Administrarea Antiinflamatoarele Nesteroidiene

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………….4

Capitolul I – Durerea ………………………………………………………………………..5

I.1 Clasificarea durerii…………… ………………………………………. 5

I.1.1Durerea acută

I.1.2Durerea cronică

I.2 Fiziologia durerii ……………………………………………………….10

Capitolul II – Antiinflamatoarele nesteroidiene………………………………12

II.1 Acțiunileantiinflamatoarelor………………………………………………………12

II.2 Clasificarea antiinflamatoarelor………………………………………………..14

II.3 Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene………………………………..14

Capitolul III – Administrarea Antiinflamatoarele nesteroidiene ………………..19

Concluzii ………………………………………………………………………………………….43

Bibliografie ………………………………………………………………………………………44

După aproape un secol de studii avansate putem să afirmăm că toate antiinflamatoarele nesteroidiene acționează prin inhibarea sintezei de prostaglandine (substanță derivată din acizii grași având o structură biochimică comună denumită prostanoid, produsă în mod natural de către organism și servind drept mediator în cadrul fenomenelor fiziologice și patologice). Farmacologia la prima vedere este o știință aplicativă care studiază cum se pot modifica favorabil cu ajutorul medicamentelor funcțiile organismului. O mai bună cunoaștere a funcționării organismului a permis inventarea de noi medicamente. Unul din exemplele edificatoare în sensul celor mai de sus îl reprezintă medicamentele analgezice antipiretice antiinflamatoare, precum și analgezice neopioide, medicamente de tip aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene(AINS). Medicamentele antiinflamatoare, analgezice și antipiretice cuprind un grup heterogen cu efecte farmacologice și reacții adverse asemănătoare. Cercetările au stabilit că aceste substanțe interferă cu căile biochimice implicate în biosinteza prostaglandinelor și a altor substanțe asemănătoare. Unii derivați ai acizilor grași în special acidul arahidonic sunt larg răspândiți în țesuturi și au funcții multiple. Astfel se formează fosfolipoza A care desface acidul arahidonic prin două căi metabolice:

-În prezența ciclooxigenazei se formează derivați ciclici ai aciduluiarahidonic – prostaciclina A și B.

-Lipooxigenaza transformă acidul arahidonic în derivați hidroperoxi careapoi formează leucotrienele.

Aceștia sunt factori de reglare și modulare ai unei multitudini de funcții celulare – relaxarea sau contracția musculaturii netede în funcție de substanță, doză, vasodilatație, liniștesc durerea, scad temperatura crescută, inhibă mucoasa gastrică și au proprietăți citoprotectoare. 

Efectul antiinflamator este datorat inhibăriifosfolipozei A. Medicamentele din acestă grupa asociază în proporție variată acțiunilea algezice, antipiretice și antiinflamatorii, fiind folosite ca medicamente simptomatice în acțiunile analgezice și antipiretice, diferite algii și stări febrile fie pentru acțiunea inflamatori în bolile reumatice.

Acțiunea analgezică este de intensitate moderată, dar în condiții patologice efectul este superior, față de durerea provocată experimental.

  Mecanismul analgeziei este periferic prin prevenirea sintezei și eliberării prostaglandinelor în inflamații(se stimulează terminațiile senzitive și este favorizat efectul algogen). Unde nu exista sinteza locală de prostaglandine(adică în țesuturi neinflamate)aceste medicamente sunt inactive ca analgezice.Acțiunea antipiretică constă în scăderea temperaturii crescute din cadrulsindromului febril. Este reglat centrul hipotalamic pentru temperatura fiziologică,cu declanșarea consecutivă a procesului de termoliză(vasodilatație și sudorație).

Acțiunea antipiretică este de asemenea corelată cu inhibarea sintezei de prostaglandine.

Eudotoxinele bacteriene stimulează biosinteza și eliberarea în celule a unor substanțe

pirogene endogene. Acestea eliberate în circulația generală pătrund în Sistemul Nervos Central unde determină eliberarea de prostaglandine. Inhibarea bioseintezei prostaglandinelor de către analgezicele antiiflamatorii antipiretice se realizează prin inhibarea ciclooxigenazei, enzima care catalizează transfomarea acidului arahidonic în prostaglondine.

Capitolul I

Durerea

Definiția I.A.S.P. (International Association for the Study of Pain) a durerii este "o senzație și o experiență senzitivă și emoțională neplăcute asociate cu o leziune tisulară existentă sau potențială, sau descrisă ca o astfel de leziune" (Merskey, 1986)

Durerea poate fi descrisă pe baza celor trei componente:

-fiziologică: mod de transmitere, receptori implicați, procese biochimice, etc

-comportamentală: comportamentele ce exprimă durerea și o însoțesc

-subiectivă: gânduri, sentimente, reprezentări legate de durere.

Clasificarea durerii

Clasificarea durerii se face după mai multe criterii cum ar fi: localizare, caracter, frecventa . Între durerea acuta și durerea cronică exista diferențe la nivelul duratei, profilului psihologic diferit, a tehnicilor de control.

Durerea acută dureaza intre șase săptămâni și șase luni și anxietatea este un sentiment asociat, întrucât durerea acută are semnificația de pericol iminet pentru individ.

Tipuri de durere acuta:

-durere superficială este de scurtă durată, bine localizată, are caracter ascuțit.

-durere profundă este mai greu localizabilă și are caracter de arsură.

Durerea cronică durează peste șase luni, localizată la nivelul organelor interne, are în general un caracter presional.

Tipuri de durere cronică

-durere cronică recurentă, de intensitate mare, repetată, ca în migrena;

-durere cronică intractabilă, constantă, de intensitate variabilă, ca in durerea de spate;

-durerea cronică progresivă, ca în artrita reumatismală, cancer.

Fiziologia durerii:

Receptorii dureroși( nociceptorii), reprezentați de terminațiile detrice sunt localizați în mușchi, tegumente, articulații, dinți, mucoasae, meninge, organe viscerale. Ei sunt de două tipuri:

-mecanoreceptori, stimulați de presiune

-nociceptori polimodali, stimulate de iritații și variații termice.

Fenomenul de sensibilizare periferică se produce prin stimularea repetată a receptorilor, ceea ce determină o scădere a pragului de detectare, astfel încât locul din jurul leziunii devine dureros.

