Administratie Publica. Pensia Ca Drept de Asigurare Sociala
Capitolul I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SECURITATEA SOCIALĂ
1. Noțiunea de securitate socială și riscurile sociale
Cuvântul securitate își are originea în latinescul securitas (în franceză sécurité, în engleză security); el semnifică protecție, apărare, stare de siguranța, faptul de a fi pus la adăpost de orice pericol.
Securitatea socială este definită de Biroul Internațional al Muncii ca protecție pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de dispoziții publice contra mizeriei economice și sociale care îi amenință în caz de pierdere sau reducere importantă a câștigurilor datorită bolii, maternității, accidentului de muncă, șomajului, invalidității, bătrâneții sau decesului, precum și acordarea de îngrijiri medicale și de alocații familiilor cu copii.
Securitatea socială are ca obiect protejarea indivizilor față de riscurile inerente vieții sociale. Se considera că ea constituie o garanție contra riscurilor de ordin:
psihologic: boală, maternitate, invaliditate, deces, bătrânețe, care pot afecta persoanele, antrenând astfel o reducere sau pierdere a câștigurilor;
profesional: accidente de muncă și boli profesionale.
Securitatea socială are o însemnătate deosebită în viața de zi cu zi a multor oameni, ea manifestându-se chiar înainte de naștere (îngrijirile prenatale) și se prelungește după moarte (pensiile de urmaș). Idealul este ca fiecare membru al colectivității să fie toata viața sa, în caz de nevoie, protejat prin securitatea socială.
Expresia securitate socială este aproape întotdeauna utilizată în doua înțelesuri diferite și anume: se vorbește de politici de securitate socială și de sisteme de securitate socială. Cele două expresii nu sunt sinonime.
Politicile de securitate socială înțelese ca politici de securitate economică, comportă patru direcții:
securitatea locurilor de muncă;
securitatea câștigurilor;
securitatea capacității de muncă;
organizarea sistemului de distribuire a sumelor de înlocuire în timpul perioadelor de inactivitate forțată.
Sisteme de securitate sociale sunt considerate acele norme juridice care reglementează o redistribuire financiara, adică prelevarea, pe de-o parte și repartiția fondurilor prelevate intre beneficiarii acestei redistribuiri, pe de altă parte.
În lumina normelor internaționale (în special a Codului european de securitate socială, a Protocolului său), conceptul de securitate socială include atât asigurările sociale, cat și asistența socială.
Expresia “securitate socială” este legată de repararea consecințelor unor evenimente diverse denumite “riscuri sociale”.
În baza Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr.102/1952, aceste evenimente sunt considerate a fi următoarele:
boala,
maternitatea,
invaliditatea;
bătrânețea;
accidentul de muncă și boală profesională;
decesul;
șomajul;
obligațiile familiale.
Plecându-se de la cauză, s-a afirmat că riscurile sociale sunt acele riscuri inerente vieții sociale.
Plecându-se de la efecte, ceea ce constituie un criteriu relevant, riscurile sociale sunt acele evenimente care au incidenta comună asupra situației economice a indivizilor prin diminuarea veniturilor sau invers, prin creșterea cheltuielilor.
Există insă și anumite evenimente susceptibile de a împiedica o persoană să dobândească un venit normal dintr-o activitate profesională. Din acest punct de vedere riscurile sociale pot fi riscuri fizice și riscuri economice.
Riscurile fizice se întâlnesc atunci când forța de muncă este alterată, redusă sau pierdută. Riscurile acestea pot fi de origine profesională și anume în caz de accident de muncă sau boală profesională și de origine extraprofesională în alte cazuri ca de exemplu: boală, maternitate, invaliditate, bătrânețe, deces, văduvie.
Riscurile economice sunt generate de situațiile în care forța de muncă este alterată, este imposibil de exercitat datorită lipsei de locuri de muncă disponibile; este cazul șomerilor.
Mai există, de asemenea, riscuri care constau în reducerea nivelului de trai prin creșterea cheltuielilor în situații excepționale cum ar fi cumpărarea de medicamente în caz de boală, majorarea chiriilor în anumite perioade, intreținerea unor membri ai familiei aflați în nevoie.
2. Scurt istoric al securității sociale
Necesitatea unei securități individuale și colective a existat dintotdeauna. Oamenii au incercat din cele mai vechi timpuri să-și asigure propria protecție, precum și a persoanelor aflate în grija lor, contra unor eventualități, cum ar fi foametea sau alte pericole.
Primul mare sistem de protecție socială a fost instituționalizat în Germania intre anii 1883 și 1889 în timpul lui Bismark. Era vorba despre un sistem de asigurări de batrânețe și boală. Ulterior, asemenea sisteme au apărut în Australia, Noua Zeelenda, Suedia, Danemarca, Anglia etc., în unele dintre ele existând protecția și asupra șomerilor.
În România în anul 1885 a fost adoptată Legea minelor, care instituia asigurările sociale obligatorii a minerilor și a lucrătorilor din industria petrolieră. În același timp dispunea înființarea unor case de ajutor și a unei case de pensii, ale căror fonduri erau constituite prin contribuția egală a patronilor și muncitorilor.
În anul 1902 a fost votată Legea meseriilor care prevedea un sistem de asigurări sociale pe baze corporatiste, beneficiarii fiind exclusiv meseriașii.
Legea pentru asigurările muncitorești din anul 1912 reglementa asigurările obligatorii. Potrivit acestei legi, sarcina riscului pentru accident cădea asupra patronului (art.140), iar riscurile provenite din boală cădeau asupra muncitorului (art.125).
Înființarea Organizației Internaționale a Muncii în anul 1919 a dat un suflu nou acțiunilor în domeniul securității sociale. Se știe că în concepția acestei organizații problemele de muncă și cele sociale nu constituie subiecte de interes exclusiv de natură interna pentru statele membre. De aceea, înca de la început a adoptat o serie de convenții cu privire la securitatea socială, de exemplu: Convenția nr.3/1919 asupra protecției maternității; Convențiile nr.12/1921, nr.17 și 18/1925 privind ajutoarele în caz de accidente de muncă și boli profesionale; Convențiile nr.35-40/1933 privind asigurările de batrânețe, de invaliditate și deces; Convenția nr.44/1934 referitoare la șomaj etc.
Actul normativ cel mai important adoptat în această perioadă în țara noastră este așa numita Lege Ioanițescu din 1933 pentru unificarea asigurărilor sociale pe intreg teritoriul național. Legea prevedea, printre altele, următoarele:
cota de asigurări sociale în cuantum de 6% din salariu se suporta în parți egale de către patron și salariați;
bolile profesionale erau asimilate accidentelor de muncă;
ajutoarele de incapacitate de muncă se acordau din prima zi de boală.
Preocupări în domeniul securității sociale au venit inclusiv din partea Consiliului Europei și Uniunii Europene. Astfel, Consiliul Europei a adoptat Carta socială europeană (1961), Codul european de securitate socială (1964) și Convenția europeană de securitate socială (1973). Uniunea Europeană mai întâi prin Regulamentul nr.574/1972, pus în aplicare prin Directiva nr.574/1972 a realizat codificarea regimului de securitate socială privind pe cetățenii Uniunii. Ulterior, a elaborat Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor (1989). în art.10 din această cartă se prevede că “orice muncitor al comunității are dreptul la o protecție socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient”. S-a arătat că “în foarte multe țări ale lumii se afirmă ideea că asigurările sociale fac parte dintr-o noțiune mai largă, aceea de securitate socială” și că aceasta “formează obiectul preocupărilor și dezbaterilor Organizației Națiunilor Unite și ale altor organisme internaționale”.
După 1990, însă, și sub influența legislației internaționale, a necesităților de protecție tot mai diversificate, mai extinse, a intensificării reglementărilor în domeniu, se discuta tot mai mult despre securitatea socială în România, despre dreptul aplicabil acesteia.
De altfel, în prezent, în toata lumea statele consideră de datoria lor să asigure tuturor cetățenilor securitate socială, chiar dacă nu pretutindeni acest obiectiv nu este realizat în aceeași masură.
3. Sistemele de securitate socială
Expresia “securitate socială” este utilizată nu numai în sintagma “politicile de securitate socială”, dar și în cea “sistemele de securitate socială”. Cele două noțiuni nu sunt sinonime. Pe când prima se plasează pe planul scopurilor, cea de-a doua evocă o anumită amenajare a mijloacelor.
Conceptului – drept de securitate socială i se asociază cel de “sistem de securitate socială”. Trebuie avut în vedere faptul că în aproape toate țările lumii anumite forme juridice sunt calificate “sisteme de securitate socială” menite să organizeze o redistribuire financiară, adică, pe de-o parte, o prelevare, iar pe de alta, o repartiție a fondurilor prelevate între beneficiarii acestei redistribuiri. în condițiile acestea, dreptul securității sociale poate fi definit ca o redistribuire destinată să garanteze securitatea economică a persoanelor.
În literatura juridică franceză se vorbește de tehnicile specifice constitutive ale dreptului securității sociale și anume de una individuală – economisirea, și cele implicând intervenția unui terț.
Legat de această tehnică individuală, se arată că pentru a face față evenimentelor susceptibile să le amenințe securitatea, sunt persoane care fac economii: pun banii deoparte pentru ca atunci când este cazul să facă fața bolii, bătrâneții etc. Se renunță astfel la un consum actual în vederea unui consum viitor. Procedeul prezintă anumite merite: libertate, responsabilitate, virtute “morală”. Dar, are și limite. Economisirea presupune mai întâi ca cei interesați să poată renunța la folosirea imediată a unei părți a venitului lor; renunțarea nu este posibilă la toate persoanele. Pe de altă parte, această economisire, procedeu voluntar, implică în egală măsura interesul lor la economii, adică să existe o anumită stabilitate monetară; în caz contrar, sacrificiul imediat poate fi în van. În sfârșit, procedeul este unul de prevedere individuală, care nu prezintă garanție. În cazul intervenției altuia se poate vorbi de o astfel de garanție. Intervenția altuia, de care este legată ideea de garanție, poate să se înscrie a priori în trei perspective principale: asistența, responsabilitatea, asigurarea și mutualitatea. Legat de asistență, trebuie menționat că din timpuri străvechi, persoane private sau instituții publice au venit în ajutorul unor oameni și acest ajutor spontan, o adevărată datorie de caritate, în timp a căpătat o mare importanță. Dar această caritate nu poate să constituie o soluție satisfăcătoare problemei generale a securității economice a indivizilor, pentru că ea reprezintă doar un gest voluntar, deci facultativ.
Legat de responsabilitate, trebuie precizat că în situația în care o persoană cauzează altei persoane un prejudiciu, ea trebuie în anumite condiții, să repare acest prejudiciu. Soluția însă, constituie un mod de protecție neneglijabil în cadrul securității economice a fiecărui membru al societății, deoarece această protecție presupune:
intervenția unui terț în realizarea despăgubirii, inexistența într-un număr mare de riscuri (boală, bătrânețe etc.);
o intervenție susceptibilă de a angaja responsabilitatea autorului sau conform dreptului pozitiv;
solvabilitatea celui responsabil.
Asigurarea și mutualitatea sunt fondate pe același principiu și anume membrii grupului preiau sarcina prejudiciului cauzat unuia dintre ei. Dar, sunt deosebiri esențiale între ele: în asigurare, un asigurator joacă rolul de intermediar între asigurați, el colectează primele și plătește îndemnizațiile asiguraților în cazul apariției riscului, reținând o diferență – beneficiul său. Mutualitatea, în schimb, elimina intermediarul; reprezentanții mutualismului și nu un terț, strâng cotreprezentanții mutualismului și nu un terț, strâng cotizațiile și distribuie îndemnizațiile. Ambele tehnici realizează un mare progres, căci cel interesat nu trebuie:
nici să economisească o parte considerabilă a venitului său;
nici să facă apel la caritatea altuia.
Având toate acestea în vedere, asigurarea și mutualitatea prezintă și ele neajunsuri, deoarece nu pot fi utilizate contra tuturor evenimentelor care amenință securitatea economică a persoanei.
4. Reglementări internaționale cu privire la securitatea socială
Pot fi izvoare ale dreptului securității sociale convențiile, tratatele etc. încheiate sau ratificate de țara noastră. Unele din aceste norme sunt adoptate de Organizația Internațională a Muncii.
În perioada celui de-al doilea Război Mondial mai multe declarații internaționale au afirmat în mod solemn responsabilitatea statelor pe planul economic și social, încurajând reînnoirea drepturilor pozitive, de exemplu: Charta Atlanticului. Declarația de la Philadelphia, Charta Națiunilor Unite etc. Declarația universală a drepturilor omului adoptată la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prevede în art.22 ca fiecare persoană, în calitate de membru al societății, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptățită să obțină satisfacerea drepturilor economice, sociale și culturale, indispensabile demnității și liberei dezvoltări a personalității sale, grație efortului național și cooperării internaționale, ținând seama de organizarea și resursele din fiecare țară.
În completare, art.5 prevede: orice persoană are dreptul la un nivel de viață suficient pentru asigurarea sănătății, bunăstării sale și a familiei, în special în ceea ce privește alimentația, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirile medicale, precum și serviciile sociale necesare; ea are dreptul la securitate în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe și în alte situații de pierdere a mijloacelor de subzistență ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa.
Organizația Internațională a Muncii a adoptat mai multe norme în această materie, de exemplu: Recomandarea nr.67/1944 asupra mijloacelor de existență, Recomandarea nr.69/1945 asupra îngrijirilor medicale, Convenția nr.102/1952 privind securitatea socială.
Adoptarea acestei din urmă convenții a marcat o nouă etapă în legislația internațională a securității sociale; ea a introdus obiectivul unui nivel minim de securitate realizabil în toate țările lumii, indiferent de gradul de dezvoltare economică. Convenția respectivă este exhaustivă pentru că reunește într-un instrument unic toate ramurile securității sociale, anterior dispersate în texte distincte; în plus, prevede alocațiile familiale care nu făcuseră obiectul nici unei norme precedente. Aceasta definește cele nouă ramuri ale securității sociale acoperind diferitele eventualități care împiedică salariații să-și subvenționeze necesitățile familiilor, sau care îi obligă să facă cheltuieli suplimentare: îngrijirile medicale, întreținerea copiilor, maternitatea, invaliditatea, decesul susținătorului de familie.
Consiliul Europei a adoptat, printre altele, următoarele documente: Charta socială europeana (1961), Codul european de securitate socială (1964), Convenția europeana de securitate socială (1973). Charta, simetrica pe planul drepturilor sociale, Convenției europene a drepturilor omului, este importantă în special datorită art.12, intitulat Dreptul securității sociale.
Codul european de securitate socială este aproape identic cu Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr.102/1957, insa condițiile de ratificare sunt mult mai riguroase. Cel mai important document al Uniunii Europene în domeniul analizat este Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor. Conform art.10, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient. Ca o concluzie, se desprind următoarele idei din documentele prezentate:
fiecare persoană are un drept de securitate socială;
dreptul respectiv trebuie asociat exercitării unei activități profesionale, securitatea socială fiind contrapartea acestei activități;
fundamentul dreptului menționat se regăsește în nevoile persoanei umane ca atare și în responsabilitățile colectivității naționale din care face parte.
5. Obiectul dreptului securității sociale
Referindu-ne la securitatea socială ca la un fenomen autonom, distinct, ca la o preocupare constantă și crescândă a autorităților pe linia protejării populației afectate de anumite riscuri, în același timp și fără nici o rezerva, trebuie sa acceptam existenta unui drept al securității sociale. Intr-adevăr, normele juridice edictate de stat care reglementează relațiile de securitate socială, formează ramura de drept cunoscută în lume sub denumirea de dreptul securității sociale. Tot așa cum dreptul muncii s-a desprins de disciplina mamă – dreptul civil, dreptul securității sociale s-a desprins la rândul sau din dreptul muncii pentru a deveni o disciplina autonomă, o nouă ramură de drept. Având în vedere definiția, în obiectul dreptului securității sociale intră așadar, raporturile juridice de asigurări sociale, precum și cele de asistență socială.
Raporturile de asigurări sociale au fost definite ca acele relații sociale în cadrul cărora se realizează asigurarea materială de bătrânețe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecți într-un raport juridic de muncă, a membrilor lor de familie sau a altor persoane prevazute de lege.
Asigurările sociale funcționează pe principiul punerii în comun a riscurilor. Fiecare asigurat varsă o cotizație (contribuție) la o unitate de asigurări; dacă sunt îndeplinite condițiile prescrise pentru atribuirea prestațiilor (de exemplu se îmbolnăvește și a cotizat pe perioada prevăzută), el va primi indemnizația stipulată.
Raporturile de asigurări sociale se caracterizează prin următoarele:
se nasc ex lege; prin urmare, asigurarea este obligatorie în condițiile determinate;
subiectele unui astfel de raport sunt persoana asigurată pe de-o parte și unitatea de asigurări, pe de alta parte, de regula organismele statale în cazul asigurărilor sociale de stat;
in conținutul raportului de asigurare, care este prestabilit de lege, intră obligația asiguratului de a plăti contribuția de asigurări sociale, corelativă cu dreptul instituției de asigurări de a pretinde plata, precum și dreptul asiguratului de a primi indemnizația, corelativ cu obligația instituției de asigurări de a o plăti.
Asistența socială este finanțată pe principiul solidarității naționale, iar din sumele alocate se plătesc diverse ajutoare și alocații, precum și prestații în natură (masa la cantina de ajutor social, întreținerea în scoli speciale, creșe, maternități, centre de primire minori, cămine de bătrâni, cămine spital etc.).
Raporturile de asistența socială se caracterizează, în principal, prin următoarele:
sunt reglementate exclusiv prin lege;
subiectele lor sunt persoane fizice aflate în nevoie pe de-o parte și statul prin organismele sale de specialitate, pe de alta parte;
în conținutul acestor raporturi intră dreptul persoanelor asistate social de a primi prestațiile în bani sau în natură stabilite de lege, precum și obligația organelor specializate ale statului de a le acorda;
prestațiile au un cuantum forfetar și ele nu sunt în mod obligatoriu succesive ca cele de asigurări sociale.
6. Principiile și izvoarele dreptului securității sociale
6.1. Principiile
Termenul de principiu isi are originea în grecescul arhe, pe care latinii l-au transmis cu principium. Acesta înseamnă început, obârșie, având și sensul de element fundamental. Orice principiu este, deci, un început în plan ideal sau, de asemenea, o sursă, o cauză de acțiune.
Principiile dreptului sunt acele idei generale, postulate călăuzitoare sau precepte directoare, care orientează elaborarea și aplicarea normelor juridice într-o ramura de drept sau la nivelul întregului sistem de drept. Acestea au puterea și semnificația unor norme superioare, generale ce pot fi formulate în textele actelor normative, de regulă în legea fundamentală, sau, dacă nu sunt formulate expres, sunt deduse în lumina valorilor promovate de societate.
În dreptul securității sociale se găsesc doua categorii de principii:
principii generale fundamentale ale sistemului dreptului;
principii proprii dreptului securității sociale.
Principiile generale fundamentale sunt idei de bază ce se regasesc în intreaga legislație natională. Aceste principii se apreciază a fi urmatoarele:
principiul asigurării bazelor legale de funcționare a statului;
principiul libertații și egalitătii;
principiul responsabilității;
principiul echității și justiției.
Cele mai importante principii ale dreptului securității sociale pot fi considerate urmatoarele:
principiul egalității;
principiul universalității;
principiul asigurării obligatorii;
principiul finanțării de la bugetul statului a prestațiilor necontributive;
principiul indexării și compensării cuantumului prestațiilor.
6.1.1. Principiul egalității
Principiul acesta decurge din principiul general constituțional potrivit căruia cetățenii români, fară deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie sau apartenență politică, avere sau origine socială, se pot folosi, în mod egal, de toate drepturile prevazute în Constituție și legi, pot participa în egală măsură la viața politică, economică, socială și culturală, fara privilegii și fară discriminări, sunt tratati în mod egal de catre autoritatile publice, cat și de catre ceilalti cetateni.
Principiul acesta presupune:
egalitatea în drepturi a femeilor cu barbatii;
egalitatea în drepturi a cetatenilor fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, avere sau origine sociala;
egalitatea în drepturi a cetatenilor fara deosebire de religie, opinie sau apartenenta politica.
Egalitatea priveste toate drepturile, indiferent de domeniul de activitate și acel act normativ care le consacra. Drept urmare, și în domeniul securitatii sociale se manifesta aceasta egalitate în sensul ca orice persoana, indeplinind conditiile prevazute de lege (este asigurata, se afla în nevoie etc.), va beneficia de masurile de protectie (va primi prestatii de asigurari sociale sau asistenta socială la care este indreptatita) fara nici o discriminare bazata pe sex, religie, origine etnica și sociala, apartenenta politica.
Principiul de fata presupune, pe de-o parte, obligatia autoritatilor publice de a trata intr-un mod egal pe toti cetatenii în domeniul securitatii sociala, iar, pe de alta parte, nimeni nu poata sa ceara mai multe drepturi de protectie, inclusiv intr-un alt cuantum, decat este indreptatit, invocand, de exemplu, apartenenta politica.
6.1.2. Principiul universalitatii
Legat de acest principiu, trebuie sa se aiba în vedere un dublu aspect: primul, sfera persoanelor protejate; al doilea, natura prestatiilor care se acorda. Privind primul aspect, bine ar fi ca fiecare membru al colectivitatii sa fie protejat, prin masurile de protectie sociala, toata viata sa, dar numai atunci când îndeplinește condițiile prevăzute de lege, când este în nevoie. Cu alte cuvinte, din acest punct de vedere, protecția trebuie sa fie intr-adevăr, universala. O asemenea protecție este expresia unei solidarități a colectivității în ansamblul sau si, de fapt, pe acest concept se bazează ideea de securitate sociala.
Cu toate ca idealul acesta este greu de atins, totuși se constata ca prin acțiunile legislative întreprinse după 1990 în tara noastră se tinde ca toate categoriile de persoane aflate în nevoie sa fie protejate.
In ceea ce privește cel de-al doilea aspect, trebuie precizat ca scopul securității sociale este de a furniza o anumita asistenta financiara sau de alta natura, în cazul pierderii ori reducerii veniturilor. Deoarece situațiile care pot provoca o astfel de pierdere sau reducere sunt diverse, legea este cea care le identifica și stabilește categoriile de prestații ce se acorda în fiecare situație în parte (îngrijiri medicale, indemnizații de boala, maternitate, ajutor de șomaj, alocație etc.). Practic, din acest punct de vedere se poate afirma ca sunt acoperite aproape toate situațiile care presupun masuri de protecție sociala.
6.1.3. Principiul asigurarii obligatorii
Prestatiile de asigurari sociale se dobandesc doar ca urmare a unei asigurari; aceasta, în majoritatea cazurilor, este obligatorie. Potrivit Legii nr.145/1997 a asigurarii sociale de sanatate, sunt supusi în mod obligatoriu asigurarii cetatenii romani cu domiciliul în tara și cetatenii straini și apatrizii care au resedinta în Romania, asiguratii platind o contributie lunara pentru asigurarile sociale de sanatate (art.4). Tot la fel, sunt asigurate obligatoriu persoanele incadrate în munca, asigurare fara de care nu pot beneficia de drepturile de asigurari sociale care se acorda în caz de incapacitate temporara de munca pentru apararea și refacerea sanatatii, în caz de maternitate și deces, precum și de pensii (pentru limita de varsta, pentru pierderea capacitatii de munca, pensie de urmas, pensie suplimentara).
De asemenea, și plata indemnizatiei de somaj este consecinta achitarii unei contributii la constituirea fondului necesar pentru plata sa, datorata, atat de salariati, cat și de angajatori. în mod exceptional, în unele cazuri, asigurarea nu este obligatorie, ci facultativa, insa se intelege ca intr-un atare caz, la aparitia riscului, în lipsa asigurarii, nu se cuvin prestatiile respective. De exemplu, art.7 din Legea nr.145/1997, prevede ca asigurarea de sanatate este facultativa pentru membrii misiunilor diplomatice acreditate în Romania și cetatenii care se afla temporar în tara.
