Administrarea Societatii pe Actiuni
ABREVIERI
N. C. Civ. Noul Cod Civil
O.U.G. Ordonanța de urgență a Guvernului
M. Of. Monitorul Oficial
L.S.C. Legea societăților comerciale
S.A. Societate pe acțiuni
C.A. Consiliu de administrație
C.S. Consiliu de supraveghere
A.G.A. Adunarea Generală a Acționarilor
alin. alineat
art. articol
nr. numărul
p. pagina
Administrarea societatii pe actiuni
CAPITOLUL 1 – CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
1.1. MOTIVAȚIA CERCETĂRII, IMPORTANȚA TEMEI, METODOLOGIA CERCETĂRII
1.2. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A SOCIETĂȚILOR
1.3. NOȚIUNEA DE SOCIETATE
1.4. NOȚIUNILE ȘI TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE SOCIETĂȚILOR PE ACȚIUNI
CAPITOLUL 2 – SISTEMUL UNITAR DE ADMINISTRARE ȘI CONDUCERE A SOCIETĂȚII PE ACȚIUNI
2.1. CONSIDERAȚII GENERALE
2.2. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
2.2.1. NUMĂRUL ADMINISTRATORILOR
2.2.2. NUMIREA ȘI REVOCAREA ADMINISTRATORILOR
2.2.3. PUBLICITATEA NUMIRII
2.2.4. REMUNERAREA ADMINISTRATORILOR
2.2.5. DURATA LEGALĂ A MANDATULUI
2.2.6. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ADMINISTRATORILOR
2.2.7. FUNCȚIONAREA CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
2.2.8. COMPETENȚELE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
2.2.9. RĂSPUNDEREA ADMINISTRATORILOR
2.2.10. CREDITAREA ADMINISTRATORILOR DE CĂTRE SOCIETATE
2.2.11. COMITETELE CONSULTATIVE
2.2.12. PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
2.3. DIRECTORII SOCIETĂȚII
2.3.1. NUMIREA ȘI REVOCAREA DIRECTORILOR SOCIETĂȚII
2.3.2. ATRIBUȚIILE DIRECTORILOR ȘI OBLIGAȚIILE ACESTORA
2.3.3. DIRECTORUL GENERAL
CAPITOLUL 3 – SISTEMUL DUALIST DE ADMINISTRARE ȘI CONDUCERE A SOCIETĂȚII PE ACȚIUNI
3.1. CONSIDERAȚII GENERALE
3.2. DIRECTORATUL
3.2.1. NUMIREA ȘI REVOCAREA MEMBRILOR DIRECTORATULUI
3.2.2. DURATA MANDATULUI MEMBRILOR DIRECTORATULUI
3.2.3. REMUNERAȚIA MEMBRILOR DIRECTORATULUI
3.2.4. FUNCȚIONAREA DIRECTORATULUI ÎN RAPORT CU CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE
3.3. CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE
3.3.1. COMPUNEREA CONSILIULUI, NUMIREA ÎN FUNCȚIE ȘI REVOCAREA
3.3.2. DURATA MANDATULUI MEMBRILOR CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
3.3.3. REMUNERAȚIA MEMBRILOR DIRECTORATULUI
3.3.4. ATRIBUȚIILE CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
3.3.5. OBLIGAȚIILE MEMBRILOR CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
3.3.6. FUNCȚIONAREA CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
SCURTĂ ANALIZĂ COMPARATIVĂ – SISTEMUL UNITAR ȘI DUALIST
CAPITOLUL 4 – STUDIU DE CAZ
4.1. TRANSGAZ – SOCIETATE ADMINISTRATĂ ÎN SISTEM UNITAR
4.2. TRANSELECTRICA – SOCIETATE ADMINISTRATĂ ÎN SISTEM DUALIST
CAPITOLUL 5 – CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE CAPITOLUL 1 – CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
MOTIVAȚIA CERCETĂRII, IMPORTANȚA TEMEI, METODOLOGIA CERCETĂRII
Având în vedere tendința de globalizare pe plan mondial, structura de administrare a unei societăți este importantă pentru mediul de afaceri datorită raporturilor cu terții, dar și consecințelor pe care aceasta le are asupra pieței.
Administrarea societăților este importantă deoarece asigură succesul companiilor printr-o conducere strategică și monitorizare eficientă a guvernării, ducând la transparența și eficiența piețelor.
Societatea pe acțiuni este destinată marilor afaceri (capitalul social fiind de minim 25.000 euro), fiind constituită prin asocierea mai multor persoane care contribuie la formarea capitalului social prin titluri de participare – acțiuni, acționari ce răspund în limita aportului adus și împart beneficiile.
Au fost aduse modificări importante prin Legea nr. 441/2006 în administrarea societăților pe acțiuni și anume sistemul dualist de administrare, un sistem modern ce permite luarea deciziilor într-un mod mai eficient cu un control mai puternic asupra factorilor de decizie. Așadar, conducerea și administrarea va fi realizată fie prin directorii societății și CA în sistemul unitar, fie prin directorat și CS în sistemul dualist.
Motivația alegerii temei constă în analiza inovațiilor aduse de către modificarea Legii nr. 31/1990, în abordarea celor două sisteme de administrare a societăților pe acțiuni, ce prezintă utilitate pentru mediul de afaceri deoarece creează bogăție și locuri de muncă, sisteme pe care le voi prezenta detaliat în capitolele următoare.
La realizarea lucrării am plecat de la studiul Legii nr. 31/1990, modificate și completate ulterior si de la studiul Legii nr. 441/2006 ce aduce modificări importante în ceea ce privește sistemul de administrare al societăților pe acțiuni, am făcut trimitere la jurisprudența pronunțată în încălcarea obligației de diligență și prudență de către membrul CA și a numărului minim de asociați în societatea pe acțiuni.
Primele societăți pe acțiuni s-au datorat marilor cuceriri coloniale din sec. al XVII-lea „care au necesitat importante capitaluri de care nu puteau dispune grupuri reduse de asociați specifice societăților cunoscute din perioada Romei antice.”
Primele dispoziții referitoare la societatea pe acțiuni în România au fost menționate în Codul Caragea (1817) din Muntenia și în codul Codul Colimach (1828) în Moldova.
REGLEMENTAREA JURIDICĂ A SOCIETĂȚILOR
În Codul comercial, Cartea I, în Titlul VIII (art. 77 – 269) a fost reglementat regimul juridic al societăților, fiind reglementate societățile în nume colectiv, în comandită simplă, pe acțiuni, în comandită pe acțiuni, asociația în participație.
Această reglementare fiind depășită, a fost înlocuită cu una nouă ce face astăzi obiectul Legii nr. 31/1990 privind societățile. Acțiunea este completată, în subsidiar cu dispozițiile N. C. Civ. (2011). Legea nr. 31/1990 ce constituie reglementarea generală privind societățile, cuprinde atât reguli comune ce pot fi aplicabile oricărei societăți cât și speciale privind fiecare formă juridică de societate.
NOȚIUNEA DE SOCIETATE
Termenul de societate provine din limba latină – societas și înseamnă asociație, comunitate, întovărășire. Chiar dacă Legea nr. 31/1990 nu cuprinde nicio definiție a societății, N. C. Civ. prevede în art. 1881 alin. (1) că prin contractul în baza căruia se constituie o societate, asociații pun în comun bunurile, realizează activitatea economică și împart beneficiile rezultate.
Societatea dobândește personalitate juridică în baza condițiilor și formalităților prevăzute de lege, conferindu-i calitatea de subiect de drept de sine – stătător.
„Având posibilitatea să aleagă forma juridică a societății, asociații vor decide, în condițiile legii, asupra organizării și funcționării societății, putând modifica actul constitutiv ori chiar dizolva societatea.”
În mod tradițional, societățile sunt împărțite în societăți de persoane și societăți de capitaluri, societatea pe acțiuni aparținând categoriei societăților de capitaluri.
NOȚIUNILE ȘI TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE SOCIETĂȚILOR PE ACȚIUNI
Societatea pe acțiuni poate fi definită ca fiind „societatea constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acțiuni, pentru desfășurarea unei activități economice (activitate de producție, comerț, prestări servicii), în scopul împărțirii profitului, și care răspund pentru obligațiile sociale numai în limita aporturilor lor.”
Din definiție reies caracteristicile societății pe acțiuni:, capitalul social subscris și cel vărsat este prevăzut în contractul de societate, acesta neputând fi mai mic de 90.000 lei însă „guvernul poate modifica valoarea minimă a capitalului social, ținând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro.” Numărul și valoarea nominală a acțiunilor va precizată în contractul de societate, specificându-se dacă sunt nominative sau la purtător. Ele nu pot avea o valoare mai mică de 0,1 RON și trebuie să aibă valoare egală. Administratorii pot fi persoane fizice sau juridice, întotdeauna numărul acestora fiind impar.
Conform Legii 31 în versiune actualizată, societatea pe acțiuni se constituie cu minim 2 acționari. Înainte de anul 2007, numărul minim era de 5, ceea ce a ridicat uneori probleme. De exemplu, într-o speță privitoare la un parc industrial bazat pe asociere și/sau colaborarea dintre agenții economici, autoritățile administrației publice, institute de cercetare – dezvoltare, parcul fiind administrat de o societate înființată potrivit Legii 31/1990, unde acționarii pot fi asociați. Deci această societate va fi constituită după regulile prevăzute de Legea 31/1990 unde numărul acționarilor nu poate fi mai mic de 5.
Prin hotărârea nr. 6395 din 18.08.2004 s-a admis cererea de înregistrare și a fost autorizată constituirea SC Y SA Ghercești. Persoana Y a atacat în instanță această hotărâre invocând nelegalitatea constituirii societății prin încălcarea art. 10 alin. (2) din Legea 31/1990, această societate nefiind în situațiile de excepție conform art. 283 din Legea 31/1990 ce se referă la funcționarea societăților deja existente cu orice număr de asociați, societăți cu capital integral sau majoritar de stat, nu se referă la înființarea unor noi societăți comerciale și nefiind înființată conform legii nr. 15/1990, având capital privat – al Consiliului Județean Dolj. Nerespectându-se numărul minim de asociați, sancțiunea este nulitatea absolută. Judecătorul delegat la R.C. nu a procedat legal la încuviințarea cererii de înmatriculare a SC Y SA cu acționar unic – Consiliul Județean Dolj. În concluzie, Curtea a admis recursul și a modificat încheierea judecătorului, respingând cererea de înmatriculare.
Capitalul social vărsat la constituirea societății, în cazul unei subscrieri simultane și integrale a capitalului social nu poate fi mai mic de 30% din cel subscris. În cazul acțiunilor emise pentru un aport în numerar, diferența de capital social va fi vărsată în interval de 12 luni de când a fost înmatriculată societatea, iar în cazul acțiunilor emise pentru un aport în natură, diferența de capital social va fi vărsată în interval de maxim 2 ani de la data înmatriculării, conform art. 9 din Legea nr. 31/1990.
Mențiunea scrisă prescurtat “S.A.” sau scrisă în întregime “societate pe acțiuni” va însoți denumirea firmei.
Societatea poate fi constituită prin subscriere simultană – capitalul social este format prin aporturile asociaților care constituie societatea sau prin constituire continuată sau prin subscripție publică – capitalul social este format prin aporturile altor persoane decât fondatorii.
Organul deliberării și de decizie al societății pe acțiuni este adunarea generală a acționarilor, ce exprimă voința socială a acționarilor și ia decizia asupra tuturor problemelor societății.
În actul constitutiv al societății se va preciza și sistemul de administrare și conducere al societății, administrare ce poate fi realizată în sistem unitar – prin consiliu de administrație și directorii societății sau în sistem dualist – prin directorat și consiliu de supraveghere. În cursul existenței societății, sistemul inițial poate fi înlocuit cu celălalt sistem, acest lucru fiind posibil prin modificarea actului constitutiv.
În continuare, voi prezenta cele două sisteme de administrare ale societății pe acțiuni.
CAPITOLUL 2 – SISTEMUL UNITAR DE ADMINISTRARE ȘI CONDUCERE A SOCIETĂȚII PE ACȚIUNI
CONSIDERAȚII GENERALE
Termenul de administrator, conform doctrinei franceze a apărut destul de recent, la începutul secolului, pe măsură ce s-a dezvoltat funcția pe care o reprezintă în cadrul societăților.
Prin administrator, în sens larg, se înțelege „orice persoană care exercită atribuții specifice conducerii unei societăți și care are o răspundere în cadrul administrării, gestionării sau conducerii unei societăți. În sens restrâns, calitatea de administrator este recunoscută celui care asigură conducerea societății și nu deține doar o participare la administrarea acesteia. Această persoană exercită o dublă putere: aceea de a lua decizia și aceea de a determina executarea ei. Prin modificarea adusă Legii nr. 31/1990 a societăților prin Legea nr. 441/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile republicată și a Legii nr. 26/1990 privind Registrul comerțului, republicată, gestionarea societăților pe acțiuni a fost supusă unui regim opțional de administrare.”
Fondatorii societății pot alege între sistemul unitar de administrare cu consiliul de administrație și președinte și sistemul dualist de administrare cu directorat și consiliul de supraveghere.
De-a lungul timpului, doctrina comercială a reținut două neajunsuri ale sistemului tradițional de administrare a societăților pe acțiuni.
Pe de o parte, există confuzia între puterea de gestionare a societății și controlul acestei puteri, ambele fiind îndeplinite de președintele consiliului de administrație care este director general, în același timp. Persoana ce deține puterea executivă de gestionare, în calitate de director general, este aceeași care exercită controlul acestei gestiuni. Pe de altă parte consiliul de administrație exercită mai degrabă un rol consultativ datorită poziției dominante a președintelui – director general, deși îi este conferită de către lege calitatea unui organ de administrare.
Reforma adusă Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 dorește reechilibrarea puterilor organelor de gestiune ale societăților pe acțiuni, prin redelimitarea funcțiilor consiliului de administrație și ale președintelui acestuia și separarea acestora de funcțiile directorului general. Legea menține capacitatea cumulării celor două funcții într-o singură persoană, director general – președintele consiliului de administrație.
Datorită modificării legii, acționarii societății pot să aleagă fie ca președintele consiliului de administrație să fie și director general fie noua formulă în care cele două funcții sunt disociate. În cazul divizării puterilor din cadrul societății, consiliul de administrație a cărui președinte este altă persoană, va putea să controleze directorul general într-un mod mai eficient.
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
NUMĂRUL ADMINISTRATORILOR
Numărul administratorilor este întotdeauna impar, numărul minim fiind de trei, cu excepția societăților pentru care legea nu impune auditarea situației financiare, unde administrarea este făcută de către administratorul unic. În momentul în care sunt mai mulți administratori, ei constituie un consiliu de administrație. Dacă numărul administratorilor scade sub minimul legal, administratorii convoacă adunarea generală pentru a completa numărul de membri în consiliul de administrație.
Administratorul unic în societățile pe acțiuni este o instituție specială și bizară totodată din perspectiva principiilor guvernării corporatiste. „Administatorul unic cumulează toate atribuțiile de gestiune și reprezentare a societății, rămânând ca atribuția de control și supraveghere, care ar trebui să aparțină administratorilor ne-executivi, să fie exercitată de AGA.” Dar AGA nu are acces la informații și nu se întâlnește decât periodic. Instituția administratorului unic este contrară principiilor guvernării corporatiste , întrucât nu se mai vorbește de separația de atribuții și control prin CA sau CS. În societățile pe acțiuni mici, instituția administratorului unic este utilă, unde acționarii se pot întruni în adunări generale pentru a supraveghea și controla administatorul unic.
Dispozițiile care nu presupun pluralitatea administratorilor se aplică și administratorului unic. Regulile relative la delegarea de atribuții, publicitatea persoanei, ședințele consiliului, semnăturii directorilor nu sunt aplicabile, pe când regula formei scrise a acceptării mandatului, interdicția cumulului funcției de administrator cu cea de salariat, obligația de asigurare profesională sunt aplicabile.
