. Adoptia Mijloc DE Integrare A Copilului In Familie

ADOPTIA- Mijloc de integrare a copilului in familie

Introducere

Partea I: Partea Teoretica.

Cap I. Consideratii generale privind fenomenul adoptiei.

I.1. Clasificari conceptuale.

a. Definirea fenomenului adoptiei.

b. Scurt istoric al fenomenului adoptiei.

c. Scopul, structura si natura juridica a adoptiei.

I.2.Reglementarea interna a adoptiei.

I.3.Reglementarea internationala.

Cap II. Cerinte legale pentru incheierea adoptiei.

II.1. Conditii de fond cerute de lege la adoptie.

a. Consimptamantul la adoptie.

b. Persoana sau familia (2 soti ) care adopta trebuie sa aiba

capacitate deplina de exercitiu.

c. Adoptia sa fie in interesul superior a celui ce urmeaza a fi a

fi adoptat

d. Atestatul de persoana sau familie adoptatoare.

e. Incredintarea copilului in vederea adoptiei, persoanei,

familiei, care doreste sa-l adopte

II.2. Conditii de forma la adoptie.

Forma actelor juridice ale partilor

Actele necesare pentru incheierea adoptiei

Cap.III. Institutii implicate in procesul adoptiei.

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului

( DGASPC).

Oficiul Roman pentru Adoptii.

Organismele private.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului.

Serviciul Public de Asistenta Sociala.

Directia de sanatate publica.

Serviciul de stare civila.

Cap.IV. Efectele fenomenului adoptiei.

Stabilirea raporturilor de filiatie si rudenie civila.

Distinctia dintre filiatie si rudenia civila.

Asimilatia filiatiei si rudeniei din adoptie cu filiatia si rudenia fireasca.

Relatiile dintre adoptat si parintii sai firesti.

2. Trecerea drepturilor si indatoriilor parintesti de la parintii firesti

asupra celor adoptivi.

3. Numele adoptatului.

4. Domiciliul si locuinta adoptatului.

5. Obligatia legala de intretinere.

6. Cetatenia adoptatului.

7. Vocatia succesorala.

Cap.V Desfintarea si desfacerea adoptiei.

Desfintarea adoptiei.

1. Nulitatea absoluta

2. Nulitatea relativa a adoptiei.

Desfacerea adoptiei.

1. Notiune.

2. Cazuri de desfacere a adoptiei.

3. Procedura desfacerii adoptiei

I.1.a. Definirea fenomenului adoptiei.

Pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii sale, orice fiinta umana trebuie sa creasaca intr-un mediu familial, care sa-i asigure un climat de fericire, de iubire si intelegere. De aceasta, pe cat este posibil, copilul trebuie mentinut si crescut in familia sa de origine. Daca acest lucru nu este posibil, este bine a se asigura copilului o familie permanenta, in care sa fie crescut si format pentru a devenii folositor societatii in care sa se integreze fara dificultati. Adoptia ofera posibilitatea unei familii permanente copilului. Prin adoptie, copilul care este lipsit de parinti sau de ingrijire corespunzatoare este primit in familia adoptatorilor, unde urmeaza a fi crescut ca si un copil firesc al acestora.

Potrivit art. 1 din Ordonanta de Urgenta nr 25/1977 adoptia este o masura speciala de protectie a drepturilor copilului, prin care se stabileste filiatia intre cel care adopta si copil, precum si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului.

Notiunea de adoptie este folosita este folosita in legislatie, doctrina si practica judecatoreasca in trei acceptiuni.

In primul rand, ca act juridic, adoptia desemneaza acordul de viata al partilor care participa la incheierea sa si care, incuviintat de instanta de judecata, da nastere raportului juridic de adoptie; in al doilea rand ca raport juridic, adoptia consta in legatura de rudenie ce se creaza intre adoptat si descendentii sai, pe o parte, si adoptator si rudele sale, pe de alta parte ; ca institutie juridica, adoptia reprezinta totalitatea normelor juridice privitoare la incheierea, efectele, desfacerea si desfintarea ei.

Codul Familiei, pana la adoptarea Ordonantei de Urgenta nr 25/1977, reglementa doua forme de adoptie: adoptia cu efecte restranse si adoptia cu efecte depline de filiatie fireasca. In prezent prin abrogarea dispozitiilor din Codul Familiei privitoare la adoptie(art. 66-85), Ordonanta de Urgenta nr 25/1977reglementeaza numai adoptia cu efecte depline.

Cap I. Consideratii generale despre adoptie

I.1. Scurt istoric al fenomenului adoptiei.

Adoptia este cunoscuta si reglementata din cele mai vechi timpuri, deoarece ofera mijlocul legal pentru stabilirea rudeniei civile.

De-a lungul vremurilor, reglementarea adoptiei a purtat pecetea tipului de societate ale carei conceptii si interese era chemata sa le exprime, astfel explicandu-se varietatea normelor edictate si a telurilor urmarite prin adoptie de la o epoca la alta si de la un popor la altul.

Cunoscuta inca din dreptul roman, adoptia si-a pastrat in tara noastra importanta practica si in evul mediu, cu toate ca in tarile Europei apusene rolul ei a scazut considerabil. Astfel, adoptia a fost reglementata de vechile legiuni feudale: Pravila lui Matei, Legiunea Caragea, Codul Calimach, iar mai tarziu de Codul Civil de la 1864.

”Luarea de suflet” sau ”adoptiunea” era permisa de Codul Civil, ale carui dispozitii in materie de adoptie au fost modificate prin Legea din 15 ianuarie 1906 numai persoanelor care nu aveau copii sau descendenti legitimi.Adoptatul ramanea in familia sa fireasca.

Prin decretul nr.131/1949 au fost modificate dispozitiile art. 290 si 311-314 din Codul civil., astfel ca dreptul de a adopta a fost recunoscut si persoanelor care aveau copii sau descendenti legitimi ori adoptati, a fost stabilita regula ca numai copii minori pot fi adoptati si numai daca adoptia este in interesul lor. Totodata, s-a prevazut ca prin efectele adoptiei drepturile si indatoriile copilului adoptat si ale descendentilor sai fata de parinti si rudele firesti inceteaza, ei devenind rude cu adoptatorul si fiind intru totul asimilati juridiceste copiilor si celorlalti descendenti legitimi ai acestuia. De asemenea, s-a acordat si parchetului, organelor administrative si institutiilor de ocrotire dreptul de a cere justitiei desfacerea adoptiei, atunci cand aceasta ,masura era in interesul adoptatorului.

Prin decretul 182/1951 a fost reglementata, alaturi si distinct de adoptia reglementata de Codul Civil, cu modificarile cec i-au fost aduse de decretul 131/1949, a adoptiei care produce toate efectele juridice ale filiatiei firesti, pe care a denumit-o ”infiere” si care se caracterizeaza prin urmatoarele: putea infia numai persoanele casatorite, impreuna si concomitent; putea fi infiat numai copilul ai carui parinti erau necunoscuti, decedati, disparuti sau cel care-l parasisera de mai mult de un an; infiatul sa nu aiba mai mult de 5 ani, ezceptie facand situatia in care a fost in prealabil adoptat sau ingrijit de catre infietori; ca efect al acestei infieri, cel infiat si descendentii sai deveneau rude atat cuu infietorii, cat si cu rudele acestora, iesind complet din familia fireasca.

Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei ( Legea nr 4/4 ianuarie 1954) a abrogat prin art. 49 atat dispozitiile Codului civil privitoare la adoptie, cat si dispozitiile Decretelor nr.131/1949 si 182/1951, dispunand totodata prin art.9 alin 1 ca adoptiunile si infierile incuviintate inainte de intrarea in vigoare a Codului familiei raman supuse legilor atunci in vigoare numai in cea ce priveste conditiile validitatii lor, in toate celelalte privinte urmand a se aplica, in viitor, dispozitiile corespunzatoare Codului familiei.

Prin art.VI al Legii nr.4 din 4 aprilie 1956 s-a reglementat posibilitatea ca adoptiunile incuvintate anterior intrarii in vigoare a Codului familiei sa fie si ele transformate, la cerere, in infieri cu efecte depline de filiatie fireasca, daca sunt indeplinite conditiile prevazute pentru o asemenea infiere de catre acest cod.

I.1.c. Scopul, structura si natura juridica a adoptiei.

Scopul adoptiei este acela de a asigura protectie intereselor patrimoniale si nepatrimoniale ale copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca sau de ocrotire corespunzatoare. Astfel, adoptia indeplineste un important scop social si familial, contribuind nu numai la preluarea sarcinilor societatii in cresterea, educare si pregatirea profesionala a copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca, dar si la asigurarea unui climat propice, afectiv si spiritual asemanator celui din familie.

Potrivit art 5alin.1 din legea 273/06/2004, adoptia se incheie numai pentru protejearea intereselor superioare ale copilului, ea inlocuiind institutia juridica a ocrotirii parintesti. Cu toate acestea nu trebuie omis nici scopul adoptatorilor, constand in implinirea sentimentelor lor de afi parinti, de a imparti cu adoptatul caldura vietii de familie si de a avea asigurat la nevoie sau batranete sprijinul material.

Structura si natura juridica a adoptiei. Pentru incheierea actului juridic al adoptiei este necesar acordul de vointa al adoptatorului, al parintilor celui adoptat si al adoptatului daca a implinit varsta de 10 ani, de avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia si de atestatul Comitetului Roman pentru Adoptii.

In conformitate cu art.37 din Legea 273/2004, dupa indeplinirea acestor formalitati; si numai daca pe baza probelor administrate si-a format convingerea ca adoptia este in interesul superior al copilului instanta de judecata va admite incuviintarea adoptiei. Pentru incheierea adoptiei sunt necesare multe acte si operatii juridice succesive cu notiuni juridice diferite.

In raport de aceasta structura a adoptiei trebuie analizata si natura ei juridica. Ca urmare, intrucat pentru pentru incheierea adoptiei trebuie indeplinite cele tri categorii de acte juridice, de naturi diferite si cu regimuri juridice diferite( de dreptul familiei, de drept administrativ, de drept procesual civil), fiecare reprezentand un element esential al adoptiei, s-a considerat ca ea este un act juridic complex, deoarece decizia autoritatii tutelare desavarseste actul de dreptul familiei realizat prin exprimarea consimtamantului persoanelor indicate de lege; adoptia este un act de dreptul familiei al carui continut este determinet de consimtamantul xprimat de parti, fata de care decizia de incuvintare a adoptiei apare doar ca un act de eficacitate juridica; adoptia este un act juridic de drept administrativ, intrucat ceea ce confera valoare juridica consimtamantului exprimat la adoptie este numai decizia de incuviintare emisa de autoritatea tutelara. Actele autoritatilor administrative sunt acte juridice de drept administrativ iar hotararea judecatoreasca este un act de drept procesual civil, dar adoptia este reglementata de dreptul familiei, ca institutie a acestei ramuri de drept, astfel ca nu poate fi calificat altfel.

I.2. Reglementarea interna a adoptiei.

