Administrarea Intreprinderilor Mici Si Mijlocii

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII

1.1. Definirea și caracteristicile întreprinderilor mici și mijlocii

O prima definire a întreprinderilor mici și mijlocii a fost stabilită în baza recomandărilor oferite de Comisia Europeană și este aplicabilă în țările Uniunii Europene. În anul 2003, Comisia Europeană a oferit o nouă definiție a întreprinderilor mici și mijlocii și a intrat în vigoare din anul 2005. Pentru statele membre, folosirea definiției este voluntară, dar Comisia le recomandă atât lor, cât și Băncii Europene de Investiții și Fondului European de Investiții, să o folosească pe scară largă.
În Recomandarea Comisiei Europene se precizează: „Categoria întreprinderilor micro, mici și mijlocii (ÎMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/sau dețin active totale de până la 43 de milioane de euro.”(Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE). Această nouă definiție ia în considerare și posibilele relații cu alte întreprinderi.

Prima definiție a întreprinderilor mici și mijlocii privește conceptul de întreprindere. Conform terminoligiei aplicată de Curtea Europeană de Justiție, termenul de întreprindere vizează „orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de forma să legală”. Prin urmare, persoanele fizice autorizate, asociațiile familiale, parteneriatele și asociațiile angajate într-o activitate economică pot fi considerate întreprinderi.

Criteriile privind clasificarea întreprinderilor sunt următoarele: numărul de angajați, cifra de afaceri și valoarea activelor totale.

În funcție de dimensiunile acestor trei indicatori, se disting trei tipuri de întreprinderi:

Întreprinderile mijlocii sunt definite ca întreprinderi care au până la 250 salariați și realizează o cifră de afaceri de până la valoarea de 50 milioane euro sau înregistrează o valoare a activelor totale de până la 43 milioane de euro.

Întreprinderile mici sunt definite ca întreprinderi care au până la 49 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane de euro .

Micro-întreprinderile sunt definite ca întreprinderi care au până la 9 salariați și inregistreza o cifră de afaceri netă sau recunosc o valoare a activelor totale de până la 2 milioane de euro.

Legea carea reglementează activitatea întreprinderilor mici și mijlocii este legea 346/2004 modificată și completată de Ordonanța Guvernului 27/26.01.2006 aprobata prin Legea 175/16.05.2006. Această lege tratează întreprinderile mici și mijlocii în strictă concordanță cu ă cu Recomandarea 361/2003/CE a UE, reprezentând o adoptare a legislației romanești la cerințele Comisiei Europene.

Conform Legii 175/2006, întreprinderile mici și mijlocii sunt întreprinderile care realizează o cifră de afaceri de până la valoarea de 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro, conform ultimei situații financiare aprobate. Prin active totale se înțelege active imobilizate plus active circulante plus cheltuieli în avans.

În funcție de numărul de angajați, cifra de afaceri și valoarea activelor totale, întreprinderile mici și mijlocii se pot clasifica în următoarele categorii:

A) microîntreprinderi – au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri netă sau dețin active totale de până la 2 milioane de euro, echivalent în lei;

B) întreprinderi mici – au între 10 și 49 de salariați și realizează o cifră de afaceri netă sau dețin active totale de până la 10 milioane de euro, echivalent în lei;

C) întreprinderi mijlocii – au între 50 și 249 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro.

Majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii sunt independente sau au parteneriate mici (mai puțin de 25% cu alte întreprinderi). Dacă aceste parteneriate sunt sub 50%, relația este una între întreprinderi partenere. Peste acest prag, întreprinderile sunt legate. Nouă definiție conține de asemenea măsuri de prevenire a abuzurilor legate de statutul de ÎMM.

Fig. 1 Clasificarea întreprinderilor

Caracteristicile intreprinderilor mici și mijlocii sunt următoarele:

Motivația antreprenorului este o caracteristică a întreprinderilor mici și mijlocii, întrucât întreprinzătorul urmărește ca activitatea desfășurată să realizeze obiectivele urmărite.

Flexibilitatea este caracteristica principală a întreprinderilor mici și mijlocii. Personalul este calificat general și instrumentele de munca nu sunt specifice, ceea ce determina modificarea structurii produselor și reacția rapidă la modificarea cererii.

Adaptabilitate presupusă reacție rapidă la cerințele pieței și orientarea spre cerințele clienților.

Interactivitate. IMM-urile au posibilitatea de a răspunde rapid la cerințele pieței.

Dinamismul. IMM-urile se adaptează cu ușurință la situațiile în schimbare a pieței. Dinamismul întreprinderilor mici și mijlocii se exprimă prin faptul că ele sunt focalizate pe o anumită afacere și își încetează activitatea la finalizarea afacerii.

Caracteristicile specifice ale întreprinderilor mici și mijlocii sunt următoarele:

Dimensiunea redusă. Acest factor constituie elementul de bază a IMM-urilor și este definit prin următoarele:

Categorii de produse și servicii reduse, ceea ce limitează cota de piață deținută

Firmele mici apelează la strategii axate pe costuri, pentru a rezista pe piață

Apelează la mari concurenți pentru a obține produsele și serviciile comercializate.

Demografia dinamică. Acest factor este influențat de dimensiunea redusă a acestor tipuri de entități și numărul care se întreprinderi care își încetează activitatea în fiecare an.

Specializarea. IMM-urile nu sunt specializate și realizează produse omogene.

