Adrian COSTACHE [623038]
Adrian COSTACHE
Florin IONIȚĂ
M.N. LASCĂR
Adrian SĂVOIU
Limba și literatura română
Manual pentru casa a IX-a
ARGUMENT
Alcătuirea manualului de limba și literatura română pentru clasa a IX-a
s-a realizat în funcție de câteva criterii, asupra cărora programa insistă cudeosebire: accesibilitate , atractivitate și valoare . Deși majoritatea textelor
literare selectate aparțin autorilor canonici, din dorința de a îndeplini și unal patrulea criteriu, varietatea , s-a apelat și la textele altor autori, cu ajutorul
cărora, am considerat, se pot exersa în mod adecvat anumite competențe.
Manualul este structurat în cinci module (unități): Joc și joacă, Familia,
Scene din viața de ieri și de azi, Aventură, călătorie și Personalități, exemple,
modele. El propune studiul integrat al limbii, al comunicării și al textului literar.
În consecință, în cele mai multe cazuri, au fost preferate ca suport pentruaplicațiile din domeniul Limbă și comunicare textele selectate pentru domeniul
Literatură .
Fiecare capitol este realizat conform unui algoritm care presupune urmă –
toarele etape: Înainte de text , unde se urmărește o anticipare și o apropiere
de atmosfera și de particularitățile creației care urmează a fi receptată; Textul ,
reprodus în totalitate sau, în cazul celor prea ample, fragmentar; Puncte de
reper (pe banda laterală), care oferă un număr de sugestii pentru înțelegere
și interpretare; Explorarea textului , în care se formulează cerințe diverse, vi –
zând competențe de receptare și de producere a mesajelor în diferite situațiide comunicare, sesizarea unor valențe stilistice, capacitatea de analiză, gândireacritică etc.; Evaluare curentă. Aplicații , în care se propun diverse aplicații ce
pot fi efectuate atât în clasă cât și acasă; Dincolo de text , unde se fac conexiuni
diverse cu alte opere literare ale autorului sau ale altor autori. Pentru a nuîncărca prea mult manualul, studiul textelor auxiliare de la fiecare modul afost conceput după un algoritm simplificat, de la caz la caz. În finalul fiecăruimodul, sunt oferite câteva Sugestii pentru lectură suplimentară – recomandări
ale unor scrieri din literatura română și universală înrudite tematic cu textulstudiat.
Fiecare capitol este însoțit de note biobibliografice, în care sunt cuprinse
date esențiale privind viața și opera autorului. Pe banda laterală la Dicționar
literar sunt inserate explicații ale unor concepte/noțiuni necesare în analiza
tematică, structurală și stilistică a textelor. Dicționarul cultural conține infor –
mații despre personalitățile, noțiunile, citatele amintite în cuprinsul capitoluluirespectiv. Indicele de la sfârșitul manualului menționează pagina unde poate
fi găsit fiecare dintre conceptele/noțiunile utilizate.
Autorii
1 JOC ȘI JOACĂ
Motto:
Jocul este mai vechi decât cultura.
(Johan Huizinga)Modulul
FICȚIUNEA LITERARĂ
Tablouri biblice (Versuri de Abecedar ) de Tudor Arghezi
Adam și EvaPoruncaPedeapsa
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Derivarea cu prefixe și sufixe. Prefixoide și sufixoideSchimbarea categoriei gramaticaleRelații semantice: sinonimia, antonimia, omonimia, polisemia
FICȚIUNE ȘI REALITATE
Homo ludens de Johan Huizinga
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Textul argumentativ
TEXTE AUXILIARE
Cum să dai în mintea copiilor de Florin Iaru
Harry Potter și Piatra Filozofală de J. K. Rowling
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Erori semantice: confuzia paronimică, pleonasmul, tautologia
LITERATURĂ ȘI AL TE ARTE
Literatură și cinematografie
1
71.Alege cinci cuvinte pe care le consideri a fi în strânsă
legătură cu universul copilăriei. Argumentează selectareafiecărui termen.
2.Care a fost jocul tău preferat în anii copilăriei? Motiveazăpreferința pentru el.
3.Jocul este legat de o anumită vârstă? Exprimă-ți punctulde vedere.
Înainte de textFicțiunea literară
TABLOURI BIBLICE
(Versuri de Abecedar )
de Tudor Arghezi
Adam și Eva
Urându-i-se singur în stihii,
A vrut și Dumnezeu să aibă-n cer copiiȘi s-a gândit din ce să-i facă,Din borangic, argint sau promoroacă,Frumoși, cinstiți, nevinovați.Se puse-așezământul dintre frați.
Dar i-a ieșit cam somnoros și cam
Trândav și nărăvaș strămoșul meu Adam;Că l-a făcut, cum am aflat,Cu praf și nițeluș scuipat;Ca să încerce dacă un altoiDe stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urât, scuipând în patru zări, stingher,
Făcuse și luminile din cer.
Dar iată că l-a nimerit,
Din pricina aluatului, greșit,Și că Adam, întâiul fiuAl Domnului, ieșise, parcă, și zbanghiu.Nu-i vorba, nici-o poză nu ne-nvațăCum ar fi fost omul dintâi la față.Nici unda lacului nu l-a păstrat,În care se-oglindea la scăpătat.Puterea lui dumnezeiască,Dormind mereu, căta să-l mai trezească :
I-a rupt un os din coaste, c
èva,
Și-a zămislit-o și pe Eva.>>>
Tudor Arghezi (1880-1967), poet,
prozator și publicist. Se naște la Bucu -rești, pe numele său adevărat Ion N.Teodorescu.
Debutează cu versuri în revista
Liga ortodoxă (1896) a poetului Ale –
xan dru Macedonski. În anul 1927, îiapare volumul de poezii Cuvinte potri –
vite, care constituie unul dintre cele mai
importante momente pentru poeziaromâ nească din perioada interbelică.
În 1928, scoate revista Bilete de
papagal , insolită prin formatul de bu –
zunar. În 1931, publică un alt volum dereferință pentru lirica românească –Flori de mucigai , o radiografie a pe –
riferiei societății românești.
Volumele ulterioare, fie de poezie
(Cărticica de seară , Ce-ai cu mine,
vântule? , Hore ), fie de proză ( Ochii
Mai cii Domnului, Cimitirul Buna-Ves -tire, Lina ), nu fac decât să confir me ta –
lentul unui mare scriitor.
După al Doilea Război Mondial, po –
e ziile și articolele sale devin punctul depornire al unor atacuri împotriva sa depe pozițiile noii ideologii co muniste.Scriitorul este pus sub interdicția de amai publica vreme de câțiva ani.
8Ficțiunea literară >>>
Mai poți căsca de lene, iarăș,
Când ai o soră și-un tovarăș?S-au luat de mâini și au cutreieratGrădina toată-n lung și-n lat.
Să nu te miri că, șovăind și mici,
Li se julea și nasul prin urzici.
borangic , s.n. – fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase
stihie , s.f. – (poetic) pustietate, singurătate, sălbăticie
zbanghiu , adj. – neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat, aiurit Tablouri biblice (Versuri de Abe cedar )
de Tudor Arghezi cuprinde o gruparede cinci poezii: Adam și Eva, Paradisul,
Porunca, Păcatul, Pedeap sa . Ele s-au
publicat în august 1944 în Revista Fun –
dațiilor Regale .
Inspirându-se din Vechiul Testa –
ment , Tudor Arghezi oferă cititorului în
ciclul de poezii Tablouri biblice (Versuri
de Abecedar )o viziune personală, ne –
canonică, a modului cum Dumnezeu i-aconceput pe primii oameni: Adam și Eva.Păstrând coordonatele textului bi blic, au -torul construiește un univers diferit, mar -cat de puternice accente ludice.
În poezia Adam și Eva , Arghezi își
imaginează cum Dumnezeu, pentru a-și alunga singurătatea, îl ivește pe Adamdin praf și nițeluș scuipat . Plămada,
întâiul fiul al Domnului , nu iese cum ar
fi trebuit din pricina aluatului . Plictisul
Creatorului se curmă în clipa când ozămislește și pe Eva dintr-un os rupt dincoasta lui Adam.Puncte de reperÎmpăcarea cu oficialitățile comu –
niste se produce după 1956, când esteales în Academie și elogiat public pen -tru noile sale cărți. Continuă să scrie, înciuda vârstei înaintate, până în ulti melezile de viață, dovedind o longe vitate ar -tistică demnă de invidiat.
Dicționar
1.Exprimă-ți opinia, prin redactarea unui text de circa 5
rânduri, în legătură cu reacția pe care ai avut-o citindaceastă poezie.
2.În primele două catrene ale textului, simetrice structural,se fi xează opoziția principală a poeziei ( eu– tu), accentuată
de alternanța afirmativ/ negativ. Comentează aceste ver -suri, pu nând în evidență paralelismul lor.
3.Explică în ce constă valoarea pe care poetul o conferă clipeide iubire prin versurile: O zi din viață să-mi fi dat; O oară să
fi fost amici; O oară, și să mor .
4.Arată semnificația folosirii modului condițional-optativ în
strofele 5 și 6, spre deosebire de celelalte părți ale poezieiunde prezența verbelor la perfect compus, perfect simplusau imperfect reprezintă un indice al unor acțiuni trecute.
5.Cum ar fi devenit femeia iubită, cui ar fi semănat ea dacăar fi înțeles rostul iubirii?
6.Există un punct culminant al gradației ascendente pe caretextul o realizează până la un anumit moment. Identificăstrofa și comentează-i semnificația.
7.Trecutului poetul îi opune prezentul. Caută mărcileprezentului la nivelul verbelor și al adverbelor.
8.Explică înțelesul versurilor: Căci azi le semeni tuturor/ La
umblet și la port . De ce înainte iubita era diferită de celelalte
femei, iar acum nu mai este?
9.Relevă semnificația versurilor Și te privesc nepăsător/ C-un
rece ochi de mort , insistând asupra adjectivului rece.
10.Explică reproșul pe care poetul îl adresează iubitei în ultima
strofă.
11.Stabilește măsura și tipul de rimă din această poezie.
12.Demonstrează că poezia este construită pe baza uneiantiteze.
13.Explică semnificația titlului, punând în evidență sintagmafără soț .
Explorarea textului
9JOC ăI JOACÃ Modulul 1
Puncte de reper
În poezia Porunca , Tudor Arghezi pre –
zintă existența fericită pe care primapereche o duce în Rai. Aici traiul nupoate fi decât idi lic: „programul” zilniceste făcut după voia fiecăruia, con -strângerile de orice fel lipsesc, nimeninu îi împiedică pe Adam și Eva săviețuiască potrivit bunului-plac, așa cătotul era de glumă și de joacă. Într-o zi
însă Dumnezeu stabilește prin întâile
porunci o interdicție: Adam și Eva nu se
pot atinge de roadele pomului, altfel îiașteaptă o pedeapsă crâncenă și dreap –
tă. Dar, tocmai pentru că este interzis,
fructul pomului plin de must exercită
asupra Evei o irezistibilă tentație.
Dicționar
Explorarea textului
Tudor Arghezi –
pagină de corespondență (colecția Adrian Săvoiu)
1răgace , s.f. – rădașcă; insectă din ordinul coleopterelor, cu mandibule
puternice, ca niște coarne de cerb
Deliciile traiului în rai
1.Identifică, în prima strofă, cuvinte care arată preferința
poetului pentru conturarea unui „univers mic”.
2.Descrie traiul fericit pe care întâia pereche de oameni îl duceîn Rai.Porunca
Prin Rai copiii-au dus-o foarte bine,Cum ar fi dus-o orișicine,Jucându-se cu gâzele și iezii,Care săreau pe mugurii livezii.
Nici: „Culcă-te devreme!“ Nici: „Te scoală!“
Nu era cine ține socotealăCă întârzii, Adame, de la școală,Că lecția s-o spui fără greșeală,Că, Evă, încă nici te-ai pieptănatȘi te găsește prânzul tot în pat.
Nimic, nici tați, nici mame, nici dădace,
Nici profesoara, rea ca o răgace,Nici dascălul cu zgârci în beregată,Care să sâcâie băiatul și pe fată.Totul era de glumă și de joacăȘi așteptai doar pomii să se coacă.
Dar ce-i veni-ntr-o zi lui Dumnezeu,
Că se-arătă încins în curcubeuȘi dete-ntâile porunci,Anume ce-i iertat și nu e, să mănânci.– „Din pomul ăsta, Evo și Adame,Să nu v-atingeți nicidecum de poame ;
De unde nu, cunoașteți că v-așteaptăPedeapsa mea cea crâncenă și dreaptă.“– „Ai auzit?“– „Am auzit!“– „Ce fel,Că se mânie Domnul, însuși el?“– „Mi-e tare poftă, dragul meu, să gustTocmai din pomul ăla, plin de must.“
Ficțiune (lat. fictio , „creație a imaginației,
născocire”) – trăsătură specifică opereiliterare, prin capa ci tatea de a sugerailuzia unor întâmplări adevărate, carede fapt sunt o plăsmuire a imaginațieiautorului. Ficțiunea implică un procescomplicat de interpretare și de imagi -nare a realității. Ea cuprinde, într-ungrad mai mare sau mai mic, elementedin realitate.
Text ficțional/ text nonficțio nal –
diferența dintre cele două tipuri de texteeste următoarea: în timp ce textul ficționalnu trimite la un referent care să aibă co -respondent în realitate, ci la unul imaginar,textul nonficțional transmite ceva despreun referent care aparține realității.
Temă – un aspect ge ne ral, o idee
centrală la care se referă un text. Marileopere au izvorât întot deauna din tememajore. Fiecare cre ator tratează tema înfuncție de personalitatea sa. Între te -mele cele mai frecvente care apar înliteratură se numără: dragostea, natura,copilă ria, timpul, călătoria, războiul,pri e tenia, cosmosul etc.Motiv – unitate structurală a operei
literare care ajută la conturarea temei.Se manifestă ca o situație tipică, pur -tătoare de semnificație.
Motivul este un element al operei
literare cu un pronunțat caracter degeneralitate: un obiect (oglinda, co -drul, lacul, marea, luna etc.), un numărsimbolic (trei, șapte, mai ales în basm),o maximă, o formulă ( fortuna labilis –
„soarta schimbătoare” , carpe diem –
„bucură-te de ziua de astăzi”) care serepetă în momente variate ale aceleiașiopere sau în creații diferite.
Motivul central, cu grad sporit de
repetabilitate, poartă numele delaitmotiv .3.Traiul fericit în Rai se datorează și faptului că nici tați, nici
mame, nici dădace, nici profesoara, nici dascălul nu îi sâcâie pe
băiat și pe fată:
• alcătuiește o listă cu observațiile tipice pe care ți le fac părinții
acasă;
• alcătuiește o listă cu observațiile tipice pe care ți le fac
profesorii/ profesoarele la școală.
4.Identifică în strofa a treia versul care dă o evidentă conotațieludică poeziei.
5.Explică mijloacele artistice prin care poetul îl prezintă peDumnezeu cu proporții monumentale. Compară-l cuimaginea lui din prima poezie și arată diferențele.
6.Care este porunca lui Dumnezeu?
7.Construiește vocative, după modelul substantivului Evo,
pentru cât mai multe nume proprii feminine.
8.Cum se manifestă tentația? Comentează cele două versuridin finalul poeziei.
9.Care este sensul cuvântului pom, din ultimul vers?
10.Demonstrează, construind un context potrivit, că termenul
poamă poate avea și un sens peiorativ.
11.Transformă din vorbire directă în vorbire indirectă
dialogurile din text.
12.Poezia Porunca de Tudor Arghezi este un text ficțional sau
nonficțional? Argumentează-ți răspunsul.
Pedeapsa
Credeau că Domnul e culcat
Și n-o să știe ce s-a întâmplat,Că n-avea doară fluturii iscoadeLa fiștecare soi de roade.
Ea, cam neroadă, dânsul, cam netot,
Nu se-așteptau că Domnul vede tot;Că ochiul lui deschis, într-adevăr,Și depărtările le vede în răspăr.
Nici nu-nghițiseră o-mbucătură,
C-au și fost prinși cu ea în gurăȘi cel puțin nu apucaseSă puie poame-n sân, vreo cinci sau șase.
El, Dumnezeu, venind în rotogoale,
În supărarea Prea Sfinției SaleI-a luat de scurt, poruncile știuteCum le-au călcat așa de iute.
Adam pe Eva lui o a pârât,
Eva pe șarpe, care s-a târât.
10Ficțiunea literară >>>
Dicționar literar
1Gen liric – unul dintre cele trei genuri
literare, alături de epic și dramatic.Termenul „liric” provine de la denumireaunui instrument muzical – „lira” , în sem -nul zeului Apollo. Inițial, în Greciaantică, poezia lirică desemna orice felde poezie compusă spre a fi cântată.Ulterior, a ajuns să însemne o creațieliterară concentrată asupra vieții lăun -trice, cu toată gama trăirilor sufletești(emoții, sentimente, atitudini, stări etc.)
Eu liric – cel care „vorbește” în text
și nu trebuie confundat cu persoanareală a creatorului. Prin intermediuleului liric se face auzită vocea poetului.Niciunul n-a voit s-aleagă,
Să-și ia asupră-și vina lui întreagă.
De mișelie, nu atât de furt,
Răspunsul aspru fu și scurt;Că Dumnezeu lovește-ntotdeaunaMai tare decât faptele minciuna.
Din Raiul dulce și din tihna bună
Domnul i-a dat afară, în furtună.
În poezia Pedeapsa Tudor Arghezi înfă –
țișează consecințele încălcării cuvân -tului divin. În joaca lor, Adam și Evaignoră interdicția pusă de Dumnezeuși, grație omniprezenței lui, sunt prinșiimediat asupra faptului, când nici nu-
nghițiseră o-mbucătură din rodul po –
mului. La judecată fiecare își declinăresponsabilitatea și, în consecință, pe -depsind minciuna, Domnul îi izgoneștedin Rai afară, în furtună .
Atotputernicia lui Dumnezeu
1.Identifică versurile în care poetul prezintă omnisciența și
omniprezența lui Dumnezeu.
2.Observă privirea îngăduitoare sugerată de autor prinversul: Ea cam neroadă, dânsul cam netot . Comenteză din
această perspectivă semnificația cuvintelor neroadă și
netot .
3.Explică motivul mâniei Prea Sfinției Sale.
4.Arată cum se produce asumarea responsabilității când cei
doi sunt învinuiți pentru încălcarea poruncii divine.
5.Este pâra un comportament specific anilor copilăriei?Argumentează.
6.Cum sunt pedepsiți, în general, copiii când greșesc?
7.Comentează valoarea aforistică a versurilor: Că Dumnezeu
lovește-ntotdeauna/ Mai tare decât faptele minciuna .
8.Exprimă-ți opinia în legătură cu hotărârea lui Dumnezeu
de a-i da afară , în furtună pe cei doi neascultători. Și-au
meritat aceștia pedeapsa?
9.Explică jocul de cuvinte, expresie a măiestriei artistice apoetului, din versurile: De mișelie, nu atât de furt/ Răspunsul
fu aspru și scurt (furt – fu – scurt ).
10.Compară aceste două exemple din lirica argheziană și arată
asemănarea în privința topicii:
•Adam pe Eva lui o a pârât. (Pedeapsa )
•Și Dumnezeu, ce vede toate,
În zori, la cinci și jumătate,Pândind, să iasă, prin perdea,O a văzut din cer pre ea. (Mâhniri )
11.Prezintă aspecte care conferă celor trei poezii argheziene
o notă ludică, diferită de mesajul sacru transmis de textulbiblic.
12.Ce motive poți identifica în acest ciclu?
13.Explică semnificația pe care o sugerează subtitlul acestuiciclu: Versuri de Abecedar .
11JOC ăI JOACÃ Modulul 1
Puncte de reper
Dicționar literar
Explorarea textului
Scrie un eseu structurat de două pagini în care să surprinzi
origi nalitatea viziunii artistice a lui Tudor Arghezi în cele treipoezii cuprinse în manual, din ciclul Tablouri biblice (Versuri
de Abecedar ).
În redactarea eseului structurat se recomandă să ai în vedere
următoarele repere:
– prezentarea modului cum au fost creați Adam și Eva;– descrierea traiului fericit pe care prima pereche îl duce în
Rai;
– relevarea consecințelor încălcării cuvântului divin;– explicarea rolului mijloacelor artistice.Scrie un eseu liber (nestructurat) de o pagină în care să faci
o comparație între viziunea artistică a lui Tudor Arghezi dinciclul Tablouri biblice (Versuri de Abecedar) și viziunea biblică
din Vechiul Testament . Citește în acest scop fragmentul din
manual de la „Dincolo de text“.
Evaluare curentă. AplicațiiEseu structurat – compunere care tra –
tează o anumită temă, indicată în cerin -ță. Acest reper general are, la rândulsău, un număr variabil de cerințe (3-5)care trebuie respectate în redactare.Ordinea integrării lor nu este unaobligatorie, prestabilită, cel care scrieeseul având libertatea de a le organizadupă cum dorește.Evaluarea unui eseu structurat se facedupă următoarele criterii:• tratarea tuturor ideilor menționate în
formularea cerințelor;
• prezentarea logică, însoțită de argu –
mente/ exemple convingătoare;
• organizarea ideilor în scris (text cu
structură clară, coerent, echilibru întreintroducere, cuprins și încheiere, ideisubliniate prin construcția paragra -felor, raport corespunzător între ideileprincipale și cele secundare);
• capacitatea de analiză și de inter pre –
tare (buna relație între idee și ar gu -ment, succesiunea logică a ideilor,abilitatea de a formula judecăți devaloare și de interpretare personală);
• respectarea normelor de ortografie și
de punctuație;
• așezarea corectă a textului în pagină,
lizibilitatea.
Eseu liber (nestructurat) – compunere
în cerința căreia se indică o temă ce tre -buie tratată. Autorul eseului (elevul)este cel care hotărăște asupra aspec -telor importante, necesare a fi puse înevidență prin abordarea temei.Eseul liber (nestructurat) permite ma -nifestarea creativității în cel mai înaltgrad. El poate fi evaluat fie pentru cali -tatea și consistența argumentelor adu -se, fie pentru originalitate, posibilitateade a realiza asocieri cu alte creații aleaceluiași autor sau ale unor autoridiferiți etc.Obiectivele urmărite în redactarea unuieseu liber (nestructurat) pot fi urmă -toarele:• capacitatea de a compara viziuni
asupra unei teme, specii literare etc;
• capacitatea de susținere argumentată
a unui punct de vedere cu o pro nun -țată notă personală;
• capacitatea de a aplica, în contexte
noi, cunoștiințele dobândite anterior. Vechiul Testament, Facerea .
16.A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și a zis: „Din
toți pomii din rai poți să mă nânci.
17.Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci,în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”
18.Și a zis Domnul Dumnezeu: „Nu e bine să fie omul singur; să-ifacem ajutor potrivit pentru el.”
19.Și Domnul Dumnezeu care făcuse din pământ toate fiarelecâmpului și toate păsările cerului, le aduse la Adam, ca să vadăcum le va numi; așa că toate ființele vii să se numească precumle va numi Adam.
20.Și a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilorcerului și tuturor fiarelor sălba tice; dar pentru Adam nu s-a găsitajutor de potriva lui.
21.Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu;și dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul eicu carne.
22.Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeieși a adus-o la Adam.
23.Și a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele și carne dincarnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată dinbărbatul său.
24.De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi defemeia sa, și vor fi amândoi un trup.“
25.Adam și femeia sa erau amândoi goi și nu se rușinau .
Identifică în arta universală (pictură, sculptură etc.) con –
cretizări ale mitului biblic despre „facerea“ primilor oameni,Adam și Eva. Consultă, pentru o documentare cât mai com -pletă, albume de pictură și de istoria artei.
Dincolo de text
12Ficțiunea literară >>>
Limbă și comunicare
13JOC ăI JOACÃ Modulul 1
>>>
AplicațiiDERIVAREA CU PREFIXE ȘI SUFIXE.
PREFIXOIDE ȘI SUFIXOIDE
Derivarea este procedeul prin care, cu ajutorul prefixelor și sufixelor, se
formează cuvinte noi.
Prefixele sunt îmbinări de sunete (uneori, un singur sunet) care, atașate
la începutul unui cuvânt, îi modifică sensul. Astfel, verbul a destăinui este
format din prefixul des- + a tăinui , iar verbul a recăpăta, din prefixul re-+ a căpăta .
Unele prefixe dau cuvântului nou format un înțeles opus cuvântului din carederivă: nedrept față de drept , inabil față de abil, a desface față de a face .
Sufixele sunt îmbinări de sunete (uneori, un singur sunet) care, atașate la
sfârșitul unei rădăcini, creează cuvinte noi fie cu altă valoare gramaticală fațăde cuvântul de bază, fie cu sens diferit. Limba română posedă un sistem desufixe bogat, care îi permite să exprime cele mai nuanțate idei.
Numărul sufixelor trece de 600. Ele sunt de origini diferite:
• latină ( -ar: lăutar, cizmar, bucătar; -ie: veselie, prietenie; -ăta te: bunătate, sin –
gurătate; -tor: ascultător etc.);
• slavă ( -ean: muntean, ardelean; -eală: cheltuială; -eț: îndrăzneț etc.);
• maghiară ( -șug: meșteșug, beteșug );
• turcă (-giu: geamgiu; -lâc: geamlâc);
• greacă ( -isi: a aerisi, a zaharisi ).
Prefixoidele (falsele prefixe) reprezintă elemente de compunere care sunt
cuvinte de sine stătătoare în limba de origine, greacă veche sau latină. Printrecele mai importante prefixoide sunt: aero- „privitor la aer” (aeromodel), bio-
„care privește viața” (biologie), geo- „care privește pământul” (geografie), hidro –
„referitor la apă” (hidrocentrală), macro – „mare” (macrocosm), micro – „mic”
(microorganism), poli- „mulți, multe” (polisemie), pseudo – „fals” (pseudoartist).
Sufixoidele (falsele sufixe) se utilizează în limbajele culte și specializate. De
exemplu, -fob(„care urăște, care nu poate suferi, care se ferește de…”) este un
vechi cuvânt grecesc, putând fi întâlnit în termeni ca fotofob ( „care se ferește de
lumină”), hidrofob ( „care se teme de apă”; „care nu intră în combinații cu apa”).
Printre cele mai folosite sufixoide sunt: -fil(„iubitor”), -for („care poartă, purtător”),
-grafie („descriere, știință a descrierii”), -gramă („schemă”), -log(„specialist”).
1.Cum s-a format cuvântul strămoș (strămoșul meu Adam) din poezia Adam
și Eva de Tudor Arghezi? Alcătuiește fami lia lexicală, pornind de la
cuvântul de bază al acestui derivat.
2.Identifică în poezie trei cuvinte formate prin derivare. Explică procedeul.
3.Scrie cuvinte (cel puțin câte două exemple) formate cu prefixele: ante-, anti-, arhi-
, contra-, extra-, hiper- , post-, supra- .
4.Formează cuvinte (cel puțin câte două exemple) derivate cu următoarele
tipuri de sufixe:
• substantivale: -ar, -ime ;
• adjectivale: -iu, -os ;
• verbale: -iza, -ui .
5.Caută cuvinte (cât mai multe exemple) care să aibă ca element de com –
punere următoarele prefixoide (false prefixe): aero-, bio-, geo-, hidro-, micro-
, macro-, mono-, poli-, pseudo-. Explică semnificația fiecărui cuvânt în parte,
ținând cont de elementul de compunere.
6.Găsește cuvinte (cât mai multe exemple) care să aibă ca element de com -punere următoarele sufixoide (false sufixe): -fil, -for, -grafie, -gramă, -log. Expli –
că semnificația fiecărui cuvânt, ținând cont de elementul de com punere.
SCHIMBAREA CATEGORIEI GRAMATICALE
Schimbarea categoriei gramaticale este un procedeu de îmbogățire a
vocabularului prin care cuvântul nou se formează prin simpla trecere de la o
parte de vorbire la alta. De exemplu, în mi-am spus în sinea mea , pronumele sine
s-a substantivizat, iar în binele este răsplătit, adverbul bine, prin articulare, a
căpătat o valoare substantivală. Cel mai adesea un adjectiv devine substantivprin articulare ( albastru – albastrul, frumos – frumosul ).
În alte situații, adjectivul poate deveni adverb când determină un verb (nu
un substantiv, ca de obicei) și este invariabil. În exemplul râul curge zgomotos ,
adjectivul zgomotos și-a schimbat valoarea gramaticală și a devenit adverb.
Formele nominale ale verbului au de multe ori fie valoarea de substantiv, fie
valoarea de adjectiv. Astfel, infinitivul lung al verbelor capătă valoarea desubstantiv ( a mânca →mâncare: mâncar ea a fost gustoasă ), iar supinul ajunge să
fie, de asemenea, substantiv ( de cules →de culesul fruc telor ). În funcție de context,
participiul verbului se transformă în adjectiv ( supărat →copil supărat ).
1.Schimbă categoria gramaticală a următoarelor cuvinte din poezia Adam
și Eva de Tudor Arghezi: frumoși, cinstiți, nevinovați, somnoros, scăpătat.
Construiește cu ele contexte potrivite.
2.Realizează conversiunea (schimbarea clasei gramaticale) următorilortermeni, folosindu-i apoi în contexte potrivite:
albă: adjectiv →substantiv
grație: substantiv →prepoziție
acesta: pronume →adjectiv pronominal
bine: adverb →adjectiv
of: interjecție →substantiv
RELAȚII SEMANTICE: SINONIMIA, ANTONIMIA, OMONIMIA
Sinonimele sunt cuvintele care au același înțeles sau aproape același înțeles,
dar formă diferită. Ele pot fi substi tuite unul prin altul în context, fără ca
semnificația ansamblului să se schimbe.
Bogăția sinonimelor limbii române are cauze istorice: pe fondul originar latin,
de-a lungul veacurilor, grație vecinătății noastre, s-au suprapus cuvinte slave,
14Ficțiunea literară >>>
Aplicații
maghiare, turcești și grecești. Din secolul al XIX-lea (prima jumătate), multe
cuvinte romanice, în special din franceză, au intrat în vocabular, „reromanizând”limba română. Adăugându-se celor vechi, aceste cuvinte au creat o marediversitate sinonimică.
Există două categorii mai importante de sinonime:a) Sinonime totale (în număr mic) reprezintă acele cuvinte ale căror
sensuri coincid perfect (de ex.: soție – nevastă, amic – prieten, lexic – vocabular,
cupru – aramă, cameră – odaie, speranță – nădejde ).
b) Sinonime parțiale (o categorie vastă) sunt cuvintele al căror înțeles este
apropiat, fără a coincide total (de ex.: cuvânt – discurs, tărie – fermitate, a
trimite – a expedia etc.). Ele au doar un sens comun și celelalte sensuri
diferite, neputând fi înlocuite unele cu altele decât uneori (de ex.:ciudățenie – bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, curiozitate, drăcie, minunăție,năstrușnicie etc.). În general, definirea termenilor din dicționarele
explicative (de ex., în DEX) se sprijină pe sinonimia parțială.
Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și sens opus ( ușor – greu, a veni – a
pleca, frumos – urât ). Relația de antonimie este o opoziție clară între doi termeni
cu sensuri contrarii ( util – inutil ), dar și un raport de complementaritate ( bărbat
– femeie ).
Omonimele sunt două (sau mai multe) cuvinte cu formă identică și sens total
diferit. Între cele două sensuri nu există nici o legătură semantică: leu- „animal
de pradă”, leu- „monedă națională”.
1.Explică natura specială a relației semantice dintre aceste cuvinte folosite
în poezia Porunca de Tudor Arghezi: tați – mame; băiat – fată.
2.Caută sinonime pentru cuvintele poruncă și crâncene.
3.Indică sinonimul neologic pentru fiecare dintre următoarele cuvinte:
a) amănunt, belșug, călătorie, cină, poftă, slăvire;
b) adânc, asemănător, ceresc, pământesc, limpede, roditor;
c) a aduna, a dovedi, a încuviința, a însoți.
4.Găsește câte un sinonim și câte un antonim pentru cuvintele: ameliorare,
atractiv, autentic, benefic, beneficiu.
5.Construiește contexte pentru omonimele: broască, lac, somn, capital, liliac, ochi,
toc, vie, cal .
RELAȚII SEMANTICE: POLISEMIA
Polisemia reprezintă capacitatea unor cuvinte dintr-o limbă de a avea mai
multe înțelesuri. De aceea, polisemia este considerată o categorie semanticăfundamentală.
Polisemia se opune monosemiei (= însușirea unor cuvinte de a avea un
singur sens: ca, de pildă, prenume, aritmetică, bacil ),raportul dintre cuvintele
polisemantice și cele monosemantice fiind net în favoarea primei categorii.
Condiția ca un cuvânt să fie polisemantic este ca între sensurile sale să existe
legături, mai ușor sau mai greu de identificat. Prin urmare, un cuvântpolisemantic are două sau mai multe sensuri care se află într-un raport deinterdependență.
15JOC ăI JOACÃ Modulul 1
Aplicații
Mai frecvent se operează cu următoarele distincții:
1.Distincția sens secundar – sens principal se referă la importanța pe care o
are sensul unui cuvânt în limbă, locul pe care el îl ocupă în conștiința vorbitorilor.Sensul principal este cel care domină sfera semantică a cuvântului, cel dintâi carene vine în minte. De exemplu, gură înseamnă, în primul rând, „ cavitate a feței”
și după aceea, „vorbă” ( bun de gură ), „ființă de hrănit” ( hrănea două guri ),
„dechizătură a unei cămăși, rochii, a unui vulcan etc.”, „trecătoare îngustă”(gura văii ), „locul unde se varsă un fluviu sau râu” ( gurile Dunării ) etc.
2.Distincția sens de bază – sens derivat se realizează pe ceea ce un cuvânt
are specific în sine, stabil în orice context (sensul de bază) și sensurile care s-au desprins din primul. La majoritatea cuvintelor, sensul de bază (înregistratcel dintâi în dicționare) coincide cu sensul principal. Astfel, pentru mână , sensul
de bază rămâne cel moștenit din latină („parte a corpului omenesc”), în timpce sensurile derivate pot însemna „ceată unită de oameni” ( o mână de soldați ),
„calitate” ( de mâna întâi ) etc.
3.Distincția sens propriu – sens figurat se aseamănă, într-o oarecare măsură,
cu deosebirea dintre sensul de bază și cel derivat. Când noțiunea pe care odenumește cuvântul este cea obișnuită, el e întrebuințat cu sens propriu: val
de apă . Când cuvântul denumește altă noțiune decât cea obișnuită, la care se
ajunge prin asemănarea sau legătura dintre obiectele respective, el eîntrebuințat cu sensul figurat: val de căldură . Prin folosirea cuvântului în sens
figurat, conținu tul lui se lărgește; el capătă alt sens, fără a-l pierde pe cel dela care a pornit. Sensul figurat îmbogățește puterea de expresivitate a cuvintelor.
1.Identifică în poezia Pedeapsa de Tudor Arghezi un cuvânt polisemantic.
Demonstrea ză-i polisemantismul prin construirea unor contexte potrivite.
2.Alcătuiește enunțuri în care să arăți polisemantismul cuvintelor: baie, carte,
masă, prost, rău .
3.Identifică, cu ajutorul dicționarelor, sensul principal și sensul secundar al
cuvintelor: frate, a abandona, lingură, arici.
4.Explică sensurile cuvântului polisemantic a ieși în contextele următoare:
•Câțiva turiști au ieșit de pe drumul cunoscut.
•Sunt sigur că petrecerea va ieși foarte bine.
•Nu știu de unde ai ieșit de vreme ce nu te-am văzut venind.
•Omul a ieșit din cameră după numai câteva minute.
•Volumul de versuri ieșise încă de anul trecut.
•Concurentul meu favorit a ieșit pe primul loc.
•Hoțul va ieși din temniță abia peste câțiva ani.
•Lalelele iesabia în luna aprilie.
•Cum o ieși , numai să iasă .
5.Alcătuiește cel puțin un context în care să apară utilizate cu sensul figurat
cuvintele: climat, explozie, căldură.
6.Folosește, prin integrare în enunțuri potrivite, sensul propriu și sensul
figurat al cuvintelor: catâr, glonț, abecedar, dulce, luminat, a miorlăi, a se furișa.
16Ficțiunea literară >>>
Aplicații
11.Prezintă oral, în fața clasei, care a fost și care este im portanța
jocului în existența ta.
2.Jocul este o caracteristică a copilăriei. Poate fi extinsă șipentru alte vârste ale omului? Argumentează.Ficțiune și realitate
HOMO LUDENS
de Johan Huizinga
Natura și importanța jocului ca fenomen de cultură
(fragment)
Jocul este mai vechi decât cultura, pentru că noțiunea de cultură, oricât
de incomplet ar fi ea definită, presupune în orice caz o societate omenească,iar animalele nu l-au așteptat pe om ca să le învețe să se joace. Ba chiarse poate afirma, fără risc, că civilizația omenească nu a adăugat nici ocaracteristică esențială noțiunii generale. Animalele se joacă întocmaica și oamenii. Toate trăsăturile fundamentale ale jocului sunt prezenteși în cel al animalelor. Nu avem decât să urmărim joaca unor cățeluși,pentru ca să identificăm în vesela lor zbenguială toate aceste trăsături.Cățelușii se invită unii pe alții la joacă printr-un soi de atitudini și gesturiceremoniale. Respectă regula că nu trebuie să-i muște de urechi pecamarazii lor de joacă. Se comportă ca și cum ar fi înspăimântător derăi. Și mai ales: se vede cât de colo că toate acestea îi bucură și îi amuzăenorm. O asemenea joacă a unor căței care zburdă nu este decât una dintrecele mai simple forme ale jocului animalelor. Există altele, cu un conținutmult mai elevat, mult mai dezvoltat: veritabile competiții, fermecătoarerepre zentații date în fața unor spectatori.
Aici, este cazul să notăm de îndată un punct foarte important. Chiar
și în cele mai simple forme ale sale, și chiar în viața animalelor, joculeste mai mult decât un fenomen pur fiziologic sau decât o reacție psihicădeterminată pur fiziologic. El depășește ca atare limitele unei activitățipur biologice sau cel puțin pur fizice. Jocul este o funcție plină de tâlc.În joc „intră în joc” ceva care trece dincolo de instinctul de conservarenemijlocit, ceva care pune în acțiune un tâlc. Fiecare joc înseamnăceva. Dacă acest principiu activ, care îi conferă jocului esența, îl numimintelect, spunem prea mult, iar dacă îl numim ins tinct, nu spunemnimic. Oricum l-am privi, o dată cu această „inten ție” a jocului sevă dește, în orice caz, în însăși esența lui, un element imaterial.
Psihologia și fiziologia se ocupă de observarea, descrierea și
explicarea jocului animalelor, al copiilor și al oamenilor adulți. Ele cautăsă stabilească natura și semnificația jocului și să indice locul lui în>>>
Johan Huizinga (1872-1945; pronunțat
Höi-zing-ha), eseist și istoric de artăolandez. Este consi derat un clasic alistoriei culturii și filozofiei istoriei. Celemai cunoscute cărți ale sale sunt:Amurgul Evului Mediu (1919), Erasmus
(1924), Homo ludens (1938).
Titlul ultimului volum este în limba
latină; în traducere înseamnă „omulcare se joacă” sau, mai aproape de sen -sul textului, „omul ca ființă căreia îi estecaracteristic jocul” .
17JOC ăI JOACÃ Modulul 1
Înainte de text
planul vieții. Faptul că jocul ocupă acolo un loc important, că
îndeplinește acolo o funcție necesară, sau cel puțin utilă, este acceptatîndeobște și fără tăgadă ca punct de pornire al oricărei cercetări șiconsiderații științifice. Numeroasele încercări de a determina aceastăfuncție biologică a jocului sunt foarte divergente. Unii au crezut căpot defini originea și fundamentarea jocului ca o descărcare a unuisurplus de forță vitală. Alții sunt de părere că orice ființă vie, cândse joacă, se supune unui spirit de imitație congenital. Sau că joculsatisface o nevoie de destindere. Sau că este un exercițiu pregătitor învederea activității serioase, pe care i-o va cere viața. Sau că serveștedrept exercițiu de stăpânire de sine. Alții caută principiul în nevoiaînnăscută de a putea face ceva, sau de a pricinui ceva, sau în tendințade a domina, sau în aceea de a-i întrece pe concurenți. Alții considerăjocul ca pe o drenare nevinovată a unor porniri dăunătoare, sau ca peo umplutură necesară unei activități orientate prea unilateral, sau casatisfacerea, într-o ficțiune, a dorințelor cu neputință de satisfăcut înrealitate și, în consecință, ca autoconservare a simțului personalității.
Toate aceste explicații au un factor comun: toate pornesc de la
presupunerea că jocul are loc de dragul unei alte realități, că serveșteunei anumite finalități biologice. Ele pun întrebarea: din ce cauză șicu ce scop se practică joaca? Răspunsurile care se dau la aceastăîntrebare nu se exclud câtuși de puțin unul pe altul. Am putea acceptaîn același timp toate explicațiile enumerate mai sus, fără să ajungemla o supărătoare confuzie de noțiuni. De aici, reiese că toate aceleexplicații sunt doar parțiale. Dacă una dintre ele ar fi concludentă,ar trebui fie să le excludă pe celelalte, fie să le cuprindă sau să le preiaîntr-o unitate de rang superior. Cele mai multe dintre aceste strădaniide a da o explicație nu se preocupă decât în a doua instanță deîntrebarea: ce și cum este jocul în sine , ce înseamnă el pentru jucătorii
înșiși ? Ele abordează nemijlocit jocul cu unitățile de măsură ale științei
experimentale, fără să acorde în primul rând atenția necesară calitățiilui estetice profunde. De fapt, calitatea primară „joc” rămâne de regulănecircumscrisă. Față de fiecare dintre explicațiile date, rămâne înpicioare întrebarea: bine, dar ce este de fapt „hazul” jocului? De cețipă sugarul de plăcere? De ce se pierde jucătorul când se dedă patimiilui, de ce competiția excită mulțimea cu o mie de capete, împingând-o până la delir? Intensitatea jocului nu poate fi explicată prin nici oanaliza biologică. Și totuși, în această intensitate, în această capa -citate de a scoate din minți rezidă esența lui, calitatea lui intrinsecă.Natura – pare să spună mintea logică – ar fi putut să le dea pro -geniturilor sale toate acele funcții folositoare – descărcarea energieide prisos, destinderea după încordare, pregătirea pentru cerințele viețiiși compensarea pentru ceea ce nu s-a realizat – și sub forma unorpractici și reacții pur mecanice. Dar nu: ea ne-a dat Jocul, cu încor -darea lui, cu bucuria lui, cu „hazul” lui.Eseu (fr. essai , „încercare”) – lucrare care
tratează teme filozofice, literare, știin -țifice, morale etc. Fiind o formă denotație a unor observații personale,eseul este un exercițiu critic nesiste -matic prin excelență. Scriere emina -mente deschisă, el se află la granițadintre filozofie și literatură.
Permițând un număr mare de ac –
cepții, sensul central al termenului eseu
(încercare, tentativă, exercițiu) pleacăde la scriitorul și moralistul francezMichel de Montaigne (1533-1592), crea -torul genului care în 1580 a publicatcelebra sa carte intitulată Eseuri . În
secolele următoare termenul eseu se va
aplica în mod frecvent operelor din oricedomeniu; ulterior sensul cuvântului s-aspecia lizat în direcția pur literară,ajungând ca astăzi să definească, îngeneral, o lucrare cu un pronunțat ca -rac ter personal.
Sfera de investigație a eseului e
foarte largă, practic nelimitată. Eseistul„încearcă” să trateze un subiect, ridicăo problemă, caută să dea o soluție. Nuo impune, ci doar o propune. Eseul esteexpresia subiectivității celui care-l scrie.Ceea ce el descoperă nu reprezintă un„adevăr” gene r al, ci doar „adevărul”său. De aici nota de profesiune decredință și de reflecție personală pecare o dă orice eseu. Înainte de orice,eseul este o „marcă” a persona litățiiautorului; în eseu hotărâtoare nu e atâtproblema justeții celor afirmate, câtprezența sau absența personalității.Fiind expresia unui unghi propriu deobservație, într-un eseu intereseazănu numai cespui, ci și cum spui.
Un bun eseu va avea un efect de
surpiză asupra cititorului. Noutatea,ineditul, punctul de vedere originalsunt trăsături definitorii pentru acest tipde „încercare” .
psihologie , s.f. – știință care se ocupă cu studiul proceselor și
particularităților psihicefiziologie , s.f. – ramură a biologiei care studiază funcțiile orga –
nismului viu
18Ficțiune și realitate>>>
Dicționar
11.Identifică ipoteza de la care pleacă textul lui Johan Hui zinga;
reformulează-i conținutul folosindu-te de propriile cuvinte.
2.Prezintă argumentele folosite de autor pentru a-și susținepunctul de vedere, punând în evidență:
• rolul jocului ca rezultat al cercetărilor efectuate în do -meniul psihologiei și fiziologiei;
• factorul comun de la care pornesc explicațiile date înlegătură cu natura, semnificația și locul jocului în exis tențacopiilor, adulților și animalelor;
• esența jocului, potrivit opiniei autorului.
3.Care este concluzia acestui text argumentativ?
4.Sintetizează principalele informații despre joc pe care le-aiaflat din analiza textului?
5.Fragmentul reprodus este un text ficțional sau nonficțional?Argu mentează-ți răspunsul.Homo ludens de Johan Huizinga este
o carte cunoscută în cultura europeană.Acest eseu pleacă de la premisa căexistă un element ludic în faptele decultură. Autorul realizează o amplăinvestigație, punând jocul în relație cujustiția, războiul, poezia, filo zofia, artaetc. Concluzia întregului volum este că„mintea omenească nu se poatedesprinde din cercul magic al jocului” .Fragmentul de mai sus des chide eseullui Huizinga și demons trează că joculeste propriu nu numai omului, ci șianimalelor. În existența umană el ocupăun loc fundamental.
19Modulul 1
Puncte de reper
Explorarea textului
Evaluare curentă. Aplicații
Urmărește aceste ipostaze ale omului:
• homo ludens – lat . ludo, ere, lusi, lusum = 1. a juca, a se
juca; 2. a face ceva în joacă ( ludens – adjectiv, provenit din
participiul verbului ludo, ere = care se joacă);
• homo sapiens – lat. sapio, ere = a se pricepe, a înțelege, a fi
cu judecată ( sapiens – adjectiv, prove nit din participiul
verbului sapio, ere = inteligent, înțelept, cu judecată);
• homo viator – lat. viator, -oris s.m. = călător, drumeț; lat.
via, ae , s.f. = drum; cale;
• homo faber – lat. faber, fabri s.m. = 1. meșteșugar, lucrător,
meșter; 2. (fig.) creator, meșter.
Identifică în textele pe care le-ai studiat la școală sau le-ai
citit ca lectură particulară personaje lite rare care să reprezinteconcretizări ale acestor patru ipostaze ale omului ( ludens,
sapiens, viator, faber ).
Poți să-ți extinzi exercițiul și asupra textelor cuprinse în
următoarele teme din manual.JOC ăI JOACÃ
Redactează un jurnal de lectură de circa două pagini în care
să scrii despre textele citite de tine având tema „Joc și joacă”.Textele pot fi atât cele din manual, cât și cele din lecturile talesuplimentare.
Acest jurnal de lectură poate fi elaborat după următorul plan:
• tipul textului citit: literar (proză, poezie, dramaturgie),nonliterar (text științific, argumentativ etc.);
• ce ai reținut din lecturile pe tema respectivă;
• ce reacții ți-a provocat lectura fiecărui text;
• comentarii personale în legătură cu textele citite (ce ți s-apărut interesant, ce te-a impresionat, ce semnificație are textulrespectiv, care sunt opiniile tale raportate la cele aflate etc).
Dincolo de text
Limbă și comunicare
TEXTUL ARGUMENTATIV
Argumentarea este un mijloc prin care se susține sau se demonstrează un
punct de vedere privitor la o anumită temă.
Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care vrem să o susținem.
Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor pași obli gatorii:a susține, a dovedi, a întări.
Scopul argumentării este de a convinge/ de a persuada partenerul de co –
municare (interlocutor sau cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate.O opinie nesusținută de argumente nu este o argumentare, ci o afirmație ne -justificată (gratuită, neconvingătoare și lipsită de valabilitate).
Un text este argumentativ dacă are explicit formulate o teză și cel puțin
un dat (un argument) care s-o justifice.
Caracteristicile textului argumentativ sunt:
a.o temă în jurul căreia se discută;
b.un protagonist (subiectul ce argumentează, care vrea să convingă uninterlocutor despre vala bilitatea propriei teze) și un antagonist (real sauaparent, cel care trebuie convins);
c.cel puțin o opinie și unul sau mai multe argumente;
d.argumente alese și susținute (dovedite) în funcție de tema dată și deinterlocutori, prin urmare marcate cultural și aparținând unor arii desemnificație specifice;
e.faze intermediare, când opiniile se schimbă sau se consolidează, în funcțiede argumentele aduse de unul sau de celălalt în favoarea propriilor teze;
f.o concluzie.
Structura unui text argumentativ:
•Enunțarea ipotezei : alcătuirea unui enunț clar, care conține teza/ ideea
ce urmează a fi demonstrată, dar și exprimarea propriei opinii față deaceasta.
•Argumentarea propriu-zisă: enunțarea unuia sau mai multor argumente
pro și/ sau contra ipotezei enunțate și susținerea lor (exemple, citate,prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparații care să scoatăîn evidență ideea susținută).
•Precizarea concluziei : întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuan –
țat, dacă argumentarea a de monstrat teza enunțată inițial; contrazicereaipotezei, dacă argumentarea a demontat ipoteza respectivă.
Argumentele trebuie să fie „tari”, valide și să pornească de la premise
adevărate, privitoare la ideea/ tema pusă în discuție. Ele trebuie să fie formulateclar și ordonate logic, fie în mod deductiv (se începe cu o afirmație generală,susținută apoi cu exemple adecvate), fie în mod inductiv (se pornește de la
20Ficțiune și realitate>>>
>>>
exemple, spre a generaliza ulterior). Dispunerea lor în argumentarea scrisă
este marcată de paragrafe. Contraargumentele, punctele de vedere diferitede acela ales, nu trebuie ignorate, pentru că referința la păreri opuse poatesusține mai convingător propria opinie și poate demonstra cunoașterea com -plexă a proble maticii puse în discuție (în diversele sale aspecte).
Elemente conectoare folosite pentru marcarea părților argumentației și pen –
tru exprimarea unei aprecieri:
– argumentul se formulează în termeni de: cred că…, îmi place, deoarece…,
este așa, fiindcă…, probabil că…, cu siguranță că… etc. Se pot folosi și formulări
care să facă apel la experiența interlocutorilor: După cum știți…, Cred că
sunteți de acord că… etc. sau la opinii de autoritate: X susține că…, potrivit
opiniei lui Y… etc.
– argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a
anunța că urmează ceva important, solicitând în acest fel atenția interlo -cutorului: pentru că, deoarece, faptul se explică prin, de exemplu, la fel ca, având
în vedere faptul că…, spre deosebire de, în primul rând, încât, ca să etc.
– în formularea argumentelor și a concluziei se utilizează diverse cuvinte
persuasive: în mod sigur, evident, clar, prin urmare, așadar, greșit etc.
Etapele (redactării) unui text argumentativ
Dacă trebuie să alcătuiești un text argumentativ (oral sau scris) vei avea
în vedere:
1.Pregătirea și documentarea (redactării):
– înțelegerea temei de argumentat; documentarea pentru o bună cu –
noaștere a problematicii (dacă argumentarea privește un text literar,o etapă obligatorie este lectura integrală a acestuia și a altorinformații asociate); precizarea propriei opinii/ a unui punct de vederefață de tema aleasă/ impusă.
2.Alcătuirea planului de idei.
3.Structura și redactarea:
– formularea ipotezei ;
– enunțarea și susținerea unor argumente (pro și/ sau contra);
– precizarea concluziei .
4.Verificarea și corectarea, în funcție de:
– claritatea formulării tezei; respectiv, a concluziei;– existența unei legături logice între ipoteză și concluzie;– dispunerea argumentelor în paragrafe distincte, având o ordonare
internă;
– utilizarea conectorilor și a tehnicilor argumentative;– eliminarea generalităților insuficient susținute.
5.Stabilirea formei finale.
Scrie un text argumentativ de 25-30 de rânduri, pornind de la următoarea
afirmație a lui Johan Huizinga: Jocul este mai vechi decât cultura. (Homo ludens )
21JOC ăI JOACÃ Modulul 1
Aplicații
1.Te-ai jucat vreodată pe computer? Desigur. Prezintă jocul
tău preferat și motivează-ți alegerea.
2.Cum s-ar explica, potrivit opiniei tale, patima jocurilor pecomputer care i-a cuprins pe mulți dintre adolescenții deastăzi?Texte auxiliare
CUM SĂ DAI ÎN MINTEA COPIILOR
de Florin Iaru
Dacă titlul de mai sus ar fi avut un semn de întrebare, articolul
de mai jos ar fi avut următorul conținut: Să pui mâna pe calculator
și să-i tragi un joc! Dar nu despre asta e vorba. Eu fac parte din tagma
celor ce se joacă și trebuie să mă confesez, apărându-mi poziția de omneserios. Fac același lucru și la serviciu, unde am bifat deja două amenziusturătoare, o fac și acasă, unde suport reproșuri legate de destinulși cariera mea, iar dacă întâmplarea mă descoperă în fața unuicalculator străin, unde instalez sau șterg ceva, demonul cel neadormitnu mă lasă fără să execut două-trei mișcări ludice de mouse.
Sunt oameni care se joacă și oameni care nu se joacă. Așa cum
sunt oameni religioși și atei. Ar fi necinstit din partea mea să spuncă nejucătorii au ceva în minus… Deși… Prima mea șefă era clarîmpotriva jocurilor… N-am simpatizat-o… Ultimul meu șef m-a arscu două milioane.. Poate că n-are umor… Dar am cunoscut și nebunijucători. Viața lor a devenit un poligon de încercare. Viața lor e înaltă parte. Psihologii, sociologii și moftologii au câmp deschis.
De ce mă joc? Simplu? Îmi place, sunt liber, lumea jocului e lumea
mea, lumea triumfurilor mele. […]
De ce cred oamenii (unii, cei mai mulți) în Dumnezeu? Dacă dăm
deoparte învelișul educațional, mi se pare evident că există o com –
ponentă mistică într-un nucleu de bază al gândirii. Problema ar fi
că nu există la toți. De aici, bătălia: ateii îi taie pe dreptcre din cioși,dreptcredincioșii îi ard pe atei. De fiecare dată, poziția dușmanuluieste intolerabilă.
Structura ludică este în bună măsură asemănătoare celei religi –
oase. Plăcerea jocului este componenta formativă a lumii animale. Dece supraviețuiește copilăriei? Nu știu. Știu însă, că o fată care juca,o dată, SimCity 2000 , iar locuitorii orașului virtual au organizat
pentru ea o manifestație de mulțumire pentru modul perfect în care
îi condusese, a izbucnit în plâns. De fericire.
După părerea mea, oamenii sunt singurele ființe virtuale. Cons –
truc țiile intelectuale care îi conduc sunt virtuale. Existența lor, reali –
tatea în care se complac sau pe care o domină sunt virtuale. Relațiile,iubirile, urile – reveriile, obsesiile, credințele – toate astea au o irealitateFlorin Iaru (n.1954), scriitor reprezen –
tativ al Generației ’80. Debutează cuvolumul de poezii Cântece de trecut
strada (1981) – premiul Uniunii Scriito –
rilor. Alte volu me ca Aer cu diamante
(împreună cu Mircea Cărtărescu, TraianT. Coșovei, Ion Stratan) din 1982, La cea
mai înaltă ficțiune (1984), Înnebunesc
și-mi pare rău (1990) îl impun în rândul
poeților optzeciști.
22Texte auxiliare>>>
Înainte de text
1marcată. Jocul (pe calculator) se apropie cel mai mult de structura
intimă a jucătorilor. Irealitatea este atât de profundă, încât oferă osatisfacție comparabilă celor mai profunde plăceri.
Dacă nu-ți place lumea în care ești, și asta se întâmplă cel mai
des, ai trei căi de ieșire din neplăcere: violența, resemnarea și reveria.
E foarte ciudat, după ce am tras aceste concluzii pompoase, că mariijucători sunt bărbați. Sau poate că, tocmai aici, specialiștii de caretocmai am vorbit ar avea ceva de lucru. În general, dacă femeile joacă,ele aleg ceva simplu: Tetris , Solitaire , Mahjong . Constat că femeile
joacă mai mult ca să treacă timpul. Împătimiții sunt bărbați. Ei îșipierd zilele și nopțile răspândind creieri pe pereți, capturând și ma -sacrând orașele dușmane, eviscerând monștri din care sar bale verzui.Dar, tot așa, nu e o regulă. Am cunoscut o altă fată care făcuse o pa -siune pentru un erou nebărbierit din Starcraft . Îl chema Raynor și,
pentru a-l ajuta să triumfe, fata ajunsese expertă în atacurile cutancuri combinate cu cele de aviație. O detesta pe aleasa inimii luivirtuale. E drept, fata era o expertă în Flash și Fireworks , o creatoare
în lumea virtuală. E de înțeles că un strop de violență nu strică.
Acum, că scriu aceste rândulețe, fac o pauză din Warcraft III , o
pauză din TombRaider și o pauză din Undying . De fiecare dată când
revin, îmi trebuie câteva secunde pentru a reintra în atmosfera jocului.De parcă aș relua o frază întreruptă la jumătate dintr-o altă viață.
Și cred că ar trebui să aduc un omagiu creatorilor de jocuri. Primul
joc lung pe care l-am parcurs până la capăt a fost Myst , o bijuterie
grafică, plină de inteligență, delicatețe și umor negru. Întâmplător,am văzut filmulețul celor de la Cyan care, pentru a obține acest jocmultipremiat, au petrecut doi ani inventând, bolborosind, desenând,filmând, ștergând și luând-o de la capăt. Cine nu l-a jucat înseamnăcă n-a citit Ulysses.
Aici ar trebui să pun punct. Nimic nu e în neregulă cu jocurile
pe calculator. Se spune că, odinioară, chinezii obosiți de atâtea chine -zării se retrăgeau la sfârșitul săptămânii, în fumătorie, pentru o pipăde opiu. Și se știa, încă de pe atunci, că un mic procent, unu-doi lasută, nu vor mai ieși niciodată de acolo.
1.Prezintă impresia pe care ți-a produs-o lectura acestui text.
2.Ce înțelege autorul articolului prin „a-și apăra poziția deom neserios”?
3.Cum explici reticența unor oameni la ideea de joc?
4.Asemeni autorului, demonul cel neadormit te bântuie și pe
tine? Argumentează-ți răspunsul, indiferent de natura lui.
5.O afirmație din text este următoarea: Plăcerea jocului este
componenta formativă a lumii animale . Stabilește o corelație
între acest enunț și o idee asemănătoare a fragmentuluiselectat în manual din eseul Homo ludens de Johan Huizinga.
6.Cum explică autorul resortul intim, plăcerea jocului pe
calculator? Din aceleași motive te joci și tu?
7.Ce ai jucat dintre jocurile menționate în acest articol? Carejoc ți s-a părut cel mai interesant și mai pasionant?
8.Comentează concluzia textului, cuprinsă în ultimul alineat.Articolul Cum să dai în mintea copiilor
de Florin Iaru a apărut în nr. 543 al re -vistei Dilema (2003). Tema acestui nu –
măr a fost „Nevoia de joc” .
23JOC ăI JOACÃ Modulul 1
Puncte de reper
Explorarea textului
Imaginează-ți că ești participant la un joc ale cărui reguli ies din
planul realului. Ce putere magică ți-ai dori să ai în timpul acestui joc?
HARRY POTTER ȘI PIATRA FILOZOFALĂ
de J.K. Rowling
(fragment)
Veni și ziua următoare, rece, dar foarte senină. Marea Sală mirosea
îmbietor, a cârnăciori prăjiți, și răsuna de glasuri voioase, dornice săvadă un meci de Vâjthaț cât mai reușit.
– Trebuie să mănânci ceva!- Nu vreau! Imposibil! Nu pot să înghit nimic!Harry se simțea groaznic. În aproximativ o oră, urma să intre în
teren.
– Harry, mănâncă, îl îndemnă și Seamus Finnigan, trebuie să capeți
puteri. Căutătorii sunt întotdeauna cotonogiți de jucătorii din echipaadversă!
– Mulțumesc pentru încurajare, Seamus, zise Harry, uitându-se
cum acesta își tot turna ketchup pe cârnăciori.
Pe la unsprezece, întreaga școală era în păr, în jurul terenului de
Vâjthaț. Mulți dintre privitori aveau binocluri. Era adevărat că scauneleerau sus, în aer, dar uneori tot era greu să urmărești toate fazele.
Ron și Hermione se alăturaseră lui Neville, Seamus și Dean, pe
cel mai de sus rând. Harry fu uimit să constate că făcuseră un afișmare, din unul dintre cearșafurile distruse de Pungașul. Pe el scria:,,Harry Potter, președinte!” iar Dean, care era foarte bun la desen,făcuse dedesubt emblema Cercetașilor, leul uriaș. Hermione contribuiseși ea cu o mică vrajă, pentru ca inscripția să apară în mai multe culori,vii și strălucitoare.
Între timp, la vestiar, Harry și restul echipei se schimbau pentru
meci, punându-și pelerinele roșii de Vâjthaț. (Viperinii jucau înpelerine verzi).
Baston își drese glasul, pentru ca să se facă liniște.- OK, băieți…, începu el. – … și fete, completă înaintașa Angelina Johnson.- Da, și fete, fu de acord Baston. A venit momentul!- … mult așteptat…, sări Fred Weasley.- … de noi toți! zise și George.- Știm pe de rost discursul de încurajare al lui Baston, îi spuse
Fred lui Harry. Am făcut parte din echipă și anul trecut!
– Gura, voi doi! strigă Baston. De ani de zile n-au mai avut
Cercetașii așa o echipă bună. O să câștigăm, sunt sigur!
Și îi privi crunt, ca și cum ar fi vrut să adauge: „Sau altfel…”- În regulă, pe teren! Succes tuturor!Harry ieși din vestiar, în urma lui Fred și George și, sperând să
nu i se înmoaie genunchii, păși pe teren, în uralele publiculuidezlănțuit.J.K. Rowling (pseudonim pentru
Chipping Sodbury) se naște în anul1965 în Anglia. Începe să scrie de lavârsta de 5-6 ani. În 1997 publicăHarry Potter și Piatra Flozofală , care
este desemnată „cartea anului” in MareaBritanie. Un an mai târziu se tipăreșteîn S.U.A., iar apoi, tradusă în peste 28 delimbi, circulă în întreaga lume în 30 demilioane de volume.
Harry Potter, personajul principal,
devine un idol contemporan. Submasca unui copil, se ascunde un micvrăjitor dornic să-i ajute pe cei slabi, darși să-i pedepsească pe cei care greșesc.
24Texte auxiliare>>>
Înainte de text
1Madam Hooch era arbitra. Stătea în mijlocul terenului, în aștep –
tarea celor două echipe, cu mătura în mână.
– Atenție la mine, începu ea, de îndată ce îi văzu pe toți adunați
în jurul ei. Vreau un joc corect de ambele părți!
Lui Harry i se păru că i se adresează mai mult lui Marcus Flint,
căpitanul echipei Viperinilor, elev în anul VI. Harry se gândi căMarcus arăta ca și cum ar fi avut ceva sânge de vârcolac în el. Cucoada ochiului, Harry văzu afișul uriaș, fluturând la înălțime. Inimalui tresăltă. Simți că prinde curaj.
– Sus, pe mături, vă rog!Harry încălecă superbul lui Nimbus 2000.Madam Hooch suflă puternic în fluierul său de argint.Cincisprezece mături se ridicară în aer. Meciul începuse!- Și balonul este preluat imediat de Angelina Johnson, de la
Cercetași. Ce înaintașă bună! Și frumoasă, pe deasupra…
– Jordan!- Scuzați-mă, doamnă profesoară!Lee Jordan, prieten bun cu gemenii Weasley, era comentatorul
meciu lui, urmărit cu mare atenție de profesoara McGonagall.
– Angelina se descurcă, într-adevăr foarte bine acolo, sus, în aer.
Pasează perfect către Alicia Spinnet, prietenă bună cu Oliver Baston.Anul trecut, ea a stat pe banca rezervelor… dar să ne întoarcem laJohnson care… Ah, nu! Viperinii au reușit să ia balonul, prin căpitanullor, Marcus Flint. Și dus a fost! Marcus Flint zboară ca un vultur șie gata să înscri… Nu, a fost oprit excelent de portarul Baston și balonuleste preluat iar de Cercetași, prin înaintașa lor, Katie Bell, care i-a suflatbalonul lui Flint, printr-o desăvârșita mișcare de învăluire, și… Auu!Cred că a fost foarte dureros! Un balon-ghiulea a lovit-o chiar în ceafă!Balonul trece la Viperini, Adrian Pucey se grăbește spre locul de marcaj,dar e stopat de cel de-al doilea balon-ghiulea, trimis de Fred sau deGeorge Weasley, n-aș putea spune exact care dintre gemeni… Cercetașiiau făcut un joc excelent până acum. Și aruncătorul lor a fost excelent.Balonul este iar la Johnson, care a plecat ca din pușcă, zboară, cuadevărat! Fentează un balon-ghiulea… și iată, la mică distanță, poartaechipei adverse… Hai, Angelina! Acum! Portarul Viperinilor,Bletchley, plonjează… Ratare! Cercetașii au înscris primii!
Uralele galeriei Cercetașilor umplură aerul, printre mormăielile
și bombănelile Viperinilor.
– Hai, făceți-mi și mie loc, dați-vă mai încolo!- Hagrid!Ron și Hermione se înghesuiră, ca să-i facă și lui loc.- Am urmărit meciul până acum din coliba mea, zise el și arătă
spre un binoclu, pe care îl ținea pe după gât, dar nu-i același lucru.Nici urmă de hoțoaica aurie, nu?
– Nu, Harry nu prea a avut ce face până acum, spuse Ron.- Bine că n-a pățit nimic, tot e ceva, nu-i așa? remarcă Hagrid,
punîndu-și binoclul la ochi și privind spre punctulețul din zare, carenu era altul decât Harry.
Sus, mult deasupra lor, Harry urmărea jocul cu atenție, scrutând
zarea, să nu-i scape hoțoaica aurie. Făcea întocmai cum îl învățase Baston. Volume traduse
în limba română
Harry Potter și Piatra Filozofală
(1997)Harry Potter și Camera Secretelor(1998)Harry Potter și Prizonierul dinAzkaban (1999)
Harry Potter și Pocalul de Foc (2000)
Harry Potter și Ordinul Phoenix(2003)Harry Potter și Prințul Semipur(2005)Harry Potter și Talismanele Morții(2007)
Coperta volumului Harry Potter
și Piatra Filozofalăde J. K. Rowling (ediția în limba română)
25JOC ăI JOACÃ Modulul 1
-Te ții deoparte până vezi hoțoaica, îl sfătuise Baston. Nu e indicat
să fii atacat înainte de a intra în acțiune.
Când marcase Angelina, Harry făcuse o serie de lupinguri, pentru
a-și manifesta bucuria. Acum, era iar la post, pândind hoțoaica. Laun moment dat i se păru că vede o sclipire aurie, dar nu erau decâtreflexele de la ceasurile gemenilor Weasley. Iar altădată, un balon-ghiulea veni glonț spre el, dar Harry îl respinse, iar Fred porni înurmărirea balonului-ghiulea.
– Ai pățit ceva, Harry? apucă Fred să strige și trimise balonul-
ghiulea în direcția lui Marcus Flint.
– Balonul este la Viperini, comenta Lee Jordan. Înaintașul Pucey
se ferește de baloanele-ghiulea, îi fentează pe gemenii Weasley și peînaintașa Bell și se îndreaptă… Ah, nu-i chiar hoțoaica?!?
Un murmur străbătu mulțimea și Pucey scăpă balonul, mult prea
atent la sclipirea aurie, care îi vâjâi pe la urechi.
O văzuse și Harry și plonjă după ea, cu mult entuziasm.
Căutătorul Viperinilor, Terence Higgs, o observase și el. Umăr la umăr,zburau amândoi spre hoțoaică. Înaintașii se opriseră din joc, uitândparcă pentru ce se aflau acolo și urmărind întrecerea.
Harry era mai rapid ca Higgs. Văzuse boțul auriu, fluturând
înaintea lor, băgă viteză și…
Bong! Urlete furioase izbucniră din rândurile Cercetașilor. Marcus
Flint îi pusese o piedică, în mod intenționat, măturii lui Harry, carese dezechilibră și începu să se rotească. Harry se prinse zdravăn deea, străduindu-se să scape întreg.
– Fault! strigau Cercetașii.Furioasă, Madam Hooch îl atenționă pe Flint și ordonă o lovitură
liberă pentru Cercetași. Dar, în toată această confuzie, hoțoaicadispăruse, bineînțeles.
Dedesubt, Dean Thomas urla din răsputeri:- Dă-l afară! Cartonaș roșu!- Dean, nu suntem la fotbal, îi aminti Ron. Jucătorii de Vâjthaț
nu pot fi dați afară. Și ce e aia, cartonaș roșu?
Dar Hagrid îi ținea partea lui Dean:- Ar trebui să se schimbe regulile. Flint ar fi putut să-l doboare
pe Harry de pe mătură!
Lui Lee Jordan îi venea foarte greu să fie imparțial:- Astfel, după acest fault josnic și dezgustător…- Jordan! Să nu se mai repete!- Bine, doamnă, bine… Deci, Flint aproape că l-a ucis pe Harry,
drept care Spinnet primește câteva puncte pentru Cercetași și joculcontinuă. Balonul este la Cercetași…
Harry blocă un alt balon-ghiulea, care venise amenințător de
aproape de capul său. Din cauza șocului, mătura se înclinăpericulos și, pentru o clipă, Harry avu senzația că o să cadă. Strânsemătura între picioare și se prinse cu mâinile de ea, cu toată puterea.Niciodată nu mai simțise ceva asemănător.
Se întâmplă din nou. Mătura lui Harry părea că vrea să-l
trântească la pământ. Harry dădu să se îndrepte spre locul unde stăteaBaston, să-l roage să ceară o pauză, dar își dădu seama că Nimbus
Afișul filmului
Harry Potter și Piatra Filozofală
26Texte auxiliare>>>
12000 scăpase de tot de sub control. Se învârti de câteva ori, foarte
periculos, făcu niște zig-zaguri prin aer, gata să îl arunce la pământpe Harry.
Lee comenta în continuare:- Viperinii au balonul… la Flint, care trece de Spinnet… și de Bell…
Un balon-ghiulea îl lovește puternic în față… Sper că i-a spart nasul!Glumeam, doar, doamnă profesoară… Viperinii înscriu… Oh, vai…
Viperinii erau în culmea fericirii. Nimeni nu părea să fi observat
că mătura lui Harry avea pro bleme… Îl purtase tot mai sus, zvâcnindși răsucindu-se, ducându-l departe de joc.
– Nu înțeleg ce face Harry, mormăi Hagrid. Dacă nu l-aș ști, aș
zice că a pierdut controlul măturii… Dar… nu se poate… Nu?!?
Deodată, toți își îndreptară privirile spre Harry. Mătura lui se
rotea, iar și iar, și el abia mai reușea să se țină. Imediat se auzi unstrigăt. Mătura se smucise și reușise să-l dea jos pe Harry. Harry semai ținea doar cu o mână și atârna în gol.
– I-o fi stricat-o Flint când l-a faultat, șopti Seamus.- Nu se poate, zise Hagrid, cu o voce tremurătoare. Doar dacă
acționează asupra ei o magie neagră, deosebit de puternică…Niciodată n-a reușit un puști să strice un Nimbus 2000…
La aceste cuvinte, Hermione îi smulse binoclul lui Hagrid, dar,
în loc să se uite la Harry, cercetă înfrigurată mulțimea.
– Ce faci? o întrebă Ron, negru la față de supărare.- Știam eu! Plesneală! Uite și tu!În partea opusă, stătea Plesneală, cu ochii țintă la Harry și
murmurând ceva pe șoptite, fără înce tare.
– Face ceva! strigă Hermione. Vrăjește mătura!- Ce putem face?- Lăsați pe mine!Și, înainte ca Ron să mai poată să spună ceva, Hermione dispăru.
Ron întoarse binoclul spre Harry. Mătura vibra atât de tare, că erao minune că Harry se mai putea ține încă de ea. Mulțimea era înpicioare, urmărind scena, îngrozită, iar gemenii Weasley seapropiaseră de Harry, încercând să-l ia pe mătura unuia dintre ei.Degeaba, însă. De fiecare dată când se apropiau de Harry, măturazvâcnea și mai sus. Gemenii zburau în cercuri pe dedesubtul lui Harry,sperând să-l poată prinde, dacă ar fi căzut. Marcus Flint apucă balonulși mai înscrise de cinci ori, fără ca nimeni să-l observe.
– Hai, Hermione, fă ceva, murmură Ron, disperat.Hermione își făcuse loc spre scaunul unde stătea Plesneală și acum
alerga pe rândul imediat de dedesubt. Nici măcar nu se oprea să-șiceară scuze celor pe care îi îmbrâncea în goana ei. Ajungând în dreptullui Plesneală, se ghemui la pământ, își scoate bagheta magică și începusă șoptească niște cuvinte numai de ea știute. Din bagheta ei țâșnirăscântei spre poalele mantiei profesorului Plesneală.
