Administrarea Medicamentelor
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
NOȚIUNI GENERALE
Generalități
Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică (de sinteza), transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluții) prescrise de medic.
Scopul administrări lor este de:
prevenire a îmbolnăvirilor
ameliorarea bolilor
vindecarea bolilor , prin acțiunea lor locală sau generală
Căile de administrare a medicamentelor sunt următoarele:
calea digestivă – orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală
local – pe tegumente și mucoase
cale respiratorie
cale urinară
parenterală – sub forma injecțiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase
Calea de administrare este aleasă de către medic în funcție de scopul urmărit, capacitatea de absorbție a căi respective, acțiunea medicamentelor administrate, toleranța organismului primitor, particularitățile anatomice, fiziologice ale organismului.
Substanța medicamentoasă poate acționa ca aliment , medicament sau substanță toxică dacă nu se respectă doza și calea de administrație.
Tipuri de doze medicamentoase :
doza terapeutică – este cantitatea de medicament necesar obținerii efectului terapeutic dorit
doza maximă – reprezintă cantitatea cea mai mare de medicament administrat, suportat de organism
doza toxică – este cantitatea de medicament care provoacă reacții toxice
doza letală – cantitate de medicament ce produce decesul pacientului
Modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic pe urmatoarele considerente
stare generala si toleranta individuala a pacientului
particularitati anatomice si fiziologice ale pacientului
capacitate de absorbtie si timpul acesteia
efectul asupra caii de administrare (mucoase, tegumente)
interactiunea dintre combinatiile de medicamente administrate
scopul urmarit si evolutia bolii pacientului
2. Reguli generale de administrare a medicamentelor.
Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele medicamentului, doza, calea de administrat, ora administrări, durata tratamentului, administrația în raport cu alimentația, iar persoanele care le administrează trebuie să cunoasca următoarele reguli generale pentru a evita greșelile care pot avea efecte nedorite:
respectă medicamentul prescris
este necesar să se verifice etichetele de pe medicamente înaintea administrării lor, inclusiv termenul de expirare
să se cunoască aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuia
să se cunoască modul, căile pe care se administrează medicamentele și manoperele utilizate pentru a masca gustul neplăcut sau mirosul unor medicamente (copii)
doza de administrat cât și orarul pentru a asigura o eficiență maximă
să se cunoască reacțiile imediate sau îndepărtate care pot apărea
să se cunoască incompatibilitățile care pot exista între medicamente
să se cunoască modul de păstrare al medicamentelor în scopul menținerii calității acestora
respectare somnului fiziologic al pacientului
lămurirea bolnavului înaintea administrări, informare, accept
anunțarea greșelilor de administrat
se administrează imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
cunoașterea normelor de prevenire a infecțiilor intraspitalicești, a măsurilor de asepsie, circuite, tehnici de administrare
Asistenta trebuie să cunoască efectul medicamentelor:
efectul asteptat de la medicamentele administrate
timpul necesar după cere se poate aștepta efectul medicamentului
efectele secundare ale medicamentelor
fenomenele de obișnuință și de acumulare a unor medicamente în organism utilizate în mod sistematic și timp îndelungat
fenomenele de hipersensibilitate legate de acțiunea unor medicamente
Asistenta medicala verifica si identifica
calitatea medicamentelor
integritatea medicamentelor
culoarea medicamentelor
Diverse medicamente
decolorarea sau supracolorarea
sedimentarea, precipitarea sau existent flocoanelor in solutii
lichefierea medicamentelor solide
opalescenta solutiilor
INSTRUIREA PACIENTILOR
este un factor important care influienteaza increderea persoanei in tratament si in ultima instanta abilitatiile de auto ingrijire
este eficacitatea asistentei medicale in initierea pacientilor in domeniul medicamentelor pe care le iau
necesita o abordare individualizata, planificata si implica evaluarea capacitatii persoanei de a invata, selectonarea si prezentarea informatiilor corespunzatoare
Aceasta va include
de ce a fost prescrisa o anumita medicatie
ce efecte si efecte secundare poate avea
cum trebuie recunoscute efectele secundare si ce trebuie facut daca ele apar
metoda de administrare spre exemplu daca medicamentele trebuie administrate in timpul mesei sau cu lichide
frecventa de administrare
toate substantele care trebuie evitate in timpul tratamentului medicamentos
durata probabila a tratamentului
toate consecintele neacceptarii
orice sfat util ar putea spori eficacitatea medicamentului de exemplu afectul terapeutic al antibioticelor este marit daca pacientul se odihneste stind in pat si are un aport de lichide adecvat, eficienta antiacidelor este marita daca dieta este moderata si in acelasi timp este incurajata o relaxare adecvata
efectele adaugarii unor noi medicamente la regimul medicamentos existent, acest aspect poate fi deosebt de important daca pacientul introduce din propie initiativa un medicament nerecomandat
EXERCITIU
Dezvoltarea unui plan de instruire a pacientului
identificati un pacient pe care il veti ingriji in mod curent si caruia i se administreaza o medicatie
utilizind ca ghid aspectele prezentate mai sus incercati sa identificati nevoile de studiu ale persoanei relativ la medicatia administrata
daca este posibil incercati sa va ginditi ce ar trbui sa stie, ce ar dori sa stie despre medicatie
imaginati un plan de instruire care sa imbunatateasca intelegerea si increderea persoanei in regimul medicamentos si capacitatea de autoadministrare
Circuitul medicamentelor in spital
condica de prescriptii a medicamentelor trebuie completata in triplu exemplar si contine
numarul de inregistrare al paginilor corespunzatoare
data zilnica si sectia care solicita
numele, prenumele, salonul, patul pacientului, virsta,
numarul foii de observatie
numele medicamentului, forma de prezentare, cantitatea ceruta pe 24 ore in cifre si in litere
semnatura, parafa si numarul de cod al medicului
Condica de prescriptii medicale
condica de prescriptii a medicamentelor este predate la farmacie de catre asistenta medicala
la eliberarea si preluarea mdicamentelor, asistenta medicala are obligatia de a verifica
cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient
ambalajul si etichetarea corespunzatoare
medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate
Dulap pentru medicamente
regim special au solutiile perfuzabile, stupefiantele, vaccinurile si acele produse care trebuie depozitate in locuri ce asigura protectia fata de temperature ridicate, luminozitate puternica sau in figidere pentru a evita pierderea din valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient
Dulap pentru stupefiante
Asistenta medicala informeaza si anunta
pacientul pentru medicamentele prescrise in ceea ce priveste modul de administrare, cantitatea, efectul scontat si eventualele reactii adverse
medical asupra efectelor secundare si eventualele greseli de administrare a medicamentelor
Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de igiena, asepsie, dezinfectie, sterilizare si mentinere a masurilor de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale sau intraspitalicesti
ATENTIE!!!!!
ESTE INTERZISA DEPOZITAREA MEDICAMENTELOR IN NOPTIERA BOLNAVILOR
Organizarea si functionarea aparatului de medicamente
Aparatul de medicamente este un mic deposit de medicamente si materiale necesare pentru acordarea primului ajutor, la dispensare, policlinici, camerele de garda a spitalelor, blocuri operatorii, Sali de nastere, sectii de anestezie si terapie intensiva, etc
Aparatul este organizat intr-un dulap special tinut incuiat
Medicamentele si materialele necesare sunt conforme unui barem stability de Ministerul Sanatatii pentru fiecare unitate sanitara
Utilizarea medicamentelor in cazul unei urgente se trece in condica de farmacie propie, urmind ca in curs de 24 ore sa fie inlocuite la aparat
Cheia aparatului o detine sora sefa a serviciului care o preda unui cadru mediu din fiecare tura
Depozitarea si pastrarea medicamentelor se efectueaza potrivit cerintelor fiecaruia , in concordant cu destinatia lor
Medicamentele alterabile vor fi inlocuite cu altele proaspete , pentru a preveni degradarea , daca nu se poate asigura consumarea lor in timp util, prin transferarea lor la alte sectii unde sunt necesare
Medicamentele neutralizate prin administrare intrerupta , la bolnavii externati mai devreme sau decedati, se inregistreaza la aparat si sunt administrate ulterior la alti bolnavi
Administrarea medicamentelor pe cale orala
Definitie
introducerea medicamentelor peroral sau peros constituie calea naturala de administrare a acestora cu resorbtie la nivelul mucoasei bucale si a mucoasei digestive
Administrarea orala este cea mai usoara, acceptabila si singura metoda de administrare a medicamentelor in special daca pacientul trebuie sa continue tratamentul la domiciliu
Cind sunt administrate oral medicamentele trebuie oferite pacientului insotite de un lichid
Medicamentul tebuie administrat in forma solida, ca suspensie sau ca elixir
Evitati contactul direct cu tabletele, din cauza riscului de sensibilizare
Nu se ating medicamentele fara manusa
Scop :
Obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
efecte locale :
favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive
dizolvarea mucozitatiilor de pe peretii gastro-intestinali
protejeaza mucoasa gastrointestinale-inlocuieste fermenti digestivi,secretia gastrica,in cazul lipsei acestora
favorizarea sau inhibarea peristaltismului intestinal
corectarea proceselor digestive sau fermentative
dezinfecteaza tubul digestive
efecte generale :
medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive,patrund in sange si apoi actioneaza asupra unor organe sisteme,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice,sedative)
Obiectivele procedurii
introducerea in organism pe cale orala a unei cantitati de medicamente care sa actioneze general sau local
Forme farmaceutice lichide
administrarea formelor farmaceutice lichide poate implica necesitatea
diluarii solutiei
agitarii inainte de utilizare – suspensia
pastrarii solutiei ramase la frigider
citirea nivelului uni lichid trebuie facuta intotdeauna in partea de jos a meniscului – punctul cel mai scazut al nivelului solutiei
Citirea meniscului unei solutii
– solide
-pulberi,tablete ,drajeuri,granule,mucilagii
Comprimate si capsule
medicatia orala nu se administreaza la pacientii cu varsaturi, in coma, fara reflex de deglutitie
capsulele nu se divizeaza
Capsule
medicamentele iritante nu se administreaza pe stomacul gol
medicatia se administreaza inainte de masa daca prezenta alimentelor influienteaza absorbtia medicamentului
comprimatul sublingual – sub limba – sau bucal – in vestibulul oral – intre gingie si mucoasa bucala – trebuie mentinute pina la dizolvarea lor completa la locul administrarii – nu se ingera lichide pe durata administrarii lor
Pregatirea administrari medicamentelor:
– pregatirea pacientului
– psihica
-este informat asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv, gustului medicamentului si a eventualelor efecte secundare
-asigurarea pacientului de inofensivitatea procedurii
-fizica
-i se da in pozitie sezand, astfel incit sa poata sa bea, daca starea lui permite
-se verifica daca sunt respectate conditiile de administrare – inainte, dupa masa
-tabletele si capsulele sunt date cu apa pentru a preveni antagonizarea propietatiilor chimice ale medicamentelor
-siropurile si antiacidele lichide nu sunt urmate de ingestia de apa pentru ca li se diminueaza efectul
-tabletele zdrobite sau lichide pot fi amestecate cu o cantitate mica de mincare daca aceasta nu este contraindicata in dieta
-asezati materialele pe o tava sau un carucior pentru tratament
-verificati prescriptia medicala – numele pacientului, numele medicamentului, doza, modul de administrare, calea de administrare
-se identifica fiecare medicament pe care il primeste pacientul – eticheta, ambalaj
Efectuarea procedurii
-se pun dozele ce trebuie administrate intr-un paharel din material plastic
-se verifica salonul si numele bolnavului
-se duc medicamentele in salon
-se explica pacientului ce medicament primeste, actiunea acestuia, daca are gust neplacut
-se aseaza pacientul in pozitie sezind sau comoda in care sa poata bea lichidul in functie de starea acestuia
-se serveste pacientul cu doza unica
-se da paharul cu apa si ne asiguram ca pacientul a inghitit toate medicamentele sau il ajutam daca nu poate sa bea singur
-se instruieste pacientul daca dupa administrare trebuie sa pastreze o anumita pozitie
Administrarea medicamentelor :
– lichidele :
-siropuri uleiuri,ape minerale,emulsii
-se masoara doza unica cu paharul ,ceasca de cafea mixturile ,solutiile,emulsiile se masoara cu lingura,lingurita
Administrarea medicamentelor cu lingurita
-tincturile extractele se dozeza cu pipeta sau sticla picuratoare
Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai,apa sau se administreaza ca atare ,apoi pacientul bea apa,ceai
– solidele :
-tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare.Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale(nitroglicerina)se aseaza sub limba
-pulberile divizate casete amilaticee sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita
-pulberile nedivizate-se dozeaza cu lingurita
-granulele se masoara cu lingurita
-unele pulberi se dizolva in apa ,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii(ex.purgativele saline)
Reorganizarea :
-instrumentele folosite
-se dezinfecteaza,se spala;
Notarea procedurii
Se noteaza
-data, ora, medicamentul, doza si reactia pacientului
-refuzul pacientului
-numele persoanei care a administrat medicamentul
-daca pacientul este capabil sa-si administreze singur medicamentele
-informatiile semnificative se transmit in scris si verbal la schimbul de tura
Evaluarea eficacitatii procedurii
rezultate dorite/asteptate
medicamentele au fost administrate fara incidente
pacientul este capabil sa ingere si sa metabolizeze far agreata si varsaturi
pacientul accepta medicamentele, este cooperant
pacientul simte actiunea si efectul medicamentului
rezultate nedorite
pacientul nu coopereaza, refuza medicamentele
intrebati medicul
pacientul acuza senzatii de greata si voma
ne asiguram ca nu sunt mirosuri neplacut in incapere – se aeriseste incaperea
se pune pacientul sa inspire adinc
se ramine cu pacientul pina se simte bine
daca e nevoie se anunta medicul
pacientul are reactie alergica sau anafilactica
se opreste administrarea
se anunta medicul
se pregatesc medicamentele antihistaminice
reactia este severa
se aseaza pacientul in pozitie de decubit dorsal cu capul putin ridicat
se evalueaza semnele vitale la 15-20 minute
se urmareste daca are hipotensiune arteriala sau dificultati in respiratie
se administreaza oxigen la nevoie
trusa de urgenta sa fie la indemina
se asigura suport psihologic pacientului pentru reducerea anxietatii
se noteaza tipul si evolutia reactiei
Contraindicatii
– Administrarea medicamentelor pe cale orala :
medicamentul este inactivat de secretiile digestive
medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice
pacientul refuza medicamentele
se impune o actiune prompta a medicamentelor
medicamentul nu se resorbe pe cale digestive
se impune evitarea circulatiei portale
interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv
IMPORTANT DE RETINUT
inaintea administrarii se verifica medicamentul
ceaiurile medicinale – infuzii, decocturi – se prepara inainte de administrare, pentru a nu se degrada substantele active
mixturile se agita inainte de administrare
medicamentele lichide
continutul unor instrumente cu care se administreaza medicamentele lichide
1 pahar de lichior 15 g ulei
o ceasca de cafea 50 ml solutie apoasa
un pahar de apa 200 ml sol apoasa
o lingura 15 g solutie ap
12,5 g ulei
20 g sirop
o lingurita 5 g apa
6,5 g sirop
4,5 g ulei
20 picaturi 1 g solutie apoasa
60 picaturi 1 g solutie alcoolica
40-45 picaturi 1 g solutie uleioasa
50-60 picaturi 1 g tincture alcoolica
gustul neplacut al medicamentelor se poate diminua prin diluare cu ceai, apa, sirop
Administrarea siropului cu gust de zmeura
pacientii inconstienti sau cei cu tulburari de deglutitie medicamentul va fi introdus prin sonda Einhorn in stomac, duoden impreuna cu alimentele
medicamentele solide
medicamentele in stare solida contin cantitati exacte de substanta active fiind uzual preferabile
prafurile sunt administrate pe limba pacientului cit mai aproape de radacina acesteia fiind inghitite cu ceai, apa
medicamentele sub forma de granule se administreaza cu lingurita
tabletele, capsulele, comprimatele, drajeurile sunt administrate ca atare sau sunt farimitate si dizolvate in ceai sau apa
Mojar si pistil pentru pisarea medicamentelor
medicamentele care se resorb in cavitatea bucala sunt asezate sublingual pentru rezorbtie integral (nitroglicerina, nifedipin)
continutul unor instrumente cu care se administreaza medicamentele sub forma de pulberi
o lingurita rasa 1,5 – 2,5 g
o lingurita cu virf 2,2g – 5 g
un virf de cutit 0,5 – 1 g
medicamentele enterosolvente au invelisul protector rezistent la actiunea acidului clorhidric si fermentilor stomacali, ajungind in intestine unde sunt dizolvate prin actiunea fermentilor intestinali
pentru administrarea medicamentelor asistenta se va spala pe miinicu apa si sapun
este interzis a se oferi doza intreaga zilnica pacientului
medicamentele sunt administrate personal de asistenta medicala sau luate de pacient in prezenta acesteia respectind ordinea succesiva de administrare
DE EVITAT
manipularea medicamentelor direct cu mina dupa scoaterea lor din ambalaj
amestecarea unor medicamente sub forma de prafuri sau alta forma cu carbune medicinal, care absoarbe si medicamentul reducind din actiunea lor
administrarea de tablete , drajeuri ca atare la copii sub 2 ani
atingerea dintilor de catre solutii acide si feruginoase pentru ca ataca smaltul, vor fi administrate prin aspiratie cu ajutorul unui pai de sticla, bolnavul se spala pe dinti dupa fiecare administrare
folosirea aceluiasi pahar, linguri la mai multi bolnavi
acestea dupa folosire sunt dezinfectate, spalate sau in cazul celor de unica folosinta colectate pentru a find duse la crematoriu
Concluzie
ACELASI MEDICAMENT POATE SA ACTIONEZE CA
ALIMENT
MEDICAMENT
TOXIC
DIFERENTIEREA MEDICAMENTELOR DE TOXICE ARE O IMPORTANTA COVIRSITOARE
Administrarea medicamentelor pe cale rectala
Definitie
Introducerea medicamentelor rectal constituie alta cale digestiva de administrare cu rezorbtie la nivelul mucoasei rectale
medicamentele menite sa aibă un efect sistemic pot fi administrate si sub forma de supozitoare introduse in rect, de unde acestea sunt absorbite in fluxul sanguin
absorbtia este mai lenta si mai bine suportata decit in cazul administrarii orale si reduce iritata gastrica
aceasta cale este aleasa pentru persoanele care nu pot lua medicamente pe gura cei care varsa sau au greturi
aceasta metoda poate fi utilizata in cazul medicamentelor care ar putea fi dezactivate de secretiile gastrice
pot fi administrate in scopul unui efect local fie ca supozitoare pentru a ameliora in cazul hemoroizilor, fie sub forma de clisme in colitele ulceroase
cind asistenta va administra rectal va purta intotdeauna manusi curate si va unge usor supozitorul inainte de introducere
supozitoare rectale
sunt formele farmaceutice solide administrate rectal pentru obtinerea unui efect local sau systemic
sunt reprezentate sub forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita in care substanta active este inglobata intr-o masa solida de obicei unt de cacao care se topeste la temperatura rectului
in cazul clismelor terapeutice sau medicamentoase sunt introduse sub forma de clisme prin dizolvare in apa pentru a obtine concentratii izotone
in cazul microclismelor pentru a dizolva substanta medicamentoasa se foloseste ser fiziologic , glucoza 5% 10 -15 ml
cantitatea maxima de solutie in care se dizolva substanta medicamentoasa este de 100-200 ml , peste aceasta cantitate absorbtia rectal nu mai are loc , iar pacientul nu retine Solutia
prin clisma picatura cu picatura in 24 ore se pot administra 1000-2000 ml solutii medicamentoase
pentru insertia supozitorului se utilizeaza manusa
pozitia pacientului – culcat pe partea stinga
se recomanda sa respire pe gura pentru a relaxa sfincterul anal
supozitorul se insera lent, dincolo de sfincterul intern
Insertia supozitorului rectal
se recomanda mentinerea pozitiei pacientului timp de 20 de minute dupa insertia supozitotorului
Indicatii
calea rectal ocoleste sistemul venei porte, vena cava acumulind reteaua venoasa a rectului
calea rectal este recomandata pentru
rectal se introduce in organism medicamente cu scopul de a obtine
efect local
golirea rectului
diminuarea durerii
atenuarea peristaltismului intestinal
ameliorarea proceselor inflamatorii locale
efect general
rezorbtia are loc la nivelul mucoasei rectal dar actiunea se manifesta la nivelul intregului organism cum ar fi – antiemeticele, supozitoarele cu morfina digitala, antibioticele sau antitermicele
Contraindicatii
afectiuni ale rectului si anusului care contraindica administrarea rectal
diaree
interventii chirurgicale ale rectului
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ
(GLOBULE, OVULE, COMPRIMATE)
OBIECTIVELE PROCEDURII
• Aplicarea pe mucoasa vaginală a unor medicamente cu efect local.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Medicamentele prescrise: globule, ovule, tablete
– Materiale pentru spălătura vaginală (dacă este recomandată)
– Mănuși de cauciuc
– Paravan
– Comprese de tifon
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
– Explicați necesitatea și eficacitatea procedurii
– Explicați efectul terapeutic
– Asigurați pacienta de inofensivitatea procedurii și de respectarea intimității
– Obțineți consimțămantul
b) FIZICĂ:
– Asigurați poziția ginecologică (decubit dorsal cu coapsele flectate sau eventual
decubit lateral)
– Efectuați spălătura vaginală dacă aceasta este recomandată de medic inainte de
inceperea tratamentului
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Pregătiți materialele pe o tavă sau un cărucior pentru medicamente
– Verificați prescripția medicală
– Identificați pacienta
– Duceți medicamentele in salon
– Explicați manevra
– Asigurați intimitatea
– Spălați mainile și imbrăcați mănuși de cauciuc
– Așezați pacienta in poziție ginecologică sau SIMS
– Scoateți medicamentul din ambalaj
– Cu o mană indepărtați labiile folosind două comprese și evidențiați orificiul
vaginal
– Introduceți medicamentul in canalul vaginal impingandu-l ușor cu degetul
imbrăcat in mănușă pană in fundul de sac
Introducerea ovulului in vagin
– Instruiți pacienta să stea in decubit 15' pentru a favoriza topirea și absorbția
INGRIJIREA PACIENTULUI
Reveniți după 15' pentru a vedea starea pacientei
– Așezați pacienta in poziție comodă
– Asigurați un tampon de vată pentru a preveni disconfortul
– Instruiți pacienta cum să procedeze dacă se va continua tratamentul la domiciliu
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– Plasați medicamentele rămase in locul de păstrare adecvat
– Indepărtați ambalajele
– Spălați mainile
NOTAREA PROCEDURII
Notați:
– Data, ora, medicamentul, doza, numele nursei
– Existența iritației, a scurgerilor vaginale, leziuni, vegetații, eventual
ruptură de perineu
EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
– Medicamentul este introdus fără incidente
– Pacienta respectă recomandările
– Pacienta exprimă starea de confort
– Pacienta este cooperantă, ințelege informațiile primite
Rezultate nedorite / Ce faceți ?
– Pacienta acuză durere in timpul introducerii medicamentului
– Lucrați cu blandețe
– Pacienta este incapabilă să rețină medicamentul
– Se recomandă prelungirea repausului
– Se anunță medicul pentru a schimba eventual calea de administrare
– Pacienta acuză senzații locale neplăcute
– Se anunță medical
ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN SONDĂ
OBIECTIVELE PROCEDURII
1. Aprovizionarea esuturilor cu oxigen ț in caz de hipoxie
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Sondă de cauciuc sau material plastic, sterilă
– Leucoplast
– Mănuși de cauciuc
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ: – dacă este conștient:
– Informați pacientul asupra necesității administrării oxigenului
– Explicați procedura pentru a obține colaborarea
– Asigurați pacientul de inofensivitatea procedurii;
b) FIZICĂ:
– Asigurați pacientului o poziție comodă
– Verificați libertatea căilor respiratorii
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Verificați prescripția medicală și debitul de O2 recomandat pe minut
– Identificați pacientul și stabiliți o relație deo colaborare
– Măsurați distanța de la narină pană la lobul urechii (aproximativ 6-8 cm)
– Introduceți sonda in narină perpendicular pe planul feței pentru a nu lovi
cornetele nazale (cand se inclină in sus) sau planșeul fosei nazale (cand se
inclină in jos)
– Umeziți sonda pentru a favoriza inaintarea
– Asigurați-vă că sonda a ajuns la profunzimea dorită
– Fixați sonda cu leucoplast
– Fixați debitul (6 l/min) conform prescripției
INGRIJIREA PACIENTULUI
– Supravegheați bolnavul și controlați frecvent permeabilitatea sondei, observați
faciesul
– Asigurați ingrijirea nasului și cavității bucale deoarece O2 usucă mucoasa
– Schimbați zilnic sonda și narina folosind mănuși
– Controlați frecvența respirației
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– Indepărtați sondele de unică folosință
– Curățați sondele de cauciuc și pregătiți pentru sterilizare
– Cand indicația de administrare a oxigenului incetează, indepărtați cu grijă
sursa de oxigen
NOTAREA PROCEDURII
– Notați data și ora inceputului și sfarșitului oxigenoterapiei
– Notați debitul /min
– Notați reacția pacientului, semnele vitale (in special respirația), culoarea
tegumentelor, schimbări ale stării de conștiență
EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
– Pacientul are respirație normală sau prezintă ameliorare a stării inițiale
– Pacientul exprimă stare de confort, prezintă tegumente normal colorate,
mucoasele sunt intacte.
Rezolute nedorite /Ce faceți?