NUMIREA ȘI REVOCAREA ADMINISTRATORILOR
Alegerea administratorilor trebuie să fie, în primul rând, înscrisă în ordinea de zi a adunării. Deoarece consiliul de administrație sau directoratul convoacă adunarea generală, acesta are prerogativa de a elabora lista celor propuși pentru funcția de admnistrator. Dacă pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor, conform art. 117 alin. (6), se va menționa în convocare că lista ce cuprinde informații cu privire la numele, domiciliul, calificarea profesională a persoanelor propuse pentru postul de administrator, se găsește la dispoziția acționarilor și poate fi consultată și/sau completată de aceștia. Pe lângă consiliul de administrație, unul sau mai mulți acționari ce reprezintă individual sau împreună cel puțin 5% din capitalul social, au dreptul de a face propuneri pentru ordinea de zi.
Votarea administratorilor și desfășurarea adunării generale se realizează în conformitate cu prevederile legale ce reglementează desfășurarea adunărilor generale. Așadar, termenul de întrunire este de 30 de zile de la data în care a fost publicată convocarea în Monitorul Oficial, iar hotărârile de acționarii prezenți sau reprezentanți cu majoritatea voturilor.
Pentru ca numirea să fie valabilă din punct de vedere juridic, trebuie să fie acceptată în mod expres de către persoana numită. Nu reprezintă o acceptare expresă a funcției declarația pe proprie răspundere privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege sau depunerea semnăturilor reprezentanților la registrul comerțului. Acceptarea în funcție poate fi materializată într-un înscris din declarația expresă în adunarea generală sau conținută în contractul încheiat cu societatea , respectiv în consiliul unde a avut loc numirea, putând avea loc și printr-o declarație expresă atașată procesului verbal, după desfășurarea adunării generale.
Administratorii pot fi aleși în cadrul adunării generale ordinare, cu excepția primilor membri, care vor fi numiți prin actul constitutiv. Desemnarea administratorilor este un proces de selecție ce se desfășoară în interesul societății și al acționarilor, motiv pentru care candidații pentru această funcție sunt nominalizați de către membri actuali ai CA și pot fi acționari sau terțe persoane de societate.
Administratorul poate fi persoană fizică sau persoană juridică. El este reprezentantul societății în raport cu terții, deci nu pot îndeplini funcția de administrator persoanele ce sunt lipsite de capacitate. Onorabilitatea este atât un criteriu de eligibilitate cât și un factor ce poate duce la scăderea sau creșterea credibilității societății. O persoană fizică, conform art. 153 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, poate exercita în societăți pe acțiuni ce au sediul pe teritoriul României, concomitent cel mult cinci mandate de administrator și/sau membru al consiliului de supraveghere. „Interdicția legală nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administrație sau în consiliul de supraveghere este proprietar a cel puțin o pătrime din totalul acțiunilor societății sau este membru în consiliul de administrație sau în consiliul de supraveghere al unei societăți pe acțiuni ce deține pătrimea arătată.”
Administratorul – persoană juridică poate exercita concomitent mai mult de cinci mandate și trebuie să aibă ca obiect de activitate administrarea de societăți. În cazul în care o persoană juridică este desemnată administrator, aceasta este obligată să âși desemneze în CA sau în CS un reprezentant – persoană fizică.
Mandatul administratorilor încetează prin revocarea administatorului, demisia acestuia, decăderea din funcție, transformarea societății.
Administratorii pot fi oricând revocați de către adunarea generală ordinară a acționarilor. Dacă această revocare survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata de daune – interese. Plata acestora este comensurată prin acordul părților sau prin hotărârea instanței de judecată competente. Acționarii societății pe acțiuni, potrivit art. 132 LSC, în anumite condiții pot ataca hotărârile adunării generale a acționarilor ce încalcă prevederile actului constitutiv sau legea. Membrii consiliului de administrație ce sunt și acționari, nu vor putea ataca hotărârea adunării generale cu privire la revocarea lor din funcție.
Administratorii nu vor putea să ceară anularea hotărârii și nici restabilirea raportului de mandat cu societatea, chiar dacă revocarea este neîntemeiată, pentru că „o asemenea soluție ar încălca dreptul societății pe acțiuni de a revoca, oricând, pe administratori; aceștia se vor putea însă adresa instanței, pe calea unei acțiuni principale, cerând acesteia să le acorde daune interese pentru repararea prejuduciului pe care această revocare l-a produs, în condițiile în care ei dovedesc existența și întinderea perjudiciului precum și că revocarea s-a produs fără justă cauză.”
Administratorul poate să renunțe la mandatul său, înainte ca termenul acestuia să expire. Demisia trebuie să fie expresă, fiind un act unilateral de voință, însă nu este supusă acceptării de către societate. Trebuie să fie îndeplinite, de asemnea, formalitățile de publicitate pentru a fi opozabilă terților. Ea ar trebui dată cu respectarea unui termen de preaviz pentru a nu crea grave prejudicii societății. Demisia administratorului este impusă în caz de incapacitate, decăderi, interdicții sau incompatibilitate. Adunarea generală va putea să dispună revocarea lui dacăadministratorul refuză să demisioneze.
Administratorul poate decădea din funcție în două cazuri: primul caz constă în încălcarea de către acesta a interdicției din lege conform căreia, persoanele ce au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, fals, abuz de încredere, dare sau luare de mită, delapidare, mărturie mincinoasă, înșelăciune, infracțiuni precum prevenirea și sancționarea spălării banilor, nu pot fi fondatori. Al doilea caz este cel în care adunarea generală hotărăște pornirea acțiunii în răspundere contra administratorilor, „iar mandatul respectivilor membri încetează de drept de la data adoptării hotărârii.”
Transformarea societății prin absorbție are drept rezultat încetarea existenței unei societăți prin absorbția ei de către altă societate. Societatea nu mai există deci mandatul administratorului a luat sfârșit. Se poate prevedea prin proiectul de fuziune că administratorul societății absorbite să dețină calitatea de administrator și în societatea absorbantă.
Când societatea va intra în lichidare, funcția de administrator va înceta, el fiind înlocuit de lichidator.
Funcția de organizare a societății este fundamentală pentru activitatea acesteia și din acest motiv, orice modificare în administrarea societății trebuie eliminată rapid pentru ca societatea să-și urmărească obiectivele cu eficiență maximă. Tocmai de aceea, în cazul în care rămân vacante unul sau mai multe posturi, legea aprobă numirea provizorie a unuia sau a mai multor administratori. Membrii rămași în funcție au competența de a numi provizoriu administratorii. Numirea acestora trebuie ratificată de următoarea adunare generală, care va putea hotărî menținerea în funcție a administratorilor provizorii (astfel ei devin administratori deplini).
Dacă societatea este administrată de un singur administrator și el dorește să renunțe la mandat, va trebui să convoace adunarea generală, de urgență, pentru numirea unui nou administrator. În acest caz, renunțarea la mandat nu produce toate efectele sale, societatea continuând să fie administrată de renunțător până la adunarea generală.
Numirea provizorie se face de către cenzori în caz de împiedicare fizică de exercitare a funcției de administrator unic sau în caz de deces, dar adunarea generală trebuie să fie convocată de urgență pentru numirea definitivă a administratorului.
PUBLICITATEA NUMIRII
Potrivit art. 36 alin. (1) LSC, dacă administratorii au fost numiți de către adunarea constitutivă, publicitatea numirii va putea fi realizată prin înmatricularea societății la registrul comerțului și publicarea acesteia în Monitorul Oficial, în 15 zile de la data încheierii actului constitutiv.
Dacă, în cursul vieții sociale, administratorii au fost numiți de către adunarea generală ordinară, publicitatea numirii este realizată prin menționarea hotărârii în registrul comerțului și publicarea acesteia în Monitorul Oficial, în 15 zile de la adoptarea ei. În cazul în care societatea deține o pagină de internet proprie, în cel mult 15 zile de la data adunării generale, rezultatele se vor publica și pe această pagină. [art. 131 alin. (5)].
În cazul administratorilor provizorii, ce sunt numiți de către cenzori sau consiliul de administrație, legea nu prevede obligația publicității numirii. Hotărârea consiliului de administrație poate fi totuși publicată pe pagina de internet a societății sau în Monitorul Oficial al României.
REMUNERAREA ADMINISTRATORILOR
Administratorii unici sau membrii ai consiliului de administrație, primesc o remunerație în schimbul activității prestate. Valoarea acesteia poate fi stabilită fie prin actul constitutiv, fie în baza hotărârii adunării generale.
Adunarea generală va hotărî cuantumul remunerației administratorilor, în conformitate cu prevederile legale și în lipsa unui contract de muncă. Administratorii au dreptul de a lua parte și de a vota la adunarea generală ce decide cuantumul remunerației lor. Administratorii au un regim asemănător cu profesiunile liberale, nefiind salariați ai societății, ceea ce înseamnă că în funcție de declarațiile date, își vor plăti impozitele și asigurările de sănătate. Dacă are și calitatea de acționar, administratorul, pe lângă remunerație, va încasa dividende din profitul societății, în funcție de câte acțiuni deține.
Remunerațiile suplimentare, determinate de servicii ce depășesc sfera celor încredințate, de care beneficiază membrii consiliului de administrație, pot fi stabilite chiar de către acesta, limitele generale fiind fixate de prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale. Alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, impune adunării generale sau consiliului de administrație (tot el este cel care stabilește remunerația directorilor în sistemul unitar, așa cum în sistemul dualist, membrii consiliului de supraveghere stabilesc remunerația consiliului de supraveghere) „ca la stabilirea remunerației sau a altor avantaje să constate că acordarea acestora este pe deplin justificată în raport cu îndatoririle ce reveneau acelor persoane, dar având în vedere în mod corespunzător și situația economică a societății respective.” În cazul în care se acordă remunerații suplimentare nejustificate și care ar putea prejudicia societatea, acest lucru ar putea atrage antrenarea răspunderii civile a administratorilor.
Remunerația excesivă poate fi analizată sub două aspecte și anume: remunerația neprevăzută de actul constitutiv și remunerația excesivă. În cazul primei remunerații, se întâlnește situația în care, fără aprobarea prealabilă a adunării generale sau a consiliului de administrație, conducătorul soietății își atribuie singur o remunerație. Caracterul excesiv al remunerației este stabilit concret în fiecare caz. Remunerația, chiar dacă nu este excesivă prin cuantum, este necuvenită dacă administratorul și-a acordat-o prin puterea deținută sau dacă a obținut-o prin abuzarea de majoritatea voturilor pe care le deține în virtutea participării majoritare la capitalul social. Fără a exercita vreo activitate, dar încasează o remunerație oricât de neînsemnată, administratorul este vinovat de abuz de bunuri sociale.
DURATA LEGALĂ A MANDATULUI
Art. 153 alin. (1) și (2) prevede că durata mandatului administratorilor nu poate depăși 4 ani, fiind stabilită prin actul constitutiv. Dacă actul constitutiv nu se prevede altfel, ei sunt reeligibili. Primii membri ai consiliului de administrație, respectiv consiliului de supraveghere au o durată a mandatului ce nu poate depăși 2 ani. Regula va fi respectată și în cazul în care un mandat incetează înainte de termen, adică noul administrator va exercita funcția în continuare în timpul rămas din mandatul predecesorului său.
Mandatul administratorilor începe în momentul înmatriculării societății sau în momentul acceptării funcției ce îi este oferită de către adunarea generală ordinară și încetează la expirarea termenului de 4 ani. „În doctrină s-a exprimat opinia, preluată din literatura franceză că, dacă momentul expirării mandatului are loc după data adunării generale anual de bilanț, mandatul administratorilor se va încheia la data ținerii adunării generale, chiar dacă aceasta este anterioară împlinirii termenului de 4 ani. Considerăm că, în lipsa unei dispoziții legale exprese, mandatul administratorilor poate continua până la expirarea calendaristică a acestuia.”
DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ADMINISTRATORILOR
Administratorul unei societăți poate face operațiunile cerute pentru a îndeplini obiectul de activitate al societății conform art. 70, 71, 72 din Legea nr. 31/1990. Aceste operațiuni presupun desfășurarea activităților de gestiune, de control și supraveghere a activității societății administrate. Administratorii au dreptul de a lua, în acest scop, toate măsurile pentru realizarea obiectului de activitate al societății.
O altă obligație a administratorilor este aceea că ei sunt obligați să ia parte la consiliile de administrație, la adunările societății. În sarcina administratorilor, prin urmare, legea instituie obligația de prezență, obligația de participare activă la viața socială.
Dreptul administratorilor de a reprezenta societate este prevăzut de art. 71 și 72. Dreptul de reprezentare al societății, în cazul societăților pe acțiuni în care numărul minim de administratori este de trei persoane, este recunoscut administratorilor în cadrul organelor sociale colegiale ca și consiliul de administrație sau directoratul.
În cadrul organelor colegiale, administratorii acționează în calitate de mandatari ai societății și au scopul de a realiza obiectul de activitate al societății, dar nu înfăptuiesc acte de comerț în nume propriu deoarece nu au calitatea de comercianți, legea neacordându-le nicio capacitate juridică specială.
Administratorii sunt solidari răspunzători față de societate, conform art. 73 LSC pentru realitatea vărsămintelor efectuate de asociați, existența registrelor cerute de lege, existența reală a dividendelor plătite, îndeplinirea exactă a hotărârilor adunărilor generale, stricta îndeplinirea a îndatoririlor impuse de către lege. Administratorii nu sunt răspunzători personal pentru pasivul social doar dacă e vorba de cazul antrenării răspunderii civile față de societate ori în preverile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Membrii consiliului de administrație, conform art. 144 alin. (1) LSC, își vor exercita mandatul cu diligența și prudența unui bun administrator. Îndeplinirea acestei obligații, de origine anglo – saxonă, implică faptul că administratorul trebuie să se implice în afacerile societății, conducându-le pe criterii de profesionalism și profitabilitate. Jurisprudența română și cea străină au apreciat că un bun administrator, în contextul unei economii concurențiale, presupune să aibă o conduită specială, cu experiență și cunoștințe peste medie.
Conform alin. (2) al aceluiași articol, dacă în momentul luării unei decizii de afaceri el consideră că este îndreptățit să creadă că acționează în interesul societății, administratorul nu încalcă obligația prevăzută la alin. (1). Din prevederile de mai sus reiese că un bun administrator are în vedere în primul rând, în momentul luării unei decizii, interesul societății și a arătat diligența și prudența necesare pentru a fi informat corect.
Jurisprudența ilustrează regimul acestei obligații; revelator este un exemplu privitor la un membru al unui consiliu de administrație al unei bănci comerciale ce și-a încălcat obligația de diligență și prudență. Astfel consiliul de administrație al BNR a hotărât să retragă autorizația deținerii funcției de membru în CA acordată unei persoane deoarece a fost dovedit faptul că aceasta și-a încălcat obligațiile de diligență și prudență. Acesta își exercita mandatul, dar a votat pentru oferirea unui credit avantajos unei companii ce avea 49% din capitalul social al altei companii la care acest membru avea calitatea de administrator. (Decizia nr. 2907 din 19.05.2011)
Prin hotărârea nr. 27 din 30.06.2010, consiliul de administrație al BNR s-a respins ca nefondată contestația formată de persoana X împotriva hotărârii nr. 14 din 3.05.2010 prin care s-a hotărât retragerea aprobării date acestuia pentru funcția de membru al CA deținută la Banca X România SA.