În numai treizeci de secunde, Plesneală își dădu seama că era în
flăcări. Un strigăt speriat îi dădu de știr e Hermionei că își îndeplinise
misiunea. Adunând jarul de pe Plesneală și punându-l într-un vas,în buzunar, Hermione se strecură înapoi. Plesneală n-avea să știeniciodată ce se întâmplase.
Secvență din filmul
Harry Potter și Piatra Filozofală
Secvență din filmul Harry Potter și Piatra Filozofală
27JOC ăI JOACÃ Modulul 1
Fusese deajuns. Sus, în aer, Harry reuși să-și domolească mătura.
– Neville, poți să te uiți acum, îl îndemnă Ron.În ultimele cinci minute, Neville bocise, cu capul ascuns în jacheta
lui Hagrid.
Harry coborî pe pământ și toată lumea observă că își duce mâna
la gură, ca și cum i-ar fi venit să vomite, ateriză cu bine și lasă să-icadă din gură, drept în palmă, ceva auriu.
– Am prins hoțoaica! zise el, vesel.Jocul se termină într-un vacarm de nedescris.- N-a prins-o, aproape c-a înghițit-o! urla Flint, ofticat.Mai urlă el încă douăzeci de minute, dar tot degeaba. Harry nu
încălcase regulile, iar Lee Jordan anunța fericit rezultatul meciului:Cercetașii câștigaseră o sută șaptezeci de puncte, iar Viperinii șaizeci.Harry nu auzise însă nimic. El bea o ceașcă de ceai tare, în coliba luiHagrid, unde se dusese, împreună cu Ron și Hermione.
1.Exprimă-ți opinia în legătură cu impresia pe care ți-a pro –
dus-o lectura acestui fragment.
2.Descrie atmosfera care precedă începerea meciului pe tere -nul de Vâjthaț .
3.Urmărește relatarea lui Lee Jordan. Caută asemănări între
relatarea acestuia și cea a unui comentator de fotbal.
4.În ce constă ineditul jocului dintre Cercetași și Viperini?
5.Prezintă aventura prin care trece Harry Potter.
6.Arată rolul pe care îl joacă profesorul Plesneală.
7.Disociază elementele care aparțin planului real de elemen -tele fantastice.
/head2right Tudor Arghezi, Cartea cu jucării (1931).
Volum de proză scurtă pentru cititori de toate vârstele, carete introduce în lumea copilăriei și a jocului. Are ca personajepe tătuțu, măicuța și cei doi copii ai autorului: Baruțu șiMițu(ra).
/head2right Mircea Cărtărescu, Nostalgia (1993).
Primul capitol, Mendebilul , este o ,,amintire din copilărie”
care prezintă întâmplări ale vârstei inocente, marcate deideea jocului.
/head2right Lewis Caroll, Alice în Țara Minunilor (1865).
Prin intermediul personajului Alice, cititorul pătrunde în -tr-o lume fascinantă, magică, unde regulile logicii sunt uitate.
/head2right Mark Twain, Aventurile lui Tom Sawyer (1876).
Cartea prezintă palpitantele peripeții ale lui Tom, un ștren -gar care nu se împacă deloc cu normele de compor tamentînvățate în familie și cu educația primită la școală.
Sugestii pentru lectură suplimentarăJOC ȘI JOACĂ
28Texte auxiliare>>>
Explorarea textului
Limbă și comunicare
ERORI SEMANTICE
Confuzia paronimică
Paronimele sunt cuvinte care se aseamănă unul cu celălalt din punct de
vedere al formei, dar se deosebesc (complet) în ceea ce privește înțelesul sausemnificația: numeral – numerar, prenume – pronume, glaciar – glacial, original –
originar etc.
Una dintre cauzele utilizării greșite a neologismelor este paronimia . În
limba română există cuvinte cu origini și cu sensuri diferite care sunt însăasemănătoare din punct de vedere al formei. Mica diferență, de multe oriconstând din tr-un singur sunet, creează confuzii între aceste cuvinte, pentrucă nu se ține seama de sensurile și de originea lor.
Situații de paronimie:
Eminent – iminent . Primul termen cunoaște în limba română aceleași
sensuri ca în limbile neolatine din care provine: „care se distinge din calitățiintelectuale deosebite; excepțional, superior , remarcabil, excelent” (DEX).
Paronimul iminent are sensuri complet diferite: „care este gata să se producă,
să se întâmple și care nu se poate amâna sau evita, inevitabil” (DEX). Nu poateexista așadar o legătură de sens între eminent și iminent . Apropierea care se
face uneori între cei doi termeni este greșită și dovedește necunoaștereasensurilor acestor cuvinte.
A emigra – a imigra . Confuzia între aceste paronime se produce pentru că
sensurile lor par a fi foarte apropiate. A emigra înseamnă „a pleca din patrie
și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria” (DEX). Înaceeași familie lexicală intră termeni ca emigrant șiemigrație. Paronimul a imigra
înseamnă „a veni într-o țară străină pentru a se stabili aici” (DEX). Acelașisens îl au cuvintele apropiate imigrant și imigrație . Distincția dintre a emigra
și a imigra se face în funcție de sensul deplasării, dintr-o direcție în alta.
Atracția paronimică este fenomenul prin care un paronim care e folosit
mai frecvent în limbă, deci mai familiar vorbitorului, îl „atrage” pe cel careeste mai puțin cunoscut, substituindu-se acestuia din urmă. Astfel, a gira , care
înseamnă „a garanta” (din it. girare ), se folosește tot mai frecvent în locul lui
a gera , care înseamnă „a conduce”, „a administra în numele cuiva” (din fr.
gérer ). Atracția paronimică reprezintă, de fapt, o confuzie paronimică și devine
sursa unor greșeli de limbă.
Atracția paronimică este un aspect al etimologiei populare , fenomen care
constă în „modificarea formei unui cuvânt (recent intrat în limbă sau mai puțincunoscut) sub influența unui cuvânt mai cunoscut cu care prezintă asemănăride formă și uneori de sens” (DEX). Așa, de exem plu, în descântecul Melc,melc,/
Cotobelc,/ Scoate coarne boierești, cuvântul boierești a înlocuit termenul bourești ,
adică „mândre”, „falnice”, ca ale bourului de odinioară. Tot astfel, firoscos este
o etimologie populară pentru filozof ori lăcrămație , pentru reclamație .
29JOC ăI JOACÃ Modulul 1
>>>
1.Reține semnificația fiecărui paronim din exemplele de mai jos; scrie-l pe
caiet, integrându-l într-un context potrivit:• Substantive:
diferență (deosebire, nepotrivire) – deferență (stimă, res pect, considerație,
condescendență);fiabilitate (ansamblul calităților unui sistem tehnic care determină
capacitatea acestuia de a fi utilizat un timp cât mai îndelungat) – friabilitate
(însușire de a fi fărâmicios, casant, friabil);jantă (partea exterioară a unei roți de automobil, de bicicletă etc.) – geantă
(servietă, poșetă);perceptor (furnizor însărcinat cu încasarea impozitelor și taxelor oficiale)
– preceptor (persoană însărcinată cu educarea și instruirea unui copil,
pedagog, educator).
• Adjective:
cauzal (privitor la cauză, de cauză) – cazual (1. care are un caracter
întâmplător, care depinde de împrejurări, acciden tal; 2. care arată cazulgramatical);destins (relaxat, calm, liniștit) – distins (plin de elegan ță, finețe, distincție);
ordinal (care indică, într-o serie, locul, ordinul numeric) – ordinar (obișnuit,
normal, comun).
• Verbe:
a colabora (a participa la elaborarea unei acțiuni) – a co robora (a consolida,
a întări);a enerva (a se înfuria, a se irita) – a inerva (a forma rețeaua de nervi a unui
țesut);a preleva (a detașa, a extrage, a lua o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu)
– a prevala (a avea preponderență, a predomina);
a proveni (a se trage, a-și avea obârșia) – a preveni (a prevesti, a avertiza).
2. Alege din fiecare pereche de paronime cuvântul care este adecvat con –
textului:
sașiul/ șasiul mașinii, călătorește pe spezele/ spețele (cuiva), i-arelevat/ revelattaina, judecător refuzat/ recuzat de inculpat, prinos/ prisos de bunurimateriale, cabinet dental/ dentar.
3.Explică următoarele etimologii populare ca aspect al atracției paronimice:
filigram, brusculadă, arcoladă, (nume și) pronume.
4.Identifică acele cuvinte care sunt utilizate greșit ca rezultat al unor confuzii
paronimice (toate exemplele sunt din comediile lui I.L. Caragiale):• Hehei! Unul e Galibardi: om, o dată și jumătate! […]Ei, giantă latină, domnule,
n-ai ce-i mai zice.
• Jupân Dumitrache, adică să am pardon de impresie, eu gândesc că numa’ ți-ai făcut
spaimă degeaba.
• Bravos, bobocule! Nu m-așteptam ca tocmai dumneata să te pronunți cu așa
iluzii în contra mea…
30Texte auxiliare>>>
Aplicații
perspective de viitor
protagonist principal conducere managerialămijloace mass-media.
31JOC ăI JOACÃ Modulul 1
Aplicații
cel mai optim
am conlucrat împreună
schiță sumară procent la sută a suprapus peste coboară jos s-a întors înapoi foarte rarisim chiar el însuși în persoană
panoramă de ansamblu întrajutorare reciprocăvin din nou iarășia preferat mai bineau conviețuit laolaltăobstacol care împiedicăa îndrumat caleaPleonasmul
Pleonasmul (din gr. pleonasmos „a fi în plus”) este o greșeală de limbă care
ia naștere din folosirea alăturată a două sau mai multe cuvinte, dintre care unulrepetă parțial sensul celuilalt. Vorbitorul face în mod inutil o „risipă” deexprimare, utilizând mai multe elemente de expresie decât ar fi strict necesar.De exemplu, a aduce la același numitor comun este un pleonasm pentru că
înseamnă: a) „a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor”;b) „a împăca puncte de v edere diferite”, iar adjectivul comun dublează un sens
care a fost deja exprimat, deci este inutil. În exemplul a rostit o scurtă alocuțiune
există o formulare pleonastică întrucât alocuțiune înseamnă „scurtă cuvântare
ocazională”, iar adăugarea adjectivului scurtă devine inutilă.
Pleonasmul are cauze diverse; ele pot fi de natură lexicală ( a aproba pozitiv,
contrabandă ilegală, tricicletă cu trei roți, Avansați înainte! ) sau de natură gramaticală
(mai superior, foarte optim, etc., știindu-se că adjectivele superior și optim nu au
grade de comparație).
În ultima vreme, împrumuturile din limba engleză au devenit o importantă
sursă a pleonasmului, din cauza necunoașterii sensului exact al cuvântuluiîmprumutat, ca în următoarele construcții pleonastice: summit la vârf (summit
înseamnă „conferință la nivel înalt, la vârf ”), hit de mare succes (hit- ca și
sinonimul său șlagăr – înseamnă „cântec de succes”) ori conducere managerială
(managenent înseamnă „știința organizărilor și conducerii întreprinderilor”).
Din punct de vedere al acceptării pleonasmului în exprimarea îngrijită, se poate
face diferența între pleonasme intolerabile (ca în exemplele de mai sus) și pleonasmetorelabile în diverse grade. Se apreciază a fi pleonasme tolerabile anumite expresiifixe ca praf și pulbere, oale și ulcele, întuneric beznă etc.
Pleonasmul tolerabil este considerat o figură de stil din categoria figurilor
insistenței (enumerația, hiperbola, impreca ția, perifraza etc.), folosit cu intențiede expresivitate pentru subli nierea celor comunicate: foc și pară; în fel și chip;
se sucește, se învâtește; vai și amar; ce-a făcut, ce-a dres; cu chiu, cu vai etc.
1.Analizează structura următoarelor pleonasme și demonstrează naturagreșelii:
2.Explică de ce aceste construcții sunt considerate pleonastice:
3.Argumentează dacă sunt sau nu pleonasme următoare le formulări:
nul și neavenit
definitiv și irevocabilanexe alăturateavând în vedere și luând în consideraredrept pentru care.
4.Exprimarea personajelor din operele lui I.L. Caragiale este plină de greșelide limbă. Care este eroarea în următoarele exemple:
5.Presa audio-vizuală, din grabă ori neatenție, poate răs pândi exprimăripleonastice nesesizate de publicul neinformat. Arată ce este eronat în acesteexemple:
privatizarea marilor mamuți industriali
înalți prelați bisericeștiprognoza pentru viitor aratăprivind retrospectiv în urmădespăgubirea pagubelor produse de inundațiipersonalități care au fost nemijlocit în mijlocul evenimentelor.
Tautologia
Tautologia este construcția care se realizează prin repetarea unui cuvânt
sau a unui grup de cuvinte cu funcții gramaticale diferite și cu intonații diferite.Ex.: Copilul, tot copil; Ce s-a petrecut, s-a petrecut; De mâncat, mănâncă; Legea este
lege; Dacă nu vrea, nu vrea etc.
Unele tautologii sunt fixate în proverbe: Frate, frate, dar brânza e pe bani;
Munca face omul om și altoiul pomul pom .
Identifică, în exemplele următoare, construcțiile tautolo gice:
Capra tot capră, se zmucea în toate părțile. (Ion Creangă)
Nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-mi place mie.
Moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica – coana Joițica, trai neneaco, cu baniilui Trahanache… (I.L. Caragiale)domnule, musiu
june tânăr madam, cucoană pardon, să iertați numaidecât momentanla fel identiceși etțeteraîn stare a fi capabil.
32Texte auxiliare>>>
Aplicații
1Literatură și alte arte
LITERATURĂ ȘI CINEMATOGRAFIE
Scurtă istorie a cinematografiei
•Primele încercări în domeniul cinematografiei au fost reprezentate de
,,Teatrul optic” al lui Reynaud care, în octombrie 1892 a proiectat pantomime
în culori luminoase având ca personaje animale – el este de fapt considerat
inventatorul filmului de desene animate – și de aparatul optic al lui Edison,brevetat în 1894, care permitea vizionarea imaginilor individual, de cătrefiecare spectator. Inventatorii cinematografului au fost însă frații Louis șiAuguste Lumière care, la 28 decembrie 1895, la Paris, în Salonul indian de la
Grand Café au organizat primul spectacol cu public.
•La București prima proiecție a fraților Lumière a avut loc la 27 mai 1896.
Va fi urmată de secvențe filmate de Paul Menu la parada regală de la 10 Mai,la Hipodromul Băneasa, în Târgul Moșilor ori în timpul exercițiilor floteiromâne, pe Dunăre. Erau filme scurte, de cinci-șase minute, realizate prinfuncționarea continuă a aparatului și fără mișcarea camerei.
•Tot frații Lumière, în 1896, au ideea de a instala camera într-o gondolă,
la Veneția, oferind pentru prima oară o schimbare a unghiului privirii în timpulfilmării, dar abia trei ani mai târziu va fi efectuată prima rotire a camerei întimpul filmării. Vor urma alte inovații: gros-planurile , stop-cadrul , derularea
inversă a filmului, supraimprimarea (în fond, primul trucaj, datorat lui Méliès).Totuși, în acești ani de pionierat, filmul este privit mai cu seamă ca un simpludivertisment ,,tehnic”.
•Transformarea acestui joc tehnic în cea de a șaptea artă s-a datorat descoperirii
montajului , procedeu care constă în tăierea benzii de celuloid în bucăți care pot fi
lipite ( montate ) ulterior. Apar astfel montajul încrucișat care permite alternarea
planurilor și derularea unor acțiuni paralele, folosit mai întâi în primul westerndin istoria cinematografului, Marele jaf al trenului , și tăietura de montaj care permite
trecerea bruscă de la un cadru la altul. Ea va fi de fapt marea descoperire a acelorani de început, înlocuind panoramarea , care în timpul rotării camerei de filmare
încărca imaginea cu elemente adeseori nesemnificative.
•Primul mare regizor care a utilizat montajul a fost americanul David W.
Griffith (1875 – 1948), a cărui capodoperă, Intoleranță (1916), utilizează, de-
a lungul a patru ore de filmare, multe inovații tehnice: prim-planurile , montajul
încrucișat , stop-cadrul , supraimprimarea , alternarea secvențelor – în film sunt de
fapt patru acțiuni distincte, desfășurate în locuri și timpuri diferite: Babilon,Palestina din timpul lui Iisus, Franța secolului al XVI-lea și America marilormișcări sociale din anul 1911.
•Sonorul va fi o altă inovație tehnică importantă. Primul film sonor este
muzicalul, Cântărețul de jazz din 1927. Până atunci proiecția fusese însoțită
doar de acompaniamentul unui pian (astfel de pianiștii se numeau tapeuri )
sau, în cinematografele de lux, de al unei orchestre.
33JOC ăI JOACÃ Modulul 1
>>>
•O descoperire majoră a cinematografului se va dovedi și culoarea, care
va oferi noi posibilități de expresie imaginii filmate.
Mic dicționar pentru uzul cinefililor
Scenariu – text scris special ori adaptare a unei opere literare, care este
punctul de plecare în realizarea unui film. Autorul unui scenariu se numeștescenarist .
Regie – concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu
sau libret destinat să devi nă spectacol; îndrumarea jocului actorilor și amontării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. Diferența esențialăîntre regia de teatru și cea de film constă în aceea că în primul caz regizorul
coordonează jocul actorilor, în timp ce în cel de-al doilea, dirijează aparatulde filmat.
Imagine – diferența dintre imaginea picturală și cea de film se datorează
în primul rând mișcării. Compoziția în pictură apelează în primul rând laelemente geometrice, în timp ce în film trebuie să aibă în vedere mișcareasubiectului, amplasarea și mișcarea camerei în raport cu subiectul și, deasemenea, variațiile luminii în raport cu același subiect. Planurile de filmare
au în vedere distanța camerei în raport cu ceea ce se filmează și pot fi de
ansamblu, îndepărtate, apropiate etc. Mai există planul întreg (în care actorul este
văzut în întregime), planul american (în care actorul se vede de la genunchi
în sus), prim-planul (în care este surprinsă numai figura și linia umerilor
actorului), gros-planul (se vede fața sau doar o parte a ei). Combinarea acestor
planuri poate crea un efect puternic asupra spectatorului care nu mai este unsimplu martor al acțiunii ce se derulează sub ochii săi, ci percepe și reacțiileemoționale ale personajelor reflectate în mimica actorilor. Lumina este și eaun element important.Regizorii au constatat destul de repede că luminanaturală poate fi un handicap în arta filmului, în timp ce alternarea intensitățiiși a direcției fascicolului luminos produs artificial are efecte expresive. Deexemplu, chipul uman capătă un aspect sinistru când este luminat de jos însus, fapt speculat mai cu seamă în filmele de groază. Și culoarea poate aveao funcție estetică, dar filmele color nu sunt neapărat superioare celor alb-negru.Persoana care manevrează camera de filmare se numește cameraman .
Coloană sonoră – muzica de film nu are o valoare în sine, ci trebuie să
însoțească imaginea și să fie în concordanță cu acțiunea dramatică. Altfel spus,ritmul muzical trebuie să se sincronizeze cu ritmul vizual.
Interpretare actoricească – este, fără îndoială, un element important, dar
nu cel mai important. Succesul de casă al unui film este în mod cert influențatde prezența starurilor, dar încasările nu reflectă totdeauna valoarea artisticăa unei pelicule. În istoria cinematografiei există destule exemple de filmevaloroase în care au jucat neprofesioniști ori actori obscuri, care abia ulteriors-au transformat în vedete. Este suficient să amintim capodopere precum Hoții
de biciclete de Vittorio de Sica, din 1948 și Decameronul lui Pier-Paolo Passolini
din 1970, unde interpreții sunt numai oameni ,,de pe stradă” sau Romeo și
Julieta , regizat de Franco Zefirelli în 1968, interpretat de doi adolescenți chiar
de vârsta personajelor shakespeariene. Alegerea interpreților este însă esen -țială, căci fizicul și personalitatea lor trebuie să coincidă cu personalitateaeroilor întruchipați. Și nu totdeauna un interpret de teatru de mare valoare
34Literatură și alte arte>>>
1va fi și un mare actor de film, căci arta reprezentării dramatice este guvernată
de alte principii decât aceea cinematografică.
Ecranizarea unui roman: Harry Potter și Piatra Filozofală
Ecranizarea, în 2001, a best-seller-ului autoarei engleze J.K. Rowling, Harry
Potter și Piatra Filozofală , dublează succesul romanului publicat și în
România.
Scenaristul Steve Kloves adaptează cu fidelitate textul cărții pentru ca
regizorul Cris Columbus și producătorul David Hayman, de la Warner Bros
Pictures, să transpună în film aventurile deja celebrului Harry Potter. Subiectulfilmului este cunoscut cititorilor cărții, în majoritate copii: orfanul Harry Pottereste chemat, în noaptea când împlinește 11 ani, la școala de vrăjitori de laHogwarts, unde este ales de pălăria fermecată în casa Cercetașilor și treceprintr-o serie de întâmplări miraculoase, în compania prietenilor săi:Hermione Granger și Ron Weasley.
Succesul cărții dovedește nevoia copiilor de astăzi de miraculos și de
modele. Realizatorii filmului oferă un chip eroului unei generații de copii.Daniel Radcliffe, în rolul lui Harry Potter, înfățișează cu candoare condițiaorfanului, aparent dezavantajat în fața vărului Dudley. Deși eroul poartăochelari, faptele și calitățile lui contrazic aparențele, având – după spuselepălăriei fermecate – ,,curaj berechet, minte destulă, talent din plin și o dorințăarzătoare de afirmare”. Dar nu cu orice preț, ci numai în slujba binelui.
Ceilalți actori -copii împrumută însușirile personajelor plăsmuite în carte:
tenacitatea și inteligența pentru Hermione (Emma Watson), bunătatea șispiritul de echipă pentru Ron (Rupert Grint).
Profesorul Dumbledore (Richard Harris), profesoara McGonagall (Magie
Smith) și Hagrid (Robbie Coltrane) înfățișează personajele pozitive care îisprijină din umbră pe eroii-copii ce se luptă cu forțe malefice, cum esteprofesorul Quirell (Ian Hurt). Fizicul și personalitatea actorilor coincide cupersona litatea eroilor întruchipați.
Însă evaziunea într-o lume fantastică, în care limitele umane sunt
depășite prin magia pusă în slujba binelui, constituie o dimensiune aimaginarului specifică omului, indiferent de vârstă. Miraculosul cărții treceîn imaginile filmului: conversația lui Harry cu șarpele de la grădina zoologică,
îmbarcarea în tren la linia 9 și 1/2, inorogul și centaurul din Pădurea Interzisă,spectaculosul joc de șah din final.
Decorul este impresionant: castelul care adăpostește școala Hogwarts,
Marea Sală cu lumânările aprinse plutind ca o perdea de lumină deasuprameselor care se umplu cu bunătăți prin magie, scările interioare care îșischimbă poziția, dormitorul elevilor, biblioteca. Atmosfera realizată prinimagine și sunet este un amestec de feerie și thriller. Se apelează la efecte
speciale realizate pe computer de mai multe echipe. Prin grafică pe calculator
și animație , prind viață pe ecran făpturile fabuloase: goblinii, trolul,
centaurul, inorogul, Cap-de-Mort, sau ne ține cu sufletul la gură zborul pemături la meciul de Vâjthaț. Coloana sonoră întreține suspansul acțiunii .
35JOC ăI JOACÃ Modulul 1
2 FAMILIA
Motto:
Toată educația depinde de mamă.
(Aristotel)Modulul
FICȚIUNEA LITERARĂ
Mara de Ioan Slavici
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Rolul elementelor arhaice și regionale
în interpretarea mesajelor scrise și orale
Sensul cuvintelor în context
Tren de plăcere de I.L. Caragiale
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Contextul. Cunoașterea sensului corect al cuvintelor Factori care perturbă receptarea mesajelor orale
FICȚIUNE ȘI REALITATE
Hronicul și cântecul vârstelor de Lucian Blaga
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Scrierea și pronunțarea neologismelor
TEXTE AUXILIARE
Amintiri din copiărie de Ion Creangă
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Anacolutul
21.Explică pe scurt în ce ar consta semnificația cugetării latine
Cum e tatăl, așa-i și fiul . Personalizează/ concretizează această
cugetare cu exemple din viața reală sau din lecturile tale.
2.Scrie, folosind substantive, verbe sau adjective, un scurtenunț des pre semnificația pe care ți-o provoacă/ trezește
sensul cuvântului familie . Vei avea în vedere și sensul de
dicționar al cuvântului:
•„formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care
constă din soț, soție și descendenții acestora“;
•„totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș
comun.“ Ficțiunea literară
Acțiunea din romanul Mara se concentrează în jurul
câtorva destine integrate în viața târgului ardelenesc. Estevorba în primul rând despre destinul Persidei și al lui Hubăr
Națl, aparținând unor etnii și religii diferite – Națl este fiul unuimăcelar neamț, iar Persida este fata unei precupețe de origineromână – care se căsătoresc contrar voinței părinților, ilustrând
un mai vechi conflict literar, acela dintre pasiune și datorie.Destinele acestora, ca și existen ța lui Trică sau a Marei, mamă adoi copii, sunt surprinse pe fundalul unei lumi populate demeșteșugari, ucenici, calfe, cu toții preocupați de chivernisire șide împlinirea vieții lor. Deși cartea nu are ca temă principală
familia, fiind mai degrabă un roman de dragoste, el cuprinde,potrivit specificului societăților încă tradiționale, și aspecte carepri vesc familia și existența acesteia ca determinante ale viețiipersonajelor.
În finalul romanului, Persida și Națl vor primi după apariția
unui copil, acordul părinților de a se căsători și astfel persona -jele vor fi elibe rate de vinovăția de a fi încălcat normele societățiiîn care viețuiesc.
Fragmentele selectate în manual fac parte din începutul
romanului și au un rol expozitiv, semnificativ pentru prezentareapersonajelor, a familiei Marei, alcătuită din mamă și doi copii:Trică și Persida. Primul fragment o prezintă mai întâi pe Mara,rămasă văduvă, dar capabilă a se chivernisi și singură cu ceeace i-a rămas de la soț, dar mai ales prin ceea ce ea însăși face. Aldoilea fragment îi pre zin tă pe cei doi copii într-o secvență esen -țială pentru a ilustra dragostea dintre frați.>>>
Ioan Slavic i, n.1848 (Șiria, jud. Arad) –
m.1925 (Crucea de Jos, Panciu). Studiila Șiria, Timișoara, Arad, Satu Mare,Budapesta, Viena. La Viena îl va cu -noaște pe Mihai Eminescu. Este pro -fesor și ziarist, întemeietor de reviste (în1884 înființează revista Tribuna ). De –
butul editorial se produce în 1881, cuNovele din popo r. Publică romanul
Mara în anul 1906, la Budapesta, într-
un moment în care specia romanuluicunoscuse doar câteva realizări notabileprin scriitori precum Nicolae Filimon(Ciocoii vechi și noi ) sau Duiliu Zamfirescu
(Viața la țară ,Tănase Scatiu ). Înainte de
1906, data apariției romanului, IoanSlavici este cunoscut ca autor al unuinumăr de volu me de nuvele, în careimportantă era observarea realistă alumii ardelenești, a târgurilor cu meș -te șugari și precupeți, în special. Viziuneaautorului se concentrează pe surprin -derea de tipologii și mentalități anga -jate în puternice conflicte morale.
MARA
de Ioan Slavici
39
Înainte de text
40Ficțiunea literară >>>
1. Ioan Slavici construiește în opera sa
un topos specific în care apar teme,mo tive și personaje consacrate înlite ratură: tema banului , mo tivul
hanului , perso najul demoni c etc.
Fragmentul debutează cu o pre zen -tare a Marei, rămasă văduvă. Atrageatenția apo ziția săraca , aceasta indi –
când o anume implicare a nara to -rului, tentația lui de a face comentariiîn raport cu cele relatate.
2. Paragraful al treilea dezvoltă imagi –
nea unei femei harnice, muncitoare,dinamice. Interesante sunt determi -nările temporale care fixează imagi -nea unui personaj întreprinzător:marți dimineața […]; joi dimineața
[…] vineri noaptea […].
3. O carateristică a tablourilor des –
criptive ale lui Slavici din acest capitolo con stituie folosirea procedeuluienume rării, al aglome rării cu obiectea peisajului (de exemplu pasajul încare este descrisă mânăstirea MariaRadna).
4. Mara trăiește într-un spațiu în care
etniile conviețuiesc fără probleme.Spirit practic, ea nu face comerțdoar cu românii din zonă și, deșicreștină, se duce și la biserica făcă -toare de minuni a minoriților, fiindcăaici e vad bun pentru vânzare.Sărăcuții mamei
A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar
era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă șinoroc.
Nu-i vorba, Bârzovanu, răposatul, era, când a fost, mai mult
cârpaci decât cizmar și ședea mai bucuros la birt decât acasă; tot li-aumai rămas însă copiilor vreo două sute de pruni pe lunca Murășului,viuța din dealul despre Păuliș și casa, pe care muma lor o căpătasede zestre. Apoi, mare lucru pentru o precupeață, Radna e Radna,Lipova e numai aci peste Murăș, iar la Arad te duci în două ceasuri.
Marți dimineața Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piața
de pe țărmurele drept al Mureșului, unde se adună la târg de săptă -mână mureșenii până de pe la Sovârșeni și Soboteliu și podgoreniipână de pe la Cuvin. Joi dimineața ea trece Murășul și întinde șatrape țărmurele ștâng, unde se adună băbățenii până de pe la Făget,Căpălnaș și Sân-Miclăuș. Vineri noapte, după cântatul cocoșilor, eapleacă la Arad ca ziua s-o prindă cu șatra întinsă în piața cea mare,unde lumea se adună din șapte ținuturi.
Dar lucrul cel mare e că Mara nu-ți iese niciodată cu gol în cale;
vinde ce poate și cumpără ce găsește; duce de la Radna ce nu găseștela Lipova ori la Arad și aduce de la Arad ce nu găsește la Radna șiLipova. Lucrul de căpetenie e pentru dânsa ca să nu mai aducă ce adus și vinde mai bucuros cu câștig puțin decât să-i „clocească“ marfa.
Numai în zilele de Sântă Mărie se întoarce Mara cu coșurile
deșertate la casa ei.
Sus, pe coasta unui deal de la dreapta Murășului, e mănăstirea
minoriților, vestita Maria Radna. Din turnurile bisericii mari șifrumoase se văd pe Murăș la deal ruinele acoperite cu mușchi ale cetățiide la Șoimoș; în fața bisericii se întinde Radna cea frumoasă și pesteMurăș e Lipova cu turnul sclipicios și plin de zorzoane al bisericiiromânești, iar pe Murăș la vale se întinde șesul cel ne sfârșit al ȚăriiUngurești. Mara însă le trece toate cu vederea: pentru dânsa nu edecât un loc larg în fața mănăstirii, unde se adună lumea cea multă,grozav de multă lume. Căci e acolo în biserica aceea o icoană făcătoarede minuni, o Maica Precista care lăcrimează și de a cărei vedere ceibolnavi se fac sănătoși, cei săraci se simt bogați și cei nenorociți sesocotesc fericiți.
Mara, deși creștină adevărată, se duce și ea câteodată la bi se rica
aceasta, dar se închină creștinește, cu cruci și cu mătănii, cum secuvine în fața lui Dumnezeu. Că icoana face minuni, asta n-o crede;știe prea bine că Maica Precista nemțească nu e o adevărată MaicaPrecista. E însă altceva la mijloc. Călugării, care umblă rași ca-n palmăși se strâmbă grozav de urât, au o știință tainică și știu să facă fel defel de farmece pentru ca boala să-și vie la leac, săracul să-și găseascăsprijoana și nenorocitul să se fericească. Bine face dar lumea care vinela Maria Radna să se închine, și Mariei îi râde inima când pe la SânteMării timpul e frumos, ca lumea să poată veni cale de o săptămânăde zile, cete-cete, cu praporele în vânt, cu crucile împodobite cu floriși cântând psalmi și litanii. Acum când vin sutele și se adună miilepe locul cel larg din fața mănăstirii, acum e secerișul Marei, caredimineața iese cu coșurile pline și seara se întoarce cu ele goale. DePuncte de reper
2
41FAMILIA Modulul 2
5. Naratorul surprinde în câteva rânduri
vorbirea interioară a persona jului,mai ales cu referire la cei doi copii aisăi.
6. Descrierea copiilor se realizează în
tușe groase, dar cu simpatie, printr-o combinație de voci narative (vocea
naratorului obiectiv cu cea a perso -najului). Ei sunt: zdrențăroși, nepep –
tănați, nes pă lați și obrăznicuți . Por tretul
acestora, rezultat mai ales din fapte,nu exprimă ideea că ei ar fi copii răi,
dar că aceștia când vor crește vor fioameni de toată isprava. De faptMara îi lasă pe Trică și Persida destulde liberi, absența unui tată putândexplica această situație.
7. Secvența numărării banilor poate fi
considerată o scenă-cheie, ilustrândavariția stăpânită a persona jului,care motivează de altfel și amânareatrimiterii Persidei la mânăstire saumodul în care va rezolva ea viitorullui Trică.aceea se închi nă Mara și în fața icoanei, apoi își ia copilașii, pe care
totdeauna îi poartă după dânsa, îi dă puțin înainte și le zice:„Închinați-vă și voi, sărăcuții mamei!“
Sunt săraci, sărăcuții, că n-au tată; e săracă și ea, c-a rămas
văduvă cu doi copii; cui, Doamne, ar putea să-i lase când se duce latârg? Cum, când e atât de bine să-i vezi?!
Umblă Mara prin lume, aleargă sprintenă, se târguiește și se ceartă
cu oamenii, se mai ia și de cap câteodată, plânge și se plânge c-a rămasvăduvă, și apoi se uită împregiur să-și vadă copii și iar râde.
„Tot n-are nimeni copii ca mine!“ își zice ea, și nimeni nu poate
să știe aceasta mai bine decât dânsa, care ziua toată vede mereu copiiși oameni și nu poate să vadă ființă omenească fără ca s-o pună alăturide copiii ei. Mult sunt sănătoși și rumeni, voinici, plini de viață,deștepți și frumoși, răi sunt, mare minune, și e lucru știut că oamenide dai Doamne numai din copii răi se fac.
Mai sunt și zdrențăroși și desculți și nepeptănați și nespălați și
obraznici, sărăcuții mamei; dar tot cam așa e și ea însăși; cum altfelar putea fi o văduvă săracă? Cum ar putea să fie copiii săraci, careîși petrec viața în târg, printre picioarele oamenilor?
Muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de
ploi, de vânt, Mara stă ziua toată sub șatra, în dosul mesei plinăde poame și de turtă dulce. La stânga e coșul de pește, iar la dreaptaclocotește apă fierbinte pentru „vornoviști“, pentru care rade dincând în când hreanul de pe masă. Copiii aleargă și își caută trea –
bă, vin când sunt flămânzi și iar se duc după ce s-au săturat, maise joacă voioși, mai se bat fie între dânșii, fie cu alții, și ziua trecepe nesimțite.
Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună, ea scoate
săculețul, ca să facă socoteala. Niciodată ea n-o face numai pentru ziua
trecută, ci pentru toată viața. Scăzând dobânda din capete, ea punela o parte banii pentru ziua de mâne, se duce la căpătâiul pa tu lui și
aduce cei trei ciorapi: unul pentru zile de bătrânețe și pentruînmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică. Nu echip să treacă zi fără ca ea să pună și măcar numai câte un creițarîn fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros se împrumută pentru ziuade mâne. Când poate să pună florinul, ea-l sărută, apoi rămâne așa,singură, cu banii întinși pe masă, stă pe gânduri și începe în cele dinurmă să plângă.
Nu doară că i-ar fi greu de ceva; când simte greul vieții, Mara
nu plânge, ci sparge oale ori răstoarnă mese sau coșuri. Ea își dă însăseama cât a avut când a rămas văduvă, cât are acum și cât o să aibăodată. Și chiar Mara să fii, te moi când simți că e bine să fii om înlumea aceasta, să alergi de dimineață până seara și să știi că n-o facidegeaba.
Peste zi ea vede multă lume, și dacă-i iese-n cale vreo femeie care-i p lace
și ca fire, și ca înfățișare, ea-și zice cu tainică mulțumire: „Așa are
să fie Persida mea!“ Iar dacă bărbat e cel ce-i place, ea-și zice: „Așa
are să fie Trică al meu!“
Era una; preutesa de la Pecica, o femeie minunată, și dulce la fire,
și bogată, și frumoasă: ar fi spart Mara toate oalele dacă cineva s-arfi încumetat să-i spună că Persida ei n-are să fie tot așa, ba chiar maiși mai. Iar preutesa aceea stătuse patru ani de zile la călugărițele din
42Ficțiunea literară >>>
8. Portretul Marei se realizează printr-
un amestec de fragmente descriptiveși narative, care construiesc progresivo imagine foarte vie – alcătuită dindetalii, gesturi, atitudini, limbaj, fapte– a personajului, dând impresia pr -ivirii acestuia din mai multe unghiuride vedere.
Generații…Oradea-Mare: era deci lucru hotărât că și Persida are să stea cel puțin
cinci ani la călugărițele din Lipova.
A și făcut Mara ce-a făcut, și maica Aegidia, econoama, i-a
făgăduit că-i va lua copila și pentru numai 60 de florini pe an, căcie văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei. Au trecut însă doi ani de atunci,Persida împlinise nouă ani, și Mara nu se putea hotărî să dea atâtabănet – pentru nimic. Ar fi putut să dea; avea de unde; asta ea însășio știa mai bine decât orișicine; dar n-o ierta firea să rumpă din niciunul dintre cei trei ciorapi.
Trică îi făcea mai puțină bataie de cap.Era un om la Lipova, Bocioacă, starostele cojocarilor, care lucra
vara cu patru și iarna cu zece calfe, scotea la toate târgurile cele maifrumoase cojoace, ținea tăierea cărnii în arândă și avea de nevastăpe Marta, fata preotului de la Cladova. Minunat om! – așa trebuiasă fie și Trică! Iar pentru aceasta nu era nevoie de multă școală: atâtca să-l primească ucenic.
Maica Aegidia cerea însă mult, șase florini pe lună, și pe deasupra
mai erau și alte cheltuieli.
„Hm“ zise Mara, încrețindu-și sprâncenele, și începu să facă în
gândul ei socoteala cam câți oameni vor fi trecând în fieștecare anpeste podul de pe Murăș. Nimeni în lumea aceasta n-ar fi putut săfacă socoteala aceasta mai bine decât dânsa, care atâta timp a statpe țărmurii Murășului. Ce-ar fi fost adecă dacă ar fi luat din ciorapul
Persidei arânda podului? Putea să dea mai mult decât alții, fiindcănu voia să câștige decât cei 60 florini și încă ceva pe deasupra. Apoimai câștiga și dreptul de a-și pune masa și coșurile la capătul podului,
pe unde trecea toată lumea.
Stetea Mara, stetea și număra în gândul ei banii, câte doi creițari
de om și câte zece de pereche de cai ori de boi, număra mereu și-i adunade se făceau mulți, încât ochii i se umpleau de lacrămi.
S-ar putea oare să fii văduvă săracă, să-ți vezi fata preutesă,
feciorul staroste în breasla cojocarilor și inima să nu ți se moaie?!
Că lucrurile ar putea să vie și altfel, asta Mara nu putea s-o creadă
când vedea ca-n aievea cum atât de bine au să iasă odată toate.
2
43Modulul 2
1.Textul se constituie în esență într-o prezentare a perso –
najului Mara. Este surprinsă condiția ei de văduvă cu doicopii care a rămas cu ceva avere după moartea soțului, darcare, mai ales, are voința de a munci și de a face din copiiiei oameni așezați la casa lor și respectați în comunitate. Scrie într-un enunț cât mai simplu despre ce e vorba înfragmentul dat mai sus.
2.Identifică cel puțin trei personaje din textul dat, scriind îndreptul fiecăruia câte o caracteristică.
3.Extrage din capitolul Sărăcuții mamei doi indici spațiali
care fixează desfășurarea acțiunii. Discutați între voi desprerapo rtul dintre ficțiune și realitate, așa cum se contureazăel în textul dat. Veți avea în vedere:
•indicii din realitatea obiectivă;
•modificările aduse de viziunea autorului.
Cine descrie/ povestește
1.Alege dintre următoarele instanțe narative/ de comunicare
pe cea care ți se pare caracteristică primului capitol dinromanul Mara :
•narator/ povestitor obiectiv care se confundă cu autorul
(narator auctorial);
•un povestitor înlocuit uneori în relatare de către un per -sonaj;
•narator auctorial a cărui voce se confundă uneori voit cucea a personajului Mara, creându-se astfel un fel de em -patie a cititorului față de personaj.
2.Selectați un fragment care să vă ajute în legătură cu alegereafăcută. Discutați fragmentul ales și observați care sunt mij -loacele prin care se identifică instanța care narează.a se chivernisi , vb. – a organiza, a conduce, a face economii, a
agonisi; a ajunge la o situație materială bunăcârpaci , s. m. – meseriaș care face lucruri de proastă calitate; a
cârpi, a pune peticeprecupeață , s. f. – persoană care cumpără de la producător marfă
pe care o vinde apoi cu preț mai ridicat în piață minorit , s. m. – călugăr/ călugăriță din ordinul franciscan
florin , s. m. – monedă din aur sau din argint cu circulație în
Țările Române, în secolul al XIX-leacreițar , s. m. – monedă de argint sau de aramă cu circulație în
Germania, Austro-Ungaria, Bucovina etc., în secolul al XIX-leastaroste , s. m. – conducător al unei bresle sau comunități de meseriași
calfă, s. f. – lucrător calificat după o perioadă de ucenicie, ucenicRoman
Mara este un roman obiectiv, cu
elemente de monografie a mediu luisocial, dar și de analiză psihologică șimorală. Încercarea de surprindere avieții colectivității amin tește de faptulcă romanul descinde din epopee și căo caracteristică a acestuia o constituiefaptul că este forma epică în prozădeschisă „mo difică rilor de structură șiîmbogățirilor de conținut“ ( Dicționar de
termeni literari ), ceea ce în cazul ro ma –
nului Mara înseamnă ames tecul de
tablouri sociale și de pasiuni umane. Caorice roman adevărat, Mara se ambi țio –
nează să cuprindă lumea/ individul întoată complexitatea lor și de aceea sepoate vorbi de existența mai multorplanuri și personaje, dar și de existențaunor conflicte majore care dau impresiade structură complexă.
Realism
Romanul Mara surprinde lumea
târgurilor ardelenești, cu ajutorul obser -vației sociale și morale, a detaliului sem -nificativ, al unor personaje specificeacestei lumi. Specific viziunii realiste aromanului este obiectivitatea relatării,construirea persona jelor în relație cumediul în care acestea tră iesc, lumea deprecupeți și de meșteșugari, cu proble -mele de conviețuire religioasă pe care opresupune existența mai multor etnii.
Pe de altă parte sunt prezente în
acest roman situații/ forme narativemarcate de tradiție și stereotipie, precumtema banului sau motivul vă duvei, alfemeii voluntare.Dicționar literar Dicționar
Explorarea textuluiFAMILIA
44Ficțiunea literară >>>
Oralitatea textului este marcată de
caracteristici care constau din prezențaunor cuvinte, expresii, zicători populare,a unor propoziții exclamative sau deschimbări de persoane gramaticale alevorbirii, ori din prezența unor forme alevorbirii familiare.
Narator/ instanțe narative – în
romanul Mara naratorul este unul de tip
obiectiv (narator auctorial), deși, specificstilului popular, se instituie, uneori, și orelație apropiată, de complicitate, întrenarator și perso na jul Mara, între naratorși cititor.
Secvență epică – o astfel de sec –
vență din fragmentele date poate ficonsiderată momentul traversării Mure -șului de către Persida și Trică în careîntâlnim o succesiune de scene (cea dela mânăstire, coborârea pe râu, scenadintre Mara și maica Aegidia) care au oanumită independență și caracter unitar.
Scenă – un moment, o întâmplare
dintr-o operă epică. Mai multe scenepot alcătui o secvență.
În cazul romanului Mara o scenă
poate fi considerată momentul înfrun -tării dintre Trică și Costi, din capitolulMaica Aegidia .Ce se descrie/ se povestește
1.Fixați, prin discuții între voi, tema capitolului de mai sus,
știind faptul că tema unei opere poate fi văzută ca un as -pect/ expresie foarte generală, sintetică a realității, cuprin -zând un număr de elemente și motive care pot apărea înmai multe opere, având în fiecare dintre acestea ointerpretare particulară.
2.Identifică în scris două motive literare prezente în frag -mentul de mai sus. Ai în vedere faptul că motivul literareste o unitate mi ni mală și tipică, purtătoarea unei sem -nificații a structurii textului. El poate fi un cuvânt concretcare desemnează o anume si tua ție semnificativă, cu va loaresimbolică, mai multe asemenea situații concre ti zând temagenerală a operei (în fragmentul de mai sus motivulcopiilor sărăcuți ar putea fi un exemplu) sau poate fi și un
cuvânt care exprimă o situație abstractă. Unele motive suntrecunoscute de tradiția literară: motivul văduvei cu copii,de exemplu. Motivul reprezintă „actualizarea, particu lari -zarea“ unei teme. ( Dicționar de termeni literari )
3.Identifică și rescrie din text fragmentul în care este
prezentat pentru prima oară personajul Mara.
4.Extrage, din text, pasajul care descrie locurile văzute de lamă năs tirea Maria Radna.
Viziune. Modalități ale descrierii și ale narațiunii
În romanul Mara , Slavici ne propune o viziune realistă
asupra lumii. Reprezentările acestei viziuni duc la creareaunui ima gi nar al lumii ardelenești a sfârșitului de secol alXIX-lea în care se amestecă etnii, religii, personaje vo lun -tare și caractere puternice, conflicte în care datoria și pa -siunea se înfruntă. Este o lume privită, așadar, dintr-oper spectivă etică, complicată însă cu o privire asupra viețiiinterioare a persona jelor care-și asumă uneori înfruntareadestinelor prestabilite, ceea ce generează sentimente devinovăție. Ames tecul de narațiune și descriere asociată cufragmente de monolog, schimbarea frecventă a registruluiverbal, pre zența adjectivelor caracterizante, fac din frag -mentul studiat un text dinamic și variat ca mijloace derealizare.
1.Recitește fraza de la începutul textului și extrage adjectivelecare se referă la personajul Mara. Precizează ce tip de por -tret (fizic, moral, psihologic etc.) se realizează în acest frag -ment descriptiv.Numește și alte elemente specifice expozițiunii prezenteîn text.
2.Identifică verbele din următorul fragment și interpreteazăprezența lor în raport cu temperamentul/ caracterul per -sona jului: Dicționar literar
2
45FAMILIA Modulul 2
• genul epic este o formă specifică de
orga nizare a literaturii/ ficțiunii lite rare;
• există un narator, altul decât persoana
scriitorului, obiectiv în cea mai mareparte, deși uneori se instituie un soi decomplicitate ironică cu perso naj ele, iar
alteori naratorul este chiar unpersonaj;
• comunicarea artistică/ transmiterea
unor sensuri/ în genul epic este me -diată de prezența narațiunii și a per -sonajelor, narațiunea fiind reali zată deregulă la persoana a III-a; sunt pre -zente și pasaje descriptive;
• specific narațiunii sunt indici ai spa –
țiului și indici ai temporalității asociațiacțiunii;
• personajele sunt prezentate în con –
flicte mai mult sau mai puțin evidente,de natură socială, morală, sau psi -hologică.Umblă Mara prin lume, aleargă sprintenă, se târguiește și se ceartă
cu oamenii, se mai ia și de cap câteodată, plânge și se plânge c-a rămasvăduvă, și apoi se uită împregiur să-și vadă copiii și iar râde.
3.Mara trăiește într-un mediu în care sunt prezente mai multeetnii și religii. Cum explici faptul că, deși Mara este creștină ,
se duce totuși și se închină la mânăstirea minoriților?Identifică, în text, fragmentul în care este surprinsă atitu -dinea Marei față de religia minoriților și motivul prezențeiei acolo.
4.Ce semnificație acorzi următoarei reflecții a naratorului cuprivire la Mara: Și chiar Mara să fii, te moi când simți că e bine să fii om în lumeaaceasta, să alergi de dimineață până seara și să știi că n-o facidegeaba .
5.Ce însușire a personajului Mara exprimă construcția vinde
ce poate și cumpără ce găsește ?
Portretul moral al Marei
1.Recitește fragmentul de mai jos și alege dintre următoarele
însușiri morale pe cea care ți se pare mai potrivită pentruMara:
•spirit de economie;
•avariție;
•caracter nehotărât.
A și făcut Mara ce-a făcut, și maica Aegidia, econoama, i-a făgăduitcă-i va lua copila și pentru numai 60 de florini pe an, căci e văduvăcu doi copii, sărăcuții de ei. Au trecut însă doi ani de atunci, Persidaîmplinise nouă ani, și Mara nu se putea hotărî să dea atâta bănet- pentru nimic. Ar fi putut să dea; avea de unde; asta ea însăși oștia mai bine decât orișicine; dar n-o ierta firea să rupă din nici unuldintre cei trei ciorapi.
2.Motivează intenția Marei de a o da pe fiica sa, Persida, lamaici pentru educație.
3.Precizează care este decizia Marei în ceea ce îl privește peTrică?
4.Realizează o caracterizare succintă (circa 10 rânduri) aMarei, așa cum se dezvăluie din următorul fragment (ges -turi, atitu dini, gânduri): Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună, ea scoatesăculețul, ca să facă socoteala. Niciodată ea n-o face numai pentruziua trecută, ci pentru toată viața. Scăzând dobânda din capete,ea pune la o parte banii pentru ziua de mâne, se duce la căpătâiulpatului și aduce cei trei ciorapi: unul pentru zile de bătrânețe,și pentru înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentruTrică. Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună și măcar numaicâte un creițar în fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros seîmprumută pentru ziua de mâne. Când poate să pună florinul,ea-l sărută, apoi rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă,stă pe gânduri și începe în cele din urmă să plângă.
5.Exprimă-ți opinia cu privire la semnificația următoarei con -struc ții: Oameni de dai Doamne numai din copii răi se fac.Actualiarea cunoștințelor
46Ficțiunea literară >>>
1.Recitește fragmentul de mai jos și redactează un text de
10-15 rânduri având în vedere:
• perspectiva narativă (cine povestește);
• modul de expunere folosit;
• despre ce este vorba în fragment;
• particularități ale stilului.
„Hm“ zise Mara, încrețindu-și sprâncenele, și începu să facă îngândul ei socoteala cam câți oa meni vor fi trecând în fieștecare an
peste podul de pe Murăș. Nimeni în lumea aceasta n-ar fi putut săfacă socoteala aceasta mai bine decât dânsa, care atâta timp a stat pețărmurii Murășului. Ce-ar fi fost adecă dacă ar fi luat din ciorapulPersidei arânda podului? Putea să dea mai mult decât alții, fiindcă
nu voia să câștige decât cei 60 florini și încă ceva pe deasupra.Apoi mai câștiga și dreptul de a-și pune masa și coșurile la capătulpodului, pe unde trecea toată lumea.
2.Următorul fragment se constituie într-un fel de „concluzienarativă“ a primului capitol din romanul Mara :
S-ar putea oare să fii văduvă săracă, să-ți vezi fata preutesă,feciorul staroste în breasla cojocarilor și inima să nu ți se moaie?!Că lucrurile ar putea să vie și altfel, asta Mara nu putea s-o creadăcând vedea ca-n aievea cum atât de bine au să iasă odată toate.Scrie un text de minimum 10 rânduri, despre „filozofia deviață“ a personajului, care se desprinde din acest pasaj.
3.Identifică succesiunea de paragrafe/ scene/ momente alecapitolului, precizând caracterul predominant descriptiv,narativ, dialogat sau monologic al fiecărei secvențe/ scene.Precizează tema/ ideea prezentă în fiecare moment.
4.Explică, oral, titlul capitolului.Portretul copiilor
1.Discutați despre sensul următorului fragment:
Mai sunt și zdrențăroși și desculți și nepeptănați și nespălați șiobraznici, sărăcuții mamei; dar tot cam așa e și ea însăși; cumaltfel ar putea fi o văduvă săracă? Cum ar putea fi copiii săraci,care își petrec viața în târg, printre picioarele oamenilor? Sunt copiii Marei într-adevăr săraci sau sărăcia lor se referă
la altceva?
2.Dă o explicație pentru următorul comentariu al naratorului,observând și faptul că uneori limbajul său pare a se con -funda cu cel al personajului: Sunt săraci, sărăcuții că n-au tată; e săracă și ea, c-a rămasvăduvă cu doi copii; cui, Doamne, ar putea să-i lase când se ducela târg? Cum, când e atât de bine să-i vezi?!Ai în vedere faptul că înaintea acestui comentariu al nara -torului, apare în text următorul pasaj:De aceea se închină Mara și în fața icoanei, apoi își ia copilașii,pe care totdeauna îi poartă după dânsa, îi dă puțin înainte și lezice: „Închinați-vă și voi, sărăcuții mamei!“
Explorarea textului
2
47FAMILIA Modulul 2
MARA
de Ioan Slavici
Dacă primul capitol al romanului dădea impresia de oarecare echi –
libru între descriere și narațiune, prezența importantă a secvențelordescriptive fiind motivată de caracterul expozitiv, în fragmentul careurmează, selectat din capitolul al II-lea, narațiunea domină ca modde expunere. Se relatează astfel sub forma unui nucleu narativ în -fruntarea dintre Trică și Costi și plecarea Persidei de la mânăstirepentru a-l pedepsi pe Costi Balcovici, cel pe care învățătorul Blăguțăl-a pus să supravegheze clasa de elevi.
Maica Aegidia
(fragment)
[…] Într-o frumoasă zi de primăvară d. învățător Blăguță a venit
mai târziu decât de obicei la școală. Îi plăcea mult să pescuiască, setopiseră cam iute zăpezile, Murășul se umflase și apa era tulbure,cum e mai bună pentru pescuit. Și era lucru știut că, în lipsa d-luiBlăguță, Costi Balcovici e acela care pune mâna pe nuia, ca să țiebuna rânduială –nu pentru c-ar fi fost cel mai mare dintre școlari,
dar învăța bine și era băiatul turtelarului din Radna.
Una e însă Blăguță și alta Costi, deși era băiat de turtelar. În fața
d-lui Blăguță, Trică stetea smirnă, iar cu Costi se bătuse adeseori înpiață, în zilele cele bune, când nu era singur, ci săreau amândoi, cuSida, în capul lui, și rar scăpa Costi cu fața curată, fiindcă Sida aveagheare ca pisica și ar fi sărit și în foc pentru frățiorul ei.
Tocmai de aceea, poate, Costi era foarte aspru față cu Trică, pe
care îl știa acum singur.
–Trică –strigă el răstit –stăi frumos!
Trică se ridică îndrăzneț în picioare: i se făcuse o nedreptate.–Șezi! strigă Costi.
–Dacă vreau șed; dacă vreau stau, răspunse Trică. Cine ești tu
ca să-mi poruncești mie?!
Ceilalți școlari începură să râdă cu gurile întinse până spre urechi,
căci copiii sunt oameni și ei și se simt mulțumiți când văd umilireacelor ce prea se înalță. Dar Costi, pui de om și el, nu voia să fie umilit.
–Afară! –strigă el dăscălește –în genunchi! Și, rostind porunca,
se și duse ca să-l apuce pe Trică.
Trică, cu vreo trei ani mai mic decât Costi, nu se simțea destoinic
să ție piept cu acesta: cu cât mai mic era însă omul cu atât mai mareîi era hotărârea, și el știa să mușce, să zgârâie și să dea cu picioarele,ceea ce pe Costi îl umplea cu atât mai vârtos de mânie, cu cât ceilalțișcolari se ridicaseră pe bănci și râdeau cu hohote de câte ori Trică îlnimerea bine. Astfel învingerea nu putea să fie decât a lui Trică: bătaie,ce-i drept, a mâncat, părul i s-a cam rărit, gâtul îi era zgâriat, dardin bancă tot n-a ieșit și în genunchi nu l-a pus decât d. Blăguță,care ținea ca autoritatea lui Costi să rămână întreagă.1. Tendința de a fixa dintr-o perspectivă
mai degrabă calendaristică (po tri vitcu ritmul anotimpurilor) acțiu nea dintext se poate interpreta ca o influențăa viziu nii popu lare. În realism, crono -logia și precizia evenimentelor joacă unrol important în ceea ce privește indiciitemporalității.
2. Trică se dovedește a fi, într-adevăr, un
copil cu simțul dreptății și al demnității.Puncte de reper
48Ficțiunea literară >>>
3.Înfruntarea de către Trică a lui Costi nu
este doar o problemă de competițieîntre copii, de mai veche rivalitate, ci șide statut social, Costi fiind băiat deturtelar.
4.Suferința loviturilor primite de Trică se
exprimă abia când este singur, abia
acum […]începu să șteargă din când în
când câte o lacrimă și se îndreaptă către
pod unde se află Mara. Dar Trică îșiredesco pe ră cu această ocazia condițiade copil fără tată. De aceea va decidesă o caute mai degrabă pe Persida și săi se plângă ei și nu Marei.
5.Solidaritatea dintre cei doi copii se va
dovedi impresionantă, mai ales prinhotărârea bruscă a Persidei de a plecadin mânăstire și de a-l pedepsi pe Costi.Gestul ei va stârni o mică furtună înviața comunității și a mânăstirii,ilustrând caracterul voluntar, puternic,al Persidei, care nu este, de fapt, decâto Mara în devenire.Ieșind din școală, Trică a luat-o, ca de obicei, drept spre pod, unde
mumă-sa aduna creițarii și își vindea mărfurile. Cât s-a bătut cu Costiși cât a stat în genunchi, o singură lacrimă nu i se ivise în ochi; abiaacum, după ce se văzu singur, începu să șteargă din când în cândcâte o lacrimă. Ah! cum ar fi voit să-l poată mușca pe Costi, încâturma dinților să-i rămână toată viața! Costi era însă mai tare decâtdânsul.
„O să-i spui eu mamei –își zise băiatul –și o să trecă el pe la
pod!" Când însă vorba era s-o facă, el n-o putea. Degeaba i-ar fispus: o făcea să se plângă, ca alte dăți, că e văduvă și că toți își batjoc de copiii ei, fiindcă n-au tată, ca să-i ocrotească.
„Ah! –zise el suspinând –de ce nu mai e Sida aici?!"
Da! singură ea putea să știe ce va să zică a fi bătut de Costi.El se strecură fără de veste pe lângă un car peste pod, apoi, trecut
o dată pe celălalt țărmure, se duse ca din pușcă la mănăstirea decălugărițe, trase clopoțelul de la intrare și spuse, după ce i se deschise,că mumă-sa l-a trimis să-i aducă soru-si ceva.
La călugărițele din Lipova nu puteai să vorbești cu orișicine și
orișicând și despre orișice. Sidi nu era însă oricine, și maica Aegidiacea aspră, fiind totodată și înțeleaptă, ținea să nu răscoale întreagamănăstire, ceea ar fi făcut dacă ar fi oprit pe Sidi, care începuse săse vaite când i s-a spus că acum, asupra mesei, nu poate să-și vadăfratele. Astfel Trică n-a avut să aștepte mult.
–Ce e?! întrebă ea răstită.
–Uite –zise el încet, ca să nu audă și sora Marta, care se afla
în iatacul de alături –Costi m-a bătut.
–Te-a bătut el pe tine, și tu, prostule, te-ai lăsat să te bată!
–Dacă el e mai tare!
Persida rămase câtva timp pe gânduri, cu răsuflarea oprită și cu
ochii țintă la un colț.
– Haide!… zise apoi și îl apucă de braț, ca să-l ducă spre ieșire,
unde cheia era în ușă.
– Sidi, Sidi! strigă sora Marta, și ea speriată și plecă s-o oprească.– Haide! grăi Persida mai tare. Ea n-are voie să iasă după noi!
Ieșind apoi în stradă, ei o luară spre pod.
Da! Însă dincolo era Mara, și ea n-avea să-i vadă, nici să-i știe.Pe țărmurile despre Lipova, de la pod la deal, e Sărăria, o mare
șură de scânduri, în care se adună sarea adusă pe luntri de la ocneleUlioara, ca să fie vândută pentru satele de dimpregiur. În fața Sărărieisunt vara-iarna, ziua-noaptea, o mulțime de care, iar din sus de Sărăriee șirul de mori plutitoare de-a lungul țărmului. Persida și Trică sestrecurară printre care, ocoliră Sărăria și înaintară spre mori. De câteori, vara, au trecut ei Murășul pe luntrița de la vreo moară!
Acum însă nu era vară, ci primăvară, și Murășul era lat, foarte
lat, tulbure-gălbui și plin de spumă și de vultori. Morile, care altedăți se aflau în apropierea țărmului, de care erau legate printr-opodișcă, acum rămăseseră departe spre mijlocul râului, de unde abiali se auzeau tocăniturile monotone. Cum să ajungă ei acolo, ca să roagepe vreuna dintre calfele de morar să-i trecă?!
Nu era chip! Și totuși cei doi copii bălani și cu obrajii rumeni
erau voioși: mult era frumos și bine aici în fața valurilor care se
2
49FAMILIA Modulul 2
6.Există o maturizare timpurie a celor doi
copii și în acest fel se explică faptul căei reușesc să găsească soluții pentru atrece Mureșul, fără să folosească podulunde se află mama lor.
7.În ciuda primejdiei la care s-au expus cei
doi, Mara își privește copiii cu încredereși cu o nedisi mulată admirație:
Nu – grăi dânsa mângâiată – copii ca aimei nimeni nu are ! tăvăleau greoaie spre șesul depărtat. Venea cu ele și o adiere primă –
văratică, iar dincolo, pe coastele de la Radna și de la Șoimuș, se iveape ici pe colo iarba crudă și verdeața de salcie și de răchită.
– Stăi! strigă deodată Persida. Morarii cum ajung la morile lor?
Trebuie să fie pe aici pe lângă țărmuri vreo luntriță. N-ai să te temi!Tu știi că eu mă pricep la lopată.
– Eu să mă tem!? răspunse Trică. N-am vâslit vara și eu?!Mare lucru nici n-ar fi fost, dacă ai fi putut, ca vara, să dai cu
lopata de fund, ca să duci luntrița precum îți place; acum însă Murășuln-avea fund, valurile erau cu mult mai iuți decât ți se păreau de pețărmure și luntrița-i ducea pe cei doi copii după cum voia bunulDumnezeu.
Ochii căprui ai Persidei erau plini de văpaie: era frumos și bine,
mare minune, mai ales pe la vultori, când luntrița se învârtea. Oameniide pe țărmuri se speriară, cu toate acestea, când văzură luntrița ușoarăcu cei doi copii neajutorați în ea și începură să alerge, mai ales de laSărărie, spre mori, ca să ieie o luntriță și să le vie într-ajutor.
Ce ar fi putut adecă să li se întâmple? Îi duceau valurile cât îi
duceau și trebuia să-i scoată în cele din urmă la țărmure, cum scoateapa râului tot ceea ce plutește pe ea.
Mai era însă în drum și podul, de care nu o dată se izbesc și se
sfarâmă plutele aduse din Ardeal. Lumea alerga dar spre pod pentruca de acolo să le vie cumva într-ajutor.
În același timp se dusese spre Lipova vestea că o fată a fugit de
la călugărițe cu un băiat. O fată și un băiat! S-ar fi putut oare ca îngândul lumii fata să nu fie mare, când fuge cu un băiat? Degeabai-ai fi spus că nu era, degeaba i-ai fi arătat perechea; ea tot n-ar ficrezut. Mai erau dar și alți oameni la pod, în fața mănăs tirii, ca săafle cum s-au petrecut lucrurile cu fuga.
Mara, pogărița, vedea că o mișcare neobișnuită s-a pornit de la
Sărărie și de la mănăstire spre pod. Sări dar de la locul ei și grăbispre Lipova. Uitându-se apoi încotro se uitau și oamenii, zări deodatăluntrița purtată de valuri și alte două luntrițe mânate de vâslașivoinici, care grăbeau să o ajungă.
– Vai de mine! strigă ea, cuprinsă de spaimă.La moarte s-ar fi gândit, dar nu că sunt ai ei copiii din luntrița
care venea, venea mereu iute spre pod.
Mara începu să alerge și să cheme oamenii ca să deschidă podul,
ca de obicei când trec plute sau luntrițe cu sare.
Dincolo, despre Lipova, se îngrămădea spre pod lumea adunată
în pripă, iar în fruntea ei venea maica Aegidia, foarte grăbită, ca opăpușică trasă pe sfoară, cu ochii ridicați spre cer, cu mâinile încleștateși rugând mereu pe Maica Fecioară de la Radna, făcătoare de minuni,să le vie copiilor într-ajutor.
Văzând pe maica Aegidia, Mara se opri.De la călugăriță gândul îi trecu deodată la Persida, și ochii ei se
îndreptară mai cu dinadins spre cei doi copii. Ea rămase ca înfiptă,cu ochii mari, cu buzele strânse în jos.
– Sfânte Arhanghele! strigă apoi crucindu-se. Sfântă Marie, Maică
Preacurată! Bată-vă să vă bată, copii! Nu – grăi dânsa mângâiată –copii ca ai mei nimeni nu are!
50Ficțiunea literară >>>
a sta smirnă , loc. vb. – a sta drept, nemișcat
rânduiala , s. f. – aranjarea lucrurilor în mod ordonat; în text cu
sensul de a face ordine, disciplinăsă mușce , vb. – formă populară de la „a mușca“
umilit , adj. – smerit, plecat, rușinat; cu atitudine supusă
vârtos , adj. – puternic, voinic, viguros
iatac , s. n. – cameră (mică) de culcare
care, s. n. – căruțe
luntriță , s.f. – diminutiv de la „luntre“
țărmure , s. n. – țărm (formă populară)Și adecă ce li s-ar fi putut întâmpla? Printre pontoanele podului
era loc de puteau trece și o sută de luntrițe! Da! da! Lor nu li se puteaîntâmpla nimic: ea ar fi avut altfel visuri rele și presimțiri urâte.
Dar cum a ajuns Persida din mânăstire în mijlocul Murășului?Pornind iar spre maica Aegidia, ca să afle cele petrecute, Mara
era din ce în ce mai strâmtorată. Știa un lucru: că așa numai dinsenin, n-a plecat Persida de la călugărițe. Trebuia să fie la mijloc vreonefăcută!
Mara era însă femeie trăită în lume și știa că lucrurile o să meargă
mai bine dacă se va ținea dânsa deasupra.
– Bine, maică – strigă ea – așa păziți voi copiii?Ce mai putea maica Aegidia să răspundă când ea singură era de
vină, ea, cu slăbiciunea ei cea mare?
Își frângea mâinile și nădăjduia în Dumnezeu cel prea milostiv.– Las-acum, lasă! grăi dânsa căită. Iată, Maica Domnului ne este
într-ajutor; luntrița a apucat-o bine, a luat-o spre locul dintre pontoaneși trece, trece, iat-o, trece!
Toți alergară să vadă cum luntrița intră sub pod, apoi se-ntoarseră
și alergară pe-nbulzite, ca s-o apuce ieșind din jos pe pod.
Persida și Trică ședeau tăcuți și strâmtorați, căci știau, ce-i drept,
că de înecat nu se vor îneca, dar nici cu fața curată nu vor scăpa dupăce au ridicat atâta lume în picioare.
Peste puțin îi ajunseră apoi și morarii ce plecaseră în calea lor;
unul dintre dânșii apucă lanțul luntriței și începură să vâslească spremalul de la Lipova.
Lumea se porni dar și ea înapoi, cu Mara și cu maica Aegidia.
Mult ar fi dat maica Aegidia ca toată această lume neastâmpăratăsă rămâie departe-n urma ei, ca să poată vorbi ea singură cu Persida.Căci iubea maica adevărul, dar mai presus de toate îi era numele celbun al mănăstirii, și toate i le-ar fi iertat copilei dacă prin o minciunăbine potrivită ar fi scăpat acest nume bun. Lumea nu era însă numaineastâmpărată, ci totodată și sprintenă, și maica Aegidia cea cu pasmă runt rămase ea departe-n urmă.
Iară Persida nu știa să spună decât adevărul.Ieșind din luntriță,
ea trecu iute, îndrăzneață și cu capul ridicat printre cei adunați pețărmure și se duse drept la maica Aegidia.
Dicționar
2
51Modulul 2
Maica Aegidia interpretată de
actrița Irina Petrescu,
în filmul Dincolo de podPersonaje
1.Identifică locurile unde are loc acțiunea din acest fragment.
2.Fragmentul se constituie într-o secvență epică alcătuită din
mai multe scene. Identifică două scene ale textului.
3.Extrage din text acel fragment care motivează hotărârea luiTrică de a se plânge Persidei, despre înfruntarea de la școalăcu Costi, și nu Marei.
4.Ce alte personaje sunt prezente în această secvență epică?Scrie numele lor însoțite de cel puțin o determinare, dacăacestea sunt prezente în text.
5.Extrage din text acea construcție în care este prezentată,pentru prima oară, în fragment, maica Aegidia.
6.Fragmentul, extras din capitolul al doilea al romanului,surprinde un moment semnificativ din viața celor doi copiiai Marei. Două sunt momentele narative în jurul cărora esteconstruit fragmentul: înfruntarea dintre Costi Balcovici pusde învățător să suprave gheze clasa în lipsa lui și plecareaPersidei de la mânăstire pentru a-l pedepsi pe Costi carei-a bătut fratele. Fragmentul în ansamblu ilustrează carac -terul voluntar al celor doi copii și spiritul de solida ritate,întărit între altele și de absența unui tată în familie. Rezumăepisodul trecerii Mureșului.
Părinți și copii
1.Citește următorul fragment. Reflectează asupra sensurilor
acestuia și comentează, oral, condiția lui Trică de copil fărătată. Subliniază rolul pe care îl au mama și sora lui înrezolvarea „problemei“ sale:Ieșind din școală, Trică a luat-o, ca de obicei, drept spre pod, undemumă-sa aduna creițari și își vindea mărfurile. Cât s-a bătut cuCosti și cât a stat în genunchi, o singură lacrimă nu i se iviseîn ochi; abia acum, după ce se văzu singur, începu să șteargă dincând în când câte o lacrimă. Ah! cum ar fi voit să-l poată mușcape Costi, încât urma dinților să-i rămână toată viața! Costi eraînsă mai tare decât dânsul.„O să-i spui eu mamei – își zise băiatul – și o să trecă el pe la pod!“Când însă vorba era s-o facă, el n-o putea. Degeaba i-ar fi spus:o făcea să se plângă, ca alte dăți, că e văduvă și că toți își bat jocde copiii ei, fiindcă n-au tată, ca să-i ocrotească.
„Ah! – zise el suspinând – de ce nu mai e Sida aici?!“Da! singură ea putea să știe ce va să zică a fi bătut de Costi.
2.Discutați cu argumente dacă gestul celor doi copii de a trececu luntrea apele învolburate ale Mureșului se înscrie învreuna din următoarele cauze:
•sunt lipsiți de educație; fac ce vor, nu-și ascultă mama,sunt scăpați de sub autoritatea părintească;
Explorarea textuluiFAMILIA
52Ficțiunea literară >>>
Dincolo de pod,
ecranizare după romanul Mara
de Ioan Slavici, regia Mircea Veroiu
Stil direct – modalitate de expri –
mare exactă a spuselor unui personaj/unei persoane. Semnele ortografice,distinctive, ale stilului direct sunt: douăpuncte, linia de dialog sau ghilimele.Lipsesc conjuncțiile subordonatoare.
Stil indirect – modalitate de expri –
mare a spuselor unui personaj/ uneipersoane realizat prin transpunere dela persoana I la persoana a III-a. Sem -nele caracteristice sunt verbele dedeclarație ( a zice , a spune , a declara , a
povesti etc.) după care urmează o con –
juncție subordonatoare.
Monolog interior – vorbire la
persoana I, modalitate specifică roma -nului sau nuvelei de analiză psiholo -gică. Personajul face introspecție asuprapropriilor stări sufletești.•au discernământ limitat (nu sesizează amploarea riscului
la care se expun);
•sunt curajoși (copii cu inițiativă, găsesc soluții pentruorice, au o voință puternică, sunt ambițioși, știu ce vor);
•dragostea dintre ei, spiritul de solidaritate motiveazăgestul și riscurile pe care și le asumă.
3.Explică sensul următoarelor cuvinte ale Marei din secvențaîn care Persida și Trică vor să treacă Mureșul învolburat: – Sfânte Arhanghele! strigă apoi crucindu-se. Sfântă Marie,Maică Preacurată! Bată-vă să vă bată, copii! Nu – grăi dânsamângâiată – copii ca ai mei nimeni nu are!Și adecă ce li s-ar fi putut întâmpla? Printre pontoanele poduluiera loc de puteau trece și o sută de luntrițe! Da! da! Lor nu lise putea întâmpla nimic: ea ar fi avut altfel visuri rele și presimțiriurâte.
4.Discutați atitudinea Marei așa cum reiese din dialogul cuMaica Aegidia și din intenția ei de a arunca vina eveni -mentelor întâmplate pe seama acesteia. Aduceți argumentepro sau contra atitudinii Marei, având în vedere și comen -tariile narato ru lui de la începutul acestei secvențe: Mara era
însă femeie tră i tă în lume și știa că lucrurile o să meargă maibine dacă se va ținea dânsa deasupra.Ar putea fi la mijloc în acest comportament și o încercarea Marei de a mai reduce din suma plătită mânăstirii pentruPersida sau vrea să-și apere fata, învinovățind cealaltă partede întâmplare?