– Sonda iese in afară deoarece nu a fost introdusă corect
– repetați cu atenție manevra de introducere și asigurați-vă că s-a atins
profunzimea necesară – Pacientul se balonează
– sonda a fost introdusă prea profund și O2 ajunge in stomac; retragepți
sonda pană aproape de vălul palatin
– Mucoasele pacientului sunt uscate, iritate
– reduceți presiunea oxigenului dacă observați deprimarea funcției
respiratorii și anunțați medicul
– verificați funcționarea umidificatorului
– schimbați narina la introducerea sondei
– mobilizați din cand in cand sonda
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Definitie : Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor,avand in vedere suprafata de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata
Indicatii
– vascularizatia intinsa si suprafata mare a alveolelor pulmonare constituie factori favorizanti petru absorbtia gazelor
Se administreaza :
-gaze sau substante
-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori sau prin injectie intratraheala
Scop:
-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
-imbogatirea aerului inspirat in oxigen, pentru combaterea hipoxiei
-fluidificarea sputei, expectoratia
Inhalatia :
-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii,
antrenate de vapori de apa
medicamentele pot fi inhalate pentru a produce un efect sistemic, fie un efect local asupra aparatului respirator
substantele gazoase folosite in anestezii generale sunt administrate prin inhalare
bronhodilatatoarele utilizate in tratamentul anumit6or tipuri de astmă, emfizem pulmonar sau bsonsite constituie exemple comune de medicamente administrate prin inhalare
Indicatii :
-rinite;
-rinofaringe
-bronsite
-astm bronsic
Pregatirea inhalatiei :
– pacientul
-pregatirea psihica
-este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor
-i se explica modul in care va respira
-inspiratie pe gura ,expiratie pe nas
-se identifica eventuale alergii cunoscute de pacient
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie sezand
-invata unde sa-si sufle nasul
-se aseaza un prosop in jurul gatului
-se ung buzele ci tegumentele peri-bucale cu vaselina
– materialele
-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda
-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante alcaloide
Executarea inhalatiei:
– asistenta
-isi spala mainile
-inchide ferestrele camerei
-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa
-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau pelerina
-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie
-invita pacientul sa inspire pe gura ,sa expire pe nas
-supravegheaza pacientul
-durata unei sedinte:5-20 min
Modalitati de efectuare a aerosolului
Ingrijirea ulterioara a pacientului :
-se sterege fata pacientului cu un prosop moale
-este ferit de curentii de aer rece
-ramane in incapere 15-30 min
Reorganizarea :
-materialele se strang ,se spala
-inhalatorul se dezinfecteaza
Inhalarea de aerosoli :
DE stiut :inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este sterilizat in prealabil
/!\ De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa fierbinte
ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN SONDĂ
OBIECTIVELE PROCEDURII
1. Aprovizionarea tesuturilor cu oxigen in caz de hipoxie
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Sondă de cauciuc sau material plastic, sterilă
– Leucoplast
– Mănuși de cauciuc
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
– dacă este conștient:
– Informați pacientul asupra necesității administrării oxigenului
– Explicați procedura pentru a obține colaborarea
– Asigurați pacientul de inofensivitatea procedurii;
b) FIZICĂ:
– Asigurați pacientului o poziție comodă
– Verificați libertatea căilor respiratorii
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Verificați prescripția medicală și debitul de O2 recomandat pe minut
– Identificați pacientul și stabiliți o relație deo colaborare
– Măsurați distanța de la narină pană la lobul urechii (aproximativ 6-8 cm)
– Introduceți sonda in narină perpendicular pe planul feței pentru a nu lovi
cornetele nazale (cand se inclină in sus) sau planșeul fosei nazale (cand se
inclină in jos)
– Umeziți sonda pentru a favoriza inaintarea
– Asigurați-vă că sonda a ajuns la profunzimea dorită
– Fixați sonda cu leucoplast
– Fixați debitul (6 l/min) conform prescripției
INGRIJIREA PACIENTULUI
– Supravegheați bolnavul și controlați frecvent permeabilitatea sondei, observați
faciesul
– Asigurați ingrijirea nasului și cavității bucale deoarece O2 usucă mucoasa
– Schimbați zilnic sonda și narina folosind mănuși
– Controlați frecvența respirației
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– Indepărtați sondele de unică folosință
– Curățați sondele de cauciuc și pregătiți pentru sterilizare
– Cand indicația de administrare a oxigenului incetează, indepărtați cu grijă
sursa de oxigen
NOTAREA PROCEDURII
– Notați data și ora inceputului și sfarșitului oxigenoterapiei
– Notați debitul /min
– Notați reacția pacientului, semnele vitale (in special respirația), culoarea
tegumentelor, schimbări ale stării de conștiență
EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
– Pacientul are respirație normală sau prezintă ameliorare a stării inițiale
– Pacientul exprimă stare de confort, prezintă tegumente normal colorate,
mucoasele sunt intacte.
Rezolute nedorite /Ce faceți?
– Sonda iese in afară deoarece nu a fost introdusă corect
– repetați cu atenție manevra de introducere și asigurați-vă că s-a atins
profunzimea necesară
– Pacientul se balonează
– sonda a fost introdusă prea profund și O2 ajunge in stomac; retrageți
sonda pană aproape de vălul palatin
– Mucoasele pacientului sunt uscate, iritate
– reduceți presiunea oxigenului dacă observați deprimarea funcției
respiratorii și anunțați medicul
– verificați funcționarea umidificatorului
– schimbați narina la introducerea sondei
– mobilizați din cand in cand sonda
Instilatiile
sunt forme medicamentoase administrate prin instilare , in cantitati mici sub forma de picaturi, ungvent sau spay
picaturi oculare – colire
ungvent oftalmic
picaturi auriculare
picaturi nazale – erine si spay – uri
administrarea colirului
colirele sunt forme farmaceutice lichide , sterile, aplicate prin picurare in sacul conjunctival
pozitia pacientului – orizontala sau sezind, cu privirea spre tavan
in sacul conjunctival se administreaza o picatura de colir, cantitatea considerata optima
daca este necesar pentru instilarea celei de-a doua picaturi se recomanda un interval de 5 minute fata de administrarea precedenta
se apasa usor pe sacul lacrimal folosid un pansament steril timp de 1-2 minute, dupa instilatie pentru a preveni absorbtia sistemica prin canalul lacrimal
dupa instilare inchiderea ochilor timp de 1-2 minute, favorizeaza absorbtia medicamentului
administrarea colirului oftalmic
pozitia pacientului – orizontala sau sezind, cu privirea spre tavan
in sacul conjunctival se aplica cantitatea recomandata de ungvent
administrarea medicatiei direct pe cornee poate produce discomfort sau chiar afectarea acesteia
ungventul formeaza pe cornee un film , tulburind trecator vederea aspect care trebuie comunicat pacientului
se recomanda inchiderea ocilor pe o durata de 2 – 3 minute dupa tratament, aplicarea ungventului , daca este posibil se recomanda seara la culcare
Administrarea picaturilor auriculare
picaturile auriculare – otice – trebuie sa fie incalzite la temperatura corpului inainte de instilare
pozitia pacientului – orizontala cu urechea afectata in sus sau in picioare cu capul usor inclinat spre partea neafectata
pentru o mai buna vizualizare si facilitare a patrunderii picaturilor se directioneaza canalul urechii externe
la copil
la adult
dupa instilarea numarului recomandat de picaturi se mentine pozitia pacientului timp de inca 2-3 min
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ
Generalități
În conformitate cu prescripțiile medicului, medicamentele se pot administra pe cale bucală (orală), respiratorie, rectală, prin aplicații locale sau pe cale parenterală (prin injecții).
Prin cale parenterală se înțelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv. În mod curent se înțelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare lichidă, cu ajutorul unor ace care traversează țesuturile, deci prin injecții. Dintre avantajele utilizării acestei căi amintim:
absorbția ușoară, cea ce determină o instalare rapidă a efectului, ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acțiunea sucurilor digestive
dozarea precisă a medicamentelor
introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconștient, a celui care prezintă vărsături sau are hemoragie digestivă superioară.
Scopul injecțiilor poate fi:
explorator, când se efectuează testarea sensibilității organismului față de diferite substanțe (Penicilină, Histamină, etc.)
terapeutic, pentru administrarea medicamentelor
Felul, locul injecțiilor poate să fie intradermică, subcutanată, intramusculară, aspirații venoase.
Injecția intradermică se face cu scop explorator, anestezic, curativ. Regiunea față interioară a antebrațului, iar la nevoie oricare altă regiune în grosimea dermului
Injecția subcutanată se face în scop curativ. Regiunea se poate efectua în orice regiune unde nu trec în straturile superficiale trunchiuri mari vasculare și nervoase, regiuni infectate sau supuse la presiuni de îmbrăcăminte. sub piele în țesutul celular subcutanat
Injecția intramusculară se efectuează în scop curativ. Regiunea pătratul supero -extern a fesei, deasupra liniei orizontale ce trece prin extremitatea superioară a șanțului interfesier față antero- externă a brațului și a coapsei, în țesutul muscular
Injecția intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ și oferă o instalare rapidă a efectului dorit, administrarea în totalitate a dozei prescrise. Regiunea se poate efectua în toate venele superficiale utilizându-se mai ales cele de la nivelul plicii cotului, în vasele sanguine.
injecția intracardiacă, în inimă
în măduva roșie a oaselor se efectuează în cazuri de urgență
în spațiul subarahnoidian, injecția intraosoasă
Injecțiile.
Pregătirea injecției. Se face prin pregătirea materialelor necesare: seringi, ace, medicamente, alte materiale (tampoane, soluții dezinfectante, tăviță renală, garou, etc.)
Seringile vor fi sterile, cu o capacitate în funcție de cantitatea de administrat. Se preferă seringile de unică utilizare care asigură:
condiții maxime de sterilitate
risc de contaminare a pacientului redus la maxim
economie de timp
economie de personal
manipulare ușoară
Medicamentul prescris se poate prezenta:
ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane.
ca medicament indirect injectabil, pudre sau produse liofilizate.
Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
grosimea dermului – injectie intadermica
sub piele ,in tesutul celular subcutanat – injectie subcutanata
tesutul muscular – injectie intramusculara
in vasele sangvine – injectia intravenoasa si injectia intraarteriala
in inima – injectia intracardica
in interventia de ugenta – in maduva rosie a oaselor
injectia intraosoasa – in spatiul subarahnoidaian
Pregatirea injectiei
materiale
– seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de sol medic.
medicamentul prescris se poate prezenta :
a) ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in seringa gata de intrebuintare
b) ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoanecu dop de cauciuc,insotite sau nu de solvent
-alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,pile din metal pentru deschiderea fiolelor ,lampa de spirt ,tavita renala garou din cauciuc,pernita ,musama
Pregatirea psihica a pacientului :
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in timpul injectiei
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii :
-se spala pe maini cu apa curenta ,se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate al sterilizarii
-se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate ,aspectul solutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia ,acoperit cu protectorul si se aseaza pe o compresa sterila
a) aspirarea continutului fiolelor:
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin flambare sau prin stergere cu tamponul imbibat in alcool – se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se trece gura deschisa a fiolei prin flacara
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos;
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;
b) dizolvarea pulberilor :
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se asteapta evaporarea alcoolului;
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;
-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub presiunea din flacon;
-acul cu care sa perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie;
A. Injecția intradermică
Asistenta execută tehnica. Se întinde pielea și se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului. Se observă locul de injectare prin formarea unei papule cu aspectul unei coji de portocală având un diametru de 5-6 cm. Ulterior se informează pacientul să nu se spele pe antebraț, să nu comprime locul injecției și se citește reacția în cazul intradermoreacțiilor la intervalul de timp stabilit.
Se poate face pe orice suprafață a corpului în scop anestezic, când injecția este facut în scop de testare asistenta va avea pregătit Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de hidrocortizon.
Nu se dezinfectează pielea cu alcool în cazul intradermoreacțiilor la tuberculină.
Se utilizează soluții izotone, ușor rezorbabile, cu densitate mare.
Administrarea intradermica a Insulinei
Scop
terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor;
explorator – intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Actiune
efect local
se injecteaza o cantitate mica astfel incit aceasta sa nu interfereze cu tesuturile subiacente sau sa genereze efecte sistemice
se foloseste pentru a observa o reactie inflamatorie alergica la proteine straine – IDR la tuberculina, testare la medicamente sau a unor chimioterapice anticanceroase
Locul injectiei
– locul de electie pentru administrare se alege astfel incit reactia inflamatorie post administrare sa poata fi observata
– regiuni lipsite de foliculi pilosi : fata anterioara a antebratului ; fata externa a bratului si a coapsei ; orice regiune in scop de anestezie
Locuri de administrare intradermica
-se prefera zonele putin pigmentate sau cheratinizate – fata interna a bratului, zona subclaviculara a pieptului si zona scapulara a spatelui
Solutii administrate :
– sol izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia
– foarte lenta.
Executarea :
-asistenta isi spala mainile
-dezifecteaza locul injectiei
-se intinde si se imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi
-se prinde seringa in mana dreapta si se patrunde cu bizonul acului indreptat cu acul in sus in grosimea dermului
Administrarea intradermica
-se observa,locul de injectare,formarea unei papule cu apectul cojii de portocala,avand un diametru de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm;
-se retrage brusc acul,nu se tamponeaza locul injectiei;
Ingrijirea :
-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul injectiei
-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente :
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului in grosimea dermului
-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei sub derm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei
B. Injecția cubcutanată
Executarea tehnici. Asistenta se spală pe mâini, dezinfectează locul injecției. Pentru injecția pe fața externă a brațului, poziția pacientului este șezând cu brațul sprijinit pe șold. Se prinde seringa pregătită ca un creion în măna dreaptă, se face o cută a pielii între indexul și policele mâinii ștăngi, care se ridică după planurile profunde. Se pătrunde brusc cu forță la baza cutei, longitudinal 2-4 cm. Se verifică poziția acului prin retragerea pistonului și se injectează lent soluția de administrat prin apăsarea pistonului. La terminare se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul, se masează ușor.
medicamentul este injectat direct sub suprafata pielii
injectarea poate fi facuta prin injectare intermitenta sau prin infuzie continua
pacientii sunt invatati adesea sa foloseasca aceasta metoda atunci cind trebuie sa-si administreze medicamente la domiciliu
procedura este destul de simpla si relativ simplu de realizat
administrarea accidentala trebuie evitata prin folosirea unor ace de marime adecvata
frectionarea circulara a locului injectarii subcutanate reduce probabilitatea iritarii s imbunatateste absorbtia
Scop
terapeutic
Actiune
efect sistemic
efect persistent – absorbtia se realizeaza indeosebi prin capilare de obicei mai lent decit in cazul administrarii i. m.
Locul injectiei
regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
fata externa a bratului,
fata sup-ext a coapsei;
fata supra- si sub-spinoasa a omoplatului;
regiunea subclaviculara;
flancurile peretelui abdominal.
Locurile de administrare a injectiei subcutanate
Solutii administrate :
– sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina, histamina
Resorbtia
– incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta administrata
Executarea :
-asistenta isi spala mainile
-dezinfecteaza locul injectiei
-pentru injectia pe fata externa a bratului ,pozitia pacientului este sezand,cu bratul sprijinit pe sold
-se prinde seringa pregatita, ca pe un creion,in mana dreapta
-se face o cuta a pielii intre indexul si policele mainii,care se ridica dupa planurile profunde
-se patrunde brusc,cu forta la baza cutiei,longitudinal 2-4 cm
-se verifica pozitia acului prin retragere pistonului,daca nu sa patruns intr-un vas sangvin
-se injecteaza lent solutia medicamentoasa,prin apasarea pistonului cu policele mainii drepte
-se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul injectiei,masandu-se usor, pentru a favoriza circulatia si deci resorbtia medicamentului
Accidente Interventii
-durerea violenta prin lezarea unei terminatiuni nervoase -se retrage acu putin spre suprafata
-ruperea acului -extragerea manuala sau chirurcicala a acului
-hematom prin lezarea unui vas mai mare -se previne prin verificarea pozitiei inainte de injectare
Locurile de elecție ale injecției se vor alterna, pentru a asigura refacerea țesuturilor. Se evită injecția în regiunile infectate sau cu modificări dermatologice
În scop terapeutic se utilizează soluții izotone, nedureroase, soluții cristaline: insulină, heparină, histamină, cafeină, atropină, etc.
C. Injecția intramusculară
Locul elecției constituie mușchii voluminoși, lipsiți de trunchiuri importante de vase și nervi. Se execută în cadranul superoextern fesier, în poziție de culcat se caută ca repere punctuale Smirnov și Barthelmy (la un lat de deget deasupra ți înapoia marelui trohanter – unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care unește splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea șanțului interfesier. Șezând se poate face în toată regiunea fesieră deasupra liniei de sprijin.
probabilitatea cea mai comuna si cea mai folositoare cale de administrare parenterala
medicamentul este injectat in muschi de obicei pe partea superioara a coapsei, in sectorul superior, exterior fesei sau in regiunea medie a deltoidului
lungimea corecta a acului este foarte importanta pentru a se evita formarea abceselor datorita penetrarii necorespunzatoare in muschi
muschiul trebuie sa fie relaxat, astfel incit lichidul injectat sa se poata raspindi printre fibrele musculare , iar pentru injectare va fi ceruta o forta mai mica
Scop – therapeutic
Locul injectiei
muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri imortante de vase si nervi :
reg sup-ext a fesei ;
fata ext a coapsei in 1/3 mijlocie ;
fata ext a bratului, in muschiul deltoid
se aleg zonele cu masa musculara dezvoltate si cu reprezentare vasculo – nervoasa cit mai redusa
se prefera zona gluteala/ventrala sau dorsala , deltoidul, cvadricepsul
administrare in deltoid sau cvadriceps
in cazul pacientilor subponderali se vor selecta zonele cu masa musculara suficient de bine reprezentata pentru administrare
Locul administrarii ventro – gluteal
locul administrarii dorso – gluteal
Administrarea intramusculara
Solutii administrate :
– sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia
– incepe imediat dupa administrare ; se termina in 3-5 min ; mai lenta pentru solutiile uleioase.
Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,a caror lezare ar putea provoca accidente.in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic :
-cadranul super extern fesier
-rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este situat la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina iliaca anteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in toata regiunea fesiera,deasupra liniei de sprijin;
Pregătirea injecției. Se pregătesc materialele, pacientul este informat, se cere acceptul, se recomandă relaxarea musculară, se dezbracă regiunea, se ajuta pacientul să se așeze în poziție comodă.
materialele:
-ace 20-23 G
-se incarca seringa
pacientul :
-se informeaza
-se recomanda sa se relaxeze musculatura
-se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral ,decibit lateral,ortostatism,sezand(pacienti dispneici)
Executarea :
-asistenta isi spala mainile
-dezinfecteaza locul injectiei
-se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta,cu acul montat la seringa
-se verifica pozitia acului prin aspirare
-se injecteaza lent solutia
-se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul
-se maseaza usor locul injectei pentru a activa circulatia,favorizand resorbtia
Ingrijirea ulterioara a pacientului :
-se aseaza in pozitie comoda ,ramanand in repaus fizic 5-10 minute
Incidente si accidente Interventii
-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale :
-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona
-paralizia prin lezarea nervului sciatic
-se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului
-extragerea manuala sau chirurgicala
-supuratie aseptica
-se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa musculara
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase
-se previne prin verificarea pozitiei acului
Calea intramusculară se utilizează pentru administrarea substanțelor hidrosolubile, liposolubile, suspensii apoase, se introduc soluții izotone, uleioase, cristaloide cu densitate mare.
De stiut:
injectia se poate executa si cu acul detasat de seringa,respectandu-se masurile de asepsie
pozitia acului se controleaza ,in cazul solutiilor colorate,prin detasarea seringii de la ac, dupa introducerea acului in masa musculara
infiltratia dureroasa a muschilor se previne prin alternarea locurilor injectiilor
Tehnica Z trackc
Injectia musculara in forma de Z se foloseste pentru a evita scurgerea de substanta in tesutul subcutanat. Se foloseste la administrarea substantelor iritante si cele care decoloreaza tesutul subcutanat ( cum ar fi fierul, de exemplu) sau la pacientii varstnici care nu au tesut muscular bine dezvoltat..Tragerea in lateral a pielii in timpul injectarii ajuta ca substanta sa ramana in tesutul muscular.
Tehnica trebuie facuta cu atentie deoarece scurgerea accidentala de substanta in tesutul subcutanat poate produce disconfort pacientului cat si patarea permaneneta a tesutului.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
manusi
paduri alcoolizate
seringa si ac
Pregatirea echipamentului:
se verifica prescriptia medicului
se spala mainile
se verifica ca seringa si acul sa fie potrivite pentru injectia intramusculara
se trage solutia in seringa si apoi se mai trage putin aer
se schimba acul cu care s-a tras solutia si se ataseaza cel pentru injectia intramusculara
Administrarea:
se confirma identitatea pacientului
se pozitioneaza pacientul expunandu-i zona gluteala
se dezinfecteaza zona ( cadranul supero-lateral al fesei) cu pad alcoolizat
se lasa sa se ususce pielea
se pun manusile
se trage pielea in lateral , indepartand-o de locul ales pt injectie
se introduce acul ( ca la injectia intramusculara simpla , descrisa mai sus) la un unghi de 90 de grade
se aspira pentru a verifica daca vine sange. Daca vine se va retrage acul si se va relua tehnica
se injecteaza substanta si apoi aerul tras in seringa odata cu substanta
injectarea aerului dupa terminarea substantei ajuta la prevenirea scurgerii de substanta din ac in tesutul subcutanat atunci cand acesta este retras
se asteapta inca 10 secunde dupa terminarea injectarii , inainte de a scoate acul
se elibereaza pielea care a fost trasa pentru a acoperi traiectul facut de ac
nu se maseaza locul deoarece poate favoriza patrunderea substantei iritante in tesutul subcutanat
se incurajeaza pacientul sa se plimbe pentru a facilita absorbtia medicamentului
nu se recapeaza acul
se descarca materialele folosite in recipientele de colectare specifice
Consideratii speciale:
nu se va injecta mai mult de 5 ml de solutie folosind injectia intramusculara in forma de Z
se vor alterna locurile de injectare
se incurajeaza pacientul sa se relaxeze in timpul injectarii, deaorece adminstrarea medicamentului intr-un musch tensionat este mult mai dureroasa
daca pacientul este imobilizat la pat si nu se poate plimba dupa injectare va fi ajutata sa faca exercitii pasive si active in pat pentru a facilita absorbtia medicamentului
D. Injecția intravenoasă
Se face prin puncție venoasă în scop terapeutic pentru administrarea unor medicamente. Locul puncției:.
venele din plica cotului
venele antebrațului
venele de pe fața dorsală a mâini
venele subclaviculare
venele femurale
venele maleolare interne
venele jugulare și epicraniene
Locuri de administrare intravenoasa la copii
Solutii administrate :
– sol izotone;
– sol hipertone.
Resorbtia – este instantanee
Pozitia acului in vena in timpul injectarii intravenoase
pozitie corecta
acul patrus partial in vena
acul a strapuns vena
acul a strapuns complet vena
Executia injectiei :
-asistenta se spala pe maiini
-se alege locul punctiei
-se dezinfecteaza locul punctiei
-se executa punctia venoasa
-se controleaza daca acul este in vena
se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului
-se injecteaza lent.tinand seringa in mana stanga,iar cu policele mainii drepte se apasa pe piston
-se verifica periodic daca acul este in vena
-se retrage brusc acul ,cand injectarea sa terminat ;la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool,compresiv
Ingrijirea ulterioara :
-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute
-se supravegheaza in continuare starea generala
Incidente si accidente Interventii
-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin tumefierea
tesuturilor,durere
-se incearca patrunderea in lumenul vasului,continuandu-se injectia
sau se incearca alt loc
-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante
iritante
-injectarea lenta
-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe -injectare lenta
-hematom prin strapungerea venei -se intrerupe injectia
-ameteli,lipotimie,colaps -se anunta medicul
De stiut :
in timpul injectarii se va supraveghea locul puctiei si starea generala
vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta injectiile in acceasi vena la intervale scurte
daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete,
punctiile se vor face intotdeauna mai central fat de cele anterioare
daca sau revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone (calciu colorat,calciu bromt)va fi instiintat medicul pentru a interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
De evitat
incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta,
prin volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei;
Incidente și accidente.
injectarea soluției în țesutul perivenos, manifestată prin tumefierea țesuturilor, durere
flebalgie, prin injectare rapidă
valuri de căldură, senzația de uscăciune în gură
hematom prin străpungerea venei
amețelii, lipotimie, colaps
Venele au nevoie pentru a se reface de cel puțin 24 de ore, se evita repetarea injecției la intervale scurte în același venă, daca pacienta are o singură venă atunci injecția următoare se va administra mai central față de cel anterior administrat. Se evită încercările de pătrundere în venă după formarea hematomului, pentru că acesta, prin volumul său deplasează traiectul venei.
E. Perfuzia intravenoasă
Se înțelege introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a soluție medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică, hidroionică și volemică a organismului.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Tavă medicală/cărucior pentru tratamente
– Seringi și ace sterile adecvate
– Mănuși sterile
– Soluție perfuzabilă (punga sau flacon) în termen de valabilitate, cu aspect
nemodificat
– Trusa de perfuzat (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen de
valabilitate, integră
– Branulă/canulă sau fluturaș
– Soluție dezinfectantă, comprese sterile
– Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică
– Etichetă
– Mușama, aleză (o bucată de pânză)
– Stativ telescopic
– Recipiente de colectare a deșeurilor
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
– Informați și explicați procedura pacientului pas cu pas (scopul acesteia, senzațiile care pot să apară, riscurile perfuziei i.v.)
– Obțineți consimțământul informat
– Instruiți pacientul privind:
• semnele și simptomele infiltrației, inflamației și flebitei
• informarea nursei dacă se modifică debitul, dacă soluția nu se mai scurge, dacă
în tubul perfuzorului a aparut sânge, dacă are senzație de frig
• posibilitatea de mișcare/deplasare având perfuzie montată
• acordați atenție persoanelor vârstnice și asigurați-vă că au auzit și înțeles ce
li s-a spus
b) FIZICĂ:
– Poziția pacientului – decubit dorsal
– Asigurați intimitatea pacientului
– Alegeți locul pentru puncția i.v.:
• la adulți sunt preferate venele de la plică cotului (cefalica, bazilică și median cubitală);
• evitați vena dureroasă la palpare; selectați venele bine dilatate;
• la bătrâni, dacă este posibil evitați:
– venele dorsale ale mâinii brațul dominant pentru puncție venoasă deoarece
aceste locuri interferă mult cu independența vârstnicului
• examinați calitatea și starea venelor.
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Verificați prescripția medicală privind cantitatea și tipul soluției
– Identificați pacientul
– Spălați mâinile/îmbrăcați mănuși sterile
– Aduce i materialele lâng ț ă patul pacientului
– Pregătiți soluția perfuzabilă și trusa de perfuzat
– Mențineți asepsia când se deschide trusa de perfuzat sterilă și soluția perfuzabilă
– Suspendați punga sau flaconul cu soluția perfuzabilă în stativ
– Deschideți trusa de perfuzat
– Fixați clema/prestubul la o distanță de 2- 5 cm mai jos de picurător
– Închideți clema/prestubul perfuzorului, îndepărtați capacul acului și introduceți-l în locul de intrare, în pungi sau flacon
– Presați ușor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) și lăsați să se umple până la jumătate
– Înlăturați capacul protector de la capătul tubului și deschideți clema/prestubul
– Lăsați lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer, ținând tubul perfuzorului curbat cu amboul în sus pentru a nu se pierde mult lichid
– Închideți clema/prestubul și puneți capacul protector
– Selectați locul potrivit (venele distale sau proximale)
– Puneți mușamaua și aleza sub brațul pacientului
– Aplicați garoul la 10-12 cm deasupra locului de inserție; capetele garoului
trebuie direcționate spre partea proximală – Verificați prezența pulsului distal,radial
– Recomandați pacientului să strângă pumnul
– Efectuați puncția venoasă:
– Dacă venele nu sunt vizibile și nu se pot simți la palpare, încercați procedeele:
a) rugați pacientul să închidă și să deschidă pumnul
b) dați drumul la garou și rugați pacientul să-și coboare mâna sub nivelul inimii
pentru a i se umple venele, apoi reaplicați garoul
c) înlăturați garoul și puneți o compresă caldă și umedă pe venă timp de 10-15'
– Dezinfectați tegumentul (tampon cu alcool timp de 60 secunde) folosind mișcări
circulare de la centru în afară cu câțiva cm.