Persoana X a atacat în instanță hotărârea CA nr. 27 al BNR din 30.06.2010 și a solicitat desființarea acesteia, considerându-le nelegale și netemeinice. Argumentele aduse au fost că el a demisionat în data de 24.03.2010 din funcția deținută la Banca X SA, înainte să fie emisă hotărârea nr. 14 din 3.05.2010, așadar sancțiunea nu mai poate reușește să producă efecte juridice după data la care a demisionat. Un alt argument a fost că el nu era în conflict de interese când deținea funcția de membru în CA al Băncii X SA la datele precizate și invocate în hotărâre deoarece el nu avea funcții executive în cadrul SC P SRL, votul lui fiind pentru retragerea avantajelor de credit acordate dinainte, cu consecința eliberării garanțiilor create.
Înalta Curte a apreciat recursul ca fiind neîntemeiat deoarece primul argument cu privire la faptul că demisionase este nefondat pentru că abia la data de 25.05.2010 AGA a luat act de demisia persoanei X ceea ce înseamnă că la data în care a fost pronunțată Hotărârea adică la 3.05.2010, demisia persoanei X din data 26.03.2010 nu era încă aprobată și nici notificată BNR. SC P SRL făcea parte dintr-un grup P ce avea mai multe societăți unde persoana X deținea 49 % din capitalul social al unei companii din grupul respectiv. Persoana X dorea ca societățile în cauză să primească credite cât mai avantajoase și ieftine, pe când instituția de credit trebuia să urmărească să acorde credite în condiții profitabile și în condiții de prudențialitate. În concluzie, persoana X a încălcat art. 144 alin. (1) și (4) și art. 144 alin. (1), iar sancțiunea lui fiind legală, Înalta Curte a respins recursul ca fiind nefondat.
Astăzi, un administrator bun trebuie să aibă un minim de cunoștințe juridice, financiare, tehnice despre obiectul de activitate al societății, trebuie să evalueze și să gestioneze relațiile sociale și riscurile unei decizii de afaceri.
Chiar dacă criteriile de aprecire a îndeplinirii obligației diligență și prudență au crescut, legiuitorul nu cere adminitratorului să arate o diligență și prudență maximă, în contextul creșterii pretențiilor acționarilor și a importanței sociale a societăților pe acțiuni, deoarece activitatea sa este subordonată riscurilor comerciale, pe care nu le va aprecia corect întotdeauna. Dacă se demnostrează că a acționat cu diligență și prudență, dar nu a apreciat corect anumite riscuri, răspunderea sa pentru anumite fapte nu poate fi antrenată.
Prin referirea la momentul luării unei decizii de afaceri, legiuitorul introduce ceea ce este știut în doctrina comercială sub numele de “regula judecății în afaceri”. Această noțiune de origine jurisprudențială americană, este una dintre cele mai influente instituții din dreptul guvernării corporatiste, creându-se o protecție puternică a administratorilor. Administratorii nu sunt răspunzători pentru luarea unei decizii incorecte în cadrul gestionării afacerilor sociale, prin instaurarea acestei reguli, dacă decizia a fost luată cu bună-credință, în cazul unei informări prealabile adecvate, iar administratorul a acționat cu convingerea că face acest lucru în interesul societății. Instituirea unei astfel de reguli constă în exercitarea în mod liber și deplin a puterilor deținute în societate a administratorilor societăților.
Introducerea acestei noțiuni în dreptul român este dată de premisele următoare: în primul rând, decizile de afaceri reprezintă judecăți prudențiale de alegere între un număr de alternative plauzibile, deciziile putând fi greșite chiar dacă au fost luate cu prudență și diligență. În al doilea rând, activitatea administratorilor este una complexă și riscantă. Din punct de vedere social, în al treilea rând, este încurajată administrarea resurselor economice și a afacerilor, riscurile asumate fiind de multe ori, un factor în progresul social. În al patrulea rând, administratorii au anumite informații și abilității pe care instanțele nu le au , nefiind în măsură să cenzureze deciziile de afaceri.
O altă obligație în sarcina membrilor consiliului de administrație este cea de a-și exercita mandatul cu loialitate. Administratorul trebuie să acționeze cu fidelitate, corectitudine, onestitate și să urmărească doar interesele societății, nu și cele proprii.
Obligația de confidențialitate derivă din obligația precedentă și dispune ca membrii consiliului de administrație să nu divulge secretele comerciale ale societății și informații confidențiale, la care au acces. Chiar și după încetarea mandatului de administrator le revine această obligație.
Potrivit art. 144 LSC, administratorul care are interese contrare intereselor societății, e necesar să îi informeze despre aceasta pe cenzori sau auditori interni și pe ceilalți administratori și nu are voie să participe la nicio deliberare privind această operațiune. „Aceeași obligație o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operațiune, știe că sunt interesate soțul sau soția, rudele ori finii săi, până la gradul IV inclusiv. Aceste interdicții nu sunt aplicabile, în cazul în care obiectul votului îl constituie: a) oferirea spre subscriere, către un administrator sau către persoanele menționate la alin. (2) de acțiuni sau obligațiuni ale societății; b) acordarea de către administrator sau de persoanele menționate la alin. (2) a unui împrumut ori constituirea unei garanții în favoarea societății.”
Anumite operațiuni de creditare (acordarea de avantaje acordate administratorilor pentru operațiuni de livrare de bunuri, acordarea de împrumuturi administratorilor, „garantarea directă sau indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului; garantarea directă sau indirectă, în tot sau în parte, a îndeplinirii de către administratori a oricăror alte obligații personale ale acestora față de terțe persoane; dobândirea cu titlul oneros ori plata, în tot sau în parte a unei creanțe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terță persoană administratorilor ori o altă prestație personală a acestora.”) a administratorului de către societate, reprezintă tot o încălcare a obligației de loialitate. Prin aceste reglementări s-a urmărit oprirea de a profita din plin de poziția pe care administratorii o dețin la conducerea societății, pentru a obține avantaje financiare pentru ei înșiși.
FUNCȚIONAREA CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Administrația societății trebuie să fie organizată astfel încât membrii consiliului de administrație sau administratorul unic să fie capabili să exercite o judecată independentă și obiectivă cu privire la afacerile corporatiste. Este important ca la societățile pe acțiuni, atributele de control și de management să fie disociate pentru a oferi independență structurilor care exercită aceste atribute.
Intuiția delegării atribuțiilor de conducere este o modalitate prin care este urmărită atingerea acestui obiectiv. Consiliul de administrație, în această situație, păstrează anumite competențe de bază și exercită atribuția de supraveghere a activității directorilor.
Le este permis administratorilor să îndeplinească și funcția de director al societății, exercitarea lor fiind guvernată de regulile mandatului. Cel puțin teoretic, înseamnă că în structura consiliului de administrație pot fi atât membri ce au funcția de director (membri executivi sau administratori executivi ai consiliului de administrație) cât și membri ce nu au fost numiți directori (membri neexecutivi sau administratori neexecutivi ai consiliului de administrație).
Pentru ca atribuția de control și supraveghere a membrilor neexecutivi ai consiliului de administrație asupra activității administratorilor executivi să poată fi exercitată eficient, este necesar ca numărul membrilor neexecutivi să fie mai mare. Membrii neexecutivi ai consiliului de administrație sunt principalul mijloc de control al acționarilor asupra managerilor ceea ce denotă importanța impunerii majorității în consiliu. Un număr mai mare al administratorilor neexecutivi este necesar constituirii comitetelor specializate în cadrul consiliului, recomandate de principiile guvernării corporatiste.
Art. 138 alin. (1) LSC prevede că prin hotărârea adunării generale sau prin actul constitutiv, se poate specifica că unul sau mai mulți membri ai consiliului trebuie să fie independenți. Noțiunea de administrator independent nu este definită în cadrul LSC, dar aceasta enumeră anumite criterii negative ce trebuie avute în vedere pentru calificarea ca fiind independent sau nu a unui administrator. Acestea sunt:
„administratorul să nu fie director al societății sau al unei societăți controlate de către aceasta și să nu fi îndeplinit o astfel de funcție în ultimii 5 ani.” Legiuitorul a considerat că funcția de director, funcție de altfel executivă, nu poate fi cumulată cu funcția de administrator independent, funcție neexecutivă.
„să nu fi fost salariat al societății sau al unei societăți controlate de acesta și să fi avut un astfel de raport de muncă în ultimii 5 ani.” Administratorul nu poate să fi fost sau să fie nu numai într-o funcție de conducere la nivelul unei societăți pe care urmează să o administreze, dar nici intr-o altă funcție remunerată în baza unui contract de muncă. Conform prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 297/2004 ce privesc piața de capital, controlul exercitat de către o societate asupra altei societăți reprezintă relația dintre societatea – mamă și filiale sau cazul în care mai multe societăți sunt legate de una și aceeași societate prin raporturi de control. Societatea care deține controlul asupra alteia: a) are direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot la aceasta; b) are puterea de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de control sau de administrare ori alte persoane cu putere de decizie în acea societate și c) poate avea o influență importantă asupra societății la care este asociat sau acționar, în virtutea unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al societății respective sau clauze cuprinse în contracte încheiate cu acea societate [art. 2 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 297/2004].
„administratorul să nu primească sau să fi primit de la societate ori de la societate controlată de aceasta o remunerație suplimentară sau alte avantaje, altele decât cele corespunzând calității sale de administrator neexecutiv.” Această condiție nu este limitată în timp, iar prin această omisiune, se ajunge la situația discriminatorie unde dacă un administrator a fost timp de 15 ani salariatul unei societăți până în urmă cu 6 ani față de alegerea sa, poate fi apreciat independent, pe când un administrator nu poate avea această calitate dacă a primit în urmă cu 25 de ani o singură remunerație suplimentară. Această interdicție ar trebui să fie limitată de către lege la nivelul actual al administratorului neexecutiv. În categoria remunerațiilor suplimentare nu intră încasarea dividendelor la care administratorul neexecutiv la fel ca orice acționar, au dreptul.
„administratorul să nu fie acționar semnificativ al societății” Conform art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, acesta este persoană juridică sau fizică sau grupul de persoane care dispune direct sau indirect de o participație de cel puțin 10% din capitalul social sau din drepturile de vot , sau o participație ce îngăduie exercitarea unei inflențe importante asupra luării deciziilor în consiliul de administrațe sau în adunarea generală.
„administratorul să nu aibă sau să fi avut în ultimul an relații de afaceri cu societatea ori cu o societatea controlată de aceasta, fie personal, fie ca asociat, acționar, administrator, director sau salariat al unei societăți care are astfel de relații cu societatea, dacă prin caracterul lor substanțial, acestea sunt de natură a-i afecta obiectivitatea.” Conform art. 3 C. Com., prin “relații de afaceri” legiuitorul s-a referit la acte de comerț. Limitarea în timp, “în ultimul an”, conduce la concluzia că un administrator poate fi considerat atât independent cât și neindependent, în cursul aceluiași mandat – după cum se plasează momentul “relațiilor de afaceri” în timp. Altfel spus, calitatea de administrator independet se apreciază în fiecare moment al mandatului. Introducerea unor criterii subiective de apreciere a incidenței sale precum caracterul “substanțial” al relațiilor de afaceri, însușirea acestora de a afecta “obiectivitatea” administratorului limitează eficiența acestei interdicții, lăsând un larg câmp de interpretare.
„administratorul să nu fie sau să fi fost în ultimii 3 ani auditor financiar ori asociat salariat al actualului auditor financiar al societății sau al unei societăți controlate de acesta.” Această calitate poate influența obiectivitatea persoanei care vrea să devină administrator independent pentru că exercitarea calității de auditor financiar sau asociat salariat în ultimii trei ani presupune o strânsă legătura între societate și persoana respectivă.
„administratorul să nu fie director într-o altă societate în care un director al societății este administrator neexecutiv.” Textul se raportează la ipostaza în care admnistratorul unei societăți este de asemea director într-o altă societate, unde un alt director este administrator neexecutiv în prima societate. Această situație creează acțiuni frauduloase, ce ar putea afecta poziția independentă a administratorului.
„administratorul să nu fi avut calitatea de administrator neexecutiv al societății mai mult de 3 mandate.” LSC consideră că exercitarea a mai mult de trei mandate presupune pierderea obiectivității, a judecății imparțiale datorită creării în timp a relațiilor sociale din cadrul societății.
„administratorul să nu aibă relații de familie cu o persoană aflată în una din situațiile prevăzute la lit. a) și d).”
Membrii independenți ai consiliului au aceleași obligații către companie, la fel ca ceilalți membri, dar joacă un rol semnificativ și specific în asigurarea executării de către consiliul de administrație a unora din funcțiile sale cheie. Ei pot oferi o viziune externă societății, o viziiune obiectivă, cu scopul de a ajuta dezvoltarea strategiei societății. Numărul lor ridicat în consiliu este crucial pentru monitorizarea managementului. „Membrii independenți ai consiliului au un rol special în evaluarea performanțelor managementului și în decizia cu privire la schemele de salarizare a acestuia.” Un alt rol important este de a monitoriza și rezolva conflictele de interese, întregul consiliu putând să-și îndeplinească datoriile de loialitate către toți acționarii. În consecință, ei vor avea un rol deosebit în formarea comitetelor specializate.
CONVOCAREA ȘI FRECVENȚA ȘEDINȚELOR
Consiliul de administrație, conform art. 141 alin. (1), se întrunește obligatoriu o dată la trei luni, dar el se poate întruni ori de câte ori se impune exercitarea uneia din prerogativele exclusie ale consiliului sau ori de câte ori o cere interesul social. După cum rezultă din dispozițiile art. 141 alin. (2), sarcina convocării consiliului de administrație îi revine președintelui acestuia, care, fie din proprie inițiativă, fie la inițiativa directorului general sau a doi din membri consiliului, o exercită. Într-un termen rezonabil și suficient, convocarea este adusă la cunoștința celorlalți membri ai consiliului, termen ce le va permite să se poată pregăti pentru cele discutate în cadrul ședinței. Președintele trebuie să stabilească și ordinea de zi. Aceasta poate fi completată și se pot lua hotărâri cu privire la punctele ce nu se află înscrise inițial pe ordinea de zi, doar în cazuri de urgență. Când convocarea este solicitată de alte persoane, ordinea de zi va fi stabilită de autorii cererii.
Se poate remarca însă că legea nu precizează ce se întâmplă în cazul în care președintele consiliului de administrație nu convoacă ședința. În tăcerea legii, într-o asemenea situație, singura posibilitate la îndemâna administratorilor, respectiv directorului general, ar fi aceea a unei acțiuni în justiție, ce ar avea ca obiect obligația de a face, acțiunea îndreptată împotriva președintelui consiliului de administrație.
Condițiile de formă ale convocării nu sunt reglementate de către LSC, dar din dorințele de conținut prevăzute (data, locul, ordinea de zi) rezultă că aceasta trebuie să aibă forma unui înscris pe suport material sau în format electronic.
Pentru conservarea deciziilor consiliului de administrație, LSC impune întocmirea unui proces-verbal la fiecare ședință, proces-verbal ce va cuprinde numele celor care participă la ședință, ordinea de zi, deciziile adoptate, numărul de voturi întrunite și opiniile separate. Mențiunea din urmă este necesară pentu a da valoare dispozițiilor art. 144alin. (5) LSC conform cărora, „răspunderea pentru actele săvârșite sau pentru omisiuni nu se întinde și la administratori care au făcut să se consemneze, în registrul deciziilor consiliului de administrație, împotrivirea lor și au încunoștințat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii interni și auditorul financiar.”
Președintele de ședință și cel puțin un alt administrator vor semna procesul-verbal, acesta fiind consemnat în registrul hotărârilor consiliului de administrație.
PREZENȚA MEMBRILOR CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Pentru ca deciziile luate să fie valide, e obligatorie prezența membrilor consiliului de administrație, prezența a cel puțin jumătate dintre numărul membrilor, dacă nu se prevede un număr mai mare prin actul constitutiv.