Sensibilizarea se produce prin eliberarea locala de histamina serotonina,prostaglandine și producerea unui procre inflamator, cu trezirea nociceptorilor și recrutarea altor fibre nervoase, care în mod normal nu au funcție nociceptive. Toate aceste procese au ca rezultat creșterea amplitudinii semnalelor dureroase din regiunea afectată precum și etichetarea ca și dureroși ai unor stimuli neutrii, minori.

-Durea neuropată nu este rezultatul stimulării nociceptorilor ci este datorată modificării excitabilității electrice la nivelul Sistemului Nervos Central. Are loc de fapt o descărcare cvasicontinuă, anormală a potențialului de acțiune.

-Nevralgia este un tip de durere recurentă, bruscă de intensitate crescută fără cauză aparentă produsă de stimuli neutri.

-Cauzalgia este de asemeni o durere recurentă, intensă, tip arsură a cărei frecvență și intensitate pot crește în timp, poate disemina și este declanșată de stimuli minori, neutri ce acționează la nivelul unor segmente regenerate nervos.

-Sindromul membrului fantomă este o durere apărută într-un membru amputat, cu caracter de crampă sau arsură în unele cazuri se accentuează în timp și este datorată reorganizării corticale, astfel încât impulsurile venite de la alte zone învecinate, par să vină de la membrul amputat.

Capitolul II

Antiinflamatoare nesteroidiene

Acțiunile antiinflamatoarelor nesteroidiene:

AINS au acțiuni antiinflamatorii, analgezice, antipiretice, acțiuni care diferă

de la o substanță la alta. Mecanismul acțiunii antiiflamatoare cuprinde diminuarea biosintezei

prostaglandinelor, prin inhibiția ciclooxigenazei, scăderea migrării polimorfonuclearelor  și

monocitelor în focarul inflamator, inhibiția eliberării enzimelor lizozomale din 

polimorfonucleare diminuarea formării anionilor superoxid.

(Lombardino,1983).

Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă medicația utilă în grade variate în tratamentul tuturor afecțiunilor reumatismale inflamatorii și degenerative, articulare și abarticulare, menționate în clasificarea bolilor reumatice.

Calitățile  unui bun antiiflamator nesteroidian: efect rapid analgezic și antiinflamator, menținerea eficacității la administrare prelungită, toleranță bună, administrare comodă.

Există diferențe mici între substanțele cunoscute în prezent și în ceea ce privește eficacitatea și

toleranța. Bolnavii răspund individual la aceste medicamente. Nu există criterii pentru a prevedea care AINS este mai activ la un anumit bolnav. Diferențele între bolnavi sunt mai mari decât cele între substanțe. Are o deosebită importanță în practică, găsirea în scurt timp a substanțelor active pentru fiecare bolnav. În general sunt suficiente 1-2 săptămâni de tratament cu o substanță pentru a observa eficacitatea și toleranța. Odată găsită substanța optimă pentru un bolnav, eficacitatea se poate menține cel puțin un an. Când s-a obținut controlul inflamației se reduce doza sau se oprește adminstrarea.

Există opinia că pentru multe inflamații articulare medicamentul de primă alegere este aspirina (4 grame la zi sau mai mult), luând măsuri pentru evitarea intoleranței gastrice. Circa 15-30% din bolnavi au efecte adverse la aspirină. La aceștia sunt indicate alte AINS. Aceste substanțe nu au eficacitate superioară aspirinei, dar produc mai rar iritație gastrică. În schimb au alte efecte adverse și sunt mult mai scumpe.

Pentru o bună complianță se preferă piroxicam, sulindac naproxem, necesitând 1-2 prize la zi.

Sărurile de aur se folosesc dacă AINS și terapia fizică nu produc efecte satisfăcătoare. Corticosteroizii sunt rareori indicați în cazuri progresive severe, când medicamentele de prima și a doua alegere nu sunt eficiente.Antiinflamatoarele nesteroidiene au fost recomandate în criza de migrenă. Rezultate medii se obțin cu aspirina asociată cu metoclopramid. Dintre fenomații sunt active acidul mefenamic, acidul flufenamic și îndeosebi acidul tolfenamic, cu eficiență comparabilă ergotaminei. Aceste substanțe nu pot fi folosite timp îndelungat. Antiinflamatoarele nesteroidiene cresc timpul de sângerare în asociere cu alcoolul(în cantități mari) și cresc riscul de sângerare în asociere cu anticoagulantele orale și heparina. Cresc toxicitatea litiului,fenitoninei.  Scad efectul diuretic și hipertensiv al furosemidei, tiazidelor,captoprilului. În plus pot produce insuficientă renală acută la bolnavii deshidratați.

Antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie să fie asociate între ele, pentru că va crește riscul de apariție a efectelor adverse. De asemenea, antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie să fie asociate cu unele medicamente din alte grupuri sau, în cazul asocierii, trebuie reduse dozele.

În afecțiunile reumatice sunt indicate după situație, substanțe cu efect antiinflamator, de intensitate moderată, cum sunt acidul acetilsalicilic șiibuprofenul sau compuși cu un efect mai marcant cum sunt fenilbutazona, indometacina, ketoprofenul, naproxenul, diclofenacul, piroxicamul etc.

Reacțiile adverse trebuie avute în vedere mai ales când se fac tratamente prelungite. Intoleranța gastrică este de multe ori o problemă, îndeosebi încondițiile folosirii cronice sau când se utilizează AINS cu activitate marcantă.Analgezicele antipiretice și antiinflamatorii provoacă frecvent fenomene de iritație gastrică și tulburări dispectice.

Tratamentul prelungit poate produce o gastrită difuză caracteristică, însoțită deseori de sângerări în suprafață, care pot determina o anemie cronică feriprivă. Riscul ulcerian a făcut ca antiinflamatoarele nesteroidiene să fiecontraindicate absolut la bolnavii cu ulcer activ și contraidicate relativ la cei cu antecedente ulceroase.

Această regulă însă si-a pierdut caracterul de obligativitate în ultimii ani, când au devenit disponible antiulceroasele care inhibă marcat secreția gastrică de acid clorhidric. Datorită efectului tocolitic antiinflamatoarele nesteroidiene pot liniști dismonoreea și uneori sunt eficace împotriva nașterii premature.

Efectul tocolitic se explică prin micșorarea producerii prostaglandinelor E și F, care au proprietăți ocitocice, întervenind în spasmele uterine din dismonoree și stimulând , direct sau indirect activitatea fazică amiometrului în timpul travaliului. 