6.1.4. Principiul finantarii de la bugetul statului a prestatiilor necontributive
Prestatiile acestea sunt denumite necontributive deoarece ele se acorda în afara oricarei asigurari și contributii ale persoanelor beneficiare; în aceasta categorie intra:
alocatia de stat pentru copii, potrivit Legii nr.208/1997 etc.
alocatia suplimentara pentru familiile cu copii, în baza Legii nr.119/1997
ajutorul social, conform Legii nr.416/2001
cantinele de ajutor social, în temeiul Legii nr.208/1997 etc.
Toate aceste prestatii se suporta în cea mai mare parte de la bugetul statului. Astfel, se prevede:
alocatia de stat pentru copii se suporta de la bugetul de stat (art.10 alin.3 din Legea nr.61/1993);
sumele necesare pentru plata alocatiei suplimentare pentru familiile cu copii, precum și cheltuielile de administrare se suporta din bugetul Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale (art.11 din Legea nr.119/1997);
fondurile necesare platii ajutorului social se suporta din bugetele locale ale unitatii administrativ-teritoriale, din veniturile proprii și din sumele defalcate cu aceasta destinatie din bugetul de stat (art.27 din Legea nr.416/2001);
finantarea cantinelor de ajutor social se face din bugetele locale (art.8 alin.2 din Legea nr.208/1997).
Prestatiile acestea necontributive reflecta cel mai sugestiv esenta securitatii sociale: solidaritatea societatii pentru ajutorarea membrilor sai aflati în nevoie, fara vreun echivalent sau efort, nici chiar anterior din partea acestora.
6.1.5. Principiul indexarii și compensarii cuantumului prestatiilor
Indexarea și compensarea sunt modalitati de mentinere a puterii de cumparare, de atenuare a efectelor inflatiei asupra nivelului de trai. Prin intermediul lor, veniturile populatiei se mentin la un nivel corespunzator fata de preturile de consum. Indexarea și compensarea sunt masuri care se impun în perioade de stagnare economica, de recesiune.
Indexarea presupune o majorare a veniturilor intr-un procent sau uneori cu o suma fixa, datorita cresterii generale a preturilor, compensarea reprezentand o suma de bani cu care se majoreaza veniturile individuale ca urmare a cresterii preturilor de consum și a tarifelor la produsele și serviciile la care se retrage subventia. Drept urmare, la o anumita perioada, statul intervine prin indexari și compensari, majorand prestatiile de securitate socială (pensii, alocatii de stat pentru copii, ajutoare sociale etc.). Acordarea acestor indexari (inclusiv la salarii) este de competenta Guvernului.
Pana la adoptarea Hotararii nr.173/1998, era utilizata o atare terminologie. De exemplu, prin Hotararea Guvernului nr.543/1996 s-au indexat cu 6% pensiile de asigurari sociale de stat, militare, I.O.V.R. suplimentare, ale agricultorilor, diferite indemnizatii și ajutoare.
Hotararea Guvernului nr.173/1998 privind masuri de protectie socială aplicabile pensiilor și altor drepturi de asigurari sociale, alocatiilor de stat pentru copii, precum și altor venituri ale populatiei în anul 1998, în afara de faptul ca introduce o constanta în cresterea acestor venituri pe intregul an 1998, utilizeaza o alta terminologie decat cea de indexare. Astfel, prevede ca se corecteaza lunar, în plus, urmatoarele venituri ale populatiei: pensii, indemnizatii, ajutoare etc. (art.1).
Notiunea de corectare a fost utilizata și ulterior, de exemplu, prin Hotararea Guvernului nr.845/2000, corectare care reprezinta, de fapt, majorarea intr-un anumit procent a unor pensii și ajutoare sociale. Astfel, potrivit art.2, în lunile octombrie, noiembrie și decembrie ale anului 2000 se corecteaza lunar, în plus cu 1,5% urmatoarele venituri ale populatiei:
pensiile de asigurari sociale de stat;
pensiile suplimentare din sistemul asigurarilor sociale de stat;
indemnizatiile de ingrijire acordate pensionarilor de asigurari sociale de stat incadrati în gradul I de invaliditate;
ajutoarele sociale stabilite pe baze legislatiei de pensii.
Pentru luna decembrie 2000, veniturile majorate conform celor de mai sus, s-au corectat suplimentar cu 4,3%. Masurile de protectie mentionate s-au aplicat numai beneficiarilor ale caror cuantumuri ale pensiei de baza nu au depasit valoarea a doua salarii medii nete pe economie, la ultimul nivel comunicat de Institutul National de Statistica și Studii Economice, pana la data intocmirii documentelor lunare de plata a pensiilor. De exemplu, potrivit art.1 din Hotararea Guvernului nr.1159/2000, în luna octombrie 2000 pensiile militare au fost majorate cu 10%. Dupa majorare, s-au corectat, în plus cu 1,5% urmatoarele venituri ale pensionarilor militari:
pensiile militare de stat și pensiile suplimentare;
indemnizatiile de ingrijire acordate pensionarilor militari incadrati în gradul I de invaliditate (art.2 alin.1). Potrivit Hotararii Guvernului nr.523/2001 privind indexarea pensiilor din sistemul public de pensii și a unor venituri ale populatiei pentru trimestrul II al anului 2001, dupa cum denumirea o arata, se revine din nou la indexarea pensiilor.
Alaturi de indexare și corectare, s-a prevazut și recorelarea pensiilor, care inseamna de fapt majorarea acestora. Astfel, potrivit Hotararii Guvenului nr.642/2002, în luna iulie 2002 s-a efectuat cea de-a doua etapa de recorelare a pensiilor, prevazuta de Hotararea Guvernului nr.1315/2001 privind masuri suplimentare de recorelare a pensiilor din sistemul public de pensii (art.1). De aceasta recorelare au beneficiat pensionarii pentru limita de varsta cu vechime integrala și pensionarii urmasi ale caror drepturi de pensie s-au deschis pana la data de 1 ianuarie 1998 și al caror punctaj mediu anual, corectat conform prevederilor art.2 din Hotararea Guvernului nr.1315/2001 era mai mic de 3 puncte. în situatia persoanelor respective, numarul suplimentar de puncte care se adauga în aceasta etapa de recorelare se determina ca diferenta intre numarul total de puncte prevazute a fi acordate în anul 2002 și numarul de puncte acordate în prima etapa de recorelare, conform prevederilor anexelor nr.1 și 2 la Hotararea Guvernului nr.1315/2001 (art.2).
6.2. Izvoarele dreptului securitatii sociale
In doctrina juridica se fac referiri la doua categorii de izvoare ale dreptului: izvoare materiale și izvoare formale.
Prin izvoarele materiale se au în vedere sursele, factorii de determinare și creare, geneza dreptului.
Prin izvoare formale sau juridice se inteleg mijloacele cu ajutorul carora se exprima izvoarele materiale, forma pe care o imbraca dreptul în ansamblul normelor sale. în acest sens, Hegel arata ca dreptul trece în existenta faptica mai intai prin forma, prin faptul ca este pus ca lege.
Pentru a-si putea indeplini rolul lor în organizarea și functionarea societatii, normele juridice trebuie exprimate în anumite forme, proprii dreptului, acestea purtand denumirea de acte normative. Acestea, în functie de organul care le emite, pot fi legi, ordonante, hotarari, ordine etc. în acceptiunea juridica, aceste acte normative constituuie izvoare de drept. Actele normative ce reglementeaza relatiile de securitate socială constituie izvoarele dreptului securitatii sociale. Asemenea izvoare sunt: Constitutia, alte legi, decretele, ordonantele și hotararile Guvernului, normele internationale, diferite acte normative.
Cel mai important izvor al dreptului, în general, deci și al dreptului securitatii sociale, este legea fundamentala. Printre drepturile fundamentale ale cetatenilor, Constitutia inscrie și pe cele privind securitatea sociala. Astfel, aceasta prevede:
dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat. Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei sau a sanatatii publice;
salariatii au dreptul la protectia socială a muncii, în sensul ca masurile de protectie care privesc securitatea și igiena muncii, regimul de economie, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii în conditii grele și alte situatii specifice trebuie normate cu prioritate și în conformitate cu anumite prevederi minimale sau maximale (art.38);
statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica și de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent. Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala, la ajutor de somaj și alte forme de asistenta socială stabilite de lege (art.43);
statul acorda alocatie de stat pentru copii și ajutoare pentru ingrijirea copiilor bolnavi și handicapati (art.45);
Dispozitiile acestea au valoare de principiu pentru dreptul securitatii sociale; ele sunt dezvoltate și concretizate prin diferite acte normative care reglementeaza relatiile de securitate sociala.
In dreptul securitatii sociale este utilizata metoda reglementarii directe prin acte ale puterii, mai exact prin lege. Potrivit dispozitiilor art.72 alin.3 lit.i din Constitutie, în legislatia noastra, orice reglementare în materia securitatii sociale face obiectul legii organice.
Exista multe acte normative, avand rangul de lege, care constituie izvoare ale dreptului securitatii sociale, de exemplu:
Legea nr.61/1993 privind alocatia de stat pentru copii;
Legea nr.145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate;
Legea nr.49/1999 privind pensiile I.O.V.R.;
Legea nr.17/2000 privind asistenta socială a persoanelor varstnice;
Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale;
Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat;
Legea nr.705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala;
Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj și stimularea ocuparii fortei de munca.
Conform prevederilor art.114 din Constitutie, Guvernul poate fi abilitat de catre Parlament printr-o lege speciala sa emita ordonante (unele pot fi de urgenta) în anumite domenii; ele contin de fapt norme cu putere de lege, urmand ulterior sa fie aprobate de Parlament ca atare sau cu modificari. Ordonantele pot fi izvoare ale dreptului securitatii sociale daca indeplinesc conditia de a reglementa relatii de securitate sociala. Un astfel de caracter, de exemplu, are Ordonanta de Urgenta nr.26/1997 privind protectia copilului aflat în dificultate și Ordonanta de Urgenta nr.102/1999 privind protectia speciala și incadrarea în munca a persoanelor cu handicap.
Hotararile Guvernului pot fi exceptional izvoare ale dreptului securitatii sociale. Acestea se emit în baza și în vederea executarii legii.
Pot fi izvoare ale dreptului securitatii sociale conventiile, tratatele incheiate sau ratificate de tara noastra.
Izvoarele dreptului securitatii sociale constituie conventiile incheiate cu alte tari în acest domeniu, de exemplu cea cu Republica Ceha în anul 1994, care se refera la politica sociala.
Calitatea de izvoare ale dreptului securitatii sociale o pot avea ordinele și instructiunile ministrilor, diferite norme metodologice sau tehnice, date în aplicarea unor dispozitii legale sau reglementeaza relatii de securitate sociala. în aceasta categorie intra:
Ordinul nr.306/48/2000 al Ministrului de Stat, Ministerul Sanatatii și al Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate pentru aprobarea listei cuprinzand bolile de care asiguratii beneficiaza în tratament ambulatoriu de medicamente eliberate fara contributie personala, decontate din fondul de asigurari sociale de sanatate;
Ordinul nr.141/2000 al Ministrului de Stat, Ministrul Sanatatii privind asistenta de sanatate publica a prescolarilor, elevilor și studentilor;
Ordinul nr.340/2001 al Ministrului Muncii și Solidaritatii Sociale pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile și completarile ulterioare.
Ordinul nr.79/2002 al Secretariatului de Stat pentru persoanele cu handicap privind aprobarea costului mediu lunar de intretinere în institutiile de protectie speciala a persoanelor cu handicap asistate de sustinatorii legali ai acestora.
7. Asistenta socială ca institutie a dreptului securitatii sociale
Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, asistenta socială este un sistem de ajutorare materiala a persoanelor care nu sunt apte de munca și nu dispun de mijloacele necesare traiului (pag.57).
Conform altui dictionar, se retine ca asistenta socială reprezinta o prestatie realizata cu banii statului, care se adreseaza celor aflati în stare de saracie. Prin natura sa, asistenta socială este un ajutor acordat de stat. Se mai arata ca asistenta socială desemneaza un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar în activitate, care din cauza unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod decent de viata. Potrivit unei opinii conceptul de asistenta socială este apt de a primi doua intelesuri. Intr-un prim inteles, el desemneaza principiile generale pe care intemeiaza ajutorul acordat comunitatilor sociale aflate în nevoie, iar intr-o alta acceptiune reprezinta ansamblul mijloacelor tehnico-financiare utilizate de puterea publica pentru aplicarea politicilor sociale.
In conformitate cu dispozitiile art.2 din Legea nr.705/2001 privind sistemul de asistenta sociala, asistenta sociala, componenta a sistemului de protectie sociala, reprezinta ansamblul de institutii și masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale și societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.
Ca obiectiv principal al asistentei sociale, este protejarea persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile sociale, sa isi dezvolte propriile capacitati și competente pentru integrare socială (art.3).
Nevoia socială reprezinta ansamblul de cerinte indispensabil fiecarei persoane pentru asigurarea conditiilor de viata, în vederea integrarii sociale (art.4).
Evaluarea nevoilor sociale se realizeaza potrivit reglementarilor stabilite prin acte normative.
Asistenta socială este în responsabilitatea institutiilor publice specializate ale autoritatilor administratiei publice centrale și locale și a organizatiilor societatii civile.
Asistenta socială cuprinde drepturile acordate prin prestatii în bani sau în natura, precum și serviciile sociale (art.5).
Spre deosebire de raporturile de asigurari sociale, care au o sfera de cuprindere mai redusa datorita calitatii de asigurat și care, la randul sau, este conditionat de o anumita situatie juridica, de exemlu cea de salariat, raporturile de asistenta socială au o arie de cuprindere mult mai extinsa, derivata din notiunea de nevoie. Asistenta socială are o vocatie universala pentru ca nevoia, o data dovedita, permite accesul tuturor categoriilor de persoane defavorizate, adica a celor aflati în situatii dificile din punct de vedere material, la prestatiile ce se acorda în astfel de situatii.
Raporturile de asistenta socială se caracterizeaza, în principal, prin urmatoarele:
sunt reglementate exclusiv prin lege;
subiectele lor sunt persoanele fizice aflate în nevoie, pe de-o parte și statul, prin organismele sale specializate, pe de alta parte;
in continutul acestor raporturi intra dreptul persoanelor asistate social de a primi prestatiile în bani sau în natura stabilite de lege, dar și obligatia organelor specializate ale statului de a le acorda;
prestatiile au un cuantum forfetar și ele nu sunt în mod obligatoriu succesive ca cele de asigurari sociale.
Capitolul II
PENSIILE
1. Drepturile de asigurari sociale
1.1. Caracteristici
In scopul infaptuirii reformei în acest domeniu, a fost adoptata Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale, care a abrogat reglementarea anterioare – Legea nr.3/1977
.
Potrivit Legii nr.19/2000, art.1 „Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat și se exercita, în conditiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale, denumit în continuare sistemul public”.
Asigurarea socială nu este o obligatie, ci reprezinta dreptul oricarei persoane ca, în cazul realizarii riscului de a nu mai putea desfasura o activitate în urma careia sa castige o suma suficienta de bani care sa-i permita asiguratului și familiei lui un trai decent, sa aiba un venit suficient de inlocuire a venitului pierdut.
Fiind un drept, nu o obligatie, în momentul realizarii riscului pentru care s-a asigurat (riscul de imbatranire, de accident, de boala etc.), nimic nu il obliga sa beneficieze de aceste asigurari, astfel incat, daca plata contributiei este obligatorie, prin efectul legii, primirea pensiei/indemnizatiei nu se face tot „ex lege”, ci numai la solicitarea persoanei în cauza.
Asigurarea socială se deosebeste de celelalte asigurari:
prin obiectul asigurarii;
prin modalitatea de participare la acest sistem;
prin principiile care stau la baza lor.
A) în ceea ce priveste obiectul, asigurarile sociale reglementate de prezenta lege asigura riscul de a nu mai putea presta o activitate care sa produca venituri suficiente pentru intretinerea asiguratului și a familiei sale datorita atingerii unei limite de varsta (prevazuta prin lege), imbolnavirii, accidentelor de munca, maternitatii în cazul femeilor, etc.
Legea nr.32/2000 privind societatile de asigurare și supravegherea asigurarilor în art.3 prevede: „Activitatea de asigurare se grupeaza in:
asigurari de viata;
asigurari generale
(2) Clasele de asigurari aferente categoriilor prevazute la alin.(1) se stabilesc prin norme”. în baza acestui articol Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a emis norma nr.3 din 14 august 2001 privind clasele de asigurari care pot fi practicate de societatile de asigurare, care prevede:
„I. în conformitate cu prevederile art.3 alin.(1) din Legea nr.32/2000, asiguratorii pot practica, potrivit obiectului de activitate stabilit în autorizatia prealabila de constituire și aprobat prin autorizația de funcționare eliberata de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, una sau mai multe clase de asigurări.
II. Categoriile de asigurări care pot fi practicate de asiguratori, potrivit legii, se grupează in:
asigurări de viata;
asigurări generale.
Clasele aferente asigurărilor de viata sunt următoarele:
a) Asigurări de viata:
asigurarea de supraviețuire;
asigurarea de deces;
asigurarea mixta de viata.
Anuități (asigurări de tip renta);
Asigurări de viata suplimentare, care cuprind: asigurări de vătămări corporale din accidente, asigurări de incapacitate de munca cauzata de un accident, asigurări de deces rezultat dintr-un accident;
Asigurări de căsătorie și de naștere;
Asigurări de viata legate de investiții, pentru care expunerea la riscul de investiții este transferata asiguratului;
Asigurări permanente de sănătate, administrate la fel cu asigurările de viata;
Asigurări de capitalizare, care cuprind: asigurări de viata cu prima unica, asigurări de viata cu prima eșalonata.
Clasele aferente asigurărilor generale sunt următoarele:
Asigurări de accidente și boala, inclusiv accidente de munca și boli profesionale, pentru care se pot acorda atât despăgubiri financiare, în natura sau mixte (financiare și în natura), cat și despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului;
Asigurări de sănătate, pentru care se pot acorda atât despăgubiri financiare sau în natura, cat și mixte (financiare și în natura);
Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, care acoperă orice dauna suferita de vehiculele terestre, cu motor și altele decât cele cu motor;
Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă orice dauna suferita de vehiculele care se deplasează sau transporta mărfuri ori persoane pe calea ferata;
Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă orice dauna suferita de vehiculele aeriene care se deplasează sau transporta mărfuri ori persoane pe linie aeriana;
Asigurări de mijloace de transport naval, care acoperă orice dauna suferita de vehiculele maritime, fluviale, lacustre sau pentru canale navigabile, construite, amenajate și echipate pentru a pluti;
Asigurări de bunuri în tranzit, inclusiv mărfuri transportate, bagaje și orice alte bunuri, care acoperă orice dauna suferita de bunurile în tranzit sau de bagaje, oricare ar fi mijlocul de transport;
Asigurări de incendiu și calamitați naturale care acoperă orice dauna parțiala sau totala cauzata proprietarilor și bunurilor, altele decât cele menționate la punctele 3-7, cauzata de incendiu, cutremur, inundație, alte calamitați naturale etc.
Alte asigurări de daune la proprietăți, asigurări care acoperă orice dauna parțiala sau totala suferita de proprietăți sau bunuri, altele decât cele menționate la punctele 3-8, cauzata de grindina sau îngheț și de alte evenimente;
Asigurări de răspundere civila pentru autovehicule, care se refera atat la asigurarea obligatorie de răspundere civila, interna, pentru pagube terților prin accidente de autovehicule, cat și la asigurarea de răspundere civila auto, externa, carte verde, care acoperă orice răspundere rezultata din producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane din utilizarea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorului;
Asigurări de răspundere civila pentru mijloacele de transport aerian, prin care se acoperă orice răspundere rezultata prin producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport aerian, inclusiv răspunderea transportatorului;
Asigurări de răspundere civila pentru mijloace de transport naval;
Asigurări de răspundere civila generala, care acoperă orice răspundere rezultata prin producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane, altele decât cele menționate la punctele 10-12;
Asigurări de credite și garanții, care au ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generala, de credit de export, de vânzare în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum și de garanții directe sau indirecte;
Asigurări de pierderi financiare, care acoperă riscuri de pierderi din: utilizare, insuficienta veniturilor, pierderi cauzate de timpul nefavorabil, pierderi din beneficii, cheltuieli comerciale neprevăzute, menținerea cheltuielilor generale, pierderea valorii de piața, pierderi de renta sau alte venituri, pierderi comerciale indirecte, pierderi necomerciale sau alte pierderi financiare;
Asigurări de protecție juridica, care au ca obiect suportarea cheltuielilor cu procedura juridica și oferirea altor servicii care decurg din acoperirea asigurării, cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedura civila sau penala, apărarea sau reprezentarea asiguratului intr-o procedura penala, administrativa sau împotriva unei reclamații îndreptate împotriva acestuia;
Asigurări de asistenta turistica, prin care se acoperă riscul de asistenta oferita persoanelor aflate în dificultate în cursul unor deplasări sau al unei absente de la domiciliu sau de la locul reședinței permanente.”
B) în ceea ce privește modalitatea de participare la sistem: asigurarea socială este obligatorie, prin efectul legii, fără a fi necesara încheierea unui contract de asigurare (ca regula generala). Astfel, nu este necesara o manifestare de voința expresa din partea categoriilor de persoane prevăzute de Legea nr.19/2000, ci încadrarea în una din situațiile prevăzute de art.5 alin.1 naște dreptul la asigurarea sociala.
In timp ce asigurarea socială reglementata de Legea nr.19/2000 este „ex lege”, pentru sistemul de asigurări reglementat de Legea nr.32/2000, asigurarea (indiferent ca este facultativa sau obligatorie) se naște numai după încheierea unui contract de asigurare. Astfel art.2 pct.4 prevede: „In înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: asigurat – persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asiguratorul”.
C) în ceea ce privește principiile de guvernare a sistemelor de asigurări, la baza organizării activității de asigurare (de viata sau de bunuri) sta o suma de principii ce constituie scheletul acestei activități, printre care: principiul unității, al universalității asigurărilor, indivizării despăgubirii, realității asigurărilor, individualizarea asiguratului sau a beneficiarului, mutualității și al eficientei economice, în timp ce în sistemul asigurărilor sociale principiile care le guvernează conform art.2 din prezenta lege sunt: principiul unicității, principiul egalității de tratament, principiul solidarității sociale, principiul obligativității, principiul contributivității, principiul repartiției și principiul autonomiei.
Evident ca intre cele doua sisteme de asigurări exista și unele asemănări.
Asigurările sociale reglementate de Legea nr.19/2000 isi găsesc fundamentul în dispozițiile art.43 intitulat în Constituția din 1991 „Nivelul de trai”. Acest articol consacra un drept fundamental cetățenesc receptat mai târziu în catalogul drepturilor și libertăților umane. Art.43 din Constituție precizează:
„(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica și de protecție sociala, de natura sa asigure cetățenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenta medicala în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistenta socială prevăzute de lege.”
Formularea constituționala permite luarea tuturor acestor masuri, asigura receptivitatea la elementele noi ce pot apărea în acest domeniu. Alin.1 al art.43 din Constituția nominalizează anumite domenii în care cetățenii au drepturi, domenii care intr-o viziune juridica larga sunt cuprinse sau au o congruenta cu conceptul de nivel de trai decent. Aceasta nominalizare cuprinde dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenta medicala în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistenta socială prevăzute de lege.