Adoptia afost reglementata prin dispozitiile capitolului III ”Adoptia” al titlului II din Codul familiei.Ulterior, a aparut Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei, modificata prin Legea nr. 48/1991 si prin Legea nr. 65/1995, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.159 din 24 iulie 1995, care a adus modificari si completari reglementarii din Codul familiei. Dispozitiile legale din Codul familiei privind adoptia si cele ale legiilor mentionate mai sus au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25 din 12 iunie 1997 privind regimul juridic al adoptiei , consacrandu-se astfel un nou regim juridic al adoptiei si care priveste doar adoptia cu efecte depline.

Prin Legea 59/1993 de modificare a Codului familiei, a codului de procedura civila, a Legii nr 11/1991 si a Legii nr.94/1991 si a Legii nr. 94/1992, incuviintarea, deffiintarea si desfacerea adoptiei au fost date in competenta tribunalului in prima instanta. Ulterior, Legea nr. 65/1995, a adus si ea unele modificarioptiei sunt necesare multe acte si operatii juridice succesive cu notiuni juridice diferite.

In raport de aceasta structura a adoptiei trebuie analizata si natura ei juridica. Ca urmare, intrucat pentru pentru incheierea adoptiei trebuie indeplinite cele tri categorii de acte juridice, de naturi diferite si cu regimuri juridice diferite( de dreptul familiei, de drept administrativ, de drept procesual civil), fiecare reprezentand un element esential al adoptiei, s-a considerat ca ea este un act juridic complex, deoarece decizia autoritatii tutelare desavarseste actul de dreptul familiei realizat prin exprimarea consimtamantului persoanelor indicate de lege; adoptia este un act de dreptul familiei al carui continut este determinet de consimtamantul xprimat de parti, fata de care decizia de incuvintare a adoptiei apare doar ca un act de eficacitate juridica; adoptia este un act juridic de drept administrativ, intrucat ceea ce confera valoare juridica consimtamantului exprimat la adoptie este numai decizia de incuviintare emisa de autoritatea tutelara. Actele autoritatilor administrative sunt acte juridice de drept administrativ iar hotararea judecatoreasca este un act de drept procesual civil, dar adoptia este reglementata de dreptul familiei, ca institutie a acestei ramuri de drept, astfel ca nu poate fi calificat altfel.

I.2. Reglementarea interna a adoptiei.

Adoptia afost reglementata prin dispozitiile capitolului III ”Adoptia” al titlului II din Codul familiei.Ulterior, a aparut Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei, modificata prin Legea nr. 48/1991 si prin Legea nr. 65/1995, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.159 din 24 iulie 1995, care a adus modificari si completari reglementarii din Codul familiei. Dispozitiile legale din Codul familiei privind adoptia si cele ale legiilor mentionate mai sus au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25 din 12 iunie 1997 privind regimul juridic al adoptiei , consacrandu-se astfel un nou regim juridic al adoptiei si care priveste doar adoptia cu efecte depline.

Prin Legea 59/1993 de modificare a Codului familiei, a codului de procedura civila, a Legii nr 11/1991 si a Legii nr.94/1991 si a Legii nr. 94/1992, incuviintarea, deffiintarea si desfacerea adoptiei au fost date in competenta tribunalului in prima instanta. Ulterior, Legea nr. 65/1995, a adus si ea unele modificari in ce priveste sesizarea instantei si adoptiile internationale.

Prin Legea nr.87/1998 a fost aprobata cu unele modificari Ordonanta de urgenta nr.25/1997 privind regimul juridic al adoptiei.

Adoptia este reglementata actual de Legea 273 din 21.06.2004 privind regimul juridic al adoptiei.

I.3. Reglementarea internationala a adoptiei.

Prin Legea nr. 15 din 25 martie 1993, tara noastra a aderat la Conventia europeeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967. Legea nr15/1993 a fost adoptata de Camera Deputatilor si Senat in sedinte din 15 martie 1993 si afost promulgata prin Decretul nr 44.din 25 martie 1993.

De asemenea prin Legea nr.84 publicata la 18 octombrie 1994, tara noastra a ratificat Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993.

Conventia europeana devine aplicabila numai in relatiile dintre Romania si Statele contractante. Conditiile procedurale de adoptie internationale sunt reglementate prin dispozitiile art.14-22 din Conventie. Dispozitiile Conventiei, ce contin o reglementare uniforma de drept material si de colaborare cu autoritatile straine cu atributii in materie, sunt obligatorii pentru statele contractante.Art. 40 din Conventie prevede ca nu poate fi incuvintata nici o rezerva la aceasta.

Romania a incheiat, separat cu Italia, Conventia referitoare la adoptia minorilor, ratificata prin Legea nr. 52/1996 si care are ca scop instaurarea unui sistem de cooperare intre cele doua state, care sa asigure eliminarea si preintampinarea activitatilor sau profiturilor ilegale in materia adoptiei de minori si asigurarea recunoasterii reciproce numai a adoptiilor efectuate in baza dispozitiilor sale.

Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat contine reglementari pentru adoptie cu elemente de extraneitaet astfel: potrivit art. 30 ”conditiile de fond cerute pentru incheierea adoptiei sunt stabilite de legea nationala a adoptatorului si a celui ce urmeaza a fi adoptat. Acestia trebuie sa indeplineasca si conditiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi nationale aratate.

Conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele stabilite de legea care carmuieste, potrivit art. 20, efectele casatoriei lor.

Aceeasi lege se aplica si daca unul dintre soti adopta copilul celuilalt”.

In privinta formei adoptiei, art. 32 prevede ca ” forma adoptiei este supusa legii statului pe teritoriul caruia ea se incheie”.

In cea ce priveste efectele adoptiei si relatiile dintre adoptatori si adoptat, acestea, potrivit art. 31 sunt carmuite de legea nationala a adoptatorului, iar in cazul adoptiei consimtite de soti, este aplicabila legea prevazuta de art. 20 ( legea nationala comuna sau legea domiciliului comun). Aceeasi lege reglementeaza si desfacerea adoptiei.

Art. 33 din Legea nr. 105/1992, prevede ca ” nulitatea adoptiei este supusa , pentru conditiile de fond, legilor prevazute de art. 30, iar pentru nerespectarea conditiilor de forma, legii prevaute de art. 32”.

Cap.II. Cerinte legale pentru incheierea adoptiei

II.1. Conditii de fond cerute de lege la adoptie.

1. Consimtamantul la adoptie. Incheierea adoptiei necesita, in primul rand, manifestarea de vointa a anumitor persoane.

Potrivit art. 11 alin.1 din Legea 273 din 21.06.2004 privind regimul juridic al adoptiei, la adoptie, este necesar, consimtamantul celui care adopta, al sotului acestuia, al parintilor firesti ai adoptorului si adoptatului daca a implinit varsta de 10 ani.

a). Consimtamantul adoptatorului.

Este posibila adoptia de catre o singura persoana sau de ambii soti, respectiv de familie. Persoanele care adopta se numesc adoptatori iar cele care sunt adoptate se numesc adoptati. Persoana care adopta poate fi necasatorita sau casatorita, in acest din urma caz numai un sot devine adoptator, de exemplu un sot adopta copilul celuilalt sot , care poate fi dintr-o casatorie precedenta sau din afara casatoriei.

Consimtamantul adoptatorului trebuie sa fie al unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu si sa fie neviciat. Ca urmare, minorul necasatorit si persoana pusa sub interdictie nu pot exprima un consimtamant valabil la adoptie

Alienatul si debilul mintal nepusi sub interdictie nu pot exprima un consimtamant valabil la adoptie, intrucat nu pot realiza finalitatea ei, care este cresterea si educarea celui adoptat, iar adoptia nu ar fi in interesul celui adoptat de astfel de persoane. Alienatia si debilitatea mintala constituie o stare incompatibila cu finalitatea adoptiei.

Potrivit art. 10 alin.1 din Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, nu pot adopta decat persoanele sau familiile care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurarii ezvoltarii armonioase a copilului, deci care sunt apte sa adopte.

Conform art. 15 alin. 2 din legea amintita, consimtamantul la adoptie trebuie exprimat in forma autentica, de persoana sau familia care doreste sa adopte. In declaratia de consimtamant acestea trebuie sa mentioneze ca au luat cunostinta de starea de sanatate a copilului. Persoana sau familia care adopta este propusa de comisia pentru protectia copilului conform art. 19 alin.2 lit a din legea amintita.

b). Consimtamantul sotului celui care adopta. Adoptia unui copil de catre mai multe persoane este interzisa, cu exceptia cazului in care ea se face de catre sot si sotie, simultan sau succesiv. Daca numai unul dintre soti adopta este necesar consimtamantul celuilalt sot. Prin exprimarea acestui consimtamant sotul celui care adopta nu devine si el adoptator, dar lipsa acestui consimtamant atrage nulitatea relativa a adoptiei.

Aceasta conditie de fond la adoptie este impusa de lege pentru a crea adoptatorului un climat corespunzator in noua sa familie, care nu se poate asigura daca sotul celui care adopta se opune adoptiei. Legea nu impune forma autentica pentru exprimarea acestui consimtamant, ceea ce inseamna ca el poate fi exprimat si numai prin inscris sub forma semnaturii private.

Nu se cere consimtamantul sotului care adopta daca acesta este in imposibilitatea de a-si manifesta vointa(art.13, alin.3).Intr-o asemenea situatie se afla sotul pus sub interdictie sau decazut din drepturile parintesti, cel disparut sau cel care, din orice motive nu-si poate manifesta vointa.

c) Consimtamantul parintilor firesti ai acelui ce urmeaza a fi adoptat. Pentru incheierea valabila a adoptiei ambii parinti firesti ai copilului ce urmeaza a fi adoptat trebuie sa-si exprime in forma autentica consimtamantul, chiar si atunci cand acestia sunt divortati sau copilul a fost incredintat unei a treia persoane sau unei familii, in conditiile art. 42 Codul familiei (cand la divort copilul a fost incredintat unuia dintre parinti)

In cazul in care numai unul dintre parinti este de acord cu adoptia, iar celalalt se opune, adoptia nu se poate incheia. Dezacordul dintre parinti nu poate fi solutionat nici de catre instanta de judecata, nici de catre autoritatea tutelara intrucat, in caz contrar, parintele care nu a consimtit la adoptie ar fi tratat ca parintele decazut din drepturile parintesti, ceea ce este inadmisibil.

Parintii firesti ai copilului care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu, deci care este minor, trebuie sa consimta la adoptia acestuia.

Consimtamantul parintilor firesti, ai celui ce urmeaza a fi adoptat nu este necesar in cazurile prevazute de art 12 alin.3, 4 si anume:

Sunt decazuti din drepturile parintesti;

Sunt decedati;

Sunt pusi sub interdictie;

Sunt declarati judecatoreste morti sau disparuti;

Sunt necunoscuti;

Se afla in orice situatie care determina imposibilitatea de a-si manifesta vointa;

Copilul a fost declarat prin judecatoreste abandonat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva.In acest caz consimtamantul trebuie dat de instanta de ocrotire sau de persoana careia, ca urmare a declararii abandonului, i-a fost delegat exercitiul drepturilor parintesti.

Pentru copilul pus sub tutela, tutorele este cel care va consimtii la adoptie,

intrucat el exercita drepturile si indatoriile parintesti pentru minor.

d) Consimtamantul celui ce urmeaza a fi adoptat. Dcaca minorul care urmeaza a fi adoptat a implinit varsta de 10 ani, trebuie sa consimta la adoptie; acest consimtamant se cere potrivit art. 17 alin 2. Consimtamantul copilului se cere in instanta si inseamna de fapt ascultarea copilului, imprejurare care reprezinta inca o garantie de lege ca, interesul minorului va fi corect apreciat.