Dificultăți la intrarea pe o piață. IMM-urile întâmpina dificultăți la intrarea pe piață, datorită cheltuielilor mari de reclamă și publicitatea și cheltuielilor de cercetare și dezvoltare pentru diferențierea produselor.

1.2. Crearea și lansarea noilor întreprinderi

Interesul unei persoane de a crea o întreprindere derivă din existența unor obiective și interese. Din cadrul acestor obiective putem aminti:

Obiective profesionale urmăresc să-l determine pe întreprinzător să-și îndeplinească anumite idealuri și anume:

Prestarea unei activități atrăgătoare

Interesul de a realiza descoperiri în aria de activitate

Interesul de a dezvolta și aplică metode și tehnici antreprenoriale

Perspectiva unei vieți îmbunătățite din punct de vedere financiar

Obiective psihologice

Obținerea statului social ce derivă din activitatea de antreprenor

Câștigarea unui prestigiu din activitatea desfășurată

Dezvoltarea de relații sociale și de afaceri cu alte persoane importante

Crearea unei viziuni clare asupra vieții

Obiective materiale.

Obtinereea de venituri financiare mari

Un nivel de trai ridicat

Siguranța locului de muncă.

Obiective morale.

Realizarea unei activității diferite

Participarea la dezvoltarea economică a societății

În crearea unei întreprinderi se afla motivația unei persoane, denumita antreprenor sau întreprinzător. Dintre motivele care îl determina să creeze o întreprindere se pot aminti:

Motivația de realizare financiare

Obținerea prestigiului și a prestației sociale

Lipsa de șefi

Libertatea de decizie

Apariția unui sentiment de independenta determinat de lipsa procedurilor și regulilor aplicate în situația unui angajat

Aplicarea cunoștințelor deținute

Identificarea unei oportunități de dezvoltare și fructificarea să

Dorința de asumare a responsabilității

În dorința de creare a unei întreprinderii, întreprinzătorul poate întâmpina următoarele piedici și dezavantaje:

Asumarea responsabilității

Dificultăți privind mediul extern al entității

Lipsa de siguranță în ceea ce privește viitorul întreprinderii în comparație cu o entitate multinațională.

Efort fizic inten și stres în luarea de decizii

Riscuri financiare asumate mari

Din punct de vedere al riscurilor asumate de un întreprinzător se pot identifica următoarele categorii:

Risc financiar- prin investirea în dezvoltarea societății a propriilor economice, dar și apelarea la creditele bancare.

Riscul profesional- În cazul unui eșec, este dificil să se adapteze pe piața muncii ca angajat.

Riscul familial- Teama de a pierde respectul și prestigiul familiei în caz de eșec

Riscul emoțional –Antreprenorul se identifică de multe ori cu afacerea, fapt ce poate determina eșecul personal.

Studiile empirice au arătat că principala motivație în crearea unei întreprinderi nu o reprezintă profitul, ci aplicarea cunoștințelor dintr-un anumit domeniu, în vederea valorificării unei oportunități de piață. În economiile dezvoltate, o întreprindere mică sau mijlocie trebuie să reinvestească profitul în primii 3-5 ani pentru a evita eșecul afacerii.

In crearea unei intreprinderi mici si mijlocii se pot identifica trei fundamente esentiale:

Identificarea unei oportunități de afaceri ce poate fi valorificată.

Antreprenorul

Resursele pentru valorificarea oportunității.

Oportunitatea de afaceri se poate prezenta sub următoarea formă:

Dezvoltarea unui produs sau serviciu care nu există pe piața respectivă.

Dezvoltarea unui proces tehnologic nou pentru un produs sau serviciu.

Realizarea unei activități prin proceduri îmbunătățite.

Antreprenorul are la dispozitie următoarele opțiuni pentru a fructifica oportunitatea de piață:

Produs sau piață nouă. Antreprenorul se confruntă cu riscuri ridicate, fiind obligat să lanseze atât produsul, cât și piața.

Piața existentă sau serviciu nou. Entitatea lanseaza un produs nou care concurează cu produsele existente pe piață.

Piața existentă sau serviciu existent. O asemenea situație este cea mai cunoscută, cu creștere limitată, în condițiile unei concurente puternice.

Etapele parcurse de un antreprenor în lansarea unei afaceri sunt următoarele:

Crearea motivației

Stabilirea oportunității dorite a fi valorificată

Evaluarea oportunității și validarea sa.

Realizarea planului de afaceri

Negocierea planului de afaceri

Lansarea și dezvoltarea oportunității de afaceri

Elementele ce determină succesul unei oportunități de afaceri sunt următoarele:

Ideea de afacere

Cunoștințele tehnice și abilitățile de manager ale întreprinzătorului

Existența resurselor necesare și identificarea surselor de procurare a lor.

Motivația reală și fundamentarea sa.

Mediul extern al întreprinderii proprice dezvoltării afacerii

Mediul extern al întreprinderilor mici și mijlocii suferă influența următorilor factori: disponibilitatea capitalului, existența personalului calificat, dezvoltarea economică a pieței, puterea de cumpărare, politici guvernamentale favorizante, importanța întreprinderilor mici în regiune, etc.