– Poziționați mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncție și cu policele se
întinde pielea deasupra venei
– Îndepărtați capacul protector de pe amboul tubului de perfuzor și adaptați
perfuzorul la ac sau
– Atașați acul perfuzorului la tubul perfuzorului și puncționați vena ținând acul
cu bizoul în sus, în mâna dreaptă și introduceti-l la un unghi de 10-30°, deasupra
venei sau dintr-o parte a venei (poziția oblică)
– Urmăriți cursul venei și când sângele se întoarce prin lumenul acului avansați
acul în venă, 1-2 cm
– Dezlegați garoul și cereți pacientului să desfacă pumnul
– Dacă se instalează perfuzia cu branulă/canulă sau, fluturaș, atunci fixați cu
degetul arătător de la mâna stângă exercitând presiune la 3cm deasupra locului
puncției
– Extrageți mandrenul de pe lumenul branulei și atașați capătul branulei la tubul
perfuzorului
– Deschideți clema/prestubul și dați drumul soluției să curgă; examinați țesutul
din jurul zonei de intrare pentru semne de infiltrații
– Fixați rata de curgere a soluției de 60 picături/minut.
– Aplicați pansament steril peste locul puncției
– Fixați acul, branula/canula, fluturașul cu benzi de leucoplast, sau bandă non alergică
– Aplicați eticheta pe punga sau flaconul de soluție, indicând data, ora,medicația adăugată și doza
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
– Așezați pacientul într-o poziție comodă
– Instruiți pacientul – cum se poate mișca în pat și deplasa în salon cu perfuzia
– Observați starea pacientului la fiecare 1-2 ore: facies, tegumente, frison,
temperatura locală a tegumentelor deasupra pansamentului, schimbări în starea
mental (neliniște, confuzie), alterarea func iilor neuromusculare, ă ț edeme.
– Inspectați locul de inserție, dacă este posibil, peste 30 de minute după începerea perfuziei; notați culoarea tegumentului (roșeață sau paloare)
– Măsurați semnele vitale, greutatea corporală – greutatea zilnică confirmă
reținerea sau pierderea lichidelor; creșterea sau scăderea greutățatii corpului cu
1kg corespunde la un litru de lichid reținut sau pierdut
– Colectați urina – măsurați diureza
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– Colectați deșeurile în containere speciale, conform PU
– Îndepărtați mănușile
– Spălați-vă mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notați în planul de îngrijire :
– Administrarea perfuziei
– Ora când a început perfuzia, locul, tipul de soluție, cantitatea, debitul
– Reacția pacientului
EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
– Evaluarea răspunsului pacientului Ia administrarea soluților perfuzabile la fiecare oră arată că
• Semnele vitale sunt normale, greutatea normală
• Balanța hidro-electrolitică normală
• Linia venoasă accesibilă
• Infiltrația și inflamația sunt absente
• Absența edemelor periferice
• Absența frisonului
• Pacientul a înțeles scopul și riscurile terapiei i.v.
Rezolute nedorite/ce faceți ?
– Accidente ale puncției venoase (vezi Proceduri de nursing , partea I ).
– Deficitul de volum al fluidelor manifestat prin: descreșterea cantității de urină, mucoase uscate, hipotensiune, tahicardie.
– Excesul de volum al fluidelor- hiperhidratarea care poate duce la edem pulmonar
acut (respirații scurte, edeme, raluri pulmonare)
– Embolia gazoasa
– Infiltrație – inflamație, posibil edem, nici cald nici rece, durere
– Flebita – durere, crește temperatura tegumentelor, eritem de-a lungul venei –
anunțați medicul
– Coagularea sângelui pe ac sau branulă – se previne prin introducerea pe lumen a
soluției de heparină
– Venele nu sunt vizibile – încercați următoarele procedee de la efectuarea puncției venoase
– Lichidul nu se scurge, deși acul este în venă:
– verificați poziția acului, mobilizați puțin
– verificați presiunea lichidului
ATENȚIE
– Fricțiunea viguroasă și multiplele loviri ușoare ale venelor, în special la persoanele în vârstă pot cauza hematoame și sau constricții venoase
– Venele mai abordabile sunt cele ale membrelor superioare, nu cele ale membrelor
inferioare (posibilitate de trombozare)
– La bătrâni, dacă este posibil evitați venele dorsale ale mâinii, brațul dominant
pentru puncția venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independența
vârstnicului
– Evitați venele dorsale fragile, la pacienții în vârstă sau venele de la o extremitate cu circulație compromisă (în cazuri de mastectomie, dializă, grefă sau paralizii)
– Evitați zona care este dureroasă la palpare
– Aplicați principiile bunei comunicări, deoarece comunicarea clară la persoanele
în vârstă este foarte importantă când faceți instruirea pacientului
– Fi i siguri c pacientul a auzit și a în eles ț ă ț ce i s-a explicat.
– Dacă pacienții sunt copii cu care se poate colabora, permiteți-le să selecteze locul pentru puncția i.v., deoarece poate crește cooperarea
Accidente:
hiperhidratarea- prin administrare de flux rapid și cantitate mare de soluție pefuzabilă
embolia gazoasă- pătrunde aer în patul vascular
revărsatul lichidian paravenos- apare la perforarea venei
coagularea sângelui pe ac- embolie cu cheag, se schimbă locul de elecție
frisonul si stare febrile – apare dacă soluția de perfuzat este rece sau soluția este necorespunzătoare
flebita si necroza – in cazul revarsarii solutilor hipertonice in tesuturi perivenoase
coagularea singelui pe ac – datorita infundarii acestuia sau bizoul calc ape peretele venei
limfanfita – aparitia traiectului dureros , colorat in rosu si cald la atingere datorita intolerantei la solutii sau greseli de asepsie
refluare masiva sanguine – punctionarea unei artere
dispnee si dureri precordiale – supraincarcarea inimii la introducerea brusca de cantitati mari de solutie, intrerupem perfuzia si asiguram un ritm lent al perfuziei
compresia vaselor sau a nervilor – datorita folosirii diferitelor aparate sau obiecte de sustinere a bratului
pentru a preveni complicatiile toate solutiile administrate iv vor fi etichetate cu nume, prenume, data, ora, medicatia si doza
Toate fluidele administrate intravenos (i.v.), perfuzabil trebuie să fie etichetate cu data, ora medicația adăugată și doza, numele bolnavului, conținutul, cantitatea, fluxul sau ritmul perfuziei și durata.
Calea intravenoasă de administrare a medicamentelor este de preferință de utilizat in situații de urgență sau când substanța de administrat pe altă cale se distruge.
Repartizarea în țesuturi este rapidă. Se administrează soluții apoase, se evită substanțe care produc coagularea, hemoliza, ca soluțiile hipotonice, soluții care produc embolii pulmonare: soluțiile uleioase suspensiile, emulsii, care defapt nu se administrează intravenos.
F.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN ABORDARE INTRAOSOASA
Cand perfuzarea venoasa rapida este imposibila, alternativa de administrare intraosoasa presupune intrarea lichidelor, medicamentelor si transfuziilor direct in cavitatea medularaa osului, cu o retea vasculara bogata.
Calea intraosoasa de abord este folosita in urgente majore( stop cardio-respirator, colaps, traumatisme etc) sau la copii. Pe calea intraosoasa pot fi administrate orice medicamente si lichide, fiind o alternativa salvatoare de multe ori.
Abordul se face de obicei pe fata anterioara a tibiei, in portiunea proximala si mediala, datorita suprafetei late si întinse precum si tegumentelor subtiri care acopera osul. Aceasta manevra este facuta de medic asistat de asistenta.
Abordarea intraosoasa este contraindicata la pacientii cu osteogeneza imperfecta, osteoporoza, fracture, datorita riscului de extravazare subcutanata a substantelor administrate
Materiale necesare:
ac special pentru punctie osoasa ( la copii se poate folosi unul pentru punctie lombara) la care sa se poata adapta seringa sau perfuzor, transfuzor
paduri cu betadina sau iod
comprese
mansi sterile
camp steril
solutie de heparina
medicatia de administrat si seringa sau perfuzor, in functie de ce se doreste
xilina 1%
Pregatirea echipamentului:
se pregateste solutia de perfuzat astfel incat sa poata fi imediat atasata
se eticheteaza solutiile care se adminstreaza
Administrare:
se confirma identitatea pacientului
daca pacientul este constient si nu este copil, se explica procedura pacientului si locul de punctionare
se va obtine consimtamantul pacientului sau a familiei pentru efectuarea manevrei
se intreaba pacientul daca este alergic la lidocaina ( xilina) sau se testeaza daca nu a mai folosit, daca nu stie, sau daca este copil
se spala mainile
se poate adminstra un sedativ, daca medicul indica
se pozitioneaza pacientul in functie de locul ales pentru punctie
se ofera medicului manusile sterile, si padurile cu betadina sau iod. Acesta, in mod steril, va dezinfecta locul punctiei si va lasa sa se usuce, apoi va acoperi cu un camp steril cu o deschizatura la locul de punctionare
se ofera medicului seringa cu doza indicata de lidocaina pentru efectuarea anesteziei locale
dupa efectuarea anesteziei se va oferi medicului in mod steril acul de punctionare
dupa ce introduce acul, se va verifica cu ajutorul unei seringi atasate, prin aspirare de maduva, corectitudinea manevrei, apoi se va spala cu o seringa cu heparina
dupa permeabilizare, se va atasa perfuzorul
asistenta isi va pune manusi sterile si va curata locul punctionarii, va securiza si va fixa acul cu fixatoare sau comprese, va regla ritmul perfuziei conform indicatiilor si va supraveghea locul de punctionare pentru a observa eventualele semne de sangerare sau extravazare
Consideratii speciale
perfuzia intraosoasa trebuie sistata cat mai curand posibil, imediat ce se poate obtine abord venos ( preferabil sa nu dureze mai mult de 2-4 ore) deoarece creste riscul de infectie
dupa ce se scoate acul intraosos se va mentine presiune ferma timp de 5 minute si se va pansa steril
Complicatii:
cele mai comune complicatii sunt etravazarea lichidelor in tesutul subcutanat sau subperiostal datorita unei gresite amplasari a acului
alte complicatii pot fi abcesele subcutanate, osteomielitele
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ÎNTR-O SOLUȚIE PERFUZABILĂ
OBIECTIVELE PROCEDURII
– Introducerea într-un mod sigur a dozei prescrise dintr-un medicament.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Tava medicală sau căruciorul pentru tratamente
– Soluții perfuzabile indicate de medic, etichetă
– Trusa de perfuzie
– Medicamentul prescris
– Solvent dacă este necesar
– Seringi/ace sterile adecvate
– Tampoane
– Soluție dezinfectantă
– Mănuși sterile
– Recipiente de colectare a deșeurilor
– Verificați indicația medicului privind tipul de soluție perfuzabilă
– Verificați ambalajul soluției, claritatea și termenul de expirare
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
– Informați și explicați procedura pacientului
– Informați pacientul despre medicamentul prescris i.v., într-o soluție
perfuzabilă și potențialele efecte adverse
– Obțineți consimțământul informat
b) FIZICĂ:
– Așezați pacientul în decubit dorsal
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Identificați pacientul și prescripția medicală
– Verificați compatibilitatea între medicamentele prescrise
– Transportați materialele lângă pat
– Spălați manile/mănuși sterile
a) Introducerea medicamentului în soluția perfuzabilă înainte de montarea
perfuziei
– Dacă medicamentul de adăugat este o pulbere, aspirați corect în seringă
cantitatea de diluent/solvent și injectați în flaconul cu medicament, după
dezinfecția dopului
– Agitați flaconul între mâini ca să se dizolve toate particulele
– Aspirați soluția medicamentoasă în seringă
– Dezinfectați capăcelul de la pungă/flaconul de soluție perfuzabilă
– Desfaceți capăcelul de la pungă/flacon
– Înțepați dopul de cauciuc al pungii/flaconului cu acul atașat la seringă
– Injectați medicamentul în pungă/flacon
– Rotiți, răsturnați ușor punga/flaconul pentru a se amesteca medicamentul cu
soluția perfuzabilă
– Aplicați eticheta peste punga sau flaconul de soluție, indicând data, ora
administrării, medicația adăugată și doza
– Examinați soluția pentru precipitate, decolorare, tulburare după adăugarea
fiecărui medicament
– se monteaza perfuzia
b) Introducerea medicamentului într-o pungă/flacon de soluție perfuzabilă care
deja a fost suspendată în stativ si la care a fost montat perfuzorul:
– Verificați dacă volumul pungii /flaconului de soluție este adecvat
– Închideți clema/prestubul pentru a preveni injectarea în bolus a medicamentului
– Dezinfectia și apoi se inteapa dopul de cauciuc al pungii/flaconului cu acul atașat la seringă
– Injectați medicamentul în pungă/flacon
– Ridicați punga/flaconul de soluție din stativ si învârtiți/agitați încet soluția
pentru a se amesteca cu medicamentul și suspendați apoi în stativ
– Examinați soluția pentru precipitate, decolorare, tulburare după adăugarea
fiecărui medicament
– Deschideți clema/prestubul și reajustați debitul de curgere al soluției
– Atașați eticheta peste pungă sau flaconul de soluție, indicând data, ora
administrării, medicația adăugată și doza
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
– Evaluați semnele vitale
– Observați starea pacientului, dacă au apărut reacții adverse
– Verificați periodic debitul soluției
– Evaluați răspunsul pacientului la administrarea medicamentului, la fiecare oră,
dacă este posibil
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– Colectați deșeurile în recipiente speciale
– Îndepărtați mănușile
– Spălați mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notați în planul de îngrijire:
– Administrarea medicamentului în soluția perfuzabilă, ora, doza, tipul de soluție
perfuzabilă, durata perfuziei
– Numele nursei care a administrat medicamentul
– Eventualele reacții adverse, alergii
EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
– Administrarea medicamentului în soluția perfuzabilă este corectă, nu sunt
incompatibilități, nu sunt precipitate
– Nu au apărut reacții adverse
– Efectul terapeutic este rapid sau se manifestă în timpul preconizat
– Linia venoasă rămâne accesibilă – se asigură perfuzarea soluției în spațiul i.v.
Rezultate nedorite /Ce faceți dacă :
– Concentrația mare a dozei de medicament în soluția perfuzabilă poate cauza
complicații: scleroza, tromboza, flebita, hemoliza
– Extravazarea medicamentului în țesutul subcutanat poate cauza necroza țesutului:
•Evitați administrarea în aceeași venă
•Verificați frecvent locul
•Informați medicul
– Ritmul rapid poate determina supraîncărcarea inimii manifestată prin dispnee,
dureri precordiale:
• reduceți debitul sau întrerupeți până dispar fenomenele supraîncărcării
• reluați administrarea într-un ritm mai lent
• supravegheați permanent pacientul
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE SECUNDARE
O linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea intermitenta sau continua de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa principala pentru intretinere sau din alte motive. Antibioticele sunt cele mai folosite medicamente care se pot administra intermitent, prin linii venoase secundare.
Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie pozitionata deasupra celei primare.Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la acelasi nivel si reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
perfuzor
adaptator special sau ac pentru atasare la linia primara
paduri alcoolizate
fixator sau leucoplast
etichete
injectomat sau infuzomat
solutie salina
Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia prescrisa de medic
se spala mainile
se verifica solutia care trebuie adminstrata pe linia venoasa secundara pentru data de expirare si aspectul sau
se verifica daca medicamentul care trebuie adminstrat secundar este compatibil cu cel din linia venoasa primara
daca este necesar, se adauga si alt medicament in solutia pentru adminstrare pe calea secundara , conform indicatiilor medicului (se sterge cu alcool orificiul flaconului, se injecteaza substanta care trebuie adaugata si se agita pentru o buna omogenizare si dizolvare) dar se va eticheta neaparat si specifca substanta adaugata
unele medicamente ( cum ar fi tienam-ul, de exemplu) sunt preparate pulbere in flacoane care pot fi perfuzate dupa dizolvare
Administrarea:
se confirma identitatea pacientului
daca substanta care trebuie administrata secundar nu este compatibila cu cea de pe linia venoasa primara, aceasta din urma va fi inlocuita cu solutie salina, compatibila cu orice, pana la administrarea celeilalte substante
se agata in stativ cea de-a doua substanta, se ataseaza perfuzorul, se scoate aerul si apoi, capatul perfuzorului fie printr-un ac , fie printr-un dispozitiv special, va fi atasat la sistemul de cuplare (dupa ce a fost dezinfectat in prealabil cu un pad alcoolizat) al primei linii de perfuzare
se ajusteaza rata de perfuzare si se regleaza adecvat in functie de ce se doreste ( sa mearga amandoua liniile venoase sau doar cea secundara)
dupa terminarea medicamentului de pe linia venoasa secundara fie se va decupla tot sistemul secundar si se va arunca in recipientele specifice de colectare, fie, daca doza trebuie repetata la intervale de timp, se va mentine pe loc , etichetat cu data primei utilizari, pana cand o noua perfuzie va fi instituita pe linia secundara
Consideratii speciale:
daca sistemul de perfuzare al liniei secundare se pastreaza pe loc pana la o noua folosire, trebuie atent etichetat cu data primei utilizari si schimbat obligatoriu la 48 ore
dupa inlaturarea sistemului secundar de perfuzare se va verifica si se va dezinfecta locul de cuplare cu sistemul primar astfel incat aceasta sa nu fi fost afectat si sa se scurga lichid
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN CATETER VENOS PERIFERIC
Administrarea tratamentului intravenos cu ajutorul unei branule scuteste pacientul de multiple intepaturi, permite mentinerea unei linii venoase continue, perfuzare continua, administrarea de bolusuri etc
Dupa fiecare injectare se spala cu solutie diluata de heparina sau solutie normal salina pentru a preveni formarea cheagurilor. Daca se spala cu solutie diluata de heparina sa se adminstreaza heparina ca tratament, inaintea fiecarei administrari de alt medicament se va spala intai cu solutie normal salina in eventualitatea in care heparina nu este compatibila cu medicamentul care trebuie adminstrat
Materiale necesare:
medicatia prescrisa si eventual setul de perfuzare daca este vorba de perfuzie
manusi
paduri alcoolizate
seringa 3 ml
solutie normal salina
garou
fixator sau leucoplast
solutie diluata de heparina
Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia
se spala mainile
se pregateste dilutia de heparina ( se poate pregati cu 10 pana la 100 unitati pe ml)si se trage in seringa de 3 ml
se dezinfecteaza gatul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc
se ataseaza perfuzorul la flaconul de perfuzat si se scoate aerul, sau se trage substanta din flacon sau fiola in seringa
Administrare:
se confirma identitatea pacientului
se pun manusile
se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat capatul branulei unde se va atasa seringa sau perfuzorul
se aspira intai cu seringa pentru a verifica daca apare sange.
Daca apare, branula este corect pozitionata si este permeabila, daca nu apare sange la aspirare, se aplica un garou nu foarte strans deasupra lcului unde este branula, se tine aproximativ un minut si apoi se aspira inca o data.Daca sangele tot nu apare , se desface garoul si se injecteaza cativa ml de solutie normal salina.Daca se intampina rezistenta la injectare nu se va forta ci se va administra heparina diluata.Daca nu se intampina rezistenta se va administra apoi solutie normal salina ( pentru a spala eventualele urme de heparina care pot fi incompatibile cu unele medicamente) observand cu atentie daca apare durere sau semne de infiltrare a substantei. Daca insa apare durerea, semnele de rezistenta la injectare si se observa infiltratie, se va scoate branula si se va monta una noua
dupa administrarea medicatiei cu seringa se va spala cu solutie normal salina si apoi cu heparina diluata pentru a nu se forma trombi
daca se adminstreaza perfuzie pe branula, se va adapta perfuzorul la branula, se va regla rata de curgere si dupa inlaturare se va proceda in acelasi fel ca la injectarea cu seringa
Consideratii speciale:
daca trebuie adminstrate atat perfuzie cat si medicament, compatibile sau nu, se institui o linie venoasa secundara care se va atasa la cea primara. Astfel daca substantele sunt compatbile si se doreste sa mearga in paralel, cele doua solutii se vor situa la acelasi nivel si se va regla rata de curgere. Daca pacientul are o linie venoasa continua care trebuie mentinuta si trebuie adminstrata o substanta care nu este compatibila cu respectiva perfuze, se va institui linia venoasa secundara cu respectiva substanta, situata mai sus decat cea principala si se va porni doar cea secundara, la terminarea adminstrarii repornindu-se perfuzia de intretinere
chiar daca ramane functionala, branula trebuie schimbata la 48-72 ore, schimbandu-se locul insertiei
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIE INTRAVENOASA DIRECTA
Injectia intravenoasa directa permite o abordare rapida si un efect imediat.Este folosita in urgente( bolusuri) sau in cazurile in care nu se poate face intramuscular administrarea. Pacientul trebuie supravegheat deoarece efectele sunt rapide si imediate.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
manusi
seringa si ac
ser pentru dizolvat
garou
paduri alcoolice si cu betadina sau iod
comprese sterile
bandaj adeziv
solutie normal salina si solutie diluata de heparina
Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia prescrisa
se verifica data expirarii
se trage solutia in seringa si se dilueaza daca e necesar
Administrare:
se confirma identitatea pacientului
se selecteaza o vena accesibila si destul de larga ( cu cat vena e mai larga si solutia mai diluata cu atat e mai putin iritanta)
se aplica un garou deasupra locul de punctionare pentru destinderea si evidentierea venelor
se dezinfecteaza locul punctionarii cu un pad cu betadina sau iod, prin miscari circulare dinspre locul punctiei inspre afara, pentru a evita contaminarea locului de punctionare
se asteapta sa se usuce dezinfectantul si se punctioneaza vena cu acul la un unghi de 30 de grade cu amboul in sus
se aspira in seringa pentru a vedea daca este introdus corect in vena ( apare sange)
se indeparteaza garoul si se injecteaza substanta
la terminarea injectarii se aspira din nou pentru a vedea daca acul a fost tot timpul in vena si daca intreaga medicatie a fost corect introdusa. Dupa verificare se schimba seringa goala cu una cu solutie normal salina pentru a spala vena
se scoate acul din vena printr-o miscare rapida si se preseaza locul punctionarii cu compresa sterila timp de 3 minute
se aplica un bandaj adeziv
Consideratii speciale:
deoarece medicamentele administrate prin injectie intravenoasa directa au efect imediat, in cazul pacientilor alegici poate aparea socul anafilactic. In aceasta situatie ( cand pacientul devine dispneic, cianotic etc) trebuie chemat imediat medicul si se incep manevrele de resuscitare
daca apar semne de extravazare se intrerupe injectarea si se reia tehnica tinand cont de substanta pierduta prin extravazare
MENTINEREA SI INGRIJIREA UNEI LINII VENOASE:
Ingrijirea unei linii venoase presupune rotatia locurilor de punctionare, schimbarea pansamentelor si fixatoarelor, schimbarea perfuzoarelor si a solutiilor perfuzabile.
De obicei, fixatoarele sau pansamentlele se schimba odata cu insertia unui nou cateter sau atunci cand se uda sau se murdaresc. Perfuzoarele, la pancientii cu administrare intrevenoasa continua, se schimba la 48 ore iar solutiile la 24 ore. Locul de insetie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 de ore si trebuie inspectat la fiecare 4 ore prin fixatorul transparent si semipermeabil.
Materiale necesare:
Pentru scimbarea pansamentului sau fixatorului:
manusi sterile
paduri alcoolizate sau cu betadina
bandaj adeziv
comprese sterile sau fixator transparent si semipermeabil
leocoplast
Pentru schimbarea solutiilor:
flaconul cu solutia de administrat
paduri alcoolizate
Pentru schimbarea perfuzorului:
perfuzor steril
manusi
etichete
comprese sterile
Pregatirea echipamentului:
Se va merge cu carucioarul de lucru chiar daca trebuie schimbat doar pansamentul sau fixatorul, deoarece , la schimbarea acestuia se poate constata ca trebuie schimbat locul de insertie a cataterului din diverse motive.
Implementarea:
se spala mainile
se va tine cont ca trebuie folosite intotdeauna manusi sterile atunci cand se lucreaza in zona locului de insertie a cateterului
se explica pacientului fiecare procedura pentru a-i diminua anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
Schimbarea pansamentului sau fixatorului:
se indeparteaza vechiul fixator, se pregateste cel nou si se pun manusile
se fixeaza cateterul cu mana nondominanta pentru a preveni miscarile accidentale, iesirea acestuia din vena,s au perforarea venei
se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele semne de infectie (roseata si durere la locul punctiei), infiltratie (edem), si tromboflebita (roseata,durere de-a lungul venei,edem) .Daca oricare din aceste semne este prezent se acopera zona de punctionare cu un pansament steril si se scoate cateterul. Se face compresie pana cand se opreste sangerarea si se aplica un bandaj adeziv. Apoi se introduce un alt cateter intr-o alta zona. Daca insa zona de punctionare este intacta se va curata cu grija cu paduri alcoolizate sau cu betadina prin miscari circulare, dinspre interior spre exterior. Se lasa pielea sa se usuce inainte de a se aplica un alt fixator sau pansament.
Schimbarea solutiei de perfuzat:
se spala mainile
se inspecteaza flaconul de solutie care trebuie administrat pentru a vedea eventualele nereguli, cum ar fi: decolorarea solutiei, aspect tulbure, data expirarii , flacoane perforate, sparte
se clampeaza perfuzorul avand camera de picurare pe jumatate plina pentru a impiedica aerul sa intre pe prelungirea perfuzorului
pe caruciorul de lucru sau pe masuta de lucru se indeparteaza capacul sau dopul flaconului nou de solutie si se dezinfecteaza cu pad alcoolizat
se indeparteaza flaconul vechi din stativ, se aseaza langa cel nou, se scoate capatul perfuzorului din el si se introduce in flaconul nou din stativ
se agata flaconul cu solutie perfuzabila in stativ
Schimbarea perfuzorului:
se clampeaza perfuzorul (se intrerupe perfuzia) cu camera de picurare pe jumatate plina,se scoate capatul sau din flacon si se agata in stativ deasupra nivelului inimii pacientului, timp in care se introduce noul perfuzor in flacon, se evacueaza aerul din el, se clampeaza
se pun manusi sterile
se pune o compresa sterila sub capatul exterior al cateterului. Se preseaza cu un deget pe cateter pentru a preveni sangerarea
se deconecteaza cu grija vechiul perfuzor, evitand sa se scoata accidental branula
se indeparteaza capacul protector al noului perfuzor si se va adapta la cateter
se ajusteaza rata de adminstrare
se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbarii
SCHIMBAREA SOLUȚIILOR PERFUZABILE
OBIECTIVELE PROCEDURII
• Menținerea terapiei i.v. folosind tehnica aseptică.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Tavă medicală sau căruciorul pentru tratamente
– Soluție dezinfectantă, tampoane, etichetă
– Soluții perfuzabile recomandate, în termen de valabilitate, în cantitatea prescrisă
– Seringi/ace sterile adecvate, mănuși sterile
– Recipiente de colectare a deșeurilor
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
– Informați și explicați procedura pacientului
– Informarea pacientului despre o nouă soluție perfuzabilă și potențialele efecte
adverse
b) FIZICĂ:
– Verificați poziția pacientului
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Spălați mâinile și îmbrăcați mănuși
– Pregătiți soluția pentru schimbare – dacă este pungă de soluție se desface ambalajul protector și se deschide capacul metalic, iar la flacon se îndepărtează
capacul.
