Adopția Formă A Ocrotirii Alternative A Copilului
ADOPȚIA
FORMĂ A OCROTIRII ALTERNATIVE A COPILULUI.
CUPRINS
Introducere 4
CAPITOLUL 1
ADOPȚIA – CONSIDERAȚII GENERALE
1.1. Scurt istoric al adopției copiilor în România 7
1.2. Noțiunea de adopție 8
1.3. Noul cadru normativ și instituțional al adopției 9
1.4. Particularității ale procesului de adopție 14
1.5. Procedura adopției 21
CAPITOLUL 2
PROTECȚIA SOCIALĂ A COPIILOR ADOPTABILI
2.1. Rolul și responsabilitățile autorităților publice
implicate în procesul de adopție 28
2.2.Motivația principală de a adopta 33
2.3. Tipuri de adopții 33
2.4. Rolul asistentului social implicat în procesul de adopție 34
CAPITOLUL 3
ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1. Aria cercetării 38
3.2. Metodologia cercetării 38
CAPITOLUL 4
STUDII DE CAZ
Studiu de caz nr. 1 41 Studiu de caz nr. 2 50
Studiu de caz nr. 3 59
CONCLUZII 69
BIBLIOGRAFIE 71
ANEXE 72
INTRODUCERE
Prin lucrarea de față, am încercat să dezbat unele aspecte privind subiectul adopției care reprezintă unul dintre cele mai actuale și mai controversate fenomene ale vieții sociale contemporane. Adopția poate fi un mijloc pentru soluționarea problemelor familiale ale copilului, după cum poate fi o sursă de probleme familiale, dacă drepturile celor implicați în adopție și mai ales, drepturile fundamentale și interesul copilului nu sunt respectate. Adopția a devenit un fenomen internațional care a captat nu numai atenția parlamentelor naționale dar și pe cea a organismelor internaționale. Uneori, din păcate, scopul adopției internaționale este din nefericire, adeseori asociat cu interese meschine, astfel că terminologia juridică a adopției este deseori dublată de o terminologie cu, conotații negative precum: vânzare de copii, cerere și ofertă, țări exportatoare, țări importatoare, intermediari care facilitează adopția internațională a copilului. Afirmația potrivit căreia ,,adopția internațională este un mijloc de protecție a copilului lipsit de mediul familial în țara sa de origine” riscă să se traducă prin ideea că adopția internațională este un mijloc pentru familiile din țările dezvoltate de a adopta copii din țările cu dificultăți economice. Numărul familiilor care doresc să adopte un copil a ajuns în România dublu față de cel al minorilor ce pot fi adoptați, asta deoarece în țara noastră încât se merge după principiul de "a-i găsi copilului o familie, nu familiei un copil". Chiar și instituțiile statului și organizațiile nonguvernamentale ce activează în domeniul adopțiilor recunosc faptul ca situația în România este dominată de un paradox inexplicabil, în condițiile în care reglementările de adopție în România nu satisfac nevoile celor care ar trebui să beneficieze de pe urma lor.
Statul se face obligat să-i găsească o familie copilului și nu viceversa, motiv pentru care autoritățile încearcă în primele etape reintegrarea copilului în familia naturală, care l-a abandonat, iar apoi la celelalte rude identificate până la gradul al patrulea. Numai în condițiile în care familia biologică nu dorește să crească acel copil, el poate fi dat spre adopție. Faptul că familia are prioritate pentru a avea grijă de un copil odată abandonat este o chestiune delicată. Întrucât multe dintre cazurile de abandon provin din medii în care violența în familie, sărăcia și profilul moral al custodelui lasă de dorit, nu este de mirare ca reglementările privind adopția din anul 2005 au fost catalogate drept improprii celui mai bun interes al copilului. Nici situația părinților dornici de adopție nu era mai bună. Familiile trebuiau să urmeze o procedură care cerea timp, nervi și adeseori, nu ajuta să își atingă obiectivul. Deși teoretic procesul durează un an, practic toata birocrația aderentă amâna adopția pe timp nelimitat. Acest lucru era atât în dezavantajul copiilor, care rămâneau în acest timp în grija statului, cât și cuplurilor, care nu își împlineau visul de a avea copii. Așa s-a ajuns la o statistica cutremurătoare: 2.000 de familii înscrise pentru adopție, fata de 1.000-1.200 de copii dați în adopție.
Anul 2011 a adus după el o serie de modificări în ceea ce privește legea adopției din România. Toate acestea urmăresc schimbarea condițiilor în care un copil poate sau nu poate să devină unul adoptabil, dar și durata îndelungată în care familia așteaptă să înfieze. Noua Lege nr. 233/2011 operează 70 de modificări în legea privind regimul juridic al adopțiilor, din care de interes major. În legea adopției se dorește, în primul rând, schimbarea consimțământului părinților biologici legat de adopție, astfel încât copiii să poată fi adoptați pentru că ei sunt într-o situație disperată și nu pentru că părinții lor nu vor pur și simplu acest lucru.
Actualitatea temei
Problematica copiilor abandonați și aflați în situația de a fi adoptați, reprezintă o categorie a populației aflată într-o poziție evident dezavantajată față de alte categorii sociale – este o temă de actualitate în România pentru profesioniștii ce activează în domeniul științelor sociale care poate fi diminuată numai prin efortul comun al actorilor sociali interesați de soluționarea acestei probleme din perspectiva multiaxială-socială, psihologică, juridică, educațională, pedagogică, familial. Gradul de civilizare al societății în mare măsură este determinat de atitudinea celorlalte persoane față de copiii cu probleme sociale deosebite. Crearea unor condiții pentru adaptarea și integrarea lor socială constituie un obiectiv principal al oricărui stat și al comunității în general.
Un argument important care demonstrează actualitatea acestei teme, se bazează pe faptul că problema copiilor aflați în situație de adopție, este una dintre cele mai acute nu numai în domeniul protecției copilului și al familiei dar și în viața socială a comunității în general.
Obiectivele lucrării – Această cercetare vizează următoarele obiective:
Determinarea particularităților specifice situațiilor de risc social în cazul copiilor adoptabili, a integrării lor sociale și a capacității acestora de a depăși situațiile dificile în care se află în contextul protecției sociale în România;
Studierea problemei legată de protecția socială a copiilor cu risc crescut de adopție din punct de vedere legislativ în dorința de a ne alinia cerințelor unei Europe unite..
Cuprinsul lucrării
Lucrarea este structurată pe un număr de patru capitole principale.
Astfel: Capitolul I – este parte a lucrării mele în care am dezvoltat mai pe larg noțiunea de „adopție”, începând cu partea de „Scurt istoric în adopția copiilor în România” cu ceea ce presupune acesta din punct de vedere legislativ și protecției copilului.
Capitolul II – în acest capitol am încercat să evidențiez care este „Protecția socială a copiilor adoptabili” și subliniez care sunt din punct de vedere social, principiile și condițiile de fond ale adopției cu efectele sale juridice.
Capitolul III – Integrarea copilului în familie, socializarea copilului în familie și importanța acestui proces pentru integrarea viitoare a copilului din punct de vedere social sunt punctele pe care le-am adus în atenția dvs. pe cuprinsul acestui capitol.
Capitolul IV – se constituie în ultimul capitol al lucrării mele și include partea de cercetare practic-aplicativă prezentând aria și metodologia cercetării, analiza și interpretarea datelor obținute cât și concluziile generale ce se desprind cu privire la problematica vizată, anexele și referințele bibliografice care le-am utilizat în această lucrare.
Pentru aceasta mi-am stabilit următoarele ipoteze :
1. Dacă familiile aflate în situații dificile din punct de vedere social ar beneficia de sprijin profesional adecvat din partea tuturor factorilor de decizie (asistenți sociali, psihologi), atunci poate copiii lor nu ar mai fi în situația de a fi abandonați și pe urmă adoptați, și ar rămâne în familia biologică ;
2. Dacă copiii aflați în dificultate din cauza problemelor sociale, au fost respinși de familiile lor, atunci există un risc crescut de abandon al acestora în instituțiile de specialitate și nimic nu garantează că aceștia vor fi adoptați în perioada imediat următoare.
Având în vedere cele enunțate anterior consider că această temă v-a aduce o contribuție importantă a problematicii sociale complexe ce vizează copiii aflați în situații de adopție și familiile lor pe de o parte și asupra modalităților de soluționare a acestor probleme în practica asistențială, pe de altă parte.
CAPITOLUL 1
ADOPȚIA – CONSIDERAȚII GENERALE
Scurt istoric al adopției copiilor în România
După al doilea război mondial, mai precis în perioada regimului comunist, protecția copiilor aflați în dificultate (copii abandonați, copii orfani, copii cu dizabilități) se realiza doar de către instituțiile de stat. Aproape întotdeauna, practica adopției a fost în mare măsură asociată cu evenimente sociale sau individuale critice, în care adopția copiilor a fost mai degrabă impusă. În aceste situații adopția a fost rezultatul unui comportament izvorât din compasiune.
Adopția internațională a copiilor români în perioada comunistă doar într-un număr limitat de cazuri pentru care era necesar un acord prezidențial. În perioada imediat următoare căderii regimului comunist au apărut un număr mai mare de persoane și familii dornice să adopte, dar majoritatea era formată din cetățeni străini, ceea ce a determinat un adevărat exod al copiilor români spre Statele Unite, Canada, Anglia, Franța etc..
În perioada 1992 – 2001 s-au creat o serie de structuri instituționale și s-au luat o serie de măsuri care aveau menirea. pe de o parte, de a încuraja adopțiile naționale sau găsirea de soluții interne pentru copiii aflați în dificultate, iar pe de alta, de a asigura o mai bună monitorizare a copiilor adoptați internațional. Tot în această perioadă s-a înființat Comitetul Român pentru Adopții. Numai copii aflați în evidența acestui comitet și pentru care, într-o perioadă de 6 luni nu se găseau adoptatori în țară urmau a fi disponibil pentru adopția internațională. Copiii adoptați internațional urmau să fie monitorizați de Comitetul Român pentru Adopții cu sprijinul autorităților sau organizațiilor acreditate ale statului primitor, pentru ca minorul să beneficieze de garanțiile și normele echivalente existente în cazul adopțiilor naționale. În această perioadă s-a dezvoltat foarte mult partea legislativă ce ajută la abordarea problematicii adopției prin aceea că au fost create instituții specializate și promulgate normative legale care să vină în sprijinul minorilor adoptați.
În anul 2000 s-au înregistrat 3035 de adopții internaționale și numai 1921 de adopții naționale astfel că instituțiile implicate au introdus un moratoriu prin care se interzic adopțiile internaționale, moratoriu prelungit succesiv până în 2004.
Anul 2004 a fost anul în care autoritățile române au elaborat o nouă lege privind regimul juridic ala adopției (Legea nr.273/2004) în colaborare cu experți internaționali. Procesul de formare și de afirmare socială a individului este caracterizat prin raportarea personalității sale la societate, la sistemul normativ și valoric al acesteia. Pentru a aplica normele sociale, a fost nevoie, în decursul timpului de realizarea unui instrument necesar reglementării raporturilor dintre individ și societate. Norma juridică apare ca instrumentul de aplicare precisă, sub forma legilor, a tuturor dezideratelor umane: ordine, dreptate, securitate.
Abandonarea copilului reprezintă un act cu consecințe greu de evaluat în ceea ce privește viitorul, creșterea și dezvoltarea normală a acestuia. Ruptura de familia naturală reprezintă un șoc chiar dacă el nu este resimțit direct de către copil, pentru că întrerupe un proces natural, firesc, consacrat istoric care asigură cu predictibilitate ridicată perspectiva unei dezvoltări fizice, psihice și sociale normale.
Noțiunea de adopție:
Adopția poate fi definită ca operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului. Nucleul acestor legături de rudenie este dat de legăturile de filiație care se nasc, prin adopție, între copilul adoptat și adoptator sau, după caz soții adoptatori. În virtutea acestor raporturi de filiație, drepturile și îndatoririle părintești revin părinților adoptatori. Prin operațiunea juridică a adopției, legătura de filiație, nu se întemeiază pe faptul biologic al nașterii și al concepțiunii copilului de către mamă și, respectiv, tatăl său, ci își are fundamentul în voința celor, care potrivit legii, consimt să creeze o legătură de filiație civilă. În cadrul sistemelor de drept care reglementează adopția se pot identifica trei tipuri de soluții legislative, în ceea ce privește felurile adopției, în raport cu efectele pe care le produce, de exemplu:
există legislații care reglementează numai o adopție cu efecte restrânse, ceea ce înseamnă că, alături de legăturile de rudenie create prin adopție, se mențin și legăturile de rudenie cu mama firească (biologică). Prin adopție se stabilesc legături de rudenie numai intre adoptat și adoptator sau soții adoptatori;
există legislații care reglementează numai o adopție cu efecte depline, ceea ce înseamnă că, prin crearea legăturilor de rudenie civile, încetează raporturile de rudenie ale copilului cu familia firească. Prin adopție se creează legături de rudenie între adoptat și descendenții acestuia, pe de o parte, și adoptator și rudele acestuia pe de altă parte. Este soluția oferită în prezent și de legislația română;
există legislații care reglementează ambele feluri de adopție, atât cea cu efecte restrânse, cât și cea cu efecte depline.
Noul cadru normativ și instituțional al adopției – acesta s-a format urmărind următorii pași:
A.. Aprobarea și publicarea pachetului legislativ în domeniul protecției copilului:
în iunie 2004, este aprobat și publicat, în Monitorul Oficial al României, pachetul legislativ în domeniul protecției copilului, în concordanță cu tratatele și convențiile internaționale la care România este parte;
actele normative care alcătuiesc pachetul legislativ sunt:
– Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului,
– Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției,
– Legea nr. 274/2004 privind înființarea și organizarea Oficiului Român pentru Adopții,
– Legea nr. 275/2004 (pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2001 privind înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție) – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului;
– Legea nr. 233/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției a fost publicata in Monitorul Oficial, nr. 860, din 7 decembrie 2011.
B. Intrarea în vigoare a pachetului legislativ în domeniul protecției copilului:
a). pachetul legislativ a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, (cu excepția unor prevederi care au intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial);
b). publicarea în Monitorul Oficial cu 6 luni înainte de intrarea în vigoare nu este aleatorie, ci a avut drept scop:
– mediatizarea cadrului normativ, asimilarea literei și spiritului legii de către toți actorii implicați în domeniu crearea infrastructurii necesare aplicării și implementării legislației;
– aprobarea bugetelor pentru instituțiile a căror înființare o prevede pachetul legislativ.
C. Înființarea Oficiului Român pentru Adopții:
Legea nr. 274/2004 prevede înființarea și organizarea Oficiului Român pentru Adopții:
– organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului;
– instituție publică, care coordonează și supraveghează activitățile de adopție și realizează cooperarea internațională în domeniul adopției
– autoritate centrală română însărcinată să ducă la îndeplinire obligațiile prevăzute în Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga, la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, precum și obligațiile asumate de statul român în materia adopției prin convențiile și tratatele internaționale la care România este parte;
– autoritate centrală română cu rol de a pune în aplicare, de a urmări și de a asigura aplicarea unitară a legislației în domeniul adopției.
D. Recrutarea personalului:
Alegerea echipei s-a realizat de către Secretarul de Stat, care a avut în vedere următoarele:
– evaluarea punctuală, calitativă și cantitativă, a resurselor umane, din perspectiva experienței profesionale și a potențialului membrilor echipei, în scopul obținerii solidarității în acțiune;
– stabilirea unor relații ierarhice bazate pe criteriul competenței și profesionalismului, întemeiate pe încredere și sprijin reciproc;
– definirea clară a atribuțiilor, sarcinilor și lucrărilor de realizat, urmărind să creeze și să se mențină starea de spirit de cooperare între toți angajații, pentru ca fiecare dintre aceștia să obțină în activitatea sa cele mai bune rezultate;
– concentrarea eforturilor pentru a crea cadrul care să permită angajaților să colaboreze eficient, să-și utilizeze propria experiență, să învețe unii de la ceilalți și de la partenerii din acest domeniu cu care vin în contact.
