Adoptarea Hotararilor Si Emiterea Dispozitiilor In Cadrul Consiliului Judetean Ilfov

Drept

Adoptarea Hotararilor Si Emiterea Dispozitiilor In Cadrul Consiliului Judetean Ilfov

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

ADOPTAREA HOTĂRÂRILOR ȘI EMITEREA DISPOZIȚIILOR IN CADRUL CONSILIULUI JUDEȚEAN ILFOV

C U P R I N S

ARGUMENT

3CAPITOLUL I. INSTITUȚIILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE

1.1. Administrația Publică Locală – Cadru general

1.2. Organele Administrației Publice Locale

1.2.2. Ocuparea funcțiilor publice

CAPITOLUL II. CONSILIUL JUDEȚEAN

2.1. Consiliul județean – Cadru general

2.1.1. Constituirea Consiliului Județean

2.1.2. Atribuțiile Consiliului Județean

2.1.3. Funcționarea Consiliului Județean

2.1.4. Actele Consiliului Județean

2.1.5. Dizolvarea Consiliului Județean

2.1.6. Suspendarea mandatului de consilier județean

2.2. Președintele consiliului județean

2.1.1. Atribuțiile președintelui consiliului județean

2.1.5. Secretarul unității administrativ-teritoriale

2.3.Prefectul

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – CONSILIUL JUDEȚEAN ILFOV ADOPTAREA HOTĂRÂRILOR ȘI EMITEREA DISPOZIȚIILOR IN CADRUL CONSILIULUI JUDEȚEAN ILFOV

3.1. Istoric

3.2. Funcționarea consiliului județean

3.3. Comisii de specialitate

3.4. Funcționarea comisiilor de specialitate

3.5. Actele consiliului județean

3.6. Adoptarea hotărârilor la nivelul consiliului județean

3.7. Emiterea dispozițiilor de către președintele consiliului județean

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Motivația alegerii temei “CONSILIUL JUDEȚEAN”, constă în aceea că domeniul administrației publice locale este un domeniu de larg interes, mai ales că o dată la patru ani, exercitându-ne dreptul constituțional de a alege componența consiliului județean, am gândit că este oportun să studiez rolul consiliului județean, al președintelui consiliului județean, atribuțiile lui, actele emise, alegerea președintelui și al consilierilor lui, drepturile și obligațiile aleșilor.

Lucrarea cuprinde trei capitole. Primul capitol studiază instituțiile administrației locale, cadrul general al problemei, și un subpunct destinat organelor administrației locale.

Al doilea capitol vizează Consiliul Județean ca organ administrativ, cadrul legislativ în care el funcționează, constituirea și componența, atribuțiile consiliului județean, actele consiliului județean, dizolvarea de drept și prin referendum județean, suspendarea madatului de consilier conform legii. Un alt subpunct al capitolului este Președintele Consiliului Județean, atribuțiile sale, secretarul, Prefectul și activitatea sa.

Capitolul III reprezintă un studiu de caz care dezbate pe larg modul de organizare și funcționare a Consiliului Județean Ilfov: organigrama, activitatea comisiilor de specialitate, exemple de acte emise de consiliul județean Ilfov, hotărâri, dispoziții cuprinse în anexele lucrării.Principala responsabilitate a consiliului județean este aceea de a integra activitatea tuturor autoritaților de la nivel local, pentru a asigura dezvoltarea durabilă a întregului județ. In acest scop, Consiliul Județean adoptă strategii, prognoze și programe de dezvoltare economică și socială a județului pe baza propunerilor primite de la Consiliile locale. In plus dispune, aprobă și urmărește în cooperare cu autoritațile administrației publice locale, comunale și orășenești interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora.

CAPITOLUL I

I. INSTITUȚIILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE

I.1. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

„Domeniul administrației publice locale este reglementat în primul rând în Constituție (art.120.123), care conține dispoziții cu rang de principii de bază, în Legea generală a administrației publice locale nr.215/2011, precum și în numeroase legi speciale, dintre care amintim doar Legea prefectului nr. 340/2004, Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali, Legea nr.67/2004 privind alegerea autorităților administrației locală. Administrația publică are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societății organizate în stat și care sunt formulate în legi de către organele puterii legiuitoare, precum și excutarea hotarârilor judecătorești, date în temeiul legii.”

Autoritățile administrației publice sunt:

“a) autoritățile administrației publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale administrației publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice descentralizate ale acestora , precum și autoritățile administrative autonome;

b) autoritățile administrative publice locale: consiliile județene, consiliile locale, primarii, instituțiile și serviciile publice de interes local sau județean.”

“Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes deosebit.”
“Statutul fiecărei unități administrativ-teritoriale cuprinde date și elemente specifice, care au rolul de a o individualiza în raport cu alte unități similare, privitoare la:”
“ a) întinderea teritoriului administrativ, delimitarea teritorială a unitații administrativ-teritoriale, satele componente, iar în cazul orașelor, satele aparținătoare și localitatile componente, amplasarea acestora, prezentată grafic si descriptiv, distanța dintre satele componente, respectiv aparținătoare, și localitațile componente;

b) determinarea colectivității asupra căreia se exercită autoritatea consiliului local și a primarului; date privind înființarea acesteia, prima atestare documentară, evoluția istorică;
c) populația unitații administrativ-teritoriale, facându-se mențiune cu privire la componența etnică – în vederea aplicării dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală, cuprinse în Legea administrației publice locale nr. 215/2001 -, precum si la ocupatie, defalcate pe sate componente, respectiv aparținătoare, și localități componente;
d) localitatea de reședință;
e) autoritățile administrației publice locale, sediul acestora;

f) căile de comunicație existente și categoria acestora;
g) date privitoare la principalele instituții din domeniul educației, culturii, sănătății, asistenței sociale, presei, radioului, televiziunii și altele asemenea;

h) principalele funcțiuni economice, capacități de productie diversificate din sectorul secundar și terțiar, precum și din agricultură;
i) serviciile publice existente;

j) patrimoniul public și privat,componența și întinderea acestuia;

k) partide politice și sindicate, care își desfașoară activitatea în unitatea administrativ

teritorială.

Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.

Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.”

„Raporturile dintre autoritățile administrației publice locale din comune, orașe, și municipii și autoritățile publice de la nivel județean se bazează pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregului județ.”