5.Discutați, oral, care este relația dintre copii și părinți înfragmentele extrase din romanul Mara . Este Mara un pă –
rinte autoritar?
Narațiune, descriere, dialog. Probleme de stil
1.Identifică timpurile verbale folosite în fragment și dă o
explicație pentru schimbarea de registru verbal.
2.Citește cu atenție următorul text:
Un singur lucru o punea câteodată pe gânduri. Prea se făcuseblândă Persida: nu care cumva călugărița aceea s-o momească,s-o farmece și s-o facă și pe ea călugăriță smerită. „Mai binemoartă!" Dar nu! asta nu era cu putință: neam de neamul ei n-a fost om smerit; toți creștini adevărați! Apoi Trică se făcuse șiel băiat așezat, ascultător și bun școlar. Asta vine cu vârsta lacopiii care sunt răi de mici.Identifică instanțele narative (cine povestește) în acestfragment. Rescrie textul, modificând categoriile morfologiceale următoarelor cuvinte: în loc de era, scrie este; în loc de
neamul ei, scrie neamul meu ; în loc de se făcuse , scrie este.
3.Discutați, oral, care sunt consecințele, în plan stilistic, al
unor asemenea modificări. Aveți în vedere următoarele con -cepte operaționale: stil direct, stil indirect, monolog.Dicționar literar
2
53Modulul 2
1.Extrage din capitolul Maica Aegidia un pasaj descriptiv,
unul narativ și unul dialogat.
Formulează succint tema/ despre ce e vorba în aceste pasaje.
2.Explică felul cum se face trecerea (care sunt mijloacele,cuvintele folosite/ conectorii), de la un mod de expunerela altul.
3.Extrage din următoarea listă de caracteristici ale stilului oraldouă dintre cele care sunt prezente în fragmentele selec -tate în manual din romanul Mara . Dă exemple de text pen –
tru fiecare dintre cele două caracteristici.
•folosirea exclamațiilor și a interogațiilor retorice;
• prezența unor elemente de lexic popular: cuvinte popu -lare, expresii, construcții populare;
• trecerea narării de la persoana a III-a la persoana I sauinvers (amestecul de voci narative);
• folosirea de repetiții;
• dominarea procedeelor de coordonare la nivelul frazei.
Cugetări despre familie:
Numai copiii care-și respectă părinții sunt cu adevărat demni să fielăudați . (Lauda magna natis obsequi parentibus. )
Phaedrus, Fabule
Nu ne-a stat nouă în putință să ne alegem părinții. (Non fuit in nostra
potestate quos sortiremur parentes .)
Seneca, De brevitate vitae
Este impresionantă grija părinților față de copii. (Sagas parentum
est cura .)
Seneca, Hippolytus
Merită să fie criticați părinții care nu vor ca fiii lor să fie ajutați printr-
o educație severă. (Parentes obiurgatione digni sunt, qui volunt liberos
suos severa lege perficere. )
Petronius, Satyricon
Toate famiile seamănă una cu alta, dar fiecare familie nefericită este
nefericită în felul ei .
Lev Tolstoi, Anna Karenina
Copiii încep prin a-și adora părinții, după o vreme îi judecă și sfârșesc
prin a-i ierta.
Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de textFAMILIA
54Ficțiunea literară >>>
Limbă și comunicare
ROLUL ELEMENTELOR ARHAICE ȘI REGIONALE
ÎN INTERPRETAREA MESAJELOR SCRISE ȘI ORALE
1.Următoarele cuvinte și construcții aparțin limbii populare și au rolul de
a particulariza stilul/ limbajul romanului Mara : să ție , li-au mai rămas , muma ,
arânda (podului ) Murăș , împregiur , preuteasă , s-ar fi încumătat , să rumpă , să
vie, ca-n aievea.
Scrie forma literară a cuvintelor de mai sus.
2.Scrie câte un sinonim pentru fiecare dintre cuvintele și expresiile urmă -toare: îi râde inima , staroste , calfă, a trece cu vederea .
3.Precizează sensul verbului a fidin fraza: Nu-i vorbă, Bârzovan, răposatul,
era când a fost mai mult cârpaci decât cizmar.
4.Caută trei contexte în care apare expresia sărăcuții mamei . Precizează pentru
fiecare situație cine este cel care o rostește.
5.Identifică, în text, alte două construcții exclamative cu referire la cei doicopii ai Marei.
6.O sintagmă folosită de narator pentru a exprima ideea de moment bunpentru negustorie este acum e secerișul Marei. Se exprimă astfel, metaforic,
ideea că sunt momente în care Mara vinde tot ce aduce la mânăstirea MariaRadna sau la podul de peste Mureș.
Scrie două enunțuri în care să folosești această expresie.
7.Încearcă, prin discuții cu colegii tăi, să clari fici sensul expresiei a ține banii
la ciorap.
8.Dat fiind că sunt texte ficționale, fragmentele din romanul Mara ilustrează
o situație de comunicare caracterizată printr-o accentuare/ prezență a factorului
emoțional/ expresiv. Indică trei mijloace prin care se realizează aceastăfuncție a comunicării. Reamintește-ți alte funcții ale comunicării și explică-le rolul.
SENSUL CUVINTELOR ÎN CONTEXT
1.Precizează, cu ajutorul sinonimelor, sensul următoarelor cuvinte/expresiisubliniate, selectate din romanul Mara :
•ca să ție buna rânduială …
•În fața d-lui Blăguță, Trică stetea smirnă …
•Sida avea gheare ca pisica și ar fi sărit și în foc pentru frățiorul ei…
•se duse ca din pușcă la mănăstirea de călugărițe…
•Trebuia să fie la mijloc vreo nefăcută !
•În fața Sărăriei sunt vara-iarna, ziua-noaptea , o mulțime de care, iar din sus
de Sărărie e șirul de mori plutitoare de-a lungul țărmului…
•Sidi nu era însă oricine, și maica Aegidia cea aspră, fiind totodată și înțeleaptă,ținea să nu răscoale întreaga mănăstire.>>>
2
55Modulul 2
1.Identifică pe o hartă imaginară sau reală unde se află
localitatea Sinaia: zona geografică, localități vecine, râuri etc.
2.Ce semnificație are prezența Castelului Peleș în Sinaia?
3.Ce altceva îți trezește în minte numele de Sinaia?
4.Cine sunt cei pe care-i întâlnești ocazional, la sfârșitul săp -tămânii, în Sinaia?
5.Privește o ilustrație re pre zentând imaginea Castelului Peleș.Descrie oral ceea ce observi.
TREN DE PLĂCERE
de I. L. Caragiale
S-a hotărât, care va să zică…
Madam Georgescu – Mița Georgeasca – cu d. Georgescu –
Mihalache – pleacă la Sinaia cu trenul de plăcere. Însă, de mult madamGeorgescu a promis ,,puiului” să-l ducă și pe el la Sinaia; prin urmare,trebuia să-l ia și pe puiul; dar puiul nu merge nicăieri fără ,,gramamà”;prin urmare, și pe gramamà trebuia s-o ia. Puiul este mititelul IonelGeorgescu, în etate de cinci anișori împliniți, unicul fruct până astăzial amorului părinților săi; iar gramamà este cocoana Anica, mamițamamițichii puiului.
Trenul de plăcere pleacă din Gara de Nord sâmbătă după-amia –
ză, la orele trei fără cinci. Sâmbătă, așadar, de la amiazi, amândouăaceste doamne încep să se pregătească de plecare. Madam Georgescueste pe deplin stabilită asupra toaletei sale: bluza vert-mousse , jupa
fraise écrasée și pălăria asortată; umbreluța e roșie, mănușile albe
și demibotinele de lac cu cataramă; ciorapii de mătase vărgați, înlungul piciorului, o bandă galbenă și una neagră, despărțite cu câteun fir stacojiu. Cocoana Anica se-mbracă în negru, așa se-m bracădumneei de când a pierdut pe răposatul Nicula; culoare deschisă n-amai purtat, decât acuma, de curând, barej conabiu la cap. Cât desprepuiul, nici nu mai încape discuție – el va purta la Sinaia uniformade ofițer de vânători, ca prințul Carol. Până să potrivească mamițape madam Georgescu, până să-mbrace pe puiul și să-i puie sabia, iatăcă s-a făcut ceasul două fără douăzeci. La ceasurile două fără un sfert,iată sosește și d. Georgescu cu un muscal cu cauciuc. Cum intră șidă cu ochii de gramamà, strigă:
– Cucoană! încă n-ai plecat? să știi c-ai pierdut trenul! Până s-a –
jungi la tramvai, cum umbli d-ta; până să-l apuci; că poate n-ai norocsă-ți treacă tocmai atunci; până să ajungi la gară – s-a isprăvit! n-aresă te-aștepte trenul pe dumneata… Apoi, văzând pe gramamà cătăndălește căutând niște chei: – N-auzi, cocoană, că pierzi trenul?
Cocoana Anica pornește, și madam Georgescu după ea:– Mamițo, știi unde am vorbit să ne-n tâl nim: în salon de clasa-ntâ –
ia… Ai auzit?
Gramamà a plecat să caute tramvaiul. D. Georgescu cu fami li a și
cu un coșuleț elegant de provizii – salam, opt ouă proaspete, un pui fiert,două jimble, sare, piper, în sfârșit tot ce trebuiește – se urcă în birjă și:
I.L. Caragiale
(arhiva Muzeului Național
al Literaturii Române)
Înainte de textFAMILIA
56Ficțiunea literară >>>
I. L. Caragiale (1852, Hai ma nale,
Ploiești – 1912, Berlin) se naște într-ofamilie în care interesul pentru teatrueste prezent prin unchii lui, Costache șiIorgu Caragiale. Urmează școala pri -mară și gimnaziul la Ploiești și cursuripentru declamație la București.
Debutul se realizează în revista
satirică Ghimpele . O vreme des fă șoară
activități jurnalistice, exersându-și spi -ritul de obser vație, printr-un stil directși viu, specific articolului de ziar. Înaceastă perioadă va scrie și versuri.Caragiale este apoi autor de piese deteatru, de proză: nuvele fantastice șipsihologice, schițe, momente, intensdra matizate. În perioada 1888 – 1889este director la Teatrul Național din Bu -cu rești. Prima piesă scrisă, O noapte
furtu noasă , este citită, în 1879, la
Junimea (societate și cenaclu literar al
intelectualilor ieșeni, conduse de TituMaiorescu). Scrie în același an Conu
Leonida față cu reacțiunea , amândouă
comediile fiind jucate pe scena TeatruluiNațional. Vor urma O scrisoare pier –
dută (1884) și D-ale carnava lu l ui .
După 1889 scrie nuvele, dintre care celemai cunoscute sunt: În vreme de
război , O făclie de Paște , La hanul lui
Mânjoală . Este și autorul unei drame
intitulate Năpasta . – La gară, gaspadin!
De douăzeci și cinci minute, familia Georgescu stă în salon de
clasa-ntâi, și gramamà nu mai sosește. Ceasornicul arată două șijumătate… Madam Georgescu începe să devie impacientă. Trei fărădouăzeci și cinci… Mai sunt douăzeci de minute; la casă se dau bilete,și cocoana Anica nu mai vine. D. Georgescu începe a bănui că n-aresă trebuiască a mai lua patru bilete, poate că trei or s-ajungă, și por -nește din salonul de așteptare să meargă la ghișet. Dar în ușă-ntâlnește
piept în piept pe gramamà, care nu mai poate de gâfâială.
– Uf! nu mai poci! zice cocoana Anica.Dar d. Georgescu îi numără parale potrivite pentru un bilet de
dus și-ntors clasa III, și-i arată ghișetul respectiv.
Peste câteva minute, trenul zboară-nspre Carpați.– Biletele, vă rog, domnilor, zice politicos conductorul, intrând
în primul vagon de clasa-ntâia.
D. Georgescu arată două bilete.– …Mititelul… al dv.? întrebă conductorul arătând pe ofițerașul
de vânători, care s-a suit cu picioarele pe bancheta de catifea.
– Da! dar n-a-mplinit patru ani… Nu trebuie să ne-nveți
dumneata regula, zice madam Georgescu.
Conductorul salută politicos și trece mai departe.– I-ai spus mamiții (întrebă discret madam Georgescu pe
consoartele dumneaei) să bage de seamă să nu-i fure cineva coșul?
D. Georgescu dă din cap și se mulțumește să zică numai:– Hâhâ!Mai discret încă, întreabă d. Georgescu pe consoarta d-sale:– I-ai dat parale?Madam Georgescu răspunde consoartelui tot așa de laconic cum
i-a răspuns și dânsul.
– Cât?Madam Georgescu arată mâna cu cinci degete răsfirate: cinci –
adică, o băncuță.
Treizeci de bani, tramvaiul de la Zece Mese până la gară: care va
să zică gramamà are încă douăzeci de bani pentru ca să cumpere douălegături de vișine la Comarnic. Și-n adevăr, le și cumpără, și lemănâncă pe jumătate până la Valea Largă, cu sâmburi cu tot. Trenulsosește la Sinaia regulat. Lume – destulă. Dar cu toată-mbulzeala,cine știe să-și facă un plan bine hotărât nu se rătăcește niciodată.Familia Georgescu știe perfect ce are să facă pas cu pas și minută cuminută. Astfel, madam Georgescu, cu d. Georgescu și cu puiul seurcă-n birjă și merg drept la parc, unde muzica militară cântă cadrilulLes petits cochons , să se asigure de o odaie cu două paturi la Regal;
iar gramamà cu coșul merge la Mazăre, să se asigure de o odaie cuun pat; e atât de aproape Mazăre de gară, că nu face ca să mai daiparale la birjă. D. Georgescu însă dă unui băiat un ban, să ducă dupăgramamà coșul.
S-a întunecat… Lămpile electrice încep a sclipi. Puiului i-e foame.
D. Georgescu lasă pe madam Georgescu pe o bancă în aleea principală,unde e toiul promenadei de lume bună, și pleacă cu puiul la gramamà.Fatalitate! La otel Mazăre i se spune că n-a fost odaie goală și că atrimis-o pe jupâneasă la otel Manolescu, devale. D. Georgescu coboarăcu bravul ofițeraș de vânători, care este foarte obosit și flămând. La
2
57FAMILIA Modulul 2
Narațiune – mod de expunere
prin care se relatează fapte și întâm -plări reale sau fictive atribuite unuipersonaj (unor personaje) și relatatede un narator. Este specifică genuluiepic. În orice narațiune momentelena rative se succed într-o anumităordine. Aceasta este pusă în evidențăde indicațiile temporale și spațiale, deexistența unui narator (povestitor alîntâmplărilor cuprinse în narațiunearespectivă), de pre zen ța unuia sau amai multor personaje. Funcția narato -rului și cea a perso najului se cumu -lează în narațiunile scrise la persoana Iși este diferită în narațiunile la per -soana a III-a.
Dialog – mod de expunere care
constă în replici alternative a doi saumai mulți emițători. Apare în texteleepice și dramatice. Dialogul repre zin tăun important mijloc de carac te rizare apersonajului literar. Prin intermediuldialogului, autorul pune în lumină gân -durile și sentimentele perso najelor.Manolescu, iar fatalitate! N-a fost odaie goală și a trimis-o pe
jupâneasa la otel Voinea, în Izvor. D. Georgescu suie cu bravul ofițeraș,după ce i-a cumpărat o franzelă și i-a dat să bea apă. Trecând spreIzvor, se abate prin parc să spuie lui madam Georgescu, nu cumvasă-și piardă răbdarea așteptându-l… Fatalitate! Madam Georgesculipsește de pe bancă. D. Georgescu lasă un moment pe puiul, care numai poate umbla, să se odihnească pe bancă, face câțiva pași în sus,apoi în jos, să găsească pe madam Georgescu. Madam Georgescu,nicăieri! Se-ntoarce să ia pe puiul, să-l ducă la Voinea și să se-n toar -că apoi în parc, unde trebuie până-n fine să găsească pe madamGeorgescu. Fatalitate! Puiul lipsește.
– Pardon – zice d. Georgescu către un domn care stă pe bancă –
n-ați văzut un copilaș în uniformă ca prințul Carol?
– Ba da… Acu a plecat cu o damă…– Cu o damă înaltă, cu o bluză verzuie și cu jupă…– N-am băgat de seamă; dar am auzit că dama-i zicea „puiule"
și băiatul ,,mamițico".
– Pardon, încotro a pornit?– Încoace, răspunse domnul, arătând înspre Mazăre. Dama zicea
că-l duce pe puiul la gramamà.
D. Georgescu pornește înapoi la Mazăre… Acolo i se spune –
fatalitate! – că madam Georgescu a fost acolo cu puiul și, negăsindpe gramamà, a plecat devale la Manolescu. Degrab' la Manolescu…
– A fost o damă cu băiețelul cu care ați fost dv., că n-am avut
odaie, și am mânat-o la Voinea.
D. Georgescu suie și pornește cu pas regulat către Izvor. Ajunge
foarte obosit și asudat la Voinea… Fatalitate! La Voinea nu se aflănici madam Georgescu, nici puiul, nici gramamà, nici coșul.
– Ce-i de făcut?Cu toată inteligența lui, d. Georgescu stă câteva momente pe loc
fără să poată răspunde la această-ntrebare… Va trebui să răspunză însă.
– Ce?Pentru cine nu e deprins să se cațere pe munți, putând trece ca
o capră prin valea Prahovei în a Ialomiței, Sinaia nu se poate comparamai nemerit decât cu un stomac: o încăpere mai mult sau mai puținlargă, având două deschizături destul de strâmte. Te-a înghițit odatăSinaia, nu mai poți ieși decât ori pe sus, spre miazănoapte, cătrePredeal, ori pe jos, spre miazăzi, către Comarnic. Prin urmare, îșiface d. Georgescu următoarea judițioasă socoteală:
,,Trebuie să fie în Sinaia, că n-au avut pe unde zbura."
N-apucă să isprăvească această gândire, și cineva, venindu-i drept
în față, sub lumina unei lămpi electrice, îi zise:
– Să-mi scrii, nene Georgescu!– Adio, Mitică…– Te așteaptă-n parc madam Georgescu cu familia Vasilescu și
cu locotenent Mișu…
– În parc?… Să-mi scrii, Mitică! – Adio și n-am cuvinte, nene Mialache!D. Georgescu îndoiește pasul… intră în parc caută peste tot…
Madam Georgescu – fatalitate! – nicăieri. Obosit, omul șade pe obancă, să răsufle, și, pentru prima oară, după o alergătură de cinciceasuri, înjură în gând… Pe cine? Pe coana Anica… Dumneei a făcutActualizarea cunoștințelor
58Ficțiunea literară >>>
Schiță – narațiune de mici dimen –
siuni, în care se relatează o sin gurăîntâmplare din viața unor persoane.
Textul conține un singur instan –
taneu/ moment, împrejurare epică și unsingur personaj/ tip de personaj. Schițas-a născut ca ,,variantă" fictivă a ge -nului jurnalistic.
La nivelul expresivității textului,
limbajul devine mijloc de fixare socialăși de caracterizare a persona jului.
Incipitul (începutul) presupune o
,,plonjare" directă în subiect, printr-oslabă prezență a indicilor temporali șispațiali.toată încurcătura, dumneei face toate încurcăturile… Dar… nu strică
dumneei: el strică; nu trebuia s-o ia; trebuia s-o lase la București…Șezând astfel pe bancă în parc, în prada unor gânduri destul denefavorabile cocoanei Anichii, d. Georgescu nu ia seama că muzicaa plecat și că lumea încet-încet s-a strecurat, mergând fiecare cătreculcușul său. A! e grozav să ai ființe iubite, rătăcite departe de tine,și să nu știi la un moment în ce loc se află, ce fac, ce li se-ntâmplă,ce vorbesc, ce simt, ce gândesc despre tine… le e dor de tine, cumți-este ție de ele? etc., etc.
,,Unde dracul s-a băgatără?" zice d. Georgescu…Și iar o înjurătură – de astă dată la adresa tuturor celor trei ființe
iubite pe cari la caută fără să le găsească. Dar iată că un glas simpaticîl trezește pe d. Georgescu din urâtele-i gânduri.
– Bravo! d-le Mialache! bravo!Este cocoana Anica, mamița lui madam Georgescu.– Cocoană! strigă ginerele, sărind drept în picioare… Unde
umblați, cocoană?
– Bravos! tot dumneatale-ntrebi…– Firește că eu, dacă nu știu… De cinci ceasuri de când umblu
după dv.
– După noi!… Ce spui frate?…Dar la Oppler nu puteai să vii?…A
nemerit orbul Brăila… și d-ta…
– La Oppler te-am trimis eu pe d-ta? strigă d. Georgescu scos
din pepene… La Oppler? Dracul era să știe că dv. sunteți la Oppler!…Eu v-am căutat la Mazăre, la Manolescu, la Voinea, în parc…
– La Voinea?… Nu mi-a zis Mița că ne-a găsit loc la Vasileasca?…– Când ți-a zis Mița că ți-a găsit loc la Vasileasca?…– Când ne-am întâlnit pe bulivar…– Când v-ați întâlnitără pe bulivar?– Când mergeam la Voinea… ne-am întâlnitără, că nu l-am
găsit…
– Pe cine?– Pe Voinea. Fincă ne-am întâlnitără cu Măndica.– Care Măndică? zbieră d. Georgescu.– Vasileasca, omule! Și cu Mița…– Ei! și unde e acum Mița?– Nu ți-am spus?– Când mi-ai spus?– Mialache! ești nebun? Nu ți-am spus că te așteaptă la Oppler
cu Vasileasca și cu fratele Vasileschii, locotenent Mișu de la itidență?
– Dar puiul?– L-am culcat.– Unde?– Nu ți-am spus?– Cocoană! ești nebună? când mi-ai spus?– Eu ți-am spus că am tras la Măndica.– Ei?!– Nu zbiera așa!… Ei! ne-a dat un pat pentru puiul în odaie la
copiii ei, și Miții i-a dat odaia lui Mișu, și el doarme pe canapea înantreluță…
Din vorbă-n vorbă, au ajuns la Oppler. La Oppler, fatalitate! Toate
luminile stinse.Actualizarea cunoștințelor
2
59FAMILIA Modulul 2
Casa lui I. L. Caragiale
din București
Castelul Peleș (Sinaia)– S-a dusără la Vasileasca acasă.
D. Georgescu și cocoana Anica suie încet pe drumul prăpăstios
către strada Furnica. E o noapte caldă, cu lună plină… Cu cât suie,cu atât se desfășură la picioarele drumeților panorama mirifică aSinaiei, cu simetricele ei constelații de lampioane electrice. Vedereaaceasta o încântă pe coana Anica… D. Georgescu e mai puțin simțitorfață cu măreața priveliște și înjură bombănind. Au ajuns în sfârșitla Villa Măndica. Puiul doarme cu copiii Vasileschii; dar, fatalitate!Madam Georgescu lipsește. A plecat.
– Unde?– A plecat acușica toți – zice servitoarea somnoroasă – la Sfânta
Ana.
– Și d. Mișu locotenentul? întrebă cocoana Anica.– Și dumnealui, răspunse slujnica.– Du-te și dumneatale repede, Mialache! zice cocoana.Dar d. Mialache izbucnește:– Ce? cocoană? ce? sunt nebun? dumneatale mă socotești cal de
poște?
– Nu striga, că scoli copiii!– De cinci ceasuri de când alerg după dv., ca un turbat, nu e
destul? Nu mă mai duc!
– Du-te, Mialache, mamă! zice foarte rugătoare cocoana; o să-i
faci mare plăcere Miții și la toți.
– Nu mai poci…– O să te căiești, Mialache!– De ce să mă căiesc?… Nu mă duc! N-o găsesc nici acolo… Mai
bine, adu coșul.
Când zice d. Georgescu acestea, orologiul de la castelul Peleș se
aude-n depărtare bătând noaptea jumătate. Cocoana scoate coșul desubt canapea, slujnica aduce o sticlă de vin, și d. Mialache se punesă supeze cu cocoana Anica. La supeu, d. Mialache povestește cude-amănuntul toate peripețiile prin cari a trecut; iar cocoana Anica,cum s-a-ntâlnit cu madam Vasilescu și cu toată compania și cu loco -tenent Mișu, care e mucalit al dracului ,,și cântă teribel!" Apoi, dupăsupeu, s-a culcat d. Georgescu în odaia locotenentului, rezervată pentruel și madam Georgescu; iar gramamà, în odaia copiilor, cu puiul.
Dormeau încă profund când pe la cinci și jumătate dimineața,
un zgomot strașnic, clopoței de trăsură, lăutari și chiote, i-a smulsdin brațele lui Morfeu. Se-ntorcea compania de la Urlătoare, cu lăutari:madam Vasilescu, madam Costandinescu, nepoțica ei, domnișoaraPopescu, și d. Vasilescu și madam Georgescu și locotenent Mișu…Fusese o partidă de plăcere improvizată, o fantezie a locotenentului.
– Vezi, cocoană? zice d. Mialache lui gramamà. Vezi? Dacă mă
luam după vorba d-tale și mă duceam și la Sfânta Ana!…
Ah! A fost o plăcere ce va rămâne neuitată… Pe lună, cu trăsurile
la pas, și deasupra armoniei apelor de munte și șoaptelor pădurii,lăutarii acompaniând încetinel și d. Mișu cântând menuetul, pe care-lcântă regulat muzica în parc și care-i place atâta lui madamGeorgescu!… De aceea, cu sufletul încărcat de fermecătoare amintiri,seara, la București, când își face toaleta de culcare, madamGeorgescu zice oftând:
–Ah! mamițo! menuetul lui Pederaski…, mă-nnebunesc!
60Ficțiunea literară >>>
I.L. Caragiale este un mare creator de
tipuri, având ca prototip trăsăturilecelebrului Mitică, care este lovace,omniprezent, bârfitor, lichea veselă,șperțar, cultivator de vorbe de duh etc.
Volumul Momente (1901), construit
în jurul unor teme precum politica,oportunismul, familia, școala, presa,birocrația, justiția, viața mondenă,generează un univers comic.
Principala sursă a comicului o
constituie contrastul dintre aparență și
esență ca expresie a ciocnirii dintre ceea
ce cred eroii lumii lui Caragiale că sunt șiceea ce sunt ei cu adevărat (ceea ce spundespre ei faptele lor!).
Comicul este susținut și de modul în
care Caragiale vede lumea, un fel decarnaval continuu în care fiecare poartăo mască.
Schița Tren de plăcere a apărut în
ziarul „Universul“ , numerele din 4 și 11august 1900. S-a tipărit apoi în volumulMomente din 1901.gramamà , s. f. – bunică (adaptare fonetică de la fr. grand-maman )
vert-mousse (fr.)– verde deschis
fraise écrasée (fr.) – roșu aprins
demibotine – ghete înalte, cismulițe (fr. bottine )
barej , s. n. – batic
conabiu , adj. – roșu închis, culoarea vișinei coapte
muscal cu cauciuc – trăsură de lux, cu roți îmbrăcate în cauciuc,
condusă de un birjar rus, la modă în epocăgaspadin – birjar (din lb. rusă)
les petits cochons (fr.) – purceluși
Morfeu – zeul viselor, fiul lui Hypnus (zeul somnului)
itidență (corect intendență ), s.f. – serviciu din cadrul forțelor
armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană șiechipament
Schița
1.Cine este naratorul în Tren de plăcere I.L. Caragiale?
2.Precizează care este tema schiței.
3.Identifică în text cel puțin un motiv literar.
4.Care sunt personajele care fac călătoria de plăcere la Sinaia?
5.Precizează, aducând unul sau două argumente, dacă
excursia familiei Georgescu va fi, într-adevăr, una deplăcere?
6.Care este momentul/ scena care ocupă cea mai mareîntindere în acțiunea schiței?
7.Scrie, pe caiet, în două-trei enunțuri, în ce constă subiectulschiței Tren de plăcere .
8.Dă o explicație modului în care începe schița: S-a hotărât,
care va să zică …
Personaje
1.Ce semnificație are faptul că puiul va purta, în călătoria de
plăcere, uniforma de ofițer de vânători ca prințul Carol ?
2.Care este atitudinea domnului Georgescu față de soacră?
Dorește ca ea să vină cu ei la Sinaia? Care este părerea ta?
3.Explicați de ce gramamà călătorește cu clasa a III-a, în vreme
ce restul familiei călătorește cu clasa-ntâi. Comentațirelațiile de familie pornind de la această realitate.
4.Cum poate fi explicată expresia nu mai poci , de factură
popu lară, pe care o rostește gramamà ? Alege dintre urmă –
toarele variante:
• limbaj neglijent;
•limbaj familiar;
•indică extracția socială a personajului și are rol de a-lcaracte ri za.
5.Comentează replica pe care madam Georgescu o dă contro -lorului când acesta se interesează de biletul mititelului .Puncte de reperDicționar
Explorarea textului
2
61FAMILIA Modulul 2
Esența comicului. Contrastul esență-aparență
1.Există în Tren de plăcere o succesiune de gesturi, atitudini
care dezvăluie esența statutului social al familiei, deși gestulplecării la Sinaia cu trenul de plăcere face parte din obice –
iurile mondene ale vremii. Între aceste gesturi se pot reține:
• faptul că mititelul s-a suit cu picioarele pe bancheta de
catifea;
• faptul că soacra domnului Georgescu nu călătorește cu restulfami liei, ci cu un vagon de clasa a III-a;
• faptul că aceasta mănâncă vișinele cu sâmburi cu tot.
Discutați ce semnificație au aceste gesturi și atitudini,pornind de la ideea unui contrast între aparență și esență,menit a produce comicul.
2.Cum comentezi observația naratorului că Familia Geor gescu
știe perfect ce are să facă pas cu pas și minută cu minută , având
în vedere faptul că pentru domnul Georgescu călătoria laSinaia se transformă într-o căutare permanentă a doamneiGeorgescu, situație rezultată dintr-o serie de confuzii și dinlipsă de comunicare.
3.Comentează textul în care naratorul surprinde gândurileperso na jului Georgescu care nu-și mai găsește ființele dragi :
D. Georgescu îndoiește pasul… intră în parc caută peste tot…Madam Georgescu – fatalitate! – nicăieri. Obosit, omul șade peo bancă, să răsufle, și, pentru prima oară, după o alergătură decinci ceasuri, înjură în gând… Pe cine? Pe coana Anica…Dumneei a făcut toată încurcătura, dumneei face toate încur –
căturile… Dar… nu strică dumneei: el strică; nu trebuia s-o ia;trebuia s-o lase la București… Șezând astfel pe bancă în parc, înprada unor gânduri destul de nefavorabile cocoanei Anichii, d.Georgescu nu ia seama că muzica a plecat și că lumea încet-încets-a strecurat; mergând fiecare către culcușul său. A! e grozav săai ființe iubite, rătăcite departe de tine, și să nu știi la un momentîn ce loc se află, ce fac, ce li se-ntâmplă, ce vorbesc, ce simt, cegândesc despre tine…
4.Exprimați-vă opinia cu privire la repetarea cuvântuluifatalitate de fiecare dată când domnul Georgescu nu-și gă –
sește nici consoarta și niciun alt membru al familiei? Veziși sensul din dicționar al cuvântului.
Viziune artistică
1.În momente și schițe , Caragiale ne propune o viziune re a listă
asupra lumii, ironică de cele mai multe ori, asociată însă cuelemente de modernitate precum cele care imaginează lumeaca un imens carnaval, o lume a măștilor, inautentică șiînstrăinată. Este vorba de o reprezentare a societății româ -nești citadine de la sfârșitul veacului, cu aspectul de ma –
hala ce se modernizează ,,trudnic și discordant”.
Identifică itinerarul pe care-l parcurge domnul Georgescuîn căutarea familiei.
2.Exprimă-ți opinia cu privire la apariția fugară a personajuluiMitică, în parc, și a replicilor schimbate cu domnul Georgescu:
– Să-mi scrii, nene Georgescule!– Să-mi scrii, Mitică!
62Ficțiunea literară >>>
1.Redactează o caracterizare de 15-25 de rânduri a doamnei
Georgescu, insistând asupra ultimului enunț al schiței Tren
de plăcere .
2.Pornind de la observația că modul de expunere dominant
este dialogul, identifică cel puțin două pasaje în care modulcum vorbesc personajele contribuie la caracterizarea acestora.
Scrie un text de circa 10 rânduri pe această temă.
3.Ca și în cazul fragmentelor din romanul Mara , și în schița
Tren de plăcere tema este aceeași: fami lia, tratată din per –
spectivă ficțională . Diferențele de reflectare a temei în cele
două texte sunt mari, deși timpul istoric al acțiunii esteacelași: sfârșitul secolului al XIX-lea. Dincolo de aceastăfor mală asemănare, diferențele sunt numeroase și impor -tante. Tipul de familie este diferit: familia unei precupețeîn ro manul Mara , familia domnului Georgescu a cărui
ocupație n-o aflăm în cuprinsul textului, dar care pare aface parte din lumea mondenă care consideră de „bon-ton”ca la sfârșit de săptămână să meargă la Sinaia.Diferențele sunt, așadar, mai numeroase decât asemănărileși ele privesc:
•strucutura textului;
•ponderea modurilor de expunere;
•tipologia personajelor și a relațiilor dintre acestea;
•particularitatea elementelor stilistice folosite în celedouă texte;
•imaginea de carnaval dată de întâmplările din Tren de
plăcere care ilustrează ideea de bază a textului, gene ra –
toare de comic: contrastul dintre aparență și esență.
Organizați o discuție în legătură cu aspectele de mai sus.Adăugați și alte asemănări sau deosebiri privind modul dea vedea lumea al celor doi autori.
Dacă vrei să constați cum funcționa/func ționează justiția,
poți citi din I.L. Caragiale schițe ca Justiție , Logica baroului
ori Justiția română , iar dacă te pasionează raporturile care au
existat/există între puterea politică și opoziție, le poți recu -noaște în Temă și va ria țiuni , Politică , 25 de minute , Politică și
delicatețe , Telegrame , Atmosferă încărcată . Dacă vrei să vezi ce
năravuri aveau/au politicienii, citește Șah și mat! , O blană
rară , Accident parlamentar , iar dacă vrei dovezi ale națio na –
lismului și extre mismului nu vei regreta dacă vei citi Moftan –
giii, Ro mânii verzi ori Meteahnă . Cine dorește mostre de
patriotism „de-a-ndoa selea“ sau demagogie poate parcur geschițe ca Jertfe patriotice , Cronica de joi sau Succesul «Mof –
tului român» , iar cine vrea să vadă „chipul“ presei de tran ziție
nu trebuie să ocolească texte precum Groaznica sinu cidere din
strada Fide lității , Cum se naște o revistă și Reportaj .
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de text
63FAMILIA Modulul 2
Limbă și comunicare
CONTEXTUL.
CUNOAȘTEREA SENSULUI CORECT AL CUVINTELOR
1.Scrie forma corectă a următoarelor cuvinte: gramamà, s-a băgatără, itidență,
Mialache, teribel, ghișet, nu mai poci, judițioasă.
2.Găsește două sinonime pentru expresia care va să zică .
3.Precizează care este sensul cuvântului să potrivească din următorul enunț:
Până să potrivească mamița pe madam Georgescu…
4.Stabilește dacă între enunțul orologiul de la castelul Peleș se aude-n depărtare
bătând noaptea jumătate și versurile Un orologiu sună noaptea jumătate,/ În
castel în poartă oare cine bate? , aparținând lui Dimitrie Bolintineanu, se poate
stabili vreo relație. Au ele cumva o funcție ironică? Argumentează.
5.Exprimă-ți o opinie în legătură cu semnificația construcției: Mamița mami –
țichii puiului.
6.Discutați oral modul în care se face trecerea de la pasajele narative saudescriptive la cele dialogate sau de la o scenă la alta, având ca model urmă –
torul enunț: De douăzeci și cinci minute, familia Georgescu stă în salon de
clasa-ntâi, și gramamà nu mai sosește. Ceasornicul arată două și jumătate.
FACTORI CARE PERTURBĂ RECEPTAREA MESAJELOR ORALE
1.Următorul fragment dialogat este semnificativ pentru o situație de comu -nicare în care informațiile nu ajung la toți cei interesați. Comenteazăfragmentul din punctul de vedere al rolului pe care fiecare dintre persona -jele pomenite ar trebui să-l aibă (emițător, receptor etc.) și al caracteristicilorpe care trebuie să le aibă o comunicare pentru a-și atinge scopul.
2.Observă în textul de mai jos la care dintre personaje nu ajunge infor mațiași explică de ce:
,,Unde dracului s-a băgatără?" zice d. Georgescu…
Și iar o înjurătură – de astă dată la adresa tuturor celor trei ființe iubite pe carila caută fără să le găsească. Dar iată că un glas simpatic îl trezește pe d. Georgescudin urâtele-i gânduri.– Bravo! d-le Mialache! bravo!Este cocoana Anica, mamița lui madam Georgescu.– Cocoană! strigă ginerele, sărind drept în picioare… Unde umblați, cocoană?– Bravos! tot dumneatale-ntrebi…– Firește că eu, dacă nu știu… De cinci ceasuri de când umblu după dv.– După noi!… Ce spui frate?… Dar la Oppler nu puteai să vii?… A nemeritorbul Brăila… și d-ta…– La Oppler te-am trimis eu pe d-ta? strigă d. Georgescu scos din pepene… LaOppler? Dracul era să știe că dv. sunteți la Oppler!… Eu v-am căutat la Mazăre,la Manolescu, la Voinea, în parc…– La Voinea?…Nu mi-a zis Mița că ne-a găsit loc la Vasileasca?…– Când ți-a zis Mița că ți-a găsit loc la Vasileasca?…– Când ne-am întâlnit pe bulivar…
64Ficțiune și realitate>>>
1.Ce imagine îți trezește în minte forma arhaică a cuvântul hronic ?
Caută sensul de dicționar al acestuia.
2.Exprimă opinia despre ce ar putea sugera sintagma cuvaloare de metaforă cântecul vârstelor . Bazează-ți opinia și
pe lectura următoarelor versuri care au fost așezate de LucianBlaga ca motto la creația sa Hronicul și cântecul vârstelor :
Sat al meu ce porți în nume/ sunetele lacrimei,/ la chemări adâncide mume/ în cea noapte te-am ales/ ca prag de lume/ și potecăpatimei./ Spre tine cine m-a-ndrumat/ din străfund de veac,/ întine cine m-a chemat/ fie binecuvântat,/ sat de lacrimi fără leac.(9 mai 1895 )Ficțiune și realitate
HRONICUL
ȘI CÂNTECUL VÂRSTELOR
(fragmente )
de Lucian Blaga
Hronicul și cântecul vârstelor de Lucian Blaga este, în esență, o
lucrare cu caracter autobiografic, o carte memorialistică în care sunt
reconstituite principalele ev enimente ale vieții autorului, mediul în
care și-a trăit copilăria, chipul p ărinților, imaginea satului etc.
Evenimentele evocate se opresc în anul 1918, când are loc adunarea
de la Alba Iulia, care avea să consfințească unirea Transilvaniei cu Țara.
I.
Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absențe a
cuvântului. Urmele acelei tăceri inițiale le caut însă în zadar înamintire. Despre neobișnuita înființare a graiului meu aveam săprimesc o înșirare de știri mai târziu, de la Mama și de la frații meimai răsăriți. Aflai atunci că în cei dintâi ani ai copilăriei mele cuvântulmeu nu era – cuvânt. Cuvântul meu nu însemna nimic. Nici măcarcu o stângace dibuire pe la marginile sunetului, cu atât mai puțincu o prefigurare a unei rostiri articulate. Adevărat e, pe de altă parte,că muțenia mea plutea în echivoc și nu îndeplinea chiar în toateprivințele condițiile unei reale muțenii, căci lumina cu care ochii meirăspundeau la întrebări și îndemnuri era poate mai vie și maiînțelegătoare decât la alți copii, iar urechea mea, ispitită de cei dinLucian Blaga , n. 1895, Lancrăm – m.
1961, Cluj, poet, filozof și eseist. Fiu depreot. Imaginea părinților, Isidor și Ana,se va contura în Hronicul și cântecul
vârstelor (1962). Face studii teologice
și de filosofie pe care le va termina în1920. Debutează cu volumul de poeziiPoemele luminii în anul 1919. Scrie
versuri, drame, și este autorul uneiopere filosofice importante din care sedesprind concepte originale. Unuldintre acestea, cu circulație în culturaromână, este spațiul mioritic , prin care
se înțelege o anume formă alternantă,deal-vale, a geografiei românești, ce arelegătură cu destinul nostru, ca neam, cuspiritualitatea adâncă a culturii române;doina populară ar fi, între altele, o re -flectare a acestui spațiu „ondulat“ .
Înainte de text
2
65FAMILIA Modulul 2
preajmă, se dovedea totdeauna fără scăderi. Când eram pus la
încercare, cedam pe planul mișcării și al faptei. Gestul meusemnifica întocmai semnificația poruncii. O dorință rostită de cinevaîși găsea răsunetul în actul cel mai prompt. Totuși, împlineam aproapepatru ani – și încă nu pronunțasem nici un cuvânt. Nici baremcuvintele de bază ale vieții:
„mamă”, „tată”. Cazul prezentând fețe
destul de ciudate, nu putea să aibă decât două explicații, între carenici astăzi nu m -aș simți chemat să decid. Poate că starea meaembrionară se prelungea dincolo de orice termen normal, pentru căavea în vedere un urcuș nu tocmai de toate zilele, sau poate o nefireascăluciditate s -a vârât, cu efecte de anulare, între mine și cuvânt. Într -o zi Mama, cuprinsă de neliniște și îngrijorare, dar purtată de nădej -dea unei dezlegări, găsi de cuviință să mă ducă la oraș să mă arateunui doctor. Nu mai era nimic de ascuns. Medicul, un vechi prietenal familiei, mi -a pus mâna pe creștet, mi -a pipăit maxilarele, și pe urmăm -a cercetat ca pe o pasăre căreia, printr -o ușoară tăiere sub limbă, i -ai putea dărui grai omenesc. „Copilul e întreg” fu încheierea liniștitoarea doctorului. Sosiți acasă, Mama mai făcu o ultimă încercare să măademenească în sfera sunetului. Hotărâse să mă ia cu binișorul, ca peun copil mare, și -mi vorbi. Se căznea să mă înduplece, să -mi stârneascămândria. „Dragul mamei, tu ești copil mare de acu! Va trebui săvorbești… Așa nu mai merge… Ne faci de rușine… Azi -mâine, copiiidin sat au să spuie că ești mut…”. M -am uitat la Mama cu aceiașiochi, mereu limpezi, vii, înțelegători. O ascultam, dar nici după aceastăcaznă cuvântul meu nu voi să se aleagă numaidecât. A doua zi, dupăcine știe ce noapte de zbucium, pe care am uitat -o acolo în viața fărăde grai, m -am dus lângă ea. Și prinsei a vorbi vorbe legate. Țineammâna, rușinat, peste ochi, și vorbeam. De sub strașina degetelor și apalmei, cu care mă apăram încă de lumea cuvântului, graiul ieșea dingura mea întreg, lămurit, picturat ca argintul strecurat. Cuvintele lerosteam așa cum le culesesem din sat, dialectale, netezite sau roasede -un uz obștesc, dar fără de truncherile sau stâlcirile pe care oricinele -ar fi așteptat de la un copil încă nemun cit de nici un exercițiu aluneltelor comunicative. […]
S -a întâmplat să fiu în casa părintească al nouălea copil, și cel
din urmă. Sora mea Letiția, cea mai mare între frați, se căsătorise cuun tânăr din același sat, tocmai în timpul când, lepădându -miveșmântul muiat în liniști de -nce put, mă integram cu atâtea ocoliriși amânări în regnul uman. Cea mai veche frază de care îmi aducaminte s -a închegat în gura mea într -o împrejurare banală, într -o dupăamiază de vară, nu mult după ce Letiția se măritase. Bătea un ceascanicular. Cumnatul meu și cu sora mea s -au refugiat în grădinițadinspre uliță, în umbra unor vițe sălbatice, ce săreau peste gard, dincurte. Cumnatul meu, punând o mângâie toare dulceață în numelemeu, mă cheamă în curte, unde mă jucam în nisip; îmi dete un ,,zlot”și îmi zise să mă duc până la ,,boldă” (prăvălia satului), s -aduc o sticlăde bere sau, dacă nu se găsește bere, o sticlă de „sodă” (sifon). Amluat zlotul, i-am pipăit zimții, l -am învârtit în mâna mea umedă șiam plecat. Pe drum însă, ispitit de acel ceas de dogoare, aveam să -mi fac socotelile mele. Berea îmi făcea rău și nu înțelegeam slăbiciuneacelor mari pentru această amăreală. Hotărâi deci să nu mă încarc custicla de bere, chiar dacă s -ar fi găsit. Îmi plăcea însă siropul de zmeură1. Textul, scris la persoana I, re me –
morează anii copilăriei, eve ni menteletrăite de copil, împre jurări care i s-aupovestit sau la care a fost martor.Scrierea la persoana I dă credibilitatefaptelor, autorul ga ran tând pentruautenticitatea acestora. Există însă întext și o dimensiune evocatoare, operspectivă emoțio nală asupra celorîntâmplate în reali tate. Tema familieise re gă sește firesc în acest text prinprezentarea părinților sau a altormembri ai familiei.
2. Cel dintâi indiciu despre sine îl
constituie muțenia absolută a copiluluila patru ani, prelungită apoi într-otăcere care a rămas până la sfârșit celmai izbitor dintre însemnele exterioareale omului. (George Gană)
3. Explicațiile pe care le dă autorul
privind fabuloasa absență a cuvân –
tului sunt două: prelungirea unei stări
embri onare , dincolo de firesc sau o
nefi rească luciditate ce s-a așezat
între el și cuvânt.Puncte de reper
66Ficțiune și realitate>>>
4. Relatarea despre casa părintească
este destul de precisă, cu date exactedespre dispunerea ca merelor sau acurții și a grădinilor. Unele dintreaceste informații pot fi verificateprintr-o vizită în satul Lancrăm. S-auconservat, de exemplu, din vremeacopilăriei poetului treptele care duccătre odaia mare, de primire a oas -peților de la oraș. Sunt pre zentate, înacelași timp, date despre mobiladin „casa dinainte” , despre ceasuladus de la Viena, ceea ce contribuiela crearea unei atmosfere de epocă.
5. Descrierea tatălui se constituie în tr-un
portret care surprinde inițial încli -națiile practice ale preotului IsidorBlaga, dar și profilul său spiritual.Documentele vremii confirmă pasiu -nea inițială a acestuia pentru agricul -tură și mașinile agricole care a dus șila scrierea unei cărți privind exploa -tarea terenurilor comasate.cu sifon și mă înțelesei cu mine însumi să nu aduc decât „sodă”. După
o jumătate de ceas mă întorceam fără bere și fără sifon la tânăra perechedin grădiniță. Le împărtășeam foarte calm rezultatul excursiei mele:– „Bere este, sodă nu -i și zlotul l -am chiert (pierdut)”. Uluire. Soramea se uită la mine fără să scoată un cuvânt. Cumnatu -meu se ridică,mă ia de mână: ,,Haide!”. Stăruia să -i arăt întocmai pe unde amumblat pe drum, până la boldă și înapoi. Zlotul l -am găsit acoperitde praf în mijlocul uliței la calea jumătate. La întoarcere, sora meam -a luat în brațe și m -a sărutat cu putere. După stupoarea de -o clipă,întâmplarea cu berea, soda și zlotu începuse să -i facă haz și să -i scuturediafragma. Avea Letiția o slăbiciune aproape maternă față de mine,dintotdeauna. […]
II
Casa părintească din Lancrăm, sat situat între orășelul Sebeș -Alba
și Cetatea Bălgradului (Alba -Iulia), era o clădire veche, destul demasivă în asemănare cu celelalte case dimprejur. Ne rămase de lamoșul, Simion Blaga, care fusese pe vremuri, până pe la 1870, preotîn sat. Către uliță, de o parte și de alta a ogrăzii, erau două grădinițeîmprejmuite cu stâlpi de zid și de gard – una de flori, cealaltă, maimică și chiar în fața casei – cu straturi sterpe: aci se ofilea înpermanență un pin, de sub care culegeam adesea acele căzute, gălbui,înmănuncheate la un capăt ca niște țânțari cu cinci lungi picioare.În aceeași grădiniță se înălța uriașul castan, ce copleșea cu coroanalui toată casa. Bănuiam sub scoarța castanului un duh legat în chipmisterios de destinul casei și al familiei (castanul avea să se stingăastfel, mai târziu, tocmai în anul când murea și Tata). Trepte de piatră,cizelate de pași și netezite de ploi, suiau din curte în casă. Alăturiera gârliciul, pe unde coboram în pivniță, pe lespezi, sub care forfoteaumedă și cu miros pătrunzător o enormă prăsilă de broaște râioase.Spre curte, casa era în întregime acoperită de viță sălbatică, cu rodmărunt. Între casă și șură, se înghesuia, pitită, bucătăria de vară,străjuită de -un dud cu frunză deasă, sub care vara luam masa,învăluiți de cântecul pute rilor păsărești. În casă se urmau în șir patruîncăperi, dintre care una era de „lux”: odaia spre uliță („casadinainte”, cum îi ziceam), un mo dest salon, aproape totdeaunasumbru, care se deschidea rar de tot și numai musafirilor de la oraș.În salon, mobilat într -un fel mic -burghez, dormea totdeauna o răcoarede piatră. Mi -aduc aminte de două dulapuri vechi, de nuc, cu uși celuceau în jocuri ca de apă, și de o comodă Biedermeier, pe care unceas auriu, pus sub un clopot de sticlă, cânta, când era ,,tras”, douămelodii vieneze cu sunete metalice, săltărețe și ușurele, ce evocau oepocă. De multe ori mă furișam în salon numai ca să declanșezautomatul închis sub clopotul de sticlă. Întorceam resorturile, cepârâiau șubrede, cu o cheie ruginită, și melodiile începeau săpicure. […]
Tata, deși preot și un mare iubitor de carte, închinat grijilor spiri –
tuale, fusese în tinerețe și un priceput, îndemânatic, harnic gospodar.El, cel dintâi, s-a încumetat să aducă în regiune mașini, menite săcruțe pute rile omului: o greblă mecanizată, cu loc de șezut înalt, depe care puteai să cazi ușor ca de pe un cal nărăvaș, o mașină de treierat,
2
67FAMILIA Modulul 2
6. Pasiunea pentru lectură va fi însă cea
care îl va absorbi, ocupându-i aproa -pe întreaga zi.
7. Portretul mamei vorbește de o
„existență încadrată în zarea magiei ”.
Aceasta înseamnă o viețuire fără aavea conștiința viețuirii, într-un fel încare viețuirea este un miracol, osărbătoare a cosmosului, iar conș -tiința de sine nu face altceva decâtsă îndepărteze omul de la o stareoriginară în care „cântecul vârstelor”mai este posibil. Poezia, dar nu nu -mai poezia ci și dramaturgia luiBlaga, vor celebra această trăire amis terului prin absența cuvântului.o altă mașină – de îmblătit, cu o semistabilă cu aburi și horn zvelt,
care în repaos era culcat pe-o furcă. Locomobilei îi spuneam „ghibolu”(bivolul). În ciuda profesiunii sale duminicale, Tata ținu să-și treacăexamenul de mașinist, încercare închipuită de el mai mult un îndemnca pentru alții. Câteva veri în șir, Tata a cutreierat satele cu mașinade îmblătit, până la Cheile Turzii și până dincolo de Orăștie. Dupăce și-a însușit subtilitățile tehnice, Tata fu repede lovit de plictiseală,iar în această stare de lâncezeală el cedă mașina câtorva țărani dinLancrăm, pe care i-a inițiat în noua meserie. Despre aventura de„mașinist” a Tatei eu n-am aflat decât din auzite. Descopeream însăprin șură, risipite pretutindeni, vestigiile aventurii, soiuri de unelte,șuruburi, cârlige, al căror rost nu-l pătrundeam. […]
Pe Tata eu nu l-am pomenit decât ca pe un pasionat om al cărții.
Asupra gospodăriei el nu se mai apleca deloc, sau numai arar. Demulte ori nu cunoștea câte și ce fel de vietăți avea pe linia ieslelor.El închina mai multe ceasuri grijilor pentru celelalte „fumuri” alesatului decât grijilor pentru vatra sa. Aproape ziua întreagă el citeaîntins pe pat. Cu noi nu mai ajungea decât la un schimb de tăceri.Înainte de amiază, după-amiază și noaptea – până pe la ora două –el citea. Era cuprins de obicei de cărți nemțești, ce și le procura de laprofesorii saxoni de la gimnaziul din Sebeș. Tata întreținea legături– nu s-ar putea spune tocmai prie tenești, dar cordiale – cu acestecercuri, căci pe vremuri fusese și el elev la gimnaziul săsesc din Sebeș,și-l mânau într-acolo amintiri le. Mai păstra în bibliotecă „Poeziile”lui Schiller, un volum ce-l luase cândva ca premiu, purtând pe întâiapagină un elogiu caligrafic și semnătura barocă a directorului.
IX
Mama era o ființă primară. „Eine Urmutter“, cum îi spuneam
eu mai târziu, făcând uz de un cuvânt nemțesc ce mi se părea că i-arcuprinde chipul și prin care o proiectam în arhaic. Fără multă școală,cu instincte materne și feminine preistorice. Preistorice în sensuldeplinătății vitale, grele, masive. Nu avea Mama cunoștințe folcloricedeosebit de bogate, dar ea trăia aievea într-o lume croită pe măsuracelei folclorice. Existență încadrată în zarea magiei, ea se simțea cutoată făptura ei vibrând într-o lume străbătută de puteri misterioase,dar nu se abandona niciodată visării. Ființă impersonală, fără gândîntors asupra ei însăși, stăpânită numai de sacrul egoism al familiei,Mama era substanța activă în jurul căreia luau înfățișare palpabilătoate rânduielile vieții noastre. Asta o știam cel puțin noi – copiii.În tinerețe fusese o femeie frumoasă, de-o frumusețe ce nu avea delocconștiință de sine. Cât mă privește, nu-mi aduc aminte de ea decâtca de-o femeie mai în vârstă, cu mișcări apăsate, ca de-o arătare adusăpuțin din spate, cu părul cărunt, aproape ireal de alb și ochii maride basm. Avea în sângele ei o ascendență macedoneană. Strămoșii ei,din familia Moga, ce a dat neamului mulți preoți și un episcop,veniseră în Ardeal din Macedonia, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea,după reprimarea de către turci a unei răscoale și după arderea aceleiMoscopole, cetate balcanică de strălucită faimă, ce întreținea impu -nătoare legături de comerț și de cultură cu Veneția.
68Ficțiune și realitate>>>
fabulos , adj. –fantastic, ireal, depășind imaginația
echivoc , adj. –care se poate interpreta în mai multe feluri, cu
mai multe înțelesuri, ambiguuembrionar , adj. – la începutul existenței; în germene
canicular , adj. – dogoritor, torid, foarte cald
zlot, s. m. – unitate monetară a Poloniei; monedă de argint care
a circulat în secolul al XIX-lea în țările din Europa centrală șiesticămașină de îmblătit – mașină de batere a cerealelor în vederea
alegerii bobuluifumuri , s. n. – în text cu sensul de case, familii
cuprins , adj. – în text cu sensul de înconjurat , preocupat
magie , adj. – procedeu/ procedee de invocare a forțelor
supranaturale; fascinație, farmecbarocă , adj. – cu referire la stil artistic; stil caracterizat prin
cultivarea formelor grandioase, prin libertatea formelor șibogăția arhitecturală; în text cu sensul de bogată , înflorită
corn al belșugului (abundenței ), expr. – simbol al abundenței,
reprezentat printr-un vas în formă de corn, umplut cu fructeși florimegieș , s. m. – vecin
Memorialistică – gen de scriere
care presupune „consem narea retros -pectivă a unor împrejurări și eveni -mente“ trăite de autor sau la careacesta a fost martor.
Ficțiune și realitate
Textul lui Lucian Blaga aparține
realității obiec tive, relatând evenimentecare s-au petrecut în realitate. Ființelela care face trimitere Blaga au avut oexistență reală, ce poate fi verificată cudocumente, determinată cronologic.De aceea ele sunt persoane și nuperso na je. Totuși prezentarea nu estestrict obiectivă, apar elemente alelimbajului care subiectivizează textul șiau darul de a emoționa cititorul. Uneleevenimente sunt astfel evocate, nurelatate .Familia
1.Fragmentele selectate din volum prezintă secvențe ale vieții
de familie, dar și ale dobândirii conștiinței de sine de cătrepoet, momentul luării în stăpânire a „logosului“. Universulfamiliei este alcătuit din tată, mamă, surori, din grădina șicasa părintească cu ceasul de la Viena și cu mobila veche. Precizează succint, chiar și sub formă de titlu, care esteaspectul evocat în fiecare dintre cele trei fragmente.
2. Ceea ce este semnificativ pentru tema familiei o constituieprezența tatălui și a mamei. Mama, deși cu mai puțină cartedecât tatăl, este centrul familiei. Extrage din text câte douăconstrucții care ți se par a fi semnificative în privința por -tretului pe care autorul îl face atât tatălui, cât și mamei.
3.Exprimă-ți opinia cu privire la faptul că Lucian Blaga scriecu majusculă cuvintele „tată“ și „ mamă“.
Absența cuvântului
1.Explică în ce constă fabuloasa absență a cuvântului a co pilului
Blaga.
2.Identifică cele două motive prin care Blaga explică faptulcă până la patru ani el nu rostise nici măcar un cuvânt. Țise pare acest fapt real sau este o „invenție“ a maturuluiBlaga? Exprimă-ți opinia!
3.Care crezi că este semnificația prezentării scenei pierderii„zlotului“?Dicționar
Explorarea textului
Dicționar literar
2
69FAMILIA Modulul 2
Casa părintească
1.Identifică cel puțin patru elemente care alcătuiesc „tabloul“
casei părintești.
2.Recitește fragmentul care prezintă odaia dinspre uliță , și
descrie-o oral, precizând rolul acesteia în viața familieiBlaga. Cunoști situații similare? Comentează!
Chipul tatălui
1.Identifică, în scris, care erau cele două laturi ale perso na –
lității tatălui autorului. Folosește textul pentru a motiva!
2.Cum se exprima pasiunea pentru carte a tatălui autorului?
Figura mamei
1.Motivează afirmația autorului că Mama era o ființă primară.
Extrage din text cuvintele sau construcțiile justificatoare.
2.Clarificați, prin discuții cu profesorul, o altă afirmație aautorului despre mamă pe care o definește ca fiind existență
încadrată în zarea magiei. Căutați la „Dicționar“ sensul cu –
vân tului „magie“.
3.Textul pare că are doar scopul de a relata evenimente realedespre familia scriitorului, viața satului sau despre el însuși.Cu toate acestea în text apar și cuvinte, construcții pre cum:fabuloasa absență, tăceri inițiale, înființarea graiului, lume stră -bătută de puteri misterioase etc.
Ce efect are asupra cititorului folosirea unor asemenea con -strucții? Discutați, oral, despre prezența în text a acestora.
4.Explică rolul stilistic al utilizării frecvente a imperfectuluiîn fragmentele date.
1.Revedeți, prin discuții în clasă și cu argumente din textelestudiate, sensul următorilor termeni: ficțiune, imagi nație,
invenție, realitate, adevăr.
2.Realizați, prin discuții în clasă, punctele de referință aleunui eseu structurat cu una dintre următoarele teme:
•idei și atitudini în construirea imaginii familiei/ a unuiper sonaj în textele studiate;
•un motiv literar/ motive literare în textele care au ca temă„Familia”;
•comparație privind relația părinți/ copii în textele studiate.
Codul familiei
Art. 1 În România statul ocrotește căsătoria și familia; el sprijină, prin
măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei.
Statul apără interesele mamei copilului și manifestă grijă deose -bită pentru creșterea și educarea tinerei generații.
Familia are la bază căsătoria liber consimțită între soți.
În relațiile dintre soți, precum și în exercițiul drepturilor față decopii, bărbatul și femeia au drepturi egale.
Drepturile părintești se exercită numai în interesul copiilor.
Casa memorială Lucian Blaga
din Lancrăm, jud. Alba
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de text
70Ficțiune și realitate>>>
Limbă și comunicare
SCRIEREA ȘI PRONUNȚAREA NEOLOGISMELOR
Cele aproape 50.000 de neologisme ale limbii române pot fi grupate în două
mari categorii:
•neologisme ortografiate așa cum se pronunță (adică reproduse fonetic);
•neologisme ortografiate etimologic (adică scrise ca în limba din care
provin).
Neologisme reproduse fonetic
Majoritatea neologismelor românești se scriu așa cum se pronunță. În
general, neologismele care intră în această categorie au o anumită vechimeîn limbă și sunt adaptate la sistemul fonetic și morfologic al limbii române.De ex.: abajur, antet, bonom, dispecer, meci, miting, nailon etc.
Neologisme ortografiate etimologic
În ultima vreme au intrat în limba română, pe lângă unele anglicisme și
franțuzisme neînregistrate încă în dicționarele uzuale, o serie de termeni teh –
nico-științifici din sfera limbajelor de strictă specialitate. Aceste neologismetrebuie scrise, deocamdată, ca în limbile din care provin. De ex.: camping,
charter, globe-trotter, jocker, scotch etc.
1.Explică (folosind dicționarul) și alcătuiește contexte potrivite cu urmă –
toarele neologisme: angro, bliț, buncăr, cvorum, laitmotiv, lider, motto, papion,
sejur, stres, șarm, șezlong, vizavi .
2. Pronunță corect (ținând cont de limba de proveniență) și folosește în con –
texte potrivite următoarele neologisme:
•de origine engleză: best-seller, blue-jeans, bowling, breakfast, bridge, busi –
ness, chewing-gum, copyright, design, fairplay, gentleman, hobby, jeep, lady,management, outsider, show, twist ;
•de origine franceză:
à la longue (cu timpul, după mult timp)
a antam a (a începe o discuție, o afacere)
parti-pris (idee preconcepută)
porte-bonheur (obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă);
•de origine germană:
biedermaier (denumire dată unui stil de mobilier și decorație interioară)
foehn (vânt cald caracteristic regiunilor alpine din Elveția și Austria)
kitsch (artă de prost gust; obiect de proastă calitate)
lied(compoziție muzicală având un caracter liric, realizată pe textul unei
poezii scurte)loess (rocă argiloasă foarte fertilă).
3.Ortografiază următoarele neologisme scrise aici așa cum se pronunță:
autsaider, bestzelăr, biznis, brigi, chici, copirait, ferplei, spici, sprei, șou .Aplicații
2
71FAMILIA Modulul 2
Familia lui Ion Creangă a fost foarte numeroasă. Tatăl, Ștefan
a Petrei Ciubotariul, s-a căsătorit în anul 1835 cu SmarandaCreangă și au avut șapte copii ( după alte surse, opt). Cel dintâivenit pe lume a fost Ion, viitorul povestitor, născut la 1 martie1837 sau, după alte informații, la 10 iunie 1839. Potrivit cercetă –
rilor criticului și istoricului literar G. Călinescu, ceilalți frați ailui Ion au fost: Petre, Zahei, Catrina, Maria, Teodor și Ileana.În anul 1859 Ion Creangă s-a căsătorit cu Ileana Grigore, fiicaunui preot, și au avut un fiu, Constantin. Arborele genealogical familiei Creangă ar putea fi reprezentat astfel:Texte auxiliare
AMINTIRI DIN COPILĂRIE
de Ion Creangă
(fragment)
II
Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii
mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului undelega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-secu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începu -sem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când nejucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline dehazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorileîmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilelemegieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeaudupă plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!
Ion Petre Zahei Catrina Maria Teodor IleanaȘtefan a Petrei Ciubotariul
= Smaranda Creangă
Realizează arborele genealogic al familiei tale, urmărind schema
de mai sus.
Înainte de text
72Texte auxiliare>>>
Ion Creangă (1837/1839–1889),
pro zator. Se naște în satul Humulești,județul Neamț, într-o familie cu mulțicopii.
Începe să învețe carte în satul natal
de la bădița Vasile, dascălul bisericii.Bunicul David Creangă, îl duce laBroșteni, unde rămâne o scurtă pe -rioadă. Stă acasă un timp, după careeste înscris la Școala Domnească dinTârgul Neamț, cu nu mele de Ion Ște -fănescu. Urmează apoi școala de ca -tiheți din Fălticeni. În 1855 pleacă laSeminarul de la Socola, al cărui ab -solvent va fi trei ani mai târziu.
Din 1864 frecventează la lași cursu –
rile Școlii Normale „Vasile Lupu“ , condusăde Titu Maiorescu. În același an estenumit institutor la școala primară de laTrei Ierarhi. Aici este iubit de elevii săi,în special pentru harul de povestitor.
În toamna lui 1875 îl cunoaște pe
Mihai Eminescu, revizor școlar la lași, decare îl va lega o trainică prietenie. Emi -nescu, intuindu-i talentul, îl îndeamnăsă scrie și îl duce la societatea literară„Junimea“ , unde Creangă citește Soacra
cu trei nurori și provoacă o vie impresie.
Povestea este publicată imediat înrevista „Convorbiri literare“ .
În anii următori, „Convorbiri literare“
îi publică aproape tot ce scrie: Dănilă
Prepeleac, Moș Nichifor Coțcariul, Po -vestea lui Stan Pățitul, Povestea luiHarap-Alb, Ivan Turbincă, Povesteaunui om leneș etc. Tot în revista juni –
mistă apare opera sa fundamentalăAmintiri din copilărie , o evocare a
„pa radisului pierdut" .
Se stinge din viață în anul 1889 la
Iași.Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca
vântul în tulburarea sa.
Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu
zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaieîndelungată: „Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doars-a îndrepta vremea“ și vremea se îndrepta după râsul meu…
Știa, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul
mamei, care și ea cu adevărat că știa a face multe și mari minunății:alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru și abăteagrindina în alte părți, înfingând toporul în pământ afară, dinainteaușii; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumeade mirare; bătea pământul, sau peretele, sau vrun lemn, de care măpăleam la cap, la mână sau la picior, zicând: „Na, na!“, și îndată-mitrecea durerea… Când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice căfăce a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zicecă te vorbește cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului,și-l buchisa cu cleștele, să se mai potolească dușmanul. Și mai multdecât atâta: oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea,îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină din colbul adunatpe opsasul încălțării ori, mai în grabă, lua funingine de la gura sobei,zicând: „Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu mi sedioache copilașul!“ și-mi făcea apoi câte un benchi boghet în frunte,ca să nu-și prăpădească odorul!… Și altele multe încă făcea…
Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe
cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-aulegănat […] și mă alintam la sânu-i, gângurind și uitându-mă înochi-i cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei amîmprumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea dela Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine și ce-irău.
Dar vremea trecea cu amăgeli, și eu creșteam pe nesimțite, și tot
alte gânduri îmi zburau prin cap, și alte plăceri mi se deșteptau însuflet, și, în loc de înțelepciune, mă făceam tot mai neastâmpărat, șidorul meu era acum nemărginit; căci sprințar și înșelător este gândulomului, pe ale cărui aripi te poartă dorul necontenit și nu te lasă înpace, până ce intri în mormânt!
Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiș
apa la adânc, și din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasaîntristare!
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este
veselă și nevinovată. Și, drept vorbind, acesta-i adevărul.
Ce-i pasă copilului când mama și tata se gândesc la nea junsurile
vieții, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă altegânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe bățul său, gândeștecă se află călare pe un cal de cei mai strașnici, pe care aleargă, cu voiebună, și-l bate cu biciul și-l strunește cu tot dinadinsul, și răcneștela el din toată inima, de-ți ie auzul; și de cade jos, crede că l-a trântitcalul, și pe băț își descarcă mânia în toată puterea cuvântului…
Așa eram eu la vârsta cea fericită, și așa cred că au fost toți copiii,
de când îi lumea asta și pământul, măcar să zică cine ce-a zice.
Când mama nu mai putea de obosită și se lăsa câte oleacă ziua să
se odihnească, noi, băieții, tocmai atunci ridicam casa în slăvi. Când
2
73FAMILIA Modulul 2
Tata nu știa carte de feliu, și nici
mult haz nu făcea de dânsa. El cam adesîmi zicea „Logofete brânză-n cui, Lapteacru-n călimări, cam prea te codești latreabă ; mă tem că de atâta cărturărien-a avea cine să ne tragă ciubotele" . Darmama, luând sama cum învățam eu,ajunsese a ceti la ceaslov mai bine decâtmine și se bucura grozav, când vedeacă mă trag la carte. Din partea tateiputeam să rămân cum era mai bine:„Nică a lui Ștefan a Petrei" , om de treabăși gospodariu în sat la Humulești.Mama însă era în stare să toarcă-n furcăși să învăț mai departe. Dar ce să maiînvăț în Humulești? Căci în bisericăceteam și cântam pe dinafară toate tro -parele, ca și dascălul Iordache.
(Ion Creangă,
Fragment de auto biografie )venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, înghețat de frig și
plin de promoroacă, noi îl speriam sărindu-i în spate pe întuneric.Și el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la baba-oarba, neridica în grindă, zicând: „Tâta mare!“ și ne săruta mereu pe fiecare.Iar după ce se aprindea opaițul, și tata se punea să mănânce, noiscoteam mâțele de prin ocnițe și cotruță și le flocăiam și le șmotreamdinaintea lui, de le mergea colbul; și nu puteau scăpa bietele mâțedin mâinile noastre, până ce nu ne zgârâiau și ne stupeau ca pe noi.
— Încă te uiți la ei, bărbate, zicea mama, și li dai paièle! Așă-i?…
Ha, ha! bine v-au mai făcut, pughibale spurcate ce sunteți! Că niciolighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru. Iaca, dacănu v-am săcelat astăzi, faceți otrocol prin cele mâțe și dați la om cacânii prin băț. Ăra! d-apoi aveți la știință că vă prea întreceți cudedeochiul! Acuș ieu varga din coardă și vă croiesc de vă merg petecele!
— Ia lasă-i și tu, măi nevastă, lasă-i, că se bucură și ei de venirea
mea, zicea tata, dându-ne huța. Ce le pasă: lemne la trunchi sunt;slănină și făină în pod este de-a volna; brânză în putină, asemene;curechi în poloboc, slavă Domnului! Numai de-ar fi sănătoși sămănânce și să se joace acum, cât îs mititei; că le-a trece lorzburdăciunea când or fi mai mari și i-or lua grijile înainte; nu te teme,că n-or scăpa de asta. Ș-apoi nu știi că este-o vorbă: „Dacă-i copil,să se joace; dacă-i cal, să tragă; și dacă-i popă, să citească…“
— Ție, omule, zise mama, așa ți-i a zice, că nu șezi cu dânșii în
casă toată ziulica, să-ți scoată peri albi, mânca-i-ar pământul să-imănânce, Doamne, iartă-mă! De-ar mai veni vara, să se mai joaceși pe-afară, că m-am săturat de ei ca de mere pădurețe! Câte drăcăriile vin în cap, toate le fac. Când începe a toca la biserică, Zahei al tăucel cuminte fuga și el afară și începe a toca în stative, de pârâie perețiicasei și duduie fereștile. Iar stropșitul de Ion, cu talanca de la oi, cucleștele și cu vătrarul, face o hodorogeală și un tărăboi, de-ți ie auzul.Apoi își pun câte-o țoală în spate și câte-un coif de hârtie în cap șicântă „aleluia și Doamne miluiește, popa prinde pește“, de te scotdin casă. Și asta în toate zilele de câte două-trei ori, de-ți vine, câte -odată, să-i coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor.
— 'Poi dă, măi femeie, tot ești tu bisericoasă, de s-a dus vestea;
încaltea ți-au făcut și băieții biserică aici pe loc, după cheful tău, măcarcă-ți intră biserica în casă, de departe ce-i… De-amu puneți-vă pe făcutprivigheri de toată noaptea și parascovenii câte vă place, măi băieți;dacă vi-i voia să vă deie mă-ta în toate zilele numai colaci de cei unșicu miere de la „Patruzeci de sfinți“ și colivă cu miez de nucă.
— Ei, apoi! minte ai, omule? Mă miram eu, de ce-s și ei așa de
cuminți, mititeii; că tu le dai nas și le ții hangul. Ia privește-i cumstau toți treji și se uită țintă în ochii noștri, parcă au de gând să nezugrăvească. Ian să-i fi sculat la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc,se drâmboiesc și se sclifosesc, zise mama. Hai! la culcat, băieți, că trecenoaptea; vouă ce vă pasă, când aveți demâncare sub nas!
Și după ce ne culcam cu toții, noi, băieții, ca băieții, ne luam la
hârjoană, și nu puteam adormi de incuri, până ce era nevoită biata mamăsă ne facă musai câte-un șurub, două prin cap și să ne dea câtevatapangele la spinare. Și tata, săturându-se câteodată de atâta hălăgie,zicea mamei:
74Texte auxiliare>>>
Creangă observă exclusiv natura
umană; geniul lui lucid, mușcător,spiritul realist și umorul lui melancolicrevelă un moralist. Narativ și observatorprin excelență, Creangă este un psiho -log în mișcare. Forța lui creatoare esteepică, iar neuitatele tipuri din Amintiri
sunt prinse în structura lor etică. Mama,tatăl, frații, bunicul și bunica, mătușileși megieșii cresc din esența lor morală,cu însușirile și defectele fundamentaleale țăranului legat de realitățile tangi -bile ale satului și profesiei. Creator detipuri, Creangă va aplica aceeași ob -servație, calmă și mușcătoare, asupracolegilor, dascălilor, asupra popilor șicâtorva tipuri pitorești.
(Pompiliu Constantinescu,
Ion Creangă , 1937)— Ei, taci, taci! ajungă-ți de-amu, herghelie! Știu că doar nu-s
babe, să chirotească din picioare!
