Adjectivul . Răspunsurile [623772]

MINISTERUL EDUCAȚIEI , CULTURII ȘI CERCETĂRII
AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ ION CREANGĂ”
DIN CHIȘINĂU

Facultatea de Științe ale Educației și Informatică
Catedra Pedagogia Învățământului Primar
Programul de studii Pedagogie în învățământul p rimar

Bivol Diana

METODOLOGIA DEZVOLTĂRII VOCABULARULUI ELEVILOR DIN
CLASA A III- A

Teză de licență

Conducător științific:
Cutasevici Angela, lector univ.

Chișinău – 2019

2
Declarație privind asumarea răspunderii

Subsemnata, Bivol Diana , absolventă a Facultății Științe ale Educației și
Informatică a Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din Chișinău ,
programul de studii Pedagogie în învățământul primar declar pe propria răspundere
că teza de licență cu tem a Metodologia dezvoltăr ii vocabular ului elevilor din casa a
III-a a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate
sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
– fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele,
deținând referința precisă a sursei;
– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința
precisă;
– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Bivol Diana

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………. ………………………. ….4

1. REPERE TEORETICE CU PRIVIRE LA VOCABULAR ………………………… ..7
1.1. Vocabularul: concepte, teorii , structura, forma ……………………………….. ………. …..7
1.2. Repere metodologice cu privire la procesul de formare a și dezvoltare a
vocabularului în clasa a III -a…………………………………………………………………. ……….. 19

2. REPERE PRAXIOLOGICE CU PRIVIRE LA PROCESUL DE
DEZVOLT ARE VOCABULARULUI ELEVILOR ……………………. ………………. .31
2.1. Constatarea experimentală a nivelului de dezvoltarea a vocabularului la elevii din
clasa a III -a…………………………………………………………………………………………………… 31
2.2. Aplicații practice ce contribuie la dezvoltarea vocabularului elevilor din clasa a
III-a………. ……………………….. ……………………………………………………………………….. …38

CONCLUZII ……………………………………………………………….. ……………… …………….54

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………….. ……………………………56

4
INTRODUCERE

Actualitatea cercetării . „Strălucirea și profunzimea unei limbi sunt redate în
primul rând de bogăția și varietatea vocabularului ” [18 , p. 18]. Acest frumos gând ne
duce spre ceea ce suntem noi, sau ceea de dorim să fim prin nivelul nostru de
educație, de cunoștințe, pentru a demo nstra strălucirea, valoarea limbii nemărginite ce
o transmitem din neam în neam. De aceea, în calitate de viitoare cadre didactice
trebuie să contribuim la trezirea conștiinței copilului asupra importanței studierii
limbii român e căci „ Folosirea și studier ea limbii române favorizează dezvoltarea
inteligenței, întrucât limbajul este o funcție intelectuală de bază.” [24, p.3]. Elevul
pentru a se putea exprima precis, nuanțat, clar, corect, este necesar ca acesta să se
formeze cu ajutorul învățătorului, să dep oziteze în materia sa cenușie un amalgam de
cuvinte nemaidescris de frumoase. Prin muncă, fiecare dintre noi poate atinge culmi
supreme, poate ocupa locuri de frunte, poate deține putere și multe altele d e felul
acesta. Însă ce ar însem na toate acestea f ără un vocabular bogat, eficient, care la
rândul său va scoate în evidență nivelul nostru de dezvoltare, a culturii, a graiului
nostru matern? …Nu ar însemna nimic, de aceea, o muncă la un nivel înalt, în primul
rând trebuie să presupună un limbaj nemaip omenit de înstărit, un limbaj asertiv și
impe cabil, un limbaj prin care să înțelegem și prin care să putem fi înțeleși. Tot în
acest context pot spune că atât cunoașterea, cât și utilizarea corectă, coerentă a limbii
române de către elevi este defapt un pr oces ce necesită ceva timp, și deasemenea este
un proces pe care -l putem întrebuința prin mai multe modalități, dar mai cu seamă în
cadrul lecțiilor de limbă și literatură română. Și să nu trecem cu vedrea adevărul că
limba română este principalul mijloc d e comunicare între toți cetățenii țării, la fel și
suportul gândirii, al instruirii, al educării acestora pe parcursul vieții. [24, p. 3].
A învăța elevii să vorbească corect, cursiv, conștient, este o datorie a părinților,
a învățătorulu i, este un simțământ ce are la bază locul unde ne -am născut, limba
noastră de stat, de aceea, între învățători și părinți este necesar să existe o conexiune
strânsă, să existe relații de parteneriat, și ambele părți să depună efortul necesar

5
asupra formări i personalității elevilor , asupra dezvoltării acestora într -un mediu bogat
în cunoștințe, deprinderi, capacități, atitudini.
Un alt factor important, este ideea că elevii reflectă necesitatea de exprimare,
gândire ce în principiu acest lucru nu denotă altc eva decât nevoia de cunoaștere, de
cuvinte potrivite pentru a se putea exprima, a putea gândi la un nivel conștient, major,
căci, la fel și gândirea asemenea vorbirii are nevoie de cuvinte. Și cel mai remarcabil
moment este î nsăși faptul că un elev care va dispune de o varietate de cuvinte, va
avea u n mai mare respect față de sine și față de societatea în care crește. Justificând o
idee, rezumând un text, sau un eveniment, exprimându -și opiniile într -un anumit
context, va contribui la formarea personalități i sale ca fiind o persoană grijulie,
atentă, responsabilă. Dar acest lucru se poate realiza doar printr – un limbaj bine
dezvoltat. „Căci ce poate fi mai important decât un limbaj bine dezvoltat ?. Fără el nu
avem succese adevărate la învățătură, nu avem o comunicare autentică și eficientă. ”
[18, p. 18].
În această teză, doresc să vorbesc despre metodologia dezvoltării vocabularului
elevilor din clasa a III-a. Pornind de la repere teoretice cu privire la vocabular, despre
ce presupune acesta, precum și din ce este constituit, și ajungând până la numirea,
demonstrarea anumitor sarcini, metode ce pot contribui la dezvoltarea vocabularului
elevilor din această clasă.
Problema cercetării : Cum po ate fi eficientizat procesul d e dezvoltare a
vocabularului în clas a a III- a?
Scopul cercetării: constă în selectarea unor aplicați practice de eficientizare a
procesul ui de dezvoltare a vocabularului în clas a a III- a.
Obiectivele cercetării:
1. Studierea literaturii științifice la tema de cercetare;
2. Descrierea reperelor teoretico -metodologice privind dezvoltarea
vocabularului în clasa a III – a.;
3. Analiza prevederilor documentelor normati ve (Curriculum național ,
Metodologia evaluării criteriale prin descriptori);

6
4. Selectarea unor soluții metodologice care pot fi aplicate la dezvoltarea
vocabularului elevilor di n clasa a III- a.
Metodele cercetării: bibliografică, analiza, sinteza, comparația, generalizarea,
testarea, analiza cantitativă și calitativă a datelor experimentale, experimentul
pedagogic.
Descrierea subiecților: Eșantionul experimental a constituit elevii IPLT
„Ion Pelivan” din s. Răzeni, rl Ialoveni , clasa a III -a, în număr de 30 elevi.
Suportul științifico -metodic îl constituie accepțiunile teoretico -metodologice
cu privire la vocabular ( Răstoacă I., Toma I. Gherghina D., Călin A. Nuță S. etc.); cu
privire la concepția studierii limbii române în Republica Moldova (Marin M., Pâslaru
Vl. etc.).
Valoarea teoretico -aplicativă a cercetării constă în:
 proiectarea unor soluții metodologice eficiente pentru dezvoltarea
vocabularului elevilor din clasa a III -a;
 rezultatele cercetării pot fi utile cadrelor didactice dezvoltarea vocabularului
elevilor din clasa a III -a.
Sumarul compartimentelor tezei: În Introducere am evidențiat actualitatea și
importanța temei cercetate. Deasemenea, am descris problema cercetării, scopul și
obiectivele acesteia.
Capitolul 1, Repere teoretice cu privire la vocabular, prezintă aspecte teoretice
privind conceptul de vocabular, structura, formele acestuia. Totodată, în acest capitol
sunt specificate abordări metodologice privind formarea și dezvoltarea vocabularului
în clasa a III – a.
Capitolul 2, Repere praxiologice ale formării și dezvoltării vocabularului
elevilor, cuprinde exemple de sarcini ce le putem întrebuința în cadr ul formării și
dezvoltării vocabularului elevilor din clasa a III – a.

7
1. REPERE TEORETICE CU PRIVIRE LA VOCABULAR

1.1. Vocabularul: concepte, teorii , structura , forma
Problema vocabularului a fost studiată de către mai mulți savanți, atât în
psihologie, psiholingvistică cât și lingvistică.
„Vocabularul în psihologie – este ansamblul resurselor lexicale ale „
subiectului”, stocul său de cuvinte”. [18, p. 18].
Vocabularul (lexicul) este definit ca o totalitate a cuvintelor unei limbi (în
general sau la un moment dat). [8, p. 6].
„Cuvântul este unitatea semantică autonomă minimală a limbii, constituită
prin asocierea unei forme fonetice ( complex sonor ) și a unui conținut ( complex de
sensuri.) [25, p. 75].
a) Forma – (expresia sau complexul sonor) presupune latura materială a
cuvântului. Forma poate căpăta ipostaza sonoră (prin expresia orală), sau ipostaza
grafică (prin expresia scrisă).
b) Conținutul – (înțeles ul sau sensul) presupune latura ideală a unui cuvânt,
imaginea care la rândul ei este prelucrată mental a obiectului denumit, pe care –
caracterizează, inclusiv și în lipsa acestuia. [8, p. 5].
Încă din antichitate, comunicarea a fost percepută ca element f undamental al
existenței umane. Cuvântul comunicare provine din limba latină ( communis ) , ceea
ce înseamnă: „ a pune de acord ”, „ a fi în legătură cu…”, sau „ a fi în relație”, deși
termenul circulă în vocabularul anticilor cu sensul de a „ a împărtă și ceva celorlalți ”
( A. De Persti, J.A. Legrand, J. Boniface). [13].
Conceptul de comunicare este strâns legat de existența noastră ca oameni, iar
apoi ca societate, datorită însăși faptului că ființele umane și comunicarea sunt
interdependente. Cu atât mai mult, fără comunicare și limbaj, noi ca ființe sociabile,
ce interacționăm și relaționăm î n cea mai mare parte, sau chiar în totalitate prin
intermediul actului comunicării, viața noastră pe Terra ar fi inutilă, de prisos. [13].

8
O altă noțiune a comunicării o găsim în sursa: [24, p.8], a comunica, conform
acestei surse presupune „a fi împreună cu”, a împărtăși ceva, pr ecum și a te putea
împărtăși: a realiza o comuniune de gând, si mțire, acțiune”.
Un alt moment la fel de important despre care aș dori să vorbesc sunt
disciplinele înrudite ale lexicologiei și lexicografie care au ca obiect de studiu
cuvântul și anume: onomasiologia, semantica, onomastica, frazeologia și
terminologia. Conform sursei [12, p.10 – 13], v oi încerca să explic pe scurt ce
presupun fiecare dintre acestea:
a) Onomasiologia – este o disciplină care are drept scop cercetarea felului în
care anumite concepte primesc o oarecare de numire în contextul unei limbi. Sau
putem să mai spunem că este o ramură a lingvisticei care se ocupă cu studierea
diverselor mijloace utilizate de una sau chiar mai multe limbi pentru a exprima o
oarecare noțiune. [16 ].
b) Sematica – este o ramură a lexicologie care are drept obiect de studiu
sensurile cuvintelor, al construcțiilor, al propozițiilor. La fel, putem să mai spunem că
se ocupă cu studierea diverselor sensuri ale cuvintelor, categoriilor s emantice,
schimbărilor de sens.
c) Onomastica – este cunoscută drept o ramură a onomasiol ogiei sau o putem
considera o disciplină aparte, care după cum ne este cunoscut la majoritatea dintre
noi, se ocupă cu studierea numelor proprii dintr -o limbă.
d) Frazeologia – are drept scop studierea unităților frazeologice dintr -o limbă,
sau poate chia r dintr -un oarecare grup de limbi. De exemplu ar fi: apariția acestora,
originea, rolul pe care îl dețin în etapa de modernizare a limbii literare.
e) Terminologia – reprezintă în primul rând vocabularul specializat al unei
științe.
Cuvintele sunt evidențiate în așa fel, încât nu este necesar să le ținem
tipărite acolo î n materia cenușie, pe ntru că noi, în calitate de ființe cu atâta rațiune,
gândire, stimuli, le putem crea sau recrea de câte ori avem nevoie, și deasemenea,
suntem capabili de a le î nțelege.