Antiinflamatoarele nesteroidiene au efecte caracteristice asupra rinichilor. Tratamentul 

îndelungat cu aceste medicamente în doze mari provoacă uneori leziuni renale. Fenomenul este cunoscut sub numele de nefropatie fenocenitică.

Afectarea rinichilor a fost atribuită inhibării ciclooxigenazei, cunoscut fiind rolul prostaglandinelor în controlul circulației renale și în producția de renină și aldosteron. Acidul acetilsalicilic și indometacina pot diminua nivelul crescut al calcemiei la bolnavii cu cancer metastatic. AINS pot micșora fertilitatea masculină, știut fiind faptul că prostaglandinele sunt importante pentru funcționalitatea spermatozoizilor.

Folosirea analgezicelor antipiretice și antiinflamatorii în timpul

sarcinii impune prudența, deoarece există risc dismorfogen ipotetic. Tratamentul trebuie întrerupt în preajma nașterii pentru a evita întârzierea travaliului, hemoragiile post partum și închiderea intrauterină a canalului arterial. Un alt fenomen comun și încrucișat pentru inflamatoriile inhibitoare ale sintezei prostaglandinelor, sunt reacțiile de tip anafilactoid, care pot merge uneori până la asfixie acută prin spasm bronsiolic și edem laringian sau stare de șoc cu coplaps. Sindromul este mai frecvent la adulți, îndeosebi la bolnavii astmatici și alergici, în general. Antiinflmatoarele nesteroidiene pot masca unele semne ale bolilor infecțioase, fapt care trebuie cunoscut de către medic pentru a nu se întârzia tratamentul antibiotic sau chimioterapic potrivit.

Clasificarea antiinflamatoarelor:

Salicilați – acidul acetilsalicilic

Derivați de pirozol – fenazona, aminofenazona și fenilbutazona

Derivați de p-aminofenol – fenacitina, paracetamol

Acidul indolacetic – indometacina

Acizi arilalifatici – ibuprofenul, ketoprofenul, naproxenul și diclofenac

Oxicami – piroxicam

Fenomati – acidul niflumic

Antiinflamatoarele nesteroidiene se clasifică:

În funcție de efectul terapeutic:

1. antiinflamatoare nesteroidiene de primă valoare: fenilbutazonă, indometacină

2. antiinflamatoare nesteroidiene  majore: naproxen, piroxicam, diclofenac, acid

acetilsalicilic

3. antiinflamatoare nesteroidiene  minore: toate celelalte. 

b) În funcție de durata de acțiune care impune ritmul de administrare (mai multe prize zilnice sau o priză)

1.cu durată scurtă de acțiune(T1/2 sub 6 ore):ketoprofen,ibuprofen,fenoprofen, 

Mflurbiprofen, acid niflumic, piprofen, acidtiaprofenic,diclofenac tolmetin.

2.cu durată medie de acțiune: indomatacin, sulindac, naproxen, etoclolac,

3.cu durată lungă de acțiune(T1/2 peste 24 ore): fenilbutazonă, piroxicam,tenoxicam.

4.cu durată lungă de acțiune(forme farmaceutice retard): indometacină ,

ketoprofen, diclofenac.

c)În funcție de COX inhibată:

1.blocarea predominantă a COX: aspirina, indomatacin, naproxen,ibuprofen,

piroxicam.

2.blocarea în egală măsură a ambelor izoforme de COX: diclofenac

3.blocarea predominantă a COX-2: meloxicam, nimesulid, nabumetona,etodolac.

4.blocarea specifică a COX-2: celecoxib, rofecoxib.

d) În funcție de reacții adverse gastrointestinale serioase pe care le pot produce:

1.Cel mai mare risc(azapropazon)

2.Cel mai mic risc(ibuprofen)

3.Risc intermediar(piroxicam, ketoprofen, naproxen, diclofenac).

O noua clasificare a antiinflamatoarelor este facută în 1999 De T. Warner, clasificare facuta în spiritul conceptului COX1/COX2

T. Warner

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene

Acid acetilsalicilic(aspirina)

Forma farmaceutică: Comprimate conținând acid acetilsalicilic 500mg,comprimate tamponate conținând acid acetilsalicilic 500mg și glucoioolactat decalciu 150mg; comprimate conținând acid acetisalicilic 75-100mg ca antiagregant plachetar.

Acțiune terapeutică: analgezic, antipiretic, antiinflamator și antireumatic,antiagregant plachetar, inhibitor al contracțiilor uterine, efectele apar datorită împiedicării formării prostaglandinelor.

Indicații: reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă și alte bolireumatismale: nevralgii, mialgii, dureri dentare, cefalee, stări febrile(în boliinfecțioase, gripă, răceală etc.) profilaxia trombozelor arteriale la nivelulcoronarelor și vaselor cerebrale, combaterea tulburărilor provocate de agregarea plachetelor în trombocitemie; dismonoree, profilaxia arsurilor solare.

Mod de administrare: Adulți: pentru acțiunea anlagezică și antipiretică uncomprimat de 0,5g o dată, repetând eventual la 6-8 ore ca antiinflamator, în bolilereumaticecronice 3-5g/zi, în cele acute 4-7g/zi(în 4-6 prize); ca antiagregant plachetar pentru profilaxia trombozelor arteriale, un comprimat la zi.Copii: până la 2 ani 0,1-0,2 g/zi; 2-9 ani 0,2-1g/zi; pentru 9 ani 1-1,5g/zi(în 2-3 prize); în bolile reumatice 60-100mg/kg corp la zi(în 4-6 prize). Comprimatele se desfac în apă și se iau imediat după mese; la copii comprimatele se desfac în puțin lapte.

Reacții adverse: epigastrologii, greață, vomă, microhemoragii digestive, uneorianemie, rareori hematemeza sau melenă; alte hemoragii(prin insuficiența plachetară) ocazional creșterea transaminazelor; reacții alergice diverse: erupțiicutanate, bronhospasm, cefalee, sudorație, greață, vomă, stare confuzională(la dozemari); poate prelungi travaliul, întârzia nașterea și favoriza hemoragia post partum.Acidul acetilsalicilic tamponat este mai bine suportat digestiv.

Contraindicații: alergie la salacilați, intoleranța la salicilați sau antiinflamatoriilenesteroidiene, ulcer gastro-duodenal în evoluție, boli hemoragice și risc dehemoragii; prudență în boala ulceroasă neevolutivă, astm bronșic la renali și întimpul sarcinii(se evită primul trimestru și ultima lună). Prudență sau se evită dupa caz asocierea cu anticoagulante, cumarinice(risc crescut de hemoragii),glucocorticoizi, metotrexat, sulfamide antidiabetice, probenecid și sulfinpirazona,spironolactona(scade efectul diuretic).

