Aef Fin Curs 2011 Id [625818]
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
ANALIZA ECONOMICO -FINANCIARÃ
CURS ID
TITULAR
LECTOR UNIV. DR. CIOBÃNAȘU MARILENA
BUCUREȘTI 2010
1
CAPITOLUL I
DIAGNOSTIC ECONOMICO – FINANCIAR O PERSPECTIVĂ
MANAGER IALĂ
Obiective :
1. Formarea de abilități ȋn ȋnțelegerea ṣi interpretarea indicatorilor care se pot determina pe baza informațiilor din
situațiile financiare;
2. Formarea deprinderilor economico -financiare, analiza fiind o disciplină care se adreseaza nu numai menegerilor
din unități ci tuturor participantilor la funcționarea mediului economic necesar dezvoltării;
3. Ȋnsuṣirea cunostintelor specifice analizei financiare;
4. Ȋntelegerea ṣi asimilarea noțiunilor referitoare la practica din domeniul an alizei financiare;
5. Ȋnțelegerea și elaborarea de modele care vor permite analiza unor fenomene economice la nivelul firmei ;
1.1. Situații și rapoarte financiare. Poziția analizei în managementul firmei. Sistemul
informațional și organizarea activități i practice de analiză.
Diagnosticarea activității întreprinderii ca arie și profunzime este organic condiționată de
sistemul de indicatori, de capacitatea informațională a fiecăruia. Sistemul de indicatori trebuie să fie
cuprinzător, dar rezonabil pentr u a permite realizarea scopului informației, respectiv evaluare și
decizie (rapiditate, claritate, conciziune). Caracteristicile specifice care sporesc valențele
informaționale ale situațiilor financiare sunt determinate și de faptul că acestea nu se rezum ă numai la
prezentarea condensată a seriilor de date aferente exercițiului anterior si respectiv, ale exercițiului
expirat, ci pe baza lui se procedează la analiza proceselor și fenomenelor economico -financiare sub
raport dialectic, se identifică relațiile cauză efect dintre acestea, se stabilesc măsuri de reglare a
activității, se elaborează prognoze, se iau decizii. Într -o anumită accepțiune se poate vorbi de un
sistem de indicatori economico -financiari, la baza căruia stau informațiile contabilității, respectiv ale
situațiilor financiare. Conceptul de sistem de indicatori economico -financiari capătă, în afara unei
funcții informaționale multilaterale, și o funcție metodologică în cercetare1.
Cercetarea stiinț ifică s -a orientat spre formarea unor indicato ri capabili să măsoare
performanț ele economico -financiare ale întreprinderii atât din punct de vedere cantitativ, cât si
calitativ. Interdependenț a crescândă dintre activitatea economi că si celelalte domenii ale vieț ii sociale
presupune importante modifică ri în modul de a măs ura si evalua dinamica activităț ii economico –
sociale. Rolul sistemului de indicatori este de a caracteriza, din multiple puncte de vedere si sub forme
variate, nivelul structura și dinamica dezvoltări i economiei naț ionale, a ramurilor s ale și a unităț ilor
economi co-sociale. Indicatorii analizaț i trebuie concepuț i în asa fel, încât să permită caracterizar ea
multilaterală a fenomenelor ș i proceselor economi co-sociale, să scoată în evidenț ă si să măsoare
influenț a anumitor categorii de fact ori asupra acestora. Pentru a satisface aceste cerinț e, indicatorii
trebuie să faciliteze sesizarea legăturilor cauzale dintre fenomenele siprocesele economico -sociale la
care se referă si să permită stabilirea intensită ții acestor legături. De asemenea, e i trebuie să facă
posibilă interpretarea respectivelor fenomene și procese, prin prisma configurației ș i structurii
acestora, dar nu ca sumă a părților, ci ca sinteză a lor , abordare care face ca întregul să reprezinte un
indicator calitativ diferit de sum a elementelor sale componente. În acest fel se asigură o viziune
1Ciobănașu Marilena – Situațiile financiare și planificarea financiară pe termen lung – Studia Universitatis “Vasile
Goldis” Arad Seria Stiințe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a, pag. 377
2 sistemică asupra indicatorilor, situa țiile financiare oferă posibilitatea aprecierii întreprinderii și trebuie
să răspundă necesităț ilor de informare a utilizatorilor, furnizând, totodată, da tele necesare elaborării
prognozelor. Indicatorii cuprinsi în situaț iile financiare îndeplinesc funcț ia de
contabilitate ș i de grupare într -un mod sistematic, unitar, pe întreaga economie. Acest mod de
generalizare și oglindire în bilan ț a utilizărilor ș i resurselor întreprinder ii conferă indicatorilor un
conținut omogen cu o mare putere de sinteză, permiț ând caract erizarea de ansamblu a activităț ii
economico -financiară a întreprinderii la finele perioadei de gestiune. Bi lanțul contabil surprinde
situaț ia patrimonială a întreprinderii la u n moment dat, furnizând informaț ii cu privire la echilibrul
financiar al întreprinder ii respective. Utilizarea bilanț ului contabil ca instrument de analiză a
activităț ii economico -financi are la nivel micro ș i macroeconomic , îi conferă acestuia caracteristicile
unui model economic.
Analiza financiară este un instrument managerial care ajută conducerea întreprinderii să
înțeleagă trecutul ș i prezentul în vederea fundamentării viitoarelor obiective strategice de menț inere și
de dezvoltare a întreprinderii, într -un mediu concurenț ial. În perspectiva in tensificării mediului
concurenț ial, fiecare compartiment trebuie să depăsească stadiul de înregistrator al fenomenelor si să
devină prima si ce a mai importantă verigă de soluț ionare, de promovare a ideilor novatoare cu efecte
benefice asupra activităț ii firmei. Acest lucru impune implicarea instrumentului analizei economico –
financiare. Dacă se ia ca exemplu compartimentul de aprovizionare care reali zează acest proces, în
permanenț ă trebuie să dispună de soluț ii la unele probleme, cum sunt:
– care sunt potenț ialii furni zori si cum îsi onorează obligaț iile fiecare?
– care sunt prețurile si tendinț a lor în perspectivă?
– care din materialele necesare sunt deficitare sau vor avea un asemenea caracter?
– care este situaț ia stocurilor si ce politică trebuie adoptată î n această situaț ie?
Șirul unor asemenea întrebări poate continua, iar răspunsurile nu pot fi formulate fără a
cunoaște cum s -au derulat activităț ile în perioadele anteri oare, ce măsuri au fost adoptate, cum s -au
realizat, care au fost efectele si care sunt tendinț ele. Analiza financi ară urmăreste să pună în evidenț ă
punctele tari si slabe ale gestiunii financiare ș i să ofere elemente de e xplicitare a cauzelor dificultăț ilor
existente, dar si să evalueze capacitatea între prinderii de a -si asigura finanț area dezvo ltării si de a
satisface exigențele acț ionarilor săi cât si a celorlalte colectivităț i interesate în buna sa funcț ionare
(creditori, consumatori, salariaț i, etc.).
Astfel, partenerii externi (băncile, deț inătorii de titluri, furnizorii, etc.) susceptibili de a fi
afectaț i de riscul de faliment, sau de insolvabilitate, recurg adesea la studiul echilibrului financiar
încercând să detecteze principalele simptome ale disfuncționalităț ilor, dat fiindcă dezechilibrele
fragilizează stabilitatea întreprinderii. Conducătorii întreprinderii, precum si anumiț i parteneri externi
interesaț i de rezult atele viitoare ale acesteia (deținătorii de acțiuni sau potenț ialii investitori) ,
orientează analiza către studiul performanțelor, evoluția lor ș i perspectivele viitoare ale acestora.
Atât acționarii, cât si funcț ionarii băncilor care acordă împrumuturi se folosesc de analiza
situatiilor financiare în luarea deciziilor, dar scopul pr incipal al analizelor lor va diferi. Funcționarul
băncii care acordă î mprumutul ar putea fi mai preocupat de cantitatea de lichidități pe termen scurt și
de valoarea suplimentară a disponibilităților, în timp ce acționarul potenț ial sau actual va fi mai
preocupat de rentabilitatea pe termen lung ș i de sturctura capitalului. Cu toate acestea, în ambele
situaț ii, este comun scopul de folosire a analizei pentru luarea deciziilor.
Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de si nteză: bilanț ul,
contul de profi t si pierdere si anexa la bilanț. Bilanț ul reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un
moment dat (începutul sau sfârsitul exerciț iului financiar), iar contul de profit si pierdere sintetizează
rezultatul fluxurilor economice ș i financia re de intrare, prelucrare si ieș ire, pe perioada considerată.
Rentabilitatea întreprinderii si noua stare patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al
exerciț iului (profit sau pierdere), informaț ie comună ambelor documen te contabile de sinteză.
Poziț ia financiară a întreprinderii este definită prin structurile bilanț iere de active, datorii si
capitaluri proprii si este influenț ată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa
financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa ș i de capacitatea sa de a se adapta la schimbările
mediului în care îsi desfăsoară activitatea. Informaț iile furnizate permit utilizatorilor să anticipeze
capacitatea întreprinderii de a genera în viitor fluxuri de trezorerie sau echi valente de trezorerie,
nevoile viitoare de creditare, sansele întreprinderii de a primi finanț are în viitor, modul în care
3 profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartiza te între cei care au interes față de
întreprindere, precum ș i capacit atea întreprinderii de a -și onora obligaț iile financiare scadente.
Se apreciază, atât pe plan internațional, cât și naț ional, că în forma listă informaț iile sunt mai
accesibile utilizatorilor și au o deschidere mai pronunț ată spre analiză. Potrivit c riteriilor de grupare,
în bilanț sunt prezentate mai întâi elementele de activ începând cu cel mai mic grad de lichiditate
(activele imobilizate, urmate de activele circulante). În continuare sunt prezentate elementele de
datorii si de capitaluri proprii începâ nd cu cel mai mic termen de exigibilitate (datorii sub un an),
continuând cu cele cu termen mai mare de exigibilitate (datorii peste un an), iar în final sunt
prezentate elementele cu cel mai mare termen de exigibilitate (capital si rezerve).
În actuala s tructură a bilanț ului, elementele de active, datorii si capitaluri proprii sunt ordonate
pe trei nivele: Grupa – are sfera cea mai cuprinzătoar e generalizând elementele bilanț iere după
caracteristicile simila re. Ea se simbolizează în bilanț cu majuscule la tine.
Exemplu: Grupa A „Active imobilizate”, Grupa B „Active circulante” etc. Capitolul –
detaliază grupa după criterii mai analitice si se simbolizează în bilanț cu cifre romane. Exemplu:
Grupa A „Active imobilizate”, Capitolul I „Imobilizări necorporale ”, Capitolul II „Imobilizări
corporale” etc. Postul sau rândul de bilanț – este ultima treaptă de detaliere, fiind simbolizată în bilanț
cu cifre arabe. Exemplu: Grupa A „Active imobilizate”, Capitolul I „Imobilizări necorporale”, postul
(rândul): 1 „Chelt uieli de constituire”, 2 „Cheltuieli de dezvoltare” etc. Întocmirea bilanț ului se face
cu respectarea următoarelor reguli.
Informațiile privind elementele bilanț iere trebuie preze ntate comparativ. Pentru exerciț iul
prece dent datele se preiau din bilanțul exercițiului precedent; pentru exerciț iul curent datele se preiau
din ultima balanț ă de verificare și se prelucrează (selectează, grupează si însumează) potrivit
conținutului f iecărui post, fiecărui capitol ș i fiecărei grupe.
A doua componentă a situați ilor financiare anuale care oferă informații despre
performanța întreprinderii este contul de profit s i pierdere. Performanț a întreprinderii este definită si
măsurată frecvent prin profit si reprezentată în situaț iile financiare prin structurile calitative de
venituri si cheltuieli aferente. Informaț iile despre performanț a întreprinderii, în special profitabilitatea
acesteia, sunt utile pentru a
anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente,
precum si pentru formularea raționamentelor despre eficienț a cu care întreprinderea poate utiliza noi
resurse. Forma dublă de reprezentare a contului de profit si pierdere are în vedere avantajele si
dezavantajele fiecăreia dintre ele ș i recoman dările IAS 1 „Prezen tarea situaț iilor financiare” ca atunci
când întreprinderea clasifică cheltuielile după funcț ii, să se prezinte informaț ii suplimentare despre
natura cheltuielilor (în notele la situaț iile financiare) si invers. Structura contului de profit si pierdere
este concepută pentru detalierea modului de generare a rezultatului si facilitarea (indirectă) analizei
economico -financiare prin tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Indicatorii
contulu i de profit si pierdere concepuț i prin structura sa sunt: -cifra de afaceri netă; rezultatul din
exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar; rezultatul brut → profitul
sau pierderea brut(ă); impozitul pe profit; profitu l sau pierderea net(ă) a exerciț iului financiar. IAS 7
„SituaȚia fl uxurilor de trezorerie” relevă necesitatea acestei componente a situaț iilor financiare prin
nevoile utilizatorilor pentru evaluarea capacităț ii întreprinderii de a genera numerar si echivalente de
numerar si a nevoilor sale de a utiliza aceste fluxuri de t rezorerie.
Raportarea fluxurilor de trezorerie de către o întreprindere se poate face în una dintre
următoarele metode: directă si indirectă, cu precizarea că avantajele metodei directe referitoare la
estimarea fluxurilor viitoare de trezo rerie determină ca IAS 7 „Situaț ia fluxurilor de trezorerie” să
recomande raportarea fluxurilor de trezorerie prin această metodă . Forma și structura situaț iei
fluxurilor de trezorerie în ambele metode sunt prezentate în IAS 7. Încheierea situaț iei fluxurilor de
trezorer ie se face, similar întregului set de situaț ii financiare, în termeni comparativi : începutul si
sfârsitul exercițiului financiar ș i are la bază datele conturilor sintetice, preluate, pr elucrate si transcrise
în situaț ie potrivit structurii fiecărei metode. In multe dintre cazuri, putem observa că o mare parte din
analiza situatiei financiare constă într-o cercetare atentă a situaț iilor financiare raportate, într -o și mai
atentă citire a notelor si o rearanjare/retratare a datelor astfel încat acestea să sastisfacă necesitățile ș i
obiectivele analistului. S-ar putea pune înt rebarea De ce nu acceptăm situaț iile financiare asa cum sunt
ele prezentate?, sau altfel spus De ce mai trebuie să reamestecăm cifrele? Un răspuns evident este
acela că un pic de rearanjar e este întotdeauna necesară pentru a “înțelege cifrele”. Situaț iile financiare
4 solicită analiză, ca un prim pas în extragerea informatiei din da tele prezentate în aceste situaț ii. In al
doilea rand, majoritatea deciziilor luate cu ajutorul analizei financi are sunt suficient de importante ,
astfel încât acceptarea situaț iilor financiare neretratate reprezintă adesea o politică proastă.
Majoritatea deciziilor motivate financiar cer angajarea unui cadru logic în care impresiile si
concluziile să poată fi dezvol tate sistematic, iar decizia s ă fie aplicată2.
Analiza diagnostic presupune în primul rând reperarea simptomelor, disfuncționalităților din
activitatea întreprinderii și în al doilea rând stabilirea stării și terapiei, urmare a căreia se produce
îmbunătăț irea sau redresarea rezultatelor obținute.
În analiza diagnostic urmează să -și găsească raspuns probleme cum ar fi:
– care sunt rezutatele întreprinderii;
– dacă aceste rezultate sunt satisfăcătoare și de ce;
– cum au fost obținute aceste rezultate ;
– care sunt p erformanțele în funcție de obiectivele stabilite ;
– ce trebuie să facă organele de management pentru a atinge aceste performanțe ;
– care sunt măsurile concrete, practice ce urmează a fi întreprinse pe termen scurt, termen
mediu, termen lung.
De aici concluzi a că analiza diagnostic nu se limitează la radiografierea și aprecierea situației
din întreprindere ci constituie o parte organică a gestiunii previzionale, respectiv a managementului
strategic al firmei.
Diagnosticarea activității unei întreprinderi este condiționată de sistemul de indicatori și mai
ales de capacitatea informațională a fiecarui indicator.
Un sistem al indicatorilor operaționali în analiza diagnostic (AD) poate fi reprezentat de
următoarea grupare:
I. Indicatori ai potențialului tehnico -econom ic:
– indicatori ai capacității de producție;
– indicatori ai imobilizărilor;
– indicatori de volum și de structură ai activelor circulante ;
– indicatori ai potențialului uman (ai fluctuației, cantitativi, calitativi, ai structurii, ai
productivității).
II. Indicato ri ai potențialului financiar și ai capitalului:
– patrimoniul net (dimensiune, structură, surse de formare);
– fondul de rulment (propriu, strain);
– trezoreria;
– capitalul propriu (KPR);
– capitalul permanent (KPERM);
– bonitatea (good will)
– autonomia financiară.
III. Indicatori ai rezultatului economico -financiar:
– cifra de afceri;
– valoarea adăugată;
– profit net;
– rezultat din exploatare;
– rezultatul fiscal.
IV. Indicatori ai eficienței utilizării potențialului tehnico -economic si financiar:
– rata de eficiență a mijloacelor fi xe (CA, VA, profit la 1000 lei Mf);
2 Ciobănașu Marilena – Situa țiile financiare și planificarea financiară pe termen lung – Studia Universitatis “Vasile
Goldis” Arad Seria Stiințe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a, pag. 377
5 – rata de eficiență a activelor circulante ( CA, VA, profit la 1000 lei Ac);
– viteza de rotație a activelor ;
– rata de eficiență a costurilor ( cheltuieli totale sau pe grupări la 1000 lei venituri, respectiv
CA) ;
– rata rent abilității (economică, financiară, resurselor consumate, etc).
În analiza diagnostic a unei întreprinderi, de o mare utilitate sunt corelațiile și ratele de
echilibru și de eficiență cum ar fi:
– corelații dintre indicatorii de volum ai producției (ex. IQa> IQe);
– corelații dintre ritmul de creștere a producțivității muncii și ritmul de creștere a salariului
mediu anual (ex. IWa>ISa);
– corelația dintre profit (ca indicator absolut) și rata rentabilității ca indicator relativ;
– corelații dintre rata de eficiență a costurilor și rata rentabilității;
– corelații dintre creanțe și obligații;
– corelații dintre trezoreria netă, fondul de rulment și necesarul de fond de rulment;
– echilibrul economico -financiar.
În concluzie, analiza diagnostic are un rol fundamental în eval uarea, reglarea și ameliorarea
performanțelor economico -financiare ale întreprinderii.
Analiza – metoda a cunoașterii înseamnă descompunerea unui obiect sau a unui fenomen în
părțile sale componente, în elementele sale simple cercetându -se fiecare parte co mponentă, precum și
legăturile cauzale dintre factorii care îl determină.
Analiza nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc pentru realizarea unui obiectiv, prin analiză
găsindu -se soluții pentru fundamentarea deciziilor.
Analiza economică cercetează fen omenele din punct de vedere economic, respectiv al
consumului de resurse ( eforturi) și al rezultatelor obținute (efecte). Deci în analiza economică se
realizează prin luarea în considerare a relațiilor structural -funcționale și a celor cauză -efect.
Ex. Un proces tehnologic poate fi analizat din punct de vedere pur tehnic – vizând succesiunea
diferitelor operații, nivelul acestora în raport cu anumiți parametrii, norme – dar și sub aspect
economic, respectiv al costurilor și eficienței lui.
Obiectul analize i îl poate constitui un rezultat sau o modificare a rezultatului față o bază de
comparație.
Rezultatul poate fi explicat prin relația :
n
iix Y
1 .
Y reprezintă rezultatul exercițiului, iar x i se identifică cu elementele constitutive ale ac estuia.
În al doilea caz obiectul analizei îl constituie ∆Y = Y 1- Y0, această modificare urmând a fi
explicată pe bază de modele.
În cercetarea relațiilor cauză –efect trebuie să se țină seama de caracterul deosebit de complex
al acestor fenomene, și anume :
– același efect poate fi produs de cauze diferite;
– aceeași cauză poate produce efecte diferite;
– efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acțiuni sau forțe;
1.2. Tipurile de analiză economică
A) După raportul între momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării
fenomenului se disting:
– analiza post -factum (post -operatorie) – aprecieri asupra modului în care s -au realizat
obiectivele stabilite într -o întreprindere (se referă la trecut și prezent);
– analiza previzională sau prospectivă – determinarea evoluției viitoare a unui fenomen
economic pe baza cercetării factorilor, a relațiilor de cauzalitate (se referă la viitor).
B) Din punct de vedere al determinărilor cantitative și calitative ale fenomenelor se disting:
– analiza calitativă – urmărește esența fenomenului, însușirile sale esențiale, factorii care
sunt de aceeași natură cu fenomenul și îl determină;
6 – analiza cantitativă – presupune cercetarea fenomenului prin metode specifice de
cuantificare a acțiunii diferiților fac tori.( determinări cantitative exprimate prin: greutate,
grad, volum, suprafață, număr, durată)
C) După nivelul la care se desfășoară analiza distingem:
– analiză microeconomică – este cea care se desfășoară la nivelul întreprinderii și a
elementelor ei ca sist em;
– analiza macroeconomică – studiază fenomenele la niveluri agregate – ramură, ec.
națională, ec. mondială, operând cu măsuri agregate: PIB, VN, etc.
D) După modul de urmărire în timp a fenomenelor, se disting:
– analiza statică – studiază fenomenele la un mom ent dat, relevând relațiile dintre elementele
și factorii care determină o anumită poziție a fenomenului cercetat;
– analiza dinamică – cercetează fenomenele ec. în mișcare, relevând poziția lor într -un șir de
momente. Scoate în evidență legătura dintre pozi țiile care s -au succedat sau se vor succede
ale fenomenului pe baza cercetării factorilor care determină schimbările poziționale.
E) În funcție de delimitarea obiectivului analizat distingem:
– analiza pe ramuri, unități organizatorice – întreprinderi, grupuri de întreprinderi;
– analiza pe probleme – CA, rentabilitate, etc.
1.3. Conținutul procesului de analiză economică
Drumul pe care îl parcurge analiza este inversul evoluției reale a fenomenului. Analiza
pornește de la rezultatele procesului încheiat către elemente și factori.
Etape:
1) Delimitarea obiectului analizei – presupune constatarea anumitor fapte,
fenomene, rezultate în timp și spațiu, calitativ și cantitativ, utilizând anumite
metode de evaluare și calcul.
2) Determinarea elementelor, factorilor și cau zelor fenomenului studiat.
Desfacerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se stabilesc
în mod succesiv de la cei cu acțiune directă la cei care acționează indirect.
3) Stabilirea corelațiilor dintre fiecare factor și fenomenul analizat și di ntre
diferiții factori care acționează. Este necesară determinarea relației cauză –
efect, respectiv a raporturilor de condiționare.Parcurgerea celor trei etape
permite elaborarea de modele ale fenomenelor analizate.
4) Măsurarea influențelor diferitelor elem ente sau factori, cuantificarea
influențelor, a aprecierii cât mai exacte a rezultatelor.
5) Elaborarea concluziilor și aprecierilor care presupune sinteza rezultatelor
analizei din sfera cercetată.
6) Elaborarea măsurilor care constituie conținutul deciziilor m enite să asigure o
folosire optimă a resurselor și să contribuie la sporirea eficienței
1.4. Factorii care determină rezultatele activității ec. -fin în cazul întreprinderii
Cunoașterea factorilor, a naturii lor și a legăturilor prin intermediul cărora c ontribuie la
formarea rezultatelor, precum și stabilirea posibilităților de îmbunătățire a funcționării
întreprinderii ca sistem reprezintă principalele probleme ce trebuie rezolvate cu ajutorul analiza
economico -financiare.
Factorii determină formarea și modificarea unui efect, a unui rezultat, ei acționând asupra
rezultatului nu separat, ci interdependent.
Identificarea factorilor necesită cunoașterea precisă a căii și a legăturilor cauzale care au stat la
baza formării rezultatului.
7 Factorii care intervi n într -un proces de analiză pot fi grupați după mai multe criterii:
A) După conținutul și natura lor, factorii pot fi:
1.factori economici – piata interna, externa, sistemul bancar , bursele de valori , regimul
investitiilor .
2.factori tehnici ṣ i tehnologic i – reprezinta nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru utilare ,
calitatea tehnicilor ce pot fi utilizate, calitatea cercetarilor tehnice unde firma are acces, numarul si
calitatea licentelor si brevetelor inregistrate si capacitatea inovativa a si stemului cercetare -dezvoltare .
3.factori de management _ strategia economica nationala ;
_ sistemul de organizare a economiei nationale ;
_ modalitatile de coordonare ;
_ modalitatile de control ;
_ mecanismele motivationale ;
4.factori socio -culturali – includ structura sociala a populatiei ,ocrotirea sanatatii, invatamantul,
cultura, sti inta si mentalitatea .
5.factori politici – cuprind politica economica, politica sociala, politica stiintei, politica
invatamantului, politica externa, toate influentand strategiile si politicile firmelor .
In categoria factorilor politici se inscriu si po liticile altor state precum si politica organismelor
internationale .
6.factori demografici – cuprind numarul populatiei, structura socio -profesionala, ponderea
populatiei, populatia activa, rata natalitatii, rata mortalitatii, durata medie de viata, etc .
7.factori naturali – sunt reprezentati de resurse naturale, apa, sol, clima, vegetatie si fauna .
8.factori juridici – ansamblul reglementarilor juridice ce influenteaza direct sau indirect firma ṣi
managementul acesteia .
Cei mai semnificativi factori juridici sunt legile, decretele, hotărârile guvernamentale,
ordonantele , ordinile ministrilor ṣi deciziile prefecțilo r.
Exista 2 tipuri de comportament al firmei față de mediul ambiant :
1.Tipul pasiv se caracterizeaza printr -o atit udune de aṣteptare a firmei față de infl uențele la care
aceasta este supus ă din mediul ambiant .
2.Tipul agresiv presupune anticiparea măsurilor produse ȋn mediul ambiant ṣi preȋntâmpinarea
apariției unor disfuncționalităț i majore .
B) După caracterul factorilor în cadrul unei relații cauzale distingem :
– factori cantitativi;
– factori de structură;
– factori calitativi.
Această grupare prezintă o deosebită importanță sub raport metodologic. Ca regulă generală,
factorul calitativ într -o relație cauzală este de aceeași natură ca și fenomenul analizat. (de
obicei se măsoară în aceleași unități ca fenomenul analizat)
Ex. Q = Ns x Wa
∆Q – 1) ∆Ns – factor cantitativ
2) ∆Wa – factor calitativ – se referă la o singură persoană sau unitate de timp.
Wa este de aceeași natură cu producția.
Factorii cantitativi sunt purtătorii materiali ai celor calitativi;
Factorii de structură intervin atunci când rezu ltatul analizat se referă la mărimi agregate
(compuse din mai multe rezultate distribuite pe mai mulți purtători). Ex: Profitul mediu unitar
va crește sau scade în funcție de ponderea produselor cu un profit unitar mai mare sau mai mic
decât cel mediu.
C) După modul cum acționează asupra fenomenului analizat , factorii sunt :
– cu acțiune directă;
– cu acțiune indirectă – acționează asupra fenomenului analizat prin intermediul celor cu
acțiune directă. Această grupare prezintă o deosebită importanță în stabilirea re zervelor ce
trebuie mobilizate pentru îmbunătățirea rezultatului analizat.
8 D) În funcție de efortul propriu al întreprinderii distingem:
– factori dependenți de efortul propriu al întreprinderii – timpul de muncă, productivitatea
muncii, gradul de utilizare a c apacității de producție;
– factori independenți de efortul propriu al întreprinderii – factori proveniți din mediul ec.,
fin. și fiscal în care funcț. firma.
E) După gradul de sintetizare deosebim:
– factori simpli – care nu mai pot fi descompuși;
– factori complec și – care pot fi descompuși în factori simpli sau complecși dar cu un grad
mai redus de complexitate și a căror acțiune poate fi identificată la nivelul întreprinderii.
1.5. Analiza activității de producție și comercializare a firmei
Reprezintă obiectiv ul important al oricărei firme indiferent de forma de proprietate și are ca
scop realizarea bunurilor și serviciilor necesare satisfacerii nevoilor sociale și individuale.
Orice activitate tehnico -productivă este urmarea unei comenzi orin care se onorează cererea.
Analiza activității de producție și comercializare are în vedere scopul, instrumentele utilizate și
subiectul .
În funcție de aceste elemente, în activitatea economico -financiară practică au prioritate o
problemă sau alta cum ar fi:
a) Dacă această an aliză se realizează în vederea efectuării unei asocieri în scopul comercializării
unor produse atunci se pune accent pe:
– cifra de afaceri;
– calitatea producției;
– clientela proprie.
b) Dacă asocierea respectivă vizează producerea unor bunuri în vederea cuceriri i de noi piețe,
atunci, pe lângă elementele enumerate mai sus, trebuie să avem în vedere și potențialul de
producție și echilibrul dintre acesta și cerere.
În cazul în care conducerea firmei are ca scop îmbunătățirea activității de programare
operativă a p roducției, atunci analiza activității de producție și comercializare pune accentul pe
analiza realizării producției fizice pe total și pe sortimente și pe analiza structurii producției în funcție
de cerințele pieței.
În acest context, problematica analizei activității de producție și comercializare a unei firme
vizează următoarele aspecte precum: analiza situației generale a activității de producție și
comercializare pe baza indicatorilor valorici; analiza cifrei de afaceri; analiza valorii adăugate; etc.
Pentru analiza activității de producție și comercializare ȋn vederea stabilirii gradului de
ȋndeplinire a obiectivelor planificate ṣi a cauzelor care au determinat abateri sunt necesare atât
informații din evidența contabilă curentă , cât ṣi informa ții exist ente ȋn contul de profit ṣi pierdere ṣi
bugetul de venituri ṣi cheltuieli.
1.6. Analiza situației generale a activității de producție și comercializare pe baza
indicatorilor valorici
Situația generală a activității de pr oducție și comercializare implică analiza dinamicii
activității de producție pe baza indicatorilor valorici și analiza raportului static și dinamic dintre
indicatorii valorici ai producției.
Pentru dimension area activității de producție și comercializare se recomandă un sistem de
indicato ri valorici, fiecare dintre aceștia prin conținut și mod de determinare având o putere
informațională mare și caracterizând anumite aspecte ale activității unei firme.
Pentru caracterizarea activității de comercializare și producție se folosesc următorii i ndicatori
valorici:
1. CIFRA DE AFACERI (CA)
9 Cifra de afaceri este un indicator important care reprezintă suma totală a veniturilor din
vânzarea mărfii și a producției pe o perioadă determinată.
Pentru nevoile interne ale firmei, conducerea întreprinderii, p e baza datelor din contabilitate
poate stabili și indicatorul “ producția fabricată vândută și încasată ” indicator care reflectă finalitatea
activității de producție și comercializare.
2. PRODUCȚIA FABRICATĂ (Qf)
Reflectă valoarea bunurilor destinate livrări i, realizate ȋ n cursul unei perioade de timp și
cuprinde următoarele elemente:
– valoarea produselor finite și a semifabricatelor destinate vânzării;
– valoarea bunurilor executate și a serviciilor prestate.
Se calculează fie însumând valoarea producției cu va loarea serviciilor, fie adăugând la cifra de
afaceri variația stocur ilor de produse finite (rulajele debitoare ale conturilor „produse finite” ṣi
„semifabricate” ṣi rulajele creditoare „venituri din lucrări executate ṣi servicii prestate”, „venituri
din st udii ṣi cercetări” ṣi „venituri din activități diverse”3
Deși nu este un indicator prezentat ȋn contul de profit și pierdere și nici ȋ n tabloul soldurilor
intermediare de gestiune, producția fabricată este un ind icator important ȋ n estimarea rezultatului
potențial al exploatării.
3. VALOAREA ADĂUGATĂ (Qa)
Indicator valoric ce exprimă măsura bogăției realizată de activitatea firmei, ea dimensionând
capacitatea firmei de a produce avere. Reprezintă surplusul de venituri peste valoarea consumurilor
provenite de la terți.
Prezintă importanță în primul rând ca instrument de apreciere a performanțelor economico –
financiare ale firmei și în al doilea rând ca indicator de realizare a obiectivelor fiscalității.