– Închideți prestubul perfuzorului pentru a stopa curgerea soluției
– Îndepărtați din stativ punga/flaconul gol păstrând câțiva ml de soluție
– Scoateți rapid acul perfuzorului din punga/flaconul gol și introduceți-l în
punga/flaconul plin cu soluție după ce dezinfectați dopul
– Suspendați în stativ punga/flaconul cu soluție
– Redeschideți prestubul și ajustați debitul
– Verificați prezența aerului pe tubul perfuzorului și îndepărtați-l dacă este
cazul astfel: închideți prestubul, loviți tubul cu degetul pentru ca bulele mici
să se ridice în picurătorul perfuzorului
– Pentru o cantitate mare de aer înțepați cu un ac și seringa tubul de latex al
perfuzorului, de la capătul perfuzorului, după ce a fost dezinfectat, și aspirați
aerul în seringă
– Reglați din nou debitul de curgere al soluției
– Asigurați-vă că picurătorul perfuzorului este plin cu soluție o treime sau jumătate
– Aplicați eticheta pe pungă sau flaconul de soluție, indicând data, ora schimbării, medicația adăugată, doza
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
– Evaluați semnele vitale
– Observați semnele pentru rehidratare și deshidratare
– Verificați periodic debitul soluției
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– Colectați deșeurile în recipiente speciale
– Îndepărtați mănușile
– Spălați mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notati în planul de îngrijire :
– Schimbarea soluției perfuzabile
– Ora, cantitatea
– Tipul de soluție perfuzabilă
– Eventuale modificări în starea pacientului
EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
– Evaluarea răspunsului pacientului la administrarea soluțiilor perfuzabile la
fiecare oră arată că:
– Administrarea soluției este corectă, pacientul primește volumul de lichide
corect
– Linia venoasă rămâne accesibilă
– se asigură perfuzarea soluției în spațiul i.v.
Rezultate nedorite/Ce faceți
– Debitul de curgere al soluției este incorect
– Verificați permeabilitatea branulei
– Verificați presiunea de scurgere a lichidului, modificați la nevoie înălțimea
– Mișcați puțin acul pentru a îndepărta bizoul acului de peretele venei
– Pacientul primește mai puțin sau mai mult din cantitatea de soluție prescrisă
– Respectați cantitatea perfuzabilă prescrisă
SCHIMBAREA PERFUZORULUI
OBIECTIVELE PROCEDURII
– Menținerea terapiei i.v. folosind tehnica aseptică.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Tavă medicală sau căruciorul pentru tratamente
– Eticheta
– Trusa de perfuzie integră, în termen de valabilitate
– Seringi/ace sterile adecvate
– Tampoane
– Soluție dezinfectantă
– Mănuși sterile
– Recipiente de colectare a deșeurilor
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
– Informarea și explicarea procedurii pacientului și inofensivitatea
b) FIZICĂ:
– Asigurați-vă că stă în poziția corectă, având în vedere că timpul de menținere a
perfuziei crește
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Spălați mâinile/Îmbrăcați mănuși sterile
– Pregătiți trusa de perfuzie pentru schimbare
-Desfaceți ambalajul protector
– Închideți clema/prestubul perfuzorului nou
– Înlăturați capacul protector al acului tubului perfuzorului
– Inserați rapid acul perfuzorului în punga/flaconul cu soluție
– Apăsați pe camera perfuzorului pentru a fi umplută cu cel puțin o treime sau
jumătate soluție – Înlăturați capacul protector de la celălalt capăt al tubului
– Deschideți clema și lăsați să curgă soluția până când bulele de aer au dispărut
– Închideți clema/prestubul și puneți la loc capacul protector al tubului
– Închideți clema/prestubul vechiului perfuzor
– Scoateți rapid acul perfuzorului folosit
– Detașați tubul perfuzorului folosit de la branulă/canulă și îndepărtați-l
– Mențineți sterilitatea, îndepărtați rapid capacul protector al tubului perfuzorului nou și atașați branula/canula
– Deschide i clema/prestubul și fixa i debitul de ț ț curgere al soluției
– Aplicați pansamentul steril
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
– Încurajați pacientul – diminuează anxietatea promovează cooperarea și previne
mișcările bruște ale extremităților care pot disloca acul sau cateterul,branula/canula
– Supravegheați în continuare perfuzia
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– Colectați deșeurile în recipiente speciale conform P.U.
– Îndepărtați mănușile
– Spălați mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notați în planul de îngrijire :
– Schimbarea perfuzorului
– Ora, data
EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
– Pacientul a înțeles nevoia de continuare a perfuziei
– Administrarea soluției este corectă,
– Pacientul primește un volum de lichide conform cu prescripția
– Perfuzorul este accesibil
– Tubul perfuzorului este atașat corect și soluția nu curge pe lângă tub
Rezultate nedorite/Ce faceți
– Scăderea sau absența curgerii soluției care este indicată prin descreșterea ratei
– Soluția curge pe lângă tub
• Reglați debitul la valoarea indicată de medic
• Verificați racordul, eventual schimbați
COMPLICAȚIILE TERAPIEI INTRAVENOASE
– Comlicațiile terapiei intravenoase sunt:
• Infiltrația
• Tromboflebitele
• Bacteriemia
• Supraîncărcarea circulatorie
• Embolia
• Eșecul mecanic (încetinirea fluxului i.v.)
INFILTRAȚIA
Cauza – deplasarea canulei/branulei i.v. dintr-o venă rezultând perfuzarea de
fluide în țesuturile din jur.
Manifestări clinice:
• Umflarea, albirea și răcirea tegumentelor din jur
• Disconfort – depinde de natura soluției
• Ritmul de curgere este mai încet sau se oprește
• Absența întoarcerii sângelui în cateterul i.v. și pe tubul perfuzorului
Măsuri preventive:
• Asigurați-vă că tubulatura distală este suficient securizată cu bandă adezivă
pentru a preveni deplasarea canulei/branulei la unele mișcări ale pacientului
• Puneți atelă la braț sau mână dacă este necesar
• Verificați locul pentru terapia i.v. frecvent în vederea evitării complicațiilor
TROMBOFLEBITELE
Cauze:
• Rănirea venei în timpul punției venoase, calibrul mare al acului/cateterului
utilizat sau utilizarea prelungită a acului/cateterului
• Iritarea venei datorit perfuzarii rapide sau solutiilor care produc iritație
(ex. Soluții de glucoză hipertonică, potasiu).
• Cheag format la capătul acului sau cateterului (din oțel sau material plastic)
datorită încetinirii ritmului de perfuzare
Manifestări clinice:
• Sensibilitate, apoi durere de-a lungul venei
• Umflătură, căldură și roșeață la locul unde este instalată perfuzia; vena poate
apare ca o dungă roșie deasupra locului de inserție
Măsuri preventive: "
• Fixarea sigură a acului / cateterului la locul de inserție
• Schimbarea locului de inserție cel puțin odată la 72 ore
• Folosirea venelor mari pentru perfuzarea soluțiilor iritante, moderează iritația
• Diluarea suficienta a agenților iritanți înainte de perfuzare
Intervențiile nursing:
• Aplicarea compreselor reci imediat pentru a reduce durerea și inflamația
• Mai târziu puneți comprese calde pentru a stimula circulația și promova absorbția
• Notați intervențiile și evaluarea
BACTERIEMIA
Cauze:
• Cele care stau la baza flebitelor cresc de 18 ori riscul
• Materiale contaminate sau soluții
• Menținerea prelungită a unui dispozitiv IV (cateter, branulă/canulă, ac, tub,
pungă cu soluție)
• Inserția i.v. sau schimbarea pansamentului nonaseptică
• Contaminarea încucișată de către pacient cu alte zone infectate ale corpului
• Pacientul cu boli critice sau imunodepresiv este supus cel mai mult riscului de
bacteremie
Manifestări clinice:
• Creșterea temperaturii, frisoane
• Greață, vărsături
• Indispoziție, puls crescut
• Durere de spate, de cap
• Poate duce la șocul septic cu hipotensiune arterială
• Posibile semne ale infecției locale, la locul de inserție i.v. (ex. roșeață,durere, scurgere mirositoare)
Măsuri preventive:
• Urmați aceleași măsuri subliniate la tromboflebite
• Utilizați asepsia strictă la inserția i.v. sau la schimbarea pansamentului
• Utilizați perfuzorul cu filtru
• Soluțiile nu ar trebui ținute mai mult de 24 de ore
• Schimbați locul de inserție i.v. la 48-72 de ore
• Schimbați pansamentul la locul de inserție i.v. la 24-48 de ore
• Schimbați perfuzorul la 24-48 de ore
• Mențineți integritatea sistemului de perfuzare
Intervenții nursing:
• Întreruperea perfuziei și retragerea canulei/branulei/cateterului
• Retragerea canulei/branulei/cateterului:
– se face în condiții de asepsie
– se taie cu o foarfecă sterilă extremitatea acestora,
– se introduce într-o epubetă sterilă
– se trimite imediat la laborator pentru analiză
• Se verifică semnele vitale
• Se încurajează pacientul
• Se recoltează leucocitoza, la indicația medicului
• Se evaluează pentru infecție (urină, spută, plăgi)
• Se notează intervențiile
SUPRAÎNCĂRCAREA CIRCULATORIE
Cauza:
• Introducerea unei cantit i excesive de fluid i.v. (în ăț special riscul este pentru pacienții în vârstă, copii și pentru pacienții cu insuficiență cardiacă sau renală)
Manifestări clinice:
• Crește TA și pulsul
• Crește presiunea venoasă centrală, distensia venelor (venele jugulare)
• Dureri de cap, anxietate
• Respirație scurtă, tahipnee, tuse
• Durere în piept (dacă are istoric de boală coronariană)
Măsuri preventive:
• Trebuie să știți dacă pacientul a avut boli de inimă sau rinichi
• Se monitorizează ritmul de curgere al perfuziei
• Se pune atelă la braț sau mână dacă sunt fluctuații mari ale ritmului de curgere
date de mișcările pacientului
Intervențiile nursing:
• Se încetinște ritmul perfuziei și se anunță medicul
• Se monitorizează îndeaproape pentru semnele de supraîncărcare
• Se ține pacientul cu trunchiul ridicat pentru a favoriza respirația
• Se notează intervențiile și evaluarea
EMBOLIA
Cauze:
• Riscul este mare în liniile venose centrale, când aerul intră în cateter/branulă/flexură pe durata schimbării perfuzorului (aerul aspirat pe durata
inspirației datorită presiunii negative intratoracice)
• Bulele de aer scăpate din tubulatură și împinse în circulația venoasă
Manifestările clinice:
• Scăderea TA, creșterea pulsului
• Cianoza, tahipneea
• Creșterea presiunii venoase centrale
• Schimbări în procesul de gândire, în starea de conștientă
Măsuri preventive:
• Se scoate aerul din tubulatură înainte de a perfuza pacientul
• Se schimbă pungile cu soluție înainte de a se termina
• Se asigură că toate conexiunile sunt sigure
Intervenții nursing:
• Imediat se întoarce pacientul pe partea stângă și cu capul mai jos pe pat, în această poziție aerul se va ridica în atriul drept
• Se anunță medicul
• Se liniștește pacientul
• Se notează intervențiile și se evaluează permanent
INCIDENTE MECANICE (ÎNCETINIREA FLUXULUI I.V.)
Cauze:
• Acul poate poate fi lipit de peretele venei sau poate ieși din venă și se oprește curgerea soluției
• Acul se poate înfunda cu un cheag
• Răsucirea, cudarea tubului sau cateterului
Evaluarea nursing și intervenții:
• Se evaluează semnele infiltrației locale (umflătură, răcirea tegumentului)
• Se deslipește banda adezivă și se verifică dacă tubulatura și cateterul sunt
răsucite
• Se retrage canula/branula dacă acestea s-au lipit de peretele venei sau dacă a
ieșit în afara venei
• Se ridică sau se coboară acul pentru a preveni astuparea, blocarea prin poziția
oblică
TERAPIE VENOASA CENTRALA
Un cateter venos central este un cateter venos steril facut din cauciuc poliuretanic sau silicon. Este inserat printr-o vena mare, cum ar fi subclavia sau jugulara, iar varful sau ajunge in vena cava superioara. Oferind acces la venele centrale, terapia prin cateter venos central are anumite beneficii. Astfel, permite monitorizarea presiunii venoase centrale (care indica volumul sangvin ), recoltarea de analize de laborator fara a mai fi nevoie de punctionare. De asemenea , permite administrarea unor cantitati crescute de fluide in urgente sau cand scaderea circulatiei venoase periferice face imposibil accesul la venele periferice, este folosita la paicentii care necesita tratament intravenos indelungat, la pacientii care necesita nutritie parenterala.
Terapia venoasa centrala are si dezavanaje prin faptul ca are un risc cresut de complicatii ( pneumotorax, sepsis, formarea de trombi, perforarea de organe si vase), scade gradul de mobilizare al pacientului, este dificil de efectuat, este mai costisitoare decat terapia venoasa periferica. Cateterul venos central este inserat de catre medic ajutat de asistenta.
Scoaterea cateterului este o manevra sterila si poate fi efectuata si de catre asistenta. Se va proceda la indepartarea cateterului fie la terminarea terapiei, fie din cauze care necesita aceasta decizie ( semne de infectie la nivelul insertiei, de exemplu, cand capatul cateterului, taiat cu o foarfeca sterila, va fi trimis la laborator pentru a fi analizat).
Materiale necesare:
Pentru insertia unui cateter venos central:
manusi sterile , halate, masti
campuri sterile
paduri alcoolizate
perfuzoare
solutii normal saline
unguent cu antibiotic daca este necesar
seringi de diverse dimensiuni
xilina 1%
fire de sutura
2 catetere venoase centrale
foarfeca sterila
comprese sterile
fixator transparent si semipermeabil
solutie diluata de heparina
leucoplast si etichete
Pentru verificarea si spalarea cateterului:
solutie normal salinan sau solutie diluata de heparina
paduri alcoolizate
alcool 70%
Pentru indepartarea cateterului venos central:
manusi
pensa sterila
bisturiu
paduri alcoolizate
comprese serile
pansament transparent si semipermebil
unguent cu betadina
foarfeca sterila si recipient pentru cultura varfului cateterului daca este necesar
Cateterul va fi ales in functie de terapia care se vrea initiata. De cele mai multe ori cateterul este livrat ca un set care contine toate materialele necesare montarii sale mai putin solutiile saline.
Pregatirea echipamentului:
se cere confirmarea medicului privitoare la marimea cateterului ales ( de obicei se folosesc catetere 14 G sau 16 G)
se selecteaza solutile de administrat care se vor atasa la cateter
se eticheteaza solutiile
Implementare:
se confirma identitatea pacientului
se spala mainile
se obtine consimtamantul pacientului sau familiei
se va explica procedura pacientului si ise va raspunde la intrebarile pe care le are
se face anamneza referitoare la istoricul alergenic al pacientului la iod, latex, xilina
se aseaza pacientul in pozitie Trendelenburg pentru a se dilata venele si pentru a reduce riscul de embolism
se va aseza o aleza rulata pe lungime intre umerii pacientului atunci cand se va insera cateterul prin subclavie si sub umarul opus pentru a tine gatul in extensie si a avea o buna vizibilitate a zonei atunci cand se insereaza prin jugulara
se aseaza o aleza desfacuta sub capul si gatul pacientului pentru a impiedica murdarirea patului
se pozitioneaza capul pacientului in partea opusa interventiei pentru a preveni posibila contaminare cu agenti aerieni patogeni si pentru a face zona mai accesibila
se pregateste zona de interventie( sa nu aiba par; se va rade pacientul cu o seara inainte daca este necesar pentru a nu se interveni pe pielea iritata ceea ce ar creste riscul de infectie)
se pune un camp steril pe masuta de lucru pe care se aseaza materialele
medicul isi va pune masca, manusi sterile si halat
se dezinfecteaza locul zonei de insertie cu miscari viguroase
medicul va acoperi capul si gatul pacientului cu un camp steril decupat in mijloc, lasand deschizatura campului peste zona de interventie
se ofera medicului seringa cu xilina pentru a efectua anestezia locala
se deschide si se ofera medicului in mod steril cutia cu cateterul
in timpul cat medicul introduce cateterul asistenta va pregati solutia de perfuzat pentru a fi atasata imediat la cateter
dupa ce medicul introduce cateterul si ii ataseaza solutia perfuzabila pregatita se va regla rata de administrare a perfuziei pentru a mentine permeabilitatea cateterului daca este necesar, sau se heparinizeaza, se clampeaza si pune dopul. Cateterele pot avea o cale, doua sau trei, in functie de ceea ce se doreste
medicul va coase urechile cateterului la piele pentru a-l fixa
se poate confirma radiologic amplasarea corecta a cateterului daca se doreste
se acopera apoi cu un fixator transparent si semipermeabil, dupa ce se dezinfecteaza si curata zona si se lasa sa se usuce. In primele 24 de ore poate aparea o secretie sero-sanguinolenta normala
se va eticheta data efectuarii insertiei cateterului, pansamentului
se aseaza pacientul intr-o pozitie confortabila si se reevalueaza starea sa generala
pentru a mentine permeabilitatea si buna functionare a cateteruluipe care se adminstreaza intermitent medicatie, acesta trebuie spalat in mod regulat pe toate caile sale cu solutie diluata de heparina ( se recomda dilutii de 10 pana la 100 unitati pe ml) sau cu solutie normal salina
pentru a spala caile cateterului se va dezinfeta cu alcool 70% capacul si se va indeparta, apoi prin tehnica sterila se va atasa seringa si se va injecta solutia indicata dupa ce se aspira initial pentru confirmarea pozitionarii corecte a cateterului cat si a permeabilitatii sale
Indepartarea cateterului:
se explica procedura pacientului
este nevoie de inca o asistenta in eventualitatea in care apare sangerare masiva deaorece este dificl de facut compresie pe subclavie, de exemplu
se aseaza pacientul lungit cu fata in sus pentru a preveni embolismul
se spala mainile si se pun manusi nesterile si masca
se intrerupe orice perfuzie
se indeparteaza si se arunca pansamentul vechi
se pun manusi sterile
se inspecteaza zona pentru a vedea daca apar semne de drenaj si inflamatie
se taie firele de sutura cu o pensa sterila si un bisturiu
se scoate cateterul printr-o miscare inceata si uniforma
se aplica unguent cu betadina la locul insertiei pentru a-l acoperi si a preveni contaminarea
se acopera apoi cu o compresa si apoi se aplica un fixator transparent si semipermeabil peste compresa
se eticheteaza fixatorul cu data si ora indepartarii cateteruluisi efectuarea pansamentului
se va tine pansamentul pana cand apare epitelizarea
se inspecteaza cateterul indepartat pentru a vedea daca nu s-a sectionat vreo parte si a intrat in circulatia sangvina a pacientului. Daca se suspecteaza acest lucru se va anunta medicul imediat si se va monitoriza cu atentie pacientul
daca se suspecteaza infectie se va taia cu o foarfeca sterila varful cateterului si se va duce la laborator intr-un recipient specific, steril, pentru analizare
materialele folosite si cele indepartate se vor descarca in recipientele de colecatre a deseurilor specifice fiearuia in parte
Consideratii speciale:
pana cand se va confirma radiologic plasarea corecta a cateterului se poate porni perfuzia cu glucoza 5% sau solutie normal salina sau se va spala cateterul cu solutie diluata de heparina
pacientul va trebui monitorizat cu atentie pentru a observa precoce semnele de embolism ( paloare apoi cianoza, dispnee, tuse, tahicardie pana la sincopa si soc). Daca apar aceste semne pacientul va fi pozitionat pe in pozitie Trendellenburg, intors pe partea stanga si se va anunta medicul imediat
dupa insertie se va monitorza pacientul pentru a depista precoce semnele de pneumotorax ( respiratii scurte, miscari inegale ale pieptului, tahicardie, durere in piept). Daca apar aceste semne va fi chemat medicul imediat
pentru a preveni embolia se vor clapa intotdeauna caile cateterului sau apcietul va fi invatat sa faca manevra Valsalva (cresterea preiunii intratoracice reduce riscul emboliei in timpul insertiei sau indepartarii cateterului. Astfel se cere pacientului sa inspire adanc, sa tina aerul 10 secunde apoi sa expire si apoi sa respire linistit, normal. Aceasta manevra, Valsalva, creste presiunea intrstoracica, de la un nivel normal de 3-4 mm Hg la 60 mmHg sau mai mult, scade pulsul si intoarcerea sangelui la inima si creste presiunea venoasa)
se schimba pansamentul din comprese la fiecare 48 ore iar fixatorul transparent la 3 pana la 7 zile sau ori de cate ori devine ineficient , murad sau ud.Se schimba perfuzorul la fiecare 72 ore si solutiile perfuzbile de lunga durata la fiecare 24 ore.Toate aceste manevre se fac folosind tehnici sterile.Se verifica periodic locul de insertie pentru a observa din timp semele de inflamare,deconectare , roseata, drenaj etc
pot apare complicatii precum: infectiile, pneumotoraxul, embolia, trombosa, dar care pot fi prevenite prin efectuarea corecta a tehnicilor strict sterile de insertie, indepartare si manevrare a cateterului venos central
NUTRITIA PARENTERALA
Cand un pacient nu poate primi hrana pe cale orala sau enterala se recomanda sustinerea nutritionala parenterala. In general aceasta este recomndata pacientilor care nu pot absorbi nutrienti prin tractul gastro-intestinal mai mult de 10 zile. Alte indicatii de aelare la nutritia parenterala sunt: pierderea in greutate mai mult de 10% inaintea depistarii bolii, boli debilitante indelungate, nivelul seric al albuminei sub 3,5g/dl, insuficienta hepatica sau renala etc.
Cele mai comune boli care necesita sustinere nutritionala parenterala sunt: boli intestinale inflamatorii, enterite, diaree severa, varsaturi refractare la tratament, pancreatite moderate si severe, rezectii intestinale, transplant maduva osoasa, post chimioterapie si radioterapie, interventii chirurgicale majore.De asemenea se administreaza copiilor cu malformatii congenitale pentru a a junge la dezvoltarea si greutatea normala, in fistule taheoesofagiene, atrezie duodenala, fibroza cistica, hernie diafragmatica, volvulus.
Nutritia parenterala se administreaza prin vena periferica sau centrala. Depinzand de solutia administrata, nutritia parenterala se foloseste pentru sprijinirea aportului caloric al pacientului, suplimentarea nevoilor calorice sau depasirea acestora.
Tipurile de solutie pentru nutritia parenteala difera in functie de conditia fizica a pacientului, nevoile metabolice si de calea de administrare.In mod normal, solutiile contin proteine, carbohidrati, electroliti,vitamine, minerale. Emulsiile lipidice ofera necesarul de grasimi.
Astfel solutiile de nutritie parenterala sunt :
cele standard pentru nutritia intravenoasa ( dextroza 5%, solutii normal saline, vitamine). Ofera o nutritie incompleta , cu prea putine calorii pentru mentinerea unui status nutritional adecvat
solutie parenterala totala ( dextroza25%, aminoacizi,electrolit, vitamine, minerale,insulina, emulsii lipidice) ofera o nutritie completa, se administreaza pe vena centrala
nutritie proteica ( aminoacizi, electroliti, vitamine) ofera nutritie completa
solutii nutritive totale amestecate( combina emulsiile lipidice cu alte componete ale solutiilor parenterale, o punga de astfel de solutie contine necesarul de nutrienti pentru o zi, necesita un filtru special, mai larg, ofera nutritie completa)
nutritie parenterala periferica ( dextroza 5% si 10%, aminoacizi, electroliti, minerale, vitamine, emulsi lipidice, heparina si hidrocortizon daca se indica) ofera nutritie completa pentru un timp scurt, poate fi folosita la pacientii care au restrictie de lichide deoarece nu necesita adminstrarea unei mari cantitati de lichide ca in nutritia parenterala totala, nu produce crestere in greutate, poate cauza flebite si complicatii metabolice
Nutritia parenterala totala contine anumiti nutrienti, incluzand lipide, si se adminstreaza pe vena centrala deoarece este de 6 ori mai concentrata decat sangele si necesita o cale de administrare larga. Nutritia parenterala periferica se adminstreaza pe vena periferica, suplineste nevoile calorice.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
perfuzor steril
filtre speciale pentru emulsiile lipidice
paduri alcoolizate
infuzomat
kituri de testare a glicozuriei si cetonuriei
manusi sterile
Pregatirea echipamentului:
se scoate solutia de la frigider cu cel putin o ora inainte de administrare pentru a evita durerea, hipotermia, spasmul vascular, constrictia venelor care pot aparea datorita administrarii unor solutii reci
se verifica medicatia prescrisa cu cea ridicata de la farmacie, data expirarii si formula componenta
se verifica solutia pentru a observa aspectul ( daca este tulbure, precipitat etc).Daca prezinta dubii se va returna farmaciei
se va explica procedura pacientului
se pun manusi si eventual, o masca
tehnica va fi strict sterila
se ataseaza perfuzorul la solutie si apoi la infuzomat, golindu-l de aer
se arunca manusile
se pun alte manusi si se verifica cateterul pacientului asezat culcat in pat, se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat capacul caii pe care se va administra solutia si apoi se heparinizeaza calea
Implementare:
se ataseaza perfuzorul la cateter printr-o tehnica sterila
se declampeaza calea cateterului si se regleaza rata de adminstrare a infuzomatului
se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbari sale
deoarece solutiile nutritionale parenterale contin multa glucoza se va incepe adminstrarea cu precautie pentru a permite celulelor pancreatice sa se adapteze si sa isi creasca secretia de insulina ( sunt anumite solutii unde se recomnda aduagarea de insulina). De obicei se incepe cu o rata de 40-50 ml/h si apoi cu 25 ml/h pana cand se va ajunge la rata de administrare dorita
solutiile nutritionale parenterale pot merge continuu timp de 24ore
Consideratii speciale:
solutiile nutritionale parenterale se vor administra cu o rata constanta ( stabilita pe infuzomat) , fara intrerupere, pentru a nu produce fluctuatii ale nivelului glucozei din sange
se va monitoriza starea pacientului la fiecare 4 ore sau oricat de des este nevoie pentru a observa din timp schimbarile survenite cum ar fi cresterea temperaturii, un semn precoce al sepsisului de cateter venos central
se masoara glicemia la fiecare 6 ore deoarece unii pacienti vor necesita administrare suplimentara de insulina subcutanat fata de cea continuta in solutie
se va monitoriza cu atentie ingestia si adminstrarea de fluide cat si excretia acestora
se recolteaza periodic analize de laborator uzuale pentru a sesiza schimbarile survenite in starea generala a pacientului si a statusului sau nutritional
pacientul va fi avertizat asupra eventualelor efecte adverse datrate administrarii nutritiei parenterale ( leziuni bucale prin stoparea alimentatiei orale, constipatie etc)
pacientul va fi incurajat sa-si pastreze independenta de miscare pentru a facilita absorbtia eficienta si folosirea nutrientilor
complicatiile administrarii nutritiei parenteale pot fi: disfunctii heaptice, hipecapnia, hiperglicemia, hiperosmolaritatea, hipocalcemia, alcaloza si acidoza metabolica, adminstrare prea rapid, embolie, extravazarea solutiei, flebite, pneumotorax, septicemie, tromboze.Toate acestea pot fi evitate printr-o corecta si sterila tehnica de adminstrare si prin supravegherea atenta a pacientului si evaluarea starii sale generale cat mai des
EMULSIILE LIPIDICE:
De obicei adminstrate ca substante separate, completand nutritia parenterala, emulsiile lipidice sunt o sursa de calorii si acizi grasi esentiali. Lipidele pot fi insa adminstrate si separat pe o vena periferica sau centrala. Sunt contraindicate in pancreatite acute, hiperlipidemie patologica.