Lansarea unei afaceri include structurarea resurselor necesare începerii activității economice propuse și identificarea celei mai bune combinații a factorilor de producție. În etapa de lansare a unei oportunități de afaceri se urmărește scoaterea pe piață a unui produs și formarea unei clientele. Aceste elemente sunt considerate fundamentale pentru o creștere economică sănătoasă. Antreprenorul trebuie să aibă în vedere modul de procurare a resurselor financiare, întrucât veniturile obținute sunt reduse și se confruntă cu un flux de trezorerie negativ. De asemenea, antreprenorul dispune de piață de desfacere limitată și canale de distribuție locale și oferta sa include putine produse si servicii.

1.3 Forme de funcționare a IMM-urilor și conținutul planului de afaceri

Potrivit legii 31 / 1990 republicată, se pot înființa 5 tipuri de societăți comerciale:

Societate în nume colectiv –ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul societății și cu răspunderea nelimita nelimitată și solidară a tuturor asociaților;

Societate în comandită simplă – ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul societății și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților comanditați; comanditarii răspund normal până la concurența aportului lor;

Societatea în comandită pe acțiuni – al cărui capital social este împărtit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; comanditarii sunt obligați numai la plata acțiunilor lor;

Societatea pe acțiuni (SA) – ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acționarii sunt obligați numai la plata acțiunilor lor.

Societatea cu răspundere limitată (SRL) – ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acționarii sunt obligati numai la plata părților sociale.

În fundamentarea deciziei de alegere a uneia din cele 5 tipuri de societăți comerciale, trebuie avute în vedere mai multe criterii:

Mărimea capitalului disponibil pentru a fi plasat în firma;

Sfera diferită de responsabilitate materială și personală a întreprinzătorilor;

Complexitatea și durata diferită a înființării diferitelor tipuri de societăți;

Variația costurilor manageriale și de funcționare în funcție de tipul firmei;

Structurile manageriale obligatorii;

Variatia rolului și puterii reale a întreprinzătorului în funcție de tipul de societate;

Gradul de acceptabilitate și prestigiul diferit în cadrul comunității de afaceri naționale și/sau locale;

Cutumele sau uzanțele privitoare la tipurile de societăți predominante în sectorul de activitate al viitoarei firme;

Variația ușurinței obținerii și a amplorii viitoarelor finanțări;

Gradul diferit de dificultate a transferării cotelor de piață, de proprietate deținute în firmă, urmașilor;

Avantajele și dezavantajele fiscale ale fiecarui tip de societate comercială;

Diferențele apreciabile între tipurile de societăți comerciale, privitoare la viteza de adoptare a deciziilor și flexibilitate managerială;

Compatibilitatea dintre intențiile și perspectivele de dezvoltare ale afacerii;

Cerintele exprese ale eventualilor parteneri privind forma juridică de societate.

Întocmirea planului de afaceri

Planulul de afaceri urmărește să analizeze oportunitatea și viabilitatea unei idei de afaceri. Planul de afaceri îndeplinește trei funcții esențiale pentru dezvoltarea unei oportunității:

Schițează într-o manieră profesională, activitățile întreprinderii și elementele de marketing pentru asigurarea prosperității

Reprezintă un instrument de comunicare, de propunere a unei idei, des intalinita în lumea afacerilor

Reprezintă un instrument de măsurare, prin care se apreciază evoluția unei întreprinderii și schimbările realizate de la plan la realitate.

În mediul de afaceri, planul de afaceri este folosit pentru obținerea unor împrumuturi. Dar, un antreprenor previzibil întocmește un plan pentru ele însuși, în vederea planificării activității și a evalua progresele realizate. Cu toate că tipul de informații cuprinse într-un plan de afaceri devine din ce în ce mai standardizat, formă de prezentare a unei afaceri variază de la un caz la altul.

Structura unui plan de afaceri este următoarea:

1.Date generale cuprinde: numele întreprinderii, tipul de întreprindere, structura organizatorică și data conceperii planului de afaceri.

2. Prezentarea generală a afacerii.

În această etapă sunt prezentate obiectivele planului de afaceri și cui îi este adresat. Sunt menționate de asemenea scopul planului, cum pot di atinse obiectivele stabilite și rezultatele așteptate. O structură a acestei părți a planului de afaceri include:

Întreprinderea: statutul legal, scopuri și obiective urmărite.

Produse și servicii: enumararea lor, la ce folosesc și avantajele folosirii lor.

Piața: clienții potențiali, creșterea pieței, prezentarea concurenței, segmente de piață urmărite și care sunt tendințele de dezvoltare a pieței.

Activități: cum se realizează produsele și servicii, resursele materiale și proceduri și tehnici aplicate

Canalele de distribuție

Echipa de conducere: experienta personalului managerial și calificarea lor.

Resursele necesare

3. Cuprinsul planului de afaceri. Se prezintă titlul fiecărei capitol și subcapitolele aferente.

4. Descrierea afaceri. În această etapă se urmărește să se stabilească clar și concis ce nevoi ale clienților satisface produsele și serviciile oferite

5. Definirea pieței de desfacere.

În această etapă sunt prezentate elementele componente pieței prin delimitarea ariei de influențată, caracterizarea cumpărătorilor și a așteptărilor lor și caracterizarea principalelor concurenții.

Descrierea produselor și serviciilor

În această etapă sunt prezentate toate produsele și serviciile ce se realizează, modul de obținere a lor, stabilirea principalelor avantaje și lipsuri ale lor. Nu trebuie pierdut din vedere nici drepturile de proprietate, necesitatea unor aprobări administrative pentru comercializarea lor, dacă există anumite mărci de comerț și fabrica și dacă sunt disponibile cataloage și fotografii pentru produsele respective.