Alin.2 al art.43 este o completare fireasca a alin.1, deoarece nu este de conceput ca statul sa se îngrijească de nivelul de trai al cetățenilor săi doar pe timpul cat aceștia sunt activi economic, fără a se îngriji de nivelul de trai în momentele în care aceștia se afla în imposibilitatea de a mai desfășura o activitate aducătoare de venituri. Având la baza interesul major al asigurării unui trai decent după încetarea activității, statul se obliga sa ia masuri pentru a garanta un nivel de înlocuire a veniturilor în aceste perioade.
In conformitate cu dispozitiile articolului analizat, dreptul la asigurarii sociale în Romania se realizeaza în conditiile legii privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale , care este denumit în continuare sistem public . Pentru a fi cu adevarat garantat de stat și mai ales pentru o buna exercitate a dreptului de asigurari sociale , sistemul public se organizeaza pe baza unor principii .
Conform art. 2 din Legea nr. 19/2000 , sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale se organizeaza și functioneaza avand principii de baza:
principiul unicitatii , potrivit caruia statul organizeaza și garanteaza sistemul public bazat pe acelasi norme de drept ;
Legiuitorul a avut în vedere o dezvoltare unitara a sistemului de asigurari sociale , astfel incat , prin dispozitiile art. 198 , s-au abrogat o serie de legi , prin care se integrase în sistemul asigurarilor sociale de stat și asistenta sociala cu modificarile ulterioare : asigurarile sociale ale agricultorilor , ale scriitorilor , compozitorilor și muzicienilor ale cooperatiei mestesugaresti , ale personalului Bisericii Ortodoxe Romane , ale cultului armeano – gregorian , crestin de rit vechi și musulman , ale cultului mozaic , ale membrelor uniunii Artistilor Plastici din Romania , ale personalului Bisericii Romane unite cu Roma Greco – Catolic .
Asadar , sub imperiul vechii legi a pensiilor , nr. 3/1977 , existau mai multe sisteme de pensionare în functie de categoriile profesionale pe care le reglementa . Dupa 1990 , aceste sisteme paralele au inceput sa fie integrate uin sistemul social al asigurarilor sociale , pregatindu-se astfel terenul pentru sistemul unitar al Legii nr. 19/2000 care în primul sau principiu proclama ca sistemul public de pensii este unic , el aplicandu-se tuturor persoanelor care desfasoara o activitate și obtin un anumit venit pe an . De la acest principiu exista totusi exceptii : Legea nr. 164/2000 privind pensiile militare de stat , totusi exceptii : Legea nr. 452/2001 privind pensiile și alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor . Principiul unitatii are în vedere și aplicarea lui teritoriala . Conform art. 1 din Constitutie : “ Romania este un stat suveran și idependent , unitar și indivizibil “ , astfel incat aceasta noua lege se aplica pe intregul teritoriu al tarii .
Unitatea sistemului public este data și de unitatea administrarii fondurilor obtinute , ea fiind , conform legii , Casa Nationala de Pensii și alte drepturi de Asigurari Sociale . Este un aspect important al asigurarilor sociale în care administrarea fondurilor este facuta de un singur organism – CNPAS , în cazul asigurarilor reglementate de Legea nr. 32/2000 , gandurile obtinute sunt guvernate de mai multe sisteme de asigurare , intre ele existand, evident , o concurenta .
De precizat ca nici în situatia în care , în Romania , în virtutea art. 10 din Legea nr. 19/2000 , cf. caruia în tara noastra se pot organiza și pot functiona societati private de asigurari sociale ce vor fi reglementate prin legi speciale , nu va exista o derogare de la principiul unicitatii , deoarece un alt principiu al sistemului public este cel al obligativitatii , astfel incat toate categoriile nominalizate în art. 5 sunt asigurate obligatoriu , în vreme ce în sistemul privat asigurarea va fi facultativa .
b) principiul egalitatii , care asigura tuturor participantilor la sistemul public , contribuabili și beneficiari , un tratament nedescriminatoriu în ceea ce priveste drepturile și obigatiile prevazute de legi .
Din principiul acesta nu rezulta ca persoanele asigurate vor avea acelasi cuantum al pensiei sau ai indemnizatiei , nici ca suma platita va fi aceeasi , ci ca se vor aplica de asigurari sociale .
In conformitate cu art. 16 , cetatenii sunt egali în fata legii și a autoritatilor publice , fara privilegii și fara discriminari .
In contextul acesta al egalitaii se inscriu și dispozitiile art. 6 , alin. 1 , lit. g) din Legea nr. 202/2000 privind egalitatea de sanse intre femei și barbati în relatii de munca se intelege accesul nediscriminatoriu la beneficii , altele de cele de natura salariala și masuri de protectie și asigurari sociale , iar art.8 , alin. 1 , lit. C) precizeaza ca este interzisa discriminearea prin utilizarea de catre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex în legatura cu relatiile de munca referitoare la msuri de protectie și asigurari sociale.
Art. 24, lit. b.) din prezenta lege precizeaza: “Casa Nationala de Pensii și alte drepturi de Asigurari Sociale asigura eficarea masurilor de respectare a egalitatile de sanse și tratament intre femei și barbati în domeniul administrarii și gestionarii sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale.”
Egalitatea în drepturi a cetatenilor este principiul constitutional potrivit caruia cetatenii romani, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie sau aparenta politica, avere sau origine sociala, se pot folosi în mod egal de toate drepturile prevazute în constitutie și legi. Acest principiu este consacrat atat prin art. 16 (1 și 2) cat și prin art. 4 (1) din Constitutie.
Din principiul constitutional rezulta doua aspecte și anume:
– egalitatea în drepturi a femeilor cu barbatii, egalitatea în drepturi a cetatenilor fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, avere sau origine sociala;
– egalitatea în drepturi a cetatenilor fara deosebire de religie, opinie sau apartenenta politica;
Egalitatea în drepturi a cetatenilor priveste toate drepturile pe care le au cetatenii romani , fara deosebire de faptul daca ele sunt inscrise în chiar textul constitutional sau în alte acte normative . Asadar art. 2 , lit. b) asigura egalitatea tuturor participantilor la sistemul public , indiferent de origine , sex , religie etc. Acest principiu nu este altceva decat o reflectare a principiului constitutional al egalitatii în fata legii .
c) Principiul solidaritatii sociale , conform caruia participantii la sistemul public isi asuma reciproc obligatii și beneficiaza de drepturi pentru prevenirea , limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege ;
Asigurarea socială are la baza existenta unei cantitati de riscuri în sensul ca mai multe persoane fizice fiind amenintate de acelasi riscuri , vor plati anumite sume de bani (cotizatii – atat persoane fizice asigurate , cat și de angajator ) în scopul formarii unui fond comun (fond de risc) .
Fondul acesta este administrat de Casa Nationala de Pensii și alte drepturi de Asigurari Sociale , iar din acest fond se vor acoperi prejudiciile suferite de persoanele care au contribuit la formarea fondului .
Principiul acesta proclama faptul ca solidaritatea socială functioneaza în conditiile asumarii unor obligatii . Normal legala precizeaza ca persoana care si-a indeplinit obligatiile de plata va beneficia de drepturi pentru prevenirea , limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege . Este evident vorba de limitarea , previnerea sau inlaturarea efectelor negative pe care imposibilitatea de a munci , ca urmare a atingerii unei anumite varste , incapacitate temporara de munca etc. le poate aduce prin scaderea veniturilor persoanei pensionate , persoanei care datorita acestor motive nu mai poate desfasura o activitate la parametrii impui de locul de munca .
d) principiul obligativitatii , potrivit careuia persoanele fizice și juridice au , conform legii , obligatia de a participa la sistemul public , drepturile de asigurari sociale exercitandu-se corelativ cu indeplinirea oblicatiilor ;
Daca asigurarea socială este un drept al fiecarei persoane fizice , participarea la sistemul public constituie insa o obligatie . Art. 2 , lit d) prevede explicit principiul obligativitatii conform caruia persoanele fizice și juridice au , conform legii , obligatia de a participa la sistemul public . Drepturile de asigurari sociale se exercita corelativ cu indeplinirea obligatiei . Principala obligatie este aceea de a cotiza . Aceasta obligatie incuma , conform legii , atat persoanele prevazute la art. 5(1) cat și angajatilor lor . O obligatie secundara care revine angajatorului este aceea de a depune declaratie privind evidenta nominala a asiguratilor , precum și evident obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale .
e) principiul contributivitatii , conform caruia fondurile de asigurari sociale se contituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice și juridice , participante la sistemul public , drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe termenul contributiilor de asigurari sociale platite ;
Acest principiu constituie un element de noutate fata de sistemul asigurarilor sociale guvernat de Legea nr. 3/1997 . în sistemul legii vechi fondurile asigurarilor sociale de stat se constituiau tinandu-se seama de principiul exonerarii celor asigurati de plata oricarei contributii . în literatura de specialitate se arata ca fondurile de asigurari sociale de stat erau alimentate din contributiile platite de unitati , celelalte persoane juridice , în cuantum de 15 % din castigul brut realizat . Astfel , conform principiul contributivitatii , intordus de Legea nr. 19/2000 și persoanele fizice asigurate au obligatia de a contribui la sistemul public .
f ) principiul repartitiei , pe baza caruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public , conform legii ;
Conform principiului repartitiei “populatia activa dintr-un moment dat furnizeaza (prin cotizatii sau impozit ) resursele necesare platii pensiilor la acel moment , în timp ce generatiile viitoare vor trebuii sa finanteze pensiile populatiei active de astazi .
Repartitia fondurilor realizate nu reprezinta singura modalitate de organizare a sistemelor de pensii .
Modalitatile de organizare ale regimurilor de pensii se impart în patru mari linii directoare . Reformele în curs sau proiectele trec cel mai adesea de la una la alta dintre aceste linii directoare . Aceste alternative sunt :
fixarea în avans a cotisatiilor pe care le primesc sau ale prestatiilor pe care le varsa ;
finantarea regimurilor prin partitie sau capitalizare ;
gestiunea sa publica sau privata ;
caracterul sau obligatoriu sau voluntar .
Lucrurile sunt complicate prin faptul ca sistemul de pensie al unei tari comporta adesea mai multe etaje constituite în regimuri care nu se inscriu toate în aceleasi reguli .
Repartitia sau capitalizarea
In regimurile prin repartitie , pensiile acordate pe o perioada data sunt finantate prin cotizatii varsate de catre muncitor (trebuie inteles cotizatii varsate de muncitor și eventual angajatorul sau) în cursul acestei perioade .
In regimurile prin capitalizare , cotizatiile activilor sunt plasate intr-un fond al carui capital și interese servesc la plata pensiilor . în cazul în care capitalizarea e individuala , cotizatiile fiecarui activ sunt varsate intr-un cont personal al carui capital crescut ii va fi restituit sub forma de capital sau renta atunci cand va inceta activitatea sa . Exista de asemenea regimuri de capitalizare colectiva , în care capitalul și venitul acumulat prin ansamblul cotizatiilor finanteaza pensiile al caror nivel depinde de unele criterii precum vechimea , durata perioadei de cotizare și varsta pensionarii.
Gestiunea publica sau privata
Trebuie ca regimurile de ajutor social finantate public sa aib o finantare de aceeasi natura . Regiumurile de asigurare , în schimb , pot fi publice sau private .
Gestiunea regimurilor
în regimurile prin repartitie și a prestatiilor deinitive , finantarea prin cotizatie trebuie sa fie adaptata prestatiilor de servit daca proportia pensionarilor în raport cu persoanele active creste sensibil și daca devine dificila cresterea cotizatiilor , echilibrul financiar al regimului este în pericol .
în regimul prin capitalizare a cotizatiilor definitive este important randamentul plasamentelor financiare , cele care determina nivelul pensiilor .
Echilibrul regimurilor și capacitatea lor de a servi prestatiilor datorate sunt de asemenea amenintate de o slaba gestiune : pla samente nerentabile impuse de stat , coruptie etc.
g) Principiul autonomiei bazat pe administrarea de sine statatoare a sistemului public , confom legii .
Prin acest principiu , bugetul asigurarilor sociale se desparte de bugetul de stat , modalitatea de colectare apartine organului insarcinat cu administrarea sistemului . Adnministrarea serviciului public este realizata de o persoana juridica aflata în subordinea Ministerului Muncii și Protectiei Sociale . în virtutea acestui principiu s-a infintat , prin Legea nr. 19/200 , Casa Nationala de Pensii și alte Drepturi de Asigurari Sociale .
Fiind o administrare a unui sistem public în care sunt implicati angajatorii și salariatii prin cotizatiile pe care le platesc , pe de o parte , iar pe de alta parte statul prin faptul ca prin lege este garantul infaptuirii asigurarilor sociale și nu în ultimul rand pensionarii (beneficiari directi ai asigurarilor sociale ). Organismul care administreaza sistemul public are o reprezentare quadripartida și anume : reprezentanti ai Guvernului , ai patronatului reprezentanti ai sindicatelor și reprezentanti ai pensionarilor . Aceasta reprezentare este necesara pentru un control financiar eficient , astfel incat toti actorii implicati pe scena asigurarilor sociale sa fie reprezentati. Numarul reprezentantilor fiecarei parti implicate și modul lor concret de desemnare este stabilit în art. 140 din prezenta lege .
1.2. Asiguratii
Potrivit art. 4 din Legea nr. 19/200 , alin.(1). în sistemul public sunt asigurate , în conditiile prezentei legi , persoanele fizice , denumite în continuare asigurati .
(2) Asiguratii pot fi cetateni romani cetateni ai altor state sau apatrizi , pe perioada în care au , în conform legii , domiciliul sau resedinta în Romania.
(3) Asiguratii au obligatia sa plateasca contributii de asigurari sociale și au dreptul sa beneficieze de prestatii de asigurari sociale , conform prezentei legi .
Asiguratii sunt doar persoane fizice . Astfel , desii în sistemul public obligatia de a plati contributia de asigurari sociale o au atat persoana juridica (in calitate de angajator) cat și persoana fizica (in calitate de salariat) , calitatea de asigurat o are doar persoana fizica .
Prima categorie de asigurati , cea mai numeroasa , o reprezinta cea a cetatenilor romani de asemenea , sunt asigurati și cetateni ai altor state precum și apatrizii .
In aceea ce priveste termenul de cetatenie , în literatura juridica de specialitate s-a aratat ca “cetatenia romana reprezinta acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-economice politice și juridice dintre persoana fizica și stat , dovedind apartenenta sa la statul roman și atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor și obligatiilor prevazute de Constituie și de legile Romaniei” .
Legat de termenul de domiciliu , el a fost definit în dispozitiile art. 13 al decretului nr. 31/1954 privind persoana fizica și persoana juridica : “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”.
Pentru notiunea de “resedinta” nu exista o dispozitie legala de principiu , cum este art. 13 din decretul nr. 31/19554 , pentru domiciliu . Literatura juridica de specialitate defineste resedinta ca “acel atribut de identificare în spatiu a persoanei fizice , prin indicarea locuintei premelniceori temporare . Asigurarea este obligatorie sau facultativa .
In conformitate cu dispozitiile art. 5 din Legea nr. 19/2000 , sunt asigurate obligatoriu , prin efectul legii ;
I . persoanele care desfasoara activitati de baza de contract individual de munca și functionari publici .
II . persoanele care isi desfasoara activitatea în functii elective sau care sunt numite în cadrul autoritatiie executive , legistlative ori judecatoresti , pe durata mandatului , precum și membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti , ale caror drepturi și obligatii sunt asimilate , în conditiile prezentei legi , cu ale persoanelor prevazute la pct. 1;
III. persoanele care beneficiaza de drepturi banesti lunare ce se suporta din bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj în conditiile legii , denumite în continuare someri .
IV. persoanele care realizeaza un venit brut pe an calendaristic , echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economic și care se afla în una dintre situatiile urmatoare :
asociat unic, asociati, comanditari sau actionari;
administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare sau management;
membrii ai asociatiei familiale;
persoane autorizate sa desfasoare activitati idependente ;
persoane angajate în institutii internationale , daca nu sunt asiguratii acestora ;
persoane si/sau arendasi de suprafete agricole și forestiere;
persoane care desfasoara activitati agricole în cadrul gospodariilor individuale sau activitati private în domeniul forestier ;
membri ai societatilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura ;
persoane care desfasoara activitati în unitatile de cult recunoscute potrivit legii și care nu au incheiat contract individual de unca .
V. persoanele care realizeaza prin cumul venituri brute pe an calendaristic , echivalente cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie , și care se regasesc în doua sau mai multe situatii prevazute la pct. IV ;
VI. persoanele care , exclusiv pe baza de conventii civile de prestari de servicii , realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salrii medii brute pe economie , cu exceptie beneficiarilor unei pensii de limita de varsta ;
(2) Se pot asigura în sistemul public , pe baza de contract de asigurare , în conditiile prezentei legi , persoanele care se regasesc în situatiile prevazute la alin. (1) și care doresc sa isi completeze venitul asigurat pana la plafonul prevazut de lege , precum și alte persoane care nu se regasesc în situatiile prevazute la alin.(1)
(3) Salariul mediu brut pe economie pentru anul urmator se prognozeaza și se face public de catre CNPAS pana la data de 31 decembrie a abului curent .
Asigurarea facultativa este posibila , pe baza de contract de asigurare , în cazul celorlalte persoane , care nu se regasesc în situatiile de mai sus și anume cei ce realizeaza intr-un an calendaristic mai putin de 3 salarii medii brute pe economie. Printr-un astfel de contract , persoanele asigurate se obliga sa plateasca contributia la fondul de asigurari sociale , beneficiind de indemnizatiile și de pensiile de invaliditate sau , dupa caz , pentru limita de varsta , prevazuta de Legea nr. 19/2000 .
Asa cum se sublinieaza literatura juridica prin Legea nr. 19/2000 , a fost modificata implicit Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate în munca , de vreme ce art. 5 al acestei din urma legi prevede ca persoanele care incheie conventii civile de prestari servicii pot incheia contracte de asigurari sociale (iar unitatea sau persoana la care cel în cauza isi desfasoara activitatea în timp ce art.5 alin. 1 , pct. VI din Legea nr. 19/2000 dispune ca persoanele care isi desfasoara activitatea exclusiv pe baza de conventii civile de prestari servicii sunt asigurate de drept (prin efectul legii) daca “realizeaza un venit vrut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii brute pe economic” .
Conform art. 42 (1) Asiguratii care au realizat stagiul complet de cotizare și care si-au desfasurat activitatea total sau partial în conditii deosebite de munca au dreptul la pensie ptr. limita de varsta cu reducerea varstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1 .
(2) Varstele de pensionare reduse , conform prevederilor alin. (1) , nu po fi mai mici de 50 de ani pentru femei și de 55 de ani pentru barbati .
1.3.Contributiile de asigurari sociale
Sistemul public presupune plata cotributiei de asigurari sociale. Raportul de asigurari sociale este configurat în sensul acordarii drepturilor de asigurari sociale corelativ cu indeplinirea obligatiei de plata a contributiilor de asigurari sociale pe o anumita perioada, denumita stagii de cotizare. Notiunea de contribuabil nu este identica cu cea de angajat. Contribuabili sunt numai asiguratii care datoreaza contributia de asigurari sociale existand și asigurati exceptati de la aceasta obligatie.
Sunt contribuabili:
a) asiguratii care datoreaza contributii individuale de asigurari sociale;
b) angajatorii;
c) persoanele juridice la care isi desfasoara activitarea asiguratii prevazuti la art.5 alin.(1) pct. I și II din Legea nr. 19/200, asimilate angajatului și anume:
-persoanele care isi desfasoara activitatea în functii elective sau care sunt numite în cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi și obligatii sunt asimilate, în conditiile legii, cu ale persoanelor care desfasoara activitatea pe baza de contract individual de munca;
-persoanele care desfasoara activitati exclusive pe baza de conventii civile de prestari de sevicii și care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie.
d) Agentia Nationala de Ocupare a Fotei de Munca care administreaza bugetul Fondului pentru plata indemnizatiei de somaj;
e) persoanele prevazute la art. 5 alin. (2) din legea nr.19/2000, care incheie contract de asigurare, respective alte persoane care nu se regasesc în situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) din prezenta lege. Cotele contributiei de asigurari sociale sunt diferentiate în functie de conditiile de munca în care isi desfasoara activitatea persoanele asigurate. Ele se aproba anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Astfel, conform art.8 din Legea nr.19/2000, în conditiile prevederilor art.196, cotele contributiei de asigurari sociale se stabilesc în baza prevederilor art.18 alin. (2) și (3) din legea mentionata,dupa cum urmeaza:
35% pentru conditii normale de munca;
40% pentru conditii deosebite de munca;
45% pentru conditii speciale de munca.
Conform art. 31 din Legea nr. 744/2001 a bugetului asigurarilor sociale de stat, pentru anul 2002, cotele de contributie de asigurari sociale au ramas aceleasi ca și în anul 2001.
Cotele de contributii de asigurari sociale sunt diferentiate în functie de conditiile de munca normale, deosebite sau speciale.
Locurile de munca normale sunt formate din majoritatea locurilor de munca existente la agentii economici pentru care Legea nr. 19/2000 nu mentioneaza în mod expres criteriile, pe care trebuie sa le indeplineasca.
In ceea ce priveste locurile de munca în conditii deosebite, conform legii sunt acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc.
Conform cu art.1 alin.1 lit. a) din Hotararea de Guvern nr. 261/2001, prin locul de munca se intelege zona, spatial strict delimitat, inzestrat cu mijloace de munca, utilaje, mijloace de transport, mobilier și obiecte ale muncii, materii prime, materiale, semifabricate, organizat în vederea realizarii unei operatii, lucrari sau pentru indeplinirea unei functii de catre un executant individual sau colectiv, cu pregatire sau indemanarea necesare, în conditii
tehnico-organizatorice și de protectie prevazute.
Conform art. 19 alin. 4, locurile de munca în conditii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca sau în cazul în care nu se incheie, prin decizia organului de conducere legal constituit.
In cazul în care se incheie contract colectiv de munca, angajatorul este obligat sa depuna la casele teritoriale de pensii, avizul inspectoratului teritorial de munca prin care se dovedeste incadrarea locurilor de munca în
conditii deosebite. De asemenea se va depune și lista cuprinzand categoriile profesionale care lucreaza în aceste locuri de munca.
De asemenea, angajatorii sunt obligati sa depuna lunar la casele teritoriale de pensii și lista cuprinzand persoanele care în luna anterioara si-au desfasurat activitatea în locuri de munca în coditii deosebite. Hotararea Guvernului nr. 261/2001 prevede criteriile și metodologia de incadrare a locurilor de munca în conditii deosebite. Spre deosebire de legislatia anterioara intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000, art. 10 din Hotararea de Guvern nr. 261/2001 prevede ca incadrarea tuturor categoriilor de salariati în conditii deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfasoara efectiv în aceste locuri de munca,
potrivit programului normal de lucru.
In ceea ce priveste locurile de munca în conditii speciale, acestea sunt strict definite în Legea nr. 19/2000:
(1) – unitatile miniere, pentru personalul care isi desfasoara activitatea în subteran cel putin 50% din timpul normal de munca în luna respectiva;
– activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiatii;
– aviatia civila, pentru personalul navigant prevazut în anexa nr. 1;
– activitatea artistica desfasurata în profesiile prevazute în anexa nr. 2.
(2)Alte locuri de munca în conditii speciale decat cele prevazute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.
(3)Metodologia și criteriile de incadrare a persoanelor în locuri de munca în conditii speciale se vor stabili prin Hotarare a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale și a Ministerului Sanatatii și Familiei, în urma consultarii CNPAS.
Asadar, locurile de munca în conditii speciale se stabilesc numai prin lege, în vreme ce pentru incadrarea persoanelor în locuri de munca în conditii speciale se face pe baza unei metodologii elaborate de Guvern.