2. Persoana sau familia (2 soti)care adopta trebuie sa aiba capacitate deplina

de exercitiu.

Conform prevederilor Legii nr. 273 din 21.06/2004 nu pot adopta decat persoanele care au capacitate deplina de erxercitiu, care pot exprima un consimtamant valabil la adoptie.

Persoana care are capacitate deplina de exercitiu poate adopta indiferent daca este sau nu casatorita si indiferent daca are si alti copii, leguitorul, ne impunand vreo restrictie in acest sens. Persoana cu capacitate deplina de exercitiu poate adopta fara deosebire de sex,nationalitate, rasa sau religie. Varsta maxima a doptatorului este nelimitata si nu poate conduce la refuzul incuviintarii adoptiei decat in conditii exceptionale, cand nu se poate realiza scopul adoptiei.

Cel ce urmeaza afi adoptat sa nu fi dobandit capacitate deplina de exercitiu, de regula capacitatea deplina de exercitiu se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani, cand persoana devine majora . Pana la implinirea varstei de 18 ani, persoana este minora. Varsta minima pentru casatorie este de 18 ani impliniti pentru barbat si de 16 ani impliniti pentru femeie, cu dispensa femeia se poate casatorii si la implinirea varstei de 15 ani.

Minora care se casatoreste dobandeste capacitate deplina de exercitiu care se mentine chiar daca se desface casatoria prin divort ori inceteaza prin decesul sotului. In consecinta barbatul care nu a implinit varsta de 18 ani si femeia necasatorita pana la implinirea varstei de 18 ani, precum si minora pana la data incheierii casatoriei nu au capacitate deplina de exercitiu si ca atare pot fi adoptati daca indeplinesc si celelalte conditii pentru adoptie

De la aceasta regula exista o exceptie , in sensul ca persoana care a dobandit capacitate deplina de exercitiu poate fi adoptata numai de catre o persoana sau familia care a crescut-o. Legea nu cere decat ca persoana care adopta sa fie cu cel putin 18 ani mai invarsta decat cel care doreste sa il adopte. Pentru motive temeinice instanta judecatoreasca va putea incuviinta adoptia chiar daca diferenta de varsta intre adoptat si adoptator este mai mica de 18 ani, motivele fiind apreciate de la caz la caz de instanta de judecata.

3.Adoptia sa fie in interesul superior al copilului.

Adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului, iar din intreaga reglementare a textelor cuprinse in lege, rezulta ca, interesele superioare ale adoptatului se realizeaza daca cel acre urmeaza sa adopte este in masura sa asigure adoptatului conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurarii unei dezvoltari armonioase, similare celui asigurate in familia fireasca. Adoptatul trebuie sa gaseasca in familia adoptatorului o atmosfera prielnica dezvoltarii sale fizice si morale, atat in momentul incheierii adoptiei cat si pe intreaga perioada de existenta a acesteia.

Dovada ca adoptia este in interesul superior al copilului se face cu raportul privitor la ancheta psiho-sociala, ce va fi prezentat de Comisia pentru protectia copilului si care va cuprinde date referitoare la personalitaeta, starea mentala a copilului, antecedentele acestuia, conditiile in care afost crescut si in care a trait si orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului, precum si opinia copilului cu privire la adoptia propusa.

Daca adoptatorul este o persoana care domiciliaza pe teritoriul altui stat, instanta care incuviinteaza adoptia va tine seama de faptul ca adoptatorul sa poata beneficia in tara straina de garantiile normale echivalente acelora existente in cazul unei adoptii nationale. Parintii adoptivi au obligatia de a-l informa pe copil ca este adoptat, de indata ce varsta si gradul sau de maturitate permit acest lucru.Acest fapt va fi notat Comisiei pentru Protectia copilului, iar serviciile publice specializate pentru protectia copilului sunt obligate sa acorde parintilor adoptivi sprijinul necesar pentru indeplinirea corespunzatoare a acestei obligatii.

4.Atestatul de persoana sau familie apta sa adopte.

Atestatul se refera la indeplinirea conditiilor materiale si morale, de catre persoana sau familia care doreste sa adopte, necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului, atestatul trebuie sa constate faptul ca familia sau persoana este apta sa adopte(art 19 alin 2).

Din analiza dispozitiilor art.6 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.25/1997 rezulta ca persoana sau familia adoptiva trebuie sa parcurga patru etape:

informarea prealabila: adoptatorul sau adoptatorii se adreseaza cu o cerere de intentie fie serviciului public specializat din judetul unde domiciliaza, fie unui organism privat autorizat.In acest moment adoptatorii obtin informatii cu privire la procedura adoptiei si la reglementarea acesteia;

cererea de adoptie: adoptatorii redacteaza o cerere vin care precizeaza dorinta lor de a adopta unul sau mai multi copii propusi de autoritatea competenta, indicand eventual sexul si varsta acestora, se mai anexeaza la cerere copii legalizate ale certificatelor de nastere si ale certificatelor de casatorie, certificate privind starea sanatatii si cele privind antecedente penale, adeverinte cu veniturile pe care acestia le

realizeaza, dovada ca detin o locuinta. Toate acestea se inainteaza

Comisiei pentru protectia copilului din judetul in a carui raza

domiciliaza adoptatorii, iar in termen de 90 de zile aceasta comisie

conform prevederilor legale este obligata sa ofere un raspuns in

legatura cu conditiile materiale si garantiile morale corespunzatoare

dezvoltarii

armonioase a copiluli pe care le au adoptatorii;

investigatiile: desii legiuitorul nu prevede expres cate rapoarte urmeaza a fi efectuate, pe parcursul perioadei de 90 de zile , asistentul social caruia i s-a repartizat cazul intocmeste rapoate bilunare in legatura cu conditiile materiale si garantiile morale pe care le asigura adoptatorii copilului. Aceste rapoarte se intocmesc in urma vizitelor si discutiilor avute de asistentul social la dommiciliul adoptatorilor se finalizeaza cu calitatea familiei in cauza a adopta. Asistenta sociala in adoptie trebuie sa se bazeze pe acceptarea a doua idei esentiale. In primul rand , interventia asistentului social se concentreaza asupra ajutarii viitorilor adoptatori de a decide daca sunt in stare si vor sa faca fata sarcinilor suplimentare impuse de parentatea adoptiva.Informarea specifica, pregatirea si suportul profesional depind, in egala masura, si de copilul ce urmeaza a fi adoptat. In al doilea rand recunoasterea faptului ca adoptia implica sarcini parintesti nu trebuie confundata cu mesajul ca parentatea adoptiva ar fi mai putin valoroasa sau mai putin ”adevarata” decat parentatea biologica ori ca ea fiind bazata pe ”aranjamente” sociale, este lipsita de responsabilitate.

Decizia:potrivit prevederilor legale Comisia judeteana pentru protectia copilului hotareste pe baza celor sase rapoarte intocmite de catre asistentul social si depuse la secretariat, in legatura cu eliberarea atestatului de persoana sau de familie adoptiva.

Astestatul se elibereaza la cererea familiei sau persoanei interesate in termen de 90 zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor si a propunerilor serviciului public specializat pentru protectia copilului din judet sau din sectorul municipiului Bucuresti sau ale unui organism privat autorizat. Acest atestat nu se confunda cu avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul copilului. Atestatul si avizul intervin la momente deosebite si produc efecte specifice.

Astfel atestatul se elibereaza la cerere in termen de 90 de zile mentionat si pe baza lui si a consimtamantului persoanei sau familiei ce doreste sa adopte si al consimtamantului parintilor celui ce urmeaza a fi adoptat, exprimate in conditiile legii, Comisia pentru protectia copilului poate incredinta copilul in vederea adoptiei persoanei sau familiei care a primit atestatul.

Aceasta incredintare se face in conditiile prevederilor legale.

Dupa eliberarea atestatului in termen de 5 zile cererea persoanei sau familiei care doreste sa adopte se transmite Comitetului roman pentru adoptii.

Avizul favorabil se elibereaza de Comisia pentru protectia copilului la expirarea perioadei pentru care a fost incredintat copilul in vederea adoptiei, perioada stabilita de Comisie o data cu incredintarea copilului si are ca efect prelungirea de drept a perioadei pentru care copilul a fost incredintat in vederea adoptiei, pana la incuvintarea sau respingerea cererii de adoptie de catre instanta de judecata.

Atestatul si avizul sunt amandoua conditii pentru incheierea adoptiei.

5. Incredintarea copilului in vederea adoptiei, persoanei, familiei care

doreste sa-l adopte.

Adoptia copilului este precedata de incredintarea acestuia persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte. Potrivit prevederilor legale daca exista atestatul comisiei pentru protectia copilului, consimtamantul persoanei sau a familiei care doreste sa adopte si consimtamantul parintilor firesti ai copilului exprimate in faomele cerute de lege, comisia pentru protectia copilului ia masura incredintarii copilului in vederea adoptiei si care precede astfel adoptiei.

Prin luarea acestei masuri se faciliteaza verificarea si aprecierea raporturilor care se stabilesc intre viitorii adoptatori si viitorul adoptat, precum si asupra acordarii avizului favorabil la expirarea perioadei de incredintare.

Conditiile de fond la adoptie, sunt verificate de instanta de judecata investita cu cererea pentru incuvintarea adoptiei, iar daca cerintele legii nu sunt indeplinite, poate respinge aceasta cerere.

Masura incredintarii copilului in vederea adoptiei nu constituie o conditie necesara pentru incheierea adoptiei in urmatoarele imprejurari:

– daca incredintarea nu este posibila;

– daca persoana sau familia care doreste sa adopte l-a crescut pe copil ;

– daca un sot adopta copilul celuilalt sot;

-daca adoptatorii sunt rude pana la gradul al patrulea inclusiv cu unul dintre parintii copilului;

In cazul in care s-a hotarat incredintarea copilului in vederea adoptiei, adica in regula generala, la dosar trebuie sa existe o copie conforma cu originalul de pe hotararea de incredintare. In toate cazurile, adica in cazul incredintarii in vederea adoptiei si in situatiile de exceptii cand adoptia se poate incuviinta fara incredintarea copilului in vederea adoptiei, cererea pentru incuviintarea adoptiei va fi insotita de confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii, din care sa rezulte ca procedurile termenele prevazute de lege au fost respectate, care se refera si la exceptiile de la regula ca adoptia este precedata de incredintarea prealabila in vederea adoptiei.