E. Caracteristicile managementului:
– dezvoltarea unei atitudini de conducere care integrează inovația, insuflă și întărește spiritul de responsabilitate în intregul colectiv, stimulează cooperarea, în scopul eficientizării activității;
– conceperea și organizarea structurală a instituției sub forma unei echipe în care toți membrii se simt solidari pentru rezultatele obținute;
– aplicarea principiului potrivit căruia comunicarea transformă o colectivitate de indivizi într-o echipă puternică, cu membrii care se sprijină reciproc;
– dezvoltarea comunicării cu scopul de a facilita transmiterea informațiilor între membrii echipei, în vederea creșterii performanțelor din activitate;
– adoptarea unui stil de conducere participativ, conducătorul aflându-se mereu în mijlocul personalului, expunându-le problemele și analizând soluțiile propuse de acesta;
– acordarea unei atenții speciale factorului uman și dezvoltarea unui stil de gestiune și motivare a resurselor umane care să contribuie la îndeplinirea eficientă a obiectivelor specifice activității;
F. Funcțiile Oficiului Român pentru Adopții:
– de autoritate de stat, prin care se asigură aplicarea reglementărilor în materia adopției și coordonarea activității desfășurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest domeniu;
– de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul adopției;
– de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea armonizării legislației interne în materia adopției ,cu normele și principiile prevăzute de tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și în vederea aplicării efective a acestora;
– de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public și privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosință, după caz.
G. Atribuțiile Oficiului Român pentru Adopții:
– recomandă direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului familii ori persoane care doresc să adopte;
– urmărește evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și adoptator sau familia adoptatoare;
transmite instanțelor judecătorești competente cererile familiilor sau ale persoanelor care doresc să adopte copii aflați în evidența sa și participă în cauzele care au drept obiect soluționarea cererilor privind încuviințarea adopției, în cazul adopției internaționale;
– stabilește măsurile necesare pentru evitarea încuviințării unor adopții supuse eșecului, a obținerii oricăror foloase materiale necuvenite și a oricăror tendințe de trafic de copii;
eliberează certificate care atestă că adopția a fost încuviințată conform normelor impuse de Convenția de la Haga;
– ține evidența centralizată a tuturor adopțiilor încuviințate.
H. Acțiuni întreprinse de Oficiul Român pentru Adopții:
Elaborarea Planului de acțiune pentru implementarea legislației, primare și secundare, în domeniul adopției;
– Înființarea Grupului de lucru pentru auditul dosarelor preluate de la fostul Comitet Român pentru Adopții, grup format din reprezentanți ai Oficiului Român pentru Adopții, Secretariatului General al Guvernului, Cancelariei Primului Ministru (prin structurile sale specializate de control), Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Justiției;
– Elaborarea unui chestionar privind situația existentă în fiecare județ, nevoile de servicii furnizate copiilor care vor fi adoptați și familiilor adoptatoare, necesarul de personal și nevoile de formare a acestuia;
– Demararea elaborării Registrului Național pentru Adopții în format electronic, în vederea întocmirii și organizării la nivel național a evidenței în materia adopției, care să asigure securitatea datelor înregistrate, precum și dezvoltarea unei baze de date informatizată, care să permită folosirea facilă si eficientă a informațiilor despre copiii si familiile implicate în procedura adopției, cu respectarea confidențialității acestor informații.
– Finalizarea elaborării Registrului Național pentru Adopții în format electronic, în vederea întocmirii și organizării la nivel național a evidenței în materia adopției. Sistemul informatizat asigura securitatea și confidențialitatea datelor înregistrate, conform standardelor în vigoare existente la nivelul Uniunii Europene.
– Finalizarea activității grupului de lucru interministerial pentru efectuarea auditului cazuisticii (cereri de adopție internațională) preluate de Oficiul Român pentru Adopții (de la fostul Comitet Român pentru Adopții).
– Constituirea Grupului de lucru pentru efectuarea auditului cazuisticii preluate de Oficiul Român pentru Adopții, a fost aprobat, alături de Planul de acțiune pentru implementarea legislației primare și secundare în domeniul adopției, printr-un Memorandum în ședință de Guvern.
– Formarea profesioniștilor care lucrează în cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului în ceea ce privește evaluarea și pregătirea familiilor potențial adoptatoare pe baza instrumentelor de evaluare și pregătire elaborate în cadrul unui proiect derulat în parteneriat cu sectorul privat și cu expertiză străină.
– Solicitare adresată Ambasadelor aflate în România privind transmiterea rapoartelor post-adopție pentru copiii români care au fost adoptați internațional conform memorandum-urilor aprobate în baza legislației anterioare.
– Inițierea și continuarea demersurilor privind soluționarea cazurilor de adopție internațională care nu și-au produs efectele, în sensul că după încuviințarea adopției adoptatorii străini nu au luat copiii din România.
– Solicitare către DGASPC a informațiilor privind persoanele/familiile de cetățeni străini care locuiesc în România și care au în plasament/încredințare în vederea adopției copii din sistemul de protecție.
Modificări în viziunea Legii nr. 233/2011:
1. Cadrul juridic în materie de adopție a fost revizuit în sensul redefinirii noțiunilor de:
adopție internă (astfel în art.3 lit.c spune „adopție internă — adopția în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât și adoptatul au domiciliul în România”);
adopție internațională (astfel în art.3 lit.d. spune „adopție internațională — adopția care, în condițiile prezentei legi, nu este adopție internă);
introducerea criteriului reședinței familiei care adoptă în locul criteriului domiciliului (astfel în art.3 lit.p. se stipulează – stat primitor — statul în care domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adopției internaționale și în care se deplasează adoptatul în urma încuviințării adopției).
2. De asemenea, o serie de dispoziții care vizează condițiile de fond ale adopției au fost corelate cu noul Cod Civil;
3. De asemenea, noile reglementari oferă soluții pentru ca anumite categorii de copii, cum este cazul celor cu părinți necunoscuți, să poată fi mai repede adoptați.
Astfel, copiii cu părinți necunoscuți pot fi declarați adoptabili după 30 de zile de la emiterea certificatului de naștere.
4. Este reglementată, de asemenea, situația copiilor aflați în sistemul de protecție socială față de care părinții manifestă dezinteres timp de un an, astfel încât acești copii să poată fi declarați adoptabili după un an în care direcția de asistență socială constată clar că nu a existat nici o legătură între copil și familia biologică și că nu există posibilități de reintegrare a lui.
5. O altă reglementare importantă se referă la introducerea probei ADN-ului pentru în cadrul procedurii de încuviințare a adopțiilor unor copii care provin din relații extraconjugale ale soților.
6. Actul normativ introduce, totodată, o perioada de monitorizare post-adopție de doi ani, în care se a asigură și consiliere familiei, și pentru a avea garanția unei reintegrări reușite a copilului adoptat într-un mediu familial.
Particularității ale procesului de adopție:
Adopția, în primul rând, implică încheierea unor acte juridice de drept civil prin care persoanele prevăzute expres de lege și își exprimă, în formă solemnă, consimțământul la adopție. Faptul că aceasta se realizează numai pentru protejarea intereselor copilului reprezintă nu numai o condiție a adopției ci și un principiu fundamental consacrat atât în legislația internă, cât și de actele internaționale în materie la care România este parte. Principiul respectării interesului superior al copilului se realizează atât în planul legislativ, cât și în cel al practicii autorităților administrative si judecătorești. Modul în care este reglementată încheierea adopției ca operațiune juridică, reflectă preocuparea legiuitorului pentru a impune respectarea unor condiții de fond și de formă care să constituie tot atâtea garanții ca adopția se realizează în scopul de a asigura protecția copilului și pentru împlinirea intereselor sale de a crește într-un cămin armonios și stabil. Interesul copilului reprezintă scopul adopției ca operațiune juridică. Îndeplinirea acestei condiții se verifică de instanța judecătorească atunci când soluționează cererea de încuviințare a adopției. Astfel se poate vorbi de interesul copilului ca un principiu al adopției care se împlinește la nivelul practicii instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește conținutul acestui principiu sunt esențiale următoarele elemente:
interesul copilului are o natură personală nepatrimonială, în sensul ca cel care adoptă trebuie să-i asigure copilului condițiile necesare creșterii și dezvoltării sale fizice și morale. Totuși nu trebuie neglijat nici interesul patrimonial deoarece starea materială contribuie la crearea condițiilor în care se poate realiza interesul copilului. Expresia ,,interesul superior al copilului” semnifică faptul că legislația nu poate face abstracție de faptul că în realizarea operațiunilor juridice a adopției celeilalte persoane implicate, precum cel care adoptă sau chiar părinții firești ai copilului pot avea propriile interese. Punând în balanță aceste interese, cel al copilului este superior și trebuie să fie luat în considerare cu prioritate în soluționarea unei cereri privind încuviințarea adopției;
respectarea interesului superior al copilului presupune, în cazul adopției internaționale, norme juridice a căror respectare să prevină vânzarea și traficul de copii, precum și faptul că deplasarea copilului în străinătate se face în scopul de a-i asigura un cămin stabil și armonios.
Pentru ca adopția să fie reușită toți factorii implicați trebuie să respecte următoarele principii:
Principiul interesului superior al copilului
Acest principiu este fundamental în tot ceea ce are legătură cu respectarea și promovarea drepturilor copilului, fie că este vorba de reglementări în materie, de acte juridice emise sau după caz, fie despre demersuri și decizii ale autorităților publice sau ale organismelor private autorizate, fie că ne-am raporta, strict, la drepturi și obligații ale părinților sau ale altor reprezentanți legali care asigură ocrotirea copilului. Astfel în virtutea acestui principiu, procesul de selecție al adoptatorului și determinarea compatibilității copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare va ține întotdeauna seama de toate particularitățile de natură socială și juridică în interesul superior al copilului.
Principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial
Natura adopției are capacitatea de a oferi un mediu protectiv alternativ ocrotirii părintești, un modul familial care să includă copilul adoptat într-o manieră apropiată de familia sa biologică. Tradițional, din punct de vedere al copilului, mediul familial presupune un cuplu parental, în cazul adopției, acest cuplu nu poate fi decât unul legal constituit, căsătorit. Totuși legea nu interzice adopția de către o persoană necăsătorită și nici nu stabilește explici vreun criteriu de preferință în favoarea adoptatorilor soț și soție.
Principiul continuității în educarea copilului, ținând seama de originea sa etnică, culturală și lingvistică – acesta face ca măsura adopției să fie una in extremis, o soluție de protecție alternativă care, de drept comun poate fi luată în discuție numai dacă, potrivit planului individualizat de protecție socială, demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia sa lărgită au eșuat. Continuitatea sau, cel puțin, accentele de continuitate în stilul, modul de viață al oricărei persoane și mai cu seama al unui copil, înseamnă stabilitate, care la rândul ei insuflă sentimentul de siguranță.
Principiul informării copilului și luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta și gradul său de maturitate
În virtutea acestuia în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește pe copilul ce urmează a fi adoptat, aceasta are dreptul de a fi ascultat, iar în cazul copilului care a împlinit 10 ani ascultarea este obligatorie. Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentă, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
Principiul celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției
Acest principiu reclamă dinamism și operativitate în derularea procedurii adopției, de natură să contribuie la eficiența măsurii de protecție ordonate.
Categorii de adoptatori
În principiu orice persoană, indiferent de cetățenie, bărbat sau femeie poate să adopte un copil din România. Vocația de a deveni părinte adoptator presupune îndeplinirea unor condiții juridice minime, precum și a unor condiții psihologice, medicale și sociale, impuse viitorilor adoptatori din grija de a proteja interesele copilului.
Adoptatorii constau, în majoritatea cazurilor, din cupluri infertile, care fac parte din clasa medie sau superioară în timp ce, majoritatea cazurilor de copii greu adoptabili sunt adoptați de cupluri fertile, care caută să-și exprime prin adopție ideologii sociale, politice și/sau religioase, persoane singure, respectiv cupluri de vârstă înaintată.
Un profil schematic al părinților adoptatori poate fi următorul:
Vârsta medie a mamelor adoptive este de 37,8 ani, în timp ce vârsta medie a taților adoptivi este de 40,5 ani. Am putut constata că atât mamele, cât și tații adoptivi o vârstă medie cu mult peste vârsta părinților biologici la nașterea primului lor copil. Mare majoritate a adoptatorilor sunt căsătoriți și au o experiență maritală îndelungată.
Erau necesare aceste precizări deoarece am putut concluziona în urma materialelor studiate că majoritatea familiilor ce doresc să adopte unul sau mai mulți copiii, încearcă ei însuși să aibă proprii lor copiii și după trecerea timpului iau în calcul ca o ultimă variantă de a deveni părinți, adopția. Constat de asemenea că, din punct de vedere educațional și economic adoptatorii se situează peste nivelul mediu al populației și au cel puțin studii liceale și venituri medii constante care să le poată da siguranța materială necesară.
Motivația persoanelor sau a familiilor ce adoptă copiii poate fi foarte diversă astfel că în continuare voi încerca să exemplific câteva dintre acestea.
Statusul marital al doritorilor este un punct important, prezența propriilor lor copii biologici, imposibilitatea adoptatorilor de a procrea, existenta unor relații de rudenie (de sânge sau prin alianță) între adoptatori și adoptat, copilul adoptat a beneficiat de o măsură de protecție specială în familia adoptatoare pot fi doar câteva din lungul șir de motivații.
Având în vedere cele enunțate anterior am putut să desprind câteva categorii anume de adoptatori:
1. adoptatori care suferă de infertilitate primară;
2. adoptatori care suferă de infertilitate secundară / boli care conduc la contraindicația de a procrea;
3. adoptatori celibatari;
4. adoptatori – părinți vitregi ai copilului adoptat;
5. adoptatori rude de până la gradul IV cu copilul adoptat;
6. adoptatori care anterior adopției au fost asistenți maternali ai copilului și nu se încadrează în nici una dintre categoriile anterior menționate;
7. adoptatori care nu îndeplinesc nici una dintre condițiile anterior menționate dar în cazul acestora se pot identifica motive de adopție specifice.
Prezența unui copil sau a mai multora este o condiție absolut necesară pentru definirea unei familiei. Copilul are rolul de a asigura transformarea ”cuplului” într-o ”familie”.
Un aspect semnificativ este acela că unele familii de asistenți maternali profesioniști care au avut de multă vreme copilul în plasament s-au hotărât să îl adopte, indiferent dacă aceștia avea dizabilități, era mai mare de 3 ani, de altă etnie sau familia avea alți copii biologici. Această situație constituie însă o excepție!
Adopția a devenit în realitatea societății noastre un proces benefic și din ce în ce mai solicitat pentru construcția sau re-construcția unității familiale.
Adopția unui copil afectează multiple dimensiuni ale vieții de familie: creează noi legături și le afectează pe altele, schimbă paternuri de interacțiune, scopuri și valori. Ca și nașterea, adopția copilului ar putea fi considerată un factor de stres normativ, căci adopția este în fapt în primul rând dorită, pregătită și expectată. Și totuși spre deosebire de naștere, momentul intrării copilului în familie este greu de estimat, potrivirea faptică este posibil să nu fie la fel de reușită precum cea teoretică, expectanțele părinților, dar și ale copilului pot să fie eronate, relația să nu se stabilească la fel de ușor și de repede pe cât este dorit, copilul să nu fie la fel de sănătos precum a fost declarat în documentele medicale din dosarul de adopție etc.
Categorii de copii adoptabili
În practica adopției la nivel internațional, ca și la nivel național de altfel, se structurează o categorie de copii considerați a fii „preferați pentru adopție”. Această categorie este formată din copii mici, fără probleme semnificative de sănătate și cu un istoric psiho-social mai puțin traumatizant, copii care aparțin majorității etnice și/sau rasiale. Prin contrast, se structurează o a doua categorie de copii, pe care în literatura de specialitate românească, îi regăsim tot mai des denumiți, copii „greu adoptabili” (în literatura de specialitate internațională, termenul utilizat este acela de „copii cu nevoi speciale” – special needs adoption). În cadrul acesteia se regăsesc acei copii cu vârstă înaintată, copii care aparțin din punct de vedere etnic sau rasial, categoriilor minoritare, copii cu probleme emoționale, cu boli cronice, cu dizabilități fizice și/sau mintale, copii care au fost supuși la diferite forme de abuz și/sau neglijare severă, copii care au mai mulți frați și potrivit principiilor protecției copiilor, trebuie plasați împreună.
Ce copii preferă pentru adopție și ce copii adoptă cuplurile adoptatoare voi încerca să detaliez în următoarele rânduri:
cuplurile infertile își exprimă preferința de a adopta mai degrabă copii din categoria de vârstă sub 1 an decât din orice altă categorie, clinic sănătoși și de etnie română. În ceea ce privește genul copilului, mai degrabă tind să nu-și exprime preferințe;
din punct de vedere al stării de sănătate al copiilor e normal că marea majoritate a adoptatorilor să prefere copii sănătoși. Aș putea adăuga la profilul copiilor adoptați că, este mult mai probabil să fie adoptați copii din plasament familial și este mai puțin preferat să adopte copii din centrele de plasament.