Contributia individuala de asigurari sociale, datorata de asiguratii prevazuti, la art. 5 alin. (1) pct. I, II, și VI din Legea nr. 19/2000, reprezinta o treime din cota de contributie de asigurari sociale, stabilita anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat pentru conditii normale de munca.
Baza lunara de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, în cazul asiguratilor cu contract individual de munca o constituie salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate
prin lege sau prin contractul colectiv de munca. Asadar, nu este vorba numai de sporurile și adaosurile care se includeau în salariul de baza, ci și de acele sporuri și adaosuri care se adauga la salariul de baza. Legea nr. 19/2000 foloseste termenul de salarii individuale brute. Norma metodologica de aplicare a legii defineste ce se intelege prin aceasta sintagma, și anume:
Salariile de baza brute corespunzatoare timpului de baza efectiv lucrat în programul normal și suplimentar (inclusiv indexari, compensatii – dar numai cele incluse în salariul de baza, conform legii – ), indemnizatii de conducere, salariile de merit și alte drepturi, potrivit actelor normative fac parte din salariul de baza.
Sporurile, indemnizatiile și sumele acordate sub forma de procent din salariul de baza sau sume fixe, indiferent daca au caracter permanent sau nu.
Sumele platite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat, concediul de odihna, indiferent de perioda efectuarii, concediul de studii, zile de sarbatoare, evenimente familiale deosebite, intreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariatilor).
Sumele acordate cu ocazia iesirii la pensie, platite din fondul de salarii.
Premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decat cele reprezentand participarea salariatilor la profit.
Drepturile în natura acordate salariatilor sub forma de remuneratie.
Sumele platite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de munca (al XIII lea salariu, prime de vacanta, aprovizionarea de iarna, prime acordate cu ocazia sarbatorilor nationale sau religioase).
Alte adaosuri la salariu, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale de munca, platite din fondul de salarii.
In ceea ce priveste persoanele prevazute în art. 5 alin. 2 teza finala, și anume cele care nu se regasesc în niciuna din situatiile prevazute de art. 5 alin. 1 și care incheie contract cu Casa Teritoriala de Munca, baza lunara de calcul o reprezinta venitul lunar asigurat. Venitul acesta lunar asigurat nu poate fi insa mai mic de ¼ din salariul mediu lunar pe economie.
Contributia datorata de asiguratori reprezinta diferenta fata de contributia individuala de asigurari sociale, prevazuta în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, pana la nivelul cotelor de contributie de asigurari sociale, stabilite prin legea anuala a bugetului asigurarilor sociale de stat, în functie de conditiile de munca în care isi desfasoara activitatea.
Asiguratii prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. IV, V și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 datoreaza integral contributia de asigurari sociale corespunzatoare conditiilor de munca în care isi desfasoara activitatea.
Art. 24 alin. 1 prevede ca baza de calcul, la care angajatorul datoreaza
contributia de asigurari sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare, realizate de asiguratii prevazuti la art. 5, alin. 1, pct. I și II.
Spre deosebire de Legea nr. 145/1997, privind asigurarile sociale de sanatate, unde baza de calcul a acestor contributii o constituie fondul total de salarii, în cazul contributiei de asigurari sociale baza de calcul o constituie fondul total de salarii brute. Diferenta dintre fondul total de salarii și fondul total de salarii brute este aceea dintre intreg și parte. De asemenea, difera fata de cele doua baze de calcul, o constituie și baza de calcul a contributiei datorate numai de angajator, pentru accidente de munca și boli profesionale, care o constituie fondul brut de salarii realizat (conform art. 101, alin. 1 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca și boli profesionale). în conformitate cu dispozitiile art. 135, Legea nr. 346/2002 intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, cu exceptia prevederilor referitoare la constituirea fondului intial de asigurare pentru accidente de munca și boli profesionale care intra intra în vigoare de la data de 1 ianuarie 2003.
Plata contributiei de asigurari de catre angajator în cazurile de modificare a contractului individual de munca: în caz de delegare, detasare și de transfer.
Delegarea consta în executarea temporara de catre salariat, din dispozitia conducerii unitatii, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu, în afara locului de munca obisnuit. în ceea ce priveste efectele delegarii în literatura juridica de specialitate, se arata ca: “pe timpul delegarii salariatul ramane legat prin raportul juridic de munca numai cu unitatea care l-a delegat, fiind subordonat numai acesteia; el isi pastreaza functia, gradul sau treapta profesionala și salariul avute anterior.” asadar, pe timpul delegarii, salariul se plateste de catre unitatea de baza, cu care se și pastreaza raporturile juridice, aceasta avand obligativitatea de a calcula și plati contributia de asigurari sociale, fara a se lua în calcul și diurnele sau indemnizatiile de delegare.
Detasarea poate fi definite ca schimbarea temporara a locului de munca din dipozitia conducerii unitatii și incadrarea persoanei la o alta unitate, în scopul executarii unor lucrari în interesul acesteia din urma. în ceea ce priveste efectele detasarii, în literatura juridica de specialitate se arata: ”deoarece detasarea are ca scop indeplinirea unor activitati ori a unor sarcini proprii unitatii cesionate, salariatul detasat se incadreaza în colectivul acesteia intr-un post vacant sau al carui titular lipseste temporar și poate fi inlocuit”. Cu privire la salariul celui detasat, art. 67 din Codul Muncii prevede ca, “ pe timpul detasarii, cel în cauza isi pastreaza salariul anterior, iar în cazul în care detasarea se face la o munca pentru care se plateste un salariu mai mare, are dreptul la acest salariu”.
Astfel, pe perioada detasarii, salariatul detasat se incadreaza la unitatea cesionara, care ii plateste salariul. în cazul acesta, contributia de asigurari sociale, calculul și plata acesteia cad în sarcina exclusiva a unitatii la care isi desfasoara activitatea persoana detasata.
Avand în vedere ca pe perioada detasarii se poate acorda un salariu
mai mare, în situatia în care se acorda acest salariu mai mare, contributia de asigurari sociale datorata atat de asigurat cat și de angajator se va calcula și plati la acest salariu marit, evident în limita celor 3 salarii medii brute lunar pe economie.
Trecerea temporara în alta munca, Instanta Suprema a statuat ca prin trecerea temporara în alta munca se intelege “ schimbarea locului de munca în cadrul aceleiasi unitati pe o perioada de timp scurta”.
In literatura juridica aceasta situatie a fost definita ca modificarea unilaterala a contractului de munca în temeiul careia salariatul indeplineste, intr-o perioada determinata, o alta functie sau meserie decat cea prevazuta în contract și care trebuie sa corespunda – cu unele exceptii – calificarii sale profesionale. în situatia trecerii în alta munca, se mentioneaza ca, calculul și plata contributiei de asigurari sociale se va face de catre unitate avand la baza salariul pe care persoana trecuta temporar în alta munca il primeste.
Transferul, reglementat cu caracter general de art. 69 din Codul Muncii și art. 11 din Legea nr. 1/1970 organizarea și disciplina muncii în unitatile socialiste de stat, o reprezinta inlocuirea angajatorului – ca parte a contractului de munca – cu alti angajatori. în aceasta situatie ,contractul individual de munca cu prima unitate inceteaza, incheindu-se un nou contract individual de munca cu o alta unitate, Asadar, în situatia transferului, toate obligatiile de asigurari sociale revin noii unitati angajatoare.
Evidenta contributiilor de asigurari sociale platite de asigurati și de angajatori, inclusiv sub aspectul respectarii plafonului și determinarea punctajului asiguratorului se fac de Casa Nationala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale și casele teritoriale de pensii, în conditiile art. 9, art. 36, art. 39, art. 79, art. 178 și art. 189 din Legea nr. 19/2000. Prin urmare, sub acest aspect, carnetul de munca isi pierde foarte mult din importanta.
Chestiunea modului etnic în care diferiti angajatori ai aceleiasi persoane care cumuleaza mai multe functii dintre cele prevazute la art. 5, alin. 1, pct. I, II, și VI trebuie sa respecte plafonul reprezentand baza de calcul a contributiilor de asigurari sociale, precum și regularizarea sau restituirea sumelor platite cu depasirea acestui plafon, pot fi reglementate prin normele care, în temeiul art. 190 din Legea nr. 19/2000.
Casa Nationala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale este abilitata sa le emita în aplicarea acestei legi.
Punctul 2 din adresa nr. 1082 din 3 iulie 2001 a Casei de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale, conform caruia pentru persoanele care cumuleaza mai multe functii, desfasurand activitati pe baza de contract individual de munca, se calculeaza și se plateste lunar contributia de asigurari sociale pentru toate functiile ocupate, la baza lunara de calcul și cu respectarea plafonului stabilit de lege, este conform dispozitiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile ulterioare.
Art. 130 din Legea nr. 19/2000 se refera la persoana asigurata care se gaseste în doua sau mai multe situatii prevazute la art. 5 și care desfasoara activiate în mai multe unitati, deci un cumul de functii, aceasta dispozitie neavand în vedere retinerea și virarea contributiei de asigurari sociale, ci prevede expres ca “indemnizatiile de asigurari sociale se calculeaza și se platesc, dupa caz, de fiecare angajator sau de casele teritoriale de pensii.”
Din dispozitia legala citata rezulta ca fiecare angajator sau casele teritoriale de pensii, calculeaza și platesc numai indemnizatiile de asigurari sociale și nimic altceva.
Conform art. 25 din Legea nr. 19/2000 “ Baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale pentru someri o constitue cuantumul drepturilor banesti lunare ce se suporta din bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj.
Conform art. 39, alin. 2 din Legea nr. 76/2000, “ cuantumul indemnizatiei de somaj (…) este o suma fixa, neimpozabila, lunara, reprezentand 75% din salariul de baza minim brut pe tara, în vigoare la data stabilirii acestuia”, iar art. 40, alin. 1: “indemnizatia de somaj se acorda somerilor prevazuti la art. 17, alin. 2 pe o perioada de 6 luni și este o suma fixa, neimpozabila, lunara, reprezentand 50% din salariul de baza minim brut pe tara în vigoare la data stabilirii acesteia.
Contributia de asigurari pentru persoanele care beneficiaza de plati compensatorii, se suporta de bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj la nivelul unei treimi din cota stabilita pentru conditii normale de munca47.
Contributia pentru salariatii din industria de aparare, care beneficiaza de indemnizatii potrivit legii, în perioada de intrerupere a activitatii, se suporta astfel:
contributia individuala de asigurai sociale de catre salariati.
contributia corespunzatoare celei datorate de angajator, din bugetul Fondului pentru plata indemnizatiei de somaj.
Conform art. 29 din Legea nr. 19/2000, “Termenele de plata a contributiei de asigurari sociale sunt:
data stabilita pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectueaza plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai tarziu de data de 20 a linii urmatoare celei pentru care se datoreaza plata;
data stabilita pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectueaza plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai tarziu de data de 20 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza plata;
pana la sfarsitul lunii, pentru plata în curs, în cazul angajatorilor prevazuti la art. 5 din alin. (1) pct. II lit. a), b), c), d), e) și pct. V;
cel mai tarziu pana la datele fixate prin delegatie sau prin contractul de asigurare, în cazul asiguratilor prevatuti la art. 5 alin. (1) pct. IV lit. f), g), h), i) și alin. (2);
pana la data de 20 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor ce se suporta din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, în cazul asiguratilor prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. III;
data prevazuta în conventia civila de prestari de servicii pentru plata sumelor celor asigurati exclusive pe baza de convetie civila de prestari de servicii, dar nu mai tarziu de data de 20 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza plata.
1.4.Controlul privid contributiile de asigurai sociale
Conform art. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 96/2001 privind controlul Contributiilor de Asigurari Sociale și solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control intocmite de organale de control ale Casei Nationale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale și ale Caselor Teritoriale de Pensii, controlul asupra incasarii veniturilor și efectuarii cheltuelilor din bugetul asigurarilor sociale de stat și din bugetul asigurarilor pentru somaj cuprinde ansamblul activitatilor care au ca obiect verificare corectitudinii și exactitatii indeplinirii de carte contribuabili a obligatiilor ce le revin, conform prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale, și ale Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj și stimularea ocuparii fortei de munca.
Sunt supusi controlului contributiilor de asigurari sociale și contributiilor la bugetul asigurarilor pentru somaj și contribuabilii prevazuti de Legea nr. 19/2000 și de Legea nr. 76/2002 (art. 2).
Controlul asupra incasarii veniturilor și efectuarii cheltuielilor din bugetele respective se exercita de organele de control proprii ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale și organelor sale teritoriale, independente sau în colaborare cu organele Ministerului Finantelor Publice (art. 4).
Organele de control proprii și teritoriale ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, privind o legitimatie de control speciala (art. 3).
In exercitarea atributiilor ce le revin organelor de control au dreptul:
sa intre, în prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori în prezenta altei persaone desemnate de contribuabil, în orice incinta a sediului în care isi desfasoara activitatea contribuabilul. Accesul este permis în cursul
programului de lucru al conducerii organului de control și cu acordul scris al contribuabilului;
sa examineze orice inscrisuri, documente, registre sau acte de evidenta ale contribuabililor, care pot fi relevante pentru stabilirea corecta a contributiilor datorate bugetului a asigurarilor sociale de stat, precum și pentru determinarea modului de respectare a obligatiilor legale ce le revin acestora;
sa solicite contribuabililor informatiile, explicatiile sau justificarile referitore la declaratiile sau documentele supuse controlului. în cazul în care se solicita raspunsul în scris contribuabilul este obligat sa furnizeze informatiile respective în tement de 10 zile de la primirea solicitarii;
sa solicite prezenta contribuabililor sau a reprezentantilor legali ai acestora la sediul organului de control. Solicitarea se face în scris și cuprinde în mod obligatoriu data, ora și locul intocmirii, precum și scopul acesteia. Solicitarea se comunica contribuabilului cu cel putin 15 zile inaintea datei fixate pentru intalnire;
sa faca constatari a caror reconstituire sau dovedire ulterioara nu este în totdeauna posibila sau ori de cate ori organul de control considera necesar;
sa primeasca copii de pe orice inscris, document sau inregistrare contabila;
sa efectueze verificari în domeniul sau de activitate privind respectarea de catre contribuabili a prevederilor legale privind plata impozitelor, taxelor și fondurilor speciale și sa stabileasca intinderea obligatiilor acestora;
sa retina în scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, în schimbul unei dovezi scrise și semnate de organul de control, orice document sau orice element material care poate constitui o proba referitoare la determinarea obligatiilor contribuabililor, pe o perioada de maximum 30 de zile. în cazuri exceptionale, cu aprobarea conduceri organului de control, perioada de retinere poate fi prelungita pana la 90 de zile (art.4).
Conform art. 5 din O.U.G. nr. 96/2001 „In cazul în care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt tinute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automata a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informatiilor, datalor și prelucrarilor informatice care concura direct sau indirect la obtinerea rezultatelor contabile și elaborarea declaratiilor, precum și asupra documentatie referitoare la analiza, programarea și executarea prelucrarilor.
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 96/2001 – „In scopul stabilirii exacte a contributiilor datorate bugetului asigurarilor sociale de stat și al determinarii modului de respectare a obligatiilor legale ce le revin contribuabililor, organele de control sunt în drept sa solicite informatii de la:
persoanele fizice sau juridice care detin în pastrare sau în administrare bunuri sau sume de bani ale contribuabililor sau care au relatii de afaceri cu acestia;
organe ale administratiei publice centrale și locale, institutii publice sau de interes public;
institutii publice sau private care inregistreaza, sub orice forma, incheierile de contracte, evidenta populatiei sau a bunurilor, exploatarea proprietatilor și alte asemenea.
Persoanele, organele și institutiile mentionate mai sus sunt obligate ca în termen specificat în solicitare sa furnizeze informatiile și sa puna la dispozitie organelor de control, actele, evidentele și datele respective.
Toate actele, datele și informatiile obtinute de organele de control vor face parte din dosarul contribuabilului și vor putea fi luate în considerare la recalcularea contributiilor datorate de acesta bugetului asigurarilor sociale de stat (art. 6 alin.3). Conform art. 9 din O.U.G. nr. 96/2001 – „In baza constatarilor rezultate ca urmare a actiunilor de control efectuate de organele de control prevazute mai sus au dreptul:
sa stabileasca în sarcina contribuabililor, potrivit legii, diferente de contributii, precum si, dupa caz, sa calculeze majorari de intarziere pentru neplata la termenele legale a contributiilor datorate;
sa dispuna masurile necesare în vederea indeplinirii corecte de catre contribuabili a obligatiilor ce le revin;
sa constate contraventiile și sa aplice amenzile și penalitatile prevazute de legislatia în vigoare.
Prin retinerea unei cote de 15% din valoarea amenzilor aplicate și incasate se constituie un fond pentru acordarea de stimulente organelor de control din aparatul propriu și organelor teritoriale ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale, precum și pentru personalul imputernicit al Casei Nationale de Pensii și alte Drepturi de Asigurari Sociale, Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca și a organelor teritoriale ale acestora. Metodologia privind constituirea fondului și acordarea stimulentelor se stabileste prin hotarare a Guvernului (art. 10 din O.U.G. nr. 96/2001).
Inaintea desfasurarii unei actiuni de control la sediul sau domiciliul contribuabilului acesta are dreptul sa fie informat în legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin trasmiterea unui aviz de verificare, insotit de specificarea drepturilor și obligatiilor sale care rezulta din prezenta ordonanta de urgenta (art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 96/2001);
(2)Avizul de verificare se transmite contribuabilului cu cel putin 15 zile inainte de data inceperii efective a actiunii de control.
(3)In cazul actiunilor de control inopinant precum și în cazul în care actiunile de control se desfasoara în vederea solutionarii unor cereri ale contribuabililor, transmiterea avizului de verificare nu este obligatorie.
(4)Pentru motive intemeiate contribuabilii pot solicita modificarea datei de incepere a controlului cu maxim 30 zile lucratoare, solicitarea care se comunica în scris conducerii organului de control, la 5 zile de la primire
a avizului de verificare. O noua solicitare de amanare a controlului respectiv nu se admite.
Conform art. 12 din O.U.G. nr. 96/2001 – „Pe intreaga durata a controlului contribuabilii au dreptul:
sa fie informati asupra desfasurarii controlului și asupra eventualelor situatii neclare;
sa fie primii solicitati pentru a furniza informatii, explicatii și justificari;
sa beneficieze de asistenta de specialitate;
sa fie protejati în ceea ce priveste confidentialitatea datelor și informatiilor furnizate.
Potrivit art.20 din Ordonanta de Urgenta nr. 96/2001, organele de control au dreptul de a stabili diferente de contributii și majorari de intarziere pentru neplata în termen a acestora, precum și de a constata contraventii și de a aplica amenzi și penalitati pentru faptele ale caror constatare și sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta organelor de control, pentru o perioada pentru care se datoreaza contributii, se prescrie în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei pentru perioda respectiva.
Termenul de prescriptie prevazut mai sus se intrerupe:
in cazurile și în conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
la data depunerii de catre contribuabil a declaratiei, dupa expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
la data efectuarii de catre contribuabil a unui act voluntar de recunoastere a contributiei datorate, inclusiv plata integrala sau partiala a acesteia;
la data comunicarii catre contribuabil a unor diferente de contributie stabilite de organele de control ca urmare a actiunilor de control (art. 21).
Termenul de prescriptie pentru stabilirea contributiilor și a diferentelor de contributii este de 10 ani, în caz de evaziune fiscala stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, de la data emiterii hotararii judecatoresti (art. 24).
Potrivit art. 25 alin. (1) din Ordonanta de Urgenta nr. 96/2001, constituie contraventii, daca nu sunt savarsite în astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni, urmatoarele fapte:
neprezentarea contribuabililor sau reprezentantilor legali ai acestora la sediul organului de control la data, ora și locul fixate, la solicitarea scrisa a acestuia, cu exceptia situatiilor de forta majora dovedite;
refuzul contribuabilului de a permite accesul organului de control în orice incinta a sediului în care isi desfasoara activitatea contribuabilul, în vederea exercitarii controlului;
nefurnizarea de catre persoanele, organele și institutiile prevazute la art. 6, în termenul stabilit de organele de control, a actelor, evidentelor și datelor solicitate;
mentinerea evidentelor contabile și a documentatiei justificative la sediul social declarat sau pastrarea acestota în conditii improprii desfasurarii controlului.
(2)Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
1. cele prevazute la lit. a), cu amenda de la 6.000.000 lei la 9.000.000 lei;
2. cele prevazute la lit. b), cu amenda de la 20.000.000 lei la 40.000.000 lei;
3. cele prevazute la lit. c), cu amenda de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei;
4. cele prevazute la lit. d), cu amenda de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei;
(3)Sanctiunile pot fi aplicate și persoanelor juridice.
(4)Constatarea contraventiilor și aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele de control ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale și de organele sale teritoriale.
(5)Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei și de aplicare a sanctiunii se poate face plangere,potrivit legislatiei în vigoare.
(6)Contraventiilor prevazute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
In conformitate cu art. 26 din O.U.G. nr. 96/2001 – „Organele de control ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale și organele sale teritoriale sunt competente sa constate contraventiile și sa aplice sanctiunile prevazute în urmatoarele acte normative:
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurarii, cu modificarile și completarile ulterioare;
Legea nr. 1/1991 privind protectia socială a somerilor și reintegrarea lor profesionala, republicata, cu modificarile și completarile ulterioare;
Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile și completarile ulterioare;
Hotararea de Guvern nr.720/1991 privind aprobarea Normelor de organizare și exercitare a controlului financiar, daca faptele sunt savarsite în legatura cu incasarile veniturilor și efectuarea cheltuelilor bugetului asigurarilor sociale de stat și ale bugetului Fondului pentru plata ajutorului de somaj.
1.5.Prestatiile de asigurari sociale
Conform art. 7 (1) din Legea nr. 19/2000, în sistemul public prestatiile de asigurari sociale reprezinta venit de inlocuire pentru pierderea totala sau partiala a veniturilor profesionale, ca urmare a batranetii, invaliditatii, accidentelor, bolii, maternitatii sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate.
Alaturi de retributia pentru munca prestata, pensia reprezinta cea de-a doua sursa principala de existenta a oamenilor și a urmasilor acestora, indreptatiti la intretinere.
Principiul sistemului de asigurari sociale este acela ca, în momentul în care o persoana, activa economic, nu mai poate presta o activitate care sa-i aduca castiguri, care sa-i permita intretinerea sa și familiei sale, aceasta persoana sa primeasca un venit care sa inlocuiasca veniturile pierdute. Venitul de inlocuire (pensie, indemnizatie) se va varsa persoanei numai în anumite conditii și una din conditiile esentiale o constituie participarea la sistemul public prin cotatii.
Prestatiile de asigurarii sociale pot fi: pensii (pensia pentru limita de varsta, pensia anticipata, pensia anticipata partial, pensia de invaliditate și pensia de urmas), indemnizatii (indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, cauzata de boli obisnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale și accidente de munca, indemnizatii pentru maternitate, indemnizatia pentru cresterea copilului sau ingrijirea copilului bolnav), alte tipuri de prestatii prevazute de lege (prestatii pentru prevenirea imbolnavirilor și recuperarea capacitatii de munca, ajutoare de deces).