In ce priveste incredintarea copilului in vederea adoptiei, trebuie avute in vedere urmatoarele:

-incredintarea copilului in vederea adoptiei se poate face persoanei sau familiei care beneficiaza de atestatul din care sa rezulte conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului;

-incredintarea se poate face unei persoane sau familii cu cetatenie romana, dar care are resedinta pe teritoriul statului roman de cel putin 6 luni;

-incredintarea copilului in vederea adoptiei dureaza minimum 3 luni; Comisia pentru protectia copilului stabileste, o data cu incredintarea copilului in vederea adoptiei , durata incredintarii;

-in perioada incredintarii copilului, persoan asau familia caruia i s-a incredintat copilul se afla sub supravegherea serviciului specializat pentru protectia copilului din subordinea Comisiei pentru protectia copilului sau a organismului privat autorizat care a propus comisiei incredintarea copilului in vederea adoptiei;

-la sfarsitul perioadei de incredintare , comisia pentru protectia copilului hatareste asupra eliberarii avizului favorabil adoptiei si apoi elibereaza avizul favorabil care prelungeste de drept incredintarea in vederea adoptiei pana la incuvintarea ori respingerea ei;

-daca in termen de 30 de zile de la data inscrisului autentic prin care consimtamantul parintilor a fost exprimat ( si in care ar putea fi revocat de parinti), o ruda a copilului pan ala gradul al patrulea inclusiv cere ca acesta sa-i fie incredintat in vederea adoptiei, Comisia pentru protectia copilului va lua in considerare, la expirarea acelui termen , cand consimtamantul parintilor devine irevocabil, cu prioritate, posibilitatea incredintarii copilului acelei rude ; in acest caz termenul in care se elibereaza atestatul este de 30 de zile de la data cererii, pe baza rapoartelor si a propunerilor serviciului public specializat pentru protectia copilului sau ale unui organism privat autorizat;

-in cazul in care se cere incredintarea copilului in vederea adoptiei de catre o persoana sau familie cu cetatenie romana si de catre o persoana sau familie straina, posibilitatea incredintarii copilului la o persoan asau familie cu cetatenie romana va fi luata in considerare cu prioritate.

II.2. Conditii de forma la adoptie.

A. Forma actelor juridice ale partilor.

Actul juridic al adoptiei este un act solemn, pentru validitatea sa legiuitorul a impus indeplinirea unor formalitati. Forma specifica ceruta pentru unele dintre acestea a fost instituita tocmai pentru a se putea verifica indeplinirea conditiilor de fond, pozitive si negative, obligatorii pentru incuvintarea adoptiei.

a) Consimtamantul adoptatorului sau al adoptatorilor se exprima printr-o printr-o declaratie autentificata ce trtebuie sa cuprinda atat vointa de a adopta a persoanei cat si precizarea ca aluat la cunostinta de starea de sanatate a copilului, potrivit certificatului medical eliberat de policlinica de la domiciliul acestuia din urma .

Declaratia se da in fata notarului public care o va autentifica. Consimtamantul la adoptie se poate exprima personal sau prin mandatar imputernicit prin procura autentica si speciala. El nu se prezuma in nici o imprejurare ci trebuie dovedit.

Daca adoptia este ceruta de familie , ambii soti trebuie sa-si exprime consimtamantul in forma autentica.

b) Consimtamantul sotului persoanei care doreste sa adopte poate fi exprimat in scris prin act autentic sau sub semnatura privata, dar poate fi exprimat si oral in fata instantei de judecata intrucat legea nu prevede nici o conditie speciala pentru aceasta . In practica se exprima de regula tot prin inscris autentic.

c) Consimtamantul parintilor firesti trebuie exprimat in forma autentica , insa numai dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la data nasterii copilului. Acest consimtamant poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data autentificarii declaratiei prin care a fost exprimat consimtamantul. Dupa exprimarea termenului de 3o de zile, consimtamantul devine irevocabil, iar o eventuala opunere a parintelui firesc la adoptie nu are nici un efect asupra incuvintarii acesteia.

d) Consimtamantul copilului care urmeaza a fi adoptat daca acesta a implinit varsta de 10 ani va fi cerut de instanta de judecata investita sa se pronunte asupra adoptiei.

In doctrina s-a sustinut si un punct de vedere contrar conform caruia, consimtamantul celui ce urmeaza a fi adoptat poate fi dat in forma declaratiei autentificate de notarul public, mai ales daca este vorba de o persoana cu capacitate deplina de exercitiu ce va fi adoptata de cel care a crescut-o.

B. Actele necesare pentru incheierea adoptiei.

In afara de consimtamantul persoanelor mentionate, la cererea pentru incuvintarea adoptiei trebuie atasate o serie de acte din care sa rezulte indeplinirea conditiilor de fond si lipsa impedimenteor la adoptie.

Ele sunt diferite, partial, pentru adoptia internationala.

a) Actele ce trebuie anexate unei cerei formulate de o persoana (familie) de cetatenie romana ce doreste sa adopte sunt:

Certificatul de nastere al copilului in copie legalizata

Certificatul medical privind starea de sanatate a copilului eliberat de policlinica de la domiciliul acestuia

Avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului privind incuvintarea adoptiei

Declaratia autentificata de consimtamant la adoptie a persoanei sau a familiei care doreste sa adopte

Declaratia de consimtamant a sotului persoanei care doreste sa adopte sau hotararea judecatoreasca din care sa rezult o situatie in care consimtamantul sau este necesar

Certificatele de nastere si de casatorie in copie legalizata ale familiei sau ale persoanei care doreste sa adopte

Certificatele de sanatate ale persoanei sau ale familiei cere adopta

Atestatul Comisiei pentru protectia copilului din care sa rezulte ca persoana e apta sa adopte si ca prezinta conditiile materiale si garantile morale necesare

Actul din care sa rezulte gradul de rudenie dintre adoptat si adoptator(daca este cazul)

Declaratia de consimtamant la adoptie a parintilor firesti ai adoptatului

Hotararea judecatoreasca din care sa rezulte ca unul dintre parinti sau ambii parinti firesti se afla intr-una dintre situatiile in care nu este necesar consimtamantul

Certificatele de nastere si de casatorie sau, eventual, de deces ale partilor firesti ai minorului, in copie legalizaat

Dovada incredintarii minorului in vederea adoptiei.

Cap III. Institutii implicate in procesul adoptiei.

1. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC).

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) este instituția publică cu personalitate juridică ce funcționează în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București.

Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului s-au infiintat in anul 2005, prin reorganizarea Serviciului public specializat pentru protecția copilului –infiintat in 1997 – si a Serviciului public de asistență socială care functionau în subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului aplică, la nivelul judetului, politicile și strategiile de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.
În ceea ce privește protecția copilului, DGASPC indeplineste o serie de atributii:
1. întocmește raportul de evaluare inițială a copilului și familiei acestuia și propune stabilirea unei măsuri de protecție specială;
2. monitorizează trimestrial activitățile de aplicare a hotărârilor de instituire a măsurilor de protecție specială a copilului;
3. identifică și evaluează familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul;
4. monitorizează familiile și persoanele care au primit în plasament copii, pe toată durata acestei măsuri;
5. identifică, evaluează și pregătește persoane care pot deveni asistenți maternali profesioniști, în condițiile legii; încheie contracte individuale de muncă și asigură formarea continuă de asistenți maternali profesioniști atestați; evaluează și monitorizează activitatea acestora;
6. acordă asistență și sprijin părinților copilului separat de familie, în vederea reintegrării în mediul său familial;
7. reevaluează, cel puțin o dată la 3 luni și ori de câte ori este cazul, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială și propune, după caz, menținerea, modificarea sau încetarea acestora;
8. îndeplinește demersurile vizând deschiderea procedurii adopției interne pentru copiii aflați în evidența sa;
9. identifică familiile sau persoanele cu domiciliul în România care doresc să adopte copii; evaluează condițiile materiale și garanțiile morale pe care acestea le prezintă și eliberează atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii;
10. monitorizează evoluția copiilor adoptați, precum și a relațiilor dintre aceștia și părinții lor adoptivi; sprijină părinții adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligației de a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârsta și gradul de maturitate ale copilului o permit;
11. îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege;
Directia Generala de asistenta sociala si protectia copilului este condusa de un director general, ajutat in activitatea sa de cel puțin 2 directori adjuncți, dintre care unul coordonează activitățile din domeniul protecției persoanelor adulte, iar unul coordonează activitatea de protecție a drepturilor copilului.

2. Oficiul Roman pentru Adoptii.

Oficiul Român pentru Adopții este autoritatea centrală română, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care coordonează și supraveghează activitățile de adopție, asigură aplicarea unitară a legislației în domeniul adopției și realizează cooperarea internațională în acest domeniu. Oficiul este condus de un secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru.
Oficiul Român pentru Adopții aduce la îndeplinire obligațiile prevăzute în Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr.84/1994, precum și obligațiile asumate de statul român în materia adopției prin convențiile și tratatele internaționale la care România este parte.

Funcțiile Oficiului Român pentru Adopții:

de autoritate de stat, prin care se asigură aplicarea reglementărilor în materia adopției și coordonarea activității desfășurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest domeniu;

de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul adopției;

de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea armonizării legislației interne în materia adopției ,cu normele și principiile prevăzute de tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și în vederea aplicării efective a acestora;

de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public și privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosință, după caz.

Atribuțiile Oficiului Român pentru Adopții:

constituie evidența centralizată a copiilor pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii de adopție, în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției;

ține evidența cererilor familiilor sau ale persoanelor care și-au manifestat dorința de a adopta copii și care sunt apte să adopte;

îndrumă și sprijină în mod corespunzător aceste familii sau persoane în vederea efectuării procedurii necesare adopției;

încheie acorduri de colaborare cu autoritățile centrale, cu organismele private autorizate sau acreditate din alte state care au atribuții în domeniul adopției, fie direct, fie prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, prin schimb de note sau scrisori diplomatice;

autorizează organismele private străine și române să desfășoare activități în domeniul adopției;

efectuează notificările și comunicările prevăzute de Legea nr. 273/2004;

elaborează proiecte de acte normative, norme și metodologii în domeniul adopției;

recomandă direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului familii ori persoane care doresc să adopte;

urmărește evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și adoptator sau familia adoptatoare;

transmite instanțelor judecătorești competente cererile familiilor sau ale persoanelor care doresc să adopte copii aflați în evidența sa și participă în cauzele care au drept obiect soluționarea cererilor privind încuviințarea adopției, în cazul adopției internaționale;

stabilește măsurile necesare pentru evitarea încuviințării unor adopții supuse eșecului, a obținerii oricăror foloase materiale necuvenite și a oricăror tendințe de trafic de copii;

eliberează certificate care atestă că adopția a fost încuviințată conform normelor impuse de Convenția de la Haga;

ține evidența centralizată a tuturor adopțiilor încuviințate.

Primele acțiuni întreprinse de Oficiul Român pentru Adopții:

Elaborarea Planului de acțiune pentru implementarea legislației, primare și secundare, în domeniul adopției;

Înființarea Grupului de lucru pentru auditul dosarelor preluate de la fostul Comitet Român pentru Adopții, grup format din reprezentanți ai Oficiului Român pentru Adopții, Secretariatului General al Guvernului, Cancelariei Primului Ministru (prin structurile sale specializate de control), Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Justiției;

Elaborarea unui chestionar privind situația existentă în fiecare județ, nevoile de servicii furnizate copiilor care vor fi adoptați și familiilor adoptatoare, necesarul de personal și nevoile de formare a acestuia;

Demararea elaborării Registrului Național pentru Adopții în format electronic, în vederea întocmirii și organizării la nivel național a evidenței în materia adopției, care să asigure securitatea datelor înregistrate, precum și dezvoltarea unei baze de date informatizată, care să permita folosirea facilă si eficientă a informațiilor despre copiii si familiile implicate în procedura adopției, cu respectarea confidențialității acestor informații.