9
Condițiile minime fundamentale de realizare a comunicării sunt:
compatibilitatea codurilor și existența mesajului. ” [3, p. 123 ].
Vorbind despre comunicare și vocabular, putem face referire la felul cum are
loc – Dezvoltarea capacității de comunicare prin activarea, îmbogățirea și nuanțarea
vocabularului. Și voi aduce drept exemplu un tabel ce presupune acest lucru. [22,p.
120].
Tabelul 1 .1. Dezvoltarea capacității de comunicare prin activarea,
îmbogățirea și nuanțarea vocabularului

Conținuturi. Capacități Obiective
– Cuvântul. Despre înțelesul cuvintelor – să utilizeze corect sensul cuvintelor și să
explice corect sensul acestora.
– Cuvinte cu sens identic (sinonime) sau
opus (antonime) și cuvinte omanime. – să găsească ușor sinonimele unor
cuvinte date;
– să numească antonimele unor cuvinte;
– să explice sensul cuvintelor omonime.
– Sensul propriu și sensul figurat al
cuvintelor. – să exprime în context sensul propriu și
sensul figurat al unor cuvinte.
– Cuvinte cu valori polisemantice.
– Familii de cuvinte. – să alcătuiască familii de cuvinte.
.
Dacă analizăm mai amănunțit acest tabel, putem evidenția cu mare ușurință
că procesul de comunicare are legături strânse cu vocabularul, și preponderent se
completează unul cu altul. La fel, putem spune că aceste două mari baze: comunicare,
vocabularu l sunt pilonii pe care se sprijină practic elevul ce urmează a fi format într –
un mediu pe deplin consacrat educației , dragostei față de neam, de carte.

10
Structura etimologică/ semantică a vocabularului :
Un alt punct important este Structura etimologică a vocabularului . După
cum cunoaștem, vocabularul nostru românesc dispune de o varietate nemaidescrisă de
cuvinte , astfel în procesul de formare a acestuia s -au evidențiat, au contribuit multe
limbi, printre care se enumeră și limba latină , care defapt stă la baza limbii române.
Conform multor cercetări referitor la acest punct, s -au stabilit categorii lexicale
precum:
a) Cuvinte moștenite din latină – ce au o importanță seminificativă,
reprezentând miezul vocabularului românesc. Exemple de bază d e cuvinte cu origine
latină din câmpurile:
– corp omenesc (ochi, cap, om, mână, gură). – familie (tată, mamă,frate, soră,
fiu, fiică, nepot, văr). – acțiuni cotidiene (a mânca, a bea, a face, a fi, a avea, a auzi, a
vedea, a merge, a veni, a scrie, a vorb i, a se spăla, a muri). – agricultură (câmp, a ara,
a veni, a semăna, a culege, grâu, spic, orz). – creșterea vitelor (cal, vacă, bou, vită,
iapă, oaie, miel, păstrăv, berbece, lână). – alimente (pâine, sare, apă, lapte, carne,
făină, ceapă, vin). – culori (alb, negru, roșu, verde). – însușiri fizice și morale (bun,
rău, frumos, lung, înalt, gras, blând, aspru).
b) Cuvinte moștenite din limba dacă (autohtone, de substrat). Cu toate că
numărul acestor cuvinte este mai mic, vitalitatea lor este apreciată la u n nivel destul
de avantajos. Domeniile în care putem întâlni cel mai frecvent aceste cuvinte/termeni
sunt următoarele:
– corp uman – (burtă, buză, ceafă, grumaz). – relații de familie ( copil, mire,
moș). – locuință și așezare (argea, colibă, gard). – păstoritul (baci, brânză, fluier,
mânz, murg, țap, urdă). – animale sălbatice și plante sălbatice (cioară, pupăză,
viezure, zimbru, brusture, brad, gorun). – forme de relief (ciucă, dâmb, mal, măgură,
pârâu).
c) Împrumutările slave vechi – ( intrate în lim ba română începând cu sec. al
VII- lea). Aceste cuvinte sunt evidențiate în următoarele domenii:

11
– agricultură (plug, brazdă, ogor, a sădi, snopi). – calități și defecte (blajin,
destoinic, dârz, gârbov, nătâng). – nume de animale (bivol, cârtiță, dihor, râs,
veveriță). – amenajări și instrumente casnice (daltă, grajd, nicovală, pivniță, țeavă,
zăvor). – armată (război, sabie, pușcă, steag, strajă, tabără).
După sec. al X – lea apar cuvinte precum: apostol, candelă, cazanie, călugăr, a
citi, duhovnic, hram , icoană, letopiseț, mitropolit, pomelnic, psalm, stareț, voievod,
zapis.
d) Împrumuturile maghiare – au intrat în limba română, după secolul al X – lea,
în urma conviețuirii românilor cu maghiarii din Transilvania. În principiu aceste
cuvinte denumesc:
– aspecte de organizare administrativ ă (aprod, uric, dijmă, hotar, a locui, oraș).
– comerț și industrie (bun, a cheltui, meșter, vamă). Multe dintre cuvintele
împrumutate denotă un caracter regional (bai „necaz”, bolund „nebun”, făgădău
„cârciumă”, gealău „ri ndea” ). Deasemenea, putem evidenția că limba română a luat
din maghiară și câteva sufixe, în prezent acestea fiind neproductive: șug (meșteșug),
șag (rămășag).
e) Împrumuturile turcești au pătruns în limba română încă din perioada veche
(începând cu sec. al XVI – lea și continuând până în secolul al XVIII -lea). S -au pătrat
cuvinte îndeosebi din domeniile:
– alimentație (cafea, cașcaval, chiftea, ciorbă, ghiveci, halva, iaurt, mezel,
musaca, pilaf, rahat, sarma, telemea). – materiale și meserii (bidinea, bur ghiu, cazma,
dulgher, dușumea, pingea). – faună și floră (calcan, catâr, arpagic, dovleac, dud, lalea,
zambilă). – substantive abstracte (berchet, hal, tabiet…). – adverbe (barem, bașca,
doldora, geaba). – interjecții (brel, haidel, halai).
f) Împrumuturile grecești , aici putem spune că găsim o varietate de cuvinte
vechi printre care se enumeră: egumen, arhiereu, mănăstire, paradis, patriarh.
Deasemenea, întâlnim cuvinte împrumutate din neogreacă – care se folosesc și în ziua
de astăzi: – viața s ocială și individuală (agale, ananghie, anapada, ipocrizie, mutră,
nostim, orfan, plic, politicos). – medicină (cangrenă, flegmă, mamoș, molimă,

12
molipsitor, tifos). – comerț (a agonisi, costisitor, fidea, portocală, prosop, saltea). –
viața politică, relig ioasă, culturală (anarhie, partidă, amvon, tagmă, agramat, dascăl,
teatru). – Instrumente (calapod, ipsos, mistrie, sculă). [8, p. 6-8].
După cum observăm, limba română dispune de o varietate minuțioasă de
cuvinte împrumutate din alte regiuni. Deci, avem o limbă bogată, frumoasă,
deosebită.
Structura funcțională a vocabularului :
Vocabularul limbii române cuprinde o serie de cuvinte cunoscute și desigur
întrebuințate frecvent în majoritatea situațiilor din viață de către a psolut toți
vorbitorii. Conform unor cercetări, [8, p. 8], ajungem la concluzia că în fondul
principal lexical intră circa 1500 de cuvinte, față de peste 120.000 câte are limba
noastră în total. Aceste cuvinte care fac parte din vocabularul fundamental și
presupun următoarele exigențe atât lingvistice cât și extralingvistice:
a) au un nivel ridicat de stabilitate, fiind moștenite din latină (sau formate în
limba română ).
b) presupun denumirea multor noțiuni necesare vieții, precum și activității
umane. Aici putem întâlni: – obiecte/acțiuni importante (casă, masă, ușă, a zace, a
zice, a mânca, a merge, a spăla, a clădi…). – corpul omenesc și părțile lui (cap, creier,
dinte, frunte, inimă, limbă, mână, picior, nas, ureche). – familie (mamă, tată, frate,
soră, unchi, nepot, văr, fin, soț, socru, cumnat). – produse alimentare/băuturi (pâine,
brânză, vin, lapte, carne). – păsări/animale (pui, cocoș, gâscă, găină, rață, miel, porc,
oaie, câine, lup, psiscă, vulpe). – culori (roșu, alb, negru, verde, galben, albastru). –
calități/defecte (cinstit, lacom, deștept, bun, prost, tânăr, rău, trist, vesel). – timpul
(noapte, zi, seară, dimineață, săptămână, lună, an, ieri, iarnă, timp, azi, oră).
c) majoritatea cuvintelor pot avea derivate și compuse, pot forma atât locuțiuni
cât și expresii.
d) au valoare circulatorie mare.
Referitor la masa vocabularului , putem specifica mai întâi de toate însăși
faptul ce presupune aceasta. Deci, masa vocabularului „ reprezintă partea cea mai

13
mobilă, dar și cea mai numeroasă a vocabularului” [8, p. 8]. Masa vocabularului
cuprinde o mulțime de cuvinte ce dispun de o întrebu ințare limitată. Deci, conform
sursei [8, p. 8 -10], putem întâlni:
a)Arhaisme – după cum cunoaștem, sunt totalitatea cuvintelor, expresiilor,
variantelor fonetice, precum și formele gramaticale care au dispărut definitiv din
limba comună sau mai putem spune că au încetat de a mai fi utilizate. La rândul lor,
arhaismele pot fi de mai multe feluri: – fonetice (se are în ve dere formele vechi ale
unor cuvinte utilizate la momentul actual ): hitlean (viclean), rumpe (rupe), îmblă
(umblă), părău (pârâu). – morfologice (presupun totalitatea pluralelor vechi care se
termină în –e și –uri): imne, palaturi, diamanturi, ruinuri. – lexicale: agă, arnăut,
clucer, hrisov, postelnic, mazil… Cel mai des întâlnim folosirea arhaismelor de către
scriitori a căror opere reflectă diverse fapte, imagini de epocă.
b)Regionalismele – presupun totalitatea cuvintelor, fonetismelor și formelor
gramaticale care su nt specifice vorbirii dintr -o anumită regiune. La rândul lor,
regionalismele pot fi: – lexicale: curechi, bojdeucă, harbuz, ciubotă, păpușoi,
prichici, pogon. – gramaticale: utilizarea perfectului compus cu „o” în locul
auxiliarului „a” la pers. a III – a singular ( o luat, o făcut, o văzut). Precum și formării
tot în acelaș timp cu „ră” ( au făcutără, au văzutără, am fostără).
c) Neologisme – presupun totalitatea cuvintelor noi care contribuie la
îmbogățirea lexicului unei limbi. Aceste cuv inte și -au făcut apariția mai cu seamă în
perioada modernă a culturii noastre române. Vorbind de neologisme, de crearea
acestora, ne dăm bine seama că denotă un parcurs lung, de o importanță majoră la
care nu mă voi opri, ci doar voi specifica câteva cuvin te: dulceag, cxiudățenie,
cafeluță, carbonificare, egalizare, legumicol. Deasemenea, putem completa cu faptul
că întâlnim și cuvinte împrumutate mai ales din familia latino -romanică încă din
secolul trecut, printre acestea se enumeră: neant, acuratețe, clovn. La fel găsim
cuvinte apărute și în secolul nostru : abdica, abilitate, balet, debut, facilita, xenofobie.
d) Termeni tehnici și științifici ( cu alte cuvinte – profesionalismele) – acestea
reprezintă totalitatea cuvintelor și expresiilor folosite în di ferite meserii în calitate de

14
termeni de specialitate. Cu atât mai mult, este necesar de evidențiat că fiecare
domeniu de activitate folosește o anumită terminologie: – prefix, sufix, morfem,
diateză…(lingvistică). – ipotenuză, catetă,cosinus, unghi…(m atematică). – anemie,
spondiloză, astenie, flebită…(medicină). – buget, circulară, ordonanță,
recensământ…(administrație). –soldat,ofițer, regiment, front, ordin (armată).
e) Argoul – presupune un anumit limbaj/spacial pe care îl folosesc anumite
persoane și care nu este pe înțelesul tuturor. Exemple de asemenea cuvinte sunt:
copoi „polițist”, ciripitor „denunțător”, găleată „buzunar”, gaură „spargere”… Astfel,
există o mulțime de cuvinte argouri , de elemente.
f) Elemente de jargon – „sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuințate
de reprezentanții anumitor grupuri sociale cu intenția de a evita exprimarea simplă,
proprie oamenilor de rând ” [14 ]. Mai întâi de toate, trebuie să specific că jargonul
dispune de o multitudine de cuvinte și exp resii străine printre care se enumeră:
șarmantă, bonsoir, merci, high -life, bon -ton, ciao, șic și multe altele de felul acesta
care cu siguranță le -am auzit nu doar o singură dată. Un alt aspect este faptul că în
cadrul lexicului românesc s -au evidențiat m ai multe jargoane cum ar fi: turcizant,
grecizant, latinizant, italienizant, franțuzit. Dacă facem o referire la elementele
jargonului grecizant, atunci putem observa următoarele cuvinte: parapon „necaz”,
evghenie „noblețe”, protipendadă „nobilime”, filoti mie „dărnicie”. Și dacă ne referim
la jargoul actual, majoritatea dintre noi a observat că în cea mai mare parte se
întâlnesc cuvinte de origine engleză. Unele dintre acestea fiind: hallo, business,
darling, bye -bye, O.K., weeek -end, display. Și la fel, di spunem de cuvinte -jargou de
origine franceză, printre acestea fiind: a amorsa, a anvizaja, a confia, a edulcora,
mefiență.
În principiu, tot ce ține de ceea ce înseamnă vocabular este foarte important,
este interesa nt să cunoaștem originea cuvintelor pe care le rostim zi de zi, să fim
conștienți de vechimea acestora. Și cel mai important este că avem un limbaj bogat,
că dispunem de cuvinte din diverse regiuni și pe zi ce trece trebuie să ne înbogățim
vocabularele noast re personale cu cuvinte noi, frumoase și multe.