Prestatiile asigurarilor sociale incearca sa suplineasca pierderea totala sau partiala a veniturilor profesionale ca urmare a batranetii, invaliditatii, accidentelor, bolii, maternitatii sau decesului. Toate acestea reprezinta de fapt riscurile pentru care o persoana este sigurata. Alin. 3 al art. 7 precizeaza expres ca în sistemul puplic nu pot beneficia concomitent de doua sau mai multe prestatii de asigurari sociale pentru acelasi risc asigurat. De precizat ca:
Incompatibilitea nu se refera decat la riscurile asigurate în sistemul public, ceea ce inseamna ca acestea pot fi cumulate cu prestatii primite din alte sisteme de asigurari;
Legea are în vedere incompatibilitati în ceea ce priveste cumulul de prestatii de asigurari sociale, ceea ce inseamna ca este permis cumulul prestatiilor sociale cu alte venituri obtinute prin prestarea unei munci;
Legea are în vedere incompatibilitatea cumularii concomitenta de doua sau mai multe prestatii, ceea ce inseamna ca ele se pot acorda;
Legea prevede ca se pot cumula mai multe prestatii de asigurari pentru acelasi risc asumat în cazul prevenirii imbonavirilor și recuperarea capacitatii de munca. Acestea sunt singurele exceptii prevazute de lege.
1.6.Bugetul asigurarilor sociale de stat
Conform art. 11 din Legea nr. 9/2000 alin. (1), Bugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului public.
(2)Guvernul elaboreaza anual, pe baza propunerilor CNPAS, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat, pe care il supune spre aprobare Parlamentului.
(3)daca legea bugetului asigurarilor sociale de stat nu a fost adoptata cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitului bugetar, se aplica în continuare bugetul asigurarilor sociale de stat pe anul precedent pana la adoptarea noului buget.
Veniturile provin din:
contributii de asigurari sociale;
dabanzi;
majorari pentru plata cu intarziere a contributiilor;
alte venituri.
Din veniturile asigurarilor de stat se preleva anual pana la 3% pentru constituirea fondului de rezerva acesta cumulat nu poate depasi nivelul cheltuielilor pentru anul bugetar respectiv.
Fondul de rezerva se utilizeaza pentru acoperirea prestatiilor de asigurari sociale în situatii deosebite, temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul bugetar respectiv.
Fondul de rezerva se raporteaza în anul urmator și se completeaza, potrivit legii. Potrivit art.14 alin. (1) din Legea nr.19/2000, excedentele bugetare ale bugetului asigurarilor sociale de stat pot fi utilizate în anul urmator, potrivit destinatiei aprobate prin lege. Utilizarea excedentelor se face cu aprobarea Consiliului de administratie al CNPAS, dupa restituirea transferurilor primite de la bugetul de stat. Deficitul curent al bugetului asigurarilor sociale de stat se acopera din disponibilitatile bugetului inregistrate în anii precedenti si, în continuare din fondul de rezerva.
Disponibilitatile banesti ale asigurarilor sociale de stat sunt purtatoare de dobanzi. Casa Nationala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale stabileste nivelul dobanzilor la disponibilitatile banesti ale asigurarilor sociale de stat prin conventii incheiate cu trezoreria statului sau cu bancile.
Potrivit art. 16 din Legea nr.19/2000, în mod exceptional, în situatii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurarilor sociale de stat dupa epuizarea fondului de rezerva, veniturile bugetului asigurarilor sociale de
stat se completeaza cu sume care se aloca din bugetul de stat.
In baza art. 1 din Ordinul nr. 398/2001 emis de Ministerul Muncii și Solidaritatii Sociale privind imputernicirea organelor de executare ale Casei Nationale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale și ale caselor teritoriale de pensii sa desfasoare activitatii de executare silita în baza Ordonantei Guvernului nr.11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata și modificata prin legea nr. 108/1996, cu modificarile și copletarile ulterioare, pentru executarea creantelor la bugetul asigurarilor sociale de stat administrat de Casa Nationala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale sunt abilitate sa aduca la indeplinire masurile asiguratorii și sa efectueze procedura de executare silita, prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 aprobata și modificata prin legea nr. 108/1996, organele de excutare ale Casei Nationale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale și ale caselor teritoriale de pensii.
1.7.Casele teritoriale de pensii
Potrivit art. 139 alin. (1) – CNPAS este o institutie publica autonoma de interes national, cu personalitate juritica, care administreaza și gestioneaza sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale.
Casele teritoriale de pensii isi au sediul în municipiile resedinta de judet, respectiv în Bucuresti.
Alin. (2) art. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede ca CNPAS infiinteaza case judetene de pensii precum și Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti. în conformitate cu dispozitiile art. 2, alin. (1) din Statut, aceste case sunt în subordinea CNPAS și au personalitate distincta – fiind servicii publice descentralizate. De semenea, CNPAS are în subordine și Institutul de Expertiza Medicala și Recuperarea a Capacitatii de Munca, case de odihna și tratament balnear ale taranimii și alte unitati.
Personalul CNPAS și al caselor teritoriale și locale de pensii este constituit din fuctionari publici precum și din salariati incadrati pe baza de contract individual de munca.
Pentru buna desfasurare a activitatii de asigurari sociale, la nivelul caselor teritoriale de pensii se pot organiza comitete consultative ale partenerilor sociali, ale caror atributii și competente se stabililesc prin hotarare a Consilliului de administratie al Casei Nationale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale.
Statut din 22 februarie 2001 al Casei Nationale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale (publicat în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 110 din 5 martie 2001).
In conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1) din acest statut, structura cadru de organizare a caselor teritoriale de pensii se aproba de Consiliul de administratie al CNPAS. Prin decizie a presedintelui CNPAS, în cadrul caselor teritoriale pot fi organizate directii, servicii și birouri.
(2)Numarul maxim de posturi pentru casele teritoriale de pensii este de 5550.
(3)Numarul de poturi pentru Institutul National de Expertiza Medicala și Recuperarea a Capacitatii de Munca este de 314 posturi finantate în anul 2002 din bugetul de stat.
Portivit art. 21, Casele Teritoriale de Pensii au urmatoarele atributii:
inregistreaza și asigura evidenta cotribuabililor, în conditiile legii;
incheie contracte de asigurari sociale, potrivit legii;
asigura colectarea și evidenta contributiilor de asigurari sociale, conform legii;
verifica modul de constituire, virare și incasare a contributiei de asigurari sociale și dispun, dupa caz, masurile prevazute de lege;
desfasoara activitatea de constatare și recuperare a creantelor bugetare inclusiv, prin executarea silita a acestora, portrivit legi;
certifica stagiul de cotizare și punctajul asiguratului, în conditiile legii;
stabilesc cuantumul drepturilor de asigurari sociale individuale și efectueaza plata acestora potrivit legii;
stabilesc și platesc indemnizatii și alte drepturi prevazute de legi speciale, finantate din bugetul de stat, în conditiile legii;
emit decizii de recuperare a drepturilor banesti incasate necuvenit și urmaresc recuperarea acestora, în conditiile legii;prezinta propuneri pentru fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat și dupa caz, pentru fundamentarea unor indicatori ai bugetului de stat;
asigura executia bugetara în profil teritorial și organizeaza contabilitatea acesteia;
realizeaza activitatea de expertiza medicala și recuperare a capacitatii de munca;
distribuie persoanelor indreptatite, în limita locurilor repartizate, bilete de tratament balnear;
rezolva contestatii, sesizari și reclamatii, potrivit competentelor legale;
organizeaza și desfasoara activitatea de pregatire și perfectionare profesionala a personalului, prin programe de instruire specifice domeniului de activitate;
asigura reprezentarea în fata instantelor de judecata, potrivit legii;
intocmesc și inainteaza CNPAS, potrivit legislatiei în vigoare, contul de executie al bugetului asigurarilor sociale de stat în profil teritorial, precum și al bugetului de stat pentru indicatorii ce i-au fost repartizati.
asigura conducerea, indrumarea și controlul activitatii caselor locale de pensii;
indeplinesc orice alte activitati prevazute de lege, de prezentul statut ori stabilite de presedintele CNPAS.
1.8. Casa Nationala de Pensii și alte drepturi de Asigurari Sociale
Potrivit art. 139 alin. (1) – CNPAS este o institutie publica autonoma de interes national, cu personalitate juritica, care administreaza și gestioneaza sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale.
(2)Sediul CNPAS este în municipiul Bucuresti.
(3)Casa de pensii a municipiului Bucuresti și casele judetene de pensii sunt servicii publice, investite cu personalitate juridica.
Casa Nationala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale are urmatoarele atributii:
I. în domeniul organizatoric:
a) elaboreaza regulamentul de organizare și functionare a CNPAS, stabileste structura organizatorica a caselor teritoriale și locale de pensii și emite regulamentul cadru de organizare și functionare a acestora;
b) propune Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale norme metodologice în aplicarea prevederilor legale din domeniul sau de competenta;
c) propune Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale și Ministerului Sanatatii și Familiei criterii și norme pe baza carora se face incadrarea în gradele I , II și III de invaliditate;
d) stabileste procedurile de regularizare a sumelor platite în plus de catre contribuabil;
e) stabileste anual tariful pentru certificarea stagiului de cotizare și a punctajului cumulat la cererea asiguratului;
f) organizeaza modul de stabilire și plata a drepturilor de pensii și a altor drepturi de asigurari sociale finantate din bugetul asigurarilor sociale precum și a celor finantate din bugetul de stat, prin bugetul alocat Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale, conform legii;
g) organizeaza activitatea de evidenta contabila a executiei bugetare pentru bugetul asigurarilor sociale de stat;
h) organizeaza, administreaza și asigura securitatea sistemului informatic al CNPAS, precum și al structurilor sale teritoriale;
i) organizeaza activitatea de expertiza medicala și recuperare a capacitatii de munca;
j) organizeaza și administreaza sistemul de trimitere la tratament balnear, precum și programele recuperatorii;
k) organizeaza modul de atribuire a codului personal de asigurari sociale, precum și gestiunea acestuia;
l) organizeaza activitatea de furnizare a informatiilor necesare în vederea elaborarii de studii și analize în domeniul sau de activitate;
m) administreaza și gestioneaza patrimoniul propriu;
n) organizeaza selectia, pregatirea și perfectionarea profesionala a personalului din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale.
II. în domeniul financiar:
propune Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale indicatori de fundamentare ai bugetului de asigurari sociale de stat și face public salariul mediu brut pe economie pentru anul urmator, prognozat potrivit legii;
defalcheaza în profil teritorial și pe trimestre bugetul asigurarilor sociale de stat aprobat potrivit legii;
constituie fondul de rezerva și asigura utilizarea acestuia, conform legii;urmareste incasarea veniturilor bugetului de asigurari de stat, conform indicatorilor bugetari aprobati prin lege; și vireaza contributiile de asigurari sociale și alte venituri potrivit legii;
calculeaza, retine și vireaza impozitul asupra pensiilor, în conditiile legii;
ia masuri în conditiile legii pentru protectia fondurilor de asigurari sociale;
calculeaza valoarea unui punct de pensie și o actualizeaza în timpul executiei bugetare, potrivit legii;
asigura plata pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurari sociale care, potrivit legii, se finanteaza din bugetul asigurarilor sociale de stat;
asigura stabilirea și plata unor drepturi finantate din bugetul de stat pentru care Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale este ordonator principal de credite, CNPAS exercitand functia ordonator secundar de credite;
raspunde de administrarea patrimonului propriu;
aplica prevederile conventiilor internationale de asigurari sociale la care Romania este parte, precum și ansablu reglementarilor comunitare și dezvolta relatii cu organisme similare în domeniul asigurarilor sociale din alte tari, în limita competentelor prevazute de lege;
raspunde de utilizarea cu eficienta a fondurilor provenite din imprumuturi externe.
III. în domeniul indrumarii, controlului și reprezentarii:
indruma, coordoneaza și verifica modul de aplicare a dispozitivelor legale de catre casele teritoriale și locale de pensii;
a1) indruma persoanele juridice și fizice, carora le revin drepturi și obligatii ce decurg din reglementarile privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale.
verifica modul de stabilire și achitare a pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurari sociale prevazute de lege, finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat, precum și a indemnizatiilor prevazute de legi speciale, finatate din bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale;
indruma și controleaza activitatea de expertiza medicala și recuperare a capacitatii de munca;
indruma activitatea unitatilor de tratament balnear și recuperare a capacitatii de munca;
aproba structura organizatorica cadru a caselor teritoriale de pensii și a unitatilor subordonate;
asigura reprezentarea în fata instantelor judecatoresti;
asigura reprezentarea în relatiile cu institutii similare din strainatate;
In conformitate cu dispozitiile Legii nr. 19/2000, art. 141 alin. (1), CNPAS isi elaboreaza statutul propriu care se aproba prin Hotarare a Guvernului și se publica în Monitorul Oficial, Partea I.
(2) Statutul va cuprinde în mod obrigatoriu atributiile Consiliului de administratie, ale presedintelui CNPAS, modul de organizare și functionare a CNPAS, precum și atributiile caselor teritoriale de pensii.
Cheltuielile privind organizarea și functionarea sistemului public se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, în limita unui procent de 3% aplicat asupra cheltuielilor anuale totale prevazute prin legea bugetul asigurarilor sociale de stat, inclusiv asupra cheltuielilor din alte surse atrase, în conditiile legii. (art.142)
Salarizarea personalului CNPAS, al caselor teritoriale de pensii, precum și indemnizatiile membrilor Consiliului de administratie se stabilesc prin lege.
1.9. Stagiul de cotizare
Potrivit art. 8 din Legea nr. 19/2000 alin. (1), constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au platit contributii de asigurari sociale în sistemul public din Romania, precum și în alte tari, în conditiile stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la care Romania este parte.
Alin. (1) al art. 8 aduce un concept nou, necunoscut sub imperiul Legii nr. 3/1978 și anume stagiul de cotizare. Stagiul de cotizare este constituit din perioadele în care s-a platit contributia de asigurari sociale. Asadar stagiu de cotizare este perioada platita.
Sub imperiul Legii nr. 19/2000, vechimea în munca a fost inlocuita cu stagiul de cotizare (perioadele în care s-a platit contributia de asigurari sociale), acesta realizandu-se în functie de venitul avut de fiecare cotizant.
Potrivit art. 37 din lege, în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din insumarea perioadelor în care s-a platit contributia de asigurari sociale la bugetul asigurarilor sociale de stat atat de asigurat, cat și de angajator sau, dupa caz, numai de asigurat, în situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și alin. (2) din lege.
Realizarea completa a stagiului de cotizare se face numai în conditiile achitarii integrale a contributiei de asigurari sociale datorate atat de asigurat, cat și de angajator. în luna în care asiguratului i s-a retinut contributia de asigurari sociale, iar angajatorul nu a achitat integral contributia datorata în calitatea sa de contribuabil, stagiul de cotizare ce se ia în calcul reprezinta o treime din luna respectiva.
Pentru asiguratii cu mai multe conventii civile de prestari de servicii, la determinarea stagiului de cotizare se ia în calcul timpul cumulat lucrat exclusiv
pe baza acestor conventii civile, dar nu mai mult de numarul mediu de zile lucratoare pe luna. Conform prevederilor art. 38 din lege, se asimileaza stagiului de cotizare:
perioadele în care o persoana a beneficiat de drepturi de asigurari sociale (indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boli obisnuite sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale și accidente de munca, indemnizatie pentru maternitate, indemnizatie pentru cresterea copilului sau ingrijirea copilului bolnav) sau de pensie de invaliditate. Primele 3 zile de incapacitate temporara de munca pentru care nu se acorda indemnizatie, dar pentru care asiguratul beneficiaza de concediu medical potrivit art. 101 alin (2) din lege, se iau în considerare la stabilirea stagiului de cotizare. Perioadele asimilate stagiului de cotizare se evidentiaza distinct în „ Certificatul privind stagiul de cotizare și punctajul realizat în sistemul asigurarilor sociale de stat”, precum și în evidentele Casei Teritoriale de Pensii;
perioadele în care o persoana a urmat cursurile de zi ale invatamantului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normala a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora. Dovada absolvirii cursurilor de zi ale invatamantului universitar se face cu diplomele eliberate de institutiile autorizate, în conditiile legii. Dovada duratei normale a studiilor respective se face cu diploma de absolvire, fisa matricola sau cu adeverinta eliberata de Ministerul Educatiei și Cercetarii;
perioadele în care o persoana a satisfacut stagiul militar ca militar în termen sau ca militar cu termen redus, pe durata legal stabilita, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat. Dovada incadrarii în astfel de situatii se face cu livretul militar sau cu adeverinte ori certificate eliberate de institutiile militare competente, în care sunt precizate cu exactitate perioadele și natura situatiei respective.
Perioadele asimilate se comunica Casei Teritoriale de Pensii, pe baza documentelor doveditoare, astfel:
asiguratii cu contract de asigurare sau cu declaratie de asigurare comunica personal, cu prilejul incheierii contractului sau depunerii declaratiei de asigurare;
de catre angajatori, pentru persoanele care se regasesc în categoriile prevazute la art. 5 alin. (1) pct. I, II, III și VI din lege și care se angajeaza dupa data de 1 aprilie 2001, o data cu prima declaratie nominala de dupa momentul angajarii.
Stagiul de cotizare se comunica asiguratilor prin Certificatul privind stagiul de cotizare și punctajul realizat în sistemul asigurarilor sociale de stat, denumit în continuare certificat.
Anual, pana la data de 31 martie, Casa Teritoriala de Pensii elibereaza fiecarui asigurat certificatul pentru anul calendaristic precedent.
Certificatul se elibereaza o data pe an fara plata. în situatia în care asiguratul solicita certificatul în perioada 1 ianuarie – 31 martie pentru solutionarea unor litigii privind obligatiile și drepturile de asigurari sociale, acesta se elibereaza fara plata. în aceste cazuri Casa Teritoriala de Pensii nu mai are obligatia eliberarii certificatului anual, potrivit legii pana la 31 martie. Ori de cate ori în cursul anului asiguratul solicita un alt certificat, acesta se elibereaza contra cost. Certificatul se elibereaza numai dupa ce asiguratul face dovada platii tarifului. Certificatul cuprinde:
stagiul de cotizare al asiguratului pentru anul precedent, defalcat pe luni, respectiv numarul de zile lucratoare și numarul de zile asimilate, potrivit legii, stagiului de cotizare;
situatia defalcata privind platile efectuate în contul bugetului asigurarilor sociale de stat, datorata atat de angajat, cat și de angajator;
punctajul asiguratului pentru anul precedent, defalcat pe luni, respectiv salariul mediu brut lunar pe economie și veniturile realizate care au constituit baza de calcul al contributiei individuale de asigurari sociale;
stagiul de cotizare al asiguratului, corespunzator perioadelor de asigurare realizate dupa 1 aprilie 2001;
punctajul asiguratului, corespunzator perioadelor de asigurare realizate dupa 1 aprilie 2001;
Pentru perioadele de asigurare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 certificarea stagiului de cotizare și a punctajului asiguratului se va face treptat, pe masura preluarii și prelucrarii datelor privind evidenta asiguratilor.
1.10.Notiunea de pensie
Din punct de vedere etimologic, termenul de pensie este de origine latina; el are semnificatia de provizie pentru mancare și locuinta. La romani desemna alocatia platita periodic veteranilor (din armata) în semn de recunostinta pentru serviciile aduse.
Ea era oferita și persoanelor din afara granitelor imperiului, asigurand acestora locuinta și un venit. Asadar, primele pensii au fost cele ale militarilor.
In sistemul asigurarilor sociale de stat s-a considerat ca, pensiile sunt plati lunare acordate fostilor salariati deveniti inapti de munca datorita batranetii și invaliditarii, precum și urmasilor acestora sau pensionarilor decedati, în vederea asigurarii lor materiale în cazurile reglementate prin normele juridice în vigoare.
Pensia a fost definita ca suma de bani acordata lunar persoanelor care au iesit din productie pentru limita de varsta, sau pentru invaliditate, precum și în unele cazuri urmasilor acestora.
In literarura juridica de specialitate se mai arata ca, alaturi de venitul profesional (de regula salariul), pensia constituie o sursa principala de trai pentru o importanta parte a populatiei. Analiza notiunii de pensie scoate în evidenta categoriile de pensii reglementate în sistemul asigurarilor sociale de stat.
In sistemul public reglementat prin Legea nr. 19/2000, notiunea de pensie are un inteles și continut nou.
In ceea ce priveste categoriile de pensii, conform art. 40 din lege în sistemul public se acorda urmatoarele categorii de pensii:
pensia pentru limita de varsta;
pensia anticipata;
pensia anticipata partial;
pensia de invaliditate;
Sub imperiul Legii nr. 3/1977 categoriile de pensii erau pensia pentru munca depusa și limitata de varsta, pensia pentru pierderea capacitatii de munca din cauza de accidente de munca sau boala profesionala, pensia pentru pierderea capacitatii de munca în afara procesului de munca și în fine pensia de urmas. Deosebit de aceste pensii care se plateau de la bugetul asigurarilor sociale de stat legea reglementeaza pensia suplimentara, care se platea din fondurile constituite în acel scop din contributia personalului muncitor, pe principiul mutualitatii.
Sub imperiul Legii nr. 19/2000 au fost eliminate unele categorii de pensii reglementate de Legea nr. 3/1977 (pensia suplimentara) și introduse alte categorii de pensii (anticipata și anticipata partial).
In sistemul public de pensii au dreptul la pensie, în situatia indeplinirii conditiilor prevazute de lege, urmatoarele categorii de persoane:
asiguratii prevazuti la art. 5 din lege;
asiguratii care satisfac obligatii militare – art. 53 alin (2) din lege;
elevii, ucenicii și studentii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca datorita bolilor profesionale sau accidentelor de munca survenite în timpul și cauza practicii profesionale [art. 53 alin (3) din lege];
persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca și marii mutilati, ca urmare a pariciparii la lupta pentru victoria Revolutiei sau în legatura cu evenimentele revolutionare din decembrie 1989, daca erau cuprinsi intr-un sistem de asigurari sociale anterior datei ivirii invaliditatii din aceasta cauza [art. 53 alin (4) din lege];
persoanele care la data solicitarii drepturilor de pensie nu mai au calitatea de asigurat;
urmasii celor prevazuti mai sus ( copiii și sotul supravietuitor) [art. 65 din lege].
2. Pensii și categorii de pensii
2.1. Principiile dreptului la pensie conform Legii nr. 19/2000
In afara de principiile generale ale sistemului public, functioneaza și principii specifice dreptului la pensie:
Unicitatea pensiei
Acest principiu rezulta din dispozitiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 19/2000, potrivit carui statul organizeaza și garanteaza sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept. O persoana asigurata poate primi o singura pensie integrala pe baza acelorasi norme de drept.
Daca beneficiarul a lucrat în mai multe sectoare de activitate cu sisteme proprii, are drepul sa primeasca pensia din fiecare sistem de asigurari sociale. Aceasta regula, prevazuta prin dispozitiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, consta în faptul ca în sistemul public asiguratii nu pot beneficia concomitent de doua sau mai multe prestatii de asigurari sociale pentru acelasi risc asigurat, cu exceptia celor pentru prevenirea imbolnavirilor și recuperarea capacitatii de munca.
In sistemul public, pot cumula pensia cu veniturile realizate ditr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective:
copii ramasi orfani de ambii parinti, pe perioda scolarizarii, pana la implinirea varstei de 16 ani și daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organizata potrivit legii, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26 ani;
nevazatorii;
pensionarii pentru limita de varsta.
Beneficiarii pensiei de urmas pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, daca veniturile brute lunare realizate nu depasesc jumatate din salariul mediu brut lunar pe economie. Cumulul pensiei cu salariul este integral.
b) Indexarea, compensaea și recorelarea pensiilor
Aceasta masura a fost luata dupa anul 1990 cand s-a reglementat mecanismul indexarii și compensarii periodice a pensiilor, la propunerea Ministerului Muncii și Protectiei Sociale, prin hotarari ale Guvernului, urmarindu-se modificarea pensiilor, ca urmare a evolutiei preturilor.