Activități desfășurate:

Aprobarea in data de 21.09.2005 a Hotararii de Guvern nr. 1075/2005 (care a intrat în vigoare la 01.01.2006) pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 1433/2004 (privind aprobarea structurii organizatorice, a numarului maxim de posturi si a Regulamentului de organizare si functionare ale Oficiului Roman pentru Adoptii). Aceasta Hotarare de Guvern prevede cresterea numărului personalului ORA si imbunatatirea organigramei institutiei (infiintarea biroului juridc si a serviciului strategii si programe).

Finalizarea elaborarii Registrului National pentru Adoptii in format electronic, in vederea intocmirii si organizarii la nivel national a evidentei in materia adoptiei. Sistemul informatiazat asigura securitatea si confidentialitatea datelor inregistrate, conform standardelor in vigoare existente la nivelul Uniunii Europene.

Finalizarea activitatii grupului de lucru interministerial pentru efectuarea auditului cazuisticii (cereri de adoptie internationala) preluate de Oficiul Roman pentru Adoptii (de la fostul Comitet Roman pentru Adoptii).

Constituirea Grupului de lucru pentru efectuarea auditului cazuisticii preluate de Oficiul Roman pentru Adoptii, a fost aprobat, alaturi de Planul de actiune pentru implementarea legislatiei primare si secundare in domeniul adoptiei, printr-un Memorandum in sedinta de Guvern din data de 29 iunie 2005.

Grupul de lucru interministerial, alcatuit din specialisti cu atributii de control din cadrul mai multor ministere, si-a inceput activitatea la inceputul lunii august 2005.

Grupul de lucru a analizat dosarelor existente la Oficiul Roman pentru Adoptii, precum si informatiile legate de modalitatea in care au fost cunoscuti copiii pentru care au fost depuse cereri de adoptie internationala si situatia fiecarui copil in parte.

Pana la sfarsitul lunii martie 2006 au fost transmise raspunsuri tuturor persoanelor/familiilor straine (1100 persoane/familii) care au depus cereri de adoptie internationala in perioada moratoriului asupra adoptiilor internationale; de asemenea, au fost returnate si dosarele (documentele) depuse de aceste persoane/familii in vederea adoptiei.

Urmare a analizei efectuate, Grupul de lucru a aprobat Raportul final de audit in data de 27 martie 2006. In sedinta de Guvern din data de 12 aprilie 2006, Guvernul a luat act de Raportul final de audit.

In data de 17 aprilie 2006, a avut loc o conferinta de presa in cadrul careia secretarul de stat al Oficiului Roman pentru Adoptii a prezentat concluziile activitatii desfasurate de Grupul de lucru.

Formarea profesionistilor care lucreaza in cadrul Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului in ceea ce priveste evaluarea si pregatirea familiilor potential adoptatoare; formarea a avut loc in perioada noiembrie 2005 – iunie 2006 pe baza instrumentelor de evaluare si pregatire elaborate in cadrul unui proiect derulat de ORA in parteneriat cu sectorul privat si cu expertiză straina.

Solicitarea adresata Ambasadelor aflate în Romania privind transmiterea rapoartelor post-adoptie pentru copiii romani care au fost adoptati international conform memorandum-urilor aprobate in baza legislatiei anterioare.

Initierea si continuarea demersurilor privind solutionarea unui numar de 42 cazuri de adoptie internationala care nu si-au produs efectele, in sensul ca dupa incuviintarea adoptiei adoptatorii straini nu au luat copiii din Romania.

Solicitarea catre DGASPC a informatiilor privind persoanele/familiile de cetateni straini care locuiesc in Romania si care au in plasament/incredintare/incredintare in vederea adoptiei copii din sistemul de protectie.

Realizarea unui studiu comparativ privind legislatia in domeniul adoptiei in cadrul statelor membre ale Uniunii Europene.

Studiul a cuprins tarile urmatoare: Austria, Franta, Germania, Italia, Olanda si Suedia. Indicatorii studiului au fost: conditiile adoptiei, proceduri de declarare a adoptabilitatii copilului, modalitati de potrivire a copilului cu persoana/familia potential adoptatoare, incredintarea in vederea adoptiei, procedura adoptiei, proceduri post-adoptie, desfacerea/anularea adoptiei, accesul la informatiile despre originea copilului, proceduri ale adoptiei internationale.

Elaborarea proiectului Twinning Light: „Intarirea capacitatii administrative a Oficiului Roman pentru Adoptii in vederea promovarii bunelor practici in adoptia nationala”, care urmează să fie implementat începând cu luna noimebrie 2006.

Scopul proiectului este dezvoltarea de competențe și resurse necesare în procesul adopției atât la nivelul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, cât și la nivelul Oficiului Român pentru Adopții.

Organizarea și/sau participarea la întâlniri atât cu reprezentanți ai sistemului judiciar, cât și ai sistemului sanitar, în ceea ce privește implementarea noii legislații în domeniul adopției.

3. Organismele private.

Potrivit hotărârii, nr 1442/2004 privind serviciile și activitățile ce pot fi desfășurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopției, organismele private acreditate pot asigura organizarea de servicii destinate procedurii adopției interne. Beneficiarii serviciilor și activităților derulate în cadrul procedurilor de adopție națională de către organismele private sunt: copilul al cărui plan individualizat de protecție are ca finalitate adopția internă, familia potențial adoptatoare, familia biologică și comunitatea locală.
Serviciile și activitățile desfășurate de către organismele private adresate copiilor constau în:

    a) întocmirea unor materiale de informare adresate copiilor cu privire la procedurile, demersurile și efectele adopției;
    b) informarea și consilierea copilului cu privire la modificarea obiectivelor planului individualizat de protecție și includerea adopției interne ca finalitate a acestuia, precum și referitor la procesul de adopție, implicațiile și consecințele adopției, etapele, procedurile și activitățile specifice;
    c) informarea și consilierea copilului cu privire la modul și consecințele exprimării consimțământului sau la adopție sau, după caz, cu privire la motivul pentru care opinia sa nu a fost luată în considerare;
    d) sprijinirea, informarea și consilierea copilului în vederea exprimării opiniei și dorințelor sale pe parcursul procedurilor de adopție;
    e) consilierea și asistența de specialitate în situația copilului pentru care nu s-a putut identifica o familie adoptatoare potrivită sau în cazul în care acomodarea cu o familie potențial adoptatoare a eșuat;
    f) întocmirea de rapoarte și note cu privire la activitățile de informare și consiliere a copiilor adoptabili;
    g) realizarea sau, după caz, participarea la evaluarea compatibilității dintre copil și familia potențial adoptatoare, întreprinderea demersurilor necesare acomodării copilului cu familia potențial adoptatoare și întocmirea unor rapoarte în acest sens pe care le înaintează D.G.A.S.P.C.;
    h) supravegherea și evaluarea modului și capacității de adaptare fizică și psihică a copilului încredințat în vederea adopției la noul mediu familial, precum și întocmirea și prezentarea D.G.A.S.P.C. a unor rapoarte bilunare cu privire la adaptarea copilului la noul mediu familial, modul de integrare și orice alte elemente relevante în aprecierea evoluției ulterioare a copilului încredințat în vederea adopției în familia potențial adoptatoare;
    i) constatarea și sesizarea D.G.A.S.P.C. cu privire la neadaptarea copilului încredințat în vederea adopției cu persoana sau familia adoptatoare, precum și cu privire la oricare alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopție;
    j) consilierea și asistarea adoptatului, în obținerea informațiilor cu privire la identitatea părinților săi firești, în condițiile legii;
    k) asigurarea, în perioada post-adopție, de asistență și sprijin de specialitate, adaptate nevoilor acestuia, inclusiv în situația desfacerii sau constatării nulității adopției;
    l) informarea, consilierea și asistența de specialitate a copilului pentru care a încetat de drept deschiderea procedurii adopției interne.
Activitățile și serviciile desfășurate de către organismele private autorizate/acreditate și licențiate adresate familiilor/persoanelor potențial adoptatoare vizează:
    a) informarea familiilor/persoanelor care își exprimă intenția de a adopta cu privire la documentația necesară, demersurile și durata procedurilor adopției interne;
    b) asigurarea asistenței de specialitate, consilierea și pregătirea persoanelor/familiilor potențial adoptatoare, pe parcursul întregii proceduri de adopție, cu privire la implicațiile și transformările în plan personal, social și profesional generate de procesul adopției, în vederea asumării în cunoștință de cauză și în mod corespunzător a rolului de părinte;
    c) evaluarea garanțiilor morale și condițiilor materiale ale persoanei sau familiei care dorește atestarea în vederea adopției și întocmirea și prezentarea de rapoarte în acest sens către D.G.A.S.P.C.;
    d) realizarea sau colaborarea la procesul de acomodare a copilului cu persoana/familia potențial adoptatoare, atestată în condițiile legii și realizarea de rapoarte cu privire la modul de derulare a acestuia pe care le înaintează la D.G.A.S.P.C.;
    e) realizarea sau, după caz, asigurarea asistenței de specialitate pentru informarea persoanei/familiei potențial adoptatoare cu privire la nevoile și caracteristicile copilului, pe toată perioada derulării procedurilor de adopție;
    f) supravegherea minim 2 ani a evoluției copilului în cadrul familiei adoptive, întocmirea de rapoarte trimestriale în acest sens și sesizarea D.G.A.S.P.C. în situația în care se constată încălcări ale drepturilor copilului;
    g) consilierea și asistarea adoptatorilor în vederea obținerii, în condițiile legii, a informațiilor cu privire la identitatea părinților firești ai adoptatului;
    h) asigurarea de sprijin și asistență de specialitate adoptatorilor în perioada post-adopție, adaptate nevoilor acestora inclusiv în situația desfacerii sau constatării nulității adopției.
Potrivit prevederilor hotărârii, activitățile desfășurate de organismele private și care sunt destinate familiei biologice constau în:
    a) informarea părinților firești și a familiei extinse cu privire la modificarea planului individualizat de protecție și includerea adopției interne ca finalitate a acestuia;
    b) informarea părinților firești sau, după caz, a familiei extinse referitor la procedurile și efectele adopției și întocmirea unor rapoarte sau note care atestă realizarea acestor activități;
    c) informarea și consilierea părinților firești cu privire la condițiile de exprimare a consimțământului la adopția copilului, modul de realizare, efectele produse și termenul de revocare, întocmind rapoarte cu privire la aceste demersuri;
    d) realizarea, dacă este cazul, a unor rapoarte în care se notifică atitudinea, comportamentul sau eventualele fapte ale părintelui, de natură a proba refuzul abuziv al acestuia de a-și exprima consimțământul la adopția copilului;
    e) informarea părintelui sau familiei biologice cu privire la încheierea adopției;
    f) asigurarea de asistență de specialitate în situația constatării nulității adopției.
Totodată, prin hotărâre este reglementat modul în care organismele private ale căror servicii de adopție au fost licențiate pot organiza și desfășura activități de informare a comunității cu privire la condițiile, procedurile și efectele adopției interne în vederea promovării acesteia.

4. Autoritate Nationala pentru Protectie Copilului.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005, în baza prevederilor Legii 275/2004 și a Hotărârii de Guvern nr. 1432/2004, cu modificările ulterioare, odată cu intrarea în vigoare a pachetului legislativ privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prin reorganizarea Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție.