Qa=Qe -M unde M reprezintă consumurile provenite de la terț i
Deducând din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea vom obține valoarea adăugată
netă.
4. PRODUCȚIA EXERCIȚIULUI (Qe)
Indicator valoric care dimensionează întreaga activitate a firmei și cuprinde:
– valoarea producției vândute (exprimată ȋn prețuri de vânzare exclusiv TVA);
– variația producției stocate (creșterea sau scăderea stocului de produse finite, semifabricate,
etc.);
– producția imobilizată realizată de către societate.
i f e P Q Q
Ultimele două componente ale producției sunt exprima te ȋn costuri de producție, neajuns ce
afectează comparabilitate a datelor dar care ar putea fi ȋ nlăturat prin ex primarea tuturor indicatorilor ȋ n
prețuri standard sau prestabilite. Producția exercițiului este un indicator de efect ce permite analiza
dinami cii volumului de activitate și determi narea schimbărilor care au loc ȋ n activitatea de exploatare
a firmei pe de o parte, iar pe de altă parte permite determinarea unor indicatori precum productivitatea
muncii, capacitatea de producție, numărul de utilaje, etc.
Pentru caracterizarea activității de producție și comerț se recomandă utilizarea acestui sistem
de indicatori valorici întrucât fiecare indicator valoric caracterizează anumite aspecte calitative și
cantitative ale activității.
Analiza dinamicii de producție și comerț are menirea:
– de a pune în evidență obiectivele stabilite în raport cu realizările perioadelor precedente;
– de a stabili gradul de realizare a acestor obiective;
– de a stabili cauzele care pot determina anumite abateri;
– de a stabili măsuri le ce se impun pentru a corecta situațiile nefavorabile intervenite.
3 Robu V., Georgescu N., Analiză economicofinanciară , Editura Economică, București, 2001 .
10 Analiza situațiilor concrete se realizează în raport cu corelațiile normale care trebuie să existe
între indicatorii valorici menționați.
Față de perioada precedentă (baza de comparație) vor interveni modificări ale elementelor care
diferențiază indicatorii respectivi, schimbări cantitative care trebuie să intervină și să determine
schimbări de natură calitativă.
Ca situație normală se consideră următoarele corelații:
1. Ritmul de creștere a l producției vândute ( sau cifra de afaceri existentă ȋ n contul de profit și
pierdere ȋn cazul ȋ n care societatea nu are venituri din vânzarea mărfurilor) trebuie să fie
superioară sau egală cu ritmul de creștere al producției fabricate.
II Qf Qv
Această corelație semnifică faptul că întreaga producție are asigurată desfacerea și sunt create
condiții pentru reducerea stocurilor din perioada precedentă.
2. Ritmul de creștere al producției fabricate trebuie să depășească ritmul de creștere al pr oducției
exercițiului.
I I Qe Qf
Această corelație semnifică scăderea stocurilor de producție neterminată (a imobilizărilor de
mijloace circulante). Scăderea trebuie să aibă loc până la limita în care mărimea acestor stocuri
asigură continu itatea procesului de producție.
3. Ritmul de creștere al valorii adăugate trebuie să depășească ritmul de creștere al producției
exercițiului.
I I Qe Qa
Această corelație semnifică reducerea ponderii consumurilor provenite de la terți cu efect e
favorabile asupra costurilor. Reducerea este apreciată favorabil numai în condițiile în care nu este
afectată calitatea producției finite obținute.
Exemplu
Indicator Perioada
precedentă Perioada curentă Indici (%)
Prevăzut Efectiv Prev/Prec Efectiv /Prec Efectiv/Prev
Qv(mii .lei) 30.000 31.500 31.650 105 105,5 100,48
Qf(mii .lei) 32.400 33.858 34.346 104,5 106 101,44
Qe(mii .lei) 34.000 35.360 36.176 104,0 106,4 102,3 1
Qa(mii .lei) 16.320 17.104 17.136 104,8 105 100,19
Corelațiile ce trebuie respec tate și care caracterizează o situație normală:
a)
II Qf Qv
b)
I I Qe Qf
c)
I I Qe Qa
Din punct de vedere cantitativ , întreprinderea și -a planificat față de perioada precedentă o
creștere la toți indicatorii pro ducției industriale. Aceasta , presupune că întreprinderea și -a stabilit ca
obiectiv o dezvoltare a activității de producție și comercializare față de perioada precedentă.
Din punct de vedere calitativ :
– Ritmul prevăzut al Qv este superior ritmului prevăzut al Qf (105>104,5). Aceasta înseamnă că
firma și -a prevăzut în plan să asigure desfacerea întregii producții fabricată ( Qf) și să creeze
11 condiții pentru reducerea stocurilor din perioada precedentă. Deci s -a respectat corelația
normală dintre acești indicat ori.
– Ritmul prevăzut al Qf este superior ritmului prevăzut al Qe (104,5>104). Aceasta înseamnă că
prin plan firma și -a prevăzut o reducere a stocului de producție neterminată, deci o reducere a
imobilizărilor și în acest caz respectându -se corelația normal ă.
– Ritmul prevăzut al Qa este superior ritmului prevăzut al Qe (104,8>104). Aceasta înseamnă că
firma și -a prevăzut căile de reducere a ponderii consumurilor intermediare cu efect e favorabile
asupra costurilor. Astfel, ṣ i în acest caz s -a respectat corelaț ia normală.
În concluzie, se apreciază că planul producției industriale este fundamentat știițific întrucât a
prevăzut măsuri pentru desfacerea producției fabricate ( Qf), scăderii stocului de producție imobilizată,
scăderii consumului intermediar, căi care contribuie la sporirea eficienței activității firmei.
În plan efectiv :
În perioada curentă se înregistrează o situație superioară față de perioada precedentă la toți
indicatorii valorici ai producției. Acest fapt presupune că din punct de vedere cantitat iv, producția
industrială din perioada curentă este superioară celei din perioada precedentă, deci se constată o
dezvoltare a activității de producție și comercializare.
Sub aspect calitativ constatăm:
– Ritmul efectiv al Qv este inferior ritmului efectiv al Qf (105,5<106). Aceasta înseamnă că nu
s-a respectat corelația normală adică Qf suplimentară nu are asigurată desfacerea, ceea ce
presupune o creștere a producției stocate, cu efecte nefavorabile asupra rezultatelor.
– Ritmul efectiv al Qf este inferior ri tmului efectiv al Qe (106<106,4). Aceasta presupune o
creștere a stocului de producție neterminată care va produce imobilizări de mijloace circulante
cu efecte nefavorabile asupra situației financiare.
– Ritmul efectiv al Qa este inferior ritmului efectiv al Qe (105<106,4). Aceasta însemnă că a
crescut ponderea consumurilor intermediare de la terți, cu efecte nefavorabile asupra costurilor
și implicit a supra rezultatelor.
Deși prin plan s -a asigurat respectarea corelațiilor normale, efectiv, în perioada anali zată
(curentă), aceste corelații nu au fost respectate.
Analiza situației generale a activității de producție și comercializare mai poate fi realizată și cu
ajutorul raportului static și a raportului dinamic dintre indicatorii valorici ai producției.
Rapor tul static ia în considerare mărimile absolute ale acestor indicatori valorici și permite
caracterizarea evoluției elementelor care îi diferențiază, și anume:
fQQvRs1
– oferă informații despre stocurile de produse finite. Atunci când avem o tendință de
creștere rezultă un aspect favorabil , stocurile de produse finite scad.
ef
QQRs2
– caracterizează evoluția stocurilor de producție neterminată precum și a
consumului intern.
ea
QQRs3
– caracterizează creșterea /scăderea ponderii consumului intermediar, respectiv a
cheltuielilor cu materialele.
Dacă:
fQ Qv Rs 11
– nu au intervenit modificări în stocul de producție f abricată .
11Rs
Qf nu a avut asigurată desfacerea, o parte din acea stă producție rămânând în stoc.
11Rs
Qf a avut asigurată desfacerea și s -au redus stocurile de producție f abricată din
perioada precedentă.
12Rs
inexistența stocurilor de producție neterminată.
12
12Rssituație nefavorabilă ca urmare a creșterii stocurilor de producție neterminată, deci
a imobilizărilor.
12Rs
situație favorabilă deoarece are loc reducerea stocurilor de producție neterminată
până la limita asigurării continuității procesu lui de producție.
13Rs
întotdeauna (pentru că Qa=Qe -M)
Raport static Precedent Prevazut Efectiv
1Rs
0,926 0,93 0,921
2Rs
0,953 0,957 0,949
3Rs
0,48 0,484 0,474
Raportul d inamic între indicatorii valorici exprimă tendința sau evoluția elementelor
componente (modificări) ale indicatorilor valorici.
De precizat , că această evoluție se realizează față de o bază de comparație (perioada
precedentă) pe baza indicilor și nu a cifr elor absolute ca în cazul raportului static.
QfQv
IIRd1
QeQf
IIRd2
QeQa
IIRd3
Valorile obținute su nt comparabile de asemenea cu 1 sau 100.
Pentru situația noastră avem:
Prev/Prec Efectiv/Prec Efectiv/Prev
1Rd
1,004785 0,990486 0,995225
2Rd
1,004808 0,991532 0,996 299
3Rd
1,0077 3 0,979272 0,986842
Primul raport reflectă relația dintre ritmul vânzărilor și ritmul fabricației, cel de -al doilea
reflect ă legătura dintre ritmul finalizării producției și ritmul volumului total de activitate, ȋ n timp
cel de-al treilea raport reflectă creșterea sau scăderea gradului de valorificare a resurselor
consumate.
Valorile obținute pe baza raportului dinamic al indi catorilor valorici arată concluzii simil are cu
cele prezentate anterior ȋn analiza pe baza raportului static.
Aplicatii de rezolvat / întrebări:
1. Cum putem exprima/defini cifra de afaceri?
2. Ce semnifică cifra de afaceri critică?
3. Care sunt elem entele care se cuprind în cifra de afaceri netă?
4. Cum definim valoarea adăugată?
5. Care sunt elementele care se includ în valoarea adăugată?
13
CAPITOLUL II
CAI DE CRESTERE A CIFREI DE AFACERI SI A VALORII ADĂUGATE
Obiective
1. Constien tizarea importantei cunoasterii efectelor produse de actiunea unor factori asupra
activitatii economice a firmei;
2. Formarea raționamentului si a gandirii economice legate de procesele de productie si
financiare la nivelul firmei;
3. Formarea de abilită ți ȋn analiza situației generale a activității firmei pe baza indicatorilor valorici ;
4. Formarea de abilitati ȋn aplicarea unor metode ṣi principii de bază pentru analiza activității
firmei ;
5. Formularea interpretarilor rezultatelor modelelor specifi ce analizei cifrei de afaceri ṣi valorii
adăugate utilizate in analiza și a măsurilor care constituie conținutul deciziilor menite să asigure o
folosire optimă a resurselor;
2.1. Analiza Cifrei de Afaceri
Este un indicator important al activității firmei întrucât evidențiază performanțele economico –
financiare ale acesteia permițând determinarea poziției pe piață a unei societăți și totodată oferă
informații despre dinamica activit ății potențialul de dezvoltare ȋ n cadrul sectorului. Implică
următoarele aspecte:
a) analiza situației generale a evoluției și structurii CA;
b) analiza factorială a CA;
c) determinarea CA minime probabile în condițiile econom iei de piață;
d) reflectarea cifrei de afaceri ȋ n principalii indicatori economico – financiari ai intreprinderii .
a) Analiza situației generale a evoluției și structurii CA – se realizează cu ajutorul indicilor care
surprind evoluția CA atât pe total cât și pe principalele activități. De asemenea se urmărește și
modificarea structurii CA scoțând în evidență modificările intervenite în structura CA în
activitatea de bază, permițând ȋ ncadr area acesteia sau a produselor ȋ n una din fazele ciclului de
viață (lansare, creștere, maturitate, declin).
Ținându -se cont de factorii interni care acționează precum și de m ediul ȋ n care
activează firma p e baza informațiilor furnizate ȋ n ultimii ani (3 -5 ani eliminându -se anul/anii
ȋn care se ȋ nregistrează variații semnificative) putându -se formula strategii de creștere.
Dinamica societății analizate se compară cu dinamica pieței sau secto rului de activitat e. In
activitatea firmei ca și ȋ n analiză sunt operaționali următorii indicatori:
– cifra de afaceri netă – indicator al contului de profit și pierdere format din totalitatea
veniturilor obținute din vânzarea bunurilor, prestarea lucrărilor și serviciilor inclusiv subvenții
pentru exploatare.
– cifra de afaceri critică – evidenț iază pragul de rentabilitate a ȋ ntreprinderii și constituie acel
nivel al veniturilor necesar acoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare.
iabile lor cheltuieliratafixe cheltuieliCAcrvar 1
14 unde rata cheltuielilor variabile reprezintă cheltuielile variabile medii la un leu cifră de
afaceri
b) Analiza factorială a CA – se recomandă utilizarea următoarelor modele:
1)
n
ii ivp q CA
1
ivq =cantitatea vândută,
ip =preț vânzare pe unitatea de produs
Acest model se recomandă a fi utilizat la firmele cu un nomenclator redus de produse sau în
cazul lansării pe piață de produse noi.
2)
a S
f Sf
S W NQCA
NQN CA ,
f ff
ff
Sf
SQCA
MQ
MM
NMN CA ''
,
''
ff
ff
Sf
a
MQ
MM
NMW
fQCA
unde:
SN
= numărul mediu de salariați;
aW
= productivitatea medie anuală calculată pe baza producției fabricate;
fM
= valoarea medie a mijloacelor fixe;
'
fM
= valoarea medie a mijloacelor fixe productive;
fQ
= producția fabricată;
Sf
NM
= gradul de înzestrare tehnică a muncii;
ff
MM
= ponderea mijloacelor fixe direct productive în to tal mijloace fixe;
ff
MQ
= randamentul mijloacelor fixe productive;
fQCA
= gradul de valorificare al producției fabricate.
Acest mo del multiplicativ se recomandă a fi utilizat în cazul tuturor firmelor deoarece pune î n
evidență legăturile dintre folosirea rațională a factorilor de producție (forță de muncă, mijloace fixe,
materiale , etc.) , calitatea producției și gradul de satisfacere a creințelor pieței. Cu alte cuvinte scoate
în evidență legăturile dintre valorifica rea resurselor și rezultate.
15 Exemplu:
Denumire
produse Cantitatea
vândută (tone) Structura
producției
vândute (%) Preț vânzare
(lei/tonă) Încasări – CA
0 1 0 1 0 1 0 1
A 20.000 21.000 40 35 20 22 400.000 462.000
B 15.000 15.000 30 25 8 10 120.000 150.000
C 15.000 24.000 30 40 30 28 450.000 672.000
Total 50.000 60.000 100 100 * * 970.000 1.284.000
p
= prețul mediu
100i ipgp
400.1910030308302040
1000 0
0 i ip gp
lei/tonă
400.211002840 1025 2235
1001 1
1 i ip gp
lei/tonă
000.314 000.970 000.284.10 1 CA CA CA
lei
a) influența modificării cantității vândute:
000.194 400.19 000.50 000.600 0 1 p QQQ
lei
b) inflența modificării structurii producției vândute:
000.96 400.19 000.21 000.600 1 ppQsr
lei
000.211003040825 2035
1000 1 i ir p gp
lei/tonă
c) influența modificării prețului de vânzare pe unitate:
000.24 000.21 400.21 000.601 1 p pQpr
lei
Conform celui de -al doilea model asupra modificării cifrei de afaceri acționează direct și
indirect următorii factori:
1) Modificarea
SN ;
2) Modificarea productivității muncii medii anuale din care:
2.1) modificarea gradu lui de înzestrare tehnică a muncii;
2.2) modificarea ponderii mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe;
2.3) modificarea randamentului mijloacelor fixe productive.
3) Modificarea gradului de valorificare al producției fabricate.
1)
SN 2.1)
Sf
NM
CA
2)
aW 2.2)
ff
MM'
3)
2.3)
'
ff
MQ
16
Pentru exemplificare avem următorul model:
INDICATORI SIMBOL PREVĂZUT EFECTIV
Nr. mediu de salariați
(pers oane )
SN 120 115
Valoarea producției
fabricate (mii lei)
fQ
24.000
25.300
Valoarea CA (mii lei)
CA 21.600 22.264
Valoarea medie a
mijloacelor fixe
(mii lei)
fM
1.800
1.840
Valaorea medie a
mijloacelor fixe
productive (mii lei)
'
fM
1.440
1.545
Productivitatea medie
anuală a muncii
(lei/an)
aW 200.000 220.000
Gradul de înzestrare
tehnică a mun cii
(lei/pers)
Sf
NM
15.000
16.000
Ponderea mijloacelor fixe
productive în total
mijloace fixe (%)
ff
MM'
80
84
Randamentul mijloacelor
fixe productive (lei)
'
ff
MQ
16,67
16,37
Gradul de valorif icare a
producției fabricate (%)
90
88
000.664 600.21 264.220 1 CA CA CA
lei
1)
000.900 9,0 000.200 120 1150 0 0 1 a S S S W N N N lei
2)
000.070.2 9,0 000.200 000.220 1150 0 1 1 a a S a W W N W lei
2.1.
00
'
00
0'
0
00
11
1
f ff
ff
Sf
Sf
S
Sf
QCA
MQ
MM
NM
NMN
NM
276.380.1 9,067,168,0 000.15 000.16 115
lei
2.2.
00
'
00
0'
0
1'
1
11
1'
f ff
ff
ff
Sf
S
ff
QCA
MQ
MM
MM
NMN
MM
221.104.1 9,067,16 80,084,0 000.16 115
lei
2.3.
00
'
00
'
11
1'
1
11
1 '
f ff
ff
ff
Sf
S
ff
QCA
MQ
MQ
MM
NMN
MQ
312.417 9,0 67,1637,16 84,0 000.16 115
lei
3)
000.506 90,0 88,0 000.220 1150 1 1 1 a SW N lei
17 Verificare:
000.664 000.506 000.070.2 000.900 a SW N CA
lei
185.067.2 312.417 221.104.1 275.380.1''
ff
ff
Sf
a
MQ
MM
NMW
lei
Concluzii:
Constatăm o modificare a CA cu 664.000 lei. Ca rezultat situați a se apreciază favorabil
întrucât depășirea CA va determina, în condițiile în care este încasată, o creștere a profitului, deci a
posibilității de formare a fodurilor necesare pentru investiții și sporirea gradului de cointeresare
materială a salariaților și acționarilor.
Cauzal sau factorial, această depășire a CA se explică astfel :
1. Scăderea
SN a determinat în mod corespunzător o diminuare a CA cu 900.000 lei. În
cazul în care scăderea
SN este efectul restrângerii activității întreprinderii, ca urmare
a modificărilor structurale intervenite pentru a corespunde cerințelor pieței, situația este
justificată economic. În cazul în care scăderea
SN este efectul unor cauze subiective
situația se aprec iază nefavorabil întrucât nu s -a respectat programul ce reprezintă
asigurarea întreprinderii cu forță de muncă.
2. Creșterea nivelului
aW a fost faptul determinant al creșterii CA cu 2.070.000 lei.
Având în vedere că productivitatea munci i este un indicator care reflectă fo losirea
eficientă a resurselor umane, materiale ṣi financiare , din calcule rezultă că, creșterea
aW
a avut loc ȋ n condițiile sporiri i gradului de ȋ nzestrare tehnică a salariaților, ȋn
condițiile ȋ mbunătățirii ponderii mijloacelor fixe productive. Creșterile determinate de
cele două componente au avut loc ȋ n condițiile reducerii randamentului mijloacelor
fixe productive. Astfel, putem spune că rezultatele obținute nu au fost efectul unor
investiții no i ci a unor transferuri sau comasări a unor secții cu mijloace fixe vechi, cu
grad de uzură ridicat.
O asemenea orientare s -a reflectat negativ ȋn reducerea gradului de valorificare
a producției fabricate, ceea ce ne determină să presupunem c ă producția nu a corespuns
calitativ, fiind refuzată de piață. In aceste condiții deși s -a realizat o creṣtere a CA cu
664.000 lei situația se apreciază nefavorabil deoarece rezultatele obținute vor fi
“rezultate pe stoc” neexistând o valorifica re corespunzătoare a resu rselor consumate.
c) Determinarea cifr ei de afaceri minime cu luarea ȋ n considerare a unor restrictii :
– rata dividendelor sa fie e gala cu rata dobanzii practicată pe piața bancară la un anumit nivel al
ratei costurilor.
Pentru rezolvarea unei astfel de situaț ii se impune respectarea urmatoarelor etape :
a) determinarea sumei dividendelor distribuite ac ționarilor ;
b) stabilirea pr ofitului net din care se suportă dividendele distribuite ;
c) stabilirea profitului br ut ȋntrucâ t profitul net este un element al acestu ia ;
d) stabi lirea cifrei de afaceri minime ținâ nd cont de nivelul ratei costurilor .
Exemplu : O societate comercial ă are un capital social de 200.000 lei. Rata dobanzii practicată pe
piața bancară pentru creditele acordate este de 60%. Imp ozitul pe profit es te de 25%. Să se determine
cifra de afaceri minimă care să asigure o rată a dividendului egală cu rata dob ânzii practicată pe piața
bancară ṣi ȋn condițiile unei rate a rentabilitaț ii costurilor de 15% .
a) stabilirea sumei dividendelor ca re trebuiesc distri buite asociaților / acț ionarilor.
leix xdKD xKDdS
S000.120100%60 000.200
100100
18 b) Intrucat suma dividendelor este suportată din profitul net se pune pr oblema determinarii
acestuia având ȋn vedere că o parte din profit este destinat co nstituirii de fonduri proprii ( cf =
62%) .
lei x xDcfcfD Pn 789.315 000.120)62 10062( 000.120 )100(
Profitul net este un element al profitului brut , de aceea se pune problema determin arii profitului
brut avandu -se ȋn vedere că impozitul pe profit este 16 %.
lei x xPnciciPn Pb 939.375 789.315)16 10016( 789.315 )100(
ci = cota de impozit
c) Determinarea cifrei de afaceri minime care să respecte restricț iile impuse ( rata dividendului
este egală cu rata dobâ nzii la un anumi t nivel dat al ratei rentabilităț ii costurilor de 15%)
leiRcPbxcq x
xcqPbRcn
iv n
iv260.506.215,0939.375100
1
1
Pb =
n
ivxpq
1 –
n
ivxcq
1 =>
n
ivxpq
1
= Pb +
n
ivxcq
1 = 375.939 lei + 2.506.260 lei = 2.882.199 lei
– aceas ta este cifra de afaceri minimă care satisface restricția dată pentru o anumit ă rată a rentab ilității
costurilor.
d) Reflectarea cifrei de afaceri ȋ n principalii indicatori economico – financiari ai intreprinderii
Modificar ea cifrei de afaceri se reflectă favorabil sau nefavorabi l asupra urmatorilor indicatori:
1) asupra profitului brut ( Pb) :
ΔCA = ( CA 1 – CA 0 ) x Rv 0
Rv = rata rentabilitatii venitului ( calculata pe baza cifrei de afaceri);
100
1x
xpqPbRvn
iv
2) asupra modificarilor ratei rentabilitatii economice a activului :
100) (
1 10 0 1xAc AixRvCA CACA
Ai = activul imobilizat
Ac = activul circulant
3) asupra ratei rentabilitatii capitalului permanent :
100) (
10 0 1xpermanentKxRvCA CACA
4) asupra eficienț ei mijloacelor fixe (se utilizeaz ă indicatorul cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace
fixe) :
1000
10 1xMfCA CACA
5) asupra vitezei de rotatie a activelor circulante :
00
10
CAxTAc
CAxTAcCA
T = timpul luat in calcul (an, semestru , trimestru)
19 Atunci câ nd rezultatul este cu semnul “ –“ reprezintă o accelerare a v itezei de rotatie , iar “+” o
ȋncetinire a vitezei de rota ție.
2.2. Pragul de rentabilitate, intervalul de siguranță și evaluarea riscurilor
Cunoașterea pragului de ren tabilitate și siguranță este utilă practicii pentru că se poate face
judecăți corespunzătoare asupra componenței firmei în cazul modificărilor unor variabile care
influențează mecanismul de funcționare al acesteia.
Rentabilitatea este un indicator de performanță al întreprinderii și poate fi determinată în mod
diferit în funcție de participanții la v iața întreprinderii: acționari, bancheri, salariați.
Atunci când se doreṣte ȋnceperea/dezvoltarea unei afaceri se anticipează un anumit nivel de
rentabilitate previzională pentru un anumit nivel de activitate dat. În cazul variației acestui nivel,
rentabilitatea financiară va suferi modificări care vor exprima riscul capitalului .
Cu cât sensibilitatea ratei rentabilității la modificarea volumului de activitate este mai mare ,
cu atât capital investit va fi mai riscant , după cum și rentabilitatea așteptată este cu atât mai mare, cu
cât riscul asumat este mai mare.
Nivelul celorlalte rentabilități și riscurile aferente: financiar, total, de faliment vor fi
condi ționate de rentabilitatea exploatării.
Teoria clasică a deciziei identifică riscul drept „un element incert dar posibil ce apare
permanent în procesul activităților socio -umane ale cărui efecte sunt păgubitoare și ireversibile.”
Riscul unei activități eco nomice cuprinde două mari tipuri de risc: riscul financiar , care apare
din finanțarea prin ȋmprumut și riscul economic , care este riscul fundamental al oricărei activități
curente dintr -o firmă.
Riscul economic depinde în mare măsură de ponderea mai mare s au mai mică a cheltuielilor
fixe în totalul cheltuielilor.
Riscul financiar decurge din prezența cheltuielilor financiare care remunerează capitalurile
împrumutate (dobânzile la credite).
Noțiunea de risc nu are semnificație decât atunci când se prezintă viitorul și se încearcă
estimarea fluctuațiilor ratei rentabilității în elaborarea de previziuni.
Metoda de analiză previzională care permite stabilirea condițiilor necesare realizării
echilibrului microeconomic ṣi estimarea riscului de exploatare și a r iscului financiar , cu sau fără
profit (punctul mort) este cunoscută sub denumirea de pragul de rentabilitate sau ȋn literatura
internațională Breakeven Point Analysis .
Reprezentarea grafică permite evidențierea elementelor care prin diferență dau benefici ul: pe
abscisă se reprezintă volumul producției vândute (q), iar pe ordonată, cifra de afaceri (CA), costur ile
totale (CT ), fixe (Cf) și variabile (Cv).
Metoda este aplicabilă în cazul unei producții omogene sau pe produs, după repartizarea
cheltuielilor și pleacă de la ipoteza liniarității costurilo r și cifrei de afaceri (Figura 6.4.1 ).
C T
CA CA
C T
B 0
(+)
C V
CA critic ă
E
( -)
O ’ Cf
O q critic q B 0 q
Fig. 6.4.1: Pragul de rentabilitate în condiții de liniaritate
C T
CA CA
CT
B0
(+)
CV
CA critic ă
E
(-)
O’Cf
O qcritic qB0q
Fig. 4: Pragul de rentabilitate liniar
20
Realizarea echilibrului în aceste condiții presupune egalitatea:
B = CA – CT= q ∙ p – (Cf + q ∙ v) = q(p – v) – Cf,
care poate fi restrânsă la egalitatea:
B + Cf = Mcv ,
în care:
q = Volumul fizic al vânzărilor;
p = Prețul de vânzare;
v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs;
p – v = mcv = Marja unitară a costurilor variabile;
q (p – v) = Mcv = Marja totală a costurilor variabile;
Cf = Costurile fixe.
Pragul de ren tabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic al vânzărilor sau
volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibrează cheltuielile, rezultatul fiind egal cu
zero (B eneficiu = 0) numit și punctul mort .
În grafic, punctul E de inte rsecție a dreptei veniturilo r (CA) cu dreapta costurilor (CT ) are
aceeași ordonată, ceea ce analitic înseamnă egalitatea:
CA = Cf + Cv = Cf + q ∙ v,
sau factorial:
qcritic ∙ p = Cf + q critic ∙v.
Începând de la acest punct, întreprinderea, poate obține pr ofit, având acoperit ansamblul
cheltuielilor fixe și variabile.
Determinarea pragului de rentabilitate în condiții de liniaritate a cifrei de afaceri și a costurilor
variabile, se poate realiza atât ȋn unități fizice cât ṣi valorice, astfel:
a)
mcvCf
vpCfqcritic (unități fizice);
b)
CACvCfp q CA critic critic ă/ 1 (unit ăți monetare).
Astfel, punctul E de echilibru denumit ṣi punctul mort delimitează două zone:
a) Zona pierderilor , unde cheltuielile depășesc cifra de afaceri (O'E > OE), ca urmare a unor vân zări
inferioare volumului critic (q v < q critic);
b) Zona beneficiilor , unde cifra de afaceri depășește cheltuielile (ECA > ECT) datorită uinor vânzări
superioare volumului critic (q v > q critic).
Ȋn condițiile ȋn care se doreṣte realizarea unui beneficiu (B0), atunci :
CA = Cf + Cv + B 0
Determinarea volumului fizic cât ṣi valoric al producției care permite obținerea acestui
beneficiu se realizează astfel:
a) Volumul vânzărilor:
cvmB Cf
vpB CfqB0 0
0 (unități fizice);
b) Cifra de afaceri:
pvB Cfpq CA B B/10
0 0 (unități monetare);
Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuațiile rezultatului exploatării în funcție de
poziția față de pragul de rentabilitate (punctul mort) și de structura costurilor de exploatare (în fixe și
variabile). Acesta poa te fi apreciat fie prin determinarea marjei de securitate, fie prin determinarea
intervalului de siguranță.
Marja de securitate (Ms) care să permită desfășurarea unei activități în condiții de siguranță,
se poate determina în două variante:
a) Ms = q v – qcritic (unități fizice);
21 b) Ms = CA – CA critică (unități monetare).
Aceasta reflectă poziția cifrei de afaceri față de pragul de rentabilitate .
Intervalul de siguran ță exprim ă capacitatea întreprinderii de a -și modifica produc ția și de a se
adapta la cer ințele pie ței. Cu cât valoarea lui este mai mare, cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai
ridicat ă și, riscul economic este mai redus.
Intervalului de siguranță (Is) oferit de vânzările efectuate în două variante:
a)
100
criticcritic v
SqqqI (%);
b)
100-
criticăcritică
CACA CAIs= (%)
Studii statistice arat ă că un interval de siguran ță de pân ă la 10 % arat ă o situa ție instabil ă, unul de
20 % caracterizeaz ă situa ția relativ stabil ă, iar peste 20 % arat ă o situa ție confortabil ă în raport cu pragul
de rentabili tate.
Calculul indicelui de rentabilitate sau sporul de eficiență (Se) care măsoară marja de securitate
în procente din cifra de afaceri, se poate realiza în două variante:
a)
100
vcritic v
qqqSe (%);
b)
100-
CACACASecritică= (%).
Ȋn zona punctului m ort, pentru evita rea riscului de exploatare, se consideră necesară o marjă de
securitate de 10 – 20 % peste cifra de afaceri critică.
Aprecierea și evaluarea riscului economic se poate realiza ṣi pe baza coeficientului levierului
de exploatare (CLE) sau g radul de echilibrare a funcționării întreprinderii – Degree Operating
Leverage (DOL).
Acest coeficient exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare la variațiile
vânzărilor, care măsoară creșterea procentuală a acestuia, ca răspuns l a creșterea cu un procent a
vânzărilor (volum fizic, cifră de afaceri):
CAq CAqR RCLE/exp/exp
,
calculat în două variante:
1)
100100
CAqR
II
CArqrRCLEexp exp ;
2)
CACA
q Rq RCLE/exp/exp .
Dacă o întreprindere are un coeficient al levierului de exploatare ridica t, schimbări mici ale
vânzărilor vor avea consecințe majore asupra rezultatului exploatării: acesta crește considerabil la
creșterea vânzărilor, dar scade la fel de mult la reducerea acestora .