Materiale necesare:
substanta lipidica
perfuzor cu filtru de diametru mai mare
paduri alcoolizate
Pregatirea echipamentului:
se inspecteaza emulsia lipidica pentru a-i verifica opacitatea, consistenta, culoarea
daca aspectul sau ridica dubii se va returna la farmacie
nu se va agita pentru a preveni agregarea celulelor
se va verifica daca corespunde cu prescriptia medicului
Implementarea:
se explica procedura pacientului
de obicei, emulsiile lipidice se administreaza in paralel cu alta solutie, putandu-se folosi pentru aceasta tehnica folosirii unei linii venoase secundare fie pentru emulsiile lipidice fie pentru solutia care este adminstrata in paralel
o linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea intermitenta sau continua de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa principala pentru intretinere sau din alte motive. Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie pozitionata deasupra celei primare. Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la acelasi nivel si reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata
avand in vedere ca unele emulsii lipidice necesita 24 de ore de adminstrare se pot folosi acestea pe prima linie venoasa si solutiile de administrat in paralel pe linia venoasa secundara. De asemenea, pentru o dozare corecta a ratei de administrare se indica folosirea infuzomatului
se pun manusile
se verifica flaconul cu lipide, se introduce printr-o tehnica sterila capatul perfuzorului, se scoate aerul apoi se adapteaza la cateterul venos central sau periferic daca este linie principala sau se conecteaza la perfuzorul primei linii daca se administreaza pe linie secundara. Daca se foloseste infuzomat, perfuzorul va fi adaptat la acesta inainte de a se cupla la cateter
daca pacientul este la prima administrare de lipide se va efectua un test ajustandu-i-se rata de adminstrare la 1 ml/minut timp de 30 de minute
se monitorizeaza semnele vitale ale pacientului si se va supraveghea pentru a observa daca apar efecte adverse: greata, ameteala, presiune oculara, durere de cap, tahicardie, dispnee, cioanoza, durere in spate si in piept. Aceste reactii alergice pot apare datorita surselor de lipide sau agentilor emulsificatori folositi in emulsiile lipidice
daca pacientul nu are reactii adverse, se poate incepe adminstrarea cu rata prescrisa
se va folosi neapart infuzomatul daca rata de adminstrare trebuie sa fie mai mica de 20ml/ora. Rata maxima de perfuzare este de 125ml/ora pentru emulsiile lipidice de 10% si de 60 ml/orapentru cele de 20%
Consideratii speciale:
se va mentine intotdeauna o tehnica sterila de pregatire si administrare a perfuziei
se vor observa senzatiile pacientului: unii sustn ca au o senzatie de satieitate, altii acuza un gust metalic neplacut in gura
se schimba perfuzorul si flaconul de administrat la fiecare 24 ore petru pacientii cu tratamente indelungate
se vor lua teste de laborator cel putin o data pe saptamana in timpul unei terapii indelungate pentru a evalua functiile ficatului,timpul de protrombina, numarul de trombocite, nivelul trigliceridelor.De preferat ca nivelul trigliceridelor sa se testeze la cel putin 6 ore de la intreruperea administrarii deoarece pot da rezultate false
emulsiile lipdice sunt un excelent mediu pentru cresterea bacteriior. Din aceasta cauza nu se va readministra, de exemplu, un flacon pe jumatate plin care a fost intrerupt la un moment dat. Odata intrerupta perfuzia, se va arunca flaconul chiar daca nu este gol
medicul trebuie anuntat imediat daca pacientul prezinta schimbari ale starii sale sau reactii adverse la solutile lipidice
Complicatii:
reactiile adverse imediate sau intarziate apar la aproximativ 1% din pacienti si includ: febra, cianoza, dispnee, ameteala, greata, varsaturi, durere de cap, letargie, iritatie la nivelul perfuzarii, presiune oculara, durere in spate si in piept, hiperlipidemie, hipercoagulabilitate,trombocitopenie.Trombocitopenia a fost mai des intalnita la copii care au primit intravenos emulsii lipidice de 20%
ca si complicatii intarziate sau rar intalnite mai sunt: hepatomegalia, splenomegalia, icter secundar colestazei
la copii nascuti prematur sau cu greutate mica nutritia periferica parenterala cu emulsii lipidice poate determina acumularea de lipide in plamani
se va raporta medicului orice reactie adversa ale pacientului
ADMINISTRAREA DE MEDICAMENTE INTRAVENOASE PE INJECTOMAT
Introducere
Pentru obținerea unei concentrații constante a unui medicament (mai
ales dacă medicamentul are un timp de înjumătățire scurt) este necesară
administrarea continuă care se poate face cu ajutorul seringii automate
(injectomat) sau administrarea în perfuzie.
Administrarea cu ajutorul seringii automate prezintă avantajul că necesită o cantitate mai mică de solvent pentru diluția medicamentului, fapt important mai ales la pacienții cu hipervolemie.
Reguli generale de pregătire și administrare
1) Verificarea instrumentelor
– se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, tubulaturii conectoare, robineților și data de expirare a sterilității;
– se controlează funcționalitatea injectomatului și se alege tipul de seringă compatibil cu injectomatul.
2) Utilizarea de materiale sterile: tampoane de vată, tifon, mănuși de protecție.
3) Verificarea medicamentelor de injectat:
– se controlează eticheta și nu se va folosi medicamentul al cărui ambalaj nu are etichetă sau are termenul de valabilitate expirat;
– soluțiile injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără precipitate;
– substanțele precipitate nu trebuie confundate cu emulsiile injectabile; acestea din urmă trebuie să fie bine agitate înainte de utilizare;
– fiolele de sticlă, odată deschise, nu mai pot fi păstrate; acest lucru nu este valabil și pentru flacoanele închise cu dop de cauciuc.
4) Încărcarea seringilor:
– exteriorul fiolei se dezinfectează cu alcool;
– fiola se rupe la nivelul punctului sau gulerului (este bine ca vârful fiolei să fie rupt cu ajutorul unui tampon de vată pentru a evita rănirea degetelor); dacă pătrund cioburi în interior, fiola se aruncă;
– scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în așa fel încât săse păstreze integritatea amboului, apoi se scoate acul acoperit de teaca de protecție și se atașează la amboul seringii
– se scoate teaca de pe ac, se introduce acul în fiolă și se aspirăsoluția din seringă având grijă ca vârful acului să fie sub nivelul lichidului pentru a nu aspira aer; pentru a nu atinge cu acul fundul fiolei, fiola se va înclina progresiv cu vârful în jos pe măsură ce se golește; soluțiile uleioase, care se încarcă cu greu în seringă, pot fi ușor încălzite în apă caldă pentru a le fluidifica;
– flacoanele închise cu dop de cauciuc se dezinfectează cu alcool; după ce soluția dezinfectantă s-a uscat la suprafața dopului, se încarcă seringa cu o cantitate de aer egala cu aceea a lichidului pe care vrem să îl scoatem din flacon (sau cu o cantitate de solvent – NaCl 0,9% sau Glucoza 5% – dacă în flacon se găsește pulbere; se introduce solventul în flacon, se aspiră din flacon o cantitate de aer egală cu cea a solventului și se agită flaconul până la dizolvarea pulberii); acul se introduce prin dopul de cauciuc până sub nivelul dopului (nu mai profund) și se introduce aerul în flacon; se răstoarnă flaconul ținând acul sub nivelul lichidului și se aspiră; dacă se folosesc mai multe flacoane se folosește câte un ac pentru fiecare flacon;
– nu se recomandă încărcarea seringilor fără ac, prin introducerea directa a amboului în fiolă, deoarece sterilitatea este deficitară;
5) Conectarea seringii la canulă/cateter
a) tubulatura conectoare:
– se deschide ambalajul tubului conector (se preferă tuburile cu dimetru redus/capacitate redusă);
– acul seringii încărcate se scoate cu o pensă sterilă (nu se recapișonează pentru a fi apoi îndepărtat cu mâna);
– se atașează tubul conector la amboul seringii și cu seringa orientată cu amboul în sus (pentru îndepărtarea aerului) se injectează până când soluția ajunge la capătul liber al tubului conector;
b) robinetul se scoate din ambalaj; aerul se va scoate prin injectare de NaCl 0,9% pe una din ramuri până ce se exteriorizează lichid pe celelalte două ramuri; apoi comutatorul se pune în poziție intermediară (toate ramurile închise) pentru a evita ieșirea lichidului și pătrunderea aerului;
c) "vehiculul":
– deoarece ritmul de administrare cu seringa automată este redus, existând riscul colmatării canulei/cateterului, se recomandă folosirea unei soluții cu ritm mai rapid de administrare care să vehiculeze medicamentul în circulația sanguină;"vehiculul" trebuie să fie compatibil cu medicamentul;
d) administrarea medicamentului cu seringa automată:
– se atașează trusa de perfuzie a "vehiculului" la robinet;
– se atașează robinetul la capătul liber al tubului conector;
– se atașează robinetul la canulă/cateter;
– se pune comutatorul robinetului în poziția care permite comunicarea "vehiculului" cu sângele pacientului, tubul conector fiind blocat, și se pornește perfuzarea "vehiculului";
– se așează seringa încărcată în injectomat și se setează la injectomat (în funcție de complexitatea acestuia): tipul de seringă, volumul seringii, denumirea medicamentului, ritmul de injectare;
– se pornește injectomatul și se deschide ramura robinetului corespunzătoare tubului conector (brațele comutatorului vor fi orientate spre canulă/cateter, trusă de perfuzie, tub conector);
– la terminarea conținutului seringii se recomandă folosirea unui nou set seringă+tub conector pentru continuarea tratamentului.
Complicații locale
1) Injectarea paravenoasă produce tumefiere locală, durere care se intensifică dacă se continuă administrarea, reducerea ritmului de perfuzie a "vehiculului", creșterea presiunii la injectare, imposibilitatea de a aspira sânge de pe canula; dacă se injectează substanțe iritante apar dureri foarte 50 accentuate iar reacția locală poate merge până la necroze extinse; din acest motiv substanțele iritante și cele vasoconstrictoare se administrează pe cateter central.
Tratament: oprirea administrării și îndepărtarea canulei; în cazul soluțiilor iritante se recomanda infiltrarea regiunii cu NaCl 0,9% pentru diluarea substanței iritante, aplicare de comprese sterile, administrare de analgetice
2) Hematomul (prezența de infiltrat sanguin la nivelul locului de puncție) se produce de regulă în momentul abordului vascular;
Tratament: îndepărtarea canulei și compresiune locală cu pansament steril;
3) Tromboflebita produce tumefacție locală, roșeață (uneori se poate observa un cordon dur, roșietic, ce corespunde traiectului venos), căldură, durere, reducerea ritmului de perfuzie, cianoza extremității.
Tratament: îndepărtarea canulei, aplicarea de heparină local (Lioton sau Hepatrombin), comprese reci, analgetice. Dacă tromboflebita este profundă se administrează heparinoterapie intravenos.
4) Infecția locală produce local roșeață, tumefacție, durere, exsudat purulent.
Tratament: îndepărtarea canulei, antiseptic local, antibiotic sistemic dacă este necesar.
5) Spasmul vascular (contracția involuntară a venei) este cauzat de injectarea prea rapidă a unei substanțe iritante; local se constată reducerea ratei de infuzie și durere.
Tratament: administrarea de Xilină pe canulă.
6) Lărgirea orificiului de puncție cu exteriorizarea lichidului injectat, apare după câteva zile de la montarea canulei (de regulă în plica cotului) la pacienți agitați cu obstrucție venoasă (contracție musculară, decubit, tromboflebită).
Prevenire: schimbarea canulei la 2-3 zile, evitarea montării canulei în plicile de flexiun.
Tratament: îndepărtarea canulei și aplicarea de pansament steril.
Complicatii sistemice
1) Infecția de cateter cu bacteriemie se manifestă clinic prin febră, alterarea stării generale, polipnee, tahicardie.
Tratament: local + antibioterapie sistemica; suprimarea cateterului venos.
2) Embolia gazoasă: injectarea intravenoasă de cantități mici de aer nu produce tulburări clinic manifeste; cantități mai mari de aer pot produce alterarea bruscă a stării generale, dispnee, cianoza, wheezing, tuse, palpitații, tahicardie, distensia venelor jugulare, anxietate, amețeli, cefalee, confuzie, convulsii, comă.
Tratament: poziția Trendelenburg, oxigenoterapie; în cazurile severe intubație orotraheală, ventilație mecanică, tratament inotrop.
3) Embolizarea cateterului (desprinderea unei bucăți din canulă / cateter și embolizarea în circulația pulmonară). Simptomele și tratamentul sunt asemănătoare trombembolismului pulmonar.
4) Anafilaxia: se produce prin injectarea intravenoasă a unei substanțe alergizante. Clinic se manifestă prin alterarea stării generale, anxietate, palpitații, hipotensiune, tahicardie, rash cutanat, bronhospasm.
Tratament: reechilibrare volemică, adrenalină, corticosteroizi, oxigenoterapie.
Administrarea neadecvata a medicamentelor cu injectomatul
– malfuncția injectomatului;
– prepararea incorectă a concentrației soluțiilor;
– manipularea nesterilă a soluțiilor și instrumentelor;
– setarea incorectă a tipului/volumului seringii, a ritmului de injectare;
– poziționarea incorectă a robinetului:
– închis spre canulă: soluțiile injectate pătrund în trusa de perfuzie a “vehiculului”;
– închis spre seringă; creșterea presiunii la injectare, oprirea seringii și declanșarea alarmei.
REACȚII DEVIATE ANORMALE LA MEDICAMENTE
Reacții de hipersensibilitate – când organismul reacționează violent la administrarea unor medicamente decât în mod obișnuit, printr-un mecanism alergen ajungând chiar ți la șoc anafilactic
Reacții de rezistență .- toleranța acută (tahifilaxia), apare în administrarea la intervale scurte, în decursul unei experiențe la administrarea unor medicamente, apare o diminuare a efectelor până la dispariția lor
Reacția de toleranță se manifestă prin faptul că administrarea unui compus cu acțiune terapeutică produce la repetarea dozei efecte din ce în ce mai reduse.
Dependența este definită ca o stare de intoxicație cronică , caracterizat prin necesitatea de folosire imperioasă a unor medicamente sau toxice.
dependența psihică este necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit toxic sau medicament
toleranța, diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrației, respectiv necesitatea creșteri dozei pentru a obține același efect
dependența fizică este necesitatea de a continua folosirea medicamentului pentru a evita tulburări grave, care apar la întreruperea administrării, tratamentului și care se numește sindrom de abstinență
Capacitatea de a produce dependenta imparte medicamentele, drogurile în cinci grupe:
1. dependenta psihica moderata (marihuana)
2. dependenta psihica intense,fara dependenta fizica
3. dependenta psihica intense si o usoara dependenta fizică (amfetamine, anorexigene, cocaine)
4. dependenta psihica puternica si dependenta fizica moderata (alcoolul, barbituricele,solventi organici)
5. dependenta psihica si fizica intensa (opiacee de sinteza, opiul, morfina, heroina)
Obișnuința se caracterizează prin dorința dar nu irezistibilă de a consuma pentru senzația de confort psihic sau fizic pe care o produce. Tendință redusă sau absentă de a crește doza, dă un grad anumit de dependență cu efecte dăunătoare mai reduse asupra societății dar dăunătoare pentru individ.
Reacții farmacogenetice – efecte teratogene. Sunt definite ca mari defecte structurale prezente la naștere. Embriogeneza este perioada de maximă teratogenitate , după a 9 săptămână când embrionul trece în fetus nu mai apar malformații majore. Producerea malformațiilor congenitale depinde de stadiul de dezvoltare embrionară, constituția genetică a embrionului, condiții fiziopatologice ale mamei și specificitatea substanței administrate.
Medicamente cu risc teratogen: Litiu, Iodura de K, Streptomicina, Tetraciclina, amfetamine, unele antidepresive, antiepilepticele, chinina, unele „droguri”(LSD, marijuana, morfina, alcoolul, fumatul), etc.
TRANSFUZIA
OBIECTIVELE PROCEDURII
– Introducerea în siguranță de sânge sau derivate de sânge în circulația venoasă
Scop
Substituirea volumului circulant de masa sanguina
Cresterea capacitatii de transport a oxigenului prin cresterea numarului de globule rosii in caz de hemoragie , anemie sau stare de soc
Imbunatatirea coagulabilitatii in caz de hemofilie, hemoragii repetate, scorbut, trombocitopenie
Aport nutritiv pentru proteine, vitamine, hormoni, saruri minerale
Mentinerea si stimularea reactiilor metabolice din organism
Intensificarea schimburilor celulare
Stimularea hematopoezei prin transfuzii mici si repetate
Epurarea organismului de substante toxice exogene, endogene prin inlocuire sanguina partiala sau totala (esangvinotransfuzie)
Indicatie absoluta de terapie transfuzionala este pierderea unui volum sanguin de peste 25% la adult , iar valoarea limita /critica a hematocritului este de 30%
Pentru a fi compatibil (transfuzabil), între sângele donatorului și cel al primitorului trebuie să existe o identitate aglutinogenică. În practică, cele mai violente reacții produc sistemele ABO și sistemul Rh. Cunoașterea lor este obligatorie pentru instituirea unei transfuzii.
Sistemul ABO cuprinde 4 grupe sanguine clasificate după izoaglutinogenele și izoaglutininele pe care le conțin. Există 2 izoaglutinine principale notate cu alfa și beta și 2 izoaglutinogene denumite A și B. Aglutininele se găsesc în ser sau plasmă iar aglutinogenele sunt legate de suprafața globulelor roșii. Din combinarea celor 2 izoaglutinogene A și B și a celor 2 izoaglutine α și β rezultă cele 4 grupe sanguine principale:
grupa 0 (I) conține izoaglutininele α și β și nici un aglutinogen, subiectul este donator universal.
grupa A (II) conține izoaglutinina β în ser și aglutinogenul A pe globulele roșii.
grupa B (III) conține aglutinina α în ser și aglutinogenul B pe globulele roșii.
grupa AB (IV) conține ambele aglutinogene A și B pe hematii iar în plasmă nici o aglutinină, subiectul este primitor universal.
Observând repartiția aglutininelor și aglutinogenelor în diferitele grupe sanguine, deducem compatibilitatea acestora. Subiecții din grupa 0(I) pot primi numai sânge aparținând aceleiași grupe, sângele lor putând fi transfuzat celorlalte grupe.
Sângele grupelor A (II) și B (III) poate fi transfuzat grupei respective sau celor din grupa AB (IV), putând primi sângele de la grupa 0(I).
Grupa AB (IV) nu poate furniza sânge altor grupe, în schimb poate primi sânge fără pericolul hemolizei de la oricare dintre celelalte grupe.
Cantitatea de sânge care poate fi transfuzată la sugar și copilul mic, este de 10-20 ml/kg corp. În cazul exsangvinotransfuziei se va înlocui de 3 ori masa sangvină.
Sistemul Rh: aglutinogenul Rh este prezent în 85% din cazuri denumite și Rh+ (pozitive) și lipsește în 15% din cazuri, care se numesc Rh – (negative). Aglutinogenul Rh este independent de sistemul AOB și apare în primele luni ale vieții intrauterine persistând toată viața. Aglutinogenul sau factorul Rh se găsește numai pe hematii. Determinarea sistemului Rh este obligatoriu la toți bolnavii care urmează să primească o transfuzie, dar mai ales la pacienții cu transfuzii repetate în antecedente și la copiii de sex feminin.
Stabilirea grupelor sanguine
Înaintea efectuării unei transfuzii, se va determina în mod obligatoriu grupa sanguină. În acest scop, se va recolta sânge venos cu o seringă sterilă. Determinarea grupelor sangvine se face prin 2 metode: cu seruri hemotest și cu globule roșii spălate. În ambele cazuri, testele sunt cunoscute dinainte. Serul test este preparat de către un centru de hematologie și transfuzie. Serurile 0 (I), A (II) și B (III) sunt înfoliate și ambalate în cutii. Aceste seruri trebuie păstrate la rece.
Proba directă Beth – Vincent (căutarea aglutinogenului)
Tehnica probei: pe o lama de sticla se pun 3 picaturi de ser test. La stânga lamei se pune 1 picătură de ser test 0 (I), la mijloc 1 picătură de ser test A (II), iar la dreapta ser B (III). Cu colțul unei lame sau o pipetă, se pun peste picăturile de ser test, câte 1 picătură de sânge. Pentru fiecare ser test, picătura de sânge va fi pusă cu un alt colț al lamei, sau cu o altă pipetă. Se recomandă ca sângele să fie în prelabil citratat în scopul eliminării fibrinei, a cărei prezență poate determina o imagine “în rețea“ care să fie confundată cu aglutinarea. După ce s-a pus picătura de sânge peste serul test, se mișcă lama circular amestecându-se astfel serul cu sângele. Rezultatul se citește după 2-3 minute. La citirea lamei pot apare 4 eventualități:
aglutinarea nu apare în nici una din cele 3 picături, sângele este grup 0(I)
aglutinarea apare la serurile test 0(I) și B(III), sângele face parte din grupa A(II);
aglutinarea apare la serurile 0 (I) și A (II), sângele face parte din grupa B(III);
aglutinarea apare în toate 3 picăturile, sângele face parte din grupa AB(IV);
Proba cu hematii spălate Simonin
Se pun într-o eprubetă 1-2 picături de citrat de Na5% și 6-8 picături de sânge, apoi se centrifughează și se recoltează plasma cu o pipetă. Din plasma obținută se pun câte 2 picături pe o lamă. Peste picătura de plasmă din partea stângă a lamei se pun cu colțul unei lame, eritrocitele cunoscute din grupa A (II), iar peste picăturile din dreapta eritrocite din grupul B(III). Rezultatul se citește peste 2-4 minute, putând indica 4 posibilități:
aglutinarea apare în ambele picături, serul examinat aparține grupei 0(I)
aglutinarea apare numai pe globulele B (III), sângele examinat aparține grupei A (II);
aglutinarea apare numai pe globulele A (II), sângele examinat aparține grupei B (III);
nu apare nici o aglutinare, sângele de examinat aparține grupei AB (IV).
Este indicat să se efectueze ambele probe iar cercetarea să se practice la temperatura de 16-180C pentru a impiedica apariția unor false reacții prin aglutinogenele la rece
Proba Jambreau constă din punerea în contact pe o lamă de sticlă a unei picături din serul bolnavului cu 1 picătură din sângele de transfuzat, urmărindu-se absența sau apariția aglutinării. O probă se efectuează la temperatura camerei (“la rece“) iar alta la termostat (“la cald“). În caz de aglutinare transfuzia nu poate fi efectuată datorită existenței unor anticorpi “la rece“ sau “la cald“.
Proba Oehleker care constă în administrarea inițială a sângelui într-un ritm lent, observându-se atent reacția bolnavului la administrarea sângelui.
Determinarea factorului Rh
Tehnica
Pe o lamă de sticlă se pun 3 picături de ser anti-Rh (–) negativ provenit de la un donator universal. Picătura din partea stângă a lamei se amestecă cu eritrocite Rh(+) (Rh pozitiv), picătura din mijloc cu eritrocitele pe care le cercetăm și ceea din dreapta cu eritrocite Rh(-). După omogenizarea picăturilor de ser anti-Rh cu eritrocitele, se introduce lama într-o cutie Petri pe fundul căreia se pun 2 baghete scurte de sticlă pentru ca lama să fie suspendată. Sub lamă se introduce o rondela de hartie de filtru îmbibată în ser fiziologic pentru a menține umiditatea în cutia Petri. Se închide cutia Petri și se pune în termostat la 370C. Citirea reacției se face după 30 minute. Dacă se produce aglutinarea, hematiile sunt Rh(+). Citirea se va face comparativ cu hematii martor.
După efectuarea probelor de compatibilitate și a Rh se va putea efectua transfuzia. Cel mai indicat este a se transfuza sânge izogrup și izo-Rh (donator cu primitor).
Sângele integral se poate transfuza proaspăt sau conservat (cel mai frecvent).
Se mai pot transfuza derivați ai sângelui: plasmă integrală, plasmă defibrinată, plasmă uscată, plasmă antihemofilică, soluții de albumină umană, masă eritrocitară. În absența sângelui sau a plasmei, pentru a înlocui plasma pierdută, se pot transfuza substituenți artificiali. Se folosesc soluții cristaline (Ringer, Ringer-Looke) sau soluții coloidale (Dextran, Macrodex, Marisang etc).
PREGĂTIREA ȘI VERIFICAREA MATERIALELOR NECESARE
– Tava medicală sau cărucior pentru tratamente
– Seringi/ace, mănuși sterile adecvate
– Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh
– Trusa de transfuzie (perfuzor cu filtru)
– Branulă/flexură
– Soluție dezinfectantă, tampoane
– Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică
– Etichetă
– Mușama, recipiente de colectare a deșeurilor
– Flanelă sau pătură, stativ
– Veriflcați trusa de perfuzie privind integritatea ambalajului, data expirării
– Verificați integritatea pungii de sânge, termenul de valabilitate, aspectul
macroscopic al sângelui
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
– Informați și explicați procedura pacientului pas cu pas (scopul acesteia,
senzațiile care pot să apară, riscurile transfuziei)
– Obțineți consimțământului informat, folosind o formă scrisă de consimțământ
informat
– Informați pacientul privind: senzația de frig, mâncărime, iritație, sau simptome
anormale
b) FIZICĂ:
– Poziția pacientului – decubit dorsal
– Asigurați intimitatea pacientului
– Instruiți pacientul să nu mănânce cu cel puțin 2ore înainte sau după terminarea
transfuziei
– Alegeți locul pentru puncția i.v. – se examinează calitatea și starea venelor
– Venele cele mai abordabile sunt cele ale membrelor superioare, nu cele ale
membrelor inferioare (posibilitate de trombozare)
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Verificați indicația medicului privind transfuzia și cantitatea de sânge sau
deriva ii acestuia
– Verificati identitatea pacientului
– Spălați mâinile/mănuși sterile
– În ziua efectuării transfuziei se recoltează 2-4 ml de sânge pentru proba de
compatibilitateJEANBREAU
– Trimiteți la punctul de transfuzii o cerere de sânge care cuprinde:
• numele spitalului
• numele clinicii unde este internat pacientul
• numele și prenumele pacientului
• vârsta
• grupa de sânge a pacientului
• cantitatea de sânge cerută
• numele medicului care a indicat transfuzia
• numele nursei care administrează sângele
• ziua, luna, anul
– Încălziți sângele la temperatura corpului, mențineți asepsia când se deschide
trusa de perfuzat sterilă
– Așezați punga sau flaconul cu sânge în stativ
– Deschideți trusa de transfuzat
– Fixați clema/prestubul la o distanță de 2- 5 cm mai jos de camera perfuzorului
– Închideți clema/prestubul perfuzorului, dați jos capacul acului și inserați-l la
locul de intrare al pungii sau flaconului
– Apăsați, strângeți camera de scurgere a perfuzorului și lăsați să se umple până
la jumătate cu sânge
– Înlăturați capacul protector de la celălalt capăt al tubului, deschideți
clema/prestubul și lăsați sângele să curgă pe tub până ce se elimină bulele de aer
– Țineți perfuzorul la înălțimea corpului pentru a elimina bulele de aer, nu în jos
– Închideți clema/prestubul și puneți capacul protector
– Selectați locul potrivit (de preferință venele de la plică cotului)
– Puneți mușamaua sub brațul pacientului
– Aplicați garoul la 10- 12 cm deasupra locului pentru puncție; capetele garoului
trebuie direcționate departe de zona de puncție
– Verificați prezența pulsului distal, radial
– Recomandați pacientului să strângă pumnul
– Dezinfectați tegumentul (tampon cu alcool), 60 de secunde
– Poziționați mâna nedominantă la 4- 5 cm sub locul de puncție și cu policele
întindeți pielea deasupra venei
– Înlăturați capacul acului și capacul protector al perfuzorului
– Atașați acul la perfuzor și punctionați vena
– Urmăriți cursul venei și când sângele se întoarce prin lumenul acului avansați
acul în venă, 1-2 cm
– Dezlegați garoul și spuneți pacientului să deschidă pumnul
– Dacă se instalează transfuzia cu branulă, fluturaș, atunci fixați cu degetul
arătător de la mâna stângă exercitând presiune la 3cm deasupra locului puncției
– Extrageți mandrenul de pe lumenul branulei și atașați capătul branulei la tubul
perfuzorului
– Deschideți clema/prestubul și dați drumul sângelui să curgă
– Fixați acul (branula, flexura, fluturașul) cu benzi de leucoplast sau bandă non
alergică
– Începeți administrarea sângelui
– Efectuați proba biologică Oelecker; lăsați să curgă 20 – 30 ml de sânge și
reglați ritmul la 10- 15 picături/minut timp de 5'; supravegheați pacientul și
dacă nu apar semne de incompatibilitate repetați operația
– Aplicați eticheta peste pungă sau flaconul de sânge indicând ora la care a
început transfuzia
– Dacă transfuzia s-a terminat, închideți clema/prestubul
– Retrageți acul și aplicați un tampon cu alcool sau un pansament steril
– Punga sau flaconul în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se
pastreaza , în eventualitatea unor verifica în caz de accidente posttransfuzionale tardive
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
– Așezați pacientul într-o poziție comodă și se acoperă
– Verificați semnele vitale la fiecare 15', în prima jumătate de oră după
începerea transfuziei, și la fiecare jumătate de oră sau la o oră după transfuzie.