ANPDC funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse. Instituția dispune de 81 de posturi normate, din care 56 ocupate. În structura instituției intră: Corpul de control, Compartimentul audit, Compartimentul presă, Direcția de monitorizare, Serviciul Licențiere,  Direcția economică, Compartimentul resurse umane, Biroul achiziții publice, Compartimentul relații cu publicul, Serviciul afaceri europene și relații internaționale, Direcția politici, strategii, Biroul Programe, Serviciul juridic și contencios. ANPDC este condusă de un secretar de stat, ajutat în activitatea sa de un subsecretar de stat și un secretar general.

ANPDC asigură respectarea, pe teritoriul României, a drepturilor copilului prin intervenția, în condițiile legii, în procedurile administrative și judiciare privind respectarea și promovarea drepturilor copilului.
Autoritatea nu are structuri subordonate în teritoriu. Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului funcționează în subordinea consiliilor județene, respectiv ale consiliilor locale ale municipiului București. Conform Hotărârii Guvernului României nr.1432/2004, Autoritatea îndeplinește atribuții în următoarele domenii principale:

protecția și promovarea drepturilor copilului

prevenirea separării copilului de părinți și protecția specială a copilului separat temporar sau definitiv de părinți.

Misiunea Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) este de a monitoriza respectarea drepturilor tuturor copiilor și de a lua toate măsurile pentru a contribui la crearea unei societăți demne pentru copii, implicând în acest proces autoritățile administrației publice locale și centrale, societatea civilă, părinții și copiii.

Functii:
Prin intermediul departamentelor sale specializate, ANPDC îndeplinește următoarele funcții:
• funcția de strategie; 
• funcția de reglementare;
• funcția de administrare;
• funcția de reprezentare;
• funcția de autoritate de stat.
Atributii:
a) In domeniul protecției și promovării drepturilor copilului:

– elaborează și supune spre aprobare Guvernului, cu aprobarea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, strategia națională în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului; 
– evaluează impactul aplicării obiectivelor strategice și ia măsurile necesare sau, după caz, propune Guvernului, cu aprobarea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, luarea măsurilor necesare pentru îmbunătățirea obiectivelor sau, după caz, a activităților de implementare a acestora; 
– elaborează proiecte de acte normative, în vederea armonizării legislației interne cu principiile și normele tratatelor internaționale în domeniul drepturilor copilului, la care România este parte, precum și în vederea aplicării efective a acestora; 
– elaborează și fundamentează programe în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului;
– elaborează metodologia de autorizare și criteriile de evaluare a organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul său de activitate; 
– centralizează și sintetizează informațiile referitoare la respectarea principiilor și normelor stabilite de Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și elaborează rapoartele prevăzute la art. 44 pct. 1 din aceasta convenție; 
– propune autorităților competente suspendarea sau încetarea activităților care pun în pericol grav și iminent sănătatea sau dezvoltarea fizică ori psihică a copilului; 
– inițiază, negociază și încheie, prin împuternicirea Guvernului, documente de cooperare internațională în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului; 
b) In domeniul prevenirii separării copilului de părinți și al protecției speciale a copilului separat temporar sau definitiv de părinți:
– elaborează norme, standarde si metodologii pentru funcționarea serviciilor care asigură prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și protecția specială a copilului; 
– elaborează metodologia de licențiere și criteriile de evaluare a serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinții săi, precum și protecției speciale a copilului; 
– licențiază serviciile destinate prevenirii separării copilului de părinții săi, precum si protecției speciale a copilului, organizate, în condițiile legii, de către autoritățile publice sau organismele private autorizate; asigura la nivel național evidența acestor servicii; 
-realizează inspecții cu privire la modul în care sunt respectate standardele minime obligatorii pentru organizarea și funcționarea serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinții săi, precum și protecției speciale a copilului; 
-asigură controlul și îndrumarea metodologica a activităților serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinții săi și a celor de protecție specială a copilului, precum și a activității desfășurate de comisiile pentru protecția copilului. 

c) In domeniul economico-financiar:
1. gestioneaza bunurile proprietate publica si privata a statului pe care le are in administrare sau in folosinta, dupa caz; 
2. gestioneaza sau, dupa caz, monitorizeaza gestionarea fondurilor alocate pentru finantarea programelor din domeniul sau de activitate; 
3. finanteaza sau, dupa caz, cofinanteaza proiecte in cadrul programelor de interes national; local. 
4. propune si fundamenteaza adoptarea masurilor necesare pentru asigurarea finantarii adecvate a serviciilor destinate prevenirii separarii copilului de parintii sai, precum si protectiei speciale a copilului.
Autoritatea indeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative in domeniul sau de activitate.

5. Serviciul Public de Asistenta Sociala.

Serviciul Public de Asistență Socială, denumit în continuare SPAS, este o instituție publică de interes local, cu personalitate juridică.

Serviciul Public de Asistență Socială se organizează si funcționează potrivit Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, a H.G. nr. 90/2003 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială, modificată și completată prin H.G. nr. 35/2003 și H.G.nr. 539/2005.

Conducerea Serviciului Public de Asistență Socială este asigurată de directorul executiv si primarul, respectiv viceprimarul judetului unde functioneaza. SPAS are rolul de a identifica și de a soluționa problemele sociale ale comunității, din domeniul protecției copilului, familiei, persoanlelor singure, persoanelor cu disabilități, cu venituri mici precum și a altor persoane aflate în situație de risc social.

Dreptul la asistența socială

Dreptul la asistență socială este garantat, în condițiile legii, pentru toți cetățenii români care au domiciliul sau reședința în România, fără niciun fel de discriminare.

 Beneficiarii de servicii sociale au dreptul de a fi informați asupra conținutului și modalității de acordare a măsurilor și acțiunilor de asistență socială.

Dreptul la asistență socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate cu prevederile legii.

Serviciile sociale și prestațiile sociale se acordă în funcție de situația persoanei sau familiei, în conformitate cu legislația în vigoare.

Serviciile Sociale

Serviciile sociale pot fi servicii primare și servicii specializate:

Serviciile primare sunt măsuri și acțiuni de proximitate și prevenție acordate comunității, în scopul identificării și limitării situațiilor de risc în care se poate afla la un momendat persoana, familia sau grupul.

Serviciile specializate sunt măsuri de suport și asistență care au ca scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacității persoanei sau ori familiei, aflate în situații specifice de vulnerabilitate sau de risc de excludere socială, și sunt acordate de personal calificat și specializat.

Obiectul de activitate

asigurarea aplicarii actelor normative privind activitatea de protectie si asistenta sociala;

elaborarea de programe de protectie si asistenta sociala si strategii de dezvoltare sociala, pe care le supune spre aprobare Consiliului Local al Municipiului Oradea.

implementarea programelor de protectie si asistenta sociala aprobate de Consiliul Local Oradea.

monitorizarea,evaluarea si controlul serviciilor sociale acordate

Servicii Sociale primare acordate de SPAS

Activitati de identificare a nevoilor sociale, individuale si de grup

Activitati de informare privind drepturile sociale si obligatiile beneficiarilor

Activitati de consiliere primara, sensibilizarea opiniei publice, actiuni de colaborare cu alte servicii

Masuri si actiuni in situatii de criza

Masuri de mentinere in familie si comunitate a persoanei aflate in dificultate

Servicii Sociale specializate acordate de SPAS

Suport si asistenta pentru familii si copii in dificultate

Suport si asistenta pentru persoanele cu disabilitate

Consiliere si mediere, directionare sociala

Ingrijire socio-medicala pentru persoanele fara adapost.

6. Directia de sanatate publica.

Directia de Sanatate Publica este o institutie publica cu personalitate juridica care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Municipiului Bucuresti in scopul realizarii politicilor si programelor nationale de sanatate publica, a activitatii de medicina preventiva si a inspectiei sanitare de stat, a monitorizarii starii de sanatate si a organizarii statisticii de sanatate, precum si a planificarii si derularii investitiilor finantate de la bugetul de stat pentru sectorul de sanatate.

Infiintata in data de 1 ianuarie 1999 pe baza Ordinului nr.954/8.12.1998 al Ministerului Sanatatii ca unitate descentralizata provenind din reorganizarea Directiei Sanitare si a Inspectoratului de Sanatate Publica, Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti reprezinta autoritatea de sanatate publica la nivel local care are in principal urmatoarele atributii:

• evalueaza starea de sanatate a populatiei din teritoriul arondat, identifica principalele probleme de sanatate publica si aloca prioritar resursele spre interventiile cu cel mai mare randament in ameliorarea starii de sanatate;

• evalueaza anual strategiile de control selectate prin prisma progresului realizat in ameliorarea starii de sanatate a populatiei organizeaza, controleaza si finanteaza programele nationale de sanatate ce se desfasoara in teritoriul arondat;

• exercita atributii specifice de inspectie sanitara de stat prin personalul imputernicit in conditiile legii;

• in colaborare cu Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti coordoneaza serviciul de ambulanta, organizeaza si coordoneaza asistenta medicala in caz de calamitati, catastrofe si situatii deosebite, organizeaza, conduc, coordoneaza si raspund de pregatirea retelei sanitare pentru aparare si asistenta medicala in caz de dezastre, epidemii si alte situatii deosebite;

• in colaborare cu autoritatile locale, institutiile de invatamant si organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale organizeaza activitati de promovare a sanatatii si de educatie pentru sanatate a populatiei

SCURT ISTORIC.

1831 – "Regulamentul pentru imbunatatirea si paza randuieli in Politia Bucurestilor practica.

1832 – Se infiinteaza " Eforia Spitalelor" – administrarea de catre stat a spitalelor.

1862 – Comitetul Sanitar din Moldova si din Muntenia formeaza i mpreuna o Directie Sanitara la Bucuresti.

1874 – Legea Sanitara – Serviciile Sanitare locale raman sub dependenta Min" – in parte Bucurestiul in 5 "plasi" sanitare puse sub conducerea cate unui medic cu atributii de ordin terapeutic si de politie sanitara, acestia fiind obligati sa inspecteze pietele cel putin o data pe saptamana, spitalele o data pe luna si farmaciile cel putin de doua ori pe an. Totodata aveau obligatia sa cerceteze diplomele, noilor doctori si ale farmacistilor si sa le dea autorizatia de libera isterului de Interne.

1893 – Legea Sanitara – se creeaza Inspectoratul Sanitar si dispune ca orasele si judetele sa aiba si sa subventioneze cate un spital.

1910 – Legea Sanitara – creeaza Directiunea Generala a Serviciului Sanitar din Ministerul de Interne, infiinteaza Inspectoratele Regionale Sanitare si Casa Sanatatii Publice Rurale.

1930 – Legea Sanitara si de Ocrotire – instituie Consiliul General al Sanatatii si Ocrotirii

1935 – Serviciul Sanitar la Capitalei trece sub dependenta directa a Ministerului Sanatatii

1938 – Directia Sanitara si de Ocrotire a Municipiului Bucuresti are 27 de circumscriptii teritoriale deservite de cate un medic, unul sau doi oficianti sanitari si una sau doua moase. Sectoarele organizatorice ale Directiei Sanitare si de Ocrotire erau: Serv. Igienei Scolare si al Bolilor Sociale, Serv. Politiei Sanitare. Serv. Igienei Industriale, Serv. Statisticii Sanitare, Serv. Dezinfectiei si Deparazitarii, Serv. Ocrotirii si Asistentei Sociale, un Laborator de Bacteorologie si unul de Chimie.