„Politica de dezvoltare regională reprezintă ansamblul politicilor elaborate de Guvern, prin organele administrației publice centrale, de autoritățile administrației publice locale și organismele regionale specializate, cu consultarea partenerilor socioeconomici implicați, în scopul asigurării creșterii economice și dezvoltării sociale echilibrate și durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunătățirii competitivității internaționale a României și al reducerii decalajelor economice și sociale existente între România și statele membre ale Uniunii Europene.”

“Principiile care stau la baza realizării politicii de dezvoltare regională sunt:”

– subsidiaritatea;

– descentralizarea;

– parteneriatul.”

„Obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională în România sunt:”

“a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate, recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic și social a zonelor mai puțin dezvoltate, ca urmare a unor condiții istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum și preîntâmpinarea procedurii de noi dezechilibrate;

b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea inițiativelor și prin valorificarea resurselor locale și regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile și al dezvoltării culturale a acestora;

c) stimularea cooperării interregionale, interne și internaționale, transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor, precum și participarea regiunilor de dezvoltare la structurile și organizațiile europene care promovează dezvoltarea economico-socială și instituțională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internaționale la care România este parte.

Descentralizarea competențelor către autoritățile administrației publice locale se face cu respectarea principiilor și regulilor prevăzute de Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.453 din 25 mai 2006.”

„Principiile pe baza cărora se desfășoară procesul de descentralizare sunt următoarele:

a) principiul subsidiarității, care constă în exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și caredispune de capacitate administrativă necesară;

b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate;

c) principiul responsabilității autorităților administrației publice locale în raport cu competențele ce le revin, care impune obligativitatea realizării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică;

d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților administrației publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară;

e) principiul echității, care implică asigurarea accesului tuturor cetățenilor la serviciile publice și de utilitate publică;

f) principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea de către autoritățile administrației publice centrale a transferurilor speciale sau a subvențiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale;

Descentralizarea se exprima prin doua forme: descentralizarea teritorială (administrativă) și descentralizarea tehnică.

Descentralizarea care are ca obiect colectivitățile locale (teritoriale) este denumită și descentralizare teritorială, pe cand cea care privește serviciile publice administrative ale statului, poartă numele de descentralizare tehnică.

1. Descentralizarea teritorială administrativă presupune existența unei comunități de interese între cetățenii unei unități administrativ-teritoriale și recunoașterea colectivității locale ca și dreptul acesteia de a-și rezolva ele însele problemele local.In acest sens, Paul Negulescu definea principiul descentralizării ca un regim administrativ care admite ca îngrijirea intereselor locale sau specifice să fie încredințate la autorități ai căror titulari aleși de corpul electoral local pot stabili norme valabile pentru locuitorii din acea localitate.”

“Ca atare, o colectivitate locală poate fi considerată descentralizată, în măsura în care îndeplinește anumite condiții, și anume:

– colectivitatea locală este dotată cu personalitaentrale a transferurilor speciale sau a subvențiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale;

Descentralizarea se exprima prin doua forme: descentralizarea teritorială (administrativă) și descentralizarea tehnică.

Descentralizarea care are ca obiect colectivitățile locale (teritoriale) este denumită și descentralizare teritorială, pe cand cea care privește serviciile publice administrative ale statului, poartă numele de descentralizare tehnică.

1. Descentralizarea teritorială administrativă presupune existența unei comunități de interese între cetățenii unei unități administrativ-teritoriale și recunoașterea colectivității locale ca și dreptul acesteia de a-și rezolva ele însele problemele local.In acest sens, Paul Negulescu definea principiul descentralizării ca un regim administrativ care admite ca îngrijirea intereselor locale sau specifice să fie încredințate la autorități ai căror titulari aleși de corpul electoral local pot stabili norme valabile pentru locuitorii din acea localitate.”

“Ca atare, o colectivitate locală poate fi considerată descentralizată, în măsura în care îndeplinește anumite condiții, și anume:

– colectivitatea locală este dotată cu personalitate juridică;

– recunoașterea existenței problemelor (treburilor) locale în mod distinct de problemele naționale;

– colectivitatea locală dispune de autorități locale proprii, alese;

– colectivitatea locală este supravegheată de autoritațile statale numai printr-o formă de control specific, stabilit prin lege;

Descentralizarea este, astfel, regimul care permite nașterea de unități autonome care realizează democrația locală în contextul existenței problemelor specifice ale colectivitații locale, ce presupune implicit și existența unor mijloace materiale de realizare a acestora, cum ar fi, un patrimoniu propriu, un corp de funcționari aleși care să gestioneze treburile publice, precum și o anumită autonomie financiară care se bazează pe existența unor anumite surse proprii și unui buget propriu.

2. Descentralizarea tehnică desemnează acordarea unei anumite autonomii unui serviciu public determinat, căruia i se conferă personalitate juridică.

Descentralizarea tehnică se realizează prin constituirea unor instituții publice sau a unei instituții de utilitate publică care au dobândit personalitate juridică și care au la bază proprietatea privată a statului ori a unor persoane fizice sau juridice. Ea corespunde mai mult exigențelor unei repartiții armonioase între diferitele ramuri ale administrației, care presupun existența unui control de tutela.”

“Transferul de competențe se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitării acestora. Exercitarea competențelor se face numai după transmiterea resurselor financiare necesare.”

“Etapele transferului de competențe sunt următoarele:

a) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale elaborează strategiile privind transferul competențelor către autoritățile administrației publice locale și proiectele de acte normative pentru punerea în aplicare a acestora;

b) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale identifică resursele necesare și costurile integrale aferente competențelor care sunt transferate, precum și sursele bugetare pe baza cărora sunt finanțate. Resursele astfel identificate sunt transferate autorităților administrației publice locale, în condițiile legii;

c) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice central asigură, în colaborare cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, corelarea pe termen lung între responsabilitățile transferate și resursele aferente, astfel încât să acopere variațiile de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate.

Principiile care stau la baza legii privind transparența decizională în administrația publică sunt:”

a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative;

b) consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autoritățlor publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;

c) participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următorelor reguli:

1. ședințele autorităților și instituțiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condițiile legii;

2. dezbaterile vor fi consemnate și făcute publice ;

3. minutele acestor ședințe vor fi înregistrate, arhivate și făcute publice, în condițiile legii.”