15
Și dacă totuși am de vorbit despre vocabular, despre dezoltarea acestuia,
mai întâi de toate mi -am propus să scot esențialul din acestea. Deci, după ce am
vorbit despre structura funcțională a vocabularu lui, masa acestuia, acum aș dori și să
specific că vocabularul se împarte în: activ/pasiv, literar/neliterar. Și desigur voi vor bi
confo rm cercetărilor asupra sursei [8 , p.10] referitor la acestea.
Vocabularul activ și vocabularul pasiv reprezintă unele subdiviziuni ale
lexicului, ce au la bază frecvența în vorbire la un moment dat.
a) Vocabularul activ „cuprinde totalitatea cuvintelor folosite în mod efectiv de
către cineva în exprimare și care variază de la o categorie de vorbitori, l a alta” [18].
Trebuie de menționat faptul că din vocabularul activ fac parte, în primul rând,
instrumentele gramaticale cum ar fi: ( prepoziții, conjuncții, articole, verbe auxiliare,
pronume și adverbe relative ) și substitutele care sunt următoarele: ( pronumele și
numeralele) și deasemenea întâlnim și substantivele, adjectivele, verbele, adverbele
care fac referire la mijloacele indispensabile activităților cotidiene necesare pentru
fiecare personalitate în parte. În marea majoritate a cuvintelor care fac parte din
vocabularul le putem întâlni: ( de, la, cu, să, că, dacă, cel, am (fost), aș (merge), voi
(avea), care, cine, ce, cum, unde, a face, a vorbi, a mânca ).
Deasemenea, întâlnim și cuvinte „ la modă ”, majoritatea dintre ele fiind
neologisme, care sunt foarte întrebuințate de către vorbitori, printre acestea se
evidențiază: manager, profit, a implementa, firmă, democrație, privatizare,
concurență, partid, parlament, reformă, miting și multe altele de felul acesta.
b) Vocabularul pasiv – „ cuprinde totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe
care vorbitorii le înțeleg, dar nu le utilizează decât accidental”. [9]. Vorbind cu
referire la vocabularul pasiv, mecanic se subânțelege că acesta constituie acele
cuvinte folosite de către vorbitori și care d enumesc unele sau altele realități implicate
în activitatea acestora. Printre acestea se enumeră: ferigă, eclipsă, cazarmă, chimono,
revelion, viperă, inundație precum și altele de felul acesta.
Cu atât mai mult, din vocabularul pasiv fac parte și unele a rhaisme apărute nu
demult și care la rândul lor pot fi vorbite de către anumite grupe de vorbitori, sau în

16
anumite medii care cu siguranță sunt restrânse. Printre acestea se enumeră: zlătar,
hagiu, brabete, perjă, zăbic, benga și altele.
După cum am ob servat, atât vocabularul activ, cât și cel pasiv dispun de o
oarecare varietate de cuvinte și dacă facem referire la etapa actuală, atunci este clar
evidențiat utilizarea acestora de către vorbitori în majoritatea actelor de comunicare.
Vocabularul literar și vocabularul popular (neliterar) :
În corespundere cu sursa [8, p. 11], d acă ne exprimăm cu referire la
vocabularul literar , atunc i putem evidenția că este partea vocabularului îngrijit,
ținându -se seama de normele ortografice de scriere. Și dacă vorbim despre
vocabularul popular , atunci vorbim despre situații de comunicare în care amalgamul
de cuvinte în cadrul unui act de comunicare nu sunt expuse unor rigo ri culturale. Și
drept exemple de cuvinte populare , conform sursei evidențiate anterior , avem: ( imaș,
meliță, furcă, suveică, iță, caer, a crâcni, lehamite, nevastă, oiște, jug, râie ). La fel
putem vorbi încă despre o latură la acest compartiment, și anume că opus
vocabularului literar este și vocabularul familiar ( ceea ce presupune totalitatea
cuvintelor folosite în mediile familiale, neoficiale ). Printre acestea se enumeră: ( mă,
dragă, ăsta, chestie, treabă, mamaia, tataia, puiuț, bebeluș, îngeraș, leafă, mutră, a
pupa, a păpa ) și multe altele ce corespund acestora.
Suntem vorbitorii timpului prezent, însă avem legături nemaipomenit de
frumoase și de deosebite cu tot ce înseamnă vec hi, popular, de aceea la momentul
actual noi dispunem de bagaje de cuvinte atât literare cât și populare, doar că le
folosim în dependență de situații, de mediile în care ne găsim. Și oric ât de populare
sau literare ar fi aceste cuvinte , sunt la fel de im portante în actul comunicării.
Un alt compartiment important, care la fel îl găsim în sursa [8, p. 11] este
însăși Structura semantică a cuvântului . În acest compartiment pune accentul pe
conceptul de semantică lexicală, sens și semnificație, mono semia, polisemia
cuvintelor. Vorbind despre conceptul de semantică lexicală , ne duce la ceea ce este
cuvântul și anume că nivelul lexical al limbii române este cu siguranță domeniul

17
cuvintelor în calitate de elemente ale lexicului. La fel putem spune că cuvintel e sunt:
„ cele mai mici unități în general autonome și care au o semnificație”.
Cu referire la ceea ce înseamnă sens și semnificație , putem spune că prin sens
se are în vedere: „ însușirea obiectului reflectat în mintea noastră ” [8,p.11]. Și la fel,
conform acestei surse putem desprinde că noțiunea de sens în principiu presupune un
oarecare înțeles pe care persoanele implicate într -un act de comunicare îl pot atribui
unui anumit cuvânt. La rândul său, cuvântul în calitate de unitate de bază principală a
vocabularului, face legătura dintre anumite pronunții, scrieri, unități gramaticale sau
cu alte cuvinte o anumită formă cu un sens (ceea ce presupun cuvintele
monosemantice) sau cu mai multe sensuri ( cuvintele polisemantice).
Dacă vo rbim despre semantica lexicală, atunci vorbim desigur despre o
disciplină lingvistică care are un oarecare angajament de a se ocupa cu cercetarea
diverselor sensuri ale numeroaselor cuvinte, „ cu studiul schimbărilor de sens ale
cuvintelor în etapele succesive ale existenței lor… ” [8, p.11], și desigur a tuturor
motivelor/c auzelor care au dus la aceste schimbări, precum și a numeroaselor căi
prin care sa produs procesul de realizare a acestora.
Este plăcut atunci când cunoaștem o anumită semnif icație, sensul unor sau
altor cuvinte, căci le putem întrebuința exact în domeniul în care avem noi necesitatea
să ne exprimăm. De aceea este importantă atât semnificația cât și sensul cuvintelor, și
dacă nu dipunem de informații despre un cuvânt sau altul , atunci cu siguranță ar fi
bine să ne informăm cu privire la acesta și să încercăm să îl adoptăm în actele de
comunicare, astefel se va lărgi bagajul nostru de cunoștințe, și totodată vom da
dovadă de cunoaștere, de persoane inteligente care se pot exprim a frumos, clar și
coerent.
Ceva mai sus am exemplificat despre cuvintele monosemantice,
polisemantice și acum aș dori să fac referire la acestea. Deci, vorbind despre
cuvintele monosemantice ne dăm bine seama că vorbim despre numeroasele cuvinte
care dispun de un singur sens sau „care în orice context apar cu aceeași semnificație ”

18
[8, p.11]. Astel întâlnim cuvinte monosemantice precum: calorifer, heliu, săptămână,
locomotivă, diateză și multe altele.
Cuvintele polisemantice sunt aproximativ majorita tea dintre acestea și dispun
de mai multe sensuri în corespundere cu un anumit context. „ Prin polisemie sau
polisemantism (din fr. polysemie, polysemantisme ) se înțelege fenomenul de
încorporare a mai multor sensuri într -un singur cuvânt. Astfel spus, pol isemia este
însușirea unor cuvinte sau unități frazeologice de a avea mai multe sensuri ” [8,p.11].
Conform unei alte surse [15 ], găsim o altă definiție a cuvintelor
polisemantice și anume: „ cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au aceeași
formă și sensuri diferite, dar care (spre deosebire de omonime ) derivă din același sens
primar, la care se adaugă și sensurile secundare ”. Din această definiție desprindem
două sensuri ale cuvintelor: a) sensul de bază al cuvintelor, b) sensul secundar.
Exemple de cuvinte polisemantice ar fi: ochi, note, foc, gură și multe altele.
În concluzie pot spune că orice cuvânt este important fie el monosemantic sau
polisemantic, important este ca noi să -l atribuim corect în contextele necesare nouă.
Importanța învățării vocabularului în școală :
Este nes pus de important învățarea voca bularului în școală, îndeosebi în
clasele primare unde se pun bazele formării elevilor. Cunoașterea precum și
întrebuințarea corectă a cuvintelor în procesul comunicării de către elevi, poate fi
ceva mai îndelungat și care desigur se poate desfășura prin d iverse metode, căi de
care ar trebui să țină cont atât cadrele didactice cât și părinții.
Suntem conștienți că pentru a putea exprima imensele gânduri, apelăm în
primul și -n primul rând la „ materialul lexical al limbii ”. [8 , p. 53]. Acest material
cuprinde atât cuvinte cât și îmbinări frazeologice împreună cu multitudinea lor de
sensuri .
„Gândirea noastră are deci un caracter verbal, adică procesul cunoașterii se
efectuează prin intermediul noțiunilor reprezentate prin cuvinte. În general, când se
vorbește de bogăția limbii se are în vedere bogăția posibilităților ei lexicale și implicit
valorile semantice ale cuvântului”. Conform acestei idei frumoase, mai putem vedea

19
încă o dată bogăția limbii noastre române care cuprinde o multitudine de cuvinte
nemaivorbind de importante.
Învățarea precum și însușirea temeinică a limbii noastre române presupune
atât cunoașterea tuturor structurilor ei gramaticale, cât și întrebuințarea activă a
posibilităților ei lexicale. Și de sigur cunoaștem că procesul anevoios de formare a
noțiunilor gramaticale începe, cu adevărat în clasele a III -a a IV -a [8, p. 53].
La fel, în clasa a III -a, se formează unele abilități de vorbire care cuprind:
utilizarea tuturor formulelor de salut, de prez entare, de permisiune, de solicitare;
povestirea anumitor fapte precum și întâmplări după un plan de idei dat; deasemenea,
exprimarea acordului sau a dezacordului în privința unor întâmplări, f apte sau
atitudini ale elevilor [21, p. 66].
„Nimic nu ajunge să afecteze structurile lingvistice vitale înainte de a trece
prin anticamera vocabularului, acolo se joacă soarta viitoare a limbajului ” [18 , p. 18].

1.2. Abordări metodologice cu privire la procesul de formare și dezvolta re a
vocabularului în clasa a III -a

„Curriculumul include toate experiențele planificate riguros pentru a fi
formate elevilor în școală, spre a atinge finalitățile învățării la cele mai înalte
standarde de performanță permise de posibilitățile lor individuale. „ [6, p. 10 ].
După cum cunoaștem, limba și literatura română este prima disciplină care se
evidențiază în planul – cadru. Cu atât mai mult, este disciplina de bază care are drept
scop punerea în evidență a succesului școlar precum și gradul de integrare în societate
a micului școlar. În conținuturile evidențiate în Curriculum la limba și literatura
română pentru clasa a III -a este vizibil faptul că accentul cade pe centrarea
obiectivelo r de formare a unor capacități proprii, specifice de întrebuințare a limbii în
diverse contexte de comunicare.
„Competența este priceperea și autoritatea cuiva de a se pronunța într -o
problemă; dreptul legal al unei persoane de a exercita o atribuție, de a se pronunța

20
într-o chestiune ” [1, p. 13]. Dacă vorbim despre competența școlară, putem spune că
aceasta este „ un sistem integrat de cunoștințe, abilități, atitudini și valori, dobândite,
formate și dezvoltate prin învățare, a căror mobilizare permite identificarea și
rezovarea diferitor probleme în diverse contexte și situații ” [6, p. 10].
Structurarea conceptului de „ competență de comunicare” , își are punctul de
pornire în studiile lui Dell Hymes, sociolingvist ce a interogat și relativizat conceptul
de „ competență lingvistică”, care a fost formulat de Noam Chomsky. Deasemenea,
fiind înc epută în anii 1960, reflecția asupra conceptului de comunicare va continua în
deceniul următor, prin conturarea unor perechi conceptuale precum: 1. Competența
lingvistică și competența de comunicare ( cunoștințe despre formele limbii și
cunoaștere ce permite unei persoane să comunice personal și interactiv – Hymes, D.
Paulston); 2. Performanța lingvistică, academică sau cognitivă și capacități
comunicative interpersonale de bază (capacitatea de comunicar e în contexte
specifice – J. Commins). [27].
Pentru disciplina limba și literatura română conform sursei [6, p.18] sunt
redate competențele specifice disciplinei integrate care sunt următoarele:
„1. Receptarea mesajului oral în situații de comunicare, manifestând atitudine
pozitivă, atenție și concentrare.
2. Producerea mesajului oral, demonstrând abordare eficientă în diferite
contexte de comunicare.
3. Receptarea textelor literare și nonliterare prin tehnici de lectură adecvate,
dând dovadă de citire corectă, conștientă, cursivă și expresivă.
4. Producerea de mesaje scrise în situații de comunicare, demonstrând tendințe
de autocontrol și atitudine creativă.
5. Aplicarea elementelor de construcție a comunicării în mesajele emise,
manifestând tendințe de conduită autonomă.
6. Gestionarea experiențelor lectorale în contexte educaționale, sociale,
culturale, dând dovadă de interes și preferințe pentru lectură .”

