Adictia de Internet

Corelat cu efectul hipnotic apare si comportamentul de dependenta. PC fura din timpul care ar trebui să fie dedicate altor preocupări .Psihologii au dovedit că jocurile video și internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependență, privarea de aceste mijloace producând-celor la care s-a instalat adictia-aceleași simptome ca și în cazul substanțelor și al comportamentelor care dau dependență.

Adictia fizică se manifestă sub forma unor stări patologice care constau în necesitatea organică de a folosi alcoolul /droguri pentru a evita tulburările ce apar la încetarea utilizării. Nu apare la toate tipurile droguri, dar apare mai frecvent la alcool și foarte repede la consumul de heroina și morfină. Apar o serie de fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj.

Adictia psihică se manifestă prin modificări comportamentale și o stare mentală particulară însoțită de dorința psihică imperioasă de a consuma alcool (sau de a-și administra droguri) periodic sau continuu pentru a obține o stare de bine sau pentru a înlatura disconfortul psihic. Aceasta dependență apare la consumul tuturor tipurilor de droguri, inclusiv de alcool dar și la cei dependenți de internet. Aceștia folosesc computerul fie pentru a obține din nou plăcere, fie pentru a evita neliniștea, anxietatea, iritabilitatea, insomniile, depresia carecteristice stării de sevraj

O atitudine greșită tipică există la viitorul dependent cu mult înaintea instalării bolii. Pentru producerea dependenței, nu substanța sau internetul care stă practic la dispoziția tuturor oamenilor este decisivă. Decisivă este impulsionarea hotărâtă a unei persoane de a se folosi de această substanță în vederea obținerii anumitor efecte.

Discuțiile purtate în jurul mecanismului prin care individul devine dependent, sub o formă sau alta, implică una dintre următoarele ipoteze:

* Ipoteza mecanismului asemănător dependenței de substanțe.

* Ipoteza mecanismului asemănător tulburării de control a impulsurilor.

* Ipoteza mecanismului asemănător unei afecțiuni "secundară" altei afecțiuni psihiatrice "primare".

Adictia de internet se referă la relația strictă cu computerul, fără a avea nevoie de prezența unei alte persoane ci doar de programele sau jocurile de care este interesat.

Adictia de internet se referă la persoanele care utilizează internetul în mod excesiv ceea ce conduce la interferarea cu activitățile sociale și profesionale. În acest caz aplicațiile sunt interactive și necesită includerea într-o rețea de calculatoare în care persoana nu este niciodată singură, în orice moment poate lua legătura cu altcineva și/sau să caute informații pe net. Trăsăturile de bază ale mediului virtual modelează felul în care se comportă indivizii/grupul în acele condiții. Comportamentul on-line este întotdeauna determinat de modul în care acele trăsături interacționează cu caracteristicile oamenilor prezenți în acel mediu. Cei mai mulți cercetătorii americani consideră că termenul de dependență de internet include o varietate de comportamente și o serie de probleme legate de controlul impulsului și le clasifică în :

Supraîncărcare informațională (Information Overload): căutări compulsive de baze de date sau navigare pe net (web surfing sau searching).

Adictia de computer (Computer Addiction): adictia de jocurile pe internet (Doom, Solitaire).

Adictia de relaționare virtuală (Cyber-relationship Addiction): realizarea de relații noi on-line.

Comportamente compulsive (Net Compulsions): jocul de noroc patologic (gambling on-line), cumpărături compulsive pe internet (shopping on-line).

Adictia de sex virtual (Cybersexual Addiction): utilizarea compulsivă a site-urilor web pentru sex și pornografie

După cum se poate observa, în cazul dependenței de internet este vorba de un comportament ce urmărește socializarea (social seeking behaviour), pe când în cea de internet de comportamente ce caută o recompensă, cel mai relevant exemplu fiind cel al jocurilor pe computer. Dependențele tehnologice sunt dependențe non-chimice și pot fi împărțite în: dependențe pasive (de televizor) și dependențe active (jocuri pe computer, internet) .

1.1. Probleme de atentie si hiperactivitate

In funcție de timpul acordat vizionării și a vârstei la care debuteaza aceasta, PC potate aducepre judicii grave dezvoltarii corticale. Studiile arata ca afectiunile produse cortexului in urma vizionarii excessive au ca rezultat aparitia sindromului ADHD, adica slabirea pana la nivelul pathologic a unor capacitate mentale fundamentale: concentrarea atentiei, memoria de scurtadurata, imaginatia creativa, motivatia de a intreprinde o actiune care cere efort.Obisnuindu-se de mici cu astfel de experiente care ii bruscheaza, cand sunt pusi in fata realitatii-care nu socheaza in nici un fel nu-și maipot concentra atentia. La școală, de expemplu, ei vor astepta ca prezentarea dascalului sa aiba aceeasi dinamica, sa îi surprinda, sa fie un spectacol. Asteptarea nefiindu-le satisfacuta, atentia este dezactivata, si totul îi plictiseste.Desi internetul generează o atitudine mental pasiva si o intarziere in procesarea informatiei si in gandire, acesta este un factor principal in inducerea hiperactivitatii.Neuropsihologii demonstreazaca agitatia extrema, in capacitatea de a stal inistit, toleranță scazuta la frustrare, impulsivitatea excesiva sunt stari ce apar in urma vizionarii repetate, acestea crescand proportional cu cresterea timpului dedicate vizionarii.

Incapacitatile de invatare

Problemele de invatare, sunt determinate in mare masura de vizionarea de jocurile pe PC. Cu o motivatie scazuta pentru invatarea de cunostinte noi, incapabili sa se concentreze, cu o hiperactivitate excesiva, cop3 raspund tot mai greu cerintelor scolare. Dezechilibrele pe care atenția monitorului le induce in functionarea emisferei stangi si lipsa dezvoltarii normale a rețelelor neuronale, afecteaza gandirea logica si analitica, construirea sintaxei si discursivitatea.

Probleme de invatare ale copilului din ziua de azi

*Slaba capacitate de a asculta, de a intelege si a-si aminti materialul present

*Abilitate scazuta de reflectare coerenta in vorbire si in scrisa faptelor si ideilor;

*Dificultatea de a intelege fraze mai lungi sau structure gramaticale mai complexe;

*Tendinta de a comunica prin gesture odata cu cuvintele sau in locul acestora;

*Scaderea cunostintelor de vocabular sub nivelulclasei a 4-a;

*Intelegerea nesigura si confuza a lecturii;

Dificultatea de a trecede la limbajul colocvial la forma scrisa;

*Performante scazute in planificarea, succesiunea si organizarea ideilor, clasificare, intelegerea raporturilor de tip cauza-efect, rationament mathematic si stiintific .

1.3. Efecte asupra mentalitatilor și a comportamentelor

Un alt fenomen datorat consumului in exces de PC este modelarea mentalitatilor si a comportamentului prin activarea mecanismelor psihologice de imitatie Și prin impunerea de modele in mentalul Individual si colectiv. Sunt cultivate si, uneori, conditionateastfelanumiteconduite cu efecte deosebitde puternice in modelarea orizontului de constiinta si comportament al tinerilor.Toate studiile dovedesc ca violent de pe micul ecransi jocurile video aduc violent in lumea reala, aceasta devenind tot mai mult un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor si impunerea intereselor, pentru dobândirea confortului dorit.

Tinerii devin tot mai impulsivi, mai puțin capabili să-și controleze impulsurile violente, comportamentul violent -în detrimental celui prosocial-devenind o constanta a comportamentului generatiilor crescute PC in exces.Totodata, consumul excesiv de PC are efecte repressive asupra climatului afectival familiei, pierzându-se functia de support emotional si moral al acesteia pentru buna dezvoltare a copilului.Utilizarea indelungata a internetului deterioreaza si stemul de valori si functionarea sociala la tineri, interactiunea cu cei din jur, ducand la tulburari de comportament, retragere sociala, introversie. De asemenea, sunt influentate trasaturile de personalitate, dinamica familiei si modul de comunicare intre membrii familiei.