Fenilbutazona

Substanță activa: fenilbutazona

Forma farmaceutică: supozitoare conținând fenilbutazonă 250mg, unguentconținând fenilbutazonă 4g, camfor 3g, clorofor 2g, mentol 1g, excipienți până la100g.

Acțiune terapeutică: AINS, antireumatic cu acțiune intensă, slab analgezic,antipiretic și antispastic, crește eliminarea urinară de acid uric.

Indicații: reumatism poliarticulat acut, poliartrită reumatoidă, artroză, discopatii, periartrite, miozite, accesul de gută, tromboflebite superficiale. Unguentul se foloseste pe tegumente indemne, de 2-3 ori pe zi, frecționând zona interesată(mai ales în afecțiunile aparatului locomotor).  Înaintea primei aplicări se testeazăsensibilitatea bolnavului pe o zonă cutanată restrânsă.

Mod de administrare: Adulti: se recomandă administrarea supozitoarelor de 2 ori pe zi(dimineața și seara) câte un supozitor. În timpul tratamentului se recomandă regim desodat și evitarea băuturilor alcoolice.

Reacții adverse: fenilbutazona poate produce retenția apei și edeme consecutivereținerii ionului de sodiu în organism. La nivelul rinichiului poate determina uneorinefrite. Pot apărea fenomene de intoleranță cutanată(erupții urticariene) sausanguina(leucopenii), agranulocitoză, scăderea numărului de trombocite, scădereahemoglobinei. Fenilbutazona poate reactiva ulcere gastroduodenale.

Contraindicații: maladia ulceroasă, insuficiență circulatorie sau cardiacă, afecțiunirenale, hepatopatii(hepatită acută cronică, ciroză), hemofilie, maladii însoțite deleucopenii și trombocitopenie, spasmofilie, sensibilitate față de fenilbutazonă.Unguentul este contraindicat a se folosi în leziuni cutanate închise, supurații. Se recomandă prudență la bolnavii cu nefrită cronică, afecțiuni hepatice și cardiopatiidecompensate.

Paracetamol

Forma farmaceutică: comprimat 500mgIndicații: Durere ușoară și medie. Febră.

Mod de administrare: Oral: adulți și copii peste 12 ani: 500mg la fiecare 6-8 ore(seva respecta un interval minim de 4 ore între prize). Pe termen lung doza maximă/zise reduce la 2,5g.Copii: Între 6 și 12 ani: 250-500mg la 6-8 ore, copii între 3 și 6 ani: 125-250 mp la6-8 ore.

Reacții adverse: Erupții cutanate însoțite de urticarie. S-au semnalat cazuri deagranulocitoză, anemie, dermatită și trombicitopenie. Utilizarea cronică a unor doze mari de paracetamol poate duce la o reacție hepatotoxică sau la o insuficiență renală gravă. Orice tip de reacție alergică impune oprirea administrării paracetamolului.

Contraindicații: Hipersibilitate la paracetamol sau la acidul acetisalicilic, risc la bolnavii cu insuficiență hepatică, hepatită virală, insuficiență renală acută,alcoolism.

Indometacin

Substanță activă: indometacin.

Forma farmaceutică: capsule conținând indometacină 25mg si 50mg, supozitoareindometacină 50 mg.

Acțiune terapeutică: antireumatic, antiinflamator nesteroidian foarte activ,analgezic și antipiretic.

Indicații: Poliartrită reumatică, artrită acută(inclusiv crize de gută); spondilozaanchilozantă, disfuncții inflamatorii reumatice ale coloanei vertebrale.

Mod de administrare: Oral, inițial o capsulă(25mg/2-3 ori/zi, după mese), la nevoiese crește treptat până la cel mult 8 capsule pe zi. Dacă apar reacții adverse minore,dozele se reduc, iar pacientul trebuie monitorizat. Reacțiile adverse majore impunîntreruperea tratamentului.

Reacții adverse: Relativ frecvent cefalee, amețeli, anoretie, greață, vomă, dureriabdominale, diaree, ulcerații ale mucoasei gastro-intestinale; rareori tulburări devedere, hepatită toxică și icter, tulburări de auz-tinitus, rareori surditate,somnolență, confuzie mintală, stare depresivă, chiar tulburări psihotice, convulsii,nefrită periferică, edeme, hipertensiune, hematurie, alopecie, eritem nodos.

Contraindicații: Leziuni ulcerative gastro –intestinale, alergie sau intoleranță laindometacină, alte antiinflamatorii nesteroidiene, salicilați. Se va evita în timpulsarcinii, alăptării și la copii sub 14 ani; se evită sau prudență la bătrâni; prudență îninsuficiența renală și hepatică, insuficiența cardiacă, HTA, la bolnavii cu tulburăride coagulare, la psihotici, epileptici, parkinsonieni, în prezența infecțiilor.

Rupan

Substanță activă: ibuprofen.

Forma farmaceutică: comprimate filamte 200mg și 400mg.

Acțiune terapeutica: Antiiflamator, analgezic și antipiretic cu eficacitateasemănătoare acidului acetilsalicilic.

Indicații: Tratament simptomatic ale afecțiunilor dureroase și al febrei; tratamentul poliartritei reumatoide, artritei gutoase și artritei psoriazice.

Mod de administrare: Adulți: 400-1800mg la zi divizat în 3-4 prize, maxim2400mg/zi. Copii: se recomandă utilizarea concentrațiilor și formelor farmaceuticeadecvate

Reacții adverse: Pirozis, anorexie, greață, vomă, dispepsie, disconfort abdominal,diaree, ulcer activ, hemoragii gastro-intestinale, cefalee, confuzie, tinitus,somnolență, tulburări psihotice, urticarie, prorit, prelungirea timpului de sângerare,anemie hemolitică și aplastică, icter, retenție hidrosalină.

Contraindicații: Hipersensibilitate la ibuprofen și alte AINS, ulcer peptic activ,hemoragii gastro-intestinale, colită ulceroasă, tulburări hepatice sau renale.

Ketonal Forte

Substanță activă: Ketoprofen.

Forma famaceutică: Comprimate filmate conținând fiecare 100mg ketoprofen.Forma de prezentare: cutie cu 20 comprimate filmate.

Acțiune terapeutică: AINS, analgezic, antipiretic.