21
Un alt apect la fel de important în cadrul disciplinei date sunt Unitățile de
competențe (sub-competențe) care se referă la dezvoltarea vocabularului:
„ 1.1. Identificarea semnificației unui mesaj oral în situații variate de
comunicare.
1.2. Explicarea sensului cuvintelor în diferite cintexte de comunicare.
1.3. Determinarea informațiilor esențiale și a succesiunii cronologice a
întâmplărilor dintr -un mesaj audiat.
1.5. Receptarea de mesaje orale în con texte variate de comunicare. [6 , p.36].
2.1. Articularea mesajelor, cu respectarea normelor de pronunție și intonație în
diferite situații d e comunicare.
2.2. Descrierea obiectelor, a personajelor pe baza faptelor sesizate în context
sau a reperelor propuse.
2.3. Utilizarea eficientă a dialogului în situații variate de comunicare.
2.5. Prezentarea succintă a unor informații culese după preferi nță din textele
citite sau audiate.
2.6. Crearea unor povestiri orale după un șir de imagini și întrebări.
2.7. Exprimarea opiniei/opiniilor în anumite situații de comunicare cu ajutorul
informațiilor acumulate. [ 6, p. 37].
3.1. Utilizarea adecvată a tehnicilor de lectură corectă, conștientă și fluidă.
3.2. Distingerea informațiilor esențiale și de detaliu dintr -un text citit.
3.4. Desprinderea unor trăsături fizice și morale ale personajelor unui text
literar citit.
3.5. Exprimarea gândurilor, emoțiil or și a sentimentelor față de mesajul unui
text citit sau a unor secvențe textuale.
3.6. Povestirea unui text literar citit după un plan simplu de idei.
3.7. Utilizarea vocabularului din textul literar/nonliterar (cuvinte, expresii) în
exprimarea orală și scrisă. [6, p. 38].
4.4. Exprimarea disponibilității pentru transmiterea în scris a unor idei. [6, p.
39].

22
5.1. Utilizarea eficientă a lexicului învățat în diferite situații de comunicare
orală și scrisă.
5.6. Pronunțarea corectă a cuvintelor limbii române. [6, p. 40].
6.4. Prezentarea orală, pe baza unor repere, a unor cărți citite independent. [6,
p. 41].
Pe lângă unități de competențe, întâlnim în sursa [6, p. 36- 41]- unități de
conținut ce presupun dezvoltarea vocabularului, acestea sunt:
Comunicarea orală: înțelegerea după auz
 Omul și comunicarea.
 Modul în care comunicăm.
Situații de comunicare: cuvântul și propoziția – elemente de bază ale comunicării
verbale
 Cuvântul – grup de sunete cu un înțeles .
 Cuvinte care denumesc obiecte, cuvinte care arată însușiri, cuvinte care
exprimă acțiuni. Semnificația lor în vorbire.
 Propoziția ca mod de exprimare a unui gând scris sau spus.
 Propozițiile după scopul comunicării: enunțiativă, interogativă, exclamativă.
Semnele de punctuație respective.
 Inton area corectă a propoziției.
Comunicarea dialogată
 Organizarea dialogului oral.
 Vorbitorul, mesajul, ascultătorul.
 Replici complete, replici eliptice (da/nu).
 Linia de dialog.
 Adaptarea dialogului la situația de comunicare, la parteneri.
 Eticheta comunicării în dialog. Îmbinarea adecvată a replicilor în situații
diverse.
Comunicarea monologată

23
 Relatarea unor întâmplări, povestioare alcătuite după un șir de de ilustrații,
după benzi desenate.
 Relatarea unor evenimente, informații din mass -media.
 Mijloacele expresive ale comunicării orale: tonul și tempoul; intonația și
timbrul vocii(comunicarea paraverbală).
Comunicarea descriptivă
 Descrieri de natură. Caracterizări simple de persoane/personaje literare după
faptele descrise, organizate pe ba za unor repere.
Comunicarea nonverbală
 Îmbinarea comunicării verbale cu elemente din comunicarea nonverbală
Lectura
 Atitudinea față de comportamentul personajelor descrise.
 Reproducerea orală a textelor citite (succesiunea pe baza unor repere logice sau
a unui plan de idei dat).
 Povestirea selectivă a fragmentului indicat sau a unei ilustrații la text.
Vocabularul textului
 Cuvintele noi din text.
 Categorii semantice ale limbajului textual: sinonime și antonime; omonime și
paronime.
 Sensurile propriu și figurat al cuvintelor.
 Mijloace artistice.
Elemente de construcție a comunicării.
Lexicul
 Cuvântul. Sinonime. Antonime.
 Sens propriu, sens figurat.
 Familii de cuvinte . Câmp lexical.
Morfologia
 Cuvântul – parte de vorbire.

24
Tainele cărții
 Cartea.
 Cartea în viața noastră.
Preferințe de cărți și impresii despre carte
 Prezentare de carte.
După cum observăm, majoritatea unităților de conținut dețin ca punct
primor dial procesul de comunicare. D acă ne gândim mai bine, atunci ajungem la
ideea că comunicare are drept scop favorizarea unui vocabular bogat. De aceea, prin
dialoguri, povestir i, păreri, lecturi ajungem să îm bogăț im vocabularul elevilor. Și
totodată le deschidem posibilități și dorințe celor mici de cunoaștere a
necunoscutul ui, de trăiri, realizări, încredere în ceea ce sunt ei, și implimentându -le
aceste calități v -om contribui mult mai mult către asigurarea eficacității procesului de
instruire.
În principiu, curriculum național la limba și literatura română se axează pe
specificul comunicării orale, precum și pe coerența textului.
În cadrul realizării sarcinilor/activităților care sunt propuse în curriculum,
elevii clasei a III -a vor însuși diverse noțiuni necesare pentru vârsta lor. Însușind
aceste noțiuni, ei acaparează un ele deprinderi de a forma independent mesa je orale și
scrise care se dezvoltă treptat în corespundere cu particularitățile de vârstă ale
acestora.
De aceea este necesar ca atât părinții cât și învățătorii să încurajeze elevii să
vorbească, să nu le fie frică, să spună ce gândesc, căci : „ folosind cuvintele în
structuri și cintexte diverse crește potențialul lor lingvistic” [18, p. 23].
Astfel, vom ajunge către culmi supreme și elevii vor dispune nu doar de o
simplă comunicare, ci una care are la bază o e xprimare atât corectă cât și coerentă.
Cu atât mai mult, curriculum prin cerințele care sunt înaintate în conținutul acestuia,
ține să faciliteze învățarea/instruirea, contribuie la crearea unui climat de învățare în
corespundere cu particularitățile de vâ rstă a elevilor, precum și cu nivelul de
dezvoltare a elevului care poate fi capabil sau mai puțin capabil de a învăța anumite

25
lucruri, de a se adapta cu ușurință la toate cerințele înaintate. Că ci vârsta poate fi
aceeași, dar copiii sunt diferiți. Nici ge menii nu corespund în totalitate unul cu altul,
nemaivorbind de elevi din familii diverse.
Un alt aspect la fel de important, care demonstrează axarea pe dezvoltarea
comunicării ce are drept rezultat însăși procesul de dezvoltare a vocabularului
conform sursei [6, p. 36- 41], sunt Activitățile de învățare și produsele școlare
recomandate . Aici întâlnim următoarele puncte care au tangențe cu favorizarea
dezvoltării vocabularului:
„ Expunerea orală a textului audiat; Jocuri didactice; Colaborarea în echipă;
Dialogul oral; Situația de comunicare (prezentare orală); Compoziția (expunerea
orală); Personajul literar caracterizat/obiectul descris; Discuții libere;
Textul nonliterar informativ: articole informative, subtitre, articole de ziar,
reviste, instrucțiuni de joc, adresele străzilor, orarul circulației transportului în
localitate, prețul mărfurilor, enciclopedii pentru copii;
Textul nonliterar funcțional : anunțul; afișul; felicitarea orală scurtă; bilețelul de
informare; scrisoarea; biletul de mulțumire; bilețelul de solicitare; răspuns la bilețel;
scurte mesaje scrise electronice(SMS); răspuns la mesaje; felicitarea scurtă;
colaborarea în echipă.
Compuner ea după o ilustrație sau un șir de ilustrații(legate de un subiect);
Compunerea după un tablou artistic sau didactic cu un început dat; Scrieri
imaginative(după un început dat; după un sfârșit dat; după cuvinte/expresii reper;
după un plan de idei) .
Exerci ții specifice de dezvoltare a vocabularului; Atelierul de lectură; Atelierul
de discuție; Atelierul de creație; Informații prezentate succint; Prezentarea unui text
literar cunoscut; Prezentarea unei cărți citite; Organizarea unei expoziții de cărți.”
Fiecare di ntre aceste activități de învățare și produse școlare recomandate
dispun de latura lor importantă în formarea la elevi a capacităților de exprimare într -o
situație apărută într -un oarecare timp. Astfel, ținând cont de punctele înaintate în

26
curriculum, vom contribui la formarea nu unei simple exprimări, ci unei exprimări
axate pe claritate și coerență.
Un rol foarte important, după cum am menționat ceva mai sus, în formarea cât
și dezvoltarea competențelor de comunicare bazată pe un vocabular bogat, îl are
textul literar, care le oferă elevilor posibilitatea de a selecta cuvintele necunoscute,
precum și de a le include în vocabularul acestora. Totodată, textul literar le poate
oferi elevilor modele de structuri lexicale, gramaticale, stilistic e.
Și vorbind de acest lucru, voi lua drept exemplu un text din act ualul manual de
clasa a III-a, și anume: „ Chișinău, capitala țării mele ” [2, p. 70]. De la prima vedere
vedem un text care conține multe cuvinte necunoscute pentru un elev de clasa a III -a,
printre acestea se enumeră: se mijește de ziuă, piramidali, turlă, dăinuire, tivite,
ospitalieri . În urma lecturii textului precum și acestor cuvinte , lucru asupra rubricii
Să înțelegem textul , elevul va putea comunica liber, fără vre -o oarecare barieră
referitor la tema abordată în text.
Deasemenea, în cadrul rubricei Să dezlegăm tainele textului , putem observa
exercițiile propuse elevilor spre rezolvare, și care în cea mai mare parte cer a fi
rezolvate în scris, însă aici aș dori să adaug o frază foarte frumoasă: „ La etapa
inițială de însușire a limbii exercițiile orale au o mare însemnătate și pentru formarea
deprinderilor de vorbire scrisă, iar cele scrise duc la perfecționarea exprimării orale ”
[18, p. 23].
De aceea este important să formăm elevilor deprinderi de a scrie utilizând un
oarecare vocabular învățat, precum și să -i învățăm sa vorbească într -o oarecare
situație și la fel să folosească vocabularul.
Atât scrierea cât și comunicarea au nevoie de vocabular. Elevii trebuie să se
poată exprima atât prin intermediul scrisului cât și prin cel al comunicării. Și noi în
calitate de viitoare cadre didactice avem obligațiunea de a le contopi frumos, căci în
principiu și una și alta au același punct de reper – Vocabularul .
Deasemenea, trebuie să le propunem exerciții de observare, ordonare, a
structurii unui oarecare text coerent, căci prin intermediul acestora, elevii cunosc,

27
recunosc și apoi pot aplica în condrul situațiilor de comunicare proprii aceste trei
părți componente. [18, p. 24].
Un alt moment important este faptul că integralizarea disciplinei școlare Limba
și literatura română face apel la procesul de interacțiune și corelare a elementelor de
construcție a comunicării care sunt: ( unități fonologice, lexicale și gramaticale ), dar
și echivalența tuturor proceselor ce definesc exprimarea orală (vorbirea), cât și a celor
ce definesc exprimarea scrisă (redactarea), implicând desigur funcțiile: afectivă,
motivațională și atitudinală ale comunicării ce duce după sine și un vocabul ar bine
cizelat, dezvoltat. Cu atât mai mult, trebuie de menționat că realizarea funcțiilor
menționate ceva mai sus este posibilă doar pe baza textului literar/nonliterar, care
contribuie la dezvoltarea/învățare a limbii române pe axele lingvistică, comuni cativă,
literar -artistică.
În concluzie, pot spune că curriculum constituie totalitatea unor pași foarte
importanți pe care trebuie învățătorii să -i urmeze pentru a contribui la formarea unor
deprinderi , capacități , atitudini la elevi.
În Metodologia privind implimentarea evaluării criteriale prin descriptori
pentru clasa a III -a, găsim produsele școlare necesare în procesul de dezvoltare a
elevilor.
Produsele școlare și criteriile de succes recomandate [20]
Dacă ne referim la disciplina limba și literatura română atunci ne sunt
prezentate următoarele produse și anume le -am selectat pe cele ca re au tangențe cu
vocabularul:
P1. Informații prezentate succint. Criterii de succes : 1. Prezint în 3 -4 enunțuri
informațiile importante la tema propusă. 2. Utilizez cuvintele și expresiile potrivite. 3.
Expun coerent și clar gândurile.
P2. Situația de comunicare (prezentare orală). Criterii de succes : 1. Respect
tema propusă. 2. Expun coerent și clar fiecar e gând. 3. Respect ordinea ideilor.
4.Utilizez cuvintele și expresiile potrivite. 5. În timpul prezentării privesc colegii mei.

