Adolescentul Consumator de Droguri

=== cercetare ===

VI 1. Tema cercetării

Tema aleasă de mine este ″consumul de droguri în rândul adolescenților″. Consumul de droguri ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți părinții tinerilor dar și pentru societate deoarece acest fenomen este într-o continuă creștere și reprezintă o problemă de mare importanță.

Dependența de droguri și alcool este o problemă tot mai des întâlnită în zilele noastre și are foarte multe efecte negative asupra tinerilor și a societății.

VI 2. Justificarea temei

Această cerceteare este necesară din cauza numărului tinerilor consumatori de droguri care este în continuă creștere și a cauzelor consumului de droguri în rândul adolescenților.

VI 3. Obiective ale cercetării

Rolul familiei consumatorului de droguri

Factorii de risc privind consumul de droguri în rândul adolescenților.

VI 4. Universul cercetării

Cercetarea are loc în cadrul Asociației Naționale de Intervenții în Toxicomanii, București și în cadrul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog, jud Prahova.

Cercetarea se face pe tineri consumatori, cu vârste cuprinse între 15-19 ani.

VI 5. Ipoteze

Dacă un adolescent nu poate face față problemelor vârstei atunci el poate recugre cu ușurință la consumul de droguri.

Dacă un adolescent are un anturaj care consumă droguri atunci riscul de a deveni și el consumator este mai mare.

Dacă familia este suportivă atunci consumatorul poate atinge mai ușor abstinența.

VI 6. Delimitări conceptuale

Consumul – semnifică ultilizarea, uzul fără a produce efecte medicale, sociale sau familiale. Este episodic, fără toleranță sau dependență.

Adolescența – etapă a vieții, perioadă de tranziție de la pubertate la maturitate. Această perioadă presupune modificări fizice dar și modificări la nivel de comportament și personalitate.

Anturajul – are un rol important în dezvoltarea personalității noastre și este format din cei cu care avem contacte personale sau apropiate.

Problemele vârstei – imaginație bogată, creșterea puterii de judecată, tensiunea dintre adolescent și societate, câștigarea independenței față de părinți.

Familia suportivă – trebuie să vegheze fiecare desprindere nesănătoasă a adolescentului, să o îndrepte prin îndemnuri raționale, să dea sfaturi bune acolo unde sunt necesare, să fie și aspră dacă trebuie dar cu dorința de a face un bine și de a asigura liniște întregii familii.

Abstinența – se manifestă la câteva ore după reducerea sau oprirea administrării drogului, este o expresie a dependenței fizice, pot apărea modificări de comportament cu consecințe fiziologice și psihice.

VI 7. Metodologia cercetării

Metodologia – cercetare calitativă- studiu de caz

Cazul este o situație-problemă care există sau poate exista într-un sistem natural, social sau economic și care are nevoie de un diagnostic și o decizie.

Studiul de caz este o metodă de studiu care presupune angajarea activă și interactivă în analizarea și dezbaterea unei situații particularea problematice în care se află o persoană sau grup social cu scopul de a identifica și examina anumite metode de acțiune și de a adopta decizii eficiente în conformitate cu propriul sistem de valori.

Pentru realizarea studiilor de caz sunt necesare anumite surse de informare cum ar fi: persoane, grupuri sau organizații; se pot utiliza diferite metode de cercetare a informațiilor, cum ar fi: ancheta socială, interviul, observația.

Cazul nr 1

Date ale beneficiarului:

Numele și prenumele: A.B.

Data nașterii: 17 martie 1999

Vârsta: 17 ani

Nivel școlarizare: 10 clase

Mediul de proveniență: urban

Istoricul problemei:

A.B, în vârstă de 17 ani, locuiește cu bunica și mama sa într-un apartament. Părintii lui s-au despărțit când acesta avea 15 ani, tatăl lui nu l-a mai vizitat iar mama lui este mai tot timpul plecată la serviciu.

A.B. este întreținut de bunica și mama lui, la vârsta de 16 ani acesta a refuzat să mai meargă la școală și a început să consume droguri și băuturi alcoolice.

Mama și bunica lui îi dădeau bani zilnic, crezând că acesta merge la școala și iese cu prietenii, însă A.B. își întreținea viciile.

Timp de un an a consumat substanțe psihoactive zilnic, motiv pentru care atitudinea lui față de bunică și prieteni era schimbată, iar comportamentul lui era agresiv.

Timp de 3 zile acesta nu s-a întors acasă, ulterior poliția înștiințând-o pe mama lui că acesta se află la spital din cauza abuzului de droguri.

Identificarea problemelor:

În ceea ce îi privește pe părinți, destrămarea are consecințe psihologice grave în timp pentru acesta.

Plecarea unuia dintre părinți sau a ambilor, conduce la un sentiment de abandon sau la anxietatea de separare.

Pot apărea mai multe compromisuri și tulburari active, intervine și lipsa atașamentului, care nu poate fi compensată în nici un alt fel. Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori autocompensată prin cheltuieli nejustificate și prin imaginea afișată, însa banii nu pot compensa lipsa părintilor și rolul lor în dezvoltarea copilului și în viața de zi cu zi.

Absența părinților sau doar a unuia poate conduce și la probleme școlare, el nu se mai concentrează, se închide în el sau devine neliniștit.

Problema majoră a lui A.B. o constituie drogurile, punându-și în pericol viața, fără ca el să știe. Sunt anumite cauze care îl determină să facă asta: influența părinților, accesul facil la droguri (acesta primea zi de zi bani suficienți pentru a-și cumpăra), curiozitatea, stima de sine foarte scazută, deficitul de atenție.

Identificarea nevoilor:

Din punct de vedere al nevoilor, A.B. nu duce lipsa de nevoi economico-financiare, primește zilnic bani pentru a avea tot ce își dorește.

Putem observa, însă, nevoile emotional – afective, deoarece el a trecut printr-o perioadă dificilă, atunci când părinții lui au divorțat și nu în ultimul rand, lipsa unei familii, pentru că părinții lui nu sunt lângă el, mai ales tatăl, deoarece identificarea băiatului cu tatăl este necesară constituirii identității de sine a tânărului.

Obiective:

Punerea în evidență a cunoștințelor tânărului în ceea ce privește drogurile și riscurile privind consumul acestora.

Consilierea psihologică a tânărului.

Îmbunătățirea relației părinților, dar și a relației părinte-copil și implicarea acestora în remedierea problemei abandonului școlar.

Pentru a aplica teoria ecologică se urmează trei faze ale intervenției:

Faza inițială în care asistentul oferă explicații teoretice problemelor prezentate și anume, abandonul școlar, consumul de droguri și băuturi alcoolice, destrămarea familiei, precum și impactul asupra tânărului, dar acesta va stabili și un contact emoțional cu clientul.

Se culeg date despre familie și nevoile tânărului, despre venituri, prieteni, rude și îi va cere tânărului să relateze mai multe probleme cu care s-a confruntat în perioada în care a consumat substanțe psihoactive, de asemenea, se vor identifica prioritățile și angajamentele fiecăruia.

Etapa intermediară: asistentul social trebuie să-i întărească motivația clientului, să-l sprijine pe acesta în explorarea sentimentelor, să-l învete pe tânăr să-și dezvolte deprinderile de rezolvare a problemelor. Acesta, însă, trebuie să mențină și libertatea de acțiune a clientului în ciuda constrângerilor.

Asistentul social trebuie să discute cu tânărul și cu familia acestuia și despre rolurile și statuturile sociale.

Etapa finală: clientul și asistentul social vor dezvolta ultimele intervenții, astfel încât totul să se încheie cu succes.

Cazul nr 2

Date ale beneficiarului:

Numele și prenumele: M.C.

Data nașterii: 25 septembrie 1998

Vârsta: 17 ani

Nivel școlarizare: 8 clase

Mediul de proveniență: rural

Istoricul problemei:

M.C. este un adolescent în vârstă de 17 ani care a trecut prin foarte multe probleme pentru un tânăr de vârsta lui.

La vârsta de 14 ani acesta a rămas orfan, părinții lui au murit într-un accident rutier. M.C. a rămas în grija bunicilor lui, neavând frați sau surori. El a rămas cu o traumă severă după moartea părinților, în urma căreia a abondonat și școala.

El se întreține singur deoarece bunicii lui nu au o pensie foarte mare și nu il pot ajuta cu prea multi bani.

De la vârsta de 15 ani acesta lucrează, este zugrav și muncește împreună cu unchiul lui, cel care l-a învățat meserie. Nu se duce zi de zi la muncă deoarece atunci când are bani acesta își cumpără droguri, mai exact canabis și lipsește câte 4-5 zile de acasă deoarece petrece cu prietenii lui.

Bunicii lui au făcut tot posibilul ca acesta să renunțe la viciul lui însă n-au reușit. De aproximativ 2 ani el consumă canabis și consideră că este singurul lucru care îl face să uite de situația sa financiară și de decesul părinților săi.

Tânărul nu este conștient de efectele acestui drog și ce consecințe poate avea.

Identificarea problemelor:

Lui M.C. îi lipsesc foarte mult părinții lui deoarece bunicii nu pot ocupa niciodată locul părinților săi.

Bunicii trebuia să stea mai mult de vorbă cu el, să nu-i ofere posibilitatea de a se lăsa de școală, să-i dea mai multă încredere în sine.

După moartea părinților săi, el trebuia să meargă la un psiholog să-i ofere sprijin și consiliere deoarecenu putea trece singur prin aceste momente care l-au marcat. Bunicii fiind prea bătrâni, nu au știut cum să reacționeze, nu au știut că acesta are nevoie de consiliere.

Tot bunicii trebuia să se ocupe de el, să meargă cu el la un centru de pevenire și combatere a drogurilor, el are nevoie de terapie, chiar și de un tratament. El găsește un refugiu în droguri iar așa își poate crea confortul psiho-activ.

El pune la îndoială capacitatea de adaptare la cerințele sociale asupra celor din jurul lui.

Identificarea nevoilor:

Tânărul are nevoie de bunicii lui să-i fie alături, el are sentimente de teamă, de insecuritate, durere și teamă de abandon.

El trebuie să depășească starea de depresie și insecuritate personală, astfel nu va mai încălca în mod repetat normele sociale.

Dacă el va renunța la viciul său, nu va mai avea probleme financiare în continuare, astfel poate duce o viață decentă și își poate ajuta și bunicii.

El are dreptul la educație, astfel educația trebuie să pregătească tânărul pentru viață, să-l formeze și să-i dezvolte respectul pentru drepturile omului.

Obiective:

A da un sens identității de sine iar pentru asta are nevoie de aprobarea și susținerea familiei, pentru a depăși starea de depresie.

Sedințe de consiliere pentru a depăși trauma care a suferit-o în urma decesului părinților.

Petrecerea timpului liber cu familia pentru a-i oferi înțelegere și încurajare.

