze procedurilor de livrare a produselor, astfel cum au fost ele notificate de către Francizat.
X. PREȚUL
Prețul de achiziție pe care Francizatul îl plătește pentru Produsele ce îi sunt furnizate este prețul de lista end-user transmis de Francizor minus un rabat de 10-30% conform grilei de discount pe categorii de produse comunicate de Francizor.
Modificările ulterioare ale listelor de preț și a grilei de discount ce intervin pe parcursul contractului vor fi comunicate pe e-mail sau fax Francizatului cu 15 zile înainte de a intra în vigoare.
Cheltuielile de transport și asigurare sunt stabilite de comun acord între francizat și francizor, în funcție de valoarea comenzilor.
XI. REDEVENȚE
Francizatul va plăti o sumă de – RON plus TVA, liberă de orice sarcini fiscale, considerată taxa de intrare în rețea (entry-fee), la 15 de zile de la semnarea contractului.
Francizatul va plăti Francizorului lunar o redevență de – RON, liberă de orice sarcini fiscale, din valoarea produselor cumpărate și recepționate în luna precedentă, cel mai târziu pe 15 ale lunii următoare celei luate în calcul.
Francizatul va suporta o taxă de maketing cooperativ stabilită ca o cotă parte din valoarea totală anuală a cheltuielilor de publicitate și promovare la nivel regional (maxim 5%) efectuate de francizor.
Legătura cost-beneficiu cu francizorul se va face prin desemnarea persoanelor de contact ce vor colabora în permanență și vor verifica situația stocurilor, vânzărilor și evoluției pieței pe baza unei proceduri preliminare.
Francizatul va fi scutit în primele 6 luni de la deschiderea oficială a unității de service de plata redevenței, considerându-se perioada de formare a pieței și promovare la nivel local.
XI. LIVRAREA PRODUSELOR
1. Produsele comandate de Francizat vor fi livrate acestuia sau agenților săi la sediul Francizatului atunci când comenzile sunt onorate prin sistem de curierat rapid sau când Francizorul are autovehiculul disponibil de aprovizionare în perioada respectivă. Francizatul poate trimite mașina pentru ridicarea mărfii direct de la sediul Francizorului.
Pentru viciile aparente sau pierderea Produselor, Francizorul nu răspunde decât dacă:
viciul/pierderea a fost observată de Francizat sau agenții săi în momentul livrării și a fost anunțată Francizorului în termen de 48 de ore de la data livrării.
viciul/pierderea a fost observată de Francizat sau agenții lui în momentul recepționării bunurilor la sediul Francizatului și sunt indicii relevante că ea a avut loc înainte de
momentul livrării. În acest caz, Francizorul va fi anunțat în maximum 2 zile de la data recepției.
XII. VICII ASCUNSE
Garanțiile pentru remedierea viciilor ascunse ale Produselor livrate, termenele în care asemenea vicii pot fi reclamate Francizorului sunt cele prevăzute de Anexa nr. – la prezentul CONTRACT.
În cazul în care Francizorul cere Francizatului retragerea anumitor Produse de pe piață, acesta din urmă va fi indemnizat pentru toate pierderile suferite, mai puțin pierderile de profit.
Dacă Francizatul nu dă curs cererii Francizorului, acesta din urmă nu va fi răspunzător pentru eventualele pagube suferite de Francizat ca rezultat al distribuirii Produselor respective.
XIII. MODALITĂȚI DE PLATĂ
1. Plata se va face cu BO sau fila CEC, în termen de 45 de zile de la data emiterii facturii de către Francizor. În cazul în care plata nu se face în termenul stabilit, Francizatul va fi obligat la penalități de 1.% pe zi de întârziere din suma datorată.
Pentru garantarea obligatiilor de plată, Francizatul, la începutul fiecărui an contractual remite Francizorului o filă CEC/BO, seria și nr. acestora fiind consemnate într-un proces-verbal de predare primire și declară că împuternicește reprezentanții S.C. PILOT POWER TUNING S.R.L. să le completeze și să le introducă spre decontare, după împlinirea scadenței, în scopul achitării tuturor obligațiilor de plată asumate în temeiul prezentului contract și neachitate la scadență.
In situația emiterii unor instrumente de plată (CEC, bilete la ordin) pentru garantarea obligațiilor de plată rezultate din derularea prezentului contract, Francizatul se obligă să asigure acoperirea necesară și să nu retragă după emitere provizia existentă în contul bancar menționat pe instrumentele de plată predate.
4.Orice speze suplimentare de contract, la cererea sau din culpa Francizatului se facturează pe facturi separate.
XIV. RESTRICȚII DE CONCURENȚĂ
Francizatul va putea să onoreze comenzi pentru livrarea de Produse în afara Teritoriului consemnându-se aria geografică vizată în acest sens.
Francizatul va comercializa toate produsele din domeniul precizat în contract, pe care francizorul le va considera adecvate pieței de desfacere, în conformitate cu standardele sistemului operațional al PILOT power tuning.