Pentru a dezbate pe larg tema propusă trebuie să rezum câteva aspecte legate de adolescență .

*Debutul și durata adolescenței variază de la un individ la altul sub influența mediului socio-cultural;

*La fete apare mai devreme decât la baieți fiind marcată de o intensificare a dezvoltării personalității, mari progrese în dobândirea conștiinței de sine;

*Apare dorința de afirmare;

* Dobândirea independenței față de autoritatea parentală .

*Pe plan afectiv sunt posibile accente pasionale ;

*Apar mari inconsecvente și o explozie a fanteziei;

*Apare dezvoltarea memoriei și diversificarea inteligentei ;

*Apar interesele orientate spre moralitate;

*Momente de revoltă și chiar sancționare pe plan moral a celor care încalcă normele .

Eric Berne considera că în fiecare individ există trei stadii ale eului: stadiul de copil, stadiul eului adult, stadiul eului parinte; în tinerete individul se afla la intersectia celor trei stadii: este copil al parintilor sai si parinte al propriilor copii

Adolescența reprezintă o etapa distinctă în evolutia individului care se situeaza între copilarie si tinerete, prezentând aspecte caracteristice în plan biologic si psihosocial, fiind dependenta în desfasurarea ei de factori biologici ereditari, sociali, culturali si educationali.Personalitatea adolescentului nu este încă nici omogenă,nici precizată în mod definitiv. Ii lipsește experiența. Criza de originalitatea a adolescentului poate începe în pubertate și poate dura până în post-adolescență. Este diferită de la o perosană la alta ca intensitate durata și constă,Pe de o parte în despărtirea de atitudinile și comportamentele propriei copilării (latura negativă a crizei) ; dezvoltarea fortei Eu-lui,a conștiinței de sine,a disponibilităților creatoare pe de alta parte (latura pozitiva a crizei).

Adolescentul își formează un mod propriu de a înțelege viața ,își cristalizează o concepție care-l călăuzește în alegerile pe care le va face.O componentă orientativă a personalității este conștiința apartenentei la generație. Adolescentul nu doar se integrează în grupuri,ci trăiește apartenență la comunitatea celor care-i seamănă,constată ce pot și ce fac acestia ,ce pot ei. Conșiința apartenentei la generatie poate genera manifestari protestatare afective (ex. revolte).

Se continuă formarea idealului în viața care este acum constant si stabil,mai complex elaborat,mai legat de ceea ce oferă societatea ( spre deosebire de preadolescenta) .Intre componentele orientative are loc și imaginea de sine care rezulta dintr-o orientare constanta si o trebuinta marcanta de autocunoastere.Adolescentul își doreste sa-si descopere unicitatea si originalitatea propriei fiinte. Astfel,tinerii adolescenti își pot :

a.gasi identitatea de sine ,care le permite sa se integreze si adapteze bine la toate felurile de imprejurari ;

b.găsirea unei prea timpurii identitati care permite adaptarea în prezent,dar închide posibilitatea de realizare ale acelei persoane ;

c.rămânerea multă vreme într-o identitate confuză care generează fel de fel de schimbari surprinzatoare ajungerea la o identitate negativa prin identificarea cu grupuri si persoane deviante.

Eu-l fizic rămâne în continuare în centrul autocunoașterii, favorizat de armonia dezvoltarii biologice. Este valorizat în contextul relațiilor dintre sexe si de aceea,adolescenții manifestă atitudini active de imbunatatire , fiind atenti la moda,silueta etc.Pot apărea cu usurinta si complexe de inferioritate care sa-i faca sa fie retrasi, timizi,tacuti,pasivi etc.

Eu-l spiritual sunt deosebit de interesați de unele calitati cum ar fi nivelul propriu de inteligenta si cultura sau alte caracteristici de personalitate care devin mai importante. Ii nelinistesc lipsurile si defectele si isi intensifica efortul de a le inlatura.

Eu-l social este mai degraba consolidat in cursul acestui stadiu, deoarece exista deja un grup sau grupuri stabile in care adolescentul se integreaza si si-a cucerit un loc si un prestigiu. Rămâne totuși sensibil la eventuala indiferență a grupului de prieteni si a familiei si poate trai mari dezamagiri sau se indarjeste sa le-arate ce poate .

James Marcia a elaborat teoria starilor identitare. El a plecat de la dilema majora a adolescentei identitate sau confuzie din teoria lui E. Erikson. Varianta sa pune accent pe doua activitati si anume : autochestionarea și angajarea . Autochestionarea se poate instala progresiv sau brusc dar poate sa si lipseasca . Ea direcționează și sustine viitoarele asumari de roluri sau valori.Angajarea este dimensiunea efectiva, practica, de validare interioara (ex. devin student,sofer etc si constat ca mi se potriveste sau nu ) .Exista patru stari identitare :

– identitate realizata (persoana traversează etapa autochestionarii,concomitent cu angajarea sa ferma,intr-o serie de roluri )

-identitate in moratoriu (autochestionarea exista,angajarea nu )

-identitatea acceptata (adolescentul nu a parcurs,cel putin vizibil,etapa autochestionarii si este deja angajat pe o anumita linie,el a adoptat pur si simplu optiunile mediului sau familial- dai la contabilitate )

– identitate difuza ( nu sunt prezente nici autochestionarul nici angajarea). Ea poate fi o stare precoce, fie o stare post esec.Ea apare in urma unor angajari discordante cu dorintele sau posibilitatile individuale ( sunt student la informatica dar doream la psihologie,iubesc pe cineva care nu ma iubeste etc ). Ea poate fi la fel de valoroasa si in caracterizarea dinamicii adolescentei,ca etapa a optiunii si schimbarii.

Pubertatea și adolescența se caracterizează prin definitivarea și stabilizarea structurilor de personalitate, fenomen care se produce la 14 -15 ani. Dincolo de multitudinea transformărilor ce invadează întreaga personalitate a adolescentului, există trei dominante care dau culoare și specificitate acestei vârste:

a. cristalizarea conștiintei;

b. identitatea vocațională ;

c.debutul independenței.

În pubertate și adolescență, conștiința de sine înregistrează un salt calitativ remarcabil, datorită frecventelor replieri ale individului în propriul său for interior.Procesul de cristalizare a imaginii de sine implică mai multe fațete:

• Identificarea e-ului personal, al E-ului spiritual și al E-ului social. Referitor la e-ul corporal, pentru a se familiariza cu noua sa entitate anatomică, dialogurile puberului cu oglinda sunt deosebit de frecvente, oscilând între satisfacție și critică virulentă. Pe lângă teribilismul vestimentar și comportamental, apare o gală de modalități de sublimare prin artă și literatură dar și acte delincvente (fuga de acasă, furtul, violul etc.);

• Cât privește formarea E-ului spiritual, acesta se referă la capacitatea individului de a-și evalua corect propria activitate și nivelul de cunoștinte și aptitudini pe care le posedă;

• E-ul social semnifică reputația socială a individului și conștientizarea statusurilor și rolurilor pe care le îndeplinește în prezent, sau cele pe care le proiectează. Identitatea vocațională desemnează abilitatea persoanei de a-și cunoaște calitațile și defectele, ca pe baza lor să poată decide asupra opțiunii sale profesionale. Dacă puberul manifestă abilitate îndeosebi în cunoașterea trăsăturilor de caracter și a intereselor la adolescent apare capacitatea de a-și defini aptitudinile. Dobândirea independenței constituie un corolar firesc al inventarului minutios și sever pe care individul și l-a făcut pe plan interior.