Copilul greu adoptabil este definit în literatura de specialitate ca având următoarele caracteristici:
• vârstă mai mare de 3 ani;
• apartenența din punct de vedere etnic sau rasial categoriilor minoritare;
• cu probleme emoționale, cu boli cronice, cu dizabilități fizice și/sau mintale;
• a fost supus la diferite forme de abuz și/sau neglijare severă;
• copil care are mai mulți frați și, potrivit principiilor protecției copilului, ar trebui
plasați împreună.
Din datele furnizate de Oficiul Român pentru Adopții (ORA) privind perioada 2005–2009 reies câteva elemente relevante:
numărul adopțiilor se menține relativ constant, variind între minim 1 136 (2005) și maxim 1 421 (2006), cu o ușoară scădere în ultimii doi ani, aproximativ 350 dintre aceste adopții fiind de către soțul/ soția părintelui firesc al copilului (230 în 2009);
creșterea vârstei medii a copiilor adoptați de la 2 ani, în 2005 la peste 3 ani, în 2009 și o creștere a ponderii celor considerați „greu adoptabili”, cu vârste de peste 3 ani;
vârsta medie a părinților adoptivi este de 38–39 de ani;
creșterea duratei procedurilor adopției, de la cinci luni în 2006 la opt luni în 2009 (min. patru luni – max. unsprezece luni);
creșterea numărului persoanelor/ familiilor apte să adopte (în jur de 2 500 anual);
nu toți copiii adoptabili își găsesc o familie/ persoană adoptatoare, deși numărul acestora din urmă este mai mare decât al copiilor adoptabili.
Condiții generale privind persoana adoptatorului:
nu pot adopta persoanele cu boli psihice și handicap mintal;
vârsta – Convenția europeană în materia adopțiilor de copii din anul 1967 prevede că un copil nu poate fi adoptat decât dacă adoptatorul a atins vârsta minimă prescrisă de lege, această vârsta neputând fi mai mică de 21 de ani, nici mai mare de 35 de ani (art. 7). Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în dreptul român, deoarece atunci când România a aderat la această convenție a făcut rezervă cu privire la dispozițiile art. 7. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 273/2004 pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exercițiu și care sunt cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte. Conform art. 9 alin. 2 din Legea nr. 273/2004, instanța judecătorească poate încuviința adopția chiar dacă diferența de vârstă dintre adoptat și adoptator este mai mică decât de 18 ani, dar în nici o situație, mai puțin de 15 ani.
existența unor copii ai adoptatorului. Potrivit legii române, aceasta nu constituie un impediment pentru ca o persoană să poată adopta. Potrivit art. 12 din Convenția europeană în materia adopției de copii, numărul de copii care pot fi adoptați de un singur adoptator nu poate fi limitat prin legislație, după cum nici nu se poate interzice prin legislație unei persoane să adopte un copil pe motivul că are sau că ar putea avea un copil legitim. Faptul că cel care adoptă mai are alți copii adoptați din căsătorie ori chiar din afara căsătoriei nu poate constitui un impediment la adopție.
aptitudinea de a adopta – nu pot adopta decât persoanele sau familiile care îndeplinesc garanțiile morale si condițiile materiale necesare dezvoltării armonioase a personalității copilului. Evaluarea garanțiilor morale și a condițiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face pe baza solicitării lor de către direcția de la domiciliul acestora. Pe baza rezultatelor evaluării, direcția decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare , dacă acesta sau aceștia sunt apți sau nu să adopte.
consimțământul celui care adoptă. Consimțământul trebuie să îndeplinească considerațiile generale de validitate și să emane de la o persoană cu discernământ, să fie liber și exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să nu fie viciat prin violență. În acest sens, declarația de consimțământ la adopție trebuie să precizeze ca persoana sau familia care adoptă a luat cunoștință de starea de sănătate a copilului, potrivit certificatului medical eliberat în acest scop. În cazul în care cel care dorește să adopte este căsătorit, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 este necesar și consimțământul celui care adoptă. Practic acesta este un ,,consimțământ de neîmpotrivire” la adopție din partea acestui soț, de natură să garanteze că adopția nu creează o legătură de natură să destabilizeze viața de familie a soților și că astfel, copilul va crește într-un mediu familial favorabil, chiar dacă numai unul dintre soți este adoptator.
1.5. Procedura adopției – (voi detalia mai departe cele mai importante demersuri necesare în procedura adopției dar voi adăuga Anexe ce cuprind câte o schemă a fiecărui caz de procedură în parte.)
Familia care dorește să ia în adopție un copil, trebuie să depună la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din județul de domiciliu, o cerere scrisă în vederea evaluării condițiilor morale și materiale și obținerea atestatului ca familie/persoană aptă să adopte un copil. La cerere se vor anexa mai multe acte. Urmează o perioadă de evaluare și pregătire a familiei, efectuată de către asistenți sociali profesioniști. Termenul de soluționare a cererii și de evaluare este de 60 zile. În cadrul procesului de evaluare vor avea loc întâlniri cu familia la sediul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului sau la domiciliul acesteia.
În urma evaluării asistentul social va întocmi un raport și va face o propunere cu privire la soluționarea cererii familiei. Propunerea va fi înaintată directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului care va decide eliberarea atestatului ca familie aptă să adopte un copil, pentru familia solicitantă. Atestatul este valabil un an. Următorul pas se referă la etapa de potrivire copil-familie.
Noua legislație se centrează pe identificarea pentru copil a celei mai potrivite familii, ținându-se cont de toate informațiile cu privire la copil, familia adoptatoare, familia biologică. În urma analizării tuturor informațiilor va avea loc o potrivire teoretică în urma căreia se va selecta cea mai potrivita familie (dintre cele care au atestatul mai sus menționat) care să răspundă nevoilor copilului. Urmează potrivirea practică în care copilul și familia vor fi pregătite în vederea acomodării și se va stabili un program de vizite. Perioada de potrivire are o durată diferita de la caz la caz în funcție de nevoile copilului și acomodarea acestuia cu familia.
Asistentul social și psihologul, împreună cu familia, vor decide când se va trece la următoarea etapă a adopției și anume încredințarea în vederea adopției. Copilul este încredințat familiei în vederea adopției, pe o perioada de 90 zile, de către instanța judecătorească. Pe perioada de încredințare în vederea adopției asistentul social împreună cu psihologul vor face vizite bilunare pentru a urmării evoluția copilului în familie și acomodarea dintre acesta și familie. La sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției se va înainta instanței judecătorești dosarul familiei împreună cu o cerere de încuviințare a adopției. Atunci când sentința de încuviințare a adopției a rămas definitivă și irevocabilă, familia adoptatoare poate depune actele la primărie pentru a obține un nou certificat de naștere.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului are obligația de a urmări evoluția copilului în familie pe o perioadă de 2 ani de la încuviințarea adopției, prin vizite trimestriale. De asemenea, se vor asigura servicii post-adopție familiilor adoptatoare – grupuri suport, servicii de consiliere, etc.
Încheierea adopției se face astfel:
Pentru încheierea valabilă a adopției se cer a fi îndeplinite anumite condiții pe care se clasifică după mai multe criterii. O clasificare a acestor condiții care ar putea include toate cerințele importante la încheierea unei adopții poate fi făcută ținând cont de persoanele implicate în procesul de adopție. Astfel vor fi analizate condițiile care îl privesc pe adoptator, pe adoptat, dar și condițiile care se referă la ambele categorii de persoane.
Încheierea sau formarea adopției necesita realizarea mai multor operații juridice. Acestea se pot grupa astfel:
a) actele juridice ale persoanelor chemate să-și exprime consimțământul în vederea adopției;
b) actele autorităților publice sau private autorizate, care constituie cerințe legale pentru încheierea adopției. Menționez în acest sens:
atestatul eliberat de Comisia pentru protecția copilului;
avizul favorabil pentru încheierea adopției, eliberat de aceeași autoritate publică;
încredințarea copilului în vederea adopției către persoana sau familia care dorește să adopte;
confirmarea Comitetului Român pentru Adopții, din care să rezulte îndeplinirea procedurilor și respectarea termenelor prevăzute de O.G. nr. 25/1997;
transmiterea cererii pentru adopție a persoanei sau familiei care dorește să adopte, instanței judecătorești competente pentru încuviințarea adopției.
c) încuviințarea adopției de către instanța de judecată competentă, în conformitate cu o procedură și potrivit unor condiții anume prevăzute de lege.
Consimțământul
Acesta reprezintă o condiție de fond esențiala, de validitate și generală a oricărui act juridic civil și reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un astfel de act. Consimțământul adoptatorilor este foarte important având în vedere că ei devin părinții copilului, cu toate drepturile, dar și cu toate obligațiile ce derivă din această realitate. Acest consimțământ trebuie să îndeplinească anumite condiții de valabilitate prevăzute și de Codul civil și anume, să emane de la o persoana cu discernământ, să fie exteriorizat, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să nu fie afectat de vicii ca: eroarea, violența, leziunea. Consimțământul adoptatorilor trebuie dat în fața instanței de judecată, conform legii. Solicitarea consimțământului persoanei adoptate reprezintă o condiție de valabilitate la încheierea adopției și constă în acordul copilului care a împlinit 10 ani de a fi adoptat.
Legea precizează că și părinții biologici ai copilului trebuie să-și dea consimțământul la adopție. Consimțământul părinților biologici ai copilului ce urmează a fi adoptat poate fi acceptat numai după trecerea a 60 de zile de la nașterea copilului. În cazul revocării consimțământului părinților firești, adopția nu mai poate fi încuviințată.
Legea mai menționează că va fi chemat să-și exprime consimțământul tutorele copilului dacă părinții firești ai acestuia sunt decedați, necunoscuți, dispăruți, puși sub interdicție. Lipsa consimțământului autentic și irevocabil al părinților firești este sancționată cu nulitatea absoluta a adopției O.U.G. nr. 102/2008 prevede, la art. I pct. 5 că , dacă ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de adopție dispare cauza care a făcut imposibilă exprimarea de către părinții firești a consimțământului la adopție se poate face împotriva hotărârii cerere de revizuire. Aceasta se poate face până la data pronunțării hotărârii de încuviințare a adopției. În cazul în care părinții se prezintă personal în fața instanței și își exprimă refuzul de a mai consimți la adopție, instanța suspendă soluționarea cererii de încuviințare a adopției.
Consimțământul în cazul adopțiilor, poate îmbrăca următoarele forme:
Consimțământul părinților – pentru încuviințarea adopției este necesar consimțământul părinților firești sau după caz a tutorelui acestuia care a consimțit la adopție în mod liber și necondiționat, după ce au fost informați corespunzător asupra consecințelor adopției de către direcția în a cărei raza teritoriala locuiesc părinții firești sau tutorele. Consimțământul părinților poate fi exprimat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de data nașterii copilului. Părintele poate revoca consimțământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condițiile legii. Comparând dispozițiile legii adopției cu cele ale Convenției europene în materia adopției de copii, se poate observa că, legislația română internă oferă mai multe garanții în ceea ce privește consimțământul părinților. Potrivit legislației române, dată fiind egalitatea de tratament juridic între copilul din căsătorie și cel din afara căsătoriei, consimțământul tatălui este necesar ori de câte ori paternitatea copilului este stabilită printr-unul din modurile prevăzute, de lege, fără a deosebi după un copil legitim sau nelegitim. De asemenea, termenul de 60 de zile pentru exprimarea unui consimțământ valabil privește pe ambii părinți ai copilului, iar nu numai pe mamă, asigurând astfel egalitatea acestora în drepturile pe care le au fata de copilul lor minor, inclusiv sub aspectul dreptului de a consimți la adopție. În ceea ce privește fundamentul dreptului părinților de a consimți la adopția copilului lor minor, se poate constata faptul că acesta poate fi analizat dintr-o dublă perspectivă:
dreptul părinților de a consimți la adopția copilului lor este o componentă a responsabilităților părintești;
dreptul părinților de a consimți la adopția copilului lor este o consecință a legăturii de filiație, bazată pe rudenia de sânge, indiferent de faptul că părinții au ori nu exercițiul drepturilor părintești.
Consimțământul altor persoane sau instituții care exercită drepturile părintești – Convenția europeană în materia adopției de copii prevede că, dacă nu există nici tată, nici mamă care să poată consimți, este necesar consimțământul oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat să exercite drepturile părintești în această privință. În ceea ce privește declararea judecătorească a abandonului de copii, deși instanța "va delega exercițiul drepturilor părintești instituției de ocrotire socială sau medicală de stat sau instituției private legal constituită ori, după caz, altei persoane, în condițiile legii", aceasta nu implică și "delegarea dreptului de a consimți la adopția copilului", dat fiind că acesta este un drept personal nepatrimonial care se întemeiază nu doar pe exercițiul drepturilor părintești, ci și pe legăturile de rudenie bazate pe sânge.
Consimțământul copilului. Consimțământul părinților firești ai copilului are o dublă conotație atunci când copilul nu a împlinit 10 ani, deoarece, în acest caz, ei consimt la adopție atât în numele lor propriu, cât și în numele și în interesul copilului (ca reprezentanți legali). Dacă copilul a împlinit vârstă de 10 ani, consimțământul părinților este dat numai în nume propriu fiindcă consimțământul minorului are o puternică semnificație afectivă.
Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte:
Legislația anterioară prevedea obligativitatea eliberării de către Comisia pentru protecția copilului atât a atestatului prin care se certifică faptul că persoana sau familia așteaptă să adopte, eliberat în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii de către persoana sau familia interesată, cât și a avizului favorabil care se elibera după terminarea perioadei de încredințare a minorului în vederea adopției până la încuviințarea sau respingerea cererii de adopție de către instanța de judecată . Legea reglementează necesitatea eliberării atestatului eliminând-o însă pe cea a avizului favorabil prevăzut de legislația anterioară. În această situație serviciul specializat din cadrul Direcției va începe o evaluare a persoanei sau familiei solicitante pentru a se stabili dacă prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului, deci dacă este aptă să adopte. Pe baza rezultatelor evaluării, Direcția de la domiciliul adoptatorului sau adoptatorilor va elibera în termen de 60 de zile, de la data depunerii cererii de evaluare, în situația în care aceasta va fi favorabilă, un atestat valabil un an de zile prin care se certifică aptitudinea persoanei sau familiei de a-și asuma rolul de părinte sau părinți adoptivi. În cazul în care Direcția în urma evaluării efectuate ajung la concluzia că persoana sau familia petentă nu este aptă să adopte va comunica acest lucru persoanelor implicate. În acest caz solicitantul va putea cere în termen de 30 de zile de la data comunicării rezultatului nefavorabil o reevaluare. Rezultatul nefavorabil al reevaluării va putea fi atacat în instanța competentă de la domiciliul adoptatorului în termen de 15 zile de la comunicare (art. 19). După eliberarea atestatului, cererea persoanei sau familiei care dorește să adopte împreună cu o copie a atestatului se transmit Oficiului Român pentru Adopții, în termen de 5 zile, pentru a se ține evidența în Registrul Național pentru Adopții a persoanelor și familiilor apte să adopte (art. 66alin. 2 și 3).
În art. 20 Legea precizează că nu este necesară obținerea atestatului în cazul adopției unui major (art. 5 alin. 3) precum și în cazul adoptării copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv întrucât adoptatorii se adresează direct instanței pentru încuviințarea adopției fără afi necesară parcurgerea celorlalte două etape anterioare – deschiderea procedurilor de adopție și încredințarea copilului.
Dacă Ordonanța de Urgență nr. 25/1997 prevedea în art. 9 obligativitatea eliberării avizului favorabil după terminarea perioadei de încredințare, Legea nr. 273/2004 a simplificat procedura prin reglementarea întocmirii unui raport ce va fi adresat direct instanței competente. Astfel, după 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a încuviințat deschiderea procedurilor adopției interne, Direcția de la domiciliul copilului va efectua toate demersurile legale necesare pentru identificarea posibilului adoptator sau adoptatori. După constatarea compatibilității existente între adoptat și persoana sau familia selectată, Direcția va solicita instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care minorul va fi încredințat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei adoptatoare. În această perioadă, Direcția va monitoriza adaptarea copilului cu noua familie întocmind în acest sens rapoarte bilunare. La sfârșitul perioadei de încredințare va întocmi potrivit art. 31 alin. 2 un raport final referitor la evoluția relațiilor dintre copil și adoptatori pe care le comunică instanței în vederea soluționării cererii de încuviințare a adopției. În acest moment, potrivit legii vechi, Comisia pentru protecția copilului intervenea pentru eliberarea avizului favorabil. Potrivit art. 32 al Legii nr. 273/2004, Direcția va face recomandări instanței în
cuprinsul raportului prezentat cu privire la revocarea sau prelungirea măsurii încredințării în cazul neadaptării copilului cu persoana sau familia adoptatoare. În situația în care copilul s-a adaptat în noua sa familie, Direcția va preciza cest lucru în raport urmând ca instanța după coroborarea tuturor probelor de la dosar să decidă asupra încuviințării sau nu a adopției.
