Aerul este factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce favorizează transportul [601558]

.
Aerul este factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce favorizează transportul
poluanților în mediu. Poluarea aerului are multe și semnificative efecte adverse asupra
sănătății umane și poate provoca daune florei și faunei în general.
Din aceste motive acordăm o atenție deosebită activității de supraveghere, menținere și de
îmbunătățire a calității aerului.
Calitatea aerului este determinată de emisiile în aer provenite de la sursele staționare și
sursele mobile (traficul rutier), cu prepo nderență în marile orașe, precum și de transportul
pe distanțe lungi a poluanților atmosferici.
În România, domeniul „calitatea aerului” este reglementat prin Legea nr.104/15.06.2011
privind calitatea aerului înconjurător publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.452 din 28 iunie 2011. Prin această lege au fost transpuse în legislația națională
prevederile Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai
2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 152 din 11 iunie 2008 și ale Directivei
2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind
arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice policicli ce în aerul
înconjurător publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 23 din 25
ianuarie 2005.
Compozitia si structura atmosferei
Atmosfera este stratul de gaze care inconjoara Pamantul cu grosimea de 1000 – 3000 km,
desi gravitatia se manifesta pana la 40000 km. Pe verticala, in atmosfera se disting mai
multe zone:
§Troposfera : este stratul imediat de langa Pamant cu o grosime de 10 – 12 km in zona
polara si 17 km in zona ecuatoriala. Temperatura in aceasta zona scade treptat pana la –
70°C. Componentele gazoase ale aerului sunt prezentate in Tabelul In functie de timpi de
stationare, aceste componente se pot grupa in trei clase:

1.gaze permanente, pentru care timpul de stationare este de mii de ani: azotul, oxigenul si
gazele inerte;
2.gaze variabile, pentru care timpul de stationare este de ordinul anilor: dioxid de carbon,
metan, hidrogen, ozon, oxizi de azot;
3.gaze foarte variabile pentru care timpul de stationare este de ordinul zilelor: dioxidul de
sulf, amoniacul, hidrogenul sulfurat, apa.
Stratosfera : este stratul intre limita troposferei si aproximativ 50 km.
Temperatura in aceasta zona creste treptat, ajungand la +17°C la limita de 50 km.
Aceasta crestere se datoreaza prezentei ozonului care absoarbe radiatiile solare
nocive pentru om (radiatia de tip UV).
Mezosfera : este stratul cuprins intre limita stratosferei si aproximativ 100 km.
Temperatura in aceasta zona scade treptat pana la –83°C. Caracteristic pentru
aceasta zona este prezenta stra tului D, care are capacitatea de reflectare a undelor
lungi, utilizate in telecomunicatii.

Ionosfera : este stratul intre limita mezosferei si aproximativ 500 km. In
aceasta zona temperatura creste treptat, ajungand la 1000°C la aproximativ 200 km.
In acest spatiu se gasesc straturile E, F si F2, care reflecta undele medii, utilizate in
radiocomunicatii.
Exosfera : este stratul de la 500 km in sus. Aici temperatura ajunge la 1700°C,
temperatura care permite disocierea gazelor. Astfel, la aproximativ 2500 km,
compozitia este identica cu a gazului interplanetar si contine aproxinativ 600 protoni
si 600 electroni pe fiecare cm
Sistem complet de monitorizare a calitatii aerului (SCMCA )
Monitorizarea calitatii aerului ocupa un loc esential in cadrul sistemului de m onitorizare a
mediului, atmosfera fiind cel mai larg vector de propagare a poluantilor, ale caror efecte se
resimt de la nivel local pana la nivel global, asupra tuturor elementelor biotice si abiotice ale
mediului.