Cazurile cele mai frecvente apar în jurul vârstei de15-16 ani, la sexul masculin, fiind provocate, mai ales de un climat familial instabil, sărăcie, carente educative. Există numeroși factori care contribuie și influențează numărul comportamentelor delincvente ale adolescenților. Ultimele cercetări au arătat că prezența unui singur factor nu cauzează un comportament violent sau antisocial, ci este nevoie de acțiunea mai multor factori. Factorii care pot determina comportamentul delincvent pot fi casificați în:

• Factori individuali: disfuncții cerebrale, deficiențe intelectuale, tulburări ale afectivității (imaturitate, instabilitate, frustrare, indiferență afectivă, ambivalență afectivă, absența înclinațiilor altruiste), tulburări caracteriale (lipsa autocontrolului, impulsivitate, agresivitate, indiferență și dispreț față de muncă, indolență, respingerea normelor sociale, juridice și morale, egocentrism), inițiere timpurie în comportamentul violent, atitudini și credințe favorabile comportamentului deviant sau antisocial.

• Factori familiali: climat familial conflictual și imoral, familie dezorganizată, implicare scăzută în educarea copiilor, lipsa de autoritate a părinților, atitudine tiranică a părinților.

• Factori de natură educațională: eșec școlar, legatură slabă cu școala, tranziții frecvente de la o școală la alta, greșeli ale educatorilor (de atitudine și relaționare, de competență profesională, de autoritate morală).

• Factori ce țin de comunitate: accesul la droguri și arme, deteriorarea și dezorganizarea comunității, nivel ridicat al criminalității, existența găștilor.

• Factori ce țin de mediu: sărăcie, expunerea la violența din mass-media, neîncrederea adulților în valorile și cultura tinerilor, lipsa implicării instituțiilor de stat și civile prin programe pentru copii și tineri. Unii autori, precum Patterson, De Barysche și Ramsey considera că majoritatea indivizilor cu probleme comportamentale în copilarie vor conserva aceste comportamente și în pubertate. De a1tfel la puberi, agresivitatea înregistreză un salt consistent, de la 3.2% la 10%. Comportamentul agresiv oscilează nu numai în funcție de vârstă, dar și de sex, raportul dintre băieți și fete fiind de 5 la1, ceea ce înseamnă un supliment remarcabil de agresivitate masculină.

Conform opiniei vehiculate de Robertson (1977) pubertatea și adolescența furnizează un număr mare de criminali (43% au vârsta sub18 ani, iar 20% sub 15 ani). Majoritatea dintre ei provin din rândul categoriilor dezavantajate din punct de vedere socio-economic, dar nu lipsesc nici exemplarele claselor avute și care au fost pierdute de sub controlul parental. Indiferent de ipostaza prin care delincvența se manifestă, ea evocă, un lamentabil eșec în rezolvarea inerentelor crize de identitate pe care le traversează individul în această perioadă.

O interesantă contribuție la problema comportamentelor este furnizată si de R. Rășcanu (1994), printr-un studiu medical și psihologic, pe un număr de 144 de subiecți cu asemenea tulburări. La apariția manifestărilor respective concură, în doze greu de precizat, factorii genetici și cei care aparțin unui mediu patoplastic. S-a constatat ca peste 61 % dintre tulburările de comportament se grefează pe fondul unor maladii psihice ( epilepsie, schizofrenie, nevroze) sau ale oligofreniei.

Mai apoi, indivizii cu comportament sunt mai raspândiți în mediul urban decât în cel rural și se multiplică în condiții de subcultură. Recuperarea lor presupune un efort multifocal, în care terapia biologică să se asocieze cu cea psihologică și socială. Stresul adolescentin poate cauza și consumul de alcool, nicotină și droguri. Printre cauzele acestora se numără:

Cauze interne: curiozitatea, dorința de senzații tari, lipsa de maturitate și deresponsabilitate, plictiseală, teribilism.

Cauze externe: anturaj, climat familial defavorabil, nivel educațional și cultural redus, lipsa informațiilor, imitarea modelelor din filme.

Studiile realizate de Warners și Smith (1982), Mayer (1982) au scos în evidență câteva caracteristici ale adolescentului care apelează la asemenea surogate existențiale:

• majoritatea dintre ei au avut o copilarie nefericită, au un tonus psihologic dezolant, încordat, acuză nervozitate, depresie, gânduri sinucigașe;

• acest tip de adolescenți au puține reușite școlare, iar imaginea de sine și proiecția lor în viitor este profund deteriorată;

• aproximativ 25 % dintre ei au avut în familie modele nefaste, respectiv, un părinte sau chiar pe amândoi cu vicii similare. Ca o expresie a unei dezadaptări ajunsă la limită extremă se plasează sinuciderea. Conform unor date recente, fumizate de O.M.S., mijlocul și sfârșitul adolescenței sînt cele mai afectate de acest fenomen, cifra sinuciderilor dublându-se în ultimii 5 ani. Printre cauzele care pot alimenta un comportament suicidar se numără:

• Destrămarea familiei, mai ales prin divort;

• Absența părinților mai ales în prima copilărie, abuzul fizic și sexual;

• Mediul familial traumatizant, alcoolismul, consumul de droguri etc.

În 95% din cazuri sinucigașii prezintă tulburări psihiatrice evidente.

1.4. Profilul psihologic al adolescentului cu comportament deviant

Percepția. De la 15 ani adolescentul dobândește capacitatea completă de discriminare a detaliilor. Criza de originalitate îl va împinge pe adolescentul nesigur, nepregătit, să alerge după senzatii tari, să șocheze, provocând la rândul său senzații similare anturajului și părinților.Limbajul. Adolescentul deviant este ostil la dialog, răspunde vag și lacunar, comunică greu și monosilabic, aderă la limbajul argotic pentru a-și ascunde abilitățile verbale sărace.

Gândirea. Adolescentul deviant prezintă insuficiențe de combinatorică abstractă, capacitate redusă de analiză și sinteză, nu poate interpreta critic realitatea, conștientizând doar parțial importanța majoră a sferelor vietii și activității sociale, nu poate formula explicit unele întrebări de esență asupra locului și menirii propriei persoane, autoreflexia și autoanaliza sunt distorsionate.

Imaginația. Adolescentul deviant are o fantezie debordantă, fabulații și reverii prelungite, disimulează frecvent, recurge la minciuna de imaginație pentru a-și exprima un eu ideal

Memoria. Putenic colorată emoțional, memoria afectivă este mai dezvoltată în raport cu cea verbală și cea motrică, tulburările de percepție spațială și temporală determină înregistrarea și fixarea incorectă a dimensiunilor spațio-temporale.

Învățarea. Adolescentul deviant învață copiind conduitele negative ale celor din anturajul său, înregistrează performanțe slabe la obiectele teoretice.

Motivația și voința. Conflictele motivaționale determină minciuna de justificare (de motivație, de apărare, de vanitate), nivelul de aspirație este scăzut, se amăgește, este încăpățânat, control voluntar slab ceea ce duce la lașitate, disimulare, tendința spre consumul de droguri, alcool, distracții cărora nu le poate rezista, adoră falșii eroi.

Deprinderile și obișnuințele. De obicei, adolescentul deviant nu posedă deprinderi igienico-sanitare, de comportare civilizată, de planificare a activității proprii, de relaționare socioafectivă, are ticuri, dificultăți de percepere și diferențiere rapidă a stimulilor, culorilor, mirosurilor, gusturilor.

Procesele afective și sexualitatea. Devianța afectivă reprezintă starea de normalitate a adolescenților. Interesul față de sexul opus guvernează toate acțiunile adolescentului, stimulând eforturile sale în celelalte domenii, justificând deseori abaterile de la norma morală sau legală.

Inteligența. Adolescenții devianți prezintă fie un intelect de limită, fie unul de nivel superior, manifestă disonanțe cognitive profunde. Aptitudinile sunt cultivate puțin sau deloc.Frecvent, adolescenții devianți au aptitudini sportive, artistice, de integrare. Fiind deseori lipsit de orientare, de consiliere școlară și profesională, adolescentul nu conștientizeză posibilitațile lui aptitudinale.