Principiul solidaritatii sociale
Conform acestui principiu, participantii la sistemul public isi asuma reciproc obligatii și beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege. Persoanele asigurate, care sunt în activitate, muncesc și pentru asigurarea fondurilor necesare platii drepturilor de pensie acordate pensionarilor.
d) Inadmisibilitatea cesiunii dreptului de pensie
In baza acestui principiu, dreptul la pensie nu poate fi cedat, nici total, nici partial.
Aplicarea acestui principiu inseamna ca nimeni nu poate ceda un drept personal altuia.
e) Imprescriptibilitatea dreptului la pensie
Conform acestui principiu, dreptul la pensie face parte din categoria drepturilor imprescriptibile. Orice persoana care indeplineste conditiile cerute de Legea nr.19/2000 poate oricand sa solicite incrierea la pensie. Solicitantul nu are dreptul sa primeasca drepturile de pensie pentru trecut, insa nu este decazut din dreptul de a solicita pensia pentru viitor, ca urmare a faptului ca nu s-a valorificat dreptul la pensie în termenul stabilit de lege.
In baza cestui principiu, modificarea pensiilor poate avea loc doar în cazul ivirii unor elemente noi, ca de exemplu, acte care atesta și alte situatii, referitoare la stagiul de cotizare, altul decat cel retinut de Casa Teritoriala de Pensii la data stabilirii initiale a dreptului de pensie.
Legea nu permite pe baza principiului imprescriptibilitatii dreptului, ca titularul pensiei sa solicite recalcularea acesteia pe baza acelorasi acte sau elemente dupa ramanerea definitiva a deciziei de pensionare.
f) Scutirea de taxa de timbru a cererilor care au ca obiect drepturile de pensii. Potrivit art. 159 din Legea nr19/2000, cererile în fata oricaror organe sau instate, precum și toate actele procedurale în legatura cu litigiile, avand ca obiect drepturi sau obligatii de asigurari sociale, sunt scutite de ori ce fel de taxe de timbru.
2.2. Categorii de pensii
2.2.1. Pensia pentru limita de varsta
2.2.1.1. Conditiile privind varsta și stagiul de cotizare
Potrivit art. 41 (1) „ Pensia pentru limita de varsta se acorda asiguratilor care indeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, conditiile privid varsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public”.
(2)Varsta standard de pensionare este de 60 ani pentru femei și 65 ani pentru barbati. Atingerea varstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea varstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 ani pentru femei și de la 62 ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute în anexa 3.
(3)Stagiul minim de cotizare atat pentru femei, cat și pentru barbati este de 15 ani. Cresterea stagiului minim de cotizare de la 10 la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, conform esalonarii prevazute în anexa 3.
(4)Stagiul complet de cotizare este de 30 ani pentru femei și de 35 ani pentru barbati. Antingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 ani pentru femei și de la 30 ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute în anexa 3.
Varstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și barbati, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015 sunt, protrivit Anexei 3 la Legea nr.19/2000, urmatoarele:
ANEXA 3
VARSTELE STANDARD DE PENSIONARE și STAGIILE MINIME și COMPLETE DE COTIZARE pentru femei și barbati, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015
aprilie 2001 – martie 2002 57 25 10 62 30 10
aprilie 2002 – septembrie 2002 57/1 25/1 10/1 62/1 30/1 10/1
octombrie 2002 – martie 2003 57/2 25/2 10/2 62/2 30/2 10/2
aprilie 2003 – septembrie 2003 57/3 25/3 10/3 62/3 30/3 10/3
octombrie 2003 – martie 2004 57/4 25/4 10/4 62/4 30/4 10/4
aprilie 2004 – septembrie 2004 57/5 25/5 10/5 62/5 30/5 10/5
octombrie 2004 – martie 2005 57/6 25/6 10/6 62/6 30/6 10/6
aprilie 2005 – iulie 2005 57/7 25/7 10/7 62/7 30/7 10/7
august 2005 – noiembrie 2005 57/8 25/8 10/8 62/8 30/8 10/8
decembrie 2005 – martie 2006 57/9 25/9 10/9 62/9 30/9 10/9
aprilie 2006 – iulie 2006 57/10 25/10 10/10 62/10 30/10 10/10
august 2006 – noiembrie 2006 57/11 25/11 10/11 62/11 30/11 10/11
decembrie 2006 – martie 2007 58 26 11 63 31 11
aprilie 2007 – iulie 2007 58/1 26/2 11/2 63/1 31/2 11/2
august 2007 – noiembrie 2007 58/2 26/4 11/4 63/2 31/4 11/4
decembrie 2007 – martie 2008 58/3 26/6 11/6 63/3 31/6 11/6
aprilie 2008 – iulie 2008 58/4 26/8 11/8 63/4 31/8 11/8
august 2008 – noiembrie 2008 58/5 26/10 11/10 63/5 31/10 11/10
decembrie 2008 – martie 2009 58/6 27 12 63/6 32 12
aprilie 2009 – iulie 2009 58/7 27/2 12/2 63/7 32/2 12/2
august 2009 – noiembrie 2009 58/8 27/4 12/4 63/8 32/4 12/4
decembrie 2009 – martie 2010 58/9 27/6 12/6 63/9 32/6 12/6
aprilie 2010 – iulie 2010 58/10 27/8 12/8 63/10 32/8 12/8
august 2010 – noiembrie 2010 58/11 27/10 12/10 63/11 32/10 12/10
decembrie 2010 – martie 2011 59 28 13 64 33 13
aprilie 2011 – iulie 2011 59/1 28/2 13/2 64/1 33/2 13/2
august 2011 – noiembrie 2011 59/2 28/4 13/4 64/2 33/4 13/4
decembrie 2011 – martie 2012 59/3 28/6 13/6 64/3 33/6 13/6
aprilie 2012 – iulie 2012 59/4 28/8 13/8 64/4 33/8 13/8
august 2012 – noiembrie 2012 59/5 28/10 13/10 64/5 33/10 13/10
decembrie 2012 – martie 2013 59/6 29 14 64/6 34 14
aprilie 2013 – iulie 2013 59/7 29/2 14/2 64/7 34/2 14/2
august 2013 – noiembrie 2013 59/8 29/4 14/4 64/8 34/4 14/4
decembrie 2013 – martie 2014 59/9 29/6 14/6 64/9 34/6 14/6
aprilie 2014 – iulie 2014 59/10 29/8 14/8 64/10 34/8 14/8
august 2014 – noiembrie 2014 59/11 29/10 14/10 64/11 34/10 14/10
decembrie 2014 – martie 2015 60 30 15 65 35 15
In conformitate cu dispozitiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, asociatii care si-au desfasurat activitatea în locurile de munca prevazute la art. 20 lit. a) și e), care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 ani în aceste conditii, beneficiaza de pensie pentru limita de varsta incepand cu varsta de 45 ani.
(2)Asiguratii care si-au desfasurat activitatea în locurile de munca prevazute la art. 20 lit. c) și d) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 25 ani beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, cu reducerea varstelor standard de pensionare cu 15 ani.
(3)Asiguratii care si-au desfasurat activitatea în locurile de munca prevazute la art. 20 lit. b) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 15 ani în zona I de expunere la radiatii sau de 17 ani în zona II de expunere la radiatii beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta.
Asigurati care au realizat în conditii speciale de munca un stagiu de cotizare de cel putin 25 ani, respectiv, asiguratii care si-au desfasurat activitatea în unitatile miniere, beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, cu reducerea varstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Incepand cu luna iunie 2001, conform art. 1 alin. (1) din Hotararea de Guvern nr. 583/2001 privind stabilirea criteriilor de incadrare a activitatilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I și II de expunere la radiatii, zonele I și II de expunere la radiatii sunt definite astfel:
a) zona I – locuri de munca situate permanent în zona controlata;
b) zona II – locuri de munca în care se lucreaza intermitent în zona controlata, restul activitatii desfasurandu-se în zona supravegheata.
(3)Locurile de munca în zona I de expunere la radiatii sunt:
a) locurile de munca în subteran;
b) locurile de munca din instalatiile – pilot, semiindustriale și industriale de prelucrare a materiilor prime nucleare și a nisipurilor titano-zirconifere;
c) locurile de munca din intalatiile de tratare a apelor reziduale de la minele și instalatiile de prelucrare a materiilor prime nucleare;
d) locurile de munca unde se efectueaza masuratori dozimetrice, analize chimice și fizice, precum și cercetari în statii și laboratoare de specialitate ale materiilor prime nucleare;
e) locurile de munca unde se exercita lucrari de incarcare – descarcare, transport, receptie, depozitare a materiilor prime nucleare și a concentratelor acestora;
f) locurile de munca cu activitati de inchidere și conservare a unitatilor care utilizeaza, exploateaza și prelucreaza materiile prime nucleare.
(4)Locurile de munca din zona II de expunere la radiatii sunt:
a) locurile de munca unde se lucreaza cu surse sau minereuri radioactive la etalonarea aparatelor din sectii și ateliere;
b) locurile de munca la suprafata unde se executa lucrari de prospectiuni, explorari, deschideri, pregatiri și exploatare a materiilor prime nucleare;
c) locurile de munca din atelierele situate în incita unitatilor și subunitatilor de cercetare, exploatare, preparare a materiilor prime nucleare, unde se executa operatiuni de reparatii și intretinere ale utilajelor și aparatelor contaminate radioactiv, cu care se lucreaza în unitatile și subunitatile sectorului de materii prime nucleare pentru prospectarea, cercetarea, explorarea, exploatarea și prepararea materiilor prime nucleare;
d) locurile de munca de la suprafata unitatilor și subunitatilor sectorului de materii prime nucleare unde se executa decontaminarea echipamentul de protectie, curatarea bailor miniere și a vestiarelor, intretinerea și exploatarea lampilor de mina.
Incadrarea în zonele I și II de expunere la radiatii se face în functie de timpul efectiv lucrat în aceste locuri de munca astfel:
pentru zona I de expunere la radiatii, cel putin 50% din programul normal de lucru;
pentru zona II de expunere la radiatii, cel putin 70% din programul normal de lucru (art. 2).
Potrivit art. 44, asiguratii prevazuti la art. 20 lit. a), c) și d) care au realizat stagii de cotizare mai mici decat cele prevazute la alin. (1) și (2) ale art. 43, beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, cu reducerea proportionala a varstelor standard de pensionare, în conditiile realizarii stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevaderilor în anexele nr. 4 și 5 din Legea nr. 19/2000.
ANEXA 1
LISTA
cuprinzand personalul navigant din aviatia civila,
ale carui locuri de munca se incadreaza în conditii speciale
1. Personal navigant pe :
a) avioane turboreactoare și turbopropulsoare de transport;
b) avioane clasice de transport public;
c) avioane clasice în misiuni sanitare sau de specialitate;
d) elicoptere și avioane utilitare;
e) aeronave prototipuri la incercare în zbor.
2. Echipaje de receptie în zbor a aeronavelor, instructori în scoli, cursuri și aerocluburi, pe:
a) avioane clasice;
b) avioane turboreactoare sau turbopropulsoare.
3. Personal de incercare în zbor a aeronavelor noi, de serie.
4. Personal navigant de control în zbor.
5. Personal tehnic care executa receptia și controlul tehnic în zbor al aeronavelor.
6. Instructori în scoli, cursuri și aerocluburi de zbor fara motor.
7. Personal de parasutism profesionist care executa:
a) salturi din aeronava în procesul de instructie, antrenament sau salturi speciale;
b) salturi pentru receptia parasutelor;
c) salturi din turnul de parasutism;
d) instructor de parasutism la bordul aeronavei din care se executa salturi cu parasuta.
8. Insotitori de bord
ANEXA 2
LISTA
cuprinzand profesiile din activitatea artistica
ale caror locuri de munca se incadreaza în conditii speciale
1. Balerin
2. Dansator
3. Acrobat
4. Jongler
5. Clovn
6. Calaret de circ
7. Dresor de animale salbatice
8. Solist vocal de opera și de opereta
9. Instrumentist la instrumente de suflat
10. Cascador
ANEXA 4
BARBATI
REDUCEREA VARSTELOR STANDARD DE PENSIONARE
in functie de stagiul de cotizare realizat în conditii speciale de munca
1. Stagiul complet de cotizare intre 30 și 31 de ani
(perioada: aprilie 2001 – noiembrie 2006)*)
*)Forma: (perioada aprilie 2001 – octombrie 2006) a fost inlocuita cu: (perioada aprilie 2001 – noiembrie 2006)(RECTIFICAREA din 17 martie 2000, MONITORUL OFICIAL nr. 183 din 27 aprilie 2000)
2. Stagiul complet de cotizare intre 31 și 32 de ani
(perioada: decembrie 2006 – noiembrie 2008)*)
*) Forma: (perioada noiembrie 2006 – noiembrie 2008) a fost inlocuita cu: (perioada decembrie 2006 – noiembrie 2008)(RECTIFICAREA din 17 martie 2000, MONITORUL OFICIAL nr. 183 din 27 aprilie 2000)
3. Stagiul complet de cotizare intre 32 și 33 de ani (perioada: decembrie 2008 – noiembrie 2010).
4. Stagiul complet de cotizare intre 33 și 34 de ani
(perioada: decembrie 2010 – noiembrie 2012)
5. Stagiul complet de cotizare intre 34 și 35 de ani
(perioada: decembrie 2012 – noiembrie 2014)
6. Stagiul complet de cotizare de 35 de ani (incepand cu luna decembrie 2014).
Punctul 6 din anexa nr. 4 a fost modificat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 49 din 29 martie 2001, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 30 martie 2001.
ANEXA 5
FEMEI
REDUCEREA VARSTELOR STANDARD DE PENSIONARE
in functie de stagiul de cotizare realizat în conditii speciale de munca
1. Stagiul complet de cotizare intre 25 și 26 de ani
(perioada: aprilie 2001 – noiembrie 2006)
2. Stagiul complet de cotizare intre 26 și 27 de ani
(perioada: decembrie 2006 – noiembrie 2008)
3. Stagiul complet de cotizare intre 27 și 28 de ani (perioada: decembrie 2008 – noiembrie 2010).
*) Penultima linie a fost introdusa de RECTIFICAREA din 17 martie 2000 (MONITORUL OFICIAL nr. 183 din 27 aprilie 2000)
4. Stagiul complet de cotizare intre 28 și 29 de ani
(perioada: decembrie 2010 – noiembrie 2012)
5. Stagiul complet de cotizare intre 29 și 30 de ani
(perioada: decembrie 2012 – noiembrie 2014)
6. Stagiul complet de cotizare de 30 de ani (incepand cu luna decembrie 2014).
2.2.1.2. Cazurile de reducere a varstelor de pensionare
Anumite categorii de pensionare beneficiaza de reducerea varstelor de pensionare.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 19/2000, personalul navigant din aviatia civila beneficiaza de prevederile art. 43 alin. (2) și ale art. 44, în conditiile realizarii unui numar minim de ore de zbor, salturi, respectiv starturi, aprobat prin hotarare a Guvernului la propunerea Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale, a Ministerului Sanatatii și Familiei și a Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor și Locuintei, în urma consultarii cu CNPAS.
Numarul minim anual de zbor, salturi, respectiv starturi care determina incadrarea în conditiile speciale de munca a personalului navigant din aviatia civila este prevazut în Hotararea de Guvern nr. 581/2001 privind criteriile de incadrare a personalului navigant din aviatia civila în conditii speciale de munca.
Asiguratii care au realizat stagii de cotizare atat în conditii deosebite, cat și în conditii speciale de munca beneficiaza, cumulativ, de reducerea varstelor standard de pensionare, corespunzatoare fiecarei situatii, fara ca aceasta reducere sa depaseasca 12 ani.
Potrivit art. 47 (1), persoanel asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat, în functie de gradul handicapului, beneficieaza de reducerea stagiilor de cotizare și a varstelor standard de pensionare prevazute în anexa nr. 3, astfel:
a) cu 15 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat cel putin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;
b) cu 10 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;
c) cu 10 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
Conform art. 2 alin. (1) din Ordonata de Urgenta nr. 102/1999, incadrarea intr-o categorie de persoane cu handicap care necesita protectie speciala în raport cu gradul de handicap se atesta, protrivit criteriilor de diagnostic clinic, diagnostic functional și de evaluare a capacitatii de munca care stabilesc gradul de handicap – usor, mediu, accetuat și grav – prin certificat emis de comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap.
Asiguratii nevazatori beneficiaza de pensie pentru limita de varsta indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege (art. 47, alin. (2) din Legea nr. 19/2000).
Art. 47 din Legea nr. 19/2000 reglementeaza situatia persoanelor care au realizat stagiul de cotizare în conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat. Asadar este vorba de acele persoane care inainte de a incheia contractul individual de munca avea un handicap și nu de cele care la incheierea contractului de munca erau sanatoase, dar pe parcursul executarii acestuia, din diferite motive au devenit handicapate. Incadrarea în mulca a persoanelor cu handicap preexistent are un temei legal distinct de cel al persoanelor sanatoase.
Temeiul legal privind incadrarea în munca a persoanelor cu handicap il constituie Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 102/1999.
Astfel, se prevede ca persoanele cu handicap pot fi incadrate în munca în conditiile legii, de catre persoane fizice sau juridice care angajaza personal salariat, conform pregatirii lor profesionale și capacitatii fizice și intelectuale de care dispun, pe baza unui contract individual de munca. Incadrarea se poate face prin crearea de locuri de munca protejate, special organizate, în scopul eliminarii impedimentelor de orice fel, prin asigurarea inlesnirilor și adaptarilor corespunzatoare.
In sensul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 102/1999 prin persoana cu handicap se intelege și persoana invalida – dar numai în contextul incadrarii în munca.
Persoanele cu handicap pot fi angajate și cu munca la domiciliu, caz în care persoana fizica sau juridica ce le angajeaza are obligatia de a asigura transportul la și de la domiciliu al materiilor prime și materialelor, pe care le
utilizeaza în activitate și al produselor finite pe care le realizeaza (art. 39).
Persoanele cu handicap grav, accentuat sau mediu, incadrate cu contract de individual munca beneficiaza de urmatoarele drepturi de protectie sociala:
pot ocupa, în conditiile legii, conform pregatirii și capacitatilor fizice și intelectuale, orice functie în cadrul orgnigramei angajatilor;
scutire de impozit pe salariu, atat în cazul în care sunt angajate cu contract de individual munca, cat și în cazul în care sunt angajate cu conventie civila de prestari servicii;
o perioada de proba de angajare, platibila, de cel putin 45 zile lucratoare;
un preaviz platiti de minimum 30 zile lucratoare, acordat la desfacerea contractului de individual munca din initiativa angajatorului, pentru motive neimputabile acestora;
posibilitatea de a lucra mai putin de 8 ore pe zi, în conditiile legii în cazul în care beneficiaza de o recomandare medicala în acest sens.
Conform metodologiei din 2001 functionarea comisiilor de expertiza medicala a persoanelor cu handicap, persoanele cu handicap fizic, senzorial, psihic sau mental se vor adresa medicului de familie care va face o trimitere catre comisia de expertiza teritoriala. Cazurile care se prezinta la comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap vor fi examinate de subcomisia de soecialitate care stabileste diagnosticul deficientei și gradul acesteia dupa cum urmeaza:
deficienta fundamentala medie corespunzatoare unui handicap mediu;
deficienta fundamentala accentuata corespunzatoare unui handicap accentuat;
deficienta fundamentala grava corespunzatoare unui handicap grav.
Dovada calitatii de handicap/nevazator se face prin certificat emis de comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap ce fuctioneaza în cadrul inspectoratelor teritoriale de stat pentru persoanele cu handicap.O alta situatie de reducere a varstei standard de pensionare este prevazuta de art. 48, pentru persoanele prevazute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) din Decretul – lege nr. 118/1990. Conform art. 1 alin. (1) din acest Decret – lege, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta nr. 105 din 30 august 1999, publicat în Monitorul Oficial , Partea I, nr. 426 din 31 august 1999: „constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în functie de vechimea în munca, timpul cat o persoana, dupa data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a executat o pedeapsa privata de libertate în baza unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva sau fost lipsita de libertate în baza unui mandat de arestare preventiva pentru infractiuni politice;
a1) a fost persecutata sau deportata de catre regimul instaurat în Romania cu incepere de la data de 14 septembrie 1940 pana la data de 23 august 1944 din motive etnice și rasiale;
a fost privata de libertate în locuri de detinere în baza unor masuri administrative sau pentru cercetari de catre organele de represiune;
a fost internata în spitale de psihiatrie;
a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
a fost stramutata intr-o alta localitate.
De reducerea standard de pensionare beneficiaza și femeile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
au realizat stagiu complet de cotizare;
au nascut cel putin 3 copii;
i-au crescut pana la varsta de 10 ani.
Reducerea varstei de pensionare se face în functie de numarul de copii astfel:
pentru femeile care au nascut 3 copii varsta standard de pensionare se reduce cu un an, iar în situatia femeilor care au nascut 4 copii varsta standard de pensionare se reduce cu 2 ani.
Reducerile acestea nu pot fi cumulate cu alte reduceri prevazute de lege, iar varsta de pensionare nu poate fi mai mica de 55 ani.
Conform art. 48 Reducerile varstei standard de pensionare prevazute pentru persoanele care au realizat stagii de cotizare în conditii de munca deosebita sau speciala, în conditiile unui handicap preexistent, precum și în conditiile incadrarii în una din situatiile prevazute în Decretul – lege nr. 118/1990 se cumuleaza.
2.2.1.3. Reglementari specifice pentru pensionareaunor categorii profesionale
In afara de regulile generale prevazute de Legea nr. 19/2000, prin diferite acte normative s-au statornicit unele conditii speciale pentru pensionarea anumitor categorii profesionale: cadre didactice, medici, farmacisti, magistrati, avocati.
Potrivit Statutului personalului didactic, aprobat prin Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiaza de pensie pentru munca depusa și limita de varsta, de pensie pentru pierderea capacitatii de munca, de pensie suplimentara și de alta drepturi de asigurari sociale, în conditiile legii (art. 126, alin. (1))
Personalul didactic poate fi pensionat, la cerere, cu 3 ani inainte de limitele de varsta prevazute de legislatia în vigoare, daca are o vechime în invatamant de cel putin 25 ani femeile, respectiv 30 ani barbatii ( art. 127 alin. 3).
Personalul didactic din invatamantul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlu stiintific de doctor, care dovedeste competenta profesionala deosebita, poate fi mentinut ca titular în fuctia didactica pana la 3 ani peste varsta de pensionare la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unitatii de invatamant, exprimat în urma votului nominal deschis și cu aprobarea anuala a inspectoratului scolar (art. 128).
Profesorii universitari și conferentiarii universitari ca titlu stiintific de doctor pot ramane în activitate pana la varsta de 65 ani (art. 129 alin. (1) ).
La implinirea varstei de pensionare, profesorii universitari și conferentiarii universitari ca titlu stiintific de doctor pot fi mentinuti ca titulari în functia didactica, la cere,cu acordul consiliului facultatii și cu aprobarea anuala a senatului universitar, prin vot nominal deschis, pana la implinirea
varstei de 70 ani (art. 129 alin (2) ).
Personalul didactic care a desfasurat activitati didactice în conditiile stabilite la art. 128 și 129 beneficiaza de o recalculare suplimentara a pensiei potrivit legii (art. 130).
Medicii în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 74/1995 au dreptul la pensie pentru munca depusa și limitade varsta la implinirea varstei de 60 ani femeile și 65 ani barbatii, cu exceptia doctorilor în medicina care pot ramane în activitate pana la varsta de 65 ani femeile și 70 ani barbatii.
Medicii din reteaua sanitara de stat, care au implinit varsta de pensionare – 60 ani femeile și 65 ani barbatii – nu pot detine functii administrative de conducere: director în Ministerul Sanatatii, director al Directiei Sanitare Judetene, director de spital, cu exceptia celor de la spitalele clinice și de la institutiile de cercetare (alin. (5) ).