Tinand seama de scopurile sistemului de monitorizare integrata a mediului ( SMIM ),
subordonate politicii nationale de mediu, si de locul pe care -l ocupa atmosfera in cadrul
factorilor ambientali, sistemul de supraveghere al calitatii aerului este un sistem national
legat in mod necesar de managem entul calitatii aerului
Structura si modulele SCMCA
Pentru stabilirea strategiilor specifice acestei probleme si a programelor concrete de
implementare a acestora este necesar un sistem complet de supraveghere a calitatii
aerului pe toate modulele traiect oriei cauza – efect. Aceste module corespund celor 4
categorii de probleme proprii poluarii aerului si formeaza structura sistemului complet de
monitoring al calitatii aerului (Figura 2).
Sistemul complet de monitorizare a calitatii aerului este organizat pe 3 nivele, impuse de
necesitatile perioadei actuale:
nivel local – vizand zonele populate (in special marile centre urbane) si zonele
industriale;
nivel regional – vizand teritorii mari, nationale si/sau grupuri de state,
continente;
nivel global – vizand cele doua emisfere ale planetei si planeta, in globalitatea
sa.
Obiectivele fiecarui modul sunt in stransa corelatie, toate avand ca punct de convergenta
scopul initial al sistemului: cunoasterea starii si prevenirea degradarii mediului prin
cunoast erea si prevenirea poluarii aerului.

Figura 2. Structura
sistemului complet de
monitoring al calitatii aerului.

1. Obiectivele cele mai importante ale monitorizarii emisiilor si surselor sunt:
cunoasterea cantitatilor de substante emise in atmosfera si a evolutiei
acestora;
respectarea cerintelor de emisie impuse prin avizele si autorizatiile de mediu,
prin standardele in vigoare si prin programele de conformare;
stabilirea unei relatii intre incarcarea cu poluanti a atmos ferei si efectul produs
de acestia;
stabilirea unei baze pentru calcularea cresterii concentratiei substantelor
poluante din atmosfera datorata emisiilor specifice;
compararea valorilor de emisie calculate cu standardele stabilite pentru
calitatea aerului.
Este evident faptul ca monitorizarea emisiilor este un instrument necesar de control si de
implementare a cerintelor specifice reglementarilor in vigoare. Sistemul National
de Inventariere a Emisiilor de Poluanti Atmosferici ( SNIEPA ) este parte integranta din
SNEGICA ( HG 586/2004 ). Prin acest sistem se asigura:
– colectarea datelor globale privind emisiile de poluanti
atmosferici;
– elaborarea si validarea inventarelo r locale si nationale ;
– raportarea inventarelor locale si nationale ale emisiilor de
poluanti atmosferici conform cerintelor nationale si internationale.
De asemenea, monitorizarea emisiilor este un mijloc abs olut necesar de informare asupra

contributiei pe care o au diferite surse de poluare, permitand astfel stabilirea prioritatilor cu
privire la reducerea poluarii. Intr -un cuvant, monitorizarea emisiilor defineste cauza
poluarii.
Romania depune eforturi sust inute pentru imbunatatirea calitatii aerului si controlul
emisiilor. Actiunile ce trebuie urmate sunt reglementate in HG 738/2004 privind aprobarea
Planului National de Actiune in domeniul protectiei atmosferei. Termenul de realizare a
acestor actiuni este sfarsitul anului 2006; in anul 2007 acest Plan National a fost actualizat
si perfectionat.
Transferul poluantilor in atmosfera de la sursa la receptor se realizeaza prin procese
fizice si chimice proprii atmosferei in stratul limita.
Constituirea modulului “transfer” din cadrul monitorizarii complete a calitatii aerului implica
cunoasterea atat a mecanismelor, cat si a factorilor atmosferici care intervin in transportul,
difuzia si transformarea poluantilor. Obiectivele principale ale monitorizarii transferului
poluantilor in atmosfera sunt:
stabilirea corelatiei intre emisii si imisii;
identificarea surselor de poluare si a contributiei lor la campul de concentratii
dintr-o arie;
cunoasterea conditiilor meteorologice de dispersie dintr -o zona;
predictia concentratiilor de poluanti in atmosfera.