Planul de intervenție al teoriei centrate pe sarcină este:

Relația asistent social-client: relația va fi axată pe stimularea acțiunilor și rezolvarea problemelor. Asistentul social își ajută clientul să-și definească problemele și anume: viciul său, starea de depresie, neînțelegerea bunicilor, lipsa educației.

Schimbări contextuale: asistentul social și clientul vor dezvolta abilitățile de rezolvare a problemelor, vor găsi situații care să faciliteze găsirea soluțiilor, se vor focaliza pe sarcină și pe mobilizarea propriilor resurse.

Explorarea și evaluarea problemei: asistentul social evaluează problemele împreună cu tânărul dar va avea în vedere și istoria personală a acestuia dar și factorii implicați.

Clientul știe că problema lui este foarte serioasă și a început de când părinții lui au decedat iar asistentul social l-a făcut să înțeleagă care sunt consecințele consumului de droguri și că acestea pot fi foarte grave în timp. În fiecare lună când acesta își ia salariul, se întâlnește cu prietenii lui și își procură droguri de la diferite persoane, acesta poate fi un factor cauzal și anume grupul de prieteni.

Contractul: atât clientul, cât și asistentul social, vor elabora un contract prin care clientul acceptă să lucreze cu asistentul social pentru a-și rezolva problemele, este de acord cu numărul sesiunilor, perioada de intervenție,

Planificarea scopurilor: îmbunătățirea situației clientului prin implicarea acestuia în planificarea și finalizarea unor sarcini concrete.

Anticiparea obstacolelor: asistentul social va ajuta clientul să identifice obstacolele, atât cele reale, cât și cele potențiale. Ei vor analiza și vor folosi tehnici pentru depășirea obstacolelor.

Implementarea scopurilor: permite monitorizarea, menținerea pacientului în program, dezvoltarea abilităților de relaționare, reabilitare socială.

Finalizarea: asistentul social evaluează împreună cu clientul progresul, rezultatul planului individualizat, a serviciilor oferite, dacă sunt aspecte care pot împiedica tratamentul adicției sau pot întârzia obținerea unor rezultate ale procesului de intervenție și care necesită eforturi suplimentare.

Cazul nr 3

Date ale beneficiarului:

Numele și prenumele: V.T.

Data nașterii:

Vârsta: 18 ani

Nivel școlarizare: 12 clase

Mediul de proveniență: urban

Istoricul problemei:

=== Partea teoretica ===

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………

Cap I Prezentarea generală a drogurilor………………………………………………

Cap II Clasificarea principalelor droguri………………………………………………..

1. Droguri care inhibă centrii nervoși……………………………………………..

1.1. Cannabisul (hașișul și marijuana)……………………………………………

1.2. Opiacee – Opiul și substanțele înrudite……………………………………..

2. Droguri care stimuleză centrii nervoși……………………………………………

2.1. Cocaină………………………………………………………………………

2.2. Amfetamine……………………………………………………………………

2.3. Crack-ul………………………………………………………………………

3. Droguri legale……………………………………………………………………..

3.1. Alcoolul………………………………………………………………………

3.2. Tutunul………………………………………………………………………..

3.3. Cafeaua………………………………………………………………………..

4. Alte droguri………………………………………………………………………….

4.1. Substanțe halucinogene..………………………………………………………

4.2. Sedative și somnifere…………………………………………………………..

4.3. Solvenți organici și inhalanți…………………………………………………….

Cap III. Adolescentul consumator de droguri………………………………………………..

1. Cauzele dependenței de droguri în rândul adolescenților…………………………..

2. Aspecte referitoare la comportamentul unui tânăr consumator de droguri………….

2.1. Conceptul de comportament deviant și devianță………………………………….

2.2. Tipuri de consumatori în cazul tinerilor……………………………………………

Cap IV. Măsuri terapeutice în dependența de droguri…………………………………………

1.Centre de asistență, consiliere și combatere…………………………………………….

2.Modele terapeutice………………………………………………………………………

2.1.Terapii de familie…………………………………………………………………….

Terapii individuale…………………………………………………………………

2.3.Terapii de grup……………………………………………………………………….

Cap V. Prevenirea consumului ilicit de droguri în rândul tinerilor……………………………….

1.Programe de prevenire…………………………………………………………………….

1.1.Tipuri de prevenire…………………………………………………………………

1.2.Metode de stimulare………………………………………………………………

2.Consecințele creșterii consumului ilicit de droguri………………………………………..

3.Tendințe ale consumului ilicit de droguri în România……………………………………..

4. Legea nr. 143/2000 referitoare la prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri……………………………………………………………………………………………

Cap VI. Cercetare………………………………………………………………………………….

1. Tema cercetării…………………………………………………………………………

2. Justificarea temei………………………………………………………………………..

3. Obiective ale cercetării…………………………………………………………………

4. Universul cercetării……………………………………………………………………

5. Ipoteze………………………………………………………………………………..

6. Delimitări conceptuale……………………………………………………………..

7. Metodologia cercetării………………………………………………………………

Cazul 1…………………………………………………………………………………………..

Cazul 2…………………………………………………………………………………………..

Cazul 3……………………………………………………………………………………………

Cazul 4…………………………………………………………………………………………

Cazul 5…………………………………………………………………………………………….

Cazul 6……………………………………………………………………………………………..

Concluzii……………………………………………………………………………………………

Bibliografie………………………………………………………………………………………….

Introducere

Motivul alegerii temei mele este situația îngrijorătoare din cauza creșterii alarmante a consumului și traficului de droguri din zilele noastre. Sunt milioane de oameni dar și copii care recurg la droguri iar amenințarea este tot mai evidentă.

Consumul de droguri reprezintă o problemă de mare importanță a tuturor societăților moderne, care afectează – direct sau indirect – aproape întreaga umanitate.

Progresul în tehnologie, marginalizarea socială dar și economică, curiozitatea dar și dorința de a-și ridica performanțele intelectuale, accentuarea stărilor de neliniște, au dus inevitabil la consumul de droguri.

Fiind scăpate de sub control, drogurile au pătruns și în arii sociale (licee), unde rezistența la tentația celor din jur este foarte scazută. Nu se poate trece cu vederea consumul drogurilor legale, precum alcoolul, tutunul, care înregistrează o creștere la nivelul copiilor, în care principalul factor extern favorizant este anturajul, grupul de prieteni sau chiar strada, care este un mediu social în care se dezvoltă relații și norme sociale.

Adolescența este o vârstă a tensiunilor emoționale și de neînteles pentru cei din jur. De cele mai multe ori, în cazul adolescenților dezorientați, drogul pare fi singura și cea mai buna soluție. Soluția pe care un adolescent în cauză o găsește pentru a rezolva anumite conflicte este retragerea într-o lume a lui, determinată și întreținută de drog.

De-a lungul istoriei, drogurile au avut o evoluție progresivă, de la folosirea în scopuri medicinale și terapeutice, până la cultivarea, producerea și comercializarea acestora. Pentru armatele diverselor popoare care trebuiau să reziste în război fără hrana sau fără apă, efectele drogurilor erau chiar benefice.

Morfina era un medicament care calma durerile provocate de răni dar cu timpul s-a realizat că administrată în mod repetat conduce la dependență fizică și psihică. De altfel și cocaina și heroina nu au fost recunoscute imediat ca provocând dependență, fiind folosite ca anestezice locale. Marijuana ajută la combaterea durerilor cronice, stimulează apetitul dar ajută și la tratarea dependenței de opiacee.

Capitolul I

Prezentarea genereală a drogurilor

Drogul este o substanță, care, atunci când este absorbită de organismul viu, îi modifică una sau chiar mai multe funcții, dar poate avea un efect dăunător sau benefic. Utilizate sau nu în medicină, drogurile pot crea dependență fizică și/sau psihică, tulburări grave ale activității mintale, tulburări ale percepției sau chiar comportamentale.

Toxicomanul este acea persoana care consumă în mod regulat droguri pentru a ajunge la o stare de anumită intensitate.

Supradoza înseamnă introducerea în organism a unei cantități mari de droguri, cantitate mai mare decat poate suporta acesta și care produce moartea.

Cuvântul ″narcotic″ vine de la cuvantul grec ″stupefactie″ și este o substanță chimică care are efecte asupra sistemului nervos.

″Piața drogurilor″ este a doua în lume cu o cifră de afaceri de sute de miliarde de dolari anual, locul întâi îl ocupă cea a armamentului iar locul trei, cea a traficului de persoane. Aria consumatorilor de droguri se mărește de la an la an și din nefericire, acest flagel, a atins și populația noastră.

În timp ce traficanții de droguri încalcă legile, autoritatea statului și realizează venituri considerabile, consumul de droguri se răspândește, crește numărul consumatorilor, își pierd înșușirile morale, au un comportament agresiv și excesiv de violent. (Țical G., 2005, pag 10-11)

Putem spune că drogurile au apărut odată cu omenirea. Întotdeauna au constituit o mare problema, un subiect complicat. Omul primitiv a simțit nevoia de a cunoaște, de a descoperi ceva nou și a ajuns să folosească substanțe stupefiante din anumite plante. A fost creat conceptul de ″magie″, considerat, de vrăjitori, moștenire de familie și era transmis din generație în generație.

Diferite plante precum: măselarnița (stări de nebunie sau chiar râs demențial), mătăguna (sedare, adormire, dublarea imaginilor), laurul (reverie, somn, delir), mandragora (somnolență, halucinații), cucută (pentru amestecuri letale), gălbenele (nebunie, râs demențial sau chiar moartea), laptele cucului (folosit la otrăvuri), dar și multe altele erau folosite în diferite scopuri.

Prin anii 4000 a apărut opiul, cu ajutorul evoluției societății umane și a mișcărilor demografice, a ajuns în Persia, Egipt, Grecia dar și în lumea arabă. Opiul a continuat să fie cel mai utilizat drog și in Evul Mediu,ajungând și în farmacia chineză, apoi viciul consumului de droguri s-a răspândit și în lumea latină.

Cânepa, era folosită de către marinari pentru frânghii și a fibrelor pentru corăbii. Chinezii și japonezii, știau totul despre această plantă, dar o foloseau în continuare în scopuri terapeutice. Prin intermediul mongolilor, aceasta a apărut și în Orientul Mijlociu.

În 1799, în Egipt, s-a dat o legea prin care se interzicea prepararea unui lichior din florile hașișului. În schimb medicii, dar și filizofii, europeni, au încurajat aceste practice. Tot în Evul Mediu, în continentul sud-american, cel mai folosit era arborele de coca, în timp ce în continentul nord-american, era ocupat de către halucinogene.

Prin urma traficului de opiu provenit din India britanică, în perioada contemporană, comercianții nordamericani și englezi realizau venituri fabuloase, iar chinezii au luat măsuri împotriva comerțului cu opiu ce a condus la declanșarea ″primului război al opiului″ între China și Anglia (1840-1842).

În anul 1805, în S.U.A, consumul de morfină a atins cote alarmante, urmat de heroină și cocaină. În scurt timp s-au răspândit și în Europa, unde hașișul era considerat un adevărat rafinament. Cultivarea canabisului era încurajat de Maroc și Liban, tot în perioada contemporană.