28
P3. Lectura imaginilor. Criterii de succes : 1. Numesc obiectele și acțiunile din
imagine. 2. Alcătuiesc propoziții dezvoltate, p e baza celor observate în imagine. 3.
Expun coerent și clar fiecare gând. 4. Intitulez potrivit imaginea.
P4. Compoziția (oral). Textul compoziției. Criterii de succes : 1. Potrivesc titlul
compoziției. 2. Întocmesc ghidat planul compoziției. 3. Dezvolt fiecare idee a
planului propus. 4. Alcătuiesc propoziții dezvoltate, folosind expresii plastice. 5.
Respect părțile textului: introducere, cuprins, încheiere. 6. Evit repetările de cuvinte.
7. Respect ordinea ideilor.
P5. Compoziția (oral). Expunerea orală a textului. Criterii de succes : 1. Expun
coerent și clar fiecare gând. 2. Respect ordinea ideilor. 3. Expun cursiv textul alcătuit
oral.
P8. Mesajul argumentativ. Criterii de succes : 1. Alcătuiesc un enunț care
exprimă clar opinia mea. 2. Expun coerent și clar fiecare gând. 3. Respect ordinea
ideilor. 4. Folosesc cuvinte adecvate subiectului în discuție.
P9. Mini – proiectul în grup (contribuția mea). Criterii de succes : 1. Contribui
activ la discuțiile de grup. 2. Accept și îndeplinesc toate sarcinile. 3. Ajut direct
grupul cu idei bune. 4. Urmăresc respectarea cerințelor și a timpului propus. 5. Pot să
spun clar cu ce am contribuit.
P10.Mini – proiectul în grup (cooperarea). Criterii de succes : 1. Stabilesc
împreună cu colegii tematica, volumul proiectului și timpul în care îl vom realiza. 2.
Pun în discuție idei și contribui cu informații relevante. 3. Îi încurajez pe ceilalți
membri ai grupului să pună în discuție ideile lor. 4. Permit tuturo r membrilor
grupului să pună în discuție ideile lor. 5. Iau în considerare sentimentele și ideile
celorlalți. 6. Îi ascult pe ceilalți și completez atunci când cred că ideea mea este
deosebită și valoroasă.
P12. Mini – proiectul în grup (prezentarea produsu lui). Criterii de succes : 1.
Respect cerințele de prezentare. 2. Prezint pe scurt mini – proiectul. 3. Argumentez
clar și pe scurt. 4. Formulez concluzii. 5. Utilizez limbajul adecvat/specific. 6. Prezint
clar și convingător.

29
P13. Colaborarea în echipă. Criterii de succes : 1. Mă implic. 2. Sunt
receptiv(ă) la ideile colegilor. 3. Argumentez cu calmitate propriile idei.
P25. Textul analizat (în limita standardelor). (Receptarea mesajului scris
(citirea/lectura)). Criterii de succes : 1. Citesc conștient și corect. 2. Identific
secvențele narative, descriptive și dialogate. 3. Delimitez timpul și locul acțiunii. 4.
Desprind trăsăturile fizice și morale ale personajelor. 5. Formulez ideile principale. 6.
Folosesc cuvintele și expresiile nou -învățate. 7. Expun coerent și clar gândurile.
P26. Povestirea despre textul literar. Criterii de succes : 1. Anunț titlul și
autorul textului. 2. Explic (determin) modurile de expunere ale textului: narațiune,
dialog, descriere. 3. Explic vocabularul nou al textului. Explic cuvintele textului. 4.
Citesc enunțurile care arată părțile textului: introducere, cuprins, încheiere. 5. Prezint
întâmplările în succesiunea logică. 6. Descriu succint personajele textului:
pozitive/negative. 7. Exprim printr -un enunț atitudinea față de faptele personajelor
(valori morale și estetice). 8. Explic printr -un enunț învățătura/ideea textului.
P29. Textul literar povestit. Criterii de succes : 1. Anunț titlul și autorul
textului. 2. Redau conținutul textului. 3. Respect cele 3 părți ale textului : introducere,
cuprins, încheiere. 4. Utilizez cuvinte cheie. 5. Folosesc cuvinte noi, expresii potrivite
din text. 6. Expun coerent și clar fiecare gând.
P30. Personajul literar caracterizat. Criterii de succes : 1. Identific personajul
literar. 2. Utilizez algoritmul propus pentru descriere. 3. Exprim atitudinea/opinia
proprie față de comportamentul personajului descris. 4. Expun coerent și clar
gândurile. 5. Utilizez limbajul corespunzător.
P35. Prezentarea unui tex t literar cunoscut. Criterii de succes : 1. Numesc titlul,
autorul textului. 2. Determin modul de expunere: narațiune , dialog, descriere. 3.
Redau succint conținutul. 4. Exprim atitudinea proprie față de faptele personajelor
(valori morale și estetice). 5. Formulez învățătura/ideea textului. 6. Expun clar și
coerent gândurile.
P36. Prezentarea unei cărți citite. Criterii de succes : 1. Numesc titlul, autorul,
editura, anul ediției. 2. Relatez succint despre autor. 3. Redau succint conținutul. 4.

30
Exprim gândurile și sentimentele proprii față de carte. 5. Susțin unele afirmații prin
citate din carte. 6. Formulez concluzii. 7. Expun coerent și clar gândurile.
P37. Agenda de lectură . Criterii de succes : 1. Completez grila/componentele
agendei. 2. Exp rim impresiile proprii despre carte. 3. Formulez clar și corect ideile. 4.
Respect regulile ortografice și de punctuație.
În principiu, dacă ne gândim mai bine, atunci ajungem la concluzia că
majoritatea dintre produse presupun axarea pe vocabular , orice scriere, lectură duce
după sine și un vocabular bine dezvoltat. În tot ce gândim, vorbim avem nevoie de
cuvinte.

31
2. REPERE PRAXIOLOGICE CU PRIVIRE LA PROCESUL DE
DEZVOLTARE A VOCABULARULUI ÎN CLASA A III – A

2.1. Constatarea experimentală a nivelului de dezvoltare a vocabularului la
elevii din clasa a III – a
Dacă fac referire la Proba combinată pentru experiment , atunci aș dori să
specific că am realizat această probă pe parcursul practicii numărul 2, pe data de
16.11.2018 , în cadrul Liceului Teoretic „ Ion Pelivan” din s. Răzeni, rl Ialoveni.
Scopul : Evaluarea nivelului de dezvoltare a vocabularului la elevii din clasa a
III- a.
În cadrul realizării acestei probe am aplicat eșantionul experimental.
Această probă constă din câteva sarcini:
I.
Timp : 10-15 minute;
Subiectul : Adjectivul
Obiective :
– dezvoltarea capacității de exprimare prin intermediul unui vocabular
corespunzător;
– utilizarea cuvintelor în diverse situații de comunicare.
Sub- competențe : [6 , p.40].
5.1. Utilizarea eficientă a lexicului învățat în diferite situații de comunicare
orală și scrisă.
Produs : P6 (Partea de vorbire) [ 20, p.13].;
Criterii de succes:
1. Formulez întrebarea potrivită cuvântului selectat.
2. Identific partea de vorbire.
3. Precizez ce exprimă (arată, denumește).
4. Numesc tipul ei.
Materiale didactice : imagini, caiete, pixuri.

32
Bibliografie :
1. Curriculum național. Învățământul primar. Chișinău, 2018
2. Metodologia privind implimentarea evaluării criteriale prin descriptori clasa
a III- a. Chișinău, 2017. 61p.
Webografie :
1. https://www.google.com/search?rlz=1C1GGRV_enMD753MD753&q

1. Priviți și analizați imaginile.

2. Formați șase adjective în baza imaginilor expuse.
3. Treceți adjectivele formate la numărul potrivit substantivului.
De exemplu : Catedrală mare/ Catedrale mari…
4. Scrieți două propoziții folosind patru adjective formate la exercițiul 2.
Desfășurarea : Elevilor li s -au propus două imagini. În baza acestor imagini, ei
trebuie să realizeze o serie de exerciții referitoare la tema: Adjectivul . Răspunsurile
vor fi înregistrate în caiete după care caietele vor fi verificate.
Rezultatele obținute de către el evi reflectă o avansare substanțială. În cea mai
mare parte, s -a constatat, formarea unor competențe specifice la elevi în cadrul
întrebuințării unui vocabular în corespundere cu cerințele înaintate. Criteriile conform
cărora au fost evaluați elevii sunt: foarte bine, Bine, Suficient.
Astfel, elevii antrenați în experiment au răspuns în felul următor: din 30 de
elevi, Foarte bine au răspuns 9 elevi ( 30% ), adică ei au realizat toate cerințele
înaintate, au format șase adjective în baza imaginilor expuse, a u trecut adjectivele

33
formate la numărul potrivit substantivului, au scris propoziții folosind patru adjective
din cele formate de ei.
1. Frumoasă, imensă, veche, deosebită, unică, bogată.
2. Catedrală frumoasă/ Catedrale frumoase; Catedrală veche/Catedral e vechi…
3. 1) Republica Moldova este țara mea frumoasă, deosebită, unică, bogată.
2) M -am născut într -o țară veche, care a trecut prin imense schimbări, însă a
rămas la fel de frumoasă și unică.
Bine au răspuns 15 elevi (50 %), ei au comis unele ero ri la trecerea adjectivelor
formate la numărul potrivit substantivului, de exemplu la Catedrală frumoasă, au scris
Catedralele frumoasele. La fel au comis greșeli la alcătuirea propozițiilor, acestea
fiind fără sens, nu au îndeplinit sarcina înaintată.
Suficient au răspuns 6 elevi (20%), aceștia au comis greșeli atât la scrierea
adjectivelor în baza imaginilor, cât și la trecerea acestora la numărul potrivit
substantivului, precum și la scrierea propozițiilor ( de exemplu: Mama e frumoasă
când zâmbește bo gat….).
Cea de -a doua sarcină a constat în evaluarea competenței de cunoaștere a
acțiunilor prin întrebuințarea unui vocabular specific contextului prezentat.
II
Timp : 10-15 minute;
Subiectul : Verbul
Obiective :
– întrebuințarea părții de vorbire – verbul în diverse situații de comunicare.
– înțelegerea importanței întrebuințării verbelor într -un act de comunicare.
– dezvoltarea capacității de exprimare prin intermediul unui vocabular
corespunzător;
Sub- competențe : [ 6, p.40].
5.4. Utilizarea formelor flex ionare ale părților de vorbire în contexte de comunicare
cunoscute.
Produs : [ 20, p. 12 -13].