Prin derogare de la prevederile anterioare, lipsa membrilor de la aceste ședințe va putea fi suplinită doar de alțti membri ai consiliului de administrație. O altă derogare este participarea la ședințe prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță. Felul mijloacelor de comunicare la distanță vor fi prevăzute prin actul constitutiv, acestea îndeplinind condițiile tehnice necesare pentru identificarea participanților, asistarea acestora la ședință și retransmiterea deliberărilor în mod continuu. Deciziile luate prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță sunt limitate, în legislația franceză, de exemplu, decizia de a numi și revoca președintele consiliului nu se poate lua prin intermediul acestor mijloace. Deciziile luate pe această cale ar trebui limitate doar la anumite situații de urgență prin actul constitutiv astfel încât să fie obligatorie prezența personală și să nu constituie o excepție.
Conform art. 153 alin. (1) LSC, în cazuri excepționale, motivate prin urgența situației și prin interesul societății, consiliul de administrație sau directoratul poate lua decizii prin votul unanim exprimat în scris al membrilor, nemaifiind necesară întrunirea respectivului organ. Legea reglementează o procedură de urgență simplificată prin această prevedere. Caracterul excepțional al situațiilor va fi hotărât de membrii consiliului de administrație. Această procedură nu poate fi exercitată abuziv, deoarece ea presupune votul unanim al tuturor participanților. În cazul deciziilor referitoare la situațiile financiare ori la capitalul autorizat, consiliul de administrație nu poate recurge la această procedură.
CONDIȚII DE CVORUM
Deciziile în cadrul consiliului de administrație se iau cu votul majorității membrilor prezenți conform art. 153 alin. (2) LSC.
Numărul membrilor consiliului este întotdeauna impar pentru a fi evitate situațiile de paritate. Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, în situația în care nu sunt toți membrii prezenți, președintele consiliului de administrație va avea votul decisiv în caz de paritate a voturilor. Dacă președintele consiliului de administrație este în același timp director al societății, această prerogativă nu îi va fi acordată.
Conform art. 153 alin. (7), „dacă președintele în funcție al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere nu poate sau îi este interzis să participe la vot în cadrul organului respectiv, ceilalți membri vor putea alege un președinte de ședință, având aceleași drepturi ca și președintele în funcție.”
PARTICIPAREA ALTOR PERSOANE LA ȘEDINȚELE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Președintele va putea convoca la ședințe pe directorii, cenzorii, auditorii interni ai societății. Ei pot oferi cu promptitudine informații reale necesare luării unor decizii, iar prin participarea la ședință vor putea lua la cunoștință despre condițiile în care vor fi implementate hotărârile luate. De aceea participarea lor este obligatorie atunci când ei sunt convocați.
„Desigur că dacă unii dintre directori sunt și membri ai consiliului de administrație, participarea lor se face în calitate de administratori executivi, calitate în care au drept de vot asupra tuturor problemelor înscrise în ordinea de zi; ceilalți participanți, care nu au calitatea de administratori (canzorii sau auditorii) nu au, desigur, drept de vot.”
COMPETENȚELE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Competențele de bază ale consiliului de administrație ce nu pot fi delegate directorilor sunt stabilite prin art. 142 alin. (2), în încercarea de a limita autoritatea consiliului de administrație. Acestea sunt:
fixarea direcțiilor principale de dezvoltare și de activitate ale societății;
fixarea politicilor contabile, a sistemului de verificare financiar și încuviințarea planificării financiare;
numirea și scoaterea din funcție a directorilor și fixarea remunerațiilor lor;
vegherea asupra activității directorilor;
pregătirea raportului anual, structurarea adunării generale a acționarilor și punerea în practică a hotărârilor acesteia;
stabilirea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței societății privind procedura insolvenței potrivit Legii nr. 85/2006.
Primele două competențe au un grad mare de generalitate, în special prima, dar corespund scopului scopului pentru care funcționaează CA, respectiv pentru efectuarea activităților specifice pentru care s-a constituit societatea.
Următoarele două competențe au caracter exclusiv, scopul lor este de a da substanță funcției de coordonator al activității pentru consiliul de administrație. Ele reprezintă atât un mijloc de control cât și intervenția directă asupra modului în care se efectuează activitatea societății.
Prin a cincea competență, consiliul are obligația de a asigura respectarea intereselor acționarilor.
Ultima competență are o importanță deosebită, deoarece poate conduce la încetarea existenței societății, neputând fi încredințată altui organ.
Pe lângă competențele de bază menționate anterior, în conformitate cu art. 114 LSC atribuțiile primite de către CA din partea AGA nu vor putea fi transmise directorilor, respectiv „cele care privesc mutarea sediului societății, schimbarea obiectului de activitate al societății, înființarea sau desființarea unor sedii secundare (sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică) și majorarea capitalului sociaal.”
RĂSPUNDEREA ADMINISTRATORILOR
Răspunderea civilă a administratorului nu este unitară. Se disting trei forme de răspundere în funcție de victima prejudiciului ce duce la declanșarea raportului juridic obligațional de răspundere în care este parte administratorul, ca făptuitor al prejudiciului:
răspunderea obișnuită a administratorului față de societatea
răspunderea excepțională a administratorului față de terți (în caz de depășire a limitelor mandatului)
răspunderea agravată a administratorului în cazul insolvenței societății
Administratorii răspund solidar atât pentru propria lor activitate cât și pentru prejudiciile produse prin acțiunile sau omisiunile personalului/ directorului încadrat în societate, în cazul în care acest prejudiciu s-a produs și datorită inexistenței/ ineficienței supravegherii pe care, potrivit funcției lor, ar fi trebuit să o exercite. Administratorilor le revine aceeași răspundere și pentru prejudiciile cauzate de predecesorii lor imediați dacă nu le comunică cenzorilor/ auditorilor interni și auditorului financiar, ei având cunoștință de neregulile săvârșite de predecesori.
Ca o excepție de la regula solidarității administratorilor, „LSC îi exonerează de răspundere pe acei administratori care s-au “desolidarizat” de actele sau omisiunile celorlalți administratori sau ale personalului societății, făcând să se consemneze opoziția lor în registrul deciziilor consiliului de administrație și înștiințând despre aceasta în scris, pe cenzori sau auditorii interni și auditorul financiar. Acești administratori trebuie să cumuleze aceste două acțiuni pentru a beneficia de exonerarea de răspundere, nefiind suficientă îndeplinirea doar a uneia dintre ele.” Formularea legală indică o obligație formală și de rezultat; comunicarea verbală către cenzori sau auditori sau opoziția neînsemnată nu sunt suficiente și nu produc efectele legale urmărite.
CREDITAREA ADMINISTRATORILOR DE CĂTRE SOCIETATE
Administratorii trebuie să aibă față de societate o conduită onestă și sinceră, să își exercite cu bună credință puterile încredințate și să înlăture orice situație din care ar avea de câștigat avantaje financiare, în dauna societății. Obiectivul primordial al societății este de a exercita acte de comerț, cu scopul de a realiza profit și a-l distribui acționarilor, obiectiv ce ar putea fi afectat de un tratament privilegiat propriilor administratori. De aceea, creditarea unor administratori de către societate poate fi o sursă de avantaje nepermise pentru ei și poate produce un conflict de interese privind condițiile creditării, fiind dorite a fi cât mai avantajoase de către beneficiarii operațiunii.
Din aceste motive, LSC interzice creditatea administratorilor de către societate nu doar prin împrumuturi directe acordate acestora cât și prin operațiuni ce au același efect. Pentru a împiedica orice orice tendință de ignorare a acestor interdicții, LSC le lărgește sfera și asupra operațiunilor în care sunt soția sau soțul, rudele, persoanele înrudite până la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului. De altfel, conțin și operațiuni ce privesc o societate, unde persoanele anterior menționate dispun împreună sau singure de o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitalului social sau au calitatea de administratori.
Administratorii nu sunt îndreptățiți să fie creditați de societate prin:
acordarea de împrumuturi ce pot fi oferite fie direct, fie prin amânarea plății sau rambursarea unor sume datorate de administraorii societății;
acordarea de avantaje financiare pentru a încuraja rezultatele obținute în cadrul unor opreațiuni precum livrare de bunuri, executări de lucrări, prestări servicii
garantarea în tot sau în parte, directă ori indirectă a împrumuturilor acordate, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului
garantarea în tot sau în parte, directă ori indirectă a realizării de către administratori a altor obligații personale față de terțe persoane
„dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanțe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terță persoană administratorilor ori o altă prestație personală a acestora.”
Creditarea administratorilor este totuși posibilă dacă:
„se aplică operațiunilor a căror valoare exigibilă este mai mică de 5000 de euro;
reprezintă o activitate curentă a societății, iar clauzele operațiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2) din art. 144 decât cele pe care societatea le practică în mod obișnuit cu terțele persoane.”
COMITETELE CONSULTATIVE
Conform art. 140 din lege, consiliul de administrație poate crea diverse comitete consultative, însărcinate cu efectuarea de investigații, cu elaborarea unor recomandări și cu înaintarea către consiliu de rapoarte asupra activității lor, în mod periodic și regulat. Comitetele consultative au activitatea specializată pe domenii ca auditul, remunerarea administratorilor, cenzorilor, directorilor, personalului, și nominalizarea de candidați pentru posturi de conducere.
În principal, importanța lor se răsfrânge în trei domenii:
Asigurarea de caracterul desăvârșit și de obiectivitatea mencanismelor consiliului a persoanelor din afara companiei (comitetul de remunerare în legătură cu cu indemnizarea directorilor, comitetul de audit în privința datelor financiare, comitetul de numire în legătură cu selecția candidaților pentru consiliul de administrație);
Calitatea misiunii încredințate să fie îmbunătățită;
Rezolvarea conflictelor de interese.
Ele trebuie să se întâlnească mai des decât consiliul de administrație pentru a discuta subiectele asupra cărora vor face recomandări în cadrul ședințelor. Comitetele pot apela la sfatul unor experți în domeniu, dacă este necesar, pentru a se informa în mod corespunzător, dar vor aduce la cunoștința consiliului această decizie deoarece nu pot primi atribuții ce aparțin altor organe colegiale și nu trebuie să se substituie consiliului.
PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
NUMIREA ȘI REVOCAREA PREȘEDINTELUI CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Coordonarea consiliului de administrație este încredințată unui președinte, prin lege. Potrivit voinței fondatorilor exprimată în actul constitutiv, acesta poate fi numit de adunarea generală ordinară, caz în care va fi revocat numai de aceasta sau de consiliul de administrație, dintre membrii săi.
În cazul în care președintele este numit de către consiliul de administrație, nu este precizat în lege dacă va putea fi revocat de către adunarea generală. În sprijinul unui răspuns afirmativ vin două argumente și anume: fiind organul suprem al societății pe acțiuni, adunarea generală este competentă să numească și să revoce administratorii, deci nu ar exista niciun argument pentru a nu putea revoca și președintele consiliului.
Fiind administrator al societății, președintele consiliului de administrațe este numit pentru o durată de timp ce nu poate depăși durata mandatului său de administrator.
ATRIBUȚIILE PREȘEDINTELUI CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Președintele consiliului de administrație are aceleași atribuții ca și orice alt administrator, dar are în plus și sarcina coordonării activității consiliului și este veriga de legătură între adunarea generală a acționarilor și acesta. Președintele consiliului de administrație, potrivit LSC, are mai multe atribuții precum:
Președintele convoacă CA, potrivit prevederilor art.141 LSC, fixează ordinea de zi, supraveghează informarea corectă a membrilor consiliului asupra punctelor aflate pe ordinea de zi și conduce întrunirea;
Potrivit prevederilor art. 143 alin. (3), președintele CA poate fi numit și director general dacă acest lucru este prevăzut în actul constitutiv sau într-o hotărâre a AGA;
În lipsa unei prevederi contrare în actul constitutiv, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1), consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție prin președintele său;
Dacă actul constitutiv nu dispune altfel, potrivit prevederilor art. 153 alin. (6), în caz de paritate a voturilor, președintele CA sau al CS va avea votul decisiv. Dacă președintele CA este și director al societății, acesta nu poate avea vot decisiv.Nu poate avea vot decisiv președintele CA care este, în același timp, director al societății.
O altă atribuție, cu caracter general, este de a veghea la buna funcționare a organelor societății. Dacă președintele se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile, consiliul de administrație poate delega pe un alt administrator să îndeplinească funcția de președinte pe durata stării respective de imposibilitate.
DIRECTORII SOCIETĂȚII
Legea nr. 31/1990 impune anumite condiții pentru calitatea de director al societății: conform art. 153 din lege, numai o persoană fizică poate avea calitatea de director, conform art. 73 din lege, directorul trebuie să îndeplinească condițiile de onorabilitate și capacitate prevăzute de lege pentru calitatea de fondator. Persoana care nu face parte din fondatori, nu poate fi nici director (conf. art 73 din lege). Potrivit legii, nu poate fi director o persoană care este incapabilă ori a fost condamnată pentru faptele prevăzute de art. 6 alin. (2) din lege.
Fără autorizarea CA, directorul nu poate să fie director, administrator, membru al directoratului în alte societăți ce au același obiect de activitate sau sunt concurente și nici nu poate practica pe cont propriu sau al altei persoane același comerț sau unul concurent,. Această încălcare a interdicției atrage răspunderea pentru prejudiciile cauzate societății și revocarea din funcție (art. 153 din lege). Legea impune persoanei nominalizate ca pentru a proteja interesele societății, să aducă la cunoștința CA înainte de numire, dacă se află într-o poziție care cere autorizarea consiliului, în condițiile art. 153 din lege.
NUMIREA ȘI REVOCAREA DIRECTORILOR SOCIETĂȚII
Art. 143 alin. (1) prevede că delegarea conducerii societății unuia sau mai multor directori poate fi făcută de către consiliul de administrație și va numi pe unul dintre ei director general. „Director al societății pe acțiuni este numai acea persoană căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății, în conformitate cu alin. (1). Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la aplicarea normelor acestei legi cu privire la directorii societății pe acțiuni.”
Actul de numire, respectiv delegarea trebuie să fie neîndoielnică, expresă și în formă scrisă. Trebuie să aibă la bază o hotărâre a consiliului fiind un act al consiliului de administrație, dacă textul articolului 143 nu se regăsește în statutul societății. Directorii încheie cu societatea prin consiliul de administrație, pe lângă actul delegării, un contract de mandat ce le conferă un statut asimilabil salariaților din punct de vedere fiscal.
„Pot avea calitatea de directori ai unei societăți pe acțiuni atât administratorii, cât și persoane din afara consiliului de administrație.”
Directorii pot fi oricând revocați de către consiliul de administrație. În cazul în carerevocarea intervine fără justă cauză, directorul este îndreptățit la plata unor daune interese. Acestea pot fi anticipate chiar prin contractul de mandat încheiat între director și societate, directorului rămânându-i să dovedească doar caracterul neîntemeiat al revocării.
ATRIBUȚIILE DIRECTORILOR ȘI OBLIGAȚIILE ACESTORA
Art. 143 alin. (1) prevede faptul că luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății țin de responsabilitatea directorilor, în limitele obiectului de activitate al societății și „cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor.”
Aceste măsuri se referă, în practică, la efectuarea de operațiuni complexe executive, de la departamentul comercial (stabilirea prețurilor, încheierea de contracte), tehnic (supervizarea producției) la cel de resurse umane (încheierea contractelor de muncă, stabilirea salarizării).
Actul constitutiv sau decizia consiliului de administrație pot stabili modul de organizare al activității directorilor. Când delegarea conducerii de face de către un singur director, în practică activitatea acestuia va fi organizată conform dispozițiilor contractului de mandat între acesta și societatea și, în completare, potrivit deciziilor adunării generale sau deciziilor consiliului de administrație. Activitatea directorilor prezintă un grad de complexitate ridicat atunci când societatea este condusă de o pluralitate de directori, iar organizarea acestei activități implică instituirea unui mecanism colectiv de conducere sau o ierarhizare a competențelor, aspect ce justifică redactarea unui regulament de funcționare și organizare a directorilor societății.