Obiectivele componentei imisii deriva din necesitatea cunoasterii starii si evolutiei calitatii
aerului si din necesitatea protejarii acesteia. In functie de nivelul – global, regional sau local
– la care se efectueaza monitorizarea imisiilor, obiectivele acestuia au accente particulare
generate de problematica respectiva.
La nivel global si regional, in sensul unui grup de tari (poluare de fond), obiectivul principal
este de a determina la scara globala si r egionala, nivelele de fond ale constituentilor
atmosferici, variabilitatea si schimbarile posibile ale acestora, astfel incat sa se poata
aprecia influenta activitatii umane asupra compozitiei atmosferei.
Acest nivel de monitorizare permite sa se studieze:
efectele eventuale asupra climei;
transportul si depunerea substantelor potential toxice;
partea atmosferica a ciclurilor biogeochimice (inclusiv dinamica schimbarilor).
Obiectivele monitorizarii regionale – in sensul unor teritorii nationale – sunt:
determinarea calitatii aerului in localitati rurale si in zonele nelocuite;
evaluarea eforturilor pentru respectarea standardelor nationale sau teritoriale
adoptate;
testarea si calibrarea modelelor de difuzie;
stabilirea strategiilor de control a poluarii si de planificare a dezvoltarii pe
termen lung.
Obiectivele monitorizarii locale sunt:
determinarea calitatii aerului in zone urbane si industriale;
atestarea respectarii standardelor nationale de calitate a aerului;
fundamentarea, stabilirea si evaluarea eficientei masurilor de control a
surselor;
dezvoltarea strategiilor de control si de reglementari;
elaborarea si implementarea procedurilor de alerta pentru prevenierea sau
reducerea episoadelor de poluare si a altor poluari accidentale;
studierea si eval uarea efectelor poluarii asupra omului si a mediului sau;

studierea si modelarea interactiunilor dintre poluanti;
stabilirea si actualizarea standardelor de calitate a aerului;
modelarea matematica a difuziei (elaborare, testare, calibrare modele).
Monitor izarea locala se face in acord cu HG 586/2004 si se realizeaza pe baza Retelelor
Locale de Monitorizare a Calitatii Aerului elaborate de autoritatile locale de protectie a
mediului in acord cu Planurile si Programele de gestionare a calitatii aerului (ORD
35/2007).
Modulul efecte are ca obiective principale:
cunoasterea starii si evolutiei sanatatii omului in relatie cu expunerea la
poluarea aerului;
cunoasterea starii si evolutiei componentelor biotice si abiotice ale mediului in
relatie cu expunerea la po luarea aerului;
studierea si evaluarea efectelor poluantilor atmosferici asupra omului si a
mediului;
cunoasterea si modelarea mecanismelor de transfer si de transformare ale
poluantilor in organismele umane, animale, vegetale, precum si in sol, apa
si materiale;
stabilirea indicatorilor de calitate specifici fiecarui mediu receptor al poluantilor
atmosferici;
stabilirea standardelor de calitate a aerului pentru protectia omului si a
componentelor biotice si abiotice ale mediului, inclusiv a ecosistemelor in ansamblu.
2. Metode, tehnici si practici pentru constituirea modulelor SCMCA
Realizarea metodelor, tehnicilor si practicilor pentru constituirea modulelor din structura
sistemului complet de monitorizare al calitatii aerului depinde de limitele: financi are, tehnice
si de cunoastere existente. Un sistem de monitorizare a calitatii aerului cat mai complet nu
poate fi constituit, in mod rational, decat prin utilizarea corelata a unor metode teoretice si
experimentale.