34
P3 (Lectura imaginilor), Criterii de succes :
1. Numesc obiectele și acțiunile din imagine.
2. Alcătuiesc propoziții dezvoltate, pe baza celor observate în imagine .
3. Expun coerent și clar fiecare gând.
4. Intitulez potrivit imaginea.
P6 (Partea de vorbire)
Criterii de succes:
1. Formulez întrebarea potrivită cuvântului selectat.
2. Identific partea de vorbire.
3. Precizez ce exprimă (arată, denumește).
4. Numesc tipul ei.
Materiale didactice : imagini.
Bibliografie :
1. Curriculum național. Învățământul primar. Chișinău, 2018
2. Metodologia privind implimentarea evaluării criteriale prin descriptori clasa a III –
a. Chișinău, 2017. 61p.
Webografie :
1. https://www.google.com/search?rlz=1C1GGRV_enMD753MD753&q

1. Priviți imaginile și realizați sarcinile de mai jos.

35
2. Intitulați corespunzător imaginile prin verbe.
3. Formulați două întrebări în baza acestor imagini, pornind de la cuvintele:
Unde….. ? Ce face………?
4. Alcătuiți propoziții folosind cuvintele evidențiate la exercițiul 2.
Desfășurarea : Elevilor li s -au pro pus o serie de imagini care au ca tematică
desfășurarea unei acțiuni. În baza acestor imagini, ei trebuie să realizeze o serie de
exerciții referitoare la tema: Verbul. Este o probă orală.
Rezultatele obținute de către elevi sunt plauzibile. Deasemenea, a m observat că
proba respectivă a fost pe placul elevilor, cu atât mai mult, răspunsurile au fost bine
formulate. Criteriile conform cărora au fost evaluați elevii sunt: foarte bine, Bine,
Suficient.
Astfel, elevii antrenați în experiment au răspuns în felu l următor: din 30 de
elevi, Foarte bine au răspuns 13 elevi ( 45% ), ei au realizat toate cerințele înaintate,
au numit fiecare imagine cu câte un verb corespunzător: (înoată, seceră, croiește,
pictează, repară), au formulat două întrebări în baza imagini lor: (1. Unde se croiesc
hainele?, 2. Ce face fata din imagine? ), au alcătuit propoziții cu verbele ce au
denumit imaginile ( 1. Fratele meu înoată mai bine decât mine, 2. În ziua de astăzi, nu
prea mai vezi oameni ce seceră pe câmp, 3. Mama pictează un t ablou pentru expoziția
de toamnă, 4. Tata repară mașina vecinului.
Bine au răspuns 12 elevi (40%), aceștia nu au realizat în totalitate sarcinile
înaintate.
Suficient au răspuns 5 elevi (15%), aceștia au avut greșeli în exprimare, nu au
realizat sarcinile în totalitate, s – au observat blocaje în comunicare.
Sarcina a treia a constat în evaluarea nivelului de atenție, formularea clară a
propozițiilor pe parcursul a ctului de comunicare.
III
Timp : 25-30 minute;
Subiectul : Străbunii noștri ne lăsară Trecutul sfânt și o frumoasă țară…
Obiective :

36
– să își aducă aminte conținutul textului propus care a fost citit cu ceva timp în
urmă;
– întrebuințarea în actul comunică rii a cât mai multe cuvinte vechi;
– dezvoltarea capacității de exprimare prin intermediul povestirii, folosirea
unui vocabular corespunzător;
Competențe : [ 6 , p.40].
5. Aplicarea elementelor de construcție a comunicării în mesajele emise,
manifestând t endințe de conduită autonomă.
Sub- competențe : [ , p.40].
5.4. Utilizarea formelor flexionare ale părților de vorbire în contexte de
comunicare cunoscute.
Produs : [20 , p. 12 -13].
P29 (Textul literar povestit), Criterii de succes :
1. Anunț titlul și autor ul textului.
2. Redau conținutul textului.
3. Respect cele 3 părți ale textului: introducere, cuprins, încheiere.
4. Utilizez cuvintele cheie.
Bibliografie :
1. Curriculum național. Învățământul primar. Chișinău, 2018
2. Metodologia privind implimentarea evaluării criteriale prin descriptori clasa
a III- a. Chișinău, 2017. 61p.
Sarcini :
1. Se dă textul Din viața dacilor , după Alexandru Vlahuță, manual p.57
2. Povestiți în scris o secvență din textul dat.
3. Propuneți oral un alt sfârșit pentru textul dat.
Desfășurarea activității :
Elevilor li s -a propus să își amintească textul Din viața dacilor , după
Alexandru Vlahuță. Și să scrie în caiete o secvență din acest text. Li se dau la
dispoziție 10 minute, după ce au terminat de scris, le – am propus să alcătuiască oral

37
un alt sfârșit pentru textul propus. La alcătuirea sfârșitului, elevii au fost aju tați de
către învățător.
În urma realizării sarcinilor înaintate, am obținut următoarele rezultate:
Foarte bine au răspuns 10 elevi (35 %). Acești elevi au povestit foarte bine o
secvență din textul lecturat anterior. Au propus un alt sfârșit pentru textu l dat.
Bine au răspuns 15 elevi (50%), nu și -au adus aminte conținutul textului, au
fost ajutați să povestească.
Suficient au răspuns 5 elevi (15%) nu și -au adus aminte conținutul textului, nu
au știut să propună alt sfârșit.
Rezultatele probei înaint ate mai sus, în care s -a evaluat nivelul de formare și
dezvoltare a vocabularului la elevii din clasa a III- a, le-am inclus în diagrama de mai
jos.

Fig. 2.1. Rezultatele finale ale experimentului pedagogic.
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%50%
Proba nr. 1 Proba nr. 2 Proba nr. 3.30%45%
35%50%
40%50%
20%
15%15%
F.bine Bine Suficent

38
În urma realizării acestor sarcini, am ajuns la concluzia că din treizeci de elevi,
între 10 și 20 % dintre aceștia întâmpină dificultăți în cadrul realizării sarcinilor.
Totodată, am constatat că prectic la cele trei probe, aceeași elevi sunt evaluați
conform criteriului – suficient. Pe parcurs ul acestei probe nu s – au evidențiat greșeli
cauzate de dereglarea auzului fonematic , de exemplu: înlocuiri de sunete –
„catedlală”…. ; omisiuni de sunete și silabe – „ constucție”……. . Deasemenea, nu ne –
am întâlnit cu rusisme. Singura problemă la ap roximativ 20 % dintre elevi a fost
incapacitatea de exprimare din lipsa vocabularului bine dezvoltat.
Concluzii : Implimentarea acestor probe a contribuit la îmbogățirea considerabilă a
vocabularului. Aceste probe au drept scop activizarea cuvintelor d in vocabularul
activ, întrebuințarea cuvintelor noi învățate recent în cadrul actului de comunicare. În
rezultat, elevii au devenit mai lejeri în comunicare, exprimându – se mult mai liber,
tinzând spre o exprimare mai elevată, mai clară. Toate acestea au p ână la urmă un
impact pozitiv asupra creșterii randamentului școlar, precum și a integrării copiilor în
cadrul școlii și în societate. Este important să asigurăm un climat favorabil în care
elevii să se poată exprima fără bariere, și atunci când greșesc, î nvățătorul să fie acea
mână de sprijin care să – l ridice și să meargă mai departe cu încredere în propriile
forțe.

2.1. Aplicații practice ce contribuie la dezvoltarea vocabularului elevi lor din
clasa a III-a
„Alegerea metodelor și demersurilor relevă responsabilitatea profesorului/
învățătorului privind realizarea obiectivelor ș i achiziționarea de cunoștințe. ” [23, p.
102]. Determinarea reușită a metodei în raport cu obiectivul stabilit contribuie la
atingerea scopului fixat. Adevărații pedagogi au pl edat întotdeauna pentru metoda
care conduce la rezultatele scontate pentru ei și discipolii lor în funcție de
contingentul celor instruiți. Dacă facem referire la pedagogia actuală, observăm că
din ce în ce mai mult se evidențiază tendința de a practica me tode moderne, în vogă.
Ele contribuie la înviorarea clasei de elevi, activitatea acestora. Desigur, în educație

39
nu există modernitate fără tradiție și cele mai eficace elemente ale metodelor
tradiționale trebuie să – și găsească locul și rolul în lecția con temporană, oferindu – le
impulsuri și conotații ce răspund imperativului timpului.
Una din metodele de comunicare orală este jocul didactic, venit din antichitatea
greacă și română, foarte actual și în ziua de azi, care constă în a plasa elevii „într – o
situație ludică cu caracter de instruire [4, p. 30], ce le antrenează inteligența,
imaginația, creativitatea și îi conduce la dezvoltarea comun icării.
Jocul didactic reprezintă o activitate mentală dinamică, desfășurată într – o
atmosferă de distracție, în care „…predomină acțiunea didactică simulată ” [5, p. 210].
Prin intermediul jocului didactic, elevului i se redă încrederea în propriile
capacități și i se dezvoltă potențialul creator. [7, p. 81].
Intresul pentru joc este înnăscut la copil încă din primele luni de viață, dar
totuși învățătorului îi revine misiunea cea mai importantă de a cultiva prin multiple
căi acest lucru, îndrumîndu -l să pătrundă în subtilitățile vieții reale și ajutându – l să
conștientizeze adevăratele valori.
O altă părere referitor la jocul didactic este că „ jocul didactic este un fel de
activitate în situ ațiile orientate la reproducerea și însușirea experienței sociale, în care
se desfășoară și se determină autoreglarea comportamentului ” [23 , p. 230].
Iar conform opiniei lui S. Cristea, atestăm următoarele criterii pedagogice de
grupare a jocurilor didactice:
1. după obiectivele prioritare (jocuri de stimulare a cunoașterii interactive, jocuri
senzoriale, jocuri de dezvoltare a limbajului);
2. după conținutul instruirii (jocuri literare, jocuri lingvistice);
3. după forma de exprimare (jocuri simbolice, jocur i ghicitori, jocuri de cuvinte
încrucișate);
4. după resursele folosite (jocuri – materiale, jocuri pe bază de întrebări, jocuri pe
bază de fișe individuale);
5. după regulile instituite (jocuri spontane, jocuri protocolare);

40
6. după competențele psihologice stimula te (jocuri de mișcare, jocuri de atenție,
jocuri de limbaj, jocuri de imaginație, jocuri de creație) [5, p. 210].
Un alt compartiment la fel de important îl constituie: reguli de bază ale
comunicării [17, p. 9].
1. Dacă a comunica servește la crearea imaginii personale, a comunica bine
înseamnă a crea o imagine pozitivă, favorabilă.
2. Un vocabular bogat sună plăcut și face ca vocea să fie mai atractivă.
3. În timpul comunicării trebuie urmărită o anumită ținută corporală.
4. A nu – ți privi prietenul î n timp ce – ți vorbește este nepoliticos.
5. Comunicarea nonverbală nu minte, cea verbală – da.
6. În comunicarea cu succes sunt necesare două lucruri: dorința de a plăcea și
simțul umorului.
7. A fi diplomat într – o comunicare înseamnă a te arăta interesat de ceea ce
spune partenerul.
8. Comunicarea eficientă nu acceptă întreruperea partenerului și exclamația „
Nu aveți dreptate!”.
9. Comunicarea presupune schimbarea ușoară a subiectului în funcție de
interesele partenerului.
10. În comunicare trebuie să fiț i cel mai bun în domeniul în care sunteți bun și
atunci vă veți simți bine.
11. În comunicare există o moralitate a întrebărilor și a răspunsului.
12. Nici o comunicare nu este pur informativă. Orice comunicare comportă
amprente ale personalității celui care comunică.
După părerea mea, respectarea acestor reguli de bază ale comunicării, va
contribui la favorizarea unei comunicări frumoase, deosebite și bine organizată, care
va contribui la dezvoltarea mai minuțioasă a vocabularului.
În continuare voi descrie o serie de exerciții pentru clasa a III-a:
1. Sarcină: Alcătuiți o mică compunere numită „ Satul meu!”, după imaginile:

41

Numărul de elevi : 25- 30;
Durata : 10- 20 minute;
Obiective generale :
– dezvoltarea capacității de observare și comunicare;
– favorizarea unui climat prietenos între elevi;
– obținerea unor șanse de mai bună comunicare, prin intermediul schimbului de idei
și informații între elevi;
Subiectul pentru discuție : Orașul/satul meu, [2, p.75].
Obiectivele specifice subiectului :
– expunerea expresiilor care se potrivesc satului natal: ( drumuri întortocheate,
ulicioare misterioase, case bătrânești, tradiții vechi…);
– activizarea vocabularului și a cunoștințelor e levilor, dezvoltarea memoriei și
capacității de selectare ;
– utilizarea expresiilor lexicale tematice în contexte concrete de comunicare.
Competențe : 2. Producerea mesajului oral, demonstrând abordare eficientă în
diferite contexte de comunicare;
Unități de competențe :
2.6. Crearea unor povestiri orale după un șir de imagini și întrebări;
2.7. Exprimarea opiniei/opiniilor în anumite situații de comunicare cu ajutorul
informațiilor acumulate;
Produs : P2. Situația de comunicare (prezentare orală); Criterii de succes:
1. Respect tema propusă.
2. Expun coerent și clar fiecare gând.
3. Respect ordinea ideilor.

42
4. Utilizez cuvintele și expresiile potrivite.
Desfășurarea : Elevilor li se propune două sau mai multe imagini în
corespundere cu sarcina pe care aceștia o vor avea de îndeplinit. Pe baza acestor
imagini elevii trebuie să formeze cuvinte care ulterior le vor întrebuința într – o mică
compunere orală pe care o vor prezenta în fața colegilor.
Observații : învățătorul va ajuta elevii să formeze propoziții corec te.

2. Sarcină : Din fiecare coloană excludeți verbul care nu se potrivește:
Acțiune existență stare
va cânta suntem zâmbește
vorbește au fost s -a supărat
a fost se bucură merge
colorăm vor exista visează

Numărul de elevi : 25- 30;
Durata : 5- 10 minute;
Obiective generale :
– dezvoltarea capacității de observare și comunicare;
– favorizarea unui climat prietenos între elevi;
– utilizarea corectă a părților de vorbire în cadrul actului de comunicare.
Subiectul pentru discuție : Verbul
Obiectivele specifice subiectului :
– activizarea vocabularului și a cunoștințelor elevilor, dezvoltarea memoriei și
capacității de selectare;
– utilizar ea părților de vorbire în contexte concrete de comunicare.
Competențe : 1. Receptarea mesajului oral în situații de comunicare,
manifestând atitudine pozitivă, atenție și concentrare.
Unități de competențe : [ 6, p.36, 40 ].
1.2. Explicarea sensului cuvintelor în diferite contexte de comunicare;

43
5.4. Utilizarea formelor flexionare ale părților de vorbire în contexte de
comunicare cunoscute.
Produs :P6. [ 20, p. 13 ]. Partea de vorbire ; Criterii de succes:
1. Formulez întrebarea potrivită cuvântului selectat.
2. Identific partea de vorbire.
3. Precizez ce exprimă(arată, denumește).
4. Numesc tipul ei.
Desfășurarea : Elevilor li se propune pe trei fișe expuse pe tablă, trei coloane cu
cuvinte. Sarina elevilor este de a exclude verbul care nu se potrivește din fiecare
coloană.
Observații : deasemenea, elevilor li se poate propune să plaseze părțile de
vorbire în diverse situații de comunicare.