I.2. ORGANELE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE

I.2.1. Ocuparea funcțiilor publice

„Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.”

„Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.

Funcția publică este un complex de atribuții specifice, prestabilite legal, cu care sunt

înzestrate serviciile publice, atribuții exercitate în mod continuu de către persoane fizice legal

investite, în vederea satisfacerii intereselor generale ale membrilor societății.

Funcțiile publice se organizează în cadrul unui serviciu public în raport de sarcinile pecare acesta trebuie să le îndeplinească pentru satisfacerea intereselor generale ale membrilorsocietății, la nivel național ori local. În acest sens, Al. Negoiță afirma că “interesul general, pe care îl susține sistemul administrației publice în raport cu societatea globală este formulat în cadrul sistemului politic, de către organele care au atribuții în această privință și în primul rând de organele care dețin puterea în stat.”.

„Prin urmare, nu poate fi vorba de crearea unei funcții publice pentru un funcționar, ci pentru realizarea unui interes public. De aceea, funcția publică preexistă funcționarului public, recrutat ulterior prin concurs pe baza criteriilor obiective, ea reprezentând mobilul raportuluijuridic de serviciu în sensul art. 2 din Legea nr. 188/1999.

Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt:”

„a) legalitate, imparțialitate și obiectivitate;

b) transparență;

c) eficiență și eficacitate;

d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;

e) orientare către cetățean;

f) stabilitatea în exercitarea funcției publice;

g) subordonare ierarhică.

Funcționarii publici sunt debutanți sau definitivi.

Pot fi numite funcționari publici debutanți persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant.

Pot fi numiți funcționari publici definitivi:

a) funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege și au obținut rezultat corespunzător la evaluare;

b) persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni, respectiv, 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite.

e) integritatea morală – principiu conform căruia funcționarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru el sau pentru altii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcției publice pe care o dețin, sau să abuzeze în vreun fel de această funcție;

f) libertatea gândirii și a exprimării, principiu conform căruia funcționarilor publici pot să-și exprime și să-și fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept și a bunelor moravuri;

g) cinstea și corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcției și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, funcționarilor publici trebuie să fie de bună-credință;

h) deschiderea și transparența – principiu conform căruia activitățile desfășurate de funcționarilor publici în exercitarea funcției lor sunt publice și pot fi supuse monitorizării cetățenilor.

Funcționarii publici sunt obligați să asigure ocrotirea proprietății publice și private a statului și a unităților administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acționând în orice situație ca un bun proprietar.

Funcționarii publici au obligația să folosească timpul de lucru, precum și bunurile aparținând autorității sau instituției publice numai pentru desfășurarea activităților aferente funcției publice deținute.Funcționarii publici trebuie să propună și să asigure, potrivit atribuțiilor care le revin, folosirea utilă și eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.”

CAPITOLUL II

CONSILIUL JUDEȚEAN

II.1. CONSILIUL JUDEȚEAN – CADRU GENERAL

,,În articolul 122 din Constituție este reglementat consiliul județean, autoritate a administrației publice constituită la nivelul intermediar, respectiv la nivelul județului.Semnalăm tehnica diferită de reglementare a autorităților administrației publice locale constituite la nivelul de bază(comună, oraș) și la cel intermediar (județ). Astfel, pentru nivelul de bază, constituantul consacră reglementări atât pentru autoritățile deliberative (consiliul local), cât și pentru autoritățile executive (primarul). In schimb, pentru nivelul intermediar, legea fundamentală vine cu reglementări numai pentru autoritatea deliberativă, respectiv consiliul județean. Rol executiv la nivelul administrației județene are președintele consiliului județean, pentru care, până la revizuirea din 2003, nu există nici o dispoziție care să-l prevadă. Abia în 2003 el a fost consacrat expres, însă nu în articolul care reglementează consiliul județean, ci în cel care reglementează prefectul. Avem în vedere art.123 alin. (4) care prevede că între prefect, pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și consiliile județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

Potrivit textului constituțional, consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Articolul 24 din Legea nr. 215/2011 republicată, reia, într-o formulare aproape identică, textul constituțional precizat. Din interpretarea acestui acestui text, rezultă următoarele elemente ale statutului constituțional și legal al consiliului județean:

a) este o autoritate a administrației publice locale, o autoritate a autonomiei locale;

b) un al doilea element al acestui statut privește rolul consilului județean, care este acela de a coordona activitatea consiliilor comunale și orăenești;

c) un ultim element privește finalitatea coordonării, anume realizarea serviciilor publice de interes județean.”

II.1.1. Constituirea consiliului județean și componența

,,Consiliul județean este autoritate a administrației publice județene și se compune din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret, și liber exprimat, în condițiile legii privind alegerile locale.”

,,Numărul consilierilor fiecărui consiliu județean se stabilește în raport cu populația județului, existentă la data de 1 iulie a anului care precede alegerile, astfel la 350000 de locuitori ai județului, numărul consilierilor este de 31; între 350001 și 500000 locuitori ai județului, numărul consilierilor este de 33, între 500000 și 650000 locuitori ai județului, numărul consilierilor este de 37.”

,, În baza reglementărilor în vigoare, și pentru consiliul județean se depun liste de candidați de partide, alianțe politice, alianțe electorale sau candidaturi independente, la birourile electorale de circumscripție, cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor.Desemnarea candidaților aleși se face după același sistem de scrutin ca în cazul alegerii consiliului local.

Constituirea consiliului județean se face în termen de 20 de zile de la data alegerii acestuia.