– Informați pacientul/familia să anunțe nursa în caz de mâncărime, dispnee,
amețeli, dureri în spate sau în piept, deoarece acestea pot fi reacții ale
transfuziei
– Instruiți pacientul să informeze nursa dacă durerea sau roșeața apar la locul
puncției venoase, deoarece acestea sunt indicative ale infiltrației
– Temperatura camerei să fie cu 1 -2° mai ridicată
– Oferiți pacientului lichide calde și acoperiți-l cu pledul
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– Colectați deșeurile în recipiente speciale
– Îndepărtați mănușile
– Spălați mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notați în planul de îngrijiri:
– Administrarea transfuziei
– Numărul scris pe punga sau flaconul de sânge, ora la care a început transfuzia,
ora la care s-a terminat și eventualele reacții ale pacientului
EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
– Evaluați răspunsul pacientului la administrarea sângelui
– semnele vitale sunt normale
– absența frisonului, mâncărimii, urticariei sau iritației
– analizele de laborator în limite normale
– mucoasele și tegumentele sunt colorate roz, pacientul a înțeles scopul și riscurile transfuziei
Rezultate nedorite/Ce faceți:
– Embolia pulmonară – manifestată prin agitație, cianoză, dureri toracice, tuse
chinuitoare, hemoptizie
– Hemoliza intravasculară cu blocaj renal, șoc posttransfuzional, acidoza
metabolică, stop cardiac prin hipotermie – se pot produce datorită sângelui
neîncălzit
• Încălziți sângele înainte de a-l perfuza
• Supravegheați pacientul
• Anunțați medicul
• Întrerupeți perfuzia
– Șocul hemolitic – incompatibilitatea de grup – frison, tahicardie, dispnee,
cianoză, dureri lombare, retrosternale, stare generală alterată
•Anunțați medicul
– Înfundarea perfuzorului și acului cu cheaguri – se schimbă perfuzorul și acul
– Hipotermia
• Încălziți bolnavul prin suplimentarea numărului de pături, aplicarea de buiote cu apă caldă
ATENȚIE
– Nu încălziți sângele în apă caldă, sau deasupra surselor de căldură, evitați
agitarea pungii/flaconului
– Dacă apar reacții posttransfuzionale returnați punga/flaconul de sânge la punctul de transfuzii
– Respectați asepsia
– Nu umpleți camera perfuzorului cu sânge – nu se mai poate urmări ritmul de curgere
– Dacă acul s-a înfundat nu permeabilizați acul prin presiune
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI CU REACTII ADVERSE LA TRANSFUZIE
OBIECTIVELE PROCEDURII
• Prevenirea reacțiilor adverse pe perioada transfuziei si după transfuzie.
• Instituirea măsurilor pentru a reduce reacțiile la transfuzie.
REACȚIILE ADVERSE
– Reacțiile adverse pot să apară în primele 15 min ale transfuziei și după transfuzie.
– Sunt reacții sistemice la administrarea sângelui și derivatelor de sânge,
incompatibile cu cel al beneficiarului, care conțin alergeni, sau sunt contaminate
cu bacterii
– Reacțiile adverse generale pot avea simptome variind de la: febră, frison,
urticarie, hipotensiune și stop cardiac. Alte posibile reacții adverse care pot
rezulta din terapia transfuziei includ supraîncărcarea circulatorie și transmiterea unor boli ca: hepatitele, citomegaloviruși sau virusul imunodeficienței umane (HIV).
– Reacția hemolitică acută – incompatibilitate ABO, Rh și se produce în primele 5-
15' de la instituirea transfuziei. Aceasta începe cu creșterea temperaturii,
ritmului cardiac, senzație de căldură și durere de-a lungul venei pe care sângele
este transfuzat, frison, durere de cap, grață, durere în piept și spate, dispnee,
hipotensiune, homoglobinemie, hemoglobinurie. Se oprește transfuzia.
– Reacția hemolitică întârziată – răspunsul imun dezvoltat de către primitor
împotriva antigenilor donatorului non ABO. Febra este inexplicabilă, descrește
inexplicabil Hb, Ht, testul Coombs este pozitiv. Se oprește transfuzia.
– Reacția febrilă nonhemolitică – 1 % din transfuzii; o posibilă sensibilitate a
primitorului la leucocitele și trombocitele din sângele donatorului. Aceasta se
produce la 30' după inițierea transfuziei și la 6h după terminarea transfuziei. Se
manifestă prin febră mai mare cu 1° , înroșirea feței, frisoane, durere de cap.
– Reacția alergică (ușoară sau moderată) cauzată de alergia primitorului la
proteinele din plasma donatorului. Aceasta se produce pe durata transfuziei și la
1h după transfuzie. Apar eritem local, erupție cutanată, urticarie.
– Reacția alergică severă – cauzată de alergia primitorului la un antigen al
donatorului (uzual IgA). Aglutinarea celulelor roșii obstruează capilarele și
blochează fluxul sanguin, cauzând simptome majore la toate marile organe de
sistem. Aceasta se produce în primele 5- 15' de la inițierea transfuziei. Apar
tusea, greața, vărsătura, distresul respirator, hipotenshinea, pierderea
cunoștinței și posibil stopul cardiac. Aceasta este o reacție care amenință viața.
Se opește transfuzia, se menține linia venoasă, se informează medicul, se
administrează medicamentele prescrise (antihistaminice, corticosteroizi,
epinefrina, antipiretice). Se măsoară semnele vitale la fiecare 5- 15' și se
inițiază resuscitarea cardiopulmonară dacă este nevoie.
– Supraîncărcarea circulatorie – poate conduce la edemul pulmonar și se produce
din cauza volumului excesiv sau ritmului rapid al transfuziei. Aceasta poate apare
în orice moment, sau la 1 -2h după terminarea transfuziei. Apar dispneea, tusea,
tahipneea, tahicardia, creșterea presiunii venoase centrale. Se respectă ritmul de
administrare de 2-4ml/kg/h. Se acordă atenție specială ritmului și volumului de
administrare la pacienții în vârstă. Se încetinește sau se oprește transfuzia, se
administrează la indicația medicului diuretice, oxigen și morfină.
– Sepsis bacterian – datorită contaminării bacteriene a produsului transfuzat.
Aceasta apare pe durata transfuziei și la 2h după terminarea transfuziei. Se
manifestă prin febră, frison, crampe abdominale, vărsătură, diaree, hipotensiune.
Se aplică îngrijiri corespunzătoare. Se oprește transfuzia și se menține linia
venoasă, se informează medicul, se monitorizează semnele vitale, se recoltează
hemocultura. La indicația medicului se administrează fluide i.v., antibiotice cu
spectru larg antimicrobian, vasopresoare și steroizi.
EVALUAREA PACIENTULUI
– Observați pacientul pentru febră cu sau fără frison. Febra poate indica debutul
unei reac ii hemolitice acute, reac ii febrile nonhemolitice, ț ț sau septicemie
bacteriană
– Observați pacientul pentru tahicardie și/sau tahipnee și dispnee. Acestea pot
indica reacție hemolitică acută sau supraîncărcare circulatorie. Aceste simptome
pot fi însoțite de tuse în caz de supraîncărcare circulatorie.
– Observați pacientul pentru urticarie sau erupție cutanată. Acestea pot fi
indicii timpurii ale unei reacții alergice, anafilactice, care se produc după
transfuzie.
– Observați pacientul pentru înroșirea feței. Inroșirea feței poate fi prezentă
într-o reacție hemolitică acută, sau o recție nonhemolitică.
– Observați pacientul pentru simptomele gastrointestinale. Greața și vărsătura pot
fi prezente în reacțiile transfuzionale hemolitice acute, reacțiile anafilactice,
sau sepsis.
– Observați pacientul pentru scăderea TA. Hipotensiunea poate fi o reacție acută
hemolitică, anafilactică, sau sepsis.
– Observați pacientul pentru wheezing, durere în piept și stop cardiac. Acestea
toate sunt reacții anafilactice.
– Fiți atenți la plângerile pacientului pentru dureri de cap sau dureri musculare
în prezența febrei. Amândouă pot fi indicii ale unei reacții nonhemolitice
febrile.
– Monitorizați pacientul pentru diseminarea coagulării intravasculare,
insuficiența renală., hemoglobinemie/hemoglobinurie. Toate acestea sunt semne
târzii ale reacției hemolitice acute.
– Monitorizați valorile de laborator pentru anemia refractară la terapia
transfuziei. Aceasta ar putea semnifica o reacție hemolitică întârziată.
– Observați pacienții care primesc transfuzii masive de sânge pentru hipotermie
ușoară, tulburări de ritm cardiace, hipoteosiune si hipocalcemie, hiperkalemie.
Produsele de sânge reci pot afecta sistemul de conducere cardiac rezultând
disaritmii ventriculare. Alte disaritmii cardiace, hipotensiunea și furnicăturile
pot indica hipocalcemia, care apar atunci când citratul (utilizat drept conservant
pentru produsele de sânge) se combină cu calciul pacientului. Hiperkalemia duce la
colici intestinale, diaree, oligurie, spasme musculare, modificări pe ECG,
bradicardie premergătoare stopului cardiac.
CE FACEM ÎN CAZUL UNOR REACȚII LA TRANSFUZIE?
– Oprirea transfuziei. Severitatea reacțiilor este legată de cantitatea introdusă.
– Schimbați perfuzorul care conține cheaguri de sânge și înlocuiți-l cu altul nou,
excepție cazul în care este numai o reacție ușor alergică..
– Informați medicul. Reacțiile la transfuzie cer imediat intervenții medicale. În
cazul unei reacții alergice ușoare, transfuzia ar trebui stopată și administrate
antihistaminice, la indicația medicului. Transfuzia poate fi reluată.
– Mențineți linia venoasă pentru administrarea de medicamente și soluții la nevoie.
– Notați sângele și produsele de sânge, timpul în care au apărut reacțiile
transfuziei, dar și intervențiile nursei.
– Recoltați sânge simplu. Se recoltează o probă sânge înainte de transfuzie pentru
proba de compatibilitate. A doua probă (dacă este necesar) se recoltează din brațul opus transfuziei și se va verifica hemoglobina liberă în ser, indicând hemoliza și deasemenea ar trebui verificat nivelul bilirubinei.
– Returnați la punctul de transfuzii punga de sânge, oprind câțiva ml de sânge,
pentru o eventuală verificare în cazul în care se produc reacții postransfuzionale
severe.
– Monitorizați semnele vitale la fiecare 15' sau mai frecvent dacă trebuie.
Mențineți evaluarea continuă a stării cardiopulmonare a pacientului.
– Administrați medicația prescrisă în acord cu tipul și severitatea reacției la
transfuzie:
• antihistaminice – diminuează unele aspecte ale răspunsului alergic prin blocarea
receptorilor histaminici. In unele cazuri pot fi administrate pretransfuzional, la
indicația medicului
•antipiretice/analgezice – se administreaz pentru a sc dea febra ă ă și diconfortul
în: reacțiile hemolitice acute, reacțiile febrile nonhemolitice, sepsisul bacterian
• corticosteroizi – stabilizează membranele celulei, descresc eliberarea histaminei; se administreză în reacții alergice severe
•fluidele – administrarea rapidă a fluidelor i.v. poate ajuta la contracararea unor simptome ale șocului anafilactic
• diuretice/morfină – pot fi administrate în supraîncărcarea circulatorie pentru a
reduce volumul intravascular
• antibiotice – se administrează când este suspectată contaminarea bacteriană
• în cazul unui stop cardiac – se inițiază resuscitarea cardiopulmonară
• recoltați prima probă de urină – se poate produce hemoglobinuria datorită
reacțiilor hemolitice. Gradul de deteriorare al rinichilor este influențat de pHul
urinar și de rata excreției urinare. Dacă deteriorarea rinichilor este severă,
se recomandă dializă
REZULTATE AȘTEPTATE
– Pacientul va avea mucoase roze. Perfuzia tisulară este îmbunătățită
– Debitul cardiac va reveni la valorile de bază. Volumul intravascular este
restabilit
– TA se va menține stabilă. Volumul intravascular este restabilit. Absenta
reacțiilor transfuziei.
– Pacientul va fi calm și exprimă confort. Îngrijirile nursing sunt aplicate
corespunzător pentru a menține siguranța și confortul pacientului.
– Pacientul își menține temperatura corpului în limite normale
– Pacientul va elimina urină 0,5 – 1 ml/kg/h – reflectă starea optimă a fluidelor.
– Pacientul își va menține saturația de oxigen mai mare de 95%
AUTOTRANSFUZIA:
Autotransfuzia este reinfuzia propriului sange dupa ce a fost colectat si filtrat. Este efectuata inainte, in timpul si dupa interventiile chirurgicale sau traumatisme.
Autotransfuzia are cateva avantaje fata de transfuziile cu sange de la donatori. Astfel, nu apar reactii postransfuzionale datorita incompatibilitailor sau greslilor de stabilire a grupelor de sange, nu se transmit boli iar pierdera de sange este inlocuita imediat. Spre deosebire de sangele din centrele de transfuzii recoltat de la donatori, sangele autotransfuzat contine un nivel normal de 2,3 diposfoglicerat care ajuta la oxigenarea tesuturilor (aceasta cauzeaza o reducere a afinitatii Hb pentru oxigen si, in consecinta, o crestere a eliminarii oxigenului la nivelul tesuturilor).
Recoltarea de sange pentru autotransfuzie se poate face preoperator si este recomandata pacientilor cu interventii chirurgicale ortopedice, in timpul carora se pierde mult sange. Colectarea de sange se poate face cu 4 pana la 6 saptamani inainte de operatie.
De cele mai multe ori, insa, in interventiile chirurgicale sangeroase, se foloseste cell-saver-ul, un aparat conectat intraoperator si postoperator la tubul de dren al plagii , care preia sangele pacientului, il proceseaza si il autotransfuzeaza. Trebuie monitorizata si notata cantitatea de sange care se autotransfuzeaza.
Pacientii care au donat preoperator sange (se poate dona cu 4-6 saptamani inainte) vor fi sfatuiti sa ramana in repaus la pat inca 10 minute dupa donare, sa bea cat mai multe lichide in orele imediat urmatoare. Daca acasa, in ziua cand au donat sange, vor simti ameteala si stare de lipotimie, vor fi invatati sa se aseze in pozitie Trendellenburg( cu capul mai jos decat picioarele) pana cand vor dispare acuzele respective.
Complicatii:
Complicatiile autotransfuziei pot fi: hemoliza, reactiile vasovagale ( hipotensiune, bradicardie), trombocitopenie, coagulopatii, hipovolemie ( in special la pacientii varstnici), sepsis ( in cazul nefolosirii tehnicilor sterile).
PARTICULARITĂȚI DE ADMINISTRARE A UNOR MEDICAMENTE
ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR
DEFINIȚIE
– Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică procesul de coagulare, fiind
administrate pentru prevenirea și tratarea diferitelor forme ale maladiei tromboembolice.
FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ BOALA TROMBOEMBOLICĂ
– Alterarea peretelui vascular
– Staza circulatorie din cauza imobilizării
– Hipercoagulabilitatea
INDICAȚII
– Flebitele membrelor inferioare în:
• Obstetrică – după naștere sau avort
• Chirurgie – pentru bolnavul imobilizat în aparat gipsat, intervenții pelvine la
femei cu obezitate sau cu boli venoase; după intervenții pentru proteză de șold
sau genunchi
• Medicală – bolnavi cardiaci, cu flebite latente, în imobilizarea prelungită
– Embolie: pulmonară, periferică în membrele inferioare, în teritoriul mezenteric,
în cardiopatii embolice
– Tromboza coronariană: infarct miocardic
– Arterite și tromboze arteriale ale membrelor inferioare
– Chirurgia cardiacă, a vaselor mari
MEDICAMENTE UTILIZATE
FORME DE PREZENTARE
A. SOLUȚII INJECTABILE
HEPARINA
– Se administrează strict intravenos, în amestec cu soluție salină izotonă urmată
de perfuzie continuă
– Acționează prin blocarea ultimei faze a coagulării, inhibă trombina și împiedică
transformarea fibrinogenului în fibrină
– Nu se amestecă în perfuzie cu preparate de calciu, papaverină, sau cu alte
medicamente.
– Heparina este inactivată de sucurile digestive și nu trece prin membrane.
FORME DE PREZENTARE:
Heparin soluție injectabilă, fiole de 1ml, 5ml – 5000ui/ml
Heparin Sandoz 25000ui/5ml – soluție injectabilă, fiole de 1ml, 5ml – 5000ui/ml
Heparine sodique – soluție injectabilă – flacoane de 5ml – 5000ui/ml Reviparinum, Enoxaparinum, Nadroparinum, Dalteparinum
– Solutii apoase injectabile pentru administrare S.C. și I.V.
– Pentru administrare și manevrare corectă se citește cu atenție prospectul
– Locuri de administrare: deasupra crestei iliace, la nivelul abdomenului (la 5 cm
distanță de ombilic), la nivelul brațului și coapsei
– După dezinfecția locală se face un pliu cutanat care va fi menținut tot timpul
injectării, pentru a evita introducerea soluției intramuscular
– După injectare se menține acul în țesut aproximativ 5 secunde pentru a evita
refularea medicamentului prin înțepătură
– Nu se masează locul pentru a nu favoriza apariția hematoamelor
– Nu se amestecă în soluție cu alte preparate
– Administrarea se face la interval de 12 h, conform indicației medicale
– Locul injectării nu influențează rata de absorbție
Reviparinum prezentat sub formă de:
– Clivarin MULTI – soluție injectabilă, flacoane de 6ml – 5726unit/ml
– Clivarin PEN – soluție injectabilă 5726unit/ml, cartuș pen umplut cu 10 doze
0,25 ml, 0,25ml= 1432 ui
• Se administrează în pliul cutanat prin înțepătură perpendiculară, fără aspirație
• Dezinfecția se face într-un singur sens
• După injectare dispozitivul de administrare se ține în poziție 10 secunde, apoi
se dă drumul la pliu
– Clivarin 0,25 ml/1432 ui; 0,6 ml/3346 ui;
• se prezintă în seringi preumplute unidoză
• se administrează înaintea ședinței de dializă în bolus intraarterial sau în pliu
cutanat între ombilic și creasta iliacă, pe fața anterioară a coapsei,
perpendicular, fără aspirație. Enoxaparinum prezentat sub formă de :
– Clexane – soluție injectabilă – 100 mg enoxaparină sodică/ml, flacoane de 3 ml
– Clexane 10 000 ui/ml – soluție injectabilă în seringi preumplute de 1 ml (100
mg/ml – 1 mg enoxaparină sodică = 0.01 ml soluție injectabilă)
– Clexane injectabil în seringi preumplute de 0,2 ml/ 2000 ui, 0,4 ml/4000 ui, 0,6
ml/6000 ui, 0,8 ml/8000 ui
• Nu se administrează i.m.
• Nu se elimină bula de aer înainte de injectare
– Nadroparinum prezentat sub denumirea de Fraxiparine – 2850 u.i./0,3 ml – seringi
preumplute de 0,3 ml/2850u.i., 3800u.i./0,4 ml; 5700 u.i/0,6 ml; 7600u.i./0,8 ml
– Deltaparinum prezentat sub denumirea de Fragmin, seringi preumplute (10000
ui/ml)
Fragmin : 0,2 ml/2500 ui, 0,2ml/5000 ui, 0,3ml/7500 ui, 0,6ml/1500ui
• Se administrează S.C. în peretele abdominal prin înțepătură perpendiculară. Se
poate administra și i.v. prin perfuzie continuă și intrarterial în bolus, la
începutul ședinței de dializă.
B. FORME PENTRU ADMINISTRARE PE CALE ORALĂ
Anticoagulante cumarinice (Antivitamine K)
– Împiedică sinteza hepatică a factorilor coagulării dependentă de vitamina K
– Se recomandă în profilaxia trombozelor venoase și accidentelor tromboembolice
după intervenții chirurgicale la pacienții cu risc crescut, la bolnavii cu proteze
valvulare, grefe vasculare, stenoză mitrală.
Acenocumarolum produs sub denumirea de:
– Acenocumarol – cp. – 2 mg
– Sinirom – cp. – 4 mg
– Trombostop – cp.- 2 mg;
• se păstrează la 15-25°, ferit de lumină
• atenție – vărsături – disfuncții hepatice
Reacții adverse:
• Hemoragii – gastrointestinale, cerebrale, la nivelul tractului urogenital
(hematurie), uter (menoragii sau metroragii)
• Reacții adverse: greață, vărsături, reacții alergice, urticarie, dermatite,
febra , alopecie reversibilă
PRECAUȚIUNI SPECIALE PRIVIND ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ
– Injectarea subcutanată se pretează la cantități mici de soluție
– Se folosesc ace subțiri, lungi de 12mm, care garantează injectarea
medicamentului în țesutul subcutanat
– Acul subțire scade riscul antrenării germenilor
– Se preferă introducerea verticală la 90° scăzând riscul lezării unor filete
nervoase și vaselor de sânge, ceea ce face ca durerea să fie mai mică și riscul de
hematom scăzut
– Acele mai lungi pot fi introduse sub un unghi de 45°, cu atenție, pentru a nu
ajunge în grosimea mușchiului.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
A. Înaintea tratamentului
– Se determină gropul sanguin și Rh
– Medicul stabilește bolnavii cu risc de hemoragie: ulcerul gastroduodenal, boli
hemoragice, insuficiența hepatică și renală, AVC recent; gravide, hipotensiunea
arterială severă
– Se determină timpul de protrombină înaintea tratamentului cu anticoagulante
cumarinice (este crescut în ciroză și hepatită)
B. În timpul tratamentului
– Nu se fac injecții i.m. și s.c, există risc de hematom
– Se supravegheză apariția hemoragiilor
• gingivoragii, epistaxis
• hemoragii după ras
• hematuria
– se colectează urina într-un borcan și se examinează
• scaunul cu sânge
– În cazul sângerârilor, la recomandarea medicului, se administrează PROTAMINA în tratamentul cu Heparină și Fitomenadionă în tratamentul cu trombostop
– Nu se fac endoscopii și nici puncții
– Se face controlul biologic al coagulării: timpul Howell în heparinoterapie și
timpul de protrombină în tratamentul cu anticoagulante orale
– În timpul perfuziei, recoltarea sângelui se face de la celălalt braț
– În cazul administrării subcutanate recoltarea se face la 6-8 ore de la injecție
– Se monitorizează starea generală întrucât pot apare: frison, febră, vomă.
– Pacientul este informat să nu ia alte medicamente fără recomandare medicală
deoarece unele potențează efectul iar altele îl diminuează
– Atenție deosebită se acordă pacientului tratat cu anticoagulante cumarinice,
deoarece tratamentul se face ambulator și nu poate fi supravegheat permanent
– Medicamentele care cresc efectul anticoagulantelor: salicilați, paracetamol,
fenilbutazonă, laxative, hormoni tiroidieni, unele antibiotice (tetraciclină,
cloramfenicol), sulfamide, analgetice
– Medicamente care scad efectul anticoagulante lor: pansamentele gastrice,
antiacide, barbiturice, unele tranchilizante și neuroleptice, diuretice ,mercuriale, digitalice, inhibitori tiroidieni.
EDUCAȚIA PACIENTULUI
Se instruiește pacientul:
– Să ia medicamentele după orarul stabilit de medic; administrarea se face mai
ales seara pentru ca medicul să poată corecta la nevoie doza după valoarea
timpului de protrombină determinat în timpul zilei
– Dacă omite o doză, o poate lua în interval de 8 ore, după care se sare peste
priză și se ia doza la ora obișnuită în ziua următoare
– Să nu-și modifice singur dozele
– Să nu întrerupă brusc tratamentul, există risc de hipercoagulabilitate și tromboembolie
– Să se autosupravegheze și să depisteze semnele de supradozare (hemoragii)
– Să se prezinte cu regularitate la medic pentru recoltarea probelor de coagulare
– Să anunțe stomatologul sau alt medic, dacă este cazul, că este în tratament cu
anticoagulante orale (ACO)
– Sa nu practice sporturi violente care presupun lovituri, căderi sau munci
intense
– Să continue autosupravegherea pe perioada întreruperii treptate a tratamentului
(2-4 săptămâni) pentru că acțiunea se menține între 2-5 zile după încetarea
administrării, în funcție de anticoagulantul folosit
– Să evite expunerea la căldură, canicula crește efectul
– Să consume o alimentație echilibrată și să nu exagereze cu alimente bogate în
vitamina K: brocoli, spanac, varză, conopidă, sparanghel, mărar, mazăre verde,
soia, tomate, urzici, gălbenuș de ou, ficat (porc, vită), salată verde, suc de
grape-fruit.