Dacă potrivit legii vechi eliberarea avizului favorabil avea ca efect prelungirea de drept a perioadei până la încuviințarea sau respingerea cererii de adopție de către instanță, potrivit noii legi același efect îl are, conform art. 31 alin. 4, introducerea cererii de încuviințare a adopției la instanța competentă. Prin urmare, atestatul eliberat de către Direcția pentru protecția copilului de la domiciliul persoanei sau familiei adoptatoare reprezintă o condiție pentru încheierea adopției( art. 35 alin. 2 lit. c).
CAPITOLUL 2
PROTECȚIA SOCIALĂ A COPIILOR ADOPTABILI
2.1. Rolul și responsabilitățile autorităților publice implicate în procesul de adopție
Autoritățile publice implicate în procesul de adopție au atribuții ce se răsfrâng direct asupra celor implicați în acest proces, astfel:
Atestarea persoanei, sau după caz a familiei potențial adoptive, folosind informațiile oferite de asistentul social al Serviciului Public Autorizat sau al Organismului Privat Autorizat;
Încredințarea copilului persoanei, sau după caz, familiei adoptive și urmărirea plasamentului de către asistentul social autorizat al primăriei;
Eliberarea avizului favorabil în vederea finalizării procesului de adopție în baza rapoartelor privind evoluția copilului adoptat;
Menține legătura cu asistentul social al organizațiilor private și autoritățile publice, având ca scop bine determinat, interesul superior al copilului;
Face referirea către organismele private autorizate atât a copiilor eligibili pentru adopție, cât și a persoanelor sau a familiilor apte să adopte pentru creearea unui sistem unitar de adopție națională.
Fundația sau organizația nonprofit care sprijină prin serviciile sale sociale copilul aflat în dificultate, trebuie să ofere servicii de cea mai bună calitate oferite de către proprii lor specialiști atât copilului adoptabil cât și persoanei sau familiei care dorește să adopte.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) are rolul de a asigura, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.
În vederea realizării atribuțiilor prevăzute de HG 1.434 din 2 septembrie 2004 privind atribuțiile și Regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistență socială și protecția copilului, DGASPC îndeplinește, în principal, următoarele funcții:
de strategie, prin care asigură elaborarea strategiei de asistență socială, a planului de asistență socială pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale, precum și a programelor de acțiune anti sărăcie, pe care le supune spre aprobare Consiliilor județene;
de coordonare a activităților de asistență socială și protecție a copilului la nivelul județelor;
de administrare a fondurilor pe care le are la dispoziție;
de colaborare cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și instituțiilor care au responsabilități în domeniul asistenței sociale, cu serviciile publice locale de asistență socială, precum și cu reprezentanții societății civile care desfășoară activități în domeniu;
de execuție, prin asigurarea mijloacelor umane, materiale și financiare necesare pentru implementarea strategiilor cu privire la acțiunile anti sărăcie, prevenirea și combaterea marginalizării sociale, precum și pentru soluționarea urgențelor sociale individuale și colective la nivelul județelor;
de reprezentare a consiliilor județene, pe plan intern și extern, în domeniul asistenței sociale și protecției copilului.
Oficiul Român pentru Adopții
Reprezintă un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Oficiul (ORA) preia atribuțiile în domeniul adopției ale Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție și ale Comitetului Român pentru Adopții. În condițiile legii, acesta a preluat toate drepturile și obligațiile fostului Comitet Român pentru Adopții.
Oficiul Român pentru Adopții coordonează și supraveghează activitățile de adopție și realizează cooperarea internațională în domeniul adopției. El reprezintă autoritatea centrală română însărcinată să aducă la îndeplinire obligațiile prevăzute în Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, denumită în continuare Convenția de la Haga. Are rolul de a aduce la îndeplinire obligațiile asumate de statul român în materia adopției prin convențiile și tratatele internaționale la care România este parte, de a pune în aplicare și de a urmări și asigură aplicarea unitară a legislației în domeniul adopției.
Finanțarea Oficiului este asigurată de bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, precum și din alte surse, în condițiile legii.
Pentru realizarea obiectivelor în domeniul adopției, Oficiul îndeplinește următoarele funcții:
de autoritate de stat, prin care se asigură aplicarea reglementărilor în materia adopției și coordonarea activității desfășurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest domeniu;
de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul adopției;
de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea armonizării legislației interne în materia adopției cu normele și principiile prevăzute de tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și în vederea aplicării efective a acestora;
de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public și privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosință, după caz.
Oficiul îndeplinește următoarele atribuții principale:
constituie evidența centralizată a copiilor pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii de adopție, în conformitate cu prevederile Legii privind regimul juridic al adopției;
ține evidența cererilor familiilor sau ale persoanelor care și-au manifestat dorința de a adopta copii și care sunt apte să adopte;
îndrumă și sprijină în mod corespunzător aceste familii sau persoane în vederea efectuării procedurii necesare adopției;
încheie acorduri de colaborare cu autoritățile centrale, cu organismele private autorizate sau acreditate din alte state care au atribuții în domeniul adopției, fie direct, fie prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, prin schimb de note sau scrisori diplomatice;
autorizează organismele private străine și române să desfășoare activități în domeniul adopției;
recomandă direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului familii ori persoane care doresc să adopte;
efectuează notificările și comunicările prevăzute de legea privind regimul juridic al adopției;
urmărește evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și adoptator sau familia adoptatoare străină, pe o perioadă de cel puțin 2 ani de la încuviințarea unei adopții internaționale, prin autoritatea publică centrală competentă sau organizația acreditată ori autorizată din statul primitor;
transmite instanțelor judecătorești competente cererile familiilor sau ale persoanelor care doresc să adopte copii aflați în evidența sa, în cazul adopției internaționale;
participă în cauzele care au drept obiect soluționarea cererilor privind încuviințarea adopției internaționale aflate pe rolul instanțelor judecătorești;
stabilește măsurile necesare pentru evitarea încuviințării unor adopții supuse eșecului, a obținerii oricăror foloase materiale necuvenite și a oricăror tendințe de trafic de copii;
eliberează certificate care atestă că adopția a fost încuviințată conform normelor impuse de Convenția de la Haga;
depune diligențele necesare pe lângă autoritățile statului al cărui cetățean a adoptat un copil aflat în evidența sa, pentru ca acesta să beneficieze de garanțiile și normele echivalente celor existente în cazul unei adopții naționale;
ține evidența centralizată a tuturor adopțiilor încuviințate;
elaborează proiecte de acte normative, norme și metodologii în domeniul adopției.
Din datele furnizate de Oficiul Român pentru Adopții (ORA) privind perioada 2005–2009 reies câteva elemente relevante:
numărul adopțiilor se menține relativ constant, variind între minim 1 136 (2005) și maxim 1 421 (2006), cu o ușoară scădere în ultimii doi ani, aproximativ 350 dintre aceste adopții fiind de către soțul/ soția părintelui firesc al copilului (230 în 2009);
creșterea vârstei medii a copiilor adoptați de la 2 ani, în 2005 la peste 3 ani, în 2009 și o creștere a ponderii celor considerați „greu adoptabili”, cu vârste de peste 3 ani;
vârsta medie a părinților adoptivi este de 38–39 de ani;
creșterea duratei procedurilor adopției, de la cinci luni în 2006 la opt luni în 2009 min. patru luni – max. unsprezece luni);
creșterea numărului persoanelor/ familiilor apte să adopte (în jur de 2 500 anual);
nu toți copiii adoptabili își găsesc o familie/ persoană adoptatoare, deși numărul acestora din urmă este mai mare decât al copiilor adoptabili.
Cercetările anterioare au arătat că familiile adoptatoare din România au un nivel de trai peste medie, și, pe fondul infertilității, al unei relații de rudenie sau de îngrijire, aleg să adopte un copil. Familiile sau persoanele care adoptă copii greu adoptabili/ cu nevoi speciale sunt cu vârstă peste 45 de ani, cu un nivel de educație mai scăzut (cel mult școală profesională), sunt căsătoriți de mai puțin de cinci ani sau de peste 20 de ani, nu au probleme de sănătate/infertilitate.
Astfel se pot identifica cinci categorii de motivații ale adopției, ale familiilor din România:
1. un „profit social” la bătrânețe;
2. infertilitatea;
3. urmărirea unor beneficii materiale;
4.când adoptatorul este soțul/soția sau alt membru al familiei părintelui natural/firesc al copilului;
5. din iubire față de copii și compasiune.
Dar se identifică, în funcție de o serie de variabile (status marital, prezența copiilor biologici, posibilitatea adoptatorilor de a procrea, existența unor relații de rudenie între adoptator și adoptat, copilul adoptat a beneficiat de o măsură de protecție specială în familia adoptatoare), șapte categorii de adoptatori:
1. adoptatori care suferă de infertilitate primară;
2. adoptatori care suferă de infertilitate secundară/ boli care conduc la contraindicația de a procrea;
3. adoptatori celibatari;
4. adoptatori – părinți vitregi ai copilului adoptat;
5. adoptatori rude de până la gradul IV cu copilul adoptat;
6. adoptatori care, anterior adopției, au fost asistenți maternali ai copilului și nu se încadrează în nici una dintre categoriile anterior menționate;
7. adoptatori care nu îndeplinesc nici una dintre condițiile anterior menționate, având o motivație cu valențe sociale și umanitare.
2.2. Motivația principală de a adopta
Infertilitatea, fie ea primară sau rezultată în urma unor complicații medicale, sau decesul unui copil biologic, urmat de incapacitatea cuplului de a mai avea copii, sunt motivațiile principale cel mai des citate de către familiile adoptatoare. Dar sunt și situații în care persoanele care au moștenit o boală genetică decid să nu aibă un copil natural pentru a nu transmite gena respectivă. Alte motivații exprimă nevoia afectivă de împlinire personală prin creșterea unui copil, dar și consolidarea relațiilor de familie. Cei mai mulți dintre părinții adoptivi susțin că prin adopție au vrut ca viața lor să capete un nou sens și echilibru și că se simt mai motivați pentru viitor, pentru a munci și a reveni în familie. prin afirmații de genul: „Numai noi doi? – parcă este prea seacă viața”, „De ce trăiești? Pentru cine tragi (muncești)? Vii cu altă stare sufletească, atunci când ai un copil acasă!” , Mai mult „suflet” prin copilul venit în familie” etc.)
O motivație puternică în cazul părinților care au pierdut un copil biologic anterior adopției este nevoia de atenuare a suferinței. O situație particulară este a persoanelor care adoptă singure, care, dezamăgite de eșecuri sentimentale, decid să „dăruiască iubire unui copil” . Trebuie tratată ca situație aparte motivația familiei asistenților maternali profesioniști care adoptă copilul pe care l-au avut în plasament, adesea de la vârste mici, și față de care s-a format atașament. Chiar în cazul acestora, infertilitatea sau lipsa copiilor biologici poate fi un factor de influență în decizia de a adopta copilul care este în plasament.
Presiunea socială a grupului de prieteni sau familia extinsă, în care cuplurile de aceeași vârstă din jur au deja copii este, de asemenea, un factor motivant important.
Apariția unui copil biologic după momentul adopției nu pare a fi de natură să afecteze relația cu copilul adoptat. Aproape un copil din zece este adoptat de asistentul maternal care l-a avut în îngrijire, iar dacă îi adăugăm și pe cei care au avut copilul în plasament ca familie sau persoană, se poate spune că existența unei relații anterioare cu copilul este un factor motivator pentru adopția acestuia.
2.3. Tipuri de adopții:
În concordanță cu legislațiile internaționale responsabilitățile în creșterea și dezvoltarea copilului revin în primul rând părinților și în subsidiar comunității locale, în acest context, al responsabilizării s-a promovat prevenirea abandonului și a separării copilului de familia sa, precum și reintegrarea copiilor separați temporar de propriile familii, prin dezvoltarea serviciilor la nivelul comunităților locale.
Ținând seama de criteriile enunțate anterior se desprind câteva modalități de adopție ale copilului aflat în dificultate:
adopția din sistemul de sistemul de protecție (sistemul de asistență socială, centre de plasament și unități de tip familial);
adopția din sistemul de îngrijire de tip rezidențial;
adopția din asistență maternală
plasamente simple în familia adoptivă
2.4. Rolul asistentului social implicat în procesul de adopție
Asistentul social este specialistul care are ca trăsături definitorii de personalitate: curiozitatea orientată către problemele vieții sufletești; dorința de a înțelege, explica și manipula procesele psihice; pasiunea pentru investigarea acestui domeniu căruia îi consacră energia și timpul său; neglijarea propriilor interese; tendința de consacrare profesională, dedicarea problemelor de studiu științific; identificarea cu profesiunea aleasă. Trăsăturile specifice ale conduitei asistentului social sunt: acceptarea necondiționată, empatia, colaborarea, gândirea pozitivă, responsabilitatea.
Profesia de Asistent Social obligă imperativ la comportament de ajutorare independent de statutul celui ajutat: împlinirea de „a face bine” este singura care nu se uzează. Omul valorează atât cât se respectă. O viață fără să aduci folos cuiva este o moarte înainte de timp. Ideile nu trebuie numai gândite, ci și trăite. Inimii noastre îi revine sarcina să hotărască ierarhia intereselor noastre, iar rațiunii – să le conducă.
Valorile profesiei de asistență socială se exprimă prin idei de diferite grade de abstractizare referitoare la atitudinile față de oameni, la convingerile legate de locul și rolul omului, la trebuințele și scopurile sale, la condițiile sale de viață și la modalitățile de a obține bunurile necesare vieții. Specialistul din domeniul asistenței sociale poate fi descris drept un individ încărcat cu valoare. Se are în vedere bunăstarea fiecărui cetățean , asistența socială plasând persoana umană în centrul sistemului său de valori. Valorile folosite în asistența socială fac subiectul a trei instanțe: norme generale ale societății, funcțiile agenției de asistență socială, contractul cu clientul.
Rolul asistentului social în procesul de adopție presupune următoarele aspecte:
Rolul de mediator. Medierea implică efortul de a rezolva dispute care pot exista între client și alte persoane sau organizații. Rolul de mediator implică efortul asistentului social de aș-i asista clientul și partea adversă pentru a găsi un teren comun în vederea rezolvării conflictului. Medierea folosește uneori și la mobilizarea resurselor interne ale clientului.
Rolul de broker social. Asistentul social poate acționa ca verigă de legătură între client și resursele comunității. Implică o bună cunoaștere a resurselor comunității precum și a regulamentelor diferitelor instituții și agenți.
Rolul de facilitator. Acest rol este asumat când activitatea de intervenție este orientată spre asistarea clienților de a găsi resurse interne pentru a realiza anumite schimbări.
Rolul de profesor (teacher). Poți să oferi clienților noi informații necesare pentru a se descurca în situații problematice, să-i ajuți să realizeze noi comportamente prin oferirea de modele alternative.
Rolul de avocat. Ca avocat, asistentul social devine purtătorul de cuvânt al clientului prin apărarea cauzei lui. În asistența socială, avocatul nu este neutru ca și în justiție, ci este un partizan al clientului.
Rolul de consilier. Oferă consiliere pe probleme care nu necesită intervenția psihiatrului sau psihologului.
Rolul de evaluator. Asistentul social evaluează starea de funcționalitate bio-psiho-socială, a clientului.
Rolul de colaborator (teamworker). Asistentul social va constitui o parte importantă a echipei de lucru interdisciplinare, concentrând eforturile echipei spre a obține un scop comun.
Atitudinea și rolul asistentului social va fi întotdeauna în funcție de instituția sau agenția (guvernamentală/neguvernamentală), pe care o deservește. Profesiunea de asistență socială are un rol major în asigurarea serviciilor de adopție și are responsabilitatea de a elabora și a evalua politicile și practicile sociale cu privire la aceste servicii. Asistenții sociali trebuie să se asigure că serviciile reflectă cele mai bune și mai noi cunoștințe în domeniu și că îndeplinesc în mod constant nevoile copiilor și ale comunității. Asistenții sociali care participă la dezvoltarea politicilor de adopție trebuie să ia la cunoștință standardele naționale pentru adopție și să susțină practicile de standard profesional.
Rolul asistentului social este foarte mare în procesul de adopție, pentru că lui îi aparține ultimul cuvânt privind decizia de a adopta familia copilul. Astfel asistentul social va lua decizii cu privire la decizia de către viitorii adoptatori și abilitatea lor de a face față sarcinilor de părinte adoptiv, asupra felului de copil pe care ei îl pot crește cu succes, măsura în care sunt pregătiți pentru prezentare, gradul de atașament și hotărâre, momentul potrivit pentru plasament, iar mai târziu pentru adopție. O componentă esențială a luării deciziei în adopție este cea referitoare la nevoile copilului și la acele circumstanțe în care adopția ar putea fi considerată a fi în interesul primordial al copilului. Asistentul social trebuie să evalueze condițiile familiale și să încerce să identifice semnificația factorilor care au condus la admiterea copilului în instituții.