După delegarea conducerii societății, consiliul de administrație devine un organ ce exercită supravegherea activității directorilor. Această supraveghere este realizată prin două instrumente comunicaționale și anume prin faptul că orice administrator poate solicita informații oricărui director cu privire la conducerea operativă a societății, dar și prin obligația directorilor de a informa consiliul de administrație asupra operațiunilor realizate sau pe cele avute în vedere, informare făcută în mod regulat și cuprinzător.
DIRECTORUL GENERAL
„Directorul general este cel care reprezintă societatea în relațiile cu terții.” Anterior modificării Legii nr. 31/1990 de către Legea nr. 441/2006, președintele consiliului de administrație deținea funcția de director general. Prin modificarea adusă legii, în prezent, această funcție poate fi îndeplinită și de o altă persoană dintre administratori sau din afara consiliului de administrație.
Prevederile referitoare la condițiile de numire în funcție, atribuțiile directorilor analizate în secțiunile anterioare, se aplică și directorului general.
CAPITOLUL 3 – SISTEMUL DUALIST DE ADMINISTRARE ȘI CONDUCERE A SOCIETĂȚII PE ACȚIUNI
CONSIDERAȚII GENERALE
Art. 153 alin. (1) LSC prevede faptul că o societate pe acțiuni poate fi administrată de un directorat și de un consiliu de supraveghere, actul constitutiv fiind în conformitate cu prevederile prezentei secțiuni.
Sistemul dualist este unul de inspirație germană și este o reacție la criticile aduse de jurisprudența comercială, de-a lungul timpului cu privire la clasicul sistem al consiliului de administrație.
Criticile vizează 2 aspecte: pe de o parte, sistemul consiliului de administrație a fost criticat din rațiuni economice datorită ambiguității rolului său de a exercita dubla putere de control și conducere. Datorită acestui fapt, a fost concepută ideea de a crea un sistem de administrare unde rolurile să fie clar distribuite între organul de conducere, respectiv directoratul și organul de control, respectiv consiliul de supraveghere. Pe de altă parte, sistemul consiliului de administrație a fost criticat și din rațiuni sociale. A fost reproșată ambiguitatea consiliului de administrație și în raport cu salariații societății, care nu aveau niciun control asupra consiliului, aflându-se de multe ori pe poziții opuse cu acesta.
Sistemul dualist presupune existența a două entități – Directoratul, căruia îi revine conducerea societății, al cărui obiect de activitate va fi realizat prin îndeplinirea actelor necesare și utile. A fost remarcat în doctrina franceză faptul că rolul directorului general din sistemul unitar este asemănător cu rolul directoratului. Consiliului de supraveghere îi revine puterea de control și nu îi vor fi transferate atribuțiile de conducere ale societății.
Sistemul dualist, spre deosebire de sistemul unitar, pune Directoratul în centrul sistemului de organizare și funcționare al societății. Consiliul de supraveghere va controla și supraveghea atribuțiile exercitate de către Directorat. Încă de la fondarea societății se poate alege funcționarea în sistem dualist prin actul constitutiv care este direct redactat cu sistemul dualist incorporat. Actul constitutiv poate fi modificat și pe parcursul existenței societății prin includerea sistemului dualist de administrare. Prin intermediul modificării actului constitutiv, societatea poate decide și inversul, adică trecerea de la sistemul dualist la sistemul administratorului unic sau unitar.
Conform art. 153 alin. (3), prevederile referitoare la cenzori ce pot fi regăsite în cuprinsul Legii 31/1990 nu pot fi aplicate în cazul în care societatea optează pentru funcționarea în sistem dualist. Societatea va avea în sistemul dualist auditori interni și nu cenzori.
Chiar si înainte de apariția Legii nr. 441/2006, au existat societăți care au adoptat sistemul dualist fie prin acte normative speciale, fie prin intermediul actului constitutiv (acesta a fost supus legii germane prin clauză expresă). Aceste societăți au fost unele mari cu participare de capital străin precum BRD, BCR, Petrom, precum și societăți ce au avut investitori instituționali precum BERD.
DIRECTORATUL
„Directoratul este organismul care asigură conducerea societății, îndeplinind acele atribuții și prerogative ce nu sunt de competența exclusivă a Consiliului de supraveghere și/sau a adunării generale.” și reprezintă societatea în justiție și în relațiile cu terții.
Directoratul poate fi format dintr-un singur membru (acesta este directorul general unic) sau din mai mulți membri, numărul acestora fiind impar întotdeauna. „Prevederile legale consacră principiul general al colegialității directoratului, format dintr-un număr impar de membri, persoane fizice. Ca o derogare de la principiul general, legea permite ca existența directoratului să fie asigurată de o singură persoană, numită director general unic. În acest caz, directorul general unic prezintă particularitatea de a îndeplini atât funcția unui organ de conducere ca directorul general din sistemul unitar, cât a unui organ colegial cum este consiliul de administrație. Pluralitatea membrulor directoratului este însă obligatoriu în cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare. În acest caz, directoratul este format din cel puțin 3 membri [art. 153 alin. (5)].”
Conform art. 153 alin. (3), membrii directoratului nu pot fi în același timp membri ai consiliului de supraveghere. Distincția netă dintre funcțiile de conducere – revenite membrilor directoratului și funcțiile de control – revenite membrilor consiliului de supraveghere este operată de către lege prin această dispoziție legală.
NUMIREA ȘI REVOCAREA MEMBRILOR DIRECTORATULUI
Consiliul de supraveghere numește și revocă membrii directoratului, iar în cazul unei pluralități de membrii ai directoratului, va desemna și președintele acestuia.
Mandatul cuprinde decizia de numire cu acceptarea în scris a mandatului.Încheierea contractului de mandat, în practică, se realizează foarte rar în formula simplificată a ofertei succedată de acceptarea scrisă pentru membrii directoratului. Contractul de mandat este încheiat în scris în mod uzual, înainte de numire forma și conținutul său fiind intens negociate.
Revocarea membrilor directoratului poate fi făcută oricând chiar și fără niciun fel de cauză. Dacă intervine o astfel de revocare, „chiar dacă nu se vor putea opune revocării ca act unilateral al consiliului de supraveghere, membrii directoratului vor fi îndreptățiți la despăgubirile corespunzătoare, determinate de actul abuziv al consiliului de supraveghere.” Revocarea membrilor directoratului poate fi realizată și de către adunarea generală a acționarilor, acest lucru putând fi prevăzut în actul constitutiv al societății, conform art. 153 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Din moment ce adunarea generală desemnează și poate revoca consiliul de supraveghere, o astfel de posibilitate ar trebui să funcționeze tot timpul; dacă adunarea generală este autorizată să revoce un membru al consiliului de supraveghere, ar trebui să fie îndreptățită să revoce, cu atât mai mult un membru al directoratului.
În cazul în care un post în cadrul directoratului este vacant, consiliul de supraveghere va desemna un nou membru, pe durata rămasă a mandatului directoratului desemnat.
Directoratul va solicita înregistrarea numirii membrilor directoratului la registrul comerțului și publicarea prin intermediul Monitorului Oficial. La registrul comerțului va fi menționat dacă membrii directoratului vor acționa împreună sau separat, aceștia depunând și specimene de semnătură. În cazul în care acționează împreună, aceștia pot desemna pe unul dintre ei, să finalizeze anumite operațiuni și să garanteze efectiva reprezentare față de terți. Desemnarea unuia dintre membrii directoratului pentru reprezentarea față de terți este valabilă numai cu votul unanim al tuturor membrilor directoratului.
DURATA MANDATULUI MEMBRILOR DIRECTORATULUI
Actul constitutiv determină mandatul membrilor directoratului. Durata maximă a acestuia este de 4 ani și nu poate fi depășită. Dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel, membrii directoratului sunt reeligibili.
REMUNERAȚIA MEMBRILOR DIRECTORATULUI
Remunerația membrilor directoratului este stabilită de consiliul de supraveghere, în condițiile art.153 din lege. Limitele acestei remunerații pot fi stabilite fie de către adunarea generală a acționarilor, fie prin actul constitutiv. Creditarea de către societate a membrilor directoratului este interzisă prin lege.
FUNCȚIONAREA DIRECTORATULUI ÎN RAPORT CU CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE
Atribuțiile directoratului sunt asemănătoare atribuțiilor consiliului de administrație al sistemului unitar. Directoratul conduce societatea, deține puterea executivă și realizează actele necesare derulării afacerilor societății.
Atribuții:
reprezintă societatea în justiție și în raport cu terții;
realizează actele necesare îndeplinirii obiectului de activitate al societății;
cel puțin o dată la 3 luni prezintă CS un raport scris cu privire la evoluția și conducerea societății precum și alte informații utile;
exercită conducerea societății;
înaintează CS raportul și situația financiară anuală.
Consiliul de supraveghere își poate exercita în mod eficient și complet controlul și supravegherea asupra membrilor consiliului directoratului prin rapoartele scrise trimestriale și anuale trimise de aceștia cu scopul de a-i informa periodic și continuu. Rapoartele sunt întocmite cu privire la conducerea și activitatea societății, la posibila evoluție a acesteia. Pe lângă rapoarte, membrii directoratului trebuie să comunice orice informație ce ar putea avea o influență importantă asupra societății. De exemplu o vânzare importantă de active, un litigiu important în care e implicat societatea, un credit bancar important. La rândul său, informațiile considerate necesare pentru efectuarea unor verificări sau investigații corespunzătoare pot fi transmise membrilor consiliului de supraveghere și la solicitarea acestora. Pe lângă rapoarte, situația financiară anuală, consiliul de supraveghere mai primește propuneri pentru distribuirea profitului, acte, documente solicitate pentru a fi prezentate în fața adunării generale a acționarilor.
Acționarii pot introduce clauze în statute ce obligă consultarea CS de către directorat înainte de a lua decizii importante pentru a garanta exercitarea unui control autentic din partea CS precum și pentru a evita transformarea acestuia într-un organsim formal, întrunit doar o dată la trei luni.Un exemplu bun ar putea fi constituit din niște clauze prin care nu se poate hotărî concedierea unui număr mult mai mare de salariați sau efectuarea unor investiții peste un anumit plafon.
Ca în cazul inițierii acțiunii împotriva membrilor CA, AGA poate introduce/hotărî în aceleași condiții inițierea acțiunii în răspundere contra membrilor directoratului. Conform art. 155 alin. final din Legea nr. 31/1990, CS poate exercita acțiunea împotriva membrilor directoratului în baza propriei sale decizii, cu votul a două treimi din numărul total de membri ai CS. Acesta îi înlocuiește de îndată, mandatul membrilor directoratului încetând de drept într-o astfel de situație.
Atribuții de reprezentare a societății:
dacă nu există în actul constitutiv vreo stipulație contrară, membrii directoratului reprezintă societatea doar dacă acționează împreună;
printr-un acord unanim, dacă membrii directoratului reprezintă societatea prin acționarea împreună, pot pe unul dintre ei, să îl împuternicească să încheie anumite tipuri de operațiuni.
CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE
„Consiliul de supraveghere asigură controlul, verificarea activității desfășurate de societatea pe acțiuni, în acest sens analizând informațiile primite și derulând propriile investigații.”
Statutul juridic este asemănător cu cel al consiliului de administrație ce aparține sistemului unitar de administrare. Diferența semnificativă dintre ele constă în misiunile distincte încredințate: consiliul de supraveghere are rolul de a controla directoratul, pe când consiliul de administrație își asumă gestiunea societății. Consiliul de supravghere este ca și consiliul de administrație, un organ deliberativ, colegial ce își desfășoară munca prin hotărâri luate în cadrul ședințelor. Regulile mandatului guvernează raporturile juridice dintre membrii consiliului și societate, iar deciziile sunt raportate adunării generale a acționarilor cel puțin o dată pe an.
Pentru funcția de membru în consiliul de supraveghere se aplică candidaților o dublă interdicție. Pe de o parte, membrii consiliului de supraveghere, conform art. 153 nu pot fi concomitent membri ai directoratului. Acest lucru se explică prin faptul că sistemul dualist este fundamentat pe separarea celor două categorii de organe – consiliul de supraveghere cu atribuții de control și directoratul ce are atribuții de conducere și gestiune. Principiul separării celor două puteri ar fi compromis în cazul în care un membru al directoratului ar fi și membru al consiliului de supraveghere. Pe de altă parte, calitatea de membru în consiliul de supraveghere nu poate fi cumulată cu cea de salariat al societății.
Este de remarcat faptul că pentru membrii directoratului nu sunt solicitate asemenea exigențe. Din punct de vedere profesional, membrii consiliului de supraveghere, pentru a exercita un control asupra activității directoratului trebuie să fie mai bine pregătiți. Un indicator al profesionalismului ar putea fi experiența profesională în domeniu, legea trimițând la criteriile stabilite pentru membrii independenți ai CA în sistemul unitar cu privire la modul de apreciere al independenței.
COMPUNEREA CONSILIULUI, NUMIREA ÎN FUNCȚIE ȘI REVOCAREA
Dacă societatea pe acțiuni optează pentru sistemul dualist de administrare încă de la constituire, atunci actul constitutiv prevede numărul membrilor consiliului de supraveghere.
Conform legii, numărul membrilor consiliului de supraveghere nu este mai mic de 3 și mai mare de 11. Orice persoană fizică sau juridică poate avea calitatea de membru al consiliului de supraveghere. Însă, persoana juridică are obligația de a-și desemna un reprezentant permanent, persoană fizică, acesta fiind supus acelorași condiții și obligații. Răspunderea solidară a persoanei fizice nu este exonerată sau micșorată de către răspunderea reprezentantului.
Adunarea generală numește membrii consiliului de supraveghere, excepție făcând primii membri care vor fi numiți prin actul constitutiv. Membrii existenți ai consiliului sau acționarii nominalizează persoanele propuse pentru funcția de membru în consiliul de administrație. (art. 153 alin. (2)) Acceptarea expresă a mandatului trebuie să fie cu numirea pentru desemnarea în consiliul de supraveghere.
Calitatea de membru al consiliului de supraveghere nu poate fi avută de persoanele care nu pot fi fondatori, potrivit legii. O persoană incapabilă sau condamnată pentru faptele prevăzute în lege de art. 6 alin. (2) cum ar fi spălare de bani, gestiune frauduloasă etc, nu poate fi membru al consiliului de supraveghere.
O persoană fizică membru al CS sau persoană fizică împuternicit permanent al persoanei juridice poate exercita în societăți pe acțiuni cu sediul pe teritoriul României concomitent cel mult 5 mandate de membru al CS (art. 153 din lege).
Președintele ales de și dintre membrii CS conduce consiliul de supraveghere având atribuții precum convocarea consiliului, conducerea întrunirii întocmirea unui proces verbal al ședinței ce va fi semnat alături de cel puțin alt membru prezent.
Consiliul trebuie să funcționeze în prezența cât mai multor membri pentru a-și duce la îndeplinire eficient competențele de supraveghere. Un post de membru vacant trebuie suplinit prin numirea unui membru provizoriu, fără întârziere, până la proxima adunare generală. Directorul convoacă de urgență adunarea generală în cazul în care numărul membrilor este redus sub minimul legal pentru completarea locurilor vacante.
Directoratului îi revine obligația convocării adunării generale și nu consiliului de supraveghere. În cazul neîndeplinirii atribuțiilor de convocare a adunării generale, orice parte interesată se poate adresa instanței pentru ca aceasta să numească persoana responsabilă de convocarea adunării generale.