Pentru diminuarea riscului rezultat dintr -un levier de exploat are ridicat, întreprinderea trebuie
să-și variabilizeze cheltuielile fixe, recurgând la reducerea stocurilor și la dezinvestire.4 În acelați
timp, ea trebuie să -și asigure o marjă de securitate suficientă prin evitarea zonei punctului mort , unde
riscul de exploatare este maxim , fiind caracterizat de un coeficient de levier cu valori ce tind la infinit :
0Mcv
RMcvCLE exp
→ ∞
4 Silvia Petrescu – Analiză financiară aprofundată, Studii de caz, Editura Sedcom Libris, Ia și, 2004 , pag.103
22 Exemplu:
Indicatori P0 (mii lei) P1 (mii lei)
Cheltuieli fixe aferente CA 3.940 4.500
Cheltuieli variabile aferente CA 8.860 9.000
CA exprimată în prețuri vânzare 13.650 15.000
Pragul de rentabilitate presupune ca din venitul obținut să fie acoperite în î ntregime cheltuielile
efectuate, ocazionate de producție , de aici rezultând că profitul este nul:
xpqqxvFQ
vcrt
1
unde:
crtQ
=
crtCA
xpqv = CA
a) Determinarea cifrei de afaceri la prag pentru cele două situații (precedent ṣi curent):
76,227.11
650.13860.81940.3
0
Q
mii lei
250.11
000.15000.91500.4
1
Q
mii lei
b) Determinarea m arjei de securitate pentru:
– perioada prevăzută
Ms = CA – CA critică =13.65 0 mii lei – 11.227,76 mii lei = 2.422,24 mii lei
– perioada curentă
Ms = CA – CA critică =15.000 mii lei – 11.250 mii lei = 3.75 0 mii lei
c) Determinarea intervalului de siguranță pentru:
– perioada prevăzută
%57,2176,227.1176,227.11 650.13100- xCACACAIs
critic ăcritic ă
– perioada curentă
%33,3376,227.11250.11 000.15100- xCACACAIs
critic ăcritic ă
Se constată o creṣtere a nivelului de la care firma ȋncepe să intre ȋn zona de câṣtig, respectiv o
creṣtere a pragului de rentabilitate de la 2.422,24 mii le i la 3.75 0 mii lei , creṣtere determinată de
creṣterea cifrei de afaceri. Intervalului de siguranță s -a modificat ȋn sensul creṣterii de la 21,57% la
33,33%, atingerea acestui nivel ȋi conferă firmei capacitatea necesară de a face față acțiunii unor
factori perturbatori care acționează asupra activității desfăṣurate fără a intra ȋn zona de pierdere.
Metoda prezintă unele limite de care trebuie să se țină seama din mai multe considerente,
dintre care amintim:
1) Analiza presupune fie o cerere nelimitată la u n preț fix, la care se înregistrează o elasticitate
cerere -preț ce tinde spre infinit, fie o piață concurențială perfectă care justifică liniaritatea cifrei de
afaceri, care depinde de volumul vân zărilor, ca singura variabilă asupra căreia poate acționa
producătorul în condițiile unui preț de echilibru al pieții ce nu depinde de acesta.
23 Costurile variabile liniare corespund situației particulare ce caracterizează randamentele
factoriale constante , de obicei variabile.
2) În condițiile unei piețe concurenția le imperfecte și randamentelor factoriale
variabile , cifra de afaceri și cheltuielile sunt neliniare , grafic reprezentate ca ȋn figura de mai jos:
În practică atât cifra de afaceri cât și cheltuielile variabile evoluează neliniar, ceea ce schimbă
cond ițiile de echilibru: intersecția curbelor ce le reprezintă în două puncte (E 1, E2) atestă existența a
două praguri de rentabilitate (q critic 1 , qcritic 2 ), care delimitează zona optimă de creștere a volumului
producției.
3) Metoda nu poate fi aplicată prin extindere la nivelul unei producții neomogene, ci reclamă o
producție omogenă sau individualizare la nivel de produs.
4) Orizontul de timp este pe termen scurt, atâta timp cât nu au loc modificări structurale ale
producției.
Chiar dacă metoda prezintă un ele limite, analiza punctului mort este folosită în gestiunea
întreprinderii deoarece oferă unele informații utile în următoarele direcții:
1) Oferă o informație asupra nivelului minimal de activitate pentru ca întreprinderea să
realizeze beneficii.
2) Est e un instrument de ajutor deciziei în privința alegerii unei investiții într -un nou produs, a
investiției de extindere sau investiției de modernizare.
3) Permite anticiparea profiturilor în diferite ipoteze de lucru, având în vedere costurile fixe și
varia bile, precum și diferite variante de prețuri.
4) Explică diferențele între previziuni și realizări, indicând în ce măsură o scădere a
beneficiilor este datorată unei scăderi a vânzărilor, unei creșteri a costurilor fixe sau costurilor
variabile.
5) Permite aprecierea gradului de risc economic și financiar al activității, pe baza
coeficientului de levier economic și financiar.
Riscul financiar apare o ri de câte ori apeleaz ă la împrumuturi , care implic ă cheltuieli financiare
pentru remunerarea datoriilor (do bânzi) . Dacă activitatea firmei este finanțată exclusiv din capitaluri
proprii, aceasta nu comportă nici un risc financiar.
Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variațiile rezultatului exploatării și
se estimează prin elasticitat ea ERnet/ Rexp cunoscută sub denumirea de coeficient de levier financiar
(CLF):
exp exp//
R RRnet RnetCLF , C T
CA CT
Bmax E2 (-)
Cv
E1 (+)
CA crit CA
(-)
O' Cf
O
q critic 1 q optim q critic 2 q
Figura 6.4.2: Pragul de rentabilitate în condiții de neliniaritate
24 Mărimea coeficientului astfel calculat este direct proporțională cu gradul de risc financiar .
Valoarea CLF crește odată cu majorarea cheltuielilor fin anciare și reflectă gradul de risc financiar
asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare .
CLF exprim ă modificarea procentual ă a rezultatului net ca r ăspuns la modificarea cu un procent a
rezultatului exploat ării și mărimea lui este direct propor țională cu gradul de risc financiar.
Pentru limitarea efectului cheltuielilor financiare prin intermediul coeficientului de levier
financiar se are în vedere restabilirea unui echilibru microeconomic care să permită acoperirea
cheltuielilor financiare pe lîng ă cheltuielile fixe, ceea ce impune majorarea pragului de rentabilitate
(valori critice) prin determinarea unui prag de rentabilitate global mai mare:
vpChfin Cfqcritic
;
CACvChfin CfCA critic ă/ 1 .
Multitudinea factorilor, care genereaz ă riscul afa cerilor, determin ă manifestarea acestuia în diferite
forme cum ar fi: riscul de piață, riscul economic, riscul financiar, riscul modificărilor tehnologice, riscul
valutar, riscul de faliment, etc.
Planificarea financiara adecvata este element cheie in suc cesul oricarei afaceri care prezinta
riscuri, iar lipsa acesteia este un element cheie in esecul multor intreprinderi.
2.3. Analiza valorii adaugate (VA)
Valoarea adaugat ă reprezintă unul din indica torii semnificativi ai activității ȋntreprinderii. Pri n
conținut, valoarea adăugată exprimă creṣ terea de bog ăție care se obț ine pri n activitatea tehnico –
productivă . Cu ajutorul valorii adăugate pot fi construiț i o serie de indicatori necesa ri pentru a
caracteriza eficiența factorilor: muncă ṣ i capital utiliz ați, iar ȋn cadrul fiscalităț ii reprezint ă baza
impozitului datorat statului .
Deci, ȋ n anali za diagnostic, valoarea adăugată prezintă interes ȋn primul râ nd ca indicat or de
performanță al activitații economico – financiare, iar ȋn al doilea rând ca indic ator ȋn sistemul
fiscalităț ii.
Valoarea adaugată poate fi determinată prin două metode :
a) metoda sintetic ă
VA = Qe – M
Qe = producț ia exercitiului
M = consumur i provenite de la terț i (suma cheltuielilor materiale)
b) metoda de repar tiție (aditiv ă) are ȋn vedere ȋnsumarea urmă toarelor elemente :
– cheltuielile cu personalul
– cheltuieli cu impozite ṣ i taxe
– cheltuieli cu amortizarea
– profitul net
Analiza valorii adaugate vizeaza dinamica acesteia , gradul de realizare al nivelului prevazut si
explicarea modificarilor absolute, schimbarile intervenite in structura pe elemente, precum si
masurile pentru imbunatatirea si sporirea valorii adaugate.
O problema deosebită o prezinta analiza diagnostic , ținând cont de cele doua metode de calcul ale
valorii adaug ate.
25 Determinarea valorii adă ugate prin metoda de repartiț ie având ȋn vedere contribuția fiecă rui
element la modificarea valorii adaugate :
– mii lei –
INDICATORI Perioada curentă Structura Variatia
Δ Modificare
% planificat realizat planificat realizat
1)cheltuieli cu salarii 1800 1848 30 28 +48 102,67
2)contributiile la asig. s ociale 420 431,2 7 6,5 +11,2 102,67
3)cheltuieli c u protecția socială
+ alte cheltuieli necesare 180 184,8 3 2,8 +4,8 102,67
4)Total cheltuieli cu personalul 2400 2464 40 37,3 +64 102,67
5)Amortizarea 1080 1188 18 17,5 +108 110
6)Alte elemente de natura VA 120 140,36 2 2,16 +20,36 116,97
7) Profit 2400 2807,64 40 42,54 +407,64 116,98
8) VA 6000 6600 100 100 +600 110
o creṣ tere a valorii ad ăugate cu 600 mii lei , respec tiv 10% , fapt care se apreciază ca o
situație favorabilă deoa rece, ca rezultat, s -a datorat ȋn mare parte creṣ terii profitului .
Din punct de vedere structura l creṣterea valorii adă ugate cu 600 mii lei se explica astfel :
– cheltui elile cu personalul salariat a ȋnregistrat o creṣtere ȋn sumă absolută, dar o scă dere a ponderii,
acestea contribuind la creṣ terea valorii ad ăugate cu 64 mii lei . Evident , situația se apreciază ca fiind
normală atunci câ nd indicele cheltuielilor cu salariile < indicele producț iei exercitiului (aceasta
presupune c ă a fost respectată corelaț ia cheltuielilor cu salariile) .
– amorti zarea ca element al valori i adăugate ȋ nregistrea ză o creṣtere tocmai ca urmare a creṣ terii
valorii medii a activelor fixe ṣ i respectiv a modific ărilor intervenite ȋ n structura acestora .Un
asemenea fenomen trebuie să aibă loc ȋn condițiile ȋ n care indicele cheltuielilor cu amortiz area este
inferior ind icelui valorii producț iei exerc itiului fapt ce se va reflecta ȋ n diminuarea cheltuielilor cu
amorti zarea ce revin la un leu producț ia exercitiului.
– profitul a avut o contribu ție decisivă la creṣterea valorii adăugate, situație deos ebit de favorabilă
deoarece profitul reprezintă aportul ȋ ntreprinderii la sporirea eficien ței activității de producție ṣ i
comercializare.
Pe baza valorii adă ugate se pot constitui (calcula) anumi ți indicatori :
– contribuț ia factoru lui uman la formarea valorii adă ugate, cal culat ca raport ȋ ntre cheltuielile aferente
fondului de salarii ṣi valorea adă ugata.
– aportul active lor fixe la formarea valorii adăugate, calculat ca raport ȋntre amortizare ṣi valorea
adăugata.
Nota: Mărimea ṣi evoluț ia celor doi indicatori furnizează informaț ii cu privire la situa ția
rentabilităț ii poten țiale proprii.
26 Analiza factoriala a valorii adaugate pe baza determinarii acesteia prin metoda sintetica
) 1(QeMxQe M Qe VA ;
WhxT QeTQeWh ; T = N S x t
1.1.1. ΔNS
1.1. ΔT
1.ΔQe 1.1.2. Δt
1.2.1. Δgi
ΔVA 1.2.
Wh
1.2.2. ΔWh i
2.1.Δgi
2.
Va
2.2..Δva i
Asupra modificarii valorii adaugate actioneaza urmatorii factori :
1) Modificarea valorii producț iei exercitiului – ca factor extensiv (cantitativ)
2) Modificarea
Va ce revine la 1 leu produ cția exerciț iului – ca factor intensiv (calitativ)
Semnificaț ia indicatorilo r utilizaț i :
VA= valoarea adă ugată
Qe = valoarea producției exerciț iului
T = fondul to tal de timp consumat (exprimat ȋ n ore)
NS = numarul mediu de salaria ți
Wh
= productivitatea medie orară
gi = structura produc ției
Wh i = productivita tea muncii pe o persoană pe produs
vai = valoarea adăugată pe produs
Va
= valoarea medie adaugat ă ce revine la 1 leu producția exerciț iului
Exemplu:
Nr.
Nr.
Crt.
INDICATORI
Perioada curentă
planificat realizat
1 Valoarea productiei exercitiului (Qe) (mii lei) 10 304 000 10 898 550
2 Valoarea consumurilor provenite de la
terti(M) (mii lei) 7 728 000 7 846 956
3 Numarul mediu de salariati (persoane ) ( N S ) 140 138
4 Fondul de timp consumat (ore -om) ( T ) 257 600 242 190
27 5 Nr. m ediu de ore pe salariat ( t = T/ Ns ) 1 840 1 755
6 Productivit. m edie orar ă (lei / h);(
Wh = Qe/T) 40 000 45 000
7 Valoar ea medie adăugată la 1 leu Qe;
(
Va=1-M/Qe) 0,25 0,22
8 Chelt.c u consumurile la 1 leu Qe; ( M/ Qe) 0,75 0,72
9 Valoarea adaugat ă (VA = Qe x
Va ) 2 576 000 3 051 594
– Poductivitatea medie recalculată (ȋn f uncție de structura efectiv ă a producț iei) = 42 500 lei.
–
Va recalculată (ȋn funcție de sructura efectivă a producț iei) = 0,26
10010 1
n
iirWhxgi
Wh
10011
n
iirvaxgi
Va
ΔVA = VA 1 – VA 0 = 3.051.594 – 2.576.000 = + 475.594 mii lei
1. Influența modificării valorii producției exerciț iului:
ΔQe = (Qe 1– Qe0) x
0Va = (10.898.550 – 10.304.000) x 0,25= + 148.637,5 mii lei
1.1. Influenț a modificării fondului de timp c onsumat :
ΔT = ( T 1 – T0 ) x
0Wh x
0Va = (242.190 – 257.600) x 40.000 x 0,25 = – 154.100 mii lei
1.1.1 Influenț a modificării N S :
ΔNS = (N S 1 – NS 0) x t 0 x
0Wh x
0Va = (138 – 140) x 1.840 x 40.000 x 0,25 = – 36.800 mii lei
1.1.2 Influenț a modificării numărului de ore pe un salariat (t):
Δt = N S 1 x ( t 1 – t0) x
0Wh x
0Va = 138 x (1.755 –1.840) x 40.000 x 0,25 = – 117.300 mii lei
1.2. Influenta mo dificării productivităț ii muncii orare :
ΔWh 0=T1x (
1Wh –
0Wh )x
0Va =242.190 x (45.000 – 40.000) x 0,25 = +302.737,5 mii lei
1.2.1 Influența modificării structurii producț iei :
Δgi = T 1 x (
1Whr –
0Wh ) x
0Va = 242.190 x (42.500 – 40.000) x 0,25 = + 151.368,75 mii lei
1.2.2 Influența modificării productivităț ii muncii
iWh
= T 1 x (
1Wh –
1Whr ) x
0Va = +151.368,75 mii lei
2. Influenț a modificării
Va ce revine la 1 leu producț ia exercitiului :
Δ
Va = Qe 1 (
1Va –
0Va ) = 10.898.550 x (0,28 – 0,25 ) = +326 .956,5 mii lei
2.1 Influența modificării structurii producț iei :
Δgi = Qe 1 (
1Var –
0Va ) = 10.898.550 x (0,26 – 0,25 ) = +108.985,5 mii lei
28 2.2 Influenț a modificării valorii ada ugate ce revine la 1 leu producț ia exer citiului pe produs
ΔvaI = Qe 1 (
1Va –
1Var ) = 10.898.550 x (0,28 – 0,26 ) = + 217.971 mii lei
Constat ăm o depaṣire a valorii adă ugate cu 475 .594 mii lei. Ca rezultat situația se apreciază
favorabil, deoarece creṣ terea valorii adăugate reflectă o sporire a eficienței activității firmei, iar pe de
altă parte prezintă importanță din punct de vedere al fiscalitaț ii.
Din pu nct de vedere cauzal se constată :
1. Sporirea valorii adăugate este efectul influenței favorabile atâ t al creṣterii producției exerciț iului,
ca factor cantitativ, câ t ṣi al cresterii
Va ce revine la 1 leu producț ia exercitiului, ca factor
calitativ. Din acest punct de vedere situația se apreciază favorabil deoarece influența decisivă a
avut-o factorul calitativ.
2. Influen ța favorabil ă a producț iei exercitiului este rezultatul creṣ terii nivelului
Wh , factor care de
obicei reflectă utilizarea eficientă a resurselor umane. Sub acest aspect situația se apreciază
favorabi l cu condiția ca această creṣ tere a
Wh să reflecte efortul propriu al ȋ ntreprinderii.
Din calcule se constată o creṣtere a
Wh care s -a realizat ȋn condițiile scă derii N S ṣi a
timpului lucrat / salariat , de unde re zultă că, creṣ terea
Wh nu reflectă efortul propriu al ȋntreprinderii
ci, creṣterea este datorată utilizarii unor preț uri mai mari ca urmare a inflatiei.
3. In ceea ce prive ṣte influenț a favorabil ă a
Va ce revine la 1 leu produc ția exercitiului pe produs ,
situația se apreciază pozitiv ȋ n condi țiile ȋn care :
– reducerea ponderii consumurilor intermediar e nu a afectat calitatea producției;
– producț ia pus ă ȋn circulație pe piată să corespundă cerințelor pieț ei, de ci să fie asigurată vânzarea
ṣi ȋncasarea acesteia .
In cazul nostru se observă că ȋ ntrep rinderea s -a orientat spre creṣ terea ponderii acelor produse
cu o valoare adăugată mai mare decât media bazei de comparație, ceea ce ne determină să
presupunem c ă acestea ar co respunde cerinț elor pietei.
Aplicatii de rezolvat / întrebări:
1. Indicele productiei exercitiului (Q e) = 105%.
Indicele valorii adaugate (Q a) = 108%.
Indicele productivitatii muncii (calculata pe baza valorii adaugate) = 97% .
Aceasta semnifica :
a) cresterea numarului de personal si reducerea ponderii consumurilor intermediare
(cumpararilor);
b) scaderea numarului de personal si reducerea ponderii consumurilor intermediare
(cumpararilor)
c) scaderea productivitatii muncii si cresterea ponderii consumurilor intermediare (cumpararilor);
d) sporirea productivitatii muncii si reducerea numarului de personal.
2. Valoarea adaugata se defineste ca fiind :
a) diferenta dintre veniturile din exploatare si cheltuielile de exploatare ;
b) volumul total de activitate al firmei ;
c) cresterea (plusul) de bogatie obtinuta prin activitatea productiva a intreprinderii ;
d) diferenta dintre productia exercitiului si cheltuielile totale.
3. Cheltuieli fixe = 240.000 mii lei.
Pretul de vanzare = 10.000 lei/buc.
Cheltuieli variabile unitare = 7.000 lei/buc.
Capacitatea de productiei = 160.000 buc.
Gradul de folosire a capacitatii de productie corespunzatoare pragului de rentabilitate
(punctului critic) este de :
29 a) 50% ;
b) 35% ;
c) 35% ;
a) 25% ;
b) 40%.
4. Indicele numarului de personal (N) = 105%
Indicele product ivitatii muncii (Qe/N) = 98%
Indicele cifrei de afaceri = 101,5%
Aceasta semnifica :
a) a crescut numarul de personal, s -a redus productivitatea muncii si gradul de valorificare a
productiei exercitiului ;
b) a crescut numarul de personal, gradul de valorificare a productiei exercitiului si s -a redus
productivitatea muncii ;
c) s-a redus productivitatea muncii si a crescut gradul de valor ificare a productiei exercitiului ;
d) a crescut numarul de personal si s -a redus productivitatea muncii.
5. Indicele numarului mediu de salariati = 98%.
Indicele valorii medii anuale a activelor fixe = 105%.
Indicele productiei exercitiului = 107%.
Indicele cifrei de afaceri = 109%.
Aceasta semnifica :
a) sporirea gradului de inzestrae tehnica a muncii si scaderea gradului de valorificare a productiei
exercitiului ;
b) cresterea gradului de inzestrare tehnica a fortei de munca a productivitat ii muncii si a gradului
de valorificare a productiei execitiului ;
c) cresterea productivitatii muncii si scaderea gradului de inzestrare tehnica a muncii si a
gradului de valorificare a productiei exercitiului ;
d) cresterea gradului de valorificare a productie i si scaderea productivitatii muncii.
30
CAPITOLUL III
ANALIZA COSTURILOR ACTIVITĂȚII ECONOMICE A FIRMEI
Obiective:
1. Corelarea cunostintelor teoretice privind costurile cu abilitatea de a le aplica ȋn practica firmei;
2. Înțelegerea și elaborarea de modele pe baza elementelor de cost care vor permite a naliza unor fenomene
economice la nivelul firmei ;
3. Constientizarea importantei cunoasterii efectelor produse de acțiunea unor factori asupra activitatii economice a
firmei;
4. Formarea raționamentului care să permită identificarea cauzelor care determi na modificarea costurilor;
5. Acumularea de cunostinte ṣi abilități necesare asigurarii competitivitatii la nivel pieței forței de muncă
Zona cheltuielilor unei firme cuprinde o arie larg ă de fenomene economice legate ȋn esență de
consumul utilizării f orțelor de producție (natură, muncă , capital). In acest context, costurile ocup ă un
loc deosebit ȋn managementul intern al ȋntreprinderii ȋntrucât de utilizarea eficientă a forț elor de
produc ție depinde ȋn mare masură de capacitatea concurențială a firmei respective.
Problemele analizei chelt uielilor de producț ie ale ȋntreprinderii, ȋn optica diagnosticului, su nt:
3.1. – analiza chel tuielilor aferente veniturilor ȋ ntreprinderii;
3.2. – analiza eficienț ei costurilor aferente cifrei de afaceri (variabile ṣi conventional constante);
3.3. – analiza diagnostic a principalelor categorii de cheltuieli (materiale, salariale);
3.1. – Analiza cheltuielilor aferente veniturilor intreprinderii
Desfăṣurarea activității unui agent economic necesită consum de resurse umane, materiale, financiare.
Dupa natura lor, cheltuielile se grupeaza ȋ n:
A. cheltuieli de exploatare;
B. cheltuieli financiare;
C. cheltuieli extraordinare.
A – Cheltuielile de exploatare cuprind:
Consumurile de materii prime, materiale
auziliare, piese de sc himb;
Uzura obiectelor de inventar;
Costul mă rfii vândute
Cheltuieli cu lucrarile ṣi serviciile
executate de terț i;
Cheltuieli cu impozitele si taxele;
Cheltuieli cu personalul;
Cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe,
provizioane;
Cheltuieli privind ac tivele cedate;
Cheltuieli privind amenzile si pena litățile.
B – Cheltuielile financiare includ: Dobânzi curente aferente ȋ mprumuturilor
primite;
Pierderile din vânzarea valorilor
imobiliare ṣ i de plasament;
Diferenț ele de curs valutar;
Sconturile acordate clienț ilor.
C – Cheltuielile extraordinare sunt
formate din acele cheltuieli care nu su nt
legate de activitatea normal ă a ȋntreprind erii.
In aceasta categorie de c heltuieli se reflectă
valoarea pierderilor din calamități ṣ i
exproprieri de active.
Corespu nzator a cestor categorii de
cheltuieli, veniturile se grupeaza ȋ n 3
categorii:
A. Venituri din exploatare;
B. Venituri financiare;
C. Venituri extraordinare.
A – Veniturile din exploatare cuprind:
Venituri din vâ nzarea produselor;
31 Venituri din lucră ri executate, se rvicii
prestate;
Venituri din vânzarea de marfă ;
Venituri din producția stocată ;
Venituri din producția imobilizată ;
Venituri din cedarea activelor;
Venituri din dona ții primite;
Venituri din subvenț ii aferente cifrei de
afaceri.
B – Veniturile financiare includ: Venituri din dobânzi ȋ ncasate;
Venituri din titluri de plasament;
Venituri din diferenț e favorabile de curs
valutar;
Venituri din participaț ii;
Venituri din sconturi obț inute.
C – Veniturile extraordinare sunt
venituri rezultate din compensaț iile p rimite
pentru cheltuieli sau pierderi din calamit ăți
sau alte evenimente extraordinare.
Dacă se face o corelație ȋ ntre cheltuieli ṣi venituri, se constată ca su nt cheltuieli care
generează venituri si cheltuieli care nu generează venituri .
Cheltuielil e de exploatare se coreleaza direct cu veniturile din exploatare , ȋn timp ce
cheltuielile financiare nu au ca rezultat ȋ ntotdeauna obținerea de venituri financiare . Din contra,
unele cheltuieli financiare pot fi corelate cu venituri din exploatare .
Anali za cheltuielilor aferente veniturilor ȋ ntreprinde rii are rolul de a evidenț ia evolu ția
acestora, factorii care in fluenteaza nivelul lor, precum ṣ i identificar ea rezervelor care pot fi puse ȋ n
valoa re pentru reducerea lor sau menținerea ȋn limita de eficien tă.
Eficienț a cheltuielilor aferente veniturilo r ȋntreprinderii se realizează cu ajuto rul
indicatorului “rata eficienț ei costurilor totale” (C t ) care poate fi determinată astfel:
I)
1000xVtChct
t
In cazul primului model, eficienț a costur ilor totale este rezultatul respectă rii corelatie i dintre
ritmul de creṣ tere al venitur ilor totale (ca efect al utiliză rii resurselor umane, materiale ṣ i
financiare ale ȋntreprinderii) ṣi ritmul de creṣ tere al che ltuielilor totale.
In mod normal ar trebui : ct1 < c t0 I V t > I Ch t
II)
1001
n
iti i
txcg
c gi = structura veniturilor pe tipuri de activitate
(exploatare, financiare, extraordinare)
cti = rata costurilor totale pe tipuri de activitate
Cel de al 2 -lea model, scoate ȋn evidență aportul modificarii struct urii veniturilor asupra
eficienț ei cheltuielilor totale. Un asemen ea model este foarte important ȋntrucât ȋntr -o economie
normală contribu ția cea mai mare la eficiența costurilor totale trebuie să o aibă activitatea care
corespunde profilului ȋntreprinderii (ȋ n cazul nostru, activitatea de exploatare).
Asupra eficientei costurilor totale acț ioneaz ă urmatorii 2 factori :
– modificarea structurii veniturilor pe tipuri de activitate
– modificarea ratei costurilor pe tipur i de activitate.
32
Natura
activitatii Venituri
– mii lei – Structura
veniturilor % Cheltuieli
– mii lei – Rata eficientei
costurilor
Prevazut
0 Efectiv
1 Prevazut
0 Efectiv
1 Prevazut
0 Efectiv
1 Prevazut
0 Efectiv
1
Exploatare 2800 3150 70 75 2492 2772 890 890
Financiara 800 756 20 18 960 793.8 1200 1050
Extraordinara 400 294 10 7 324 235.2 810 800
Total
4000
4200
100
100
3776
3801
944
905
I)
1000xVtChct
t
Δ ct = ct1 – ct0 = 905 – 944 = -39 lei la 1000 lei venit
905420038011000
11
1 xVChc
tt
t
lei la 1000 lei venit
944400037761000
00
0 xVChc
tt
t
lei la 1000 lei venit
1) Influenț a modificarii veniturilor totale (factor cantitativ)
95,44 94405,899 1000
00
10
tt
tt
tVChxVChV
lei la 1000 lei venit
2) Influenta modificarii cheltuielilor totale (factor calitativ)
95,5 05,899 905 1000
10
11
tt
tt
tVChxVChCh
lei la 1000 lei venit
Constatam că la nivelul ȋntreprinderii s -a obținut o creṣtere a eficienț ei cheltuielilor totale cu
39 lei la 1000 lei venituri. Ca rezu ltat, situația se apreciază favorabil pentru ca va avea loc o cre ṣtere
a profitului, sursă pentru cons tituirea fondurilor necesare realizării de noi investiț ii, cre ṣterii
cointere sarii materiale a salariatilor ṣ i a asocia ților.
Din punct de vedere cauzal (factorial) se constată că :
– creṣterea eficienț ei costurilor totale cu 39 lei la 1000 lei venit este efectul respectarii corelației
dintre ritmul de creṣ tere al venitului care s -a concretizat ȋn sporirea eficienț ei cu 44,95 lei la 1000
lei venit si a ritm ului de cre ṣtere al cheltuielilor (a cărei influneță este negativ ă, respectiv de 5,95 lei
la 1000 lei venit),
Ritmul de cre ṣtere al veniturilor este mai mare dec ât ritmul de cre ṣtere al cheltuielilor
totale (105% > 100,66%), astfel că această creṣtere a c heltuielilor de la 3.776.000 lei la
3.801.000 lei este justificată din punct de vedere economic.
Pentru activitatea de exploatare:
lei x ct 890 100028002492
la 1000 lei venit
33 II)
1001
n
iti i
txcg
c
Δ ct = c t1 – ct0 = 905 – 944 = -39 lei la 10 00 lei venit
1) Influenta modificarii structurii veniturilor pe tipuri de activitate
010 1
100tn
iti i
i cxcg
g
= 940,2 – 944 = -3,8 lei la 1000 lei venit
10010 1
n
iti i
trxcg
c
= rata eficientei costurilor recalculate
2,940100)8107() 120018()89075( x x x
lei la 1000 lei venit
2) Influen ța modific ării ratei de eficienț ă a costurilor pe tipuri de activit ăți
Δ cti = c t1 – rct = 905 – 940,2 = -35,2 lei la 1000 lei venit
La nivelul ȋntreprinderii rezultă o sporire a eficienț ei costurilor cu 39 lei la 1000 lei ven it.
Apreciind aces t rezultat obținut, situația este favorabilă ȋ ntruc ât ȋn condițiile v alorific ării produc ției
ȋntreprinderii se vor crea premisele cre ṣterii profitului brut al ȋntreprinderii, sursă pentru constitui rea
fondurilor necesare investiț iilor, fondurilor de premie re a salaria ților ṣi fondu rilor de distribuire ale
asociaț ilor.
Din punct de vedere factorial, sporirea eficien ței costurilor totale cu 39 lei la 1000 lei venit
este efectul:
(a) modificarii structurii veniturilor care au o influență favorabilă cu 3,8 lei la 1000 lei venit.
Aceasta ȋ nseamn ă că a crescut ponderea veniturilor la acea formă de activitate care are o eficiență a
cheltuielilor mai bună decât media pe ȋ ntreprindere. In cazul nostru, se observ ă că a crescut
pondere a veniturilor aferente activită ții de exploatare de la 70% la 7 5%, activitate a carei eficiență a
costu rilor este mai bună decât eficiența totală 890 < 944 lei la 1000 lei venit.
Apreciem că structura este favorabilă pentru c ă:
– activitatea de exploa tare are ponderea cea mai mare ṣi cor espunde profilului activității
ȋntreprinderii
– produsele activităț ii de e xploatare sunt destinate pieței, deci există o legatură directă cu
rezultatele ob ținute de ȋ ntreprindere.
(b) influenta modificarii ratei eficien ței costurilor pe tipuri de activitate a determinat cre ṣterea
eficien ței costurilor totale cu 35,2 lei la 1000 lei venit.
Și ȋn acest caz, situația se apreciază favorabil d eoarece realizarea unei eficienț e a co sturilor
pe fiecare activitate ȋn parte este rezultatul respectării corelaț iei dint re ritmul de cre ṣtere al
veniturilor, față de ritmul de cre ṣtere al cheltuielilor.
Semnificativ este ṣi faptul că s-au redus pierderile din activitatea financiar ă ṣi anume rata de
eficien ță a costurilor efectiv ă ȋn activitatea financiar ă < rata de eficien ță a costurilor prevazut ă ȋn
activitatea financiar ă (1050<1200).