Caracterul. Tabloul atitudinilor adolescentului deviant (față de sine, de oameni, de muncă, de valorile sociale) reflectă o imaturitate caracteriologică: autocontrol insuficient, impulsivitate, agresivitate, subestimarea actelor antisociale comise, indolență, dispreț față de muncă, respingerea societății în ansamblul ei, dificultăți de integrare socială, indiferență sau repulsie față de școală, minciună, neglijență, dezorientare, confuzia valorilor sociale, dorință de aventură, lipsă de idealuri, frustrație educatională, opoziție față de universul adulților.

O problemă care nu poate fi minimalizată este aceea a abuzului sexual la vârsta pubertății și adolescenței. Din păcate numărul real al agresiunilor nu poate fi contabilizat (mai ales cele care se produc în mediul familial). Majoritatea persoanelor agresate sexual prezintă leziuni fizice și genitale (unele chiar majore), care pot duce chiar la moarte. Trauma psihologică este oricum severă, novicitatea fiind cu atât mai accentuată cu cât victima se afla la o vârstă mai fragedă.

Relațiile incestuoase începute în copilarie se pot prelungi în adolescență dar, uneori, se încheie odată cu apariția ciclului mentrual.Victimele prezintă simptome diverse, de tipul isteriei, fobiilor, depresiei, anxietății, comportamentului psihotic, de aceea, psiho-terapia pe termen lung devine salutară în astfel de cazuri.

Dincolo de toate situațiile indezirabile semnalate mai sus, majoritatea adolescenților reușesc să tranziteze fără ,,șifonări ,, de fond această vârstă, ieșind la suprafață mai drepți, mai frumoși, mai căliți și purtând cu ei, așa cum afirmă Ursula Șchiopu schița curată a omului bun. Un alt aspect important al dezvoltării copilului și adolescentului îl constituie dezvoltarea raționamentului moral. Toate stadiile sau nivelurile constituirii raționamentului moral sunt deschise achiziției individuale, dar nu sunt parcurse de toți oamenii. Dupa Kholberg nivelurile și stadiile dezvoltării raționamentului moral sunt:

Premoralitatea – criteriile de judecată a ceea ce este bine și rău sunt preluate din exterior, fără a fi interiorizate. Este tipică înainte de 10 ani, dar și la unii adolescenți. Principalele repere sunt: pedeapsa și beneficiul. Cuprinde două stadii:

• Stadiul moralității ascultării și supunerii: cei mari și regulile lor trebuie ascultate pentru că ei știu și sunt putemici.

• Stadiul hedonismului instrumental naiv: este bine să te porti astfel încât să eviti pedeapsa; este plăcut să fii recompensat. Esența acestui stadiu poate fi cuprinsă în formula:

Moralitatea convenținală – ceea ce grupul de referință (familie, covârstnici, școală) valorizează, contează prioritar. Începe interiorizarea regulilor și conformarea la normele grupului. Este tipică adolescenței la adulți. Principalele repere sunt: statutul în grup și datoria față de normă. Cuprinde urmăoare1e stadii:

• Stadiul bunelor relații al copilului bun: este bun comportamentul care place celorlalti și care-l face acceptat. Sunt valorizate încrederea, loialitatea, respectul.

• Stadiul moralității ordinii și datoriei: respect legea chiar dacă nu-mi place sau mă nedreptățește.

Moralitatea postconvențională sau autonomă – criteriile de judecare se bazează pe raportarea critica la normă. Autoritatea care ghidează judecata este internă. Este forma adultă, dar foarte rară. Principalul reper este conștiința proprie. Cuprinde următoarele stadii:

• Stadiul drepturilor individuale și al contractului social: norma este vazută ca un contract social, nu este perfectă, are contradicții și poate fi schimbată. Norma nu se poate opune unor valori fundamentale: viață, libertate.

• Stadiul principiilor individuale de conduită: ceea ce este bun sau rău este rezultatul unui demers personal. Cam 6% din populație atinge acest stadiu, fiind considerat moralitatea eroilor sau sfinților. Până la 7 ani majoritatea copiilor se află în stadiile 1 și 2, la 10 ani în stadiile 1,2,3 și foarte puțini în 4 (18%), la 16 ani ajung și în stadiile 4 și 5 (22%, respectiv 25%) .

1.5. Dezvoltarea personalității afolescentului delicvent

Maturizarea înseamna structurarea identitatii, care identitate presupune interiorizarea comportamentelor si valorilor comunitatii, ale adultilor. Conflictul dintre valorile copilariei, în mare parte apartinând si creativitatii, si valorile maturitatii, impuse de societate, favorizeaza depasirea barierelor conventionalismului social. Creativitatea este o constructie de noi structuri si în acelasi timp un proces de destructurare. Ea presupune spargerea modelelor cunoscute de comportament, de gândire, depasirea barierelor impuse de traditiile sociale, gasirea unor sisteme noi de evaluare a valorii obiectului etc.

Schimbarea caleidoscopica a lumii o resimtim uneori cu încântarea copilariei, alteori dureros. Atunci când ne confruntam cu necunoscutul, cu situatii aparent fara iesire, traim un sentiment de teama, care devine din ce în ce mai acut. Blocajul creat de neputinta poate fi înlaturat apelând la creativitatea pe care, într-o masura mai mare sau mai mica, o are fiecare dintre noi.

Adolescenta suscita un viu interes datorita semnificatiei deosebite a proceselor care o definesc, ca trecere de la copilarie, considerata o vârsta a dependentei, la vârsta adulta care este etapa de maxima productivitate a personalitatii. Scopul prezentei lucrari este acela de a sublinia faptul ca problematica delincventei juvenile nu este deloc una simpla, care poate fi redusa la o singura perspectiva explicativa, fie ea psihologica, sociologica, biologica, culturala sau de alta natura. Fenomenul delincventei juvenile capata o complexitate deosebita prin factorul uman implicat. Ma refer aici atât la persoana care a savârsit o infractiune cât si la victima acesteia.

Un individ este în realitate o unitate vie, în permanenta dinamica, suferind în fiecare moment influentele mediului social, care îl schimba continuu. Pe de alta parte, infinita varietate a indivizilor umani permite realizarea unor combinatii de trasaturi la fel de variate, ceea ce face practic, pe planeta noastra, ca nici un om sa nu semene cu altul. Datorita faptului ca personalitatea umana e foarte complexa, greu de descifrat si fiecare om e diferit, unic am evitat generalizarea trasaturilor adolescentilor delincventi pe care i-am cunoscut si cu care am lucrat.

1.6. Reacțiile sociale față de adolescenții devianți

Reacțiile sociale nu epuizează ansamblul reacțiilor societății față de adolescenții devianți. Stigmatizarea și marginalizarea reprezintă, în mod fundamental, probleme bioetice și sociale. Indivizii fac parte dintr-o rețea morală în care binele social inter-relaționează cu realizarea individuală. Prin această interdependență umană s-au derivat modalități de existență comunitară. O comunitate organizată pe baze morale presupune un acord mutual în cadrul interacțiunilor sociale dintre indivizi. Este important de remarcat că, din punct de vedere social, toate caracteristicile discriminatorii ale grupurilor sociale marginale sunt privite ca trăsături sociale, că ele sunt inventate conștient drept construcții sociale ale realității sau sunt preluate ca tradiții, de regulă, chiar de către stăpânitori, de către instituțiile sociale dominante. Această acceptare nu este valabilă numai pentru caracteristicile invizibile, de exemplu: statutul de adolescent nebun, ci și pentru caracteristicile vizibile – culoarea pielii, a părului, anomaliile fizice .Un subiect care atrage atenția în mod particular este cel al reacțiilor oamenilor față de adolescenții toxicomani.