3. Sarcină : Formați adjective din următoarele substantive, după model:
lumină – luminos argint –
prietenă – melodie –
copil – țară-

Numărul de elevi : 25- 30;
Durata : 5-7 minute;
Obiective generale :
– dezvoltarea capacității de observare și comunicare ;
– obținerea unor șanse de mai bună comunicare, prin intermediul schimbului
de idei și informații între elevi;
– îmbogățirea vocabularului și întrebuințarea cuvintelor însușite în divers e
situații de comunicare
Subiectul pentru discuție : Adjectivul
Obiectivele specifice subiectului :
– să înțeleagă că adjectivul este partea de vorbire care arată o însușire ;

44
– activizarea vocabularului și a cunoștințelor elevilor, dezvoltarea memo riei și
capacității de exprimare fără întâlnirea barierelor în comunicare ;
Competențe : [6, p. 36]. 1. Receptarea mesajului oral în situații de comunicare,
manifestând atitudine pozitivă, atenție și concentrare ;
5. Aplicarea elementelor de construcție a comunicării în mesajele emise,
manifestând tendințe de conduită autonomă.
Unități de competențe :[ 6 , p.40, ].
5.4. Utilizarea formelor flexionare ale părților de vorbire în contexte de
comunicare cunoscute.
Produs : P6. [20, p. 13]. Partea de vorbire; Criterii de succes:
1. Formulez întrebarea potrivită cuvântului selectat.
2. Identific partea de vorbire.
3. Precizez ce exprimă(arată, denumește).
4. Numesc tipul ei.
Desfășurarea : Elevilor li se va propune două sau mai multe coloane cu
substantive. Elevii trebuie să formeze adjective din substantivele expuse. Acest
exercițiu poate fi realizat atât în scris cât și oral.
Observații : învățătorul va ajuta elevii să formeze adjective corec te.
În continuare, conform sursei [19, p. 24], doresc să evidențiez și unele
tehnici pentru stimularea actului comunicativ, precum și a dezvoltării vocabularului:
după cum cunoaștem, învățătorul, prin ținută și dicție, creează un climat stimulator,
încurajează interacțiunea socială, provoacă la di scuții în baza unor lecturi, oferă
elevilor posibilitatea de a se afirma printr -un vocabular bogat.
CURIOSUL
Obiectiv: A stimula elevii să – și îmbogățească vocabularul. Copiii care vor să
devină scriitori trebuie să utilizeze un vocabular bogat și relevan t. De aceea le voi
recomanda s – o facă pe curioșii , căutând în „ Dicționarul limbii române” cuvinte noi
și să le memoreze înțelesul. Apoi să elaboreze cu ele un enunț sau un text.

45
NOSTRADAMUS
Obiectiv: A stimula elevii să creeze finalul textelor. Fiecare elev vine la școală
pregătit cu o poveste/ povestire/ anecdotă. Patru dintre aceștia citesc textele pe care
le- au adus, până la punctul culminant. Ceilalți trebuie să inventeze deznodământul
narațiunilor propuse. Cel care se apropie cel mai mult de varian ta reală, propusă de
autor, câștigă!.
TEORIA BLANCURILOR
Obiectiv: A dezvolta gândirea critică și comunicarea în grup. Clasa se împarte
în patru grupuri. Învățătorul pregătește o fișă de lucru în care inserează o serie de
citate, în funcție de tema abordat ă la ultima oră de literatură. Fiecare grup va primi o
fișă și, prin colaborare, elevii vor comenta citatele pentru a – și prezenta viziunea
asupra acestora. Grupul care va găsi cele mai interesante interpretări va câștiga!
MESAJ PE SFOARĂ
Obiectiv: A sinte tiza într – un mesaj scurt evenimentele lecției. Se fixează sfoara
dintr – un colț al clasei până în celălalt. Se cere copiilor să scrie pe o fișă îndoită în
două părți un mesaj al lecției în tre – patru enunțuri. După ce le vor decora frumos, vor
așeza fișel e pe sfoara de rufe. Pot fi citite la finalul lecției sau la următoarea oră la
etapa evocării.
Într- un final voi accentua ideea că învățătorul este izvorul de la care trebuie
să izvorască un elev deștept. Preocuparea învățătorului în formarea și dezv oltarea
competenței de comunicare a elevilor din clasele primare, cât și crearea în
învățământul primar al unui mediu lingvistic adecvat, este o condiție esențială în
soluționarea multiplelor probleme de comunicare.
Exemplu de joc „ Bulgărele de zăpadă” [19, p. 25]
Obiective:
1. să dezvolte comunicarea orală și scrisă;
2. să dezvolte creativitatea;
3. să formeze abilități de a compune enunțuri desfășurate și de a le integra în
situații de comunicare.

46
Tema: la alegere
Forma de activitate: în lanț, în grup.
Prezentare succintă: După preluarea materialului gramatical la tema (la
alegere), elevilor li se dă drept exemplu sintagma „ Este necesar”, propunându -li-se
să o dezvolte într -o frază desfășurată, fiecare adăugând cîte un cuvânt și repetându – l
pe ce l emis de elevul precedent. Este foarte important ca elevii să cunoască normele
de utilizare corectă a verbelor la modul subjonctiv. Având ca reper enunțul formulat,
elevii creează situații comunicative lucrând în grupuri de 4 -5 persoane.
Secvențe:
E1: Este necesar;
E2: Este necesar ca eu să înțeleg;
E3: Este necesar ca eu să înțeleg foarte bine;
E4: Este necesar ca eu să înțeleg foarte bine pentru ca să pot reuși.
Enunțul final posibil: Este necesar ca eu să înțeleg foarte bine în timpul anilor
pentr u a putea reuși la examenul de bacalaureat.
Putem formula o sumedenie de sarcini, deasemenea, în manual ne sunt
indicate o serie imensă de sarcini care corespunde unei sub – competențe/unitate de
conținut, unui conținut, unui produs. Important să cunoaștem cum să le combinăm în
așa mod încât să core spundă, să se completeze una pe alta.
Dacă tot am descris unele tehnici, jocuri, sarcini, acum aș dori să aduc și
câteva exemple de metode care cu siguranță pot contribui într – o măsură foarte mare
la îmbogățirea vocabularului și a favorizării unei co municări nemaidescris de
frumoasă.
Mai întâi de toate voi exemplifica care sunt Sarcinile activității de
dezvoltare a capacității de comunicare a elevilor , astfel conform sursei [22, p. 6],
întâlnim următoarele sarcini:
1. Asigurarea continuității acțiunii de dezvoltare a comunicării realizate în
grădiniță și corelarea cu activitățile specifice școlii;

47
2. Formarea exprimării corecte care să influențeze pozitiv învățarea citirii și
scrierii.
3. Formarea unei pronunțări cl are a sunetelor și a cuvintelor și corectarea
greșelilor de pronunție;
4. Activizarea, îmbogățirea și nuanțarea expresivă a vocabularului;
5. Formarea exprimării orale și scrise corecte sub aspect gramatical și sub
aspectul logicii sintactice;
6. Formarea și dezvoltarea capacității de comunicare în dialog, în expunere
(relatare – povestire) și în descriere;
7. Formarea capacității de adaptare stilistică a comunicării. „
Aceste sarcini sunt foarte importante mai cu seamă pentru cadrele didactice
care au menirea de a dezvolta la elevi a diverselor capacități necesare pe parcursul
întregii vieți. Astfel, ținând cont de aceste sarcini, învățătorului îi va fi mult mai ușor
să contribuie la formarea micului elev spre o mare personalitate. Și cum bine
cunoaștem că drumul spre Olimp este anevoios, însă tare frumos mai este acest drum,
mai ales atunci când e parcurs cu multă chibzuință și dăruire de sine.
Ceva mai sus am menționat despre metodele specifice de formare a
capacităților de comunicare, Metode de cercetare utilizate într -o situație de
comunicare orală.
În clasele III – a putem utilize următoarele metode: Observația, descrierea,
explicația, conversația, exercițiul, jocul didactic, procedee de creașie, analiza. La fel
mai întâlnim metode cum ar fi: experimentul (natural) , metoda anchetării, testele.
Există o mulțime de teste, însă în cazul nostru putem folo si testele de aptitudini, teste
de reușită.
Și acum conform sursei [22, p. 7 – 12] voi încerca să prezint majoritatea dintre
aceste metode, mai puțin experiment ul, metoda anchetării și textul. Și totodată să
ajungem la un punct comun în privința importanței întrebuințării acestora în cadrul
formării și dezvoltării unui vocabular bogat, precum și formarea capacităților de
comunicare.

48
Printre cea mai cunoscută metodă pe care la sigur o cunoaștem cu toții este
Observația .
Este un aspect al percepției intenționate de către persoana care cercetează, în
cazul nostru – învățătorul. Învățătorul își poate propune să observe cum comunică un
elev sau altul. Ce cuvinte folosește, corectiudinea și acurate țea mesajului transmis
prin comunicarea orală.
Observarea poate fi de două feluri:
 științifică – este observarea care se desfășoară în mod special, după
un plan anumit în care este trasat scopul observării, subiecții observați, data,
locul, timpul, planul nemijlocit al observării.
 Impirică – este observarea de toate zilele, cotidiană, care este
întâmplătoare, ocazională, neorganizată.
Se realizează : în mod direct, prin observarea nemijlocită a realității; – în
mod indirect, prin intermediul mijloacelo r de învățământ: ilustrații, planșe, casete,
discuri, dispozitive, filme etc.
Implică : operații de identificare, analiză, comparație, ordonare, clasificare,
prezentare orală.
Se aplică la : povestirea după imagini; exersarea pronunțării corecte și
expresive ; activități de gramatică; activități de scriere.
Descrierea.
Constă în: predarea – sugerarea – verbală a unor imagini și trăsături specifice
ale unui element.
însușirilor, funcțiilor .
Se asociază cu : explicația, observația, lectura, mijloace de învățământ.
Se aplică la : activități de comunicare – orală și scrisă – în descrieri de peisaj,
artistice, științifice, sau caracterizare de personaj; activitățile de lectură și de citire.
Explicația.
Const ă în: prezentarea obiectului, proceselor fenomenului, în ansamblul lor;
prezentarea elementelor care îl compun.

49
Se realizează prin : analiza datelor, cauzelor, regulilor, criteriilor, sensurilor.
Se asociază cu : observația și cu descrierea.
Se aplică în : activităților de precizare, explicare a sensului cuvintelor;
lecțiile de gramatică; modele – algoritmuri – tehnici de muncă intelectuală pentru:
citire, scriere, comunicare.
Conversația.
Constă în : comunicarea prin dialog: întrebări – răspunsuri.
Se utilizează în : pregătirea pentru o acțiune; descoperirea unei soluții; în
verificarea corectitudinii unor rezolvări; în sistematizarea informației.
Cu atât mai mult, în cadrul întrebuințării acestei metode, sunt prevăzute și
unele exigențe : întrebările – să fie corespunzătoare obiectivelor; să fie ordonate în
succesiunea logică; să aibă puncte de sprijin; să fie formulate clar, concis, corect; să
fie accesibile; să fie adresate întregii clase.
Răspunsurile – să fie corecte, precise, complete, motivate; să fie formulate
sistematic și prezentate fluent.
Se asociază cu : explicația, observația și descrierea.
Se aplică în : lecții de citire, de gramatică, de lectură, de comunicare – în toate
momentele ce sunt prevăzute în cadrul lecției.
Exercițiul .
Constă în: efectuarea repetată, conștientă a unor acțiuni, sarcini, operații,
până la consolidarea și perfecționarea operației.
Implică : reactualizarea cunoștințelor, explicarea, demonstrarea, motivarea,
efectuarea repetată, variante de formulare.
Varietatea formelor esențiale de exercițiu : exerciții de pronunțare, exerciții
de analiză și de sinteză fonetice; exerciții de citire; exerciții lexicale; exerciții
gramaticale – morfologice și sintactice; exerciții de ortografie și de punctuație;
exerc iții de comunicare orală și scrisă cu dialog, expunere – relatare, povestire,
descriere.