Masura rea modifică rii nivelului cheltuie lilor totale la 1000 lei venit ȋn rezultatul exercitiului
ȋnainte de impozitare se realizeaz ă cu ajutorul relaț iei:
34
lei xVxcct
t t 8,16310004200)944 905(1000) (1
0 1
ceea ce ȋnseamn ă că a crescut rezultatul față de cel prevazut ȋ n bugetul de venituri ṣi cheltuieli cu
+163, 8 lei.
In totalul cheltuielilor , cheltuielile de exploatare deț in ponderea cea mai mare, ceea ce
impune o analiz ă aprofundată a acestora ȋntrucâ t, din pun ct de vedere a l structurii, ele au o
contribuț ie decisiv ă de sporire a eficien ței costurilor totale.
Cheltuielile de exploatare s unt aferente ciclului de exploatare care cuprind ansamblul
urmatoarelor operaț iuni:
– Cump ărarea de materii prime si materiale ;
– Stocarea lor ;
– Procesul de producț ie propriu -zis;
– Stocarea semifabricatelor ṣi a producț iei finite ;
– Vânzarea lor ;
– Achiziț ia ṣi vânzarea de marfă.
Pentru analiz a eficienț ei cost urilor din exploatare se foloseṣ te ca indicator rata eficien ței
costurilor din exploatare (cheltuieli de exploatare la 1000 lei venit din exploatare) care se
determin ă după urmatoarele relaț ii, metodologia de analiz ă a eficienț ei costu rilor din exploatare
fiind asemănă toare cu cea din cazul costurilor aferente veniturilor totale, ast fel:
1)
1000xVexChcex
t
In cazul acestei prime relaț ii, asupra efic ienței costurilor de exploatare acționează urmă torii
factori:
– modificarea veniturilor din exploatare (factor cantitativ)
– modificare cheltuielilor din exploatare (factor calitativ)
Cuantificarea influen ței factorilor implic ă urmatoarele relaț ii:
Δ c ex = c ex1 – cex0
1000
11
1 xVChc
exex
ex
1000
00
0 xVChc
exex
ex
00
101000
exex
exex
exVChxVChV
10
111000
exex
exex
exVChxVChc
Se remarc ă faptul că sporirea eficienț ei cheltuielilor din exp loata re este rezultatul respectă rii
corela ției dintre ritmul de cre ṣtere al venitu rilor ṣ i ritmul de cre ṣtere al cheltuielilor din exploatare .
Ce1 < C e0 Ive > Ich e
2)
1001
n
iexi i
exxcg
c
gi = structura veniturilor din exploatare
cexi = rata de eficiență a costurilor de
exploatare pe tipuri de activitate:
35 produc ție vândută
producție stocată
producție imobilizată
In cazul celui de al 2-lea model, asupra eficienț ei costurilor din exploatare
actioneaz ă direct urmatorii factori:
a) modificare a structurii veniturilor (factor de structură )
b) modificarea ratei eficienț ei costu rilor din exploatare pe activităț i (factor calitativ)
Cuantificarea influenț ei factorilor implic ă urmatoarele relatii:
10010 1
n
iexi i
exrxcg
c
Δ g e : rcex – cex0
Δ c ex : cex1 – rcex
Folosirea acetor rela ții dă posibilitatea măsură rii contribu ției principalelor
activități la modificarea eficienț ei costurilor din exploatare.
In mod normal, contribuț ia decisiv ă la sporirea eficien ței costurilor din exploatare,
trebuie să o aib ă ponde rea veniturilor aferente producției vândute, pentru că :
– producția vândută deține ponderea cea mai mare ȋn cadrul activităț ii de
exploatare;
– produc ția vândută corespunde obiectului de activitate al firmei (produ cție ṣ i
comercializare);
– produc ția vândută reprezintă finalitatea activităț ii de exploatare, iar
comercializarea duce la obț inerea rezultatelor finale ale firmei.
3.2. – Analiza eficientei costurilor aferente cifrei de afaceri (variabile si convențional
constante);
Avind ȋ n vedere deținerea de c ătre cantitatea vândută (respectiv CA) a ponderii
celei mai mari ȋn cadrul activității de exploatare, rezultă faptul c ă, sporirea eficienț ei
costurilor aferente CA este hotărâtoare ȋ n asigurarea eficien ței de exploatare ṣ i
responsabil ă asupra asigurării performanț elor economice ale firmei.
Pentru caracterizarea ṣi analiza eficien ței co sturilor aferente CA sau producția
vândută se utilizeaz ă indicatorul chel tuieli la 1000 lei CA exprimat ȋ n pre ț de vânzare,
exclusiv TVA.
Pentru aceasta se ut ilizeaz ă urmatoarele relaț ii:
1)
10001000
pqvcqvC
36 2) C1000 = C v1000 + Cf1000 =
1000
pqvcqvv +
1000 xpqF
v
3)
1001000i ixcgC
unde: qv = volumul fizic al productiei vindute
p = pretul mediu de vinz are pe produs
c = costul mediu pe unitatea de produs
cv = costul variabil pe unitatea de produs
F = suma cheltuielilor conventional constante (fixe) aferente qv
gi = structura productiei vindute exprimata pret de vinzare
ci = cheltuielile la 1 000 lei pe produs.
Primul model se recomanda a fi utilizat de catre toti agentii economici , scotind in
evidenta factorii cu actiune directa asupra eficientei costurilor aferente qv (denumit
Modelul CLASIC).
Cel de al 2-lea model da posibilitatea evident ierii rezervelor de sporire a
eficientei costurilor prin intermediul diferitelor categorii de cheltuieli; pune in evidenta
influenta favorabila sau nefavorabila a factorilor specifici fiecarei categorii de cheltuieli.
Cel de al 3 -lea model se recomanda a fi utilizat atunci cind exista un
nomenclator redus de produse sau in cazul lansarii de produse noi .
– lei-
Indicatori Prevazut Efectiv
Total costuri aferente CA (
xcqn
iv
1 ) din care:
720.000
731.400
– variabile
vn
ivxcq
1
540.000
533.600
– fixe (F ) 180.000 197.800
CA exprimată ȋn preț vânzare
xpqn
iv
1
900.000
920.000
CA efectiva exprimat ă ȋn:
– costuri prev ăzute
0
11xcqn
iv
–
726.180
– costuri variabile prevă zute
0
11 vn
ivxcq
–
544.180
CA efectiv ă exprimat ă ȋn pre ț de vânzare prev ăzut
0
11xpqn
iv
–
910.000
37
1000
11 1000
xpqxcq
Cn
ivn
iv
;
1000
1
111
11
1000
1
xpqxcq
Cn
ivn
iv = 795 lei la 1000 lei venit
1000
0
100
10
1000
0
xpqxcq
Cn
ivn
iv
= 800 lei la 1000 lei venit
Δ C1000 = C 11000 – C01000 = 795 – 800 = -5 lei la 1000 lei
In cazul acestui model, factorul care actioneaza determinind modificarea
cheltuielilor la 1000 lei CA sint:
a) modificarea structurii productiei vindute;
b) modific area pretului de vinzare pe produs;
c) modificarea costului pe unitatea de produs.
Cunatificarea influentelor acestor factori implica utilizarea urmatoarelor relatii:
1) Influenta structurii qv (CA)
1000 1000
0
100
10
0
110
11
x
xpqxcq
xpqxcq
sn
ivn
iv
n
ivn
iv
= 798 – 800 = -2 lei la 1000 lei venit
2) Influenta modificarii pretului de vinzare pe produs
1000 1000
0 10 1
1 10 1xxpqxcq
p qcqp
vv
vv
= 789,33 – 798 = -8,67 lei la 1000 lei venit
3) Influenta costului pe unitatea de produs
1000 1000
1 10 1
1 11 1xxpqxcq
p qcqc
vv
vv
= 795 – 789,33 = +5,67 lei la 1000 lei venit
38 Consta tam ca la nivelul CA s -a inregistrat o sporire a eficientei costurilor cu 5 lei
la 1000 lei venit obtinut. CA rezultat, situatia se apreciaza favorabil, intrucit in conditiile
incasarii productiei vindute se vor obtine economii de 5 lei la 1000 lei venit, ce se vor
finaliza in profit real, surse pentru dezvoltarea si remunerarea asociatilor.
Sub aspect cauzal, sporirea eficientei costurilor cu 5 lei la 1000 lei venit, se
explica astfel:
a) modificarea structurii qv (cantitatii vindute) a influentat in mod favorabil cu
2 lei la 1000 lei venit. Aceasta inseamna ca intreprinderea a modificat structura qv in
favoarea sortimentelor care aveau planificat un nivel al cheltuielilor la 1000 lei < media
bazei de comparatie (800 lei la 1000 lei venit).
In cazul in ca re aceasta modificare de structura corespunde necesitatilor pietei,
situatia se apreciaza favorabil , fiind create premisele ca aceste venituri din vinzarea
produselor sa fie incasate.
b) cresterea pretului de vinzare pe produs s-a materializat in sporirea eficientei
costurilor cu 8,67 lei la 1000 lei venit. In cazul in care cresterea pretului de vinzare este
rezultatul imbunatatirii calitatii produselor vindute si al imbunatatirii structurii vinzarii pe
piata externa, situatia se apreciaza favorabil , fiind considerat efort propriu al
intreprinderii.
c) cresterea costurilor pe unitatea de produs s-a concretizat intr -o influenta
nefavorabila , cu 5,67 lei la 1000 lei venit. Situatia se apreciaza nefavorabil , pentru ca:
– costul pe produs reprezinta factorul c alitativ al nivelului cheltuielilor la 1000 lei venit;
– este factorul care poate concretiza cel mai bine efortul propriu al intreprinderii.
De aceea, o apreciere concreta a influentei costurilor pe unitatea de produs asupra
cheltuielilor la 1000 lei CA, presupune evidentierea cauzelor care au determinata aceasta
crestere.
Pot exista urmatoarele cauze:
a) 1. Daca depasirea costului pe produs este rezultatul achizitiei de materii
prime, materiale de calitate superioara, folosirea fortelor de munca cu gra d ridicat de
calificare, realizarea de investitii pentru modernizarea procesului de productie, situatia se
apreciaza favorabil pentru ca toate aceste eforturi suplimentare vizeaza imbunatatirea
productiei vindute .
2. Daca depasirea costului pe produs este efectul modificarii pretului de
achizitie la materii prime si materiale, indexarii salariilor ca urmare a unor acte
normative, situatia se apreciaza ca justificata , pentru ca este efectul unor factori
independenti de intreprindere .
3. Daca este efectul depasirii consumurilor specifice la materie prima si
materiale, a achizitiilor de materie prima si materiale necorespunzatoare calitativ,
nerespectarii corelatiei cheltuielilor cu salariile (Ich sal, Iq v), existentei amenzilor, situatia
este nefavorabila . In acest caz se recomanda a se utiliza cel de al 2 -lea model care da
posibilitatea evidentierii cauzelor concrete ale modificarii costului pe produs.
39 II) C1000 = C v1000 + C f1000
10001000
pqcqC
vv v
v
10001000 xpqFC
vf
Δ str : – 2 lei la 1000 lei CA
Δ Cv1000 Δ p : – 6,5 lei la 1000 lei CA
– 20 lei Δ c : – 11,5 lei la 1000 lei CA
Δ C1000
– 5 lei Δ qv : – 2,2 lei la 1000 lei CA
Δ CA
– 4,35 lei Δ p : – 2,15 lei la 1000 lei CA
Δ Cf1000
+ 15 lei Δ F
+19,35 lei
Δ Cv1000 = Cv 11000 – Cv01000 = 580 – 600 = -20 lei la 1000 lei CA
1)
910000180.5441000 1000
0 00 0
0 10 1
xxpqxcq
p qcqs
vv v
vv v – 600 = 598 – 600 = -2
lei la 1000 lei CA
2)
598920000180.5441000 1000
0 10 1
1 10 1
xxpqxcq
p qcqp
vv v
vv v = -6,5 lei la 1000 lei
CA
3)
5,591920000600.5331000 1000
1 10 1
1 11 1
xxpqxcq
p qcqc
vv v
vv v
v = 580 – 591,5 =
-11,5 lei la 1000 lei CA
Δ Cf1000 = Cf 11000 – Cf01000 = 215 – 200 = +15 lei la 1000 lei CA
1)
1000000.900000.1801000000.910000.1801000 1000
0 00
0 10x x xxpqF
xpqFq
v v = 580
– 591,5 = -11,5 lei la 1000 lei CA
40 2)
1000000.910000.1801000000.920000.1801000 1000
0 10
1 10x x xxpqF
xpqFp
v v =
+2,15 lei la 1000 lei CA
3)
1000000.920000.1801000000.920800.1971000 1000
1 10
1 11x x xxpqF
xpqFF
v v =
+19,35 lei la 1000 lei CA
Constatam ca influenta nefavorabila a costului pe produs de 5,67 lei la 1000 lei
CA este rezultatul urmatoarelor cauze :
1. reducerea costului variabil pe unita tea de produs care a influentat favorabil
cu 11,5 lei la 1000 lei CA;
2. cresterea sumei cheltuielilor fixe aferente CA care a influentat nefavorabil
cu 19,35 lei la 1000 lei CA.
In ceea ce priveste influenta favorabila a costului vraiabil pe produs de 11,5 lei la
1000 lei CA, situatia se apreciaza favorabil, in conditiile in care reducerea costurilor cu
materiale, combustibili, energie si a cheltuielilor salariale, nu au afectat calitatea
produselor finite vindute.
In cazul in care aceasta scadere a costur ilor s -a facut in detrimentul calitatii (desi
influenta este favorabila in sensul reducerii), situatia se apreciaza negativ, pentru ca
aceste produse cu calitate necorespunzatoare nu au asigurat incasarea si deci, nu sint
premise pentru ca eficienta costur ilor sa se finalizeze in profit.
In ceea ce priveste influenta cheltuielilor fixe aferente CA care nu au determinat o
influenta favorabila (+19,35 lei) situatia se apreciaza in functie de cauzele care au
determinat aceste depasiri.
In cazul in care depas irea cheltuielilor fixe este rezultatul unor investitii noi
privind modernizarea procesului de productie, situatia este justificata economic
(efectuarea unor asemenea investitii creeaza premise pentru scaderea consumurilor
specifice la materiile prime, mat eriale, combustibili, energie si asigura respectarea
corelatiei dintre cresterea productivitatii muncii ci cresterea salariului mediu annual).
In cazul in care sporirea cheltuielilor fixe este rezultatul unor penalitati, amenzi,
nerespectarea corelatiei c heltuielilor salariale, depasirea cheltuielilor de administratie,
situatia se apreciaza nefavorabil din punct de vedere economic.
In concluzie, daca admitem ca depasirea cheltuielilor fixe aferente CA este
rezultatul unor investitii noi, situatia se aprec iaza favorabil, intrucit eforturile
suplimentare pe linia costului pe produs au avut ca scop imbunatatirea calitatii productiei
vindute si deci cresterea competitivitatii acesteia pe piata.
Acest lucru este confirmat si de faptul ca pretul influenteaza fa vorabil (ca efect al
imbunatatirii calitatii) depaseste influenta negativa a costului pe produs.
41
3.3 – Analiza diagnostic a principalelor categorii de cheltuieli (materiale, salariale)
Analiza cheltuielilor materiale
Cheltuielile materiale de țin o pondere mai mică sau mai mare în funcție de profilul de
activitate al întreprinderii. Ele reprezintă expresia valorică a consumurilor de resurse
materiale și a prestărilor de servicii de către terți și se compun din 2 mari categorii de
cheltuieli:
– cheltuieli cu materii (materii prime, materii auxiliare, combustibili, etc)
– cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe
Eficiența cheltuielilor materiale se realizează cu ajutorul indicatorului cheltuieli
materiale se revin la 1000 lei CA (
1000Cm ).
Ca modele de analiză:
1.
10001000VeChmCm
2.
10001000
pqvcmqvCm
3.
1001000cmigiCm
Primul model arată eficiența cheltuielilor materiale ce revine la 1000 lei Ve (CA),
atunci când este respectată corelația dintre ritmul de crește re al Ve (ca efect) și ritmul
de creștere al sumei cheltuielilor materiale(ca efort).
Metodologia de analiză este asemănătoare celei prezentate în cazul cheltuielilor totale
aferente la 1000 lei CA.
Al doilea model:
qv = producția fizică vândută
cm = costu l materialelor pe unitatea de produs
p = prețul de vânzare pe unitatea de produs
Asupra eficienței costurilor acționează direct următorii factori:
a) modificare structurii producției vândute
b) modificare prețului de vânzare pe unitatea de produs
c) modificare a costului materialelor pe unitatea de produs
42 Nr
crt Indicatori Prevăzut Realizat
1. Cheltuieli materiale aferente
CA
qcm
2.500 2.800
2. Cheltuieli materiale aferente
CA recalculate
cmq1 2.600
3. CA 4.200 4.400
4. CA recalculată
0 1pq 4.500
24,595 1000200.4500.21000
0 00 0 1000
0
p qvcm qvCm
lei la 1000 lei CA
36,636 1000400.4800.21000
1 11 1 1000
1
p qvcm qvCm
lei la 1000 lei CA
12,41 24,59536,6361000
01000
11000 Cm Cm Cm
lei la 1000 lei CA
1. Influențează modificarea structurii producției fabricate (și vândute)
46,17 24,595 1000500.4600.210001000
0
0 10 1Cmp qvcm qvstr
lei la 1000 lei CA
2. Influențează modificarea prețului pe unitatea de produs
13,13 1000500.4600.21000200.4600.21000 1000
0 10 1
1 10 1
p qvcm qv
p qvcm qvp
lei
la
1000 lei
CA
3. Influențează modificarea costului materialelor pe unitatea de produs
45,45 1000500.4600.236,636 1000 1000
1 10 1
1 10 1
p qvcm qv
p qvcm qvc
lei la
1000 lei la CA
Cheltuielile materiale la 1000 lei CA au înregistrat o creștere cu 41,12 lei, ceea ce
reprezintă o situație nefavorabilă pe ntru întreprindere.
Din punct de vedere cauzal, această creștere s -a realizat pe seama următorilor
factori:
– modificarea structurii CA, ceea ce înseamnă că întreprinderea a crescut ponderea
acelor produse cu o cheltuială materială la 1000 lei CA mai mică d ecât media
bazei de comparație.
– Reducerii prețurilor de vânzare față de nivelul previzionat, respectiv creșterea
cheltuielilor materiale, determinând o influență nefavorabilă, respectiv o majorare
43 față de nivelul prevăzut de 58,58 lei la 1000 lei CA (13,13 + 45,45), creștere care
se reflectă în profitul societății diminuându -l.
O importanță deosebită în cadrul analizei cheltuielilor cu materiale o reprezintă analiza
cheltuielilor cu materii prime și materiale auxiliare prin prisma factorilor specifici
privind aprovizionarea, consumul și producția produsului finit.
În acest sens, pentru un material , suma totală a consumului se exprimă prin
relația:
pacsq Chm
q- producția fizică fabricată
cs- consumul specific (normat de materii prime și materi ale)
pa
– prețul mediu de achiziție al materialului utilizat
pa
cuprinde prețul de facturare al materialelor, cheltuielile de deplasare, manipulare și
păstrare a materialelor respective.
Nr.crt Indicatori Prevăzut Realizat
1. Volumul producției fabricate(buc) 2.555.000 2.700.000
2. Consum specific de materii prime (kg/buc) 0,3 0,27
3. Prețul mediu de achiziție al materialelor (lei) 10.000 11.000
CHELTUIELI MATERIALE
0 0 0 0 pa csq Chm
= 2.555.000 x 0,3 x 10.000 = 7.665 mil lei
1 1 1 1 pa csq Chm
= 2.700.000 x 0,27 x 11.000 = 8.019 mil lei
ΔChm = Chm 1 – Chm 0 = 8019 – 7665 = 354 mil lei
Această creștere a cheltuielilor este determinată de influența următorilor factori:
1. Influența modificării volumul ui fizic fabricat
0 0 0 1: pa cs qqq
= (2.700.000 – 2.555.000) x 0,3 x 10.000 = 435 mil lei
2. Influența modificării consumului specific de materie primă :
0 0 1 1 ) ( : pa cs csqcs = 2.700.000(0,27 -0,3) x 10.000 = -810 mil lei
3. Influența modificării p rețului mediu de achiziție al materialului:
) ( :001 1
pa pa csqpa = 2.700.000. x 0,27 x (11.000 – 10.000) = 729 mil lei
Constatăm o depășire a cheltuielilor cu materiile prime față de nivelul prevăzut cu
354 mil lei. Această depășire se consideră nefav orabilă deoarece firma nu s -a încadrat în
programul prevăzut de producție, cheltuielile de producție înregistrând o creștere cu efect
asupra rentabilității
44 Creșterea cheltuielilor cu materiile prime aferente producției este justificată
economic atunci cân d rezultă ca urmare a creșterii producției și în condițiile în care
vânzările sunt asigurate
( există încheiate contracte).
Din punct de vedere cauzal depășirea cheltuielilor materiale se explică prin:
1. Depășirea volumului fizic al producției determină cr eșterea cheltuielilor materiale
cu 435 mil lei,este o situație normală deoarece atunci când crește producția cresc
și costurile aferente ei.
2. Reducerea consumului specific s -a concretizat într -o economie a cheltuielilor cu
materiale de 810 mil lei, situați e în care se apreciază favorabil deoarece scăderea
consumului specific reflectă efortul propriu al întreprinderii, dar în același timp nu
trebuie să afecteze calitatea produsului finit.
3. Creșterea prețurilor de achiziție a fost cauza principală a depășirii cheltuielilor cu
729 mil lei, situație care poate fi apreciată favorabil numai atunci când se
datorează în exclusivitate calității materialelor producției aprovizionate
Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe
Se urmărește determinarea, inf luențarea modificării cheltuielilor cu amortizarea
asupra totalității costurilor de producție.
Cheltuiala cu amortizarea este convențional constantă și depinde de volumul și
valoarea mijloacelor fixe existente la un moment dat și de norma de amortizare.
Volumul cheltuielilor mijloacelor fixe depinde la rândul său de strategia
managementului unei firme în domeniul dezvoltării și al cheltuielilor de capital.
Norma de amortizare este în funcție de decizia pe care o ia conducerea unei firme
în vederea recupe rării accelerate a investiției inițiale. Deoarece tendința în anumite
momente sau pe anumite piețe este ca producătorul să -și mărească cheltuielile, să -și
recupereze în timp cât mai scurt investiția, statul intervine în mod administrativ prin
proceduri fis cale, încurajând sau descurajând amortizarea accelerată.
Eficiența acestor cheltuieli este caracterizată cu ajutorul indicatorului cheltuieli cu
amortizarea ce revine la 1.000 lei CA / venituri din exploatare / valoarea
10001000CAAA
A – suma c heltuielilor cu amortizarea
100(%)
naVaA
Va
– valoarea medie a mijloacelor fixe din cursul anului
na
– norma medie de amortizare a mijloacelor fixe
45
EIVI Va
I
– valoarea de intrare a mijloacelor fixe intrate în cursul anului ( investitori noi)
E – valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe din cursul anului
10001000
pqnaVaA
Prevăzut Efectiv
A CAI I A A
0 1 1000 1000
01Va Va
01na na
Nr.crt Indicatori Prevăzut Efectiv
1. Valoarea medie a mijloacelor fixe stabilite la
sfârșitul anului (
Va ) 2.100.000 2.610.000
2. Norma de amortizare (
na (%)) 12,5 12
3. Valoarea medie a intrărilor în cursul anului (
I ) 700.000 1.050.000
4. Valoarea medie a casărilor în cursul anului (
E ) 600.000 440.000
5. Valoarea inițială a mijloacelor fixe (Vi) 2.000.000 2.000.000
6. Valoarea cifrei de afaceri (CA) 2.500.000 3.480.000
7. Cheltuieli cu amortizarea 262.500 313.200
000.1000.480.3200.31310001000
11 1
CAA A
90 lei la 1000 lei CA
000.1000.500.2500.26210001000
00 0
CAA A
105 lei la 1000 lei CA
1000 1000 10000 1 A A A
90 – 105 = -15 lei la 1000 lei CA
1)Influența modificării cifrei de afaceri (factor cantitativ)
105 1000000.480.3500.262
100010000
11 A
CAACA
95,43 – 105 = -29,57 lei la 1000
lei C A
2) Influența modificării sumei cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe
46
1000 1000
10
11
CAA
CAAA90 – 75,43 = 14,57 lei la 1000 lei CA
2.1. Influența modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe
1000000.480.3125.0)000.100.2 000.610.2(1000100) (
10 1
CAnaVa Va
Va
18,3 lei la 1000
lei CA
2.1.1. Influența modificării valorii inițiale a mijloacelor fixe
0 1000100) (0
0 1
CAnaVi Vi
Vi
2.1.2. Influența modificării valorii medie a intrărilor în cursul anului de
mijloace fixe
57,12 1000000.480.3125,0)000.700 000.050.1(1000100) (
10
0 1
CAnaII
I
lei la 1000 lei
CA
2.1.3.
1000000.480.3125,0)000.600 000.440(1000100) (
100 1
CAnaEE
E
5,73 lei la 1000
lei CA
2.2.
1000000.480.3)125,0 12,0(000.610.21000100) (
10 1
1
CAna naVa
na
-3,73 lei la 1000 lei
CA
1. CA
-29,57 2.1.1. Vi 0
1000A 2.1.
Va 2.1.2. I 12,57
-15 2. A 18,3 2.1.3. E 5,73
14,57 2.2.
na
-3,73
=> o sporire a eficienței cheltuielilor cu amortizarea ce revine la 1000 lei cu 15 lei la
1000 lei CA.
47 Ca rezultat, situația este favorabilă, întrucât sporirea eficienței cheltuielilor cu
amortizarea (ca element component al costurilor) va determina eficien ța costurilor totale
și implicit creșterea profitului.
Sporirea eficienței cheltuielilor cu amortizarea cu 15 lei la 1000 lei CA este
efectul respectării corelației dintre ritmul de creștere al cifrei de afaceri (influența
favorabilă 29 lei) și ritmul de creștere al sumei cheltuielilor cu amortizarea (influență
nefavorabilă 14,75 lei).
Respectarea acestei corelații este rezultatul sporirii sumei investițiilor ( 12,57),
devansării termenului de punere în funcțiune a mărfurilor care au determinat creșterea
bazei cheltuielilor materiale a societății comerciale.
În concluzie, sporirea investițiilor în mijloace fixe presupune o folosire extensivă
și intensivă a acestora, premisă nu numai a creșterii eficienței acestor cheltuieli ci și a
competitivității produ cției pe piata concurențială.
În ceea ce privește norma de amortizare, aceasta a determinat o deducere a
cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei CA cu 3,73 lei ca urmare a creșterii ponderii a
mijloacelor fixe cu o normă de amortizare mai mică decât medi a pe întreprindere.
Analiza cheltuielilor cu personalul
Analiza acestor cheltuieli vizează următoarele aspecte:
1. Analiza situației generale a cheltuielilor cu personalul
2. Analiza modificării absolute a fondului de salarii (element component cu
pondere a cea mai mare)
3. Analiza eficienței cheltuielilor cu personalul
1.Analiza situației generale a cheltuielilor cu personalul
În această etapă se urmărește cunoașterea evoluției și tendinței unor asemenea
categorii de cheltuieli în raport și de acțiunea unor factori conjuncturali folosind ca
indicatori ponderea cheltuielilor cu personalul, total cheltuieli de producție.
În ceea ce privește structura cheltuielilor cu personalul aceasta se poate realiza în
funcție de mai multe criterii:
a) în funcție de elementele componente ale cheltuielilor cu personalul
– salarii tarifare
– sporuri acordate (pe categorii de personal)
– premii și alte beneficii
– impozite, taxe, contribuții
b) structura cheltuielilor pe categorii de personal
– muncitori
– ingineri
– economiști
Această structură e ste importantă pentru evidențierea mutațiilor care s -au produs în
structura personalului cât și pentru efectuarea de comparații cu firme similare.
48 c) structura cheltuielilor cu personalul pe forme de salarizare practicate
d) structura cheltuielilor cu personalul în raport de modul de includere a
acestor cheltuieli în costuri este necesară în localizarea rezervelor
existente pentru sporirea cheltuielilor cu salariații
Fiecare din această clasificare poate fi folosită în funcție de scopul urmărit.
2.Analiza modif icării absolute a fondului de salarii
Fondul de salarii este elementul cu ponderea cea mai mare în cadrul cheltuielilor
cu personalul. În același timp de modificare a fondului de salarii depinde și modificarea
celorlalte elemente cum ar fi impozitul pe sa larii, contribuții, taxe.
Modificarea fondului de salarii este cauza principală a modificării cheltuielilor cu
personalul și implicit a costului producției.
Modificarea absolută a fondului de salarii depinde de influența următorilor
factori:
1. Modificarea
Ns
2. Modificarea salariului mediu anual
Modificarea numărului mediu de ore pe un salariat (timp consumat)
Modificarea salariului mediu orar ( a cărui mărime este dată de salariul mediu orar
tarifar și adaosul)
SaNs Fs
ShtNs Fs
Sa
– salariul mediu anual
Ns – numărul mediu de salariați
t- timpul lucrat pe un salariat
Sh
– salariul mediu orar
a – adaosul
ΔNs
ΔFs Δt
Δ
Sa Δ
Sh t
Δ
Sh
Δa
ΔF=Fs 1 – Fs0 = 20.000 mil lei
Sh
=
Sh t + a
49
0 0 1 ) (: Sa Ns Ns Ns5.000 mil lei
) ( :0 1 1 Sa SaNsSa
15.000 mil lei
2.1.
Shttt Nst ) ( :0 1 1 1 -2.000 mil lei
2.2.
) ( : 0 11 1 Sh Sht NsSh 17.000 mil lei
2.2.1.
) ( : 0 11 1t tt Sh Sht NsSh 16.500 mil lei
2.2.2.
) ( :0 1 1 1 aat Nsa 500 mil lei
Societatea comercială nu s -a încadrat în fondul de salarii prevăzut, înregistrând o
depășire absolută de 20.000 mil lei.
Ca rezultat, situația este nefavorabilă pentru că depășirea fondului de salarii a
determinat creșterea costurilor și respectiv reducerea profitului.
Cauzal putem spune că:
1. Creșterea numărului de salariați a determinat în mod corespunzător o depășire a
fondului de salarii cu 8.000 mii lei; situația este justificată economic atunci când
depășirea numărului de salariați este rezultatul dezvoltării activității întreprinderii.
2. Creșterea salariului mediu anual a determinat o depășire a fondului de salarii cu
15.000 mii lei; situația este justificată atunci când creșterea salariului mediu anual
este rezultatul creșterii cu precădere a nivelului productivității muncii.
Creșterea salariului anual poate fi justificat și în cazul indexării acestuia ca urmare a
unor ac te normative.
În cazul analizei noastre se observă că depășirea salariului mediu anual este rezultatul
creșterii salariului mediu orar tarifar, a cărui mărime se stabilește în funcție de gradul
de calificare a forței de muncă și respectiv gradul de comple xitate a muncii.
Sporirea gradului de calificare a forței de muncă rezultă ca efect a creșterii
productivității muncii în sensul scăderii timpului consumat pe produs și îmbunătățirii
producției finite(crește competitivitatea pe piață).
3.Analiza eficienț ei cheltuielilor cu salariile
Eficiența cheltuielilor cu salariile poate fi analizată cu ajutorul indicatorului cheltuieli
cu salariile ce revin la 1000 lei CA, valoare adăugată.
În toate cazurile pot fi utilizate în analiză atât modele de corelație cât ș i modele
multiplicative.
10001000CAFsCs
10001000NsFs
CANsCs
50 Primul model este un model de corelație, creșterea eficienței cheltuielilor cu salariile
fiind efectul respectării corelației dintre ritmul de creștere a CA și ritmul de creștere
al fondului de salarii ca efort.
În cazul celui de al doilea model multiplicativ, sporirea eficienței cheltuielilor cu
salariile este dată de modificarea productivității muncii și modificarea salariului
mediu anual ca formă de cointeresare materială.