Nici una dintre componentele din struct ura sistemului nu poate fi abordata numai pur teoretic
sau numai prin masuratori, ci, asa cum am aratat anterior, cele doua metode se completeaza
reciproc. Astfel:
componenta surse si emisii se realizeaza prin masuratori continue si/sau
periodice la unele surse majore si prin metode de calcul bazate pe factori de emisie;
componenta transfer se realizeaza prin modele matematice ale fenomenelor
de transport si difuzie in atmosfera ale poluantilor, modele bazate pe experimente
complexe de difuzie, precum si pr in masuratori ale parametrilor stratului limita;
componenta imisii se realizeaza prin masuratori si prin modelare matematica
a concentratiilor;
componenta efecte se realizeaza prin observatii, masuratori specifice,
modelarea fenomenelor de transfer (la interfata, fiziologice, coroziune, etc.).
Metodele experimentale au la baza doua componente esentiale: recoltarea probelor si
metoda de analiza. Pentru ca datele obtinute in urma metodelor experimentale sa poata fi
folosite intr -un sistem, cum este cel de monitorizare, probele de aer trebuie recoltate dupa
aceeasi metoda standardizata si analizate cu aceeasi metoda standard (Manescu si
colab., 1994).
a. Recoltarea probelor . Se realizeaza diferentiat pentru emisii si imisii. Emisiile sunt
de regula mas urate continuu de catre agentul economic (emitent), iar pentru imisii
monitorizarea prin masurare continuua (prin statiile automate de monitorizare a calitatii
aerului) sau prin masuratori de moment (masuratori de 30 de minute). Pentru ca probele

de aer sa fie reprezentative, este necesar sa se tina seama de o serie de factori, cum
sunt: sursa si zona de poluare, tipul de poluant, scopul urmarit prin determinare (aria de
raspandire, nivelul poluarii, concentratii de scurta durata). Normele in vigoare ( STAS
10331 ) prevad ca, in cazul poluarii produse de o sursa fixa unica , sau de mai multe surse
fixe grupate in asa fel incat sa nu lase spatii de locuit sau zone de cultura intre ele,
punctele de recoltare se vor dispune in jurul acesteia, acoperind cu priorita te directiile
dominante ale curentilor de aer si directiile pe care se afla zone de locuinta. In cazul unei
zone cu mai multe surse fixe de poluare dispersate , punctele de recoltare se vor fixa la
intersectia unor linii imaginare, care sa formeze o retea d e patrate sau triunghiuri
echilaterale cu laturile de 500 … 1000 m. Poluarea produsa de surse mobile (mijloace de
transport) va fi urmarita in puncte reprezentative ale arterelor de circulatie. Acestea se
coreleaza ulterior cu date referitoare la ritmul si frecventa circulatiei. La stabilirea punctelor
de recoltare se va tine seama de relief, de cursurile de apa, de structura localitatilor sau
cartierelor, precum si de alti factori care sunt in masura sa influenteze deplasarea
curentilor de aer. Deoarece fa ctorii meteorologici (temperatura, umiditatea, presiunea
atmosferica, curentii de aer, precipitatiile) determina modificari substantiale ale nivelului de
poluare a aerului, este necesar ca in timpul recoltarii probelor sa se faca observatii asupra
acestora . Conditiile meteo constituie un mijloc de apreciere a conditiilor de dispersie si
difuzie a poluantilor. Un program complet de observatii si masuratori meteo trebuie sa se
desfasoare pe durata cat mai mare de timp (de obicei 1 an) si sa fie facute atat la sol (statii
fixe), cat si la altitudine prin radiosondaje. De exemplu, amplasarea statiilor automate de
monitorizare a calitatii aerului (imisii) au fost amplasate in zonele cu concentratie ridicata
de poluanti, zone evidentiate in urma modelarilor disper siilor.
In functie de scopul urmarit, se va stabili ritmul si durata recoltarii: probe momentane de
scurta durata (30 minute) sau probe de lunga durata sau continuue (24 ore), precum si
volumul de aer recoltat pentru fiecare proba. Pentru probele de 24 ore se poate alege una
din urmatoarele variante de recoltare: continuua de 24 ore, 12 reprize de cate o ora sau 6
reprize de cate 2 ore. Aceste variante vor fi specificate obligatoriu in buletinul de analiza.