Chiar dacă membrii consiliului de supraveghere sunt nominalizați de adunarea generală a acționarilor, în virtutea principiului simetriei juridice, tot ea este cea care îi poate revoca din funcție. Revocarea se poate face oricând cu majoritatea de cel puțin două treimi din numărul aparținând acționarilor prezenți. Conform doctrinei comerciale, motivul pentru care realizarea revocării membrilor CS se face doar cu votul unei majorități calificate, este că „în condițiile în care acționarii prezenți nu își exprimă voturile, condiția raportării la numărul acționarilor prezenți poate fi mai exigentă decât cea a raportării la numărul voturilor efectiv exprimate.”
Dacă membrii consiliului de supraveghere sunt revocați în mod întemeiat nu mai au dreptul de a solicita plata unor daune interese. Acest lucru înseamnă ca revocarea se poate face fără a fi prevăzută și îngăduită de lege, fără plata unor compensații.
DURATA MANDATULUI MEMBRILOR CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
Actul constitutiv stabilește durata mandatului membrilor consiliului de supraveghere, durată de nu poate depăși 4 ani. Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, membrii sunt reeligibili. Durata mandatului nu poate depăși 2 ani în cazul primilor membri ai consiliului de supraveghere.
REMUNERAȚIA MEMBRILOR DIRECTORATULUI
Actul constitutiv sau hotărârea adunării generale a acționarilor stabilesc remunerația membrilor consiliului de supraveghere. Acesta stabilește remunerația suplimentară a membrilor consiliului de supraveghere ce pot fi însărcinați cu funcții specifice în consiliu. Indiferent de natura operațiunii prin care este realizată, este interzisă creditarea membrilor CS de către societate prin lege. (art. 144 din Legea nr. 31/1990).
ATRIBUȚIILE CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
Atribuțiile consiliului de supraveghere sunt destul de apropiate de atribuțiile consiliului de administrație din cadrul sistemului unitar:
numește și revocă membrii directoratului;
verifică permanent conducerea societății de către directorat;
verifică conformitatea operațiunilor de conducere a societății cu legea, cu hotărârile adunării generale și cu actul constitutiv;
cel puțin o dată pe lună raportează AGA cu privire la activitatea desfășurată de supraveghere;
poate convoca AGA când interesul societății o cere.
Prima atribuție reflectă poziția ierarhică superioară a consiliului față de directorat și conferă puterea de a exercita un control asupra membrilor acestuia.
A doua atribuíe constă în efectuarea unui control ce constă în realizarea de verificări periodice asupra activității directoratului, investigații, informări periodice ce ar putea avea o influență deosebită asupra activităților și rezultatelor societății.
A treia atribuție reprezintă un control de regularitate și de legalitate, de urmărire a aplicării întocmai a hotărârilor AGA.
A patra atribuție asigură prin intermediul raportării CS controlul și de către AGA a activității directoratului.
Legea conferă consiliului de supraveghere, pe lângă aceste atribuții uzuale și o atribuție specială și anume de a convoca în cazuri excepționale adunarea generală a acționarilor când interesul societății o cere.
În actul constitutiv se poate preciza că anumite opreațiuni sau acte juridice nu pot fi efectuate fără acordul CS, chiar dacă acesta nu exercită atribuții de conducere a societății. În lipsa acestui acord, directoratul poate cere acordul AGA, care cu o majoritate de ¾ din numărul voturilor aparținând acționarilor prezenți va putea da un asemenea acord. Deși legea pare că prevede o modalitate indirectă de evitare a controlului consiliului, În realitate este riscant pentru directorat să solicite un astfel de acord AGA, deoarece aceasta trebuie să se pronunțe cu o majoritate calificată în contra refuzului consiliului și va privi de asemenea cu reticență o astfel de cerere. Cu un asemenea gest, practic, directoratul își oferă mandatul AGA, urmând ca în caz de refuz al acordului să fie demis.
OBLIGAȚIILE MEMBRILOR CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
Membrii consiliului de supraveghere, în interesul societății, își vor exercita atribuțiile cu loialitate. Aceștia sunt obligați să participe la adunările generale ale acționarilor datorită rolului pe care îl au în a asigura funcționarea societății. Dacă au indirect sau direct interese contrare societății, membrul consiliului are obligația de a nu lua parte la deliberare și de a informa.
FUNCȚIONAREA CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
Consiliul de supraveghere se întrunește cel puțin o dată la 3 luni conform art. 153 alin (1) și (2). Convocarea poate fi făcută fie de către președintele consiliului, care conduce întrunirea, fie la cererea directoratului, fie la cererea motivată a cel puțin 2 membri ai consiliului. Autorii cererii pot reuni ei înșiși consiliul dacă președintele nu dă curs solicitării de convocare a consiliului, ședința urmând a se ține în termen de maximum 15 zile de la momentul convocării. Membrii directoratului pot participa la ședință, însă nu au drept de vot.
La ședințele CS va întocmi un proces verbal la ședințe ce trebuie să cuprindă aceleași elemente ce pot fi găsite și în procesele verbale încheiate în cadrul ședințelor CA din sistemul unitar. Acesta este considerat întocmit legal dacă include semnătura președintelui consiliului și a încă cel puțin a unui alt membru prezent. AGA poate adopta împotriva membrilor CS hotărârea inițierii unei acțiuni în justiție, dacă socotesc că aceștia au prejudiciat societatea prin faptele lor. Mandatul membrilor CS încetează de drept o dată cu inițierea acțiunii, urmând ca AGA să-i înlocuiască de îndată.
Dacă nu se prevede altfel în actul constitutiv, este necesară asistența a cel puțin jumătate din numărul membrilor consiliului pentru ca deciziile consiliului de supraveghere să fie considerate valide, iar în caz de paritate, votul decisiv aparține președintele CS.
În caz de paritate a voturilor, președintele consiliului de supraveghere va avea votul
decisiv, în condițiile art. 153 alin.(6)-(8) din lege. În condițiile art. 153 alin (4) și (5) din lege, participarea la reuniunile consiliului pot avea loc și prin mijloacele de comunicare la distanță, dacă acest lucru este prevăzut în actul constitutiv.
Consiliul de supraveghere își poate crea comitete consultative pentru o funcționare mai eficientă. Aceste comitete sunt „formate din cel puțin 2 membri (cel puțin un membru dintre aceștia fiind membru independent) ai consiliului și însărcinate cu desfășurarea de investigații și cu elaborarea de recomandări pentru consiliu.” Comitetele își pot desfășura activitatea în anumite domenii precum: nominalizarea sau remunerarea de candidați pentru diferite posturi de conducere, auditul.
Fără a deveni membru al consiliului, președintele directoratului poate fi numit în comitetul de nominalizare a celor ce vor candida pentru a ocupa un post în consiliul de supraveghere. În cazul consituirii unui comitet de audit, este necesar ca acesta să cuprindă cel puțin un membru cu experiență în aplicarea principiilor contabilității și ale auditului.
În mod regulat, comitetele consultative vor înainta obligatoriu consiliului de supraveghere rapoarte asupra activității lor.
SCURTĂ ANALIZĂ COMPARATIVĂ – SISTEMUL UNITAR ȘI DUALIST
Cele două sisteme de administrare ale societății pe acțiuni – cel unitar și cel dualist prezintă o serie de similitudini. Sistemul unitar este sistemul tradițional, este prototipul sistemului de administrare eficientă; sistemul dualist reprezintă o dezvoltare a sistemului unitar, în încercarea de a-l moderniza și transforma într-un instrument apt să răspundă exigențelor guvernării corporatiste. Cele două sisteme prezintă motiv de atractivitate pentru întreprinzători deoarece urmăresc ținte și folosesc metode convergente.
Chiar dacă cele două sisteme sunt fundamentate pe criterii distincte, în teorie, ele corespund acelorași cerințe și pot fi folosite, întocmai, pentru a oferi protecția și transparența dorite atât de acționari cât și de terți. CA, în sistemul unitar care a delegat către directori competențele de conducere ale societății exercită asupra acestora o supraveghere asemănătoare cu cea pe care CS o exercită asupra activității directoratului.
Din punct de vedere al atribuțiilor, CA are atribuții de gestionare și conducere a societății, stabilind direcțiile de dezvoltare și activitate ale societății. Îndeplinește actele utile și necesare pentru realizarea obiectului de activitate și exercită controlul asupra activității directorilor prin informarea curentă asupra operațiunilor avute în vedere și întreprinse. CS exercită controlul asupra conducerii societății prin verificări, investigații, solicitând informații considerate necesare.
Atribuția de control a CS este mai puternică în comparație cu cea a CA raportat la activitatea directorilor, dar acționarii pot limita sau extinde în ambele cazuri atribuțiile de control ale celor două consilii prin inserarea de clauze statutare.
CA numește directorii cărora le încredințează conducerea societății, iar CS numește membrii directoratului. Deosebirea esențială este că directorii pot fi numiți dintre membrii CA pe când membrii directoratului nu pot fi în același timp membri ai CS.
O altă deosebire este și sub aspectul răspunderii al membrilor celor două consilii. Membrilor CA și directorii, în sistemul unitar, răspund pentru culpe de gestiune pe când pentru aceleași culpe de gestiune, în sistemul dualist, răspund doar membrii directori, nu și membrii CS care nu au atribuții de gestiune.
Actul constitutiv stabilește și durata mandatului administratorilor, membrilor directoratului și ai CS, aceasta neputând fi mai mare de 4 ani.
CAPITOLUL 4 – STUDIU DE CAZ
TRANSGAZ – SOCIETATE ADMINISTRATĂ ÎN SISTEM UNITAR
Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „TRANSGAZ” S.A. a fost întemeiată în baza hotărârii Guvernului nr. 334/28 aprilie 2000 și este operatorul tehnic al sistemului național de transport al gazelor naturale, răspunzând de funcționarea sistemului în condiții de siguranță, calitate, eficiență economică și protecție a mediului.
Scopul său este de a îndeplini strategia națională pentru transportul, tranzitul internațional, controlul și reglementarea permanentă și operativă a gazelor naturale, cercetarea – proiectarea în privința transportului de gaze naturale prin efectuarea de acte de comerț, cu respectarea legislației române, corespunzătoare obiectului de activitate consimțit prin actul constitutiv.
Capitalul social subscris și vărsat integral de acționarii societății este de 117.738.440,00 lei și este împărțit în 11.773.844 acțiuni cu valoare nominală de 10 lei, acțiuni nominative ce sunt emise în formă dematerializată. Capitalul social era, la data de 14.02.2014, împărțit astfel:
6.888.840 acțiuni, reprezentând 58,5097% din capitalul social este deținut de statul român;
4.885.004 acțiuni, reprezentând 41,4903% sunt deținute de alți acționari, persoane fizice și juridice, române și străine.
Printre caracteristicile acțiunilor, se numără și răspunderea limitată a acționarilor, adică ei răspund în limita aportului adus.
Interesele statului în AGA sunt reprezentate de Guvern prin Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru ori de către succesorii acestuia.
Transgaz S.A. este administrată în sistem unitar, fiind administrată de un Consiliu de Administrație. Conform prevederilor Actului Constitutiv sau ale legilor aplicabile, acesta are competența generală de a realiza toate actele necesare în vederea desfășurării cu succes a obiectului de activitate, mai puțin aspectele ce sunt de competența Adunării Generale a Acționarilor.
Conform art. 138din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație care asigură conducerea Transgaz este format majoritar din administratori neexecutivi și independenți. Cei 5 membri ce pot avea calitatea de acționari compun Consiliul de Administrație, asigurând eficiența capacității de supraveghere, analiza și evaluarea activității societății, dar și tratamentul just al acționarilor. Numărul de 5 persoane in CA reprezintă un număr nici prea mare ceea ce ar putea duce la o administrare mai dificilă, dar nici prea mic astfel încât să existe o diversitate de opinii. Adunarea Generală a Acționarilor alege membrii Consiliului de Administrație pentru un mandat de 4 ani, ce poate fi reînnoit în cazul îndeplinirii atribuțiilor în mod corespunzător sau cu capacitatea de a fi revocați de către AGA în cazul în care obiectivele principale nu vor fi îndeplinite. Un termen mai mic de 4 ani ar fi prea redus pentru îndeplinirea obiectivelor, mai ales cele pe termen lung, iar în 4 ani administratorii ajung să cunoască mai bine mediul economic, legislativ, politic, mediul firmei.
Alegerea membrilor consiliului de administrație al societății Transgaz, la cererea unui acționar semnificativ, se va face prin metoda votului cumulativ, în mod obligatoriu. Metoda votului cumulativ constă în înmulțirea voturilor pe care le dețin acționarii cu numărul acționarilor ce vor constitui CA, acesta din urmă fiind în cazul Transgaz de 5. Acționarul semnificativ este o persoană fizică/ juridică sau un grup de persoane care întreprinde în mod concertat sau posedă direct sau indirect o participație de cel puțin 10% din capitalul social al companiei Transgaz sau din drepturile de vot, sau o participație ce îngăduie practicarea unei influențe semnificative asupra luării deciziilor în AGA sau în CA.
NUMIREA MEMBRILOR CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Comitetul de Nominalizare coordonează procesul de numire și adresează recomandări pentru poziția de administrator, dar și pentru posturile vacante din cadrul consiliului.
Autoritatea tutelară a desfășurat un proces de selecție al administratorilor, unde un expert independent în recrutarea resurselor umane a fost de față. Prezența unui astfel de expert este necesară într-o companie precum Transgaz deoarece aceștia fiind bine pregătiți și specializați, reușesc să găsească persoanele ideale pentru ocuparea unor posturi atât de importante. Anunțul privind procesul de selecționare a fost publicat atât pe pagina de internet a societății cât și într-un ziar de largă răspândire. Publicarea pe internet este benefică deoarece este foarte avantajoasă din punct de vedere financiar, dar și pentru că tot mai multă lume navighează, în special tinerii, care pot aduce un suflu nou companiei. Pentru cei mai în vârstă sau cei încă neobișnuiți cu internetul o metodă bună este publicarea în ziare.
În procesul de selecție au fost respectate principiile nediscriminării, transparenței și tratamentului egal.
REMUNERAREA MEMBRILOR CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Comitetul de Remunerare elaborează politica de remunerare pentru directori și administratori, politicile fiind în concordanță cu politica de remunerare adoptată de companie.
Remunerația este formată dintr-o indemnizație fixă lunară și o componentă variabilă ce constă într-o cotă participare la profitul net al societății sau o altă formă de remunerare pe baza indicatorilor de performanță. Plata și avantajele oferite administratorilor sunt menționate în situațiile financiare anuale și în raportul anual al comitetului de nominalizare și remunerare.
Aprobată prin Hotărârea AGA din 10 iulie 2013, remunerația fixă lunară este de 4.037 de lei brut lunar pentru fiecare membru neexecutiv al CA, iar pentru Directorul General este de 24.224 lei brut lunar. Remunerația variabilă a fost în cursul anului 2013 de 83. 536 lei pentru membrii neexecutivi, iar pentru Directorul General 135.821 lei. Salariile trebuie să fie proporționale cu performanța, să o stimuleze, să rețină oamenii valoroși în companie. Obținând veniturile variabile din profitul net, managerul își va da interesul pentru ca acesta să crească.
AGA numește un președinte din rândul membrilor Consiliului de Administrație ce va conduce consiliul și va garanta funcționarea în condiții optime a organelor societății. Membrii Consiliului de Administrație au obligația de a lua parte la toate Adunările Generale ale Acționarilor, îndeplinindu-și mandatul în cunoștință de cauză, cu bună credință și grijă fără a dezvălui informațiile confidențiale și secretele comerciale la care au acces în calitate de administratori atât pe perioada mandatului cât și după sfârșirea acestuia.
Atribuțiile, răspunderile Consiliului de Administrație, obligațiile administratorilor sunt reglementate prin Actul Constitutiv actualizat și aprobat de AGA .