1000 10000 1 Cs Cs
CA FsI I
În orice societate comercială, în legătură cu salariile pot apărea o mulțime de
aspecte care trebuie soluționate corespunzător pentru a determina reducerea pierderilor
cauzate de conflictele de muncă (grevă).
Într-un asemenea context poate fi înscrisă și problema negocierii salariilor, de
aceea este necesar stabilirea unei limite maxime de creșteri salariale de către patronat.
Exemplu:
1) CA exprimată în preț de vânzare 8.000 mld lei
2) Costul CA 6.400 mld lei
3) Cheltuieli cu personalul aferente CA 1.800 mld lei
4) Cheltuieli materiale 4.600 mld lei
5) Rezultatul exploatării 1.600 mld lei
6) KPR 5.000 mld lei
7) Profit net 750 mld lei
În condițiile majorării salariilor aceste creșteri salariale pot fi acoperite doar din
rezultatul exploatării. Rezolvarea unei asemenea situații necesită din partea managerilor
negocierea prețului de vânzare astfel încât să se mențină profitul inițial.
În această ipoteză, limita maximă de majorare a salar iului o constituie rezultatul
exploatării ceea ce în procente reprezintă 88,9%.
%9.88 100800.1600.1100exp.Rei FondSalaril z
Dacă salariile în urma negocierilor și a conflictului de muncă se majorează cu
20%, rezultatul exploatării trebuie să se majoreze cu 360 mld lei.(1.800 x 20% = 360 mld
lei).
Pentru a se menține același rezultat al exploatării CA(indicator pe baza căruia se
determină rezultatul exploatării) trebuie să crească cu un procent „x” determinat de cota
de majorare a salariilor și de ponderea acestora în CA.
CA tr ebuie să crească cu 4,5%.
%5,4%20000.8800.1%20 CAFs
51 Sporirea CA cu 4,5% reprezintă exact echivalentul majorării salariilor
(
3601005,4 000.8 mld lei). În aceste condiții nu se modifică profitul net, indicator ce
interesează pe proprietarul KPR.
Respect area corelațiilor cu salariile se reflectă în creșterea eficienței cheltuielilor
cu salariile și respectiv în reducerea costului pe produs.
Indicator Prevăzut Realizat Procent(%)
Salariul mediu anual
Sa 96.000 103.680 108
Productivit atea medie anuală
Wa 800.000 960.000 120
Ponderea cheltuielilor cu salariile
în costul producției g cs 48% 52%
10001000CAFsCs
SaNs Fs
WaNs Ca
Sa WaI I
120% > 108%
Respectarea acestei corelații se reflectă în cheltuielile cu salariile la 1000 lei CA.
10001000
00 0 CAFs Cs
lei
WaSa Cs120 10001000
00 0
lei
WaSa Cs108 10001000
11 1
leiCs Cs Cs 121000 1000 10000 1
la 1000 lei CA
1. Influența modificării
Wa
20 1000 1000 :
00
10
WaSa
WaSaWa
lei la 1000 lei CA
2. Influența modificării
Sa
52
8 1000000.960000.961000000.960680.1031000 1000 :
10
11
WaSa
WaSaSalei la 1000
lei CA
Rezultă că reducerea cheltuielilor cu salariile cu 12 lei la 1000 lei CA este
rezultatul respectării corelației dintre ritmul de creștere al
Wa care a influențat favorabil
cu 20 lei la 1000 lei CA și ritmul de creștere al salariului mediu anual (influențat
nefavorabil) cu 8 lei la 1000 lei CA.
Respectarea corelației cheltuielilor cu salariile are ca efect final reducerea costului
pe produs având în vedere ponderea cheltuielilor cu salariile în costul producției. Acest
lucru se determină folosind următoarea relație:
%52 100 100120108100 1001cs
WaSagII
-5,2
Respectarea corelației cheltuielilor cu salariile a avut ca efect final reducerea
costulu i pe produs cu 5,2 %.
Aplicații de rezolvat / întrebări:
1. Pe baza indicatorilor :
– mii lei –
INDICATORI P0 P1
1. Salariul mediu anual 48.000 57.600
2. Productivitatea medie anuala 200.000 250.000
Influenta modificarii productivitatii muncii asupra cheltuielilor cu salariile la
1000 lei productie este de :
a) + 180 lei;
b) – 210 lei;
c) – 48 lei;
d) + 1200 mii lei .
2. Intreprinderea « X » prezinta un indice de corelatie intre dinamica salariului mediu si
dinamica productivitatii muncii
1
WIIS subunitar. Aceasta semnifica :
a) o reducere costurilor pe seama cheltuielilor cu salariile;
b) remunerarea nejustificat de mare a personalului ;
c) o act ivitate ineficienta a personalului operativ ;
d) o utilizare mai buna a timpului de munca exprimat in ore.
3. Indicele fondului de salarii = 96%
Indicele salariului mediu anual = 102%
Indicele productivitatii muncii anuale = 104%
53 Aceasta semn ifica :
a) a crescut numarul de personal si nu s -au modificat cheltuielile cu salariile la 1000
lei cifra de afaceri ;
b) s-a redus numarul de personal si cheltuielile cu salariile la 1000 lei cifra de
afaceri ;
c) s-a redus numarul de personal si au crescut cheltu ielile cu salariile la 1000 lei
cifra de afaceri ;
d) a crescut numarul de personal si au crescut cheltuielile cu salariile la 1000 lei cifra
de afaceri.
4. Pe baza relatiei :
, 1000 1000
010
110 pqVCF
pqVCF
unde:
CF – suma cheltuielilor fixe;
qV – canti tatea vanduta;
p – pretul de vanzare pe produs.
Se determina :
a) influenta productiei vandute asupra ratei rentabilitatii ;
b) influenta cifrei de afaceri asupra profitului ;
c) influenta preturilor de vanzare asupra cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de
afaceri ;
d) influenta volumului fizic asupra cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri.
5. Influenta costurilor pe unitatea de produs asupra cheltuielilor la 1000 lei, cifra de
afaceri este de – 25,10 lei ‰.
Aceasta semnifica :
a) s-a modificat structur a cifrei de afaceri in favoarea produselor cu costuri mai mici
ca media ;
b) au crescut cheltuielile cu materialele ;
c) s-au redus costurile pe unitatea de produs ;
d) a crescut cantitatea de produse mai repede decat suma cheltuielilor cu
materialele .
54 CAPITOLUL IV
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE
Obiective:
1. Cunoa ṣterea unor noțiuni specifice gestiunii resurselor umane: fond de salarii, timp maxim
disponibil, productivitatea medie a muncii – anuala, zilnica,orara , productivitate marginala, etc.
2. Corelarea cunostintelor teoretice privind gestiunea resurselor umane cu abilitatea de a le aplica
ȋn practica firmei;
3. Înțelegerea și elaborarea de modele specifice utilizarii forței de muncă care vor permite analiza
unor fenomene economice la n ivelul firmei ;
4. Formarea raționamentului care să permită identificarea cauzelor care determina modificarea
numărului mediu de personal, fondului de salarii ṣi productivității muncii;
5. Corelarea cunostintelor teoretice cu abilitatea de a le aplica in pr actica firmei;
4.1. Analiza cantitativă și structurală a forței de muncă
Folosirea timpului de muncă se realizează pe baza balanței interne care cuprinde
pe de o parte surse totale de timp ale unei perioade iar pe de altă parte modul de utilizare
al timpului maxim disponibil, respectiv cauzele folosirii incomp lete ale acestuia.
Balanța timpului de lucru este reprez entată de următoarea schemă:
Timp utilizat efectiv
Tmax Justificat
Timp neutilizat nejustificat
Tc
Sărbători legale nelucrătoare + concedii legale de odihnă
T justificat – conc ediu de odihnă
– concediu de maternitate
– satisfacerea serviciului militar
– timpul afectat pentru demnitari
T nejustificat – absențe nemotivate
– lipsă de la lucru fără aprobare legală
În analiza utilizării timpului d e lucru se urmărește creșterea ponderii fondului de
timp utilizat efectiv în cadrul T max pe seama respectării sau reducerii timpului neutilizat
justificat și eradicarea timpului neutilizat nejustificat.
Aprecierea modificării ce a intervenit în utilizarea timpului de muncă se face pe
baza indicatorilor menționați în mărime absolută , în mărime relativă, în mărimi de
structură și cu ajutorul coeficientului de utilizare a fondului de timp maxim disponibil
determinat pe baza raportului Fond de timp efectiv utilizat / fond
de timp maxim de utilizare
max1
TTkn
55 Absenteismul poate fi generat de motive justificate (școală, accidente de muncă,
maternitate, evenimente familiale, obligații sociale, cauze economice,( șomaj tehnic) și
motive nejustificate(absențe nemotivate).
Deși absenteismul permite numai o valoare cantitativă a utilizării timpului de
lucru, cunoașterea aceasta prezintă un interes deosebit datorită consecințelor economice
reflectate direct în gradul și modul de utilizare al capacității și indirect în mărimea
cheltuielilor și rezultatelor.
Costul absenteismului este un cost ascuns ce degajează performanțele atât la nivel
micro cât și macro economic.
În fundamentarea decizi ilor prezintă o deosebită importanță examinarea structurii
timpului de muncă în cadrul unui schimb.
Folosirea completă a timpului de muncă dintr -un schimb depinde nu numai de
comportamentul salariaților ci și de o serie de variante ale organizării producț iei(cazul
industriei) al ofertei și cererii (cazul comerțului), ale particularităților cererii și am
plasamentului unității de distribuție, ale sistemului de aprovizionare, ale volumului și
calității ofertei, ale volumului structurii circulației turistice, ale formei de vânzare
practicate, ale nivelului prețului.
Din punct de vedere al analizei economico financiare, o problemă deosebită o
reprezintă efectele economice ale neutilizării timpului de lucru asupra principalilor
indicatori economico financiari, astfel utilizarea incompletă a timpului de lucru afectează
următorii indicatori și efectul se măsoară utilizând următoarele relații:
1. asupra modificării valorii produselor
0 0 11 whttNst
T = Ns x t t – timp lucrat în ore de un salariat
Δt – numărul de ore lucrate de un salariat
2. asupra modificării valorii adăugate
00
0 0 11 1QeMwhttNst
3. asupra modificării valorii privind marfa fabricată
00
0 0 11QeQfwhttNst
4. asupra modificării CA( produsele vândute)
0 00
0 0 11QfCA
QeQfwhttNst
5. asupra profitului brut
0
0 00
0 0 11 rvQfCA
QeQfwhttNst
rv0 – rata veniturilor în funcție de vânzare
56 4.2. Analiza eficienței utilizării resurselor umane; analiza factorilor determin anți ai
productivității muncii.
Eficiența utilizării potențialului uman se exprimă cu ajutorul indicatorilor de
productivitate (medie și marginală).
Productivitatea muncii este definită în literatura de specialitate ca fiind forța
productivă a muncii sub forma capacității forței de muncă de a crea într -o perioadă de
timp un anumit volum de produse și prestații sau eficiența cu care este cheltuită o
anumită cantitate d e muncă.
TQW
Q-efect; t – efort
QTW
În practica calculului economiei și a analizei financiare privind productivitatea
muncii se utilizează un sistem de indicatori prin care se exprimă fie can titatea de produse
obținute cu o anumită cheltuială de muncă, fie cheltuiala de muncă efectuată pentru
obținerea unei unități de produse.
De asemenea, în practica economică, calculul productivității în unități valorice la
nivel microeconomic pot fi folosi ți indicatorii:
– valoarea producției
– valoarea producției fabricată
– valoarea adăugată
– cifra de afaceri
În raport cu cheltuiala de muncă, deosebim indicatorii valorici parțiali ai
productivității muncii
1.
NsQWa ; 2.
TzQWz ; 3.
ThQWh
TzQWz
=>Q=Ns x Nz x Wz
Tz = Ns x Nz
Având în vedere că total om zile lucrate este rezultatul produsului dintre numărul mediu
scriptic și numărul de zile lucrate de un salariat
Tz = N s x Nz
Iar total om ore lucrate este în funcție de numărul de salariați, numărul de zile lucrate
de un salariat și durata zilei de lucru.
T1=Ns x Nz x N 1
Ajungem la concluzia că indicatorii valorici parțiali ai productivității muncii se pot
calcula după ur mătoarele relații:
1.
WzNz Wa
2.
WhNh Wz
Pe baza acestor relații se poate realiza analiza situației generale a productivității muncii
pe baza indicatorilor valorici potențiali evidențiind folosirea rațională a timpului de
muncă.
57
Teoretic pot exista următoarele situații:
1.
WhI WzI WaI
Aceasta reprezintă o situație normală întrucât este rezultatul utilizării corecte a
timpului de lucru, întreprinderea a respectat numărul de zile pe un salariat, programat și
a respectat durata zilei de lucru.
Nz1 = Nz 0
Nh1 = Nh 0
2.
WhI WzI WaI
Această situație reflectă o activitate nefavorabilă întrucât deși s -au depășit toți
indicatorii valorici parțiali ai productivității muncii, ea este rezultatul utilizări i
incomplete a timpului de lucru.
Nz1 < Nz 0
Nh1 < Nh 0
3.
WhI WzI WaI
Această situație reflectă o activitate favorabilă întrucât întreprinderea a mărit
numărul de zile lucrate de un salariat ( prin reducerea timpului neutilizat) și a respe ctat
durata zilei de lucru
Nz1 > Nz0 reducerea timpului neutilizat (activitate favorabilă)
Nh1 = Nh 0
4.
WhI WzI WaI
Această situație reflectă o activitate nefavorabilă întrucât întreprinderea nu a
respectat durata zilei de lucru.
Nz1 = Nz0
Nh1 > Nh0 nerespectarea duratei de lucru (activitate nefavorabilă)
Analiza producției ca efect al utilizării potențialului uman
Pentru a realiza analiza producției ca efect al utilizării potențialului uman se
pornește de la următorul rațio nament :
WaNsQ ;
WzNz Wa ;
WhNh Wz
Pornind de la acest raționament sistemul factorial al volumului producției ca efect
al utilizării potențialului uman se prezintă astfel :
ΔNs
ΔQ ΔNz
Δ
Wa ΔNh
Δ
Wz
58 Δ
Wh
Din acest model factorial rezultă că relația matematică care pune în evidență
valoarea producției ca efect al utilizării potențialului uman este următorul:
WhNhNzNsQ
Din această relație rezultă că asupra modificării valorii Q ca efect al utilizării
potențialului uman influențează următorii:
– influența numărului mediu de salariați
– influența numărului mediu de zile lucrate de un salariat
– influența duratei zile i de lucru (numărul mediu de ore pe zi)
– influența
Wh
Exemplu:
Analiza situației generale a productivității muncii pe baza indicatorilor parțiali valorici
ai acesteia.
Indicatori Simbol Valori
Prevazut Efectiv %
1. Valoarea produ cției (mii lei)
2. Nr mediu de salariați
(persoane)
3. Total om zile lucrate
4. Total om ore lucrate Q
Nz
Tz
Th 2.208.000
600
138.00
1.104.000 2.238.390
595
133.875
1.017.450 101,38
99,17
5. Productivitatea medie anuală
6. Nr zile p e un salariat
7. Productivitatea medie zilnică
8. Durata zilei de lucru
9. Productivitatea orară
Wa
Wz
Nz
Nh
Wh
3.680.000
160.000
230
8
2000 3.762.000
16.720
225
7,6
2.200 102,23
104,5
97,83
95%
110
WzNz Wa
WhNh Wz
Iwa = 102,23 %
WhI WzI WaI
Iwz = 104,5 % Nz1 < Nz 0
Iwh = 110 % Nz1 < Nz 0
Se constată că întreprinderea a realizat și a depășit toți indicatorii valorici parțiali
ai productivității muncii.
Din punct de vedere cantitativ situația se apreciază favorabil.
59 Ritmul de depășire a acestor indicatori valorici este diferit ca mărime. Astfel :
ritmul de depășire a
Wz este superior ritmului de depășire a
Wa.
Această diferență de ritm este rezultatul neutilizării timpului la nivelul zilelor
licrate de un salariat INz < 100 (=97,83%)
Ritmul de depășire a
Wh este superior ritmului de depășire a
Wz . Această
diferență de ritm este efectul nerespectării duratei zilei de lucru INh < 100 (=95%)
În concluzie, deși s -a înregistrat p depășire a tuturor indicatorilor valorici parțiali
ai productivității muncii din punct de vedere calitativ, situ ația se apreciază nefavorabil
fiind efectul utilizării incomplete a timpului de lucru – dependente de întreprindere, care
exprimă efortul propriu al acestuia în domeniul utilizării potențialului uman.
Aplicații de rezolvat / întrebări:
1. Indicele cif rei de afaceri = 106%.
Indicele productivitatii anuale = 108%.
Indicele productivitatii zilnice = 112%.
Aceasta semnifica :
a) s-au redus numarul mediu de personal si zilele lucrate de o persoana ;
b) a crescut numarul mediu de zile lucrate si s-a redus durata medie a zilei de lucru ;
c) s-a redus numarul mediu de personal si a crescut durata medie a zilei de lucru ;
d) au crescut numarul mediu de zile lucrate si durata medie a zilei de lucru.
2. Indicele productivitatii anuale = 108%.
Indicele productivitatii medii zilnice = 109,5%.
Indicele productivitatii medii orare = 109,5%.
Aceasta semnifica :
a) o situatie favorabila, pentru ca au fost depasiti toti indicatorii productivitatii
muncii;
b) intreprinderea n -a folosit numarul de z ile pe un salariat, dar a respectat durata zilei
de lucru ;
c) intreprinderea are o activitate nefavorabila, pentru ca nu a respectat durata zilei de
lucru;
d) marimea definita a depasirilor indicatorilor productivitatii muncii este rezultatul
scaderii numarului mediu de salariati.
3. Indicele cifrei de afaceri = 107%
Indicele productivitati i anuale = 105%
Indicele productivitatii zilnice = 106%
Aceasta semnifica :
a) a crescut numarul de personal si s -a redus n umarul mediu de zile lucrate ;
b) s-a redus numarul de personal si numarul de zile lucrate ;
60 c) s-a redus numarul de personal si a crescut numarul de zile lucrate ;
d) a crescut cifra de afaceri si numarul de zile lucrate.
4. Indicele fondului de salarii = 108%.
Indicele salariului mediu = 104%.
Indicele cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifra de afaceri = 96%.
Aceasta semnifica :
a) a crescut numarul de personal si a crescut productivitatea muncii intr -un ritm
superior salariului mediu ;
b) s-a redus numarul de personal si a crescut productivitatea muncii intr -un ritm
superior salariului mediu ;
c) s-au redus numarul de personal si productivitatea muncii ;
d) a crescut numarul de personal si salariul mediu intr -un ritm superior
productivitatii muncii
5. Pe baza indicatorilor :
INDICATORI P0 P1
1. Numar mediu de salariati (pers) 96 92
2. Productia marfa fabricata (mil. lei) 4.800.000 5.520.000
3. Cifra de afaceri (mil. lei) 4.320.000 5.106.00 0
Influenta productivitatii muncii anuale calculata pe baza productiei fabricata
asupra cifrei de afaceri este de :
a) 828.000 mil. lei ;
b) 540.000 mil. lei ;
c) + 50 % ;
d) – 145.000 m il. lei.
61
CAPITOLUL V
ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIAR – PATRIMONIALE ȘI
TIPURILE PRINCIPALE DE RATE FINANCIARE
Obiective:
1. Formarea rationamentului care să permită analiza rezultatelor activității
economice la nivelul întreprinderii, identificarea și cuantificarea influențelor factorilor care
participă la formarea rezultatelor.
2. Cunoașterea de către studenti a indicatorilor specifici rentabilității firmei ṣi a
corelatiilor dintre acestia ȋn vederea ȋmbunatățirii rezultatelor ȋn viitor;
3. Formarea raționamentului financiar c are să permită ȋnțelegerea ṣi
ȋmbunătățirea structurii patrimoniale;
4. Formarea de abilități studenților care să permită acestora să răspundă
cerințelor practice ṣi teoretice ale unei societăți comerciale.
5. Stimularea gandirii independente pentru a r ealiza corelațiile ȋntre indicatorii de
performanță ṣi echilibru financiar ṣi a analiza fenomenele economico -financiare la nivelul
firmei;
5.1. Analiza patrimoniului ṣi a rezultatului. Analiza echilibrului financiar și a
gradului de îndatorare.
Situația financiară reflectă întreaga activitate economică a unei societăți
comerciale pe o anumită perioadă de timp prin prisma dimensionării patrimoniului și al
rezultatelor financiare: al creanțelor, al obligațiilor, al încasărilor și al plăților.
Analiza situați ei financiare -patrimoniale are ca obiectiv studierea modului de
realizare a autofinanțării în condițiile autonomiei decizionale, asigurarea integrității
proprietății agenților economici, asigurarea unui raport optim între mijloacele
întreprinderii și asigu rarea unor relații normale cu alte unități financiare.
Pentru realizarea analizei firmei și patrimoniului se folosesc următoarele surse
informaționale:
– bugetul de venituri și cheltuieli și execuția acestuia
– bilanțul contabil și anexele la bilanțul cont abil
– datele evidenței contabilității financiare și de gestiune
Organele care execută situația financiară și patrimonială sunt următoarele:
– organele interne ale întreprinderii
– organele externe ale întreprinderii (în special, organele bancare și cele fiscale locale)
– organele specializate (cele care execută studii de fezabilitate, de evaluare economică sau
de analiză financiară).
Organele interne ale întreprinderii
Analiza situației financiare este executată de către proprietarii sau acționarii care
vor cunoască evoluția patrimoniului său cu constrângerile care îl așteaptă în funcție de
care vor adopta măsurile corespunzătoare la politica de investiții, la dividendele care se
vor încasa și la modul de administrare a patrimoniului.
62 Conducerea întrepr inderii care realizează analiza situației financiare pentru
detectarea unor eventuale situații de dezechilibru financiar care ar putea afecta securitatea
financiară a firmei cu consecințele care decurg dintr -o asemenea situație.
Organele externe ale între prinderii
Organele bancare cu care se confruntă firma are legătură financiară și execută
execuția situației financiare a firmei respective în vederea cunoașterii bonalității acesteia
cu ocazia acordării de credite, verificând în special garanțiile pe care le acordă
întreprinderii în vederea recuperării împrumuturilor acordate.
Partenerii de afaceri care sunt interesați să amplifice sau să simplifice operațiunile
pe care le derulează cu întreprinderea respectivă în prisma în care acestea le mărește
profitu l propriu.
Concurența care este interesată să cunoască potențialul tehnico -economic și
financiar în vederea elaborării propriei politici de consolidare a poziției pe piață.
Organele administrative centrale și locale în vederea cunoașterii surselor de
venituri ce li se cuvin pentru a soluționa problema economico -sociale.
Organele judecătorești care pot soluționa analiza situației financiare și
patrimoniale în operațiunile de cauzare, de fuzionare sau cu ocazia sechestrelor.
Ca organe externe sau interne în același timp, sindicatele pot fi interesate în
cunoașterea situației financiare, patrimoniale a întreprinderii respective cu ocazia
semnării contractului colectiv de muncă sau în cadrul unor conflicte de muncă (greve).
Principalele puncte ale analizei financiare, patrimoniale:
1.Analiza potențialului financiar a întreprinderii si echilibrul financiar
2.Analiza ratelor de rotație a posturilor de bilanț.Analiza rotației ac tivelor circulante și
implicațiile economico -financiare ale acestora.
Pentru a aprecia potențialul financiar al unei întreprinderi se va avea în vedere
următoarele aspecte:
a)determinarea și analiza patrimoniului net al întreprinderii
b)caracterizarea bunăstării întreprinderii (GOOD WILL -ul)
c)analiza situației necesarului activelor
d)analiza capitalului întreprinderii
e)determinarea și analiza fondului de rulment
f)analiza ratelor de structură a bilanțului
În vederea realizării analizei potenția l financiare a întreprinderii pe baza indicelui
de analiză diagnostic se folosesc datele bilanțului contabil.
Nr.
crt. ACTIVE SUME Nr.
crt. PASIV SUME
Început Sfârșit Început Sfârșit
I.
1.
2.
Active fixe
(imobilizate)
Mijloace fixe
la valoarea
rămasă
Investiții în 1.688.530
1.435.255
84.425
1.762.370
1.468.085
41.440
1.
2. Capital
social
Credite pe
termen
mediu și
lung 1.560.950
390.240
1.693.150
371.665
63 3. curs de
execuție
Alte
imobilizări 168.850 252.845 Profit net
(nerepartizat)
67.540
75.850
II.
1.
2.
3. Active
circulante
Stocuri
Disponibil și
plasamente
Creanțe 562.840
393.990
95.680
73.170 556.540
378.055
102.025
76.460 3.
4. Obligații pe
termen scurt
232.640
178.245
IV. Total Activ 2.251.370 2.318.910 Total Pas iv 2.251.370 2.318.910
a)Determinarea și analiza patrimoniului net al întreprinderii (situatia neta)
Bilantul patrimonial reprezinta un instrument de analiza realizat prin retratarea
bilantului contabil. Structura bilantului financiar presupune gruparea elementelor
patrimoniale in doua mari categorii: activ si pasiv, elementele patrimoniale luandu -se la
valoarea lor neta. Pentru completarea bilantului financiar posturile bilantului contabil vor
fi corectate astfel:
– se elimina din categoria elementelor d e activ nonvalorile – cheltuieli de
constituire, cheltuieli inregistrate in avans, etc. – elemente care nu au valoare in termeni
de lichiditate, nu sunt generatoare de fluxuri de numerar. Pentru a se pastra echilibrul, in
pasivul bilantului financiar sunt diminuate capitalurile proprii cu valoarea activelor
fictive.
– se reevalueaza activele inscrise in bilantul contabil luandu -se in calcul
valoarea de piata. Diferentele in plus sau in minus rezultate din reevaluare (se compara
valoarea de piata cu costul d e achizitie sau de productie) se majoreaza sau diminueaza
capitalurile proprii.
– in activele imobilizate din bilantul financiar sunt incluse si creantele pentru o
perioada mai mare de 1 an.
– activele corporale detinute in leasing operational vor fi inclu se la active
corporale si in acelasi timp la datorii pe termen lung cu valoarea neta in cazul
continuitatii activitatii.
– efectele scontate neajunse la scadenta reprezinta creante al intreprinderii care
nu mai sunt in patrimoniul acesteia, ele au fost ced ate bancii generand disponibilitati. Ele
reprezinta credite pe termen scurt care genereaza o crestere a activului (disponibilitati)
concomitent cu majorarea pasivului (credite pe termen scurt).
Bilant financiar
ACTIV PASIV
I.Active imobilizate, din care :
1.Imobilizari necorporale
2.Imobilizari corporale
3.Imobilizari financiare
II.Active circulante, din care:
1.stocuri I. Capitaluri proprii, din care:
1.capital social
2.rezerve
3.rezultatul exercitiulu i
4.subventii
5.provizioane pentru riscuri si cheltuieli,
pentru o perioada mai mare de 1 an (au
64 2.creante
3.investitii financiare
4.disponibilitati caracter de rezerva)
II.Datorii pe termen lung
III. Datorii pe termen scurt, din care:
1.credite pe termen scurt
2.obligatii
3.provizioane pentru riscuri si ch eltuieli
pentru o perioada mai mica de un an
Patrimoniul net al întreprinderii se poate determina pe baza datelor din bilanțul
patrimonial (financiar) prin două modalități:
Pn = (Af + Ac) – (OTS + CTLM) = Active totale – Datorii totale (in cazul in care exista
venituri în avans acestea se scad)
SN = Total active – Datorii totale – Venituri în avans
1. OTS = obligații pe termen scurt
CTML = credite pe termen lung
Conform datelor din bilanțul contabil, mărimea patrimoniului net se determină pe
baza acestor va riante, modalitatea este următoarea:
– la începutul anului :
(1.688.530 + 562.840) – (232.640 + 390.240) = 1.628.490
– la sfârșitul anului:
(1.762.370 + 556.540) – (178.245 + 371.665 ) = 1.769.000
2. Pn = capital social + profit nerepartizat
– la începutul anului : 1.560.950 + 67.540 = 1.628.490
– la sfârșitul anului : 1.693.150 + 75.850 = 1.769.000
Acest indicator reflectă potențialul total de care dispune o firmă la un moment dat.
În analiză se urmărește evoluția patrimoniului net de la o perioadă la alta, atât pe
total, cât și pe elemente componente, având în vedere pe de o parte, reprezentarea
materială a patrimoniului net reflectat prin active și pe de altă parte, sursele de
acoperire ale acestuia ( prin posturile de pasiv).
Aceasta exprimă valoarea contabilă a dre pturilor pe care le posedă proprietarii
asupra întreprinderii, fiind averea proprietarilor și trebuind să fie suficientă pentru a
asigura funcționarea și independența financiară a întreprinderii.
Comparativ cu capitalurile proprii, situația netă este mai restrictivă, deoarece
exclude subvențiile și provizioanele reglementate. De aceea, situația netă este un
indicator mai relevant, ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat, care
interesează proprietarii, acționarii, cât și creditorii întrepr inderii, mai ales în cazul
lichidării acesteia. Ea se calculează punând față în față bunurile și datoriile de aceeași
scadență.
O situație netă negativă reflectă o stare de prefaliment, fiind consecința încheierii
cu pierderi a exercițiilor anterioare, pi erderi care au epuizat integral capitalurile proprii.
Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul de
insolvabilitate al întreprinderii.
Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esențial care dă
dimensi unea gradului de “sănătate” a întreprinderii referitor la menținerea capitalului fizic
sau financiar , mai ales în condițiile inflației care îl erodează.
65 Menținerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obținut numai prin
creșterea capacității fiz ice productive în cursul perioadei, iar menținerea capitalului
financiar presupune obținerea profitului prin creșterea valorii financiare (monetare) a
activelor nete.
Performanțele întreprinderii fiind direct legate de menținerea capitalului fizic sau
financiar, “Situația modificării capitalurilor proprii” este un alt document al situațiilor
financiare anuale , inspirat din cerințele IAS 1, prin care se prezintă detaliat toate
variațiile pe care le -a suferit în cursul exercițiului financiar fiecare element al activului
net (capitalurile proprii ).
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv dinamica acestuia precu și a
raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale și a schimbărilor intervenite în situația
mijloacelor și a surselor determinate de a ctivitatea desfășurată în cursul exercițiului.
Pe baza datelor se formulează concluzii referitoare la poziția particulară a firmei
în raport cu situația generală a ramurii din care face parte și a concurenței.
Exemplu :
Δ active fixe
Δ active totale
ΔPn Δ active circulante
Δ obligații pe termen scurt
Δ obligații totale
Δ credite pe termen mediu și lung
O analiză rațională a utilizării patrimoniului net presupune o analiză comparativă
a evoluției patrimoniului net cu evoluția cifrei de afaceri și profitului aferent cifrei de
afaceri.
Exemplu:
IPr = 102%
ICA = 101,5% IPn > ICa > IPrb
IPrb = 101,2 %
Din punct de vedere al evoluției acestor indicatori situația pare a fi favorabilă
întrucât față de începutul anului toți indicatorii au înr egistrat evoluții superioare.
Comparativ se observă că evoluția patrimoniului net este superioară atât evoluției
cifrei de afaceri, cât și a profitului. Din acest punct de vedere apreciem o folosire
ineficientă a patrimoniului net întrucât, ritmul de cre ștere al patrimoniului net ( care
reflectă efortul financiar) este superior ritmului de creștere a cifrei de afaceri și al
profitului brut ( care reflectă efortul utilizării patrimoniului net).
Teoretic, I Pn = ICa = IPrb reprezintă o situație care reflect ă o utilizare programată
sau prevăzută a patrimoniului net, adică efectele obținute sunt egale cu eforturile
realizate.
Dacă, I Pn < ICa < IPrb, această situație reflectă o utilizare eficientă a patrimoniului
net tocmai ca urmare a folosirii extensive și i ntensive a activelor fixe și o accelerare a
vitezei de rotație a activelor circulante. Aceasta presupune că întreprinderea are o folosire
rațională a creditelor pe termen mediu și lung, iar obligațiile pe termen scurt asigură un
echilibru financiar normal.