Asistentul social are responsabilitatea de a se asigura ca minorii să crească în acel mediu înconjurător care oferă cele mai multe oportunități pentru dezvoltarea încrederii, a respectului de sine, a abilităților de comunicare și interacțiune, a controlului social și a cunoașterii. Asistentul social este cel care elaborează planul și alege resursele lucrând în paralel cu părinții cât și cu copiii. În această perioadă aranjează întâlniri individuale și de grup, intervievează familia apoi copilul. O sarcină de cea mai mare importanță pentru asistentul social o constituie selecția familiilor adoptive. Trebuie să asigure o similaritate acceptabilă și adecvată pe cât este practic posibil în ce privește potrivirea fizică, intelectuală și caracteristicile sociale ale copiilor și viitorilor părinți adoptivi.
Asistentul social realizează consilierea familiei și copilului înainte de adopția propriu zisă. El trebuie să prezinte viitorilor părinți, a posibililor “factori de risc” cum sunt: boli fizice sau mintale ale părinților biologici, probleme referitoare la îngrijirea parentală, dificultăți întâmpinate la naștere.
Este necesar ca asistentul social să dezvolte o relație deschisă și plină de încredere cu viitorii părinți, astfel încât mai târziu aceștia să poată solicita ajutorul fără teama de a fi considerați incapabili. De asemenea asistentul social are un rol important în adopția copiilor cu nevoi speciale (de vârstă mai mare, probleme de sănătate, care aparțin unor grupuri minoritare etnice și rasiale) în care apar anumite dificultăți.
Relația asistenți sociali părinți naturali – În munca cu părinții biologici ai copiilor aflați în instituțiile de ocrotire, în care a fost adoptat un plan, trebuie făcute eforturi intense și consistente pentru reabilitarea părinților și luarea deciziei finale privind situația copilului se ține cont de principiul bunăstării. Orice decizie de abandonare a unui efort activ de reabilitare trebuie explicate în întregime părinților. Dacă au fost implicați în planificare, explicațiile vor fi bazate pe ceea ce părinții știu deja, fie că sunt sau nu capabili sau doritori să accepte asta. Asistenții sociali trebuie să explice nevoile de dezvoltare ale copiilor și să pună părinții în fața dificultăților pe care este probabil ca aceștia să le întâmpine dacă nu le sunt oferite o stabilitate, continuitate și oportunității de învățare adecvate. Limbajul utilizat și informația transmisă trebuie să fie adecvate capacității de înțelegere a părinților. Trebuie explicate, de asemenea alternativele care sunt deschise pentru părinți, în special în legătură cu acțiunea legală. Lipsa de timp îi poate face pe asistenții sociali să evalueze inadecvat capacitatea de înțelegere a părinților sau să apeleze la „prescurtări” profesionale pentru a transmite părinților o informație complicată.
În plus față de toate acestea, asistenții sociali trebuie să fie cinstiți față de părinți în legătură cu planurile de viitor referitoare la copiii lor, iar dacă părinții doresc să conteste o decizie, ei trebuie să fie încurajați să o facă înainte de plasarea copiilor în noi familii ceea ce implică atașarea lor emoțională față de părinții psihologici. Asistenții sociali au o responsabilitate față de părinți care include implicarea lor în planificare, explicarea deciziilor și explicitarea tuturor propunerilor în legătură cu viitorul copiilor lor. Este important pentru părinți să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat adopția în termeni de separare legală și permanentă. Este foarte important ca asistenții sociali să fie pregătiți să lucreze cu familiile, înțelegându-le confuzia și durerea, ajutându-le să evalueze și să analizeze problemele, facilitând comunicarea prin încurajarea exprimării sentimentelor și concepțiilor.
CAPITOLUL 3
ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1. Aria cercetării:
Pentru a-mi putea forma o părere obiectivă asupra problematicii adopției în urma ultimelor modificări legislative am realizat partea practică de cercetare a lucrării mele cu sprijinul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) , din cadrul Primăriei din Petroșani.
În cadrul unor discuții preliminarii cu asistentul social direct implicat în procedura adopțiilor care au avut loc în lunile ianuarie și februarie 2012, am putut comunica cu persoane direct implicate pentru realizarea capitolului de cercetare la care am folosit datele obținute.
3.2. Metodologia cercetării:
Pentru cercetare am folosit ca metode de analiză studiul de caz și observația externă. Studierea problematicii abordate s-a realizat prin aplicarea următoarelor metode de cercetare socială:
Observația externă a comportamentului verbal și nonverbal al persoanelor care doreau să adopte un copil au fost foarte importante în elaborarea studiului de caz ;
Studiul de caz aplicat la nivel individual asupra beneficiarilor direcți ai serviciilor sociale de specialitate acordate pentru adopția copiilor aflați în dificultate și care au fost declarați anterior, adoptabili;
Analiza documentelor: studierea și analiza literaturii științifice de specialitate, dosarele medicale, fișa psihologică, fișa de anchetă socială a fiecărui subiect.
Am realizat studii de caz pentru a arăta serviciile și sprijinul social de care beneficiază persoanele și familiile care doresc să adopte, pentru a scoate în evidență nivelul la care s-a ajuns în acordarea unor servicii specializate în ceea ce privește tratarea acestei problematicii importante a serviciului social.
Studiul de caz, în literatura de specialitate se distinge în trei categorii și anume:
Intrisec – se investighează cât mai profund un caz particular fără scopul de a testa o ipoteză sau de a verifica;
Instrumental – poate fi cercetat un caz particular în vederea analizei unei probleme mai generale;
Colectiv sau multiplu și are drept scop acordarea ajutorului indivizilor pentru rezolvarea problemelor lor personale și sociale.
Studiul de caz poate implica ajutor specializat în adaptarea la mediu sau poate implica ajutor pentru obținerea unor servicii necesare clientului.
CAPITOLUL 4
STUDII DE CAZ
Studiul de caz este centrat pe un fenomen contemporan, care poate fi investigat pe viu cu mijloace concrete. Din analiza de caz un se desprinde un aspect istoric al fenomenului, reconstituit pe bază de documente, materiale de arhivă și relatări personale, dar acestea constituie doar un traseu limitat al evenimentului/individului.
Definiție: Un studiu de caz este o investigație concretă, care cercetează un fenomen contemporan în contextul de viață real, unde frontierele dintre fenomen și context nu sunt clar delimitate, investigație în care utilizăm surse multiple de date.
Adesea studiul de caz este utilizat ca introducere la un experiment sau o anchetă, deci ca o investigare în faza de explorare. Studiul de caz poate fi o metodă autonomă având un statut de legimitate pentru arii bine precizate: fapte / evenimente / fenomene care se desfășoară sub ochii cercetătorului, care nu pot fi desprinse din contextul lor, neputând fi izolate fără a-și pierde sensul. Experimentul reduce numărul de variabile la 3-4, studiul de caz se aplică acolo unde o asemenea reducere nu poate avea loc iar posibilitatea de control este mică, redusă, manipularea fiind nulă ca tehnici. Analiza de caz utilizează
(1) studiul documentelor;
(2) observația;
(3) interviul iar în anumite cazuri și date cantitative (ex.: datele unei testări psihologice sau microanchete).
După schițarea inițială a unei mini-teorii, urmează selectarea cazurilor și proiectarea protocolului de colectare a datelor, după care se desfășoară separat primul studiu de caz, apoi al doilea, ș.a.m.d., încheind de fiecare dată raportul cazului individual. Prin urmare, nu se alcătuiește un agregat statistic din însumarea cazurilor. Desfășurarea unui studiu de caz mai complex necesită o fază-pilot, care să stabilească toți pașii ce trebuie urmați. Daca se lucrează în echipă, în studii de caz multiple, se impune o perioadă de instruire a participanților. În faza-pilot, schița protocolului se definitivează: se precizează documentele și materialele de arhivă ce vor fi consultate, procedurile de lucru, personajele-cheie care trebuie cuprinse în investigație, se elaborează grila de observație, se prevăd sintezele parțiale care se vor efectua pe parcurs precum și cadrul de clasificare și aranjare a datelor etc. Principiul de bază în desfășurarea studiului de caz îl constituie utilizarea de surse multiple, care să permită coroborarea datelor în ideea dezvoltării unor linii convergente ale cercetării. Este de menționat că documentele sunt adesea scrise în alte scopuri decât acelea care fac obiectul cercetării. Coroborate cu alte informații, ele pot contribui ca surse de validare a datelor. Se pot colecta și documente contradictorii, care sugerează eventual alte teme.
Tehnicile de anchetă conduc, de regulă, la materiale pur verbale apare astfel necesitatea asocierii cu metoda observației, care comportă contactul direct cu fenomenul studiat. Materialul obținut prin aplicarea procedurilor se supune unei analize atente, care înseamnă, mai întâi, punerea în paralel a datelor obținute.
Fiecare familie care intră în interacțiune cu cercetătorii reprezintă un univers unic, special, dar și o nouă șansă de a înțelege mai bine fenomenul adopției și de a putea veni astfel în sprijinul colegilor practicieni, asistenții sociali chemați să se ocupe de realizarea adopțiilor.
Fiecare familie reușește în felul ei propriu să depășească dificultățile comune oricărei adopții, și mai mult, oricărei adopții din România, găsindu-și soluții proprii mai mult sau mai puțin originale. Ingredientele de bază ale succesului unei adopții sunt: dragostea față de copil, duioșia și compasiunea față de copil.
STUDIU DE CAZ Nr.1
1. Date privind solicitanții
1.1. Potențial tată adoptiv
Nume și prenume: A. Tudor
Vârsta: 38 ani
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorit
Studii: absolvent liceu
Ocupație: electrician
1.2. Potențial mamă adoptivă
Nume și prenume: A. Maria
Vârsta: 32 ani
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită
Studii: absolventă liceu
Ocupație: secretară
Genograma familiei potențial adoptive a copilului C.R.
Legendă:
– persoană de sex masculin
– persoană de sex feminin
– persoană de sex masculin decedată
– relație de căsătorie
– relație puternică de atașament
– relație de concubinaj
1.3. Date privind originea familiei potențial adoptive
Domnul A. Tudor este unicul copil al soților A.Petru și A.Ana . Tatăl lui A. Petru este decedat de 3 ani iar mama sa în vârstă de 60 de ani locuiește singură în mediul rural și are o stare de sănătate mulțumitoare.
Relația domnului A. Tudor cu mama sa este foarte bună, acesta susținând familia copilului său în demersurile făcute pentru adopția unui copil.
Doamna A. Maria este primul copil al soților T. Victor și T. Irina între care există o puternică legătură de atașament. A. Maria mai are o soră mai mică cu patru ani pe nume Ioana cu care menține o legătură strânsă. Relația doamnei A. Maria cu familia sa este una mulțumitoare întâlnindu-se în perioada sărbătorilor sau cu ocazia unor evenimente familiale.
Membrii familiei T. își susțin fiica și sora în demersurile sale pentru adoptarea unui copil.
1.4. Relația maritală
Soții A. Maria și Tudor s-au căsătorit în anul 1990 după o perioadă în care aceștia au fost prieteni. Ei nu pot avea copii biologici din motive medicale iar dorința de a avea propriul lor copil ia determinat să ia decizia de a adopta unul. În urma întrevederilor realizate la domiciliul familiei A. s-au constatat de către asistenții sociali, relații bune între soți, fără a exista conflicte între membrii familiei. De asemenea, soții A. declară că se consultă și se susțin mereu în luarea tuturor deciziilor.
Soții A. au responsabilitățile casnice împărțite, lucru ce duce la buna funcționare a activităților casnice, comunicarea în familie fiind esențială.
Familiile T. și A. cred că soții A. Tudor și Maria sunt responsabili și capabili să asigure un cadru familial corespunzător creșterii unui copil.
1.5. Capacitatea parentală
În urma procesului de evaluare a soțiilor A. Tudor și Maria asistenții sociali au constatat că aceștia dau dovadă de maturitate, de o bună capacitate de comunicare în familie și de susținere reciprocă. Soții A. au făcut foarte clară dorința lor de a adopta un copil pe toată durata întrevederilor realizate.
A. Tudor și Maria au demonstrat că au capacitățile necesare de adaptare la specificul dezvoltării unui copil, aceștia fiind capabili să își adapteze așteptările cu privire la potențialul copilului. În cele din urmă asistenții sociali au concluzionat că familia A. este capabilă să asigure creșterea și îngrijirea necesară unei dezvoltări armonioase a copilului.
Capacitatea de îngrijire a familiei A. a fost evaluată de specialiștii sociali ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), din cadrul Primăriei din Petroșani.
1.6. Pregătirea familiei pentru adopție
În cadrul a 6 întrevederi efectuate pe parcursul a trei luni, familia A. a fost evaluată și pregătită în vederea adopției. Următoarele teme au fost subiectul întrevederilor efectuate:
Relația de căsătorie;
Atașamentul și consecințele separării;
Disciplina în cadrul familiei;
Schimbări apărute în structura familiei la apariția unui copil;
Problematica copilului instituționalizat;
Cum să îi vorbești copilului despre adopție;
Cadrul legislativ și procedurile de adopție.
1.7. Situația materială
Venituri: aproximativ 2500 lei reprezentând venitul lunar obținut ca salariați de cei doi soți.
Locuința: un apartament cu două camere întreținut și mobilat corespunzător.
1.8. Date privind cazierul judiciar
Conform Certificatului de Cazier Judiciar eliberat de Poliția Petroșani, domnul A. Tudor nu este luat în evidență ca având antecedente penale.
Conform Certificatului de Cazier Judiciar eliberat de Poliția Petroșani, doamna A. Maria nu este luată în evidență ca având antecedente penale.
2. Date cu privirea la copilul C. Roxana
2.1. Date de identificare
Nume și Prenume: C. Roxana
Vârsta: 5 ani
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
Situația juridică: părinții biologici ai copilului C. Roxana au consimțit la adopția copilului lor în formă notificată la data de 15.09.2010
Domiciliul: copilul locuiește în prezent la familia A.Tudor și Maria
2.2. Date cu privire la starea de sănătate a copilului C. Roxana
Conform Adeverinței medicale eliberată de medicul de familie al copilului nu este în evidență cu boli cronice sau transmisibile.
Conform Certificatului medical eliberat de Direcția de Sănătate Publică, copilul prezintă o dezvoltare psihică corespunzătoare vârstei.
2.3. Istoricul social al copilului C. Roxana și al familiei biologice
Genograma familiei biologice a copilului C.Roxana
Legendă:
– persoană de sex masculin
– persoană de sex feminin
– relație de concubinaj
Copilul C. Roxana în vârstă de 5 ani s-a născut în urma unei relații de concubinaj dintre G. Alina de 24 ani și C. Mihai de 30 de ani. Aceștia mai au încă 2 copii de 3 și 2 ani cu care locuiesc în prezent la domiciliul tatălui. Până în anul 2010 și copilul C. Roxana a locuit împreună cu părinții biologici.
Motivul pentru care părinții biologici au luat decizia de a o da spre adopție pe Roxana deoarece au considerat că nu au condițiile necesare creșterii, îngrijirii și educării acesteia.
C. Roxana locuiește la familia A. de aproximativ 2 ani, timp în care părinții biologici au avut dreptul de a-și vizita ocazional copilul și chiar de a-și petrece vacanțele împreună cu fata lor. Copilul C. Roxana a fost încredințată spre adopție familiei adoptive A. la data de 10.10. 2010.
3. Relația copilului C. Roxana cu familia adoptivă
Copilul C. Roxana se află la familia A. de 2 ani și a fost încredințată în vederea adopției la sfârșitul anului 2010. Roxana a fost înscrisă de către familia adoptivă la grădiniță unde socializează foarte bine cu colegii săi de grupă, iar doamna educatoare este foarte mulțumită de comportamentul său. În perioada de 2 ani de zile de când C. Roxana locuiește la familia A. s-a familiarizat cu locuința familiei adoptive și este foarte încântată că are propria ei cameră. Această cameră este mobilata corespunzător și amenajată astfel încât să vină în sprijinul nevoilor specifice vârstei sale (dulăpioare pentru haine, cutii speciale pentru depozitarea jucăriilor). Familia A. este în permanență preocupată de educația și sănătatea fetiței, astfel că și-au reorientat prioritățile și acordă amândoi foarte mult timp jocului cu copilul. În urma întrevederilor realizate de către asistentul social din cadrul primăriei s-a observat ca C. Roxana interacționează ușor cu persoane recent cunoscute, este receptivă la jocurile adaptate vârstei ei și încearcă în permanență ca prin joacă să sprijine și ea cu ce poate activitățile noii sale familii. Conform declarațiilor doamnei A. Maria aceasta este permanent preocupată de starea de sănătate a fetiței sale și încearcă mereu să țină cont de sfaturile celor din jur cu privire la binele fetiței. De asemenea, încearcă să ofere fetiței o alimentație corectă și un program zilnic corespunzător bunei sale dezvoltări.