La începutul anilor ′90, România era doar o țară de tranzit a drogurilor, în prezent are o piață profitabilă de comercializare a drogurilor. Creșterea consumului de stupefiante dar și comercializarea lor, deschidea libera circulație a persoanelor către toate țările lumii. Cele mai vechii farmacii din Transilvania dețineau, prelucrau dar și comercializau droguri precum: mătrăguna, vâscul, cornul secarei plus multe altele. La petrecerile mondene, înalta societate, dar și tinerii plecați la studii la Paris, au împrumutat obiceiurile Occidentului, și anume, folosirea drogurilor. România, alături de comunitatea internaționala, au luptat împotriva traficului de droguri, deși s-au luat măsuri de protecție și combatere, traficul si consumul de stupefiante nu au încetat nici până la momentul actual, iar milioane de oamenii au căzut pradă ″morții albe″. (Țical G., 2005, pag 40-48)

Capitolul II

Clasificarea principalelor droguri

II 1. Droguri care inhibă centrii nervoși

II 1.1. Canabisul (hașișul și marijuana)

Canabisul este o plantă înaltă, are foarte multe frunze și crește aproape în toate părțile lumii. Din fibra canabisului se pot confecționa haine, se poate face hârtie, rădăcinile au fost folosite în medicină, iar din fructele canabisului se producea ulei și hrană pentru animale. Marijuana rezultă din uscarea frunzelor și a florilor plantei de canabis, nu este foarte puternic și de obicei se fumează. Hașișul se formează din rășina de la frunzele de canabis, se usucă, se presează și se fumează sau se adaugă în mâncare.

La fumarea canabisului, este absorbită o substanță numită THC, este transmisă în plămâni, apoi în sânge, iar apoi către creier și alte organe ale corpului. Dacă se consumă în alimente sau în băutură, această substanță este absorbită mult mai încet.

Canabisul se obține din cânepa de cultură, este răspândit în toată lumea, este cel mai popular drog și este consumat de milioane de oameni. Canabisul afectează capacitatea de invățare, memoria iar în cazul adolescenților, efectele asupra creierului aflat în dezvoltare sunt cele mai grave, aceștia sunt predispuși la schizofrenie.

Efectele canabisului: consumatorii văd distorisionat realitatea, senzație de euforie, de relaxare, apetit crescut, pierderea coordonării, dificultăți de concentrare.

Dependența de canabis la nivelul psihic este destul de mare, nu este o problemă substanța în sine, este o problemă dependența de această substanță, chiar dacă este psihologică sau somatică, de aceea se află pe lista substanțelor interzise. Consumat în doze mari, acesta poate cauza stări de panică, psihoză, depresie. De la aproximativ 15-20 de minute după inhalare, apar primele semen și pot dura timp de o ora.

Adolescentul poate consuma între un gram și o jumătate de gram. 81% din consumatorii de canabis au sub 26 de ani, 48% dintre aceștia au sub 21 de ani. Dintre toate drogurile, canabisul este cel mai utilizat de către tineri, 98% sunt de sex masculin. 49% dintre consumatori sunt cei cu studii superioare, 23% au doar studii medii, 66% dintre aceștia au o meserie iar 24% sunt studenți. 78% dintre utilizatori preferă hașișul, 61% preferă iarba chiar dacă se gasește mai greu și este mai scumpă, 25% dintre aceștia și-o cultivă. Aceștia au început să consume de la vârsta de 16 ani, atât fetele, cât și băieții. 97% consumă la prieteni, 88% la domiciliu, 30% dintre aceștia consumă la locul de muncă, 33% peste tot, chiar și în locurile publice. (Abraham P., 2007, pag 491)

Hașișul și marijuana se fumează în forma pură sau pot fi amestecate cu tutun. Dacă sunt inhalate profund, substanțele active sunt absorbite prin capilarele pulmonare. După 10-20 de minute de la primul fum apar și efectele.

Efecte: creșterea frecvenței pulsului, scăderea tensiunii arteriale, uscarea mucoasei nazale, vomă, diaree, senzația de foame, stare de agitație, tensiune și anxietate urmate de senzații plăcute de siguranță.

II 1.2. Opiacee – Opiul și substanțele înrudite

Opiaceele sunt niște substanțe natural, sintetice sau semisintetice, cu o acțiune analgezico-narcotică, euforizantă, toxicomanogenă, antispastică. Efectele sunt diferite, ele diferă de la un opiaceu la altul, în funcție de intensitate, doza, cale de administrare etc. Opiaceele sunt periculoase în cantități mari și constituie o adevărată problemă în dezvoltarea dependenței de droguri.

Opiumul era utilizat pentru oprirea durerii dar și pentru inducerea somnului. În Europa, la începutul erei Creștinismului, acesta era folosit pentru tuse și diaree dar și pentru dureri și inducerea somnului, în timpul Renașterii, se folosea și pentru tratarea isteriei. În America, opiumul era utilizat și pentru tratarea bolilor venerice, a cancerului și dizenteriei. În secolul al XVII-lea, în China, dependența de opium a fost considerată o problemă și s-a introdus o ordonanță anti-opium. Acesta se obține din planta ″Papaver somniferum″, din latexul semințelor de mac. Această plantă este bogată în alcaloizi, este o plantă ce crește annual, cu patru petale, cu flori albe, roz, violet sau purpurii. Se cultivă oriunde, este destul de apreciată în arta culinară, în unele țări asiatice, este o plantă ornamentală. Capsulele sunt culese după înflorirea macului, iar latexul uscat din capsulele tăiate reprezintă opiumul, acesta devine negricios în contact cu aerul. Dacă conține mai mult de 10% morfină, este folosit în scopuri medicinale. Acesta se poate fuma, inhala, injecta sau poate fi pus în compoziția unor sucuri care se beau. Cantitatea de opium consumată intr-o zi poate varia între 1 și 30 de grame.

Efecte: senzație de euforie, mărirea imaginației, pe moment pot apărea amețeli, greață, vărsături, tulburări organice, depresie a centrilor respiratori, iar pe termen lung poate apărea constipația, pierderea în greutate, scaderea interesului și a activității, poate provoca dependență fizică și psihică.

Morfina este alcaloid obținut din opium, din capetele de mac, sau din concentrația de capete de mac. Este des utilizată în medicină, pentru calmarea durerilor după operații, a celor de la arsuri, fracturi și în primul rând, în fazele terminale ale bolilor incurabile. A fost primul drog obținut pe cale chimică, este considerat cel mai bun analgezic de mai bine de 100 de ani. (Drăgan J., 2000, pag 171)

A fost din ce în ce mai răspândită, mai ales ca analgezic și sedativ dar și pentru tratarea depresiilor și ale dependeței de opiu. Termenul provinde de la zeul visurilor, Morpheu, în mitologia greacă. Morfinismul este utilizarea abuzivă a morfinei, medicii prescriau morfina în mod abuziv sub formă injectabilă.

Efecte: senzație de binefacere, euforie, poate cauza moartea, organismul nu mai rezistă împotriva îmbolnăvirilor, greață, vărsături, stop respirator. După repetarea dozelor, dependența se instalează la foarte scurt timp.

Heroina este un opiaceu, este obținută din morfină prin sinteză, este un praf alb, cristalizat, are un miros de acid acetic învechit, este mai liposolubilă decât morfina, aceasta acționează mai repede dar pentru o perioadă mai scurtă de timp. Heroina este un drog foarte puternic, aceasta produce și euforie, era folosită pentru durerile acute și cornice.

A fost descoperită în anul 1874 de către un chemist englez, a combinat morfina cu anumiți acizi și prin încălzirea morfinei timp de mai multe ore a obținut heroina. În scurt timp, sute de mii de persoane au început să consume acest drog. În 1918 aceasta făcea ravagii printre tinerii americani, chiar și medicii au rămas impresionați de dependența rapidă a acestui drog. În 1923, heroina a fost declarată periculoasă și i-a scăzut interesul terapeutic.

Injectarea intravenoasă este cea mai folosită, aceasta mai poate fi și ″prizată″ (cu ajutorul mucoasei nazale) sau fumată cu ajutorul unei pipe. De la prima doză aceasta poate provoca dependență, doza crescută poate fi fatală, dacă se face schimb de seringi între consumatori, există riscul de contaminare cu HIV sau virusul hepatitei.

Efectele pot fi pe termen scurt (stare de alertă, euforie, stări de greață, vomă, probleme ale aparatului respirator, dispariția senzațiilor de durere, nas care curge excesiv, tremurături) sau pe termen lung (dependență, contaminarea bolilor infecțioase, scleroză venoasă, infecții la țesuturile inimii, insomnie).

Simptomele abuzului sunt urmatoarele: oboseală, greață, vărsături, pupile mici, lipsă de motivație, de orientare, amețeală, dificultăți de vorbire, problem cu memoria, răni ca urmare a injecțiilor repetate.

II 2. Droguri care stimulează centrii nervoși

II 2.1. Cocaina

Cocaina este substanță stupefiantă extrasă din planta de coca, este o pudră cristalină albă, iar în trafic este amestecată cu o pudră albă, inertă ca bicarbonatul de sodiu, poate fi consumată prin prizare, înghițire sau injectare, cocaine pură se poate fuma. Frunzele de coca pot suprima senzațiile de foame și oboseală, astfel consumatorii pot lucra perioade lungi în mine.

În perioada anilor 3000 î.Hr., planta era un dar pentru zei și se folosea pentru ritualurile religioase, înmormântări, la ceva timp se folosea ca recompensă pentru băștinași, astfel ei puteau lucra în condiții grele, în minele de aur și argint. În secolul al XVI-lea frunzele de coca au fost aduse și în Europa iar în 1862, Albert Niemann a extras dintr-o substanță cristalină de la frunzele de coca o formă de cocaină pură. Aceasta a fost interzisă în anul 1914 chiar și în medicină, până în anul 1960 în Statele Unite aceasta nu era foarte des folosită. Centrele producătoare se află în Peru, Columbia și Bolivia deoarece majoritatea laboratoarelor clandestine acolo se află, de acolo cocaina este transportată la centre de distribuție din America de Nord și Europa. În 1884 Sigmund Freud a susținut ca acest drog se poate folosi în tratarea dependenței de morfină și alcool, nu credea ca și cocaina poate provoca dependență. Astfel, el și-a tratat un prieten dependent de morfină cu cocaină, care în mai puțin de un an a decedat. Freud devenise și el dependent de cocaină și nu a putut renunța la viciu câțiva ani, după care a început să scrie despre efectele consumului de droguri. (Țical G., 2005, pag 94-97)

Forma de utilizare cea mai des întâlnită este priza, după consumare în câteva secunde apare senzația de amorțire în interiorul nasului, după aproximativ 5 minute apare starea de euforie și energizare care ține 10-20 de minute apoi dispare ușor-ușor. Intravenos este o senzație foarte puternică timp de 2 minute, iar după aproximativ 30 de minute se diminuează. Cocaina pură se fumează în Peru, Ecuador, Columbia, acolo se găsește mult mai ușor iar efectele sunt de o durată mai scurtă, de aceea se fumează timp de câteva ore.