1945 – Organizarea asistentei medicale s-a realizat dupa modelul sovietic.

1952 – Ministerul Sanatatii isi desfasoara activitatea de prevenire si combatere a bolilor transmisibile la nivelul capitalei prin Directia Antiepidemica ( Sanepid ).

1973 – Inspectoratul Sanitar de Stat se transforma in Centru Sanitaro-Antiepidemic care face parte din structura Directiei Sanitare si care functioneaza ca atare pana in anul 1990.

1990 – 1999 – Titulatura de Centru Sanitar Antiepidemic devine Centru de Medicina Preventiva, Inspectorat de Politie Sanitara si Medicina Preventiva, Inspectorat de Sanatate Publica.

1999 – S-a infiintat Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti, prin fuzionarea Directiei Sanitare si a Inspectoratului de Sanatate Publica.

7. Serviciu de Stare Civila.

Acest serviciu are potrivit legii urmatoarele atributii:

-pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile de incuvintare a adoptiei intocmeste un nou act de nastere copilului, in care adoptatorii sunt trecuti ca fiind parintii sai firesti, vechiul actde nastere pastrandu-se, iar pe marginea lui se va face mentiunea despre intocmirea noului act.

-inscrie prin mentiune marginala orice modificare intervenita in starea civila a persoanei, intre care incheierea adoptiei, desfacerea, incetare sau anularea adoptiei.

Cap IV. Efectele fenomenului adoptiei.

1. Stabilirea raporturilor de filiatie si de rudenie civila.

1.1. Distinctia intre filiatie si rudenia civila.

Adoptia stabileste filiatia intre cel care adopta si copil , precum si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului (art. 50 alin 2.) In legatura cu acest text se ridica urmatoarele probleme :

a) acest text nu prevede expres ca descendentii adoptatului sunt in raporturi de filiatie cu adoptatorul ori de rudenie cu acesta . Avand un vedera ca filiatia are un sens restrans, desemnand raportul de descendenta intre un copil si fiecare dintre parintii sai, si un sens larg, desemnand un sir neintrerupt de nasteri care leaga leaga o persoana de un stramos al ei , un sir neintrerupt de persoane intre care faptul nasterii a stabilit legatura de la parinte la copil . In sens restrans filiatia este raportul de descendenta dintre un copil si fiscare din parintii lui. Dar , rudenia in linie directa este aceea dintre persoane care coboara unele din altele , fie in mod nemijlocit, in sensul ca persoana este copilul celeilalte, fie in mod mijlocit, indirect, in sensul ca persoanele respective nu sunt nascute una din alta, dar intre ele exista un sir neintrerupt de nasteri, un sir neintrerupt de persoane intre care s-a stabilit prin faptul nasterii legatura de la parinte la copil. Sunt rude in linie directa tetal, fiul, nepotul de fiu. Dca textul foloseste notiune de filiatie in sens restrans, atunci descendentii adoptatului sunt rude in linie directa cu adoptatorul.

b) textul nu prevede espres ca descendentii adoptatului devin ruda cu rudele adoptatului. Solutia se impune in sens afirmativ deoarece numai astfel rudenia creata prin adoptie este asimilata cu rudenia fireasca , iar un text care sa prevada, din acest punct de vedere contrariul nu exista. Prin urmare, descendentii adoptatului devin ruda cu rudele adoptatorului. Fata de ascendentii adoptatorului, descendentii lui, pe de o parte, si rudele adoptatorului, pe de alta parte.

1.2 Asimilarea filiatiei si rudeniei din adoptie cu filiatia si rudenia fireasca.

In principiu exista o astfel de asimilare dar in privinta unora din efectele juridice produse in cele doua situatii exista insa unele deosebiri, cum ar fi:

a) recunoasterea unui copil din afara casatoriei, dupa ce acesta a decedat, de catre tatal sau, se poate face numai daca acel copil a lasat descendenti firesti ( art 57, alin. 1 C. Fam.); recunoasterea nu poate avea loc daca acel copil are descendenti, prin adoptie;

b) sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a acorda intretinere copilului, cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti, nu si cei prin adoptie, au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie(art. 87 alin.1 C. Fam);

c) cel care a luat un copil spre crestere, fara a intocmi formele cerute pentru adoptie are obligatia sa-l intretina, cat timp este minor, insa numai daca parintii firesti, desi nu si cei adoptivi, au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie (art. 88 alin.1 C fam)

d) donatia nu se revoca in conditiile art 836 C.civ., daca ulterior acesteia, donatorul a adoptat un copil, deoarece aceasta categorie de copii nu se include in enumerarea limitata a textului mentionat(copil din casatorie, cel din afara casatoriei, fie chiar postum).

1.3 Relatiile dintre adoptat si perintii sai firesti si rudele acestora.

In momentul stabiliri filiatiei din adoptie, adica la data cand hotararea judecatoreasca de incuvintare a adoptiei devine irevocabila, filiatia dintre copilul adoptat si parintii sai firesti inceteaza ( art. 50 alin. 3 din Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei ).

In legatura cu acest text se inpum urmatoarele precizari:

a) data producerii ori stabilirii filiatiei prin adoptie este data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuvintare a adoptiei, adica aceeasi cand se stabileste filiatia prin adoptie, deci cele doua date se suprspun, inceteaza o filiatie si incepe alta, adica cea prin adoptie;

b) descendentii adoptatului nu se mai afla in raporturi de rudenie fireasca cu perintii firsti ai adoptatului, pe aceeasi data cu incetarea incetarea filiatiei firesti a adoptatului.Solutia prevede ca se intocmeste un nou act de nastere adoptatului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parinti sai firesti, desigur cu consecintele care rezulta din aceasta. Pe de alta parte , potrivit principiului simetriei , dscendentii adoptatului devin rude in linie directa cu adoptatorul si inceteaza rudenia fireasca in linie directa cu perintele firesc, fata de care inceteaza filiatia adoptatului;

c) descendentii adoptatului inceteaza de a mai fi ruda cu rudele parintelui sau firesc, devenind ruda cu rudele parintelui adoptiv.

In consecinta drepturile si indatoriile izvorate din filiatia intre cel adoptat ( si descendentii sai) si parintii firesti si rudele acestora inceteaza. Se mentine insa impedimentul la casatorie rezultand din rudenie. Serviciile de stare civila au obligatia de a urmarii respectarea impedimentului la casatorie.

Prin urmare, legaturile de rudenie fireasca inceteaza intre adoptat si descendentii sai, pe de o paret, si parintii sai firesti si rudele acestora, pe de alta parte.

2.Trecerea drepturilor si indatoririlor parintesti de la parintii firesti

asupra parintilor adoptivi.

Ca urmare a incheierii adoptiei , toate drepturile si indatoriile parintesti, atat cele privitoare la persoana copilului, cat si cele privitoare la bunurile acestuia, trec asupra adoptatorului. Solutia rezulta, conform dispozitiilor legale, ca l-a desfacerea adoptiei parintii firesti redobandesc drepturile si indatoriile parintesti, daca nu se decide o alta masura de protectie a copilului. Acest efect al adoptiei rezulta si din art. 97 alin 1. Codul Familiei, potrivit carora ambii perinti au aceleasi drepturi si obligatii fata de copii lor minori, indiferent daca acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Ca regula asadar, urmare a adoptiei , exercitarea ocrotirii parintesti de catre adoptator exclude exercitarea ei de catre parintii firesti. Singurra exceptie este aceea care se refera la situatia in care adoptatorul este sotul parintelui firesc al copilului adoptat. In cazul adoptiei de catre un sot a copilului celuilalt sot, drepturile parintesti apartin in comun parintelui firesc si celui care adopta.In aceasta ipoteza rudenia fireasca se mentine intre adoptat si parintele firesc si rudele acestuia.

In cazul in care adoptatorul nu-si exercita, potrivit legii, drepturile si obligatiile ce-i revin, punand astfel in pericol sanatatea sau dzvoltarea fizica a copilului adoptat, ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului minor nu se fac in spirit de devotament fata de Romania, potrivit art. 109 din Codul familiei, parintii adoptatori sau numai unul dintre ei pot fi decazuti din drepturile parintesti, intocmai ca si parintii firesti. Daca numai unul dintre parinti adoptatori este decazut din drepturile parintesti celalalt exercita singur drepturile si indatoririle parintesti.

Decaderea adoptatorilor din drepturile parintesti nu echivaleaza si nici nu duce automat la desfacerea adoptiei, deoarece aceasta sanctiune, in conditiile art. 112 din codul familiei, poate fi ridicata de instanta de judecata.

Daca sanctiunea decaderii din drepturile parintesti a fost luata fata de ambii adoptatori, instanta de judecata ce pronunta decaderea poate, fie sa redea parintilor firesti exercitiul drepturilor parintesti, fie sa ia o alta masura de protectie a copilului.

In cazul in care adoptatorii divorteaza, ocrotirea parinteasca se va reglementa conform art. 42-44 Codul familiei, deoarece copilul adoptat este asimilat celui din casatorie, bucurandu-se de aceeasi protectie si ocrotire.

3. Numele adoptatului.

Adoptatul dobanddeste prin adoptie numele de familie al celui care l-a adoptat.Daca adoptia se face de catre sotii care nu au un nume de familie comun, acestia sunt obligati sa declare instantei de judecatoresti numele pe acre adoptatul urmeaza sa-l poarte, respectiv numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

Daca adoptatorii soti au un nume comun, adoptatul va daobandi prin adoptie numele comun al acestora.

Daca exista neintelegeri intre sotii adoptatori cu privire la numele adoptatului, instanta judecatoreasca va hotari odata cu incuvintarea adoptiei ce nume va purta adoptatul. Astfel, adoptatul nu va putea sa pastreze vechiul sau nume, adaugat la cel dobandit prin adoptie.

In ipoteza in care, dupa incuvintarea adoptiei, adoptatul sau adoptatorii isi schimba administrativ numele, situatia numelui adoptatului este asemanatoare cu cea a copilului din casatorie.

Daca un sot are numele de familie comun cu cellalt sot, este adoptat, el ca ramane in continuare cu numele adoptatorului, iar daca celalalt sot consimte, sotul adoptat poate dobandi numele adoptatorului sau. Daca sotul adoptat a ramas cu numele comun, dobandit prin casatorie, la desfacerea casatoriei, el nu va mai reveni la numele avut la data incheierii casatoriei, ci va lua numele adoptatorului, deoarece trebuie sa dispara toate urmele filiatiei firesti.

4. Domiciliul si locuinta adoptatului.

Dispozitiile legale privitoare la adoptie nu reglementeaza expres problema domiciliului si a locuintei adptatului, astef se vor aplica normele dreptului comun prevazute de atr.100 si 102 Codul familiei. Ca urmare, adoptatul are domiciliul la adoptatori.

Daca adoptatul este major, domiciliul sau va fi acela unde, prin vointa sa, in conditiile legii si-a stabilit locuinta statornica sau principala. Daca adoptatul este minor, el va avea domiciliul la parintii adoptivi, sau la acela dintre ei la care locuieste, conform art.100 si 102 Codul familiei.