Convocarea consiliului județean în ședința de constituire se face de către prefect.La constituirea consiliului județean se aplică în mod corespunzător și prevederile din lege referitoare la constituirea consiliilor locale, după cum se menționează în art.103 din Legea nr.215/2001”

II.1.2. Atribuțiile consiliului județean

,,Consiliul județean exercită următoarele atribuții principale:

– coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de

interes județean;

– organizează și conduce serviciile publice județene și aprobă regulamentele de

funcționare a acestora, ca și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului judetean;

– acordă consiliilor locale și aparatului propriu al acestora, precum și serviciilor publice ale comunelor și orașelor, sprijin și asistență tehnică, juridică și de orice altă natură, la cererea acestora;

– analizează propunerile făcute de comune și orașe, în vederea elaborării de prognoze

economice sau pentru refacerea și protecția mediului înconjurător;

– adoptă strategii, programe și prognoze de dezvoltare economico-socială a județului și

urmărește realizarea acestora pe baza propunerilor primite de la consiliile locale;

– adoptă bugetul județean și contul de încheiere a exercițiului bugetar, precum și

împrumuturile, virările de credite și modul de utilizare a rezervei bugetare;

– stabilește orientările generale privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a

localităților precum și amenajarea teritoriului;

administrează domeniul public și privat al județului, hotărăște concesionarea

serviciilor publice;

asigură construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor de interes județean, precum

și a drumurilor de legătură cu județele vecine, acordă sprijin și asistență tehnică consiliilor locale pentru modernizarea drumurilor comunale;

alege, dintre consilieri, președintele și 2 vicepreședinți;

adoptă regulamentul consiliului;

aprobă statutul personalului din serviciile publice județene, organigramele și numărul de personal;

stabilește impozite și taxe județene, precum și taxe speciale pe timp limitat, în condițiile legii;

hotărăște repartizarea, pe comune, orașe, a cotei din sumele defalcate din unele venituri

asigură, potrivit competenței sale, condițiile materiale și financiare necesare în vederea

bunei funcționări a instituțiilor de cultură, a instituțiilor și serviciilor publice de educație, ocrotire socială și a asistenței sociale, a serviciilor publice de transport de sub autoritatea sa;

asigură sprijin financiar pentru acțiuni culturale sau desfășurate de cultele religioase, precum și pentru activități educativ-științifice și sportive;

înființează instituții sociale și culturale, precum și pentru protecția copilului și asigură buna lor funcționare, prin alocarea fondurilor necesare;

hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorități ale administrației

publice locale din, țară sau din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și internaționale a autorităților administrației publice locale, în vederea promovării unor interese comune;

hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau

străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public județean;

coordonează activitățile Corpului gardienilor publici, în condițiile legii.

De asemenea, consiliul județean îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege.”

II.1.3 Funcționarea consiliului județean

,,Consiliul județean se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege

organică, în caz de război sau de catastrofă. Consiliul județean își exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou ales.

Consiliul județean se întrunește în ședință ordinară în fiecare lună, la convocarea președintelui județean; iar în ședință extraordinară ori de câte ori este necesar, la cererea președintelui sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresată președintelui consiliului județean, în cazuri excepționale care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, precum și pentru apărarea ordinii și liniștii publice. Convocarea consiliului județean se face în scris, prin intermediul secretarului general al județului, cu cel puțin 5 zile înaintea ședințelor ordinare sau cu cel mult 3 zile înaintea celor extraordinare.

“Ședințele consiliului județean se desfășoară legal în prezența majorităților consilierilor județeni în funcție.Prezența consilierilor județeni la ședință este obligatorie.Cazurile în care se consideră că absența este determinată de motive temeinice se vor stabili prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului județean.În situația în care un consilier județean absentează de două ori consecutiv fără motive temeinice, el poate fi sancționat în condițiile regulamentului de organizare și funcționare a consiliului județean.”

”Ședințele consiliului județean sunt conduse de președinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele desemnat în condițiile art.107.În cazul în care, din motive întemeiate, lipsește și vicepreședintele desemnat în condițiile art.107, ședința va fi condusă de celălalt vicepreședinte sau de un consilier județean, ales cu votul majorității consilierilor județeni prezenți.”

II.1.4. Actele consiliului județean

,,Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, consiliul județean adoptă hotărâri. Acestea se comunică în mod obligatoriu prefectului județului și sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ. Președintele consiliului județean, în exercitarea atribuțiilor sale, emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștiința publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.”

“Hotărârile consiliului județean se comunică în mod obligatoriu Prefectului, prin grija secretarului județului.Ele sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanțele judecătorești de contencios administrativ și controlului de legalitate al prefectului.Hotărârile se semnează de către președinte sau de vicepreședintele care a condus ședința și se contrasemnează de către secretar.

Hotărârile consiliului județean sunt acte administrative supuse regimului juridic al actelor administrative, cu toate dimensiunile acestuia, care pot avea atât caracter normativ, cât și caracter individual.Regula în ceea ce privește adoptarea hotărârilor consiliului județean este că ele se adoptă cu majoritatea simplă, adică majoritatea consilierilor prezenți.Există și două excepții, când legea prevede majorități calificate, respectiv majoritatea consilierilor în funcție și majoritatea de două treimi din numărul total al consilierilor în funcție, în cazul în care se adoptă bugetul local, contractarea de împrumuturi, stabilirea de impozite și taxe, participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de dezvoltare transfrontalieră, de organizare și dezvoltare urbanistică, de asociere cu alte autorități sau persoane fizice și juridice și cele care privesc patrimoniul.Președintele consiliului județean, care, din punct de vedere al statutului său, este un organ unipersonal și executive al consiliului județean, emite dispoziții, care pot avea atât caracter normative cât, și caracter individual.Aceste dispoziții devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică (normative) sau sunt comunicate persoanelor interesate (individuale).”

II.1.5. Dizolvarea Consiliului Județean

,,Consiliul județean se dizolvă de drept sau prin referendum județean. Consiliul județean se dizolvă de drept:

a) în cazul în care acesta nu se întrunește timp de două luni consecutiv;

b) în cazul în care nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre;

c) în situația în care numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unu și nu se poate completa prin supleanți.”

,,Consiliul județean poate fi dizolvat prin referendum județean, organizat în condițiile legii.Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de cel puțin 20 % din numărul cetățenilor cu drept de vot, înscriși pe listele electorale ale unității administrativ- teritoriale. Referendumul județean este organizat, în condițiile legii, de o comisie compusă din prefect, un reprezentant al consiliului județean desemnat prin hotărâre a consiliului județean și un judecător de la tribunal. Secretariatul comisiei este asigurat de instituția prefectului.

Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului județean încetează înainte de termen dacă s-au pronunțat în acest sens cel puțin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.”

II.1.6. Suspendarea mandatului de consilier județean

,,Mandatul de consilier județean se suspendă în condițiile art.56:

Mandatul de consilier județean se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către instanța de judecată prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului.

In cazul în care consilierul județean al cărui mandat a fost suspendat a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condițiile legii.”