Indicații: Tratamentul simptomatic ale afecțiunilor reumatice inflamatoriidegenerative și metabolice; durere postoperatorie, dismonoree, durere osoasă dinmetastazele tumorale, durere posttraumatică, artrită reumatoidă, spondiloartrităseronegativă, gută, pseudoguta, artroze, reumatism extrarticular. Tratamentul localsimptomatic al durerilor musculare sau osteoarticulare de natură traumatică saureumatice.

Mod de administrare: Adulți și copii cu vârsta peste 15 ani.

Doza uzuală recomandată este de 100-200mg ketoprofen/zi.

Reacții adverse: Reacții alergice. Pot apărea tulburări digestive cum ar fi grețuri,vomă, diaree; tulburări ale aparatului excretor; disurie; tulburări ale SNC, astenie,somnolență, crize astmatice.

Contraindicații: Hipersensibilitatea la ketoprofen, la alte AINS sau la oricare dintrecomponentele produsului. Contraindicat la copii cu vârsta sub 15 ani.

Fastum Gel

Substanță activă: ketoprofen.

Forma farmaceutică: gel ketoprofen 2,5% forma de prezentare tub 50g.

Acțiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian analgezic.

Indicații Tratamentul afecțiunilor reumatice inflamatorii, durere post operatorie,durere postraumatică, artrită reumatoidă, reumatism extraarticular.

Mod de administrare: Gelul se aplică pe piele se 1-2 ori pe zi masând ușor.

Reacții adverse: Reacții alergice.Contraindicații: Hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre componentele produsului.

Ketalgon

Substanță activă: ketoprofen.

Forma farmaceutică: Capsule eliberate prelungit 200mg

Acțiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian analgezic.

Indicații: Tratamentul afecțiunilor reumatice inflamatorii, durere postoperatorie,durere osoasă din metastazele tumorale, durere posttraumatică, artrită reumatoidă,spondiloartrită seronegativă, artroze, reumatism extrarticular.

Mod de administrare: Oral: doza uzuală este de 50-100mg de 3 ori/zi. Doza uzuală pentru preparate cu eliberare prelungită este de 150mg de 2 ori/zi. Intramuscular 100mg de 1-2 ori/zi, maxim 300mg.Perfuzie intravenos maxim 300mg/zi. Gelul se aplică pe piele de 1-2 ori/zi, masândușor. Spray-ul se pulverizează de 3-4 ori /zi se masează ușor.

Reacții adverse: Reacții alergice, crize asmatiforme.

Contraindicații: Hipersesibilitate la ketoprofen, la alte AINS sau la oricare dintrecomponentele produsului; ulcer peptic activ la copii. Extern – în plăci infectate,eczeme, arsuri.

Voltaren

Substanță activă: diclofenac.

Forma farmaceutică: gel, supozitoare, drajeuri, fiole.

Acțiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian, cu efecte antiinflamatorii,analgezice și antipiretice intense acționând ca inhibitor al ciclooxigenazei; este unantireumatic eficace.

Indicații: Poliartrita reumatoidă, spondiloartrita anchilopatică, artroze, afecțiunireumatice extraarticulare, crize de gută stări inflamatorii dureroase postoperator, postraumatice, după extracții dentare etc.

Mod de administrare: Doza inițială este de 100-150mg, 1 fiolă pe zi la adulți, încazuri mai severe se administrează 2 injecții separate de un interval de câteva ore,fiecare în câte o fesă. Nu se recomandă administrarea voltarenului fiole la copii. Supozitoare: 100-150mg, în terapie de lungă durată, 75-100mg fracționată în 2-3 prize(la adulți). Doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 150mg.Copii: Doza zilnică este de 0,5-2mg/kg de corp fracționată în 2-3 prize în funcțiede severitatea cazului.Gelul aplicat local pe piele de 3-4 ori pe zi local și se masează ușor.

 Reacții adverse: Uneori greață, diaree, epigastralgii, sângerări digestive minore,ocazional erupții cutanate, edeme periferice, cefalee, amețeli. Rareori afectareaficatului cu creșterea transaminazelor, afectarea rinichiului; foarte rar reacțiianafilactoide care sunt comune pentru toate AINS, tulburări ale hematopoezei,supozitoarele provoacă uneori iritație locală-prurit, senzație de arsură, tenesme.

Contraindicații:Ulcer gastro duodenal activ, sângerări gastrointestinale,leucopenie, trombocitopenie, porfirie, intoleranță la antiinflamatorii inhibitoare aleciclooxigenazei; prudență în caz de antecedente ulceroase, la astmatici există risculaparițiilor reacțiilor anafilactice; la cardiaci și hipertensivi, la renali, în insuficiențăhepatică; prudență în timpul sarcinii, nu se administrează în ultimul trimestru și latermen; prudență la copii și la bătrâni.Asocierea cu glucorticoizii sau alte AINS crește riscul sângerărilor digestive și alulcerului; diclofenacul mărește concentrația plasmatică al litiului și digoxineifavorizează reținerea potasiului sub influența spirono-lactonei, micșorează efectulfurosemidului și al medicației antihipertensive.

Refen Retard

Substanță activă: Diclofenac sodic.

Forma farmaceutică: Comprimate filmate eliberate prelungit 1100mg(RETARD);soluție injectabilă 25mg/ml-Fiolă 3 ml.

Acțiune terapeutică: Are două proprietăți: este un puternic antireumatic șiantiinflamtor datorită diclofenacului care este substanță activă a preparatului.Substanța activă este eliberată gradat datorită proprietăților farmacocinetice ale Refenului retard, ceea ce permite un efect terapeutic prelungit, fără perioade cu nivele sub sau supra terapeutice.

Indicații: Reumatisme inflamatorii și degenerative, artroze spondiloartroză,

spondilită anchilopoetică, poliartrită reumatoidă, reumatisme articulare, inflamațiidureroase postoperatorii sau posttraumatice, afecțiuni inflamatoriidureroase ginecologice și tratamentul dismonoreei primare.

Mod de administrare: În afara uno prescripții medicale speciale, Refen retard esteadministrat în doză zilnică de 100-150mg diclofenac sodic/zi; trebuie administrateîn timpul mesei sau imediat dupa masă. Injectabil – profund intramuscular.