Se poate concluziona că devianța nu poate fi înțeleasă ca fenomen sau ca un comportament detașat de contextul social. Fiind intim legată de condițiile fundamentale ale oricărei vieți sociale, devianța reprezintă un fenomen normal în cadrul evoluției societății, a moralei și a dreptului, iar individul deviant nu trebuie considerat neapărat ca o ființă nesocializată, ca un element parazitar, neasimilabil, introdus în corpul societății, el având uneori rolul unui agent reglator al vieții sociale (Durkheim, 1974). Devianța, desemnând distanțarea semnificativă de la normele de conduită și de la valorile sociale acceptate într-un spațiu cultural determinat, într-o anumită societate și la un moment dat, are atât o semnificație negativă, disfuncțională, cât și una pozitivă, funcțională.

Walter Reakless a făcut o clasificare a factorilor ce influențează comportamentul, împletind perspectivele socială și psihologică în cadrul teoriei înfrânării de factori de presiune socială (condiții de locuit și economice precare, status social scăzut, lipsa oportunităților, conflicte familiale):

Factori de atragere — doar 10% din consumatori încep în mod solitar consumul (anturajul rău, subcultură delincventă și criminală, grupuri deviante); înfrânare externă (grupuri sportive, familie);

Înfrânare internă (produs al internalizărilor – forța eului, autoconceptualizare, rezistența în fața diversiunilor);

Presiunile interne (tensiuni interne, ostilitate, agresivitate, sentimente de inadecvanță și inferioritate, afecțiuni organice).

Autorii Psihologiei medicale susțin că, fără îndoială, nu există o etiologie pentru toxicomanie, ci există, totuși, o serie de factori care adeseori coexistă. Acești factori – culturali, economici, sociali, religioși ș.a. – sunt grupați de autori în două categorii: factori socio-culturali și factori individuali.

Factorii socio-culturali se referă la:

*căutarea unei plăceri insolite prin transgresarea interdicției și gustul

riscului;

*apartenența la un grup favorabil utilizării drogului;

*în căutarea unei spiritualități în izolarea de lume;

*un mod de a protesta;

*precaritate, izolare socială, neintegrare,

* trăirea exclusiv în prezent

*Educație precară

Factorii individuali – nu se referă la existența unei personalități proprii adolescentului toxicoman, ci vizează, cel mai adesea, anumiți adolescenți fragilizați înaintea întâlnirii cu drogul și care prezintă:

*intoleranță la frustrare;

*nevoia imperioasă de satisfacție;

*agresivitate patologică;

*inadaptare ce poate merge până la comportamente deviante;

*relații părinte – copil perturbate (adesea precoce);

*tulburări psihopatologice de gravitate variabilă: crize de adolescență, psihopatie, schizofrenie.

De asemenea, presiunea grupului social și disponibilitatea drogului sunt calificați factori determinanți majori în inițierea și menținerea consumului de droguri. În general, utilizarea tutunului, alcoolului și cannabisului precede uzul de cocaina și opioide. Acele persoane care încep să consume drogurile cele mai dezaprobate social, cum ar fi heroina, provin din familii dezorganizate sau au o relaționare deficitară cu părinții și prezintă adesea o stimă de sine redusă.

Motivația pentru inițierea consumului de drog, în dependență și în precădere după o perioadă de abstinență sunt implicați și factori psihopatologici. Unii consumatori au mari dificultăți în a diferenția și a descrie ceea ce simt (sentimente), dificultate numită alexitimie.

Date fiind cele relatate mai sus putem reveni la faptul că ,comunicarea digitală pare să susțină sentimentul de identitate din cadrul unui grup, și în special al adolescenților , care de multe ori se identifică sau se transpun cu persoana cu care socializează , Adolescenții care au raportat o stimă personală redusă și care utilizează frecvent rețeaua de socializare Facebook au declarat că se simt parte a comunității Michigan State, față de cei care au o stimă personală redusă, dar care nu utilizează atât de des site-ul de socializare. Studiul a fost efectuat de Nicole Ellison, iar lucrarea a fost publicată în jurnalul Computer-Mediated Communication.

Unele dintre aspectele negative ale comunicării digitale, precum folosirea acesteia în scopul intimidării, nu sunt atât de răspândite, au descoperit cercetătorii. În timp ce mesajele agresive de pe site-urile de socializare reprezintă o problemă, agresiunile din viața de zi cu zi sunt mult mai predominante.

Două treimi dintre cop3 care susțin că sunt intimidați în mediile online declară că nu sunt deranjați de acest lucru, sugerează un studiu coordonat de doctor Ybarra, care speră ca lucrarea sa să fie publicată în jurnalul Pediatrics în următoarea perioadă. Adolescenții se prezintă drept adulți, având altă înfățișare, altă ocupație, alte trăsături de personalitate.

Este tentant pentru un adolescent sau un adult cu probleme în “zona” imaginii de sine, să se descrie ca fiind puternic, dezinvolt, matur, în loc de a-și descrie profilul de personalitate real, caracterizat prin lipsa de încredere în sine, timiditate, anxietate.Este adevărat că adolescenții care se exprimă mai greu, care sunt timizi sau neîncrezatori, care au o imagine negativă despre ei înșiși cad pradă primii acestei tentații. Prin internet, poți flirta fără să te gândești cum te îmbraci, cum arăți, fără a alege cum să te distrezi sau unde să mergi, fără a cheltui, fără teama că nu vei reuși să scoți câteva vorbe, că nu vei fi ,,la înalțime,,. Îi poți spune orice, cu curaj, nu se vede dacă te înroșești, dacă îți este jenă sau te bâlbâi .

Timpul pe care adolescentul îl alocă internetului și rețelelor de socializare devine progresiv mai îndelungat până ajunge să fie exclusiv. Ce se întâmplă când utilizatorul nu are acces la internet? Manifestări similare sevrajului de alcool sau droguri: îl enervează totul, nu își găsește locul, nu poate face nimic altceva, nu își mai vede ,,rostul,,, este trist, deprimat, nu știe ce să facă cu el însuși și cu timpul lui, nu are plăceri și nici interese.

Din nefericire, pentru foarte mulți copii, spațiul virtual le este din ce în ce mai la îndemână decât cel real. Navigarea pe internet, atât de accesibilă astăzi, poate fi comparată cu o plimbare printr-un oraș necunoscut. Site-urile sunt cartiere, hackerii sunt hoți, soft-urile antivirus sunt polițiștii, virușii sunt arme.  Prin aceste locații pot scrie și împărtăși cu cunoscuții sau necunoscuții din lumea întreagă și pot posta poze și imagini, fără nici o restricție. Cop3, adolescenții și tinerii sunt cei care reprezintă interfața acestei revoluții tehnologice, fiind mai receptivi la mijloacele de comunicare modernă și determinați de motive emoționale, care țin de înclinațiile naturale ale vârstei și contextul social al unui mediu familial grevat de o puternică criză morală.

Mulți părinți nu sunt conștienți de pericolele utilizării internetului și nu știu cum să le facă față și cum să procedeze în relație cu cop3 lor. Unii cred că doar interzicându-le copiilor accesul la internet, acasă, rezolvă problema, dar timpul petrecut în compania colegilor, în societate și chiar utilizarea unui telefon mobil permite ușor accesul la spațiul virtual. Altii sunt conștienți că educația în familie și o relație bazată pe dragoste cu o comunicare eficientă este soluția cea mai potrivită. În fond problema este de natură spirituală, de aceea în primul rând părinții, prin familie și concertat la nivel de adunare, trebuie să lupte cu forțele întunericului care au dezlănțuit armaghedonul apocaliptic.