Exista posibilitatea ca, la variantele intermitent e, recoltarea sa se faca in aceeasi solutie
absorbanta daca se urmareste determinarea concentratiei medii zilnice. Este totusi
recomandata recoltarea in solutii absorbante diferite pentru cazul cand se urmareste
determinarea concentratiei maxime momentane sau a profilul concentratiei pe perioada
unei zile.
Volumul de aer recoltat este in functie de sensibilitatea metodei de determinare si de
concentratia presupusa a poluantului din aer.
Metode de recoltare: in functie de caracterul si natura poluantilor, pr obele de aer se
recolteaza prin sedimentare (particule mari) sau prin aspiratie (particule fine si poluanti
gazosi).
b. Metode de analiza a probelor . Analiza poluantului atmosferic se realizeaza cu
ajutorul unor metode, care se aleg in functie de legi slatia si standardele in vigoare, precum
si de dotarea tehnica a laboratorului. Continutul de pulberi in suspensie si de pulberi
sedimentabile de determina prin metoda gravimetrica . Determinarea densitatii
particulelor din aer, precum si a naturii si dimen siunii particulelor sedimentabile se face cu
ajutorul microscopiei . Datorita cantitatilor mici de substante dispersate intr -un volum
mare de aer, se impune alegerea celor mai sensibile metode. O mare utilizare o au
tehnicile spectrometrice, deoarece majori tatea speciilor chimice se preteaza acestui mod
de analiza, iar aparatura este usor accesibila. Prin spectrometrie UV -VIS se determina in
prezent imisii de poluantii gazosi in probele de scurta durata (de exemplu NH3, NO2,
SO2, HCl, O3). Recent, ORD.592 -2002 recomanda metode moderne mult mai sensibile
pentru deteminarea imisiilor de poluantilor gazosi prin masuratori continuue: fluorescenta

in UV pentru determinarea SO2 si chemiluminiscenta pentru NO2 si NOx. Spectrometria
cu absorbtie atomica (AAS) se foloseste pentru determinarea metalelor grele din pulberile
din aer. Metoda recomandata de ORD.592 -2002 de monitorizare continua a CO este cea a
spectrometriei in infrarosu nedispersiva (NDIR) . Aceste metode sunt utilizate in toata
reteaua de monitor izare automata a calitatii aerului din Romania. In ultimul timp, analiza
cromatografica, in special cromatografia de gaze (GC) se foloseste din ce in ce mai mult
in estimarea cantitatilor de hidrocarburi si solventi organici din atmosfera atat din emisii,
cat si din imisii.
SCMCA – sistem informational cu feedback
A supune controlului calitatea aerului intr -o arie geografica bine definita – de exemplu o zona
urbana cu toate perimetrele invecinate in care exista sau nu surse de poluare – inseamna
elaborare a unui program coerent care sa vizeze toate problemele de poluare a aerului din
intreaga arie Impreuna cu responsabilitatile diferitelor autoritati locale.
In acest sens a fost aprobata HG 543/2004 privind elaborarea si punerea in aplicare a
planurilor si programelor de gestionare a calitatii aerului.
Daca in aria supusa controlului calitatii aerului nivelurile de poluare depasesc limitele
standardizate, programul trebuie sa stabileasca o strategie de control care sa asigure
reducerea emisiilor necesare ati ngerii si mentinerii in aceste limite. Gradul de reducere
trebuie sa tina seama de dezvoltarea zonei, adica de diversificarea emisiilor si activitatilor
industriale, cresterii populatiei, traficului etc. Pentru aceasta a fost
aprobat ORD.35/2007 privind ap robarea Metodologiei de elaborare si punere in aplicare a
planurilor si programelor de gestionare a calitatii aerului. Prin acest ordin se constituie un
Comitet de urgenta la sediile agentiilor locale pentru protectia mediului care va verifica
respectarea acestor planuri si programe.