Efecte: mărește temperature corpului, stare de vomă, convulsii, pierderea apetitului care duce la dezechilibru alimentar, apariția insomniilor, paranoia, halucinații, nervozitate, neîncredere, depresie, lipsa motivației, tuse persistente, imagine neclară, tulburări de comportament, moartea prin supradoză.

II 2.2. Amfetamine

Amfetaminele sunt droguri care măresc viteza de reacție a corpului, stimuleză vigilența, pompează adrenalină în corp. Erau folosite de soldați pentru mai multă energie iar puțin mai târziu se foloseau pentru a combate depresia și pentru scăderea în greutate. La începutul secolului au fost descoperite în Germania, se foloseau doar în scopuri medicale până când s-a constatat că produce dependență.

Ele sunt comprimate, pulberi sau chiar lichide și pot fi consumate pe cale orală sau injectare intravenoasă. Amfetamina sulfat este cea mai întâlnită, este o pudră albă care poate fi prizată pe nas, linsă de pe deget, injectată sau fumată dar nu arde suficient de bine. Aceasta poate avea și culoarea roz, galbenă sau brună , cu cât amfetamina sulfat este mai pură, cu atât prețul ei este mai ridicat. O altă formă de amfetamină este cea ″speed″, mai rar întâlnită, aceasta are efecte ce pot dura până la 36 de ore și produce dependență mai mare decât crack-ul. De obicei puritatea amfetaminelor nu depășește 40%, ele sunt diluate cu glucoză, lactoză, cofeină ș.a.

Efectele folosirii pe termen lung: afectarea vaselor de sânge, a inimii, halucinații, deziluzii, paranoia, crize ce pot dura luni întregi, stare maniacală, tahicardie, infarct, cancer al aparatului digestiv.

Efectele pe termen scurt: energie timp de 4-6 ore, prevenirea somnului, scăderea apetitului, mărirea vitezei inimii, accelerarea respirației, dilatarea pupilelor, ușoară senzație de gâdilare, la scurt timp după folosire apare senzația de oboseală, iritarea, neliniștea. Repetate des, dozele mari pot produce delir, panică, halucinații.

II 2.3. Crack-ul

Din amoniac sau bicarbonat de sodiu amestecat cu clorhidrat de cocaină se obține un amestec care se încălzește, substanța obținută se numște crack. Crack-ul nu este cocaină pură deoarece se pierde din puritatea clorhidratului de cocaină în timpul amestecului. Acesta are forma unor firimituri solide, de culoare alb-gălbui sau beige. De obicei crack se fumează dar poate fi inhalat sau injectat. Numele ″crack″ vine de la sunetul produs de bicarbonatul de sodiu, atunci când substanța este fumată se aude ca și cum ar crăpa ceva.

El a apărut în SUA la mijlocul anilor 80 iar mai târziu în Europa . În prezent este cel mai devastator drog datorită prețului său scăzut și declanșării rapide a efectelor, aceste motive favorizează accesul tinerilor la acest drog.

Dependența poate apărea chiar și după prima doză, în doar 10 secunde pot ajunge la creier primele molecule de cocaină. Acesta poate fi consumat în amestec cu tutunul. După inhalare efectele apar între 3 și 5 minute și dispar după 30-40 de minute iar puterea nu este foarte mare dar dacă este fumat, efectele apar imediat și dispar după 5-10 minute dar sunt foarte intense, în cazul injectării efectele apar imediat și pot dura între 15 și 20 de minute.

Efecte: permite îndepărtarea oboselii, stimulare, senzația creșterii capacității de concentrare, lipsa apetitului, usturimea pielii, stare de confuzie, neliniște. După consumul continuu poate apărea o stare de epuizare totală.

II 3. Droguri legale

II 3.1. Alcoolul

Alcoolul se obține prin fermentarea vegetalelor bogate în zahăruri cum ar fi: struguri, mere, prune, trestie de zahăr, sfeclă, orz, orez, cartofi ș.a. sau prin distilarea.

Bauturile obținute prin fermentare sunt vinul, berea (extract din hamei și malț de orz), cidrul, băutura din pere, hidromelul. Bauturile obținute prin distilare: coniac, whisky, gin, vodka sau rom.

Alcoolul este absorbit în sânge, apoi el ajunge la ficat, la nivelul stomacului și peste tot în corp și produce efecte în funcție de cantitatea băută, dar 90% din cantitate ajunge la ficat prin diverse sisteme enzimatice. Anumite persoane după ce consumă alcool, resimt bătăile inimii mai accelerate sau chiar neregulate; alcoolul lărgește vasele de sânge motiv pentru care ne simțim încălziți și ni se înroșesc obrajii; are efect negativ asupra sistemului imunitar, slăbește puterea de apărare a organismului; alcoolul nu-i dă voie hormonului vasopresină să rețină apa în corp, de aceea ne afecteză rinichii și vezica urinară; inițial, alcoolul provoacă creșterea dorinței sexuale, însă consumat în concentrație mare amorțește sensibilitatea și scade intensitatea percepțiilor la nivelul întregului corp; afectează articulațiile, metabolizarea anumitor proteine; amigdala cerebral, cea care ne anunță când suntem în pericol, este afectată și ea de alcool, de asemenea și cerebelul este vulnerabil la efectele alcoolului, ca și sistemul de recompensă din creier, cu cât ne simțim mai bine, cu atât vrem să bem mai mult.

Alcoolul este folosit și ca reactant, solvent sau combustibil (etanolul și metanolul crează mai puține substanțe nocive când ard față de benzină și motorină). Alcoolul are o toxicitate scăzută și capacitatea de a dizolva anumite substanțe, motiv pentru care se folosește ca solvent în medicamente, parfumuri și ca esențe vegetale (vanilie).

Alcoolul este și el un drog psihoactiv cu potențial de supradoză și dependență fiziologică (alcoolism). Alcoolismul este o intoxicație, boală cronică indusă de utilizarea repetată a băuturilor alcoolice, dependența fiziologică a alcoolismului după incetarea consumului este sevrajul (durere de cap, anxietăți crescute, friguri, oboseală).

Efecte: violență, agresivitate, gastrite toxice, ulcer, pancreatită, hepatită cronică, ciroză hepatică, convulsii, accidente vasculare cerebrale și miocardice, distrugerea treptată a neuronilor, lipsa igienei corporale, neliniște interioară, decădere fizică și psihică.

II 3.2. Tutunul

Tutunul sau tabacul este o plantă bogată în nicotină, fumat în țigări, trabucuri sau pipe, cultivat în întreaga lume. Frunzele de tutun se usucă, apoi sunt supuse fermentației până capătă gustul specific, ele sunt clasificate după culoare sau după modul de uscare. Tutunurile brune se usucă la aer sau la foc, reprezintă 15% la producția mondială si se folosesc în țigaretele franceze tradiționale, de aceea se cultivă în Franța. Tutunurile blonde se usucă la aer cald, reprezintă 40% din consumul mondial și se folosesc în țigaretele cu gust ″englez″ sau ″american″. Tutunurile fine se usucă la aer sau la soare, sunt apreciate în Orientul Mijlociu sau în Asia. Prelucrarea tutunului pentru fumat se află în Franța.

Numele provine de la insula Tobago, care se află în arhipelagul Antilelor, unde se cultiva tutunul. În anul 1518 a fost adusă în Franța, la început ea se fuma pipă, apoi în foi iar în cele din urma s-a descoperit țigara cu ajutorul tubului în care se ținea praful de pușcă. Când a ajuns în Europa se foloseaca remediu pentru migrene, pentru distrugerea păduchilor, în tratamentul constipației. În anul 1843 s-a fabricat prima țigară, în 1881 a apărut în America prima mașină de fabricat țigări, iar in 1910 au fost înregistrate 20.000 de mărci de țigări în Europa.

Dacă un adolescent de apucă de fumat și continuă până la o vârstă mijlocie, el își va scurta viața cu 24 de ani. Ritmul cardiac este mai crescut la cei care fumează, iar posibilitatea unui infarct este de 2 ori mai mare la persoanele fumătoare. Nefumătorii pot fi și ei puși în pericol dacă inhalează fum involuntar. Nicotina produce dependențăde 7 ori mai mare decât alcoolul. Când nicotina este inhalată ajunge în plămâni, apoi în fluxul sangvin arterial, după care ajunge la creier în doar 10 secunde.

Efecte: produce infertilitate, riduri, declinul inteligenței, cancer, bronșită, infarct, ateroscleroză (îngroșsare și rigidizarea peretelui arterelor), deficite circulatorii, accidental vascular cerebral, carii, gingivită, afectează căile urinare, cauzează boli ale sistemului nervos central, boli de stomac.

II 3.3. Cafeaua

Cafeaua are culoarea neagră, este o băutură cu cofeină care se obține din boabe prăjite și măcinate.

Cafeaua s-a descoperit in Kaffa, regiune a Etiopiei, apoi a fost introdusă în Egipt și Yemen, unde se cultiva în scopuri comerciale.

În trecut era considerată aliment, boabele se măcinau, se amestecau cu o grăsime animală și se obținea o pastă consumată de războinici pentru a avea mai multă energie.

În secolul al XVI-lea s-a răspândit în Persia și Turcia. În 1475 s-a deschis primul magazin de cafea în Constantinopol numit Kiva Han iar prima cafenea afost deschisă în 1530 la Damasc. Primul băutor de cafea din Moldovaeste logofătul Ioan Tăutu.

Cafeaua s-a răspândit în India, Indonezia, America și apoi în Italia. Din Italia s-a răspândit în restul Europei. În 1645 s-a deschis și în Europa prima cafenea, la Veneția. În 1727 aceasta a ajuns și în Brazilia, unde era cultivată pe suprafețe din ce în ce mai mari și în scurt timp a ajuns una dintre cele mai importante resurse economice ale țării.

Prelucrarea boabelor de cafea presupune procesare, prăjire și măcinarea. Procesarea se poate face prin două metode: metoda umedă și cea uscată. Prin metoda umedă se obține cafeaua spălată și o parte destul de important din cafeaua superioară; provine în special din America Centrală și Africa. Prin metoda uscată se produce cafeaua naturală. Prin prăjire, boabele de cafea verde se transformă în boabe de culoare maro închis, aromate. Prin prăjire boabele suferă modificări fizice, pierde 16%din greutate, sunt dublate în volum. Ultima operație prin care trec boabele de cafea este măcinarea. Cu cât timpul de pregătire este mai mic, cu atât cafeaua trebuie să fie mai măcinată, dacă aceasta se pregătește cu ajutorul unei cafetiere, aceasta trebuie măcinată mai mare.