66
b)Analiza bunăstării întreprinderii ( GOOD WILL )
GOOD WILL reprezintă capacitatea întreprinderii de a obține un supraprofit,
adică un profit mai mare decât profitul mediu al sectorului de activitate în care activează
întreprinderea respectivă. Deci ac est profit superior se obține în condițiile comparării mai
multor unități care activează în sectorul de activitate, respectiv din punct de vedere al
activelor folosite.
100PrRAGw
A = valoarea totală a activelor folosite ( fixe și circulante )
Pr = profit obținut de întreprindere
R = rata rentabilității medie pe sectorul de activitate respectiv
Întreprinderile de textile A, B, C care fiecare are un activ de 5.250.000 mii lei. În
ramura textilă s -a înregistrat în anul anterior o rată medie a fo losirii activelor de 20% (
R=20%). Conform bilanțului contabil (contul de profit și pierdere) la cele 3 întreprinderi
analizate s -a înregistrat următorul profit:
A = 1.050.000 mii lei
B = 1.500.000 mii lei
C = 950.000 mii lei
Apreciind situația celo r 3 întreprinderi constatăm că toate întreprinderile sunt
rentabile, deci au o activitate eficientă întrucât înregistrează profit.
Din punct de vedere al utilizării eficiente activului de care dispune constatăm
următoarele:
010020 000.250.5000.050.1100Pr)( RAAGw
000.45010020 000.250.5000.500.1100Pr)( RABGw
000.10010020 000.250.5000.950100Pr)( RACGw
Din cele 3 întreprinderi supuse analizei, numai întreprinderea B înregistrează
supra profit de 450.000 mii lei, adică mai mare decât profitul mediu al unei alte
întreprinderi textile. Întreprinderea C care înregistrează profit este o întreprindere
rentabilă, utilizand ineficient activul de care dispune, deci se situează sub nivelul
rezultatului mediu al ramurei textile, ceea ce în perspectivă are șansă sa fie falimentară.
Determinarea aces tui indicator este utilă când se stabilește alocarea unei
întreprinderi, când se pune problema vânzării acesteia, sau atunci când se pune problema
fuzionării cu altă întreprindere și în cazul privatizării acesteia. Aceasta pentru că în
momentul când se pre vede o firmă, se vinde nu numai patrimoniul întreprinderii, ci
întregul sistem de relații al acesteia, inclusiv segmentul de piață.
67 c).Analiza structurii activelor unei întreprinderi
Aceasta presupune o analiză dinamică și o analiză structurală a acti velor întreprinderii
pe total și pe fiecare categorie de active(fixe și circulante).
Exemplu: Din bilanțul contabil prezentat, situația dinamicii și structurii activelor
se prezintă astfel:
La începutul anului La sfârșitul anului
Active fixe 75% 76%
Active circulante 25% 24%
Total 100% 100%
Din punct de vedere al dinamicii ( al evoluției valorii) la sfârșitul anului, față de
început se constată o creștere a evoluției medii și o creștere a soldului mediu a activelor
circulante.
Din acest punct de vede re valoarea activelor fixe și respectiv a soldului mediu a
activelor circulante reflectă o activitate favorabilă creând premisele sporirii bazelor
tehnico materiale ale întreprinderii.
Din punct de vedere structural se constată o creștere a ponderii active lor fixe de la
75% la 76% și o reducere a ponderii activelor circulante de la 25% la 24%.
Ponderea activelor fixe este foarte mare față de totalul activelor – peste 75%.
Această pondere înregistrata a activelor fixe poate crea dificultate în situț tii de cr iză, ca
urmare a faptului că majoritatea activelor fixe se pot transforma foarte greu în lichidități
și în acest caz valorificarea lor se face la prețuri mici.
De asemenea ponderea ridicată a activelor fixe, din punct de vedere tehnic va face
ca adaptarea să se realizeze în condiții dificile fa ță de noile cerințe ce determină
modificări de structură și volum al producției întreprinderii.
De aceea din punct de vedere financiar se consideră producție acceptabilă a
activelor fixe un nivel situat între 50% și 6 0%. O asemenea problemă se pune cu ocazia
privatizării întreprinderii respective.
În ceea ce privește activele circulante acestea se apreciază din punct de vedere al
folosirii acestora.
Exemplu: dacă scăderea stocurilor ca element component principal al ac tivelor
circulante este efectul accelerarii vitezei de rotație, situația este favorabilă cu condiția ca
mărimea stocului să nu afecteze continuitatea procesului de producție.
În concluzie analiza structurii activelor urmărește în primul rând procentul
activelor fixe care creează dificultate financiară din punct de vedere al valorificării
reprofilării activității întreprinderii în cazul privatizării.
d).Analiza capitalului întreprinderii
Analiza urmărește evoluția și structura capitalului întreprinderii p e principalele
componente ale acestuia.
O primă structură a capitalului întreprinderii presupune următoarele elemente:
1. capital propriu format din
a) capital social subscris
68 b) fond propriu și rezerve constituite
c) amortizarea care se regăsește în fondul de invest iții
d) profit net nerepartizat
2. capital împrumutat pe termen mediu și lung
1 + 2 = capital permanent
3. datorii pe termen scurt care cuprind obligațiile întreprinderii ce se referă la o perioadă
mai mică de un an
– obligații față de furnizori
– obligații f ață de creditori
– obligații față de bancă
– obligații față de salariați
1 + 2 + 3 = capitalul întreprinderii
La această structură la capitalul întreprinderii se urmărește creșterea ponderii
capitalului propriu și în special a fondurilor proprii și rezervelor constituite și a profitului
net nerepartizat.
Creșterea procentuală a capitalului propriu va determina scăderea procentuală a
capitalului împrumutat (surse împrumutate) ceea ce reprezintă efectul utilizării eficiente a
capitalului propriu, si implicit ac celerării vitezei de rotație.
e1).Determinarea și analiza FR
Construcția bilanțului funcțional are la bază un set de principii și reguli menite să
pună în evidență utilizările și resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcționare a
întreprinderii, gruparea posturilor fiind legată de operațiile realizate în raport cu natura,
destinația sau funcția lor. În această prezentare, bilanțul este destinat analizei funcționale ,
care poate fi și o analiză externă .
Un principiu de elaborare a bilanțului funcți onal se referă la exprimarea posturilor
de bilanț la valoarea brută , (valoarea de origine a acestora), ceea ce impune includerea
amortismentelor și provizioanelor în capitalurile proprii, bilanțul funcțional constituind
un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux , deoarece permite determinarea
variațiilor de stocuri.
Un alt principiu al bilanțului funcțional se referă la conceptul de stabilitate , care
are în vedere durata posturilor în patrimoniu; acesta diferă de conceptul permanenței al
bilanțului financiar, în sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în imobilizările
financiare, indiferent de scadența sa, iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la
datorii pe termen scurt, indiferent de scadență.
Al treilea principiu, al afectării, avut în vedere la structurarea posturilor permite
descrierea ciclurilor care compun viața întreprinderii și a echilibrel or financiare ce decurg
din ele.
69
Schematic, bilanțul funcțional se prezintă astfel:
Bilanț funcțional
Activ = Utilizări Pasiv = Resurse
I. Funcția de investiții IV. Funcția de finanțare
Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile)
II. Funcția de exploatare 1. Capitaluri proprii:
1. Activ circulant de exploatare 2. Datorii financiare stabile
2. Activ circulant îna fara exploatării II. Funcția de exploatare
III. Funcția de trezorerie 1. Datorii de exploatare
Activ circulant financiar
(Disponibilități) 2. Datorii în afara exploatării
Total Activ Total Pasiv
Importanța bilanțului funcțional în analiza financiară d ecurge din faptul că el permite
aprecierea stabilității structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete
și astfel exprimă interdependența dintre structura financiară și natura activității sale.
Comparația între bilanțul financiar și bilanțui funcțional pune în evidență două
deosebiri esențiale între acestea, și anume:
a. în timp ce bilanțul financiar permite o analiză externă a situației financiare a
întreprinderii interesantă pentru creditori, bilanțul funcțional permite în primul râ nd o
analiză internă realizată în principal de managerii întreprinderii;
b. bilanțul funcțional se stabilește din perspectiva continuității activității, în timp ce
bilanțul financiar este realizat din perspectiva încetării activității.
În consecință, bilanțul trebuie privit ca un ansamblu de resurse și de utilizări, care oferă
indicii asupra deciziilor strategice în materie de investiții și de finanțare, fără a exista o
afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare.
Un prim echilibru rezultă din confrun tarea pasivului pe termen lung (capitalurile
permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), așa cum rezultă din analiza
părții superioare a bilanțului financiar:
FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung și
mediu) + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate
nete).
Această metodă pune în evidență echilibrul financiar pe termen lung , fondul de
rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanțarea
imobili zărilor, pe care întreprinderea o consacră finanțării activelor circulante . Este
partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab, care servește finanțării elementelor de
activ cu grad de lichiditate suficient de crescut.
Metoda insistă asupra originii Fondului deRulment și permite înțelegerea cauzelor
variației sale, creșterea lui fiind determinată de creșterea capitalurilor permanente (emisii
de noi acțiuni, obligațiuni, noi împrumuturi pe termen lung) și de reducerea imobilizărilor
nete (vânzări de t itluri, dezinvestire, cesiuni de imobilizări). Odată cu Fondul de Rulment,
marja de securitate a întreprinderii crește, ceea ce arată că o parte mai însemnată din
activele circulante este finanțată din capitaluri permanente.
70 Scăderea Fondului de Rulment e ste cauzată de scăderea capitalurilor permanente
(rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligațiuni) și de creșterea
imobilizărilor nete (investiții).
Un Fond de Rulment staționar reflectă stagnarea întreprinderii, care poate fi
temporară sau de durată, având diferite cauze.
Partea inferioară a bilanțului financiar permite determinarea Fondului de Rulment
Financiar ca diferență:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt +
Venituri în avans) .
Metoda pune în evid ență afectarea și finalitatea Fondului de Rulment care este
finanțat din activul circulant. În această ipostază, fondul de rulment Financiar arată
surplusul activelor circulante nete nefinanțate din datoriile temporare, evidențiind
excedentul de lichiditat e potențială, ca o marjă de securitate privind solvabilitatea
întreprinderii.
Bilanțul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a Fondului de
Rulment în două moduri:
a) FRF = (Total active – Datorii sub 1 an) – Active imobilizate = F – A;
b) FRF = Active circulante, respectiv datorii curente nete (E).
Teoretic, Fondul de Rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă că în
anumite situații nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna
funcționare a întreprinderii.
Un Fo nd de Rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie
marja de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană, permițându -i să-și
asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcționării (stocuri
minime, fond de casă minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt
(Activ circulant net > Datorii sub 1 an).
Un Fond de Rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere,
care va fi lipsită de capitaluri permanente sufi ciente să -i asigure finanțarea imobilizărilor
(Capitaluri permanente < Imobilizări nete), sau care are active circulante inferioare
datoriilor scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita (Activ circulant net <
Datorii sub 1 an). Această situați e se întâlnește mai frecvent în sectorul de distribuție,
unde viteza de rotație a stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) și unde există credite –
furnizori însemnate.
În interiorul capitalurilor permanente, ponderea capitalurilor împrumutate nu
trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depășească 50 %),
ceea ce impune determinarea Fondului de Rulment propriu (FRp) și a Fondului de
Rulment străin (FRs):
FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete ;
FRs = Împrumuturi pe term en lung și mediu – Imobilizări nete .
Fondul de Rulment propriu pune în evidență influența structurii de finanțare
asupra constituirii sale, adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin
capitalurile proprii , ceea ce reflectă gradul de autonomi e financiară .
Fondul de Rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen
lung pentru a finanța nevoi pe termen scurt.
71 e2)Analiza Necesarului de Fond de Rulment
Necesarul de Fond de Rulment desemnează nevoile financiare generate de
executarea unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă
(cumpărări, vânzări, plăți salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puțin parțial de resurse
stabile (Fondul de Rulment Net). El reprezintă banii ce trebuie rulați în între prindere
pentru a -i asigura funcționarea (după finanțarea imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce
vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienți.
Structura Necesarului de Fond de Rulment cuprinde, pe de o parte, stocurile (de
materii prime , produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de
fabricație și, pe de altă parte, creanțele . Din suma acestor componente se scad datoriile
(de exploatare și în afara exploatării), care corespund decalajelor între încasări și pl ăți:
NFR = Necesități ciclice – Resurse ciclice ,
în care:
Necesități ciclice = Necesar temporar – Disponibilități;
Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie.
Pe baza bilanțului necesarul de fond de rulment se determină ca diferență:
NFR =(Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa și conturi la bănci) –
(Datorii ce trebuie plătite într -un an + Credite bancare + Venituri în avans).
Necesarul de fond de rulment pozitiv și în creștere confirmă dinamica ascendentă a
surplusului de nece sități temporare față de resursele temporar disponibile.
Pornind de la relația care trebuie să existe între necesarul temporar și resursele
temporare, NFR constituie un indicator de echilibru financiar , care poate fi pozitiv sau
negativ, după cum urmează:
a) Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar față de resursele temporare ce
pot fi mobilizate, fiind o situație normală dacă este consecința unor investiții privind
creșterea necesarului de finanțare a ciclului de exploatare.
În caz contrar, N FR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor și
creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor și
accelerării plăților.
b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare față de capital urile
circulante, necesitățile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi
mobilizate. Această situație este favorabilă dacă este consecința accelerării rotației
activelor circulante, a urgentării încasărilor și relaxării plăților.
Necesa rul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai
fluctuant , mai instabil decât fondul de rulment și depinde de cifra de afaceri), durata de
rotație a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creanțelor și termenul de
plată a furnizorilor.
El poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotație (NFRz =
NFR·360/ CA) care reflectă acest decalaj.
72 e3)Analiza Trezoreriei
Trezoreria Netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bila nț Activ
= Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de
rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii, fiind un rezultat al
operațiunilor ce afectează toate posturile de bilanț și rezultând di n lectura pe orizontală a
bilanțului financiar , respectiv:
a) a părții superioare: TN = FR – NFR;
b) a părții inferioare: TN = Disponibilități – Credite de trezorerie sau:
TN = Trezoreia activă – Trezoreria pasivă.
Trezoreria activă cuprinde disponibilit ățile curente degajate de funcționarea
întreprinderii, la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori
mobiliare de plasament).
Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile
creditoare de bănci și efectele scontate (în afara bilanțului).
Trezoreria Netă (±) rezultă atât din operațiuni ce afectează capitalurile
permanente și activul imobilizat, cât și din operațiuni care privesc activele circulante și
datoriile pe termen scurt.
Creșterea Trezoreriei Nete p oate fi realizată prin creșterea fondului de rulment și
prin scăderea necesarului de fond de rulment, sau prin creșterea disponibilităților și
reducerea creditelor bancare de trezorerie.
Valoarea pozitivă sau negativă a Trezoreriei Nete este consecința un or inegalități
între Fondul de Rulment și Necesarul (resursa) de Fond de Rulment:
1. Trezorerie pozitivă (TN > 0 ), când: FR > NFR și respectiv, Disponibilități > Credite
trezorerie , în următoarele cazuri:
a) FR > 0 și NFR > 0 , când NFR este finanțat în în tregime din resurse permanente (FR >
0), care degajă disponibilități ce pot ascunde o sub -utlizare de capitaluri;
b) FR > 0 și NFR < 0 , când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un
excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaj a un excedent mare de lichidități,
care pot ascunde sub -utilizări de capitaluri;
c) FR < 0 și NFR < 0 , când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent
crescut de lichidități și numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0).
Ciclul de exploata re și o parte din imobilizări sunt finanțate din datorii pe termen
scurt (furnizori și avansuri clienți), ceea ce impune creșterea capitalurilor permanente
(resurselor stabile).
2. Trezorerie neg ativă (TN < 0), când FR < NFR și respectiv, Disponibilități < Credite
trezorerie , în următoarele cazuri:
a) FR > 0 și NFR > 0 , când NFR este finanțat parțial din capitaluri permanente (FR> 0) și
parțial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilitățile, ceea ce
impune aprecierea riscului bancar curent;
b) FR < 0 și NFR > 0 , când creditele bancare pe termen lung și mediu acoperă o parte din
imobilizări (FR < 0), NFR și disponibilitățile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce
impune reconsiderarea structurii de finanțare;
c) FR < 0 și NFR < 0, când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului
imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori, avansuri
73 clienți) și din credite bancare curente, ceea ce impune revederea structurii finanțării, fiind
crescut riscul dependenței de exterior.
Exemplu:
Pentru o societate comercială deținem următoarele informații:
Nr.crt. Activ Sume
(mii lei) Nr.crt. Capitaluri proprii si
datorii Sume
(mii lei)
1. Imobilizări corporale 800 1. Capital social 350
2. Imobiliză ri necorporale 20 2. Rezerve 500
3. Imobilizări financiare 30 3. Rezultatul exercițiului 130
4. Stocuri 680 4. Provizioane pentru
riscuri și cheltuieli 350
5. Creanțe clienți 1220 5. Datorii pe termen lung 260
6. Alte creațe 230 6. Datorii furnizori 400
7. Disponibilități 150 7. Alte datorii de
exploatare 380
Credite de trezorerie 760
Total 3130 Total 3130
Să se determine situația netă, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și
trezoreria netă.
SN = Total activ – Total datori i = 3130 – (260+1540) = 1330 mii lei
FR = Capitaluri permanente – Imobilizări nete = (350+500+130+350+260) -850 = 740 mii
lei
NFR = Stocuri + Creanțe – Datorii pe termen scurt5 = (680+1220+230) – 780 = 1350 mii
lei
TN = FR – NFR = 740 – 1350 = -610 mii lei.
f)Analiza ratelor de structură a bilanțului
Ratele de structură a bilanțului reflectă structura financiară (de finanțare) a
întreprinderii și se definește prin proporțiile posturilor din activul și pasivul bilanțului în
raport cu totalul acestuia.
Ratele de structură se obțin în urma analizei pe verticală a bilanțului financiar și
pun în evidență caracteristici financiare ale întreprinderii, cum ar fi: capacitatea activelor
de a se transforma în lichidități, autonomia și independența financiară a între prinderii,
calitatea echilibrului financiar pe termen scurt, ș.a.
Structura activului caracterizează compoziția patrimoniului economic al
întreprinderii, în concordanță cu caracterul mai mult sau mai puțin “capitalistic” al
acesteia ca și vulnerabilitatea sa la evoluțiile inflaționiste.
5 mai puțin elementele de trezorerie
74 Ratele de structură a activului reflectă apartenența sectorială și depind de natura
activității întreprinderii, astfel:
1) Ponderea imobilizărilor:
100Activimobilizat ActivSi= (%) reflectă indirect intensitatea
capitalistică (p rin ponderea imobilizărilor corporale) și a relațiilor financiare cu alte
unități (prin ponderea imobilizărilor financiare).
2) Ponderea activului circulant:
100Activcirculant ActivSa= (%) depinde de sectorul de
activitate și durata ciclului de producție (pri n ponderea stocurilor), de durata termenelor
de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanțelor) și reflectă esența trezoreriei
(prin ponderea lichidităților în patrimoniu).
Structura pasivului degajă politica de finanțare a întreprinderii, evidenț iind gradul
de stabilitate a finanțării și autonomia financiară pe care le asigură combinația de resurse
cu maturități și origini diverse.
Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară și gradul de
îndatorare a întreprinderii, astfel:
1) Ponderea capitalurilor permanente:
100Pasivpermanente CapitaluriScp= (%) reflectă
autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii), autonomia la termen a
întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung).
2) Ponderea datoriilor pe termen scur t:
100Pasivscurt termen/ DatoriiSdts= (%) se
corelează cu trezoreria întreprinderii.
Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii în totalul elementelor de
capitaluri proprii și datorii , cu atât este mai mare este autonomi a și independența
financiară a întrep rinderii.
De exemplu, pe baza datelor din bilanțul financiar structura activului și pasivului
se prezintă astfel :
Ratele de structură a bilanțului financiar
Structura
activului Exercițiul financiar Structura
pasivului Exercițiul financiar
(%) Precedent Curent (%) Precedent Curent
Active imobilizate 50,1 46,09 Capital
permanent (Cp) 65,10 80,08
Imobilizări
necorporale 0,017 0,07 Capitaluri
proprii (C) 63,83 66,70
Imobilizări
corporale 50,08 46,01 Datorii peste 1
an(D/tl) 1,27 13,38
Imobilizări
financiare 0,003 0,02 Datorii sub 1 an
(D/t.s) 34,90 19,92
Active circulante 49,9 53,9 Total datorii (D) 36,17 33,30
Stocuri – total 21,6 12,88 Total capitaluri
(C+ D ) 100 100
75 Creanțe – total 27,03 40,72 Total capital
(Cp+D/ts ) 100 100
Disponibilități 1,27 0,3 Levier
financ.(LF=D/C
) 0,567 0,499
Total Active Nete 100 100 Capacit.îndatorare
(C/Cp) 0,98 0,83
Se constată următoarele:
1. Structura activului reflectă ponderea de peste 50 % a imobilizărilor corporale în totalul
activului, care este în reduc ere până la 46 % în favoarea activelor circulante, care
depășesc activele i mobilizate, ajungând de la 49,90 % la 53,90 %.
2. Imobilizările corporale dețin ponderea dominantă în totalul activelor imobilizate, în
consens cu activitatea predominant industrial ă a întreprinderii.
3. Structura pasivului arată creșterea capi talurilor permanente de la 65,10 la peste 80 %,
în care capitalurile proprii dețin ponderea cea mai mare și în creștere la peste 66 %, în
defavoarea datoriilor totale, care au scăzut de la aproximativ 36 la 33 %.
3. Structura datoriilor s -a modificat prin creșterea datoriilor cu scadența peste 1 an și a
reducerii datoriilor curente, cu scadența până la 1 an.
Analiza pe verticală a bilanțului vizează corelațiile dintre posturile din activ și
din pasiv, structura pasivului trebuind să fie adecvată structurii activului: o întreprindere
industrială foarte “capitalistică” are capitaluri permanente mai importante față de una mai
puțin “capitalistică” din sectorul de distribuție, ceea ce
se reflectă p rin rate de sinteză referitoare la condițiile de ajustare între utilizările și
resursele puse în operă de întreprindere.
Ratele de sinteză reflectă echilibrul financiar în mărimi relative:
1) Rata de finanțare stabilă a imobilizărilor:
net imobilizat Activpermanente CapitaluriRfi= ≥ 1
măsoară stabilitatea resurselor afectate finanțării activelor durabile, din care:
a) Rata de finanțare din resurse proprii :
net imobilizat Activproprii CapitaluriRfp= ≥1 exprimă
autonomia financiară de care dispune întreprinderea;
b) Rata de finanțare din resurse s trăine :
net imobilizat Activmediu lung termen/ DatoriiRfs+= exprimă
gradul de insecuritate financiară a întreprinderii.
2) Rata de lichiditate generală:
scurt termen/ Datoriicirculant ActivlgR= ≥1 exprimă gradul de
lichiditate potențială (echilibrul financiar pe termen scurt), din care:
a) Rata de lich iditate relativă (Testul acid)):
scurt termen/ DatoriiStocuri circulant ActivRlr= ≥1 exprimă
capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt;
76 b) Rata de lichiditate imediată (Testul acid ):
scurt /termen Datoriiități DisponibilRli= exprimă
aptitudinea întreprinderii de rambursar e a datoriilor cu scadența sub 1 an .
Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanțare și reflectă indirect structura
financiară a întreprinderii.
Ratele de sinteză pe baza bilanțului
Se constată următoarele:
1. Valorile supraunitare ș i în creștere ale ratei de finanțare stabilă a imobilizărilor
confirmă existența fondului de rulment pozitiv crescător.
2. Valorile supraunitare și în creștere ale ratei de finanțare a imobilizărilor din resurse
proprii confirmă existența fondului de rulm ent propriu pozitiv și crescător.
3. Valorile subunitare și în creștere ale ratei de finanțare a imobilizărilor din resurse
străine arată existența unui fond de rulment străin negativ.
4. Valorile supraunitare și în creștere ale ratelor de lichiditate gene rală și de lichiditate
redusă confirmă echilibrul financiar pe termen scurt, fondul de rulment pozitiv, respectiv
capacitatea de a face față obligațiilor pe termen scu rt; valoarea subunitară și în scădere a
ratei de lichiditate (trezorerie) imediată arată că disponibilitățile bănești nu permit
acoperirea datoriilor pe termen scurt.
Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face față
angajamentelor financiare, aceasta măsurându -se cu ajutorul unor rate care exprimă
gradul de îndatorare și gradul de lichiditate -solvabilitate . Acestă autonomie este
amenințată de existența unei structuri financiare inadecvate, prin raportul
Datorii/Capitaluri proprii, care poate conduce la încetarea de plăți sau la pierderea
controlului de către acționari.
Autonomia financiară poate fi estimată prin intermediul mai multor rate: Nr. Rate de echilibru financiar Exercițiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Rata de finanțare stabilă a
imobiliz. (Rfi) 1,30 1,74 + 0,44 133,8
2. Rata de finanțare din resurse
proprii (Rfp) 1,27 1,44 + 0,17 113,4
3. Rata de finanțare din resurse
străine (Rfs) 0,03 0,30 + 0,27 1000
4. Rata de lichiditate generală
(Rlg) 1,43 2,70 + 1,27 188,8
5. Rata de lichiditate rapidă
(redusă) (Rlr) 0,836 2,120 + 1,284 253,6
6. Rata de lichiditate imediată
(Rli) 0,037 0,015 – 0,022 40,5
77 1) Rata îndatorării globale: Rîg =
Pasivtotale Datorii ≤ 0,5 exprimă dependența întreprinderii
de diverși creditori, precum și șansele de rambursare a datoriilor.
a) Levierul fin anciar:
proprii Capitaluritotale DatoriiLF= depinde de structura finanțării, cu efecte
asupra ratei rentabilității capitalurilor proprii, fiind un indicator de risc financiar în
corelație cu randamentul activelor și rata dobânzii.
b) Rata autonomiei financiare: Raf =
totale Datoriiproprii Capitaluri >1, fiind în relație inversă cu
levierul financiar (Raf = 1/LF).
c) Rata îndatorării la termen:
proprii Capitalurilung termen/ DatoriiRît= >1 exprimă dependența față de
creditori și este afectată de inflație .
2) Capacitatea de îndatorare:
permanent Capitalproprii CapitaluriCî= ≥ 0,5 exprimă posibilitățile de
îndatorare ale întreprinderii.
3) Capacitatea de rambursare:
totale DatoriiCAFCr= ≥ 0,25 exprimă capacitatea
întreprinderii de a -și rambursa datoriile totale.
Ratele de finanțare (autonomia financiară)
Nr. Rate de finanțare Exercițiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Rata îndatorării globale (Rîg =
D/Pasiv) 0,354 0,327 – 0,027 92,37
2. Levierul financiar (LF = D/C) 0,5492 0,4871 -0,0621 88,70
3. Rata autonomiei financiare ( Raf =
C/D) 1,82 2,05 + 0,23 112,6
4. Rata îndatorării la termen (Rît
=Dt.lg/C) 0,02 0,20 + 0,18 1000
5. Capacitatea de îndatorare (Cî = C/Cp) 0,98 0,83 – 0,15 84,7
6. Capacitatea de rambursare (Cr =
CAF/D) 0,160 0,152 – 0,08 95,0
Se constată următoar ele:
1. Rata îndatorării globale sub 0,5 și în scădere arată reducerea ponderii datoriilor și
creșterea ponderii capitalurilor proprii în structura finanțării.
2. Reducerea levierului financiar reflectă scăderea gradului de îndatorare ca urmare a
creșterii ponderii capitalurilor proprii, avînd ca efect creșterea gradului de autonomie
financiară la valori supraunitare.
3. Creșterea ratei de îndatorare la termen de peste 10 ori a fost consecința creșterii mai
rapide a datoriilor cu scadența peste 1 an compara tiv cu capitalurile proprii.
78 4. Reducerea capacității de îndatorare, care se menține superioară valorii de 0,5, arată
tendința de reducere a ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent.
5. Reducerea capacității de rambursare a datoriilor din capa citatea de autofinanțare este
consecința creșterii mai rapide a datoriilor comparativ cu CAF.
5.2. Analiza ratelor de rotație a posturilor de bilanț.Analiza rotației activelor
circulante și implicațiile economico -financiare ale acestora.
În măsura în care ratele de structură și de sinteză ale bilanțului vizează posturile la
un moment dat, acestea au un caracter static . Însă gestiunea financiară pe termen scurt
necesită informații pentru aprecierea echilibrului financiar și a lichidității întreprinderii în
dinamică , ceea ce impune determinarea unor rate de rotație a posturilor de bilanț.
Ratele de rotație furnizează indicații dinamice deoarece permit să se introducă o
dimensiune temporală în analiza bilanțului, prin evidențierea ritmului de reînnoire a unor
componente ale acestuia.
În acest scop, se compară elemente statice de patrimoniu din bilanț cu indicatori
din contul de rezultat care exprimă fluxuri caracteristice ale activității de exploatare cum
ar fi cifra de afaceri (CA), din care rezultă ritmul de reînnoire a po stului din activul
bilanțului financiar.
Ratele astfel determinate caracterizează unul dintre cei mai sintetici indicatori de
eficiență, viteza de rotație a posturilor de bilanț, prin intermediul numărului de rotații (N)
și al duratei unei rotații (D). Între aceste rate există o relație inversă: creșterea numărului
de rotații antrenează reducerea duratei unei rotații, respectiv accelerarea vitezei de
rotație.
Principalele rate de rotație a posturilor de bilanț sunt următoarele:
1) Numă rul de rotații ale activelor:
ActivCANa= (rotații) și, respectiv:
2) Numărul de rotații ale activelor circulante:
SacNa
AcActiv
ActivCANac =× = , în care:
= =SacActivAc
Ponderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate);
Durata u nei rotații:
360xCAAc
NacTDac (zile/rotație);
3) Numărul de rotații ale stocurilor:
SmCANs= (rotații),
în care:
Sm = Stocul mediu =
2SfSi+ ;
Durata unei rotații:
360xCASm
NsTDs (zile/rotație);
4) Numărul de ro tații ale creanțelor:
SmcrCANcr= (rotații);
79 Durata (termenul) de recuperare a creanțelor:
360xCASmcr
NcTDcr (zile);
5) Numărul de rotații ale furnizorilor:
Smfnări) (Aprovizio CumpărăriNf= (rotații);
Durata (termenul) de plată a furnizorilor:
360CumpărăriSmf
SmfTDf = = (zile).
Numărul de rotații (N) al unui post de bilanț compară un flux de activitate
(vânzări, aprovizionări -cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total, activul
circulant, capitalul total, capitalul propriu) încredințate întreprin derii, indicând
intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii.
Durata în zile (luni, ani) a unei rotații (D), în relație inversă cu numărul de rotații,
reflectă rapiditatea unei încasări (plăți): un decalaj între termenul de recuperare a
creanțelor și termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt, crescând
lichiditățile întreprinderii.
Factorii care contribuie la modificarea vitezei de rotație trebuie identificați pe faze
ale exploatării: aprovizionare, producție, de sfacere și vizează diminuarea stocurilor,
accelerarea vitezei de rotație a acestor stocuri, scurtarea duratei ciclului de producție,
reducerea termenului de recuperare a creanțelor, ș.a.
Exemplu: Analiza factorială a vitezei de rotaț ie a activelor circula nte
Nr.crt Indicatori (mil lei) Programat Realizat %
1.
2.
3. Cifra de afaceri
Soldul mediu al activelor
circulante
-stocuri
-creanțe
Durata unei rotații (zile) 22.500
5.625
3.375
2.250
90 24.300
6.750
3.510
2.240
100 108
120
104
144
111,1
Nota: creantele sunt evaluate în prețuri de vânzare fără TVA T=360 zile
Metodologia de analiza factorială :
0 1Dz Dz Dz
=100 -90= +10 zile
1.Influența modificării cifrei de afaceri
zile xTCAAcxTCAAcCA 7,6 903,83
00
10
2.Influența soldului me diu al activelor circulante
zile xTCAAcxTCAAcCA 7,16 3,83 100
10
11
din care datorită:
Influenței stocurilor medii (
St )
zile xTCAStxTCAStSt 2
10
11
Influenței stocului mediu al creanțelor (
Cr )
80
zile xTCACrxTCACrCr 7,14
10
11
Din analiza efect uată se constată o încetinire a vitezei de rotație a activelor
circulante, respectiv mărirea duratei unei rotații cu 10 zile, ceea ce are ca efect direct o
imobilizare de capital în suma de 675 lei care se reflecta în cheltuieli suplimentare cu
dobânzile ș i diminuarea profitului brut. Incetinirea vitezei de rotație a activelor circulante
s-a datorat în totalitate creșterii soldului mediu al activelor circulante într -un ritm superior
celui al cifrei de afaceri.