Însă mama ne mai da atunci câteva pe deasupra, și mai îndesate,
zicând:
— Na-vă de cheltuială, ghiavoli ce sunteți! Nici noaptea să nu
mă pot odihni de incotele voastre?
Și numai așa se putea liniști biata mamă de răul nostru, biată să
fie de păcate! Ș-apoi socotiți că se mântuia numai cu-atâta? Ți-ai găsit!A doua zi des-dimineață le începeam din capăt. Și iar lua mama nănașa,din coardă, și iar ne jnăpăia, dar noi parcă bindiseam de asta?… Vorbaceea:
„Pielea rea și răpănoasă
Ori o bate, ori o lasă.“
Și câte nu ne venea în cap, și câte nu făceam cu vârf și îndesate,
mi-aduc aminte de parcă acum mi se întâmplă.
Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul,
bade Ioane!
La Crăciun, când tăia tata porcul și-l pârlea, și-l opărea, și-l învelea
iute cu paie, de-l înnădușa, ca să se poată rade mai frumos, euîncălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei,știind că mie are să-mi deie coada porcului s-o frig și beșica s-o umplucu grăunțe, s-o umflu și s-o zurăiesc după ce s-a usca; ș-apoi vai deurechile mamei, până ce nu mi-o spărgea de cap.
Și să nu-mi uit cuvântul! Odată, la un Sfântul Vasile, ne prindem
noi vro câțiva băieți din sat să ne ducem cu plugul; căci eram și eumărișor acum, din păcate. Și în ajunul Sfântului Vasile toată ziuaam stat de capul tatei, să-mi facă și mie un buhai ori, de nu, batărun harapnic.
— Doamne, ce harapnic ți-oi da eu, zise tata de la o vreme. N-ai
ce mânca la casa mea? Vrei să te bușască cei nandralăi prin omăt?Acuș te descalț!
Văzând eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de
acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ieie tata ciuboteleși să rămân de rușine înaintea tovarășilor. Și nu știu cum s-aîntâmplat, că niciunul din tovarăși n-avea clopot. Talanca mea eraacasă, dar mă puteam duce s-o iau? În sfârșit, facem noi ce facem șisclipuim de colè o coasă ruptă, de ici o cârceie de tânjală, mai un vătrarcu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și, pe după toacă, ne pornimpe la case. Ș-o luăm noi de la popa Oșlobanu, tocmai din capul satuluidin sus, cu gând să umblăm tot satul… Când colo, popa tăia lemnela trunchi afară și, cum a văzut că ne așezăm la fereastră și ne pregătimde urat, a început a ne trage câteva nașteri îndesate și a zice:
— De-abia s-au culcat găinile, și voi ați și început? Ia stați oleacă,
blăstămaților, să vă dau eu!
Noi, atunci, am șparlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în
urma noastră, căci era om hursuz și pâclișit popa Oșlobanu. Și dinspaima ceea, am fugit noi mai jumătate de sat înapoi, fără să avemcând îi zice popii:
„Drele pe podeleȘi bureți pe păreți;
2
75FAMILIA Modulul 2
Familia – centru al universului
1.Începutul capitolului II al Amintirilor din copilărie îl intro –
duce pe cititor în lumea sufletească a naratorului. Explicărolul enumerării: la locul nașterii mele, la casa părintească din
Humulești, la stâlpul hornului…, la prichiciul vetrei cel humuit,la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc.
2.Familia lui Nică trăiește într-un spațiu preponderent afectiv.Interpretează din această perspectivă fragmentul următor:Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații șisurorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii șicopilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toateîmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toatălumea a mea!Câte pene pe cucoși,
Atâția copii burduhoși,“
cum obicinuiesc a zice plugarii pe la casele ce nu-i primesc.
— Măi, al dracului venetic și ceapcân de popă! zicem noi, după
ce ne adunăm toți la un loc, înghețați de frig și speriați. Cât pe ce erasă ne ologească boaita cea îndrăcită, vedea-l-am dus pe năsălie la bisericaSfântului Dumitru de sub cetate, unde slujește; curat Ucigă-l-cruceal-a colăcit să vie și să-și facă budihacea casă la noi în sat. FereascăDumnezeu să fie preoții noștri așa, că nu te-ai mai înfrupta cu nimicade la biserică în vecii vecilor! Și până-l mai menim noi pe popa, până-lmai boscorodim, până una alta, amurgește bine.
megieș, s.m. – vecin
sturlubatic , adj. – nebunatic,neastâmpărat, zvăpăiat
opsas, s.n. – partea din spate a încălțămintei
ocniță, s.f. – adâncitură într-o sobă de zid
cotruță s.f. – vatră mică
pughibală, s.f. – ființă afurisită
a se aciua, vb. – a-și găsi refugiul
a săcela, vb. – a țesăla
otrocol, s.n. – târcol
curechi, s.m. – varză
poloboc, s.n. – butoi
stropșit, adj. – năbădăios, îndrăcit
parascovenie, s.f. – năzbâtie
a se drâmboi, vb. – a lăsa buzele în jos de supărare
tapangea, s.f. – lovitură dată cu palma
a bindisi, vb. – a nu duce grijă
buhai, s.n. – instrument musical popular
harapnic, s.n. – bici
nandralău, adj. – prostănac
pâclișit, adj. – rău, negru la suflet
Casa memorială Ion Creangă
din Humulești
Casa memorială Ion Creangă
din Humulești (interior)Dicționar
Explorarea textului
76Texte auxiliare>>>
/head2rightDuiliu Zamfirescu, Viața la țară (1898).
Este primul roman din Ciclul Comăneștenilor , în care autorul
și-a propus să urmărească istoria unei familii, de-a lungulmai multor generații.
/head2rightTudor Mușatescu, Titanic Vals (1933).
Comedie de moravuri, inspirată din mediul provincial, careprezintă familia lui Spirache Necșulescu, funcționar con -știincios la prefectură. Acesta suportă veșnicele reproșuri alenevestei, necazurile pe care i le produc copiii și tirania soacrei.
/head2rightMarin Preda, Moromeții , vol. I (1955).
Romanul prezintă viața unei familii de țărani din CâmpiaDunării, în perioada interbelică. Satul e înfățișat ca expre -sie a unei comunități tradiționale, iar Ilie Moromete, perso -najul central, este tipul țăranului patriarhal.
Număr consacrat „Familiei“ de revista
Dilema veche (15–21 aprilie 2010)3.Familia Smarandei este în viziunea autorului un centru al
universului. În cadrul ei mama e văzută ca un personajmagic, înzestrat cu o viziune de asemenea magică asupravieții. Identifică în text pasaje care justifică puterile eiaproape supranaturale, capacitatea de a conversa cu uni -versul.
4.Nică a fost considerat de criticul G. Călinescu un “copiluniversal”. Afirmația s-ar putea extinde și asupra mameilui Nică, Smaranda, care poate fi o “mamă universală”.Argumentează pe baza textului.
5.În cadrul familiei, copilul trăiește bucuriile simple carac -teristice vârstei. Identifică „sursele de fericire” ale „copiluluiuniversal”.
6.Apariția tatălui marchează un moment de ruptură în cadrulnarațiunii. „Lumea de basm”, plină de vrajă, prezentă întext când este evocată mama, se modifică treptat șievoluează către una strict concretă, materială. Prezintă dinaceastă perspectivă imaginea lui Ștefan a Petrei, tatăl luiNică.
7.Venirea tatălui este un prilej pentru un mini-spectacol alfamiliei. Tatăl are plăcerea jocului și trăiește din plin bucuriaacestui moment la sfârșitul unei zile obositoare de muncă.Descrie mica piesă de teatru pe care o joacă tatăl și copiiisăi.
8.Autoritatea mamei în fața copiilor scade brusc în prezențabărbatului. Identifică și comentează fragmentul ce înfăți -șează nemulțumirea Smarandei față de libertățile pe careși le iau copiii, prin îngăduința tatălui.
9.Narațiunea pune în evidență un contrast între părinți șicopii. În timp ce părinții sunt frământați de gânduri, copiiisunt fericiți și nu le pasă de ziua de mâine. Caută în textelemente care să marcheze această diferență.
Sugestii pentru lectură suplimentarăFAMILIA
2
77FAMILIA Modulul 2
Limbă și comunicare
ANACOLUTUL
Anacolutul (din gr. anakoluthon – „fără, lipsit de urmare, continuare sau
legătură”) este o greșeală gramaticală aparținând domeniului sintaxei. Elreprezintă o încălcare a regulilor de organizare a enunțului, o deviere (abatere)de la structura sintactică aleasă inițial.
Anacolutul este o contrucție caracterizată prin absența legăturii normale
sau/ și prin întreruperea continuității în cadrul unei construcții sintactice.
•Anacolut tolerat
În exemplele Lacomului, cât să-i dai, el nu zice ba și Sărăcia un’ s-a-ncuibat/
Anevoie-i de scăpat (pop.), exprimarea corectă este: Lacomul, cât să-i dai, nu zice
bași De sărăcie un’ s-a-ncuibat/ Anevoie-i de scăpat . În aceste situații, specifice
limbii populare și fami liare, se consideră că anacolutul poate fi tolerat.
•Anacolut netolerat
În cazurile când anacolutul ia naștere datorită neglijenței în exprimare, el
nu mai poate fi considerat ca tolerat. În exemplul Fratele meu, nu-mi pasă de
eleste o greșeală evidentă, pentru că exprimarea corectă ar fi trebuit să fie:
De fratele meu nu-mi pasă .
1.Identifică și explică anacolutul din următoarele exemple:
•Cine tot vorbește lucrul nu-i sporește . (pop.)
•Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lăcrimi și inima de bucurie .
(Ion Creangă)
•Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casapărintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cumotocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei celhumuit, de care mă țineam când începu sem a merge copăcel, la cuptiorul pecare mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuriși jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inimade bucurie! (Ion Creangă)
2.Identifică anacolutul, corectează enunțurile și explică modul cum a luat
naștere greșeala:
•Cine învață bine i se dă un premiu .
•Cine mi-a cerut ceva i-am dat .
•Cin’ se ia cu mine bine/ îi dau haina de pe mine.
3.Anacolutul este o deviere sintactică. El se produce datorită insuficientei
atenții acordate modului de organizare a unui enunț. Corectează, prinrescriere, următoarele enunțuri greșite:
•Eu, când am văzut aceasta, a fost imposibil să plec .
•Faptul că a întârziat trenul, eram nervos .
•Mama, când am plecat, i-au dat lacrimile .Aplicații
3SCENE DIN VIAȚA
DE IERI ȘI DE AZI
Motto:
Ah! a fost o plăcere ce va rămâne neuitată…
(I.L. Caragiale)Modulul
FICȚIUNEA LITERARĂ
Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Exprimarea orală (Monologul)
Repausul dominical de I.L. Caragiale
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Exprimarea orală (Dialogul)
FICȚIUNE ȘI REALITATE
Amintiri din ziua a șaptea – de vorbă cu doamna Zoe Cantacuzino ,
interviu de Tita Chiper (texte jurnalistice: interviul)
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Rolul semnelor ortografice și de punctuație în înțelegerea mesajelor scrise
TEXTE AUXILIARE
De la Poiana Țapului la Skate Park de Laura Vișan
(texte jurnalistice: articolul)
LITERATURĂ ȘI AL TE ARTE
Literatură și cinematografieD-ale carnavalului , comedie de I.L. Caragiale
D-ale carnavalului , film în regia lui Gheorghe Naghi
3
811.Scrie pe caiet primele două cuvinte care îți vin în minte
atunci când te gândești la timpul tău liber; compară cu -vintele scrise de tine cu acelea scrise de colegul de bancăși încercați să trageți o concluzie despre diferența/ asemă -narea dintre ceea ce ai gândit tu și ce a gândit el.
2.Imaginează-ți și descrie oral, în fața colegilor, un loc șimodul cel mai plăcut în care ai dori să-ți petreci acolo timpulliber (poate fi un loc real ori dintr-o carte sau dintr-un filmetc.).
3.Discutați pe grupe de 4 – 5 colegi, folosind argumente dinexperiența personală sau pornind de la cărți citite ori de lafilme văzute, dacă timpul liber ar putea fi petrecut azimai
plăcut decât ieri.
CIOCOII VECHI ȘI NOI
de Nicolae FilimonFicțiunea literară >>>
Plasându-și acțiunea pe fundalul unei perioade istorice
precis conturate, circa 1814 – 1830, romanul Ciocoii vechi și
noi aduce în prim-plan un tip uman care va face o lungă
carieră în literatura română, cel al parvenitului, reprezentatde personaje precum Dinu Păturică sau Andronache Tuzluc.Este un roman de moravuri în care ficțiunea se împletește curealitatea, autorul încercând să reconstituie ultimii ani aidomniilor fanariote, din Țara Românească. Un exemplu înacest sens este și capitolul al XV-lea, Scene din viața socială , care
conține informații despre petre cerea timpului liber în ultimiiani ai domniilor fanariote, scopul autorului fiind de a ofericititorului o imagine cât mai cuprin zătoare și verosimilăasupra epocii. Prima parte a textului va fi, tocmai de aceea,strict descriptivă, nea vând o legătură propriu-zisă cu acțiu nearomanului. Abia spre mijlocul său un indice de timp și câtevainformații mai precise despre unul dintre personajeleprincipale, Andronache Tuzluc, par a marca revenirea tex tuluiîn planul ficțiunii: În ziua de 30 noiembrie, fanariotul făcea în toți
anii masă mare și zaiafet în onoarea sântului Andrei, patro nuluisău. Ajuns în culmea favoarei domnești, el voi, în anul în care amsosit cu povestirea noastră, ca serbarea să fie cât se va putea maistrălucită. Rostul intervenției „în clar“ a naratorului (…am sosit
cu povestirea noastră…) se va dovedi a fi însă doar de a focaliza
descrierea asupra unui aspect precis, petre ce rea timpului liberîn lumea „de sus“ a începutului de secol al XIX-lea. Nici unuldintre personajele prezente efectiv în acest capitol nu va aveavreun rol cât de cât important în cuprinsul romanului. Mulți -mea detaliilor, în schimb, legată acum de prezența concretă apersonajelor, conferă descrierii mai multă viață.Nicolae Filimon (1819 – 1865),
prozator și publicist. Autor de croniciteatrale și muzicale și al unuimemorial de călătorie, Excursiuni în
Germania meridională . Me morii
artistice, istorice și critice (1860).
Debutează literar în anul 1861, cunuvelele Mateo Cipriani și Slujnicarii
(devenită Neno ro cirile unui slujnicar
sau Gentilomii de mahala ). Tot în
1861 va publica și Friedrich Staaps
sau atentatul de la Schönbrunn .
Scrierea de tip ficțional apelează
la elemente de realitate tocmai pentrua da iluzia adevărului celor relatate.Literatura conține, într-o măsură maimare ori mai mică, elemente dinrealitate: creația literară este în to -talitate ficțiune, jurnalul, memoriile,
relatările de călătorie pot fi consi de –
rate texte de graniță , scopul autorilor
fiind să descrie cât mai fidel realitatea.Opusul ficțiunii , la același nivel con –
ceptual, este realitatea, care presu –
pune existență efectivă, obiectivă,verificabilă.
Verosimil – (it. verosimile , lat.
verosimilis , „ca și cum ar fi adevărat“ ,
„posibil“), termen care se aplică uneireprezentări pentru a-i sublinia ca -racterul plauzibil, credibil.
Înainte de text
Dicționar literar
82Ficțiunea literară >>>
Căciula de cazaciuc a cojocarului
subțire
…căciula cu roată a bogasierului• Diferența de rang era marcată, în
epoca fanariotă, și prin dimensiuneacușmei. Capitolul XV
Scene din viața socială
Zilele cele mai frumoase ale toamnei din anul 1817 își luaseră
zborul, împreună cu plăcerile ce procură ele locuitorilor României.Iarna se arătase cam de timpuriu și vântul de la miază-noapteîncepuse din vreme a sufla cu tărie acea răceală care amorțeștenatura, despoaie arborii și acoperă țarinele și orașele cu vălulîntristărei și al monotoniei.
Orașul București, atât de zgomotos și de capricios în zilele
noastre, nu era tot astfel în zilele lui Caragea.
Locuitorii săi din clasa de mijloc, deprinși de mult timp cu viața
orientală cea plină de lene și poezie, vara se adunau la grădinileBreslea, Barbălată, Cișmigiu și Giafer. Acolo fiecare isnaf sau cap defamilie își întindeau masa și, împreună cu casnicii și amicii, beau șimâncau; apoi începeau a învârtii hora strămoșească și danțurile celevesele, care se deosibesc foarte puțin de tarantela napolitană și careplac atât de mult poporului latin.
Era însă cu deosebire curios a privi comica gravitate cu care
oamenii din popor executau hora, danțul lor de predilecțiune.Provocarea la danț venea mai totdeauna din partea tinerilor;bătrânii stăteau răsturnați pe iarba verde, sub umbra cea deasă acopacilor, și fumau; dar cu încetul o atracțiune neînvinsă setransmitea în inima oamenilor de orice vârstă: jocul tinerimei, ca unelectrism, mișca pe bătrânii patroni; ei se sculau de pe iarbă, scoteaubinișele cele lungi, își sumețeau pulpanele de la anterie și searuncau cu exaltație în arena danțului. Era comic a-i vedea cu cegesturi și mișcări se sileau a dovedi junilor cum că nici bătrânii nusunt tocmai de lepădat.
Ișlicul cu patru colțuri al marelui terzi-bașa părea că reclamă
prioritatea nobleței asupra căciulei de cazaciuc a cojocarului subțire,care, la rândul ei, părea că dispreațuiește căciula cu roată abogasierului și calpacul de blană al armeanului ibrișimgiu.
Când trecea furia danțului, toată compania se punea iarăși pe
bere și pe mâncare și, spre a da veseliei un ton de galanterie maimare, ei completau orgia prin feluri de glume, turnând vin înișlicele bărbaților și în condurii femeilor și dându-și unii altora săbea, râzând și gesticulând ca niște nebuni.
În tot timpul acesta, lăutarii nu încetau a trage din viori și a
cânta din gură sau cântecele de amor pline de dulceață, destinate dea produce în inima ascultătorilor dor și înfocare, sau melodii dedanț, vesele și săltărețe.
Pe când însă tinerii și bătrânii de amândouă sexele se desfătau
precum arătarăm, copiii, adunați în mici grupe, îndopându-se cuciurechi, simiți cu brânză, alune prăjite și floricele de porumb șiadăpându-se mereu din donițele cu șerbet roșu și cu bragă, luau șiei parte la veselia obștească. Băieții azvârleau cu mingea și cuarșicele, iar fetele cele mici se jucau d-a ascunselea sau d-a baba-oarba, alergând ca niște căprioare prin iarba cea verde și moale, sprea prinde fluturi sau a culege flori.
3
83SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
…rochiile cele neprețuite…• grădinile Breslea, Barbălată, Cișmegiu
și Giafer – locuri de petrecere a timpului
liber, aflate în afara orașului de atunci.Mai cunoscute erau Breslea , amintită și
de Anton Pann și de Ion Ghica, aflată înzona actualului parc Ioanid, Grădina lui
Giafer , din vecinătatea Podului de
Pământ (Calea Plevnei de azi, spreFacultatea de Drept) și Cișmigiul ,
menționat prima oară la 1779, învremea domniei lui Alexandru Ipsilanti,dar a cărui înfățișare actuală sedatorează arhitectului pei sagist germanWilhelm Mayer, chemat la 1847 de cătreGheorghe Bibescu pentru a alcătuiplanul de înfrumusețare al tuturorgrădinilor orașului.Către seară, toate aceste grupe înveselite, bărbați și femei, după
ce își netezeau giubelele și trămiteau pe slugi înainte cu ploscile șicu blidele de mâncare, plecau pe la casele lor împărțiți în cete, dupăisnafuri sau meserii.
Așa trecea timul în sărbătorile verei; dar când venea epoca cea
monotonă a iernei, toți acești oameni stau închiși prin case, și serilecele lungi se petreceau în tăcere; abia dacă uneori se adunau maimulți la un loc spre a povesti ce se întâmpla în cercul restâns almahalalei, sau spre a juca între ei conțina, mariașul și curelușa.
Atunci însă, ca și acum, boierii și oamenii cu averi mari se
deosebeau foarte mult de popor în petrecerile lor.
Boierii se plimbau în calești și butci cu arcurile poleite, spre a se
deosebi de neguțători. Podul Mogoșoaiei și al Târgului de Afarăerau cele de căpetenie preîmblării ale boierilor. Mesele și petrecerilelor se făceau în familii mai multe adunate la un loc; rar se întâmplasă mănânce pe la grădini; dar și atunci preferau grădina lui Scufa,via Brâncoveanului din Dealul Spirii și grădina lui Belu, de laVăcărești, spre a nu da prilej norodului a surprinde vreo necuviințăa lor și a li se pierde printr-aceasta prestigiul.
Boierii cei tineri, din cauza strânselor relațiuni ce aveau cu
fanarioții și alți venetici depravați, contractaseră încă dupe atunci omulțime de viciuri, contrare cu totul modelului de viețuire aboierilor bătrâni. Sania mitologică a lui beizadea C. Caragea, făcutăîn forma carului lui Apollon, și cei șase cerbi ce o trăgeau, conteșulcel de postav alb blănuit cu samur de Mosca, hangerul cel semnatcu brilianturi și gugiumanul de samur cu fundul alb al acestuifrumos principe, precum și rochilele cele neprețuite, șalurile șiferegelele domniței Ralu întorsese atât de mult capul junilor boieriși cocoane încât de multe ori vindeau moșii de mare preț ca săimiteze luxul și strălucirea acestor principi răsăpitori. Răul poate căar fi fost mai mic dacă s-ar fi oprit aci; dar viața scandaloasă șidepravațiunea luând proporțiuni mari, infestară și demoralizarăpână la un mare grad societatea întreagă.
Din toate relele acestea, jocul de cărți fu acela care răspândi mai
mult demoralizarea; el sărăcea pe boieri și funcționari și-i îndemnala hrăpiri de tot felul.
Unul din cei mai mari desfrânați și risipitori din acei timpi era
postelnicul Andronache Tuzluz; el fura ca un tâlhar de codru șicheltuia ca un nebun. Mesele cele mai strălucite, seratele cele maiatrăgătoare, jocurile de cărți cele mai dărăpănătoare, care făceau sătreacă dintr-o pungă într-alta averea săracilor, toate acestea în casăla dânsul se petreceau. Arghira, Rozolina și Calmuca, Phrineele șiMessalinele de pe atunci ale Bucureștilor, erau stăpâne în casa lui,ce devenise adevărat mormânt al oricărui amor curat și statornic, aoricării credințe conjugale.
În ziua de 30 noiembrie, fanoriotul făcea în toți anii masă mare
și ziafet în onoarea sântului Andrei, patronul său. Ajuns în culmeafavoarei domnești, el voia, în anul în care am sosit cu povestireanoastră, ca serbarea să fie cât se putea mai strălucită. Cu acest scop,el aduse din Constantinopol tot ce se găsea acolo mai scump înpește, poame și vinuri, pe care unindu-le cu delicatețele gastro -nomice ale țărei: păstrăvi, mihalți și felurite alte mâncări fragede și
84Ficțiunea literară >>>
… un Ganimed…
• Podul Mogoșoaiei și al Târgului de
Afară – azi, Calea Victoriei și Calea
Moșilor. Se numeau poduri , deoarece
străzile mai importante ale Bucur -eștiului erau încă podite cu lemn, laînceputul secolului al XIX-lea. În timpul domniei lui Constantin Brân co -veanu, marile artere ale orașului sunt pavatecu grinzi de lemn, însă în mod mai sistematicși oarecum mai durabil. Primul pod, dintrecele patru, zise domnești, care din ordinuldom nitorului s-a podit cu bârne, a fost PodulMogoșoaiei, în 1682. Această arteră legaCurtea domnească a lui Brâncoveanu, dincentrul orașului, cu frumosul palat pe carel-a construit în 1685 în satul Mogoșoaia, cao reședință de vară și ca un scurt popas îndrumul spre Târgoviște. (George Potra,
Din Bucureștiul de ieri ) gustoase, pregătise de acea zi un ospăț care ar fi putut să ațâțe
dorințele chiar ale vestiților noștri străbuni în lăcomie Lucullus șiHeliogabal.
Timpul însă părea că contrariază înadins mania de lux și
opulență a fanariotului, căci la 30 noiembrie sufla cu tărie vântulcel de miazănoapte, aducând cu sine troiene de zăpadă deasă, careîntunecau, ziua la miaza mare, lumina soarelui; dar invitațiipostelnicului erau oameni de aceia ce nu se sperie de fiece lucru. Erade ajuns pentru dânșii să știe că în casa amicului lor vor găsi prilejde a comite trei sau patru din cele șapte păcate de moarte, și aceastaîi făcea să treacă prin ger și zăpadă.
Camera pregătită pentru primire și ospătare a invitaților era un
fel de salon pătrat, spoit cu var și în mijlocul tavanului cu un cercde flori arăbești, tot de var, lucrate în relief, dar fără gust, nicimăiestrie. Mobilierul se compune din două paturi cu scânduriînfundate, acoperite cu saltele și perne, peste care erau întinsemacaturi de lână de Brussa, cu ciucuri de Veneția pe margini. Lângăzidul despre grădină era un sipet mare, îmbrăcat cu piele decăprioară albastră și legat cu fir alb, iar deasupra lui era un altsipetaș mai mic, de lemn de nuc cu flori de sidef. În mijlocul camereiera un scaun de brad cu trei picioare, pe care erau puse patrusfeșnice de tumbac, cu lumânări de seu într-însele, și o perechemucări de alamă, cu care o țigancă frumușică lua din când în cândmucul lumânării, ca să dea mai multă lumină.
În fine, pe la 12 1/2 ore turcești începură invitații a sosi. Cel
dintâi care sui scara caselor lui Andronache fu hatmanul CostacheCărăbuș, june frumușel, dar fără spirit, depravat până la măduvaoaselor, amic intim și părtaș al tuturor desfrânărilor lui beizadeaCostache. După dânsul veniră spătarul Dimache Pingelescu, om cese silea cât putea să nu demință pronumele său, cămărașul StamateBirlic, clucerul Ioniță Măturică, paharnicul Dimitrache Mână-lungă și baronul Nichita Calicevschi. Mai în urmă de toți veni șibeizadeaua, întovărășit de treti-logofăt Iordache Zlatonit, un omfoarte cunoscut pe timpii aceia prin spiritul său satiric și plin deoriginalitate. După ce mosafirii se așezară pe cele două paturi, oțigancă bine îmbrăcată și purtând o scurteică îmblănită, cu gulerulrădicat în sus, se prezintă înaintea lor cu o tavă plină de dulcețe detot felul; după dânsa venea altă țigancă țiind o tavă cu o mulțime depăhăruțe cu vutcă de izmă și câteva farfurii cu migdale curățite șicu năut prăjit. Îndată apoi intră cafengiul boierului, îmbrăcat cu unmintean de postav negru, cusut cu fir, dar fără mâneci spre a lăsa săse vază brațele sale albe prin cămașa de borangic subțire și refecatăcu bibiluri; mijlocul lui, zvelt și mlădios, era încins cu un șal demătase vărgată, ale cărui extremități atărnau cu grație pe șoldul celstâng al piciorului; poturii săi de postav vișiniu, cu turiecii de fir;imeneii cei stacijii și fesul cel roșu cu fundă de ibrișim negru, așezatpe cap cu cochetăria cea minunată a fanarioților făceau din acel juneservitor un Ganimed care ar fi putut ațâța gelozia vechilor zei dinOlimpul lui Omer. El venea cu o tavă de argint în mână, pe careerau depuse, în zarfurile lor de filigram, mai multe feligeme pline deo cafea de Arabia spumoasă și parfumată; după dânsul intrăciubucciul cu ciubucele de antep și de iasomie, din ale căror lulele
3
85SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
• beizadea C. Caragea, domnița Ralu –
copiii domnitorului Ioan Caragea• sania mitologică a lui beizadea C.
Caragea, făcută în forma carului luiApollon – aluzie la carul tras de lebede,
dăruit de Zeus nou-născutului Apollo.• Frineele și Mesalinele – Frineea:
faimoasă curtezană în Grecia antică, tipal trufiei și lăcomiei; Messalina: soțiaîmpăratului Claudius I, celebră pentrulăcomia, cruzimea și desfrâul său. Aici,cu sensul de femei de moravuri ușoare,desfrânate.• Lucullus și Eliogabal – Terentius Varro
Lucullus, general roman și Varius AvitusBassianus Elagabalus (Heliogabalus),împărat roman (218 – 222 d. Hr.), vestiți înantichitate pentru luxul exorbitant încare au trăit. • pe la 12 1/2 ceasuri turcești – două
după-amiaza.• Ganimed – Ganymedes, tânăr păstor
frigian răpit de Zeus și adus în Olimp,unde a devenit paharnic în locul zeițeiHebe.antep, s.m. – vișin turcesc.
beizadea, s.f. – fiu de domn.
bibiluri, s.n., pl. – dantelă lucrată cu acul, aplicată la guler, la
mâneci sau la poalele cămășii.bogasier, s.m. – negustor de articole de manufactură, în special
de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. cazacliu, s.m.- negustor cazac, care făcea comerț cu vinuri,
blănuri etc. între Ucraina și Țările Române.ciocoi, s.m.- parvenit din rândul arendașilor, vătafilor etc.
(termen de dispreț).ciubucciu, s.m. – slujitor care avea însărcinarea să umple și să
aprindă ciubucul domnului și al boierilor.ciurechi, s.n. – plăcintă cu brânză.
conteș/ contăș, s.f. – haină bărbătească, de obicei îmblănită, scurtă
până la brâu.conțina/concina, s.f. – joc de cărți.
curelușă, s.f. (diminutiv al lui curea) – joc care consta în
ascunderea unei curelușe și ghicirea persoanei care a ascuns-o.a englandisi, v. – a petrece, a se amuza.
feligene/ felegean, felegene, s.n., pl – ceașcă (turcească) de cafea,
neagră, fără toartă.feregea, s.f. – văl cu care femeile musulmane își acoperă fața;
hobot.gugiuman, s.n. – căciulă de samur purtată de domn și de boieri,ca semn al demnității lor.ibrimișiu , s.m. –fabricant sau negustor de ibrișim (fir de bumbac
sau de mătase întrebuințat la cusut sau la brodat).iminei, s.m. – pantofi de modă turcească, cu vârful ascuțit.împlute afânat cu tutun de cel mai ales ieșeau nori de un fum
mirositor. Intrarea succesivă a acestor servitori forma o prezentarepitorească; cunoscând foarte bine regulele ierarhiei, ca slugi de casămare, ei se duceau mai întâi la beizadea Costache, apoi gradat la toțiceilalți, și-și împlineau datoriile cu eleganță și exactitate.Terminându-se ceremonialul cafelei, mosafirii, ca oameni în treburi,începură a vorbi politică și a discuta despre pravilile ce se pregăteaupentru țară de către principele Caragea și consilierii săi; darbeizadeaua, voind să spargă acea conversațiune a cărei seriozitateascundea numai minciuni și lingușiri ce-l făceau să caște de urât,zise o dată:
–Ia ascultați, boieri! La ce am venit noi oare aici? Să punem țara
la orându ială sau să ne veselim? Lăsați treburile țării pe seama tată-
meu și a sfe tnicilor lui și aideți să bem și să mâncăm!
Apoi, întorcându-se către stăpânul casei, zise:–Andronache, zi băieților să puie masa!
–Numaidecât, măria-ta! răspunse fanariotul cu obicinuitul său
aer de înjosire. Iar până atunci, măria-ta și domnialor cinstiți boieri,treceți în odaia cealaltă și vă englendisiți după plăcere.
Dicționar cultural
Dicționar
86Ficțiunea literară >>>
Zilele cele frumoase ale toamnei din anul 1817…
1.Precizează tema capitolui al XV-lea.
2.Acțiunea romanului este plasată în ultimii ani ai dom –
niilor fanariote. Identifică în text informații care să-ți per -mită să demonstrezi acest fapt.
3.Descrierile pot conține și ele, camuflați, indici de timp.Selectează pasajele care conțin descrieri ale vestimen ta -ției, în epocă.
4.Selectează pasajele care conțin descrieri ale mobilierului.
5.Identifică situații/ personaje pe care le consideri aaparține universului fictiv, al literaturii.
6.Identifică situații/ personaje pe care le consideri aaparține realitatății acelor timpuri.
7.Care consideri că este motivul integrării în text a minu -țioaselor descrieri de mobilier, de îmbrăcăminte, al pre -zenței unor personalități istorice? Alege dintre urmă toa -rele variante și argumentează-ți opțiunea:
•să facă descrierea mai plăcută;
•să ofere cât mai multe detalii despre epocă;
•să creeze cititorului iluzia realității întâmpărilor povestite.
Timpul liber
1.Selectează pasajele în care este descris modul cum petreceau
timpul liber locuitorii din clasa de mijloc.
2.Grupează aceste petreceri în funcție de vârsta, meseriile șirangurile participanților la aceste petreceri.
3.Caracterizează, printr-un singur cuvânt, atitudinea nara -torului față de petrecerile locuitorilor din clasa de mijloc.mariaș, s.f. – joc de noroc în care trebuie ghicită partea pe care
cade o monedă aruncată în sus (rișcă).mintean, s.n. – haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, de
obicei împodobită cu găitane.poturi, s.m., pl. – pantaloni largi în partea de sus și strânși pe
pulpe.simiți, s.m., pl. – un fel de covrigi făcuți din cocă moale și
presărați cu semințe de susan.sipet, s.n. – cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac
boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sauobiecte de valoare.terzi-bașa, s.m – staroste de negustori.
tumbac/ tombac, s.n.– aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică.
turieci/ tureatcă, turetci, s.f, pl. – un fel de ciorap fără talpă, făcut
din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până lagenunchi.zarf, s.n.–suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea
felegenul sau paharul de ceai.
hatmanul Cărăbuș
Explorarea textului
3
87SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
1.Rezumă textul, în 20 – 25 de rânduri.
2.Imaginează-ți următoarea situație: Ești terzi-bașa și dorești
să obții o micșorare a taxelor datorate întreținerii străzii pecare locuiești. Redactează o cerere respectând toate con -ven țiile acestui tip de scriere, utilizând informații din textullui Nicolae Filimon: formule de adresare și finale, numede persoane sau de străzi, ranguri boierești, date calen -daristice, cuvinte/ structuri potrivite momentului istoric.
3.Scrie un text dialogat de 6 – 8 replici, având ca personajepe beizadea C. Caragea și pe gazda sa, Andronache Tuzluc,în care să folosești formule adecvate de adresare, de men -ținere și de închidere a contactului verbal.
4.Exprimă-ți opinia, într-un text de 20 – 30 de rânduri, despremodul de petrecere a timpului liber descris în Scene de viațăsocială. Subliniază, în textul tău, toate cuvintele/ structurilepe care le consideri a fi adecvate exprimării unei opinii.
5.Completează spațiile punctate cu numele tipului depersoană potrivită pentru fiecare dintre următoareleformule de adresare: tanti – ………; nene – …….; meștere -………; bade – ………; întunecimea ta – ………….; luminățiata – ………; excelență – ………; părinte – ……..; mă – ………;țâcă – ………..; bre – …………; copile – ……………; frate -………….
6.Selectează acele formule pe consideri că le-ai putea între -buința într-o conversație.
7.Descrie oral contextul pentru fiecare caz în parte.
8.Explică motivele pentru care nu consideri că ai putea folosicelelalte formule de adresare. 4.Argumentează-ți opțiunea.
5.Selectează pasajele în care este descris modul cum petre -ceau timpul liber boierii și oamenii cei cu averi mari.
6.Caracterizează, printr-un singur cuvânt, atitudinea nara to ruluifață de petrecerile celor avuți. Argumentează-ți opțiunea.
Discutați, argumentați
1.Formulele de adresare sau de referire pot oferi informații
utile despre partenerii de dialog. Selectează două – treiastfel de formule pentru a observa cum variază ele înfuncție de vorbitor și de cel căruia acesta i se adresează.Descrie raporturile dintre personaje, ținând seama numaisugestiile oferite de aceste formule.
2.Comportamentul personajelor (fictive sau reale) ți se pareverosimil? Discutați între voi și argumentați.
3.Discutați și comparați cele aflate despre acele timpuri culumea de azi. Cum vi se pare modul de viață descris: maiplăcut ca acela din zilele noastre, mai incomod/ mai puținplăcut, de neînțeles, inacceptabil, plictisitor, ciudat? Putețipropune și alte variante.
????????????????????????
Evaluare curentă. Aplicații
88Ficțiunea literară >>>
1.Extrage din ziare, reviste, broșuri etc. 5 – 6 anunțuri pu –
blicitare și grupează-le pe două categorii: cele mai inge -nioase – cele mai neinspirate.
2.Alege unul dintre cele pe care le consideri interesante șimotivează-ți opinia într-un scurt text.
3.Alege unul dintre cele neinspirate și modifică-l astfel încâtsă merite a fi plasat alături de cele din prima grupă. Poțiadăuga desene, poți folosi culori, poți varia caracterul lite -relor etc. 9.Alege unul dintre aceste câmpuri semantice și, folosind toțitermenii din coloana respectivă, scrie câte o descriere demaximum 10 rânduri al cărei scop să fie mai întâi de ainforma, iar apoi, de a amuza.
10.Indică două diferențe pe care le consideri a fi cele maiimportante, între cele două tipuri de texte.
11.Descrie, într-un text de circa o pagină, o amintire plăcută/neplăcută din ultima vacanță de vară.
12. Citește cu atenție următorul anunț publicitar:
Ofertă specială – Vacanță – Vacanță – Vacanță
(numai în limita locurilor disponibile)!!!
Valea Prahovei, de la 4 zile în sus, tarife de la 100000 de lei pe noapte*,
peisaj de vis, cazare în vilă de lux, tot confortul, personal calificat,solicitudine, competență. Pentru rezervări, contactați-ne urgent lanumărul de telefon (021)250…..… sau la adresa www.excursii.ro
* fără taxe
a.Indică două motive care te-ar putea determina să-ți rogi
părinții dă dea curs Ofertei, ținând seama numai deinfor mațiile din textul de mai sus.
b.Indică două informații pe care le consideri utile pentru
un eventual client și care lipsesc din cuprinsul Ofertei.
c.Exprimă-ți opinia despre motivul pentru care nota de
subsol a Ofertei (* fără taxe) este scrisă cu litere mai micidecât restul textului.
13.Imaginează-ți următoarea situație: Ești proprietarul uneipensiuni/ case de vacanță și dorești să-ți faci cunoscutăoferta turistică pentru sezonul de vară/ iarnă. Scrie un anunțpublicitar de 5-10 rânduri potrivit acestei cerințe.
14.Imaginează-ți următoarea situație: Ești editor și dorești săfaci reclamă romanului Ciocoii vechi și noi de NicolaeFilimon, pe care l-ai tipărit de curând. Realizează un textpublicitar de maximum zece rânduri, al cărui scop să fiede a stârni interesul cititorilor.
15.Imaginează-ți următoarea situație: Ești distribuitor de carteși dorești să faci cunoscută librarilor apariția romanuluiCiocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, sperând ca aceștiasă ți-l comande. Scrie un text de maximum zece rânduri,al cărui scop să fie de a informa.
Dincolo de text
89SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
Limbă și comunicare
EXPRIMAREA ORALĂ
Monologul (vorbire neîntreruptă a cuiva, care nu are în mod obligatoriu
un destinatar prezent sau precizat; vorbire cu sine însuși). În monolog
accentul cade pe vorbitor, iar referirile la situația de comunicare sunt puține.
Tipuri de monolog
•Descrierea orală este o modalitate de expunere constând din reprezentarea
unor obiecte, peisaje, fenomene sau personaje prin intermediul limbajului.Între mărcile descrierii se pot aminti: frecvența adjectivelor și a verbelor la
prezent și imperfect indicativ, prezența figurilor de stil , existența unui ritm
particular (diferit de cel al povestirii) datorat prezenței enumerării etc.
•Tehnici ale monologului eficient în adecvarea la situația de comunicare
(auditoriu, context).
– alegerea tipului de limbajul (formal, informal) trebuie să ții seama de
auditoriu (vârstă, numărul persoanelor, relația dintre voi, competențavoastră în domeniul abordat etc.), dar și de contextul în care realizezicomunicarea (în clasă, în afara clasei, în fața unor martori etc.). Esteimportant să urm ărești reacția auditoriului pentru a-ți modifica discursul
în funcție de aceasta.
– elemente nonverbale (gesturi, mimică, poziția corpului) și paraverbale
(tonalitate, accent, pauze în vorbire, ritm)
Este bine să acorzi atenție egală atât comunicării verbale cât și celei non –
verbale și paraverbale, evident, ținând seamă de auditoriu și de context.Așadar, privirea trebuie să caute ochii persoanei căreia i te adresezi; dacă suntmai multe, este preferabil să privești alternativ spre fiecare; tonalitatea, ritmulvorbirii pot ajuta la sublinierea unor afirmații pe care le consideri importante;trebuie să te asiguri că intensitatea vocii nu este supărătoare pentru cei dinjur sau, dimpotrivă, nu produce disconfort prin tonalitatea scăzută.
1.Încercați următoarea „experiență”:
a.Doi dintre voi vor descrie oral, pe rând, în fața colegilor, distracțiile co –
piilor de la începutul seco lului al XIX-lea, folosind, în măsura posibi -lului, limbajul epocii și informațiile din textul lui Nicolae Filimon.
b.Ceilalți vor urmări cu atenție monologul fiecăruia și vor nota pe caieteobservațiile privind:
– adecvarea la situația de comunicare (contextul, adaptarea/ modificarea
discursului în funcție de reacția ascultătorilor, durata);
– alegerea tipului de limbaj (formal, informal);- elementele nonverbale și paraverbale ale comunicării (gesturi, mimică,tonalitate, ritmul vorbirii etc.).
c.În final, comparați, pe baza observațiilor notate, cele două descrieri șitrageți concluzii în legătură cu eficiența comunicării, în fiecare caz în parte.Aplicații
90Ficțiunea literară >>>
2.Grupați-vă în perechi și descrieți partenerului un peisaj/ obiect/ fenomen
astronomic neobișnuit pe care l-ați observat.
Tipuri de monolog
•Argumentarea orală are ca finalitate demonstrarea unei opinii. Acest fapt
presupune, de regu lă, parcurgerea următorilor pași: 1. emiterea ipotezei; 2.motivarea ipotezei; 3. concluzia.Indiferent de opinia exprimată, este indicat să întrebuințezi, cu precădere, verbe– a crede, a considera etc.; adverbe de mod – posibil, probabil, desigur etc.; cuvinte/
structuri cu rol argumentativ – pentru că, încât etc.; conjuncții coordonatoare
conclusive – deci, așadar , prin urmare . Alte cuvinte/ structuri recomandate a fi
întrebuințate într-o argumentare: în primul rând, în al doilea rând etc. (pentru a
marca succesiunea argumentelor), trebuie să admiți că, este greu de crezut că (în
cazul în care se apelează la fapte care țin de experiența nemijlocită aascultă torului).
• Tehnici ale monologului eficient
– adecvarea la scopul comunicării (argumentare/ persuasiune)
În pregătirea monologului trebuie să ai în vedere scopul urmărit, în acest caz,
argumentarea/ persuasiunea. Pentru a spori eficiența argumentării, este bineca numărul ideilor pe care dorești să le dezvolți să nu fie prea mare. Deasemenea, este mai eficient să-ți ordonezi argumentele de la cele „puternice“spre cele „slabe“. Este important, de asemenea, să încerci să preîntâmpinieventualele contraargumente ale partenerului, anticipându-le prin formule detipul: eu știu că…, dar cred că…; fără îndoială că…, însă…
1.Care anume dintre toate acele distracții te-ar tenta și pe tine, azi, și de ce?
a.Doi dintre voi își vor argumenta oral, pe rând, opțiunea.
b.Ceilalți vor urmări cu atenție monologul fiecăruia notând pe caiete obser –
vațiile privind:
– parcurgerea pașilor care presupun demonstrarea unei opinii;- folosirea limbajului adecvat exprimării opiniei;- calitatea argumentării/ eficiența persuasiunii.
c.În final, comparați, pe baza observațiilor notate, cele două „discursuri“
argumentative și trageți concluzii în legătură cu eficiența comunicării,în fiecare caz în parte.
Tipuri de monolog
•Povestirea/ relatarea orală este o modalitate de expunere prin care se prezintă
o înșiruire de întâmplări. Condițiile obligatorii ale povestirii/ relatării sunt:existența unei succesiuni a evenimentelor, așadar a timpului ; prezența unei
acțiuni unitare; plasarea evenimentelor relalate într-un cadru spațio-
temporal .
1.Încercați aceeași „experiență” ca la exercițiul 1, dar de data aceasta povestind
o întâmplare distractivă legată de propria experiență. Ceilalți pași, a., b.,
c., vor fi identici.Aplicații
Aplicații
3
91Modulul 3
1.Scrie zilele săptămânii în ordinea „cea mai neplăcută“/ „cea
mai plăcută“, din punctul tău de vedere.
2.Motivează alegerea extremelor.
3. Descrie oral modul cel mai plăcut în care îți imaginezi că
ai putea să petreci timpul liber, la sfârșitul săptămânii. Adevenit vreodată visul acesta realitate?
REPAUSUL DOMINICAL
de I.L. Caragiale
Scrisă la persoana I, schița conține relatarea comică a modului
în care personajul-narator, nenea Iancu a petrecut așa de frumos
alături de câțiva amici foarte plicitisiți de repausul duminical . Textul
se compune dintr-o succesiune de dialoguri, al căror rol este dea sugera creșterea treptată a bunei dispoziții a celor șase amici,întreruptă de scurte inserturi descriptive. Titlul este înșelător, căcipetrecerea începe într-o joi, pe 21 mai, de ziua Sf. Împărați
Constantin și Elena. Sărbătorile și duminicile par însă la fel de anoste
din cauza lipsei de activitate din oraș. Tocmai de aceea, prietinii se
vor hotărî să lucreze și o vor face vreme de cinci ore fără-ntrerupere
și apoi încă alte ceasuri, multe, până a doua zi spre seară. În fond,textul se dovedește a nu fi altceva decât ilustrarea comică a tezeiexprimate chiar în primul aline at și anume că petrecerile cu mult
înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele încinseașa din întâmplare, pe negândite, aproape totdeauna izbutesc frumos…Dar, să nu uităm, afirmă naratorul, petrecerea nu este ceva atât de
neserios cum spun câțiva înțelepți, unii ursuji și alții fățarnici.
Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine;
câtă vreme, cele încinse așa din întâmplare, pe negândite, aproapetotdeauna izbutesc frumos…
De ce oare? – De ce, de nece – nu trebuie să ne batem mereu capul
să filozofăm, să tot căutăm cauză la orșice… Destul să constatăm cumse petrec lucrurile, și din constatarea asta să tragem învățătura că: nicila petreceri de mult puse la cale să nu mergem cu prea mari închipuiride veselie, și nici să stăm la îndoială când, pe negândite, ni se ivește prilejde petrecere; să mergem cu voie bună, dacă n-avem altă treabă mai serioasăde făcut – zic mai serioasă, fiindcă, în viața noastră scurtă și trudită,nici petrecerea nu e ceva atât de neserios cum spun câțiva înțelepți, uniiursuji și alții fățarnici.
Așa cel puțin gândesc eu, și de aceea am petrecut așa de frumos
alaltăieri noaptea.
Joia trecută, 21 mai, neavând treabă, mă plimbam încet pe Calea
Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceea de calești, birji,automobile – ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!… cum rar se vede chiarîn orașele cele mai prospere – și mă gândeam: cine or fi aceia care auscornit de la o vreme că-n țară e sărăcie, că s-a scumpit traiul și că suntemamenințați de o criză agricolă? ce moftangii!
…mă plimbam încet pe Calea
Victoriei…
•…mă plimbam încet pe Calea Victoriei :
calmul personajul narator contras -tează cu plictiseala exasperată aamicului Costică.
Înainte de text
Puncte de reperSCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI
92Ficțiunea literară >>>
• Nu le trebuie și lor o zi de odih nă?
Remarcă modul diferit în care ceidoi percep comportamentul oră -șenilor în zilele de sărbătoare.
…în dreptul lui Capșa…
Toate prăvăliile cu obloanele
lăsate…
• …în dreptul lui Capșa … Casa Capșa,
celebru hotel, cofetărie și cafeneafondată în anul 1852 de frațiiaromâni Vasile, Anton, Constantinși Grigore, elevi ai celebrului cofetarfrancez Boissier, pe Podul Mogo -șoaiei (azi Calea Victoriei)
• …la Iordache, în Covaci – cunoscut local
de petrecere, situat în centrulBucureștiului, pe strada Covaci.Pe când gândeam așa, iacătă, dau piept în piept cu amicul meu
Costică Parigoridi – care, contrariu felului său cunoscut de toți, areacum aerul unui om prea puțin vesel.
– Monșer – îmi zice – nevastă-mea s-a dus la țară cu copiii, la neamu –
rile ei, tocmai în Muscel… Eu n-am vrut să merg… mai întâi, mi-a fostlene să mă scol așa de dimineață; și pe urmă, drept să-ți spun, nu-mi placpetrecerile patriarhale; eu sunt orășean; mie-mi place orașul… dar… nuduminicile și sărbătorile. N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un orașmare în zilele de repaus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate capleoapele în somn… Ce somn!… Peste tot închis!… Să vrei să te spânzuri,n-ai de unde să-ți cumperi un ștreang… Lipsa asta de activitate, de viață,de mișcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage și pe mine la somn; șinu pot dormi măcar – parcă sunt în stare de insomnie… Și când mai vădși toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învârtindu-și roatele cu cauciuc în neștire, îmi vin fel de fel de idei… primejdioase…De un ceas umblu să dau de un prietin… parcă toți au intrat în pământ!
– Iată, m-ai găsit pe mine, îi zic eu.– Bine că te-am găsit, nene Iancule! Afurisit să fie repausul duminical!– Dragă Costică, recunosc, în adevăr, că un oraș mare în repaus
dominical nu este așa de frumos ca în plină activitate; și mie-mi faceaceeași penibilă impresie ca și ție… Decât, ia să ne gândim și la oameniicare muncesc, o săptămână întreagă, de dimineață până searatârziu… Nu le trebuie și lor o zi de odihnă?
– Da, răspunde amicul meu, dar în loc să se odihnească, își fac bășici pe
tălpi umblând toată ziua gură-cască, și seara cad morți de oboseală.
– Bine; dar s-au recreat… au petrecut…– Da! s-au îmbătat!– Dar ce să facă?… să citească psalmii proorocului David?… Și
pe urmă, dă-mi voie să-ți spun că-mi pare rău să aud de tine, spiritmodern, suflet așa de uman, vorbind astfel despre lumea muncitoa re…și asta numai de necazul urâtului… Să presupunem că se-mbată șipoporul… Ei! și?… parcă…
– Înțeleg ce vrei să zici!– …Ei! apoi?– Nu știu, monșer; dar sunt plictisit ca un cățel pe care stăpânul
l-a uitat încuiat în casă… Îmi vine să urlu de urât… Ai treabă?
– Deloc.
– Unde mănânci astă-seară?– Indiferent.– Vrei să mâncăm împreună?– Mai ales.– Unde zici?– Unde poftești.Pornim amândoi la vale. Pe drum, Costică, privind la obloanele
prăvăliilor, bombănește mereu… În dreptul lui Capșa, întâlnim pe altprie ten; îl luăm, fără vorbă multă, ca de rechiziție; la răspântiabulevardu lui, încă doi; îi înhățăm; în dreptul legațiunii rusești, încăunul e prizonier… Curios lucru! Toți foarte plictisiți de repausulduminical; și cu cât banda sporește, cu atât dispare plictiseala! Toți șase– oameni de condiție frumoasă în societate – ajungem, aproape binedispuși, la Iordache, în Covaci.
Sus, pe terasă…
– Domnilor – zice Costică – trebuie să știți că, grație întâmplării
fericite că v-am întâlnit, mi-au fugit din minte niște idei foarte negre…
3
93SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
• Universul – cotidian bucu reș tean,
foarte cunoscut la începutul sec. al XX-lea, condus de Luigi Cazzavillan
• Sf. Împărați Constantin și Elena –
Sărbătoare religioasă, în 21 mai.
• …necăzând sub prescripțiile repausului
dominical… : pentru că este rentier
și nu muncește niciodată!
• …la Șosea… – Șoseaua Kiseleff,
principala zonă verde a orașuluipână azi, și loc de promenadă.
• Ajungem la Lăptărie. Plin. Evident, tot
cu ,,muncitori“!
Ajungem jos, unde moțăie câțiva
birjari…Dacă, adineaori, nu-ntâleam pe nenea Iancu, mergeam, cum eram de
plictisit, drept la gară, să mă arunc subt roatele primului tren la-n -demână. Vă mulțu mesc… Sunteți salvatorii vieții părintelui copiilor soției
mele, care era să citească mâine, la Câmpulung, în Universul , încă o nouă
tragică sinucidere la stația B.M.!… Ei bine, faptul acesta, că, din fericire,v-am întâlnit, combinat cu faptul, nu mai puțin fericit, că astăzi este ziuamea onomastică, sf. Împărați Constantin și Elena, ne obligă: pe mine să vărog, iar pe dv. să primiți, a face eu cinste astă-seară.
Îl sărutăm cu toții și, care mai de care, îi urăm:– La mulți ani, Costică! Cu noroc, sănătate și veselie!.. Și cinstit
socru, dragă Costică!
Pe urmă, din parte-mi, îi cer scuze că am uitat să-l felicit, fiindcă,
necăzând sub prescripțiile legii repausului dominical, nu țin niciodatăsocoteala sfinților.
Costică se-ntoarce-n loc și deodată, vesel ca totdeauna, strigă:– Băiete! aperitive, lista și răcitori în lege! să vie!Știu c-am petrecut!Ce chef!… și, dacă trebuie să fim drepți, Costică a plătit de două
ori petrecerea improvizată – și cu bani și cu spirit – ce vervă!… Dincând în când, constatând că lăsăm ,,să se răcească“ paharele noastrepline, ne strigă, ridicând pe al său:
– Jos repausul dominical!… Să lucrăm!… lucrați, domnilor!Iar noi împărtășind părerile lui, lucrăm cu stăruință… Ce activitate! Cinci ore fără-ntrerupere, pe nerăsuflate… Cam pe la deșteptatul rândunicilor – țal!… Aperitive, 18; baterii, 8;
șampanii, 12, și 22 pachete de regale… și 5 rânduri de marghilomane.
Foarte – cum m-aș putea exprima în termeni mai aleși, adică mai
potriviți? – foarte… gata… coborând frumos, însă pe tăcute – nu otăcere lugubră, totuși solemnă… Ne reculegem.
Ajungem jos, unde moțăie câțiva birjari, pândindu-și prada
matinală; ne oprim puțin să aspirăm până-n adânc praful sănătos ridicatspre firmament de târnul municipal.
Costică, după o sforțare eroică întreabă:– Un'e me'gem?Noi medităm un moment… Eu ridic din umeri… Ceilalți, ca și mine. – Bi'jar! Și, câte doi, câte doi, binișor, ne-am așezat frumușel în trei birji.
Eu cu Costică pornim în frunte… Zic, eu acuma, lui Costică:
– Un'e me'gem?Costică ridică din umeri, și pe urmă mă sărută; îi plătesc prompt
cu aceeași monedă.
Din Covaci, apucăm la dreapta-n sus pân Șelari; din Șelari, apucăm
la dreapta pân Lipscani; din Lipscani, la stânga – și Costică mă sărutăși zice:
– Eș' du'ce, 'ne Iancule!– Sân' tu 'tă, Co'tică!– Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!Și râzi… Și, dând să mă pupe încă o dată, nu știu cum face, că-mi
ridică pălăria, care-mi zboară afară din trăsură, înapoi spre Iordache.
– Bi'jar!… pă'ria l'nea Iancu!Oprim… Birjarul mi-aduce pălăria. Costică mi-o pune pe cap…
mai îndesat… ca să nu-mi zboare… Și râzi… Și ne pupăm du'ce…
Dar unde ne aflăm? Pe bulevarvul Colței, aproape de Piața Victoriei.– Une'e me'gem, mă, 'mboule?…știi? întreabă Costică pe birjat.
94Ficțiunea literară >>>
• …în toiul halei… – Halele Cen trale din
Piața Mare sau Piața Bibescu Vodă,demolate în anul 1986 din ordinullui Nicolae Ceaușescu, datau din1872. Zona a fost, până înmomentul demolării, principalulvad comercial al Capitalei.
…cei patru amici…
• Efectele nenorocite ale repausului
duminical sunt, evident, altele decât
cele descrise în prima parte atextului: atunci fusese vorba deplictiseala amicilor, acum, de bețiatipografului. Comicul situației rezultătocmai din modul diferit în care estepercepută una și aceeași situație:ceea ce este considerat un viciu încazul celorlalți, devine uncomportament perfect acceptabil încazul vorbitorului.• Aerul de la Șosea, șampania la botul
calului , cafeaua tare, își fac efectul:
de acum limba se dezleagă șicomunicarea revine ,,normală“ .– La Lăptărie, conașule; cum să nu știu?
– E 'mb'avo! îi răspunde Costică; și pe urmă cătră mine: auzi ce
ide' f'umoasă a-vut 'mbou!
Dar celelalte două birji nu se văd în urma noastră.– Ne-a t'ădat, ca niște lași, 'ne Iancule!Aerul de la Șosea ne face mult bine. Ajungem la Lăptărie. Plin! Acolo, cei patru amici, care au sosit, prin Calea Victoriei, înaintea
noastră, ne așteaptă; ei nu puteu crede că i-am trădat ca niște lași.
Câte un pahar de șampanie, la botul calului! – etc.!!! etc.!!!! Să se facă ziuă… Rândunelele au și plecat la vânătoare… Reintrăm
în Capitală, în căutarea unui jvarț cu cognac fin… Am găsit…
Ciudat efect face cafeaua tare!… Ni s-a dezlegat limba… Ieșim…
E lumină mare… O aglomerație… Un accident?… Să anunțămSalvarea!… Ne apropiem…
Un cetățean șade jos pe marginea trotuarului și nu vrea să se scoale,
cu toate insistențele sergentului.
– Ce e? întreb pe sergent.– E repaosul dominical, domnule: nu mai poate umbla; trebuie să-l
ridic de-aici, să nu-l calce vreo trăsură… Haide, sus!
Și dă să-l ridice; cetățeanul se lasă greu din balamale, scapă din brațele
omului ordinii și se așează iar la loc. Îl privesc de aproape… Îl cunosc… esteun excelent culegător tipograf, om în vârstă și foarte cumsecade. Zic:
– Scoală, monșer, nu face pentru d-ta să te dai în spectacol… ești
om serios, tată de familie…
– Ba, pe tat-tu! răspunde el.– Îmi pare rău – adaug eu – că n-ai înțeles bine morala mea…– Ba am înțeles; dar vorba mea e: unde găsim noi acuma ciorbă de burtă?– D-tale ți-ar trebui acuma un jvarț cu cognac fin… nu știi ce bine
ți-ar face!
– Moft!… Am băut jvarț la Comșa… ciorbă de burtă! n-auzi?Dar Costică, foarte-ncântat de vorbele acestea, zice: – N'ne Iancule, schembea, ca'va s'zică?… Știi că are o idee
frumoasă! hai la o schembea!
L-am suit pe cetățean în birjă și am pornit la piață. Pe drum
cetățeanul dormea strajnic în brațele lui Costică.
– Uite la el, în ce hal! zice Costică… Uite, domnule, efectele
nenorocite ale repausului domenical!
– Dragă Costică – zic eu – oricum, lumea noastră are nevoie și de
asta, de repaus domenical, după atâta trudă… Și mai la urmă, toți,toți suntem niște… stricați.
Și cu toții ne-am dus prin urmare să ne dregem lângă hală.Adevărul e că schembeaua dreasă bine cu puțin ardei roșu, este la
ocazie, superioară cafele cu cognac fin – drege… lucru mare!
– După schembea, pe la șapte de dimineață, în toiul halei, luăm seama
că amicul nostru, culegătorul, a dispărut dintre noi.
– Ne-a trădat, zice Costică; amicul d-tale este un laș! Dar n-apucă să isprăvească vorba, și iată iar amicul meu, spălat și
dichisit, cât s-a putut mai bine… a fost la bărbier…
– Ei! acuma, unde mergem? îl întreabă Costică.– Eu – răspunde omul nostru – mă duc la atelier… După repausul
dominical, începem la șapte… Sunt șef de echipă, nu pot să fac blau.
S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviință, ne-a mulțumit
frumos, de cinstea ce i-am făcut și a plecat la treaba lui.
Noi – am dejunat – mai devreme – la Lăptărie – până seara.
3
95Modulul 3
aperitiv, s.n. – băutură alcoolică consumată înainte de masă
(pentru a stimula pofta de mâncare).baterie, s.f. – un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună.
a face blau, expr. – a lipsi, a trage chiulul.
jvarț, s.n. – cafea neagră, tare.
marghiloman, s.n. – cafea turcească fiartă cu rom sau cu coniac.
mitocănime, s.f. – mulțime de mitocani (de la mitocan + suf. –
ime, om cu comportări grosolane, vulgare, bădăran).moftangiu, s.m.- (Fam.) om neserios pe care nu se poate conta,
flecar (și șmecher).monșer, s.m – (Franțuzism fam.) termen familiar cu care o
persoană se adresează unui bărbat.schembea, s.f. – ciorbă de burtă.
Monolog interior – formă de enunț
care nu se pronunță cu glas tare, fărădestinatar adresat, aparținând unuipersonaj. Se ca rac te rizează prin:tendința folosirii timpului prezent și apersoanei I, prezența unor verbe de
gândire (a gândi,a cugeta, a judeca, a
chibzui, a reflecta, a medita etc.) sau
dicendi (a zice, a spune, a grăi, a vorbi, a
se adresa etc.), a adverbelor de întărire,
a exclamațiilor, a intero- gațiilor etc.
Locutor – termen sinonim cu
emițător, persoană care vorbește.
E repaosul dominical…
Monșer… când mai văd și toată
mitocănimea asta…Joia trecută, 21 mai, neavând treabă…
1.Descrie împrejurările întâlnirii dintre personajul-narator și
amicul Costică Parigoridi.
2.Selectează cele două secvențe, din debutul textului, în carenaratorul și amicul său descriu forfota mulțimii pe CaleaVictoriei.
3.Compară modul diferit în care cei doi percep agitația străziiși numește câte o trăsătură de caracter a fiecărui personaj,ce poate fi dedusă din aceste diferențe de percepție.
4.Motivează-ți opțiunea pentru fiecare caz în parte.
Monșer… când mai văd și toată mitocănimea asta…
1.Selectează trei – patru formule de adresare pentru a observa
cum variază ele în funcție de interlocutori.
2.Descrie raporturile dintre personaje, ținând seama numaide suges tiile oferite de aceste formule.
3.Selectează două – trei formule de referire pentru a observacum variază ele în funcție de locutor.
4.Ce informații despre personaje îți oferă asemenea formule?
Monolog și dialog
1.Identifică o secvență potrivită pentru a ilustra conceptul
monolog interior și indică toate caracteristicile acestuia,prezente în textul selectat.
2.Descrie modul în care gândește locutorul despre persoanelevizate, folosind numai informația oferită de formulele dereferire selectate.
3.Motivează folosirea în mod repetat a apostrofului îndialogul celor două personaje.
4.Imaginează-ți și descrie gesturile, mimica, tonalitatea șiritmul vorbirii adecvate contextului în care se producedialogul dintre cele două personaje.
5.Explică jocul de cuvinte din următorul schimb de replici:
– Eș' du'ce, 'ne Iancule!- Sân' tu'tă, Co'tică!- Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!Dicționar literarDicționar
Explorarea textuluiSCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI
96Ficțiunea literară >>>
1.Rezumă schița Repausul dominical în 10-15 rânduri.
2.Scrie o continuare de 5 – 10 cuvinte a primei replici,
adecvată contextului și situației de comunicare:
– Să presupunem că se-mbată și poporul… Ei! Și?… parcă… […]
– Înțeleg ce vrei să zici!
3.Exprimă-ți opinia despre semnificația punctuațieipropoziției finale a schiței: Noi – am dejunat – mai devreme –
la Lăptărie – până seara.
4.Selectează, din lista următoare, toate elementele de relațiecare ar putea fi plasate logic în spațiile punctate: sau, și, dar,
iar, ori, deci, așadar . Explică motivele care te-au determinat
să faci această selecție. Imaginează contexte în care ar puteafi întrebuințate și celelalte elemente de relație.Am cumpărat mere ….. pere. Ai cumpărat mere …..pere?….. cumpăr mere ….. pere. ….. cumpăr mere ….. pere?Cumpăr mere ….. pere. Voi cumpăra mere ….. pere?
5.Narațiunea este realizată numai la persoana I, din per -spectiva personajului-narator, nenea Iancu . Exprimă-ți
opinia, într-un text de 20 – 30 de rânduri, despre raportuldintre ficțiune și realitate în schița lui Caragiale. Este utilsă apelezi în textul tău și la informațiile despre ficțiune și
verosimil , din manual, de la pag. ….
1.Citește următoarele schițe ale lui I.L. Caragiale: Țal, La
Moși, Five o'clock.
2.Notează, sub forma unui jurnal de lectură de trei – patrupagini, impresii despre aceste texte (te poți referi la temă,motiv, viziune despre lume, limbaj, tipuri de personaje,modalități de realizare a comicului etc.).
3.Consideri că aceste patru schițe au ceva în comun? Dacăda, încearcă să stabilești ce anume.
4.Caută, împreună cu alți colegi, fotografii, ilustrații, docu mente,obiecte diverse de la începutul secolului al XX-lea, cu ajutorul
cărora ați putea să reconstituiți, fie și sumar, atmosfera acelortimpuri, pentru a realiza un portofoliu te matic. Găsiți unnume potrivit pentru tema acestui portofoliu.Comicul
1.Numește modalitățile de producere a comicului în schița
lui I.L. Caragiale.
2.Argumentează-ți afirmațiile pentru fiecare modalitate iden -tificată, în parte.
3.Numește mijloacele/ procedeele de caracterizare a perso -najelor, existente în text. Exemplifică fiecare dintre mijloacele/pro cedeele identificate, apelând la textul lui Caragiale.
4.Indică două trăsături ale lui Costică Parigoridi, respectiv, alelui nenea Iancu, ținând seama numai de limbajul aces tora.Argumentează-ți afirmațiile pentru fiecare trăsătură, în parte.
5.Descrie oral impresia produsă de lectura textului.
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de text
97SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
Limbă și comunicare
EXPRIMAREA ORALĂ
Dialogul este o convorbire între cel puțin două persoane, care se adresează alter –
nativ una alteia. Mărcile sale grafice sunt linia de dialog sau ghilimelele și alineatul.
1.Imaginează-ți și descrie, într-un text de cel mult cinci rânduri, cadrul în
care ar putea avea loc o discuție între următorii parteneri de dialog, avândca temă petrecerea timpului liber în week-end. Precizează, de asemenea,și o posibilă finalitate a acestei discuții:
a.doi colegi de bancă; b.părinți și cei doi copii ai lor;
c.dirigintele, elevii clasei a IX-a [C] și directorul școlii.
2. Alege una dintre cele trei variante de mai sus și scrie un dialog format din
patru – cinci perechi de replici.
Tipuri de dialog
•Conversația cotidiană este o formă familiară/ informală de comunicare orală,
dialogată. Ea se creează continuu, prin interacțiunea vorbitorilor, fără a figuvernată de reguli stricte, fără limitări în privința temelor și fără a necesitaun cadru special al desfășurării.
•Reguli ale dialogului indiferent de tipul dialogului, acesta presupune respec –
tarea câtorva regu li, între care acordarea atenției partenerului, pre-luarea/
cedarea cuvântului la momentul oportun, dozarea participării la dialog.Dialogul presupune și folosirea unor formule de inițiere (alo, buna-ziua, salut
etc.), de menținere (înțeleg, te ascult, desigur etc.) și de închidere (la revedere, pa,
cu bine etc.) a contactului verbal. Ca și în cazul monologului , este bine să acorzi
atenție egală atât comunicării verbale cât și celei nonverbale și paraverbale,ținând seamă totodată de auditoriu și de context. Atenție! Evită să monopolizezi discuția, nu da semne de nerăbdare (sau de
plictiseală) în timp ce vorbește partenerul, nu încerca să-ți demonstrezi cu oricepreț superioritatea.
1.Scrie câte o posibilă formulă de inițiere a unei conversații telefonice purtatecu o rudă (unchi/ mătușă) pe care vrei să o feliciți de ziua numelui, respectiv,una de închidere.
2.Scrie câte o formulă de inițiere și de închidere a unei conversații cu urmă -toarele persoa ne și în următoarele contexte: un tânăr necunoscut, de aceeașivârstă cu tine, căruia îi ceri o informație; o profesoară de la școala undeînveți, pe care o rogi să-l cheme din cancelarie pe dirigintele tău; frateletău mai mare/ sora ta mai mare, pe care îl rogi/ o rogi să te ajute să rezolvio temă dificilă pentru școală; bunicul/ bunica pe care îi anunți la telefoncă le vei face o vizită a doua zi.Aplicații
Aplicații
98Ficțiunea literară >>>
Tehnici ale dialogului eficient
•adecvarea la situația de comunicare (partener, context) presupune aceleași
reguli precum cele discutate la monolog. Așadar, atenție la alegerea tipuluide limbajul (formal, informal), la auditoriu (vârstă, numărul persoanelor,relația dintre voi, competența voastră în domeniul abordat etc.), la con textulîn care se realizează comunicarea (în clasă, în afara clasei, în fața unor martorietc.), la reacția partenerului/ partenerilor.
•elementele nonverbale (gesturi, mimică, poziția corpului) și paraverbale(tonalitate, accent, pauze în vorbire, ritm).
• adecvarea la scopul comunicării (informare, argumentare/ persuasiune).
1.Integrează fiecare dintre următoarele replici în câte o construcție dialogatăadecvată situației de comunicare sugerate:
a.- Nici eu nu știu ce să cred despre toate chestiile astea.
b.- Așadar, pe mâine.
c.- Te aștept de o jumătate de oră, și nu e prima oară când întârzii!
2.Răspunde cu DA sau NU la următoarea întrebare: Formula de închidere a
conversației este adecvată formulei de inițiere? Dacă răspunsul este DA,motivează-ți acordul. În cazul în care consideri că NU este adecvată, scrieformula pe care o consideri potrivită.
a.- Câte ceasuri sunt, Mitică?
– Câte a fost ieri pe vremea asta.
b.- Birjar! slobod?
– Da, conașule…- Atunci, du-te acasă.
c.- Ți-aș face curte, domnișoară – zice Mitică unei tinere telegrafiste – dar vai! n-
am curaj; ah! știu cât ești de crudelă!
– Cum, domnule Mitică? de unde știi?- Parcă eu n-am văzut cum bați depeșile! (I.L. Caragiale, Mitică )
3.Unește cu o linie formula de inițiere a unei conversații, din prima coloană,
cu formula de închidere potrivită, din a doua coloană:
4.Citește cu voce tare următoarea replică:
– Bi'jar!… pă'ria lu' nea Iancu! Motivează punctuația, evidențiind și rolul
ei în plan stilistic.
5.Imaginează-ți că persoana care rostește următoarele cuvinte este bâlbâităși rescrie replica, apelând la semne de punctuație adecvate, astfel încât săsugereze pe cât e posibil această caracte ristică a locutorului:
-Hai să mergem la Lăptărie, cu trăsura!
6. Înlocuiește replica nonverbală cu una verbală , adecvată situației de comu –
nicare ( partener, context ): Salut!
Bună ziua, domnule!Săru' mâna!Fiți amabilă, vă rog…Hei, tu, ăla de acolo!…Nu te supăra, spune-mi te rog…Ce faci, domnule? Ești chior?…Ți-ai făcut tema la chimie?Să fii mai atent altă dată!Te pup!…!?Nțț'! Mulțumesc, am înțeles!La revedere.Săru' mâna!Mulțumesc!Aplicații
99SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
– Mergeți departe? întreabă domnul.
– De! departe și nu departe…- …?- Până la Mărășești…- Până la Mărășești! (I.L. Caragiale, Accelerat no. 17 )
7.Imaginează-ți și descrie mimica, gesturile care ar trebui să însoțească replica
nonverbală de mai sus.
8.Reconstituie contextul (loc, timp, personaje etc.) în care are loc următorul
schimb de replici:
În față, la câțiva centimetri, [era] cuierul cu paltoanele elevilor. Pe gulerul unuia
mai era prins un mărțișor. Se întoarse, străbătu încet culoarul între bănci și se așezăla catedră. Elevii ridicară capetele urmărindu-l curioși. „Unde am rămas?“ întrebăel. „Nu există scriitor valoros care să nu se fi inspirat din tezaurul de simțăminteadânci al creației populare“, citi premianta clasei. „Da, spuse el. Deschideți carteala pagina 74 și faceți exercițiul 3. Toată lumea.“ […]„Ce vă uitați? – țipă el înălțând
brusc privirea. Toată lumea să lucreze!“ […]
„Poftim?“ întrebă Sebastian cu glas tare și-și luă palmele de la ochi. Din banca întâi,
premianta clasei, ridicată în picioare, îl privea cu un zâmbet înțelegător. „Spuneam -reluă eleva cu un ton nedumerit, dar oarecum mândră că tocmai ea are nedumerireaasta – că el nici nu fuge, nici nu se apără.“ „Ce exercițiu v-am dat?“ întrebă Sebastian.„Exercițiul 3, pagina 74“, răspunse premianta. Sebastian aruncă o privire spre manual.„Într-adevăr, răspunse el, nici nu fuge, nici nu se apără… da, așa e.“ „De ce?“ întrebăeleva, gata să plonjeze spre caiet. […] „Deoarece, răspunse Sebastian tare, revenindu-și
și sculându-se de la ca tedră, el face altceva, dragi copii: el își transformă moartea într-o nuntă.“ Elevii scriau deja febril, concentrați. „O nuntă măreață, continuă Sebastianpășind printre bănci, o nuntă de proporții cosmice la care, ia să vedem, cine iau parte?“Și-n timp ce premianta dădea prompt răspunsul […] el se afla din nou lângă cuier…
(Ioan Groșan, Marea amărăciune )
9.Imaginează răspunsul prompt pe care îl dă premianta .