Medicii detinuti sau internati din motive politice, aflati în situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul – lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în strainatate ori constituite în prizonieri, pot fi mentinuti, la cerere, în activitatea profesionala, pe baza certificatului anual de sanatate, pana la implinirea varstei de 65 ani femeile și 70 ani barbatii. Aceste prevederi se aplica și medicilor care, din motive politice, au fost obligati sa isi intrerupa studiile o anumita perioada, obtinandu-si licenta cu intarziere, ori celor care au fost impiedicati sa isi reia activitatea profesionala.
Conform art. 9 din Legea nr. 81/1997, farmacistii care au dreptul la pensie pentru limita de varsta conform legii, pot fi mentinuti în activitatea profesionala, la cerere, cu avizul Colegiului Farmacistilor din Romania pana la varsta de 60 ani femeile și 65 ani barbatii. în cazul farmacistilor care au titlu stiintific de doctor, activitatea poate fi prelungita pana la varsta de 65 femeile și 70 ani barbatii.
In baza art. 7 din Legea nr. 81/1997, farmacistii care au depasit varstele de pensionare prevazute de lege pot profesa în continuare, la cerere, numai în sectorul privat, cu autorizatia de libera practica acordata anual, în conditiile legii.
In temeiul Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, magistratii (judecatori, procurori, precum și magistratii – asistenti ai Curtii Supreme de Justitie) care au realizat o vechime de cel putin 25 ani în magistratura beneficiaza, la implinirea varstei de pensionare prevazuta de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din benitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru vechime în munca și sporul de stabilitatein magistratura pe care l-a avut la data pensionarii.
Pentru fiecare an care depaseste vechimea în magistratura (25 ani) se adauga la cuantumul pensiei cate 1% din venitul net, fara a depasi 100% din venitul net stabilit (80%) pe care l-a avut la data pensionarii.
Asa cum se arata în literatura juridica, este evident ca art. 103 din Legea nr. 92/1992 constituie o norma de favoare pentru magistrati, derogatorie de la Legea nr. 19/2000, de vreme ce pentru una și aceeasi perioada de activitate, se acorda concomitent, doua pensii și anume: o pensie pentru limita de varsta (platita din „bugetul asigurarilor sociale de stat”) și una „de serviciu, ce nu are la baza o perioada contributiva (stagiu de contributie) și care se suporta din bugetul de stat”.
Din art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 rezulta trei conditii (cumulative) pentru a se putea beneficia de pensie de serviciu, și anume:
cel în cauza sa aiba calitatea de magistrat la data cand solicita pensia;
vechimea în magistratura sa fie de cel putin 25 ani;
magistratul sa fi indeplinit varsta de pensionare prevazuta de lege.
Potrivit art. 68 din Legea nr. 92/1992, limita de varsta pentru pensionare este diferita în raport de gradul instantei, astfel: magistratii de la judecatorii, tribunale și parchetele de pe langa aceste instante pot fi mentinuti în functie pana la implinirea varstei de 65 ani, cei de la curtile de apel și parchetele de pe langa aceste curti pana la implinirea varstei de 68 ani, iar procurorii de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie pana la implinirea varstei de 70 ani, în toate cazurile au avizul conducatorului instantei sau parchetului respectiv. Legea nu face deosebiri referitoare la sexul magistratilor în legatura cu varsta de pensionare.
Magistratii cu o vechime continua în magistratura de cel putin 20 ani beneficiaza, la pensionare sau la eliberare din functie pentru motive neimputabile, de o indemnizatie egala cu 5 salarii de baza nete, o singura data în decursul carierei de magistrat.
Magistratii în activitate sau pensionarii, precum și sotul sau sotia și copiii aflati în intretinerea acestora beneficiaza în mod gratuit de asistenta medicala, medicamente și proteze, în conditiile respectarii dispozitiilor legale privind plata contributiei de asigurari sociale de sanatate.
2.2.1.4. Calculul pensiei pentru limita de varsta
Conform art. 76 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, incepand cu data inscrierii la pensie cuantumul pensiei se determina prin inmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.
(2)Cuantumul pensiei stabilit conform alin. (1) se majoreaza cu suma corespunzatoare contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, datorata potrivit legii.
(3)La determinarea cuantumurilor pensiei conform alin. (1) și (2) fractiunile de leu se intregesc la un leu în favoarea pensionarilor.
Daca potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977 baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media de 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii ani de activitate, a salariului de baza, precum și a urmatoarelor venituri salariale: spor pentru vechime în munca, spor pentru lucru în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extractie, spor pentru conditii
grele de munca, spor pentru lucru sistematic peste programul de lucru normal, spor pentru exercitarea unei functii suplimentare, alte sporuri cu caracter permanent prevazute în contractul individual de munca, potrivit legii, baza de calcul potrivit Legii nr. 19/2000 o constituie punctajul realizat de asigurat în perioada de cotizare. Este o modificare esentiala, astfel incat se ia în considerare intreaga perioada de cotizare și nu doar 5 din ultimii 10 ani.
Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determina prin impartirea numarului de puncte realizat din insumarea punctajelor realizate de asigurat în perioada de cotizare la numarul de ani corespunzator stagiului complet de cotizare, prevazut în anexa nr. 3 (art. 77, alin. (1) din Legea nr. 19/2000).
Punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din insumarea numarului de puncate realizat în fiecare luna. Numarul de puncte realizat în fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut luanar individul, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, dupa cat, a venitului lunar asiogurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Comisia Nationala pentru statistica (art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000).
La determinarea puctajului anual al asiguratului pentru perioadele asigurate se utilizeaza:
cuantumul pensiei de invaliditate sau al altor drepturi de asigurari sociale obtinute în perioadele respective, din cazurile prevazute la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, respectiv a beneficiat sau beneficeaza de drepturi de asigurari sociale, cu exceptia celor prevazute la art. 40;
25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective, pentru cazurile prevazute la art. 38 alin. (1) lit. b) – a urmat cursurile de zi ale invatamantului superior, organizat protrivit legii pe durata normala a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora si;
– a satisfacut stagiul militat ca militat în terman sau militar cu termen redus, pe durata legala stabilita, a fost concentrat, mobilizat,
sau în prizonierat și la art. 53 alin. (3) – a fost elev, student care si-au pierdut cel putin jumatate din capacitatea de munca datorata accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale.
2.2.2. Pensia anticipata și pensia anticipata partial
Asiguratii care au depasit stgiul complet de cotizare cu cel putin 10 ani pot solicita pensia anticipata cu cel mult 5 ani inaintea varstelor standard de pensionare.
Conform art. 83 alin. (2) din prezenta lege drepturile la pensie anticipata sau anticipata partial se platesc:
de la data indeplinirii conditiilor, dar nu inaintea incetarii calitatii de sigurat, în cazul persoanelor prevazute la art. 5 alin. (1) pct. I, II, III și IV, daca cererea a fost depusa în termen de 30 de zile de la data indeplinirii conditiilor de pensionre;
de la data inceperii conditiilor, în cazul persoanelor prevazute la art. 5 alin. (1) pct. IV, V și lin. (2) daca cererea a fost depusa în termen de 30 de zile.
In cazul personelor care indeplinesc conditiile de pensionare și a caror cerere a fost depusa peste termenul de 30 de zile, dreapturile la pensie se acorda și se platesc de la data depunerii cererii impreuna cu actele doveditoare.
Potrivit art. 50 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, asiguratii care au realizat stagiile complte de cotizare, precum și cei care au depasit stagiul complet de cotizare cu pana la 10 ani pot solicita pensie anticipata partiala cu reducerea varstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.
(2)Cuantumul pensiei anticipate partial se stabileste din cuantumul pensiei pentru limita de varsta, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizarerealizat și cu numarul de lunicu care s-a redus varsta standard de pensionare, conform tabelului nr.
TABELUL Nr. 2
Prin stagiul stndard complt de cotizare, la care se face referire în tabelul nr. 2 de la art. 50 din lege, se intelege stagiul complet de cotizare din nexa nr. 3la lege.
In conditiile în care beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate partiale, avand plata pensiei suspendata, contribuie o anumita perioada la sistemul public de pensii, stagiul de cotizare realizat în aceasta perioada va putea fi valorificat numai la stabilirea pensiei pentru limita de varsta.
Potrivit art. 51 din Legea nr. 19/2000, asiguratii care au desfasurat ctivitati în conditii deosebite sau în conditii speciale de munca, dar care nu se pot pensiona cu reducerea varstei de pensionare pe aceasta baza, pot beneficia de prevederile art. 50 din lege. în aceaste cazuri reducerea varstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani.
Pensia anticipata sau pensia anticipata partial devine pensie pentru limita de varsta la implnirea varstelor standard de pensionare prevazute în anexa nr. 3 la lege.
2.2.3. Pensia de invaliditate
2.2.3.1 Conditiile de pensionare
In conformitate cu dipozitiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau partial cel putin jumatate din capacitatea de munca, din cauza:
accidente de munca, conform legii;
bololor profesionale și tuberculozei;
bolilor obijnuite și accidentelor care nu au legatura cu munca.
Prin accident de munca, potrivit rt. 23 din Legea nr. 90/1996: se intelege vatamarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesionala, care are loc în timpul procesului de munca sau indeplinirea indatoririlor de srviciu, indiferent de natura juridica a contractului în baza caruia se desfasoara activitatea și care provoca incapacitatea temporara de munca de cel putin trei zile, invaliditate sau deces.
Art. 30 din Legea nr. 90/1996, defineste boala profesionala ca fiind „afectiunele care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sai biologici, carateristici locului de munca, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul muncii”. Boala profesionala nu are o aparitie brusca. Pentru declansarea ei este necesar ca sa aiba loc o agresiune asupra organismului.
Beneficiaza de pensie de invaliditate în condiile prevazute la alin. (1), și asiguratii care satisfac obligatiile militare prevazute la art. 38 alin. (1) lit. c), (art. 53 alin. (2) din Legea nr. 19/2000).
Comform art. 57 alin (1), asiguratii care si-au pierdut capacitatea de munca datorita unei boli obisnuite sau a unor accidente care nu au legatura cu munca beneficiaza de pensie de invaliditate, daca indeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu varsta, depa cum urmeaza:
TABELUL Nr. 3
(2)Beneficiaza de pensie de invaliditate asiguartii care, pana la data ivirii invaliditatii, au realizat cel putin jumatate din stagiul de cotizare necesar, prevazut la tabelul nr. 3.
(3)Asiguratii prevazuti la art. 47 beneficiaza de pensie de invaliditate, daca au realizat cel putin jumatate din stagiul de citizare necesar, prevazut în tabelul nr. 3, în raport cu varsta avuta la data expertizarii.
La implinirea varstei standard de pensionare prevazuta de Legea nr. 19/2000 pentru obtinerea pensiei pentru limita de varsta, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru pensii.
2.2.3.2. Gradele de invaliditate
Art. 53 alin. 1 prevede ca au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca.
Conform art. 54 din aceeasi Lege nr. 19/ 2000, în raport cu cerintele locului de munca și cu gradul de reducere a capacitatii de munca, invaliditatea este:
de gradul I, caracterizata prin pierderea, totala a capacitatii de munca, capacitatii de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatiala, individul necesitand ingrijire sau supraveghere permanenta dein partea altei persoane;
de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, cu posibilitatea invalidului putand sa presteze o activitate pofesionala.
Conform art. 56 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, incadrarea sauneincadrarea intr-un grad de invaliditate se face prin decizie emisa de medicul specializat în expertizamedicala și de recuperarea capacitatii de munca, denumit în continuare medic expert al asigurarilor sociale, în termende 30 de zile de la data inregistrarii cererii, insotita de documentatia necesara.
In ceea ce priveste termenul de 30 de zile prevazut în acest caz, acesta este un termen de recomandare, legea neprevazand nici o sanctiune în cazul nerespectarii lui.
Incadrarea sau neincadrea intr-un grad de invaliditate se face prin decizie, care trebuie comunicata persoanei în cauza. Impotriva cestei decizii se poate face contestatie la Casa Teritoriala de Pensii în termen de 30 de zile de la data comunicari, iar rezolvarea contestatiei trebuie realizata în termen de 45 de zile de la data inregistrarii contrstatiei.
Dupa cum rezulta din alin. 5 art. 56 din Legea 19/2000, decizia Casa Teritoriala de Pensii, data la solutionarea contestatiei prevazute la alin. (2), poate fi contestata la instanta judecatoreasca competenta, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
In ceea ce priveste instanta judecatoreasca competenta, art. 154 din prezenta lege precizeaza ca instanta competenta este tribunalul.
Decizia de incadrarea sau neincadrarea intr-un grad de invaliditate (I, II sau III), care nu a fost contestata în termen, este definitiva.
2.2.3.3. Calculul pensiei
Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, incepand cu data inscrierii la pensie cuantumul pensiei se determina prin inmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.
(2)Cuantumul pensiei stabilit conform alin. (1) se majoreaza cu suma corespunzatoare contributiei pentru asigurari sociale de sanatate, datorata potrivit legii.
(3)La determinarea cuantumurilor pensiei conform alin. (1) și (2) fractiunile de leu se intregesc la un leu în favoarea pensionarilor.
Daca potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977 baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media de 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii ani de activitate, a salariului de baza, precum și a urmatoarelor venituri salariale: spor pentru vechime în munca, spor pentru lucru în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extractie, spor pentru conditii grele de munca, spor pentru lucru sistematic peste programul de lucru normal, spor pentru exercitarea unei functii suplimentare, alte sporuri cu caracter permanent prevazute în contractul individual de munca, potrivit legii, baza de calcul potrivit Legii nr. 19/2000 o constituie punctajul realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Conform art. 59 din Legea nr. 19/2000, stabilirea pensiei de invaliditate asiguratilor li se acorda un stagiu potential, determinat ca diferenta intre stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat efectiv pana la data incadrarii intr-un grad de invaliditate.
In cazul asiguratilor care au realizat cel putin jumatate din stagiul de cotizare necesar, prevazut în tabelul 3 din lege,stagiul potential se determina ca diferenta intre stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare necesar.Acest stagiu complet nu poate fi mai mare decat dtagiul de cotizare pe care asiguratul l-ar fi putut realiza de la data ivirii invaliditatii pana la implinirea varstei standard de pensionare, varsta la care, în conditiile legii poate solicita o pensie pentru limita de varsta.
In temeiul Legii nr. 19/2000, art. 78 alin. (6) pentru stagiul potential,acordat asiguratilor în drept sa obtina o pensie de invaliditate, punctajul anual al asiguratului este de:
0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap grav;
0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap accentuat;
0,40 puncte pentru gradul III de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap mediu;
(8)Asiguratii care, dupa implinirea conditiilor de pensionare pentru limita de varsta, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumita perioada la sistemul public, regasindu-se în una din situatiile prevazute la art. 5, beneficiaza de majorarea punctajului realizat în aceasta perioada cu 0,3% pentru fiecare luna, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Stagiul de cotizare realizat și stagiul potential acordat pentru perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate gradul III se iau în considerare, prin cumulare, la stabilirea altor categorii de pensie.
Pensionarii incadrati în gradul I de invaliditate au dreptul în afara pensiei, la o indemnizatie pentru insotitor, în cuantum fix.
Cuantumul indemnizatiei se arabileste anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decat salariul de baza minim brut pe tara.
2.2.3.4. Revizuirea medicala
In termeiul art. 62 alin. (1) din legea nr. 19/2000, pensionarii de invaliditate sunt supusi la reviiunii medicale, în functie de afectiune, la intervale de 6 – 12 luni, pana la inplinirea varstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.
(2)dupa fiecare reviziune medicul expert al asigurarilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o noua decizie prin care se stabileste, dupa caz:
a) mentinerea în acelasi grad de invaliditate;
b) incadrarea în alt grad de invaliditate;
c) incetarea calitatii de pensionar de invaliditatea, ca urmare a redobandirii capacitatii de munca.
(3)Dreptul la pensie de invaliditate se modifica sau inceteaza incepand cu luna celei în care s-a emis decizia de revizuire medicala.
Nu sunt supusi revizuiri medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
prezinta invaliditati care frecfteaza ireversibil capacitatea de munca;
au inplinit varstele prevazute de Legea nr.19/2000 pentruobtinerea peniei pentru limita de varsta;
au varsta mai mica cu pana la 5 ani fata de varsta standard de pensionare și au realizat stagiile complte de cotizare conform Legii nr. 19/2000.
Pensionarii de ivaliditate cu exceptia celor care nu sunt supusi revizuirii medicale periodice prevazuti la art. 62 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, sunt obligatii sa urmeze preogramele recuperatorii intocmite de medicul expert al asigurarilor sociale care a emis decizia de incadrare în grad de invaliditata, în vederea reintegrarii socio-profesionale în aceeasi munca sau în alta munca.
Neindeplinirea din motive imputabile, a obligatiilor prevazute în programele recuperatorii intocmite de medicul expert al asigurarilor sociale, atrage suspendarea platii pensiei,incepand cu luna urmatoare constatarii neindeplinirii acestor programe.
Avand în vedere diferentele majore dintre sistemul de asigurari sociale reglementat de Legea nr.19/2000 și vechiul sistem de pensii, art. 171 alin. (2) din prezenta lege, precum și capitolul B alin. VII, pct. 49 din Normele Metodologice prevad ca în cazul incadrarii intr-un alt grad de invaliditate pentru o pensie stabilita conform prevederilor noii legi, cu implinirea conditiilor existente la data deciziei initiale.
2.2.4. Pensia de urmas
2.2.4.1 Pensia de urmas pentru copii
Pentru a beneficia de pensie de urmas, copiii celui decedat trebuie sa se afle în una din cele 3 situatii, și anume: fie pana la varsta de 16 ani, fie pana la varsta de 26 de ani daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organizata portivit legii, fie pe durata invaliditatii. în ceea ce priveste acordarea pensiei de urmas pana la varsta de 16 ani, ratiunea stabiliri acestei varste are la baza varsta legala pentru prestarea unei munci.
In ceea ce priveste capacitatea juridica a persoanei ce urmeaza a fi incadrata în munca, în literatura juridica de specialitate se rata: << persoana fizica dobandeste capacitatea deplina de a incheia un contract de munca la implinirea varstei de 16 ani în conformitate cu art. 7 din Codul Muncii modificat prin Decretul Lege nr. 147/1990 și art. 10 din Decretul nr. 31/1954, spre deosebire de dreptul comun unde capacitatea de exercitiu deplin se dobandeste la 18 ani.
Se acorda pensie de urmas dupa varsta de 16 ani cu conditia de a-si continua studiile intr-o forma de invatamant organizata conform legii, pana la terminarea acestora fara a depasi varsta de 26 de ani.
Norma Metodologica prevede ca pensia de urmas se acorda copiilor care urmeaza cursurile unei singure institutii de invatamant universitar.
O alta situatie reglementata de lege pentru care se acorda pensie de urmas copiilor este cea a invaliditatii, pe toata durata acesteia, indiferent de gradul de invaliditate. Conditia esentila, pentru a primi pensia de urmas în aceasta situasie, este ca invaliditatea sa se iveasca în perioada în carecopii:
a) fie ca aveau varsta de 16 ani;
b) fie ca aveau varsta de pana la 26 de ani daca isi continuau studiile intr-o forma de invatamant organizata protrivit legii.
Asadar, ivirea invaliditatii dupa aceste varste nu da dreptul la pensii de urmas. în schimb ivirea invaliditatii în una dintre aceste doua situatii, da dreptul la pensie de urmas, indiferent de durata cestei invaliditatii (deci și dupa varsta de 16 ani, respectiv varsta de 26 de ani).
2.2.4.2. Pensia de urmasii pentru sotul supravietuitor
Conform art. 65 din Legea nr. 19/2000, au dreptul la pensie de urmas copii și sotul supravietuitor, deoarece persoana decedata era pensionar sau indeplinea conditiile pentru obtinerea unei pensii.
Pensia de urmas este stabilita de lege în ipoteza ca anumite persoane – sotia și copii celui decedat – se afla în intretinerea acestuia, nu și sucesorii lor.
In termenul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii, la implinirea varstei standard de pensionare. Deoarece durata casatoriei a fost de cel putin 15 ani.
(2)In cazul în care durata casatoriei este mai mica de 15 ani, dar de cel putin 10 ani, cuantumul pensiei de urmas cuvenit sotului supravietuitor se diminueaza cu 0.5% pentru ficare luna, respectiv 6% pentru fiecare an de casatorie în minus.
In baza legii nr.86/1998, sotii supravietuitorii ai membrilor titulari sau corespondeti ai Academiei Romane beneficiaza de un sprijin lunar neimpozabil, stabilit în cote procentuale din indemnizatia neta de membru tutular sau corespondent dupa cum urmeaza:
– 60% din indemnizatia neta, cel ale caror venituri sunt mai mici decat nivelul venitului net lunar pentru o persoana singura, luat în calcul la stabilirea ajutorului social;
– 50% din indemnizatia neta, pentru cei care beneficiaza de pensie pentru munca depusa și limita de varsta.
2.2.4.3.Cuantumul pensiei de urmas
Potrivit art. 71 ali.(2) din Legea nr. 19/2000, cuantumul pensiei de urmas se stabileste în condiiile art. 76, prin aplicarea unui procent asupra punctajului medi anual realizat de sustinator, aferent pensiei prevazute la ali. (1) , lit. a) și b), în functie de numarul urmasilor indreptatii, astfel:
pentru un singur urmas – 50%;
pentru doi urmasii – 75%;
pentru trei sau mai multi urmasi – 100%.
Potrivit art. 72, cuantumul pensiei de urmas, în cazul orfanilor de ambii parinti reprezinta insumarea drepturilor de urmas calculata dupa fiecare parinte.
Pensia de urmas este conditionata de dreptul la pensie al sustinatorului decedat și este diferentiata în raport cu numarul urmasilor care au dreptul la pensie.
Baza de calcul a pensiei de urmas în sistemul public o constituie dupa caz:
pensia pentru limita de varsta în plata sau la care ar fi avut dreptul, în conditiile legii sustimatorul decedat;
pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul sustinatorului a survenit inainte indepliniri conditiilor pentru obtinerea pensiei pentru limita de varsta și era în plata cu pensie de orice grad, pensie anticipata, pensie anticipata partiala sau ar fi avut dreptu la aceste categori de pensii.
Pensia de serviciu aflata în plata sau la care ar fi avut dreptul sustinatorul decedat, daca aceasta este mai avantajoasa decat pensia pentru limita de varsta (art. 71 alin. 1).
3. Stabilirea și plata pensiilor
3.1.Acordarea dreptului la pensie
Potrivit art. 83. din Legea nr. 19/2000, drepturile de pensia pentru limita de varsta se acorda și se platesc de la data implinirii conditilor de pensionare daca cererea a fost depusa în termen de 30 de zile de la aceasta data.
Art. 82 din Legea nr. 19/2000 alin. (1) – pensia se acorda la cererea persoanei indreptatite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procura speciala, a tutorelui sau a curatorului acestuia.
(2)Cererea de pensionare, impreuna cu actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege se depun la Casa Teritoriala de Pensii în raza careia se afla domicilul asiguratului.
Se pote conghide ca actuala redactare a art. 82 alin.(1) din Legea nr. 19/2000 este acoperitoare doar pentru situatiile în care beneficiare ale dreptului la pensie sunt persoanele fizice cu capacitatea de exercitiu deplin.
3.2. Decizia de pensie
In conformitate cu art. 86 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, admiterea sau respingerea cereri de pensionre se face prin decizie emisa prin Casa Teritoriala de Pensii în termen de 30 de zile de la data depuneri cererii.
(2)Decizia Casa Teritoriala de Pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza crora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
(3)Decizia Casa Teritoriala de Pensii se va comunica în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.
Decizia de pensie este act administrativ și are caracter executoriu.