XV. CONFIDENȚIALITATE
Beneficiarul se obligă să trateze toate informațiile și documentele de care a luat cunoștință în timpul derulării prezentului contract ca informații confidențiale și să nu le divulge unei terțe persoane.
XVI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
Prezentul contract încetează de drept, fără punere în întârziere sau chemare în judecată, în virtutea prezentului pact comisoriu, în următoarele cazuri:
hotărârea comună a celor două părți contractuale exprimată în scris printr-un act adițional
expirarea termenului de valabilitate prevăzut în contract
nerespectarea clauzelor contractuale cu privire la cele stipulate la capitolul XIII
în caz de faliment a uneia din părți dovedit conform legii.
In cazul încetării contractului, Francizatul se obligă în mod irevocabil să restituie Francizorului în termen de 30 de zile toate produsele și echipamentele închiriate, standurile de prezentare predate în custodie sau mărfurile facturate cu plată la vânzare și existente în gestiunea Francizatului.
Denunțarea unilaterală a contractului este interzisă pe parcursul derulării contractului sub sancțiunea de daune cu excepția cazurilor expres prevăzute de prezentul contract.
XVII. FORȚA MAJORĂ
Forța majoră ivită după încheierea contractului apără de răspundere partea care o invocă, cu condiția ca să fie adusă la cunoștința celeilalte părți în termen de 5 zile de la apariție, iar dovada forței majore să se comunice în maximum 15 zile de la apariție.
Partea care invocă forța majoră are obligația să aducă la cunoștința celeilalte părți
încetarea cauzei acesteia în maximum 15 zile de la încetare.
Dacă aceste împrejurări și consecințele lor durează mai mult de 6 luni, fiecare parte poate renunța la executarea contractului în continuare. În acest caz, niciuna din părți nu are dreptul de a cere despăgubiri de la cealaltă parte, dar ele au îndatorirea de a-și onora toate obligațiile până la această dată.
XVIII. CONSECINȚE ALE ÎNCETĂRII EFECTELOR CONTRACTULUI
În cazul încetării efectelor prezentului CONTRACT, Francizatul este obligat să:
restituie, pe cheltuiala sa, Francizorului toate produsele aflate în stoc și care nu au fost integral plătite;
plătească toate sumele datorate Francizorului, chiar dacă asemenea sume au o scadență ulterioară datei încetării CONTRACTULUI.
XIX. CESIUNEA CONTRACTULUI
Cesiunea contractului se va face doar cu acceptul în scris al Francizorului.
XX. RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂ
1. Pentru neexecutarea în totalitate sau în parte ori pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin prezentul contract, părțile își datorează penalități și despăgubiri.
Forța majoră definită ca evenimente imprevizibile și de neînlăturat prin voința părților apără de răspundere partea care o invocă în condițiile legilor în vigoare.
Forța majoră va fi adusă la cunoștință celeilalte părți în termen de 48 de ore de la producerea acesteia, iar în termen de 5 zile se vor comunica actele de constatare a forței majore de către un organ autorizat conform legii, și anume Camera de Comerț și Industrie a României.
Partea care invocă evenimentul de forță majoră este obligată să ia toate măsurile în vederea limitării consecințelor acesteia.
XXI. DISPOZIȚII FINALE
Modificarea sau completarea prezentului contract se face numai cu acordul scris al ambelor părți prin acte adiționale.
Eventualele neânțelegeri ivite între părți cu privire la interpretarea și executarea prezentului contract vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar în caz contrar vor fi soluționate de către instanța de judecată competentă de la sediul social al Francizorului.
Prezentul contract se completează cu dispozițiile Codului Civil și Codului Comercial român.
Prezentul contract a fost încheiat și semnat de reprezentanții legali ai ambelor părți astăzi, ……………………, fiind întocmit în două exemplare, toate cu putere de original, câte unul pentru fiecare parte.
FRANCIZOR FRANCIZAT
………………. ……… …………………………………
SC PILOT POWER TUNING SRL SC ……………………………………… SRL
ADMINISTRATOR DIR. GEN
ANDREI SANDRU ……………………………………….
dir. ec. Stana Cosmin ……………………………………………
Este foarte important stipularea tuturor aspectelor, obligațiilor, drepturilor cât și alte posibile eventuale evenimente ce vor apărea, pentra a încerca evitarea unor conflicte sau dispute între francizor și francizat.
Astăzi, există multe companii de renume care și-au dezvoltat afaerea în sistem de franciză, iar din ce în ce mai multe afaceri analizează această posibilitate ca pas pentru viitor.