Structura dialogului
•Unitatea minimală din care se constituie dialogul se numește replică. Replicile
pot fi verbale, nonverbale sau mixte . În dialog, replicile se intercondiționează ,
pot rămâne neterminate ori pot fi continuate de către partenerul de dialog.
Ele pot fi construite sub formă de perechi sau în grupaje mai ample etc.
1.Explică efectul comic produs de următoarele replici, din schița Căldură mare
de I.L. Caragiale, făcând observații asupra modului cum acestea se intercon -diționează, rămân neterminate ori sunt continuate de către partenerul dedialog:
Domnul: La câte vine d. Costică seara la masă?Feciorul: Care d. Costică?D.: Stăpânu-tău.F.: Care stăpân, domnule?D.: Al tău… d. Costică.F.: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e proprietar…D.: Ei! și dacă-i proprietar?F.: Îl cheamă d. Popescu.D.: Și mai cum?F.: Cum, mai cum?Aplicații
100Ficțiunea literară >>>
D.: Firește… Popescu, proprietar… bine… și mai cum?
F.: Nu pot să știu.D.: Nu-l cheamă Costică Popescu?F.: Nu.D.: Nu se poate.F.: Ba da, domnule.D.: Apoi vezi?F.: Ce să văz?D.: Îl cheamă Costică?F.: Ba, Mitică.D.: Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici? F.: Numărul 11 bis…D.: Nu e vorba de 11 bis.F.: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal.D.: N-are a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?F.: Strada Pacienții…D.: Strada Pacienții?… imposibil!F.: Nu, domnule, e strada Pacienții.D.: Atunci, nu e asta.F.: Ba-i asta.D.: Nu.F.: Ba da.D.: Eu caut din contră, strada Sapienței, 11 bis, strada Sapienții, d. Costică Popescu.
2.Împreună cu un coleg interpretați în fața clasei dialogul reprodus de maisus, încercând să adaptați tonul, ritmul vorbirii, mimica, gesturile la con -ținut. Colegii vă vor privi și vor face comentarii asupra reușitei/ nereușiteiinterpretării voastre.
Tipuri de dialog
Discuția argumentativă , raportată la conversație, poate fi caracterizată prin
restricții privind cadrul desfășurării, tematica și finalitatea.
Argumentare și contraargumentare în dialog presupun, în general, trei etape:
afirmația, motivarea șiconcluzia . În ceea ce privește tehnica și limbajul,
contraargumentarea presupune reluarea argumentelor partenerului șicombaterea lor punct cu punct, prin demonstrarea netemeiniciei acestora.Atenție! Indiferent de opinia ta, evită tonul excesiv, jignirea partenerului (care
se poate produce nu doar prin cuvinte, ci și prin gesturi nepotrivite, prinmimică, prin lipsa atenției ori prin felul în care îl privești), afișarea unui aerde superioritate etc.
1.Scena reprodusă mai jos, aparținând farsei într-un act Conu Leonida față
cu Reacțiunea de I.L. Caragiale, deși construită în cheie comică, este bun
un exemplu pentru aplicarea cunoștințelor despre argumentare și contra –
argumentare . Precizează cadrul, tematica și finalitatea acestei discuții.
2.Delimitează, secvențele care compun, succesiv, etapele argumentării și ale
contraargumentării . Identifică, apoi, cuvintele/ structurile specifice argumen –
tării și contraargumentării în dialog. Discutați pe grupe de patru–cincicolegi și comparați-vă rezultatele pentru a constata justețea observațiilor.Aplicații
3
101SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
SCENA II
Efimița: […] Leonido!!!
SCENA III
Leonida (sculându-se din somn, spăimântat): 'Ai! ce e?
Efimița: Leonido! scoal' că-i foc, Leonido!
Leonida (speriat): Unde-i foc?
Efimița: Scoal' că-i revuluție, bătălie mare afară!
Leonida: Aș! vorbă să fie! Ce te pomenești vorbind, domnule?
Efimița: Bătălie la toartă, soro: pistoale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, mare
lucru, de am sărit din somn!Leonida (luând-o cu binișorul): Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata ne –
vricoasă, unde am vorbit toată seara de politică, te-i fi culcat și cu fața-n sus și aivisat cine știe ce.Efimița (impacientată): Leonido, deșteaptă sunt eu acuma?
Leonida: Apoi de! Mițule, asta dumneata știi.
Efimița (atinsă): Bravos, bobocule! nu m-așteptam ca tocmai dumneata să te pronunți
cu așa iluzii* în contra mea; te credeam mai altfel… îmi pare rău!… Cucoane Leonido,sunt deșteaptă; am auzit acum cum te-auz și m-auzi… revuluție, bătălie mare!Leonida: Bine, Mițule, stăi, nu te importa** degeaba. De când m-ai deșteptat pe mine,
ai mai auzit ceva?Efimița: Nu.
Leonida: Apoi de! cum vine treaba asta? spune matale…
Efimița (cam în nedomiririe): De, soro, știu și eu?
Leonida: Apoi, vezi? Dar… s-o mai luăm și pe partea ailaltă, să vedem ce-ai să mai
zici. Bine, chiar revuluție să fi fost, să zicem; …nu știi dumnea ta că n-are niminivoie să descarce focuri în oraș? e ordin de la poliție…Efimița (aproape răsconvinsă): De! bobocule, să zic și eu cum zici, că după cum
le spui dumneata, una și cu una fac două, n-are de unde să te mai apuce omul… (stând
la gânduri și iar îndoindu-se) Da' bine, soro, am auzit, am a-u-zit, cum s-auz ce
nu era? ce-am auzit dacă nu era nimica?Leonida: Ei domnule, câte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! Glumești cu
omul! Se-ntâmplă… (cu tonul unei teorii sigure) că fiincă de ce? o să mă-ntrebi…Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos,de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aiadin fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și numica mișcă.
Efimița: Comedie, soro! (minunându-se) Așa o fi!
Leonida: Bunioară și dumneata acuma, o ipohondrie trecătoare; nu-i nimica… Hai
să ne culcăm: noapte bună, Mițule!Efimița: Noapte bună. (încă nedomirită oarecum, stinge lampa și se vâră în pat)
Leonida (după o pauză): Nu te mai culca cu fața-n sus, Mițule, că iar visezi.
3.Fii atent și la rolul conectorilor în construirea unei argumentări. De exemplu,
în Dar … s-o mai luăm și pe partea ailaltă… , conjuncția exprimă un anumit
raport între propoziții, singurul posibil în context. Oricare alt element derelație ar face enunțul absurd. Aceeași observație este valabilă și în situațiiprecum: …am auzit acum cum te-auz și
m-auzi…; Bine, chiar revuluție să fi
fost, să zicem; …nu știi dumneata că n-are nimini voie să descarce focuri în oraș?etc. Explică modificările de sens care s-ar produce în cazul folosirii altorconectori și trage concluzii privind rolul acestora în comunicare: Și
… s-o
mai luăm și pe partea ailaltă…;…am auzit acum cum te-auz saum-auzi; Bine,
chiar revuluție săfi fost, să zicem; … de ce nu știi dumneata că n-are nimini voie
să descarce focuri în oraș?
102Ficțiune și realitate>>>
Imaginăm vacanța ca timp al perfecțiunii noastre. Tot ce n-am izbutit
în restul anului tocmai acum vom face, dovedind neașteptate energiicare, altminteri, par să nu ne fi stat în fire. În chip miraculos,desăvârșirea va veni de la sine, fiindcă exact în acest interval visăm,,să nu facem nimic“, să trăim fără grijă, dormind ca lemnul și sculându-ne numai la masă. Dar de ce, dacă n-ar fi vorba decât de un răgazrecuperator, nu ne putem închipui ,,vacanța“ unui tigru sau a uneivrăbii? Poate pentru că ea nu ține numai de regulile supraviețuirii,odihnă între două prăzi la adăpostul lipsit de primej dii. Dacă am privi-o doar astfel, riscăm să-i răpim misterul și nostalgia, s-o dezumanizăm.
Doamna Zoe Cantacuzino, căreia o existență longevivă și o bună
memorie a amănuntelor îi permit opinii avizate asupra subiectului,a avut bunăvoința să poarte un dialog cu noi pe această temă; îimulțumim. (Tita Chiper)
AMINTIRI DIN ZIUA A ȘAPTEA
– de vorbă cu doamna Zoe Cantacuzino –
interviu realizat de Tita Chiper
Discuția cu doamna Zoe Cantacuzino aduce în prim plan
imaginea unei lumi și a unei vieți ,, normale ”, brutal întrerupte în
anii ‘50 de comunism. Să te vezi dat afară de la cooperativa,,Drum nou ”– unde trebuia să scoată cămăși la propria mașină
adusă de acasă, pentru a putea supraviețui – de către ,, șefa de
catedră ”, după ce ai trăit o viață în preajma unor personalități ale
secolului precum Titu Maiorescu, Simion Mehedinți, DimitriePompei, Dinu Lipatti și încă alții nu este o experiență ușor detrecut. Trebuie remarcat însă că această schimbare brutală șiprofund nedreaptă a existenței nu i-a alterat cu nimic ființa, căciomul adevărat își păstrează demnitatea și naturalețea indiferentde împrejurările trecătoare ale vieții. iar un refugiu în fațainvaziei brutale a urâtului poate fi amintirea copilăriei și mai alesa celor mai frumoase momente ale ei, zilele de vacanță.
NOSTALGIA CRICOVULUI
Stimată doamnă Cantacuzino, de ce n-avem sentimentul
vacanței când ne petrecem timpul liber acasă, oricât de lungar fi el și oricât de fără griji ne-am simți?Ficțiune și realitate
• Remarcă faptul că reporterul,
informat în prealabil în legătură cupersoana intervievată, nu inter vine
decât atât cât este necesar ca să,,împingă“ discuția mai departe.
• Rolul reporterului nu este să se
pună pe sine în valoare, ci să stimulezepersoana intervievată să dea răspunsuricât mai complete.
• Deși ar părea că toată discuția
evoluează prin hazard, este evident căreporterul trebuie să urmărească un planpregătit prealabil.
• Reporterul poate marca anumite
secvențe prin subtitluri, dar numai cuacordul persoanei intervievate.
Înainte de text
Puncte de reper
3
103SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
Zoe Cantacuzino :Acasă-i obișnuința, rutina, lucrurile știute.
Vacanța începe când schimbi peisajul. Ieși din ,,cunoscut“, faci ce-țitrece prin cap, ce-ți place, vezi altă lume. Pentru noi în copilărie șiîn tinerețe vacanța era la Cioceni, în Prahova, o moșie pe unde treceaCricovul. Când ne-am făcut mai mari, nu prea înțelegeam de ceputeam să ne placă atâta ,, plaja “ de-acolo. Mai ales că înainte să
ajungem la Cioceni, ne duceam un timp la mare, la Carmen Sylva,la pensiunea Movilă. Nu mai știu cât stăteam acolo. Pe urmă mergeamla munte, la Sinaia, natural, unde-n toate vilele erau oameni cunoscuți.Pentru noi copiii, cea mai mare distracție era să mergem la cofetăriaKalimtzachis, care făcea o înghețată teribil de bună. După ce stamcât stam la Sinaia, plecam la Cioceni, în adevărata vacanță. Acoloeram de capul nostru, eram fericiți.
În sfârșit în natură, scăpați de zidurile orașului, de școală…Nu, că noi, fetele, soră-mea și cu mine, învățam acasă, mergeam
la școală numai când dam examene; frații mei, da, ei se duceau zi dezi la liceu. Locuiam pe atunci în str . Aurel Vlaicu, într-o casă cu
grădină mare, teren de tenis, piscină, așa că orașul nu-l simțeam preaapăsător. În familia Greceanu eram cinci copii, aveam rude și prieteni,casa era veselă, mereu plină de lume. La un momet dat tata organizala noi niște conferințe ținute de copii mai mari, prilej să-nvețe băieții,mai ales, dar și fetele să vorbească-n public: venea Miti Gerota, veneaGeorges Cantacuzino, viitorul meu soț, venea și Mica Mehedinți, fiicaprofesorului Simion Mehedinți, pe care frații mei o găseau foartefrumoasă. El ne plăcea, ea mai puțin. Când veneau la tata, SimionMehedinți și Dimitrie Pompei ne chemau și ne pisau cu întrebări:unul la geografie, ălălalt cu matematică. Și atunci când auzeam căo să sosească, fugeam din vreme, ne ascundeam, ne suiam prin pomi,era o întregă poveste până ne prindea și ne aducea în fața lor. Lamatema tică eram bună, dar la geografie nu mă descurcam deloc. Cinene plăcea când venea la tata era Titu Maiorescu, foarte drăguț ca om.Și mai era cineva pe care-l simpatizam: Miron Cristea. ViitorulPatriarh a fost mult timp secretarul bunicului meu, genealogistulȘtefan Greceanu, și rămăse se prietenul casei. Într-o zi mama a avutbuna idee să-i arate o poezie de-a soră-mii (ea se ascunsese de emoție),,Floricica vieții mele/ Am venit să mor cu tine “, sau așa ceva.
Miron Cristea îi spunea de atunci ,, mica poetă “; – Didi cred c-avea
6 ani – dar asta a rămas singura ,, operă “ a ei, n-a perseverat. Cum
îți spui, la Cioceni scăpam de program fix, de lecții, de profesori, deregulile pe care le făceau cei mari, părinții în primul rând.
Dar acolo tot cu ei mergeați.Acolo și ei mi se păreau mai destinși, mai altfel. Tata adora caii și
aveam foarte mulți: de călărie, de trăsură. Îi plăcea să mâne 4 caiînaintași, uneori 6. Ne lua și pe noi să ne-nvețe să conducem, dar numaidoi cai înhămați la o cabrioletă. Grozav! Dar mult mai pal pitante erau
exercițiile de călărie. Parcă văd și-acum tabloul: tata în șa, noi pe alt calși o curea agățată de căpăstrul calului nostru, pe care tata o ținea cu mânăsigură, să n-o luăm razna. Pân'ce-am învățat că pe urmă… Una două
porneam călări la Cornu, la ve cini: la Mircea (la Michi) Cantacuzino,căsătorit cu Ștefana Golescu unde ne întâlneam cu rude sau prieteni,care pe urmă, veneau și ei la noi, și era o mare distracție pentru toți.După ce-a murit tata și-am plecat cu mama la Paris, pot spune căInterviul (media) – este o convorbire
între două persoane, având drept scopobținerea de informație în beneficiulunei audiențe nevăzute; p. ext. text al
acestei convorbiri, apărut în presă saudifuzat prin radio sau televiziune.
…o casă cu grădină mare…Dicționar literar
104Ficțiune și realitate>>>
• …ne duceam un timp la mare, la
Carmen Sylva… – stațiune pe
litoralul Mării Negre, rebotezată decomuniști în anii' 50 Vasile Roaită.Astăzi se numește Eforie.
• …noi fetele învățam acasă, mergeam
la școală numai să dăm examenele– sistemul de învățământ de pânăla al doilea război mondial permiteași pregătirea elevilor în particular,singura obligație a acestora fiindsusținerea examenelor de sfârșit dean la o școală de stat.
• profesorul Simion Mehedinți (1868 –
1962) – geograf renumit.
• Dimitrie Pompei (1873 – 1954) – ma –
te matician.
• Titu Maiorescu (1840 – 1917) – critic
literar și estetician, întemeietorulsocietății Junimea.
• Ciu En Lai – conducător al Par ti du lui
Comunist Chinez, în anii '70. Avizitat România și a avut relațiicordiale cu Nicolae Ceaușescu.
• prințul Nicolae – fiul regelui
Ferdinand I.una din nostalgiile noastre era ,, vara la țară “.
A trăi la Paris nu se confunda cu imaginea unei vacanțe
ideale?
Acolo aveam treabă, program. Frate-meu mai mare, Radu, făcea
Polithehnica; era o facultate serioasă, de renume, veneau acolo studențidin toată lumea. Unul din colegii săi, un chinez, a devenit mai târziupremierul Ciu En Lai; frate-meu așa zicea, dar cum în familiaGreceanu umorul era la mare preț, eu am ceva dubii. E drept că eraucam de-o vârstă și unele amănunte ar cores punde adevărului: maiștii?
NEPREVĂZUTUL FIECĂREI ZILE
De ce ni se părea că adevăratele întâmplări pline de haz și
de surpriză se pot petrece numai în vacanță?
Cred că atuncea suntem foarte naturali și asta ne face mai atenți
la ce-i în jur. Altfel de ce ne-am aminti de niște nimicuri, sau ne-ar amuza chiar peripețiile neplăcute? Înainte să mă căsătoreschotărâsem cu fratele meu cu Michi Cantacuzino și cu toată,,Golescăria“ tânără, să facem o excursie la Istambul. Vara, cald, dece să luăm noi cabine? Vacanța înseamnă aventură. Așa că am luatșezlonguri pe punte. A fost o furtună mare de-a căzut și coșulvaporului; șezlongurile se închideau brusc, nouă ne era rău, cădeampe punte, bietul Michi, singurul care se ținea mai bine, abia apucasă ne adune și să ne așeze pe șezlonguri, că iar nimeream pe jos. Totdrumul a fost un calvar. Întoarcerea însă a fost un vis; marea lină,căpitanul adorabil, noi – cu amintiri din câteva zile ca dintr-un anîntreg. Asta o țin minte, fiindcă-i o peripeție. Dar îți rămân în minteși fleacuri sau întâmplări care doar pentru tine par vesele. La Cioceniaveam și crescătorie de vaci de rasă și de bivolițe. Fiecare turmă ieșeacu taurul respectiv, totul era să nu se nimerească amândoi deodată.Pentru noi însă, o zi foarte norocoasă când auzeam urlete-n toatăcurtea: ,, a scăpat tauriiii! “… Pasionant. Lumea se agita, alerga,
și noi – adăpostiți pe după gard, urmăream scena: ce fac? Se-ncaieră?Care-i mai tare? Tot de-acolo îmi amintesc de-o vânătoare de dropii,prima și singura din viața mea. După multe rugăminți, probabil,fuse serăm luați și noi, frate-meu Bibi și cu mine. Vânătorii au începutsă înainteze târâș prin miriște; o vreme ne-am chinuit și noi, urmândregu la. Dar cred că eram foarte curioși să vedem misterioasele păsări,de care auzisem atâtea, sau ne-om fi plictisit, așa că ne-am ridicatamândoi deodată. Și când i-am văzut pe toți cei mari pe burtă,înaintând caraghios, ne-a bufnit râsul de nu ne mai puteam opri.Am fost foarte certați acasă, fiindcă din cauza noastră s-a ratatvânătoarea.
Cunoșteam mai bine pe cei din jur când suntem în vacanță?Sigur. Când ne duceam la țară, ne făceam acolo o mulțime de prie –
teni noi. Duminica mergeam la biserică, după amiaza ne întâlneamla horă. Îmbrăcam costum național și dansam cu copiii din sat,petreceam de minune. De altfel, în vacanță îți și creezi prilejuri depetrecere, inventând evenimente. Într-un an eram în Moldova, laMaxut, o proprietate de-a mamei, moștenirea ei din moșia Ghica-
Dicționar cultural
3
105SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
• prințesa Ileana (maica Alexandra)
(1909 – 1991) – fiica cea mică aregelui Ferdinand I al României și areginei Maria, Alteță Imperială șiRegală, Arhiducesă a Austriei (princăsătorie), Principesă de Habsburg-Toscana, Principesă a României,Principesă de Hohenzollern, adevenit călugăriță, sub numele de„Maica Alexandra” .
• Dinu Lipatti – pianist de renume
european, elev al lui GeorgeEnescu.
• Șefa de cadre care ne-a dat afară… –
în perioada comunista „serviciulde cadre“ se ocupa cu supraveghe -rea salariaților, lucrând mână înmână cu securitatea și cu partidul.
• …în Primăverii… – zonă rezidențială
a Bucureștiului unde, după 1948, alocuit elita de partid.
• …vânzătoare de ciorapi la „Sora“ … –
cunoscut magazin „ uni versal “/ vad
comercial renumit în zona Gării deNord din București, în perioadacomunistă.Deleni. Fratele mai mare al bunicului meu primise casa impunătoare,
palat de piatră maiestuos, dar cam sumbru. Cea a bunicului era ocasă de cu totul alt gen: veselă, plină de flori. La Maxut pasiunea
celor mari era vânătoarea. Într-o vară a venit și prințul Nicolae,de care eu și sora mea eram amorezate, îl găseam foarte bine, rasat.Eram cam de-o vârstă cu sora lui, prințesa Ileana (maica Alexandra),
pe care-am mai apucat s-o văd, când a venit în București, după '89,și am fost s-o întâmpi n la avion, ca ,, ultima prietenă din copilărie “,
de la București. Ei, și la Maxut, în fiecare dimineață se făcea o masălungă, unde toată lumea lua micul dejun. Prințul Nicolae mâncatotdeauna mămăliguță cu lapte. Și noi găseam că e bună, dar chiarîn fiecare dimineață?… Într-o zi vede el că noi fetele eram cam agitateși se interesează ce-i: ,, avem treabă că azi Didi își botează
păpușa“. ,,A, și nu pot să asist și eu? “. L-am poftit și-a participat
la botez cu toată seriozitatea. Nu mai țin minte cum se chema păpușa,dar noi ne-am distrat foarte bine cu ocazia aia.
În vacanță uităm deosebirile de vârstă, legăm prietenii
neașteptate. Țineți minte vreun asemenea episod?
Da, întâlnirea cu un băiețel palid, timid, care se juca la mare,
la Carmen Sylva, în preajma noastră. Dar puțin, fiindcă mereu îlchema taică-su în casă, să exerseze la pian. Nouă ne era milă: învețiîn cursul anului, da'n vacanță? Să te lase-n pace! Și-ntr-o zi amgăsit undeva un pian și l-am chemat pe copil să vină cu noi. I-ampus pe scaun niște cărți, să stea mai bine, fiindcă arăta foarte mic.Eram curioși să-l auzim: ,, nu vrei să ne cânți și nouă ceva? “ ,,A,
de ce nu? “. Ș-a-nceput repede și vesel acompaniindu-se vocal: ,, La
Bacău, la Bacău/ într-o mahala… “ Scăpase, pentru moment de
exercițiile clasice, cânta ca-n joacă, își ,, dădea drumul “. Știi cine
era băiețelul? Dinu Lipatti.
,,NICIODATĂ N-AM AVUT CONCEDIU “
Aparțineți unei categorii despre care se spunea, pe vremuri,
că nu făcea nimic: de ce ar mai fi avut nevoie de vacanță?
Nu era deloc așa. Asta se credea în anii '50, când m-au dat afară
pe mine de la cooperativa ,, Drum nou “. Mă angajaseră fiindcă aveam
mașină de cusut. Făceam cămăși bărbătești. Ștefana Cantacuzino(Golescu) cosea nasturi, ea nu adusese de acasă decât scaunul de lucru.Cum să nu fi făcut nimic pe vremea noastră? Copiii învățau, tatacontinua lucrările de genealogie ale bunicului, mama se ocupa de operede binefacere, a creat ,, micile maternități “, în diferite cartiere ale
Bucureștilor, unde se puteau duce femeile să nască gratuit. La unaera șef dr. Ascupiewschi, la alta dr. Bogdanovici, medici cu renume.Șefa de cadre care ne-a dat afară pe mine și pe Ștefana, habar n-aveamde astea – și să-i fi spus nu credea – și a zis că ,, destul am supt
sângele poporului “, de mâine să nu ne mai vadă. Lucru de așteptat
pe vremurile acelea. De aia nici nu plecasem de trei ani în concediu,că mi-era teamă să nu vie vreo dispoziție de dare afară în lipsa meași să pierd mașina de cusut, s-o confiște acolo. A doua zi, m-am dusde cu noaptea la cooperativă cu un taxi și am luat-o. Noroc că și
106Ficțiune și realitate>>>
Hipodromul Băneasa
(demolat la începutul anilor ‘60)
cabrioletă, s.f. – trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei
de un singur cal; brișcă.echitație, s.f. – (sport.) călărie.
genealogie, s. f. – disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu
studiul filiației existente între membrii unor familii marcante(familii domnitoare, nobiliare) pentru a stabili originea și gradullor de înrudire.manej, s.n. – loc special amenajat unde se dresează sau se
antrenează caii, unde se învață călăria etc.rasat, adj. – (livr.) de rasă.
speze, s.f. – cheltuieli.
ștab, s.m. – (fam.) Persoană de vază pe plan social; șef,
conducător.șeful de secție și muncitoarele erau persoane de treabă, fără ei n-aș fi
putut-o căra de la etaj și s-o-ncarc repede în mașină. Ne înțelesesembine cât lucrasem acolo. Seara târziu mi-a telefonat o fată din echipăși mi-a spus ce scandal a fost după aia; deși nimeni nu recunoscusecă mi-a dat ajutor, m-a sfătuit să pitesc totuși mașina, că nu se știe…
Cum arătau zilele dvs. de odihnă în acei ani?Ce să vorbim? Muncisem ici-colo vreo 10 ani, nici vorbă de pensie…
Așa că am început să dau lecții de franceză și de engleză; aveam elevidin Balta Albă și de la Stadionul 23 August până în Primăverii. Cândintrau ei în vacanță pentru mine era un timp sec, nu mai câștigamnimic. Ne-ntâlneam când începea școala, ei regretând că s-a sfârșitvacanța, eu bucuroasă că s-a terminat. Aveam un elev, Radu, care-mi spunea ce frumos a fost la bunică-sa, la Fieni. Ce era acolo? ,, Acolo-
i un pom mare, eu mă urc în el, stau sus-sus și visez “. Într-un
an au tăiat copacul. ,, Și cu el mi-au tăiat toate visele “ (Pricepi ce
expresie la un copil de 8 ani!). Altădată un băiat de ștabi, mama maiales era ,,mare“, îmi povestea cât de bucuros este el când se duce într-un sat din Ialomița, la bu nici, unde deshamă caii de la căruță, încalecăși gonește la trap. ,, Șa de unde iei ?“ ,,Care șa ?“. I-am spus că ar
putea, dacă-i pasionat de asta, să găsească în București un manej.Aveam un alt elev care mergea la ,, Steaua “, la călărie. Le-am făcut
legătura și, spre neplăcerea mamei lui, care probabil îi vedea alt viitor,băiatul s-a specializat în echitație, a făcut și ICEF-ul. A fost trimisși în străinătate. Din prima deplasare, în Turcia, mi-a trimis o vederesă știu cât e el de fericit.
Fiica dvs., Ioana, a lucrat în multe locuri – și ca ajutor de
electri cian și ca vopsitoare de calorifere și ca vânzătoare deciorapi la ,,Sora“. (,,Tanti, dă și mie d'ăi cu sgârci“/ elastic) șica desenatoare. Și-a făcut vreodată concediul cu bilet obținutprin sindicat?
Vacanța o petreci cu rudele, cu prietenii, nu cu cei cu care lucrezi.
Se-ntâmplă și așa, însă. N-a fost cazul. Când a avut zile libere, Ioanaa plecat totdeauna fără program, pe spezele ei.
Dicționar
3
107Modulul 3
Stimată doamnă…
1.Stimată doamnă , formula de adresare oferă de la început
măsura relației dintre reporter și persoana intervievată. Eanu poate fi însoțită decât de verbe folosite la plural și depronume de politețe. Selectează asemenea exemple pentrua putea înțelege mai bine relația dintre emițător și receptor .
2.Prezintă modul cum sunt aplicate regulile dialogului
(despre care ai învățat la pag. 96) în acest interviu.
3.Încadrează acest text într-unul dintre cele două tipuri,ficțional – nonficțional , și argumentează-ți opțiunea.
4.Alege una dintre următoarele funcții ale comunicării care
ți se pare a fi predominantă în text, expresivă, de apel, poetică,
și selectează două – trei pasaje prin care să o poți ilustra.
5.Ce alte funcții ale comunicării consideri că mai sunt prezenteîn text?
…în anii ‘50 când m-au dat afară…
1.Amintirea intervievatei urmează progresia timpului:
copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate. Delimitează întext aceste momente și enumeră câteva dintre întâmplărilefiecărei vârste, descrise.
2.Identifică momentul în care cursul normal al existențeidoamnei Cantacuzino a fost brutal și definitiv schimbat.
3.Care este atitudinea sa despre această schimbare?
4.Exprimă-ți părerea despre „ omul “ care se află în spatele
acestor evocări, enumerând totodată câteva dintre trăsăturilepe care le-ai putut desprinde citindu-i interviul.
1.Formulează două întrebări pe care i le-ai fi adresat doamnei
Zoe Cantacuzino , dacă ai fi fost reporter.
2.Viața oamenilor, așa cum a fost descrisă în acest interviu,
vi s-a părut fascinantă, normală, plicticoasă, greu de jude -cat de către cei de azi (puteți propune și alte variante). Discu –
tați, pe grupe de patru – cinci colegi, despre aceste variantepentru a putea alege una dintre ele și motivați-vă apoiopțiunea.
1.Alege una dintre persoanele amintite în Amintiri din ziua
a șaptea și documentează-te în legătură cu viața și acti –
vitatea sa, în vederea unui interviu.
2.Formulează un set de patru – cinci întrebări pe care i le-aifi adresat acestei persoane, dacă ai fi fost reporter.
3.Imaginează și un titlu pentru acest interviu.
Explorarea textului
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de textSCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI
108Ficțiune și realitate>>>
Limbă și comunicare
ROLUL SEMNELOR ORTOGRAFICE ȘI DE PUNCTUAȚIE ÎN
ÎNȚELEGEREA MESAJELOR SCRISE
Punctele de suspensie : indică o pauză mare în cursul vorbirii. Ele nu marchează
sfârșitul unui enunț, ci indică doar întreruperea fluxului vorbirii.
În tabelul de mai jos se află, pe prima coloană, fragmente de text care conțin
puncte de suspensie. Motivează-le întrebuințarea, în cea de-a doua coloană.
Linia de pauză, ca semn de punctuație, servește, în interiorul propoziției sau
al frazei, la delimi tarea cuvintelor și construcțiilor incidente, a unor părți depropoziție sau a unor propoziții întregi, în aceste cazuri suprapunându-sefuncțiilor virgulei și ale parantezelor. Ca semn ortografic, se folosește la scriereaunor cuvinte compuse formate dintr-un termen simplu și altul compus sau dindoi termeni compuși, în cazurile în care termenii componenți se scriu cu cratimă.
În tabelul de mai jos se află, pe prima coloană, fragmente de text care conțin
linii de pauză. Motivează-le întrebuințarea, în cea de-a doua coloană.
Punctul este semn de punctuație când marchează pauza care se face între
propozițiile sau frazele independente ale unui text, precum și încheierea uneiunități lexicale. Ca semn ortogra fic, marchează o abreviere.…adică vreau să zic, da, ca să fie moderați… adică
nu exagerațiuni!… Într-o chestiune politică… și care,de la care atârnă viitorul și prezentul și trecutulțării… să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte… încâtvine aci ocazia să întrebăm pentru ce?… da… pentruce?… Dacă Europa… să fie cu ochii ațintiți asupranoastră, dacă mă pot pronunța astfel…
(I.L. Caragiale , O scrisoare pierdută )
Și când căuta mama să smântânească oalele,
smântânește Smarandă, dacă ai ce…
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie )
Atunci iedul de sub chersin, să nu tacă? – îl
păștea păcatul și-l mânca spinatea, sărăcuțul!
(Ion Creangă, Capra cu trei iezi )
– Doamnele mele – zic eu – iertați-mă dacă
îndrăznesc…
(I.L. Caragiale, O conferință )Aplicații
Aplicații
109SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
În tabelul de mai jos se află, pe prima coloană, fragmente de text care conțin
puncte. Motivează-le între buințarea, în cea de-a doua coloană, indicând toto dată
și natura lor (ortografică sau de punctuație).
Paranteza marchează, în general, un adaos în interiorul unei propoziții sau
al unei fraze. Fiind vorba de un adaos explicativ, parantezele îndeplinesc uneorifunc țiile liniei de pauză sau ale virgulei. Cele mai des întrebuințate sunt pa -rantezele rotunde ( ) și cele drepte [ ]. Se mai folosesc și cele unghiulare < >.Uneori funcția parantezelor este preluată de bare / /.
Explică, în coloana a doua, rolul parantezelor din text.
Apostroful este un semn de ortografie care marchează căderea accidentală
în rostire a unor sunete sau absența primelor cifre ale notației unui an.
Explică, în coloana a doua, rolul tuturor semnelor grafice din text, indicând și
natura lor.
Ghilimelele (semnele citării) se folosesc, de obicei, pentru a marca reproducerea
întocmai a unui enunț scris de altcineva. În punctuația românească se folosescdouă tipuri de ghilimele: „…“ și <<…>>, acestea din urmă numite și ghilimelefranceze sau ascuțite.Doamna Zoe Cantacuzino i-a cunoscut, în
copilărie pe Titu Maiorescu, Simion Mehedinți,prințul Nicolae etc.
Știi cine era băiețelul? Dinu Lipatti. (Zoe
Cantacuzino, Amintiri din ziua a șaptea )
În descrierea unui voiaj în țările române, germanul K.
povestește legenda luceafărului. Aceasta e povestea, iarînțelesul alegoric ce i-am dat-o (sic) este că dacă geniul nu
cunoaște moarte și nume [le] lui scapă de noaptea uitării, pe
de altă parte aici, pe pământ, nici e capabil a ferici pe cineva,nici capabil a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.(Mihai Eminescu)
… la munte, la Sinaia […] cea mai mare distracție era sămergem la cofetăria Kalimtzachis, care făcea o înghețată teribilde bună. ( Zoe Cantacuzino, Amintiri din ziua a șaptea )Aplicații
Aplicații
Aplicații
Farfuridi: Da' de onest n-ai încotro!… (grupurile Cațavencu
și Farfuridi încep a se despărți, fiecare de o parte).
(I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută )
110Ficțiune și realitate>>>
Explică, în coloana a doua, rolul ghilimelelor.
SEMNELE ORTOGRAFICE ȘI DE PUNCTUAȚIE
I.După modelul exercițiului 3. de la pag. 187, completează tabelul cu scurte
texte care să conțină puncte de suspensie și motivează întrebuințarea lorpentru fiecare caz în parte.
II.Indică, prin încercuirea literei corespunzătoare, răspunsul corect:
1.În fraza După numai zece-cincisprezece zile de antrenament, sportivul a fost
gata-gata să-și depășească propriul record. , cratima este:
a.numai semn de ortografie;
b.numai semn de punctuație;
c.o dată semn de ortografie și de două ori semn de punctuație;
d.de două ori semn de ortografie și o dată semn de punctuație.
2.În fraza Cere-i să-ți dea repede adresa redactorului-șef, căci în două-trei minute
trebuie să pleci de-acasă. , cratima este:
a.o dată semn de ortografie și de patru ori semn de punctuație;
b.o dată semn de punctuație și de patru ori semn de ortografie;
c.numai semn de ortografie;
d.numai semn de punctuație.
3.Indică seria corect scrisă:
a.Podișul-Transilvaniei, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Poiana Țapului, Alba-Iulia;
b.Podișul Transilvaniei, Statu-P almă-Barbă-Cot, Poiana Țapului, Alba- Iulia;Aplicații
Brânzovenescu: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră?
Adică „noi“, partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentrucine lucrăm noi?(I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută )
Când îl împingea, el îi cădea-n genunchi: „Dragă Acrivițo,
iartă-mă!“.(I.L. Caragiale , Kir Ianulea )
„Dragă băiete, m-am răzgândit: spre a evita orice
ambiguitate, pune, în versul 13 din ultima, tocma în loc de
tomna . Chiar originalitatea trebuie sacrificată clarității. […]
Care va să zică: <<Când, tocma seara-ntr-un târziu>> […]“.
(I.L. Caragiale, Corespondență )
Unii diletanți pretind să tratăm operele celebre așa cum
„mamițele“ din mahala își răsfață „puișorii“, ascunzând pozneleși defectele acestora.
(Paul Zarifopol, Introducere la Opere – I.L. Caragiale )
3
111SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
c.Podișul Transilvaniei, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Poiana-Țapului, Alba Iulia;
d.Podișul-Transilvaniei, Statu Palmă Barbă Cot, Poiana-Țapului, Alba Iulia.
4.Indică seria corect scrisă:
a.secolul al XIX-lea, America-de-Nord, Ploiești-Sud, Făt-Frumos;
b.secolul al-XIX-lea, America de Nord, Ploiești-Sud, Făt Frumos;
c.secolul al XIX lea, America-de-Nord, Ploiești Sud, Făt-Frumos;
d.secolul al XIX-lea, America de Nord, Ploiești-Sud, Făt-Frumos.
5.– Spune-i, domn'e, să mă lase-n pace, că nu-mi văd capul de treabă!
În textul de mai sus există:
a.trei semne de punctuație;
b.patru semne de punctuație;
c.cinci semne de punctuație;
d.șase semne de punctuație.
6.Indică enunțul corect scris:
a.Mai bine mira-vați de frumusețe-vă!
b.Mai bine mira-v-ați de frumusețe-v-ă!
c.Mai bine mira-v-ați de frumusețe-vă!
d.Mai bine mira-va-ți de frumusețe-v-ă!
7.Virgula din enunțul Era o tăcere adâncă, ca într-o biserică. (Mihail
Sadoveanu) este întrebuițată pentru:
a.coordonarea a două părți de propoziție;
b.coordonarea a două părți de vorbire;
c.evitarea unei cacofonii;
d.a despărți atributul de substantiv.
8.În perioada 2 septembrie – 7 septembrie, pe tronsonul de cale ferată Fetești –
Constanța, din sud-estul țării, SNCFR-ul anunță restricții de viteză în circulațiatrenurilor.
În enunțul de mai sus, cratima este:a.numai semn de ortografie;
b.numai semn de punctuație;
c.de două ori semn de ortografie și de două ori semn de punctuație;
d.o dată semn de ortografie și de trei ori semn de punctuație.
9.Prietena mea locuiește în nord-vestul orașului, pe str. Zorilor, la nr. 101, într-
o casă înconjurată de copaci bătrâni, umbroși și foșnitori.
În fraza de mai sus există:a.trei semne de ortografie și șase semne de punctuație;
b.patru semne de ortografie și cinci semne de punctuație;
c.cinci semne de ortografie și patru semne de punctuație;
d.șase semne de ortografie și trei semne de punctuație.
10. Indică, indiferent de natura lor, numărul de greșeli din fraza: Trebuiam
să transcriem lista de cărți necesare pentru pregătirea fazei pe școală aConcursului național Mihai Eminescu.
a.două;
b.trei;
c.patru;
d.cinci.
III.Scrie un text de șase – opt rânduri în care să întrebuințezi cel puțin două
dintre cele trei tipuri de paranteze. Explică apoi rolul fiecăreia.
IV.Scrie un dialog, de opt replici, în care un adolescent se adresează prie –
tenului său de aceeași vârstă, încercând să-l convingă să meargă împreunăpe stadion pentru a asista la un meci de rugbi, deși afară plouă și estefoarte frig. Vei folosi minimum șase semne ortografice și de punctuațiediferite și vei explica apoi rolul fiecăruia, în text.
112Texte auxiliare>>>
DE LA POIANA ȚAPULUI
LA SKATE PARK
de Laura Vișan
Ceea ce caracterizează cu precădere textele de tip jurnalistic
este amestecul de limbaje, folosirea limbii literare alături de formulări
tipice ale limbajului cotidian și varietatea limbajului. Numărul mare
de neologisme , adeseori în combinații și chiar grafii surprinzătoare,
poate fi, de asemenea, o trăsătură demnă de menționat. În ciudaacestor caracteristici, un asemenea text trebuie să fie totuși ușoraccesibil , pentru că el se adresează unui public-țintă divers și,
evident, neunitar.
Toate aceste trăsături se regăsesc și în De la Poiana Țapului
la Skate Park în care autoarea descrie câteva ipostaze ale petrecerii
timpului liber „azi“. De la început trebuie remarcată evidenta saantipatie pentru un anume mod de viață, subliniată prin ironia unorcomentarii, dar mai ales prin transcrierea cât mai fidelă a limbajului.Nu vârsta este importantă aici (în fond, „domnul“ în slip ai căruicopii se zbenguie într-o Prahovă murdară-murdară pare a aparține
aceleiași generații cu a tatălui lui Dinu (14, cel care l-a inițiat acumtrei ani în mersul pe role), ci altceva, nespus direct, dar nu chiar dificilde înțeles: educația. În cazul lui Liviu (24), este ușor de ghicit caredintre cei doi ar fi putut să-i fie tată! Totuși textul nu-și propune sămoralizeze, ci doar să constate și, de ce nu, să pună cititorilor câteo oglindă în fața ochilor. TU în care dintre ele te recunoști?
Plăcerea de a „pune grătarul“ nu ține cont de vârstă
„Propunerea postelnicului se primi de toată lumea. Se prepară
două trăsuri pentru dame. Zoe se sui într-o trăsură cu principesa șicu Ranu, în cealaltă trăsură se urcă Elena cu Caterina. Alexandruși George se urcară pe capra caleștei. După două ore trăsurileintrară în Câmpina; de aici luară către Brebu.
“
Cam o sută patruzeci de ani mai târziu, într-o sâmbătă
dimineața, Liviu (24) și prietenii lui se pregăteau și ei de plecare,
dar nu cu trăsura, ci cu „dinozauru' lu' tata“, o Dacie de prin optzeci
și ceva, și cu Lada verde-praz a lui Lucian. Aceștia vor părăsi pentruo zi atmosfera prăfoasă din Drumul Taberei, căutându-și fericirea
pe Argeș în jos, pe un mal frumos, unde „ochim un loc bun, fărătufe sau alte necazuri d-astea, punem grătaru' și îl ungem cu seu.
Punem ceva iarbă uscată, niște crăcuțe și la urmă un buștean maigros și le dăm foc“. Acolo se vor perpeli multe și frumoase fleici deporc
–„aia de vită nu-i bună, că se face greu“ – după care se așează
la bronzat mititeii. „Dup-aia o baie în Argeș, un badmington, maifacem o carte, căutăm un loc ferit și mergem cu gagicile…“ Texte auxiliare
De la Poiana Țapului la Skate
Park de Laura Vișan a fost reprodus
din Dilema , Anul IX, nr. 425, 20-26
aprilie 2001.
3
113SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
Plăcerea de a „pune grătarul“ nu ține însă cont de vârstă. Ajunge
să treci o singură dată, vara, pe drumul spre Cabana Gura-Dihamdin Bușteni sau spre Poiana Țapului ca să te convingi de acest „adevărfundamental“. Acolo este fieful mic-burghezimii grobiene și agresive,unde bărbatul în slip răcorește caltaboșii de pe grătar cu Naționalu' ,
iar nevastă-sa, pe care abia o mai încape șezlongul, stă la soare, dupăce s-a uns cu ulei de plajă care o face să semene cu o focă sastisită.Radioului din mașina familiei, dat la maxim, îi pocnește difuzorulde atâtea Andre sau L.A., spre încântarea copiilor care se zbenguieîntr-o Prahovă murdară-murdară, în care după-masă urmează ritualulspălării cu detergent a farfuriilor de plastic de unică folosință.
Există totuși în lumea asta și oameni pe care perspectiva unei
asemenea distracții domestice îi lasă indiferenți. Așa sunt, de exemplu,cei care frecventează Skate Park-ul din Herăstrău. Pe o tablă așezatăîn fața dughenei din lemn unde se vând snaks-uri, floricele și succineva a lipit un afiș cu „Școala de role“, organizată de ASAR –Aggressive Skating Association Romania. La cursurile acestea învețiprimii pași pe role, mersul cu fața, apoi mer sul cu spatele, opririle,
iar dacă ai chef de ceva mai complicat, n-ai decât să te înscrii la
„Aggressive Street“ – curburi, sărituri, grab – sau „Half Pipe“ –înălțime, rotații, flipuri, grind etc.
Dinu (14) , un băiat cu ochi mari, albaștri, a învățat rolele de la
tatăl său, acum trei ani, iar de un an și jumătate practică roll-ulagresiv. Spre regretul lui, „în România nu se poate face performanță,și oricum sportul ăsta există de puțin timp la noi“. Băiatul poate săse dea peste cap, să facă grind-uri – „adică sar și cobor“, sau o grămadăde alte chestii care i-ar îngălbeni probabil de invidie pe toți puștii careies cu rolele în fața blocului. De ce preferă să vină aici în loc să meargăla film, la Internet sau cu grătăritul? „Pentru că asta mă reprezintă,ceva din mine spune că asta trebuie să fac“, îmi răspunde zâmbind,cu o frază desprinsă parcă dintr-un film american unde odraslaîncearcă să-și convingă părinții bine situați, dar obtuzi, de ce preferăsă intre în marină, în loc să devi nă avocat, așa cum ar dori aceștia.
Dinu se declară fan al acestui „stil de viață“, așa cum plin de
importanță îl numește. Îi place muzica pe care o ascultă practicanții„roll“-ului – el e mort după Eminem, Fugees, Dr. Dre, dar și LimpBizkit. Îi plac hainele breslei , deși se plânge că e cam greu să găsești
la noi țoale adevărate, el a văzut doar la „Castel“ niște chestii maiinteresante, dar cel mai bine este să ți le cumperi de la cineva care le-a adus „de-afară“. Dinu poartă un swetwr negru și niște blugi largiși prăfuiți, ai căror genunchi sunt rupți, semn al nenumăratelor căzăturipe care le-o fi luat proprietarul lor. Dacă totuși la Skate Park apare vreunroller cu haine made in Turkey , acesta nu este ironizat, cu condiția
să fie de gașcă și să n-aibă tupeu.
Puștiul din fața mea are și un model în viață. Firește, nu poate fi vorba
despre vreun român, ci despre John Elliot. „Se scrie J o h n“, îmi explicăDinu competent. „Mama lui a fost negresă, iar taică-su american, băgaBiblii clandestin în Austria, știți, le punea sub scaunul autobuzului
cu care intrau în țară“. Nu știu ce mutră oi fi făcut în momentul încare admiratorul lui Elliot îmi povestea despre contrabanda asta originală,dar cert e că puștiul a încercat să-și întărească afirmațiile: „Dacă văspun, am citit eu într-o revistă străină!“.
114Texte auxiliare>>>
Liviu (24)
1.Textul descrie ipostaze ale petrecerii timpului liber „ ieri“,
dar mai ales „ azi“. Delimitează-le în text.
2.Identifică structuri/ cuvinte pe care le consideri carac te –
ristice pentru fiecare dintre ipostazele delimitate.
3.Exprimă-ți opinia despre sugestiile privind felul de a fi alvorbitorilor, oferite de forme ale exprimării orale precumdinozauru', lu', grătaru' , Naționalu' .
4.Identifică situații în care autoarea își însușește limbajul
„personajelor“.
5.De ce crezi că procedează astfel?
Dinu (14)
1.Selectează informații despre Dinu care să-ți permită să-i
creionezi un portret.
2.Îți găsești vreo asemănare cu felul de a fi al lui Dinu?Indiferent dacă răspunsul este DA sau NU, motivează.
1.Redactează o caracterizare a lui Dinu, utilizând informațiileoferite de text.
2.Imaginează-ți următoarea situația: Ai aflat adresa lui Dinu(sau a lui Liviu) și dorești să corespondezi cu el. Redacteazăo scrisoare adecvată acestui scop, de 20 –25 de rânduri, încare să-i prezinți propriul punct de vedere despre felul luide a-și petrece timpul liber.
3.Scrie un reportaj de 250 – 300 de cuvinte despre modul dea-și petrece timpul liber tinerii de vârsta ta, pe care să-l poțipublica, eventual, în revista liceului.
4.Realizează un interviu cu unul dintre colegii tăi de clasă.Tema interviului este la alegerea ta (de exemplu: petrecereatimpului liber, lecturi preferate, hobby-uri etc.).„Nea Bebe, hai te rog io schimbă odată muzica aia și pune caseta
aia pe care am adus-o de la Max“, strigă brusc Dinu spre bărbatulcu aer de tată de familie care păstorește căbănuța din lemn de vis-a-vis de Skate Park-ul propriu-zis. Difuzoarele unui radio-casetofonobosit, aflat pe o tejghea de lângă nea Bebe, tocmai încercau să-i convingăpe roller-ii din Herăstrău sau pe cei veniți să caște gura la ei că,muuuzica buuunăăă trăiește mai muuult, Radio Total, așa cum spune
vocea jingle, în timp ce pierde progresiv din intensitate, astfel că ultimulcuvânt pare a fi fost rostit de un astmatic aflat în criză de aer.
Până să apuce nea Bebe să pună caseta cu pricina, Dinu îmi spune
că el vine la Skate Park în fiecare week-end și după-amiaza în cursulsăptămânii. Ar veni mai des, dar „știți, sunt la școală și mai am șilecții de făcut“, oftează el. Îl văd că s-a plictisit de vorbă, așa că n-am decât să-i mulțumesc puștiului și să-l las să se îndrepte spre locullui preferat, căruia îi dăruiește timpul său liber.
Explorarea textului
Evaluare curentă. Aplicații
3
115SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
LITERATURĂ ȘI CINEMATOGRAFIE
Două probleme trebuie avute în vedere cu prioritate
atunci când este vorba despre raportul dintre literatură și cine -matografie.
Prima este aceea a fidelității scenariului de film față de
textul literar ce se vrea a fi ecranizat. Fidelitatea adaptării cine -matografice, chiar și a unei capodopere, nu poate constitui ogaranție a valorii artistice a filmului rezultat. Există suficienteexemple de cărți valoroase care, prin ecranizare, au generatfilme mediocre, dar și de texte ,,anonime" care au stat la bazaunor filme celebre. Iar cauza nu este legată numai de talentulregizorului sau al actorilor, ci mai cu seamă de tipul diferit decomunicare al celor două creații. Căci nu este vorba de o simplătranspunere a textului într-un alt sistem de semne (cuvântulcare devine imagine), ci, mai întâi, de o decodare a mesajuluiși, apoi, de o recodare, ceea ce implică, în fond, o recreare aoperei literare. Filmul poate propune astfel un cu totul alt mesajdecât cel al cărții.
Cea de a doua problemă este legat ă de alegerea și de jocul
actorilor. Mai ales în cazul creațiilor dramatice cunoscute, cumeste și cazul celei de care ne vom ocupa în conti nuare, poateexista adeseori un model mental al spectatorului, legat deinterpreții personajelor, care să acționeze oprimant chiar șiasupra regizorului. De exemplu, în cazul comediilor luiCaragiale, putem vorbi de adevărați actori-cult precum RaduBeligan, Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, NikiAtanasiu, Ștefan Bănică sau Toma Caragiu, care, în timp, au ajunssă se confunde în imaginația spectatorilor cu persona jele pe carele-au încarnat, dar și de regizori celebri ca Jean Georges cu, Liviu
Ciulei sau Lucian Pintilie care vor rămâne multă vremeetaloane în aprecierea valorică a noilor spectacole, fie ele deteatru, fie cinematografice.
D-ALE CARNA V ALULUI
(fragment)
de I.L. Caragiale
ACTUL II
SCENA IX
PAMPON, CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL (din fund, dreapta): Nu pot să dau de nenea Iancu,
și l-am pierdut și pe frate-său… (văzând pe Pampon) Pe ăsta nu
l-am cercetat… Acuma îl văz întâi. (Pampon bate iar în masă;
Crăcănel coboară doi pași, tare și cu ton de sfidare melo -dramatică) Eu sunt Bi-bi-cul…Literatură și alte arte
Nae Girimea, frizer și subfirurg , este
amantul Miței Baston care, la rândul eieste amanta lui Mache Razachescu, ce-
i mai zice și Crăcănel. În prăvălia lui Nae,
Mița îl întâlnește întâmplător pe IancuPampon, venit să dea de urma unuioarecare Bibicul pe care îl bănuiește a
fi amantul amantei sale, Didina Razu.Discuția cu Pampon și un bilet deamor găsit de acesta ( Bibicule,
Mangafaua pleacă mâine la Ploiești,remâi singură și ambetată; sunt foarterău bolnavă: vino negreșit, am poftă să-i tragem un chef… A ta adorată, Mița… )
o determină pe Mița să-l bănuiască peNae, căreia chiar ea îi scrisese biletul, căo traduce cu Didina. Vor urma o serie de
încurcături, urmăriri și confuzii petrecutela un bal mascat de mahala, în care maisunt implicați Iordache, calfă la Girimea
și un Catindat de la percepție , totul
sfârșindu-se cu o împăcare generală și opetrecere la frizeria lui Nae.Puncte de reper
116Literatură și alte arte>>>
…miercuri?… Ploiești?… Man –
gafaua?…
…A! care va să zică, mă căutai,Bibicule?
• á la carte – a comanda la alegere, nu
meniu fix (de obicei la restaurante)PAMPON (tresărind): Bibicul!
CRĂCĂNEL: Da, Bibicul, nene Iancule! (își scoate masca) nu mai
poftești?PAMPON (își scoate masca, fioros, gata să se repează): A! care
va să zică mă căutai, Bibicule?CRĂCĂNEL (potrivindu-se să-și ia avânt de scăpare): Da, nene
Iancule…PAMPON (același joc crescendo): Și eu te căutam, Bibicule (se
repede)CRĂCĂNEL (dându-se după o masă): Să nu dai! să nu dai! fac
scandal… Chem poliția… stai să ne deslușim!PAMPON: Mișelule, să ne deslușim, ‘ai? După ce mă ataci la sacrul
meu amor; amăgești o ființă nevinovată… o femeie… femeie! ochialunecoși, inimă zburdalnică!… CRĂCĂNEL (urmându-și jocul): Eu? amăgesc o femeie?… Eu nu
am amăgit nici o femeie; ele m-a amăgit pe mine… și multe; nu știunimic la sufletul meu. PAMPON: Minți!
CRĂCĂNEL: Nu minț… Nu da! nu da! că fac scandal. Să ne
deslușim, e încurcătură la mijloc… Spune care femeie…PAMPON: O știi bine, Didina…
CRĂCĂNEL: Nu cunosc nici o Didină. Pe amanta mea o cheamă
Mița…PAMPON: Da, pe amanta ta o cheamă Mița; dar, ca un mișel ce ești,
nu te-ai mulțumit cu o amantă… Ai atacat și pe amanta meaDidina… Ai nenorocit-o!CRĂCĂNEL: Nu-i adevărat!
PAMPON: Am dovezi: ai uitat la Didina un bilet de abonament la
frizerie.CRĂCĂNEL: Nu-i adevărat! eu nu mă raz cu abonament, eu mă raz
á la carte.PAMPON: Și un bilet de la amanta ta…
CRĂCĂNEL: De la amanta mea? Îți spui eu că e încurcătură.
PAMPON: Nu e nici o încurcătură, mișelule! Amanta ta, Mița, îți
scrisese de miercuri că te așteaptă, că Mangafaua pleacă la Ploiești.CRĂCĂNEL: Miercuri?… Ploiești?… Mangafaua?…
PAMPON: Da, și tu, Bibicule, în loc să te duci la ea, o părăsești și
te dai pe furiș la amanta mea, la Didina. (se repede) O să-ți rup
oasele… Oasele am să ți le rup!CRĂCĂNEL (apărându-se) Stai! să nu dai, că fac scandal! Mi-e
frică de o nenorocire!… (își pune mâna la inimă să o astâmpere)
PAMPON: Da! să-ți fie frică de o nenorocire; pentru că precum ai vrut
tu să nenorocești pe Didina… o femeie! ochi alunecoși, inimăzburdalnică!… asemenea să știi că o să te nenorocesc eu pe tine. (se
repede)CRĂCĂNEL (același joc): Stăi! stăi, omule, pentru Dumnezeu!…
Mița? miercuri? Ploiești? Mangafaua?… Dumnezeule! am obănuială… Arată-mi biletul… Eu am fost miercuri la Ploiești…PAMPON: La Ploiești?
CRĂCĂNEL: Da, la Ploiești… Să fie cu putință?… Mița? a opta?…
Arată biletul!PAMPON: Iacătă-l biletul (Crăcănel se apropie să vază biletul;Dicționar cultural
3
117SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
…femeie! ochi alunecoși…
Inimă zburdalnică!…• fiindcă eu eram de la început pentru
convenție… – Convenția rusă –
română semnată la București la 4aprilie 1877, prin care se permiteatrupelor rusești să treacă prin Ro -mânia către Balcani, garantându-seîn schimb respectarea drepturilorpolitice ale statului român și păs -trarea integrității sale teritoriale.
•…și m-am înrolat de bunăvoie… în
garda națională – instituție para –
militară înființată în 1848, reor -ganizată oficial în 1866 și desființatăîn 1884. Pampon îl apucă cu mâna stângă, și cu dreapta-i arată hârtia)
A! vrei să mă înșeli? (îl zguduie)
CRĂCĂNEL (sfârșindu-se de la inimă, se moaie din balamale
și cade pe scaun): Mița! m-a tradus! Apă! Apă!… Mangafaua…
eu… eu sunt!PAMPON: Mangafaua?
CRĂCĂNEL: Da, Mangafaua!… eu… A opta oară tradus!
(ridicând mâinile la cer) Este cu putință, domnule?
PAMPON: A opta oară? (șade lângă el)
CRĂCĂNEL (dezolat): Nu ți le mai spui p-alelalte, că sunt halimale,
domnule, numai una să ți-o spui, al șaptelea caz de traduce re… învremea războiului…PAMPON: Cu un muscal?
CRĂCĂNEL (plin de obidă): Nu m-ar fi costisit atâta să fi fost
cu un muscal, fiindcă eu eram de la început pentru convenție… știi,muscalii luptau pentru cauza sfântă a eliberării popoarelor de subjugul semilunii barbare… Dar cu un neamț, domnule!…PAMPON: Cu un neamț?
CRĂCĂNEL: Fă-ți idee, domnule, ce traducere!
PAMPON: Ei și?
CRĂCĂNEL (plângând): Am plâns, cum plâng și acuma, căci eu
țin mult la amor; am plâns și am iertat-o… pe urmă am prins-o iar,și iar am plâns, și iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des…așa cam de vreo cinci, șase ori… Ce-mi ziceam eu? Vorba dumitale:femeie! ochi alunecoși…PAMPON: Inimă zburdalnică!…
CRĂCĂNEL: Până când, într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei
acasă; intru în sală, deșchiz ușa iatacului… întunerec…,,Te-ai culcat?”nu răspunde nimini. Inima începe să bată rău; aprinz lumânarea, și cegăsesc pe masă, domnule?PAMPON: Ce?
CRĂCĂNEL: Un răvășel: ,,Mache, m-am plictisit să mai trăiesc cu
o rublă ștearsă ca dumneatale. Nu mă căuta; am trecut cu nemțulmeu în Bulgaria…”PAMPON: În Bulgaria? Ce căuta nemțul în Bulgaria?
CRĂCĂNEL (dezolat): Nu știu! Ei! ce te faci, Mache?… de des –
perare, ce am zis eu? daca n-am avut parte de ce mi-a fost drag pelume, încai să mă fac martiriu al independenții… și m-am înrolatde bunăvoie…PAMPON: Volintir?…
CRĂCĂNEL: În garda națională… Știi, pentru ca să-mi mai uit
focul… (plânge) Și închipuiește-ți d-ta acum și Mița! (plânge) și
garda națională s-a desființat!…PAMPON: Care va să zică este un Bibicul…
CRĂCĂNEL: Se-nțelege; n-ai văzut biletul?
PAMPON: Care va să zică este un Bibicul, care devine în chestie de
traducere și pentru mine și pentru d-ta…CRĂCĂNEL: Firește…
PAMPON (cu tărie): Nu mai plânge, nu șade frumos, un volintir ca
d-ta…CRĂCĂNEL: Dacă nu pot să mă stăpânesc! mi-e naturelul simțitor…Dicționar cultural
118Literatură și alte arte>>>
Mă recomand! Mița Baston.
halimá, s.f. – povestire, întâmplare complicată, încurcată,
extraordinară, cu multe peripeții. (fig.) situație încurcată,amestecătură, confuziemangafa ,s.f. – (fam.) om care nu merită nici o considerație; om
mărginit, bleg, prost, nătângmuscal ,s.m. – rus
a traduce ,vb. – (fig.) a înșelaPAMPON: Trebuie să-l găsim! Nu plânge, nu-i frumos! un volintir!
Trebuie să-l regulăm pe Bibicul… Auzi d-ta? Două!CRĂCĂNEL: Cum să-l găsim?
PAMPON: Îl găsesc eu, n-ai grije; eu știu politica poliției. Nu plânge:
ești volintir! Bibicul nostru e aici în bal… Didina mea este aici în bal…
CRĂCĂNEL: Poate și Mița mea…
PAMPON: Da…
CRĂCĂNEL : Da?
PAMPON (repede): Adică nu! În sfârșit, ce-ți pasă! vino cu mine…
Nici o vorbă să nu zici. Lasă-mă pe mine, să vezi cum îl înhaț eu.‘Aide… nu plânge: ești volintir! pune-ți masca, și ‘aide! (își pune
masca)CRĂCĂNEL: Mița? Mița?… (hotărât) Nu!… o mai iert acum, dar
daca s-o mai întâmpla încă o dată… hotărât mă însor! (își pune masca)
PAMPON: Haide… nu, nu plânge, ești volintir!… și nici un cuvânt!
A! Bibicule! (ies amândoi în bal)
ACTUL III
Scena V
MIȚA, singură în costumul de la bal, apoi DIDINA
asemenea
[…] MIȚA: A! (aparte) O femeie! dama de verde! (tare) A! în sfârșit!
DIDINA (dând un țipăt de surprindere, se întoarce): A! (aparte)
O femeie! e republicana!MIȚA (fierbând): V-ați speriat? pardon! Mă recomand! Mița Baston.
DIDINA (cu contenență): Mersi! și eu Didina Mazu.
MIȚA (jocul crescendo): Ce cauți aici, madamă?
DIDINA (cu un ton mai sus): Da’ d-ta ce cauți aici, madamo?
MIȚA (jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu!
DIDINA (foarte de sus): Și eu sunt la amantul meu!
MIȚA (izbucnind): La amantul d-tale?… Amantul d-tale… a fost…
era… este… amantul meu! D-ta, ca o imfamă, mi l-ai răpit! (luând
o poză de atac și cu tonul tragic) Una din noi două trebuie să
moară!DIDINA (pregătindu-se de luptă): Să vedem care… Poftim!
(Mița se repede turbată la Didina, care se repede și ea și oîntâmpi nă. Amândouă țipă și se încleștează, spumând, una dealta)
Dicționar
3
119SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI
Modulul 3
LITERATURĂ
Eu sunt Bi-bi-cul…
1.Numește câte două trăsături ale fiecărui personaj, ce pot
fi deduse folosind numai informațiile oferite de fragmentulreprodus mai sus.
2.Imaginează-ți și descrie înfățișarea lui Pampon și a luiCrăcănel, în scena de mai sus, ghidându-te după indicațiilescenice și după replicile celor două personaje.
3.Imaginează-ți că ești regizor.
Descrie decorul și costumele care ți s-ar părea potrivitepentru această scenă.
4.Crezi că ar fi necesar și un fond muzical? Motivează-țirăspunsul, oricare ar fi acesta.
5.Împreună cu un coleg, interpretați următoarea pereche dereplici, folosind tonul și gestica pe care le considerațiadecvate:
CRĂCĂNEL: Miercuri?… Ploiești?… Mangafaua?…
PAMPON: Da, și tu, Bibicule, în loc să te duci la ea, o părăsești
și te dai pe furiș la amanta mea, la Didina. (se repede) O să-ți
rup oasele… Oasele am să ți le rup!
Nu mai plânge, nu șade frumos, un volintir ca d-ta…
1.În scena IX, relația dintre cele două personaje se schimbă
de mai multe ori. Identifică, în text, momentele când seproduc aceste schimbări și indică motivele, pentru fiecarecaz în parte.
2.De fapt, atât Pampon cât și Crăcănel descoperă că au fosttraduși de amante. Și totuși, pentru spectator situația este
în mod cert comică. Dacă ai fi regizor, ce indicații ai daactorilor care ar interpreta această secvență?
3.Căror colegi le-ai propune să interpreteze rolurile luiPampon, al lui Crăcănel și al Miței?
4.Dintre actorii pe care îi cunoști, cui ai încredința rolurilelui Pampon și Crăcănel? Dar al Miței?
FILM
Pentru acest capitol folosim secvențe, însumând 6 minuteși 40 de secunde din filmul D-ale carnavalului (1958). Ele
au ca punct de plecare scena IX, actul II și scena V , actul III.Regia: Gheorghe NaghiÎn rolurile principale: Alexandru Giugaru, GrigoreVa siliu-Birlic, V asilica Tastaman, Ion Lucian și Aurel Cio –
ranu. Ar fi util să consulți și Micul dicționar pentru uzul cine –
fililor , de la pag. 37-38.
Să nu dai! să nu dai!
1.O sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala
(secundele 1 – 250). Fii atent la interpretarea lui Giugaru/
Se înțelege c-a fost o încurcătură…
Explorarea textului
120Literatură și alte arte>>>
Pam pon din primele secunde ale secvenței: e nervos, soarbe
furios, mută bastonul din stânga în dreapta, pentru a-i fimai la îndemână. Toate aceste detalii țin de interpretarea
actoricească , dar și de modul specific în care se realizează
transpunerea unui text literar într-un alt limbaj, în acest caz,cel cinematografic, prin intermediul scenariului . Camera îl
urmărește acum doar pe el, folosind un plan apropiat de
filmare, iar coloana sonoră subliniază nervozitatea personajului.
2.Fii atent și la interpretarea lui Birlic/ Crăcănel, între secun –
dele 50 și 55 ale secvenței: fuge în jurul mesei pentru a sepune la adăpost de furia lui Pampon, dar mută și paharulde pe masă pentru a nu-l vărsa! Se obține în acest mod ovariație în mișcarea altfel previzibilă a personajelor. Re -marcă și faptul că, deși întreaga secvență este filmată din -tr-un plan apropiat , există și un planul îndepărtat în care
desco perim pe câțiva dintre partici panții la bal, pentru caspectatorul să își dea seama mai lesne de locul unde sepetrece scena.
3.Între secundele 60 și 66, Pampon este filmat din spate, iarCrăcănel din față, pentru că, deși nu vorbește, mimica lui estemai importantă în aceste momente decât replicile partenerului.Se folosește însă planul apropiat și nu prim-planul pentru a putea
fi observată simultan mișcarea ambelor personaje.
4.În secunda 70 se produce trecerea bruscă de la filmarea deansamblu la focalizarea pe chipul lui Pampon. Modalitatea
este tăietura de montaj , astfel încât, deși camera se mișcă
puțin, scena este totuși dinamică. Este momentul când Giu -garu rostește amenințător: O să-ți rup oasele… Oasele am să
ți le rup! Urmărește prim-planul cu mimica personajului pen –
tru a constata dacă este în acord cu replica rostită. Observătotodată și că prim-planul cuprinde atât fața, cât și linia
umerilor.
5.După mai multe planuri generale, în secundele 108 – 111 ca –
mera se apropie iarăși brusc pentru a da spectatorilorposibilitatea să urmărească jocul actorilor, în prim-plan .
6.Din secunda 120 până la finalul secvenței (secunda 190),
ca mera de filmat este mai puțin mobilă, întrucât cei doi s-au împăcat și hotărăsc să se coalizeze împotriva Bibicului.Scena nu este totuși statică, dar dinamismul se obține prinmontaj : se trece rapid de la un prim-plan la altul, iar coloana
sonoră cuprinde atât rumoarea balului, cât și muzică,
aceasta având drept scop să sublinieze starea de spirit apersonajelor. Remarcă însă faptul că, deși în planul înde părtat
se află o sală de bal, în majoritatea timpului ceea ce se audenu este muzica balului, ci un acompaniament sonor al căruirol este să sublinieze starea de spirit a personajelor. Înaceastă ultimă secvență importante sunt totuși mimica șitonalitatea vocilor actorilor.
3
121SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
1.În grupe de câte patru – cinci colegi, discutați și întocmiți
o listă de două – trei opere literare care au stat la baza unorcreații cine matografice pe care le-ați vizionat.
2.Extindeți discuția la nivelul întregii clase. Care dintre celedouă creații o considerați mai reușită, pentru fiecare cazîn parte: cartea sau filmul?
3.Motivați-vă opțiunea, indiferent care a fost aceasta, prinargumente care să aibă în vedere, în cazul creației literare, tema,
motivul , viziunea despre lume , elementele de construcție a su biectu –
lui și a personajelor , iar în cazul creației cine matografice, sce –
nariul , regia , imaginea , coloana sonoră șijocul actorilor .
4.Scrieți o cronică cinematografică de maximum 30 de rân –
duri despre un film vizionat în ultima lună, care să poatăfi eventual publicată în revista liceului vostru/ sau desprefilmul D-ale carnavalului (1958).
5.Orele , un film cu Nicole Kidman, Julianne Moore, Meryl Streep,
Ed Harris, Jeff Daniels.
Palmaresul filmului este impresionant: șapte nominalizări și douăGloburi de Aur, pentru cel mai bun film-dramă și pentru cea maibună actriță în rol principal (Nicole Kidman). Nominalizat denouă ori la Oscar, a câștigat tot pentru cea mai bună interpretarea rolului principal feminin (Nicole Kidman). Printr-un binecondus montaj paralel, asistăm la întâmplările petrecute în câteo singură zi din viața a trei femei care trăiesc în epoci diferite.Această zi este definitorie pentru destinul celor trei protagoniste,evenimentele trăite oferind revelația motivului pentru care, într-o societate do mi nată de prejudecăți și false principii morale, lelipsește capacitatea să se bucure de dragostea soților și copiilorlor. Un joc actoricesc de cea mai înaltă clasă, un scenariu deexcepție (adaptat după romanul de succes, Orele al lui Michael
Cunningham, publicat în România de Editura Polirom) fac dinacest film o delectare pentru orice cinefil și un eveniment culturalcare nu trebuie ratat. O femeie! dama de verde!
1.În fața frizeriei lui Nae Girimea și apoi în salon (secundele 250
– 260). Se aude cântecul greierilor. Observă că este pri -ma oară până acum când în film își fac apariția sunete,,naturale”.
2.Din momentul în care cele două rivale s-au recunoscut(secunda 268), coloana sonoră încearcă să subliniază ten -siunea. Secvența nu este însă deloc dramatică, iar muzica,voit teatrală, are rolul de a accentua comicul situației.
3.Preludiul încleștării (între secundele 310 și 322) este filmat
cu o cameră mobilă conferind scenei dinamism. Muzicadevine mai teatrală. Și pe această cale regizorul amplificăefectul comic.3
Evaluare curentă. Aplicații
122Literatură și alte arte>>>
a.Identifică două informații pe care le consideri a fi im –
portante, din punctul de vedere al unui spectator, șijustifică-ți alegerea pentru fiecare caz în parte.
b.Indică două motive pentru care ai dori să vizionezi/ nu
ai dori să vizionezi filmul Orele , utilizând numai
informații oferite de textul de mai sus.
6.Alice in Tara Minunilor: aventuri, fantastic. SUA, 2010. Regia:
Tim Burton. Cu: Johnny Depp, Helena Bonham Carter, AnneHathaway. Durata: 108 min. Alice, o tânără de 19 ani, se pre -gă tește pentru o petrecere în înalta societate. Aflând că părințiiei doresc să îi aranjeze o nuntă cu unul dintre nobilii bătrâni șianoști prezenți la eveniment, Alice fuge de acasă, urmărind uniepure alb. Ea intră într-o scorbură și ajunge în Țara Minunilor,un loc pe care, deși nu-și mai amintește, l-a mai vizitat și în urmăcu 10 ani. Printre cei care îi urează „bun venit înapoi” suntPălărierul Nebun, Regina Albă și Pisica de Chesire. Alice porneșteîntr-o călătorie extraordinară pentru a-și clarifica viitorul șipentru a opri dominația violentă a Reginei Roșii.
a.Identifică două informații pe care le consideri a fi
importante, din punctul de vedere al unui spectator, șijustifică-ți alegerea pentru fiecare caz în parte.
b.Indică două motive pentru care ai dori să vizionezi/ nu
ai dori să vizionezi filmul Alice in Tara Minunilor,utilizând numai informații oferite de textul de mai sus.
CRONICA DE FILM
Titlu original : FACE/ OFF
Gen: acțiune/ thrillerRegia: John WooDurata: 138 minuteProducție: USA, 1997
Face/ Off are ca punct de plecare ideea unei operații estetice
radicale prin care fața agentului FBI Sean Archer (John Travolta) esteschimbată la propriu cu aceea a lui Castor Troy (Nicolas Cage), teroristinternațional imprevizibil și sofisticat, amator de puneri baroce înscenă ale propriilor atentate. Transferul de chipuri creează însă osituație insuportabilă: cei doi sunt nevoiți să trăiască purtând fiecarechipul dușmanului său de moarte. De unde și titlul original, echivalatîn românește printr-un nefericit Față în față , mai potrivit pentru
afișul unei producții cu Lorenzo Lamas decât pentru un film alhongkonghezului Woo.