Reacții adverse: Pot apărea reacții gastro-intestinale, greață, vărsături, dureriabdominale anorexice, creșteri sporadice ale transaminazelor, rar hepatită cu saufără icter, necroză papilară, insuficiență renală acută, hipertensiune arterială,insuficiență cardiacă, cefalee, amețeli, somnolență, tulburări de memorie, erupțiicutanate, urticarie, ocazinal poate să apară astm bronșic, șoc anafilactic.

Contraindicații: Hipersensibilitate la alte AINS sau la oricare dintre excipienții produsului.

Piroxicam

Substanță activă: piroxicam.

Forma farmaceutică: Comprimate conținând piroxicam 20mg , supozitoareconținând piroxicam 20mg și 40mg.

Acțiune terapeutică: AINS, analgezic, antipiteric; este un antireumatic eficace cuefect durabil(este suficientă o singură doză pe zi);

Indicații: Poliartrită reumatoidă, osteoartrită, afecțiuni musculo-scheletice acute,crize de gută.

Mod de administrare: Oral sau rectal, în bolile reumatice obișnuit 1 comprimat sauun supozitor a 20mg zilnic; în afecțiunile musculo-scheletice acute 40mg/zi primele 2 zile apoi 20mg/zi 1-2 săptămâni; în criză de gută 40mg/zi 5-7 zile.Unguentul se aplică local, pe piele, cu masaj ușor de 1-2 ori/zi

Reacții adverse:Uneori iritație a mucoasei digestive-stomatită, anorexie, greață,neplăcere epigastrică, dureri abdominale, rareori ulcerații și sângerări gastrointestinale, constipație, amețeli, cefalee, astenie, somnolență sau insomnie,nervozitate, depresie, confuzie, tulburări vizuale, prurit și erupții cutanate etc.,supozitoarele pot provoca iritație locală.

Contraindicații: Ulcer gastro-duodenal activ sau recurent în antecedente, alergie și piroxicam, intoleranță la piroxicam, acid acetilsalicilic și intoleranță la alte AINS;insuficiență hepatică sau renală severă; prudență în perioada sarcinii, nu seadministrează în ultimul trimestru și în perioada alăptării. Supozitoarele nu trebuiefolosite în cazul leziunilor inflamatorii sau sângerărilor acorectale.

Piroxicamul nu se asociază cu acid acetilsalicilic; prudență când se administrează în timpul tratamentului cu anticoagulante cumarinice(crește riscul de hemoragii) și cu litiul(mărește litemia, risc toxic sporit).

Tenoxicam

Substanță activă: tenoxicam

Forma farmaceutică: capsule conținînd tenoxicam 20mg, comprimate conținândtenoxicam 20mg, comprimate filmate conținând tenoxicam 20mg, injectabil, fiole.

Acțiune terapeutică: AINS, analgezic. Substanța are un timp de înjumătățire prelungit, care creează posibilitatea administrării produsului în doză zilnică unică. 

Indicații: Reumatismul acut și cronic, articular și estraarticular.

Mod de administrare: Adulți: 20mg/zi. În criza de gută se pot administra 40mg odată pe zi timp de 2 zile consecutiv și apoi 20mg/zi timp de 5 zile. Tratamentul poate fi instaurat prin administrarea intravenoasă sau intramusculară o dată pe zitimp de 1-2 zile și continuat apoi pe cale orală. 

Reacții adverse: Reacții alergice, tulburări gastro-intestinale, manifestări la nivelulSNC(cefalee), creșterea tranzitorie a transaminazelor.

 Contraindicații: Ulcer peptic, afectiuni hepatice active, insuficiență hepatică șirenală, hipersensibilitate la produs, sarcina și alăptarea.

Novopone

Substanță activă: acid niflumic.

Forma farmaceutică: capsule conținând acid niflumic 250.

Acțiune terapeutică: Antiinflamator, antireumatic din grupa acizilor fenominici.

Produs de o nună absorbție digestivă, este slab analgezic și antipiretic, are oacțiune antiinflamatoare de 1,6 ori mai intensă ca a fenilbutazonei și de 16 oridecât acidul acetilsalicilic.

Indicații: Adulți și copii cu vârste peste 12 ani: ca tratament de durată în:reumatism inflamator cronic, artroze ca tratament pe termen scurt în dureri acute;dureri datorate inflamației gâtului, urechilor sau gurii

Mod de administrare: Oral, la adulți și copii cu vârsta peste 12 ani 250-750mg/zi.

Reacții adverse: Reacții alergice cutanate, urticarie, prurit, rar dermatită buloasă pemucoase sau piele, crize de astm, șoc alergic; sângerare gastro-intestinală.Ulcerație duodenală și perforație, dureri abdominale, vomă, greață

Contraindicații: După luna a șasea de sarcină, alergie cunoscută la acid niflumicsau la alte medicamente înrudite, ulcer gastric sau duodenal activ, afecțiunehepatică severă, afecțiune renală severă; copii cu vârsta sub 12 ani. Nu trebuieasociat cu: anticoagulante orale, alte AINS, heparină, litiu, metotrexat în dozemari, ticlopidină.

Aulin

Substanță activă: nimesulide .

Forma farmaceutică: comprimate conținând nimesulide 100mg; granule 

pentrususpensie orală conținând nimesulid 100mg.

Acțiune terapeutică: Acțiune antiinflamatorie, analgezică și antipiretică.

Indicații: tratamentul inflamațiilor articulare, bolilor reumatice, în proceseleinflamatorii ale țesuturilor moi, în dureri și inflamații postoperatorii și posttraumatice.Pentru scăderea febrei si pentru atenuarea durerilor cauzate de inflamația acută acăilor respiratorii superioare, cavității bucale, tracului urogenital și durerilor menstruale.

Mod de administrare: Pentru copii mai mari de 12 ani și adulți 1 comprimat de 2ori pe zi, maxim 400mg la zi.

Reacții adverse: Arsuri epigastrice trecătoare. În cazuri izolate pot să apară reacțiialergice cutanate, cefalee, greață sau vărsături.

Contraindicații: Sensibilitate cunoscută la nimesulid. Ulcer gastric sau duodenal.Funcție hepatică alterată. Alăptare.

Reuxen

Substanță activă: naproxen
Forma farmaceutică Comprimate filmate, 200 mg
Acțiune terapeutică

Indicații: Adulți Reuxen este indicat în tratamentul: migrenelor, durerilor de cap, durerilor dentare, nevralgiilor, durerilor reumatice (artrită, spondilită anchilozantă), durerilor de spate, muscular, durerilor posttraumatice, luxații, tendinite, în atacul de gută, durerilor menstruale, reducerea febrei și simptomelor din răceală și gripă. Copii Artrite reumatoide juvenile la copii cu vârsta peste 5 ani.