ROLUL ȘI OBLIGAȚIILE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Consiliul de Administrație se întrunește la sediul societății ori în alt loc pe care el îl fixează ori de câte ori este necesar, dar cel puțin o dată la 3 luni. Întrunirea poate avea loc ori la convocarea președintelui consiliului, la cererea a doi membri ai consiliului sau de către directorul general. Convocarea va fi comunicată administratorilor înainte de data întrunirii cu suficient timp pentru ca aceștia să se poată pregăti și va conține și ordinea de zi.
La dispoziția acționarilor preocupați, CA le pune documentele ce urmează a fi dezbătute și aprobate de către AGA, procurile speciale, formularele, un proiect de hotărâre ce urmează a fi utilizate pentru votul prin corespondență. Acționarii le pot găsi la sediul companiei sau pe website-ul acesteia.
Pentru ca hotărârile CA să fie valabile, e necesară prezența a cel puțin 2/3 din numărul membrilor, deciziile fiind luate cu majoritatea membrilor prezenți. Prezența a cât mai multor membrii este necesară pentru că astfel există o mai bună cooperare între membri, aceștia putând lua hotărârile cele mai potrivite pentru companie.
Procesul verbal al ședinței unde sunt consemnate dezbaterile, se înscrie într-un registru parafat și sigilat de președintele CA. Procesul verbal va fi întocmit la fiecare ședință și va cuprinde numele participanților, deciziile luate, ordinea deliberărilor, numărul de voturi adunate și opiniile separate, fiind semnat de către președintele de ședință și de cel puțin un alt administrator.
Consiliul de Administrație va adopta hotărâri în cadrul ședințelor ce vor duce la realizarea atribuțiilor într-o manieră efectivă și eficace.
Competențele principale ale Consiliului de Administrație sunt următoarele:
determină direcțiile principale de dezvoltare și activitate ale societății;
fixează sistemul contabil și de control financiar, aprobând planificarea financiară;
stabilește structura organizatorică și regulamentul de funcționare și organizare;
numește, suspendă, revoă directorul general, stabilind remunerația acestuia;
supraveghează munca directorului general;
organizează Adunările Generale ale Acționarilor, pregătește raportul anual și implementează hotărârile AGA;
inițiază cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței Transgaz, conform reglementărilor legale în vigoare;
încuviințează nivelul garanțiilor pentru persoanele care au calitatea de gestionar;
săvârșește acte juridice prin care să obțină, să întrăineze, să constituie sau să schimbe în garanție bunuri aflate în patrimoniul Transgaz, cu consimțământul AGA atunci când legea impune această condiție;
admite competențele sucursalelor pe domenii de activitate (comercial, economic, tehnic, financiar, juridic, administrativ etc.) cu scopul de a realiza obiectul de activitate al societății;
aprobă înființarea/ desființarea punctelor de lucru;
aprobă finalizarea oricăror contracte pentru care nu a delegat competența directorului general al comapaniei;
după încheierea exercițiului financiar, supune anual AGA raportul cu privire la activitatea Transgaz, contul de profit și pierderi, bilanțul contabil pe anul precedent;
supune AGA programul de activitate și proiectul de buget de cheltuieli și venituri pentru anul următor;
întrunește AGA ori de câte ori e nevoie;
definește obligațiile, responsabilitățile, drepturile personalului Transgaz;
precizează competențele și nivelul de contractatre al împrumuturilor bancare, creditele comerciale pe termen scurt și mediu și admite eliberarea garanțiilor;
aprobă numărul de posturi și dispoziția de constituire a compartimentelor de producție și funcționale;
aprobă programele de cercetare, dezvoltare, producție și investiții;
aprobă politici pentru protejarea mediului înconjurător, siguranța muncii;
în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de AGA aprobă modificări în structura acestuia;
precizează și aprobă nivelul indemnizației pentru secretarul CA;
asigură și este responsabil pentru aducerea la realizarea oricăror altor sarcini și atribuții stabilite de AGA sau care sunt prevăzute de legislația în vigoare;
adoptă decizii cu privire la activitatea societății, mai puțin cele care sunt de competența AGA.
Structura CA al Transgaz garantează un echilibru între membrii neexecutivi și cei executivi, nicio persoană sau grup restrâns de oameni neputând domina procesul decizional al CA. Acesta are responsabilitatea colectivă a procesului decizional în cadrul societății, fiind ținut solidar responsabil pentru toate hotărârile luate în exercitarea competențelor sale. Dacă administratorii independenți vor renunța la mandat, vor da o declarație detaliată privind motivele acestei renunțări.
Membrii CA își vor actualiza competențele permanent, îmbunătățindu-și cunoștințele cu privire atât la activitatea societății cât și la practici de guvernanță corporativă bune pentru îndeplinirea rolului lor. Dobândirea și actualizarea cunoștințelor duc la o adaptare mai bună, la o participare în domeniile economice și sociale ale companiei. Membrii consiliului pot îndeplini sarcinile de lucru prin perfecționarea cunoștințelor și vor face față mai bine schimbărilor.
COMITETELE CONSULTATIVE
Comitetul de Nominalizare și Remunerare
Comitetul de audit și rating
Comitetul de siguranță și securitate a SNT
Comitetul de Strategie și Dezvoltare
Comitetul de Reglementare și Relații cu Autoritățile Publice
CONDUCEREA EXECUTIVĂ
Conducerea a fost delegată de către CA unui director, numindu-l Director General, care are în subordine doi directori generali adjuncți și directori executivi. Directorul General reprezintă societatea în raport cu terții.
El poate fi numit din afara consiliului de admnistrație sau dintre administratori, astfel devenind administrator executiv, numit la recomandarea Comitetului de Nominalizare și Remunerare.
Directorul redactează și oferă CA un plan de management pentru primul an de mandat și pe durata acestuia, ce conține strategia de conducere pentru atingerea criteriilor de performanță și atingerea obiectivelor stabilite în contractul de mandat. Acest plan de management ajută la atingerea obiectivelor pe termen mediu și lung deoarece clarifică atribuțiile și obiectivele. Prin el, Directorul se gândește cum să îmbunătățească și să schimbe viitorul societății, munca fiind coordonată eficient pentru atingerea acelor obiective. Chiar dacă au loc schimbări zilnice atât în legislație cât și în economie, prin planul de management, Directorul poate anticipa și controla mai eficient evenimentele viitoare. CA va evalua activitatea directorilor atât prin vizarea planului de management cât și prin execuția contractului de mandat.
Regulamentul de Organizare și Funcționare al Societății (ROF) stabilește atribuțiile directorului:
aplicarea strategiei și politicilor de dezvoltare ale comapniei, precizate de CA;
angajarea, suspendarea, promovarea, concedierea personalului, în condițiile legii;
numirea, suspendarea, revocarea directorilor executivi și a directorilor din cadrul sucursalelor;
asistarea la negocierea contractului colectiv de muncă, desfășurat în condițiile legii, în limita mandatului dat de CA;
negocierea contractelor individuale de muncă, conform legii;
încheierea actelor juridice în limitele stabilite prin hotărârile CA în numele și pe seama Transgaz;
determinarea responsabilităților și îndatoririlor personalului din subordine;
conform competențelor legale și actului constitutiv al societății, aprobarea operațiunilor de încasări și plăți;
în limita competențelor delegate de CA, aprobarea operațiunilor de cumpărare și vânzare de bunuri;
autorizarea directorilor din cadrul exploatărilor teritoriale, directorilor executivi, oricărei alte persoane să îndeplinească orice atribuție din sfera lui de competență;
realizarea oricăror alte sarcini pe care CA le deleagă în atribuția sa.
Directorul General numește, suspendă, revocă directorii din cadrul exploatărilor teritoriale și directorii executivi. Aceștia sunt funcționari ai Trangaz și sunt responsabili față de acesta pentru executarea îndatoririlor lor cât și față de membrii CA.
TRANSELECTRICA – SOCIETATE ADMINISTRATĂ ÎN SISTEM DUALIST
A fost întemeiată în baza hotărârii Guvernului nr. 627/31 iulie 2000, fiind operatorul național de transport de energie electrică din România.
Scopul său este de a asigura accesul la rețelele de transport oricărei persoane solicitante ce îndeplinește cerințele legii, asigurând serviciul public pentru toți utilizatorii rețelei de transport.
Capitalul social subscris și vărsat este de 733.031420 lei, este divizat în 73.303.142 acțiuni ordinare, nominative și dematerializate, fiecare acțiuni având o valoare nominală de 10 lei. La data 31.03.2014 capitalul social avea următoarea structură:
43.020.309 acțiuni aparținând statului cu o pondere de 58,688% în capitalul social. Aportul în numerar al Statului Român are valoarea de 430.039.130 lei și valoarea aportului în natură este de 163.960 lei;
9.895.212 acțiuni ce aparțin Fondului Proprietatea cu o pondere de 13,499% în capitalul social;
5.320.582 acțiuni aparținând S.I.F. Oltenia cu o pondere de 7,258% în capitalul social;
10.538.624 acțiuni apartținând altor persoane juridice cu o pondere de 14,376% în capitalul social;
4.528.415 acțiuni aparținând altor persoane fizice cu o pondere de 6,177%
Având în vedere că statul este un acționar majoritar, activitatea CA trebuie evaluată pentru a se vedea dacă sunt respectate principiile de eficiență în numele statului.
Societatea Transelectrica este administrată într-un sistem dualist, de către un directorat, sub supravegherea consiliului de supraveghere. În luarea deciziilor referitoare la activitatea și funcționarea societății, intervenția oricărei persoane sau entități publice sau private ce nu este parte din organele de conducere este interzisă. Acest lucru este benefic pentru companie deoarece membrii conducerii cunosc cel mai bine societatea, putând lua cele mai bune decizii.
Directoratul este format din 5 membri, iar conducerea societății îi revine lui în exclusivitate, conducere efectuată sub supravegherea Consiliului de Supraveghere. Numărul mai mare de 5 membri va asigura un proces mai bun de luare a deciziilor. Directoratul realizează actele utile și necesare pentru înfăptuirea obiectului de activitate al companiei, mai puțin celor rezervate de lege ce cad în sarcina Consiliului de Supraveghere și AGA. Anumite tipuri de operațiuni vor fi efectuate doar cu acordul Consiliului, iar dacă acesta nu îsi dă acordul pentru aceste operațiuni, Directoratul poate cere acordul AGA. Hotărârea acesteia este dată cu o majoritate de ¾ din numărul voturilor acționarilor prezenți.
NUMIREA, REVOCAREA, REMUNERAREA, ORGANIZAREA ȘI COMPETENȚA DIRECTORATULUI
La recomandarea Comitetului de Nominalizare și Remunerare, membrii Directoratului sunt numiți și revocați de către CS pe o perioadă de cel mult 4 ani. Prin hotărârea CS poate fi numit un președinte la Directoratului, ce poate fi numit și Director General Executiv sau Chief Executive Officer. Directoratul este prezidat de președinte sau de un membru, în lipsa acestuia, în baza mandatului președintelui.
Dacă un loc este vacant în Directorat, CS numește un nou membru ce va avea mandatul egal cu perioada care a rămas până la expirarea mandatului membrului înlocuit, iar membrii pot fi oricând revocați de CS. Ei nu pot fi concomitent membri ai CS.
Membrii Directoratului vor avea o remunerație fixă brută anuală de 288.000 lei ce va fi revizuită la împlinirea fiecărui an de când aceștia își încep mandatul, o componentă variabilă anuală plătibilă anual, o componentă variabilă anuală plătibilă trimestrial ce nu pot depăși dublul remunerației fixe brute anuale, acestea fiind oferite pe baza performanței definite în planul de administrare și o componentă variabilă multianuală.
Membrii directoratului trebuie:
Să accepte numirea în mod exepres pentru ca aceasta să fie valabilă;
Să comunice CS înainte de a accepta numirea orice stare de incompatibilitate (fără autorizarea CS nu pot fi directori, administratori, membri ai CS sau ai Directoratului, cenzori, auditori interni în alte companii având același obiect de activitate sau concurente, nu pot efectua un comerț concurent sau la fel pe cont propriu sau al altei persoane);
să încheie un contract de mandat cu societatea pe durata îndeplinirii mandatului, fiind astfel remunerați cu o indemnizație stabilită de CS; remunerația este formată dintr-o indemnizație fixă lunară și o componentă variabilă ce constă într-o cotă participare la profitul net al societății sau o altă formă de remunerare pe baza indicatorilor de performanță; membrii Directoratului nu pot încheia un contract de muncă cu societatea;
să fie asigurați pentru răspundere profesională;
să își ducă mandatul până la final cu prudența și diligența unui bun administrator.
ATRIBUȚIILE DIRECTORATULUI:
stabilește organigrama, strategia, politicile de dezvoltare ale companiei și determină departamentele operaționale; aprobă numărul de posturi și normativul de formare a compartimentelor Transelectrica; aprobă regulamentele de funcționare și organizare;
supune AGA anual raportul cu privire la activitatea companiei, situațiiile financiare pe anul precedent, dar și proiectul de buget și proiectul de program de activitate pe anul curent;
cu respectarea dispozițiilor actului constitutiv, încheie acte juridice cu terții pe seama și numele societății;
face recomandări cu privire la distribuirea profitului;
în conformitate cu politica de personal a societății, stabilește sarcinile și responsabilitățile personalului, angajează, concediază;
elaborează planul de management și îl prezintă spre aprobare CS;
semnează și negociază contractul colectiv de muncă, actele adiționale acestuia, cu reprezentanții salariaților;
ia măsurile utile și necesare pentru conducerea companiei în legătură cu administrarea zilnică a fiecărui departament sau delegate de CS sau de AGA;
aprobă mandatele reprezentanților comapniei în cadrul AGA filialelor Transelectrica și informează CS cu privire la mandatele acordate acestora, trimestrial;
îndelinește orice competență delegată de AGA în temeiul legii;
aprobă constituirea unităților teritoriale precum agenții, sucursale, reprezentanțe etc.;
aprobă/avizează operațiuni și contracte la nivelul societății;
se îngrijește de realizarea publicității pe pagina de internet a companiei a hotărârilor AGA în timp de 48 de ore de la data convocării, situațiile financiare anuale, în 48 de ore de la aprobare, raportările contabile semestriale în 45 de zile de la încheierea semestrului, componența organelor de conducere ale companiei, CV-urile membrilor CS și Directoratului, raportul de audit anual, rapoartele CS;
transmite MFP analize, situații, informații cu privire la indicatorii economico – financiari din bugetele de cheltuieli și venituri;
gestionează patrimoniul Transelectrica și răspunde în fața AGA și CS de modul de administrare al acestuia.
FUNCȚIONAREA DIRECTORATULUI
Se va întâlni la intervale regulate sau ori de câte ori e nevoie pentru rezolvarea problemelor curente ale companiei la cererea președintelui Directoratului, la cererea CS sau la cererea motivată a cel puțin doi dintre membrii săi. Ședințele pot avea loc prin video – conferință sau prin telefon, participarea considerându-se în persoană, ele pot avea loc și în engleză și se va decide de la caz la caz dacă este necesară traducerea simultană în limba româană. CS trebuie să primească de la Directorat cel puțin o dată la 3 luni un raport scris privind conducerea, activitatea, posibila evoluție a societății. Acest raport dă CS oportunitatea verificării și constatării evoluției firmei.
Președintele numește un secretar fie din afara membrilor Directoratului, fie dintre aceștia, pentru această calitate, secretarul primind o indemnizație brută lunară. Secretarul redactează hotărârea Directoratului, pe baza procesului verbal, aceasta fiind semnată de președinte si de secretarul ce a redactat-o.
În funcție de problematica de pe ordinea de zi, pot participa ca invitați fără drept de vot însă directorii companiei și/sau specialiști economici, financiari, tehnici, reprezentanți sindicatului și/sau salariaților ce nu sunt membri de sindicat, dacă se dezbat aspecte ce vizează raporturile de muncă. Participarea unor specialiști din domeniile mai sus enunțate este de dorit în cazul în care au loc dezbateri cu privire la raporturile de muncă deoarece aceștia sunt mai bine pregătiți și informați.