Analiza financiară

Planul de afaceri trebuie să prezinte potențialii investitori și creditori, modalitatea de procurate a resurselor financiare, modul de restituire a fondurilor împrumutate și rata dobânzii aplicate. Trebuie realizate analize asupra veniturilor previzionate, condițiile viitoare de viață și evoluția concurenților. Previzionarea veniturilor și cheltuielilor trebuie să se realizeze realist, astfel încât acestea să fie viabile pentru dezvoltarea întreprinderii.

Date financiare

– Prezentarea veniturilor previzionate pe o perioadă de 3-5 ani

– Analiza fluxurilor de trezorerie previzionate pe o perioadă de 3-5 ani

– Proiectarea bilanțului contabil.

– Analiza pragului de rentabilitate.

– Identificarea schimbărilor proiectate în situația financiară.

9. Anexe

– Istoricul firmei

– Organigrame

– Pliante, broșuri ce descriu produsele și serviciile

– Scrisori de recomandare sau de garantare

– Rapoarte financiare ale perioadele anterioare

CAPITOLUL 2. ADMINISTRAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE ȘAMA SERVICES

2.1. Prezentarea societatii SAMA SERVICES

ȘAMA SERVICES S.A, este o societate constituită sub forma unei societăți pe acțiuni și își desfășoară activitatea conform dispozițiilor legii nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale cu toate modificările acesteia.

Societatea a dobândit personalitate juridică de la data înregistrării ei la Registrul Comerțului cu nr. J40/14503/1992, durata de activitate fiind nelimitată, având un capital social în valoare de 100.000 lei și este format din 5000 de acțiuni cu o valoare nominală de 20 lei pe acțiune.

Societatea își are sediul social în România, str. Dimitrie Pompeiu, nr. 2A, sector 2 din orașul București.

SAMA SERVICES a fost înființată în 1992 de către Florin Ion și Mihai Șerban, sub forma unui service pentru anvelope auto. Inițial, activitatea a fost începuta într-un mic atelier situat pe Calea Plevnei, cu echipamente cumpărate la mâna a doua, care au fost treptat înlocuite de unele noi și moderne. În anul 1997 numărul de clienți crescuse în asemenea măsura ca spațiul din acel atelier a devenit insuficient. În acel moment, activitatea includea vânzarea de anvelope și servicii de vulcanizare de anvelope pentru autovehicule.

În 1997, compania și-a extins activitatea prin închirierea unui teren pe strada Fabrica de Glucoză. Acest service a fost dotat cu echipament modern, iar oferta adresată clienților a fost extinsă cu mai multe mărci de anvelope. Activitatea și serviciile oferite au fost extinse prin adăugarea de echipamente pentru echilibrări de roți și reglarea direcției. Întrucât numărul de clienți a crescut continuu, acest service a fost mutat în anul 1999 într-un spațiu mai mare. A crescut numărul de rampe pentru vulcanizare și au fost adăugate rampe pentru diagnosticul și reglarea direcției pentru camioane.

În anul 2000, a fost înființat serviciul de remorcări, asigurând nonstop servicii de tractare pentru vehicule cu greutate de până la 2,5 tone pentru orice loc din țară. În anul 2001, a fost înființată rampa pentru Inspecții Tehnice Periodice (ITP), și compania a achiziționat echipamente pentru diverse prelucrări mecanice. Ultima extindere a fost realizată prin adăugarea rampei pentru reparații la sistemele de frânare, suspensie și eșapament.

2.2. Caracterizarea societății comerciale

Societatea are ca domeniu de activitate principal comerțul cu amănuntul de piese și accesorii pentru autovehicule – cod CAEN 4532.

Misiune întreprinderii priveste lansarea și promovarea de produse și servicii diversificate, la standarde profesionale și etice internaționale pe piața din România. Oferirea clienților săi, întreținere, asistență tehnică și reparatie auto cu dedicare și profesionalism.

Operațiunile actuale ale firmei SAMA SERVICES includ:

vânzări de anvelope, camere și jenti și reparații ale acestora, pentru autoturisme, dube, mașini de teren (SUVs) și camioane;

vânzări de piese noi pentru autovehicule autohtone sau din import (incluzând componente de suspensie, eșapament, uleiuri și filtre, curele, furtune, plăcuțe de frână și baterii) și serviciile de reparații corespunzătoare;

vânzări de produse chimice (incluzând uleiuri, antigel, aditivi și substanțe de curățat și lustruit) și servicii de schimb ulei de motor și filtre;

vânzări de accesorii de mașină (incluzând huse, covorașe și accesorii de exterior);

vânzări de accesorii pentru camion, dube și mașini de teren;

echilibrări de roți și verificare/reglare direcție pentru autoturisme, dube, mașini de teren și camioane;

servicii de verificări tehnice (ITP) și aplicarea vizei ITP pentru autovehicule;

2.3. Structura organizatorică

Partea cea mai importantă a planului de angajare este maximizarea productivității și minimizarea încărcării cheltuielilor operaționale ale companiei. Pe măsura creșterii volumului de activitate al companiei, s-au prevăzut creșteri ale salariilor care să corespundă creșterii vânzărilor.

Echipa managerială are experiența acumulată la conducerea acestei societăți, cu bogate cunoștințe în domeniul marketingului, managementului și mai ales în domeniul de activitate al societății.