Daca nivelurile de poluare se afla sub limitele standardizate, programul trebuie sa cuprinda
o strategie de control care sa previna depasirea acestor limite. Pentru a fi eficient, acest
program trebuie sa contina limitari legal e ale emisiilor, impreuna cu ordinea de prioritate,
modalitatile si intervalul de timp pentru atingerea acestora. De asemenea, programul trebuie
sa includa prevederi precise privind necesitatile de monitorizare si sa prevada diminuari ale
emisiilor pentru perioade limitate de timp alaturi de cele de reducere pe termen lung
(schimbarea combustibilului, devierea sau oprirea traficului, intreruperea temporara a
activitatii), care sa previna episoadele de poluare. Strategiile pe termen lung trebuie sa tina
seam a de cresterea numarului de locuitori, de schimbarile inerente in
domeniul transporturilor, activitatilor industriale, necesarului de energie, depozitarea
deseurilor, precum si de dezvoltarea urbana.
Strategiile de control a calitatii aerului reprezinta d eci un instrument decizional in
managementul utilizarii teritoriului, in proiectarea si dezvoltarea comunitatilor urbane si ale
zonelor rurale invecinate.
Implicarea in aceasta problema a sistemului complet de monitoring al calitatii aerului este
totala, p rin toate modulele si prin activarea functiilor principale de evaluare, predictie
si eficienta, functii legate printr -o relatie tip feedback.
Relatia de feedback pe care poate si trebuie sa o realizeze sistemul complet de monitoring
al calitatii aerului a sigura permanent autoreglarea programelor de management a calitatii
aerului, facandu -le tot timpul functionale si actuale.
Informatiile furnizate de sistemul complet de monitorizare a calitatii aerului constituie deci
elementele de fundamentare a strategii lor de control, obiectivizand decizia, atat in ceea ce
priveste elaborarea, cat si in ceea ce priveste verificarea cost -eficienta a acesteia.
In concluzie, sistemul de monitoring al calitatii aerului este un sistem informational cu

feedback care, atunci ca nd este corect proiectat si utilizat, devine un instrument
indispensabil in mana responsabililor tehnici, administrativi si politici pentru asigurarea unei
dezvoltari durabile.
O problema foarte importanta in cadrul unui program de management al calitatii aerului este
baza de date si informatii . Intreg sistemul de monitorizare completa a calitatii aerului
furnizeaza, in primul rand, date. Fiecare modul al sistemului are ca prima iesire o baza de
date primare, constituita dintr -o multitudine de valori rezult ate din calcule, observatii,
masuratori etc. Pentru ca sistemul sa devina cu adevarat functional, acesta trebuie insa sa
produca informatii. Aceasta informatie este elementul prin care se poate raspunde unui
obiectiv, unei sarcini, unui scop. Informatiile se obtin, desigur, prin procesarea datelor
primare. Modul de procesare a datelor se stabileste in functie de informatia care se doreste
a fi obtinuta. La randul sau, informatia, ca forma si continut, se stabileste in functie de
utilizatorul informatiei si trebuie sa raspunda dezideratelor acestuia. Ca urmare, fluxul
informational aferent sistemului complet de monitorizare a calitatii aerului devine, de fapt, o
componenta a acestui sistem care ii asigura atingerea scopurilor pentru care a fost creat.
Pentru a facilita informarea publicului s -a aprobat Normatinul de indici de calitate a aerului
(ORD.1095/2007 ). Pentru aceasta se recurge, la nivel local, la proiectarea retelelor de
monirorizare a calitatii aerului .