II.2. Președintele consiliului județean

,,Conducerea consiliului este realizată de un președinte, care îndeplinește funcția de prezentare a județului în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoane fizice și juridice din țară sau din străinătate. El răspunde în fața consiliului județean de buna funcționare a administrației publice județene și de buna funcționare a aparatului propriu de specialitate pe care îl conduce și controlează și care i se subordonează.Totodată, el asigură respectarea prevederilor Constituției, a legilor și celorlalte acte juridice obligatorii și a hotărârilor consiliului județean.

Legea administrației publice locale califică președintele consiliului județean ca fiind autoritate executivă, alături de primarii comunelor, orașelor, municipiilor, subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor și primarul general al Capitalei.”

II.1.1. Atribuțiile președintelui consiliului județean

„Potrivit art.104 din Legea nr.215/2001, republicată, președintele consiliului județean îndeplinește următoarele atribuții:

a) atribuții privind funcționarea aparatului de specialitate al consiliului județean, al serviciilor și instituțiilor publice de interes județean, a societăților comerciale și regiilor autonome de interes județean: întocmirea și supunerea spre aprobare a regulamentului de organizare și funcționare, a organigramei, a statului de funcții și a regulamentului de organizare și funcționare a aparatului de specialitate;

b) atribuții privind relația cu consiliul județean: conduce ședințele consiliului județean; prezintă consiliului județean, annual sau la cerere, rapoarte; propune consiliului județean numirea, sancționarea, modificarea sau încetarea raportului de serviciu sau de muncă, pentru conducătorii serviciilor publice și instituțiilor publice de interes județean;

c) atribuții privind bugetul consiliului județean: exercită funcția de ordonator principal de credite; întocmește proiectul bugetului județului și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului județean; urmărește modul de realizare a veniturilor bugetare și propune măsurile pentru încasarea lor în termene; inițiază negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emisiuni de titluri de valoare în numele județului;

d) atribuții privind relația cu alte autorități ale administrației publice locale: îndrumă metodologic, prin aparatul de specialitate al consiliului județean, activitățile de stare civilă și autoritate tutelară de la nivelul comunelor și orașelor; poate acorda, fără plată, prin aparatul de specialitate al consilului județean, sprijin, asistență tehnică, juridică și de orice natură, consiliilor locale și primarilor, la cererea lor;

e) atribuții privind serviciile publice de interes județean: coordonează realizarea serviciilor de interes județean; ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în secret a activităților din domeniile prevăzute la art.91 alin.(5) lit. a)-d), respectiv educația, sănătatea, cultura, tineretul, cultele religioase etc.; emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege sau prin hotărâre a consiliului județean;

Președintele consiliului județean îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau date de consiliul județean.

II.1.2. Secretarul unităților administrativ-teritoriale

“Secretarul unității administrativ-teritoriale este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative.Secretarul se bucură de stabilitate în funcție, nu poate fi membru al unui partid politic, sub sancțiunea destituirii din funcție, nu poate fi soț, soție sau rudă de gradul întâi cu președintele sau vicepreședintele consiliului județean, sub sancțiunea eliberării din funcție.Recrutarea, numirea, suspendarea, modificare, încetarea raporturilor de serviciu și regimul disciplinar se fac în conformitate cu prevederile legislației privind funcția publică și funcționarii publici.”

“Secretarul unității administrativ-teritoriale îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții:

avizează pentru legalitate hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului,

respectivhotărârile consiliului județean;

participă la ședințe;

asigură gestionarea procedurilor administrative privind relația dintre consiliul local și primar, respectiv consiliul județean și președintele acestuia, precum și între aceștia și prefect;

organizează arhiva și evidența statistică a hotărârilor consiliului local și a dispozițiilor primarului, respectiv a hotarârilor consiliului județean și a dispozițiilor președintelui consiliului județean;

asigură transparența și comunicare către autorități;

asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului județean, și efectuarea lucrărilor de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmește procesul-verbal al ședințelor consiliului local, respective ale consiliului județean, și redactează hotărârile consiliului local, respective ale consiliului județean;

g) pregătește lucrările supuse dezbaterii;

h) alte atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, de consiliul județean sau de președintele consiliului județean, după caz;”

II.3 Prefectul

Conform Legii nr.340/2004, art.1-5, Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local.Guvernul numește câte un prefect în fiecare județ și în municipiul București, la propunerea Ministerului Administrației și Internelor. Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituției și altor legi se organizează și funcționează instituția prefectului, sub conducerea prefectului.Instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu.Prefectul este ordonator terțiar de credite.

„Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale. Lista serviciilor publice deconcentrate se aprobă prin decizie a primului-ministru și se actualizează la propunerea ministrului administrației și internelor.

Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:

legalității, imparțialității și obiectivității;

transparenței și liberului acces la informațiile de interes public;

eficienței;

responsabilității;

profesionalizării;

orientării către cetățean;

Capacitatea juridică de drept public a instituției prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect. ”

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ – CONSILIUL JUDEȚEAN ILFOV ADOPTAREA HOTĂRÂRILOR ȘI EMITEREA DISPOZIȚIILOR IN CADRUL CONSILIULUI JUDEȚEAN ILFOV