În urma întâlnirilor realizate la domiciliul familiei adoptive, asistentul social, a observat că se păstrează curățenia în această locuință, iar afecțiunea de care beneficiază C. Roxana este fără limite.
Familia adoptivă păstrează legătura cu familia biologică a copilului C. Roxana.
4. Concluzii
În urma procesului de evaluare și monitorizare a familiei A. Tudor și Maria, s-a constata că aceștia prezintă garanții materiale și morale suficiente creșterii și dezvoltării armonioase a copilului C. Roxana. Între familia adoptivă și cea biologică s-a stabilit o puternică relație de atașament bazată pe respect și afecțiune, benefică copilului C. Roxana.
PLAN INDIVIDUAL DE PERMANEȚĂ
Nume și prenume: C. Roxana
Scopul planului de permanență: adopție
Pașii de acțiune:
În această situație a fost înfiat un copil ai căror părinți din cauza problemelor sociale pe care le-au întâmpinat, au renunțat la drepturile lor părintești și au consimțit la adopția propriului lor copil din dorința ca acesta să poată fi educat și să crească în condiții mult mai bune decât ar fi putut oferii ei.
Ipoteza nr. 2 a lucrării mele, se confirmă:
Dacă copiii aflați în dificultate din cauza problemelor sociale, au fost respinși de familiile lor, atunci există un risc crescut de abandon al acestora în instituțiile de specialitate și nimic nu garantează că aceștia vor fi adoptați în perioada imediat următoare.
STUDIU DE CAZ Nr.2
1. Date privind solicitanții
1.1. Potențial tată adoptiv
Nume și prenume: V.Mihai
Vârsta: 42 ani
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorit
Studii: absolvent studii superioare
Ocupație: inginer
1.2. Potențial mamă adoptivă
Nume și prenume: V. Laura
Vârsta: 40 ani
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită
Studii: absolventă facultate
Ocupație: contabilă
Genograma familiei potențial adoptive a copilului M. Crina
Legendă:
– persoană de sex masculin
– persoană de sex feminin
– persoană de sex masculin decedată
– persoană de sex feminin decedată
– relație de căsătorie
– relație puternică de atașament
– relație de căsătorie încheiată cu divorț
1.3. Date privind originea familiei potențial adoptive
Domnul V. Mihai are 42 de ani și este copilul părinților V. Ema de 64 de ani și al lui V. Ion de 66 de ani care sunt divorțați de 15 ani, și mai are o soră V. Lia de 40 de ani. Părinții săi locuiesc într-o comună apropiată de oraș în vizită la familia lui Mihai cu ocazia diverselor aniversări din familie. Starea lor de sănătate este mulțumitoare.
Relația domnului A. Tudor cu mama sa este foarte bună, acesta susținând familia copilului său în demersurile făcute pentru adopția nepoatei sale Crina.
Doamna V. Laura este primul copil al soților A. Maria de 62 de ani și A. George care a decedat în urmă cu 2 ani în urmă unei grave suferințe. Între A. Mihai și V. Laura există o relație normală de căsătorie. V. Laura a mai avut o soră A. Irina care a decedat din cauza unui grav accident de mașină, lăsând-o orfană pe Crina. Relația doamnei V. Laura cu mama sa este una mulțumitoare întâlnindu-se în perioada sărbătorilor sau cu ocazia unor evenimente familiale.
Mama (A. Maria) își susține fica și pe familia acesteia în demersurile făcute de aceștia de a o adopta pe nepoata lor M. Crina.
1.4. Relația maritală
Soții V. Mihai și Laura s-au căsătorit în anul 1992 după o perioadă în care aceștia au fost colegi de facultate. Ei au împreună un băiat V. Lucian de 16 ani, dar în urma tragediei care s-a petrecut în familia lor (decesul în accident de mașină a lui A. Irina și a soțului său) iau determinat să ia decizia de a-și adopta nepoata, M. Crina care a rămas fără părinți. Bunicii acestui copil sunt trecuți de vârsta de 60 de ani și întreaga familie a stabilit că varianta cea mai bună pentru buna creștere și educare a fetiței Crina este să fie adoptată de unchiul și mătușa sa.
În urma întrevederilor realizate la domiciliul familiei V. s-a constatat de către asistenții sociali, relațiile bune între soți, fără a exista conflicte între membrii familiei. De asemenea, soții v. declară că se consultă și se susțin mereu în luarea tuturor deciziilor, ținând con și de părerea fiului lor Lucian. Lucian este un copil ascultător care susține și el procedura de adopție a verișoarei sale. Soții V. au responsabilitățile casnice împărțite, lucru ce duce la buna funcționare a activităților casnice, comunicarea în familie fiind esențială.
Familia V. Mihai și Laura este una responsabilă și capabilă să asigure un cadru familial corespunzător creșterii unui copil de vârsta lui Crina (4 ani).
1.5. Capacitatea parentală
În urma procesului de evaluare a soțiilor V. Mihai și Laura, asistenții sociali au constatat că aceștia dau dovadă de maturitate, de o bună capacitate de comunicare în familie și de susținere reciprocă inclusiv în creșterea și educarea propriului lor copil biologic (V. Lucian) și aceștia au făcut foarte clară dorința lor de a o adopta pe nepoata lor Crina pentru a o educa și crește în condiții normale unei familii.
V. Mihai și Laura au demonstrat că au capacitățile necesare de adaptare la specificul dezvoltării unui copil, aceștia fiind capabili să își adapteze așteptările cu privire la potențialul copilului. În cele din urmă asistenții sociali au concluzionat că familia V. este capabilă să asigure creșterea și îngrijirea necesară unei dezvoltări armonioase a copilului.
Capacitatea de îngrijire a familiei V. a fost evaluată de specialiștii sociali ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), din cadrul Primăriei din Petroșani.
1.6. Pregătirea familiei pentru adopție
În cadrul a 4 întrevederi efectuate pe parcursul a două luni, familia V. a fost evaluată și pregătită în vederea adopției. Următoarele teme au fost subiectul întrevederilor efectuate:
Relația de căsătorie;
Atașamentul și consecințele separării;
Disciplina în cadrul familiei;
Schimbări apărute în structura familiei la apariția unui copil;
Problematica copilului instituționalizat;
Cum să îi vorbești copilului despre adopție;
Cadrul legislativ și procedurile de adopție.
1.7. Situația materială
Venituri: aproximativ 4500 lei reprezentând venitul lunar obținut ca salariați de cei doi soți care sunt absolvenți ai unei facultăți și au locuri de muncă aferente pregătirii lor, decent plătite. Locuința acestora este un apartament cu trei camere întreținut și mobilat corespunzător.
1.8. Date privind cazierul judiciar
Conform Certificatului de Cazier Judiciar eliberat de Poliția Petroșani, domnul V. Mihai nu este luat în evidență ca având antecedente penale.
Conform Certificatului de Cazier Judiciar eliberat de Poliția Petroșani, doamna V. Laura
nu este luată în evidență ca având antecedente penale.
2. Date cu privirea la copilul M. Crina
2.1. Date de identificare
Nume și Prenume: M. Crina
Vârsta: 4 ani
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
Situația juridică: părinții biologici ai copilului C. Roxana au decedat în urma unui grav accident de mașină.
Domiciliul: copilul locuiește în prezent la bunica sa maternă, A. Maria de 62 de ani
2.2. Date cu privire la starea de sănătate a copilului C. Roxana
Conform Adeverinței medicale eliberată de medicul de familie al copilului nu este în evidență cu boli cronice sau transmisibile.
Conform Certificatului medical eliberat de Direcția de Sănătate Publică, copilul prezintă o dezvoltare psihică corespunzătoare vârstei.
2.3. Istoricul social al copilului C. Roxana și al familiei biologice
Genograma familiei biologice a copilului M. Crina
Legendă:
– persoană de sex masculin
– persoană de sex feminin
– persoană de sex masculin decedată
– persoană de sex feminin decedată
– relație puternică de atașament
– relație de căsătorie
– relație de concubinaj
Copilul M. Crina în vârstă de 4 ani s-a născut în urma unei relații de concubinaj dintre A. Irina de 30 de ani și M. Petru de 32 de ani. Aceștia au decedat în urma unui tragic accident de mașină și în prezent locuiește la domiciliul bunicii sale materne. Până în anul 2011 aceasta a locuit împreună cu părinții biologici.
Copilul M. Crina a fost încredințată spre adopție familiei adoptive V. Mihai și Laura la data de 8.12. 2011.
3. Relația copilului C. Roxana cu familia adoptivă
Copilul M. Crina se află la familia V. de 5 luni și a fost încredințată în vederea adopției la sfârșitul anului 2012. Crina a fost dusă în continuare de către familia adoptivă la grădinița unde a fost înscrisă în toamna anului 2011 de către părinții săi, unde socializează foarte bine cu colegii săi de grupă, iar doamna educatoare este foarte mulțumită de comportamentul său. În perioada de 5 luni de când C. Roxana locuiește la familia V. s-a familiarizat cu locuința familiei adoptive și este foarte încântată că are propria ei cameră. Această cameră este mobilata corespunzător și amenajată astfel încât să vină în sprijinul nevoilor specifice vârstei sale (dulăpioare pentru haine, cutii speciale pentru depozitarea jucăriilor).
Familia V. este în permanență preocupată de educația și sănătatea fetiței, astfel că și-au reorientat prioritățile și acordă amândoi foarte mult timp jocului cu copilul. În urma întrevederilor realizate de către asistentul social din cadrul primăriei s-a observat că minora M. Crina interacționează ușor cu persoane recent cunoscute, este receptivă la jocurile adaptate vârstei ei și încearcă în permanență ca prin joacă să sprijine și ea cu ce poate activitățile noii sale familii.
Conform declarațiilor doamnei V. Laura aceasta este permanent preocupată de starea de sănătate a nepoatei sale și încearcă mereu să țină cont de sfaturile celor din jur cu privire la binele fetiței. De asemenea, încearcă să ofere fetiței o alimentație corectă și un program zilnic corespunzător bunei sale dezvoltări.
În urma întâlnirilor realizate la domiciliul familiei adoptive, asistentul social, a observat că se păstrează curățenia în această locuință, iar afecțiunea de care beneficiază M. Crina este fără limite.
Toate cele exprimate anterior le voi exprima în ecomapa următoare:
Ecomapa:
Legendă: relație armonioasă, echilibrată
relație bilaterală
relație stresantă
relație unilaterală
care vizat natura relațiilor interpersonale ale minorei în raport cu alți membrii. Astfel prezintă o relație bilaterală cu unchiul și mătușa sa cu care comunică foarte bine, aceștia făcând parte din mediul ei familial și este obișnuită să comunice cu ei. De asemenea are o relație unilaterală cu vărul său Lucian care este mult mai mare ca vârstă și cu care locuiește în prezent. Cu bunica sa maternă are o relație armonioasă în timp relația sa cu asistentul social al primăriei este una unilaterală. Are în schimb o relație puțin tensionată cu dna. educatoare, deoarece îi este greu să o asculte în totalitate.
4. Concluzii
În urma procesului de evaluare și monitorizare a familiei V. Mihai și Laura, s-a constata că aceștia prezintă garanții materiale și morale suficiente creșterii și dezvoltării armonioase a nepoatei lor.
PLAN INDIVIDUAL DE PERMANEȚĂ
Nume și prenume: M. Crina
Scopul planului de permanență: adopție
Pașii de acțiune:
Voi prezenta în continuare un studiu de caz cu privire la adopția unui minor din mediul instituționalizat:
STUDIU DE CAZ Nr. 3
1.Prezentarea cazului
Nume și Prenume: L. Ionuț – 9 ani.
Vârsta: 9 ani
Sex: masculin
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
2. Istoricul social al copilului L. Ionuț și al familiei biologice
L. Ionuț este născut în data de 15.08.2001, în localitatea Petrila, județul Hunedoara, și provine dintr-o relație de concubinaj, a mamei L.M cu B.N, relație ce a durat 2 ani. Tatăl B.N mai are 3 copii dintr-o altă relație de concubinaj, 2 dintre aceștia (B. Marius de 11 ani și B. Radu 13 ani) fiind instituționalizați într-un centru din județul Hunedoara iar al treilea copil al lui B.N. (B. George în vârstă 18 ani se află în prezent la centrul de Plasament de tip Familial din Petroșani.
L. Ionuț a fost crescut de la naștere de bunica maternă, iar în anul 2005 a fost instituționalizat într-un centru de specialitate din județul Hunedoara. În anul 2008, ca urmare a desființării Casei de Copii unde a fost instituționalizat, minorul a fost transferat la Centrul de Plasament de tip Familial din localitatea Petroșani, județul Hunedoara, unde se află și în prezent. Mama L.M este încadrată în grad de handicap accentuat, existând un certificat de expertiză medicală în acest sens. Tatăl copilului este închis pentru infracțiunea de furt și are de ispășit o pedeapsă de 7 ani de închisoare. În prezent mama lui L. Ionuț are o altă relație de concubinaj cu D.I. Legătura mamei cu minorul instituționalizat la Petroșani este menținută, aceasta aducându-l acasă pe perioada vacanțelor, fiindu-i însă dificil să-l îngrijească.
3. Nevoile si resursele copilului
3.1 La nivel individual
L. Ionuț este bine dezvoltat din punct de vedere fizic, având o greutate aflată la limita superioară. Acesta este și motivul pentru care este lent în mișcările pe care le face, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru a le executa, obosește foarte repede. Ionuț are nevoie în fiecare zi de 2 ore de odihnă, altfel devine neliniștit și îi deranjează și pe ceilalți copii din centru.
Igiena personală este precară, L. Ionuț se îngrijește doar la observațiile personalului centrului unde este instituționalizat. Minorul are un limbaj slab dezvoltat, un vocabular insuficient și o capacitate destul de redusă de a înțelege mesajele verbale. Dă impresia ca a înțeles, dar face altceva. De multe ori face anumite lucruri doar pentru a fi văzut de cei din jur și pentru a fi apreciat. Are nevoie de repetări pentru a memora anumite lucruri dar memoria sa vizuală este bună . Frecventează cursurile școlare în mod constant dar rezultatele lui școlare nu sunt mulțumitoare. Este mai mereu neatent atât la școală cât și la centru, când își pregătește temele, deranjând colegii și plictisindu-se repede pe parcursul unei activități. Are o capacitate de concentrare redusă, tot ceea ce se întâmplă în jurul lui îl distrage în permanență. Este ajutat mereu la centru unde este instituționalizat de un educator pentru a-și putea efectua temele. Din evaluările asistentului social rezulta că L. Ionuț are o stimă de sine scăzută neavând încredere în capacitatea sa de a rezolva problemele, și prezintă o capacitate redusă de a analiza situațiile. Din greșelile pe are le face nu învață nimic, acestea repetându-se. Este foarte ușor influențabil. Nu are percepția banilor raportată la nevoile sale personale. Folosește minciuna pentru a obține anumite beneficii, constând în bani și bunuri. Este o fire foarte prietenoasă, sociabilă, dorind să stabilească relații atât cu copiii cât și cu adulții. Are o capacitate slabă de control și o atenție deficitară, manifestând uneori agresivitate în grupul de copii, aceștia respingând-l datorită faptului că nu-i înțeleg comportamentul. Din punct de vedere afectiv este imatur, atașându-se cu ușurință de ceilalți, având capacități empatice, în special când este vorba despre adulți.
3.2 La nivel interpersonal și organizațional
Relația sa cu colegii din centru este dominată uneori de tensiuni, datorită faptului că se implică doar superficial în activitatea ce vizează grupul. Cu părinții sociali are o relație bună, în special cu mama pe care o ascultă și o respectă. Aceasta și datorită faptului că mama îl încurajează mereu. Ceilalți membri ai personalului de la centru, întâmpină dificultăți în ceea ce privește relaționarea cu L. Ionuț. Cel mai bine se înțelege cu un coleg de cameră, de aceiași vârstă cu el (9 ani) dar și între ei mai apar tensiuni, tot datorită comportamentului lui Ionuț. Relația cu colegii de la școală, este tensionată, colegii marginalizând-ul datorita faptului că deranjează orele. Ionuț are probleme în a se integra în regulile clasei de elevi din care face parte astfel că nemulțumirea cadrelor didactice se reflectă în modul de notare a activității lui, dar și în atitudinea față de aceasta. Relația cu mama sa L.M este bună, însă în perioada vacanțelor când Ionuț este acasă, aceasta are un program haotic fără reguli, fără sarcini, fapt ce îl influențează în mod negativ iar la revenirea în centru îi este dificil să se supună programului.