Conform art. 87, decizia emisa în conditiile art. 86 alin. (1) poate fi contestata la instanta judecatoreasca competenta în a carei raza teritoriale se afla domiciliul asiguratului, în termen de 45 zile de la comunicare.
Decizia Casa Teritoriala de Pensii ne contestata în termen este definitiva (art. 88).
Casa Teritoriala de Pensii, în situatia în care canstata erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, opereaa revizuirile și modificarile legale, stabilind, dupe caz, raspunderea celor vinovati.
Casa Teritoriala de Pensii isi revizuieste din oficiu deciiile.
3.3.Plata pensiei
Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 19/2000,plata pensiei se face lunar.
(2)Pensia se plateste personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procura speciala sau reprezentantului legal al acestuia.
(3)Modalitatile de plata a pensiilor se stabilesc prin regulament al CNPAS, care se publica în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei în care:
a) pensionarul isi stabileste domiciliul pe teritoriul unui stat cu care Romania a incheiat conventie de asigurari sociale, daca în cadrul acesteia se prevede ca pensia se plateste de catre celalalt stat;
b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate partiale se regaseste în una dintre situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) pct. I și II;
c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezinta la revizuirea medicala periodica;
d) beneficiarul unei pensii de urmas realizeaza dintr-o activitate profesionala venituri brute lunare mai mari de o patrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3);
e) copilul urmas nu mai indeplineste conditiile prevazute la art. 66 lit. b) și c);
f) sotul supravietuitor, beneficiarul unei pensii de urmas, se recasatoreste.
Capitolul III
Alte drepturi de asigurari sociale
Indemnizatie pentru incapacitate temporara de muncă
Potrivit art. 100 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în sistemul public asiguratii beneficiaza de concediu medical și de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, daca dovedesc incapacitatea temporara de munca printr-un certificat medical, eliberat conform reglementarilor în vigoare.
(2) Abrogat1.
(3) Somerii aflati la cursuri de calificare, recalificare, perfectionare sau, dupa caz, la alte forme de pregatire profesionala, organizate potrivit legii, care, datorita accidentelor survenite în timpul și din cauza practicii profesionale, suporta o incapacitate temporara de munca mai mare de 3 zile, beneficiaza de aceleasi prevederi ca și ceilalti asigurati privind accidentul de munca.
Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca se suporta, astfel2:
A. de catre angajator, în functie de numarul de angajati avut la data ivirii incapacitatii temporare de munca, astfel:
a) pana la 20 de angajati, din prima zi pana în a 7-a zi de incapacitate
temporara de munca;
b) intre 21-100 de angajati, din prima zi pana în a 12-a zi de incapacitate temporara de munca;
c) peste 100 de angajati, din prima zi pana în a 17-a zi de incapacitate temporara de munca;
B. din bugetul asigurarilor sociale de stat, incepand cu:
a) prima zi de incapacitate temporara de munca, în cazul persoanelor prevazute la art. 5 alin. (1) pct. III, IV, V și alin. (2);
b) ziua urmatoare celor suportate de angajator, conform lit. A, și pana la data incetarii incapacitatii temporare de munca sau pensionarii.
Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitatea temporara de munca este de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de imbolnavire.
Concediul medical se poate prelungi pana la 180 de zile incepand cu a 90-a zi, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.
Conform alin.(3) art. 1033, durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este mai mare în cazul unor boli speciale și se diferentiaza astfel:
a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza pulmonara și unele boli cardiovasculare, stabilite de CNPAS cu acordul Ministerului Sanatatii și Familiei și al Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale;
b) un an, cu drept de prelungire pana la un an și jumatate de catre medicul expert al asigurarilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza meningeala, peritoneala și urogenitala, inclusiv a glandelor suprarenale, precum și pentru SIDA și cancer de orice tip, în functie de stadiul bolii;
c) un an și jumatate, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza pulmonara operata și osteoarticulara;
d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pana la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoza extrapulmonara, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.
Beneficiaza de indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca în aceleasi conditii ca și ceilalti asigurati, pensionarii care realizeaza venituri dintr-o activitate profesionala pentru care se calculeaza și se plateste contributi de asigurari sociale.
Indemnizatiile de asigurarisociale se corda pe baza certificatelor de concediu medical aprobate prin Ordin comun nr. 343 din 31 mai 2001 a Ministerului Sanatatii și Familiei nr. 399 din 8 iunie 2001 a Ministerul Muncii și Solidaritatii Sociale4, prin care s-au aprobat instructiunile privind eliberarea certificatelor de concediu medical în baza carora se acorda indemnizatiile de sigurari sociale.
2. Prestatii pentru prevenirea imbolnavirilor și recuperarea capacitatii de munca
2.1. Categorii de prestatii
Pentru prevenirea imbolnavirilor și recuperarii capacitatii de munca, în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale, asiguratii pot beneficia de5:
a) indemnizatie pentru trecerea temporara în alta munca;
b) indemnizatie pentru reducerea timpului de munca;
c) indemnizatie pentru carantina;
d) ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze și de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurarile sociale de sanatate;
e) tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurarile sociale de sanatate;
f) reabilitare profesionala;
g) bilete de odihna pentru asiguratii unitatilor în care nu este reglementata constituirea fondului social, potrivit legii6.
2.2. Indemnizatia pentru trecerea temporara în alta munca
Potrivit art. 110 din Legea nr 19/2000, asiguratii prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. I și II, care, datorita unei boli profesionale sau unui accident de munca, nu mai pot lucra în conditiile de la locul de munca anterior producerii riscului, pot trece temporar în alta munca.
(2)Indemnizatia pentru trecerea temporara în alta munca se acorda, daca la noul loc de munca asiguratul realizeaza un venit salarial brut lunar inferior mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului, care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurarii sociale în lunile respective.
Cuantumul indemnizatiei pentru trecerea temporara în alta munca este de cel mult 25% din baza de calcul al indemnizatiilor de asigurari sociale.
2.3. Indemnizatia pentru reducerea timpului de munca
In temeiul art. 111 din Legea nr. 19/2000, indemnizatia pentru reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala se acorda asiguratilor prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. I și II, care, din motive de sanatate, nu mai pot realiza durata normala de munca.
Comcediul medical privind reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala de lucru sau indemnizatia pentru trecerea temporara în alta munca, din cauza bolii sau accidentului, se acorda pe o durata de cel mult 90 de zile calendaristice intr-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.
Indemnizatia pentru reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala se acorda urmatoarelor categori de asigurati:
persoane care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca și functionari publici;
persoane care desfasoara activitatea în functii elective sau sunt numite în cadrul autoritatii executive, legislative sau judecatoresti, pe durata mandatului;
membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti.
Cuantumul lunar al indemnizatiilor prevazute la art. 110 și 111 este egal cu diferenta dintre baza de calcul stabilita conform art. 99 alin. (1) și venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de munca, fara a depasi 25% din baza de calcul.
2.4. Indemnizatia pentru carantina
Conform art. 113 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, indemnizatia pentru carantina se acorda asiguratilor carora li se interzice continuarea activitatii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilita prin certificatul eliberat de inspectoratul de sanatate publica.
(2) Cuantumul lunar al indemnizatiei pentru carantina reprezinta 75% din baza de calcul stabilita conform art. 99 alin. (1).
Carantina constituie un caz de suspendare de drept a contractului de munca, prevazuta indirect atat de Codul Muncii în art. 145 alin. (1) lit. a), cat și în art. 113 din Legea nr. 19/2000.
2.5. Tratamentul balnear
Conform art. 117 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, programul individual de recuperare poate include tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurarile sociale de sanatate, în functie de tipul bolii.
(2) Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile și se stabileste de medicul expert al asigurarilor sociale în functie de tipul afectiunii și de natura tratamentului.
(3) Pentru asiguratii prevazuti la art. 109 alin. (2) contravaloarea biletelor pentru tratament balnear se suporta integral din bugetul asigurarilor sociale de stat.
(4) Pot beneficia de tratament balnear și alte categorii de pensionari și asigurati, în limitele fondului alocat pentru tratament balnear, cu suportarea de catre beneficiar a unei parti din costul biletului de tratament balnear.
(5) Criteriile pe baza carora se acorda bilete pentru tratament balnear, precum și nivelul cotei de participare individuala a asiguratilor se aproba anual de CNPAS.
(6) Locurile la tratament balnear vor fi asigurate în unitatile de tratament din proprietatea CNPAS si, în completare, prin contracte incheiate, potrivit legii, cu alte unitati de profil. La incheierea contractelor se va tine seama de gradul de solicitare al statiunii și de categoria de confort oferita, precum și de nivelul maxim al tarifelor, ce poate fi suportat din bugetul asigurarilor sociale de stat, stabilit de CNPAS.
(7) Criteriile pe baza carora se acorda biletele de odihna, precum și nivelul cotei de participare individuala a asiguratilor se aproba prin hotarare a Guvernului.
(8) Plata serviciilor aferente biletelor de tratament balnear și biletelor de odihna utilizate se realizeaza de CNPAS.
In cursul unui an calendaristic se poate elibera un singur bilet de tratament sau odihna aceluiasi beneficiar de bilet. Pensionarii cu pensii mici, repectiv persoanele asigurate cu salarii mai mici au prioritate la acordarea biletelor.
Prin Hotararea Guvernului nr. 49/2001120, au fost aprobate normele și criteriile pe bza carora se acorda bilete de odihna prin sistemul organizat și administrat de Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale.
Locurile de odihna se contracteaza de Casa Nationala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurari Sociale și se repartizeaza pe judeta, proportional cu numarul potentialilor beneficiari.
Durata unei serii de odihna este de 10 zile, perioada pentru care se contracteaza locuri de odihna fiind lunile iunie, iulie, august și septembrie.
Contributia care trebuie sa fie platita de beneficiari pentru biletele de odihna se stabilescdupa cum urmeaza:
50% din pretul integral al biletului de odihna;
pretul integral al biletului de odihna, în cazul sotului sau sotiei care nu fac parte din categoria persoanelor care, potrivit art. 109 lit. g) din Legea nr. 19/2000, pot beneficia de aceste bilete de odihna;
50% din contributia parintelui, în cazul copiilor.
Contributia se pote restitui în urmatoarele cazuri :
din motive medicale sau personale – deces în familie, internare în unitati sanitare – atestate cu documente, titularul nu poate ajunge în statiune ;
din motive personale titularul renunta la bilet, anuntand directia teritoriala de munca și solidaritate socială care a eliberat biletul, cu cel putin 5 zile inainte de data inscrisa pe bilet pentru prezentarea în statiune ;
contributia se restituie integral beneficiarului și în situatia în care acesta, desi s-a prezentat în statiune la data inscrisa pe bilet, nu a fost cazat, prezentand motivatia scrisa a unitatii de servicii balneare.
3. Indemnizatia de maternitate
Conform art. 118 alin (1) din Legea nr. 19/2000, asiguratele au dreptul pe o perioada de 126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcina și lauzie, perioada în care beneficiaza de indemnizatie de maternitate.
(2)De aceleasi drepturi beneficiaza și femeile care au incetat plata contributiei de asigurari sociale, în conditiile prezentei legi, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calitatii de asigurat.
In practica, concediul de maternitate este considerat o categorie ce se incadreaza în cadrul concediilor medicale și consta în intervalul de timp cuvenit mamei salariate pentru sarcina și lauzie.
Conform art. 119 alin. (1), concediul pentru sarcina se acorda pe o perioada de 63 de zile inainte de nastere, iar concediul pentru lauzie pe o perioada de 63 de zile dupa nastere.
(2)Concediile pentru sarcina și lauzie se compenseaza intre ele, în functie de recomandarea medicului și de optiunea persoanei beneficiare.
(3)Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza, la cerere, de concediu pentru sarcina, incepand cu luna a 6-a de sarcina.
(4)In cazul în care copilul se naste mort sau moare în perioada concediului de lauzie, indemnizatia de maternitate se acorda pe toata durata acestuia.
Potrivit art. 155, alin. (1) din Codul Muncii, femeile au dreptul la concediul de marenitate platit, care se compune dintr-un concediu prenatal de 52 zile și un concediu postnatal de 60 zile.
Daca nasterea se produce inainte de expirarea concediului prenatal, concediul postnatal se prelungeste cu numarul zilelor de concediu prenatal neefectuat121.
In cazul în care copilul se naste mort sau moare dupa nastere, durata concediului este de 42 de zile de la nastere. Daca nasterea survine dupa acest interval, concediul postnatal inceteaza.
Cuantumul indemnizatiilor ce se platesc din fondurile asigurarilor sociale de stat, în timpul concediului prenatal și al concediului postnatal, este de:
– 85% din salariul de baza și sporurile salariale prevazute de art. 21 din Hotararea nr. 880/1965, pentru angajatele cu o vechime în munca de peste 12 luni;
– 65% din salariul de baza și sporurile salariale pentru angajatele cu o vechime în munca intre 6 – 12 luni;
– 50% din salariul de baza și sporurile salariale, pentru angajatele cu o vechime în munca pana la 6 luni;
– 94% din salariul de baza și sporurile salariale, pentru angajatele care nasc al treilea copil și urmatorii, indiferent de vechimea în munca.
5. Calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale
Calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se fac pe baza certificatului medical care constituie ordin de plata.
Conform articolului 133 alin.2, calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se fac lunar, de către:
angajator, cel târziu o dată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva, pentru asigurații prevăzuți la art.5 alin.(1) pct. I, II și IV din Legea nr.19/2000;
instituția care administrează bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului medical, pentru șomeri;
Casa Teritoriala de Pensii, în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului medical, pentru asigurații prevăzuți la art.5 alin.(1) pct. IV, V și alin (2) din Legea nr.19/2000.
Controlul asupra corectitudinii acordării concediilor medicale, respectării programelor recuperatorii și oportunității stabilirii acestora se efectuează de către Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin intermediul caselor teritoriale de pensii.
Baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a achitat contribuția individuala de asigurări sociale în lunile respective.
In cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni (pentru asigurații care beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporara de munca, fără condiții de stagiu de cotizare), baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale o constituie media veniturilor lunare la care s-a achitat contribuția de asigurări sociale din lunile respective sau, după caz, venitul lunar din prima luna de activitate pentru care s-a stabilit sa se plătească contribuția de asigurări sociale.
Pentru calculul indemnizațiilor de asigurări sociale se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acorda concediul medical sau, după caz, se solicita alte drepturi de asigurări sociale.
Conform art.130 din Legea nr.19/2000, pentru persoana asigurata care se regăsește în doua sau mai multe situații prevăzute la art.5 și care desfășoară activitate în mai multe unități, în fiecare fiind asigurata, indemnizațiile de asigurări sociale se calculează și se plătesc de fiecare angajator sau de casele teritoriale de pensii.
Calculul indemnizațiilor și ajutoarelor de asigurări sociale se achita la nivelul cuvenit pentru perioada prevăzuta în certificatul medical neonorat sau, după caz, la data decesului înscrisă în certificatul de deces (art.137 din Legea nr.19/2000).
Potrivit art.138 din Legea nr.19/2000, plata indemnizațiilor de asigurări sociale încetează în ziua următoare celei în care:
beneficiarul a decedat;
beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale pentru acordarea indemnizațiilor;
beneficiarul si-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care Romania nu are incheiata conventie de asigurari sociale;
beneficiarul si-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui stat cu care Romania a incheiat conventie de asigurari sociale, dar în cadrul acesteia se prevede ca indemnizatiile se platesc de catre celalalt stat.
Plata indemnizatiilor se suspenda la cererea beneficiarului pe perioada în care acesta este decazut din drepturile parintesti, respectiv din dreptul de a fi tutore, sau copilul este abandonat sau internat intr-o institutie de ocrotire sociala.
Reluarea în plata a indemnizatiei de asigurari sociale suspendate se face la cerere, incepand cu ziua urmatoare celei în care a incetat cauza suspendarii platii indemnizatiei de asigurari sociale.
6. Raspunderea juridica
Conform art.145 din Legea nr.19/2000, incalcarea prevederilor acestei legi atrage raspunderea materoala, civila, contraventionala sau penala, dupa caz.
Sunt considerate infractiuni:
fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri și nevirarea la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari sociale, retinuta de la asigurat, infractiune care se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda (art.146/ Legea nr.19/2000) ;
completarea formularelor tip privind contributia de asigurari sociale de catre functionar cu date nereale, avand ca efect denaturarea evidentelor privind asiguratii, stagiul de cotizare sau contributia de asigurari sociale ori efectuarea de cheltuieli nejustificate din bugetul asigurarilor sociale de stat care reprezinta infractiune de fals intelectual și se pedepseste potrivit art.289 din Codul penal cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani (art.147/ Legea nr.19/2000)
Articolele 148-153 din Legea nr.19/2000 sunt destinate contraventiilor. Astfel, se prevede :
Constituie contraventie urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite în astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni :
a) nedepunerea la termen a declaratiei prevazute la art. 6 alin. (1);
b) nedepunerea la termen a declaratiei de asigurare prevazute la art. 6 alin. (2);
c) nerespectarea cotelor de contributie de asigurari sociale stabilite conform art. 18 alin. (3) și art. 21;
d) nerespectarea metodologiei de incadrare în conditii deosebite de munca, conform art. 19 alin. (2)-(5);
e) nerespectarea prevederilor art. 23, 24 și 25 privind baza de calcul a contributiei de asigurari sociale;
f) nerespectarea prevederilor art. 31 privind majorarile de intarziere la plata contributiei de asigurari sociale;
g) nerespectarea prevederilor art. 96 privind obligatia anuntarii modificarilor survenite pentru acordarea pensiei;
h) neachitarea de catre angajator a indemnizatiilor de asigurari sociale care se suporta din fonduri proprii, conform prevederilor art. 101 și 102;
i) calculul și plata eronata ale indemnizatiilor și ajutoarelor de asigurari sociale de catre institutia care efectueaza plata conform prevederilor art. 133 și 135;
j) nerespectarea prevederilor art. 189;
k) nevirarea la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari sociale la termenele prevazute;
k1) nevirarea, în conditiile legii, la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari sociale de stat, timp de 3 luni consecutiv;
refuzul de a pune la dispozitia organelor de control ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale, ale directiilor teritoriale de munca și solidaritate socială și personalului imputernicit al Casei Nationale și caselor teritoriale de pensii documentele justificative și actelor de evidenta necesare în vederea stabilirii obligatiilor de asigurari sociale precum și în vederea recuperarii crentelor prin executare silita (art.148).
Contraventiile de mai sus se sanctioneaza dupa cum urmeaza :
a) cele prevazute la lit. b), c), f), g) și i), cu amenda de la 3.000.000 lei la 6.000.000 lei;
b) cele prevazute la lit. a), d), e), h), j), k) și l), cu amenda de la 15.000.000 lei la 50.000.000 lei;
c) cele prevazute la lit. k1), cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
Constatarea contraventiilor prevazute la art. 148 lit. c), e), f), h), i), k) și k1) și aplicarea amenzilor corespunzatoare se fac de catre organele de control ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale și ale directiilor teritoriale de munca și solidaritate sociala.
Cele prevazute la art. 148 lit. a), b), d), g), i), j) și l) și aplicarea amenzilor corespunzatoare se fac de catre personalul imputernicit al CNPAS și al caselor teritoriale de pensii desemnat prin decizie a presedintelui CNPAS.
7. Solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control intocmite de organele de control ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale și de organele sale teritoriale
Conform art.27 din Ordonanta de Urgenta nr.96/2001, masurile dispuse de organele de control ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale și de organele sale teritoriale pot fi contestate de catre contribuabili, potrivit acestei ordonante.
Contestatiile sunt cai administrative de atac prin care se solicita diminuarea sau anularea, dupa caz, a contributiilor la bugetul asigurarilor sociale de stat, a majorarilor de intarziere sau a penalitatilor, precum și a altor masuri dispuse de organele de control. Aceste contestatii sunt scutite de taxa de timbru.
Contestatia se formuleaza în scris și va cuprinde în mod obligatoriu urmatoarele7 :
numele sau denumirea contestatorului, sediul sau domiciliul acestuia ;
obiectul contestatiei și suma contestata ;
aratarea motivelor de fapt și de drept pe care se intemeiaza contestatia ;
Contestatia trebuie semnata de contestator sau reprezentantul legal al acestuia, iar în cazul persoanelor juridice trebuie sa parte și stampila. Dovedirea calitatii de reprezentant al contestatorilor, persoane fizice sau juridice, se face prin imputernicire avocatiala, în cazul avocatilor, sau prin procura autentificata, în cazul altor persoane.
Contestatorul poate depune în dovedirea contestatiei formulate acte care nu au fost avute în vedere de organul de control.
Contestatia nu poate ave aca obiect alte sume și masuri decat cele stabilite prin actul atacat.
Ea se depune, sub sanctiunea decaderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia.
Cele trimise prin posta se socotesc formulate în termen daca au fost predate cu scrisoare recomandata la oficiul postal inainte de implinirea acestuia (art.29).
Contestatiile care au ca obiect sume al caror cuantum este de pana la un miliard lei se solutioneaza de catre organele specializate din cadrul directiilor generale de munca și solidaritate socială judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, în a caror raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul contestatorul.
Contestatiile care au ca obiect sume al caror cuantum este de peste un miliard lei, precum și cele formulate impotriva actelor intocmite de organele de control ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale, indiferent de suma, se solutioneaza de organele specializate ale Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale.
Cuantumul sumelor prevazute mai sus poate fi actualizat prin hotarare a Guvernului (art.30).
Organele de control care au incheiat actul atacat inainteaza dosarul contestatiei organului de solutionare competent prevazut mai sus, în termen de 5 zile de la inregistrarea contestatiei.
Dosarul contestatiei contine copii de pe actul atacat și de pe celelalte documente care au stat la baza intocmirii acestuia, contestatia în original și documentele depuse de contestator, precum și referatul motivat cu propunerile de solutionare, semnat de conducatorul organului de control care a incheiat actul atacat (art.31).
Contestatiile se solutioneaza prin decizie motivata, în termen de 30 de zile de la inregistrare.
Decizia de semneaza de conducatorul directiei generale de munca și solidaritate judetene, rspectiv a municipiului Bucuresti sau de conducatorul organului specializat din cadrul Ministerului Muncii și Solidaritatii Sociale, dupa caz, ori de catre inlocuitorii acestora.
Prin decizie contestatia va putea fi admisa în totalitate sau în parte ori respinsa.
în cazul admiterii contestatiei, se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.
Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul atacat atunci cand din analiza documentelor existente la dosarul contestatiei nu se poate determina cu claritate suma în litigiu.
In situatia prevazuta mai sus urmeaza sa se incheie un nou act de control, care va viza strict aceeasi perioada și aceeasi baza de calcul care au facut obiectul contestatiei, act impotriva caruia se poate exercita calea administrativa de atac prevazuta în prezenta ordonanta de urgenta (art.34).
Organul de solutionare a contestatiei poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei, atunci cand exista indiciile savarsirii unei infractiuni a carei contestare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data în procedura administrativa reglementata de prezenta ordonanta de urgenta.
Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea, în conditiile legii.
Decizia emisa ca urmare a solutionarii contestatiei este definitiva.
Decizia poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta, potrivit legii (art.36).
BIBLIOGRAFIE
Alexandru Ticlea, Constantin Tufan – Dreptul securitatii sociale, Editura Global Lex, Bucuresti, 2003
Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea, Constantin Tufan – Dreptul securitatii sociale, Editura All Beck, Bucuresti, 1998
Costel Galca – Sistemul public de pensii, Editura Rosetti, Legislatie comentata și adnotata, Bucuresti, 2003
Hotararea Guvernului nr.261/22.02.2001 privind criteriile și metodologia de incadrare a locurilor de munca în conditii deosebite publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.114/06.03.2001
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Administratie Publica. Pensia Ca Drept de Asigurare Sociala (ID: 125710)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.