III.1 Istoric

Teritoriul județului Ilfov de astăzi a cunoscut o îndelungată, permanentă și intensă locuire încă de pe vremea pietrei cioplite cu 150.000 ani în urmă. Dovezile arheologice atestă prezența omului pe acest teritoriu încă din paleolitic (zona Pantelimon, Măgurele), neolitic (zonele Cernica și Jilava) și din epocile bronzului și fierului din care se detașează vestigiile geto-dacice apoi cele romane și românești. Descoperirile făcute pe malurile râului Colentina stau mărturie că această zonă a fost locuită din cele mai vechi timpuri. O minuțioasă cercetare a zonei dovedește că se înregistrează peste 45 de puncte arheologice, dintre care mentionăm : vatra de locuire paleologica; așezare – neolitică; opt așezări din epoca bronzului; patru așezări din epoca fierului; douăsprezece așezări din sec. III-V; două așezări din sec. V-VII; cinci așezări din sec. IX-XI. Despre existența geto-dacilor pe aceste plaiuri stă mărturie: “Tezaurul monetar geto-dacic”. Bogăția descoperirilor arheologice – relicve, inscripții, etc. – se intinde până în secolele XIV-XVI, când apar primele închegări politice – cnezatele și voivodatele. De la crearea Valahiei, în a doua jumătate a secolului XIV, până în secolul XVI au apărut o mulțime de târguri și mici așezări. Numele Ilfov a fost atestat prima dată în 1482, printr-o donație către mânăstirea Snagov a domnitorului Vlad Călugărul. Localitățile de pe teritoriul județului, precum Snagov, Chitila, Afumați și Tâncăbești au supraviețuit până azi. Dar cea mai importantă dintre ele este însăși capitala. Cu toate că Bucureștiul este independent administrativ, din toate celelalte puncte de vedere (geografic, istoric, economic) este strâns legat de Ilfov Dar regiunea Ilfovului n-a fost doar un meleag al calmului și al păcii, ci și scena unor crâncene lupte pentru independență. Mihai Viteazul, una dintre figurile marcante ale istoriei noastre, a câstigat în 1595 celebra bătălie împotriva turcilor de la Călugăreni, pe meleagurile Neajlovului; a fost o victorie crucială pentru realizarea la 1600, a marii uniri a celor trei regiuni locuite de români, reprezentând punctul culminant al independenței romanilor. Din păcate , după moartea lui Mihai Viteazul, situația revine la condiția anterioară. După doua secole, în 1859, domnitorul Al.I. Cuza reușeste să realizeze unirea Moldovei cu Muntenia, stabilind capitala noii Românii la București, și alegându-și ca rezidență principală palatul Brâncoveanu de la Mogosoaia. Cuza introduce reforme administrative radicale, bazate pe modelul european. Acestea au fost continuate și desăvârșite de către succesorul său la tron, regele Carol I. Sub domnia acestuia, județul Ilfov devine unul dintre cele mai mari și mai importante din tara. Chiar și astăzi structura administrativă este asemănătoare, deși dimensiunea județului s-a micșorat. În toate formele administrative mai vechi, orașul București, aflat în partea centrală a județului Ilfov, era înglobat în teritoriul acestuia. La ultima modificare administrativă – teritorială majoră, din 17 februarie 1968, orașul București a fost declarat municipiu și a devenit unitate de sine stătătoare, cu rang de județ, evoluând în afara limitelor județului Ilfov. În 1996 conform Legii 24 din 12 aprilie, denumirea Sectorului Agricol Ilfov a fost înlocuită cu Județul Ilfov, iar în urma aplicării Legii 50 din 10 aprilie 1997 a fost trecut în categoria județelor.

III.2. Funcționarea consiliului județean

Consiliul Judetean Ilfov, ca autoritate a administratiei publice locale, functioneaza pe baza principiilor cuprinse în art. 120-123 din Constituția României și a Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată. Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin în calitate de autoritate a administrației publice județene, Consiliul Județean Ilfov dispune de un aparat de specialitate a cărui structură organizatorică este stabilită prin hotarâre a Consiliului Județean și care este subordonat președintelui; Consiliul Județean Ilfov, ca autoritate publică locală, are menirea de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale din județ, treburile publice. Relația dintre Consiliul Județean și celelalte autorități publice locale nu este în niciun caz una de subordonare,ci este guvernată de principiile responsabilității, cooperării și solidarității.Principala responsabilitate a Consiliului Județean este aceea de a integra activitatea tuturor autorităților de la nivel local, pentru a asigura dezvoltarea durabilă a întregului județ. În acest scop, Consiliul Județean adoptă strategii, prognoze și programe de dezvoltare economică și socială a județului pe baza propunerilor primite de la consiliile locale. În plus, dispune, aprobă și urmărește, în cooperare cu autoritățile administrației publice locale comunale și orășenești interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora.Aparatul de specialitate al Consiliului Județean Ilfov este organizat pe compartimente de specialitate – directii, servicii, birouri care realizează activitatea prin acte și operațiuni tehnice specifice și respectiv organizează punerea în aplicare a actelor normative în cadrul competențelor și sarcinilor stabilite.

Președintele, vicepreședinții Consiliului Județean Ilfov și secretarul general al județului asigură coordonarea îndrumarea și controlul activității compartimentelor de specialitate din cadrul aparatului propriu, potrivit organigramei.

Legătura dintre compartimentele de specialitate și președintele, vicepreședinții Consiliului Județean Ilfov și secretarul județului, se asigură de către personalul de conducere al acestora.

Din punct de vedere administrativ, pe teritoriul județului Ilfov întâlnim 8 orase si 32 comune.
Județul Ilfov este condus de Consiliul Județean, organ ales, care are sediul în București, str.Gheorghe Manu nr.18, sector 1.

III.3. Comisii de specialitate

Consiliul Județean Ilfov îsi desfasoară activitatea în plen si în comisii pe domenii de specialitate, care se organizează în conformitate cu prevederile art. 56 din legea nr.215/2001, privind administratia publica locala. Consiliul Județean Ilfov îsi organizeaza 7 comisii de specialitate în functie de specificul si necesitatile județului:

1.Comisia de buget, finanțe, bănci, prognoze și studii economice;

2.Comisia de organizare si dezvoltare urbanistică, lucrari publice, arhitectură și administrarea domeniului public și privat al județului;

3.Comisia de servicii publice, sociale, comerț, privatizare si integrare europeană;

4.Comisia de învățământ, sănătate, familie, protecție socială, protecție copii, activități sportive, de agrement și turism;

5.Comisia de administrație publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor și libertăților cetățenești;

6.Comisia de cultură, conservarea monumentelor istorice, culte și minorități;

7.Comisia pentru agricultură și protectia mediului.

III.4 Funcționarea comisiilor de specialitate

Comisiile de specialitate lucrează valabil în prezența majorității membrilor și ia hotărâri cu votul majorității membrilor lor. Comisia poate invita să participle la ședințele sale specialiști din cadrul aparatului propriu al consiliului județean sau din afara acestuia, în special de la unitățile aflate în subordinea consiliului.Au dreptul să participe la ședințele comisiei și consilierii care au făcut propunerile ce stau la baza lucrărilor comisiei.

Ședințele comisiilor de specialitate sunt, de regulă, publice, însă comisia poate hotărî

ca unele ședințe sau dezbaterea unor proiecte de pe ordinea de zi să se desfășoare cu ușile închise.