Daca adoptatorii au domicilii separate si nu se inteleg la care din ei va avea domiciliul copilului adoptat , va decide instanta judecatoreasca, tinand seama de interesele minorului, prin ascultarea acestuia dac a implinit varsta de 10 ani, precum si concluziile autoritatii tutelare, in conditiile prevazute de art 100 Codul familiei.

In ipoteza in care unul dintre parintii adoptatori estedecedat, decazut din drepturile parintesti ori interzis, domiciliul adoptatului minor va fi la celalalt adoptator, care il reprezinta sau il ocroteste exercitand derpturile si indatoririle parintesti.

Daca adoptatul este incredintat sau dat in plasament familial unei persoane sau familii, domiciliul sau va fi la aceste persoane pe toata durata incredintariii.

Adoptatul minor care a implinit varsta de 14 ani poate avea, conform art.102 Codul familiei, cu incuvintarea autoritatii tutelare, locuinta separata de cea a doptatorilor, daca aceasta este ceruta de interesele majore ale copiluli adoptat.

5. Obligatia legala de intretinere.

Potrivit art. 86 si 89 Codul familiei, exista obligatia legala de intretinere intre anumite categorii de rude, indiferent daca rudenia este fireasca sau civila. Rezulta asadar, ca prin adoptie se naste o obligatie legala de intretinere intre adoptat si adoptator asemenea obligatiei legale de intretinere dintre parintele firsc si copilul sau.

6.Cetatenia adoptatului.

In conformitate cu art. 6 din Legea nr. 21/1991 privind cetatenia romana, minorul strain sau fara cetatenie, adoptat de un cetatean roman sau de doi soti, cetateni romani, dobandeste cetatenie romana. Daca doar unul dintre sotii adoptatori este cetatean roman, cetatenia adoptatului se decide de adoptatori de comun acord, iar in cazul in care nu se inteleg, decizia va fi luata de instanta judecatoreasca ce va decide adoptia.

Minorul cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romana daca adoptatul este considerat, potrivit legii straine, ca a dobandit cetatenia straina (art 29 alin 1 din legea mentionata).

Schimbarea cetateniei adoptatului, produce aceleasi efecte asupra cetateniei adoptatului ca si schimbarea cetateniei parintilor firesti.

Vocatia succesorala.

Legea confera vocatie succesorala legala unor categorii de rude, fara a deosebi daca rudnia este fireasca sau civila. Deoarece prin incheierea adoptiei cu efecte depline inceteaza rudenia fireasca , vocatia succesorala dintre copilul adoptat si parintii sai firesti si rudele lor inceteaza.

Cap V. Desfintarea si desfacerea adoptiei.

A. Desfintarea adoptiei.

In codul familiei nu exista o reglementare speciala cu privire la nulitatea adoptiei, ci era reglementata doar desfacerea acesteia, chiar si pentru lipsa consimtamantului parintilor firesti: care in dreptul comun sanctioneaza actul juridic cu desfintarea consimtamantului fiind o conditie de fond pentru existenta oricarui act juridic, potrivit art. 948 Codul civil. Cu toate acestea, s-a admis ca adoptia, ca act juridic, este supus desfintarii in conditiile dreptului comun, in masura in care Codul familiei nu continea dispozitiei derogatorii

Prevederile art 56 alin. 1 din Legea 273/2004, dispun ca adoptia este supusa nulitatii , fara a arata cazurile de nulitate sau procedura de urmat, inclusiv instanta competenta, trimite la dispozitiile dreptului comun, atat in privinta normelor de drept material cat si a celor de drept procesual.

Competenta de a judeca cererile privind nulitatea adoptiei revine tribunalului in prima instanta, conform art. 2 lit. h din Codul de procedura civila.

Cauzele care determina nulitatea adoptiei trebuie sa fie anterioare sau, cel mult contemporane cu hotararea judecatoreasca de incuvintare a adoptiei, asa cum sunt cauzele de nulitate si in dreptul comun.

Ca si in dreptul comun, nulitatea adoptiei poate fi absoluta sau relativa , dupa cum interesul ocrotit prin norma juridica incalcata , cu ocazia incheierii sau incuvintarii ei are caracter obstesc, general sau dimpotriva, personal, individual.

1. Nuliatea adoptiei.

La fel ca si in dreptul comun, nulitatea adoptiei poate fi invocata de orice persoana interesata. Sunt considerate persoane intereasate oricare din persoanele participante la actul juridic al adoptiei, autoritatea tutelara, alte servicii publice cu atributiiprivind ocrotirea minorilor precum si procurorul, in temeiul art. 45Cod de procedura civila.

Totodata instanta de judecata competenta poate invoca din oficiu nulitatea absoluta a adoptiei.

In practica judiciara s-a decis ca in cazul in care adoptatoarea a decedat, iar adoptia a fost incuvintata cu toate efectele unei filiatii firesti, reclamantii- rude ale adoptatoarei decedate- au interesul legitim iar, prin urmare si legitimare procesuala activa, de a solicita prin justitie constatarea nulitatii adoptiei, intrucat prin efectul unei astfel de adoptii, adoptatul a devenit ruda cu reclamantii. Solutia se impune si in ipoteza in care reclamantii , din indiferent ce motiv nu ar mosteni-o pe adoptatoare.

Actiune in constatarea nulitatii absolute a adoptiei este imprescriptibila.

In principiu, nulitatea absoluta a adoptiei nu poate fi acoperita, cu toate ca, la fel ca si in cazul casatoriei, ori de cate ori cerinta legala incalcata a fost indeplinita, pana la pronuntarea hotararii de constatare a nulitatii, adoptia se va mentine, mai cu seama daca este in interesul copilului adoptat.

2. Nulitatea relativa a adoptiei.

Nulitatea relativa a adoptiei poate fi invocata numai de catre persoanele ocrotite prin norma legala incalcata la incheierea sau incuvintarea adoptiei. Exista in acest caz o exceptie fata de dreptul comun, in sensul ca nulitatea relativa poate fi invocata , in cazul adoptiei, nu numai de persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau de cele a caror consimtamant a fost viciat, ci si de cele al caror consimtamant a lipsit.

Cazuile de nulitate relativa sunt vicii de consimtamant ( eroarea asupra identitatii fizice a adoptatului sau adoptatorului, sau asupra naturii juridice a actului incheiat , care pot afecta consimtamantul persoanelor care, potrivit legii, trebuie sa exprime un asemenea consimtamant la adoptie).

Ca o particularitate, in cazul adoptiei, spre deosebire de dreptul comun, uneori lipsa consimtamantului este sanctionata cu nulitatea relativa, nu cu nulitate absoluta.

Actiunea in anularea adoptiei se prescrie potrivit dreptului comun in materie, in termen de trei ani. Justificat de consecintele pe care le au asupra copilului, desfintarea adoptiei in literatura de specialitate, s- a facut propunerea ca, de lege ferenda, termenul prescriptie sa fie mai scurt.

Nulitatea relativa a actului juridic al adoptiei poate fi acoperita prin confirmarea expresa a actului sau prin abtinerea persoanei de a invoca nulitatea.

B. Desfacerea adoptiei.

1. Notiune. Desfacerea adoptiei reprezinta o sanctiune care face sa inceteze pentru viitor adoptia, intrucat mentinerea ei nu mai corespunde intereselor adoptatului. Desfacerea adoptiei are ca efect incetarea acesteia pentru viitor.

Cauxele sau motivele determinate in desfacerea adoptiei apar asadar, spre deosebire de cele care duc la desfintarea ei, dupa incheierea valabila a acestui act juridic.

Legea 273/2004 in art 7 alin. 3, lit a, prevede ca adoptia poate fi desfacuta daca este in interesul superior al copilului, fara insa a arata cauzele care justifica desfacerea ei.

2. Cauzele desfacerii adoptiei.

In interpretarea art.7 alin 3. din Legea 273/2004, literatura de specialitate si practica judiciara au determinat imprejurarile care pot conduce la desfacerea adoptiei, imprejurari care insa trebuie apreciate de la caz la caz astfel:

dezinteresul adoptatorului pentru cresterea si educarea minorului;

varsta inaintata si sanatatea subreda a adoptatorului, care fac imposibila realizarea climatului afectiv necesar si atingerea scopului adoptiei;

incercarea adoptatorului de a avea relatii sexuale cu adoptata minora;

neasigurarea de catre adoptator a conditiilor materiale necesare cresterii si educarii adoptatului ;

Dimpotriva nu s-a admis desfacerea adoptiei daca cererea a avut la baza dorinta adoptatului de a reveni la numele parintilor firesti sau de a primii pensie de urmas dupa tatal firesc, decedat sau daca a fost motivata de intentia adoptatului de a fi exonerat de intretinere pe care o datoreaza adoptatorilor.

Nici despartirea in fapt sau chiar divortul parintilor adoptatori nu a fost considerata o cauza care sa duca prin ea la desfacerea adoptiei.

Interesul adoptatului reprezinta o conditie pentru desfacerea adoptiei, numai daca adoptatul este minor, deoarece toate prevederile legale se refera la ’’interesul superior al copilului’’. Aceasta inseamna ca adoptatul major poate cere desfacerea adoptiei daca justifica un interes legislativ in sensul dreptului comun, intere care nu contravine insa interesului adoptatorului.

De asemenea adoptatul major si adoptatorul pot, de comun acord , sa ceara desfacerea adoptiei, avand in vedere principiul simetriei, in sensul ca, tot prin consimtamantul partilor poate fi si desfacut actul juridic incheiat de acestea (art. 969 alin 2 Cod civil).

3. Procedura desfaceri adoptiei.

Actiunea pentru desfacerea adoptiei poate fi intentata, de urmatoarele categorii de persoane:

copilul care a implinit varsta de 10 ani

comisia pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia, daca adoptatul este minor

Ministerul public , in conditiile art. 45 Cod procedura civila, cu noul continut dat de Ordonanta de urgenta nr. 138/2000, pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, de persoanele puse sub interdictie sau disparute.

Sub acest aspect, actuala reglementare este lacunara, deoarece potrivit dispozitiilor art. 81. Codul familiei, text abrogat, puteau cere desfacerea adoptiei adoptatul, parintii firesti ai acestuia, autoritatea tutelara si orice organe ale administratiei de stat daca desfacerea ear in interesul minorului.

In doctrina s-a propus de lege ferenda recunoasterea legitimarii procesuale a adoptatorului. De asemenea nici parintilor firesti nu le este recunoscut dreptul de a cere desfacerea adoptiei.

Cererea de desfacere a adoptiei este de competenta tribunalului de la domiciliul copilului, in prima instanta, potrivit art. 2 pct 1. lit. h, Cod procedura civila si art. 22 alin 5 din Ordonanta de urgenta nr. 138/2000.

L justificarea cererii vor fi citati si parintii firesti ai adoptatului minor, care, urmare a admiterii cererii, vor redobandii drepturile si indatoriile parintesti, precum si Comisia pentru protectia copilului .

Aceeasi Ordonanta nu mai dispune ca la judecarea cererii de desfacere a adoptiei sa participe procurorul, insa participarea acestuia este admisa in baza art. 45 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta nr.138/2000.

Hotararea judecatoreasca este supusa numai recursului.