Contabilitatea la SC SAMA SERVICES SA este organizată într-un compartiment distinct condus de directorul economic și este alcătuit din personal încadrat de specialitate care au ca atribuții înregistrarea la timp și corect în contabilitate, în mod cronologic și sistematic, pe baza documentelor justificative, a tuturor operațiunilor patrimoniale, inventarierea patrimoniului, întocmirea registrului inventar, controlul asupra operațiunilor patrimoniale efectuate, întocmirea lucrărilor de sinteză, bilanț și anexe la bilanț, contul de profit și pierdere și raportul de gestiune.

Personalul societății este format din:

Management – 8 persoane

Tesa – 14 persoane

Vânzări & marketing – 10 persoane

Vulcanizare – 23 persoane

Direcție – 5 persoane

Itp – 4 persoane

Atm – 2 persoane

Auto – 3 persoane

Auxiliar – 4 persoane

În anexa 1, este prezentată structura organizatorică a companiei.

2.4. Analiza economico-financiară

Tabelul 1. Indicatori privind resusele financiare ale entității

a) profit

În exercițiul financiar 2011, Sama Service a realizat un profit net în valoare de 568.573 lei, cu 642.839 lei mai mic față de anul 2010

b) cifra de afaceri

Cifra de afaceri realizată în anul 2011 este de 10.912.454 lei, cu 1.192.739 lei mai mare față de realizările anului 2010.

c) Veniturile totale s-au realizat la nivel de 11.060.171 lei, inregistrand o crestere cu 12.70% fata de perioada precedenta.

d) Cheltuielile totale s-au realizat la nivel de 10.396.042 lei , inregistrand o crestere de 24,31% fata de anul 2010.

Analiza performanței întreprinderii pe baza soldurilor intermediare de gestiune

Tabelul 2. Soldurile intermediare de gestiune

Cifra de afaceri netă, înscrisă în Contul de profit și pierdere, este suma provenită din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a întreprinderii, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoare adăugată și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. Activitățile curente reprezintă orice activități desfășurate de întreprindere, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum și activitățile conexe în care acesta se angajează și care sunt o continuare a primelor activități menționate. În cazul întreprinderilor al căror obiect principal de activitate este activitatea de leasing, în cifra de afaceri netă se cuprinde și dobânda cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare. Cifra de afaceri include valorile încasate sau de încasat din vânzarea bunurilor, furnizarea serviciilor sau desfășurarea activităților de leasing de către întreprindere

Cifra de afaceri arată că valoarea afacerilor realizată, ca urmare a exercitării activității curente de producție și comercializare a crescut cu 24.52% în anul 2011 față de perioada precedenta, ca rezultat a sporirii producției vândute cu 4.6% și a veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 27.72%. Tendința crescătoare a cifrei de afaceri arată că întreprinderea se află în expansiune.

Marja comercială () este un indicator de performanță care reflectă surplusul de valoare derivat din comerțul cu mărfuri (bunuri revândute în starea în care au fost cumpărate, fără a fi suspuse unor transformări esențiale). Indicatorul are semnificație deosebită pentru întreprinderile cu profil comercial, pentru că de valoarea sa depind puterea financiară și perspectivele de creștere și dezvoltare ale întreprinderii.

Marja comerciala a înregistrat o tendință crescătoare cu 380.31% în anul 2011 față de anul 2010, ca urmare a sporirii veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 275.21% și a sporirii cheltuielilor privind mărfurile cu 257.17%.

Producția exercițiului () este un indicator specific întreprinderilor care au ca obiect de activitate producția. Ea dimensionează întreaga activitate realizată de întreprindere într-un exercițiu, fiind expresia valorică a tot ceea ce se produce în întreprindere, respectiv valoarea producției vândute (), variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție () și valoarea producției imobilizate ()

Producția exercițiului a înregistrat o creștere cu 17.09% în anul 2011 față de perioada precedentă, motivată prin creșterea producției vândute cu 4.6%, sporirea soldului creditor al contului 711 cu 191,68%, ceea ce denotă faptul că producția în curs de execuție și de stocuri ce a fost comercializata și prin cresterea cu 1900.21% a productiei realizate de entitate pentru scopurile sale si capitalizata.

Valoarea adăugată este un indicator care se formează între momentul achiziționării de factori și momentul vânzării produselor și serviciilor.

Valoarea adăugată, reprezentând plusul de bogație creat de entitate, a avut o tendință crescatoare cu 19.49% în anul 2011 față de anul 2010, ca urmare a creșterii mai rapide a producției exercițiului cu 17.09%, a marjei comerciale și creșterii într-un ritm mai lent a consumurilor intermediare cu 22.78%.

EBE a crescut cu 105.95% în anul 2011 față de anul 2010. Acest lucru este datorat creșterii valorii adăugate cu 19.49%. EBE are o influență favorabilă asupra rezultatelor din exploatare, determinând o creștere cu 105.95%.

Rezultatul din exploatare este diminuat de creșterea cheltuielilor cu imobilizările corporale și necorporale (cu 22.15%). S-au redus cheltuielile cu deprecierea provizioanelor cu 86.19% și a cheltuielile privind activele circulante cu 69.01%.

Rezultatul financiar a înregistrat o pierdere în ambele exerciții. Se remarcă o reducere a veniturilor financiare cu 54.88% și o crșstere a cheltuielilor financiare cu 31.03%.

Rezultatul curent a înregistrat o diminuare cu 32.19% în anul 2011 față de anul 2010, datorat reducerii rezultatului financiar cu 191.74%.