50
Se aplică în cadrul: lecțiilor de citire, de scriere, de gramatică, de
comunicare orală și de scriere.
Jocul didactic .
Caracteristici : contribuie la realizarea unității dintre activitățile de învățare
cu forma distractivă, plăcută și antrenantă.
Implică : gândire concretă precum și multă imaginație; respectarea tuturor
regulilor în cadrul unei competiții; reflectă spontanietate pe parcursul actului de
comunicare.
Se cunosc o multitudine de jocuri. Printre acestea sunt evidențiate jocuri
pentru: exersarea aparatului fonator; pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor;
dezvoltarea, activizarea precum și nuanțarea vocabularului; nuanțarea exprimării prin
crearea dirijată a tuturor figurilor de stil; dezvoltarea capacităților de comunicare sub
formă de dialog, expunere (relatare, povestire) descriere.
Contribuie la : educarea memoriei, atenției, imaginației, disciplinei, ordinei,
dezvoltarea comun icării nuanțată printr – un vocabular bogat.
Se întrebuințează : în orice activitate didactică , la orice etapă a lecției/ în
orice moment al lecției.
O altă metodă la fel de importantă pe care o putem utiliza în cadrul lecțiilor de
limbă și literatură română la clasa a 3 – a este –
Procedee de creație .
Caracteristici : această metodă se caracterizează prin faptul că contribuie la
încurajarea și dezvoltarea imaginației, independenței, curiozității, originalității
precum și comunicării.
Conduce la : sporirea imaginației asupra unor construcții diferite, sau asupra
unor variante ale unor soluții ce sunt înaintate; contribuie la formularea întrebărilor
problemă; facilitează exprimarea opiniei proprii.
Diversitatea: există o mulțime de procedee de creație pe care învățătorii le
întrebuințează în cadrul activităților de pe parcursul lecțiilor, printre acestea se

51
enumeră: compuneri libere; povestiri; dramatizări; schimbarea finalului –
deznodământului unui text narativ etc.
Are tangențe cu : observ area; descrierea; conversația; exercițiul.
Se întrebuințează în : comunicarea orală; comunicarea scrisă; gramatică
citire; lectură.
Analiza.
Analiza este o metodă care presupune implicarea mai multor operații:
observaț ia; identificarea; comparația; motivația.
Se realizează în funcție de etapele unui algoritm ferm.
Se aplică în cadrul lecțiilor de gramatică.
Diversitatea: există analiză fonetică; analiză gramaticală – morfologică,
sintactică; analiza literar ă, stilistică.
Experimentul natural – se desfășoară în condiții obișnuite de viață și activitate –
în joc (la vârsta preșcolară), în învățătură, în muncă .
Metoda anchetării – este aplicarea în scris sau oral a unor întrebări coordonate
din timp, privind un oarecare subiect.
De exemplu – în manualul de clasa a III -a, pag.123, avem rubrica Să înțelegem
textul! , învățătorul le poate adresa întrebările și elevii pot răspunde, sau un elev
adresează o întrebare, altul răspunde.
Testul – este o probă ce se desfășoară cu ajutorul anumitor îns ărcinări. Testele
de aptitudini (lingvistice în cazul nostru, dar pot fi și matematice, muzicale).
Fiecare dintre metodele prezentate mai sus le putem folosi atât în clasa a III –
a. Metodele au o importanță majoră pentru cercetător, fiind o cale prin ca re acesta
poate verifica într – un mod adevărat nivelul de cunoștințe lingvi stice…pe care îl
posedă un elev.
În mare măsură putem spune că atât atenția cât și spiritual de observație la
elevi, mai cu seamă la elevii claselor primare sunt antrenate prin intermediul
exercițiilor, cu atât mai mult, aceștia pot „… remarca fapte în raport cu scopul propus.
” [24 , p.69].

52
Deasemenea, multitudinea de exerciții oferă elevilor posibilitatea de a judeca,
de a forma și dezvolta păreri asupra unui oarecare fapt. Dar pentru ca aceștia să poată
comunica eficient este necesar ca ei să dispună de un vocabular foarte bogat, ce în
mare parte îl pot forma prin intermediul exercițiilor – joc. Cu atât mai mult, „ prin
exerciții……. , elevii aplică în practica exprimării cunoștințele de limbă. Pe această
cale, noile cunoștințe devin durabile și operaționale, ajutând cu adevărat elevii în
formarea capacității de a vorbi corect, coerent și expresiv ” [24 , p.69]. De aici ne
putem da bine seama încă odată despre importanța într ebuințării pe parcursul lecțiilor
a exercițiilor – joc.
Conform sursei [24, p. 69], aș dori să evidențiez importanța jocului didactic
în însușirea și îmbogățirea cunoștințelor de vocabular .
După cum cunoaștem, jocul are cele mai ample tangențe cu particularitățile de
vârstă ale școlarilor mici. Acesta constituie un punct de trecere între școală și viață,
totodată, contribuie la stimularea interesului cât și curiozității elevilor, îi plasează pe
aceștia într – un timp în care doresc să cunoască totul, să se facă auziți, să învețe cât
mai multe lucruri noi. Acest lucru fiind enorm de important în cadrul formării și
dezvoltării elevilor, ei sunt deschiși spre cunoaștere, și de aceea avem nevoie de cei
mai competenți învățători pentru a contribui la formarea acestor mici cercetători.
Limbajul nuanțat se asociază într – o măsură foarte mare cu precizia și
claritatea de bază a vocabularului , „și aduce un plus de expresivitate în contextul
comunic ării” [24 , p. 70].
În urma acestor jocuri didactice desigur că se va înregistra și un anumit
progres care va oferi posibilitatea, în corespundere cu vârsta elevilor, de a se
manifesta în cadrul unei situații de comunicare, aceștia selectând din amalg amul de
cuvinte, doar pe acelea pe care le văd mult mai potrivite pentru ei. „ Din acest punct
de vedere, comunicarea va depăși granița unei exprimării tranzitive (transmiterea
unei simple informații), alunecând spre reflexivitate (participarea afectivă a
vorbitorului). Trecerea în această subtilă și nelimitată sferă nu este posibilă decât
atunci când subiectul , în comunicarea – i spontană, uzează de resursele inepuizabile

53
ale limbajului nuanțat, oferite cu atâta dărnicie de limba română. Procesul de formare
a laturii strict individuale a exprimării elevilor presupune asimilarea în timp a
mijloacelor de expresie a limbajului nuanțat. De la decodificarea sensului încifrat al
cuvintelor în expresie, până la utilizarea lui în alte contexte (ca marcă a originalit ății),
este un proces de durată, care poate începe din clasele a III- a și a IV – a, când se
insistă pe conștientizarea și expresivitatea actului citirii . „ [24 , p. 70].
Fără îndoială, există diverse surse precum: (familia, presa, radioul,
literatura, televizorul), însă doar școala rămâne elementul de bază care contribuie la
cultivarea vorbirii atât afective cât și expresive. La fel este importantă și comunicarea
elevilor cu cadrul didactic instruit în acest scop, acest lucru va favoriza din ce în ce
mai mult dezvoltarea vocabularului acestora. Dacă elevii vor comunica cu persoanele
mai puțin instruite, atunci și limbajul acestora va fi de dorit, cu atât mai mult, se v a
face văzută simplitatea exprimării acestora, de aceea, este necesară munca asupra
acestor elevi care sunt abia la început de cale.

54
CONCLUZII

„Vocabularul ne face capabili să interpretăm și să ne exprimăm. Dacă ai un
vocabular limitat, vei avea și o viziune limitată și un viitor limitat ” [10].
Este foarte important să cunoaștem o categorie de cuvinte bine dezvoltată, dar
pentru această este necesară o educație corespunzătoare care vine să formeze un om
cu multă cultură.
Pentru om, care este o ființă socială, comunicarea joacă un rol esențial în
viața acestuia, indiferent de vârsta pe care o avem, toți suntem plasați față în față cu
viața și activitatea cotidiană, profesională și toți suntem supuși procesului de
influ ență socială. Avem nevoie de cuvinte pentru a ne putea exprima, pentru a putea
creea în jurul nostru ace a societate de care depindem pentru a conviețui. Și acest
lucru îl învățăm de mici. Cadrele didactice depun un efort colosal pentru a ajunge la
rezultat e frumoase, pentru a forma o următoare generație inteligentă, plină de abilități
și gata în orice moment de a schimba ceva spre bine. Pentru aceasta este nevoie de
multă dăruire, muncă, de iubire față de carte, față de tot ce este frumos, de aspirații
spre mai bine.
În această lucrare :
1) am studiat literaturi științifice referitoare la tema de cercetare: Metodologia
dezvoltării vocabularului elevilor din clasa a III – a.
În urma studierii literaturii științifice, am ajuns la concluzia că există o
varietate mare de informații cu privire la formarea și dezvoltarea vocabularului, însă
din tot ce este mult și frumos, trebuie să contribuim la formarea încă a mai mult, ceea
ce va spori și mai mult gradul de dezvoltare a vocabularului atât a elevilor cât și al
nostru în calitate de viitoare cadre didactice. O mai mare parte din informațiile
întrebuințate în această teză am găsit – o în lucrările: „ Vocabularul limbii române în
școală ”, de Dumitru Gheorghina, Doina Negomireanu… ș.a. „ Îmbogățirea, fixarea și
actualizarea vocabularului elevilor ” de Iuliana Răstoacă. În principiu, orice literatură

55
științifică în orice moment ne poate călăuzi spre adevăr, important ca noi să fim
dornici de al cunoaște.
2) am făcut referire la reperele teoretico – metodologice privind dezvoltarea
vocabularului în clasa a III – a.
3) am analizat informațiile din prevederile documentelor normative
(Curriculum național, Metodologia evaluării criteriale p rin descriptori.
Astfel, pot spune că putem contribui la formarea și dezvoltarea vocabularului
prin diverse mijloace, p ornind de la produsele din metod ologie, care stimulează la
elevi dorința de a munci, de a avea rezultate, și terminând cu diversele texte propuse
pentru lectură, prin intermediul acestora elevii pot cunoaște o mulțime de cuvinte noi,
pot selecta diverse expresii frumoase ce le vor întrebuința, cu siguranță în cadrul
actelor de comunicare.
În urma analizei prevederilor documentelor normative : curriculum național,
Metodologia evaluării criteriale prin descriptori, pot spune că formarea și dezvoltarea
vocabularului ocupă un loc de frunte și are o importanță majoră în crearea viitoarelor
personalități.
4) am selectat soluții metodologice care po t fi aplicate la dezvoltarea
vacabularului în clasa a III – a.
Formarea și dezvoltarea vocabularului în clasa a III- a este foarte important ă.
Începând cu clasele primare, elevul se dezvoltă. Printr – un vocabular bogat, un elev
de clasa a III- a va dispune de un mai mare succes în cadrul actului de comunicare,
decât un elev mai puțin înzestrat cu un anumit vocabular. Căci până la urmă: „
Comunicarea este o formă fundamentală de interacțiune psihologică, un schimb
continuu de diferite mesaje…. ” [24 , p. 7].

56
BIBLIOGRAFIE

1. BEJUC V. L. Dicționar explicativ al limbii române: 40 000 cuvinte, 2011. 560 p.
ISBN 966 – 8879 – 28- 7.
2. BURUIANĂ M. , ERMICIOI A., COTELEA S. Manual: Limba și literatura
română, clasa a III – a. Chișinău : Editura Știința, 2012 – 2016. ISBN 978 – 9975 – 85-
020- 9. 191 p.
3. CĂLIN A. , BĂDESCU I., BULAI A. Dicționar de sociologie. București: Editura
Babei, 1998. 752p.
4. CERGHIT I. Metode de învățământ. București: Editura Didactică și pedagogie,
1976.
5. CRISTEA S. Dicționar de pedagogie. Chișinău. București: Editura Internațional,
2000.
6. Curriculum național. Învățământul primar. Chișinău, 2018
7. Didactica Pro. Revistă. Nr. 3 – 4(43- 44), 2017.
8. GHERGHINA D. , M. , NEGOMIREANU D. , CHILOM E. Vocabularul limbii
române în școa lă. București: Editura Didactica Nova, 1995 . ISBN: 973 – 96361 – 5- 2.
315 P.
9. http://www.scritub -com/literatura
10. http://www.citatepedia.ro/index.php?q=vocabular…&2
11. http://jocuri -didactice.blogspot.com/?m
12. http://www.prouniversitaria.ro/carte/elemente -de-lexicologie -note-decurs/rasfoie/
13. http://ro.wikipedia.org/wiki/comunicare
14. https://vorbestecorectgramatical.com/2017/08/25/elemente -de-jargon -si-argou/
15. https://ortograme.ro/cuvinte -polisemantice -propozitii -si-definitie/
16. https://dexonline.ro/definitie//onomasiologie/
17. „ Învățătorul modern”. Revistă. Anul 3. Nr.6(22), decembrie, 2012.
18. „ Învățătorul modern” . Revistă. Anul 6. Nr.1(35), februarie, 2015.

57
19. MARIN M. Principii de dezvoltare a atitudinii elevului față de opera literară.
2008.
20. Metodologia privind implimentarea evaluării criteriale prin descriptori clasa a III-
a. Chișinău, 2017. 61p.
21. NOR EL M. Didactica limbii și literaturii pentru învățământul primar. București:
Editura Art, 2010. ISBN 978 – 973- 124- 497- 6.
22. NUȚĂ S. Metodica predării limbii române în clasele primare. București: Editura
Aramis, 2000. ISBN 973 – 8066 – 18- 2. 656p.
23. PERETTI A. D. Educație în schimbare. Iași: Editura Spiru Haret, 1996.
24. RĂSTOACĂ I. Îmbogățirea, fixarea și actualizarea vocabularului elevilor. Bacău:
Editura Rovimed Publishers, 2011. ISBN 978 – 606- 583- 269- 5.
25. TOMA I. Limba român ă (fonetică, fonologie, lexicologie). București: Editura
Niculescu, 1995.
26. www.mpt.upt.ro/doc/curs/gp/communication -skills.pdf .
27. www.scritub.com/profesor -scoala/Formarea -competentei -de-comuni32212