Dincolo de această premisă cam elucubrantă, Woo demonstrează
însă că filmul ,,de artă” și blockbusterul nu sunt tocmai ire –
conciliabile și că explozia roșie a unei bărci cu motor pe fondul unuicer azuriu poate declanșa și alt tip de emoții decât cele provocate decreșterea nivelului de adrenalină. În ultimii ani o asemenea
3
123SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
Afișul filmului Face/ Offperformanță n-a mai reușit decât Brian de Palma cu al său Mission:
Impossibile , în care neverosimilul scenariului era în permanență
compensat de formalismul estetizant al scenelor de acțiune.
Dar ceea ce izbutea de Palma printr-o rigoare elegantă și pe alocuri
impersonală, Woo reușește prin teatralism voit. Cele mai bunemomente ale filmului sunt acelea în care imaginația sa flamboaiantăpare să uite de orice convenții, dând naștere unor îngemănări delirantede situații. O confruntare sângeroasă are loc într-o biserică plină deporumbei, o șalupă în flăcări plonjează vertical în apă, iar Cage/ Troye ,,supt” într-un tunel metalic de paletele unui uriaș ventilator. Cevamai târziu același Cage, devenit între timp Sean Archer, protejeazăun băiețel de infernul unui violent schimb de focuri, punându-i peurechi căștile unui casetofon; copilul se plimbă printre gloanțe șicadavre mutilate, ascultând Somewhere over the Rainbow , iar
melodia se substituie treptat zgomotului asurzitor al pistoalelor.
Woo mizează de altfel foarte mult pe teatralismul voit al situațiilor,
dar reușește mereu să se mențină pe acea linie greu sesizabilă caredesparte drama de melodramă și arta de clișeu. Ritmul este și ei riguroscontrolat. Filmul este construit dintr-o serie de acumulări progresivede tensiune rezolvate prin reprize de acțiune explozivă (la propriu șila figurat!), desfășurate de fiecare dată, cu excepția confruntării finale,în spații închise și labirintice. Iar rezultatul este absolut remarcabil.Supravegherea riguroasă a mișcărilor camerei și montajul devin astfelesențiale.
Marele merit al lui Woo rămâne totuși alegerea actorilor (dintr-un
interviu al său aflăm că producătorii se gândiseră inițial la …AlecBaldwin, ideea de a-l folosi pe Cage aparținându-i). Scăpați, unul dindramoletele subțirele și comedioarele insipide gen Phenomenon și
Michael , celălalt din uniforma ,,maieu-mulat-pe-mușchi-de-oțel”,
obligatorie în închisorile lui Jerry Bruckenheimer, Travolta și Cagefac aici două dintre cele mai bune roluri ale lor. În unul dintre celemai frumoase momente, Cage/ Archer repetă obsedan(n)t sintagma-titlu; privirea lui halucinată și teatralitatea elegantă a mâinii cu careîncearcă parcă să-și scoată o mască de pe față concentrează într-o scenăde câteva secunde întregul spirit al filmului. Prin contrast, Travolta/Troy preferă regis trul ironiei fine, pe linia Pulp Fiction și Get
Shorty . Pandant al suferinței înnăbușite a lui Cage, Răul n-a fost
niciodată atât de fermecător (vezi scena dezamorsării bombei în pasde dans); cu atât mai mult cu cât Travolta își deconstruiește permanentpropria imagine de star (căci marile dezavantaje ale lui Troy sunt…
bărbia insuportabilă și vocea!).
În fond, filmul mizează nu atât pe simpla schimbare a regis trelor,
eroul pozitiv care devine negativ și viceversa , ci mai ales pe amestecullor. Căci Archer/ Cage descoperă cruzimea lui Castor Troy, dar șiatașamentul acestuia pentru fratele retardat, în vreme ce Travolta/Troy are prilejul să experimenteze dragostea paternă. Astfel, Face/
Off ar putea fi modelul ideal al unei pelicule à tiroirs: un film care
să vină în întâmpinarea ,,orizonturilor de așteptare” ale fiecăruispectator, fie că ele cuprind acțiunea pură sau analiza de caracter cuaccente metafizice. (M. I., Cotidianul , 6 martie, 1998)3
124Literatură și alte arte>>>
Compară, într-un eseu de două – trei pagini, modalitățile
de petrecere a timpului liber descrise de Nicolae Filimon înScene din viața socială și de I.L. Caragiale în Repausul do –
minical .
Vei avea în vedere:– descrierea contextului istoric în care sunt plasate
întâmplările din cele două texte și evidențiereadiferențelor dintre lumile înfățișate;
– prezentarea a cel puțin patru situații concrete de viață
care să ilustreze aceste diferențe;
– evidențierea atitudinii naratorilor față de cele povestite;– exprimarea propriului tău punct de vedere despre cele
citite;
– integrarea adecvată, în conținutul eseului, a minimum
patru concepte operaționale/ structuri, selectate dinurmătoarea listă, pe care să le evidențiezi prin subliniere:comic, conversație cotidiană, dialog, ficțiune, locutor, monolog,monolog interior, replică (verbală, nonverbală, mixtă), schiță,verosimil.
Notă! Se recomandă ca eseul să se încadreze în două – trei
pagini. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării estela alegere.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul
trebuie să aibă minimum două pagini.
/head2rightIon Ghica – O călătorie de la București la Iași înainte de 1848
Text de factură memorialisitcă, Călătoria… este o scrisoare
către Vasile Alecsandri, în care se care povestește într-un modagreabil, despre ,, comunicațiile ”dificile ca o robinsonadă de
acum un veac și jumătate.
/head2rightI.L.Caragiale – D-ale carnavalului
Considerată la început o simplă farsă de carnaval, cu un exces deîncurcături amoroase și de quiproquo -uri, piesa și-a dezvăluit cu
timpul nu numai însușirile tehnice neobișnuite, dar și gravitatea,căci semnificația întregului este și aici una morală, vizândpromiscuitatea sufletească, minciuna și împăcarea lamentabilă, caforme generale de a trăi. (Florin Manolescu) Filmul lui Lucian
Pintilie De ce trag clopotele, Mitică are ca punct de plecare
acest text al lui Caragiale.
Evaluare curentă. Aplicații
Sugestii pentru lectură suplimentarăSCENE DIN VIAȚA DE IERI ȘI DE AZI
3
125SCENE DIN VIAȚA DE IERI ăI DE AZI Modulul 3
/head2rightIon Marin Sadoveanu – Sfârșit de veac în București
Roman al decedenței unei clase, boierimea, și al ascensiuniiburgheze, cartea aduce în prim-plan, prin personajul IancuUrmatecu, un tip uman, parvenitul, care a făcut o carierădeosebită în literatura română.
/head2rightIoan Groșan – Caravana cinematografică
Volumul cuprinde patru proze scurte dintre care cel puțindouă, Caravana cinematografică și Marea amărăciune sunt
direct legate de tema discutată în acest capitol. Prima descrie,pe nu ton amar-ironic , scene din anii ’50, cu mărunți activiști
de partid care cutreieră satele pentru a ,,culturaliza masele”cu ajutorul filmelor de propagandă, ,,oficilități locale” șioameni obișnuiți care încearcă să se adapteze la schimbărilelumii, deși nu înțeleg nimic din ce se întâmplă în jurul lor.A doua, având aparent iubirea ca temă, descrie, pe acelașiton amar-ironic, lumea mohorâtă a ultimului deceniu decomunism, la oraș.
/head2rightPaul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Sta –
nomir – O lume dispărută
Cei patru tineri autori își povestesc, fiecare, copilăria șiadolescența petrecute înainte de ’89. Este o carte de facturămemorialistică, de recuperare nonficțională a unei lumi aicărei ,,zei” se numeau Brifcor și Cico și ale cărei repere, uitateazi, au fost reviste precum Cutezătorii șiLuminița , blugii
românești și, rar, cei ,,originali”, șoimii patriei, pionierii șiUTC-iștii, televiziunea bulgară și sârbă la care se priveaCampionatul mondial de fotbal, bomboanele Tic-Tac, dar șidemolările de coșmar, defilările de 23 August și cozile.
4 AVENTURĂ, CĂLĂTORIEModulul
FICȚIUNEA LITERARĂ
Balta-Albă de Vasile Alecsandri
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Povestirea
Toate pânzele sus! de Radu Tudoran
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Rezumatul
FICȚIUNE ȘI REALITATE
Metropole – Paris de Liviu Rebreanu
(texte memorialistice: memorialul de călătorie)
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Receptarea diverselor tipuri de mesaje:
•schema comunicării concepută de Roman Jakobson
•factori care înlesnesc sau perturbă receptarea
[Relația cultură – ficțiune – publicitate]
(texte jurnalistice: anunțul publicitar)
TEXTE AUXILIARE
Marea ca factor spiritual de Nicolae Manolescu
4
1291.Cuvintele din lista de mai jos aparțin câmpului semantic
al călătoriei . Asociază verbul corespunzător fiecăruia dintre
ele, pentru a descoperi scopul călătoriei:
– explorare – ………– căutare – ………– cucerire – ………– distracție – ………– aventură – ………– cunoaștere – ………
2.Descrie oral locul (real sau imaginar), timpul și scopul unei
călătorii pe care ți-ai dori să o realizezi.
3.În func ție de scopul călătoriei pe care o dorești, plasează-te
într-una din tre c ategoriile: exploratorul, savantul, cuceritorul,
căutătorul de comori, justițiarul, misionarul, novicele, solul/ di -plomatul, negustorul, vânătorul, navigatorul, jurnalistul, turistul,hoinarul .
4.Alcătuiți echipe de 6 elevi; consultați-vă pentru a completa
spațiile libere de mai jos, pe baza experienței personale,a cărților sau a filmelor de aventuri și de călătorie cunos -cute de voi. Comparați rezultatele obținute de fiecare echipă.Ficțiunea literară >>>
6
……………..1
……………..
2
……………..
3
……………..7
negustorul6
vânătorul1
solul 2
jurnalistul3
turistul
1
……………..2
documentare3
……………..2
……………..1
paceavalo ri
cultivate prin
călătorieîn
ce scopcine
călătoresteunde
călătoria când4
soldatul
5
exploratorul
3
……………..4
……………..1
……………..3
……………..2
……………..
4
……………..7
……………..6
……………..5
……………..5
……………..
7
……………..
Înainte de text
130Ficțiunea literară >>>
Povestirea Balta-Albă este istoria voiajului de 24 de ceasuri
al unui zugrav /pictor francez, la Balta-Albă, în Valahia, la
mijlocul secolului al XIX-lea, într-un ținut plin de contrasturi
originale . ,,Aventura” are două părți: drumul parcurs până la
Balta-Albă (fragmentul reprodus în manual) și descriereasocietății pe care personajul o descoperă acolo.
Cititorul contemporan al povestirii realizează, împreună
cu tânărul francez, o călătorie într-un spațiu necunoscut. Înplus, lectura povestirii îi oferă și posibilitatea de a călători întimp. La diferențele de ordin cultural evidențiate în poves tire,se adaugă diferențele de ordin istoric, dintre aspectele lumiiînfățișate în text și ale lumii cunoscute de cititor.
Într-o sară din luna trecută eram adunați mai mulți prietini, toți
lungiți pe divanuri, după obiceiul oriental, și înarmați cu ciubuce mari,carele producea o atmosferă de fum vrednică de sala selamlicului a
unui pașă. Afară cerul era învălit de nori vineți, care se spărgeadeasupra Iașului […].
Pintre noi se găsea un tânăr zugrav franțez, care pentru întâia
dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient.
– Domnilor, ne zise el, vă mărturisesc cu rușine, că, păn-a nu veni
în țările d-voastre, nici nu prepuneam că se afla în Evropa o Moldavieși o Valahie. Dar nu mă plâng nicidecum, de vreme ce, ca un nouColumb, am avut plăcere a descoperi eu însumi aceste frumoase părția lumei și a mă încredința că, departe de a fi locuite de antropofagi,ele cuprind în sânul lor o societate foarte plăcută.
– Domnule, răspunse unul din noi, nu te încrede așa lesne în
descoperirea d-tale, pentru că cine știe dacă păn-în sfârșit nu-i fi pusîn frigare și ospătat de sălbaticii acestor țări? […]
– Cu toate aceste, păn-a nu mă face jertfa descoperirei mele, dați-
mi voie să vă istorisesc și eu partea cea mai curioasă din călătoria mea.
Plecând din Paris spre a întreprinde un voiaj în Orient, lucru ce,
precum știți, s-au făcut astăzi de modă, am agiuns bun sănătos laViena; și de aici m-am îmbarcat pe un vas de vapor cu gând de a coborîDunărea păn-în Marea Neagră, făr-a mă opri nicăire. […]
Voi mărturisi însă că, cu cât mă depărtam de centrul Europei și
mă apropiam de țările d-voastre, curiozitatea mea creștea. În toatepărțile videam o altă lume pe care nici o visasem. Din toate părțileauzeam răsunând pe podul vaporului cuvintele: valah, Valahia și, înneștiința mea vrednică de veacul de aur, nu înțălegeam ce însămnaacele enigme, pentru că eu eram încredințat că, de la granița nemțascăși pănă în Marea Neagră, se întindea numai Turcia Evropei.
În sfârșit căpitanul, ce vorbea puțin franțuzește, îmi tălmăci că
pământul ce se videa de-a stânga noastră se numea Valahia și că eralocuit de un neam de oamini cu totul străini de nația otomană!… SăBALTA-ALBĂ
(1847)
de Vasile Alecsandri
(fragment)
Vasile Alecsandri (1818/ 1821-
1890), poet, prozator și dramaturg.Per sonalitatea sa domină perioadapașoptistă, în plan literar și cultural. Prinvarietatea temelor abordate, prin di -versificarea speciilor în toate genurileliterare, el a contribuit nu numai ladezvoltarea literaturii române, ci și laeducarea publicului ce urma să o re -cepteze. Poate fi considerat un precur -sor în diferite domenii ale literaturii.
Deși a fost considerat, în epocă,
poet reprezentativ al ge nerației pa -șop tiste și unul dintre întemeie toriiteatrului românesc, ulterior, G. Căli -nescu apreciază proza drept cea mai
durabilă parte a operei lui Alecsandri.
De asemenea, criticul observă că în
substanță toate narațiunile sale suntjurnale de călătorie, gen la modă pe
atunci, în care își revarsă toate darurile:
umor, pictură, înlesnire orientală depovestitor .
Călător pasionat, Alecsandri își
transpune impresiile în jurnale saumemorii de călătorie despre spațiulromânesc ( O primblare la munți ) sau
despre ținuturile exotice ( Călătorie în
Africa ); chiar și proza de ficțiune are un
punct de plecare memorialistic șituristic (povestirea Balta-Albă , nuvelele
Buchetiera de la Florența, Borsec,începutul de roman Dridri etc.).
4
131AVENTURÃ , CÃLÃTORIE
Oprindu-se vaporul la Brăila…
1. malpost (fr.) – trăsură de cursă, obișnuită în epocă, în țările din Apus
2. Allons! (fr.) – Haidem!
3. neamț, s.m. – denumire dată în secolul al XIX-lea occidentalilor, în
țările românevă spun mirarea mea la această descoperire e peste putință! Atâta
numai voi mărturisi că, de-aș fi avut atunci sub mână pe profesorulmeu de geografie, l-aș fi aruncat în Dunăre!
Din ceasul acela mă sâmții cuprins de un dor nemărginit de știință
și hotărâi a studia cu de-amăruntul această țară necunoscută mie șiacel neam de oamini atât de nou pentru mine. […]
Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărâi a mă coborî pe uscat și
a întrerupe călătoria mea în Orient, pentru a mă rătăci câtăva vremeîn câmpiile Valahiei. Speram să întru într-o viață nouă și plină deîntâmplări originale. Mă pregăteam a-mi apăra zilele împotriva fearelorprimejdioase și a cetelor de hoți ce gândeam că aș întâlni în calea mea.Îmi încărcai deci pistoalele și sării din cora bie pe pământ, cu gând de
a răsturna gios pe cel dintâi valah ce s-ar înainta spre mine… Nici unul
din oaminii adunați pe mal nu mă băgă în samă și, în loc de dușmani,mă trezii față-n față cu consu lul franțez din Brăila, carele, cunoscân -du-mă de compatriot, mă pofti la dânsul acasă.
La consulat se afla adunați mai mulți străini care vorbea cu mare
entuziasm de o baltă făcătoare de minuni ce se descoperise în Valahia,de vro câțiva ani, și care se numea Balta-Albă.
După zisa acelor prietini a domnului consul, peste zece mii de
oamini se găsea acum împregiurul acelei bălți și se lecuia, văzându-i cu
ochii, de tot soiul de patimi. În acel izvor de tămăduire orbii câștigauvederile, surzii auzul, ologii picioarele, bătrânii puterile! ș. c. l.
Cum auzii pomenind de o asemine minune, rugai pe d. consul să-mi
înlesnească vreun chip de a mă duce îndată la Balta-Albă și, peste ogiumătate de ceas, un arnăut întră în salon vestindu-mi că trăsuraera gata. Îmi luai un sac de drum și mă coborâi iute în uliță.
Când acole, ce să văd?… În loc de malpost
1, sau de diligență, o
cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu schițile stricate. Patrucai mici, numai oasele și pelea, pe care erau săpate urme adânci debici, și un om sălbatic, bărbos, strențeros și înarmat cu un harapniclung de un stânjin!… Acesta era echipajul meu! Rămăsei încremenitla o așa ciudată priveliște, dar consulul ce se coborâse după mine începua râde și, încredințându-mă că acela era chipul de a călători în Valahia,mă îndemnă a mă sui în căruță.
– N-ai grijă, adăugă el; cu trăsura aceasta primitivă și cu caii aceștia
care samănă mai mult a niște mâțe postite, îi face un drum de careți-i aduce aminte căt îi trăi. Ține-te bine, însă!
Primii aceste sfaturi ca o glumă din partea compatriotului meu
și, clătinând din cap, drept sămn de îndoială, mă aruncai în cutie,strigând la postaș : Allons
2!
Deodată căruța fugi de sub mine ca un șerpe! iar eu, făcând în aer
o tumbă neașteptată, mă trezii pe pave. Ce se întâmplase? nu știu.Atâta numai îmi aduc aminte că, în vreme cât m-am sculat din colb,amețit și zdruncinat, echipajul meu se făcuse nevăzut.
Consulul își ținea șoldurile de râs, și oamenii din uliță, care fuseseră
față la această întâmplare comică, ziceau hohotind: neamțo
3dracoli.Modulul 4
132Ficțiunea literară >>>
…săltând din hopuri în hopuri…
Povestire – specie a genului epic în
proză. Este o narațiune subiectivizată(făcută din unghiul povestitorului,implicat ca martor sau ca protagonistal întâmplării), care se limitează la rela -tarea unui singur fapt epic. În povestire,se acordă importanță naratorului șiactului narării. Întâmplările și situațiile(uneori neobișnuite), în care suntimplicate puține personaje, sunt situateîntr-un plan al trecutului, principalacaracte ristică a povestirii fiind evocarea.
Relația narator-receptor este strân –
să și presupune:
• oralitate – aparența de dialog între
narator – receptor/ ascultător; narațiuneala persoana I; importanța elementelornonverbale și paraverbale;
•ceremonial – dialogul este susținut
de un sistem de convenții (aparițiapovestitorului, împrejurările caredeclanșează povestirea, formulele deadresare etc.);
•atmosferă – naratorul ,,re gi zează”
o anumită tensiune, întreține suspansulpe tot parcursul poves tirii, pentru acapta atenția și interesul receptorului(ascultătorului, cititorului).
1. steple-chasse (în engleză steeple-chasse ) – cursă cu obstacolePeste zece minute căruța veni înapoi că să mă ieie de a doua oară.
Postașul se zbuciuma de râs pe cal; iar eu, astfel eram de tulburat,încât mi se părea că și roțile râdea scârțâind de mine!
Mă urcai în sfârșit de iznoavă pe cuibul acel de fân; dar de astă
dată mă apucai cu mânile țapăn de căruță: Allons!
– Alon, domnule! strigă postașul și, înțepenindu-se în scări, și chiuind
ca un furios, și pocnind grozav din harapnic, el porni ca o bombă.
– Ce să vă spun domnilor?… De când sunt nu mi-am închipuit o
alergare așa de infernală, un lucru atât de original!
Într-un nor de colb ce sbura pe fața pământului, caii alerga ca și
când a fi întrat dracul într-înșii; căruța fugea încât nu mai avea vremesă scârție; roțile se alunga, săltând din hopuri în hopuri și azvârlin -du-mă în sus ca pe o minge; surugiul țipa, vorbea, pocnea de asurzeacâmpii; iar eu… dacă mi-ar fi fost cu putință să mă las cu mâna detrăsură și s-o bag în buzunariul cu pistoalele, aș fi întrat într-un păcat,negreșit. Un vârtej grozav mă cuprinsese în sânul acelui steple-
chasse
1diavolesc; ochii îmi ieșea din cap, crierii mi se clătina ca o apă
într-o garafă, șoldurile mă durea, dinții îmi clănțănea, urechile îmițiuia; și de câte ori mă văitam la vreun hop mai adânc, de câte oristrigam: ai, ai! postașul îmi răspundea: hai, hai, domnule! și bătea
caii din nou, și chiuia încă mai sălbatic, și căruța fugea încă mai iute,și eu amețeam încă mai tare. […]
Soarele acum asfințise, și luna împreună cu stelele se arătaseră pe
cer, întocmai ca niște privitori pe băncile unui teatru. Mi se părea cătoate planetele se uita cu ochii strălucitori la mine și asista la epizodulvoiajului meu ca la cea mai poznașă comédie de pe fața pământului.Și astfel îmi vuia capul din pricina zdruncinărilor ce sufeream, că mise părea că aud din vreme în vreme un hohot lung și răsunător deasupracapului meu!
Cu toate aceste, târziu, pe la vro zece ceasuri de noapte, am agiuns
pe malurile unei bălți late, care steclea ca o tabla de argint la razelelunii. Postașul mă întrebă prin sămne unde să mă ducă? Eu, carecredeam că Balta-Albă era numele unui târg, precum Marienbad, sau
Ems, sau Baden, îi răspunsei: à Balta-Alba. Și mărturisesc că în acest
răspuns erau cuprinse toate sperările mele: sperarea de a scăpa desalturile mortale a căruții; sperarea de a mânca un biftec la tractir șimai ales dulcea sperare de a mă odihni o noapte întreagă pe un patelastic ș. c. l. Uitasem acum că mă găseam într-o parte a lumii în care,cu câteva ceasuri mai înainte, visasem lupte cu sălbatici și cu fearerăpitoare.
Încă o fugă bună de cal și am sosit într-un sat alcătuit de bordeie
coperite cu stuh și coronate de cuiburi de cocostârci. Forma bizară aacelor locuinți, pintre care se înălța o mulțime de cumpene de fântâni,ca niște gâturi de cucoare urieșe; urletul cânilor ce alerga pe subgarduri; ciocănitul barzelor care-și da capul pe spate la razele luniiși, într-un cuvânt, amestecul acel de umbră și de lumină, care dalucrurilor o privire fantastică, mă făcură să mă cred în altă lume. Cândmă trezii însă din acea uimire plăcută, mă văzui sângur în mijloculunei piețe neregulate și plină de schini. Postașul îmi descărcase bagajullângă mine și se făcu nevăzut cu căruță cu tot.Dicționar literar
4
133AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
…îmi făcui drum cu
bățul pintre claia de câni…
1. Diable! (fr.) – Drace!
2. arrêtez! (fr.) – opriți!
3. qui appele? (fr.) – cine strigă?Inchipuiți-vă, domnilor, poziția mea. Străin, într-un colț de pământ
necunoscut mie, rătăcit într-un sat unde nu se zărea nici țipenie de om,încungiurat de vro douăzeci de câni care voia numaidecât să afle ce gustare carnea de franțez, neștiind nici limba, nici obiceiurile locului! Inchipu -iți-vă toate aceste împrejurări pe capul unui om și mă veți crede lesnedacă v-oi spune că admirarea poetică ce mă cuprinsese deocamdată, seprefăcu într-o grijă, vară primară cu spaima.
Fiind însă că țălul meu, viind la Balta-Albă, nu era de a petrece noaptea
în convorbire sufletească cu stelele, îmi făcui drum cu bățul pintre claiade câni ce îmi aținea calea și mă hotărâi a-mi căuta, eu sângur, vreo ospeție.
Pornii deci pin sat, țiindu-mi sacul de drum într-o mână și având drept
tovărășie un escadron de câni ce-mi arăta dinții lor ascuțiți, ca dovadăde plăcerea ce ar fi avut a-i înfige în mine.
Un ceas întreg am umblat ca o nălucă pintre gardurile satului, când
sărind peste o vacă culcată în mijlocul uliții, când trezind vreun cucoșadormit, care sărea spăriet de pe gard pe casă, când împedecându-mă degiugul unui car lăsat în drum, când ferindu-mă de a pica într-o fântână,pentru că am păcatul de a nu videa prea bine noaptea. Dar în zădar!nici una din acele case nu avea înfățoșare de tractir; și, după o lungăprimblare, rămăsei încredin țat că ceea ce căutam nu se afla în Balta-Albă!
,,Diable!
1ziceam în mine, se vede că sunt osândit a împlini, în
astă noapte, rolul lui Acteon din mitologie!” Și de ciudă începusema-mi descărca mânia asupra cânilor ce se obrăznicea mai mult înprivirea persoanei mele, când deodată zării o caleașcă cu șese cai șiîntovărășită de un călăreț care venea în partea mea.
Abie avui vreme a mă da în lături, și echipajul și omul cel călare
trecură ca un fulger pe lângă mine, lasând în văzduh câteva notearmonioase de glasuri femeești și câteva fragmente de o veselă con -vorbire ce mă pătrunseră de mirare și de bucurie… Acele cuvinte ceauzisem în treacătul trăsurii erau franțeze!
Ah, domnilor! nu poate cineva să-și închipuiască fericirea ce umple
inima unui om rătăcit într-o țară străină, când el aude deodată limbapatriei sale!… Eu am nebunit când am auzit fără veste: ,, ah, c’est
charmant! c’est adorable! c’est original! ” și, în exaltarea mea, am
început a alerga după caleașcă, răcnind: ,, arrêtez! ”
2
Echipajul nu se opri, dar cavalerul se întoarse înapoi și, alergând
spre mine, strigă: ,, qui appele? ”3
– Un compatriote, îi răspunsei, un français!
Cavalerul se apropie.– Ce poftești? mă întrebă el.– Iubite compatriotule, îi zisei, fiindcă Dumnezău au binevoit ca
să ne întâlnim în fundul Evropei și într-un pustiu ca acesta, îndreap -tă-mă, te rog, la vreun tractir, pentru că de vro două ceasuri, de cândam sosit aici, nu am întâlnit altă zidire însuflețită decât cânii de caremă vezi încungiurat.
– Domnule, nu am onor a fi compatriotul d-tale și totodată nu pot
să te duc la tractir, după cum dorești, pentru că nu s-au râdicat nici
134Ficțiunea literară >>>
Ironie – formă a comicului; constă
în contrastul dintre ceea ce spune apa -rent un enunț și adevăratul lui sens pecare destinatarul mesajului îl desci -frează cu ajutorul contextului și altonului;
• simularea acordului cu un punct
de vedere al cărui ridicol este astfel maipregnant scos în evidență;
• prin ironie, vorbitorul lasă să se
subînțeleagă contrariul a ceea cespune; atitudinea ironică este critică.
Autoironie – formă a ironiei în care
vorbitorul, conștient de propriiledefecte, le ia în derâdere, dar satirizeazăindirect și defectele altora.unul păn-acum la Balta-Albă; dar dacă vrei să găzduiești într-o casă
țărănească, ca toată lumea, pot să te slujesc.
– Cum nu, domnule? îți voi rămânea prea recunoscător, mai ales
că m-am săturat de stele.
Tânărul cavaler puse atunci mânile la gură în formă de trombă și strigă:
,,străjer! ” La răcnitul lui cânii lătrară din toate părțile, co cos târ cii spărieți
ciocăniră în toate cuiburile și un om se ivi de după un gard; dar ce om! omatahală naltă, groasă, spătoasă, bărboasă, fioroasă!
Acea nălucă, înarmată cu un ciomag cu care ar fi turtit un buhai,
își scoase căciula dinaintea noastră și ascultă poroncile călărețului cuun aer de supunere, aruncând din vreme în vreme o căutătură sălbaticăîn partea mea.
Ce vorbeau amândoi împreună? Ce puneau ei la cale pentru mine?
Nu știu; dar căutăturile posomorâte a străjerului deșteptară în inimamea oarecare sâmțiri de îndoială și mă siliră a băga mâna în buzunariulcu pistoalele.
Peste câteva minute, călărețul îmi zise: ,,Domnule, altă casă
neocupată nu se află acum aici decât bordeiul acestui străjer; mergicu dânsul și noapte bună”. După aceste, el se închină zâmbind, răpezicalul în galop și se depărtă în câmpii, fără a-mi da măcar vreme dea-i mulțămi.
Iată-mă-s de a doua oară într-o poziție destul de critică; față-n față
cu un soi de urieș îngrozitor, care căta la mine, pare că ar fi vroit sămă înghiță dintr-o îmbucătură. Dar nu-mi perdui cumpătul astă dată,căci, făcând două pasuri îndărăpt, mă pusei într-o poză teatrală și-lmăsurai cu ochii de câteva ori, vroind a-l face să înțăleagă că nu-miera frică de dânsul. El, însă, nebăgând în samă pantomima ce făceam,se porni cu mare liniște cătră casa lui, zicându-mi ca postașul: ,, hai,
domnule! ”
,,Hai, domnule! ” îi răspunsei dârz și cu un glas pe care căutam
a-l face cât se putea mai gros, și mă dusei pe urma lui. Agiunserămcurând la un bordei a cărui descriere nu voi face-o, pentru că, dintăi,mi-ar fi peste putință, și, al doile, fiindcă pentru d-voastă ea ar fi deprisos. Cât în privirea impresiilor ce-mi făcu acea locuință primitivă,vi le pot lesne tălmăci, fiindcă și acum păstrez suvenire proaspete deele. Și spre dovadă vă rog, domnilor, să priviți sămnul roș care îmidecorează fruntea.
Această impresie am primit-o când am întrat înlăuntrul casei
străjerului. Ușa fiind prea gios și fruntea mea prea sus, amândouăs-au ciocnit ca două bile pe un biliard, făcând un carambol, care, prinefectul său retrograd, m-au trimis să cad în ogradă, cu zece pasuri înurmă.
Amețit de această lovire neașteptată, am întrat șovăind în sângura
cameră ce alcătuia apartamentul străjerului și bojbăind pin întuneric,m-am aruncat cu desperare pe sângurul pat ce-i slujea de mobile; darîndată am și răcnit așa de tare, încât străjerul au alergat lângă mine,spăriet și cu un tăciune aprins în mână… Îmi sfărmasem toate ciolaneledin trup, căci patul era din lemn, fără așternut, fără perne, fără nimic!
Străjerul, însă, înțălegând pricina văitărilor mele, începu a râde
ca un urs, zicând: ,, nu-i nimic, nu-i nimic ”,aduse din tindă un țol
și o cergă, pe care le așternu pe scândurile patului. Pe urmă ieși dincasă, adăugând iar: ,, Neamțo dracoli!” și se depărtă în sat. El îșiDicționar literar
4
135AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
divan, s.n. – canapea fără spătar
ciubuc, s. n. – pipă (orientală) cu țeava lungă
selamlic/ selamlâc, s.n. (înv.) – parte rezervată bărbaților și mu –
safirilor în casele turceștizugrav , s.m. (înv.) – pictor (de biserici)
antropofag , s.m. – canibal
enigmă , s.f. – taină, mister
diligență , s.f. – trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut
transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi;poștalionharapnic , s.n. (reg.) – bici mare împletit din cânepă sau din
curele, cu codiriștea scurtă și cu șfichi de mătase la vârfstânjen, s.m. – unitate de măsură pentru lungime, folo sită înainte
de introducerea sistemului metric, de aproximativ 2 msurugiu , s.m. – vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai)
diligențele, poștalioanele sau trăsurile boiereșticom
èdie, s.f. (pop. și fam.) – 1. întâmplare ciudată și hazlie. 2. Spec –
tacol public cu numere de circ , călușei etc.biftec, s.n. – felie de carne de vacă friptă
tractir, s.n. (înv.) – han; birt
escadron , s.n. – subunitate a unui regiment de cavalerie, co res –
punzând unei companii de infanteriebuhai , s. m. (reg.) – taur
pantomimă , s.f. – gen de reprezentație teatrală în care actorii
exprimă diverse acțiuni dramatice prin gesturi sau mimicăalteritate (din lat. alteritas, rădăcină
alter – altul); identi tate și alteritate – noi
și ceilalți
exotic , adj. – care se află într-o re –
giune foarte îndepărtată și care impre -sionează prin aspectele neobișnuite,ciudate
exotism , s.n. – tendință în arta și în
literatura europeană, mai ales ro ma -ntică, de a descrie priveliști și obiceiuridin țări exoticefăcuse datoria de gazdă; îmi dase tot ce avea: casă, pat, așternut și
noapte bună! Ce-mi trebuia mai mult?
Această de pe urmă gândire și mai ales truda ce pățisem toată ziua
mă făcură să mă liniștesc peste câteva minute; și dar, înarmându-măcu răbdare, stâlcit, flămând, năcăjit, îmi așezai sacul de voiaj dreptpernă și mă culcai încet, ca și când aș fi fost de sticlă. Un somn adâncmă și cuprinse îndată și mă prefăcu într-un butuc păn-a doua zi.
Dimineața, pe la opt ceasuri, mă trezii într-un vuiet înfricoșat,
într-o harmalaie infernală de sunete, de clopote de cai, de pocnete debice și de răcnite de oamini! Ce putea fi acel zgomot?… Casele ardea?Sau o bandă de sălbatici dușmani daseră năvală în sat?
Giumătate spăriet și buimăcit de somn, ieșii iute afară, cu pistoalele
în mâni; dar în loc de cele ce gândeam, văzui, plin de mirare, vro triizecide trăsuri de toată forma: brisce, brașovance, carete, calește, toateînhamate cu câte patru, șese sau opt cai, și toate îndreptându-se, înfuga mare, cătră o baltă ce steclea departe la razele soarelui.
Acea baltă era izvorul minunilor de care auzisem vorbind la Brăila
cu atâta entuziasm! Mă pornii și eu îndată pe urma trăsurilor, fărăa ști lămurit ce făceam, pentru că de când pusesem piciorul pe pământulValahiei, îmi perdusem de tot șirul ideilor. […]
Iată, domnilor, istoria voiajului meu la Balta-Albă. În 24 de ceasuri
am văzut atâtea lucruri nepotrivite, atâtea contrasturi originale, cănu știu nici acum dacă Valahia este o parte a lumii civilizat sau deeste o provincie sălbatică!Dicționar cultural
Dicționar
136Ficțiunea literară >>>
Pentru scriitorii romantici din prima
jumătate a secolului al XIX-lea, temacălătoriei exprimă dorința de evadare dincotidian și o modalitate de căutare anoului. Atracția Orientului reflectăcuriozitatea pentru teritorii necu -noscute, îndepărtate, pline de mister șide pitoresc.
Povestirea Balta-Albă este un text
ficțional, scris în 1847 și inspirat din im -presiile pe care i le lasă perioada deodihnă petrecută în acest loc autorului,întors recent dintr-o călătorie în Occident.În povestire, rolul naratorului este conferitunui călător străin, zugravul (veche
denumire pentru pictor ) francez.
Prin utilizarea motivului literar al
,,călătorului străin” , impus în scrierileiluminiștilor francezi din secolul al XVIII-lea(Montesquieu, Scrisori persane ), Alecsan –
dri atribuie observarea critică și satirică apropriei lumi ( orientale ) unei perspective
exterioare și prin comparație cu altă lume(occidentală ).
Călătorul francez, ieșit din ținuturile
natale, traversează spații necunoscute,întâlnește o altă civilizație ale cărei ca -rac teristici ( identitate ) le recunoaște ca
diferite ( alte ri tate ) în raport cu ale
propriei civilizații.
Personajul complementar ,,călă –
toru lui străin” este ,,bunul sălbatic” ,pereche ce proiectează o imagine aalterității în universul ficțional.Plecând din Paris spre a întreprinde un voiaj în Orient…
1.Dovedește că ai fost atent la prima lectură a textului, răs –
punzând corect la cel puțin trei dintre următoareleîntrebări: cine povestește călătoria, cine călătorește, cândcălătorește, în ce scop, de unde pleacă, în ce direcție (des -tinația și iti nerarul), unde ajunge de fapt, cu ce mijloacede transport călătorește.
2.Prezintă oral un motiv pentru care ți-ar fi plăcut și un motivpentru care nu ți-ar fi plăcut să te găsești în loculcălătorului din narațiunea citită.
3.Identifică, în primul paragraf (descrierea inițială), elementecare sugerează atmosfera favorabilă povestirii uneiîntâmplări neobișnuite.
4.Observă în secvența dialogată formule de adresare (de inițieresau de menținere a contactului verbal) utilizate de francez.Explică rolul lor în ceremonialul povestirii.
5.Consideri că prin întreruperea la Brăila a voiajului spreOrient, tânărul se dovedește un călător cu metodă sau cufantezie? Motivează-ți opțiunea.Precizează cărui moment al subiectului îi corespundesecvența debarcării la Brăila.
6.Precizează cele trei părți ale itinerarului parcurs dezugravul francez, în călătoria sa din Occident spreținuturile ,,exotice”.
7.Modificarea treptată a scopului călătoriei în Orient, de la,,modă” (snobism, plictiseală), la căutarea aventurii, esteredată în text prin cuvinte sau sintagme care exprimă atitu -dinile străi nu lui față Valahia, unde hotărăște să facă o oprireneprevăzută inițial. Recitește prima pagină a narațiunii șiselectează patru asemenea sintagme, adecvate unoratitudini diferite.
8.Delimitează în textul citit episoadele relatării tânăruluicălător.
9.Stabilește ideile principale pentru episoadele delimitate.
10.Rezumă în scris, în 20-25 de rânduri, fragmentul dinmanual.
Speram să intru într-o viață nouă
și plină de întâmplări originale.
1.Narațiunea este construită pe contrastul comic dintre ceea
ce ,,speră” eroul aventurilor că va descoperi în noul spațiuîn care pătrunde și ceea ce întâlnește aici. Selectează sintag -me care exprimă stările sufletești contradictorii încercatede călătorul francez în diferite situații.
2.Precizează tipul uman căruia îi aparține călătorul din punc -tul de vedere al ocupației, al vârstei și al originii sale. Ex -pli că în ce fel perspectiva sa asupra călătoriei este in fluențatăde aceste trăsături.Puncte de reper
Explorarea textului
4
137AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
Povestire în ramă
• Formă de încadrare a uneia sau a mai
multor narațiuni de sine stătătoare într-osituație de comunicare sau în altănarațiune, care constituie rama acestora;inserția/ includerea unei narațiuni în alta(rama) este anunțată prin formule deadresare specifice ( dați-mi voie să vă
istorisesc și eu partea cea mai curioasă dincălătoria mea ).
• Tehnică narativă utilizată în culegerea
de basme orientale O mie și una de nopți
sau, în spațiul occidental, în Decameronul
de Giovanni Boccaccio.…dați-mi voie să vă istorisesc și eu partea
cea mai curioasă din călătoria mea
1.Precizează modul de expunere predominant în povestirea
citită.
2.Discutați în perechi despre ceea ce credeți că face farmeculpoves tirii citite: întâmplările în sine (subiectul) sau modul încare sunt povestite (actul narării). Motivați-vă alegerea prinexemple din text.
3.În povestirea Balta-Albă există doi naratori. Primul este un
localnic cu identitate neprecizată ( noi), în timp ce al doilea
este un tânăr francez, personaj-narator al experiențelor saleîn Valahia. Primul narator fixează cadrul favorabil (timp, loc,atmosferă, ascultători) pentru ca al doilea narator sărelateze la persoana I o întâmplare neobișnuită, la care aparticipat ca protagonist. Consideri că personajul-narator oferă o perspectivă subiectivăsau obiectivă asupra întâmplării derulate în trecutul săuapropiat? Motivează-ți opțiunea prin exemple din text.
4.Rolul descrierii într-un text epic poate fi de:– a crea atmosferă (descrierea inițială);– a crea suspans (pauza descriptivă, în interiorul unei na –
ra țiuni);
– a portretiza un personaj (în interiorul unei narațiuni).
Selectează, din text, câte un pasaj descriptiv pentru a ilustrafiecare rol și găsește câte un titlu potrivit.
5.Explică rolul procedeelor artistice (personificarea, hiper -bola) în tabloul nocturn.
6.Selectează fragmente în care sunt evidențiate elementeleverbale, nonverbale și paraverbale, cu rol în susținereaoralității .
…îi face un drum de care ți-i aduce aminte căt îi trăi.
Ține-te bine, însă!
1.Comicul presupune atitudinea critică a autorului față de
un defect uman sau de moravuri sociale. Precizează undefect uman și un aspect al societății a căror critică se re -alizează în povestire în mod indirect.
2.Precizează, în ordine, situațiile comice la care participăpersona jul-narator și reacțiile acestuia în fiecare situație.
3.Comentează oral fragmentul de descriere a ,,echipajului”,având în vedere rolul expresiv al adjectivelor și comiculde situație.
4.Prezintă efectul expresiv al verbelor în descrierea goaneinocturne în căruță.
5.Selectează din descrierea satului Balta-Albă două pasaje încare este prezentă ironia sau autoironia .
6.Scrie patru sinonime ale cuvântului localnic.
7.Identifică figurile de stil utilizate în portretul unuia dintre
local nici (vizitiul, străjerul).Dicționar literar
138Ficțiunea literară >>>
1.Redactează o scrisoare de circa 25 de rânduri adresată
călătorului francez din secolul al XIX-lea, în care să descriicontraste ale lumii de astăzi, din spațiul autohton.
2.Realizează o descriere , de 10-20 de rânduri, în stil știin țific,
a unei o stațiuni balneo-climaterice. Pentru aceasta, veirespecta etapele redactării unui text cu scop informativ :
a.pregătirea redactării (documentarea): culegerea infor –
mațiilor, prin consultarea unor lucrări (cărți, articole) despecialitate;
b.alcătuirea planului de idei: așezare, relief, tipul de lac,
exploatarea turistică a zonei etc.;
c.redactarea: ordonarea informațiilor; utilizarea termenilor
de specialitate, a cuvintelor cu sens propriu; stilul obiec -tiv, impersonal (de exemplu: Situat pe malul stâng al râului
Buzău, Balta-Albă este un liman fluviatil, cu apă salmastrăși mâl cu valoare terapeutică .);
d.verificarea și corectarea: recitirea textului redactat, ur mă –
rind corectitudinea inform ațiilor științifice, a exprimării,
dispunerea ideilor și a informațiilor; corectarea8.Selectează, din text, scurte fragmente sau sintagme careexprimă opinia ,,călătorului străin” față de ,,sălbatici” șiinvers.
9.Enumeră câteva trăsături ale tânărului călător, evidențiateîn diferite momente ale subiectului sau etape ale ,,aventurii”.
10.Pornind de la afirmația inițială a zugravului francez ( ca un
nou Columb am avut plăcere a descoperi eu însumi acestefrumoase părți ale lumii ), precizează tipul de călător în care
el se plasează. Recitește contextul afirmației pentru aînțelege dacă personajul exprimă ideea sau contra riul ideiiîn care crede de fapt.
11.Replica pe care un localnic o adresează călătorului francezconfirmă opinia acestuia față de originalitatea lumiidescoperite, care constă în coexistența civilizației și a săl -băticiei.– Iată, domnule, o lume nouă, vrednică de a deștepta închipuiread-tale de artist. […] Iată o lume ce în ochii d-tale pare a fi sălbatică,
dar care are soiul ei de civilizație deosebită. Aici ne găsim înîmpărăția contrasturilor celor mai originale; aici luxul și sărăcia,durerea și veselia, ideile noi și ideile vechi, costumele Europei șicostumele românești, toate sunt […]mestecate la un loc și produc
un efect neînchipuit atât ochilor cât și minții.Exemplifică, pe baza textului, relația dintre civilizație șisălbăticie în Valahia secolului al XIX-lea, dintre prejudecatastrăinului și realitățile locului.
12.Găsește un alt titlu potrivit povestirii citite, din punctul devedere:
– al întâmplărilor relatate;– al tipologiei personajului principal;– al propriilor impresii de lectură.
Evaluare curentă. Aplicații
4
139AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
1.Citește următorul fragment:
Adevăratul călător e acela care, când pornește la un drum, își
propune să meargă unde l-a duce fantezia lui, astăzi spre răsărit, mâinespre apus, astăzi pe mare, mâine pe uscat. Iar cât pe acela care sejertfește de bună voie unui țel întocmit după harta geografică, acelaîl socot un curier însărcinat de a se purta pe sineși ca pe un pachetdintr-un loc într-altul.
Pentru ca să nu intru și eu în categoria plicurilor de poștă, dă-
mi voie să urmez după placul meu și să mă rătăcesc pe unde m-a ducecondeiul. La aceasta mi-i zice că un bun călăreț trebuie să știe a stăpânizburdările calului său; dar oi răspunde și eu că din toate lighioanelelumii, condeiul este cel mai greu de cârmuit și că ades e răsturnatcine vrea să-l înfrâneze .
(Vasile Alecsandri, Iașii în 1844 )
•Scrie, în coloane diferite, însușiri ale ,,adevăratului că –
lător” în opinia lui Vasile Alecsandri, respectiv, în opi -nia ta. Ce asemănări sau deosebiri observi?
•Fragmentul dat este un text argumentativ, deoarece con –
ține exprimarea unei opinii despre ,,adevăratul călă tor”și un argument. Formulează alt argument potrivitpentru susținerea opiniei exprimate.
• Explică semnificația comparației dintre scriitor și călăreț.
2.Realizează, pe o pagină, un text cu scop informativ , despre
evoluția mijloacelor de transport; completează-l cu ilustrațiipotrivite.eventualelor erori științifice sau abateri de la normele
de exprimare, ortografie sau punctuație;
e.elaborarea formei finale.
3. Referirea la profesorul de geografie sugerează cauza ig –
noranței personajului-narator și susține rolul educativ alcălătoriei. Ce fel de ,,școală” consideri că îi oferă călătoriaunui tânăr?
4.Exprimă-ți opinia despre dorul de aventură în spații exo -tice, respectiv, despre dorul de locurile natale. Poți avea învedere experiența personală sau povestirea francezului șiafirmația sa: Ah, domnilor! nu poate cineva să-și închipuiască
fericirea ce umple inima unui om rătăcit într-o țară străină, cândel aude deodată limba patriei sale!… .
Texte ficționale și nonficționale pe tema
călătoriei:
– roman de aventuri- povestire- povestire S.F./ roman S.F.- călătorie parodică- jurnal (note) de călătorie- jurnal de bord- memorial (amintiri) de călătorie- reportaj- itinerar – ghid turistic
Dincolo de text
140Ficțiunea literară >>>
Limbă și comunicare
POVESTIREA
1. mod subiectiv de comunicare, de transmitere a unei experiențe, a unei
întâmplări;
2. povestire/ narațiune – mod de expunere specific genului epic;3. specie literară.
Povestirea este nararea unor fapte sau întâmplări care s-au petrecut deja,
în succesiunea lor, principala caracteristică a povestirii fiind evocarea; naratorulpovestește viu, colorat, pentru ca receptorul să-și poată reprezenta faptele.
Povestirea orală
Imaginează-ți următoarea situație:Ești provocat de colegi la o întrecere. Fiecare dintre voi trebuie să po –
vestească o călătorie cu peripeții, pornind de la o experiență personală (reală
sau imaginară) neobișnuită.
Înainte de povestirea ta, pregătește-te reflectând la următoarele aspecte:
•Cevei povesti? (evenimentul ales, succesiunea întâmplărilor, urmările
întâmplării în planul experienței persona le)
•Când și unde are loc evenimentul? (locul și timpul acțiunii)
•Care este rolul tău? (protagonist, narator, narator – personaj sau martor)
•Cine participă la acțiune? (persoanele, relațiile dintre ele)
•Cum vei povesti? (punctul de vedere; dispunerea secvențelor narative,
descriptive sau dialogate; corectitudinea exprimării și claritatea enun -țurilor, alegerea unui registru stilistic adecvat întâmplării: comic, sobru,macabru, detașat etc.; utilizarea elementelor de comunicare nonverbală– gesturi, mimică și paraverbală – ton, intonație, accent, pauze.
Pentru a convinge auditorul, trebuie să urmezi o serie de reguli (chei ale
succesului unui povestitor):
•să alegi o situație corespunzătoare (o călătorie neobișnuită) și să o plasezi
într-un cadru adecvat;
•să captezi atenția ascultătorilor prin modul în care vei începe (o glumă,
un proverb, o afirmație incitantă, o întrebare, negarea unui fapt unanimacceptat; de exemplu: N-am crezut vreodată că …; Credeți că ceea ce vedem
în filmele S.F. este exagerat? Ei bine, vă voi povesti ce mi s-a întâmplat și vețivedea că… etc.);
•să ordonezi logic și cronologic întâmplările narate, astfel încât ascultătorii
să poată urmări firul epic;
•să respecți echilibrul între părțile unei povestirii (relația introducere –
cuprins – încheiere: începutul și finalul sunt reduse, în favoarea derulăriievenimentelor);
141AVENTURÃ , CÃLÃTORIE
Modulul 4
•să marchezi trecerea de la un moment la altul prin cuvinte cu valoare
temporală ( la început, deodată, pe neașteptate, tocmai când, apoi, atunci, după
un timp, chiar atunci, în cele din urmă etc.), care întrețin și atenția ascultă –
torilor;
•să utilizezi adecvat timpurile verbale (imperfectul este folosit în evocare,
în prezentarea cadrului sau a personajelor; perfectul compus sauprezentul indică momente precise ale întâmplării; perfectul simplu redărapiditatea cu care se petrece evenimentul; mai mult ca perfectul indicăo acțiune trecută petrecută înaintea altei acțiuni trecute etc.), dar să optezipentru predomi narea unui timp trecut;
•să eviți repetițiile, pauzele prelungite de gândire și sunetele parazite
asociate ( ă, î) sau cuvintele parazite (deci, adică, și );
•să optezi pentru un stil narativ adecvat întâmplării și personalității tale
(comic, sobru, macabru, detașat etc.), dar reține că umorul este cel maipotrivit când scopul comunicării este divertismentul (ca în povestireaBalta-Albă );
•în povestire, ca tip al monologului oral, trebuie să respecți regulile acestuia
(păstrarea contactului vizual cu ascultătorii, raportarea la reacțiile au -ditoriului), pentru a-ți autoregla/ adapta pe parcurs discursul.
Ascultarea povestirii
Fii atent când asculți povestirile orale ale colegilor tăi! Urmărește ideile
expuse și în ce măsură regulile de mai sus sunt respectate. Reține alte ,,for -mule” de succes/ strategii de comunicare orală utilizate de colegi, pentru ale prelua și tu.
Dacă povestirea colegilor nu ți-a trezit interesul sau nu ți-a plăcut, identifică
în lista de mai sus regulile de care nu s-a ținut cont. Identifică și alte posibilecauze ale insuccesului lor.
Fii un ascultător activ!
1.Privește-l cu interes și bunăvoință pe cel cu care vorbești sau pe care îl
asculți povestind.
2.Taci! Nu întrerupe vorbitorul! Gândește-te ce ți s-ar întâmpla dacă ai fi
întrerupt de un ascultător. Poți comenta sau pune întrebări la sfârșitulprezentării colegului.
3.Ai răbdare! Evită să tragi concluzii; ascultă-l pe cel care vorbește;
formulează-ți răspunsul doar după ce ești sigur că ai auzit întregul mesaj.
4.Caută ideile principale! Evită să fii distras de detalii; concentrează-te pe
problemele-cheie.
5.Lămurește ce crezi că ai auzit: pune întrebări; obține de la vorbitor
confirmarea a ceea ce a spus de fapt; reformulează ceea ce crezi că a spusvorbitorul, pentru a te asigura că ai interpretat corect.
6.Fă abstracție de orice bruiaj (exterior – zgomote sau interior – propriile
atitudini, prejudecăți și reacții emoționale la mesaj).
7.,,Ascultă” simultan la cele trei niveluri: verbal, paraverbal, nonverbal.
Un zâmbet, un gest pot „spune” altceva decât comunicarea verbală.
142Ficțiunea literară >>>
8.Învață să asculți: auzirea este pasivă; ascultarea este activă, cerând efort
intelectual și atenție.
Povestirea scrisă
Pentru a reda în scris povestirea expusă mai întâi oral, trebuie să urmezi
alte reguli și etape:
•Pregătește-ți redactarea (alegerea evenimentului senzațional despre care
urmează să povestești și a tonului povestirii; locul, timpul, participanții,rolul tău în povestire: personaj, narator etc.; semnificația întâmplării).
•Alcătuiește planul de idei conform părților unei compuneri: ordonarea
întâmplărilor, introducerea (cadrul), cuprinsul (succesiunea întâmplă -rilor), încheierea (finalul întâmplărilor și efectul lor asupra ta).
•Redactează prima formă a povestirii (ciorna), având în vedere cerințele
și relația dintre conținut (prezentarea cadrului, a întâmplării propriu-zise,a urmărilor întâmplării) și exprimare (îmbinarea cele trei moduri deexpunere: narațiunea, descrierea, dialogul; utilizarea stilului și a limba -jului adecvate).
•Verifică/ recitește textul , urmărind: claritatea expunerii ideilor, înlănțuirea
lor logică, marcată prin paragrafe, efectul incitant al primului paragraf,menținerea suspansului, semnificația finalului; corectarea exprimării, aortografiei și a punctuației (dacă sunt abateri de la normă).
•Elaborează forma finală (definitivarea și transcrierea în caiet a ultimei
forme a textului).
Scrie o povestire cu titlul O călătorie cu peripeții despre o experiență personală
(reală sau imaginară), care aparține senzaționalului.
În realizarea povestirii, vei avea în vedere:
•prezentarea cadrului, a întâmplării propriu-zise, a urmărilor întâmplării;
•îmbinarea cele trei moduri de expunere: narațiunea, descrierea, dialogul;
•utilizarea stilului și a limbajului adecvate.Aplicații
4
143AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
1.Citești cărți având ca temă călătoria sau aventura? Vizio –
nezi filme artistice sau documentare cu asemenea tematică?Motivează-ți răspunsul, indiferent dacă este afirmativ sanegativ.
2.Te-ai imaginat vreodată în postura de călător sau de ex -plorator? Enumeră câteva dintre locurile pe care ți-ar plăceasă le vizitezi, explicând totodată ce anume te-a determinatsă le alegi.
TOATE PÂNZELE SUS
de Radu Tudoran
În vara anului 1881, goeleta „Speranța”, sub comanda lui
Anton Lupan, navighează pe Mediterana, printre insulele gre -cești. Se îndreaptă spre Atena, unde căpitanul speră să regă -sească un vechi prieten, Pierre Vaillant, crezut mort, dar desprecare aflase de curând că ar mai putea să fie totuși în viață.Echipajul este format din Gherasim, Ieremia, bucătarul Ismail,Ha ralamb, Busuioc și Mihu, un adolescent de vreo 16 ani,însoțit de Negrilă, câinele său. Pe corabie se mai află și doi pa -sageri, un bogat negustor armean, pe nume Agop, și un călu –
găr de la muntele Athos și dorește să ajungă în insula Skyros.
Capitolul XI
Un călugăr ciudat
(fragment)
După ce strânse vasele de pe masă, Ismail trecu la cârmă, iar
Gherasim se apucă să aprindă felinarele; soarele apunea, înroșindmarea în față. Înapoi, în dreapta, începu să clipească farul de peinsula Lemnos, care în curând avea să piară, înghițit de valuri, căci„Speranța” își urma drumul repede, mâncând milele una după alta.
Anton Lupan se apropie de Gheraism, care avea să ia cârma de la
miezul nopții încolo:
– Gherasime, să ții mereu sud. Dacă vântul nu scade mai mult
decât acum, pe la două noaptea ai să vezi farul de la CapulCartsimo; să ții puțin la stânga lui, ca să ajungem de-a dreptul înportul Skyros.
– Am înțeles, domnule!– Hai, acu’ toată lumea la culcare! […]
La cârmă, Ismail moțăia, cu nasul în busolă; cadranul se legăna
ușor în lumina firavă a felinarului, care ardea ferit, în cutie.
– Bună-seara, cârmaciule! Domnul cu tine! zise călugărul în
turcește, oprindu-se alături.
Ismail tresări, scos din visare.– Care domn, al tău sau al meu? mormăi pus pe harță, în loc să
se bucure că mai putea să schimbe cu cineva două vorbe în limba lui;destul își scrântea limba și își strepezea cerul gurii chinuindu-se cugraiul ghiaurilor.
Înainte de text
144Ficțiunea literară >>>
– Domnul e unul, fiule!
– Atunci spune-i Allah, că așa îl cheamă.Călugărul râse încetișor – și pe urmă tăcu o vreme, pesemne
nedorind să înceapă cu cârmaciul o discuție teologică.
Văzându-l că nici nu pleacă, nici nu vorbește, ci îi stă așa, în
coastă, ca o momâie, Ismail pufni, cu ciudă:
– Dumitale nu-ți este somn; ai dormit toată ziua. Hai, du-te mai
încolo!
În loc de răspuns, monahul se trase lângă busolă și se aplecă
asupra ei, minunându-se, ca și cum o vedea întâia oară.
– Asta ce e, fiule?– Asta?… Busolă.– Și la ce e bună?– Ce, dumneata nu știi? Arată drumul.Călugărul păru că se minunează mai tare și se trase mai aproape
de busolă, cu ochii în capacul de sticlă.
– Da’ lumina asta de unde vine? Are busola așa putere să lumineze?Ismail, până atunci morocănos, începu să râdă de această prostie.– Cum să aibă lumină? Ce, este soarele sau luna?– Dar atunci cum, cârmaciule? Ia spune-mi și mie taina, că te
văd om luminat la minte.
Turcul se umflă în pene:– Are lampă înăuntru!– Lampă? Ia te uită minune! Dar cum, că nu se vede?– Nici nu trebuie să se vadă; altfel orbește ochiul. Lampa este
ascunsă, uita aici, în cutie, luminează dintr-o parte, ca să vedemnumai cadranul.
– Ia te uită! Și eu care ziceam că o fi la mijloc vreo taină de-a
corăbierilor! Când colo, o lămpiță ca toate altele. Vezi, taică, dacăumbli în lume înveți o mulțime!…
Tot vorbind, călugărul se foia în jurul busolei, uitându-se când
la felinar, când la cadran. În sfârșit, după un timp se ridică șiînchise ușița.
– Și zi, mașina asta îți arată drumul! Eu credeam că mergeți
numai după soare ori după stele… Dar ca să-ți arate drumul, mai cuseamă noaptea, înseamnă că aici e mână dumnezeiască!
Ismail pufni din nas, începând să-și piardă răbdarea. – Mâna lui Allah! adăugă călugărul repede, ca să-l îmbuneze.– Are magnet; nu mă mai bate la cap, izbucni cârmaciul, scos din
fire. Apoi își vârî speriat ochii în busolă.
– Uite ce faci! Mă ții de vorbă și eu greșesc drumul.Într-adevăr, cât stătuse de vorbă, cadranul se rotise cu vreo două
carturi spre nord. Ismail învârti timona până ce regăsi vechiuldrum. Noroc că Gherasim dormea mai încolo, altminteri i-ar fi traso săpuneală ca la baia de aburi.
– Haide, pleacă! se răsti la călugăr. Vrei să fac vreun bucluc?Gherasim se trezi, se frecă la ochi, buimac, apoi strigă la cârmă:– Măi Ismaile, ce faci acolo? Vezi că ai luat-o razna!Bucăratul își vârî și mai tare ochii în busolă. – Ba mergem bine, bre! răspunse, trecând iarăși la graiul ghiaurilor.– Atunci ce dracu’, s-a schimbat vântu’ așa, dintr-odată? zise
Gherasim, apropiindu-se de cârmă. Privi și el busola, se încredințăcă merge bine, apoi ridică din umeri:
4
145AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
– Naiba să știe; printre insulele astea se zăpăcește și vântul!
În cursul acelei nopți, Mihu observă întâmplător că, sub
sutană, călugărul poartă un iatagan. Mirat, îi scotocește prindăsagi și, găsind ascuns pașaportul lui Pierre Vaillant, îlanun ță pe căpitan, care descoperă astfel că prietenul săufusese ucis, iar ucigașul și-a însușit identitatea acestuia.
– Domnule, nu știu ce-o fi, că s-a făcut ora patru și insula Skyros
nu se vede neam.
– Cum, dar farul?– Nu s-a zărit niciun far toată noaptea.– Bine, om vedea ce-i cu asta mai pe urmă; acum avem altceva de
făcut. Călugărul e pe punte?
– Da, nu-ș ce naiba face acolo, că pe la trei a ieșit din cabină și
stă ca o momâie la prova.
– Bine! Să te ții pe lângă mine, dar pune mâna pe o saulă mai
groscioară, ca să ai cu ce-l lega.
Ieremia își duse mâna la gură:– Adică să fie adevărat că…?– Da; nu-i călugăr, ci pirat; e un ucigaș care trebuie să piară în
ștreang!…
Spre răsărit, orizontul se împurpura; stelele se stinseseră pe
cerul încețoșat; numai o fărâmă de lună, aburită și somnoroasă, selegăna leneș în vârful unui catarg.
Căpitanul păși pe puntea umezită de negurile nopții, se uită de
jur împrejur, la orizontul pustiu, îi făcu semn lui Gherasim săaștepte și se îndreptă spre prova. Călugărul stătea în același loc, pemarginea tambuchiului, cu ochii spre orizont, ca și când ar fi rămasde veghe în locul lui Ieremia.
Anton Lupan se opri la câțiva pași în spatele lui, îl privi un
timp, cu pumnii strânși, vărsând scântei din ochi, apoi se stăpâni șispuse cu glas calm:
– Bună-dimineața, Pierre Vaillant.La auzul acestor cuvinte, călugărul sări ca ars, se răsuci și duse
mâna la iatagan. Căpitanul îi întâlni ochii și recunoscu acea privireascuțită, vicleană și crudă pe care o întâlnise cândva.
– Dacă faci vreo mișcare, trag! urmă, scoțând liniștit revolverul
din buzunar.
Mihu urcă scările tambuchiului gâfâind, se opri o clipă
privindu-l pe călugăr cu un ochi ciudat, apoi se năpusti asupra lui,îi băgă mâna în barbă și, înainte ca el să se poată feri, i-o smulse,lăsându-l cu obrazul gol.
– Spânu! strigă Gherasim, scăpând cârma din mâini. Spânu
piratul!… Ah, blestematule, a venit ceasul să-ți pun ștreangul de gât!
În clipa aceea, cu o mișcare fulgerătoare, piratul îl înșfăcă pe Mihu
în brațe și se trase cu el lângă parapet, ținându-l în față ca pe un scut.
– Dacă tragi, îl omori întâi pe el! scrâșni din dinți, fulgerându-l
din ochi pe Anton Lupan.
Acesta rămase descumpănit, palid în obraz.– Crezi c-ai să mai poți scăpa? întrebă apoi calm, deși se simțea
neputincios și își dădea seama că revolverul nu-l putea ajuta la nimic.
146Ficțiunea literară >>>
Pe gura tambuchiului se iviră Haralamb, apoi Cristea Busuioc,
fiecare cu câte o pușcă în mâini.
– Lăsați armele jos și treceți toți la pupa! Haide! porunci Spânul.
Dacă nu vă supuneți, îl arunc peste bord.
Toate acestea se petrecură în mai puțin timp decât ar fi fost
nevoie ca să le poți judeca. Oamenii se priveau încremeniți,neînțelegând ce s-a întâmplat. Dar iată că deodată, o umbră neagrățâșni de după tambuchi, zbură prin aer și se opri în spinareapiratului.
– Negrilă! strigă Mihu, zbătându-se să scape din strânsoarea
brațelor. Nu te lăsa, Negrilă, nu-l slăbi, așa!
Spânu se prăbuși pe punte, horcăind, se răsuci de câteva ori,
încercând să descleșteze colții, care-l sugrumau, apoi rămase pe oparte, încovrigat, bâțâind din picioare, ca un om care-și dă duhul.
Negrilă stătea deasupra piratului, fioros, ca o fiară venită din
păduri, cu ochii roșii, suflând aprig pe nări și mârâind înfundat;amintirea strămoșului lup se trezise înspăimântător în sângele lui.
Mihu se ridică de jos tremurând.– Hai, Negrilă, că l-ai răpus!Piratul nu se mai mișca, ci numai câte un spasm făcea să-i tresară
genunchii, dar Negrilă nu-și descleșta colții din grumazul lui.
– Bine, măi frati-miu! îl mustră Ieremia, aplecându-se și apu –
cându-se să-l lege zdravăn de mâini. Om în toată firea ești tu, să-țifaci păcat cu un copil neștiutor și plăpând? Ptiu!
Apoi se întoarse spre Anton Lupan:– Domnule, cât îl leg eu burduf, poate îți faci pomană și-aduci o
fașă de jos, să-l oblojim la gât. Altminteri, mi-e că dă ortul popii.
– Ai grijă de el, Ieremie! strigă Gherasim. Mai cu seamă dacă-i
vorba de gât. Nu de alta, da’ ca să am pe ce pune ștreangu’, că demult i l-am pregătit!
Căpitanul coborî în cabină, aduse o fașă, tinctură de iod și-l
pansă pe pirat. După aceea, Ieremia îl târî pe punte, ca pe un sac, și-l legă fedeleș la piciorul arborelui mic.
– Așa, frăție, acu’ stai cuminte aici și așteaptă-ți judecata!De jur-împrejur, marea era pustie, nu se vedea niciun semn care
să arate apropierea pământului; numai spre sud, fumul unui vaporînnegrea greoi orizontul.
– Gherasime, ești sigur că ai ținut același drum tot timpul?
întrebă căpitanul apropiindu-se de cârmă și cercetând busola.
– Da, domnule, că doar nu-s cârmaci de ieri, de alaltăieri.– Și vântul când s-a schimbat?– Pe la ceasul unsprezece.Anton Lupan se mai uită odată în jur, privi dâra lăsată în urmă
și păru nedumerit.
– Nu se poate; cu vântul ăsta ar fi trebuit să fim de mult la Skyros!În clipa aceea, soarele răsărea din valuri în pupa „Speranței”.– Nu suntem pe drum! S-a întâmplat ceva cu busola! strigă
căpitanul, dându-și dintr-odată seama că, dacă ar fi mers într-ade -văr spre sud-vest, soarele trebuia să răsară în stânga.
– Uite de unde-a pornit boclucul! strigă și Gherasim, uimit.Cercetând busola, găsise după felinar o daltă de călăfătuit. Îndată
ce o trase afară, cadranul se răsuci cuminte două carturi spre sud.
4
147AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
– Cred că nu mai e nevoie să ne întrebăm cine a pus-o aici! vorbi
căpitanul. Tu ce zici, Gherasime?
– Așa e. Acum bănuiesc și când s-a întâmplat: astă-noapte, pe
la unsprezece, în cartul lui Ismail. Mă miram eu, cum de s-aschimbat vântul așa, din senin.
Anton Lupan rămase o clipă pe gânduri. – Ce crezi că urmărea? întrebă apoi.– Păi nu-i greu să bănuim; voia să ne scoată din drum și să ne
abată înspre vreo insulă pustie, unde-l așteptau oamenii lui. Așa căar fi bine să o luăm repede spre miazăzi.
cart, s.n. – a 32-a parte din roza-vânturilor, adică 11¼ grade.
a călăfătui , vb. – a astupa găurile dintre scândurile bordajelor
sau ale punții unei nave în vederea etanșării.aulă, s.f. – parâmă folosită pentru a lega în mod suplimentar
diferite obiecte la bordul unei nave.tambuchi, s.n. – deschizătură cu capac, care servește pentru
intrarea în încăperile de sub punte ale navei.timonă, s.f. – roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se
manevrează cârma unei nave.
Despre ce se povestește?
1.Anton Lupan, căpitanul „Speranței” navighează pe Medi –
te rana. Alege, din lista următoare, elementele care explicărostul călătoriei:
– să facă negoț;– să transporte pasageri în diverse porturi;– se dea de urma unui bun prieten;– să captureze un pirat periculos;– să viziteze locuri pitorești din zona insulară a Greciei.
2.Selectează, din prima parte a textului, cuvinte/ structuricare desemnează locul și timpul desfășurării evenimentelor.Consideri că elementele cadrului natural sunt favorabilecălătorilor sau planului pus la cale de pirat?
3.Delimitează secvențele „aventurii” prin care trec marinarii.
4.Asociază fiecărei secvențe câte un titlu potrivit.
5.Rezumă în scris scena în care piratul este damascat și prinsde Anton Lupan și marinarii săi.
Despre cine se povestește?
6.Precizează care dintre următoarele personaje consideri că
are rolul principal în text: Ismail, Spânu, Mihu, AntonLupan, Gherasim. Indică motivele alegerii tale.
7.Recitește secvența în care „călugărul” discută cu Ismail. Veiobserva că, în permanență, acesta face tot posibilul să nu-lsupere pe morocănosul cârmaci, ba chiar arătându-se a fidoritor să asculte explicațiile cârmaciului. Alege, din listaurmătoare, cel mai plauzibil motiv al comportamentului său:Dicționar
Explorarea textului
148Ficțiunea literară >>>
– nu poate dormi și ar vrea să discute cu cineva pentru ca
timpul să treacă astfel mai ușor;
– dorește să afle cât mai mult din tainele meseriei de ma –
rinar;
– nu vrea să înceapă cu cârmaciul o discuție teologică;– are un plan ascuns pe care încearcă să-l ducă la înde plinire.
8.Odată ce ai ales, argumentează-ți opțiunea în fața colegilor.
9.În caracterizarea unui personaj literar este bine să ai învedere cel puțin următoarele repere:
– importanța acestuia în acțiune, statutul social, vârsta,
încadrarea într-o tipologie etc.
– mijloacele și procedeele de caracterizare, exemplificate
prin citate sau prin referire la întâmplări semnificative;
– trăsături care ies în evidență din acțiunile la care participă.Pornind de la aceste repere, selectează informații/ citate caresă-ți fie utile într-o viitoare caracterizare a personajului pecare l-ai consideraat a avea rolul principal în text.
Cum se povestește?
10.Narațiunea se îmbină cu dialogul și cu descrierea, în textul
dat. Exprimă-ți opinia despre rolul fiecărui mod de expu -nere în prezentarea acțunii.
11.Ritmul alert al acțiunii este susținut de timpul verbaldominant. Care este acesta și de crezi că naratorul a optatpentru el?
12.Transformă în vorbire indirectă discuția dintre Ismail șicălugăr. Înainte de a rezolva această cerință, citește regu -lile aflate pe coloana din stânga.
13.Rezolvând cerințele 3 și 4, ați delimitat secvențele textuluiși le-ați dat câte un titlu. Formați o echipă care să cuprindăun număr de membrii egal cu numărul secvențelor identi -ficate și povestiți-le oral, colegilor
1.Scrie, pe baza textului dat, o caracterizare de 6-10 rân -duri, a unuia dintre personajele aflate pe corabia „Spe -ranța”. Utilizează și informații/ citatele selectate de tine laexercițiul 9.
2.Imaginează-ți că ești Mihu și ți-ai făcut obiceiul să noteziîntr-un jurnal toate întâmplările interesante pe care le-aitrăit în această călătorie, precum și impresiile și emoțiileproduse de aceste întâmplări. Descrie, sub forma uneipagini de jurnal, întâmplarea la care ai fost atât martor câtși participat.
Călătoriile pe mările lumii au reprezentat tema a numeroase
cărți de aventuri, în toate literaturile lumii. Iată doar douătitluri, dintr-o lungă listă, de care ar merita să afli și din caresă alegi, poate, o carte pentru lectură: Herman Melville, Moby
Dick , Ernst Hemingway, Bătrânul și marea .
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de text
149AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
Limbă și comunicare
REZUMATUL
Rezumatul este tip de text, oral sau scris, în care se prezintă succint și
obiectiv , datele esențiale ale unor fapte sau din conținutul unui text dat.
Se pot rezuma:- întâmplări din propria experiență;- emisiuni radio sau de televiziune;- filme, spectacole de teatru;- texte științifice, jurnalistice, administrative, argumentative;- texte literare (epice și dramatice).În cazul textului literar epic, rezumarea este o activitate esențială, pregă titoare
în vederea rea lizării altor tipuri de compuneri școlare (analiza literară,caracterizarea personajelor, eseu structurat pe o temă dată), deoarece ea are învedere înțelegerea conținutului operei literare (prezentarea pe scurt a faptelor).
Rezumatul scris
Etapele și regulile rezumatului
1. Pregătirea rezumatuluia.Citește textul dat spre rezumare, încercând:
– să identifici, la prima lectură, tema acestuia (ideea centrală), locul, timpul,
personajele prezente;
– să segmentezi textul în fragmente (secvențele importante, corespun –
zătoare ideilor principale).
b.Recitește fiecare secvență identificată de tine pentru a formula ideea
principală și ideile secundare; poți reveni asupra segmentării inițiale, în cazulîn care observi la a doua lectură că o idee este dezvoltată în mai multe paragrafe.
c.Scrie planul de idei principale și secundare; formularea lor se poate face
în enunțuri sau sub formă de titlu (cuvinte-cheie).
d.Verifică planul de idei, în vederea eliminării informațiilor mai puțin
importante și a păstrării ideilor necesare pentru înțelegerea conținutuluitextului citit.