Cafeaua solubilă sau instant este un derivat obținut din boabele de cafea zdrobite. Cafeaua decafeinizată sau decofeinizată (dietetică) este obținută printr-un proces de extragere a cafeinei din boabele verzi de cafea. (www.wikipedia.ro)

Efecte pozitive:

cafeau conține substanțe antioxidante (vitamina B,C,E, caroten, lipide) care protejează celulele renale de radicalii de oxigen cancerigen

nu conține calorii

contribuie la completarea de substanțe minerale (fier, potasiu, magneziu)

arde grăsimile din corp, are un efect pozitiv asupra metabolismului

crește nivelul adrenalinei, mărește tensiunea musculară și contracția mușchilor

facilitează digestia.

Efecte negative:

tahicardie

neliniște, nervozitate sau stări de panică

insomnia și convulsii

anemie

ușoară stare de dependență

II 4. Alte droguri

II. 4.1. Substanțele halucinogene

Substanțele halucinogene sunt substanțe psihotrope care acționează asupra sistemului nervos central, care induc halucinații vizuale, auditive sau tactile, care pot ajunge de la iluzii senzoriale la halucinații, de asemenea pot avea reacții psihotice sau chiar schizofrenie.

Conform lui Hoffer și Osmond (1967), drogurile halucinogene pot induce modificări ale percepțiilor, gândirii și a dispoziției, dar consumate în doze normale, aceasta nu provoacă confuzie mentală, tulburări de memories au dezorientare. (Abraham P., 2007, pag 635)

L.S.D. este o substanță sintetică cu o acțiune halucinogenă destul de puternică, foarte cunoscută în zilele noastre. De obicei acesta este un lichid incolor dar poate fi și o pudră albă, sub forma unor mici comprimate, albe sau colorate, sau capsule. Acesta se poate conserva și pe bucăți mici de hârtie de sugativă, se întinde și se lasă la uscat. Se obține prin sinteză chimică și are și alte denumiri precum: sugativă, dragoni, jokeri, căpșuni, tablete etc.

A fost descoperit în 1938 de către Albert Hofmann iar în perioada anilor 1960-1970, LSD a devenit foarte popular, medicii il utilizau pentru a experimenta inducerea psihozei, pentru a întelege schizofrenia. O mică parte din doză ajunge în creier, se fixează în țesuturi iar in câteva minute dispare și din sânge, este eliminate prin bilă. Primele manifestări apar după aproximativ 30 de minute și pot dura între 6 și 12 ore.

Efecte: halucinații vizuale și auditive, călătoriile mintale, creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, tremuratul mâinilor, dilatarea pupilelor, umezirea palmelor, frisoane, grețuri, salivarea, lăcrimarea. LSD nu cauzează dependență.

Ecstasy, un drog foarte periculos, substanță chimică sintetică extrasă din uleiul de sasafras. Se găsește sub formă de comprimate albe, galbene sau cafenii sau sub forma unor capsule, este ușor de fabricat și se mai numește și ″party drog″. Ingredientele folosite la fabricarea Ecstasy-ului sunt: MDMA (metylen-dioxi-matamfetamină), aspirină, cafeină, DXM (dextrometorfan) și alte medicamente achiziționate fără prescripție medicală. Consumatorii de Ecstasy îl consideră o distracție, o plăcere nevinovată neștiind de riscurile pe care acesta le are asupra sănătății.

În 1914 a fost folosit pentru prima dată de către trupele germane în timpul războiului, în 1970 s-a folosit în pshihiatrie în California, iar pe strazile din SUA s-a răspândit începând tot cu anii ′70, mai recent ajungând în Europa. Pe 1 iulie 1985, această substanță a fost declarată ilegală.

Efectele: creșterea pulsului, a tensiunii arteriale, transpirație, pierderea poftei de mâncare, confuzie, tulburări de somn, comportament paranoic, halucinații, scăderea puterii de concentrare, sentimente de iubire, de fericire.

Efectele apar după 20 de minute de la consum, de obicei durează 4-6 ore dar pot dura și 24 de ore. În cadrul supradozei apar durerile de cap, voma, starea de leșin, pierderea controlului mișcărilor, tremurăturile, sau moartea care se produce prin hipertermie, hiponatremie sau hiperstimularea sistemului nervos. Pe termen lung, Ecstasy afectează memoria, dereglează somnul, apetitul, simțurile și durerile.

II 4.2. Sedative și somnifere

Tranchilizantele au apărut în practica medicală în anul 1950, cel mai folosit era Valium (diazepam) apoi Adumbran și Praxiten (oxazepam). Tranchilizantele minore (sedativele) au un efect calmant și acțiune anxiolitică eficace pe când tranchilizantele majore sunt agenți antipsihotici.

Sedativele sunt folosite și pentru combaterea sevrajului, dacă se folosesc în doze mari pot provoca probleme funcțiilor respiratorii, pierderea cunoștinței, comă sau moartea; pot duce la dependență. Abstinența este foarte dificilă, mai întâi se reduce doza tranchilizantelor până la eliminarea lor.

Sedativele sunt destul de periculoase atunci când sunt consumate regulat dar și în cantități mari deoarece apare riscul instalării dependenței fizice. Consumul de sedative crescut și regulat, pe termen lung, poate produce efecte majore asupra sistemului nervos central și asupra sănătății individului.

Efecte: acțiune calmantă, antiagresivă, relaxarea musculaturii, inducerea somnului, ajută la depășirea situațiilor de stres, ameliorează senzațiile de frică, frustrare, permite relaxarea fizică și psihică.

Unele somnifere induc un somn asemănător narcozei (somn paradoxal). Insomnia și calitatea slabă a somnului îi determină pe oameni să ia somnifere, acestea pot avea efecte adverse periculoase, chiar și moartea.

Somniferele creează dependență psihologică, dar sunt extreme de periculoase și pentru femei deoarece se elimină greu din organism și pot cauza probleme în efectuarea unor sarcini care necesită atenție în ziua administrării dar și ziua urmatoare.

Efecte adverse: dureri de cap, furnicături la nivelul membrelor, probleme gastrointestinal, dureri de stomac, arsuri, stări de amețeală, senzația de slăbiciune, probleme cu echilibrul, somnolență în timpul zilei, depresie respiratorie, dezorientare, dureri musculare și articulare.

II 4.3. Solvenți organici și inhalanți

Solvenții organici și inhalanții sunt compuși chimici puternic volatili și acționează ca niște depresive ale sistemului nervos central.

Solvenții organici sunt: benzină, adezivi, diluanții pentru vopsele, benzină pentru brichete, aerosoli, lichide pentru curățarea petelor, acetona, eterul etilic, benzenul, cloroformul ș.a. Acestea sunt foarte răspândite și ușor de procurat. Vaporii pot fi inhalați pe nas sau pe gură, solvenții pot fi introduși într-o pungă de plastic sau se poate îmbiba un material cu solvenți și pot fi inhalați; conținutul brichetei poate fi pulverizat pe mânecă apoi inhalat.

Inhalată în cantități mari aceasta poate duce la pierderea cunoștinței, apariția convulsiilor sau moartea. Inhalarea repetată poate duce la leziuni ale pielii în jurul gurii și al nasului.

Utilizarea pe termen lung poate produce afecțiuni grave ale aparatului respirator, ficatului, sistemului nervos. Efectele apar imediat după inhalare.

Efecte: curgeri ale nasului, ale ochilor, diminuarea activității sistemului nervos central, încetinirea bătăilor inimii, a ritmului respirator, vorbire incoerentă, pierderea coordonării mișcărilor, halucinații, perceperea de imagini duble.

Capitolul III

Adolescentul consumator de droguri

III 1. Cauzele dependenței de droguri în rândul adolescenților

Adolescența este o vârstă de transformare, o vârstă greu de înțeles, cu foarte multe provocări cărora adolescenții trebuie să le facă față, în caz contrar, ei recurg la consumul de droguri, alcool, tutun și altele.

Persoana dependentă de un anumit drog resimte, la puțin timp după ce consumă, o stare de placere urmată de o stare neplacută, stare care îl face pe consumator să ia din nou substanța. Această stare neplacută se poate transforma cu timpul în sevraj (suferință fizică și agitație psihică). Consumul de droguri este legat de problemele adolescenților, de întrebările și căutările acestuia.

Lipsa de informare în domeniu este una dintre cauzele consumul de droguri în rândul adolescenților. Nu toți părinții știu să poarte un dialog cu copiii lor, să le explice care sunt pericolele consumului de droguri. Controlul părinților nu ajută adolescenții să treacă cu bine peste această etapă a vieții, din contră, atunci când sunt prea asprii , sau chiar, prea exigenți cu adolescentul, el va recurge cu ușurință la droguri, crezând ca-l va ajuta. Însă, nu trebuie diminuată supravegherea copiilor sau lipsa de responsabilitate a unora dintre ei.

O altă cauză poate fi anturajul. Tânărul dorește să intre într-un anumit anturaj din mai multe motive: fie se simte bine cu acele persoane, fie dorește să fie popular, sau din simplul motiv de nevoia de socializare. Atunci când tinerii se ceartă cu părinții lor, ei dau fuga la prieteni, de aceea și programul le va fi dominat de prieteni. Într-un fel sau altul, prietenii devin familia adolescentului, întrucât, în funcție de aceștia, se va modela într-o direcție sau alta. Pentru un adolescent, opiniile prietenilor valorează foarte mult, tocmai de aceea trebuie sa știe că poate lua singur deciziile.

Nici curiozitatea nu poate fi trecută cu vederea, este specifică vârstei adolescentine și reprezintă dorința adolescentului de a avea propria viață, diferită de cea a părinților. Majoritatea tinerilor consumatori de droguri, au început să consume stupefiante pentru a vedea cum se simt, din simplă curiozitate.

Chiar și stresul, provocat de școală sau de alte probleme specifice vârstei, este o cauză frecventă a consumului de droguri sau alcool în rândul tinerilor. Pierderea cuiva drag, certurile dintre părinți sau divorțul părinților, pot cauza stresul care determină orice tânăr să recurgă la droguri, alcool, tutun etc.

Accesul facil la droguri este un alt motiv pentru care adolescenții ajung să consume droguri. În ziua de azi, drogurile se găsesc ușor, pot fi procurate destul de repede, iar odată început, consumul de droguri este greu de oprit, crează dependență fizică și psihică, care pot fi îndepărtate cu ajutorul unui consilier/terapeut.

Printre aceste cauze principale, se numară multe altele cum ar fi: îmbunătațirea situației financiare la nivelul grupurilor sociale; migrarea copiilor în orașe mari; situații de criză nerezolvate corespunzător; absenteismul școlar, acesta determina tânărul să se integreze în anturaje riscante; experiența foarte redusă a autorităților, acceptarea consumului de tutun si alcool la nivelul societății.