Nu trebuie uitat faptul că la fel ca și în cazul substanțelor sau anumitor comportamente (fumat, jocuri de noroc, bulimie, cumpărături) și internetul poate da dependență .La început se manifestă ca o curiozitate, o ,,distracție,,,o ieșire din monotonie, ,,ceva nou,,, plăcut, incitant. Rețelele de socializare permit o formă de comunicare neîntreruptă, pe când e-mail-ul, spre exemplu, e limitat. De asemenea, rețelele de socializare îi dau utilizatorului iluzia apropierii, proximității. Acestea ar fi avantajele, în opinia pasionaților. Tot ei văd și punctele slabe.Faptul că internetul și rețelele de socializare nu permit o ierarhizare a informației, că nu poți discerne ce e adevărat sau nu .

1.7.Afectarea psihicului la copii și tineri prin internet și

rețele de socializare

Specialiștii în psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă din Buzău sunt în alertă după ce se confruntă cu tot mai multe cazuri de tineri cu probleme provocate de  comunicarea virtuală. Și cadrele didactice atrag atenția asupra faptului că limbajul codificat folosit de tineri în timpul conversațiilor online a ajuns să fie utilizat și în conversațiile de zi cu zi. Potrivit specialiștilor, în ultimul an, numărul tinerilor cu probleme psihice provocate de timpul petrecut la internet, s-a triplat. Simptomele sunt unele dintre cele mai ciudate, de la insomnie, lipsa poftei de mâncare, pesimism și lenevie până dezinteres față de lumea reală.

Toate acestea se petrec din cauza faptului că tinerii își crează pe internet o lume virtuală, își caută prieteni și chiar dezvoltă relații de dragoste cu persoane pe care nu le-au văzut în viața lor. Din acest motiv adolescenții și tinerii ajung să piardă contactul cu realitatea și chiar să aibă problem de relaționare și de socializare cu persoanele din jurul lor.

“Alarmant este faptul că a crescut îngrijorător numărul tinerilor cu problem cauzate de internet și rețelele de socializare. Mulți dintre tineri pierd contactul cu realitatea din cauza acestor site-uri. Ei își crează lumi virtual care nu au nicio legătură cu realitatea iar de aici derivă tot felul de problem de sănătate care culminează cu depresii grave. Părinții trebuie să fie foarte atenți atunci când copiilor petrec în fața internetului prea mult timp și să le dozeze acest timp”, a declarat Nicolae Enache, specialist în neuropsihiatrie infantilă .De asemnea, limbajul codificat folosit de tineri în timpul conversațiilor online a ajuns să fie utilizat și în conversațiile de zi cu zi. Profesorii de limba română susțin că tinerii care stau ore în șir pe rețelele de socializare folosesc la scrierea testelor și a lucrărilor limbajul online. „Adevăratele probleme apar în momentul în care copilul nu mai face distincția dintre scrisul abordat pe internet, cel de la școală și din viața de zi cu zi.

Astfel, s-a ajuns că în teste și lucrări elevii scriu prescurtat, fără semne de punctuație și comit greșeli gramaticale. Deseori întâlnesc abrevieri de cuvinte de tipul: pt (pentru), cv (ceva) sau utilizarea literei k în locul literei c”, ne-a declarat Viorica Enache, professor de Limba și Literatura Română.

Potrivit sociologilor, informația digitală, pe care tinerii o primesc zi de zi, afectează dezvoltarea emoțională a creierului.

Ținând cont de faptul că tot mai mulți copii utilizează site-urile de socializare în retea, trebuie menționat faptul că mulți dintre ei nu își iau toate măsurile necesare pentru a se proteja online. Acești copii se expun astfel la multe pericole, devenind vulnerabili la abuzuri precum hărțuirea (cyberstalking) sau abuzul de încredere (grooming). Prin urmare, toate societăile care administreaza rețele de socializare trebuie să ia măsuri urgente pentru ca profilurile minorilor să nu poată fi accesate în mod automat decât de persoanele aflate în lista lor de contacte autorizate și, de asemenea, să nu poată fi găsite cu ajutorul motoarelor de căutare. In plus, societățile care nu au aderat încă la acordul privind principiile pentru rețele de socializare mai sigure aplicabile sunt invitate să adere fără întârziere, pentru a garanta siguranța copiilor.

Un sfert dintre cop3 care utilizează site-uri precum Facebook, Hyves, Tuenti, Nasza-Klasa SchuelerVZ, Hi5, Iwiw sau Myvip afirmă însă că profilul lor este public, ceea ce înseamnă că poate fi văzut de oricine, iar mulți dintre ei își afișează adresa sau numărul de telefon. Tot mai multi copii utilizeaza site-urile de socializare in retea, insa multi dintre ei nu isi iau toate masurile necesare pentru a se proteja online. Acesti copii se expun astfel la multe pericole, devenind vulnerabili la abuzuri precum hartuirea (cyberstalking) sau abuzul de incredere (grooming). Prin urmare, toate societatile care administreaza retele de socializare trebuie sa ia masuri urgente pentru ca profilurile minorilor sa nu poata fi accesate in mod automat decat de persoanele aflate in lista lor de contacte autorizate si, de asemenea, sa nu poata fi gasite cu ajutorul motoarelor de cautare. In plus, societatile care nu au aderat inca la acordul privind «Principiile pentru retele de socializare mai sigure aplicabile in UEA» sunt invitate sa adere fara intarziere, pentru a garanta siguranta copiilor

1.8.Cop3 și rețelele de socializare Hi5 și Twetter

În acest subcapitol doresc să fac o incursiune în rețelele de socializare Hi5 ,Fecebook, Twetter deoarece marea majoritate a copiilor și în special a adolescenților , au legături directe sau indirecte .Prin legături directe se înțelege faptul că aceștia își expun pe unul din aceste saituri fiecare moment din viața lor zilnică sau chiar mai mult , fotografii personale sau tot ceea ce cred ei că sunt implicați , iar legăturile directe fac referire la faptul că o persoană care nu are cont pe aceste saituri de socializare poate constata la un moment dat că este expus fie și printr-o simplă fotografie colectivă .Fiecare epocă își are vizionarii și geniile  ei, care lasă în urma lor o lume nouă, schimbată radical.

Dar asta nu se întâmplă, aproape niciodată, fără o luptă acerbă cu oamenii și sistemul pe care vor să le schimbe prin creația lor. Pe hi5, copii și adolescenții pot să își creeze un profil onlain unde pot indica informații precum vârsta, interese, orașul natal, și pot încărca poze, unde ceilalți utilizatori pot posta (depune) comentarii. Totodată hi5 permite crearea unor albume personale și setarea unui music player pe profil. Utilizatorii pot trimite prin o solicitare de prietenie spre ceilalți. Când o persoană primește un astfel de e-mail, ea poate să accepte, să refuze sau să blocheze persoana respectivă. Dacă o persoană acceptă pe cineva ca prieten, acei doi vor fi conectați direct. Utilizatorul va apărea apoi pe lista de prieteni a acestuia și vice-versa. De multe ori unii adolescenții optează pentru setarea profilelor lor astfel ca să poată fi văzute de toți. Unii aleg ca profilul lor să poată fi văzut doar de către cei care se află în lista lor de prieteni. Rețeaua de prieteni constă în prietenii direcți(primul grad), prietenii acestora (al doilea grad) și prietenii celor de al doilea grad, care formează al treilea grad.

1.9.Influența facebook asupra relațiilor sociale

Modul în care copii și mai ales adolescenții se întâlnesc a fost influențat de amploarea pe care a luat-o fenomenul Facebook. Studiind literature de specialitate s-a constat faptul că în ultimul timp relațiile romantice au fost, de asemenea, afectate de această rețea de socializare. Un studiu realizat de un grup de psihologi de la Universitatea din Guelph, Canada, a demonstrat o puternică legătură între utilizarea Facebook și gelozia sau suspiciunea în creștere în rândul cuplurilor.