4. Date privind solicitanții
4.1. Potențial tată adoptiv
Nume și prenume: S. Sorin
Vârsta: 46 ani
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorit
Studii: absolvent școală profesională
Ocupație: mecanic auto
4.2. Potențial mamă adoptivă
Nume și prenume: S. Geta
Vârsta: 44 ani
Cetățenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită
Studii: absolventă liceu
Ocupație: asistent maternal
Genograma familiei potențial adoptive a copilului L. Ionuț
Legendă:
– persoană de sex masculin
– persoană de sex feminin
– relație de căsătorie
– relație puternică de atașament
– relație de căsătorie încheiată cu divorț
4.3. Date privind originea familiei potențial adoptive
Domnul S. Sorin are 46 de ani și este copilul unic părinților S.I. de 72 de ani și al lui S. L. de 70 de ani care sunt divorțați de 20 ani. Părinții lui locuiesc în orașe diferite ale Văii Jiului și rareori vin în vizită la familia fiului lor deoarece sunt foarte în vârstă și starea de sănătate nu le permite să facă acest lucru mai des.
Relația domnului S. Sorin cu mama sa este foarte bună, și are deplina sa sustinere pentru adopția minorului L. Ionuț.
Doamna S. Geta este al treilea copil al soților A. V. de 70 de ani și A. B. de 68 de ani.Pe cei doi părinți ai doamnei S. Geta îi leagă o puternică relație de atașament. Doamna S. Geta, mai are doi frați mai mari, A.I. de 48 de ani și A. N. de 46 de ani. Între doamna S. Geta și soțul său S. Sorin există o relație normală de căsătorie. Relația doamnei S. Geta cu părinții săi foarte bună, aceștia locuiesc în apropierea domiciliului său și se văd destul de des. Familia doamnei S. Geta își susține fiica și pe familia acesteia în demersurile făcute de aceștia de a îl adopta pe minorul L. Ionuț.
4.4. Relația maritală
Soții S. Geta și Sorin s-au căsătorit în anul 1991 după o perioadă în care aceștia au fost vecini locuind în același cartier, astfel că se poate spune că o perioadă au copilărit împreună. Ei au împreună un băiat S. Bogdan de 18 ani, care intra în ultimul an de liceu. Cei doi își doresc să îl adopte pe minorul L. Ionuț din dorința de ai putea oferi acestuia o educație potrivită unui copil de vârsta lui și pentru al lua pe acesta din mediul instituționalizat unde l-au lăsat părinții săi.
În urma întrevederilor realizate la domiciliul familiei S. s-a constatat de către asistenții sociali, relațiile bune între soți, și între ei și fiul lor biologic, fără a exista conflicte. De asemenea, soții S. declară că se consultă și se susțin mereu în luarea tuturor deciziilor, ținând con și de părerea fiului lor ajuns acum la majorat. Bogdan este un copil ascultător care susține și el procedura de adopție a minorului L. Ionuț deoarece își dorește un frate mai mic. În familia S. sarcinile și responsabilitățile sunt împărțite echitabil între toți membrii familiei S., lucru ce duce la buna funcționare a activităților casnice, comunicarea în familie fiind esențială.
Familia S. Sorin și Geta este una responsabilă și capabilă să asigure un cadru familial corespunzător creșterii unui copil de vârsta lui Ionuț.
4.5. Capacitatea parentală
În urma procesului de evaluare a soțiilor S. Sorin și Geta, asistenții sociali au constatat că aceștia dau dovadă de maturitate, de o bună capacitate de comunicare în familie și de susținere reciprocă inclusiv în creșterea și educarea propriului lor copil biologic (Bogdan) și aceștia au făcut foarte clară dorința lor de al adopta pe L. Ionuț din mediul instituționalizat pentru ai oferii o creștere și dezvoltare în condiții normale unei familii.
S. Sorin și Geta au demonstrat că au capacitățile necesare de adaptare la specificul dezvoltării unui copil, aceștia fiind capabili să își adapteze așteptările cu privire la potențialul copilului. În cele din urmă asistenții sociali au concluzionat că familia S. este capabilă să asigure creșterea și îngrijirea necesară unei dezvoltări armonioase a copilului.
Capacitatea de îngrijire a familiei S. a fost evaluată de specialiștii sociali ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), din cadrul Primăriei din Petroșani.
4.6. Pregătirea familiei pentru adopție
În cadrul a 4 întrevederi efectuate pe parcursul a două luni, familia S. a fost evaluată și pregătită în vederea adopției. Următoarele teme au fost subiectul întrevederilor efectuate:
Relația de căsătorie;
Atașamentul și consecințele separării;
Disciplina în cadrul familiei;
Schimbări apărute în structura familiei la apariția unui copil;
Problematica copilului instituționalizat;
Cum să îi vorbești copilului despre adopție;
Cadrul legislativ și procedurile de adopție.
4.7. Situația materială
Venituri: aproximativ 2800 lei reprezentând venitul lunar obținut ca salariați de cei doi soți care au locuri de muncă aferente pregătirii lor, decent plătite. Locuința acestora este un apartament cu trei camere întreținut și mobilat corespunzător.
5. Relația copilului L. Ionuț cu familia adoptivă
Copilul L. Ionuț se află la familia S. de 2 luni și a fost încredințat în vederea adopțîn cursul lunii aprilie 2012. Ionuț a frecventata în continuare școala unde a fost înscris de către părinții săi biologici , unde socializează foarte bine cu colegii săi de clasă, iar doamna învățătoare este mulțumită de comportamentul său. În perioada de 2 luni de când Ionuț locuiește la familia S. s-a familiarizat cu locuința familiei adoptive și este foarte încântat că are propria lui cameră. Această cameră este mobilata corespunzător și amenajată astfel încât să vină în sprijinul nevoilor specifice vârstei sale (birou pentru efectuarea temelor, dulapul său de haine, etc. Este de asemenea și foarte mulțumit de relația cu Bogdan, fiul biologic al familiei care îl va adopta.
Familia S. este în permanență preocupată de educația și sănătatea copilului, astfel că și-au reorientat prioritățile și acordă amândoi foarte mult timp educării minorului L. Ionuț. În urma întrevederilor realizate de către asistentul social din cadrul primăriei s-a observat că L. Ionuț interacționează ușor cu persoane recent cunoscute, este receptiv la acțiunile adaptate vârstei lui și încearcă în permanență să sprijine și el cu ce poate activitățile noii sale familii.
Conform declarațiilor doamnei S. Geta aceasta este permanent preocupată de starea de sănătate a copilului pe care dorește să îl adopte și încearcă mereu să țină cont de sfaturile celor din jur cu privire la binele băiatului. De asemenea, încearcă să-i ofere copilului o alimentație corectă și un program zilnic corespunzător bunei sale dezvoltări.
În urma întâlnirilor realizate la domiciliul familiei adoptive, asistentul social, a observat că se păstrează curățenia în această locuință, iar afecțiunea de care beneficiază L. Ionuț este fără limite.
Toate cele exprimate anterior le voi exprima în ecomapa următoare:
Ecomapa:
Legendă: relație armonioasă, echilibrată
relație bilaterală
relație stresantă
relație unilaterală
care vizat natura relațiilor interpersonale ale minorului în raport cu alți membrii. Astfel prezintă o relație bilaterală cu mama sa cu care comunică foarte bine, aceasta făcând parte din mediul lui familial și este obișnuit să comunice cu ea. De asemenea are o relație unilaterală cu tatăl său pe care îl vede mai rar și de care nu se arată foarte interesat. Cu bunica sa maternă are o relație armonioasă în timp relația sa cu asistentul social al primăriei este una unilaterală. Are în schimb o relație puțin tensionată cu colegii lui de clasă, deoarece îi este greu uneori să se supună în totalitate regulilor școlare.
4. Concluzii
În urma procesului de evaluare și monitorizare a familiei S. Sorin și Geta, s-a constata că aceștia prezintă garanții materiale și morale suficiente creșterii și dezvoltării armonioase a minorului L. Ionuț.
PLAN INDIVIDUAL DE PERMANEȚĂ
Nume și prenume: L. Ionuț
Scopul planului de permanență: adopție
Pașii de acțiune:
În acest caz, a fost în situație de adopție un copil care, din cauza neajunsurilor zilnice ale familiei sale a fost instituționalizat. Acesta a avut noroc că a fost dorit de o familie cu posibilități materiale și sociale care a primit acordul mamei sale biologice de a fi adoptat. În concluzie pot afirma că ipoteza nr. 1 a lucrării mele se confirmă:
Dacă familiile aflate în situații dificile din punct de vedere social ar beneficia de sprijin profesional adecvat din partea tuturor factorilor de decizie (asistenți sociali, psihologi), atunci poate copiii lor nu ar mai fi în situația de a fi abandonați și pe urmă adoptați, și ar rămâne în familia biologică.
CONCLUZII
Prin lucrarea mea, am încercat să aduc în atenția tuturor unele aspecte privind tematica adopției care reprezintă una dintre cele mai actuale și mai controversate fenomene ale politicii sociale din fiecare țară. Adopția poate fi un mijloc pentru soluționarea problemelor familiale ale copilului, după cum poate fi și o sursă de probleme familiale, dacă drepturile celor implicați în adopție și mai ales, drepturile fundamentale și interesul copilului nu sunt respectate.
Adopția a devenit un fenomen internațional care a captat atenția specialiștilor sociali din toate instituțiile ce sunt datoare să protejeze copiii aflați în dificultate. Din păcate, uneori adopția, sub forma ei internațională este din nefericire, adeseori asociată cu interese meschine, cu conotații negative precum: vânzare de copii, cerere și ofertă, țări exportatoare, țări importatoare, intermediari care facilitează adopția internațională a copilului.
Afirmația potrivit căreia ,, adopția este un mijloc de protecție a copilului lipsit de mediul familial” riscă să se traducă prin ideea că adopția internațională este un mijloc pentru familiile din țările dezvoltate de a adopta copii din țările cu dificultăți economice.
În ciuda faptului că adopția națională și internațională, poate fi o temă de discuție cu accente pro sau contra. Consider că o analiză obiectivă a reglementărilor interne și internaționale precum și a modului în care acestea sunt aplicate, poate reprezenta mai multă utilitate decât speculațiile care se fac în jurul unor fenomene negative care se manifestă la periferia acestei instituții.
Adopția rămâne o opțiune personală a familiilor care nu pot avea un copil prin metode naturale. Reușita unei adopții depinde atât de familia care adoptă, cât și de copilul adoptat.
Adopția este unul dintre instrumentele esențiale de protecție a drepturilor copilului, în perspectiva asigurării unei familii pentru fiecare copil. Spre deosebire de familia de plasament, familia care adoptă un copil devine familia copilului,. Statutul copilului adoptat îi conferă acestuia nu numai siguranță, dar mai ales stabilitate și continuitate de viață și dezvoltare în noua familie. În consecință, adopția nu reprezintă o modalitate de protecție temporară, alternativa ocrotirii rezidențiale, ci mai mult decât atât, înseamnă asigurarea unei familii permanente pentru copilul adoptat.
Adopția înseamnă mult mai mult decât luarea în îngrijire a unui copil orfan sau abandonat de părinți, ci presupune și crearea unei legături profunde și permanente între părintele adoptiv și copil. Dacă această conexiune se realizează, atunci criteriul biologic își pierde în mare măsură importanța. Orice prejudecată legată de eventuale moșteniri genetice nefericite sau diferențe etnice și rasiale este dăunătoare și nu oferă nici o șansă uniunii spirituale între cele doua părți. Totuși, trebuie să avem permanent în vedere faptul că este absolut firesc că micuțul pe care l-ai luat sub aripa ta protectoare să se întrebe, odată ce atinge vârsta adolescenței, cine sunt cei care i-au dat viață.
BIBLIOGRAFIE
Andrioni Felicia, Repere metodologice în asistența socială, Ed. Focus, Petroșani, 2009
Avram Marieta, Filiația. Adopția națională și internațională ”, Ed. All Beck, București, 2001
Bejenaru, Anca. Adopția copiilor în România, Ed. Institutul European, Iași, 2011
Buzducea Doru – Asistența socială a grupurilor de risc, Ed. Polirom, Iași, 2010
Cojocaru Ștefan, Cojocaru Daniela, Managementul de caz în protecția copilului, Ed. Polirom, Iași, 2008
Emese Florian – Dreptul familiei, Ed. C.H. Beck, București, 2006
Filipescu I.P., Adopția și Protecția copilului aflat în dificultate , Ed. All Beck, București, 1998
Filipescu Ion P, Adopția. Protecția și promovarea drepturilor copilului, Ed. Universul Juridic, București, 2005
Filipescu Ion, Andrei Filipescu – Tratat de Dreptul Familiei, Ed. Universul Juridic, București 2006
Filipescu I.P., Filipescu A.I., Tratat de drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, București, 2005
Mateescu A.F., Gheorghe Bădescu I.C. Protecția copilului și adopția, Ed. Hamangiu, București, 2008
Neamțu George, Tratat de asistență socială, Ed. Polirom, Iași, 2003
Prelici,Viorel, Aspecte metodologice și abordări în asistența socială, Ed. Mirton, Timișoara, 2002
Yin Robert K., Studiul de caz – designul și colectarea datelor, Ed. Polirom, Iași, 2005
Revista :Calitatea Vieții” nr. 3/2011
http://www.adoptii.ro
www.adoptiiromania.ro
http://www.dreptonline.ro/legislatie
http://www.dgaspchd.ro
http://www.legal-lawyers.com/Informatii_juridice/dreptul_familiei/adoptii
Monitorul Oficial, Partea I nr. 108 din 17 februarie 2010
Monitorul Oficial nr. 860 din 7 decembrie 2011
ANEXE
ANEXA Nr. 1
ATESTAT
– Model-cadru –
CONSILIUL LOCAL/JUDEȚEAN ……….
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC)
Adresa DGASPC și datele de contact
Anexă la Dispoziția nr. ………. din ……….
Nr. ………. din ……….
În conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere concluziile Raportului de evaluare a capacității de a adopta nr. ………. din ………., în temeiul Dispoziției nr. din ………., emisă de directorul general/executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ………., SE ATESTĂ ca persoană/familie aptă să adopte domnul ………., CNP ………., și doamna ………., CNP ………., cu domiciliul în ………., întrucât are/au abilități parentale, condiții materiale și prezintă garanții morale necesare creșterii, educării și dezvoltării armonioase pentru un copil/………. copii, de sex ………., care se încadrează în grupa de vârstă ………. .
Art. 1. – Atestatul este valabil pentru o perioadă de un an de la data emiterii, cu excepțiile
prevăzute de lege.
Art. 2. – La expirarea perioadei de valabilitate a atestatului, pe baza unei noi cereri de evaluare și cu anexarea actelor prevăzute de lege, procedura de evaluare va fi reluată.
Art. 3. – Atestatul se va comunica solicitantului/solicitanților și Oficiului Român pentru Adopții.
Director general/executiv,
……….
ANEXA Nr. 2
RAPORT
care atestă realizarea activității de informare prealabilă a persoanei/familiei care își
exprimă intenția de a adopta
– Model –
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) ……….
Compartimentul adopții și postadopții/Organismul privat autorizat (OPA)
În data de ………. a fost realizată informarea persoanei/familiei ………., domiciliată în ………., care și-a exprimat intenția de a parcurge procedura adopției interne.
Informațiile oferite au vizat următoarele aspecte:
– condițiile adopției – interdicții la adopție, condiții de vârstă, condițiile exprimării consimțământului la adopție;
– necesitatea identificării celei mai potrivite familii pentru un copil și acordarea de prioritate, în procesul adopției, nevoilor copilului, și nu cerințelor adoptatorului;
– modalitatea în care se realizează selecția celei mai potrivite familii pentru un copil și eventualele consecințe ale încercărilor de eludare a procedurilor de adopție;
– modalitatea în care un copil devine adoptabil și principalele caracteristici ale copiilor adoptabili din România sau, după caz, din județul/sectorul ……….;
– etapele parcurse de familie și de copil în cadrul procedurii adopției interne și precizarea duratei acestora (atât durata prevăzută de lege, cât și durata medie a procedurilor, conform statisticilor realizate la nivel central sau local; de asemenea, au fost menționați și factorii care pot influența durata adopției);
– documentele necesar a fi anexate cererii de eliberare a atestatului de persoană/familie aptă să adopte și instituția competentă să soluționeze cererea de adopție.