Analizând influențele factorilor, se constată:
– creșterea cifrei de afaceri cu 8% în condițiile menținerii constante a soldului mediu al
activelor circulante, determină scurtarea duratei unei rotații cu 6,7 zile.
– mărirea soldului mediu al activelor circulante cu 20% a avut ca efect încetinirea vit ezei
de rotație, respectiv creșterea duratei unei rotații cu 16,7 zile. Aceasta situație s -a datorat
sporirii valorii creanțelor (în proporție de 88%) și (în proporție de 12%) creșterii
stocurilor. Dacă influența stocurilor se apreciaza ca normala
ICASIt mărirea
creanțelor nu este justificată în totalitate de sporirea vânzarilor firmei
ICA CrI
Efectul direct al modificarii vitezei de rotație a activelor circulante poate fi o
eliberare de capital, în cazul accelerării vitezei de rotație sau o imobilizare de capital în
cazul încetinirii. Relația de calcul este:
675360300.24)90 100( ) ()(1
0 1 xTCAxDz Dz IE lei
5.3. Analiza rentabilității întreprinderii
Rentabilitatea este caracteristica unei firme de a obține venituri mai mari decât
cheltuielile e fectuate pentru activitatea sa, profitul constituind rațiunea de existență a
firmei. În caz contrat, firma este supusă falimentului.
Profitul se dimensionează în jocul prețurilor de pe piață ca urmare a raportului
cerere -ofertă pe de o parte, precum și al costurilor pe de altă parte, care reflectă modul de
gospodărire al resurselor consumate.
Pentru exprimarea rentabilității unei firme, se utilizează 2 indicatori :profitul și
rata medie a rentabilității.
Profitul este indicatorul rentabilității care reflect ă mărimea absolută a
rentabilității, deci este un indicator de volum al rentabilității, în timp ce rata medie a
rentabilității este un indicator relativ și arată gradul, capacitatea în care capitalul unei
firme aduce profit.
În legătură cu corelația dintre rentabilitate și eficiență economică trebuie făcută
precizarea că aceste două noțiuni nu se confundă.
Rentabilitatea reprezintă numai un aspect al eficienței economice.
Cu alte cuvinte, eficiența economică cuprinde rentabilitatea întrucât eficiența
econom ică poate fi surprinsă și cu ajutorul altor categorii economice (indicatori) cum ar
fi :
– productivitatea muncii
– viteza de rotație
81 – nivelul cheltuielilor la 1000 lei CA
– profitul net, etc
Analiza rentabilității vizează următoarele aspecte:
1. analiza diagnostic a profitului
2. analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate
3. analiza rentabilității pe produs
4. analiza rentabilității pe baza punctului critic ( pragul de rentabilitate)
5.3.1.Analiza diagnostic a profitului
În practică, investitorii procedează l a o evaluare a rentabilității sperate de
întreprindere, fiind interesați atât în perspectiva câștigurilor viitoare (beneficiul pe
acțiune și plus -valoarea în capital), cât și în rentabilitatea imediată prin studiul politicii
dividendelor și al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase.
Acționarii actuali și cei potențiali urmăresc sectorul de activitate al întreprinderii
și locul pe care aceasta îl ocupă aici, fiind interesați în îndatorarea acesteia, capacitatea de
autofinanțare și rentabi litatea investițiilor.
Pe termen scurt , creditorii sunt interesați de lichiditatea întreprinderii, adică de
capacitatea acesteia de face față scadențelor pe termen scurt, dar nu rămân indiferenți la
echilibrul financiar pe termen lung, fiind interesați de mărimea fondului de rulment și a
necesarului de fond de rulment.
Pe termen lung, creditorii (obligatarii, organismele specializate, băncile) trebuie
să se asigure de solvabilitatea și rentabilitatea întreprinderii, de care depinde plata
dobânzilor și ram bursarea datoriilor. Ei sunt interesați de mărimea datoriilor, posibilitatea
de rambursare, capacitatea de autofinanțare a întreprinderii, precum și de rentabilitatea și
utilitatea împrumutului acordat.
Pe termen scurt și pe termen lung, creditorii sunt i nteresați de structura financiară
a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii –
capitaluri proprii).
Acționarii individuali ai marilor întreprinderi recurg la intermediari specializați –
analiști financiari – care studiază informațiile economice și financiare, țin legătura cu
serviciile financiare ale întreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare și
a le evalua acțiunile pe piața financiară. Acești specialiști independenți interpretează
obiectiv documentele, punând la dispoziția celor interesați rezultatele analizei externe pe
care au efectuat -o, evidențiind în special aspectele legate de rentabilitate și riscuri , care
conferă semnificație noțiunii de echilibru financiar.
Din aprecierea analistului financiar va decurge atracția terților pentru relații
comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate.
Indicatorii în mărimi absolute se obțin ca marje , (diferențe) între venituri și cheltuieli, iar
indicatorii în mărimi relative se obțin ca rate (rapoarte) între rezultate și cheltuieli sau
capitaluri utilizate.
Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al
întreprinderii, deoarece pot exista unități foarte rentabile cu marje mici și invers,
82 rentabilități slabe cu marje mari. Numai ratele caracterizează real gradul de rentabilitate,
exprimând în modul cel mai sintetic eficiența utilizării capitalurilor.
Analiza rentabilității se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit și
pierdere , situație financiar ă anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde ansamblul
fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăției plecând de la ansamblul cheltuielilor și
veniturilor. Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanța
întreprinderii, respe ctiv capacitatea de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea
resurselor existente.
Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată după natură și după funcții
(destinație), fiind redat tabelar sau în listă.
Structurarea contului de profit și pierdere sub formă tabelară permite
determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri :
Debit Contul de profit și pierdere Credit
Cheltuieli pe tipuri de activități Venituri pe tipuri de activități
1. Cheltuieli de exploatare 1. Venitu ri din exploatare
(+) A. Rezultatul din exploatare (-)
2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare
(+) B. Rezultatul financiar (-)
(+) C. Rezultatul curent (A+B) (-)
3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordina re
(+) D. Rezultatul extraordinar (-)
Cheltuieli totale Venituri totale
(+) E. Rezultatul brut (C+D) ( -)
Impozit pe profit
(+)F. Rezultatul net al exercițiului (-)
Reglementările contabile românești armonizate preferă formatul c ontului de profit
și pierdere după natură în listă, dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatului din exploatare
cere detalierea rezultatului și după destinație.
5.3.1.1.Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune
Contul de rezultat al exercițiului furni zează date care pot fi analizate pentru a
obține indicatori necesari gestiunii, prin amenajarea Tabloului Soldurilor Intermediare de
Gestiune (Cascada SIG ).
Soldurile în “Cascadă” permit evidențierea legăturii dintre funcțiunea de
exploatare și funcțiunea financiară a întreprinderii și pot fi împărțite în două categorii:
SIG – activitate și SIG – rentabilitate .
În partea finală a Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune se determină
două solduri reziduale de flux (C apacitatea de Autofinanțare și Autof inanțarea ),
indicatori de interes în analiza financiară prin semnificația și utilitatea lor în aprecirea
performanțelor financiare și în calculul unor rate financiare semnificative.
1. Solduri Intermediare de Gestiune – activitate
Din punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune
caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producției și comercializării
prezentați pe larg și analizați detaliat în capitolul II:
83 1) Cifra de afaceri (CA) exprimă volumul afacerilor real izate cu terții cu ocazia activității
curente a întreprinderii și se determină cu ajutorul relației:
CA =Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)( Vmf)+
+ Producția vândută (activitatea industrială) (Pv).
2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin
activitatea de comercializare (produse și mărfuri cumpărate și revândute), este un element
al valorii adăugate și se determină cu ajutorul relației:
Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chm f).
3) Producția exercițiului (Pex) cuprinde bunurile și serviciile produse de întreprindere în
cursul exercițiului, indiferent de destinație, fiind egal cu suma:
Pex = Producția vândută (Pv) + Producția stocată (±ΔS) + Producția
imobilizată (Pi).
4) Valo area adăugată (Vad) exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic
prin propria activitate și se calculează cu relația:
Vad = Marja comercială (Mc) + Producția exercițiului (Pex) –
– Consumurile intermediare (Ci) .
2. Solduri Intermediare de Gestiune – rentabilitate
Contul de profit și pierdere permite evaluarea performanțelor întreprinderii, prin
stabilirea conexiunii între soldurile intermediare de activitate economică și fluxul de
rezultate, având ca punct de plecare valoarea adăugată.
1) Excedentul brut (Insuficiența ) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din
activitatea curentă a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera și
conserva fonduri în condiții de funcționare, fiind independent de politica financiar ă,
fiscală și în domeniul amortizării; se calculează cu ajutorul relației:
EBE = Valoarea adăugată (Vad) + Subvenții de exploatare (Sbv) –
– Impozite, taxe, vărsăminte asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cu personalul (Chp).
2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanța comercială și industrială a
întreprinderii, fiind independent de politica financiară și fiscală, dar ține cont de
amortizare și provizioane; se determină cu relația:
Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare (Ave) –
– Amortizări și provizioane – Alte cheltuieli de exploatare .
Acest rezultat mai poate fi determinat și prin diferența:
Rexp = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare.
3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară, cu prinde elemente
de fluxuri financiare și elemente ce corespund riscurilor atașate, fiind intermediar între
rezultatul de exploatare și rezultatul curent:
Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare.
4) Rezultatul curent (Rcrt) ține cont de politica de finanțare a întreprinderii, nu este
influențat de elemente extraordinare sau fiscale pure și este egal cu suma:
Rcrt = Rexp+ Rfin.= Rexp +(Venituri financiare – Cheltuieli financiare ).
5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobișn uită a întreprinderii,
nefiind legat de activitatea curentă și se determină ca diferență:
Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare .
6) Rezultatul brut al exercițiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale și
cheltuielil e totale și se determină ca diferență:
84 Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale .
7) Rezultatul net al exercițiului (Rnet) constituie soldul final după aplicarea cotei
procentuale de impozit (i), asupra rezultatului brut, conform relației:
Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr (1 – i).
Rezultatul net urmează a fi repartizat conform legii, parțial distribuit (participare
salariați la profit, dividende acționari) sau reinvestit (pentru mărirea capitalurilor proprii
prin autofinanțare)
3. Analiza marjel or de rentabilitate
Contul de rezultat este un document care preia ansamblul cheltuielilor și
veniturilor exercițiului pe trei niveluri de activitate: exploatare, financiar, extraordinar, de
unde rezultă profitul (+) sau pierderea ( -) pentru fiecare nivel .
Tabloul SIG permite să se măsoare fluxul global de activitate, rezultatul pe tipuri
de activități fiind determinat sub forma marjelor:
A. Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare;
B. Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare (±);
C. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B);
D. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare;
E. Rezultatul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale;
F. Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit .
În partea finală a contului de profit și pierdere se determină:
G. Rezultatul/acțiune = Rezultatul brut (net)/Număr acțiuni .
Pe baza analizei datelor Tabloului SIG privind marjele de rentabilita te ce
caracterizează fluxul de rezultate din contul de profit și pierder e presupunem că se obțin
datele urmatoare :
Fluxul de rezultate ale contului de profit și pierdere
Nr. Venituri, cheltuieli și rezultate Exercițiul financiar Abateri Indic i
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Rezultatul din exploatare (Rexp) + 103008 +
94608 – 8400 91,8
2. Rezultatul financiar (Rfin) – 52212 – 25319 + 26893 48,5
3. Rezultatul curent (Rcrt) 50796 69289 + 18493 136,4
4. Rezultatul extraordinar (Rextr) – – – –
5. Rezultatul brut (Rbr) 50796 69289 + 18493 136,4
6. Rezultatul net (Rnet) 40668 51384 + 10716 126,3
7. Numărul de acțiuni (mii) 59200 295996 + 236796 500,0
8. Rezultatul net/acțiune
– de bază
– diluat
0,687
0,687
0,174
0,174
– 0,513
– 0,513
25,32
25,32
Din analiza datelor din tabel se constată următoarele:
1. Rezultatul din exploatare s-a redus cu 8,2 %, ca urmare a decalajului nefavorabil între
dinamica veniturilor și a cheltuielilor de exploatare: I Vexp < IChexp (130,9 < 140,2).
2. Rezu ltatul financiar constituie o pierdere, care s -a redus cu 45% datorită creșterii
veniturilor financiare cu 82% și reducerii cheltuielilor aferente cu 44%.
85 3. Rezultatul curent a crescut cu 36,4 % datorită decalajului indicilor de dinamică: I Rexp >
IRfin (91,8 > 45,8 %).
4. Inexistența r ezultatului extraordinar antrenează egalitatea rezultatului brut cu
rezultatul curent .
5. Rezultatul net contabil al exercițiului a crescut cu 26,3%, datorită creșterii mai rapide a
rezultatului brut, ceea ce a majorat rezult atul pe acțiune cu 27 %.
5.3.1.2. Analiza rezultatului din exploatare
Rezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exercițiului,
caracterizează în mărime absolută rentabilitatea activității curente a întreprinderii și este
calculat cu ajutorul relației:
l Vl Chl Vl Chl Vl Rexpexp1 exp exp exp exp
eprVe xpl
Re
în care:
epr
– profit mediu la 1 leu venit de exploatare; rata de eficiență a cheltuielilor de
exploatare.
Rezultă că asupra modificării profitului exploatat acționea ză direct și indirect
factorii:
1. influența venitului din exploatare
2. modificările profitului mediu, din care:
a) influența structurii venitului din exploatare
b) influența profitului ce revine la 1 leu venit pe tipuri de activitate
(cantitate vândută, stocată)
Activitate Venituri Structura
venitului Cheltuieli Rezultat Profit mediu
Prev Efect Prev Efect Prev Efect Prev Efect Prev Efect
Q
vândută 2.720.000 3.104.640 80 84 1.088.000 1.210.810 1.632.000 1.893.830 0,6 0,61
Q stocată 510.000 443.520 15 12 285.600 243.936 224.400 199.585 0,44 0,45
Q imob. 170.000 147.840 5 4 85.000 66.528 85.000 88.312 0,5 0,55
Total 3.400.000 3.696.000 100 100 1.458.600 1.521.274 1.941.400 2.174.726 0,571 0,5884
326.233 400.941.1 726.174.2 Pr Pr0 1 e e pr
mii lei
a) influențele venitului din exploatar e
016.169 571,0)000.400.3 000.696.3( Pr) ( 00 1
e Ve Ve Ve
mii lei
b) influența profitului mediu ce revine la 1 leu venit
310.64)571,0 5884,0( 000.696.3) Pr Pr( Pr 0 11
e e Vee
mii lei
86 Influența structurii venitului
) (0 1
pre pre Veger
5762,0100)5,04()44,012()6,084(
1000 1 pr geprer
Δge = 3.696.000 x (0,5768 – 0,571) = 21.437 mii lei
Modific ările profitului la 1 leu venitul pe activitate.
873.42) 5768,0 5884,0( 000.696.3) (1 1
pre pre Ve prer
mii lei
La nivelul activității de exploatare s -a obținut un profit suplimentar de 233.326.
Apreciind acest rezultat financiar este favorabil pentru că finalizarea activității de
explo atare va crea premisele depășirii profitului real, sursă și cointeresării: materiale a
salariaților și a acționarilor.
Apreciind acest rezultat din punct de vedere cauzal( factorial) constatăm:
1. creșterea venitului exploatării d e la 3.400.000 la 3.696.000 lei, a determinat o
influență favorabilă de 169.016 lei, situația se apreciază favorabil pentru că sporirea
venitului din exploatare este efectul utilizării eficiente a resurselor umane, materiale,
financiare de care dispune întreprinderea
2. modificarea stru cturii venitului pe activități s -a concretizat într -un profit
suplimentar de 21.437 lei, întreprinderea s -a orientat să modifice structura venitului în
favoarea acelei activități care are un profit mediu la 1 leu venituri mai mare decât media
pe activităț i de exploatare. În situația dată, se observă că creșterea ponderii veniturilor
aferente cantității vândute ( de la 80% la 84%) activitate care are un profit la 1 leu venit
superior activității de exploatare (0,6 >0,57)
Situația se apreciază favorabil pent ru că întreprinderea s -a orientat către producția
vândută, activitate destinată pieței și alte legături directe cu rezultate finale ale
întreprinderii.
3. Creșterea profitului la un 1 venituri, determină un profit suplimentar de 42.873
lei. Situația se aprec iază favorabil pentru că creșterea profitului la un leu venituri este
rezultat respectării corelației dintre ritmul de creștere al venitului și al cheltuielilor pe
activități, corelație care este efectul folosirii eficiente a resurselor întreprinderii.
În activitatea de exploatare, rezultatele sunt dependente de folosirea eficientă a
activelor din exploatare (fixe și circulante).
Pentru a surprinde efectul utilizării extensive și intensive a activelor fixe, a accelerării
vitezei de rotație a activelor circu lante, în activitatea de exploatare se recomandă
următorul model:
Vee
AeVeAeePrPr
Ae – activitate din exploatare
AeVe
= venitul la 1 leu activitate din exploatare( eficiența utilizării activelor din
exploatare)
87
VeePrprofitul mediu la 1 leu venit exploatare
Presupunem :Δpre = 70.000 lei
000.10Pr) (
00
00
0 1 Ve AeVeAe Ae Ae lei
ΔPre
000.35Pr
0 00
11
1
Vee
AeVe
AeVeAeAeVe lei
000.25Pr Pr
00
11
11
1
VE Ve AeVeAeVePe lei
Rezultă creșterea profitului din activitatea de exploatare a fost rezultatul i nfluențelor
următorilor factori:
1. sporirea valorilor medii a activității din exploatare, profit suplimentar de
10.000 lei, situație favorabilă în condițiile în care creșterea valorii medii a
activelor din exploatare este rezultatul sporirii valorii medii a activelor fixe ca
rezultat a unor investiții noi și fundamentarea stocurilor de active circulante
2. creșterea eficienței utilizării activelor exploatate a determinat un profit
suplimentar de 35.000 lei, situație foarte favorabilă pentru că sporirea
eficien ței a activelor din exploatare este efectul investițiilor noi și accelerării
vitezei de rotație a activelor circulante.
3. creșterea profitului mediu la 1 leu venit din exploatare, consecința utilizării
eficiente a activelor din exploatare ceea ce s -a concret izat prin creșterea
profitului cu 25.000 lei.
5.3.1.2.1.Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri ( cantitatea vândută)
Cifra de afaceri reprezintă partea principală a activității de exploatare și evidențiază
rezultatele aferente cifrei de afaceri r eprezentând componenta cea mai importantă a
rezultatului exploatării. În acest context, analiza rentabilității unei întreprinderi se
înscrie ca o componentă de bază a analizei rezultatelor aferente cifrei de afaceri care
sunt hotărâtoare.
Pentru analiza p rofitului aferent cifrei de afaceri se recomandă utilizarea următoarelor
modele:
1.
qvc qvp Pr
2.
qvpqvcqvp pr CA 1 Pr
88 3.
pr WhTCA QfCA
TQfT PrPr
4.
CF Mb CF qvc qvp ) ( Pr
qv – producția fizică vândută
p – prețul de vânzare pe unitatea de produs
c – costul unității de produs
T- fondul de timp consumat în om ore
Wh
– productivitatea medie orar ă
α – gradul de valo rificare a producției fabricată
pr
– profitul mediu la 1 leu cantitate vândută
CV – costul variabil pe unitatea de produs
CF – suma cheltuielilor fixe aferente cifrei de afaceri
Mb- marja brută
Primele două modele sunt modele utilizate în procesele economice și au ca scop
evidențierea factorilor care acționează direct și indirect asupra mărimii profitului.
Al treilea model este un model complementar multiplicativ care pune în evidență
legătura dintre utilizarea eficientă a resurselor umane și rezultatul întreprinderii.
Al patrulea model pune în evidență faptul că marja brută poate acoperi suma
cheltuielilor fixe sau curente oferind prilejul realizării de profit.
I.
xcq xpqv v Pr , rezultă că asupra modificării profitului aferent cifrei de
afaceri acționează în mod direct următorii factori:
1. influența volumului fizic al cantității vându te
2. influența structurii cantității vândute
3. influența costului unității de produs
4. influența prețului de vânzare pe produs
II.
qvpqvcqvp pr CA 1 Pr , rezultă că asupra modificării
mărimii profitului acționează în mod direct și indirect, următor ii factori:
1. influența valorii cifrei de afaceri din care:
a. influența volumului fizic al cantității vândute
b. influența prețului de vânzare pe unitatea de produs
2. influența profitului mediu la 1 leu CA (respectiv cheltuieli la 1 leu CA), din
care:
89 a. influența str ucturii cantității vândute
b. influența prețului de vânzare pe unitatea de produs
c. influența costului pe unitatea de produs
Δqv
ΔPr Δs
Δc
Δp
Δqv
Δ
qvp Δp
ΔPr Δs
qvpqvcpr1
Δp
Δc
Indicatori Preven it Efectiv
1. CA exprimat în prețul de vânzare
qvp 3.939.840 4.047.305
2. Costul CA
qvc 3.151.872 3.156.898
3. Indicele costurilor în perioada curentă (Ic) X 99,44%
4. Indicele prețurilor de vânzare în perioada c urentă (Ip) X 100,71%
qvc qvp Pr
968.787 872.151.3 840.939.3 Pr00 00 0 cqv pqv
lei
407.890 898.156.3 305.047.4 Pr11 11 1 cqv pqv
lei
Pr1-Pr0 = 890.407 – 787.968 =102.439 mil lei, din care :
1. influența volumului fizic al producției vândute
759.15 968.787840.938.3637.018.4968.787 ) (0 0 pr Iqv pr qv
lei
0001
pqvpqvIqv
0111
pqvpqvIp
637.018.40071,1305.047.4 11
01Ippqvpqv
lei
2. influența structurii cantității vândute
187.40) () (0 01 01 Iqv pr cqv pqv S
lei
90
0111
cqvcqvIc
723.174.39944,0898.156.3 11
01
Iccqvcqv
lei
3. influența costului pe unitatea de produs
) ( ) () (01 11 01 01 11 01 cqv cqv cqv pqv cqv pqv c
825.17)723.174. 898.156.3( lei
4. influența prețului de vânzare pe unitatea de produs
) () () (01 11 11 01 11 11 pqv pqv cqv pqv cqv pqv p
668.28 637.018.4 305.047.4 lei
qvpqvcqvp 1 Pr
Pr1-Pr0 =102.439 lei
Din care:
1. influența modificării valorii cifrei de afaceri
0 00 11 ) ( pr pqv pqv qvp =(4.047.305 – 3.939.840) x 0,2 = 29.493
lei
2,0840.939.3872.151.31 1
0000
pqvcqvpr
din care:
a)
759.152,0)840.939.3 637.018.4( ) (0 00 01 pr pqv pqv qv lei
b)
734.52,0)639.018.4 305.047.4( ) (0 01 11 pr pqv pqv p lei
2. influența profitului mediu la 1 leu CA
946.80 305.047.4)2,022,0( ) (11 0 1 pqv pr pr pr lei
22,0305.047.4898.156.31 1
1111
1
pqvcqvpr
din car e:
a) influența structurii cantității vândute:
11
0000
0101pqvpqvcqv
pqvcqvs
473.40 305.047.4840.939.3872.151.3
637.018.4723.174.3
lei
b) influența costului pe unitatea de produs
11
1101
1111pqvpqvcqv
pqvcqvc
91
198.16 305.047.4305.047.4723.174.3
305.047.4898.156.3
lei
c) influența prețului de vânzare pe unitatea de produ s
11
0101
1101pqvpqvcqv
pqvcqvp
284.24 305.047.4637.018.4723.174.3
305.047.4423.174.3
lei
La nivelul cifrei de afaceri (respectiv cantității vândute) s -a obținut un profit
suplimentar de 102.439 lei. Sistemul de apreciază favorabil întrucât în condițiile încasării
cantității vândute acest suplimentar devine un profit real și pe baza repartizării acestuia se
pot constitui fondurile necesare realizării de noi investiții, realizării fondurilor de
prevenire și a fondului pentru distribuire a dividendelor a acționarilor.
Cauzal, obținerea profitului suplimentar de 102.439 lei se explică astfel:
1. depășirea cantității fizice vândute cu 2% a determinat în mod corespunzător u n
profit suplimentar de 15.759 lei.
Sistemul de apreciază favorabil în condițiile în care depășirea cantității vândute este
rezultatul depășirii cantității fabricate și reducerii stocurilor din perioada anterioară.
Aceasta presupune că depășirea cantității fabricate este efectul factorului intensiv
calitativ, este contractată cu beneficiari și a avut loc în condițiile resp ectării cerințelor
prevăzute în contractul beneficiarilor.
2. modificările structurii cantității vândute la caracterizat într -o serie favorabilă de
40.187 lei. Aceasta înseamnă că întreprinderea s -a orientat să mărească procentual
cantitatea vândută în fa voarea sortimentului cu o rată a rentabilității mai mare decât
media.
În condițiile în care această orientare a întreprinderii către produsele cu o rată a
rentabilității mai mare decât media corespunzător necesităților pieței. Situația se
apreciază favorab ilă fiind că creează condiții ca cantitatea vândută să fie încasată
3. Reducerea costului unității de producție a determinat un profit superior de
17.825 lei.
În condițiile în care scăderea costului pe unitatea de produs reflectă efortul
propriu al între prinderii și pentru reducerea costului nu a fost afectată calitatea produselor
finite, sistemul se apreciază favorabil. În cazul în care, reducerea costului pe unitatea de
produs nu este rezultatul efortului propriu, ci a unor cauze externe, influența sis temului
este nefavorabilă (întru -cât nu constituie efort propriu).
În situația în care reducerea costului pe unitatea de produs este rezultatul efortului
propriu, dar pentru această reducere este afectată calitatea produselor finite, sistemul se
apreciază nefavorabil întrucât cantitatea vândută rămasă în stoc(sold) nefiind onorată de
beneficiar.
4. creșterea prețului de vânzare pe unitatea de produs a determinat un profit
suplimentar de 28.668 lei.
În cazul în care sporirea prețului de vânzare pe unitatea de produs este rezultatul
îmbunătățirii calității produselor finite și respectiv creșterea ponderii vânzării pe piața
92 externă, sistemul se apreciază ca fiind favorabil fiind considerat efort propriu al
întreprinderii.
În cazul în care creșterea prețului de vânzare pe unitatea de produs este rezultatul
inflației, situația este nefavorabilă încât este efectul unui factor extern activității
întreprinderii(factor conjunctural).
pr WhT Pr
pr Wh Ns Ns Ns000 1 ) (
0 000 1 ) (
pr WhTTT
0 000 11 ) (
pr wWhttNst
ΔPr
0 00 11 ) (
pr Wh WhT Wh
0 0 111 ) (
pr xx WhT
111
0010
0101
WhTpqvcqv
pqvcqvs
) (0 1 1 1 1 0
pr pr WhT pr
111
0100
1101
WhTpqvcqv
pqvcqvp
111
1101
1111
WhTpqvcqv
pqvcqvc
qvpqvcMb 1
CF Mb CF qvc qvp ) ( Pr1
Δqv
) (00 11 pqv pqv qvp
Δp
0 1Mb Mb Mb Δs
ΔPr
110 1 ) ( pqv Mb Mb Mb x Δp
Δcv
0 1CF CF CF
11
000 0
010 1pqvpqvcvqv
pqvcvqvs
93 5.3.1.2.2 . Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri
Beneficiul aferent vânză rilor de mărfuri caracterizeză performanța activității
comerciale și se calculează cu ajutorul relației:
( )NARcirc.Ch Mc Bmf -100 – = =
în care:
Mc = Marja comercială;
Ch circ = Cheltuieli de circulație;
R = Volumul desfacerilor (rulajul) de mărfuri;
A
= Cota procentuală medie de adaos comercial;
N
= Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulație.
Datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
(Cascada SIG) elaborat pe baza cont ului de profit și pierdere.
De exemplu, din Tabloul SIG extragem datele din urmatorul tabel :
Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri
Nr. Indicatori Exercițiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Desfaceri de mărfuri (R) 1024 2376 +1352 232,0
2. Cota medie de adaos (
A ) (%) 30,0 33,0 + 3,0 110,0
3. Marja comercială (Mc)(1*2) 307 784 + 477 155,0
4. Nivelul relativ al chelt. de circ (
N ) (%) 23,55 25,62 + 2,07 108,8
5. Cheltuielile de circulație (1*6) 242 609 +367 251,0
6. Beneficiul aferent vânz. de mărfuri (5 -7) 65 175 + 110 269,2
Rezultă următoarele:
65 55,23-301001024-1000 00
0 NARBmf
lei;
175 62,25-331002376-1001 11
1 NARBmf
lei.
Modificarea beneficiului este diferența:
∆ = Bmf 1 – Bmf 0 = 175 – 65 = + 110 lei.
Factorii de influență sunt următorii:
∆ = ∆R + ∆
A + ∆
N ,
în care:
87 55,23 – 301001352 – 100 –
0 00 1 NAR RR
lei;
72 30-331002376
1000 – 11 AARA
lei;
49 62,25 55,231002376-1001 01 NNRN
lei
În concluzie:
94 1. Creșterea ben eficiului aferent vânzărilor de mărfuri cu 169,2% a fost consecința
creșterii volumului desfacerilor cu 132 %, care a majorat beneficiul cu 133,8 % și a
creșterii cotei medii de adaos cu 3%, care l -a majorat cu 110,8 %.
2. Creșterea nivelului mediu al chel tuielilor de circulație cu 2,07 procente (8,8 %) a
diminuat beneficiul cu 75,4 %.
Pe o treaptă superioară de analiză factorială, cota medie de adaos și nivelul
mediu al cheltuielilor de circulație depind de structura desfacerilor pe grupe de mărfuri
(S), c otele de adaos (A) și nivelul cheltuielilor pe grupe de mărfuri (N):
100ASA
;
100NSN
5.3.2. Analiza rentabilității pe baza ratelor de rentabilitate
Metoda ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute și pr ezintă
avantajul că permite efectuarea de comparații pentru a situa mai corect întreprinderea în
mediul său concurențial sau pentru a -i aprecia evoluția.
Rata rentabilității este o mărime relativă care exprimă cadrul în care capitalul
întreprinderii în înt regul său (propriu și împrumutat) aduce profit. În ansamblul
indicatorilor economico -financiari rata rentabilității se situează printre cei mai sintetici
indicatori întru -cât se reflectă în rezultatul activității din toate stadiile circuitului
economic (ap rovizionare, producție, vânzări și încasare).
Rata rentabilității – indicator de eficiență – poate avea diferite forme de
exprimare. Profitul net sau brut (numărător) sau se schimbă baza de raportare (la numitor,
care exprimă efortul, capitalul, valoarea producției vândute).
Aceste diferite modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilității au putere
informațională diferită, ele reflectând diferite laturi calitative ale întreprinderii.
Indicatorul ratei rentabilității construit în funcție de capita lul avansat sau ocupat
exprimă interesele investitorilor în timp ce indicatorul ratei rentabilității construit în
funcție de resursele consumate exprimă interesele managerilor unități economice.
Pentru determinarea ratei rentabilității ca indicator relativ al rentabilității folosim
următoarele posibilități:
1) la numărător pot fi luați în calcul următori indicatori:
– rezultatul exploatării
– rezultatul curent
– rezultatul exploatării înainte de impozit (profitul brut)
– profitul net aferent CA
– profitul net plus impoz itul pe profit plus cheltuielile financiare
2) la numitor:
– resursele consumate
– resursele avansate (ocupate)
– activele imobilizate (fixe)
– activele totale (avansate)
– activele de exploatare
– capitalul permanent
– capitalul propriu
– CA
95
Analiza ratelor este u n ins trument frecvent utilizat în analiza situaț iilor financiare.