Gelozia în cadrul cuplului, care apare datorită tuturor informațiile obținute prin această metodă, a dus la terminarea multor relații între tineri în ultimii ani. Există mai mulți factori diferiți care fac să apară aceste sentimente negative. Fotografiile, acceptarea de noi prieteni, comentarii din partea utilizatorilor, declarații ale persoanelor despre starea lor emoțională sunt, printre altele, elemente ce pot determina ca o relație să fie afectată. Facebook permite accesul partenerului la informații la care altfel acesta nu ar avea acces.

Principala caracteristică a unei relații amoroase în stilul Facebook este că deciziile luate cu privire la începerea sau terminarea unei relații sunt comunicate tuturor celor interesați (sau neinteresați), prin intermediul rețelei sociale .Un studiul arată ca Facebook este rețeaua de socializare preferată de tinerii cu vârste între 9 și 16 ani la nivelul UE, cu o medie de 57%. Însă nu toți tinerii sunt atrași in mod special de Facebook, doar 25% dintre ei declarând că au profil pe această rețea de socializare.

CAPITOLUL 3

PSIHODIAGNOZA TERAPEUTICĂ LA COPII ȘI TINERI

DEPENDENȚI DE CALCULATOR

3.1.Managementul terapeutic

Managementul terapeutic este similar cu cel pentru tulburările de alimentație unde scopul este de a normaliza comportamentul deviant. Se combină terapia cognitiv – comportamentală cu interviul motivațional.

Interviul motivațional (IM) este o metodă directă de comunicare, centrată pe client, care are ca scop creșterea motivației intrinseci pentru schimbare prin explorarea și rezolvarea ambivalenței. Se desfășoară într-o atmosferă empatică si valorizantă, facilitând schimbarea comportamentului și stilul de viață al clientului. Acesta facilitează depășirea rezistențelor, rezolvarea ambivalenței, implicarea în schimbare și menținerea schimbării. Obiectivul IM este creșterea gradului de conștientizare a problemei și a nevoii de a trece la acțiune, în contextul creșterii sentimentului de autoeficiență .

Terapia cognitivă a fost dezvoltată pentru tratarea adulților cu depresie și tulburări anxioase. Se bazează pe teoria potrivit căreia comportamentul este secundar modului în care persoanele gândesc despre ele și despre rolurile lor în lume. Terapia folosește o abordare activă, directă, limitată în timp, structurată a tehnicilor care încearcă să determine modificarea procesului cognitiv al individului prin schimbarea comportamentului și afectelor. Ea este pe termen scurt, cu o durată, în general, de 15-20 de sesiuni pe parcursul a 12 săptămâni. Împrumută de la terapiile comportamentale caracterul lor structurat: organizarea ședințelor de terapie pe baza unei agende, lucrul în colaborare cu pacientul asupra problemelor, recurgerea la anumite sarcini care trebuie îndeplinite, număr limitat de ședințe, validitatea rezultatelor prin exerciții controlate .

Un alt model pentru tratamentul dependenței de computer / internet este cel al celor 12 pași, bazat pe un model pentru alcoolicii anonimi, sau combinarea variatelor intervenții terapie cognitivă comportamentală asociată cu psihoterapie interpersonală pentru cei cu un nivel de utilizare al calculatorului moderat și se poate adresa și altor tulburări asociate acestei dependențe, de ex. fobia socială, tuburările afective, disfuncțiile maritale, eșecul pe plan profesional, abuzul sexual la copii. Este importantă înțelegerea comportamentului compulsiv pentru internet ca să stabilim și aderarea la alte tipuri de adicții (de alcool, droguri, etc.) sau a altor condiții psihiatrice

Strategii de tratament pentru dependența de calculator:

Managementul timpului: Scopul este de a întrerupe această rutină prin introducerea de noi activități. De ex., se trezește dimineața și verifică email-ul. Atunci îl rugăm ca după ce se trezește să facă întâi un duș și apoi să-și verifice email-ul.

Alarma externă: este o tehnică simplă prin care pacientul își pune un ceas să sune după o anumită periodă de timp, anunțându-l că trebuie să oprească calculatorul.

Planul de activități: în care își programează toate sarcinile pe o durată determinată de timp.

Abstinența: Se stabilește care sunt activitățile cele mai adictive pentru pacient și i se cere să le oprească, dar se permit aplicațiile mai puțin utilizate anterior. Asta nu înseamnă că pacientul nu poate avea alte activitați on-line pe care clinicianul nu le consideră așa de atractive pentru clientul lui și care au fost mai puțin utilizate anterior.

Cardul: se noteză pe un card cinci probleme majore determinate de dependența de internet și pe altul cinci beneficii majore dacă se întrerupe utilizarea internetului. Scopul este de a-i motiva în momentele în care sunt tentați să se abată de la strategia de tratament.

Inventarul de activități: se notează care sunt activitățile la care a renunțat pacientul pentru a-și crește timpul petrecut on-line (pescuit, golf, întâlniri cu prietenii). Apoi se notează fiecare după următoarea scală în funcție de importanță: 1.foarte important până la 5. cel mai puțin important.

Grupul de susținere: este creat și funcționează după aceleași principii ca cel pentru alcoolici și toxicomani. Unii pacienți ajung dependenți de Internet din cauza lipsei vieții sociale. Young a descoperit că grupul de susținere a contribuit cu succes la tratamentul dependenței de Internet a persoanelor singure, a celor cu dizabilități, a pensionarilor. Acest studiu a descoperit că oamenii care petreceau o mare parte din timp singuri acasă apelau la aplicații interactive on-line, cum sunt camerele de discuții, pentru a substitui lipsa vieții sociale.

Persoanele care au trecut prin situații ca pierderea unei persoane iubite, un divorț, sau chiar cei care și-au pierdut locul de muncă, pot ajunge să utilizeze excesiv Internetul pentru a uita de problemele din viața reală. În aceste situații tratamentul trebuie să se axeze pe îmbunătățirea vieții sociale. Clinicianul trebuie să ajute pacientul să-și găsească un grup de susținere care să corespundă cel mai bine problemelor lui. Aceste grupuri sunt construite în funcție de necesitățile pacienților, îi ajută pe aceștia să vină în contact cu persoane care se confruntă cu același tip de probleme .

Terapia de familie se centrează pe : educarea familiei în legătură cu modul în care internetul poate deveni adictiv; diminuarea atitudinii critice asupra dependenței de internet; îmbunătățirea relațiilor și a comunicării intrafamiliale care ar putea constitui factori de risc; încurajarea familiei să ajute persoana dependentă să participe la alte activități și să-i asculte nevoile și sentimentele.

3.2.Consilierea în tratamentul adicțiilor

Consilierea este un proces de scurtă durată, prin care un specialist consilier oferă sprijin unei alte persoane (client) pentru a depăși o serie de obstacole ce țin de sfera carierei, a vieții profesionale sau care țin de viața personală și pot avea efecte în cea profesională și personală (lipsa de organizare, neâncredre în sine, dificulăți în luarea deciziilor etc).

Consilierea reprezintă unul din ingredientele necesare ale unui program de intervenție terapeutic în adicții. Ea pornește de la premiza că persoana suferindă de adicții sau aflată în situații de risc are nevoie de sprinjin din afară pentru a putea să își rezolve multiplele probleme generate de comportamentul adictiv sau preexistente acestuia. Consilierea este o intervenție terapeutică mai generală care se bazează pe realizarea unei relații terapeutice, a alianței terapeutice ce creează cadrul de încredere propice acordării unor sfaturi sau elaborării de strategii de ieșire din situația nefavorabilă de consum exagerat. Rezultatele programelor de consiliere depind între altele de învățarea de abordări noi în rezolvarea vechilor probleme posibil prin aplicarea mai multor tehnici de consiliere, de încurajare și răsplătirea continuă a clientului în eforturile sale dificile, de implicarea emoțională pozitivă, suportivă a terapeutului în combaterea trăirilor de neajutorare .