Rezultatul net este și un mijloc de a evalua capacitatea echipei manageriale în legătură cu activitatea întreprinderii și, în același timp, o modalitate de a remunera suplimentar salariații, prin participarea la profit.

Rezultatul net al exercitiului a înregistrat o diminuare o rezultatului cu 22.05%, datorat rezultatului brut cu 21.88%.

Informatii relative privind numărul de angajați

Tabelul 3. Evoluția numărului de angajati ai entitatii

Grafic 1. Evoluția numărului de angajați

Informatii privind resursele materiale ale entitatii

Sama Service SA. dispune de un număr total de 1786 active imobilizate cu o valoare de inventar de 7.902.305 lei si o valoare rămasă de amortizat de 8.059.459 lei.

Tabelul 4. Activele imobilizate ale entității

CAPITOLUL 3. CONCLUZII

Întreprinderile mici și mijlocii joacă un rol important în economia națională, fiind cunoscut faptul că aceste întreprinderi au avut un rol esențial în viața economică și socială a oricărei țări și stau la baza revigorării multor economii.

I.M.M.- urile permit o bună gestionare a resurselor de muncă, pot să-și modifice și să-și adapteze procesele de producție în funcție de cerințele pieței, sunt receptive la mutațiile tehnologice. Din anul 1990, sectorul de I.M.M.-uri a reușit să dețină peste 50% din potențialul economic al multor state ale lumii și a început să fie considerat un potențial economic pentru majoritatea economiilor statelor lumii.

Sectorul I.M.M.-urilor reprezintă un factor de consolidare a clasei de mijloc ce asigură stabilitatea economică și socială, dar și un mediu eficient pentru creșterea economică. I.M.M.-urile alcătuiesc un sector permanent orientat către pulsul pieței, către tot ceea ce este nou și inedit. Datorită flexibilității și dinamismului său, acest sector duce la diversificarea gamei sortimentale a produselor și serviciilor.

Importanța IMM-urilor constă în eficiența utilizării resurselor societății pentru satisfacerea nevoilor de consum, stimulând puternic spiritul intensiv al angajaților. Întreprinderile din servicii și comerț au un rol însemnat privind procesul de capitalizare, acumulare, care face posibilă reinvestirea în scopul dezvoltării serviciilor pentru populație sau a IMM-urilor productive propriu-zise.

Pe plan mondial, I.M.M.-urile reprezintă 90-95% din totalul întreprinderilor; angajează 40-90% din forța de muncă; contribuie la formarea produsului intern brut în proporție de 50% și realizează aproximativ 65% din cifra de afaceri.

În vederea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, se impun următoarele măsuri:

a) Asigurarea unui mediu economic stabil, predictibil și favorizant pentru IMM-uri.

b) Stimularea înființării, dezvoltării și creșterii perfomanțelor IMM-urilor, ținând cont de specificul lor și de exigențele ce decurg din presiunile concurențiale pe piețele UE și (pe) piețele globale.

c) Conștientizarea rolului major, economic și social al întreprinzătorilor și al IMM-urilor, de către structurile administrației de stat centrale, mass-media și populație.

d)Stimularea spiritului întreprinzător și sprijinirea dezvoltării clasei de mijloc ca factor de stabilitate economică, socială și politică.

e)Creșterea cotei de piața a IMM-urilor, în condițiile lărgirii pieței interne și îmbunătățirea oportunităților de acces a acestora pe piețele externe.

f) Sprijinirea dezvoltării unor scheme de subcontractare ai a altor firme de colaborare între IMM-uri și întreprinderile mari, precum și stimularea cooperării între IMM-uri.

g)Sprijinirea inovării, înnoirii tehnologice și îmbunătățirii coperării între IMM-uri.

h)Promovarea dezvoltării locale și regionale și reducerea decalajelor economice dintre regiuni.

i)Consolidarea IMM-urilor existente și îmbunătățirea performantelor lor în paralel cu stimularea inițiativelor și sprijinirea intrării pe piața a întreprinderilor nou create.

j)Sprijinirea asociațiilor familiale și a întreprinzătorilor persoane fizice, forme de antreprenoriat esențiale pentru creșterea și menținerea la un nivel ridicat a gradului de ocupare a populației.

k)Sprijinirea inițiativelor de afaceri în rândul grupurilor sociale defavorizate.

1)Sprijinirea și dezvoltarea asociațiilor și / sau organizațiilor de reprezentare a IMM-urilor ca parteneri ai guvernului pentru elaborarea și implementarea unei strategii coerente de încurajare a acestui sector.

m)Facilitatea și amplificarea integrării IMM-urilor din România în economiaUE.

Lucrarea de față realizează o sumară introducere în studiul IMM-urilor și prezintă cadrul general al acestora, definirea conceptului de întreprinderi mici și mijlocii și dezvoltarea acestor întreprinderi.

Este foarte important să se cultive, să se consolideze și să se mențină un mediu de afaceri favorabil, la care industria trebuie să se adapteze în mod constant și susținut, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii fiind, așadar, o necesitate care nu mai trebuie argumentată.

Comisia Europeană definește întreprinderile mici și mijlocii astfel: Categoria întreprinderilor micro, mici și mijlocii (ÎMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/sau dețin active totale de până la 43 de milioane de euro.”(Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE).