Multe dintre problemele de comportament ale adolescenților au cauze comune iar familiile joacă un rol important în apariția acestor probleme. Problemele familiei includ:

Părinți consumatori de droguri sau care au un comportament antisocial;

Părinți care se implică prea mult sau nu se implică deloc în viața tânărului;

Părinți care controlează excesiv sau nu controlează deloc adolescentul;

Comunicare scăzută între părinți și tineri;

Părinți instabili în aplicarea regulilor și a pedepselor pentru comportamentul adolescentului;

Părinți care nu controlează suficient activitățile pe care adolescentul le are cu cei de vârsta sa;

Legături slabe între adolescent și familie;

Coeziune slabă a familiei.

Unii adolescenți pot avea familii care s-au confruntat cu astfel de probleme cu mult timp înainte ca ei să înceapă să folosească droguri, iar alte familii au dezvoltat aceste probleme ca răspuns la comportamentul deviant al tânărului.

Factorii biologici, psihologici și factorii sociali și de mediu sunt factori care par să mărească riscul confruntării cu consumul și dependența de droguri.

(Blume A., 2011, pag 50)

În concluzie, oamenii apelează la droguri deoarece ele pot fi o soluție atunci când ei nu-și pot rezolva probleme, nu le pot face față, sau nu pot evita stresul, atunci când văd asta în familiile lor, în grupul de prieteni. Persoanele dependente de droguri au dificultăți în capacitățile de rezolvare a problemelor, în impunerea propriei persoane, în privința altor aptitudini sau în dezvoltarea relațiilor sociale.

III 2. Aspecte referitoare la comportamentul unui tânăr consumator de droguri

Milioane de oameni consumă droguri în fiecare zi și nu doar în societatea noastră ci din timpuri străvechi au fost folosite diferite plante și substanțe ca medicamente din diferite motive – pentru a se elibera, pentru a se relaxa sau stimula, pentru a-și induce somnul, pentru a-l preveni, pentru producerea halucinațiilor și multe altele. În societatea noastră, consumarea acestor plante și substanțe este exagerată ceea ce a condus la probleme grave, atât sociale, cât și medicale.

III 2.1. Conceptul de comportament deviant și devianță

Devianța definită ca ″orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societății sau ale grupului social particular″ (Zamfir C., Vlăsceanu L., 1993, pag 167), poate conduce la anumite probleme între tânărul deviant și grupul sau societatea respectivă. Această definiție arată nepotrivirea dintre conduita individuală sau de grup și așteptările sale. Devianța este abaterea de la principii și încălcarea regulilor și normelor cu ajutorul cărora se organizează viața colectivă.

Pentru sociologi, devianța este soarta mai multor persoane puse în aceeași situație. Ei au vrut să dovedească că toxicomania este o activitate socială cu ajutorul unor teze:

″drogul are puterea de a determina conduita individuală, acționând direct asupra creierului″

″utilizarea sa se datoreză unei fugi din fața realității″

″consumul abuziv de stupefiante duce la pierderea controlului asupra voinței și a responsabilității actelor celui care merge pe acest drum″

Având în vedere prima teză, Alfred Lindesmith a fost cel care a observat în anul 1947 că au fost persoane spitalizate care nu deveneau dependente chiar dacă luau opiacee pentru o perioadă de timp mai lungă. Tot el a interogat aproximativ 60 de foști toxicomani și a ajuns la concluzia că pentru a deveni un toxicoman ești nevoit să știi care sunt plăcerile drogurilor, să le recunoști iar apoi sa le reproduci într-un contact cu cei egali. Această teză a fost respinsă.

Pentru a doua teză, Harold Finestone, consideră că ″respingerea existenței prea ordonate a oamenilor ‹normali›, întâietatea acordată dorinței de ‹a străluci›, importanța exclusivă acordată muzicii și ținutei vestimentare etc.″(Ogien A., 2002, pag 164) este ca un fel de intrare în lumea delincvenței și cea a drogurilor. E. Preble spune că pentru a te droga presupune dedicarea activităților intense, ruperea relațiilor sociale și anume sa încerci sa-i eviți pe informatori, pe anumiți vânzători; să stai departe de mafioți, de polițiși; dar să știi cum să stai pe lângă traficanți, judecători, asistenți sociali, medici etc.

Cea de a treia teză o susține Norman Zinberg și crede despre consumul de droguri că duce la înstrăinarea tuturor consumatorilor, astfel el adoptă o teză , și anume, teza învățării care presupune: combaterea consumului de droguri de către toxicomani este un proces în care toxicomanul este învățat să asigure stăpânirea consumului. (Ogien A., 2002, pag 164-166)

Devianța este descrisă cu ajutorul unor principii:

″devianța este o calitate atribuită unui comportament printr-o judecată″

″orice formă de devianță este o activitate colectivă, în cadrul căreia individul învață un rol și se supune regulilor unei subculturi″

″actul de a fi deviant este asemănător cu al angajării într-o carieră (sau mediu organizat ierarhic)″

″criteriile în funcție de care este emisă judecata de devianță sunt inventate de antreprenorii morali, adică de indivizii care au puterea să impună definițiile normalității și modalitățile de menținere a ei″.

Un termen important în sociologia devianței este ″comportamentul deviant″, este acel comportament care încalcă normele sociale, violează cerințele instituționale, intră în conflict cu standardele sociale si cele culturale, care sunt acceptate într-un grup. În zilele noastre, actele deviante prezintă o foarte mare dezvoltare în timp și spațiu.

III 2.2. Tipuri de consumatori în cazul tinerilor

Adolescentul consumator de droguri are o structură psihică destul de fragilă, lipsită de încrederea în sine, are în permanență nevoie de siguranță, înțelegere, accente depresive repetate, absența scopului în viață, a motivului pentru care luptă, dorința de a-i fi respectată propria personalitate, impulsivitate.

→ non-consumatorul sau abstinentul – tânărul care a consumat dar nu mai consumă sau care nu a consumat niciodată, tânărul care a încetat să mai consume de aproximativ 3 luni și fără recăderi;

→ exploratorul – această etapă este prezentă la vârsta de 12-14 ani, tânărul este curios, vrea să știe totul, dorește să cunoască gustul și efectul;

→ consumatorul social sau ocazional – drogurile sunt prezente acolo unde oamenii petrec, tânărul consumă în mod recreativ, caută plăcere, parte specială a situației; când petrecerea se termină, el își reia activitățile fără probleme;

→ micul consumator permanent – tânărul care consumă o dată, de două ori pe săptămână, în locuri mai puțin riscante, fumează seara devreme pentru a se putea întoarce acasă ″curat″;

→ marele consummator permanent – consumă de trei până la patru ori pe săptămână, consumă în mediul școlar, există riscul să-i scadă capacitatea de învățare;

→ supraconsumatorul – viața adolescentului se învârte în jurul consumului, el merge la școală pentru a vinde droguri sau pentru a le consuma cu amicii, își allege prieteni care consumă droguri la fel ca el;

→ abuzivul – acel tânăr care consumă cantități mari de substanțe sau care le amestecă foarte ușor, încearcă să se desprindă de realitate, dorește să se dezlănțuie, se folosește de droguri pentru a-și controla emoțiile pe care nu le poate suporta.

Capitolul IV

Măsuri terapeutice în dependența de droguri

Drogurile fac, an de an, mai multe victime; chiar dacă se fac eforturi tot mai mari pentru prevenirea și combaterea sa, acest fenomen este extrem de greu de controlat. În prezent România nu mai este o țară de tranzit, ci una de consum.

Terapia este complexă, rezultatele positive se obțin cu greu datorită accesibilității procurii drogurilor, a efectului stimulant ″de plăcere″ indus chiar și de dozele mici. În ceea ce privește adolescenții, aceștia trebuie abordați diferit, față de adulți, deoarece ei se confruntă cu anumite probleme de dezvoltarea, au sisteme diferite de valori. Este important cât de pregătiți sunt ei pentru schimbare, în ce fază a ajuns abuzul consumului pentru a alege programul corespunzător.

IV 1. Centre de asistență, consiliere și combatere

Serviciile se pot acorda în următoarele centre:

centrul de evaluare, prevenire și consiliere antidrog;

centre de zi : acordă servicii de asistență pe o perioadă de 12 ore;

centru de tip locuință protejată, locuință social, comunitate terapeutică: regim hotelier;

centru de tratament al adicțiilor: unul sau mai multe servicii în regim ambulator;

centre, secții și compartimente de dezintoxicare de tip spitalicesc;

centru de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri;

laborator de sănătate mintală cu staționar de zi;

alte categorii de instituții publice sau private.

Centrele de asistență, consiliere și combatere îndeplinesc următoarele atribuții:

asigură asistență și consiliere psihologică;

dezvoltă programe specifice pentru prevenirea consumului de droguri;

asigură programe de abilitare și reabilitare;

contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse în planul de servicii;

acordă asistență și sprijin copilului aflat în dificultate și părinților acestuia;

ajută la schimbarea mentalității asupra consumului de droguri;

colaborează cu serviciile publice de asistență socială la monitorizarea copilului;

contribuie la depistarea precoce a situațiilor de risc.

București – ALIAT
Centru de suport pentru utilizatorii de droguri "Risc minim"

Servicii oferite: furnizare de materiale, consiliere psihologică, referințe către servicii medicale.

București – Asociația Română Antidrog

Servicii oferite: consiliere pentru părinți și consumatori, materiale informative și prevenire, infoline

București – Centrul de prevenire și consiliere antidrog al Sectorului 1

Servicii oferite: consiliere psihologică și socială antidrog, prevenire.

București – Centrul de prevenire și consiliere antidrog al Sectorului 2

Servicii oferite: informare, consiliere, asistență psihologică și socială, asistență juridică.

București – Centrul de tratament al pacienților elevi și studenti cu tulburări de adicție "Belvedere"

Servicii oferite: tratamentul sindromului de sevraj (capacitate zece paturi)

București – Salvați Copiii

Servicii oferite: consiliere, psihoterapie individuală, psihoterapie de cuplu, referințe către alte servicii.

București – Serviciul Clinic 16 detoxificare

Servicii oferite: detoxificare, consiliere psihologică, testare toxicologică.

București – Staționar de zi pentru toxicomani

Servicii oferite: substituție pe bază de metadonă, consiliere socială, consiliere psihologică, teste toxicologice.

București – Alianță pentru lupta împotriva alcoolismului și toxicomaniei

Servicii oferite: asistență psihologică, programe educaționale, schimb de seringi.

București – ANIT-România

Servicii oferite: informare și consiliere, asistență psihologică, testare HIV, centru de metadonă, prevenție, centre de zi pentru consumatorii de droguri.

București – Asociația Adolescentul

Servicii oferite: help line, informație consiliere antidrog, asistență psihologică, asistență socială, programe.

București – Fundația pentru reducerea consumului de alcool și droguri

Servicii oferite: seminarii de prevenire.

București – Centrul National de Promovarea Sănătății și Programe

Servicii oferite: help line, informație și consiliere, prevenire, programe educaționale, pregătire de personal în prevenție, materiale educaționale.

București – Leagănul "Sfânta Ecaterina"

Servicii oferite: prevenire și consiliere antidrog.

București – Laboratorul de Sănătate Mintală

Servicii oferite: tratament de substituție cu metadonă, suport psihologic de specilaitate.

Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Prahova
Servicii oferite: desfășurarea de activități comune cu caracter educativ, de prevenire și de suport.

Centru de Prevenire și Combatere Antidrog – Ploiești

Servicii oferite: prevenirea consumului de droguri, asistență socială, consiliere.

IV 2. Modele terapeutice

A readuce la normal o persoană care a căzut în capcana drogurilor nu este o muncă ușoară. Dependența fiziologică se poate rezolva rapid dar cel mai greu de obținut este ieșirea din sfera dependenței psihice. Trebuie înțeles cum trebuie abordat un consumator de droguri deoarece acesta este vulnerabil și recidivează foarte ușor. Procesul de recunoaștere a dependenței de drog este lung, precum și procesul de recuperare și de renunțare definitivă la drog.

IV 2.1. Terapii de familie

Având în vedere că familia are un rol important în formarea pattern-ului de consum, această terapie se centrează pe interacțiuni și pe modul în care anumite interrelaționări pot fi modificate. Această metodă presupune aducerea familiei la ședințe pentru susținerea pacientului în procesul de schimbare,discutarea stilului fiecarui părinte de a se comporta, distingerea influenței de control, de a avea o influență pozitivă asupra copilului său și asupra dezvoltării acestuia. În timpul ședințelor , adolescentul încearcă sa ia singur decizii, să negocieze, să-și rezolve problemele , comunicare mai bună a gândurilor, sentimentelor, gestionare mai bună a sarcinilor de dezvoltare, ai factorilor stresanți.

IV 2.2 Terapii individuale

Cât timp tânărul consumator este mulțumit de efectele drogurilor, acesta nici nu se gândește să renunțe la ceva ce îi oferă plăcere de mare intensitate. Când drogul ajunge să ″nu își mai țină promisiunile″, se poate lua în calcul schimbarea structurii lui psihice pentru că atunci apar întrebările din partea lui. Toxicomanul poate renunța dintr-o dată la plăcerile oferite de stupefiante sau poate alege o cale mai lungă, frustrantă, psihoterapia. De obicei, pacientul speră să primească imediat medicamente, ajutor social dar având în vedere discursul convențional, acesta răspunde doar așteptărilor terapeutului.

Tratamentul toxicomanilor trebuie să țină cont de recădere, deoarece face parte din toxicomanie; în modul de viață al toxicomanului se poate vedea o modificare chiar și de la o racădere la alta. Psihoterapeutul înregistrează modificări ale funcționalității mentale a toxicomanului pentru a putea începe terapia, sevrajul poate reapărea chiar dacă se va diminua suferința psihică a toxicomanului.

Terapia nu elimină dependența în sine ci ajută la permiterea intrării în spațiul mental al toxicomanului, care într-o zi il va ajuta să renunțe la droguri. Trebuie să se creeze o atmosferă degajată, să se efectueze un schimb de elemente psihice între pacient și droguri, pentru a putea lupta împotriva acestora; accentuând individualizarea, gândirea pozitivă, maturizarea.

IV 2.3. Terapii de grup

Este centrată pe ideea de abstinență, utilizeazăabilități sociale, relații și elemente educaționale; este eficientă pentru tineri. Odată ajunsă la un stil regresiv, gândirea defensivă a consumatorilor, poate fi un început terapeutic pentru urmărirea care urmează. Este importantă informarea consumatorilor cu privire la modalitățile de tratament pentru întreținere. Supraveghetorii veghează asupra reîntăririi încrederii la propria lor identitate, la identitatea grupului, pentru individualizarea consumatorului.

Abordările terapiei de grup pentru consumatorii de droguri:

Abordarea non-directivă – se bazează pe respectul persoanei, ascultarea și întâlnirea altor persoane cu aceeași problemă

Modelul nord american al terapiilor de grup – se bazează pe exprimarea sentimentelor, încurajarea celorlalte persoane de a renunța la consumul de droguri. Ei sunt obligați să o ia de la început, ″să intre într-o nouă piele″. Cu ajutorul acestor terapii de grup are loc o eliberare emoțională , este o zonă de siguranță emoțională. (Rășcanu R., 2008, pag 77)

Această terapie este bazată pe prevenirea recăderii, pot fi ședințe asociate cu deschiderea dialogului către Asociația Alcoolicilor Anonimi, Narcoticii Anonimi, Recuperarea Rațională, Asociația Cocainomanilor Anonimi ș.a.

Capitolul V

Prevenirea consumului ilicit de droguri în rândul tinerilor

Peste tot în lume consumul de droguri a devenit o mare problemă care a luat societatea românească prin surprindere. Adolescenții și tinerii sunt tot mai preocupați de consumul de droguri, vârsta minimă la care la care începe consumul de droguri a scăzut dramatic. Drogurile se consumă în tot mai multe locuri iar societatea noastră nu are instituții care să combată eficient acest fenomen, sau să ofere condiții de tratament cu un grad mai mare de recuperare pentru cei care s-au pierdut în această lume a drogurilor.

În ultima perioadă majoritatea materialelor care apar de la organizațiile non-guvernamentale sau de la alte instituții, oferă informații teoretice bazate mai mult pe abordarea tratamentului toxicomaniei după ce aceasta s-a instalat, nu pe tehnici eficiente în prevenirea consumului de droguri.

În anii 1970-1990 s-au descoperit 187 de cazuri de trafic de droguri și s-au confiscat 475 kg de diverse substanțe, după un deceniu numărul cazurilor de trafic de droguri era de aproximativ 15 ori mai mare iar cantitățile confiscate de cca 10 ori mai mari. În aceeași perioadă numărul consumatorilor era de câteva zeci de persoane, în prezent numărul consumatorilor a crescut de aproximativ 100 ori . (Abraham P., Nicolăescu D., 2008, pag 329)

V 1. Programe de prevenire

Societatea românească are nevoie de structuri destul de puternice, de funcționarea optimă a instituțiilor statului și de eforturi mari făcute de către acestea, pentru a lua măsuri eficiente cu scopul de a reduce cererea și oferta de droguri.

Prevenirea este reducere, sau chiar eliminarea posibilității ca un eveniment, care va fi nociv, să apară.

Programul de prevenire presupune mai multe demersuri relaționate pentru a ajuta la împiedicarea apariției unei probleme de dependență, sau pe a evita sau întârzia folosirea și abuzul de droguri. Programele de prevenire trebuie să fie centrate pe anumite componente care să le permite reducerea factorilor de risc și stimularea factorilor de protecție, deoarece consumatorii sunt influențați de factoride risc și intercondiționați.

Programele de prevenire ar trebui să abordeze chiar și tutunul, alcoolul, substanțele inhalante, abuzul de medicamente; să fie specifice pentru fiecare vârstă și adecvate fazei de evoluție; ar trebui să contribuie la dezvoltarea abilităților de refuz al drogurilor în momentul în care acestea sunt oferite cu ajutorul unor tehnici; ar trebui să intensifice competența social (comunicarea, relațiile interumane, siguranța); ar trebui să folosească metode interactive , să completeze și să ajute la îmbunătățirea sistemului de învățământ; să fie gândite și proiectate pe termen lung, cu intervenții repetate; să acționeze ca un mediu important pentru toate grupurile care se află într-o situație de risc destul de mare de a consuma droguri.

Trebuie să acordăm o importanță din ce în ce mai mare prevenirii consumului de droguri prin educația realizată în cadrul școlii și a familiei și totodată să venim în sprijinul celor care realizează ore de consiliere pe problema prevenirii consumului de substanțe.

V 1.1. Tipuri de prevenire

Tipurile de prevenire sunt următoarele:

Prevenirea primară se referă la acțiunile de informare a unui grup cu privire la efectele nocive ale drogurilor și încercarea de a stimula abstinența sau creșterea vârstei a celui care intră în contact cu drogul. Se poate realize și în școală cu ajutorul cadrelor didactice pregătite.

Prevenirea secundară se adresează adolescenților care prezintă un risc mai mare pentru consumul de droguri, cei care sunt mai expuși fenomenului (copiii consumatorilor) sau cei care au déjà experiența unui consum (pentru împiedicarea apariției dependenței).

Prevenirea terțiară se adresează celor care au o experiență îndelungată în domeniul consumului de droguri , care au avut și recăderi și care sunt expuși riscului complicațiilor precum infectarea cu virusul HIV, hepatita B și C și alte infecții.

Prevenirea primară este cea mai eficientă și cea mai folosită formă de prevenire, cu cât este mai folosită cu atât beneficiile sociale sunt mai mari iar rezultatele mai bune. Prevenirea secundară și prevenirea terțiară necesită consiliere sau psihoterapie specializată.

Prevenirea consumuli illicit de droguri trebuie să îndeplinească trei funcții:

Corelarea să fie adecvată cu caracteristicile specifice problemei în comunitatea în care se extinde programul.

În ceea ce privește planificarea, implementarea și evaluarea, să îndeplinească anumite exigențe metodologice.

Să fie fundamentată pe teorii și pe modele explicative demonstrate.

V 1.2.Metode de stimulare

Metodele de stimulare a gradului de implicare al adolescentului sunt:

Discuția – presupune examinarea liberă a unui subiect, întrebări și răspunsuri în legătură cu un subiect anume. Profesorul este nevoit să aibă pregătite întrebări pentru a provoca adolescenții să-și exprime liber opiniile și atitudinile. Profesorul dirijează discuția, el trebuie să se asigure că elevii dominanți ai clasei nu vor acapara discuția. Este o metodă destul de ușor de folosit cu un grup experimentat, dar devine o metodă grea cu o clasă neobișnuită. Este recomandat ca profesorul să evalueze potențialul clasei înainte de a utiliza discuția.

Problematizarea – este metoda prin care se găsește soluția într-o situație dificilă sau se urmează niște pași concreți în cadrul unei problem. Se pun în valoare cunoștințele și atitudinile mai multor persoane care lucrează in același timp, cu un scop comun.

Brainstorming-ul – este o metodă de stimulare a asociațiilor verbale libere, care pornește de la o idee sau o noțiune. Urmărește extragerea a cât mai multor opțiuni ale grupului fără o evaluare a lor, indiferent de relevanța, nerelevanța sau nonconformismul ideilor. Participanții trebuie să dea frâu liber imaginației. Această metodă are avantajul de a stimula coeziunea grupului, fiecare elev va simți că ideea lui este luată în considerare.

Studiul de caz – presupune abordarea în grup a unor aspecte din viața reală, analiza unui eveniment, a unei situații sau probleme. Este recomandată evitarea cazurile unor persoane cunoscute. Avantajul acestei metode îl constituie posibilitatea aplicării unor deprinderi cognitive achiziționate în alte activități și îmbogățirea experienței de viață prin identificarea unui număr mare de variante de soluționare a problemelor.

Jocul de rol – este metoda prin care elevii au ocazia să se pună în locul unei alte persoane, înțelegându-i astfel mai bine pe cei din jur. Această metodă stimulează empatia, trăsătura care ne permite manifestarea unei atitudini mai deschise față de ceilalți, tot această metodă dă posibilitatea aplicării unor noi comportamente și oferă o flexibilitate comportamentală, emoțională și cognitivă extrem de valoroasă în existența curentă.