4. Proiectarea retelei de monitorizare a calit atii aerului
Principii de proiectare
Supravegherea calitatii aerului si inglobarea sa in activitatea de monitorizare integrata
necesita retele adecvate scopului. Principiul care sta la baza proiectarii retelelor de
monitorizare a aerului din tara noasta es te criteriu cost – eficienta (Pop, 1999). In functie
de costuri, implementarea si dezvoltarea retelei se face etapizat ca numar de puncte de
prelevare, tip de aparatura si gama de poluanti (Figura 3). In acest scop se stabileste o
ordine de prioritati pent ru problemele specifice fiecarei retele, stabilindu -se un numar
minim de puncte de recoltare. Pentru inceput se urmaresc doar poluantii majori si care se
pot analiza cu dotarea pe care o avem la dispozitie. Pe masura ce dotarea se
imbunatateste, se va dive rsifica natura poluantilor care se pot monitoriza si treptat va
creaste si numarul punctelor de prelevare.
Figura Proiectarea unei retele de monitorizare a aerului.
Implementarea retelei de monitorizare a aerului, precum si dezvoltarea celor existente se
face in trei etape:
I. Etapa I pentru care se urmareste indeplinirea urmatoarelor obiective:

§ Determinarea calitatii aerului din zonele urbane si industriale;
§ Respectarea standardelor nationale de calitate a aerului;
§ Dezvoltarea strategiilor de control al surselor si de reglementari la nivel local si
national;
§ Evaluarea eficientei masurilor de control al surselor.
Pentru realizarea acestor obiective se stabileste un numar relativ redus de p uncte de
prelevare, gama minima de poluanti pentru care prelevarile se pot face la 24 ore in mod
manual si pentru care metodele de analiza sunt standardizate dar nu sunt automate.
II. Etapa II. Obiectivele acestei etape sunt:
§ Stabilirea si utilizarea procedurilor de alerta pentru prevenirea poluarilor accidentale;
§ Studiul si evaluarea efectelor poluarii asupra omului si a mediului;
§ Modelarea matemetica a dispersiei poluantilor la scara locala in conditii de variabilitate
a para metrilor meteo, a surselor de emisii si a reliefului.
Pentru realizarea acestor obiective este nevoie de un numar mai mare de puncte de
prelevare pentru care frecventa prelevarii este de 30 minute, sau se realizeaza masuratori
continue. Prelevarile de 30 d e minute se fac manual (pompe de prelevare programabile),
insa pentru urmarirea in mod continuu a concentratiei de poluanti este nevoie de aparate
de prelevare automata (monitoare).
III. Etapa III reprezinta o etapa finala privind structura si operar ea retelei si are ca
obiective:
§ Studiul de interferenta a mai multor surse si amplasarea punctului de monitorizare a
calitatii aerului in aceste puncte;
§ Stabilirea standardelor de calitate a aerului pentru protejarea tuturor factorilor de
mediu.
In zonele cu probleme deosebite, aceasta etapa va cuprinde utilizarea exclusiva a
metodelor de prelevare automate, precum si masurarea concentratiilor pentru intreaga
gama de poluanti. Se vor efectua cercetari legate de transformarile chimice ale poluantilor
si determinari ale dispersiei poluantilor pe distante mari.
In tara noastra, la nivelul Agentiilor Regionale si Locale de Protectie a Mediului este
realizata prima etapa. O parte din aceste institutii, care au fost dotate cu aparatura de
prele vare automata a probelor, au trecut la etapa a II -a. Incepand cu anul 2007 s -a trecut
la implementarea Etapei III prin instalarea statiilor automate de monitorizare a calitatii
aerului in toate judetele tarii.
Reteaua de monitorizare a aerului trebuie sa fie proiectata astfel incat cu datele obtinute
sa poata fi reprodus cat mai exact campul concentratiilor din zona. Pentru aceasta este
nevoie de evaluarea tendintei calitatii aerului si a strategiilor de control al surselor, precum
si validarea modelelor d e dispersie. In proiectarea unei retele de monitorizare a aerului la
nivel local trebuie sa se tina seama de:
§ Numarul si pozitia punctelor de prelevare;
§ Frecventa de recoltare a probelor;
§ Baza instrumentala;
§ Personal ul necesar;
§ Baza de date;

§ Fluxul informational.