Comisiile de specialitate au următoarele atribuții principale:

analizează proiectele de hotărâri ce urmează să fie aprobate de consiliul județean, având în vedere propunerile și sugestiile primate din partea celor interesați: cetățeni, asociații legal constituite, autorități și instituții publice, organizații neguvernamentale, stabilind totodată ordinea de prioritate a acestora;

se pronunță asupra altor probleme transmise de consiliul județean spre avizare;

întocmesc avize și rapoarte asupra proiectelor de hotărâri și asupra problemelor analizate, pe care le prezintă consiliului județean ; avizele și rapoartele au caracter consultative;

îndeplinesc orice alte atribuții sau însărcinări date prin hotărâri ale consiliului județean dacă acestea au legătură cu activitatea lor;

Președintele comisiei de specialitate are următoarele atribuții speciale:

asigură reprezentarea comisiei în raporturile acesteia cu consiliul județean și celelalte comisii;

convoacă și conduce ședințele comisiei;

propune ca la lucrările comisiei să participe și alte persoane din afara acesteia, dacă apreciază că este necesar;

participă la lucrările celorlalte comisii;

susține în ședința consiliului județean, rapoartele de avizare formulate de comisie;

anunță rezultatul votării, pe baza datelor comunicate de secretar;

îndeplinește orice alte atribuții referitoare la activitatea comisiei, prevăzute de lege, de regulamentul de organizare și funcționare a consiliului sau stabilite de consiliul județean Ilfov în plenul său;

Secretarul comisiei de specialitate are următoarele atribuții principale;

efectuează apelul nominal și ține evidența participării la ședințe a membrilor comisiei, întocmește punctajul lunar;

numără voturile și îl informează pe președinte asupra cvormului necesar pentru adoptarea fiecărei hotărâri și asupra rezultatului votării;

asigură, cu acordul membrilor comisiei, caracterul public al ședințelor în care se analizează proiectele de hotărâri cu caracter normative, elaborate de comisie;

îndeplinește orice alte sarcini prevăzute de lege.

Convocarea ședinței comisiei se face de către președintele acesteia ce cel puțin 3 zile înainte. Ordinea de zi se aprobă de comisie la propunerea președintelui. Oricare dintre membrii ai comisiei poate cere includerea pe ordinea de zi a unor probleme.

Participarea membrilor comisiei la ședințele acesteia este obligatorie.

Ședințele comisiilor de specialitate se desfășoară, de regulă, înaintea ședinței consiliului, atunci când ordinea de zi a ședinței acestuia cuprinde probleme sau proiecte de hotărâri asupra cărora li se solicită raportul de avizare a proiectelor de hotărâri.

Votul în comisie este, de regulă, deschis. In anumite situații comisia poate hotărî ca votul să fie secret, stabilind de la caz la caz și modalitatea de exprimare a acestuia.

III.5 Actele consiliului județean Ilfov

,,Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, consiliul județean adoptă hotărâri. Acestea se comunică în mod obligatoriu prefectului județului și sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ. Președintele consiliului județean, în exercitarea atribuțiilor sale, emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștiința publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.”

Activitatea decizională la nivelul Consiliului Județean Ilfov este atributul plenului Consiliului Județean Ilfov, ca autoritate deliberativă, și al Președintelui Consiliului Județean Ilfov, ca autoritate executivă.

Președintele Consiliului Județean Ilfov poate delega prin dispoziție o parte a autorității sale decizionale celorlalte persoane din conducerea instituției sau altor funcționari din aparatul de specialitate al instituției și numai în condițiile prevăzute de lege

Actele decizionale de autoritate luate la nivelul Consiliului Județean sunt hotărârile adoptate de plenul acestuia și respectiv dispozițiile emise de Președintele Consiliului Județean Ilfov.

III.6 Adoptarea hotarârilor la nivelul consiliului județean Ilfov

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate de autoritate deliberativă, consiliul județean adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.

Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri județeni, de președintele consiliului județean, de vicepreședinții consiliului județean sau de cetățeni.

Redactarea proiectelor se face de către cei care le propun, cu sprijinul secretarului unității administrativ-teritoriale și al structurilor funcționale din cadrul aparatului de specialitate al consiliului județean.

Inițiativele de proiecte de hotărâre propuse de cetățeni, de consilieri județeni, vicepreședinții consiliului județean sau președintele consiliului județean, vor fi publicate pe site-ul consiliului județean, în ordinea depunerii acestora.

Elaborarea raportului de specialitate și a documentațiilor suport necesare care însoțesc proiectul de hotărâre precum și redactarea acestuia se face de către structura de specialitate care este competentă în domeniul ce urmează a fi reglementat.

Structura de specialitate care a elaborat și redactat raportul de specialitate, celelalte documente suport, anexe și proiectul de hotărâre, denumite în continuare documentația, răspunde de îndeplinirea următorilor pași procedurali:

a) prezentarea documentației la Secretarul Județului în vederea acordării vizei de legalitate pe proiectul de hotărâre.

b) prezentarea documentației la mapa Președintelui;

c) documentația aprobată se transmite atât în format tipărit cât și în format electronic la Secretarul Județului sau la Compartimentul Cancelarie Consiliu și Editare Monitoare, care o va înscrie ca punct pe ordinea de zi a următoarei ședințe de plen a Consiliului Județean Ilfov.

d) structurile funcționale au obligația de a prezenta documentația cu toate avizele și aprobările reglementate la literele;

e) Compartimentului Cancelarie Consiliu și Editare Monitoare până la data de 15, inclusiv, a fiecărei luni.

f) Secretarul Județului prezintă proiectul ordinii de zi Președintelui Consiliului Județean Ilfov pentru a aproba forma de intrare a acesteia în plenul Consiliului Județean Ilfov. In situația convocării ședinței de plen de către consilierii județeni, Secretarul județului va informa Președintele Consiliului Județean Ilfov cu privire la proiectul ordinii de zi.

Compartimentul Cancelarie Consiliu și Editare Monitoare asigură transmiterea ordinii de zi precum și a proiectelor de hotărâre și a documentației suport în format electronic către Compartimentul Informatică care le va publica de îndată pe site-ul instituției și le va transmite consilierilor județeni.

Proiectele de hotărâre și documentația suport la aceasta sunt supuse dezbaterilor din comisiile de specialitate ale Consiliului Județean Ilfov, după care sunt supuse adoptării în plenul acestuia.