Mod de administrare Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.

Reacții adverse Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Pacienții tratați cu AINS-uri pe perioade îndelungate trebuie supravegheați regulat în vederea monitorizării reacțiilor adverse.

Contraindicații Ulcer peptic activ sau în antecedente, sau sângerări gastrointestinale active (două sau mai multe episoade distincte de ulcer dovedit sau sângerare). Sângerări gastrointestinale în antecedente sau perforații, corelate cu terapia anterioară cu AINS-uri. Insuficiență hepatică, renală sau cardiacă severă. 

Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină

Cele mai recente antiinflamatoare nesteroidiene coxibii

  Nu mai este nici un dubiu că inhibarea selectivă COX 2 determină un efect antiinflamator, antipiretic și analgezic. Selectivitatea față de COX 2 ar trebui să excludă riscul de reacții adverse digestive. Totuși, reacțiile adverse produse coxibi sunt întotdeauna mult mai puțin frecvente și mai puțin grave decât reacțiile adverse digestive produse demedicamentele care inhibă și COX 1. Efectul antipiretic al coxibilor este un argument că aceste medicamente pătrund în creier și astfel păstrează efectele nervos-centrale ale tuturor AINS. Există și alte reacții adverse asociate AINS care nu pot fi excluse în cazul coxibilor. Acestea sunt la nuvel renal, la nivel hepatic și la nivel cutano-mucos. Faptul că nu este inhibată COX 1 face ca aceste medicamente să nu aibă efect antiagregant plachetar. Mai mult însă relativ recent un studiu clinic de lungă durată a demonstrat că un coxib crește frecvența bolilor cardio-vasculare. Astfel în anul 2002 nu mai era permisă autorizarea nici unui altui coxib fără ca producătorul să prezinte studii privind influențarea agregabilității plachetare.Chiar dacă la început s-a pus problema ca numai unii coxibi ar prezenta astfel de riscuri, situația pare astăzi bine definită: toate autoritățile responsabile au impus ca pentru toți coxibii să se precizeze riscurile cardio-vasculare datorate creșterii agregabilității plachetare. Aceste riscuri sunt importante însă numai pentru tratamentul de lungă durată ci în special la persoanele cu patologie cardio-vasculară preexistentă.

Arcoxia

Substanță activă: etoricoxibum

Forma farmaceutică: comprimate conținând fiecare 60 mg; 90mg; 120mgetoricoxib.

Acțiune terapeutică: antiinflamatorie, analgezică.

 Indicații: tratamentul simptomatic al bolii artrozice, al poliartritei reumatoide și aldurerii semnelor inflamației asociate cu artrita gutoasă acută.

Mod de administrare: administrare orală cu sau fără alimente. Boala artrozică:60mg o dată pe zi. Poliartrita reumatoidă: 90mg o dată pe zi. Artrita gutoasă acută:120 mg o dată pe zi în perioada cu simptomatologie acută. La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară nu trebuie adminsitrată o doză maimare de 60mg o dată pe zi.

 Reacții adverse: Puțin frecvente: gastroenteriat, infecții respiratorii superioare,infecții ale tractului urinar, creșterea sau scăderea apetitului, creșterea în greutate,anxietate, insomnie,somnolență, depresie, vedere neclară, insuficiență cardiac congestivă, înroșirea feței, HTA, tuse, reflux acid.

Frecvente: astenie, amețeli, cefalee, dureri abdominale, flatulență, diaree,dispepsie, greață.

Contraindicații: Pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la etoricoxib sau laoricare dintre excipienți. Ulcer sau hemoragie gastrointestinală activă. Disfuncțiehepatică gravă.Pacienți care au prezentat semne de astm bronșic, rinită acută, polipi nazali,urticarie în urma administrării de acid acetilsalicilic sau a altor AINS. Gravide și femei care alăptează. Copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani. Boala intestinalăinflamatorie, insuficiență cardiacă congestivă decompensată.

Bextra

Substanță activă: valdecoxibum.

Forma farmaceutică: comprimate filmate conținând fiecare 10mg; 20mg; 40mgvaldecoxib.

Acțiune terapeutică: antiiflamatorie și analgezică.

Indicații: ameliorarea simptomatică în tratamentul osteoartritei sau poliartriteireumatoide. Tratamentul dismonoreei primare.

Mod de administrare: oral cu sau fără alimente. Osteoartrita și poliartritareumatoidă: 10mg o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 20mg o dată pezi. Tratamentul dismonoreei primare: 40mg o dată pe zi, la nevoie. În prima zi detratament se poate lua încă o doză de 40mg la nevoie. După aceea, doza maximărecomandată este de 40mg o dată pe zi. La pacienții vârstnici trecuți de 65 de ani,în special cu greutate corporală sub 50 kg se administrează 10mg o dată pe zi. La pacienții cu insuficiență hepatică moderată, în osteoartrită și poliartrită reumatoidă,se administrează 10mg o dată pe zi, iar în dismonoree, 20mg pe zi. Nu esterecomandată administrarea la pacienții sub 18 ani. 

Reacții adverse: Apar frecvent: uscăciunea gurii, HTA, edeme periferice, dureriabdominale, diaree, dispepsie, greață, insomnie, somnolență, tuse, anemie,faringită, sinuzită, erupții cutanate, infecții ale căilor urinare.

Contraindicații: hipersensibilitate la substanța activă sau excipienți.Hipersensibilitate la sulfonamide. Antecedente de bronhospasm, rinită acută, polipinazali, edem angioneurotic. Urticarie sau reacții de tip alergic după administrareade acid acetilsalicilic, compuși AINS sau alți inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2. Ultimul trimestru de sarcină și perioada de alăptare. Ulcer peptic actic sauhemoragie gastrointestinală. Insuficiența cardiacă congestivă severă. Insuficiențahepatică severă.

Celebrex

Substanță activă: celecoxibum
Forma farmaceutică Comprimate filmate, 200 mg
Acțiune terapeutică

Indicații: Adulți Reuxen este indicat în tratamentul: migrenelor, durerilor de cap, durerilor dentare, nevralgiilor, durerilor reumatice (artrită, spondilită anchilozantă), durerilor de spate, muscular, durerilor posttraumatice, luxații, tendinite, în atacul de gută, durerilor menstruale, reducerea febrei și simptomelor din răceală și gripă. Copii Artrite reumatoide juvenile la copii cu vârsta peste 5 ani.