REPREZENTAREA SOCIETĂȚII
Această este reprezentată și angajată în relațiile cu terții prin semnătura conjunctă a Directorului General Executiv concomitent cu alți doi membri ai Directoratului, o persoană împuternicită de Directorul General Executiv, concomitent cu un al membru al Directoratului și o altă persoană împuternicită de Directorul General Executiv concomitent cu un alt membru al Directoratului, concomitent cu o persoană împuternicită de către un membru al Directoratului.
Pe baza unor procuri generale sau speciale, orice membru al directoratului poate delega capacitatea de a reprezenta societatea către alte persoane, aceste procuri fiind consemnate de unul dintre ceilalți membri ai directoratului. Avantajul de a transmite capacitatea de a reprezenta societatea, poate fi văzut în cazul în care, chiar unul dintre membri lipsește, ședința poate avea loc în condiții optime.
În cazul în care, acționând împreună, doi reprezentanți autorizați ai societății au acordat expres unei singure persoane ce acționează în mod individual puterea de a reprezenta compania în privința unui anume act, cerința existenței a două semături pentru ca actul să fie angajant pentru companie nu va mai fi respectată.
Conducătorii sediilor secundare sau sucursalelor companiei vor putea reprezenta societatea doar în cazul în care o asemenea capacitate le-a fost în mod expres acordată printr-o procură. Specimenele de semnătură ale membrilor Directoratului vor fi depuse la Oficiul Registrului Comerțului.
RĂSPUNDEREA MEMBRILOR DIRECTORATULUI
Aceștia răspund individual sau solidar față de societate, după caz pentru prejudiciie rezultate din abateri de la prevederile legale și statutare sau din infracțiuni sau pentru lipsa de diligență și prudență în administrarea companiei. Ei vor putea fi revocați de către CS în astfel de situații.
Membrii Directoratului, față de societate sunt solidar răspunzători pentru: existența reală a dividendelor plătite, realitatea vărsămintelor efectuate de acționari, exacta îndeplinire a hotărârilor AGA, existența registrelor cerute de lege și ținerea lor corectă, stricta îndeplinire a îndatoririlor impuse de actul constitutiv și de lege.
Dacă au cunoștință de neregulile săvârșite de predecesorii lor imediați și nu le comunică auditorului financiar și auditorilor interni, membrii Directoratului sunt solidar răspunzători.
Dacă vor consemna împotrivirea lor în registrul hotărârilor Directoratului și le vor aduce la cunoștință despre acest lucru auditorului financiar și auditorilor interni, răspunderea pentru actele săvârșite nu se va întinde și la ei.
CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE
Este format din 7 membri, aceștia putând avea calitatea de acționari ai companiei. Membrii CS nu pot cumula calitatea de membru în CS cu cea de salariat al societății și nici nu pot fi membri ai directoratului. Separația dintre managementul și controlul societății este un avantaj al sistemului dualist deoarece nu mai există riscul ca directorul general ce era de obicei și Președintele CA (în sistemul unitar) să aibă vreo influență asupra deciziilor membrilor consiliului. Directorii din companie vor conduce colectiv ceea ce poate asigura un management echilibrat pe termen lung.
Sunt aleși pe o durată de 4 ani de către AGA. Dacă există un post vacant, în cadrul CS, acesta poate desemna până la următoarea ședință a AGA un membru provizoriu sau poate solicita directoratului convocarea AGA pentru a numi un alt membru. Noul membru va îndeplini mandatul pe o durată egală cu cea rămasă până la expirarea în mod normal a mandatului predecesorului său. Excepție de la această regulă este cazul în care întregul CS este reconfirmat pentru un nou mandat de 4 ani.
Directoratul va convoca obligatoriu AGA având pe ordinea de zi alegerea membrilor CS prin utilizarea metodei votului cumulativ la cererea acționarilor ce reprezintă împreună sau individual cel puțin 10% din capitalul social, însă orice acționar ce deține mai puțin de 10% poate face propuneri directoratului, în scris pentru aplicarea metodei votului cumulativ.
Prin această metodă, orice acționar are dreptul de a-și atribui voturile cumulate (dobândite prin înmulțirea voturilor deținute de către orice acționar) cu numărul membrilor ce urmează să alcătuiască CS. Dacă membrii CS aflați în funcție la data AGA nu sunt reconfirmați prin vot cumulativ, sunt considerați revocați din funcție prin hotărârea AGA.
REMUNERAREA CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
La remunerația fixă brută anuală de 48.000 lei, se adaugă o componentă variabilă constituită dintr-o componentă variabilă anuală una plătibilă trimestrial, una plătibilă anual, și dintr-o componentă variabilă multianuală plătibilă, ce nu pot depăși dublul remunerației fixe anuale.
ATRIBUȚIILE CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
exercită controlul asupra felului în care societatea este condusă de către directorat;
avizează bugetul de cheltuieli și venituri;
încuviințează planul de management realizat de către directorat;
elaborează și predă spre aprobarea AGA planul de administrare ce cuprinde strategia de administrare pe durata mandatului;
fixează structura și numărul membrilor directoratului;
desemnează, revocă și stabilește remunerașia membrilor directoratului;
controlează dacă activitatea în numele și pe seama societății este desfășurată în conformitate cu actul constitutiv, cu legea, cu orice hotărâre a AGA.
predă către AGA un raport privind activitatea de supraveghere derulată;
reprezintă compania în raporturile cu directoratul;
verifică situațiile financiare al companiei;
aprobă regulile interne ale directoratului;
verifică raportul membrilor directoratului;
propune numirea și revocarea auditorului financiar, dar și durata minimă a contractului de audit;
poate convoca AGA când interesul societății o cere, în cazuri excepționale;
avizează formarea sau participarea la formarea unor societăți sau încheierea oricărui tip de parteneriat, asociere, acord de distribuire a profitului.
FUNCȚIONAREA CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
Ședințele CS vor putea fi convocate printr-o înștiințare trimisă cu cel puțin 5 zile înainte de data propusă de către Președintele CS ori de câte ori este nevoie, dar cel puțin o dată la 3 luni, de către Președinte la cererea motivată a oricăror 2 membri sau a întregului directorat.
Ședința este prezidată de către președinte sau de către un membru în baza mandatului conferit de Președinte, aceasta putând avea loc prin video-conferință sau prin telefon dacă persoanele participante se pot auzi unele pe celelalte. Ședințele prin video – conferință au avantajul de a avea un impact asemănător întâlnirilor directe, de a fi consultată părerea și celor ce nu sunt prezenți, avantajul de a reduce cheltuielile de deplasare în cazul unei ședințe convocate de urgență. Președintele CS va sigila și parafa procesul – verbal ce va conține deciziile consiliului, proces – verbal semnat de fiecare membru prezent și de către secretar. Înregistrările audio ale ședințelor vor fi arhivate prin grija Președintelui CS. Aceste înregistrări audio pot fi mijloace de probă ce pot ajuta la aflarea adevărului, de exemplu, în instanță.
CS poate lua decizii scrise, în cazuri urgente, fără întrunire dacă membrii și-au dat acordul în luarea deciziilor fără ținerea unei ședințe. E necesară prezența a cel puțin 5 membri pentru ca deciziile să fie considerate valabile.
Comitetul de Nominalizare și Remunerare, format din cel puțin 2 membri ai CS, realizează recomandări pentru funcția de membru al CS și membru al directoratului, creează și recomandă CS procedura de selecție a membrilor CS, a membrilor directoratului, pentru alte funcții de conducere, realizează propuneri privind remunerarea membrilor directoratului și altor funcții de conducere. Comitetul de audit va duce la îndeplinire atribuțiile prevăzute de art. 47 din O.U.G. nr. 90/2008.
Cele două societăți sunt listate la bursa de la valori, astfel au parte de mai multe avantaje precum surse de finanțare diversificate prin emisiuni de acțiuni și obligațiuni, publicitatea în mediul de afaceri, creșterea încrederii în societate mai ales a partenerilor străini. Listarea la bursă obligă la respectarea unor nivele de management și transparență prin monitorizare directă de către Guvern, de aceea probabil au fost și transferate la Secretariatul General al Guvernului.
CAPITOLUL 5 – CONCLUZII
Societatea interacționează tot timpul cu mediul de afaceri unde se dezvoltă. Prin urmare, administrarea și conducerea unei societăți pe acțiuni acordă satisfacție atât asociaților cât și personalului și terților dacă acest lucru se realizează printr-un înalt nivel de eficiență și transparență. Administrarea și conducerea reprezintă atât știință cât și arta de a realiza activități într-un context unde acționează factori politici, economici, legislativi. Tocmai de aceea, atribuțiile de deliberare, control trebuie să fie distribuite în mod echitabil între centrele de putere.
Legea societăților reglementează posibilitatea acționarilor de a alege între sistemul unitar de administrare și cel dualist. Sistemul unitar este format dintr-un consiliu de administrație dacă sunt mai mulți administratori, fiind în număr impar cu competențe de control și din directorii societății ce au competențe de a conduce societatea. Această disociere dintre control și management este benefică deoarece atât administratorii cât și directorii vor putea avea o judecată obiectivă și independentă referitor la activitatea societății. Sistemul dualist este un concept modern ce permite separarea activității de conducere realizată de către directorat de activitate de control realizată de consiliul de supraveghere. Dacă se optează pentru sistemul dualist, societatea va fi supusă auditului financiar. Cumulul de atribuții este evitat față de sistemul unitar deoarece membrii directoratului nu pot fi în același timp membri ai consiliului de supraveghere.
Având în vedere tendința de globalizare și faptul că în țări precum Germania sau Austria funcționează sistemul dualist de administrare, țări care de altfel investesc în această țară, introducerea în România a sistemului dualist poate produce efecte importante unde investițiile sunt de dorit.
Conducerea societății pe acțiuni este o activitate complexă de supraveghere și utilizare eficientă a resurselor materiale, financiare, umane pe care le are la dispoziție cu scopul de a îndeplini obiectul de activitate prin maximizarea profitului.
În studiile de caz am analizat cele două principii de guvernare corporativă, în ambele cazuri fiind asigurat succesul și dezvoltarea înfloritoare a companiilor. După parerea mea, chiar daca sistemul dualist aduce ceva nou, cred ca cele două companii ar trebui administrate în sistem unitar deoarece sunt societăți de intervenție adică dacă se întâmplă ceva, hotărârea trebuie luată imediat fără așteptarea consultării consiliului de supraveghere.
BIBLIOGRAFIE
Angheni Smaranda, Volonciu Magda, Stoica Camelia (2008). Drept comercial, Ed. C. H. Beck, București
Casimir J. – Pierre, Germain M. (2006). Dirigeants de société: juridique, fiscal, social, Collection practique d’experts, Paris
Catană Radu (2007), Dreptul societăților comerciale, Ed. Sfera Juridică, Cluj Napoca
Cărpenaru ST. D. (2012), Tratat de drept comercial român Ediția a III-a revizuită conform NCC, Ed. Universul juridic, București
Cărpenaru St. D., David S., Predoiu C., Piperea Gh.. (2009), Legea societăților comerciale, Ed. C.H. Beck, București
Corsiuc Olia – Maria, Giurgea Elena – Claudia. (2009). Drept comercial, Ed. Lumina Lex, București
Florescu Cristina, Bamberger Zaina. (2011). Societăți comerciale, Ed. Fundației România de mâine, București
Merle Ph. (2001). Sociétés comerciales 8e edition, Droit commercial, Paris
Miff Angela (2012), Dreptul afacerilor Reglementarea activității de turism în România, Ed. Fundației pentru Studii Europene, Cluj – Napoca
Munteanu Emanoil. (2000). Regimul juridic al administratorilor societăților comerciale pe acțiuni, Ed. Beck, București
Schiau I., Prescure T. (2009), Legea societăților comerciale nr. 31/1990 Analize și comentarii pe articole Ediția a 2-a revăzută, adăugită și actualizată, Ed. Hamangiu, București
Stanca Ioana Alina (2009). Administrarea societăților pe acțiuni – constituire, gestionare, dizolvare, Ed. Hamangiu, București
Tudoriu Felix. (2010), Înființarea unei societăți comerciale pe acțiuni, Ed. Universul Juridic, București
Legislație
Legea nr. 31/1990 privind societățile comercial
WEBOGRAFIE
http://euroavocatura.ro/
http://jurisprudentacedo.com/
http://legeaz.net/
http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_societati_comerciale.php
http://www.dsclex.ro/coduri/cciv6.htm
http://www.euroavocatura.ro/
http://www.transelectrica.ro/documents/10179/650048/1+proiect+de+act+constitutiv+sistem+dualist.pdf/e63472ca-04d0-4b3c-9251-ec4e25def767
http://www.transgaz.ro/downloads/agoa_agea/art.6_agoa_28_04_2014.pdf
http://www.wikipedia.ro
https://www.transelectrica.ro
https://www.transelectrica.ro/documents/10179/39319/regulament+de+organizare+si+functionare.pdf/fdebc9f4-4227-46f6-bbe1-a7f73ec40dbd
www.transgaz.ro
BIBLIOGRAFIE
Angheni Smaranda, Volonciu Magda, Stoica Camelia (2008). Drept comercial, Ed. C. H. Beck, București
Casimir J. – Pierre, Germain M. (2006). Dirigeants de société: juridique, fiscal, social, Collection practique d’experts, Paris
Catană Radu (2007), Dreptul societăților comerciale, Ed. Sfera Juridică, Cluj Napoca
Cărpenaru ST. D. (2012), Tratat de drept comercial român Ediția a III-a revizuită conform NCC, Ed. Universul juridic, București
Cărpenaru St. D., David S., Predoiu C., Piperea Gh.. (2009), Legea societăților comerciale, Ed. C.H. Beck, București
Corsiuc Olia – Maria, Giurgea Elena – Claudia. (2009). Drept comercial, Ed. Lumina Lex, București
Florescu Cristina, Bamberger Zaina. (2011). Societăți comerciale, Ed. Fundației România de mâine, București
Merle Ph. (2001). Sociétés comerciales 8e edition, Droit commercial, Paris
Miff Angela (2012), Dreptul afacerilor Reglementarea activității de turism în România, Ed. Fundației pentru Studii Europene, Cluj – Napoca
Munteanu Emanoil. (2000). Regimul juridic al administratorilor societăților comerciale pe acțiuni, Ed. Beck, București
Schiau I., Prescure T. (2009), Legea societăților comerciale nr. 31/1990 Analize și comentarii pe articole Ediția a 2-a revăzută, adăugită și actualizată, Ed. Hamangiu, București
Stanca Ioana Alina (2009). Administrarea societăților pe acțiuni – constituire, gestionare, dizolvare, Ed. Hamangiu, București
Tudoriu Felix. (2010), Înființarea unei societăți comerciale pe acțiuni, Ed. Universul Juridic, București
Legislație
Legea nr. 31/1990 privind societățile comercial
WEBOGRAFIE
http://euroavocatura.ro/
http://jurisprudentacedo.com/
http://legeaz.net/
http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_societati_comerciale.php
http://www.dsclex.ro/coduri/cciv6.htm
http://www.euroavocatura.ro/
http://www.transelectrica.ro/documents/10179/650048/1+proiect+de+act+constitutiv+sistem+dualist.pdf/e63472ca-04d0-4b3c-9251-ec4e25def767
http://www.transgaz.ro/downloads/agoa_agea/art.6_agoa_28_04_2014.pdf
http://www.wikipedia.ro
https://www.transelectrica.ro
https://www.transelectrica.ro/documents/10179/39319/regulament+de+organizare+si+functionare.pdf/fdebc9f4-4227-46f6-bbe1-a7f73ec40dbd
www.transgaz.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Administrarea Societatii pe Actiuni (ID: 135059)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.