Legea carea reglementează activitatea întreprinderilor mici și mijlocii este legea 346/2004 modificată și completată de Ordonanța Guvernului 27/26.01.2006 aprobata prin Legea 175/16.05.2006. Această lege tratează întreprinderile mici și mijlocii în strictă concordanță cu ă cu Recomandarea 361/2003/CE a UE, reprezentând o adoptare a legislației romanești la cerințele Comisiei Europene.

Criteriile privind clasificarea întreprinderilor sunt următoarele: numărul de angajați, cifra de afaceri și valoarea activelor totale.

În funcție de aceste criterii, se pot identifica următoarele tipuri de întreprinderi:

Întreprinderile mijlocii sunt definite ca întreprinderi care au până la 250 salariați și realizează o cifră de afaceri de până la valoarea de 50 milioane euro sau înregistrează o valoare a activelor totale de până la 43 milioane de euro.

Întreprinderile mici sunt definite ca întreprinderi care au până la 49 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane de euro .

Micro-întreprinderile sunt definite ca întreprinderi care au până la 9 salariați și inregistreza o cifră de afaceri netă sau recunosc o valoare a activelor totale de până la 2 milioane de euro.

Principalele caracteristici ale intreprinderilor mici și mijlocii sunt următoarele:

Motivația antreprenorului este o caracteristică a întreprinderilor mici și mijlocii, întrucât întreprinzătorul urmărește ca activitatea desfășurată să realizeze obiectivele urmărite.

Flexibilitatea este caracteristica principală a întreprinderilor mici și mijlocii. Personalul este calificat general și instrumentele de munca nu sunt specifice, ceea ce determina modificarea structurii produselor și reacția rapidă la modificarea cererii.

Adaptabilitate presupusă reacție rapidă la cerințele pieței și orientarea spre cerințele clienților.

Interactivitate. IMM-urile au posibilitatea de a răspunde rapid la cerințele pieței.

Dinamismul. IMM-urile se adaptează cu ușurință la situațiile în schimbare a pieței. Dinamismul întreprinderilor mici și mijlocii se exprimă prin faptul că ele sunt focalizate pe o anumită afacere și își încetează activitatea la finalizarea afacerii

În crearea unei întreprinderi mici și mijlocii se pot identifica trei fundamente esențiale:

Identificarea unei oportunități de afaceri ce poate fi valorificată.

Antreprenorul

Resursele pentru valorificarea oportunității.

Planulul de afaceri urmărește să analizeze oportunitatea și viabilitatea unei idei de afaceri. Planul de afaceri îndeplinește trei funcții esențiale pentru dezvoltarea unei oportunității:

Schițează într-o manieră profesională, activitățile întreprinderii și elementele de marketing pentru asigurarea prosperității

Reprezintă un instrument de comunicare, de propunere a unei idei, des intalinita în lumea afacerilor

Reprezintă un instrument de măsurare, prin care se apreciază evoluția unei întreprinderii și schimbările realizate de la plan la realitate.

În mediul de afaceri, planul de afaceri este folosit pentru obținerea unor împrumuturi. Dar, un antreprenor previzibil întocmește un plan pentru ele însuși, în vederea planificării activității și a evalua progresele realizate. Cu toate că tipul de informații cuprinse într-un plan de afaceri devine din ce în ce mai standardizat, formă de prezentare a unei afaceri variază de la un caz la altul.

Capitolul al doilea al lucrării reprezintă un studiu de caz, ce caracterizează o întreprindere mijlocie. În acest capitol, am urmărit să prezint cele mai relevante aspecte ce definesc activitatea unei întreprinderi mici și mijlocii. Cele mai importante aspecte ce au fost prezentate sunt următoarele: prezentarea societății, caracterizarea societății comerciale Sama Services SA, structura organizatorică și analiza economică- financiară.

ȘAMA SERVICES S.A, este o societate constituită sub forma unei societăți pe acțiuni și își desfășoară activitatea conform dispozițiilor legii nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale cu toate modificările acesteia.

Societatea a dobândit personalitate juridică de la data înregistrării ei la Registrul Comerțului cu nr. J40/14503/1992, durata de activitate fiind nelimitată, având un capital social în valoare de 100.000 lei și este format din 5000 de acțiuni cu o valoare nominală de 20 lei pe acțiune. Societatea își are sediul social în România, str. Dimitrie Pompeiu, nr. 2A, sector 2 din orașul București.

SAMA SERVICES a fost înființată în 1992 de către Florin Ion și Mihai Șerban, sub forma unui service pentru anvelope auto. Inițial, activitatea a fost începuta într-un mic atelier situat pe Calea Plevnei, cu echipamente cumpărate la mâna a doua, care au fost treptat înlocuite de unele noi și moderne. În anul 1997, numărul de clienți crescuse în asemenea măsura ca spațiul din acel atelier a devenit insuficient. În acel moment, activitatea includea vânzarea de anvelope și servicii de vulcanizare de anvelope pentru autovehicule.

Echipa managerială are experiența acumulată la conducerea acestei societăți, cu bogate cunoștințe în domeniul marketingului, managementului și mai ales în domeniul de activitate al societății.

Din analiza financiară a societății comerciale se desprind următoarele concluzii:

Tendința crescătoare a cifrei de afaceri arată că întreprinderea se află în expansiune.

Creșterea marjei comerciale arata sporirea veniturilor din vânzarea mărfurilor

Excedentul brut din exploatare are o influență favorabilă asupra rezultatelor din exploatare, determinând o creștere cu 105.95%.