– Să nu consume alcool în exces, potențează efectul ACO
– Să nu folosească plante medicinale care influențează efectul ACO:
• scad timpul de protrombină: sunătoarea, lucerna, ceaiul verde, gingseng, coacăze
negre
• cresc timpul de protrombină sau riscul de hemoragie: usturoiul, ceaiul verde,
ginko biloba
– Să evite fumatul, deoarece fumul de țigară poate scădea efectul ACO
– Să informeze familia asupra tratamentului anticoagulant
– Să evite tăieturile; în caz de hemoragie să aplice un pansament compresiv și să
se prezinte de urgență la spital
– Să poarte asupra lui cartea de identitate, un card cu grupa sanguină și
anticoagulantul folosit; data începerii tratamentului și durata probabilă, doza
administrată, modul de administrare (un comprimat seara, sau două administrări pe
zi la 12 ore preferabil la aceeași ora )
ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR
DEFINIȚIE
– Antibioticele sunt agenți antimicrobieni care introduse în organism exercită
efecte toxice specifice față de anumite microorganisme, paraziți sau celule
atipice, având efecte toxice mult mai reduse sau absente față de celulele
organismului gazdă.
EFECTE ȘI MOD DE ACȚIUNE
ANTIBIOTICE BACTERICIDE
• Produc distrugerea germenilor, sunt indicate în infecții grave, supraacute, sau
când mecanismele imunitare sunt reduse (nou născuți, bătrâni, infecții cronice),
în urma administrării citotoxicelor, corticoterapicelor, după radioterapie.
• Principalele antibiotice bactericide sunt: penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, rifampicina, polimixinele și bacitracina.
ANTIBIOTICE BACTERIOSTATICE
• Inhibă multiplicarea germenilor și favorizează acțiunea forțelor de apărare ale
organismului.
•Principalele antibiotice bacteriostatice sunt: tertraciclina, clofamfenicolul,
eritromicina. Sunt recomandate în infecții ușoare sau medii.
– Antibioticele pot avea:
1 Spectru îngust – asupra cocilor și bacililor gram-pozitivi și gramnegativim.
Permit terapia bine țintită.
2 Spectru larg – tip tetraciclină și cloramfenicol care acționează asupra cocilor și bacililor gram-pozitivi și gram-negativi, a rickettsiilor, micoplasmelor, chlamidiilor.
3 Spectru limitat (antituberculoase) – active numai față de bacterii.
– Eficacitatea depinde de:
Rezistența germenilor – care reprezintă insensibilitatea la un anumit antibiotic,
și care poate fi naturală sau dobândită (urmare a unei transformări genetice
stabile transmise de la o generație la alta). Realizarea concentrației active – la
locul de acțiune care trebuie să se mențină un timp suficient pentru a intoxica
microorganismele, fiind condiționată de absorbția antibioticului din tubul
digestiv sau de la locul injectării.
INDICAȚII
– Prevenirea și tratamentul infecțiilor.
Tratamentul poate fi
– prin terapia directă (împotriva unui organism specific identificat prin cultură și
antibiogramă), sau empiric (împotriva agenților patogeni cel mai probabil până
când organismul specific este identificat).
În general sunt utilizate ca profilactice următoarele:
• Penicilina pentru prevenirea infecților streptococice din grupul A, a gonoreei
și sifilisului imediat după expunere. Antibiotice pentru a preveni endocarditele
bacteriene la pacienții cu boli cardiace valvulare.
• Antibiotice pentru prevenirea infecțiilor postoperatorii la pacienții cu
rezistență scăzută datorită vârstei, nutriției deficitare, înaintea intervențiilor
chirurgicale cu risc crescut (chirurgia cardiacă, chirurgia gastrointestinală,
proceduri chirurgicale în ortopedie).
PRINCIPIILE TERAPIEI MEDICAMENTOASE ANTIINFECȚIOASE
– Limitele utilizării
• Sunt indicate numai când o infecție bacteriană semnificativă este diagnosticată
sau suspectată puternic, sau când există o indicație stabilită pentru profilaxie.
• Nu trebuie utilizate pentru infecțiile virale și infecții neînsemnate. Sunt
ineficiente în infecțiile virale, permit creșterea rezistenței.
– Colectarea probelor
• Colectarea pentru cultură și antibiogramă înainte de a se administra prima doză
de antibiotic
• Culturile trebuiesc recoltate corect și duse la laborator, în timp util. Dacă se
întârzie poate crește contaminarea
– Selectarea medicamentului
• Alegerea antibioticului ar trebui să fie bazată pe rezultatului de la cultura
microbiană și antibiogramă, pe studii privind sensibilitatea, pentru a putea
determina care medicamente sunt cele mai eficiente. Unele microorganisme sunt în
întregime sensibile la anumite medicamente și în cazul unor infecții, nu mai este
necesară efectuarea testelor de sensibilitate.
• Culturile și studiile de sensibilitate sunt importante pentru suspectarea
infecțiilor gram negative datorită incidenței mari a rezistenței la microorganisme
• Deoarece aceste teste cer 48 – 72 de ore, medicul prescrie imediat administrarea
unui medicament care să fie eficient
– Calea de administrare
• Depinde mult de severitatea infecției
• Calea orală – administrarea orală este preferată pentru inițierea terapiei nomai
în infecțiile relative ușoare
• Calea injectabilă (I.M., I.V., intrarahidiană) – în infecțiile serioase este
preferată ruta i.v.
•Aplicare locală (pe tegumente)
– Durata terapiei
• Variază de la o singură doză la ani
• În infecțiile acute durata medie este de 7-10 zile sau până când pacientul este
afebril și asimptomatic 48-72 h
– Utilizarea perioperatorie
• Se administrează preventiv cu o oră înainte de operație. Furnizează concentrația
eficientă a țesuturilor pe perioada procedurii chirurgicale, când contaminarea
este mare. Alegerea medicamentului depinde de agentul patogen, o singură doză este suficientă, putând fi repetată dacă intervenția se amână sau se prelungește
Utilizarea în insuficiența renală
• Se cere precauțiune extremă, deoarece multe medicamente sunt excretate primar
prin rinichi, unele fiind nefrotoxice. Totuși în doze reduse sunt necesare.
– Utilizarea în bolile hepatice
• În bolile severe ale ficatului medicamentele antiinfecțioase care sunt
excretate prin ficat ar trebui să fie reduse ca doză, unele sunt hepatotoxice.
Acestea includ eritromicina, clidamycin și cloramfenicolul.
– Utilizarea la copii
• Medicamentele antimicrobiene sunt utilizate în spital și ambulatoriu pentru
otite medii și infec ii ale tractului respirator. Penicilinele ț și cefalosporinele
sunt considerate sigure pentru cele mai multe grupe de vârstă, totuși ele sunt
eliminate mult mai încet la nou născuți datorită funcției renale imature și de
aceea trebuie administrate cu precauțiune. Aminoglicozidele (ex. gentamicina) pot
cauza nefrotoxicitate și ototoxicitate. La nou născuți riscul este mare datorită
funcției renale imature. Tetraciclinele sunt contraindicate la copii sub 8 ani,
datorită efectelor asupra dinților (îngălbenire) și oaselor.
– Utilizarea la persoanele în vârstă
• Peniciline sunt sigure, dar pot produce hiperkalemia după administrarea dozelor
mari i.v. de penicilină G potasică și hipenatremia după administrarea de
carbenicilin.
• Cefalosporinele sunt în general considerate sigure, dar pot cauza sau agrava
insuficiența renală, în special când sunt utilizate și alte medicamente
nefrotoxice.
• Aminoglicozidele sunt contraindicate.Persoanele în vârstă au un risc mare de
nefrotoxicitate și ototoxicitate.
• Tetraciclinele exceptând doxicilina și nitrofurantoinul sunt contraindicate.
PRECAUȚII SPECIALE
– Se face o anamneză amănunțită privind funcțiile renală, hepatică, auditivă și
eventuale antecedente alergice
– Se respectă medicamentul recomandat având în vedere efectele și reacțiile adverse
– Se respectă orarul, doza și calea de administrare pentru a menține o
concentrație activă la locul de acțiune
– Se respectă durata tratamentului pentru prevenirea dezvoltării germenilor
rezistenți
– Se vor urmări reacțiile adverse:
• Reacții alergice mai frecvente la penicilină, apar în cadrul aceleiași grupe de
antibiotice sau apropiate ca structură. Între 5-10% din pacienții sensibili la
penicilină pot prezenta alergie la cefalosporine.
• Reacții toxice – interesează unele organe; aminoglicozidele sunt ototoxice și
nefrotoxice, iar tetraciclinele, eritromicinele sunt hepatotoxice, cloramfenicolul
este toxic pentru hematopoeza, penicilinele în doze mari și polimixinele au efect
neurotoxic.
• Reacții idiosincrazice – ca urmare a unor enzimopatii genetice (ex.hemoliza
produsă de sulfamide sau manifestările polinevritice la izoniazidă)
• Reacții de ordin biologic:
o Reacții de exacerbare (Herxheimer) – rezultatul distrugerii masive de
germeni cu eliberare de endotoxine in tratamentul cu penicilină al luesului sau cu
cloramfenicol în febra tifoidă. Medicul prescrie la început doze mici.
o Rezistența microbiană la un anumit antibiotic, favorizată de concentrația
scăzuta la locul acțiunii, tratament de scurtă durată.
o Fenomene de dismicrobism – distrugerea unor germeni concomitent cu
înmulțirea celor rezistenți care pot fi sau pot deveni patogeni, pot produce
suprainfecții grave mai frecvent la copii, bătrâni și la antibiotice cu spectru
larg. Administrarea locală a antibioticelor trebuie limitată, există risc mare de
sensibilitate și dezvoltare de tulpini rezistente. Se prescriu cele care nu se
administrează pe cale generală datorită toxicității mari, cu capacitate
alergizantă redusă, bine tolerată de țesuturi.
INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE
– Cloramfenicolul reduce metabolismul anticoagulantelor și anticonvulsivantelor
– Ototoxicitatea aminoglicozidelor este potențată de diuretice (ex.furosemid)
– Combinarea substanțelor "in vitro" poate modifica starea fizico-chimică și
activitatea antimicrobiană (amestecarea soluției de meticilină și gentamicină sau
kanamicină).
– Soluțiile cu pH prea alcalin sau prea acid folosite pentru perfuzie inactivează
antibioticul (ex. benzilpenicilina). Heparina și hidrocortizonul hemisuccinat
(HHC) sunt incompatibile cu: penicilina, meticilina, kanamicina, cloramfenicolul,
tetraciclina. Dac nu se cunosc date suficiente cu privire la ă incompatibilitatea
antibioticelor cu aceste substanțe, este preferabil ca acestea să fie administrate
pe cale intravenoasă separat sau în perfuzii scurte, intermitente.- Sulfamidele
potențează efectul sulfamidelor antidiabetice cu hipoglicemie consecutivă,
potențează anticoagulantele cumarinice; substanțele acidifiante favorizează
precipitarea în căile urinare.
ACȚIUNILE NURSING GENERALE
Administrarea cu acuratețe
– Stabilirea orarului de administrare la intervale egale – pentru menținerea
nivelului terapeutic în sânge
– Se administrează pe stomacul gol (cu 1h înainte de masă sau la 2h după masă) –
pentru a preveni inactivarea de către secreția gastrică și a favoriza absorbția
– Se citesc recomandările de amestecare și stocare din prospect..
– Medicamentele antimicrobiene ambalate sub formă de pulbere sunt instabile în
soluții, se dizolvă înaintea administrării folosind o cantitate adecvată de
solvent, concentrația fiind exprimată în mg/ml. Cele mai multe soluții se
păstrează la frigider pentru perioade lungi de stabilitate.
– Nici o soluție nu trebuie utilizată după termenul de expirare deoarece este
posibilă descompunerea.
– Parenteral soluții cu antibiotice se administrează singure, nu se amestecă cu
nici un alt medicament în seringă sau soluții i.v. – pentru a evita
incompatibilitățile chimice și fizice care pot cauza precipitarea sau inactivarea
medicamentelor
– Antibioticele se administrează i.m., profund în masa musculară și se rotește
locul de injecție
– Pentru administrarea i.v. a antibioticelor.
• Se utilizează soluții pentru diluție
• Se administrează încet
• După administrare se mai introduc i.v.cel puțin 10 ml de soluție pentru a nu
rămâne o parte din doza de medicament în tubul perfuzorului (10% din doza
amestecată în 100ml poate rămâne pe tubul perfuzorului).
• Este de preferat administrarea separată și intermitentă, diluate cu 50-100 ml
ser fiziologic și introdus în 20-60 min.
• Administrarea lentă și intermitentă determină mai puțină iritație la nivelul
venelor, evită dezactivarea medicamentului și asigură nivelul terapeutic.
– Observarea efectelor terapeutice
• Se observi reducerea roșelii, edemului, căldurii și durerii. Semnele și
simptomele inflamației și infecției uzual se diminuează sau dispar în aproximativ
48 de ore de la începerea terapiei cu antibiotice.
• În infecțiile sistemice se observă scăderea febrei și a leucocitelor, crește
apetitul și pacientul se simte mai bine.
• În plăgile infectate se observă descreșterea semnelor locale de inflamație și
scăderea drenajului. Lichidul de drenaj se poate schimba de la purulent la seros.
• În infecțiile respiratorii se observă scăderea dispneei, tusei și secrețiilor.
Secrețiile pot să se schimbe de la gros la subțire și de la colorate la alb.
• În infecțiile tactului urinar se observă scăderea frecvenței micțiunilor și
dispariția disuriei. Se verifică rezultatul examenului de urină, pentru a observa
scăderea bacteriilor și leucocitelor.
– Observarea interacțiuni medicamentelor – cele mai semnificative interacțiuni
sunt cele care alterează eficiența antiinfecțioaselor sau cresc toxicitatea
medicamentelor
– Observarea efectelor adverse
• Hipersensibilitatea – se poate produce după administrarea celor mai multe
antiinfecțioase, dar cea mai comună este penicilina.
o Anafilaxia – hipotensiune, distress respirator, urticarie, angioedem,
vărsaturi, diaree. Anafilaxia uzual se produce în primele minute după
administrarea medicamente lor. Hipertensiunea se datoreaz ă vasodilatației și
colapsului circulator. Distressul respirator se datorează bronhospasmului și
edemului laringian.
o Boala serului – febră, vasculită, limfadenopatie generalizată, edeme ale
articulațiilor, bronhospasm, urticarie. Aceasta este o reacție alergică
întârziată, care se produce la o săptămână sau mai mult după ce a început
administrarea medicamentului. Semnele și simptomele sunt cauzate de inflamație.
• Suprainfecția este o infecție nouă sau secundară care se produce pe durata
terapiei infecției primare. Suprainfecțiile sunt relativ comune și potențial grave
deoarece microorganismele responsabile stafilococii, germenii gram negativ
(Proteus sau Pseudomonas) sau fungi (Candida) sunt adesea rezistente la
medicamente. Infecțiile cu aceste microorganisme sunt greu de tratat.
o Stomatitele – gura inflamată, pete de culoare albă pe mucoasa bucală.
o Diareea
o Vaginita pustuloasă infecțioasă – iritație în zona perineală, mâncărime,
scurgeri vaginale
o Semne și simptome noi localizate – roșeață, căldură, edem, durere, drenaj,
expectorație.
o Revenirea semnelor și simptomelor sistemice – febră, indispoziție.
• Flebită la locul puncției venoase, durere la locul injecției i.m.. Soluțiile
parenterale și multe medicamente antiinfecțioase sunt iritante pentru țesuturi.
• Simptome gastrointestinale – greața, vărsătura, diareea
Educația pacientului
– Se informează pacientul asupra riscurilor și beneficiilor
– Se monitorizează starea pacientului
– Se instruiește pacientul privind administrarea orală sau locală:
• respectarea dozei și orarului (pentru a menține nivelul eficient in sânge), a
căii de administrare
• evitarea asocierii cu alte medicamente
• respectarea administrării în raport cu mesele, alimentele scad absorbția mai
multor antinfecțioase orale. Dacă medicamentele cauzează greață și vărsătură
intolerabilă, pot fi luate câteva înghițituri de alimente.
– Se explică pacientului să ia medicamentele cu un pahar plin cu apă, pentru a
scădea iritația gastrică și a crește ritmul dizolvării și absorbției (tablete și
capsule).
– Se explică pacientului efectul medicamentului și faptul că tratamentul nu
trebuie întrerupt chiar dacă manifestările au dispărut și trebuie continuat pe
toată perioada indicată.
– Să ia toate medicamentele antiinfecțioase prescrise chiar dacă simptomele au
dispărut, pentru a preveni revenirea infecției și apariția rezistenței
microorganismului la medicament.
– Se informează pacientul care sunt reacțiile adverse mai frecvente: tulburări
digestive (grețuri, vărsături, uneori sângerări intestinale), manifestări cutanate
(erupții, urticarie), tulburări urinare (la sulfamide – oligurie, anurie),
tulburări nervoase (nevrite periferice, cefalee, insomnie), tulburări
respiratorii (bronhospasm), reacții anafilactice
– Se instruiește pacientul să raporteze greața, vărsătura, diareea, erupția
cutanată, revenirea simptomelor pentru care au fost prescrise antiinfecțioasele,
sau semnele unei infecții noi (ex. febră, tuse, gură inflamată, drenaj). Aceste
probleme pot indica efecte adverse ale medicamentului, lipsa răspunsului
therapeutic la medicament, sau suprainfecția. Unele din acestea cer evaluare și
pot indica schimbări în terapia medicamentoasă.
– Se instruiește pacientul:
• să anunțe medicul dacă este în tratament cu alte medicamente pentru a
evitaincompatibilitățile
• să păstreze medicamentele în condiții recomandate de producător (în prospect)
• să se adreseze medicului la apariția primelor semne de intoleranță cunoscute sau
a altor manifestări ieșite din comun
Tehnica dizolvarii medicamentelor
Îndepărtați capacul de protecție (1).
Curățați dopul de cauciuc al flaconului cu tamponul pentru dezinfectare.
Scoateți seringa din ambalaj. Nu atingeți vârful seringii.
Scoateți protecția acului fără să-l atingeți și țineți seringa cu ac în mână. (2)
Introduceți acul prin dopul de cauciuc al flaconului (3).
Țineți flaconul și seringa într-o mânăși întoarceți flaconul și seringa în jos (4).
Ținând seringa cu acul îndreptat în sus, asigurați-vă că vârful acului se găsește în soluția. Cealaltă mână vă este liberă să miște pistonul seringii.
Trageți încet înapoi pistonul pentru a trage în seringă puțin mai mult decât doza prescrisă de medicul dumneavoastră.
Țineți seringa cu acul în flacon îndreptat în sus, detașați seringa de la acul lung, păstrând acul în flacon și fără să atingeți vârful seringii.
Luați acul scurt și atașați-l bine la vârful seringii (5).
Scoateți protecția acului de pe acul seringii.
Verificați prezența bulelor de aer din seringă. Dacă observați bule, trageți pistonul ușor înapoi. Pentru a scoate bulele de aer din seringă, țineți seringa cu acul îndreptat în sus. Loviți ușor cu degetul seringa pentru a aduce bulele la vârful acesteia. Împingeți pistonul ușor în sus până la doza corectă. Puneți la loc protecția acului și așezați seringa în poziție orizontală până când este gata de utilizare.
Înainte de injectare, așteptați ca soluția să ajungă la temperatura camerei sau încălziți seringa între palme.
Inspectați vizual soluția înainte de administrare: nu o folosiți dacă prezintă modificări de culoare sau particule. Acum sunteți gata să vă injectați doza.
Pentru personalul care administreaza atibioticele exista pericolul de sensibilizare , recomandidu-se sa se lucreze cu manusi si masca
ADMINISTRAREA CORTIZONULUI
DEFINIȚIE
– Glucocorticoizii sunt hormoni ai corticosuprarenalei sau analogi de sinteză cu
efect antiinflamator marcat și acțiuni importante asupra metabolismului glucoproteic.
EFECTE
– Inhibă procesele inflamatorii, diminuează formarea edemului local și mențin
răspunsul vaselor la catecolamine
– Au proprietăți antialergice marcate
– Sunt eficace în toate tipurile de șoc circulator
– Influențează constantele hemogramei
– Scad apărarea organismului la infecții intârziind cicatrizarea
– Cresc secreția gastrică de HCl
– Stimulează sistemul nervos central creând o stare de bine dar pot declanșa
reacții psihotice
– Favorizează retenția de sare și apă
– Favorizează gliconeogeneza pe seama proteinelor
INDICAȚII
– Boli reumatismale, lupus eritematos sistemic
– Scleroza multiplă
– Stări edematoase (glomerulonefrita sau nefrita lupică)
– Boli neoplazice în stadiul terminal pentru îmbunătățirea calității vieții și
pentru profilaxia stărilor de greață și vărsături provocate de chimioterapia
antineoplazică
– Boli alergice
MEDICAMENTE UTILIZATE. FORME DE PREZENTARE
A. CORTIZON
1. Dexametasonul – soluție injectabilă, fiole de 8 mg – 2 ml.
2. Hidrocortisonum
• Flebocortid – pulbere 100 mg + 1 fiolă de 2 ml solvent
• HHC (Hidrocortizon hemissuccinat) – soluție injectabilă i.v. 25 mg/5 ml – 1
fiolă HHC a 1 ml +1 fiolă solvent de 4 ml
• Hidrocortisone Na succin – pulbere 100mg – 1 fiolă solvent 2 ml
• Hidrocortisone – liofilizat pentru soluție injectabilă 100mg + 1 fiolă solvent 2
ml
• Hidrocortisone 500 mg – liofilizat pentru soluție injectabilă + 1 fiolă solvent
de 4 ml.
3. Methylprednisolon
– Depo-medrol suspensie injectabilă i.m. apoasă sterilă 40 mg/1ml, 80 mg/2ml
• Nu se amestecă cu alte medicamente ,
– Lemod solu 20 mg, 40 mg – flacoane cu liofilizat și fiole de 1 ml cu solvent
• 125 mg + 1 fiolă solvent 2 ml
• 500 mg + 1 fiolă solvent 7,8 ml
• Soluția reconstituită se păstrează cel mult 48 de ore la 15 – 25°, feriți de
lumină
– Medrol comprimate (cp) de 16 mg, 32 mg, 4mg
– Solu medrol ACT-O-VIAL (liofilizat și solvent pentru soluție injectabilă): 40
mg/1ml solvent, 125 mg/2 ml solvent, 250 mg/4 ml solvent, 500 mg/7,8 ml. Flacoane bicompartimentate:
o Inferior liofilizatul iar în cel superior solventul
o Dizolvarea se face prin apăsarea pe activatorul de plastic pentru a forța
pătrunderea solventului în compartimentul inferior; se agită ușor.
4. PREDNISOLON
• Decortin – 5mg și 20mg/cp
• Solu- decortin – pulbere pentru suspensie injectabiliă 50 sau 250 mg, flacon +1
fiolă de 5ml solvent
5. PREDNISON
• N. Prednison – comprimate 5 mg
• Prednison – comprimate 5mg
PRECAUȚII SPECIALE
– Doza este strict individualizată de către medic
– Preparatele cortizonice se administrează 2/3 din doza zilniciă dimineața și 1/3
după amiaza pentru a respecta nivelul maximal al secreției fiziologice a cortizolului
– Doza de întreținere se administrează dimineața
– În boli reumatismale, lupus eritematos sistemic (LES), scleroza multiplă (SM) se
face puls-terapie 1g/zi timp de 3 zile în perfuzie cu glucoză 5% în cel puțin 30
minute
– Dozele sub 250mg se pot administra i.v. lent în cel puțin 5', iar cele peste 250
mg în PEV, în cel puțin 30'
– Suspensiile apoase nu se administrează i.v. nici IR.
– Doza se scade treptat conform recomandării medicale
– Soluția obținută prin dizolvarea liofilizatului se păstrează maximum 48h.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
– Se monitorizează TA, există risc de creștere prin retenție hidrosalină. Se
recomandă dietă hiposodată.
– Se cântărește periodic în timpul tratamentului de lungă durată, există risc de
obezitate
– Apar pirozisul și epigastralgii, se administrează inhibitori ai secreției
gastrice și regim alimentar de protecție.
– Se supraveghează scaunul, există risc de acutizare a ulcerului gastro duodenal.
– Se monitorizează glicemia – crește prin gluconeogeneză. Se recomandă regim
hipoglucidic, se supraveghează atent pacienții cu diabet. Există risc de diabet
cortizonic.
– Pacientul poate acuza slăbiciune musculară, se pierde potasiu în timpul
tratamentului. Se recomandă dieta hiperpotasică și hiperproteică
– Se supraveghează comportamentul pacientului; pot apare stări de agitație,
insomnie, tulburări psihotice
– Se observă aspectul tegumentelor, pot apare edeme.
EDUCAȚIA PACIENTULUI
Pacientul trebuie instruit:
– Să ia medicamentele după masă sau împreună cu gustarea
– Să respecte orarul de administrare: 2/3 din doză la ora 8 și 1/3 din doză la ora
16°°
– Să nu omită nici o doză de medicamente
– Să aibă asupra lui și la îndemână medicamentele pentru a putea fi folosite în
caz de urgență
– Să evite situațiile de stres accentuate (febră, infecțiile, lucrări dentare,
accidente, crize personale sau familiale)
– Să nu modifice dozele fără acordul medicului
– Să-și monitorizeze semnele și simptomele care pot apare: anorexie, greață,
vărsături, slăbiciune, depresie, amețeală, poliurie, pierdere în greutate și să
anunțe medicul
– Să se cântărească periodic, să observe modificarea feței (față în lună plină),
prezența edemelor, să-și măsoare TA. În cazul creșterii ponderale să se adreseze
medicului
– Să consume o dietă hiposodată și hiperproteică în timpul tratamentului și să
consume moderat glucide.
– Să echilibreze efortul fizic cu repausul
– Să evite activitățile suprasolicitante
– Să nu facă vaccinări, există risc de complicații neurologice
– Să nu întrerupă tratamentul brusc sau fără acordul medicului, scăderea dozelor
se face treptat
– Se atentioneaza pacientul nu ia medicamente fără acordul medicului
ADMINISTRAREA INSULINEI
DEFINIȚIE
– Insulina este medicamentatul care asigură supraviețuirea pacienților cu diabet
zaharat tip 1 și controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în creștere)
dintre pacienții cu diabet zaharat 2 și gravide cu diabet gestațional.
OBIECTIVE
– Promovarea și menținerea stării de bine, clinic și psihologic al pacienților
– Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice și a
cetoacidozei.
INDICAȚII
– Diabet zaharat tip 1 (indicație absolută)
– Diabet zaharat tip 2:
• Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemice
orale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice
• Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecții
moderate sau severe)
• Pre- și intra- și postoperator când se suspendă medicația orală
• În cazul contraindicațiilor preparatelor orale (insuficiența hepatică și
renală)
• Reacții adverse ale unor preparate orale
– Diabetul zaharat gestațional care nu se rezolvă prin dietă
– Urgențe hiperglicemice (cetoacidoză, hiperglicemie osmolară
TIPURI DE INSULINĂ
– Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu acțiune scurtă sunt singurele care se
folosesc în situații de urgență metabolică pentru că se pot administra intravenos
acționând în mai puțin de 10 min.
– Insuline intermediare (cu acțiune prelungită): Monotard, Insulatard, Humulin
basal, Insuman basal
– Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.
– Insuline premixate (cu acțiune rapidă și intermediară). Mixtard. Humulin.