2. Redactarea rezumatului
Scrie rezumatul, pe baza planului alcătuit, respectând următoarele reguli: – concentrarea informațiilor într-un spațiu restrâns, în raport cu
dimensiunea textului citit sau respectarea limitei de spațiu impuse prin cerință;
– dispunerea, în paragrafe, a informațiilor esențiale, în ordinea din planul
de idei (respectarea ordinii desfășurării evenimentelor);
– corectitudinea asocierii dintre numele personajelor și faptele lor, în ordinea
apariției în textul citit;
– exprimarea ideilor în cuvinte proprii;- relatarea (exclusiv) la persoana a III-a, la timpul prezent al modului in –
dicativ sau la perfect compus (evitarea perfectului simplu și a imperfectului,timpuri verbale specifice povestirii);
150Ficțiunea literară >>>
– relatarea obiectivă presupune absența următoarelor aspecte: exprimarea
opiniilor personale, calificarea acțiunilor sau a personajelor, mărcile afective,formulări precum ,,autorul ne pre zintă”, ,,acțiunea începe cu”, arhaisme sauregionalisme din textul citit;
– eliminarea citatelor, a figurilor de stil, a elementelor retorice sau expresive,
a descrierilor;
– transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă (absența dialogului);- unitatea compoziției prin dispunerea ideilor/ organizarea paragrafelor
în introducere, cuprins, încheiere; așezarea corectă a textului în pagină;
– asigurarea coerenței textului; respectarea normelor de exprimare, de
ortografie și de punctuație.
3. Autoverificarea și corectarea rezumatuluiCitește rezumatul scris de tine, având în vedere următoarele întrebări:
• Întâmplările sunt prezentate clar, coerent și logic, încât pot fi înțelese de
cineva care nu a citit textul de bază?
• Am arătat numai ce se povestește, nu și cum se povestește?
• Comparativ cu textul de bază, am prezentat esențialul, dar nu am omi –
siuni sau confuzii?
• Am respectat regulile de redactare în totalitate/ parțial?
• Ce trebuie să corectez, să elimin sau să adaug?
4. Definitivarea rezumatului.Transcrie rezumatul. Schimbă-l cu un coleg. Citiți rezumatele individual,
dar urmăriți întrebările de la autoverificare și notați-vă observațiile. Discutațiobservațiile; rețineți ce ar fi trebuit să existe în fiecare dintre rezumate pentrua fi corecte și de ce mai trebuie să țineți cont în scrierea altor rezumate.
Citește în clasă rezumatul tău. Notează-ți observațiile pe care ți le fac colegii
în legătură cu respectarea regulilor de alcătuire a rezumatului. Discută cu eidespre valabilitatea observațiilor făcute.
Rezumatul oral
Fii atent la modul (ideal) de transmitere a unei știri la radio sau la televizor:
conținut esențializat, prezentat obiectiv, cu o exprimare corectă gramatical șifluentă, fără bruiaj sonor.
În exprimarea orală, evită, pe cât posibil, sunetele ( ă, î) și cuvintele parazite
(deci, adică, și ) a căror utilizare excesivă bruiază receptarea mesajului, întocmai
ca fâșâitul în transmiterea la distanță a unei comunicări verbale (la radio, latelevizor sau prin telefon). Ascultătorul va fi mai atent la frecvența factorilorde bruiaj decât la sensul mesajului.
1.Rezumă oral, în 5 minute, ultimul roman citit.
2.Prezintă oral rezumatul unui articol din ziar sau al unui eveniment aflatde la televizor, indiferent de domeniu: social, politic, economic, cultural,sportiv.
3.Consideri că dovedești buna înțelegere a unei cărți de literatură:
•prin realizarea unui rezumat corect?
•prin memorarea unor opinii critice despre această carte? Motivează-țiopțiunea.Aplicații
4
151AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
1.Găsește două motive posibile pentru atracția pe care mira –
jului Occidentului o are asupra românilor.
2.Descrie oral orașul occidental pe care dorești să-l vizitezi.Precizează motivul pentru care l-ai ales și sursele infor -mațiilor tale (lecturi, filme, relatări ale unor vizitatori saulocalnici).
3.Alege, din lista de mai jos, una dintre cauzele consemnăriiunor informații, întâmplări sau impresii despre locuri vizi –
tate, sub forma notelor de călătorie:
– util pentru alții;– necesar pentru cel care vizitează;– important pentru alții;– important pentru cel care vizitează.Motivează-ți alegerea.Ficțiune și realitate
METROPOLE
PARIS
1927
de Liviu Rebreanu
Un vagon de români
Românii călătoresc puțin, iar când pornesc peste graniță, se duc
negreșit la Paris. Mirajul Parisului de altfel ademenește pe toți oameniidornici de mai multă civilizație din toate colțurile globului pă mântesc.Printr-un consens universal, Parisul este ceea ce a fost Roma înculmea gloriei ei. Capitala lumii. Fără să fie „cel mai” în nici o privință
specială, e totuși orașul visat de toți în toate privințele, metropolaluminii și a civilizației.
Vagonul nostru pornește tixit. Îmi închipuiam că ne vom rări pe
drum. La frontieră însă am văzut că toți mergem la Paris. Un vagonîntreg de români!
Din clipa când am observat că avem aceeași țintă, ne-am apropiat
ca pelerinii. Eram de toate categoriile. […]
Cel mai taciturn a fost toată vremea un aprod care mergea la Paris
cu nevastă-sa, să facă avere. I-a spus lui un prieten că la Paris un
om muncitor ca el, în câțiva ani, se îmbogățește sigur. Și-a lăsat deci
slujba ce-o avea la un minister, și-a vândut căsuța de zestre și ce maiagonisise și a pornit să-și încerce norocul cel mare. Pentru chestiede obraz a luat bilete de clasa a doua până la Viena. Nevastă-sa,înfricoșată de boierimea din compartiment și mai cu seamă destrâmbările din nas ale celor două nemulțumite aristocrate, ședeazgulită în colțul ei și nu scotea nici un cuvânt. Până am ieșit din țară,Liviu Rebreanu (1885–1944), pro –
za tor și dramaturg, academician,președinte al Societății ScriitorilorRomâni, director al Teatrului Naționaldin București. De butează cu nuvele deatmosferă, de observație socială și deanaliză psiholo gică, reliefând aspectedin viața satu lui și a periferieibucureștene ( Frământări, Golanii,
Răfuiala ) sau tragice situații generate
de război ( Catastrofa, Ițic Ștrul de zer –
tor). Excelent creator de tipuri, stăpân
pe arta compoziției, s-a remarcat însăca romancier polivalent: romanulobiectiv de inspirație rurală Ion,
romanul de analiză psiho logicăPădurea spânzu ra ților , romanul-frescă
al revoltei Răs coala , roma nul metafizic
Adam și Eva , roma nul obsesiei
patologice Ciu leandra , romanul istoric
Crăi șo rul, romanul polițist Amândoi.
Scrierile cu caracter publicistic com –
pletează opera acestui mare autor dinperioada interbelică: cronici dramatice,articole literare și social-politice, inter -viuri, corespondență, memoriale decă lătorie, jurnale.
Înainte de text
152Ficțiune și realitate>>>
Literatura de frontieră conține:
– literatura mărturisirilor: memorii,
amintiri, corespondența, jurnalul intim,confesiunile;
– literatura de călătorie: jurnalul de
bord, însemnările de călătorie, memo -rialul de călătorie, reportajul.
Memorialistică – gen literar de
graniță, prin interesul documentar șicaracterul delectabil; consemnarea uneiexperiențe personale în decursul uneiperioade istorice, într-o relatare coe -rentă, adeseori cu valoa re estetică, pu -nând în evidență semnificațiile morale.(de exemplu N. Steinhardt, Jurnalul
fericirii )
Note de călătorie – consemnarea
zilnică și cronologică a observațiilor șia evenimentelor dintr-o călătorie, peparcursul desfășurării ei; notații rapide.
Reportaj – specie de graniță, între
document și literatură, descinde dinliteratura memorialistică, din jurnal și dinnotele de călătorie; formă de pu bli cisticăstrict documentară, apelând adesea lamodalități literare de expresie, are scopinformativ în legătură cu situații, eveni -mente de interes general sau ocazional,realități geografice, etnografice, economiceetc., culese de la fața locului și înregistrateobiectiv, asemenea instantaneelor foto -grafice; una dintre cele mai populare speciipublicistice, dobândește valoare litera ră subcondeiul unor autori valoroși (Geo Bogza,Brunea-Fox); tehnica reportajului influen -țează literatura se colului al XX-lea, în sensultendinței de autenticitate (Hemingway,Malraux, E. M. Re mar que, Camil Petrescu).
Confesiune – scriere literară care
conține mărturisirea unor gânduri șisentimente legate de viața intimă aautorului; relatări personale și subiec -tive ale unor experiențe, sentimentesau idei.aprodul se dădea jos în fiecare gară mai mare să cumpere când de
mâncare, când de băutură. Merindea o păstra pentru străinătate, unden-are să mai poată cumpăra așa fiindcă nu cunoștea nici o limbă străină.
– Dacă vreai câștig bun mai bine ai merge laAmerica unde oamenii
isteți pot face bani mai repede!
Îndemnul acesta venea de la un român american care fusese în
țară să-și vază neamurile și acum se întorcea la New-York. Erapantofar de lux și tocmai povestise că se agonisește bine cu meserialui în America și că a adunat părăluțe.
Aprodul însă nu părea deloc isteț. Fără să se uite la america nul
binevoitor, a continuat un răstimp să molfăie tacticos halca de cârnat,apoi a înghițit ajutându-se și cu o întindere a gâtului, a mai tras odușcă de șpriț din sticla de rezervă ca să-i alunece mânca rea, și tocmaipe urmă a mormăit ursuz:
– Lasă că știu eu mai bine… […]
Paris!
S-a întunecat. Trenul gonește vertiginos. Gări mari, pete de lumină
și de zgomot, rămân în urmă. Mai sunt două ceasuri. Mai este unceas. Douăzeci de minute. Un conductor blajin, discret, se strecoarăpe coridor, murmurând în fiecare compartiment:
– Paris, messieurs!… Paris!…Am o strângere de inimă. Aș vrea să-l văd de departe. Aplecat pe
fereastra vagonului, cu ochii lacomi, scrutez mereu zarea. Întunerecul,punctat de sclipirea stelelor, nu scoate în relief decât vacarmul metalic altrenului care parcă niciodată n-a fost atât de aprig. În zare, în stânga,apar câteva pâlpâiri de lumină și se sting îndată.
Trenul apoi își încetinează mersul. Trecem un răstimp printre schele
și mormane de fier și de piatră. Mai aleargă grăbit câteva minute pesteîncrucișări de șine pe lângă semafoare multe și deodată zgomotul devinemai asurzitor: am intrat sub bolta uriașă, înnegrită de fum, a gării.
Cobor uluit, uitându-mă în toate părțile. Mă țin aproape de hamalul
care mi-a luat bagajul. Un șir lung de taximetre într-o piață animată.Hamalul profită că sunt străin și-mi cere o taxă înzecită. Mașinapornește în goana mare spre Bd. de Sebastopol. Privirile mele curioaseși avide așteaptă minuni și întâlnesc numai un bulevard ca toate, cupalate și prăvălii ca pretutindeni, cu o mișcare obișnuită. Laîncrucișarea cu Rue de Rivoli întâlnesc în sfârșit o cunoștință, turnulSt. Jacques, retras modest în întunerecul unui scuar. Apoi, puțin maiînainte, pline de lumină, teatrele Châtelet și Sarah Bernhardt. Înaintede-a trece Sena, de pe Pont au Change, văd conturul greu al Palatuluide Justiție cu turnul Orologiului și mai ales cu Conciergerie. De peBd. du Palais, dincolo de intrarea principală a palatului, se zăreșteturnul ascuțit al Capelei Sfinte, iar de pe Pont St. Michel, în stânga,departe, do mină ca o stăpână bătrâna Nôtre-Dame.
Și totuși eram decepționat. Nu știu ce așteptam, ce speram. Poate prea
mult. Poate o impresie strivitoare cu lumini orbitoare și furnicar de oamenineobișnuiți sau cu străzi și case rânduite altfel decât în alte orașe?
Am stat îndelung la fereastra deschisă a camerei de hotel, dând
spre Bd. St. Michel, nedumerit, murmurând mereu:
– Paris… Paris… […]Dicționar literar
4
153AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
Catedrala Nôtre-Dame de Paris
Palatul Operei Mari din ParisA doua zi, dis-de-dmineață, am pornit să descopăr Parisul. Pe jos,
cu itinerarul întocmit în grabă, să pot cuprinde cât mai repede și câtmai mult. Nu mă las la voia întâmplării. Întâi să mă lămuresc și peurmă să caut surprize.
Plec pe Bd. St. Germain, liniștit, nobil, pe lângă statuia lui Danton,
până la Sena, în fața Palatului Bourbon, sediul Camerei Deputaților.Mă strecor prin vălmășagul de mașini și de oameni, peste Pont dela Concorde, în cea mai frumoasă, mai armonioasă și maiimpresionantă piață, desigur, din lume, a Concordiei, în mijlocul căreiasuperbul obelisc pare a indica respect și admirație. Dincolo de un scuar,în stânga, se ridică cupolele celor două palate colosale. Intru, puțineminute numai, în grădina Tuileriilor, până aproape de aripile Luvruluiparcă ostenit de glorie; mă întorc înapoi pe lângă grațiosul Jeu dePaume unde tocmai e o expoziție de artă românească. Arunc o privirepe Champs-Elysées în fundul căruia se zărește conturul masiv alArcului deTriumf. Trec anevoie printre miile de mașini neastâmpărate,dincolo, pe trotuarul animatei Rue de Rivoli pe care o urmez, cu ochiiprin galantarele chemătoare, până la Place du Palais Royal, în fațapasagiului Luvrului. Pe lângă magazinul Louvre și pe dinainteacunoscutului Palais Royal, ocolesc la Comedia Franceză. Pe afișnemeresc două nume românești: Ventura și Yonnel. În colțul pieței,Comediei, statuia lui Musset; de ce n-o fi a lui Molière lângă casalui?…. Traversez piața, aruncând o privire pe Avenue de l’Opéra, șio iau pe Rue St. Honore, pe care au făcut ultimul lor drum pământesctoți eroii marei revoluții. Mă opresc la no. 308, la casa tâmplaruluiDuplay, unde a stat Robespierre până la sfârșit; caut zadarnic vreoplacă, vreo lămurire. Robespierre, incoruptibilul, încă n-a fostreabilitat, încă n-a redevenit popular ca Danton. Pe Rue deCastiglione ies în Place Vendôme, octogonală, înconjurată cu clădiriuniforme, având în mijloc faimoasa coloană pe care se înalță statuiaîmpăratului. Continui plimbarea pe Rue de la Paix, după care ofteazătoate cochetele universului. Place de l’Opéra, în care sfârșește stradaeleganțelor feminine, te copleșește întâi prin circulația permanentvertiginoasă, cea mai mare aglomerație mișcătoare de pietoni și vehiculedin câte am văzut în toată Europa. Palatul Operei Mari constituieun fundal de artă în fața căruia se agită veșnic o mulțime savantregizată de cerberii circulației pariziene. Mă uit puțin pe Bd. deCapucines spre Madeleine și apoi trec pe Bd. des Italiens, Montmartre,Poissonnière, Bonne Nouvelle, St. Martin, cu mici opriri pe teraselenenumăratelor cafenele de unde ai o priveliște pitorească a animațieibulevardiere. Mai înaintez puțin să văd cele două arcuri de triumf aleRegelui Soare, întâi Porte St. Martin, pe urmă Porte St. Denis.
Ziua s-a sfârșit, cu tramvaiul din Bd. de Sebastopol ajung acasă
mai obosit de câte înregistrasem în suflet decât de forțările fizice.
Acuma descoperisem Parisul. Acuma simțeam farmecul lui special.
Acuma, după ce o zi întreagă am hoinărit pe străzile lui, care niciuna nu seamănă cu cealaltă, după ce m-am pierdut prin mulțimeagrăbită, zgomotoasă care e cea mai eterogenă și totuși cea mai simpaticădintre toate mulțimile orășenești, după ce am respirat aerul deosebit,după ce am căscat gura în fața surprizelor care ți se oferă la fiece pas…
154Ficțiune și realitate>>>
Liviu Rebreanu călătorește la Paris
în 1927, 1928 și 1929, din motive fami -liale sau oficiale. Cunoscut în prealabilpe cale livrescă, Parisul este descoperit,cu aceste ocazii, pe baza unei temeinicedocumentări.
Notele de călătorie consemnate zil –
nic, în jurnal (1927), au fost prelucrateulterior în memorialul de călătorie Me –
tro pole (Berlin – Roma – Paris ), publicat
în 1931.
Interesul Metropole -lor este cău tarea
în paginile lor a roman cie rului LiviuRebreanu. În descrierea unui pasagiu saua unei situații, Liviu Rebreanu apareviguros și realist, creând viață cu minunatmeșteșug, așa ca în Ionsau în Pădurea
spânzuraților . Exercițiul de căutare și
descoperire a ro mancierului în materialulde notații și impresii noi este de undeosebit interes . (Octav Șuluțiu, 1931)
Pentru a realiza un volum bun de
impresii de călătorii, trebuie cali tăți dereporter. Marii călători ai lite ra turiiuniversale actuale (Paul Morand, întrealții) aplică rețetele clasice ale unui bunreportaj: viziune rapidă, simț al detaliilorcelor mai caracteristice, stil sobru, vioi,colo rat. Este loc, în aplicarea acestorrețete, pentru aprecieri și considera ții câtde personale și originale. E nevoie, numaisă fii capabil de astfel de apreciri șiconsiderații. Ca oriunde, trebuie să ai cevade spus. Dl. Rebreanu are multe lucruri despus. Iată de ce Metropole este o carte
mereu vie și interesantă .
(Al. A. Philippide, 1931)Un vagon de români
1.Identifică, în primul paragraf, două sintagme prin care se
susține afirmația: Printr-un consens universal, Parisul este ceea
ce a fost Roma în culmea gloriei ei . Capitala lumii .
2.Explică rolul primului paragraf pentru ansamblul textului,
alegând dintre următoarele:
– susține autenticitatea celor relatate în continuare– indică motivul călătoriei la Paris– expune tema textului– urmărește să câștige atenția cititorilor.
3.Precizează motivul pentru care aprodul merge la Paris șidouă trăsături pe care comportamentul acestuia, în tren,le pune în evidență.
4.Citește replica românului american și comentariul autoruluidespre acesta. Atitudinea autorului față de acest emigranteste: aprobare, ironie, respect, milă sau simpatie? Motivea -ză-ți opțiunea, pe baza textului.
5.Găsește alt titlu potrivit fragmentului citit.
Paris!
1.Recitește fragmentele reproduse în manual din capitolul
intitulat Un vagon de români , respectiv, din capitolul Paris! ,
pentru a completa spațiile libere din următorul tabel:
2.Observă în care capitol implicarea afectivă a memo rialis tuluieste mai puternică și oferă o explicație pentru acest lucru.
3.Transcrie, din primul fragment al capitolului Paris , sintag –
me sau scurte enunțuri care exprimă stările sufletești alecălătorului la primul contact cu Parisul.
4.Precizează identitatea socială a primilor francezi întâlnițide călătorul străin și o trăsătură morală asociată lor.
5.Precizează trăsăturile și stările călătorului, sugerate desintagme utilizate în confesiunea lui:Criteriul de comparație Un vagon de români Paris!
referentul (obiectul)comunicării românii care călătoresccu trenul spre Paris …..……………….
observații din perspectiva ….………………. subiectivă
persoana verbală persoana a III-a singular,persoana I plural
…………………….
dis-de-dimineață nerăbdător
am pornit să descopăr Parisul
pe jos
cu itinerarul întocmit în grabă
nu mă las la voia întâmplării călător ,,cu metodă”
Întâi să mă lămuresc și pe urmăsă caut surprize.
Explorarea textului
Puncte de reper
4
155AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
Memorial (de călătorie )– specie
literară în care autorul consemneazăretrospectiv observații, amintiri oriimpresii asupra evenimentelor saufaptelor la care a fost martor în viațasa, descrieri de călătorie (de exemplu:Dinicu Golescu, În sem nare a că lăto –
riei mele, Grigore Ale xan drescu, Me –
morial de călătorie , N. Iorga,
Priveliști din țară ).
Caracteristici ale memorialisticii:
– modalități literare de expresie;- scop informativ;- aspecte ale civilizației/ realități,informații culese de la fața locului șiînregistrate obiectiv;- consemnări retrospective ale unorobservații, amintiri ori impresii decălătorie;- autorul a fost martor al evenimentelorsau faptelor consemnate (confesiunea);- narativizarea amintirilor;- text de interes documentar și li terar,în același timp;- relatarea pune în evidență semnificațiigenerale ale elementelor spațiuluiprezentat.
1.Recitește mărturisirea călătorului la întâlnirea cu Parisul:
Și totuși eram decepționat. Nu știu ce așteptam, ce speram. Poateprea mult. Poate o impresie strivitoare cu lumini orbitoare șifurnicar de oameni neobișnuiți sau cu străzi și case rânduite altfeldecât în alte orașe ?
Relatează o experiență din viața ta, care a confirmat dife -rența dintre aspectele imaginate despre un fapt, un loc sauo persoană și realitatea descoperită.
1.Alcătuiește propriul itinerar al unei călătorii realizate dejasau pe care intenționezi să o faci.
2.Redactează un jurnal (la alegere: intim, anecdotic, de călă -torie), în care să consemnezi succint, timp de o săptămână,întâmplări semnificative sau impresii.
1.Alege un substantiv propriu (nume de stradă, instituție,monument sau muzeu), menționat în itinerarul parizianal călătorului român. Scrie un referat de o pagină (apro -ximativ 25 de rânduri) despre acest loc, utilizând informațiiobținute:
– prin accesarea unei adrese (unui site) de pe internet (de
exemplu: www.paris.org, www.louvre.fr);
– prin consultarea unui ghid turistic (de exemplu: ghidul
Michelin ).
2.Descrie parcurgerea unui itinerar prin orașul în care lo –
cuiești sau pe care-l iubești, cu precizarea numelor de străziși de instituții.6.Realizează itinerarul primei zile de călătorie în Paris, pe
baza consemnărilor din text. Care consideri că estemotivul unui itine rar atât de încărcat?
7.Precizează care dintre caracteristicile memorialisticii existăîn următorul fragment:Place de l’Opéra, în care sfârșește strada eleganțelor femi nine,te copleșește întâi prin circulația permanent vertiginoasă, cea maimare aglomerație mișcătoare de pietoni și vehicule din câte amvăzut în toată Europa. Palatul Operei Mari constituie un fundalde artă în fața căruia se agită veșnic o mulțime savant regizatăde cerberii circulației pariziene.
8.Menționează două argumente menite a susține apartenențatextului dat de un memorial de călătorie.
9.Exprimăți opinia despre descoperirea la Paris a unor pre -zențe ale culturii românești.Dicționar literar
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de text
156Ficțiune și realitate>>>
Limbă și comunicare
RECEPTAREA DIVERSELOR TIPURI DE MESAJE
A. Schema comunicării concepută de Roman Jakobson
(componentele și funcțiile actului de comunicare)
Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj (informații, idei,
opinii, păreri, sentimente) de la emițător (individ sau grup) spre receptor(individ sau grup), cu ajutorul unui cod (limbaj verbal sau nonverbal) și
utilizând un canal (comunicare orală sau scrisă).
Actul de comunicare se realizează în prezența a șase factori: emițător,
receptor, mesaj, cod, canal, context.
Emițătorul este cel care transmite un mesaj către receptor , destinatarul
acelui mesaj.
Mesajul reprezintă o unitate între conținut și formă de expresie. El constă
în gânduri, sentimente, idei desprinse din realitate sau rod al imaginațieiemițătorului, care pentru a ajunge la receptor, sunt codificate, adicătransformate în semnale verbale sau/ și nonverbale, organizate într-un cod.
Receptorul trebuie să facă operația inversă, de decodare, pentru a înțelegemesajul. Codul trebuie să fie cunoscut celor doi participanți la procesul decomunicare.
Pentru a ajunge de la emițător la receptor, mesajul este transmis pe un canal
(mediu).
Situația de comunicare reprezintă contextul (fizic, temporal, social,
psihologic, cultural etc.) în care se stabilește interacțiunea dintre participanți,cadrul comunicării:
• relația dintre vorbitori este influențată de identitatea lor socială: rolul
și statutul social, norme, obiceiuri, reprezentări, mentalități, așteptări,experiență de viață;
• locul și momentul comunicării.
Grupați-vă câte doi. Alegeți-vă rolurile adecvate unei situații din viață (școala,
familia, vizitarea unei expoziții, călătoria cu autobuzul etc.) și purtați oconversație pe o temă adecvată contextului.
De exemplu: situația – în familie; rolurile – mama, fiul de 15 ani; tema de
discuție – pregătirea aniversării fiului.
Comunicarea interpersonală presupune doi participanți (emițătorul și
receptorul), care își pot schimba rolurile (comunicare bilaterală, reversibilă).
Din punctul de vedere al codului, ei utilizează elemente de comunicare: – verbală – cuvântul, limba cunoscută de participanții la actul de comunicare;- nonverbală (gesturi, mimică, priviri, atitudine) și paraverbală (intonație,
ton, timbru, intensitate, accent, pauze, tăcere);Aplicații
157AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
– mixtă – combinarea elementelor de comunicare verbală cu elemente de
comunicare nonverbală; între comunicarea nonverbală și comunicareaverbală pot exista următoarele raporturi: accentuarea, întărirea, repetarea,contrazicerea, substituirea.
Scopul comunicării interpersonale poate fi:- transmiterea sau schimbul de informații, opinii;- persuadarea (convingerea) interlocutorului; schimbarea atitudinilor,
convingerilor, credințelor celuilalt;
– descoperirea lumii exterioare;- autocunoașterea;- stabilirea și menținerea de relații sociale;- ajutorarea semenilor;- jocul (de exemplu: jocul de cuvinte).
Grupați-vă în perechi și purtați o scurtă conversație al cărei scop să fie unul
dintre cele de mai sus.
Funcțiile comunicării
Potrivit lingvistului Roman Jakobson, cele șase funcții ale comunicării se
asociază componentelor actului de comunicare. În orice act de comunicare,funcțiile coexistă, dar importanța lor diferă după scopul comunicării (deexemplu: informativ, persuasiv etc.). Structura verbală a unui mesaj depindede funcția predominantă.
Funcția emotivă (expresivă) a comunicării constă în evidențierea stărilor
afective sau a reacțiilor sufletești ale emițătorului la contactul cu o anumită
realitate. Mărcile lingvistice sunt: interjecții, unele forme verbale, expresii,adjective cu valoare de epitet, mijloace stilistice.
Funcția conativă (persuasivă/ retorică) se referă la efectul de convingere pe
care mesajul trebuie să-l aibă asupra destinatarului , de la care se intenționeazăRECEPTOR
Funcția conativăEMIȚĂTOR
Funcția emotivă CONTEXT
Funcția referențială
MESAJ
Funcția poetică
CANAL
Funcția fatică
COD
Funcția metalingvistică
Schema comunicării verbale – Roman JakobsonAplicații
158Ficțiune și realitate>>>
să se obțină un anumit tip de răspuns (verbal, comportamental). Modul im –
perativ este specific funcției conative.
Funcția poetică este centrată asupra formei mesajului , și nu asupra conți –
nutului comunicării. Spre deosebire de limbajul științific, pentru care con tea -ză cu precădere conținutul mesajului, limbajul poetic pune accentul pe expresie.
Funcția referențială este axată pe:
– referentul mesajului (obiectul comunicării: despre ce element al realității
se vorbește);
– contextul (situația) în care are loc transmiterea mesajului.
Funcția metalingvistică se manifestă când apare necesitatea de a se atrage
atenția asupra codului utilizat în cadrul comunicării. Utilizarea explicațiilor,
a gesturilor sau a tonului indică receptorului sensul în care trebuiedecodificat mesajul.
Funcția fatică are în vedere stabilirea și menținerea contactului între
emițător și receptor, controlul bunei funcționări a canalului . La începutul unei
convorbiri telefonice se rostește acel ,,Alo!”, prin care se deschide comunicarea,iar pe parcurs se verifică menținerea contactului prin întrebări precum:,,Înțelegi?”, ,,Mă auzi?”, ,,Ai înțeles?”. O funcție asemănătoare au formulelede salut sau gesturile, confirmări vebale sau mișcări ale capului. Jocul privirilorconfirmă păstrarea contactului, acordul – dezacordul, interesul – dezinteresul,atenția – neatenția, dorința de participare sau plictiseala, oferindu-ivorbitorului posibilitatea de a-și regla ,,din mers” discursul.
1.Asociază fiecărui enunț de mai jos funcția comunicării adecvatămesajului, ducând o săgeată:
2.Ți s-a întâmplat vreodată să „traduci” greșit sensul unui comportamentnonverbal? Descrie situația.
3.Identifică elementele de comunicare nonverbală din următorul fragmentși explică semnificația lor: Ce vorbeau amândoi împreună? Ce puneau ei la cale pentru mine? Nu știu; darcăutăturile posomorâte a străjerului deșteptară în inima mea oarecare sâmțiride îndoială și mă siliră a băga mâna în buzunariul cu pistoalele.
(Vasile Alecsandri, Balta-Albă)
B. Relația emițător – receptor în textul epic
Textul epic presupune un act de comunicare complex care se instituie între
emițător (autorul) și receptor (cititorul), mesajul fiind transpus în textul literar.• Mă auzi?
• Despre ce vei vorbi?• Scrie așa cum îți spun! • Ah! ce fericit sunt! Îmi pare foarte bine!• trăsură – vehicul cu patru roți, pe
arcuri, tras de cai și folosit pentru tran -sportul persoanelor
•Primăvară – o pictură parfumată cu
vibrări de violet… (G. Bacovia)• funcția emotivă
• funcția conativă• funcția poetică• funcția referențială• funcția metalingvistică• funcția faticăAplicații
159AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
Comunicarea nu se realizează în mod direct, ci indirect, prin textul scris, fiind
mediată de instanțele comunicării narative: narator, personaje. În povestire,specie epică bazată pe convenția narațiunii adresate unor ascultători, actulde comunicare este dublu.
În planul realității: autor – cititori (relație unilaterală/ ireversibilă); mesajul
se transmite într-un sens; receptorul nu poate deveni emițător.
În planul ficțiunii: narator – ascultători (relație bilaterală/ reversibilă);
rolurile emițător-receptor se pot schimba în secvența dialogată.
C. Factorii care înlesnesc sau perturbă receptarea
Zgomotul/ bruiajul se referă la factorii perturbatori ai mesajelor care pot
interveni în orice proces de comunicare, pe traseul de la emițător la receptor.Perturbarea poate avea o asemenea intensitate, încât între mesajul transmisși mesajul primit să existe diferențe vizibile.
Cauzele pot fi de natură: • internă – factori fiziologici (percepție alterată), factori semantici (din cauza
necunoașterii sensurilor cuvintelor), factori personali (emoții,reprezentări, prejudecăți, experiență, vârstă);
• externă – mediul fizic în care are loc comunicarea (acustica sălii, caracteristicile
vocale ale vorbitorilor, poluarea fonică puternică, întreruperile succesive aleprocesului de comunicare).
Factorii care perturbă receptarea mesajelor se grupează în funcție de cod,
canal și context.
Cod – Pentru a înțelege mesajul, receptorul trebuie să utilizeze același cod
ca emițătorul. Neînțelegerile survenite ca urmare a codurilor diferite cu careoperează cei doi participanți la actul de comunicare pot aparține domeniului:
• verbal (de la necunoașterea unei limbi comune, până la atribuirea de
sensuri diferite acelorași cuvinte);
• nonverbal (gesturi, mimică, poziții ale corpului, semnale sonore în
alfabetul Morse, simboluri grafice cum sunt semnele de circulație).
1.Recitește fragmentul de mai jos pentru a observa modul în care confuziadeterminată de utilizarea unor coduri lingvistice diferite constituie cauzagoanei infernale din povestirea Balta-Albă de V . Alecsandri.
…și de câte ori strigam: ai, ai, postașul îmi răspundea: hai, hai, domnule! și
bătea caii din nou și chiuia încă mai sălbatic și căruța fugea încă mai iute și euamețeam încă mai tare.
2.Identifică în următorul fragment sintagma prin care francezul traduceexpresia Neamțo dracoli! rostită de străjer:
Străjerul însă, înțelegând pricina văitărilor mele, începu a râde ca un urs și zicând:Nu-i nimic, nu-i nimic! aduse un țol și o cergă pe care le așternu pe scândurile
patului. Pe urmă ieși din casă adăugând iar: Neamțo dracoli! și se depărtă în
sat. El își făcuse datoria de gazdă; îmi dase tot ce avea : casă, pat, așternut și
noapte bună! Ce-mi trebuia mai mult?
3.Confuziile la nivelul codului lingvistic pot avea efect comic. Precizează
sensul corect, respectiv, sensul atribuit de vorbitor cuvântului marcat dinenunțul de mai jos:Aplicații
160Ficțiune și realitate>>>
Noi… eu… nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureștenilor, capitaliști –
lor, asupra noastră . (I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută )
4.În general, exprimarea negației se face prin mișcări orizontale din cap.
Excepția o reprezintă popoarele din zona balcanică (bulgarii, turcii eu -ropeni, grecii din Macedonia). Imaginează-ți și povestește o situație comicădeter minată de o asemenea confuzie.
Canal – Indiferent de distanța fizică dintre emițător și receptor, mesajul se
transmite printr -un mediu.
Comunicarea directă (față în față), pe cale orală, poate fi împiedicată de
zgomote diferite (gălăgia din clasă, tumultul mulțimii pe stadion, vuietulfurtunii, muzica dată prea tare, tusea intenționată, fâșâitul aparatului telefonic)sau, dimpotrivă, de liniște (vorbirea în șoaptă, căciula trasă pe urechi, surzenia).
Comunicarea indirectă (la distanță), în scris, este îngreunată de pete, ștersături,
scris ilizibil, greșeli de tipar, de scriere sau de exprimare. În comunicareaindirectă, canalele de comunicare cu suport tehnic (calculator, mijloace audio-video, internet) asigură rapiditatea transmiterii informației, dar au de za -vantajul că în cazul unei pene de curent comunicarea se întrerupe.
Context – Intervențiile oricărei persoane într-o conversație trebuie să fie
adecvate datelor specifice fiecărei situații de comunicare. Un rol importantîl deține contextul prin componentele: participanți, loc și moment.
1.Stratagema utilizată de Ulise, eroul din epopeea Odiseea de Homer,
pentru ca tovarășii săi să nu cadă pradă cântecului sirenelor este bruiajulcanalului: marinarii își pun ceară în urechi, ca să nu audă. Ulise se lasălegat de catargul corăbiei, încât, chiar dacă ascultă cântecul minunat, nuse poate arunca în valuri (nu ,,bruiază” canalul, dar împiedică ,,răspunsul”la mesaj).
Apoi când noi trecurăm mai departe de n-auzeam nici cântecul, nici viersulSirenelor, iubiții mei tovarăși și-au destupat urechile de cearăCu care le-astupasem, iar pe mine mă desfăcură și mă sloboziră.
(Homer, Odiseea , Cântul XII )
2.Citește textul următor. Identifică și explică rolul din text al unuia dintre factorii
sau funcțiile comunicării.
Începu să se plimbe prin cameră, încet, tacticos, așa cum obișnuia întotdeauna,punând mâna pe toate lucrurile mele de pe birou sau de pe scrin și uitându-sela ele. Întotdeauna făcea așa. Mamă, ce mă călca pe nervi. – Cum a fost la scrimă? m-a întrebat.
Voia cu tot dinadinsul să mă împiedice să citesc și să-mi strice tot cheful. Descrimă nici nu-i păsa!– Cine a câștigat, noi sau ceilalți?
– Nimeni! i-am răspuns fără să ridic capul.
– Ce?
Întotdeauna te silea să repeți lucrurile.– N-a câștigat nimeni, i-am spus, aruncându-i o privire pe furiș, ca să văd tot
ce făcea în dreptul scrinului.
(J. D. Sallinger, De veghe în lanul de secară ) Aplicații
4
161AVENTURÃ , CÃLÃTORIE
Modulul 4
1.Oamenii au căutat dintotdeauna să descopere noi teritorii
îndepărtate, iar călătoriile pe mare au fost dintre cele maifascinante, dar totodată și printre cele mai primejdioase.Amintește-ți câțiva dintre călătorii care au ajuns celebri prindescoperirile lor.
2.Aventura, călătoria sunt teme care i-au atras pe mulțiscriitori de-a lungul timpului. Numește câteva cărți dinliteratura română sau universală care au în centrul lor ideeade aven tură/călătorie.
[RELAȚIA CULTURĂ – FICȚIUNE –
PUBLICITATE ]
Dragă cititorule,
Ai putea să-ți imaginezi că îți riști viața pentru câteva kilograme
de ceai, niște nucșoară și niște vaze de porțelan chinezesc?
Și totuși pentru mărfuri, considerate astăzi banale, timp de trei
secole, cei mai buni marinari englezi, francezi, olandezi și portugheziau dus o luptă crâncenă pe toate oceanele lumii.
Cu Drumul către Indii , vei retrăi această epocă de expansiune
și de îmbogățire fabuloasă. Vei aplauda isprăvile de vitejie de laSurcouf, vei asista la nașterea celebrei Companii a Indiilor, vei fimartorul multor bătălii și al multor naufragii, apoi… te vei întoarceîn port, având o singură dorință: să pleci din nou!
După ce vei face o pasiune pentru Drumul către Indii , primul
volum al colecției „Marea aventură a mării“, vei putea să descoperiși să examinezi, gratuit, la tine acasă, celelalte opere ale colecției, carete vor încânta.
Cu ajutorul Epopeii Viking vei vedea oameni uriași și păroși
sărind din vapoarele lor lungi și negre pentru a omorî, jefui,incendia… dar acești combatanți neînfricați au fost și cei care au pusbazele unei noi civilizații.
Marii navigatori cuprinde povestirea aventurilor incredibile ale
lui Cristofor Columb, Magellan, Vasco da Gama.
Dacă deschizi Regina pachebotului , te vei urca la bordul
luxoaselor transatlantice, vei participa la concursurile de eleganță depe punte.
Apoi vei citi, cu inima la gură, Pirații și corsarii , Vase de linie ,
Cliperele , Yahturi de cursă etc. și fiecare te va face să trăiești emoții
noi și descoperiri bogate.
Dar „Marea aventură a mării“ este de asemenea o colecție de opere
superbe!
Vei fi mai întâi uimit de eleganța formatului: 23, 5 X 28,5 cm. Și
apoi, la privirea și la atingerea cărților, te va cuceri modul în caresunt legate: materialul granulos precum pielea și finețea titluriloraurite te vor face să te gândești la vechile jurnale de bord. Paginilede gardă reproduc hărți vechi și fiecare carte abundă în ilustrații de
a
b
c
Flotila lui Cristofor Columb:
a. caravela Pinta; b. nava amiral Santa Maria; c. mica navă Nina
Anunț publicitar – text jurnalistic,
cu particularități specifice precum:combinarea componentelor intelectu -ală și afectivă, utilizarea unui lexic fi -gurat, însoțirea textului de mijloaceextralingvistice.
Textul și structura anunțului pu –
blicitar se realizează în funcție de canal:scris, radio, tv.
Înainte de text
162Ficțiune și realitate>>>
epocă, portrete, fotografii ale unor vapoare superbe, scene navale, cea
mai mare parte în culori. În sfârșit, lucrările se termină printr-obibliografie și un index, absolut indispensabile.
Pentru fiecare volum, vei dispune de 10 zile de examinare gratuită.
Vei consulta fiecare lucrare din colecția „Marea aventură a mării“,le vei păstra numai pe cele pe care dorești să le ai în bi bliotecă și veiavea 10 zile de gândire.
Atunci, nimic mai ușor decât să descoperi cât mai repede Drumul
către Indii : trimite chiar azi cartea poștală de examinare gratuită.
Noi îți vom trimite Drumul către Indii pentru a-ți da timp de
examinare gratuită timp de 10 zile. Vei citi cartea. O vei judeca. Dacănu îți va conveni, ne-o vei înapoia, fără nici o problemă, înainte deexpirarea termenului de gândire. Dacă decizi să o păstrezi, va fi
suficient să achiți factura care însoțește cartea.
Dacă păstrezi Drumul către Indii , noi îți vom trimite volumele
următoare pe măsura apariției lor, adică o carte la șase săptămâni.Vom respecta bineînțeles aceleași condiții de examen gratuit timp dezece zile, fără obligația de cumpărare.
Vei avea aceleași drepturi de a ne înapoia fiecare volum după ce
l-ai consultat și vei putea oricând opri livrarea cărților prin trimitereaunei simple scrisori. Nu rezista la chemarea aventurii: nu vei regreta!Pe curând.Jean Michel Latour
P .S. O dată cu exemplarul tău din Drumul către Indii , vei primi
și un cadou: o superbă mapă conținând 4 reproduceri ale unor minu –
nate bărci cu pânze. Și dacă ne răspunzi înainte de 10 zile, vei primiîn plus un cadou suplimentar: 4 minunate facsimile de hărți vechi.Eficiența unui text publicitar de tip
scrisoare de vânzare constă în respec -tarea celor patru principii: atenție, in -teres, dorință, acțiune, dezvoltate lanivelul textului și al ilustrației. Efectulpersuasiv al textului: receptorul să treacăla acțiune, adică să cumpere produsul.
Textul publicitar conține elemente
care pun în evidență:
– scopul informativ : detalii de
calitate, elemente de noutate, loc dedesfacere, acces la surse de distribuție,modalități de plată, faci lități de cum -părare, performanțe, preț, renumelefirmei ofertante, avantaje față deconcurență;
– scopul persuasiv : structura
textului argumentativ, argumenteleaduse în sprijinul ofertei, apelul lacomponenta emoțională (speranțe,dorințe, aspirațiile publicului).
În textele jurnalistice, funcția fati –
căeste fundamentală: alegerea cana –
lului, stabilirea și menținerea contac tuluiemițător-receptor, ela bo rarea anunțuluipublicitar în funcție de canal.
În presa scrisă, mesajul publicitar
conține: titlul, sloganul, textul, concluzia.
În funcție de canal (producție de
carte, presă scrisă, transmisii de radiosau de televiziune), textul publicitarpoate interacționa cu imaginea, muzica,gesturile, într-un mesaj complex,caracterizat prin sincretism (simultane -itatea limbajelor într-un act de co -municare).
Acest document publicitar pentru o
colecție de cărți a editurii Time-Life își
abordează cititorul sub forma uneiscrisori și caută să-l seducă făcândapel la ficțiune, exotism, fascinațiatrecutului și chiar la aspectul însuși alcărții.
1.Menționează elementele prin care anunțul publicitar te-a
convins să cumperi colecția „Marea aventură a mării“.Precizează factorul care te-ar împiedica să cumperi acestecărți.
2.Identifică cuvintele care desemnează emițătorul și recep -torul mesajului în textul dat.
3.Având în vedere conținutul mesajului, precizează carac -teristicile (personalitate, nivel de educație, vârstă, venit)potențialilor cumpărători (publicul-țintă).
4.De obicei, textul publicitar presupune o comunicareunilaterală: receptorul nu poate deveni emițător, mesajultransmițându-se într-un singur sens. Selectează, din text,modalitățile prin care poate răspunde receptorul lamesajul textului publicitar de tip scrisoare de vânzare.
5.Alege, din listă, scopul mesajului citit: a influența, a distra,a crea interes, a stimula dorința de a avea un obiect, adetermina o acțiune de cumpărare. Motivează-ți alegerea,pe baza textului.
6.În textul publicitar, o condiție a succesului comunicării esteutilizarea unor concepte-cheie. Identifică produsul pro -movat și conceptele-cheie asociate, în textul dat.
Explorarea textului
Puncte de reper
4
163AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
7.Grupați-vă în perechi și selectați din text elementele co –
respun zătoare scopului informativ sau celui persuasiv.
8.Grupați-vă câte patru, alegeți una dintre funcțiile comu -ni cării și discutați prin ce elemente se realizează aceastaîn anunțul publi citar dat:
– funcția referențială – care este referentul mesajului/
despre ce vorbește mesajul?
– funcția emotivă – ce comunică despre sine emițătorul
mesajului?
– funcția persuasivă – la ce idei și sentimente ale citi torului
face apel textul publicitar?
– funcția poetică – cum se exprimă ideile mesajului
(particulari tăți de limbaj, stil)?
– funcția fatică – cum se stabilește și se menține comu –
nicarea, pe ce canal?
Comparați observațiile voastre, pentru a identifica funcțiaprincipală, cele subordonate si funcțiile care lipsesc înmesajul citit.
9.Exemplifică două procedee ale oralității existente în textuldat.
10.Prezintă relația dintre text și ilustrație. Exprimă-ți opiniadespre importanța ilustrației în acest anunț publicitar.Procedeele oralității în textul
publicitar:
– adresarea la persoana a II-a
singular (stil familiar) sau plural,pronumele de politețe (stil reve rențios);construcțiile exclamative (uneori elip -tice) sau imperative, destinate influ -ențării receptorului;
– structura dialogului (perechea
întrebare – răspuns); simularea dia lo -gului prin folosirea interogației retoriceinițiale, care problematizează, fiindurmată de o descriere a produsuluipromovat.
Structura anunțului publicitar este a unui text argumentativ.
Alege, din lista de mai jos, elementele existente în anunțulpublicitar prezentat:
– punctul de plecare (pentru a atrage atenția receptorului):structura interogație retorică – răspuns exclamativ;- argumente prezentate unitar, decurgând unul din altul;- expunerea îl incită pe receptor, determinându-l săurmărească firul ei;- repetarea ideilor, dar în mod diferit;- utilizarea figurilor de stil: personificarea, antiteza etc.;- apel la experiența personală a destinatarului;- argumentele raționale se bazează în permanență pe celeemoționale;- există unitate logică între părțile textului;- se asigură claritatea și înțelegerea mesajului;- apel la elemente cunoscute și dragi tuturor.
Caută informații despre cei trei exploratori menționați în
anunțul publicitar:
• Cristofor Columb
• Magellan
• Vasco da Gama
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de text
164Texte auxiliare>>>
1.Numește trei cărți pe care le consideri lecturile tale prefe –
rate de până acum. Argumentează alegerea fiecăreia.
2.Prezintă pe scurt în fața colegilor un film care te-a im -presionat și a cărui acțiune poate fi încadrată în tema„Aventură, călătorie“.Texte auxiliare
MAREA CA FACTOR SPIRITUAL
de Nicolae Manolescu
Nu vreau să mă refer la mare ca determinant așa zicând geografic,
în opera unor scriitori născuți în vecinătatea ei; nici la mare ca temă,în sensul comun al cuvântului, în poezii, povestiri sau romane.Problema însemnărilor de față este aceea pe care o arată titlul lor campretențios […].
Când eram student, am citit nuvela care i-a adus lui Hemingway
premiul Nobel: Bătrânul și marea . Am văzut mai târziu și filmul
cu Spencer Tracy bazat pe această nuvelă. Nuvela mi-a plăcut și numi-a plăcut. […]Îl socoteam foarte modern, prin aceea că se mulțumea
să sugereze ce se petrece în sufletul oamenilor, cu oamenii,interesându-se exclusiv de gesturile și cuvintele lor. Era și cel maiaproape de imagine, de cinematograf, pe care un adolescent din anii’50 nu se putea să nu le aprecieze ca pe cele mai potrivite forme deexprimare artistică. Nuvela Zăpezile de pe Kilimanjaro , tradusă
prin 1954 în vechea colecție „Meridiane”, mi se părea o culme a arteinarative, pe cât de simplă, pe atât de emoționantă. Bătrânul și marea
m-a dezamăgit puțintel. Astăzi știu că ea depășea nivelul percepțieimele literare, propunând o simbolistică prea abstractă pentrunevoile mele spirituale din acea vreme. Nu mai eram – îmi place săcred – un cititor chiar atât de naiv, încât să caut în proză doar parteade aventură, dar probabil că lipsa completă de dinamism exterior dinaventurile marine ale pescarului lui Hemingway a jucat un oarecarerol, mai mult inconștient, în nemulțumirea mea. Aventura erouluihemingwayan se petrecea în alt plan decât acela la care mă așteptameu, se petrecea într-un plan spiritual profund, și avea un sens careîmi scăpa în cea mai mare parte. Am recitit Bătrânul și marea după
vreo douăzeci de ani, stimulat de Moby Dick , celebrul roman al lui
Melville. Și mi s-a părut o nuvelă extraordinară.
Motivul acestei prefaceri a gustului meu, mai bine spus, justifi –
carea lui se află în centrul acestor însemnări.
Experiența m-a învățat că marea a produs în general două feluri
de literatură, diferite ca importanță și chiar ca natură. Pe o treaptăestetică inferioară, se află acele cărți pe care, cu o anumită condes –
Nicolae Manolescu (n. 1939), cri tic
și istoric literar, eseist. Comentariiasupra fenomenului literar contem -poran, atât în volume ( Lecturi infidele ,
Teme I-VII ), cât și în peste treizeci de ani
de cronică literară în reviste ( Contem –
poranul, apoi România literară ). Lucrări
de refe rin ță: Istoria critică a literaturii
române, Arca lui Noe ,Con tradicția lui
Maiorescu , Sadoveanu sau utopia
cărții .
Înainte de text
4
165AVENTURÃ , CÃLÃTORIE Modulul 4
Ernest Hemingway (1898-1961),
prozator american, persona litatemajoră a literaturii interbelice. Într-oproză energică, dură, susținu tă de unstil de o mare simplitate, personajele,oameni obișnuiți își relevă dimensiuneaeroică, gustul riscului, curajul.
Romane: Adio arme! , Pentru cine
bat clopotele , Fiesta . Nuvele și
povestiri: Bătrânul și marea , Zăpezile
de pe Kilimanjaro , Câștigătorul nu ia
nimic.
Premiul Nobel (1954).
Herman Melville (1819-1891),
prozator și poet american.
Creator al unor tipuri umane de
puternică vitalitate, într-o proză deaventură și călătorie, înfățișând peisajulmarin și exotic, în care faptul de viațăatinge dimensiuni simbolice saualegorice.
Romane: Redburn , Prima lui
călătorie , Mardi și o călătorie până
acolo , Moby Dick .cendență, le numim exotice. Literatura lumii este plină de ele. Pe mare
și sub ea se întâmplă toate extraordinarele pățanii cu marinari, cupirați, cu submarine (Dox e cel mai faimos, iar Nautilus al căpitanuluiNemo cel mai adânc scufundat în fantezia noastră), care ne-auîncântat copilăria. […]
Imitând pe Jules Verne, am scris și eu în adolescență câteva
povestiri de acest fel, folosind un atlas geografic – pe care buniculmeu mi l-a cumpărat prin 1953 cu imensa, pe atunci, sumă de 40de lei – și un vocabular de împrumut, care mi se părea că ține loc deorice imaginație, căci era suficient să aud cuvinte precum provă, nord,catarg sau bastingaj ca să cad în cea mai voluptoasă euforie din câtemi-a procurat vreodată scrisul. Marea a reprezentat pentru mine, laînceput, o pură realitate lingvistică. Înainte de a o vedea, am stăbătut-o în lung și-n lat, măsurând distanțele și fixându-mi reperele de careaveam nevoie cu ajutorul paralelelor și meridianelor. Ca fenicienii,mă orientam după steaua polară: ieșeam seara în grădina caseibunicilor mei de pe strada Ștefan Gheorghiu (fostă Carol, viitoareArgeș), din Râmnicu Vâlcea și mă uitam pe cer în căutarea ei. Cuvârsta, pasiunea aceasta m-a părăsit și nu m-am mai întors niciodatăla ea. Am încuiat într-un sertar manuscrisele și am renunțat să mairăsfoiesc 20.000 de leghe sub mări , Insula misterioasă și celelalte
adorabile ficțiuni legate de exotica mare.
Dar literatura mării nu se limitează la acestea. Nuvela lui
Hemingway a fost cea dintâi carte citită de mine în care marea aveaaltă înfățișare și alte rosturi decât cele știute înainte. Nu mi-am datseama dintr-o dată de acest fapt. Să reamintesc subiectul? Un pescar
bătrân prinde un pește colosal, cu care se luptă ore și zile în șir, fărăa reuși să-l captureze, dar de care nici nu se lasă învins. Se întoarcela țărm cu scheletul prețios al peștelui, prețios nu pentru că i-ar maiputea sluji drept hrană, în sensul propriu, ci fiindcă reprezintă dovadaluptei lui pe viață și pe moarte cu fabuloasa ființă a apei. Ce concluzieputem desprinde de aici? Una singură: că Hemingway a interpretatîntâlnirea dintre om și pește ca pe o înfruntare dintre om și natură.Peștele este simbolul naturii care nu poate fi biruită, dar merită săfie înfruntată, iar pescarul simbolizează condiția omului care dăbărbătește piept cu ea.
Ce simplu! Și, totodată, ce profundă este această intuiție a
scriitorului american! El a simțit, ca și Melville scriindu-și capodo -pera, că, pe treapta de sus, dincolo de exotismul superficial, mareaapare în literatură ca unul dintre cele mai uriașe și profunde simboluriale extra-umanului. Am vorbit până acum de natură. Dar natură suntși munții, și pădurile, și câmpiile, și florile, și animalele. Omul trăieșteîn mijlocul lor, încearcă să le smulgă secretele, să le pună la treabă;se teme de unele, le admiră pe altele; se războiește cu ele sau ledomesticește prin inteligență. În toate, el vede extra-umanul sauinumanul: se apropie de ele ca de ceva din afara lui, fermecător,neliniștitor sau pur și simplu groaznic. Cu unele, ca să zic așa, îimerge mai lesne decât cu altele. Imaginația lui știe să le priveascădiferențiat. Singurul dintre aceste elemente care nu se lasă biruit,cunoscut, domesticit, este marea. Cu ea, omul se luptă permanent șifără sorți de izbândă. După fiecare bătălie, urmează alta ; orice victorie
166Texte auxiliare>>>
1.Care erau ,,cele mai potrivite forme de exprimare artistică”
pentru un adolescent din anii ’50? Dar pentru adolescentulde astăzi?
2.Precizează ce căuta cititorul naiv în nuvela Bătrânul și
marea și ce a găsit cititorul matur în aceeași nuvelă.
3.Care sunt, potrivit opiniei autorului, cele două feluri de
literatură pe care le-a produs marea?
4.Adolescentul evocat îl imita pe Jules Verne, scriind ficțiunidespre mare. Relatează oral despre efectul pe care lecturaunei cărți l-a avut asupra comportamentului tău.
5.Motivează, pe baza textului citit și a experienței personale,una dintre ideile de mai jos. Pentru a înțelege sensul unorcărți în planul ,,spiri tual”, cititorul trebuie să aibă:
– o anumită vârstă;– o anumită experiență de lectură;– o anumită cultură;– plăcerea de a citi;– talent de scriitor;– dorința de a cunoaște lucruri noi.
7.Delimitează textul citit potrivit părților unui text argu men -tativ: ipoteză, argumente, concluzie.
8.Formulează un argument pentru a susține ideea că estenece sar să citești o carte care a fost ecranizată.se dovedește iluzorie și totul e luat de la capăt. Ființă a uscatului pe
care și-a clădit de la început civilizația, omul vede în mare un tărâmal așezării și al zbuciumului etern. Pe mare nu se poate construi nimic.Marea poate fi traversată, dar nimeni nu locuiește, „stricto senso“,pe mare. Nici marinarii, care, să nu uităm, își poartă cu ei pe în -tinderile de apă, casele, asemeni melcilor, adică vapoarele. […]
Să comparăm o clipă marea cu un alt element care a nutrit o
întreagă mitologie a confruntării cu pădurea. Romanticii îndeosebiau cultivat pădurea, dar înaintea lor mulți dintre autorii medievali,într-o vreme în care continentul european era acoperit, proporțional,de tot atâtea păduri de câte mări este acoperită planeta întreagă.Vechile civilizații ale Europei s-au ținut de coastele mărilor, departede păduri. Când, după decăderea grecilor și romanilor, centrul viețiieuropene s-a deplasat spre nord, omul a făcut, de fapt, cunoștințăcu pădurea. Și ce i-a revelat ea. Un loc al obscurității și al spaimelorde tot felul. […]
Marea îndrumă imaginația spre exterior și spre acțiune. Din
acțiune s-au născut operele aventurilor exotice. Iar celelalte, opereleaventurilor spirituale, au văzut în mare tărâmul extra-uman ab solut,care poate simboliza tot ce omul întâlnește mai deosebit de el însușiîn natura înconjurătoare, termenul celui mai deplin contrast,alteritatea desăvârșită. […]
Moby Dick , Bătrânul și marea sunt operele fundamentale ale
acestei confruntări, în care marea și peștele colosal sunt simboluriale celui mai străin și mai cutremurător element din câte i-au fostdate omului să cunoască.Jules Verne (1828-1905), pro zator
francez.
Romane de aventuri și de anti –
cipație științifică, rod al unei uneiimaginații fantastice vizionare fără egalîn epocă: Călătorie spre centrul pă –
mântului , De la Pământ la Lună , 20 000
de leghe sub mări , Ocolul pământului
în 80 de zile , Insula misterioasă .
Eseul Marea ca factor spiritual
face parte din volumul Desenul din
covor (Teme 7 ) apărut în anul 1988.Puncte de reper
Explorarea textului
4
167Modulul 4
Redactează un jurnal de lectură în care să scrii despre textele
citite de tine având tema „Aventură, călătorie“. Textele pot fiatât cele din manual, cât și cele din lecturile tale particulare.
Acest jurnal de lectură poate fi elaborat după următorul
plan:
• tipul textului citit: literar (proză, poezie, dramaturgie),
nonliterar (text științific);
•ce ai reținut din lecturile pe tema respectivă;
•ce reacții ți-a provocat lectura fiecărui text;
•comentarii personale în legătură cu textele citite (ce ți s-a
părut interesant, ce te-a impresionat, ce semnificație aretextul respectiv, care sunt opiniile tale raportate la celeaflate etc.)
/head2rightHomer, Odiseea (secolul al VIII-lea î.H.)
Capodoperă a literaturii antice grecești, epopeea este alcă -tuită din XXIV de cânturi, care înfățișează călătoriile și aven -turile pe mare ale eroului Odiseu (Ulise), de la cucerireaTroiei și până la întoarcerea în patria sa, insula Itaca. Drumulspre patrie are semnificația drumului spre centru, darvaloarea literară a epopeii nu este legată numai de înțelegereasimbolurilor încifrate în text, ci de forța morală a personajelorși de fantasticul aventurilor.
/head2rightDante Alighieri, Divina comedie
Capodoperă a literaturii medievale, Divina comedie prezintă
călătoria lui Dante prin Infern și prin Purgatoriu, unde estecondus de umbra poetului latin Vergiliu, simbol al rațiunii,iar în Paradis, de sufletul Beatricei, care simbolizează iubireapură și realizează mântuirea supremă. Sensul alegoric al
operei este purificarea sufletului poetului prin călătoria înlumea de dincolo.
/head2rightAntoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț
Micul Prinț parcurge o călătorie fabuloasă pe șapte planete,ultima fiind Pământul. Sensul inițiatic și simbolic al călătorieise referă la înțelegerea valorilor vieții, la diferențele dintrecopil și adult, la autocunoaștere.
/head2rightPanait Istrati, Chira Chiralina (1924)
Romanul înfățișează destinul unor oameni care vor să scapede monotonia unei existențe banale și să trăiască după porun -ca inimii. Cartea reconstituie atmosfera pitorească a Brăileide altădată, orașul natal al autorului.Citește una dintre operele literare prezentate de Nicolae
Manolescu în eseul Marea ca factor spiritual și prezintă oral,
în fața colegilor, ce ți s-a părut interesant în cartea respectivă.
Evaluare curentă. AplicațiiAVENTURÃ , CÃLÃTORIE
Dincolo de text
Sugestii pentru lectură suplimentarăAVENTURĂ, CĂLĂTORIE
168
5PERSONALITĂȚI,
EXEMPLE, MODELE
Moto:
Voiți să cunoașteți un om?
Puneți-l într-un rang mare, cu puteri mari.
(Pittacus, 650 – 569 î. H.)Modulul
FICȚIUNEA LITERARĂ
Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche
Aici se arată un voievod mare și un jder mititel de Mihail Sadoveanu
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Folosirea pluralului în locul singularuluiScrierea cu majusculă
FICȚIUNE ȘI REALITATE
Mihai Eminescu – Titu Maiorescu
(texte epistolare: corespondență privată)
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Corespondența privată și oficială
TEXTE AUXILIARE
O samă de cuvinte de Ioan Neculce
Discurs rostit la asociația britanică de boli neuro-motorii din
Birmingham în octombrie 1987 de Stephen W. Hawking
5
17151.Pe grupe de trei-patru, discutați și exprimați-vă opinia
despre cugetarea lui Pittacus, reprodusă mai sus.
2.Numiți câte două – trei personalități ale vieții culturale,
respectiv, politice, militare și sportive românești.
3.Ce criterii au stat la baza opțiunilor voastre?
4.Povestiți fiecare colegilor câteva dintre realizările uneia
dintre personalitățile numite.
LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI
de Grigore Ureche
Letopisețul lui Grigore Ureche, rămas în manuscris până
spre jumătatea secolului al XIX-lea, povestește cronologic eveni -mente din viața Moldovei de la descălecat până la domnia luiAron Vodă (1594). Scopul scrierii, mărturisit de autor chiar dindebutul cărții, este în principal educativ: Mulți scriitori au nevoit
de au scris rândul și povestea țărâlor, de au lăsat pă urmă, și bune șirele, să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, desprecele rele să să fe reas că și să să socotească, iar dupre cele bune să urmezeși să să învețe și să să îndirepteze. Puținătatea surselor a făcut însă
ca primul secol de istorie al tânărului principat să fie tratat fugar.Abia odată cu domnia lui Ștefan cel Mare narațiunea seamplifică și capătă cu adevărat relief. Rămas neterminat,Letopisețul va fi continuat de Miron Costin care îl duce până
la Dabija Vodă (1661), și terminat de Ion Neculce.
1. Deciia Ștefan vodă strâns-au boierii țărâi și mari și mici și altă
curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Teoctist și cu mulțicălugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-au întrebat pre toți:ieste-le voie tuturor să le fie domnu? Ei cu toții au strigat într-un glas: ,,Întru mulți ani de la Dumnezeu să domnești“. Și deciicu toții l-au rădicat domnu și l-au pomăzuit spre domniemitropolitul Teoctist. Și de acolea luo Ștefan vodă steagul țărâiMoldovei și să duse la scaunul Sucevii. Decii Ștefan vodă gătindu-să de mai mari lucruri să facă, nu cerca să așeze țara, ci de războisă gătiia, că au împărțit oștii sale steaguri și au pus hotnogi șicăpitani, carile toate cu noroc i-au venit.
2. Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și degrabu
vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâia fărăjudețu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său îlștiia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri deFicțiunea literară >>>
Grigore Ureche (c. 1590 – 1647),
cronicar moldovean. Descendent al uneivechi familii boierești, este fiul mareluilogofăt Nestor Ureche. Studiază înPolonia artele liberale . latina, gramatica,
retorica și poetica. În țară este succesivlogofăt, spătar, mare spătar și, în timpuldomniei lui Vasile Lupu, al căruiapropiat a fost, mare vornic al Țării deJos. În ultimii ani ai vieții scrieLetopisețul Țării Moldovei , singura sa
lucrare, rămasă neterminată.
De obicei, portretele voievozilor –
singurele existente în cronica lui GrigoreUreche – sunt realizate indirect, dinacumulări de informații. În cazul lui Ștefancel Mare însă, acestea culminează cu oimagine-efigie ( Fost-au acestu Ștefan-
Vodă om nu mare de statu… ) care fixează,
în doar câteva linii, informația anterioară.Paginile cronicii narează în principalnecontenitele lupte ale acestui om
războinic și de-a pururea trăgându-l inimaspre vărsare de sânge: Cându au prădatȘtefan vodă Țara Săcuiască; Războiul ce aufăcut Ștefan vodă cu Mateiaș crai ungurescula Bac; Războiul de la Soci, cându s-au bătutȘtefan vodă cu Radul vodă domnulmuntenescu, 6979 martie 7 dni; Al doilea
Înainte de text
Puncte de reper
172Ficțiunea literară >>>
războiu al lui Ștefan vodă cu radul vodă la
Izvorul Apei, leatul 6981 noemvrie 8…Atitudinea cronicarului oscilează întreconsem narea neutră a eveni mentului(Tăie Ștefan vodă pre Isaiia vornicul și pre
Negrilă păharnicul și pre Alexa stolniculîn târgul Vasluiului ) și comentariul
moralizator ( Vă leato 6978, într-aceia
vreme întră zavistia între Ștefan vodă șiîntre Radul vodă, domnul muntenesc, preobiceiul firei omenești de ce are, de aceiapoftește mai mult, de nu-i ajunse luiȘtefan vodă ale sale să le ție și să lesprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui,încă vrea să coprinză ). Victoriile sunt
consemnate însă cu evidentă plăcere,căci ele corespund în mare măsurăpropriului punct de vedere despre cumtrebuie să fie un domn exemplar. Tocmaide aceea, excesele, inutila vărsare desânge a acestui voievod înfierbântat de
război , nu sunt trecute cu vederea,
pentru că îi contrazic de prea multe oriautorului modelul de voievod ideal pecare încearcă să-l construiască.hotnog, s.m. – comandant peste o sută de ostași; sutaș
județ, s.n. – judecată
a pomăzui, vb. – a conduce, a însoți
Deciia Ștefan vodă strâns-au boierii țărâi și mari și mici…
1.Secvența 1. descrie momentul urcării lui Ștefan pe tron.
Identifică trăsăturile firii voievodului, care se desprind dinaceastă descriere.
2.Explică sintagmele: a așeza țara , a se găti de război .
3.Încearcă să descifrezi, „citind printre rânduri“, care este
punctul de vedere al cronicarului despre evenimentul narat.
Fost-au acestu Ștefan vodă…
1.Separă, în secvența 2., trăsăturile fizice de cele morale. Veiconstata că Grigore Ureche își construiește portretul,surprinzând o trăsătură fizică dominantă și, obiectiv,enumeră atât calitățile cât și defectele, argumentându-le pefiecare în parte.
2.Identifică în portretul din secvența 2. structuri/ cuvintespecifice unei argumentări.
3.Care crezi că este părerea cronicarului despre Ștefan, avândîn vedere informațiile oferite de portretul-efigie cuprins însecvența 2? Încearcă să găsești și o explicație pentruformularea om nu mare de statu , în locul uneia mai
„normale“ de genul „mic“, „mărunt“ etc.
4.Descrie părerea contemporanilor despre voievod.
5.Care sunt calitățile lui Ștefan rămase în amintireaurmașilor?
…carile niminea din domni, nici mai nainte,
nici după aceia l-au ajunsu.
1.Limba română, atât cea scrisă, cât și cea vorbită în sec. al XVII-
lea, era diferită de limba actuală. Identifică, în cele două
texte, asemenea deosebiri și grupează-le pe următoareleniveluri: fonetic, morfosintactic și lexico-semantic.
2.Ca și în narațiunea de tip popular, în basme, de exemplu,vechimea conferă acestor structuri o expresivitate la carecu si gu ranță că autorul nu s-a gândit. Selectează câtevaasemenea exemple.Letopiseț (v. sl. letopisici , a scrie anii)
– este un tip de scriere veche, avândconținut istoric, care prezintăevenimentele în mod cronologic;cronică .
Portret – descriere de trăsături
morale și fizice ale unei ființe reale sauimaginare. Portretul îmbină descriereaunor moravuri, vicii, virtuți, defecte,calități ale personajului cu descriereaparticularităților fi zice: corp, figură,trăsături, mișcare, ținută etc. • ufinal ( statu , neleneșu etc.) nu se
citește.
• … leatul 6981 – veche modalitate de
numărare a anilor, de la Facerealumii, considerată a se fi produs cu5508 ani înainte de nașterea luiHristos.războaie meșter, unde era nevoie însuși să vârâia, ca văzându-l
ai săi, să nu să îndărăpteze și pentru aceia raru război de nu biruia.
Și unde-l biruia alții, nu pierdea nă dejdea, că știindu-să căzut jos,să rădica deasupra biruitorilor.
Dicționar
Explorarea textului
Dicționar literar
5
173Modulul 5
1. Te-ai aflat vreodată în preajma unei personalități (culturale,
sportive, politice)?
2. Dacă DA, încearcă sa-ți amintești și să descrii colegilor ce
ai simțit în acele momente.
3. Dacă NU, imaginează-ți că te-ai afla într-o asemenea situație
și că ai putea discuta cu acea persoană. Pe cine ai vrea săîntâlnești și ce întrebări i-ai pune?
AICI SE ARATĂ UN VOIEVOD MARE
ȘI UN JDER MITITEL
de Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu este creatorul romanului românesc de
evocare istorică, în care documentul se îmbină cu elemente deficțiune. Romanul Frații Jderi , a cărui acțiune este plasată în
timpul domniei lui Ștefan cel Mare, oferă modele decomportament, iar personajele au calități excepționale, cereflectă idea lul cavaleresc, punându-și loialitatea, curajul șinoblețea în slujba domniei. Frații Jderi sunt cei cinci fii aicomisului de la Timiș, Manole Păr-Negru, zis Jder. Comisuleste marele dregător în a cărui sarcină sunt caii și grajdurile
domnești. Simion, fiul cel mai mare, este oștean și moștenitor alfuncției tatălui. Dămian este neguțător și, umblând după mărfuripe drumurile Europei, este și spion al domnului. Cristea estevistiernic și abil diplomat. Nicodim este numele monahal al luiNicoară, călugăr învățat, care consemnează în cronică fapteledomnitorului, dar știe să mânuiască și sabia, luptând în bătăliade la Vaslui. Cel mai mic dintre frați este Ionuț Jder.
Primul volum al trilogiei Frații Jderi , intitulat Ucenicia lui
Ionuț , este un roman istoric de aventuri, asemănător cu Cei trei
muschetari de Al. Dumas-tatăl. Ucenicia lui Ionuț este și
bildungsroman (roman al formării unei personalități), deoarece
surprinde modalitățile specifice epocii, de educare și deformare a unui tânăr boier. Fiind ales de domnitor să-lînsoțească, slujitor și prieten, pe coconul (fiul) domnesc
Alexăndrel, Ionuț Jder străbate drumul maturizării, deveninddin adolescent, oștean. Drumul deschide calea inițierii pentruacest erou sadovenian, ca o adevărată școală a vieții. Romande inițiere, probele prin care trece Ionuț par a avea un modelmitic: muncile lui Hercule.
Sunară trâmbiți.
În prund, în dreptul sfintei mănăstiri, era un loc unde apa
Nemțișorului fugea pe dedesubt. La acea trecătoare prea sfințitul Iosifse opri ca să primească alaiul măriei sale.
Călăreții își struniră caii, scânteind din coifuri și platoșe. Măria
Sa privi o clipă împrejurimile. Copiii de casă grăbiră să coboare, ca să-iapuce frâiele și scările. Când descălecă Domnu, într-o singură mișcareMihail Sadoveanu (1880, Pașcani –
1961, București), prozator, autor deromane, nuvele și povestiri. Temelemajore ale operei sunt: evocareatrecutului istoric, natura, aspectelesociale (de la universul rural până laatmosfera sufocantă a târgurilor deprovincie, familia, iubirea, ado les -cența, călătoria, războiul. Între cre -ațiile importante ale scriitorului se potaminti romanele care evocă istoriamedievală a Moldovei („vârsta de aur”:Nunta domniței Ruxandra, FrațiiJderi ; romanele „decăderii”: Șoimii,
Neamul Șoimăreștilor, ZodiaCancerului, Nicoară Potcoavă ); suita
cărților de călătorie, vânătoare șipescuit ( Țara de dincolo de negură,
Împărăția apelor, Nopțile deSânziene, Valea Frumoasei, Ochi deurs); volumele de povestiri ( Dureri
înăbușite, Crâșma lui Moș Precu,Soarele în baltă sau aventurileșahului, Hanu Ancuței, Povestirile dela Bradu Strâmb ).
Originalitatea prozei sadovenieneconstă în maniera de zugrăvire asufletului românesc, ceea ce pre su -pune, pe lângă diversitatea tema tică,proiecția epopeică, mitică și tra gică aepicului, și farmecul limbajului, de o
ceremonie și ingenuitate arhaică (G.
Călinescu).
Înainte de textPERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE
174Ficțiunea literară >>>
Ștefan cel Mare
acuarelă după Evangheliarul de la
Homorcălăreții puseră piciorul la pământ. Alexăndrel-Voievod, feciorul bălan
al Domniei, sări de-a dreptul din șa. Purta, ca și părintele său, brocartde Veneția, gugiuman de samur și marochi nuri. Trei boieri dintre ceimari, care însoțeau pe stăpân, adică portarul Sucevei, Bodea, Tomalogofătul și Iuga postelnicul, își lăsară caii în mâna slujitorilor șigrăbiră la trecerea pârăului.