Ratele financiare pot fi folosite pentru a dezvolta o serie de statistici care să scoată la
iveală caracteristici financiare – cheie ale unei companii. In aproape toate cazurile, ratele
sunt util izate în doua modalitaț i. In primul rând, ratele sunt comparate cu media ramurii
de activitate din care firma face parte. Oricare ar fi sursa acestor rate, trebuie avută
atentie, în sensul compararii companiei supuse analizei cu standardele definite pentru
companii din aceeasi categorie si cu aproximativ aceeaș i valoare a profitului. Un al doilea
aspect în ceea ce priveste utilizarea ratelor este analiza evolutiei în timp a unei comp anii
anume. Spre exemplu, evoluți a marjei de profit al unei companii poate fi evaluată pentru
o perioada de cinci sau zece ani. Este util adesea să se urmarească ratele -cheie în decursul
a una sau doua recesiuni anterioare pentru a se determina cât de bine poate compania
respectivă să reziste financiar în perioadele dificile din punc t de vedere economic.
Analiza bilanț ului anual stabile ște gradul de independenț ă financiară în funcție de
structura finanțării, dependenț a întreprinderii de creditorii cu pondere mare sau de băncile
creditoare. Dacă bilanț ul contabil reflectă starea p atrimonială a întreprinderii la un
moment dat (începutul sau sfârsitul exerciț iului financiar), contul de profit si pierdere
sintetizează rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, prelucrare ș i iesire
aferente perioadei analizate. Rentabili tatea întreprinderii si noua stare patrimonială a
acesteia se va reflecta în rezultatul net al exerciț iului (profit sau pierdere), informație
comună a bilanțului ș i a contului de profit si pier dere. Anexa completează informațiile
conținute în cele două documente si oferă, totodată, explicațiile necesare unei înț elegeri
mai bune a bilanț ului si a contului de profit si pierdere, aducând astfel clarificări privind
politicile întreprinderii în materie de investiții, de finanț are, de fiscalitate, de evaluare a
patrimoniului, precum si asupra istoricului activităț ii sale. Anexa îndeplineste atât un rol
explicativ, cât si rolul de instrument complementar bilanț ului si contului de profit și
pierdere.
Ratele financiare cheie sunt grupate în 3 categorii majore, potr ivit aspectului
particular al condiț iilor financiare ale companiei sunt:
1. Renta bilitatea: indicatori concludenț i ce măsoară puterea câstigului ș i rentabilitatea
record a companiei;
2. Lichiditatea: se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în
bani;
3. Structura capitalului:determinarea gradului de îndatorare al companiei.
Fiecare categorie de indicatori este tratată în continuare, cu indendificarea principalilor
indicatori din fiecare grupa6
Literatura de specialitate recomand ă:
1) rata rentabilității economice determinată ca raport între rezultatul exercițiului
înainte de deducerea sarcinilor financiare (profitul brut) și capitalul permanent
(propriu și împrumutat).
100PrRe Kpermbc
6 Ciobănașu Marilena – Situațiile financiare și planificarea financiară pe termen lung – Studia Universita tis “Vasile Goldis” Arad Seria
Stiințe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a, pag. 377
96 pune în evidență performanțele utilizări i activului total al unei întreprinderi, respectiv a
capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe.
2) rata rentabilității financiare = raportul dintre profitului net și capitalul propriu
100 KpropriuPnetRRf
(atunci indicatorul ia în calcul s tructura capitalului întreprinderii)
Acest indicator exprimă eficiența dintre rezultatele finale (profitul din
întreprindere ți capitalul propriu al întreprinderii). În teoria și practica internațională,
această rată este cunoscută sub denumirea ROE = ret urn on equity și reprezintă unul
dintre indicatorii majori urmăriți de investitori și de management. Investitorii pot aprecia
în ce măsură investiția lor este rentabilă sau nu, iar î n cazul în care rata rentabilității
financiare este mai mare decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea
desfășurată, firma creează o valoare suplimentară pentru acționari.
3) rata rentabilității resurselor consumate = raportul dintre rezultatul aferent CA
(profitul brut) și costul CA.
100 100cosPr. qvcqvc qvp
tulCAbconsRres
Acest indicator exprimă eficiența costurilor aferente CA (producția vândută).
Rata rentabilității resurselor consumate, denumită și rata rentabilității costurilor, reflectă
corelația dintre profitul aferent cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzăr ilor.
În literatura de specialitate există opinii potrivit cărora nivelul optim al ratei rentabilității
costurilor se situează în intervalul 9% -15%.7
4) rata rentabilității capitalului avansat (ocupat ) = raportul dintre profitul brut
(excedentul brut de explo atare inainte de dobȃnzi și impozit) și valoarea medie a
fondurilor ocupate (V).
100Pr
Ac Afqvc qvp
VRa
Acest indicator exprimă folosirea eficientă a activelor de care dispune întreprinderea
(modul de gospodărire eficientă) a bazei tehnico -materiale a înt reprinderii. În teoria și
practica internațională, această rată este cunoscută sub forma:
100AtEBITROA
unde:
ROA = rata rentabilității economice (return on assets);
EBIT = rezultatul înainte de impozitare și dobânzi (earnings before interests a nd taxes).
Utilizatorii informațiilor oferite de această rată sunt furnizorii de capital. Creditorii
financiari, de exemplu, sunt interesați de rentabilitatea întreprinderii înainte de scăderea
dobânzii.
5) rata rentabilității comerciale = raportul dintre pro fitul brut aferent CA și CA
exprimată în preț de vânzare.
7 V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico -financiară , Editura Omnia Uni, Brașov, 2000, pag. 221
97
100Pr
qvpqvc qvp
CARcm
exprimă eficiența activității comerciale a întreprinderii, asigurând legătura dintre
profitul și cifra de afaceri netă. Rata rentabilității comerciale nete (în engl. Return on
Sales – ROS) reprezintă un indicator întâlnit în majoritatea lucrărilor din literatura
străină. Avantajul acestei rate este că poate fi stabilită pe baza Contului de profit și
pierdere, fiind ușor de calculat de către cei care nu au acces la date din co ntabilitatea de
gestiune a întreprinderii. Totuși, rata rentabilității comerciale nete are o valoare
informațională limitată pentru că profitul net poate fi influențat și de rezultatul din alte
operațiuni decât vânzările, respectiv rezultatul financiar, re zultatul extraordinar, precum
și de fiscalitate.În România, studiile8 practice realizate asupra întreprinderilor cotate pe
piața de capital demonstrează că rata rentabilității comerciale nete (calculată ca raport
între profitul net al exercițiului și cifra de afaceri) a înregistrat cele mai moderate niveluri
mediane de 0,74% -4,84% în perioada 1996 -2000, ceea ce confirmă că această rată de
rentabilitate este cel mai puțin afectată de inflație, ca urmare a preluării simultane a
efectului inflației atât asupra profitului, cât și asupra cifrei de afaceri. Datorită
variabilității sale mai scăzute comparativ cu alte rate de rentabilitate, acest indicator al
performanței întreprinderii este preferat de investitorii de pe piața de capital românească.
6) rata rentabilit ății resurselor avansate și consumate
100PrCAb
QfCA
Ac AfQfRac
Acest indicator face legătura dintre folosirea eficientă a fondurilor, structura de
valorificare a producției fabricate și rata comercială.
Importanța ratei rentabilității economice este deter minată și de poziția ei în
sistemul de factori ce influențează nivelul ratei rentabilității financiare.
Astfel :
100 100 x
VtPnx
KpAtx
AtVt
KpropriuPnetRf
Pn = rata rentabilității economice, construită pe baza profitului net
Prin urmare, creșterea interesului investitorilo r depinde de doi factori:
– rata rentabilității economice;
– structura financiară
Nivelul rentabilității economice trebuie să permită remunerarea acționarilor și
creditorilor, în concordanță cu riscul asumat investind în întreprindere sau acordându -i
împrumuturi.
Atunci când analizăm viteza de rotație a activelor, trebuie să ținem cont și de
sectorul în care își desfășoară activitatea societatea. Cu cât acest indicator are o valoare
mai mare, cu atât eficiența utilizării activelor totale este mai bună.
8 C. Vasilescu, Analiza corelațiilor dintre activitatea financiară a firmei și piața de capital , teză de
doctorat, ASE București, 2003.
98 Pe lângă considerarea acestor indicatori în mod individual, izolat, este important
să luam în seamă relațiile între diferiții indicatori. Profitabilitatea unei firme, situația
lichiditatii acesteia si structura capitalului sunt interrelationate, astfel că nici un aspect
sau performanță nu trebuie considerate în mod izolat, fară a avea în vedere și celelalte
aspecte.
Doi indicatori sunt în mod deosebit ajutători în identificarea acestor interdependențe.
Primul , cunoscut de multă vreme ca sistemul de analiz ă al lui DuPont, leagă beneficiile
rezultate din investiție de marja de profit și de cifra de afaceri a unei firme:
ACTIVE TOTALVANZARIxVANZARINET PROFITROA
Așa cum arată și relația, ROA (rezultă din interacțiunea a două componente, marja
de profit și viteza de rotație a activelor totale. Aceasta este o relație importantă deoarece
ea arată că ROA, privit ca un indicator al performanței globale, este produsul a doi
factori: rentabilitatea firmei și eficiența sa operațională. Dacă o companie utilizează
numai capital propriu , nu și credit, atunci rata de rentabilitate a activelor ar fi fost egală
cu rata de rentabilitate a capitalului propriu.
O a doua formulă de natură similară cu cea anterioară oferă o perspectivă interesantă
și folositoare în ceea ce privește relația dintr e profitul din investii (ROA), profitul rezultat
din capitalul social (ROE) si îndatorarea firmei:
PROPRIU CAPITALACTIVE TOTALxACTIVE TOTALNET PROFITROE
ROE = ROAxFactorul de multiplic .a capitalului
Aparent, cu cât factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu
atât rata rentabilității financiare este mai ridicată, dar trebuie să ținem cont, totodată, că
acest indicator arată și gradul de îndatorare. Și este cunoscut că orice societate cu grad de
îndatorare mare este riscantă. Stabilirea unei valori optime a factorul ui de multiplicare
reprezintă de fapt o „luptă“ permanentă între profiturile și costurile pe care le implică
datoriile financiare.
Totodată, trebuie subliniat că acest indicator este influențat și de sectorul unde își
desfășoară societatea activitatea și de activele pe care le deține aceasta. În general,
societățile care au un flux de numerar din activitatea de exploatare constant și cu un grad
mare de previzionare pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai
mare decât societățile care își desfășoară activitatea într -un sector cu un grad de risc mai
mare. Putem spune că și băncile comerciale care dispun de un portofoliu de active
diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare. O dată
cu analiza acestu i indicator, trebui urmăriți și alți indicatori cum ar fi: rata lichidității
curente, rata lichidității imediate, rata de acoperire a dobânzilor.
Profitul net la un leu venituri arată capacitatea firmei de a practica o politică de
prețuri eficientă și, to todată, abilitatea firmei de a controla costurile.
Acest indicator trebuie și el interpretat în funcție de sectorul de activitate, de
natura produselor comercializate și de strategia aplicată de firmă.
S-a constatat că societățile care au un profit net l a un leu vânzări mare au o rată a
99 rentabilității economice (Pnet/At) mică și invers. Acest fapt se datorează faptului că
societățile care practică un adaos comercial mare pot avea un profit mare la un leu
vânzări. Pentru că practicarea unui adaos comercial mare necesită și active numeroase și
aceste societăți tind să aibă o viteză de rotație a activelor scăzută.
Rata rentabilității financiare este un indicator important care trebuie interpretat cu
anumite limite care sunt impuse de: perioada de analiză, ri scurile pe care și le asumă
societatea, valoarea contabilă a capitalului propriu.
Luam exemplul a doua firme, ambele avand un procent de 9% al ROA.
Firma A are un raport între totalul activelor si capitalul propriu de 2 la1, în timp
ce firma B doar de 1,5 la 1. ROE pentru cele doua firme va fi:
Pentru firma A, ROE 9% x 2,0 = 18,0%
Pentru firma B, ROE 9% x 1,5 = 13,5%
Acest exemplu arată că în ciuda faptului că cele doua firme au aceeași rentabilitate,
privite dinr -un anumit punct de vedere , firma A are R OE mult mai mare, doar ca rezultat
al structurii financiare a firmei. In schimbul acestui ROE ridicat, insă, actionarii trebuie
sa accepte o valoare si mai mare a gradului de risc asociat cu creșterea datorată de levier.
Criteriul principal în orientarea p lasamentului de capital îl constituie corela ția
dintre rata rentabilităț ii financiare a capitalului propriu ROE, rata rentabilităț ii financiare
a capitalului permanent si rata dobânzii. Cu cât capitalul împrumutat în structura
capitalului este mai mare, cu atât capitalul împrumutat are un grad mai mare de risc si în
consecinț ă rata dobânzii practicată de către furnizorii de credit va fi mai mare.
Ca o concluzie finală, trebuie accentuat faptul că expunerea unor serii de
indicatori pentru o anumită firmă, în tr-un anumit an, este de o utilitate limitată.
Indicatorii trebuie comparați cu performantele obținute în alți ani ș i cu standardele
corespunzatoare pent ru companii cu proximativ acelaș i profit, din industrii similare.
Situatiile financiare procentuale pr ezintă toate conturile din bilant ș i contul de
profit ș i pierdere, ca procent din anumite ci fre-cheie. In contul de profit ș i pierdere,
vânzarile nete sunt exprimat e ca reprezentând 100% , iar toți ceilalț i indicatori sunt
exprimaț i ca procente din vânzari . In bilant, totalul activelor este reprezentat de procentul
de 100% în partea stângă, în timp ce totalul datoriilor și capitalurilor prprii reprezintă
100%, în partea dreaptă. Toate conturile de activ sunt exprimate ca procent din valoarea
totală a active lor, iar toate conturile de datorii ș i capitalurilor prprii sunt exprimate ca
procent din totalul datoriilor ș i capitalurilor prprii . Pregatirea acestui gen de situa ții
facilitează analiza unor aspecte semnificative ale situaț iei și operatiunilor financiar e ale
firmei. Aceste situa ții oferă un supliment informa ției disponibile prin intermediul
diversilor indicatori discuta ți anterior. In bilant, efortul analitic se concentrează pe
structura internă si pe alocarea resurselor financiare ale firmei. In partea de activ,
rapoartele arată felul în care investitiile făcute în diverse categorii de resurse sunt
distribuite în conturile de activ. De un interes special în acest caz o reprezintă alegerea
distribu ției resurselor între activele curente si cele imobilizate si distribu ția activelor
curente între diversele categorii de conturi de capital circulant – în principiu, distribu ția
capitalului circulant investit între bani lichizi, conturile de clienti si stocuri. In partea de
datorii si fonduri, bilan țul arată procentajul distribu ției finan țărilor pentru obligatiile
curente, împrumuturile pe termen lung, capitalul social. De un mare interes este relatia
100 dintre împrumuturile pe termen lung si capitalul social si împar țirea în datorii curente si
surse de finantare a î mprumuturilor pe termen lung furnizate de datorii si capital social.
Referitor la exprimarea procentuala a co ntului de profit si pierdere , î n mod
similar se calculeaza proporț ia diferitelor categorii de costuri si cheltuieli in totalul
vânzarilor sau ve niturilor. Rela țiile trasate cu ajutorul rapoartelor bilantiere nu pot fi
considerate în mod izolat, individual acestea nu aduc informatii folositoare. Pentru a se
obtine prin acest instrument de analiza un plus de informatii este necesar a se examina
trendul evolutiei de la an la an al firmei si trebuie facute comparatii cu standardele din
industria respectiva. Analiza dinamicii si structurii patrimoniului are ca obiectiv stabilirea
relațiilor dintre diferite elemente patrimoniale si eviden țierea modificăr ilor calitative în
situa ția mijloacelor economice si surse financiare generate de activitatea internă a
societă ții si interac țiunea cu mediul extern.
Planificarea financiara adecvata este element cheie in succesul oricarei afaceri
care prezint ă riscuri, ia r lipsa acesteia este un element cheie in esecul multor
intreprinderi. Obiectivele ambelor planificări, pe termen scurt si pe termen lung sunt
aceleași ș i tehnicile implicate difer ă în primul rȃnd î n func ție de gradul de detaliu
dezvoltat în analize. Ambel e tipuri de planificare au ca obiectiv primordial dezvoltarea
unui sistem de planificare și control financiar care s ă ghideze viitorul financiar al firmei.
Prognozele pe termen scurt tind sa se concentreze îndeaproape asupra administrarii
banilor și asupra planificarii fluxului de numerar, î n timp ce prognozele pe termen lung
tind s ă se concentre ze mai mult pe planificarea creș terii în viitor a vȃnzarilor bunurilor și
finanță rii acestei cresteri. O prognoza pe termen scurt și un buget în numerar este pur si
simplu un plan pentru viitorul apropiat exprimat în termeni monetari9
Folosirea acestor modele exprimă diferite laturi calitative ale activității
întreprinderi.
Indicatori Simbol Prevăzut Efectiv
CA-preț vânzare
qvp 3.000.000 3.185.0 00
Costul CA
qvc 2.500.000 2.600.000
CA-efectiv exprimată:
a)costuri previzionate
b)preț vânzare previzionat a.
01cqv
b.
0qvp
X
X
2.580.000
3.142.440
Capital propriu Kpr 2.800.000 3.700.000
Capit al permanent Kperm 4.000.000 5.000.000
Valoarea medie a efectivelor
fixe Af 6.500.000 6.250.000
Soldul mediu a activelor
circulante Ac 3.500.000 4.350.000
Valoarea medie a fondurilor
V 10.000.000 10.600.000
Profitul aferent CA Pr(1-2) 500.000 585.000
9 Ciobănașu Marilena – Situațiile financiare și planificarea financiară pe termen lung – Studia Universitatis
“Vasile Goldis” Arad Seria Stiințe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a, pag. 377
101 5.3.2.1. Analiza rentabilității resurselor consummate(Rc)
100
qvcqvc qvpRc
, rezultă modificarea Rc acționează :
a) influența modificării structurii producției vândute
b) influența modificării costului pe unitate de produs
c) influența prețulu i de vânzare pe unitatea de produs
Determinarea mărimii și sensului influenței factorilor folosim relația:
%20 100000.500.2000.500.2 000.000.3100
0000 00
0
cqvcqv pqvRc
%50,22 100000.600.2000.600.2 185000.3100
1111 11
0
cqvcqv pqvRc
Rc1 – Rc0 = 22,50 – 20 = 2,50% ( rezultat favorabil)
a) influența modificării structurii producției v ândute
Are o influență dublă asupra ratei rentabilității ( atât prin numitor – costuri cât și prin
numărător – profit)
0
0101 01100 Rccqvcqv pqvS
%80,1%20%8,21%20 100000.580.2000.580.2 440.142.3
b) influența modificării costului pe unitatea de produs și costul pe unitate de pro dus are o
influență dublă asupra ratei rentabilității ,dar spre deosebire de structură, costul are
influență mai intensivă întrucât el are o acțiune inversă pe numitorul și numărătorul
fracției.
100 100
0101 01
1111 01
cqvcqv pqv
cqvcqv pqvS
%94,0 80,2186,20 100000.580.2000.580.2 440.142.3100000.600.2000.600.2 440.142.3
c) influența prețului de vânzare pe produs
Spre deosebire de a) și b), prețul de vânzare acționează asupra ratei rentabilității
numai prin intermediul numărătorului (profit).
100 100
1111 01
1111 11
cqvcqv pqv
cqvcqv pqvp
%64,1 86,2050,22 100000.600.2000.600.2 440.142.3100000.600.2000.600.2 000.185.3
rezultă o creștere a rat ei rentabilității consumate cu 2,50%. Creșterea ratei rentabilității cu
2,50 % reprezintă o activitate favorabilă întrucât reflectează eficiența resurselor
102 consumate, rezultatele obținute sunt superioare resurselor consumate, a eforturilor
întreprinderii p e linia cheltuielilor ocazionale de obținere a producției vândute.
Cauzal, creșterea ratei rentabilității resurselor consumate cu 2,50% se aplică:
1. Modificarea structurii producției vândute a determinat o influență favorabilă cu
1.80%; întreprinderea s -a orientat să pună în circulație pe piață acele produse, sortimente
cu o rată a rentabilității mai mare decât media pe întreprindere (20%). Daca acest optim
al întreprinderii corespunde cu producția vândută să fie încasată, situație favorabilă
pentru că:
– producția vândută este necunoscută pe piață
– producția vândută și încasată se reflectă în rezultate finale ale activității
întreprinderii ( profit real)
2. Creșterea costului pe unitatea de produs s -a concretizat într -o influență negativă
asupra ratei rent abilității resurselor consumate ( -0,94%). Teoretic, o asemenea influență
se apreciază nefavorabil pentru că costul pe unitatea de produs reprezintă factorul care
poate concretiza efortul propriu al întreprinderii prin intermediul diferitelor categorii de
cheltuieli (materiale, salariale, financiare).
Atunci creșterea costului pe unitatea de produs este rezultatul unor măsuri care au
vizat îmbunătățiri calitative ale producției vândute, situația se apreciază favorabil
economic, pentru că în acest caz efortu rile financiare suplimentare sunt recuperate prin
intermediul prețului de vânzare a producției și în plus producția întreprinderii este
competitivă pe piață
3. Creșterea prețului de vânzare pe produs a determinat o influență favorabilă
(1,64%), situație f avorabilă numai atunci când sporirea prețului de vânzare pe produs este
rezultatul îmbunătățirii calității și al creșterii ponderii vânzărilor pe piața externă.
5.3.2.2.Analiza ratei rentabilității economice (Rec)
100PrRe Kpermbc
sau
1000PrRe
qp Kprqvp
KpermKprc
Asupra modificărilor acționează în mod direct și indirect:
1. modificările structurii capitalului permanent ( a ponderii capitalului
propriu în capitalul permanent)
2. modificările eficienței capitalului propriu
3. modificările profitului me diu ce revine la 1 lei CA a cheltuielilor la 1 leu
CA
a) influența structurii producției vândute
b) influența prețului de vânzare pe produs
c) influența costului pe unitatea de produs
Determinarea mărimii și sensului influențelor factorilor:
%50,12 100000.000.4000.500100PrRe
00
0 Kpermc
%70,11 100000.000.5000.585100PrRe
11
1 Kpermc
103 Rec 1 – Rec 0 = 11,7 – 12,5 = -0,8%
1. influența structurii capitalului permanent (ponderii capitalului propriu în
capitalul permanent)
100Pr
000
000
00
11
pqv Kprpqv
KpermKpr
KpermKpr
KpermKpr
%72,0 100000.000.3000.500
000.800.2000.000.3
000.000.4000.800.2
000.000.5000.700.3
2. Influența eficienței capitalul ui propriu
100Pr
000
000
011
11
pqv Kprpqv
Kprpqv
KpermKpr
Kprqvp
%60,2 100000.000.3000.500
000.800.2000.000.3
000.700.3000.185.3
000.000.5000.700.3
3. Influența profitului mediu ce revine la 1 leu CA, cheltuieli la 1 lei CA
100Pr Pr Pr
000
111
111
11
pqv pqv prpqv
KpermKpr
qvp
%08,1 100000.000.3000.500
000.185.3000.585
000.700.3000.185.3
000.000.5000.750.3
a) influența structurii producției vândute
100
111
11
0000
0101
Kprpqv
KpermKpr
pqvcqv
pqvcqvS
%78,0 100000.700.3000.185.3
000.000.5000.700.3
000.000.3000.500.2
440.142.3000.580.2
b) influența prețului de vânzare pe unitatea de produs
100
111 1
0101
1101
Kprpqv
KpermKpr
pqvcqv
pqvcqvp
%70,0 100000.700.3000.185.3
000.000.5000.700.3
440.142.3000.580.2
000.000.3000.580.2
a) influența costului pe unitatea de produs
100
111
11
1101
1111
Kprpqv
KpermKpr
pqvcqv
pqvcqvC
%4,0 100000.700.3000.185.3
000.000.5000.700.3
000.185.3000.580.2
000.185.3000.600.2
Creșterea ratei re ntabilității economice trebuie să fie efectul corelației dintre ritmul de
creștere al profitului și ritmul de creștere al capitalului permanent. Această corelație
semnifică folosirea eficientă a capitalului permanent al întreprinderii.
104 Folosirea eficientă a capitalului permanent depinde în mod normal de folosirea
eficientă a capitalului propriu (surse proprii); presupune îmbunătățirea capitalului
permanent în sensul creșterii ponderii capitalului propriu.
Folosirea eficientă a capitalului propriu dă posibil itatea participării într -un număr
de rotații mai mare în circuitul economic, efectul diminuării resurselor împrumutate.
Folosirea eficientă a capitalului propriu, creează premisele pentru a asigura o
producție corespunzătoare necesității pieței și o îmbună tățire a calității producției, a
asigura competitivitatea acestora pe piață.
Factorul determinant al creșterii ratei rentabilității economice îl reprezintă
folosirea eficientă al capitalului propriu, ca urmare a măririi numărului de rotații a
acestuia în c ircuitul economic.
5.3.2.3. Analiza profitului și ratei rentabilității pe produs
O asemenea analiză se impune la societățile comerciale cu un nomeclator redus de
produse sau pentru lansarea de noi produse.
Profitul pe produs: Pr =qv (p -c), rezultă că asupra modificării profitului pe produs
acționează factorii:
– modificarea cantității vândute
– modificarea costului pe unitatea de produs
) )( (0 0 0 1 cp qv qv qv
ΔPr
) )( (1 0 1 qvcc c
) )( (1 0 1 qvppp
Rata rentabilității pe produs:
100ccpr
rezultă modificarea costului pe unitatea de produs
– modificarea prețului de vânzare pe produs
100 100
00 0
11 0ccp
ccpC
Δr
100 100
11 0
11 1ccp
ccpp
Aplica ții de rezolvat / întreb ări:
1. Indicele soldului mediu al activelor circulante = 100%
Indicele cifrei de afaceri = 125%
Durata unei rotatii :
– prevazuta = 90 zile
– efectiva = 72 zile
105 Cu cat a influentat cresterea cifrei de afaceri asupra accelerarii (sau incet inirii)
duratei unei rotatii ?
a) + 12 zile ;
b) + 9,8 zile ;
c) – 18 zile ;
d) – 9 zile.
2. Indicele patrimoniului net = 120%
Indicele cifrei de afaceri = 122,5%
Indicele profit ului aferent cifrei de afaceri = 125,4%
Aceasta semnifica :
a) O utilizare nerationala a utilizarii eficiente a patrimoniului net;
b) O situatie nefavorabila, intrucat s -a depasit nivelul prevazut al patrimoniului net;
c) O folosire eficienta a patrimoniului net, intrucat ritmul efectelor devanseaza ritmul
efortului;
d) O situatie negativa, intrucat nu s -a inregistrat aceeasi depasire la toti indicatorii
respectivi.
3. Pe baza in dicatorilor :
Influenta co stului asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate este de :
a) + 6,00% ;
b) + 5,00% ;
c) – 2,21% ;
d) + 2,67%.
4. Pe baza datelor :
INDICATORI Prevazut Efectiv
1. Costul cifrei de afaceri 600.000 620.000
2. Cifra de afaceri la pret de vanzare 1.150.000 1.400.000
3. Indicele pret de vanzare X 125%
4. Indicele costurilor X 122,5%
5. Capital prop riu 5.637.500 6.396.000
6. Impozit pe profit 99.000 140.400
Care este influenta modificarii profitului net asupra ratei financiare ?
a) + 2,95 %;
b) – 4,5 %;
c) – 10.250 mii lei;
d) + 8,25 %.
INDICATORI P0 P1
1. Cifra de afaceri (mil. lei) 160.000 178.200
2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri (mil. lei) 140.000 154.050
3. Indicele preturilor de vanzare – 108%
4. Indicele costurilor – 97,5%
106 Cuprin s
CAPITOLUL 1 – DIAGNOSTIC ECONOMICO – FINANCIAR O
PERSPECTIVĂ MANAGER IALĂ
1.1. Situații și rapoarte financiare. Poziția analizei în managementul firmei. Sistemul
informațional și organizarea activități i practice de analiză pag.1
1.2. Tipurile de analiză economică pag.5
1.3. Conținutul procesului de analiză economică pag.6
1.4. Factorii care determină rezultatele activității ec. -fin în cazul întreprinderii pag.6
1.5. Analiza activității de producție și comercializare a firmei pag.8
1.6. Analiza situației generale a activității de producție și comercializare pe baza
indicatorilor valorici pag8
Aplicații de rezolvat / întrebări
CAPITOLUL 2 – CAI DE CRESTERE A CIFREI DE AFACERI SI A VALORII
ADĂUGATE
2.1. Analiza Cifrei de Afaceri pag.1 3
2.2. Pragul de rentabilitate, intervalul de siguranță și evaluarea riscurilor pag.19
2.3. Analiza valorii adaugate (VA) pag.2 4
Aplicații de rezolvat / întrebări
CAPITOLUL 3 – ANALIZA COSTURILOR ACTIVITĂȚII
ECONOMICE A FIRMEI
3.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor intreprinderii pag.30
3.2. Analiza eficientei costurilor aferente cifrei de afaceri (variabile si convențional
constante); pag.35
3.3 Analiza diagnostic a principalelor categorii de cheltuieli (materiale, salariale) pag.41
Aplicații de rezolvat / întrebări
CAPITOLUL 4 – ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE
4.1. Analiza cantitativă și structurală a forței de muncă pag.54
4.2. Analiza eficienței utilizării resurselor umane; analiza factorilor determin anți ai
productivității muncii. pag.56
Aplicații de rezolvat / întrebări
CAPITOLUL 5 – ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIAR –
PATRIMONIALE ȘI TIPURILE PRINCIPALE DE RATE
FINANCIARE
5.1. Analiza patrimoniului ṣi a rezultatului. Analiza echilibrului financiar și a gradului de
îndatorare pag.61
5.2. Analiza ratelor de rotație a posturilor de bilanț.Analiza rotației activelor circulante și
implicațiile economico -financiare ale acestora pag.78
5.3 Analiza rentabilității întreprinderii pag.80
Aplicații de rezolvat / întrebări
107 Bibliografie:
1. A. Ișfănescu și colectiv – Ghid pra ctic de analiză economico – financiară , , Ed.
Tribuna Economică, București, 1999;
2. A. Ișfănescu, C. Stănescu, A. Băicuș – Analiza economico – financiară a
întreprinderii , Ed. Economică, București 1999, Ediția a doua
3. Ciobănașu Marilena – Situațiile financiare și planificarea financiară pe termen lung –
Studia Universitatis “Vasile Goldis” Arad Seria Stiințe Economice Anul 19/2009
Partea a III – a, pag. 377
4. Cohen, E. – Analyse financière , Ed. Economică, Paris 1994;
5. Ghe.Valceanu, V. Robu, N. Ge orgescu – Analiza economico – financiară, Ed.
Economică, Bucur ești 2004;
6. Halpen P., Weston J.F. and Brigham E.F. – Finanțele manageriale , Ed.
Economică, București 1998;
7. Ion Anghel – Falimentul – Radiografie și predicție , Ed.Economică, București, 20 02
8. Mărgulescu D. (coordonator) – Analiza economico – financiară a întreprinderii ,
Ed. Tribuna Economică, București 1994;
9. Niculescu M. – Diagnostic economic, Ed. Economică, București 2003;
10. V. Robu, N. Georgescu , – Analiza economico – financiar ă, Ed. Economică,
București 2001;
11. ORDIN nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene .
12. LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind codul fiscal actualizată cu modificările
și completăril e ulterioare .
13. HG nr. 791 /2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.
44/2004, precum si pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri
financiar -fiscale, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 542 din 3 august 2010 .
14. Ordin nr. 3512 din 23.12. 2008 privind documentele financiar -contabile publicat in
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 870, din 23 decembrie 2008 .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aef Fin Curs 2011 Id [625818] (ID: 625818)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.