Dintre acestea, primele doua sunt esentiale. Numarul si frecventa de recoltare sunt
determinate pe de o parte de tipul de poluanti specifici zonei si de accesibilitatea la zonele
de impact , iar pe de alta parte de numarul personalului disponibil, al aparaturii, tehnicilor
de analiza si nu in ultimul rand de costurile acestor activitati. Pentru stabilirea numarului
si pozitiei punctelor de recoltare nimeni nu a stabilit vreodata un procedeu detaliat. Sunt
cunoscute cateva prioritati general valabile:
1. zone cu concentratie mare a poluantilor (stabilite prin modelarea dispersiei si studii
privind transportul poluantilor);
2. zone dens populate;
3. locuri situate pe traseele pr incipale ale curentilor de aer la intrare in zone urbane;
4. zone destinate dezvoltarii administrative sau economice.
Reteaua astfel proiectata trebuie sa estimeze corect contributia surselor individuale la
campul global de concentratii, pentru a pute a actiona asupra emisiilor.
5. Relatia intre SCMCA si SMIM
Dat fiind ca atmosfera, componenta esentiala a mediului, este cel mai larg si in acelasi timp
cel mai aleator vector de propagare a poluantilor, ale caror efecte sunt resimtite in mod direct
si ind irect de om si de toate celelalte componente ale mediului, SCMCA trebuie sa reprezinte
unul dintre subsistemele de baza ale sistemului de monitoring integrat al mediului pentru
toate nivelele de supraveghere: local, regional si global.
Conectarea SCMCA la SMIM se face prin modulul “efecte” (vezi Fig.2) care vizeaza:
populatia, fauna, flora, apa, solul, materialele si constructiile.
Criteriile pentru realizarea acestei conexiuni sunt:
asigurarea coincidentei spatiale a cel putin unora dintre punctele de
monitorizare imisii cu punctele de monitorizare a celorlalte componente biotice si
abiotice ale mediului si cu perimetrele rezidentiale in care este necesar sa se
efectueze studii epidemiologice;
utilizarea modelarii dispersiei in scopul completarii datelor si informatiilor
necesare evaluarii efectelor poluarii aerului;
asigurarea continuitatii masuratorilor in punctele cuprinse in SMIM;
programele de monitorizare aer vor include in principal urmarirea poluantilor
cu cea mai mare ubicuitate, cu potential toxic ridicat si cu potential de acumulare de
catre receptor, vizand gazele, aerosolii, depunerile umede si uscate;
programele de monitorizare a celorlalte componente de mediu vor urmari in
primul rand acei poluanti atmosferici posibili a fi acumulati, ei sau produsii lor proveniti
din transformari chimice sau fiziologice;
gama de poluanti si frecventa probelor vor fi stabilite in functie de nivelul de
supraveghere si de receptor.
Au aparut recent ghiduri si normative de inventariere a emisiilor de poluanti care faciliteza
elaborarea inventarelor de emisii. Acestea la randul lor integreza sistemul complet de
monitorizare a calitatii aerului din Romania in sistemul de monitorizare european a calitatii
atmosferei.
Prevenirea si combaterea poluarii atmosferice
Pentru prevenirea si combaterea poluarii atmosferei se folosesc o serie de metode care tin
cont in primul rand de starea de agregare a poluantului, ca si de natura chimica,
concentratie, si de prezenta mai multor poluanti in acelasi efluent gazos. In gener al se

folosesc metode fizico -mecanice, pentru indepartarea poluantilor solizi si lichizi antrenati
de gaze si metode fizico -chimice pentru indepartarea poluantilor gazosi din diversi efluenti
(Figura 5).
Metodele fizico -mecanice utilizate in practica se ba zeaza fie pe separarea gravitationala
si centrifugala a pulberilor antrenate de gaze, fie pe filtrarea particulelor solide foarte fine
sau a picaturilor lichide antrenate de acestea. Pentru indepartarea poluantilor gazosi se
utilizeaza metode speciale.

Figura 5. Clasificarea metodelor de prevenire si combatere a poluarii atmosferei.