Cântăreții soborului începeau, cu glasuri destul de aspre, axion
pentru slava măriei sale: ,,Cade-se să te fericim…"
Vodă Ștefan, călcând atunci în al patruzecilea an al vârstei, avea
obrazul ars proaspăt de vântul de primăvară. Se purta ras, cu mustațaușor cărunțită, avea o puternică strângere a buzelor și o privire verdetăioasă. Deși scund de statură, cei dinaintea sa, opriți la zece pași,păreau că se uită la el de jos în sus.
Pe când suna încă axionul, vlădica Iosif înaintă, cădelnițând între
făcliile diaconilor, apoi, primind sfânta Evanghelie de la cei care i-opurtau, o înfățișă măriei sale ca să-i sărute icoanele de smalț, așezateîn chip de cruce.
Vodă făcu semnul creștinesc și sărută Evanghelia, apoi îndemnă
printr-un mic semn, din ochi, pe coconul său, să săvârșească acelașilucru. Poporul și dregătorii se aplecară adânc în fața slăvitei fețe amăriei sale. Prea sfințitul sărută mâna cu pecetea de aur; Vodă îșiîmplini aceeași datorie cătră bătrânul stareț. Îndată medelnicerulsfântului locaș păși înainte, înfățișând pânea și sarea. Domnul frânseo viță a colacului. Abia o atinse de buze și se puse în mișcare cu pasviu. Prundul începu să sune de pașii cailor. Cum presfințitul Iosifumbla greu în odăjdii, Vodă se opri zâmbind o clipă, și porni iar maidomol, alături de călugăr.
Vlădica are barba învierșunată și trup încalat, se gândea Jderul cel
mititel, râzând în soare și iscodind cu ochii toate. Ar vrea să grăiască,dar gâfâie și nu poate. A băgat de seamă și Alexăndrel-Vodă asta și, caun dezmierdat ce este, își îngăduie să zâmbească, înturnând fruntea șiprivind soarele și împrejurimile. A dat cu ochii de Jderul cel mititel, carerâde fără sfială. Și-au legat o clipă privirile. Ionuț înțelege că Sândrel îșiamintește de el. ,,Îi pare bine, își urmează el gândurile. Suntem de-o vârstă.Am să-i arăt eu meteșugurile mele vânătorești.”
Cu mișcare domoală, alaiul domnesc ajunse la porțile sfintei cetățui.
Acolo Vodă se opri c-o ușoară mișcare de nerăbdare, pipăin du-și loculsabiei la coapsa stângă și jungherul cu mănunchi de fildeș din dreaptacingătoarei. Spătarul al treilea Chiriac Sturza, care purta spata mărieisale, înaintă grabnic, înfățișându-i-o. Era o spată dreaptă, cu strajăînflorită cu rubinuri, în chip de cruce.
– Prea sfințite, grăi Domnul apropiindu-se de vlădica Iosif; intră
prea sfinția ta cu clerul în biserică, până ce eu mă voi arăta norodului.Vin și eu îndată după asta, pentru cele de cuviință.
Fără a aștepta răspuns, Măria Sa făcu semn cătră paicii care purtau
de dârlogi caii. Înălțându-se în șa, Domnul primi spata în mâna dreaptă,ridicând-o o clipă asupra poporului îngenunchiat și tăcut. Șiragurile dintăipăreau a nu cuteza să ridice frunțile cătră strălucitul chip al Domniei.După năravurile viclene ale moldovenilor, însă, toți se sileau să-l vadăpe furiș, strâmbându-și grumazurile.
Domnul îndemnă din zăbală calul alb, purtându-l câțiva pași. Privi
mulțimea îmbulzită și supusă, în medean, până cătră bolniță și la
5
175PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
axion, s.n. – imn de slavă.
bolniță, s.f. – (înv.) spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ
de binefacere).brocart, s.n. – țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată
sau ornamentată cu fire de aur sau de argint.cocon, s.m. – fecior domnesc.Jderul cel mititel – mezinul familiei
comisului Manole, protagonistul pri -mului volum al trilogiei Frații Jderi .
Tablou – tip de descriere, având
caracter de instantaneu, a unor acțiuni,fenomene fizice sau morale, scene deluptă sau de ce remonial etc.intrările tuturor hudiților. Erau mai mult de douăzeci de mii. Clopotele
conteniră; vibrările mai plutiră un timp peste tăcere.
– Să se rădice norodul, porunci măria sa, ca să privească pe Domnul
său și pe fiul nostru Alexandru-Vodă.
Oștenii descălecați, care stăpâneau îmbulzelile, repetară porunca;
un murmur scurt se împrăștie în mișcări neregulate de vârtej; poporulse sui în sus c-o mișcare de val. Bărbații își scuturară îndărăt pletele,femeile își potriviră ștergarele. Câteva neveste țipară de sfială, văzândpe Vodă în asemenea înălțime și săgetări de lumină.
– Noroadelor și creștinilor, zise iarăși stăpânitorul, înălțând din
nou până lângă tâmpla sa dreaptă straja cu rubine a spatei; cunoaștețisemnul Domniei Mele carele se arată pentru legea lui Hristos-Dumnezeu și pentru rânduiala acestui pământ al Domniei Mele.Poftesc tuturor bine și bielșug; să știe și cei de jos că județul nostrunu se va clăti niciodinioară din cumpăna dreaptă poruncită nouă deCel care stă deasupra vieții și a morții.
Îmbulzelile apropiate ascultau cu uimire și înfricoșare aceste vorbe,
trecându-le îndărăt în pâraie de murmure. Trei țipete înfricoșate izbucnirădintrodată; în acel loc, mulțimea se zvârcoli grăbit. Erau țipete de femeie.Se dădu îndată lămurire Măriei Sale că, de mare sfială, în acea clipă omuiere a slobozit din măruntaiele ei un prunc.
Vodă zâmbi.- De unde e acea muiere?Oamenii se feriră, lăsând pârtie până acolo. Babe cu conci înalt și cu
ștergare o ocroteau; una din ele ridică în soare pruncul în fășurat înbroboadele maicei lui. Alexandru-Vodă râse, auzindu-i orăcăitul. Ștefan-Vodă privi pe coconul său cu asprime, însă numai o clipă, căci se întoarseiarăși zâmbind, spre norod, așteptând răspuns.
– E de la Drăgușeni, Măria Ta, dădu lămurire un bătrân nalt și
ciolănos, făcându-și loc cu coatele.
Vodă, aplecându-și ochii spre el, îl cunoscu numaidecât. – Îți mulțămesc de răspuns, staroste Căliman. Văd că ai venit să-ți
cunoști dreptatea.
– Am venit la porunca stăpânului nostru, se fuduli cu multă umi –
lință Nechifor Căliman, băgând de seamă uimirea celor din juru-i.
– Ai făcut bine, staroste. Mai dă-mi o lămurire. După țipet nu pot
cunoaște dacă e prunc sau fată.
– E flăcău, Măria Ta.- Atunci să fie finul nostru și numele lui să fie Înălțare, după sfânta
zi de azi. Să mi-l înfățișezi, staroste, la patruzeci de zile, cu tot cu mamalui și cu omul ei. Și pe acest prunc cu numele Înălțare ți-l hărăzescînvățăcel, să-l faci vânător domnesc.
(Frații Jderi , vol. I , cap. al II-lea)Dicționar literar
Dicționar literar
Dicționar
176Ficțiunea literară >>>
Sunară trâmbiți.
1.Apariția Domnului este precedată de un număr de scurte
secvențe descriptive al căror rost este de a pregăti acestmoment: identifică-le.
2.Fără a fi precizat direct, este evident că privirile tuturor suntîndreptate spre voievod. Mișcările tuturor trădează graba:copiii de casă grăbiră să coboare, într-o singură mișcare călă rețiipuseră piciorul la pământ, cei trei boieri grăbiră la trecerea
pârăului . Domnul în schimb s-a oprit și privește o clipă
împrejurimile înainte de a descăleca. În acest momentcititorul încă nu i-a „văzut“ înfățișarea. Descrie impresiape care ți-o provoacă această succesiune rapidă de notațiice prefațează secvența care va conține portretul lui Ștefan.
3.Este clar că întregul ceremonial al întâmpinării Domnuluia fost pregătit în detaliu. Descrie-l până în momentul cândȘtefan se adresează mulțimii.
4.Rangurile boierești nu erau pur decorative în acele tim puri.Fiecare boier avea atribuții precise la curtea domnească.Textul descrie momentul sosirii lui
Ștefan la Mănăstirea Neamț. Înansamblul Capitolului II, aceastăsecvență are rolul unei pauze narative,o întrerupere în suita relatării menită săofere cititorului informații desprepersonaje precum și despre spațiul șitimpul care vor configura desfășurareaacțiunii viitoare.
Deși narațiunea presupune o
desfășurare temporală, dina mică, întimp ce descrierea este o structurăspațială, statică, tabloul de față, alcătuitdin fragmente succesive, dă totușicititorului senzația de mișcare alertă.
Suntem în plin Ev Mediu și ce re –
monialul întâmpinării Dom nului estefastuoasă. Dar dacă la Grigore Urecheportretul voievodului apare abia înfinal, ca o concluzie a secvențelornarative anterioare, fixându-i chipulasemenea unei efigii, la Sadoveanu elprefațează narațiunea, impunându-ide la început solemnitate. Venerația șiteama nu pot împiedica însă curio -zitatea celor prezenți să-l privească, fieși pe furiș. Asemeni unui conducătorfeudal absolut, Ștefan dominămulțimea ca un stăpânitor ce este. Și totca un stăpânitor atoateștiutor, pare a-și cunoaște toți supușii. StarosteluiCăliman, de exemplu, îi spune penume, ceea ce îl face pe acesta a sefuduli cu umilință, băgând de seamăuimirea celor din juru-i. Chiar și celor abia
sosiți pe lume le hotărăște un nume șiun destin. Promptitudinea hotărârilor,grija față de soarta supușilor sedovedesc a fi astfel două dintremodalitățile prin care îi face devotați petoți cei aflați sub puterea sa.conci, s.n. – cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză
sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară,îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma.gugiuman, s.n. – căciulă de samur purtată de domnitori și de
boieri, ca semn al demnității lor.logofăt, s.m. – mare boier, membru al sfatului domnesc, șeful
cancelariei domnești; marele logofăt era întâiul boier din divancare, în lipsa domnului sau a mitropolitului, prezida divanul.marochin, s.n. – piele de capră sau, rar, de oaie sau de vițel,
tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe.medean, s.n. – platou, câmp, suprafață plată de teren.
medelnicer, s.m. – boier care turna domnului apă ca să se spele
pe mâini, punea sarea și servea bucatele.odăjdii, s.f., pl. – veșminte bisericești pe care le îmbracă preoții
la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne.paic, s.m. – soldat din garda personală a domnitorului.
portar (al Sucevei), s.m. – mare dregător însărcinat cu apărarea
capitalei și a curții domnești; comandant suprem al oștiriimoldovene.postelnic, s.m. – mare boier, membru al sfatului domnesc, care
avea în grijă camera de dormit a domnului și organizaaudiențele.samur, s.m. – mamifer cu blana prețioasă, de culoare sură cu o
pată albă pe piept; zibelină.spată, s.f. – sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri.
spătar, s.m. – înalt demnitar la curtea domnească din evul mediu
care purta la festivități sabia și buzduganul domnului, iar maitârziu avea să comande cavaleria.staroste, s.m. – conducător, șef, fruntaș.
vlădică, s.m. / pl. vlădici – episcop. Puncte de reper
Explorarea textului
5
177PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
Evident, nici prezența celor trei boieri în alaiul domnesc,
Bodea, portarul Sucevei, Toma logofătul și Iuga postelnicul,nu putea fi întâmplătoare. Exprimă-ți opinia despre rostullor alături de domn.
…călcând atunci în cel de-al patruzecilea an al vârstei…
1.Identifică secvența care conține portretul Domnului și
numește trăsăturile voievodului. Pe care o consideri a fi ceamai importantă și de ce?
2.Comportamentul Domnului în aceste momente confirmăfiecare trăsătură a portretului. Completează tabelul de maijos, astfel încât în dreptul fiecărui detaliu al portretului săadaugi, acolo unde este posibil, secvența/ secvențele caresă îl confirme. Vei constata astfel că portretul este conturatmai cu seamă indirect, din acumulări de informații și dindescrierea reacției celorlalți.
3.Descrie, cu ajutorul extraselor din text, atitudinea supușilorfață de voievod.
4.Care este impresia de ansamblu pe care ar trebui să o producăscena de mai sus?
5.Dar ție ce impresie ți-a produs?
6.Selectează toate formulele de adresare și de referire. Ceinformații oferă cititorului, fiecare dintre acestea, desprepersoana care le rostește și despre relația cu persoana lacare se referă?
…se gândea Jderul cel mititel…
1.Tabloul sosirii voievodului este descris din două
perspective. Una este a naratorului, neutră, obiectivă. Ceade a doua, prezentă sub forma unui monolog interior, estea unuia dintre perso naje și are rolul de a oferi cititoruluiși un alt unghi al privirii. Identifică în text, această secvență.
2.Enumeră caracteristici ale monologului interior pe care lepoți identifica în această secvență.
3.Ionuț observă detalii pe care naratorul pare să nu le firemarcat. Compară portretul sfințitului Iosif , așa cum apare
în descrierea naratorului și așa cum îl vede Jderul cel mititel .…călcând atunci în cel de-al
patruzecilea an al vârstei…
Se purta ras, cu mustața ușorîncărunțită.
…avea obrazul ars proaspăt devântul de primăvară.
Avea o puternică strângere abuzelor și o privire verde tăioasă.
Deși scund de statură, cei dinainteasa, opriți la zece pași, păreau că seuită la el de jos în sus.
178Ficțiunea literară >>>
1.Selectează din text arhaisme și regionalisme și grupează-
le pe două coloane: fonetice și lexicale. Vei constata că, deșieste vorba de un text de inspirație istorică, numărul lor esterelativ mic și, în plus, nu prezintă dificultăți majore în ceeace privește înțelegerea.
2.Scrie o compunere de cincisprezece – douăzeci de rânduriîn care majuscula să fie folosită în cel puțin cinci situațiidiferite. Motivează apoi întrebuințarea majusculei înfiecare caz în parte.
3.Realizează o paralelă între portretul lui Ștefan cel Mare, așacum apare în Capitolul II al romanului Frații Jderi și
portretul-efigie din Letopisețul Țării Moldovei de Grigore
Ureche.
4.Exprimă-ți opinia, într-un eseu liber de o pagină, în legăturăcu următoarea maximă, punând-o în relație cu fragmenteledin Letopisețul lui Grigore Ureche: Greșelile marilor perso –
nalități sunt ca eclipsele la soare, care strălucește totuși prinpărțile acoperite vederii noastre. (Montaigne, 1533 – 1592). Poți
avea în vedere și cele două legende istorice ale lui IonNeculce, reproduse la pag. 192.
Ștefan, Ștefan Domn cel mare
Seamăn pe lume nu areDecât numai mândrul soare.
Din Suceava când el sare,
Pune pieptul la hotareCa un zid de apărare!
Brațul lui fără-ncetare
Bate oardele tătare, Bate cetele maghiare.
Bate leși din fuga mare,
Bate turci pe zmei călareȘi-i scutește de-ngropare.
Lumea-ntreagă stă-n mirare
Țara-i mică, țara-i tareȘi dușmanul spor nu are.
(Cântecul lui Ștefan-Vodă )
Textul de mai sus a fost cules de Vasile Alecsandri și se află
reprodus în volumul Poezii populare ale românilor . Compară,
într-un eseu de circa o pagină, viziunea populară despre Ștefan,din aceste versuri, cu aceea a lui Grigore Ureche și Mihail
Sadoveanu.
Evaluare curentă. Aplicații
Dincolo de text
179PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
Limbă și comunicare
ARHAISMELE
Arhaismele sunt cuvinte vechi, ieșite din uzul limbii literare actuale fie pentru
că noțiunile, instituțiile, funcțiile denumite au dispărut (de exemplu: agă,
arnăut , medelnicer , hatman ), fie pentru că au fost înlăturate de sinonimele lor
mai noi (de exemplu: din seria făcaș, lotru , hoțse păstrează numai ultimul;
buche a fost înlocuit prin literă, iscoadă cu spion , slobozenie cu libertate ).
Categorii de arhaisme
1. fonetice: a îmbla (a umbla), părete (perete), samă (seamă)
2. lexicale: argat, bir, grămătie, stolnic
3. sematice: a tăbărî – sensul vechi – a-și instala tabăra ; sensul actual: a da năvală
asupra cuiva
mândru – sensul vechi – înțelept ; sensul actual: trufaș, falnic
4. gramaticale: inime (inimi), ruinuri (ruine), văzum (văzurăm);
dativ cu valoare atributivă – ,, preot deșteptării noastre ”
(Mihai Eminescu)
REGIONALISMELE
Regionalismele sunt cuvinte cu o răspândire geografică limitată, specifice
graiului dintr-o anumită zonă. În limba română există cinci graiuricorespunzătoare unor regiuni ale țării: muntenesc, moldovenesc,maramureșean, crișean, bănățean.
Categorii de regionalisme
1. fonetice – frunce (frunte), stânge (stinge), cătră (către);
2. lexicale – curechi (varză), păpușoi (porumb), ai(usturoi);
3. semantice – gazdă (gospodar, om bogat);
4. gramaticale – o fost (a fost), fusei (am fost).
1.În textul citit, narațiunea se realizează la persoana a III-a. Limbajul
naratorului nu se diferențiază de al personajelor, fiind caracterizat de
același amestec de limbă cronicărească și bisericească, de predominarearegistrului arhaic și popular, combinat cu elemente regionale, ceea ceconferă culoarea locală, atmosfera de epocă în romanul de inspirațieistorică.
a.Precizează registrele stilistice valorificate în textul sadovenian, pornind
de la lista de cuvinte explicate în Dicționar .Aplicații
180Ficțiunea literară >>>
b.Extrage, pe coloane, cuvinte arhaice și, respectiv, regionale, grupându-
le după nivelul lingvistic: fonetic, gramatical, lexico-semantic.
2.Transcrie:
a.termenii prin care sunt desemnate ranguri nobiliare sau ierarhii reli –
gioase;
b.termenii care aparțin câmpului semantic al cuvântului îmbrăcăminte .
3.Alege una dintre variantele de mai jos despre rolul arhaismelor în text
și motivează-ți alegerea:
– arhaismele îngreunează înțelegerea mesajului; – arhaismele contribuie la reconstituirea atmosferei de epocă.
4.Scrie forma literară a cuvintelor din următoarea listă, consultând
DOOM : cătră , pâne , rubinuri , să se rădice , îți mulțămesc , (semnul Domniei
mele) carele (se arată), bielșug .
5.La alegere:
a.Alcătuiește trei enunțuri pentru a ilustra polisemantismul cuvântului
vârstă , în urma consultării DEX .
b.Scrie trei locuțiuni care au în componența lor cuvântul vârstă .
Folosirea pluralului în locul singularului
• Pluralul autorității sau al maiestății: folosit în vechile acte.• Pluralul autorului: folosit în opere științifice, publicistice sau oratorice.• Pluralul politeții: folosit ca formă de adresare politicoasă.• Pluralul modestiei: folosit ca referire la propria persoană în discuția cu
un superior.
Atenție! În cazul formelor unipersonale ale verbului a trebui acordul este
admis doar în situațiile când subiectul este exprimat printr-un substantivsau printr-un pronume personal de persoana a III-a. Când subiectul esteun pronume de persoana I sau a II-a, acordul este greșit. Sunt greșite, deasemenea, construcțiile de tipul eram să cad , în care a fiverb de modalitate
este folosit ca verb personal.
1.Identifică în text exemple de plural al majestății.
2.Scrie câte un scurt text prin care să ilustrezi întrebuințarea celorlalte treisituații de folosire a pluralului în locul singularului.
3.Corectează exemplele în care formele de plural au fost întrebuințate greșit.
•Musafirii trebuiau să sosească din clipă în clipă .
•Am trebuit să mă supun dorinței părinților și să renunț să mai plec în excursie .
•Era să ajungă rău, dacă nu er fi fost opriți la timp.
•Hoții erau gata să scape de urmărirea polițiștilor, dar până la urmă au fost
prinși.
•Până la urmă ei trebuiră să-i facă pe plac.
4.Exprimă-ți opinia despre motivul folosirii formei nearticulate, Domnu , în
locul celei articulate, „corecte “, Domnul .Aplicații
181Modulul 5
Scrierea cu majusculă (actualizarea cunoștințelor)
Se scriu, de regulă , cu inițială majusculă:
• primul cuvânt (chiar dacă este substantiv comun sau orice altă parte
de vorbire) dintr-o comunicare – fie că aceasta este sau nu propoziție
(notă de subsol, inclusiv când începe cu abrevieri folosite în indicațiile
bibliografice; titlu de coloană dintr-un tabel etc.);
• numele proprii (și asimilate acestora) folosite izolat sau în propoziții
și fraze;
• anumite abrevieri ;
• locuțiunile pronominale de politețe ;
• primul cuvânt al fiecărui vers în poezia de tip clasic .
Detalii – precizări suplimentare – exemple privind scrierea cu
majusculă:
• la începutul unui citat precedat de două puncte (și încadrat, de regulă,
între ghilimele ):
Astfel se-ncheia proclamația …, cu acest frumos mo/gid134o: „Evenimentele mari fac
totdeauna să tacă micile pasiuni! ”(I.L. Caragiale)
Atenție! Un citat neprecedat de două puncte începe cu literă mică .
• în corespondență , cereri etc., cuvântul cu care începe prima comunicare
după formula de adresare urmată de virgulă :
Domnule Director,
Subsemnatul, …, vă rog să binevoiți…
• toate componentele (cu excepția, de regulă, a cuvintelor ajutătoare)
numelor proprii care desemnează:
– persoane (prenume, patronime, pseudonime etc. – inclusiv com po –
nentele lor provenite din nume de funcții, ranguri etc.): Ali-Pașa, Mihai-
Vodă , Ștefan cel Mare, Hagi-Tudose. În unele nume de familie străine
se scriu cu literă mare și articolul sau particulele din componența lor:
Jean de La Fontaine, Vincent Van Gogh.
Atenție! Substantivele care denumesc funcții , ranguri etc. și nufac parte
din numele propriu, precum și cuvintele ajutătoare din componența altor
nume de persoană se scriu cu literă mică.
– personaje religioase, mitologice, folclorice, literare: Alah, Atotputernicul,
Dumnezeu, Don Juan, Făt-Frumos, Sfânta Maria;
– entități geografice sau administrativ-teritoriale , inclusiv numele
punctelor cardinale care constituie al doilea element al unui toponim
compus : America de Nord, București- Nord (gară), Europa de Est, Polul
Sud;
– mari epoci istorice și evenimente istorice majore : Antichitatea,
Renaștera, Unirea Principatelor, al Doilea Război Mondial, Războiul de
100 de Ani;
– sărbători laice sau religioase: 1 Decembrie, Schimbarea la Față, Întâi
Mai;
– instituții (chiar când sunt formulate eliptic), clădiri publice ,mo –
numente ,mijloace de transport : Cancelaria Primului- Ministru,
Facultatea de Litere, admiterea la Litere, Arcul de Triumf, Palatul
Parlamentului, Orient Expres;
– punctele cardinale , când au valoare de nume propriu , desemnând o
regiune : importat din Orient, Apusul Europei;
– toate componentele locuțiunilor pronominale de politețe :Alteța Sa
Regală, Domnia Sa, Sfinția Sa.PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE
182Ficțiunea literară >>>
– numai primul element din numele proprii compuse sau numele unic
care reprezintă denumirea organismelor de conducere sau ale com –
partimentelor din instituții ( Catedra de limba română, Serviciul de
contabilitate), titluri de publicații , emisiuni radio-TV , medalii sau
premii (Dacia literară, Rondul de noapte).
– nume științifice latinești de specii animale și vegetale : Bacterium aceti,
Sequoia gigantea.
– abrevierile : se scriu integral cu majusculă când sunt alcătuite din inițiale
cuvintelor componente sau ale numelor proprii compuse scrise cu literă
mare la inițială ( GMT = Greenwich Mean Time, MS = Majestatea Sa,
O.U. = Ordonanță de urgență, S.N.C.F.R. / SNCFR = Societatea Na țională
a Căilor Ferate Române), numelor unor noțiuni de specialitate și alepunctelor cardinale ( A= arie, C= grade Celsius, E= est), altor cuvinte
și expresii (N.B. = nota bene, P .S.= post scriptum).
– pentru a sugera anumite atitudini și sentimente , a marca valoarea
specială a unui cuvânt, a-l scoate în evidență etc., se scriu cu
majusculă termenii de adresare , în corespondență (Domnule Director
…, Dumneavoastră …); se potscrie cu majusculă unele cuvinte care de
obicei se scriu cu literă mică, în semn de
cinstire (Soldatul Necunoscut),
pentru a denumi un concept (Binele, Eul, Om, Patrie); pe etichete ,
plăcuțe indicatoare , în adrese , în titlurile coloanelor din tabele etc.
(Aligote, Aleea Nucșoara).
1.Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Domnu (l).
2.Scrie un enunț în care majuscula să fie folosită cu același scop ca în textul
lui Sadoveanu.
3.Identifică în Capitolul II și alte situații de folosire a majusculei. Expli –
că-le, folosind informațiile de mai sus.
LIMBAJUL NARATORULUI, LIMBAJUL PERSONAJELOR
1.Adecvarea registrelor stilistice la situația de comunicare este esențială atât
în producerea mesajelor scrise cât și a celor orale și trebuie să țină seamanu numai de partener ci și de context. Compară limbajul naratorului cuacela al personajelor, urmărind cu precădere nivelurile fonetic, mor fo -sintactic și lexical-semantic. Vei observa că nu există diferențe semnificativeîntre cele două limbaje. Care crezi că ar putea fi motivul asemănării lor?
2.Între particularitățile scrierilor având caracter descriptiv trebuie amintiteritmul lent datorat caracterului de enumerare al acestui tip de text,frecvența adjectivelor, folosirea cu precădere a verbelor la indicativ prezentși im perfect precum și frecvența numelor proprii. Verifică, în textul luiSado veanu, valabilitatea acestor afirmaț ii.Aplicații
5
183PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
1.Gândiți-vă fiecare și numiți două – trei calități pe care ați
dori să le aibă prietenul vostru cel mai bun.
2.Formați apoi grupe de câte patru – cinci colegi și discutațipentru a cădea de acord asupra calităților unui prietenadevărat.
3.Extindeți discuția pe această temă la întreaga clasă pentrua stabili punctele comune.Ficțiune și realitate
MIHAI EMINESCU – TITU MAIORESCU
– epistolar –
Viena 4/ 16 februarie 1884
Stimabile domnule Maiorescu,
Astăzi, ieșind din casa de sănătate pentru vreo două ore, mă folo –
sesc de vizita ce o fac nepotului D-voastră, d-lui Popasu, pentru aVă adresa aceste șiruri. Sunt mai bine de trei săptămâni de când auînce tat toate simptomele boalei de care am suferit, încât, dacă ar fistat în putința mea, aș fi părăsit institutul, fie pentru a schimba mediulîn care mă aflu, fie pentru a mă întoarce în țară. Cu toate acestea nuștiu dacă, pentru un asemenea sfârșit, va fi cu putință a se realizamijloacele necesare.
Amintirea stării mele trecute e foarte slabă, încât pe mine în sumi
mă miră lungimea timpului, în decursul căruia nu mi-am putut daseama de nimic. Punând în socoteala acelei stări toate neajunsurileși supărările pe care le-am putut cauza atât D-voastră cât și altoramici binevoitori, cutez a solicita din nou îngăduința D-voastră șia vă cere ca, prin câteva șiruri, să mă lămuriți dacă am perspectivade-a mă întoarce curând în țară. În așteptarea unui răspuns, rămânal D-voastre
cu toată supunerea și stima,
M. Eminescu
*
Domnului Eminescu
WIEN, Ober-Döbling
in der Heilanstalt Leidesdorf-Obersteiner
Iubite domnule Eminescu,
Și scrisoarea D-tale cătră mine și scrisoarea de mai nainte cătră
Chibici le-am cetit eu cu familia mea și cu toți amicii D-tale cu nespusă
Titu Maiorescu (1840 – 1917), critic
și estetician. Obține, la 19 ani, în 1859,un doctorat în filozofie la Giessen, înGermania și, doi ani mai târziu, la Paris,o licență în drept și una în litere.Întemeiază la Iași, în 1863, alături de alțicâțiva tineri veniți și ei de la studii dinstrăinătate, socie tatea Junimea care va
reuni mari valori culturale românești dinultimele decenii ale sec. al XIX-lea,precum Mihai Eminescu, Ioan Slavici, IonCreangă, I.L.Caragiale. Din anul 1867 estemembru al Societății Academice.
4/ 16 februarie – stil vechi/ stil nou.
…volumul de poezii ce ți l-a publicat
Socec – este vorba de primul volum de
poezii al lui Eminescu, apărut prin grijalui Titu Maiorescu la Editura Socecu &Comp. în ultimele zile ale anului 1883,dar care are înscris pe pagina de gardăanul 1884.
Înainte de text
184Ficțiune și realitate>>>
bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina D-tale în –
sănătoșire. Nu te mira că-ți vorbesc mai întâi de bucurie, deșiamând ouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fel de „de primare
a moralului", cum ar zice galomanii noștri. Căci eu cred că tristețeaD-tale trecătoare și desigur neîntemeiată, pentru noi rămâne darbucurie curată.
Vezi, D-le Eminescu, diagnoza stării D-tale trecute este astăzi cu
putință și este absolut favorabilă. Se vede că din cauza căldurilor mari,ce erau pe la noi în iunie 1883, D-ta ai început să suferi de o meningităsau inflamație a pieliței creierilor, mai întâi acută, apoi cronică, din carecauză ai avut un delir continuu de peste 5 luni, până când s-a terminatprocesul inflamațiunii. În tot timpul acestui vis îndelungat ai fost deo veselie exuberantă, încât e păcat că nu ai păstrat nici o aducere amintea trecutului imediat. Ei, acum ai ieșit din vis, precum trebuiai să ieși,și ți-ai recâștigat conștiința. De-aci nu poți lua motiv pentru atâtagreutate sufletească, cu tot pesimismul D-tale. Nici griji materiale nutrebuie să ai. În privința aceasta iată cum stau lucrurile. Chibici pleacăpoimâine duminică la Viena și va fi dar luni la 4 ore la D-ta la Ober-Döbling, precum ți-am telegrafiat alaltăieri. El vine pentru ca, înînțelegere cu dr. Obersteiner și după sfatul lui, să te scoată din Institutși să facă împreună cu D-ta o excursi une de vreo 6 săptămâni spre sudulAlpilor, poate până la Venezia, Padua sau Florența. Are mijloace băneștipentru aceasta precum și – se-nțelege – pentru împrospătarea gar derobeiD-tale, care va fi stat și ea ca-n vis în aceste 7 luni.
După aceasta, dacă nu va fi indicată vreo cură de băi, la Hall de
exemplu, vă veți întoarce împreună în țară unde trebuie să te maiodihnești câteva luni, pentru a te întrema fizicește deplin. TeodorRosetti te invită să petreci aceste luni la moșia lui Soleștii, unde îțiva pregăti primirea în modul cum vei dori D-ta.
După aceasta, așadar pe la august, în urma intervenirei Reginei
(Carmen Sylva), care îți poartă cel mai sincer interes, vei fi numitîn vreo funcție care să-ți convină, de exemplu bibliotecar al Univer -sității. De aici înțelegi că despre vreo îngrijire pentru existența D-talematerială, în viitor, nu poate fi vorba.
De vreai să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine, Domnule Eminescu, suntem noi așa de străini unii cu alții?
Nu știi D-ta iubirea și (dacă-mi dai voie să întrebuințez acest cuvântexact, deși este mai tare) admirația adeseori entuziastă ce o am și euși tot cercul nostru literar pentru D-ta, pentru poeziile D-tale, pentrutoată lucrarea D-tale literară și politică? Dar a fost o adevăratăexplosiune de iubire cu cari noi toți prieteni D-tale și nu numai aceștiaam contribuit pentru puținele trebuințe materiale ce le reclamăsituația. Și n-ai fi făcut și D-ta tot așa din mult puți nul ce l-ai fi avutcând ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de valoareaD-tale?
Acum trebuie să știi că volumul de poezii ce ți l-a publicat Socec,
după îndemnul meu, în Dechemvrie anul trecut, a avut cel mai maresucces, așa încât Socec stă încă uimit. În aceste 7 săptămâni de laaparițiunea lui, s-au vândut 700 de exemplare; o mie este toată edițiași de pe acum trebuie să te gândești la ediția a doua, care va fi reclamată
…al dumitale supus servitor,
M. Eminescu
Mihai Eminescu – Poesii (ediția
princeps publicată de TituMaiorescu)
5
185PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
pe la toamnă și în care vei putea face toate îndreptările ce le crezi de
trebuință. Poeziile D-tale sunt azi cetite de toate cucoanele, de la Palatpână la mahalaua Tirchilești, și la întoarcerea în țară te vei trezi celmai popular scriitor al României. Așa cam este, dar tot nu este rău,când te simți primit cu atâta iubire de compatrioții tăi.
Așadar, fii fără grijă, redobândește-ți acea filozofie impersona lă ce
o aveai întotdeauna, adaugă-i ceva veselie și petrece în excursia prinfrumoasa Italie și, la întoarcere, mai încălzește-ne mintea cu o razădin geniul D-tale poetic, care este și va rămâne cea mai înaltăîncorporare a inteligenței române.
La revedere cu bine și o caldă strângere de mână de la toți, de la
toți prietenii și mai ales de la
al D-tale devotat
T. Maiorescu
Mai scrie-mi câte un rând din Italia, dacă ai vreme în mijlocul
impresiilor de acolo.Cele două scrisori sunt legate de o
perioadă dificilă a vieții poetului, pecând se afla internat la Viena, în clinicadoctorului Obersteiner, după ce fusesetratat fără succes, vreme de aproape treiluni, în vara anului 1883, la Bu curești, înSanatoriul „Caritas“ . Corespondența luiEminescu din acea perioadă, când abiase trezise din lunga rătăcire, trădează,cum scria G. Călinescu, o chibzuință în –
delungată asupra tuturor punctelor, ogrijă caligrafică deosebită, o ovăire și oteamere ca nu cumva un fir rupt al frazeisă dea de gândit asupra sănătății salemintale. Răspunsul lui Maiorescu este
tot așa de calculat în privința nuanțelor,dar din motive diferite. El încearcă sămenajeze susceptibilitatea îndreptățităa poetului care se vedea pus în situațiade a fi dependent de bani străini, chiardacă ai unor prieteni, dar și să mini -malizeze efectele bolii înseși, pentru a-i ridica moralul. Nici o frază nu estescrisă la întâmplare, totul este gânditminuțios: afirmarea bucuriei tuturor, lacitirea unor vești, în fond, atât de triste,descrierea cu accente ușor glumețe acauzelor și simptomelor bolii, itinerariulexcursiei în Italia și apoi vacanța lamoșia Solești, interesul Reginei, slujbasigură de bibliotecar, informația despresuccesul de public, dar și financiar alvolumului său de poezii. Iar între atâteainformații liniștitoare, strecurată ap -arent întâmplător, mărturisirea admi -rației sale pentru poet și mimalizareaeforturilor financiare ale prietenilor,mai ales că, se arată sigur Maiorescu,n-ai fi făcut și D-ta tot așa din multpuținul ce l-ai fi a vut când ar fi fost vorba
de orice amic, necum de un amic devaloarea D-tale?
galoman , s.m. – persoană care admiră fără rezerve (și fără spirit
critic) tot ceea ce aparține francezilor sau vine de la ei
Stimabile domnule Maiorescu
1.Identifică, în prima scrisoare, convenții ale stilului epistolar.
2.Formula de adresare depinde de partener și de context.
Emițătorul este necesar să-și aleagă cu grijă limbajul caretrebuie să fie în acord cu formula inițială. În acest caz, formulade adresare este extrem de protocolară. Identifică, în cuprinsulprimei scrisori, cuvinte/ structuri, grafii care să demonstrezeconsecvența emițătorului în ceea ce privește comunicarea cureceptorul.
3.Care crezi că este scopul scrisorii lui Mihai Eminescu?
Iubite domnule Eminescu
1.Observă că formula de adresare folosită de Maiorescu în
scrisoarea sa este diferită de cea din scrisoarea lui Eminescu.Și tonul este altul, în acord cu formula inițială. Alege dintreurmătoarele explicații motivul/ motivele potrivit/ e și justifică-ți opțiunea:
– diferența de vârstă dintre expeditor și destinatar– respectul – prietenia – dorința de a-l încuraja pe poet după lunga boală – diferența de statut social – familiaritatea.
2.Identifică, în cuprinsul celei de a doua scrisori, cuvinte/structuri care să demonstreze consecvența emițătorului înceea ce privește comunicarea cu receptorul.
3.Explică rostul ultimului rând al scrisorii, cel care urmeazădupă semnătură.Puncte de reper
Dicționar
Explorarea textului
186Ficțiunea literară >>>
Limbă și comunicare
CORESPONDENȚĂ PRIVATĂ ȘI OFICIALĂ
Corespondența este un schimb de scrisori între două sau mai multe persoane.
/head2rightTelegrama este o comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin
mijloacele cele mai rapide (telegraf, telefon). Dacă este expediată de la unoficiu poștal, este necesară completarea unui formular. Dacă estetransmisă prin telefon, prin intermediul unui serviciu special, se dictează.
/head2rightE-mail (poșta electronică) este cel mai nou mod de a coresponda. Pentru
aceasta este însă necesară o conexiune la Internet. „Formularul“ este înlimba engleză și are următoarele rubrici:
To:[adresa destinatarului]
From: [adresa expeditorului: se imprimă automat]
Subject: [completarea nu este obligatorie; reprezintă o formulare scurtă despre
conținutul mesajului]Cc: [se completează în cazul în care același mesaj se dorește a fi expediat
și altui destinatar]Bcc: [se completează în cazul în care se dorește ca mesajul să fie expediat
unui al treilea, al patrulea etc. destinatar]Attached: [oferă posibilitatea atașării unui document aflat într-un fișier
al computerului]
/head2rightÎn scrierea mesajului se folosește alfabetul limbii engleze (fără diacritice).
/head2rightSMS este abrevierea pentru „short message sent“, prin care se
desemnează scurte mesaje transmise prin intermediul telefonului mobil.
/head2rightBiletul este o scrisoare de câteva rânduri prin care se transmit, de obicei
într-un limbaj informal, scurte comunicări (informații, întrebări, rugămințietc.).
/head2rightCartea poștală (vederea) este un tip de corespondență realizat pe un suport
de carton care are pe una dintre fețe imprimată o imagine, iar pe verso,un spațiu pentru adresă și timbru și un alt spațiu, mai restrâns, rezervatpentru scrierea textului. Cartea poștală nu se pune în plic.
/head2rightScrisoarea este un text prin care un emițător comunică unui destinatar
informații, exprimă sentimente, opinii, atitudini, mulțumește pentru ceva,face o invitație etc.
Corespondența privată poate fi familială, de dragoste, amicală.
Corespondența oficială este cea adresată unor instituții sau unui partener
de afaceri.Convențiile unei scrisori presupun, în ordine: indicarea datei și a locului,
formula de adresare, [introducerea], cuprinsul, formula de încheiere,semnătura, [post-scriptum/ P .S.].
5
187PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
/head2rightAtenție! la așezarea în pagină a textului și, nu în ultimul rând, la alegerea
tipul de hârtie: data și locul se scriu, de regulă, în colțul din dreapta, sus;formula de adresare este coborâtă cu cel puțin doi – trei centimetri fațăde marginea de sus a paginii și se scrie, de regulă, la mijlocul rândului;între formula de adresare și [introducere]/ cuprins se lasă tot un spațiude doi – trei centimetri și se folosește alineatul; formula de încheiere seplasează în dreapta paginii și se desparte de semnătură prin virgulă;semnătura se așază un rând mai jos; post-scriptum-ul poate fi marcatdistinct prin abrevierea P .S. sau printr-un rând liber, după semnătură.Pentru corespondența oficială este necesară obligatoriu o coală albă, deformat A4 (ministerială). În cazul corespondenței private, alegerea hârtiei(format, culoare etc.) este dependentă de partener și context.
A. Cluj, 8 decembrie 1952
Dragă Radule,
De-abia am parcurs epistola ta – și vestea că veți veni de revelion m-a făcut atât
de bucuros, încât îți răspund imediat, deși știu că nu-mi vei citi acest răspuns pânăla reîntoarcerea de la Brașov. (Dar cum oare nu poți întreprinde o Hangiță la Cluj?
– mai ales acum, după evenimentul menit să-ți spo rească atu-ul.)
Sâmbătă a avut loc sărbătorirea lui Agârbiceanu. Toasturile lui Enescu,
subsemnatul, Sârbu, Todoran și Balotă (al meu: Schiță la istoria romanului
românesc ) – și apoi răspunsul bătrânului admirabil de vitalitate. Și ca în Concertul
bengescian, toată lumea, plus Blaga etc.…până la Regman, – azi, la înmormântareabietului Dumitru Popovici, surpat brusc. M-am înțeles extraordinar de bine cu el șine-ar fi fost – academic – de mare folos. Recent de tot, mi-a adus de la BucureștiFabulele lui Krîlov – Arghezi, ca o curiozitate (mi s-a părut foarte interesant la
bătrânul Agârbiceanu mărturisirea că-i place Arghezi!).
M-am ocupat de istoria românilor, paralel cu reluarea studiului filozofiei lui
Aristotel.
Din ce în ce mai mult, Blaga crede că eu sunt Eckermann -și-mi spune tot felul
de lucruri!…
I.N.
P .S.
Revelionul va fi intim și simplu. Costă 50 de lei de persoană. Dacă poți, trimite
urgent banii.
(I. Negoițescu, Radu Stanca, Un roman epistolar )
B.
Sîmbătă dejunez la C-nul Iancu -Dresda … Oi, mamă!
Car.
(I.L. Caragiale, Corespondență )Aplicații
188Ficțiunea literară >>>
C.
Fetițule dragă,
Nu te supăra dacă nu-ți scriu numaidecât după ce-ți primesc scrisorile, dar în
adevăr înot în stele. Acuma m-a [u] apucat frigurile versului și vei vedea în curând
ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de aici, îți trimit bani de drum; pân-atunci„Legenda“ la care lucrez va fi gata și fiindcă luceafărul răsare în această legendă, tunu vei fi geloasă pe el, fetițul meu gingaș și mititel, și nu te-i supăra că nu-ți scriuimediat, nici că nu-ți scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultivacum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilelede aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu ești regina stelelor din cerul meu și regina gândurilormele – graziosa – grazziosissima donna – pe care o sărut de mii de ori în somn șitrează și mă plec ei ca robul din„O mie și una de nopți“.
10 aprilie 1882
Emin
(Mihai Eminescu – Veronica Micle, Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit,
corespondență ine dită )
D.
Nu-mi răspunzi la SMS [rostit es em es] / Eu îți scriu atât de des.
(versuri dintr-un șlagăr la modă al acestor ani)
E.
Stimate D-le doktor,
Vă trimit tutulor o salutare de la mare.
Mă-ntorc îndată acasă, unde vă aștept.
Cu frățească dragoste,
Car.
(I.L. Caragiale, Corespondență )
F.
Dragă Relu,
Am aici și poemele lui Blaga și antologia lui de poezii populare. […] Zilele trecute
am recitit Luceafărul. Nu are pereche în toată literatura franceză (destul de săracă,
de altminteri). Micile poeme pe care mi le-ai trimis sunt foarte frumoase. Ce limbăavem! Nu cunosc alta mai poetică. Din păcate, e intraductibilă. Tradus, Eminescudevine aproape caraghios, oricum, teribil de minor și învechit. Literatura noastră esteși va rămâne complet necunoscută în străinătate, fiindcă nu avem prozatori mari.
Ți-am trimis acum două săptămâni niște cărți.
Cu drag, Luț
(Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă )
G.
Berlin, 14.06.1912
Programul fiind numai pentru inițiați, aștept restaurant după conzert salut,
Caragiale
(I.L. Caragiale, Corespondență )
5
189PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
1.Citește cu atenție cele șase texte reproduse mai sus (A. – G.) și com pletea –
ză a doua coloană cu lite ra care corespunde tipului de corespondențăindicat în prima coloană.
2.Imaginează-ți următoarea situație: Te numești Emil/ Emilia Popescu și oagenție de publicitate ți-a oferit posibilitatea de a face reclamă pentruproduse cosmetice, în vacanța de vară. Ai hotărât să accepți, punând totușiniște condiții pe care le-ai formulat într-o scrisoare. Redactează o scrisoareadecvată.
Atenție! Răspunsul trebuie:
– să cuprindă condițiile precise de acceptare a ofertei;– să fie ferm, clar, redactat într-un stil neutru și concis;– să fie datat și semnat.
3.Imaginează-ți următoarea situație: Te numești Emil/ Emilia Popescu Învacanța de vară ai lucrat câteva săptămâni ca translator la o agenție deturism, dar ai întrerupt colaborarea pentru că a început școala. O cu -noștință a ta, Andrei Anastasiu care tocmai a absolvit liceul, dorește săse angajeze pe locul rămas vacant și are nevoie de o recomandare dinpartea ta. Va trebui să redactezi o scrisoare de recomandare care să conținăurmătoarele informații:
– de când cunoști persoana recomandată;– care sunt calitățile care o îndreptățesc să ocupe slujba solicitată; – care sunt motivele pentru care faci recomandarea.
Atenție! Scrisoarea trebuie astfel concepută, încât să aibă calitățile necesare
atingerii scopului:
– introducerea va menționa scopul scrisorii, numele solicitantului și
calitatea celui care face recomandarea;
– conținutul trebuie să ofere cât mai multe informații convingătoare și
relevante despre solicitant;
– concluzia trebuie să fie fermă;– stilul trebuie să fie sobru.
4.Imaginează-ți următoarea situație: Te numești Emil/ Emilia Popescu, teafli într-o excursie în străinătate și, deși regreți, nu poți participa la săr -bătorirea zilei de naștere a bunicului tău, care împlinește 75 de ani.Redactează o scrisoare de felicitare prin care să-ți arăți părerea de rău cănu ești de față la acest eveniment și să transmiți urările de bine pentrusărbătorit.
Atenție! Scrisoarea trebuie să cuprindă:
– formulele introductive și de încheiere scrise într-un registru stilistic adecvat
relației cu desti natarul;
– felicitarea propriu-zisă;– data, locul, semnătura.E-mailTelegramă
SMS
Bilet
Carte poștală
Scrisoare
190Texte auxiliare>>>
O SAMĂ DE CUVINTE
(fragmente)
de Ion Neculce
Legenda III
Ștefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mănăstirea Putna,
au tras cu arcul Ștefan-vodă dintr-un vârvu de munte ce iaste lângămănăstire. Și unde au agiunsu săgiata, acolo au făcut prestolul, înoltariu. Și iaste mult locu de unde au tras până la mănăstire. Pus-au și pre trii boernași de au tras, pre vătavul de copii din casă și predoi copii de casă. Decii unde au căzut săgiata vătavului de copii aufăcut poarta, iar unde au căzut săgiata unui copil din casă au făcutclopotnița. Iar un copil din casă zicu să fie întrecut pe Ștefan-vodăși să-i fie căzut săgiata într-un delușel ce se chiamă Sion, ce iaste lângămănăstire. Și iaste sămnu un stâlp de piiatră. Și zic să-i fie tăiat capulacolo. Dar întru adevăr nu se știe, numai oamenii așia povestescu.
Legenda IV
Ștefan-vodă cel Bun, când s-au bătut cu Hroit ungurul, precum
zicu unii la Cașen, iar letopisețul scrie că s-au bătut la Scheia peSiretiu, au fost căzut calul cu Ștefan-vodă în războiu. Iară un Puriceaprodul i-au dat calul lui. Și nu putea în grabă încăleca Ștefan -vodă,
fiind om micu. Și au zis Purice aprodul: ,,Doamne, eu mă voi faceo moviliță, și vino de te sui pe mine și încalecă“. Și s-au suit pedânsul Ștefan-vodă și au încălecat pre cal. Și atuncea au zis Ștefan-
vodă: ,,Sărace Purece, de oi scăpa eu și tu, atuncea ți-i schimba numelidin Purece, Movilă“. Și au dat Dumnezeu și au scăpat amândoi. Șil-au și făcut boiar, armaș mare, pre Purece. Și dintru acel Pureciaprodul s-au tras niamul Movileștilor, de au agiunsu de au fost șidomni dintru acel niam. Dar și aprozii atuncea nu era din oameniproști, cum sînt acum, ce era tot ficiori de boiari. Și portul lor: eraîmbrăcați cu șarvanale, cu cabanițe. Așea trebuia și acum să să afleslugi, să slujască stăpânului, și stăpânul să miluiască pre sluga așea.
LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI
de Grigore Ureche
Într-acesta an venit-au Hroit cu oaste de la unguri asupra lui
Ștefan vodă, căruia i-au ieșitu Ștefan vodă înainte cu oaste pre Siretiula Șchei și dându războiu vitejește despre amândouă părțile, într-oluni, martie 6 zile, pierdu Hroit războiul și oastea, mai apoi și capul,însă cu mare primejdie lui Ștefan vodă, că s-au pomenit cu calul jos,puțin de n-au încăput în mîinile vrăjmașului său. Mai apoi Hroitfiindu prins viu de Ștefan vodă, i-au tăiat capul.Texte auxiliare
Ioan Neculce (c. 1672 – 1745),
cronicar moldovean. Hatman în timpulscurtei domnii a lui Dimitrie Cantemir,se refugiază alături de acesta în Rusia,apoi în Polonia. Revine în țară dupănouă ani. Opera sa capitală, Letopisețul
Țării Moldovei de la Dabija Vodă pânăla a doua domnie a lui ConstantinMavrocordat , precedată de 42 de
legende istorice cunoscute sub numelede O samă de cuvinte , începe să o scrie
după 1733.
5
191Modulul 5
prestol , s.n. – masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care
se țin obiectele necesare oficierii liturghieioltariu, s.n. – altar
vătav, s.m. – conducător al unui anumit grup de curteni, de
slujbași sau de oșteni ai domnieicopil de casă – tânăr slujitor domnesc
aprod, s.m. – slujbaș mărunt de curte, însărcinat cu transmiterea
unor porunciarmaș, s.m. – dregător însărcinat cu aplicarea pedepselor,
inclusiv a celor capitale(om) prost, adj. – (om) de rând, fără rang
șarvana , s.f. – haină de paradă purtată de slujbașii domnești
cabaniță, s.f. – mantie de ceremonie a domnilor români
îmblănită cu samur și cusută cu fireturi
1.Remarcă modul abrupt în care încep și se termină textele.Cei doi cronicari ignoră tehnicile de captare a atențieicititorului, deși, intuitiv, folosesc câteva dintre procedeelespecifice ale povestirii. Identifică asemenea procedee.
2.Fii atent la schimbarea formulei de referire, Ștefan-vodă –
la Grigore Ureche, Ștefan-vodă cel Bun – la Ion Neculce,
semn al felului în care se modifică, în timp, viziunea asupradomnului.
3.Grigore Ureche îl descrie pe Ștefan ca fiind om nu mare de
stat; Neculce îl numește om micu . Fără îndoială că felul diferit
de a-i descrie statura nu este întâmplător; încearcă să găsești
o explicație pentru această diferență.
4….ți-i schimba numeli din Purece, Movilă nu reprezintă doar
o problemă de onomastică; schimbarea numelui implicătotodată o schimbare a statutului social, în cazul de față oînălțare spectaculoasă în rang.
5.Ce trăsături ale lui Ștefan, evidențiate de Ureche în portre-tul-rezumat, se regăsesc în legenda lui Neculce despreaprodul Purece?
6.Dar în relatarea lui Ureche despre aceeași bătălie?
1.Rezumă legenda despre aprodul Purece, în maximum treirânduri.
2.Scrie o caracterizare a lui Ștefan, de douăzeci – treizeci derânduri, valorificând doar informațiile oferite de textulreprodus mai sus.
3.Compară informațiile cronicarilor despre Ștefan cel Marecu ceea ce ai aflat din manualul tău de istorie. Cele trei texte scot în evidență
câteva trăsături ale personalității luiȘtefan cel Mare.
Legenda III aduce în prim-plan
firea violent-orgolioasă a voievodului,supărat că a fost întrecut la tragerea cuarcul de unul dintre supuși șiconfirmând astfel afirmația dinportretul lui Ureche ( mânios și degrabu
vărsătoriu de sânge nevinovat; de multeori la ospețe omorâia fără județu ) forma
verbală zic (să-i fie tăiat capul acolo)
transferând totuși responsabilitateapentru veridicitatea informației asuprasursei populare de la care cronicarul apreluat-o.
Legenda V și fragmentul din
Letopisețul Țării Moldovei relatează
același eveniment. Pe Grigore Ureche îlinteresează însă doar întâmplarea caatare, singurul detaliu care iese din„ramă“ fiind căderea de pe cal adomnului, peste care trece totușirepede, câtă vreme lupta se va fiterminat cu bine. La Ion Neculce înschimb, evenimentul central estetocmai pierderea calului, întâmplareagravată de statura măruntă avoievodului, care nu-i permite săîncalece ușor în iureșul luptei. Pentrupovestitor amănuntul devine esențial,deoarece îi permite să construiască unportret „în mișcare“ , în care fiecare gestși fiecare cuvânt al celor două personajecontribuie la conturarea caracterelor. Numai este doar o efigie, ci imaginea viea unui om energic și nestăpânit, capabilsă ia hotărâri rapide în situații-limită,gata să răsplătească pe măsură curajul.Se poate observa în acest caz cumpovestitorul prelucrează realitatea
transformând-o în ficțiune și conferindu-
i astfel atributele operei de artă.Puncte de reperDicționarPERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE
Explorarea textului
Evaluare curentă. Aplicații
192Texte auxiliare>>>
Art. 2. – (1) Încadrarea într-o categorie de persoane cu
handicap care necesită protecție specială în raport cu gradulde handicap se atestă, atât pentru adulți, cât și pentru copii,potrivit criteriilor de diagnostic anatomo-clinic, diagnosticfuncțional și de evaluare a capăcității de muncă și deautoservire. Gradul de handicap – ușor, mediu, accentuat șigrav – se va testa prin certificat emis de către comisiile deexpertiză medicală a persoanelor cu handicap. (2) În sensulprezentei ordonanțe de urgentă, prin copil se înțelege persoanacare nu a împlinit vârsta de 18 ani și care nu are capacitateadeplină de exercițiu. (3) O dată cu eliberarea certificatelor deîncadrare în grade de handicap, comisiile de expertiză medicalăa persoanelor cu handicap pentru adulți, repsectiv comisiilepentru readaptarea și integrare socială, care să prevadăacțiunile medicale, educative, profesionale și sociale necesarepentru recuperarea, readaptarea, instruirea și integrarea saureintegrarea socială a persoanei cu handicap. (4) Pentruelaborarea programului programului individual de recuperare,readaptare și integrare socială comisiile de expertiză medicală apersoanelor cu handicap pentru adulți, respectiv comisiilepentru protecția copilului, în cazul copiilor cu handicap, se vorconsulta în mod obligatoriu cu persoana cu handicap și, dupăcaz, cu reprezentanții legali ai acesteia, precum și cu specialiștidin diferite domenii, în funcție de specificul fiecărui caz.
(Legea nr. 519 din 12 iulie 2002 pentru aprobarea
Ordonaței de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind
protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor
cu handicap )
Stephen W. Hawking (n. 1942)
este titularul catedrei de matematică dela Universitatea Cambridge, din MareaBritanie, considerat de mulți unul dintrecei mai străluciți fizicieni teoreticieni dela Einstein încoace. Deși își petrece viața
într-un scaun pe rotile, mintea luisclipitoare pare să cutreiere prinimensitatea spațiului și a timpului pentrua descoperi secretele universului. (Time )
Cartea care l-a făcut celebru pentrumarele public, tradusă și în românește,este Scurtă istorie a timpului – De la
Big Bang la găurile negre .
DISCURS ROSTIT LA ASOCIAȚIA
BRITANI CĂ DE BOLI NEURO-MOTORII
DIN BIRMINGHAM, ÎN OCTOMBRIE 1987
de Stephen W. Hawking
Bolnav de scleroză laterală amiotrofică
Sunt deseori întrebat ce simt eu în legătură cu faptul că am SLA?
Răspunsul meu este că nu simt prea multe. Încerc să duc o viață pecât posibil normală și să nu mă gândesc la situația mea sau să tânjescdupă lucrurile pe care boala mă împiedică să le fac și care nu suntchiar așa de multe.
Am avut un șoc foarte puternic când am descoperit că sufăr de
maladia neuro-motorie. În copilărie, n-am fost niciodată prea bine
Înainte de text
5
193PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
coordonat fizic. Nu eram bun la jocurile cu mingea și poate că din această
cauză nu mă preocupam de sport sau de activitățile fizice. Dar lucrurilepăreau că se schimbă atunci când am sosit la Oxford. Am început să vâslescși să fac pe cârmaciul. Nu eram destul de bun pentru nivelul Regatei,dar l-am atins pe acela al întrecerii dintre colegii.
În cel de-al treilea an la Oxford, am observat totuși că devin
oarecum mai neîndemânatic și am căzut o dată sau de două ori fărăun motiv aparent. Dar numai în anul următor, când am ajuns laCambridge, mama a observat faptul și m-am dus la doctorul de familie.El m-a trimis la un specialist și, la scurt timp după împlinirea vârsteide douăzeci și unu de ani, am fost internat în spital pentru diagnostic.Am rămas acolo două săptămâni, timp în care am făcut multe analize.Mi-au luat o probă de mușchi din braț, mi-au introdus niște eletrozi,mi-au injectat un lichid opac la radia ții în măduva spinării și l-au
observat cu raze X cum se deplasează în sus și în jos când basculaupatul. După toate acestea, ei nu mi-au spus ce am, ci doar că nu e vorbade scleroză multiplă și că sunt un caz atipic. Am dedus că se așteptausă-mi meargă tot mai rău și că nu era nimic de făcut, cu excepțiatratamentului cu vitamine. Mi-am dat seama că nu se așteptau ca
vitaminele să aibă mare efect. Nu eram dispus să cer și alte detalii,deoarece acestea îmi erau sigur nefavorabile.
A fost un șoc să înțeleg că am o boală incurabilă care mă putea
ucide în câțiva ani. Cum de mi s-a putut întâmpla așa ceva tocmaimie? De ce trebuia să fiu secerat astfel? Totuși, în timp ce eram înspital, am văzut un băiat pe care îl cunoșteam vag, murind de leucemieîn patul opus mie. Nu a fost un spectacol plăcut. Era evident că seaflau aici și oameni în situații mai grave decât mine. Cel puțin eunu mă simțeam bolnav. Ori de câte ori mă simt înclinat cătreautocompătimire, îmi amintesc de băiatul acela.
Neștiind ce se va întâmpla cu mine, sau cât de repede va progresa
boala, nu știam ce să fac. Doctorii mi-au spus să mă întorc la Cam -bridge și să-mi continuu cercetările de abia începute în domeniulrelativității generale și cosmologiei. Dar eu nu progresasem prea mult,deoarece nu aveam destulă pregătire matematică și, oricum, s-ar fiputut să nu trăiesc destul până la obținerea doctoratului. Mă simțeamca un personaj tragic. M-am apucat să ascult muzică de Wagner, darreportajele de prin reviste după care m-aș fi apucat să beau vârtossunt exagerate. Necazul este că, odată ce într-o revistă se spune ceva,atunci și alte articole copiază știrea, deoarece astfel povestea e mairotundă, iar tot ce a apărut tipărit de mai multe ori trebuie să fieadevărat.
Visurile mele erau puternic perturbate. Înainte de diagnosticarea
bolii, eram foarte plictisit de viață. Nimic nu părea să merite vreunefort. Dar, curând după ieșirea din spital, am visat că urmează să fiuexecutat. Am înțeles dintr-o dată că există o mulțime de lucruri caremerită să fie făcute și pe care le-aș putea face dacă aș fi fost păsuit.Într-un alt vis pe care l-am avut de câteva ori, se făcea că îmi sacrificviața ca să-i salvez pe alții. La urma urmei, dacă tot aveam să mor,barem să fi făcut un bine.
Dar n-am murit. De fapt, deși viitorul era sumbru, am descope –
rit cu surpriză că în acel moment mă bucuram de viață mai mult decâtînainte. Am început să fac progrese în cercetare, m-am logodit și m-am
194Texte auxiliare>>>
căsătorit și am obținut o bursă de cercetare la Colegiul Caius de la
Cambridge.
Bursa de la Caius mi-a rezolvat imediat problema locului de muncă.
Am avut noroc să-mi aleg fizica teoretică drept domeniu, deoareceera unul din cele câteva în care condiția mea nu constituia un handicapserios. Am fost totodată norocos că reputația mea științifică era încreștere, pe măsură ce condiția mea fizică se înrăutățea. Aceastaînsemna că oamenii erau pregătiți să-mi ofere o serie de posturi încare aveam de îndeplinit numai o activitate de cercetare, fără să ținlecții.
Am avut noroc și cu locuința. Când ne-am căsătorit, Jane era încă
studentă la Colegiul Westfield de la Londra, astfel că trebuia să meargăacolo în timpul săptămânii. Aceasta însemna că trebuia găsită olocuință în care să mă pot descurca singur, așezată central, deoarecenu puteam merge mult. Am cerut sprijin la colegiu, dar economulmi-a spus că ajutorul în problema caselor nu figura printreobligațiile instituției. Ne-am înscris deci pe lista de închirieri pentruun grup de apartamente care se construiau în piață. (Dupa mai mulțiani, am descoperit că apartamentele erau proprie tatea colegiului, darnu mi s-a spus acest lucru.) La întoarcerea la Cambridge, după varapetrecută în America, am descoperit că apartamentul nu era gata.Ca o mare favoare, economul ne-a ofe rit o cameră în căminul pentruabsolvenții primului ciclu. El ne-a spus: ,,În mod normal, noi ceremdoisprezece șilingi și șase pence pe noapte pentru această cameră.Totuși, deoarece veți fi doi, vă vom taxa cu douăzeci și cinci de silingi."
Am rămas acolo numai trei nopți. Am găsit apoi o căsuță la circa
o sută de pași de facultate. Ea aparținea unui alt colegiu, care oînchiriase unuia dintre membri săi. Acesta se mutase recent într-ocasă din suburbie și ne-a subînchiriat-o pentru cele trei luni rămasepe contractul lui. În aceste trei luni, am găsit o altă casă neocupată,pe aceeași stradă. Un vecin a chemat-o pe proprietă re asă din Dorset
și i-a spus că este un scandal să rămână casa libe ră, când niște oamenitineri caută locuință, așa că ne-a închiria t-o.După ce am locuit acolo
câțiva ani, am vrut s-o cumpărăm, așa că am apelat la colegiu pentruo garanție. Colegiul a făcut o expertiză și a decis că nu merită să riște.Așă că, la sfârșit, am obținut o garanție de la o societate de construcții,iar părinții mei ne-au dat bani să facem aranjamentul.
Am mai locuit acolo patru ani, până când mi-a fost prea greu cu
scările. Între timp, la colegiu eram apreciat mai mult și venise un alteconom. Mi-a oferit deci un apartament la parter, într-o casă a colegiului.Îmi convenea casa, deoarece avea camere mari și uși largi. Era și destulde centrală ca să pot ajunge la facultate sau la colegiu cu căruciorulmeu electric. Era bine și pentru cei trei copii ai noștri, deoarece casaera înconjurată de o grădină îngrijită de grădinarii colegiului.
Până în anul 1974 eram capabil să mă hrănesc singur, să mă culc
și să mă scol din pat. Jane reușea să mă ajute și să crească primii doicopii fără ajutor din afară. Apoi lucrurile au început să devină maidificile, astfel că am primit la noi în casă unul sau doi studenți de-ai mei. În schimbul cazării și mesei gratuite, ca și al atenției mele,ei mă ajutau să mă culc și să mă ridic din pat. În 1980 am apelat laun sistem de infirmiere publice și private, care veneau acasă pentruo oră sau două dimineața și seara. Lucrurile au rămas așa până înmecanica cuantică – teorie
dezvoltată pe baza principiului cuantical lui Planck și principiului deincertitudine al lui Heisenberg.
gaură neagră – o regiune a
spațiului-timp de unde nimic, nici chiarlumina nu poate ieși, deoarecegravitația este prea puternică.
5
195PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE Modulul 5
1985, când m-am îmbolnăvit de pneumonie. A trebuit să suport o
operație de traheotomie, iar de atunci încoace am avut nevoie deîngrijire medicală douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, ceeace a fost posibil cu ajutorul mai multor fundații.
Înainte de operație, vocea mea devenise din ce în ce mai confuză,
astfel că numai cei care mă cunoșteau bine mă puteau înțelege. Darputeam cel puțin să comunic. Scriam lucrări științifice dictândsecretarei și țineam seminarii printr-un interpret care îmi repetacuvintele mai clar. Traheotomia mi-a anihilat complet vocea. Un timp,singura mea posibilitate de comunicare a rămas scrierea cuvintelorliteră cu literă prin ridicarea sprâncenelor atunci când cineva îmiindica litera corectă pe un carton cu alfabetul. Este foarte dificil săconversezi astfel, darmite să mai și scrii o lucrare știintifică. Totuși,un expert în computere din California, Walt Woltosz, mi-a auzit păsul.El mi-a trimis un program de calculator numit Equalizer. Programulîmi permitea să selectez cuvinte dintr-o serie de meniuri care apăreaupe ecran, prin apăsarea pe un contact ținut în mână. Programul puteafi controlat prin mișcari ale capului sau ochilor. După ce compuneamce doresc să spun, puteam trimite mesajul sintetizatorului de vorbire.
La început, am rulat programul numai pe un computer de birou.
Apoi, David Manson de la Adaptive Communications din Cambridgea adaptat la căruciorul meu un mic computer personal și un sintetizatorde vorbire. Acest sistem îmi permite să comunic mult mai bine decâtînainte. Pot forma cincisprezece cuvinte pe minut. Pot rosti ce am scrissau salva pe disc. Pot apoi să tipăresc textul sau să-l rostesc frază cufrază. Folosind acest sistem, am scris două cărți și un număr de lucrăriștiințifice. Am ținut de asemenea câteva comunicări științifice șiconferințe de popularizare. Acestea au fost bine primite. Cred căsuccesul este în mare parte datorat calității sintetizatorului fabricatde compania Speech Plus. Vocea este ceva foarte important. Dacă aio voce nedeslușită, oamenii te tratează ca pe un deficient mintal. Acestsintetizator este de departe cel mai bun din câte cunosc, deoarece aremai multe intonații și nu vorbește ca în desenele animate. Singurulnecaz e că îmi dă un accent american. Totuși, acum mă identific cuvocea lui. Nu aș schimba-o nici chiar dacă mi s-ar oferi o voce care arsuna britanic. M-aș simți ca și când aș fi devenit o altă persoană.
Am suferit de maladia neuro-motorie practic toată viața mea de
adult. Totuși, acest fapt nu m-a împiedicat să am o familieatragătoare și să repurtez succes în profesie. Am reușit mulțumităajutorului primit de la soție și copii și de la un mare număr de altepersoane și organizații. Am fost norocos că boala mea a progresat multmai încet decât este cazul de obicei, ceea ce arată că nu trebuie niciodatăsă ne pierdem sperața.
„O prejudecată răspândită ne face
să-i căutăm pe eroi doar prin trereprezentanții profesiunilor romanticesau „dure
“: exploratori, piloți de încercare,
astronauți, oameni ai armelor etc. Totatât de eroice, deși cu alte mijloace, potfi însă și profesiuni ca aceea de fizician,medic sau filolog. Este re levant săevocăm aici cazul lui Pierre și MarieCurie, fizicieni de la începutul secoluluidouăzeci, care, conștienți de riscul lacare se supuneau, au prelucrat tone demateriale radioactive pentru extragereapoloniului sau radiului. Fizicianul românHoria Hulubei avea oasele mâinilordecalcifiate de razele X cu care efectuaexperimente, medicul Albert Schweitzerîi îngrijea pe leproșii din Africa încăînainte de descoperirea remediilor careacum stopează boala, iar Perpessicius, cuvederea tot mai slabă, cerceta cu lupamanuscrisele lui Eminescu, cu riscul orbiriicomplete. Eroismul lui Hawking este deaceeași natură: el trebuie să-și învingăzilnic propria infirmitate și să ducă o luptăcontra cronometru cu o boalănecruțătoare, împotriva căreia fiecare ziîn plus este smulsă cu încordarea tuturorforțelor morale și fizice. “ (Gheorghe
Stratan)
SLA – scleroză laterală amiotrofică
econom , s.m. – persoană însărcinată cu administrarea unei
instituțiitraheotomie , s.f. – intervenție chirurgicală care constă în
deschiderea peretelui anterior al traheii și introducerea uneicanule traheale, cu scopul de a restabili respirația unui bolnavcare prezintă simptome grave de sufocațiePuncte de reper
Dicționar
196Texte auxiliare>>>
Sunt deseori întrebat…
1.Care anume dintre părțile discursului de tip clasic, pre –
zentate mai jos, le regăsești aici?
2.Remarcă modul abrupt în care începe discursul luiHawking. În ciuda acestui fapt, tema discursului său esteevidentă. Enunț-o.
3.Punctează etapele formării științifice a lui StephenHawking.
4.Descrie viața de familie a lui Stephen Hawking, așa cumrezultă din discursul său.
Pot forma cincisprezece cuvinte pe minut.
1.Hawking este, în mod cert, nu doar o minte strălucită, ci
și un om înzestrat cu o mare voință. Argumentează aceastăaserțiune.
2.Remarcă faptul că, deși Stephen W. Hawking este unuldintre cei mai mari fizicieni ai ultimului secol, cu o con -tribuție remarcabilă în studiul originii universului și maicu seamă în mecanica cuantică a găurilor negre, el îșiminimalizează contribuția, spunând doar, am scris douăcărți și un număr de lucrări științifice.
3.Spre final, discursul capătă o notă ușor glumeață, ușordetașată. Este evident că și în acest mod oratorul doreștesă sugereze faptul că, în fond, el nu vrea să fie plasat într-o categorie aparte, iar handi capul (grav) nu este în nici uncaz singurul detaliu asupra căruia a intenționat să atragăatenția. Identifică acest segment și explică în ce constăgluma.
4.Delimitează, în text, pasajul care conține concluzia discur -sului (perorația) și comenteaz-o.
Am suferit…, am reușit…, am fost norocos…
1.Ce crezi că a urmărit vorbitorul prin discursul său? Alege
dintre următoarele variante:
– să atragă atenția asupra bolii sale – să obțină simpatia – să câștige bunăvoința – să capteze interesul – să încurajeze pe cei asemenea lui – să demonstreze că handicapul fizic nu poate împiedica
omul să se manifeste ca atare
– să determine solidarizarea majorității cu minoritatea – să încurajeze cercetarea medicală să găsească un remediu
pentru boala sa. Poți propune și alte variante.
2Argumentează-ți opțiunea/ opțiunile sub forma unui dis -curs de circa cinci minute, ținut în fața colegilor de clasă.
Explorarea textului
5
197PERSONALITÃ ȚI, EXEMPLE, MODELE
Modulul 5
1.Exprimă-ți opinia, sub forma unui eseu liber de maximum
două pagini, despre conținutul discursului pe care StephenW. Hawking l-a ținut la Asociația Britanică de boli neuro-motorii din Birmingham.
2.Scrie un eseu liber de tip argumentativ, de o pagină, avândca temă întrebarea: Dacă aș putea călători în timp și spațiu,
ce personalitate aș dori să întâlnesc.
/head2rightSimion Florea Marian, Legende istorice din Bucovina
Volumul cuprinde, în cea mai mare parte, legende și tradițiireferitoare la persoane și evenimente istorice: dacii,întemeierea Sucevei, Dragoș-Vodă, Ștefan cel Mare, VasileLupu etc., fiind util pentru a descperi viziunea popularăasupra trecutului.
/head2rightIon Neculce, O samă de cuvinte (1845)
Este vorba de patruzeci și două de legende, cea mai mareparte despre voievozi moldoveni mai mult sau mai puțincunoscuți, precum Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu,Despot-Vodă, Ieremia Movilă, Gheorghe Ștefan etc. Carteamerită citită mai cu seamă pentru arta povestirii.
/head2rightDimitrie Bolintineanu, Legende sau basme naționale în
versuri (1858)
Volumul conține texte de factură epică în care, folosind cuprecădere informații din cronici și folosind o schemăoarecum stereotipă, sunt elogiate onoarea, curajul șipatriotismul unor personalități ale trecutului. Este o lecturăutilă pentru a descoperi viziunea scriitorilor sec. al XIX-leaasupra personalităților istorice.
/head2rightLucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească (1997)
Este prima analiză modernă, completă și sistematică a mitologieiistorice românești. Chestiunea se bucură în ultimii ani de mareatenție, dar dificultatea de a trata întregul fenomen, încă de laprimele ,,tradiții inventate”, a făcut ca sinteza să întârzie.
/head2right***, Discursul oratoric românesc de la începuturi și până
la instaurarea regimului comunist (2003 )
Volumul cuprinde discursuri diverse, politice (interpelare,proclamație, discurs diplomatic), academice (de recepție,raport academic, memoriu), juridice (pledoarie), religioase(funebru, predică, de nuntă, de botez) etc. O lectură, chiarși selectivă, oferă modele, practic pentru toate tipurile dediscurs existente. În plus, veți putea căpăta informații utiledespre marii oratori români.
Evaluare curentă. Aplicații
Sugestii pentru lectură suplimentarăPERSONALITĂȚI, EXEMPLE, MODELE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Adrian COSTACHE [623038] (ID: 623038)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.