Mod de administrare Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.

Reacții adverse Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Pacienții tratați cu AINS-uri pe perioade îndelungate trebuie supravegheați regulat în vederea monitorizării reacțiilor adverse.

Contraindicații Ulcer peptic activ sau în antecedente, sau sângerări gastrointestinale active (două sau mai multe episoade distincte de ulcer dovedit sau sângerare). Sângerări gastrointestinale în antecedente sau perforații, corelate cu terapia anterioară cu AINS-uri. Insuficiență hepatică, renală sau cardiacă severă. 

Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină

Dynastat

Substanță activă: parecoxibum
Forma farmaceutică Comprimate filmate, 200 mg
Acțiune terapeutică

Indicații: Adulți Reuxen este indicat în tratamentul: migrenelor, durerilor de cap, durerilor dentare, nevralgiilor, durerilor reumatice (artrită, spondilită anchilozantă), durerilor de spate, muscular, durerilor posttraumatice, luxații, tendinite, în atacul de gută, durerilor menstruale, reducerea febrei și simptomelor din răceală și gripă. Copii Artrite reumatoide juvenile la copii cu vârsta peste 5 ani.

Mod de administrare Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.

Reacții adverse Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Pacienții tratați cu AINS-uri pe perioade îndelungate trebuie supravegheați regulat în vederea monitorizării reacțiilor adverse.

Contraindicații Ulcer peptic activ sau în antecedente, sau sângerări gastrointestinale active (două sau mai multe episoade distincte de ulcer dovedit sau sângerare). Sângerări gastrointestinale în antecedente sau perforații, corelate cu terapia anterioară cu AINS-uri. Insuficiență hepatică, renală sau cardiacă severă. 

Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină

Capitolul III

Administrarea Antiinflamatoarelor nesteroidiene

Încă de la clasica aspirină (acidul acetilsalicilic) s-a constatat că substanțele acestei grupe farmacologice, pe lângă efectele favorabile, prezintă ca inconvenient principal iritația mucoasei gastrice produsă prin două mecanisme:

mecanism direct – acțiunea directă a substanței (antiinflamatoare nesteroidiene) asupra mucoasei gastrice;

mecanism indirect – biochimic, acțiunea antiinflamatoarelor nesteroidiene din fluxul sangvin care iriga țesutului gastric.

Pentru combaterea acestor efecte nedorite, în decursul timpului, au apărut recomandări privind modul de administrare precum și administrarea concomitentă a medicamentelor de protective (grupa protectoarelor gastrice).

Metoda de administrare, a substanțelor care au acțiune potențial iritantă pe mucoasa stomacului (deci inclusiv antiinflamatoarele nesteroidiene) se vor administra întotdeauna după masă, mod de administrare classic care este larg recomandat și în România (inclusiv de către farmaciști).

Ideea de bază privind protecția gastrică oferită de acest mod de administrare este următoarea: substanța “iritantă”se va dilua în conținutul gastric și astfel concentrația substanței la nivelul mucoasei gastrice va scădea, reducând astfel și efectele adverse.

Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene se face pe cale orală însă pot fi utile calea rectală și cea cutanată. Administrarea parenterală este limitată la tratamentul durerilor postoperatorii și al colicilor renale.

Efectele adverse nu sunt evitate folosind calea injectabilă.

Principalul criteriu de alegere a antiinflamatoarelor nesteroidiene este toleranța clinică. Ca și ritm de administrare, de obicei o doză mare la început(3-7 zile) apoi una redusă.

În artrita  reumatoidă  scopul terapiei este suprimarea inflamației, ușurarea durerii și 

disconfortului,menținerea funcțională, prevenirea deformărilor.

Medicamentele de primă alegere sunt AINS cu toxicitate redusă îndeosebi acidul acetilsalicilic.

Sărurile de aur se folosesc dacă AINS și terapia fizică nu produc efecte satisfăcătoare.

Corticosteroizii sunt rareori indicați în cazuri progresive severe, când medicamentele de prima și a doua alegere nu sunteficiente. 

Penicilamina este medicament de rezervă ca și antimalaricele salazosulfapiridina

În artroze, afecțiuni degenerative tratamentul urmărește ușurarea durerii și menținerea funcțională. Trebuie evitat supratratamentul dar și insufieciența lui. Medicamentul de primă alegere este aspirina, în doză analgezică. Eventual alte analgezice adjuvante. Uneori sunt necesare doze antiinflamatoare de aspirină sau alte antiiflamatoare cu toxicitate redusă. Când apare inflamația trebuiecombătută adecvat. 

Corticosteroizii intraarticular se fac în episoade acuteintense care afectează 1-2 articulații.

Nu se utlizează de rutină, accentuând procesele degenerative.

În spondiloza anchilopaetică scopul terapiei este asemănător cu cel din artrita reumatoidă. Medicamentele de selecție sunt AINS. Rareori sunt necesari steroizi intraarticulari. Bolile acute musculo scheletice(bursite, 

endinite,tenosinovite, epicondilite, fibrozite, miozite, etc.).

Când durerea este intensă se folosesc steroizi local(eventual asociați cu lidocaina), ca terapie de a doua alegere, pe termen scurt.

AINS pot fi administrate în aplicații locale(terapie percutană) sub formă de gel, unguent, cremă, soluție, emulsie. Pe acestă cale sunt folosite numai acele substanțe care datorită proprietăților fizicochimice particulare pot fi preparate în formă farmaceutică cu o

biodisponibilitate satisfăcătoare.

Concluzii

Se impune o abordare rațională. Alegerea unui AINS trebuie individualizată la fiecare caz în parte, pentru că nu există boli ci bolnavi. Putem obține un bun efect analgezic, antipiretic, antiinflamator, dar cu riscuri, fie digestive, în cazul inhibitoarelor neselective de COX, fie cardio-vasculare, în cazul coxibilor pe termen lung. Se pot evita și riscurile digestive și cele cardio-vasculare prininhibitoare specifice de COX3, dar se renunță la efectul antiinflamator. In scop antiagregant plachetar, numai acidul acetilsalicilic merită practic atenție.

Bibliografie

FARMACOLOGIE – I. Fulga ,”Editura Medicală ”

AGENDA MEDICALĂ – 2005-Dr.Simona Negres-„Ediția Medicală”

MemoMed 2014

http://www.prospecte.net.ro

www.medicamente.romedic.ro

www.saptamanamedicala.ro

www.pansportmedical.ro