Desenul – este o metodă foarte potrivită de evaluare indirectă a personalității în formare a adolescentului și a problemelor sale emoționale, a traumelor pe care acesta le-a suferit, precum și a relațiilor sale cu familia. Desenul poate fi liber sau tematic și exprimă multe dintre trăsăturile sau problemele elevului pe care el nu le poate spune.

Fantezia – este un procedeu al imaginației ce poate fi îmbinat cu desenul sau cu mișcarea fizică în scopul relazării sau energizării clasei de elevi. Profesorul poate observa momentele de oboseală psihică din timpul orei și, în loc să impună liniștea, o obține prin implicarea copiilor în exerciții imaginative motrice.

Modelajul – materialele folosite sumt multiple: lutul, plastilina, aluatul. Materia dă posibilitatea exprimării agresivității pe care o întălnim din plin la unii elevi, stimulează imaginația și facilitează relațiile interpersonale de calitate. Modelajul poate fi realizat individual sau în grup, fiecare copil atașând creația lui la creațiile celorlalți.

Colajul – este o lucrare realizată prin lipirea sau atașarea diferitelor materiale pe hârtie sau pânză. Colajul trebuie să aibă o temă și elevii pot prezenta această temă sau pot povesti despre procesul de obținere al colajului. Se stimulează astfel comunicarea interpersonală, imaginația și exprimarea senzorială sau emoțională.

Testele și chestionarele – reprezintă o cale de a evalua cunoștințele, informațiile dar și atitudinile elevilor despre anumite probleme.

V 2. Consecințele creșterii consumului ilicit de droguri

Situația consumului ilicit de droguri devine o problemă tot mai mare din mai multe considerente cum ar fi: apariția unui tip de consumatori care dispun de resurse financiare pentru a-și achiziționa drogurile, creșterea cererii și ofertei pentru majoritatea drogurilor și schimbările culturale aduse de globalizare și de rapiditatea mijloacelor de comunicații.

Consecințele consumului de droguri se răsfrâng și asupra familiei, această este total lipsită de armonia de care are nevoie, ea devine martorul autodistrugerii persoanei în cauză iar prietenii și societatea sunt și ei afectați, mai mult sau mai puțin. (Vlașin A., 2014, pag 11)

Drogurile pot produce numeroase efecte nefaste care depinde de aspecte cum ar fi: doza absorbită, modul de administrare, frecvența, persoana care consumă, experiențele anterioare, mediul în care se consumă. Sunt și alți factori care modifică efectele și dozajul drogurilor: greutatea corpului, vârsta, sexul, calea administrării, momentul administrării, toleranță, variabilele psihologice, starea patologică, interacțiunea drogurilor ș.a.

Consumul de droguri are consecințe nefaste în plan demografic, în ce privește natalitatea, dar și în ceea ce privește mortalitatea. Decesele datorate consumului de droguri reprezintă un indicator semnificativ al fenomenului de consum și al conștientizării pericolului. Mortalitatea, relaționată cu consumul substanțelor stupefiante este deosebit de relevantă deoarece reflectă impactul social și sanitar al acestor substanțe.

Nu trebuie uitată o altă consecință a consumului ilicit de droguri, recăderea. S-a constatat că uneori măsurile terapeutice luate nu au avut niciun impact asupra recăderii.

Tot mai des heroina se consumă în grup prin utilizarea în comun a seringilor, acelor și recipientelor în care se prepară soluția injectabilă. Astfel, riscul de răspândire a bolilor infecțioase crește foarte mult. Hepatitele de tip B și C și infectarea cu HIV/SIDA au consecințe fatale pentru sănătate. O altă problemă a consumatorilor de heroină injectabilă este aceea a purității substanței vândute pe piața ilicită.

Problema șomajului în rândul tinerilor consumatori de droguri și a persoanelor aflate în tratament pentru dependența de droguri reprezintă o barieră importantă atât pentru asigurarea anumitor servicii medicale, cât și pentru procesul de reintegrare socială .

V 3. Tendințe ale consumului ilicit de droguri în România

În anul 2000, peste 10 mii de persoane se drogau iar 90% dintre cei care foloseau droguri injectabile aveau vârste între 15 și 30 de ani. În ultimii 5ani, numărul liceenilor bucureșteni consumatori de droguri s-a dublat iar numărul deceselor provocate de supradoză a crescut. (Rășcanu R., 2008, pag 151)

În ultimii ani, sute de consumatori au fost spitalizați în spitale din București, iar mulți alții sunt neînregistrați. Prostituatele, tinerii și elevii consumă cel mai des droguri. Ministerul Sănătății, a declarat în urma unui studiu că vârsta medie a consumatorilor este de 24 de ani, iar 89% dintre aceștia sunt bărbați. În București, numărul consumatorilor de droguri depășește 24.000, dintre care mulți tineri, consumatori de heroină, cocaină și droguri sintetice. De câțiva ani, drogurile au pătruns în licee și facultăți, tinerii apelează din diverse motive la droguri și de cele mai multe ori traficul și consumul au loc în spațiul școlii.

A fost făcut un sondaj pe un număr de 333 de elevi din capitală cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani și o bună parte dintre ei au spus că ar consuma droguri măcar o dată dacă li s-ar oferi ocazia. Cel mai cunoscut drog de ei este cocaina, urmată de morfină, heroină și opium în proporție de 78%. Alții au vorbit despre cannabis sau LSD, 57% dintre ei au vorbit despre amfetamine. Dintre drogurile cunoscute de tineri, tutunul se află pe locul 6 iar bauturile alcoolice pe locul 9. 41% dintre elevi au adăugat pe lista de tentații și somniferele, iar solvenții și gazele inhalate, diazepamul și alte categorii de medicamente-drog sunt cunoscute de aproximativ 30% dintre aceștia. (Rășcanu R., 2008 ,pag 153-154)

Deținerea, cultivarea, vânzarea sau tranzitarea drogurilor de mare risc (heorina, caocaină, LSD, morfină) se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. Introducerea și scoaterea din țară se pedepsește cu detenția de la 15 la 25 de ani.

Heroina este substanța ilegală cel mai des folosită în România, iar majoritatea consumatorilor de heroină au vârste cuprinse între 18 și 25 de ani și folosesc heroina injectabilă. Destul de des se consumă cocaina și marijuana, adolescenții le consumă la îndemnul anturajului. După atracția halucinogenelor, tinerii abandonează școala, se alătură celor fără ocupație. Consumând droguri, ei nu mai sunt responsabili de faptele lor, astfel poate crește riscul infectării cu virusul HIV, hepatita B și C și alte boli.

Fenomenul consumului de droguri este asociat cu o creștere a infracționalității, a crimelor și a violenței.

În cazul drogurilor, proveniența, cantitățile și concentrația sunt necunoscute deoarece comerțul cu droguri este o afacere, vânzătorul poate modifica substanța pentru a-si spori profitul. Traficantul poate fi prieten cu consumatorul cât timp acesta îi aduce un câștig financiar. (Gaudet É., 2007, pag 47)

Principalii factori de risc care influențează nivelul ofertei de droguri:

poziția României la intersecția principalelor rute tradiționale utilizate de traficanții internaționali de droguri;

creșterea fluxului de imigranți spre România și alte state membre ale UE;

dezvoltarea traficului comercial prin punctele de frontieră are ca consecință scăderea timpului de control;

creșterea consumului de droguri;

implicarea în acte de corupție a unor funcționari publici care au atribuții în activitatea de control la frontieră;

înmulțirea rețelelor teroriste interesate în obținerea de fonduri din traficul ilicit de droguri;

cooperarea insuficientă între instituțiile abilitate în reducerea ofertei de droguri.

Pentru a limita accesul drogurilor pe teritoriul țării noastre este nevoie de un sistem eficient de supraveghere și control. Atât rolul școlii, cât și rolul familiei în educarea tinerilor, trebuie să fie în prim plan, astfel va fi redus numărul victimelor drogurilor iar societatea românească se va putea dezvolta normal.

V 4. Legea nr. 143/2000 referitoare la prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

Veche legislație încuraja traficul ilicit de droguri cu pedepsele simbolice, în schimb, actual legislație în materie de stupefiante contribuie la stoparea acestui fenomen care are doar consecințe nefaste.

Legea nr 143 din 3 August 2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, a apărut ca urmare a unor eforturi depuse de autorități în colaborare cu organizații regionale și europene dar și neguvernamentale pentru a îmbunătății legislația privind traficul ilicit de droguri, creșterea performanțelor în prevenirea consumului dar și combaterea pe plan național.

Această lege a condus la standarde mondiale combaterea traficului ilicit de droguri în România, unele măsuri de prevenire, tratamentul toxicomanilor și reintegrarea socială a acestora.

Potrivit legii 143/2000, infracțiunea de traffic este dată de:

Cultivarea, porducerea, fabricarea, prepararea, oferirea, vânzarea, distribuirea, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea sau alte operațiuni privind circulația drogurilor – pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani sau de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi (art. 2);

Importul sau exportul drogurilor de risc și de mare risc – pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani sau de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi (art. 3);

Cultivarea, producerea, prepararea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu – pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau de la 2 la 5 ani sau amendă (art. 4);

Punerea la dispoziție a unui local, locuințe sau alt loc amenajat pentru consumul ilicit de droguri – pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi (art. 5);

Prescrierea drogurilor de mare risc fără ca acesta să fie necesară sau eliberearea sau obținerea unei rețete medicale falsificate – pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani (art. 6);

Administrarea de droguri de mare risc unei persoane – pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani (art. 7);

Furnizarea unor inhalanți chimici toxici unui minor în vederea consumului – pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani (art. 8);

Fabricarea, importul, exportul, transportul, livrarea, cumpărarea sau deținerea de echipamente sau material folosite pentru producerea sau fabricarea drogurilor de mare risc – pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi (art. 9);

Organizarea sau conducerea faptelor de trafic de droguri – pedeapsa cu închisoarea (art. 10);

Îndemnul la consumul ilicit de droguri – dacă este urmat, pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani; dacă nu este urmat, pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă (art. 11).

Conform art .14 din Legea 143/2000 cu modificările ulterioare, următoarele circumstanțe sunt agravante:

Persoana care a comis infracțiunea era autoritate public, iar fapta a fost comisă în exercitarea funcții;

Fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană cu atribuții în lupta împotriva drogurilor;

Drogurile au fost trimise sau distribuite unui minor, bolnav psihic sau persoană aflată într-un program terapeutic sau dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, centru de asistență socială, loc de detenție sau locuri unde elevii și studenții desfășoară activități sportive, educative sau sociale;

Folosirea minorilor pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2-11;

Droguri amestecate cu alte substanțe care măresc pericolul pentru viața și integritatea persoanelor. (Țical G., 2005, pag 174-180)