Solicitantului i-a fost înmânată lista cu documentele necesare pentru depunerea cererii de adopție și i-au fost indicate următoarele surse suplimentare de informare: ……….
……………….. .
Solicitantului i s-a recomandat să reflecteze asupra informațiilor și să aprecieze dacă dorește să inițieze demersurile pentru adopție, urmând a depune o cerere în acest sens la ………. .
Reprezentantul DGASPC/OPA, Solicitant,
Numele și prenumele Numele și prenumele
………. ……….
Semnătura Semnătura
ANEXA Nr. 3
CERERE DE EVALUARE
în vederea eliberării atestatului de persoană/familie aptă să adopte
– Model –
Nr. ………. din ……….
Subsemnatul, ………., domiciliat în ………., telefon ………., CNP ………., posesor al BI/CI seria ………. nr. ………., eliberat de ………. la data de ………., și subsemnata ………., cu același domiciliu, telefon ………., CNP ………., posesoare a BI/CI seria………. nr. ………., eliberat de ………. la data de ………., în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vă rugăm să realizați procedura evaluării garanțiilor morale și a condițiilor materiale necesare asigurării dezvoltării depline și armonioase a unui copil, în vederea eliberării atestatului de familie/persoană aptă să adopte.
Dorim să adoptăm un copil/………. copii:
• cu vârsta cuprinsă între ………. și ………. ani
• de etnie ………. (indiferent sau dacă există astfel de recomandări vor fi listate expres)
• vorbitor al limbii/limbilor ……….
• sexul ………. M/F/indiferent
• clinic sănătos DA □/NU □
• cu boli cronice DA □/NU □
• cu întârzieri în dezvoltare DA □/NU □
• cu întârziere mintală NU □/DA □
□ Ușor
□ Mediu
□ Sever
□ Profund
• cu handicap NU □/DA □
□ Ușor4
□ Mediu
□ Accentuat
□ Grav
Motivele pentru care dorim să adoptăm sunt ………………..
Menționăm că:
• suntem căsătoriți de ………. ani
• sunt divorțat/ă □
• sunt necăsătorit/ă □
• sunt văduv/ă □
• avem locuință proprietate personală/închiriată compusă din ………. camere
• realizăm venituri de aproximativ ………. lunar
• modalitatea în care am aflat despre procedura adopției și despre instituția dumneavoastră este: ………. .
Suntem de acord să respectăm întreaga procedură de evaluare și pregătire în vederea obținerii atestatului de familie/persoană aptă să adopte și vom colabora cu specialiștii responsabili de această procedură, înțelegând și fiind de acord că pentru soluționarea cererii de evaluare pot fi solicitate orice alte documente și informații considerate relevante.
Data
……….
Semnături
……….
NOTĂ:
Persoana/familia a fost informată cu privire la documentația necesară, demersurile și durata procedurilor de adopție interne de către ………., așa cum reiese din raportul care atestă realizarea activității de informare prealabilă a persoanei/familiei care își exprimă intenția de a adopta ………. *) .
Doamnei/Domnului Director General/Executiv
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului ……….
ANEXA Nr. 4
DECLARAȚIE
a părinților firești/rudelor până la gradul al IV-lea că nu doresc să se ocupe de creșterea și
îngrijirea copilului
Model –
Subsemnatul, ………., cetățean ………., născut la data de ………., în localitatea ………., județul………., de sex ………., căsătorit/necăsătorit, domiciliat în ………., str. ………. nr……….., bl. ……….,sc. ………., et. ………., ap. ………., sectorul/județul ………., posesor al ………., seria ………. nr. ……….,eliberat de ………. la data de ………., cod numeric personal ………., în calitate de (mamă etc.)………. a copilului ………., născut la data de ………., fiul lui ………. și al ……….,având în vedere prevederile art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cunoscând dispozițiile art. 292 din Codul penal cu privire la falsul în declarații, declar următoarele:
În ceea ce îl privește pe copilul ………. declar că nu doresc să mă ocup de creșterea și îngrijirea acestuia.
Am fost informat de către reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) ………. cu privire la faptul că această declarație poate avea drept efect demararea procedurilor pentru ca acest copil să devină adoptabil și ulterior să fie adoptat. De asemenea, am fost informat de către reprezentanții DGASPC ………. cu privire la faptul că în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestei declarații o pot retrage printr-o nouă declarație dată în fața reprezentanților DGASPC.
Dau prezenta declarație astăzi ………., în fața reprezentaților DGASPC ………., fiind necesară pentru clarificarea situației copilului ………. .
Prezenta declarație a fost întocmită în două exemplare, unul pentru declarant și unul pentru DGASPC.
Declarant,
……….
(numele, prenumele și semnătura)
ANEXA Nr. 5
RAPORT BILUNAR
privind evoluția copilului încredințat în vederea adopției și a relațiilor dintre acesta și
adoptator/familia adoptatoare
– Model –
Avizat Șeful Compartimentului adopții și postadopții, ……….
Descrierea interacțiunilor copil-familie (îngrijire, educație, implicare emoțională) ………………..
Dificultăți de relaționare copil-familie ……….
Atitudinea copilului față de familie ……….
Atitudinea familiei față de copil ……….
Nevoi ale copilului ……….
Nevoi ale familiei ……….
Probleme și resurse identificate ……….
Observații ……….
Concluzii ……….
Recomandări ……….
Data vizitei ……….
Data întocmirii raportului ……….
Psiholog,
……….
Asistent social (responsabil de caz),
……….
ANEXA Nr. 6
RAPORT FINAL
întocmit la sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției privind modul în care
copilul s-a adaptat noului mediu de viață
– Model –
Aprobat Director general (executiv), ……….
Avizat Șeful Compartimentului adopții și postadopții, ……….
Date personale ale copilului:
– numele: ……….
– prenumele: ……….
– sexul: ……….
– părinții biologici: ……….
– data, locul și înregistrarea nașterii: ……….
– certificatul de naștere nr. ………. seria ……….
– codul numeric personal: ……….
– naționalitatea: ……….
– religia: ……….
– limba: ……….
– domiciliul actual: ……….
– sentința civilă de încredințare în vederea adopției: ……….
Istoria personală și familială ……….
Date despre familia adoptatoare ……….
Date despre locuință (siguranța locuinței pentru copil) ……….
Evoluția relației copilului cu familia adoptatoare ……….
Relația actuală a copilului cu familia adoptatoare ……….
Evoluția stării de sănătate a copilului ……….
Starea de sănătate actuală a copilului ……….
Dezvoltarea psihologică a copilului: ……….
– psihomotrică ……….
– cognitivă ……….
– socioemoțională ……….
– limbaj ……….
– autoservire ……….
– aptitudini, interese ……….
Nevoi speciale ale copilului ……….
Modalitatea în care familia adoptatoare răspunde nevoilor speciale ale copilului ……….
Observații ……….
Concluzii ……….
Recomandări ……….
Data ……….
Asistent social (responsabil de caz),
……….
Psiholog,
……….
ANEXA Nr. 7
RAPORT TRIMESTRIAL POSTADOPȚIE
privind evoluția copilului adoptat și a relațiilor dintre acesta și persoana/familia
adoptatoare
– Model –
Avizat Șeful Compartimentului adopții și postadopții, ……….
Numele copilului: ……….
Prenumele copilului: ……….
Data nașterii: ……….
Sentința civilă de încuviințare a adopției: ……….
Numele și prenumele persoanei/familiei adoptatoare: ……….
Adresa: ……….
Circumstanțele vizitei ……….
Igiena și siguranța locuinței ……….
Climatul familial ……….
Starea de sănătate actuală a copilului ……….
Dezvoltarea psihologică a copilului ……….
Situația școlară a copilului ……….
Modalitatea de relaționare copil-familie ……….
Dificultăți de relaționare copil-familie ……….
Atitudinea copilului față de familie ……….
Atitudinea familiei față de copil ……….
Nevoile copilului ……….
Nevoile familiei ……….
Probleme și resurse identificate ……….
Observații ……….
Concluzii ……….
Recomandări ……….
Data vizitei ……….
Data întocmirii raportului ……….
Psiholog, ……….
Asistent social (responsabil de caz), ……….
ANEXA Nr. 8
RAPORT FINAL
de închidere a cazului, la încheierea perioadei de monitorizare postadopție
– Model –
Aprobat Director general/executiv, ……….
Avizat Șeful Compartimentului adopții și postadopții, ……….
Date personale ale copilului:
– numele: ……….
– prenumele: ……….
– părinții biologici: ……….
– data, locul și înregistrarea nașterii: ……….
– certificatul de naștere nr. ………. seria ……….
– codul numeric personal: ……….
– naționalitatea: ……….
– religia: ……….
– limba: ……….
– domiciliul actual: ……….
– sentința civilă de încuviințare a adopției: ……….
Numele și prenumele persoanei/familiei adoptatoare: ……….
Adresa: ……….
Circumstanțele vizitei ……….
Igiena și siguranța locuinței ……….
Climatul familial ……….
Evoluția stării de sănătate a copilului ……….
Starea de sănătate actuală a copilului ……….
Dezvoltarea psihologică a copilului: ……….
– psihomotrică ……….
– cognitivă ……….
– socioemoțională ……….
– limbaj ……….
– autoservire ……….
– aptitudini, interese ……….
Situația școlară a copilului ……….
Evoluția relației copilului cu familia ……….
Relația actuală a copilului cu familia ……….
Dificultăți de relaționare copil-familie ……….
Atitudinea copilului față de familie ……….
Atitudinea familiei față de copil ……….
Nevoile copilului și modalitatea în care familia răspunde nevoilor ale copilului ……….
Nevoile familiei ……….
Probleme și resurse identificate ……….
Observații ……….
Concluzii ……….
Recomandări ……….
Data vizitei ……….
Data întocmirii raportului ……….
Psiholog, ……….
Asistent social (responsabil de caz), ……….
ANEXA Nr. 9
CERTIFICAT
de conformitate a adopției internaționale potrivit art. 23 din Convenția asupra protecției
copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la 29 mai 1993 la Haga,
ratificată prin Legea nr. 84/1994
– Model –
Nr. ……….
Oficiul Român pentru Adopții (autoritatea emitentă) România (statul de origine) Certifică, potrivit convenției, că adopția copilului (numele și prenumele copilului după adopție, CNP-ul)……….(numele și prenumele copilului anterior adopției)……………… F □ M □ ………. (data și locul nașterii, sexul, județul ultimului domiciliu) de către persoana/familia (numele și prenumele adoptatorilor) ……….,(statul de primire) ……….încuviințată prin Sentința civilă nr. ………./data ………./pronunțată de ……….,irevocabilă la data de ……….,
A fost încheiată cu respectarea dispozițiilor Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la 29 mai 1993 la Haga, și, potrivit art. 23 din convenție, va fi recunoscută de drept în orice stat contractant al acesteia.
Potrivit art. 470 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat și cel care adoptă, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului. Raporturile de rudenie încetează între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte. Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
Acordurile prevăzute de art. 17 lit. c) din Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la 29 mai 1993 la Haga, ratificată prin Legea nr. 84/1994, cu modificările ulterioare, au fost exprimate de Oficiul Român pentru Adopții, la data (autoritatea centrală din statul de origine, data exprimării acordului) ……….,și………., la data (autoritatea centrală din statul de primire, data exprimării acordului) ……….
Președintele Oficiului Român pentru Adopții
(numele, prenumele și semnătura) ……….
Întocmit de consilier juridic (numele, prenumele și semnătura) ……….
Data eliberării certificatului ……….
ANEXA Nr. 10
ADRESĂ
prin care este solicitat sprijinul autorităților străine competente în vederea realizării
monitorizării postadopție a copilului adoptat conform procedurii adopției interne
– Model –
Consiliul Județean ……….
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC)
Adresa DGASPC ……….
Datele de contact ……….
Către autoritățile competente în materia adopției
Adresa: DGASPC ………., instituție publică română aflată în subordinea Consiliului Județean ……….,având competențe în instrumentarea și monitorizarea adopțiilor române interne, vă solicită sprijinul în soluționarea unor aspecte referitoare la un copil adoptat în România.
Facem referire aici la cazul copilului ………., născut la data de ………. și adoptat de
persoana/familia ………., în baza Hotărârii judecătorești irevocabile nr. ………./………. a Tribunalului ………. . Ulterior, copilul împreună cu adoptatorul/adoptatorii au părăsit teritoriul României și s-au deplasat în ………., la următoarea adresă ………. .
Menționăm că adopția a fost realizată conform procedurii adopției interne române și cu respectarea legislației în vigoare. Totodată, dispozițiile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie în sarcina autorităților competente obligația realizării monitorizării postadopție, pe o perioadă de cel puțin 2 ani de la încuviințarea acesteia. Monitorizarea postadopție este etapa ulterioară încuviințării adopției, prin care este urmărită trimestrial evoluția copilului în noul mediu familial, în vederea integrării copilului în cadrul familiei adoptatoare și identificării precoce a eventualelor dificultăți care pot să apară în această perioadă.
În contextul în care în această perioadă adoptatorii împreună cu copilul nu mai locuiesc pe teritoriul României, ne aflăm în imposibilitatea realizării acestei atribuții și, prin urmare, vă solicităm sprijinul în realizarea și transmiterea către instituția noastră a unor informații trimestriale referitoare la situația copilului în cauză și a relațiilor dintre acesta și adoptatori.
În situația în care vă sunt necesare informații suplimentare, vă stăm la dispoziție. Persoana de contact din cadrul instituției noastre este doamna/domnul ………., tel.: ………./e-mail: ………. .
Director DGASPC,
……….
ANEXA Nr. 11
FIȘĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ
a adoptatorului/familiei adoptatoare
– Model –
1. Structura familiei
SOȚUL:
Numele și prenumele ……….
Data și locul nașterii ……….
Pregătirea școlară/profesională ……….
Profesia, ocupația și locul de muncă ……….
Domiciliul ……….
SOȚIA:
Numele și prenumele ……….
Data și locul nașterii ……….
Pregătirea școlară/profesională ……….
Profesia, ocupația și locul de muncă ……….
Domiciliul ……….
COPIII (biologici, adoptați, în plasament etc.):
Numele și prenumele ……….
Data și locul nașterii ……….
Situația școlară/profesională ……….
Observații ……….
Numele și prenumele ……….
Data și locul nașterii ……….
Situația școlară/profesională ……….
Observații ……….
Alte persoane care locuiesc la același domiciliu:
Numele și prenumele ……….
Data și locul nașterii ……….
Pregătirea școlară/profesională ……….
Profesia, ocupația și locul de muncă ……….
Observații (gradul de rudenie, motivele pentru care locuiesc împreună cu persoana/familia potențial adoptatoare etc.): ……….
2. Date despre mediul de viață al solicitanților
– Locuința
Casă la curte □ Apartament □
Proprietate personală □ Proprietate de stat □ Locuință cu chirie 1 □
Nr. de camere locuibile: ………. Nr. persoanelor care locuiesc: ……….
Apă curentă Da □ Nu □
Canalizare Da □ Nu □
Încălzire Da □ Nu □
Alte informații:………………..
Condiții de locuit (igienă, curățenie, siguranță):………………..
Existența condițiilor de locuire pentru viitorul copil (spațiu/cameră care poate fi amenajată, resurse pentru amenajare etc.)………………..
– Etnia, limba vorbită și religia………………..
– Venitul familiei (cuantumul și sursele)………………..
– Mariajul
• câți ani de căsătorie au în acest mariaj: ……….
• dacă au mai fost căsătoriți anterior și motivul desfacerii acelei căsătorii:..
• comunicarea între parteneri: ……….
3. Motivul pentru care doresc să adopte: …………………………
4. Așteptările solicitantului față de copilul pe care ar dori să îl adopte (vârstă, sex, situație
psihosociomedicală):…………………………
5. Observații (inclusiv stabilirea datei următoarei întâlniri, dacă locuința este un loc sigur pentru copil, cooperarea solicitanților pentru desfășurarea întâlnirii, disponibilitatea oferirii informațiilor, discuții purtate cu alte persoane care locuiesc la același domiciliu):
…………………………
6. Recomandări:…………………………
Numele și prenumele asistentului social ……….
Instituția ……….
Semnătura ……….
Data ……….
Numele și prenumele psihologului ……….
Instituția ……….
Semnătura ……….
Data ……….
ANEXA 12
Adopția unui copil pentru care a fost stabilit plasamentul ca măsură de protecție
Adopția unui copil pentru care s-a instituit tutela ANEXA 13
ANEXA 14
Adopția copilului soțului / soției
ANEXA 15
Adopția unei persoane majore
ANEXA 16
Adopție internațională
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Adopția Formă A Ocrotirii Alternative A Copilului (ID: 108869)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.