Insuman Comb .
FORME DE PREZENTARE
INSULINE UMANE (Producător LILY France SAS)
– Humulin M 3
• Suspensie injectabilă 40 u/ml și 100 u/ml – flacon de 10 ml, cartușe de 3 ml,
pen-uri preumplute 3 ml
– Humulin N
• Suspensie injectabilă 100 u/ml-flacon de 10 ml, cartușe de 3 ml, pen-uri
preumplute 3 ml
• Suspensie injectabilă 40u/1 ml – flacon de 10 ml
– Humulin R
• Suspensie injectabilă 100 u/ml, flacon 10 ml, cartușe de 3 ml
• Suspensie injectabilă 40 u/ml – flacon 10 ml
INSULINE UMANE – Producător NOVO NORDISK
– Insulatard – suspensie injectabilă 100 u/ml, flacon 10 ml
– Insulatard Novolet 100 u/ml – suspensie injectabilă pen-uri (stilouri) preumplute a 3 ml
– Insulatard Penfill – 100u/ml – suspensie injectabilă, cartușe a 3 ml
– Mixtard 30 – suspensie injectabilă 100 u/ml, flacoane de 10 ml
– Mixtard 30 Novolet – suspensie injectabilă 100u/ml, cartușe a 3 ml
– Mixtard 20 PENFILL -100 u/ml, Mixtard 30 penfill, Mixtard penfill 40,suspensie injectabilă, cartușe 3 ml.
– Actrapid 100 u/ml – suspensie injectabilă, flacoane a 10 ml
– Actrapid novolet 100 ui/ml – suspensie injectabil , stilouri ă injectoare (penuri)
preumplute a 3 ml
– Actrapid penfill – suspensie injectabilă 100 u/ml, cartușe a 3 ml
INSULINE UMANE – Producător AVENTIS PHARMA
– Insuman basal – suspensie injectabilă în flacon 5 ml -(100u/ml)
– Insuman basal Optiset – suspensie injectabilă cu dispozitiv de administrare tip
"pen" preumplut cu 3 ml (300u/insulină per pen).
– Insuman comb 25 și Insuman comb 25 Optiset – suspensie injectabilă în flacon de
5 ml, sau cartușe de 3 ml, respectiv pen preumplut cu 100 u/ml.
– Insuman comb 50, însumau comb 50 Optiset – suspensie injectabilă – în flacoane
de 5 ml și cartușe sau pen-uri preumplute de 3 ml – 100 u/ml
– Insuman rapid si Insuman rapid Optiset – soluție injectabilă în flacoane de 5 ml
(100 u/ml), sau pen-uri preumplute – 3 ml (100u/ml)
INSULINUM ASPART – Producător Novo Nordisk
– Novomix 30 – Flexpen, 30 PENFILL – suspensie injectabilă în dispozitiv tip pen
preumplut de 3 ml și respectiv cartușe de 3 ml
– Novorapid, Novorapid Flexpen, Novorapid penfill (100u/ml) – soluție injectabilă
în flacoane de 10 ml, pen-uri cu cartuș de 3 ml
INSULINUM DETEMIR – Producător Novo Nordisk
– Levemir Penfill (100 u/ml), Levemir flexpen (100 u/ml) – soluție injectabilă în
pen-uri preumplute de 3 ml, cartușe de 3 ml
INSULINUM GLARGINE – Producător Aventis Pharma
– Lantus (100u/ml), Lantus Optiset- soluție injectabilă, cartuș de 3 ml, pen-uri
preumplute de 3 ml
INSULINUM GLULIZINA
– Apidra (100u/ml)-cartuș de 3 ml
INSULIN LISPRO – Producător Eli Lilly – Nederland
– Humalog Pen (100 u/ml)- soluție injectabilă în stilou injector – pen și în
cartușe de 3 ml.
– HumalogMix 25 Pen, Humalog Mix 25, – suspensie injectabilă, pen-uri de 3 ml,
cartușe de 3 ml
– Humalog Mix 50 Pen, Humalog Mix 50 – suspensie injectabilă în pen-uri sau
cartușe a 3 ml
PĂSTRAREA INSULINEI
– Se păstrează de regulă la frigider între 2 – 8°, nu în congelator sau aproape de
acesta.
– În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu
se încălzește înainte de administrare.
– Flaconul integru și/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub
30° la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depășit se pierde
valabilitatea.
STABILIREA DOZEI ȘI TIPULUI DE INSULINĂ
– Se face de către medic, individualizat
– Medicul instruiește pacientul cum să-și ajusteze dozele în funcție de conținutul
de hidrocarbonați din dietă
– Tipul de insulină este ales în funcție de toleranța pacientului
– Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic
PRECAUȚII GENERALE
– Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele
rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect
lactescent, turbid, fără flocoane. Prezența flocoanelor presupune schimbarea
flaconului.
– Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în
poziție orizontală și rulare blândă între palme de 30-40 de ori. Agitația în
poziție verticală produce bule și imperfecțiuni la dozare. Dacă nu se
omogenizează, nu se administrează.
– Nu se amestecă insuline cu concentrații diferite și nici tipuri diferite de
insulină. Dacă este necesar se folosesc seringi separate.
PRECAUȚII SPECIALE
– Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situații de
urgență metabolică, în stări febrile, boli infecțioase, traumatisme, intervenții
chirurgicale.
– Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în
acțiune în mai puțin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. și
I.M.
– Alegerea locului în funcție de tipul de insulina:
• Pentru insulinele rapide – abdominal – cu excepția a 5 cm în jurul ombilicului, zonă în care absorbția e cea mai rapidă
• Insuline intermediare: coapsă, fesă,
• Pentru pacienții slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona
deltoidiană și coapsă, într-un unghi de 45°
• În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face înțepând sub un
unghi de 90°
– Exercițiul fizic crește rata absorbției prin creșterea fluxului sanguin
– Deasemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă) favorizează
absorbția mai rapidă și glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme
– Expunerea la frig încetinește absorbția, alimentele fiind administrate cu câteva
minute mai târziu.
– Rotația locului de injecție (în aceeași arie ținând seama de timpul de absorbție
al insulinei) este importantă pentru prevenirea complicațiilor (lipohipertrofia –
depunere excesivă de grăsime sau lipoatrofia – topirea țesutului grăsos
subcutanat).
– Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să
se maseze pentru a nu grăbi absorbția insulinei
– Reducerea durerii este posibilă dacă:
• Soluția se injectează la temperatura camerei
• Aerul se elimină corect
• Zona se spală sau se dă cu alcool și se așteaptă evaporarea
• Zona trebuie să fie relaxată
• Pătrunderea în piele se face rapid
• Nu se schimă direcția acului
• Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) în funcție de regiune
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
– Pot apare complicații:
• Hipoglicemia – pacientul trebuie să aibă asupra lui 15 gr hidrocarbonați (3
bucăți de zahăr)
• Edemul insulinie – apare la pacienții nou descoperiți din cauza retenției
hidrosaline la începutul inițierii tratamentului cu insulina
• Lipodistrofia hipertrofică – creșterea în volum a țesutului adipos
nevascularizat ceea ce încetinește mult absorbția insulinei
• Lipodistrofia atrofică – diminuarea țesutului adipos subcutanat la locul
administrării insulinei, mai frecventă la femeile tinere
• Alergia locală – edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros
• Alergia generalizată – de la urticarie până la șocul anafilactic
– Cu excepția hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi
interpretate și evaluate de medicul specialist
Concluzii
asistentele medicale sunt responsabile de administrarea corecta a medicamentelor
au nevoie de cunostiinte solide privind
utilizarea
actiunea
doza uzuala
efecte secundare
din pacate nu intotdeauna e asa
lipsa unei baze solide de cunoastiinte poate contribui la multe reactii adverse
un studiu facut la un spital despre erorile de medicatie a aratat ca asistentele au facut de 10 ori mai multe erori decit au raportat
datorita faptului ca in cadrul profesiei nu exista toleranta fata de greseli de medicatie am fost educate sa credem ca toate erorile sunt nedemne, rusinoase de aceea de multe ori se ascund si nu sunt raportate
in mod corect organele statutare de nursing si managerii spitalelor privesc protectia pacientilor impotriva pericolelor ca fiind responsabilitatea lor principala
ar tebui sa existe un sistem care sa poata permite ca erorile de medicatie sa fie raportate si corectate de catre personalul sanitar adecvat, fara sa se promoveze un climat de teama si disimulare
unele spitale au creat linii fierbinti pentru asistente unde apelurile sunt tratate cu confidentialitate
in aceste imprejurari o incercare de a ascunde o greseala poate duce la cele mai severe sanctiuni disciplinare si profesionale
cind survine o greseala cel mai bun lucru este sa fie anuntata asistenta sefa si medicul cit mai repede posibil
erorile de medicatie trebuie notate in fisa pacientului precum si intr-un formular de incidente specificindu-se numele persoanei implicate precum si detalii despre incident
APLICAREA AGENȚILOR FIZICI
Frigul si caldura – agenti fizici care pot actiona atit local cit si asupra intregului organism , au o importanta influienta terapeutica.
Actionind asupra intregului organism , frigul produce vasoconstrictie periferica si o vasodilatatie compensatorie in profunzime.
Actionind asupra intregului organism , caldura poate avea un efect calmant .
APLICAȚII CALDE
OBIECTIVELE PROCEDURII
– Activarea circulației prin dilatația vaselor de sânge
– Calmarea durerii prin reducerea spasmului muscular
– Creșterea secreției gastrice și a excreției renale
– Scăderea inflamației și grăbirea formării colecției purulente
– Promovarea confortului și grăbirea procesului de vindecare
TIPURI DE CĂLDURĂ
Căldura directă poate fi:
– uscată
– utilizarea caldurii sub forma uscata se face la o temperature conditionata de tolerant bolnavilor care variaza dupa felul caldurii utilizate
– organismul tolereaza apa calda pina la 40-500 C, vaporii de apa pina la 50-600C, iar aerul uscat pina la 85-900C
• furnizată la o temperatură mai mare și pentru un timp îndelungat cu ajutorul
unor dispozitive: sticla cu apă caldă, termofoare, punga cu apă caldă, perna electrică
– umedă
• estompează, atenuează crustele și exudatele, penetrează mai adânc decât căldura
uscată, nu usucă pielea, produce mai puțină transpirație și uzual este mai
confortabilă pentru pacient
• dispozitivele pentru aplicarea căldurii umede includ: comprese calde pentru zone
mici ale corpului sterile sau nesterile, materiale absorbante împăturite pentru
zone mai mari ale corpului (ex. pentru prișnițul toracic)
SCOP
are o actiune
stimulanta,
resorbanta,
antispastica,
calmanta,
hipotensiva
PRECAUȚII
– Nu se utilizează la pacienții cu risc hemoragiic
– Este contraindicată la pacienții cu luxații în stadiu acut (deoarece
vasodilatația poate crește durerea și umflătura, edemul), sau cu procese
inflamatorii acute .
– Căldura se aplică cu precauție la copii și pacienții în vârstă cu insuficiență
renal , cardiac , sau respiratorie; arterioscleroz ă ă ă sau ateroscleroza.
– Se aplică cu precauție extremă în zone sensibile la căldură (cicatrici sau stome, proteze articulare, zone cu implanturi metalice) întrucât crește riscul de arsuri și determină efecte sistemice (hipotensiune, polipnee).
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Temometru, prosop, bandă adezivă
– Mănuși dacă pacientul are o leziune deschisă
– Pentru sticla cu apă fierbinte: apă fierbinte de la robinet, termometru de baie,
material absorbant textil, protector pentru învelirea sticlei.
• Se ajustează temperatura: 46,1°C – 51,7°C pentru adulți și 40,6°C – 46,1°C
pentru copiii sub 2 ani și pacienții în vârstă;
• Se verifică rezistența sticlei la căldură.
• Se umple sticla până la jumătate sau 2/3 și se învelește cu materialul
textil pentru a nu veni în contact direct cu pielea.
– Pentru o pernă electrică: material protector pentru învelire
• Se verifică cablu să fie integru și să nu fie un defect de izolație
• Se conectează la priză și se controlează poziția monturii
• Se înfășoară perna cu o pânză sau un prosop pentru protecție
– Pentru o compresă caldă: vas cu apă fierbinte sau un recipient cu apă sterilă,
normal salină sau alte soluții, la indicația medicului; sticlă cu apă fierbinte.
Acestea pot fi sterile sau nesterile, depinde de prodedura cerută: comprese sau
material absorbant, prosop absorbant, tifon împăturit, pensă, bol sau bazin,
termometru de baie, prosop, material impermeabil care acoperă compresa,
îmbrăcăminte.
• Recipientul cu apă sterilă fierbinte sau soluții sterile se așează la
chiuvetă
• Se măsoară temperatura cu un termometru steril de baie
• Dacă nu există un termometru steril, se toarnă soluție sterilă încălzită
într-un vas curat și se verifică temperatura cu un termometru obișnuit și apoi se
aruncă soluția testată
• Se ajustează temperatura unei soluții sterile prin adăugarea de apă
fierbinte sau rece de la chiuvetă, până când soluția ajunge la 55°C pentru adulți
sau 40,1°C pentru copii și pacienții în vârstă și pentru compresele de pus la
ochi.
• Golirea soluției într-un bol sau bazin
• Apoi se utilizează tehnici sterile, umezirea compreselor în soluția
fierbinte
– Comprese calde nesterile
• Se umple un bol sau bazin cu apă fierbinte sau altă soluție și se măsoară
temperatura cu un termometru de baie
• Se ajustează temperatura – 55°C pentru adulți, 40,10°C pentru copii și
pacienți în vârsta, și pentru comprese pentru ochi
• Se umezește compresa în lichidul fierbinte, se stoarce și se aplică
– Prișnitul toracic
• Se utilizează pentru bolnavii febrili
• Se folosește un cerșaf de pat din bumbac împăturit în trei
• Se umezește cu apă fierbinte 2/3 din suprafață, apoi se stoarce
• Se stropește cu alcool sanitar și se aplică pe toracele bolnavului prin rulare
astfel încât partea umezită să vină în contact direct cu tegumentele, iar partea
uscată a cearșafului sau materialului folosit să vină în jurul toracelui peste
partea umezită
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Identificați pacientul și procedura indicată
– Evaluați starea pielii unde se va aplica căldura.
– Asigurați intimitatea pacientului
– Camere să fie încălzită
– Scoateți aerul care a rămas în punga astfel presând-o ușor pe o suprafață plană,
apoi închideți punga, sau țineți punga sus, strângeți porțiunea neumplută pentru a
ieși aerul, apoi închide i punga. Strânge i bine capacul. ț ț Verificați să nu aibă
fisuri.
– Avertizați pacientul să raporteze durerea sau disconfortul imediat, sau să
îndepărteze singur dispozitivul, dacă este necesar
– Măsurați temperatura, pulsul și respirația înainte de a se face aplicația
– Dacă tratamentul cald a fost aplicat pentru a crește temperatura corpului
pacientului, se monitorizează tot timpul aplicației temperatura, pulsul și
respirația
– Se expune numai zona tratată deoarece vasodilatația va face ca pacientul să nu
aibă frison
– Spălați mâinile meticulos
EFECTUAREA PROCEDURII
– Sticla cu apă caldă, Punga cu apa caldă, perna electrică
• Evaluați frecvent starea pielii pacientului și îndepărtați dispozitivul (sticla
cu apă caldă, punga cu apă caldă, perna electrică) dacă observați umflare excesivă
sau roșeață excesivă, vezicule, macerare sau paloare pronunțată, sau dacă
pacientul raportează durere sau disconfort
• Umpleți din nou punga, sticla dacă este necesar pentru a menține temperatura
corectă
• Îndepărtați dispozitivul extern (sticla cu apă caldă, punga cu apă caldă, perna
electrică) după 20-30'
• Ștergeți pielea pacientului cu un prosop
• Măsurați temperatura, pulsul și respirația pentru a face comparație cu valorile
dinaintea aplicației
• Poziționați confortabil pacientul în pat
• Dacă tratamentul trebuie repetat depozitați materialele în camera pacientului,
iar dacă nu, depozitați materialele într-un loc adecvat
– Aplicarea unei comprese calde
• Puneți lenjerie de protecție sub zona de tratament, întindeți gel (steril dacă
este necesar) peste zona afectată. Evitați apucarea directă pe unele zone distruse
și la nivelul ochilor (puteți aplica comprese sterile). Gelnl reduce macerarea și
riscul de arsuri prin descreșterea ratei de penetrare a căldurii.
• Ridicați compresele calde din bol sau bazin (utilizați o pensă sterilă pentru o
procedură sterilă).
• Stoarceți excesul de soluție din compresă (utilizați o pensă sterilă pentru o
procedură sterilă). Excesul de umezeală crește riscul de arsuri.
• Aplicați compresa cu blândețe pe locul afectat și după câteva secunde, ridicați
compresa și verificați aspectul pielii, macerare sau vezicule.
• Mulați rapid compresa pe piele, ca să nu intre aer, dacă sunteți sigur că nu sau
produs arsuri. Aplicați un material impermeabil peste compresă și fixați-l cu
banda adezivă.
• Plasați o sticlă, pungă cu apă caldă peste compresă și impermeabil pentru a
menține temperatura corectă
• Verificați pielea pacientului la fiecare 5' pentru a identifica semnele de
intoleranță ale țesuturilor. Ridicați compresa caldă dacă pielea arată roșeață
excesivă, macerare sau vezicule, sau dacă pacientul simte durere sau disconfort.
Schimbați compresa dacă este necesar să mențineți temperatura corectă.
– După 15-20 de minute ridicați compresa (utilizați pensa, dacă este necesar).
Aruncați compresa într-un recipient de deșeuri.
– Ștergeți pielea pacientului cu un prosop (steril, dacă este necesar): Notați
starea pielii.
– Măsurați temperatura, pulsul și respirația pentru a face comparație cu valorile
dinaintea aplicației
– Asigurați confortul pacientului
– Aruncați lichidele și materialele folosite. Duceți la sterilizare materialele
pentru sterilizare.
– Dacă tratamentul trebuie repetat depozitați materialele în camera pacientului,
iar dacă nu depozitați materialele într-un loc adecvat
CONSIDERAȚII SPECIALE
– Suprimați tratamentul după 30 de minute deoarece, până la acest timp probabil
vasodilatația s-a produs; apoi urmează vasoconstricția, efect revers al tratamentului cald.
– Nu utilizați un dispozitiv electric de căldură lângă oxigen deoarece o scânteie
de la un cablu zdrențuit poate provoca explozie și incendiu. De altfel pentru a
preveni șocul electric, evitați utilizarea unei perne electrice lângă lichid
(incluzând pe cel al pacientului cu incontinență) și evitați mânuirea dispozitivului cu mâinile umede.
– Dacă pacientul este inconștient, anesteziat, cu probleme neurologice, sau
insensibil la căldură, verificați frecvent locul pentru a evita complicații ca: edemul, macerarea, pete roșii, vezicule.
– Aplicația trebuie să acopere o zonă suficient de mare pentru a crește volumul de
sânge de la nivelul suprafeței pielii arunci când se urmărește reducerea congestiei organelor interne.
– Utilizați tehnica sterilă când aplicați căldură umedă pe o plagă deschisă
– Utilizați separat materiale pentru fiecare ochi, pentru a preveni contaminarea
– Utilizați mănuși sterile în loc de pensă sterilă pentru aplicarea compreselor
umede.
NOTAREA PROCEDURII:
– Notați în planul de îngrijire
• timpul și data aplicării căldurii, tipul de aplicație
• temperatura, durata, locul unde se aplică căldura
• temperatura pacientului, pulsul, respirația
• starea pielii înainte, pe durata și după tratament
• semnele complicațiilor
APLICAȚII RECI
OBIECTIVELE PROCEDURII
– Promovarea vasoconstricției capilare prin inhibarea circulației locale
– Controlarea și încetinirea sângerării
– Reducerea edemelor
– Încetinirea activității bacteriene în infecții
– Scăderea inflamației
– Reducerea durerii
– Scăderea temperaturii
TIPURI DE APLICAȚII RECI
– uscată
• dispozitivele pentru aplicația rece uscată includ: punga cu gheață sau
colarul, sau pachete de gheață
– umedă
• este mult mai penetrantă decât cea uscată
• dispozitivele pentru aplicația umedă rece includ: compresele reci pentru
zone mici ale corpului și comprese mari reci pentru zone mari
PRECAUȚII
Se aplică cu precauțiune tratamentele reci pentru pacienții cu:
• insuficiență circulatorie
• pentru copii și bătrâni
• pacienții cu arterită deoarece există riscul de distrugere al țesutului
ischemic.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– Termometru, prosop, bandă adezivă
– Mănuși sterile
– Pentru punga cu gheață sau colar: cuburi de gheață, apă rece de la chiuvetă,
material absorbant pentru protecție
– Pentru comprese reci: recipient cu cuburi de gheata , recipient cu apă rece de la
chiuvetă, termometru de baie, comprese, lenjerie de protecție, material
impermeabil pentru acoperire.
– Pentru punga cu gheață sau colar
• Selectați o pungă de gheața sau un colar de mărime potrivită
• Umpleți punga de gheață sau colarul cu apă rece de la chiuvetă pentru a verifica
integritatea
• Goliți apa și umpleți apoi colarul până la jumătate cu gheață mărunțită pentru a
se putea mula pe corpul pacientului.
• Strângeți de punga cu gheață sau colar pentru a elimina aerul care poate reduce
conducerea.
• Puneți capacul și ștergeți umezeala de pe punga cu gheață sau colar
• Înveliți punga cu gheață sau colarul cu un material textil protector și puneți o
bandă adezivă peste material. Acoperirea de protectie previne trauma țesuturilor
și absoarbe condensarea.
– Pentru comprese reci
• Puneți apa rece de la chiuvetă într-un recipient cu gheață sau adăugați gheața
în apă
• Utilizați un termometru de baie pentru ghidare
• Ajustați temperatura apei la 15°C
SCOP
terapeutic
hipotermizant
antiinflamator
tonifiant
efect anesteziant
diminueaza secretia gastrica
EFECTUAREA PROCEDURII:
– Identificați pacientul
– Verificați indicația medicului și evaluați starea pacientului
– Explicați procedura pacientului
– Asigurați intimitatea pacientului
– Camera să fie încălzită
– Măsurați și notați temperatura, pulsul și respirația înainte de a se face
aplicația rece
– Se expune numai zona tratată pentru a evita frisonul
– Spălați mâinile riguros
Aplicarea pungii de gheață sau colarului
• Plasați punga cu gheață sau colarul pe locul de tratat și începeți cronometrarea
• Observați frecvent locul pentru semne de intoleranță a țesuturilor: albire,
marmorare, paliditate, cianoză, macerare sau vezicule.
• Observați pacientul pentru tremurături și pentru plângerile privind arsura sau
amorțelile.
• Opriți tratamentul dacă apar aceste semne sau simptome și anunțați medicul
• Ridicați punga sau colarul după perioada de tratament prescrisă (uzual 30 de
minute).
OBSERVATII
daca punga este plina , nu se poate adapta dupa formele regiunii pe care se aplica si in plus prin greuatatea ei apasa asupra regiunilor bolnave
contactul direct si prelungit cu pielea bolnavului poate produce leziuni de congelare
cind nu dispunem de gheata , punga se poate umple cu apa rece sau zapada
apa se schimba din ora in ora
Aplicarea compreselor reci
• Puneți lenjerie de protecție sub zona de tratat
• Scufundați compresa în apă
• Scoateți compresa din apă
• Stoarceți compresa pentru a preveni curgerea picăturilor de apă
• Aplicați compresa pe locul de tratat și începeți cronometrarea aplicației
• Acoperiți compresa cu un material impermeabil
• Puneți o bandă adezivă
• Verificați frecvent locul de aplicare pentru semne și simptome de intoleranță a
tesuturilor
Notați plângerile pacientului – arsuri sau amorțeli
• Opriți tratamentul dacă se dezvoltă aceste semne sau simptome și anunțați
medicul
• Ridicați compresa după perioada de tratament prescrisă (uzual 20 de minute)
CONSIDERAȚII SPECIALE
– Aplicați rece imediat după o rănire pentru a minimaliza edemele
– Temperaturile reci pot fi tolerate pentru un timp lung când locul de tratat este
mic
– Nu continuați nici o aplicație mai mult de o oră, pentru a preveni vasodilatația
reflexivă
– Când se aplica rece pe o plaga deschisa sau o leziune care se poate deschide pe
perioada tratamentului, utilizați tehnica sterilă
– Mențineți tehnica sterilă pe durata tratamentului la ochi, cu material steril
pentru fiecare ochi separat, pentru a preveni contaminarea
OBSERVATII
compresele trebuie schimbate dupa 5-10 minute, altfel se incalzesc , producind un effect contrar celui scontat
in congestii si inflamatii durata de aplicare a compreselor este mai lunga ½ -2 ore
compresele mai groase si stoarse mai putin au un effect de racire mai indelunga
efectul compreselor reci poate fi mult prelungit , daca peste acestea se aplica un aparat racitor
in hiperpirexie , schimbarea compreselor trebuie facuta din minut in minut pina la obtinerea efectului dorit
BIBLIOGRAFIE
1. CAROL, MOZES: Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, București
1999.
2. IRWIN, R.S.; RIPPE, J.M.: Intensive care medicine, 2nd Edition, Lippincott
Williams and Wilkins 2003.
3. COMAN, O.A.; et al.: Agenda Medicală 2003, Editura Medicală, București 2003.
4. HALL, J.B.; SCHMIDT, G.A.; WOOD, L.D.H.: Principles of critical care, 2nd
Edition, McGraw-Hill 1998.
5.LUCREȚIA TITIRCĂ: TEHNICI DE EVALUARE ȘI ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENȚII MEDICALI – Editura Viața Medicală Românească
6.LUCREȚIA TITIRCĂ: GHID DE NURSING – Editura Viața Medicală Românească
7.GEORGETA BALTĂ: TEHNICI DE ÎNGRIJIRE GENERALĂ A BOLNAVILOR – Editura didactică și pedagogică
8.CORNEL BORUNDEL: MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII
9. Florian Chiru – ingrijirea omului bolnav si a omului sanatos Bucuresti 2001, editura CISON
BIBLIOGRAFIE
1. CAROL, MOZES: Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, București
1999.
2. IRWIN, R.S.; RIPPE, J.M.: Intensive care medicine, 2nd Edition, Lippincott
Williams and Wilkins 2003.
3. COMAN, O.A.; et al.: Agenda Medicală 2003, Editura Medicală, București 2003.
4. HALL, J.B.; SCHMIDT, G.A.; WOOD, L.D.H.: Principles of critical care, 2nd
Edition, McGraw-Hill 1998.
5.LUCREȚIA TITIRCĂ: TEHNICI DE EVALUARE ȘI ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENȚII MEDICALI – Editura Viața Medicală Românească
6.LUCREȚIA TITIRCĂ: GHID DE NURSING – Editura Viața Medicală Românească
7.GEORGETA BALTĂ: TEHNICI DE ÎNGRIJIRE GENERALĂ A BOLNAVILOR – Editura didactică și pedagogică
8.CORNEL BORUNDEL: MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII
9. Florian Chiru – ingrijirea omului bolnav si a omului sanatos Bucuresti 2001, editura CISON
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Administrarea Medicamentelor (ID: 155862)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.