Producția exercițiului a înregistrat o creștere cu 17.09% în anul 2011 față de perioada precedentă, motivată prin creșterea producției vândute cu 4.6%, sporirea soldului creditor al contului 711 cu 191,68%, ceea ce denotă faptul că producția în curs de execuție și de stocuri ce a fost comercializata și prin cresterea cu 1900.21% a productiei realizate de entitate pentru scopurile sale si capitalizata.

Valoarea adăugată, reprezentând plusul de bogație creat de entitate, a avut o tendință crescatoare cu 19.49% în anul 2011 față de anul 2010, ca urmare a creșterii mai rapide a producției exercițiului cu 17.09%, a marjei comerciale și creșterii într-un ritm mai lent a consumurilor intermediare cu 22.78%.

Se pot distinge totuși o serie de trăsături comune ale definițiilor date întreprinderilor mici și mijlocii, cele mai importante fiind:

Nu cuprind sectorul primar;

Mărimea întreprinderii se evaluează atât prin indicatori fizici cât și valorici. Ca indicator fizic se utilizează numărul de angajați, iar ca indicatori valorici s-au consacrat cifra de afaceri și valoarea activului net, pentru a reflecta atât o măsură a potențialului (activului net) cât și o măsură a volumului de activitate (cifra de afaceri);

Se bazează pe utilizarea unui set de indicatori care, de regulă, se aplică identic în cazul tuturor (sau majorității) domeniilor analizate de pe o anumită piață;

Includ o condiție de independență a întreprinderii, pentru a elimina riscul clasificării ca întreprinderi mici a unor subsidiare de mari întreprinderi.

Unele studii empirice au arătat că IMM-urile distrug aproape tot atât de multe locuri de muncă pe cât creează, în principal datorită ratei ridicate de eșec în afaceri. De cele mai multe ori, întreprinderile de talie mică au acaparat forța de muncă disponibilizată în urma restructurării marilor firme, așadar crearea netă de noi locuri de muncă nu atinge cote foarte ridicate. Un alt dezavantaj major al IMM-urilor constă în faptul că productivitatea acestora este inferioară celei înregistrate în firmele mari– dezavantaj compensat însă de obținerea unei rate a profitului sensibil egală și care urmează un trend ascendent. Un alt punct slab al IMM-urilor se referă la gradul ridicat de dependență a firmei de o singură persoană – întreprinzătorul. În mod frecvent, întreprinderile de talie mică înregistrează un nivel de tehnicizare / automatizare / informatizare mai redus decât firmele mari. De asemenea, IMM-urile trebuie să încerce întotdeauna să se adapteze la schimbările mediului, ele neavând puterea necesară pentru a influența mediul în care activează, astfel încât acesta să fie favorabil pentru atingerea obiectivelor (intereselor) lor. De multe ori, rata mortalității IMM-urilor atinge un nivel destul de ridicat (comparativ cu rata natalității) ceea ce se traduce printr-o instabilitate foarte ridicată a acestui sector și implicit, prin ineficiența investițiilor pe termen lung într-o întreprindere de talie mică.

Din punct de vedere financiar, IMM-urile prezintă o serie de particularități: sursele de finanțare de care beneficiază cuprind capitalurile proprii, participarea la capital, împrumuturile bancare, leasing-ul, fondurile nerambursabile / subvențiile. Accesul la finanțare reprezintă problema cheie cu care se confruntă foarte multe întreprinderi de talie mică. Din punct de vedere al ofertei de finanțare principalele dificultăți constau în impunerea unui nivel minim de autofinanțare, experiența limitată a instituțiilor de finanțare, termeni și condiții neadecvate IMM-urilor, limitarea accesului în sfera organizațiilor care desfășoară programe de finanțare. Problemele nu apar însă numai din partea celor care oferă finanțarea, ci, în mod destul de paradoxal, și din partea celor care o solicită. Aceștia se confruntă cu lipsa garanțiilor, insuficienta informare, lipsa cunoștințelor manageriale (de multe ori corelată cu experiența limitată sau nulă în domeniul afacerilor), slaba prezentare a afacerii în cadrul cererii de finanțare.

Anexa 1

Contului de profit si pierdere conform OMFP 3055/2009

Structura Organizationala a companiei:

BIBLIOGRAFIE

Ioan Abrudan, Gabriela Lobontiu, Mircea Lobontiu, IMM – urile si managementul lor specific, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2003

Ana Bal, Economii în tranziții-Europa centrală și de est, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2006.

Cornel Crecană, Rentabilitatea Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Editura Economică,București, 2007.

Ovidiu Nicolescu, Managementul IMM-urilor-Concepte, Metode, Aplicații, Studii de caz, Editura Economică, București, 2007.

Ovidiu Nicolescu, Cartea albă a IMM –urilor din România, Editura Olimp, Bucuresti, 2006

Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu, Intreprenoriatul si managementul întreprinderilor mici si mijlocii. Concepte, abordări, studii de caz, Editura Economică, Bucuresti, 2008

Ovidiu Puiu, Politici Economice Internaționale, Editura Economică, București, 2007

Bogdan Rusu, Managementul Calității Totale în Întreprinderile mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2007

Sebastian Văduva, Antreprenoriatul. Experiențe ale SUA, Japoniei și țărilor din Asia de Est, Editura Economică, București, 2004.

Sebastian Văduva, Antreprenoriatul. Practici aplicative în România și alte țări în tranziție, Editura Economică, București, 2004.