După adoptarea proiectelor de hotărâre, acestea devin hotărâri.

Ulterior adoptării proiectelor de hotărâre în plenul Consiliului Județean Ilfov, se îndeplinesc următorii pași procedurali:

– Secretarul județului

a) redactează hotărârile adoptate

b) prezintă mapa hotărârilor adoptate pentru semnare și Președintelui Consiliului Județean Ilfov.

c) în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data ședinței de plen transmite hotărârile prefectului județului, instituțiilor, compartimentelor și persoanelor prevăzute în dispozitivul acestora; Compartimentul Cancelarie Consiliu și Editare Monitoare

a) înregistrează hotărârile adoptate în registrul special și le datează.

b) redactează procesul-verbal al ședinței pentru a fi supus aprobării plenului consiliului județean în următoarea ședință ordinară; In cazul proceselor- verbale ale sedințelor extraordinare, acestea se supun aprobării de asemenea în proxima sedință ordinară a Consiliului Județean Ilfov;

Compartimentul Informatică

a) publică pe site-ul instituției în termen de 3 zile de la data ședinței de plen, procesul-verbal al ședinței ;

b) publică pe site-ul instituției hotărârile adoptate.

III.7. Emiterea dispozițiilor de către președintele consiliului județean Ilfov

În exercitarea atribuțiilor sale președintele consiliului județean emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștințăpublică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz. Structura de specialitate care a elaborat și redactat referatul celelalte documente suport, anexe și proiectul de dispoziție, denumite în continuare documentația, răspunde de îndeplinirea următorilor pași procedurali:

a) obținerea vizei Serviciului Juridic – Contencios, Avizare Legalitate și al Directorului executiv al direcției juridice

b) prezentarea documentației la Secretarul Județului în vederea acordării avizului de legalitate pe proiectul de dispoziție.

c) prezentarea documentației la mapa Președintelui pentru aprobarea proiectului de dispoziție. Odată semnată aceasta devine dispoziție.

d) documentația aprobată se transmite atât în format tipărit cât și în format electronic la Compartimentul Cancelarie Consiliu și Editare Monitoare.

Ulterior semnării dispoziției de către Președintele Consiliului Județean Ilfov, secretarul județului prin Compartimentul Cancelarie Consiliu și Editare Monitoare îndeplinește următorii pași procedurali:

a) înregistrează dispozițiile emise în registrul special și le datează.

b) transmite Compartimentului Informatică formatul electronic al dispoziției emise pentru publicarea pe site-ul instituției.

c) comunică dispoziția emisă instituțiilor, compartimentelor și persoanelor prevăzute în dispozitivul acestora.

CONCLUZII

Transformările intervenite în România după decembrie 1989 în plan politic, economic și social, au determinat, cum era și firesc, schimbări radicale și în planul organizării și funcționării administrației publice.

Adoptarea Constituției României din anul 1991 ce a constituit practic momentul declanșării unui amplu proces reformator în privința organizării și funcționării administrației publice din țara noastră.

În noua ordine constituțională necesitatea devenirii României ca stat de drept și democratic a determinat și necesitatea reconsiderării vechiului sistem al administrației de stat, bazat până atunci pe principii de natură centralistă, în sensul edificării unei administrații publice moderne și eficiente, apropiată de cetățeni, care să răspundă la un nivel calitativ ridicat

Unul din principiile de bază ale noului sistem al administrației publice, care s-a pus imediat în aplicare, a fost cel al autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice. Prin Legea administrației publice locale nr.69/1991, prin cea a alegerilor locale nr.70/1991 și, ceva mai târziu, prin Legea finanțelor publice locale nr.189/1998 și Legea proprietății publice nr.213/1998, s-a realizat pe deplin acest principiu, astfel că s-a dat posibilitatea noilor autorități publice și colectivităților locale să se autogospodărească mai eficient, să se dezvolte mai rapid decât în perioada sistemului centralist.

Deși reformarea administrației publice nu este încă desăvârșită, mai cu seamă sub aspectul consistenței mijloacelor ce stau la dispoziția autorităților autonome, totuși sistemul administrației publice prevăzut de Constituția din 1991 este oarecum realizat și tinde să se perfecționeze de la an la an.

Consiliul Județean Ilfov, ca autoritate public locală, are menirea de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale din județ, treburile publice. Relația dintre Consiliul Județean și celelalte autorități publice locale nu este în nici un caz una de subordonare, ci este guvernată de principiile responsabilității, cooperării și solidarității

B I B L I O G R A F I E

1. Constituția României, publicată în Monitorul Oficial nr.233 din 21 noiembrie 1991, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.215 din 23 aprilie 2001, Legea administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr.204 din 23 aprilie 2001, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.315 din 28 iunie 2004 privind Dezvoltarea regională în România, publicată în Monitorul Oficial nr.577 din 29 iunie 2004, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.195 din 22 mai 2006 privind Legea cadru a descentralizării, publicată în Monitorul Oficial nr.453 din 25 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.52 din 11 ianuarie 2003 privind Transparența decizională în administrația publică, publicată în Monitorul Oficial nr.70 din 3 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr.600 din 8 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.7 din 18 februarie 2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici ; cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.340/2004, privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare;

Ordonanța de Guvern nr.53 din 16 august 2002 privind Statutul cadru al unității administrativ teritoriale publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din 27 august 2002, cu modificările și completările ulterioare;

Alexandru, Ioan, Curs de drept administrativ, SNSPA, Editura Economică, 2002;

Bălan, Emil, Elemente de drept administrativ, Editura Trei, 1999;

Iorgovan, Antonie, Drept administrativ tratat elementar, Editura Actami, București, 1994;

Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura All Beck, București, 2005;

Iucu, Oana, Noțiuni de drept administrativ, Editura Universității din București, 2009;

Manda, Corneliu, Drept administrativ-tratat elementar, Ed.Lumina Lex, București,2002;

Negoiță, Al.,Drept administrativ, Editura Sylvi, București, 1993;

Vedinaș, Verginia, Drept administrativ, ediția a VI-a, Editura Universul Juridic, București, 2011;

Vida, Ioan, Puterea executivă și administrativă publică, Editura Monitorul Oficial, București, 1995

www.cjilfov.ro/