Un exemplu în acest sens este rețeau de cafenele Aroma Café din vestul Australiei. Compania deține peste 50 de cafenele din întreaga țară, și tine să mai deschidă multe altele în diferite locații. Prima cafenea Aroma Café a fost deschisă pe Hay Street în Perth, în 1982, născută dintr-o iubire a moștenirii siciliene și dorința de a împărtăși angajamentul față de calitate cu restul Perth-ului și Australiei. Pină astăzi, încă mai pregătesc salate, sandwich-uri și bucate proaspete în fiecare bucătărie Aroma Café. Boabele de cafea sunt selectate din plantații speciale din America Centrală, America de Sud și Africa. Cafeaua este prăită la nivel local, în O’Connor Australia de Vest și preparată proaspăt în fiecare magazine în fiecare zi folosind tehnici modern de extracție a espresso și diverse rețete. Amestecul cafelei Aroma este sezonier. Astfel, fermele și proprietățile de unde își aprovizionează cafeaua se schimbă în fiecare sezon ciclurile de cultură.
Mai jos este am prezentat o speță unde putem vedea neînțelegerea dintre francizor și unul dintre francizații rețelei de franciză Aroma Café.
Un soț și o soție din Toowoomba, Australia și-au deschis propria afacere, procurând o franciză, cafeneaua Aromas. După un an de zile de activitate, ei au acuzat francizorul că acesta a greșit cifrele de tranzacționare înainte de procurarea lor a francizei. În urma judecării cauzei, Curtea Federală din Australia a constatat că francizații au descoperita denaturarea chiar din prima săptămână de tranzacționare, dar au ales să nu ridice întrebarea timp de un an.
Ca urmare a acestei întârzieri, Curtea a acordat doar „dreptul primar”, care constă în diferența dintre prețul efectiv de cumpărare al afacerii și valoarea afacerii având în vedere cifrele de tranzacționare corespunzătoare, în sumă de 82 800$. Francizații nu au putut obține nici o compensație pentru perioada de timp în care și-au desfășurat activitatea cunoscând denaturarea propriu zisă, fiindcă aceste pierderi comerciale au fost o urmare a deciziei francizaților de a nu spune nimic francizorului. Totodată, reclamanții au dreptul de a rezilia contractual de franchising.
Relația dintre natura contractului de franchising și clauzele contractuale abuzive
Astfel, cum am menționat anterior, libertatea contractuală, buna-credință și corectitudinea sunt principiile cele mai importante în relațiile contractuale. Practic, sistemul de franciză, se bazează, prin urmare, de asemenea pe relațiile contractuale. În această relație, francizorul și francizatul sunt independenți din punct de vedere financiar și juridic. Cu toate acestea, din mai multe motive, în contractele de franchising există adesea clauze contractuale abuzive. Acestea persistă din următoarele motive:
În primul rând, contractul de franchising este un fel de „contract de aderare”, ceea ce înseamnă că acest contract a fost elaborat de către o parte, iar cealaltă parte, practic, doar decide aderarea sau „a nu adera” contractului. În franchising, pentru a asigura unitatea întregului sistem de franciză, francizorul elaborează, de obicei, o proiecție a contractului care se aplică pentru orice francizat. Astfel, la masa negocierilor, francizatul trebuie să ia în considerare informațiile despre sistemul de franciză care este furnizat de către francizor, pentru a decide aderarea sau „a nu adera” la sistemul de franciză, francizatul întâlnind dificultăți în negocieri pentru a modifica termenii în priecția contractului. Astfel, de obicei, francizatul este foarte pasiv în negocierea contractului.
În al doilea rând, accesul inegal la informație. În ceea ce privește franciza, informațiile despre francizor și franciză, este asigurată doar de către francizor iar francizatului îi este foarte dificil să verifice aceste informații. Astfel, francizatul se bazează doar pe onestitatea și buna credință a francizorului. Mai multe de atât, pentru a lansa franciza, francizatul trebuie să se bazeze pe francizor în proiectare, amenajare, tehnologia de ghidare, etc. Deci, francizatul este, de obicei, în poziție mai slabă decât francizorul.
În al treilea rând, în-a O.G. nr. relația de franchising, francizorul este în poziția de a alege cine îi va fi francizat, iar francizatul/ se află într-o poziție dezavantajată. În special, în cazul în carefrancizorul este foarte bine cunoscut și are succes pe piață, există mulți oameni care doresc să fie francizați în acest sistem de franciză. În acest caz, francizorul are dreptul de a-și alege francizatul și să stabilească niște condiții francizatului. Prin urmare, franciatul are doar o mică capacitate de a negocia termenii contractului.
Din motivele enumerate mai sus, cotractul de franchising conține adesea clauze abuzive. Acești termeni există adesea în diverse forme ca:
Francizorul forțează francizatul să cumpere bunuri / materiale de la francizor sau de la un furnizor particular, dar aceste bunuri / materiale nu sunt legate de sincronizarea sistemului de franciză;
Francizorul impune prețuri fixe ale bunurilor și serviciilor ce sunt furnizate de către francizat;
Francizorul controlează prea aproape afacerile francizatului.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Afaceri de Succes In Sistem Franchising (ID: 108882)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.