Se recomandă terapia farmacologică pentru fiecare comorbiditate asociată dependenței: depresie și anxietate, tulburare obsesiv compulsivă, fobie socială, tulburări de alimentație, tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție. Shapira (1998) a obținut rezultate foarte bune la acești pacienți cu depresie și anxietate prin utilizarea inhibitorilor receptorilor de serotonină sau alte antidepresive .

Consilierea constă într-o serie de întâlniri față în față în timpul cărora au loc discuții între client și consilier (intervirui, completarea unor teste de evaluare a intereselor, valorilor, trăsăturilor de personalitate, atitudinilor, sunt discutate rezultatele obținute în urma aplicării testelor etc), au loc exerciții de simulare a situațiilor reale etc, cu scopul de a clarifica situațiile problematice pe care persoana respectivă le întâmpină, pentru a identifica soluțiile posibile și pentru a sprijini clientul în adoptarea celei mai potrivite decizii.Beneficiarii consilierii și psihoterapiei sunt persoanele specializate care primesc serviciile specializate ale medicilor ,psihologilor, psihopedagogilor , și asistenților sociali în centrele specializate pentru această activitate

Consilierea personalității de tip afectiv funcționează pe baza stabilirii unei relații interpersonale între client și psiholog sau psihoterapeut.Consilierea are în atenție situația prezentă și problemele actuale ale subiectului, propunându-și să ajute clientul să rezolve anumite probleme de ordin psihologic, și să înlăturare anumite simptome. In acest context, ambele utilizează trăsăturile pozitive de personalitate și resursele actuale ale clientului în scopul compensării celor mai slab reprezentate avînd ca scop stimularea autoînțelegerii și autocunoașterii, importante în îmbunătațirea percepției și a imaginii de sine

Consilierea personală sau terapeutică se ocupă de problemele relaționale, adaptative și afective. In funcție de domeniu și problematică există mai multe tipuri de consiliere:

familială ;

privind probleme afective și relații interpersonale,

probleme adaptative datorită cărora persoana prezintă un risc crescut de îmbolnăvire (consiliere personală sau consiliere terapeutică )

In timp ce consilierea adoptă un model educațional al dezvoltării ființei umane, adresându-se unor structuri de suprafață ale personalității, psihoterapia adoptă un model medical. Aceasta are ca scop realizarea unor modificări profunde în structura personalității, în special în sfera afectiv-motivațională și volițională, urmărind întărirea personalității și a sentimentului de sine . (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.182)

Alte caracteristici ale consilierii psihopedagogice este consilierea proactivă în sensul că se focalizează pe activități de prevenire a comportamentelor problematice sau indezirabile ale copilului cu părinți drogați pentru îmbunătățirea unor aspecte din viața lui, cum ar fi comunicarea efcientă ,imaginea de sine, , modalități de a face față stresului etc.;se ghidează după anumite teorii și după metode specifice domeniului .Proiectul pentru abordarea comportamentală și abordarea psiho-dinamică este :

*electivă din punct de vedere al procedurilor de intervenție, pentru că integrează și aplică principii și strategii specifice mai multor orientări teoretice, în funcție de problema copilului, pregătirea și stilul consilierului;

*este formativă, vizând mai ales prevenția unor comportamente neadaptative și învățarea acelor strategii care să faciliteze adaptarea efcientă la situațiile de viață;

*este informativă, deoarece furnizează adolescenților dependenți de calculator ,datele necesare pentru a lua decizii ;

*este suportivă, oferind copiilor și adolescenților dependenți de calculator cadrul adecvat pentru a-și exprima emoțiile, confictele, dilemele legate de sine, lume, trecut, prezent sau viitor;

*este un proces ce facilitează identifcarea resurselor proprii copiilor și adolescenților dependenți de calculator pentru adaptarea la mediu și de soluționare a situațiilor problematice și potențează validarea resurselor acestuia în lumea reală;

*implică principiul dezvoltării personale, astfel încât cei care participă la procesul de consiliere, specialiști sau copiilor și adolescenților dependenți de calculator,vor accesa multiplele resurse ale personalității lor: calități, puncte tari, puncte slabe, interese, aptitudini, abilități, aspecte de îmbunătățit, strategii de a face față confictelor etc.;

*abordează emoțiile, cognițiile și comportamentele care împiedică dezvoltarea și adaptarea optimă a   copiilor și adolescenților dependenți de calculator la cerințele cu care se confruntă. (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.183)

Asistentul social va evalua situația fiecărui individ ce și va cuprinde în demersul său serviciile destinate asigurării de integrare a acestuia aflat în dificultate, inclusiv cele referitoare la desemnarea unui reprezentant legal.În cadrul demersurilor sale, asistentul social trebuie să țină cont de o serie de teorii psihologice și sociologice care clarifică anumite contexte sau care explică anumite reacții ale subiectului evaluării (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.187)

3.3.Relațiile de consiliere a indivizilor ce urmează

să fie confruntați

Relațiile de consiliere variază în funcție de cerere putând fi centrate pe aspect ale dezvoltării , pe formularea și rezolvarea unor probleme specifice ,luarea unor decizii ,controlul stărilor de criză , dezvoltarea unui instinct personal ,pe lucrul asupra trăirilor affective sau a conflictelor interne ,ori pe îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți facilitând ,prin demersuri repetate ,ca persoana să facă față mai efficient stresorilor și sarcinilor vieții cotidiene și contribuie la îmbunătățirea calității vieții .Relația dintre consilier și persoana consiliată trebuie să fie una de alianță ,de participare și de colaborare reciprocă ceea ce face posibilă exprimarea ideilor și sentimentelor în legătură cu o problemă ,oferind ,totodată ,sprijin în clarificarea sensurilor fundamentale ,indentificarea unor partternuri valorice pe baza cărora se pot formula soluții . (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.188)

Relația dintre consilier și persoana consiliată trebuie să fie o alianță, de participare și de colaborare reciprocă ceea ce face posibilă exprimarea ideilor și sentimentelor în legătură cu o problemă, oferind, totodată, sprijin în clarificarea sensurilor fundamentale, înidentificarea unor patternuri valorice pe baza cărora se pot formula soluții.În literatura de specialitate Baerban A identifică principalele tipuri de consiliere și anume :

Informațională care constă în oferirea de informații specific ;

Educațională oferă repere psihoeducaționale pentru sănătatea mintală ,emoțională ,fizică, socială și spiritual a copiilor și adolescenților ;

De dezvoltare personală , contribuie la formarea abilităților și atitudinilor care permit o funcționare personal și social flexibilă și eficientă în scopul atingerii stării de bine

Suportivă ,care constă în oferirea de support emoțional ,apreciativ și material celor aflați în situații de risc ;

Vocațională ,vizează dezvoltarea capacității de planificare a carierei

De criză , oferă asistență psihologică persoanelor aflate în dificultate .

Mitrofan și A.Nuță ,specifică în analiza pe care o fac comunicării că orice profesionist are nevoie de a se dezvolta în 5 categorii de abilități fundamentale . (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.169-179).

3.4.Colaborarea

Presupune încurajarea și ghidarea persoanelor ce urmează a fi confruntate ,pentru găsirea de soluții la problemele identificate. Prin colaborare și cooperare, consilierul îi ajută pe aceștia să înțeleagă strategiile folosite, de ce a acționat așa și nu în alt mod, adică mecanismele care au declanșat emoțiile, gândurile și comportamentele.

E 3.5.IStabilirea relației de cooperare cu consilierul

Un mare dezavantaj în consilierea copiilor și adolescenților dependenți de calculator,este acela că relația de cooperare cu consilierul se stabilește mult mai încet întrucât aceștia se dezvăluie mai greu, au rezerve și ziduri de protecție, se deschid puțin cîte putin. Increderea în psiholog este acordată în urma mai multor testări și tatonări, și se realizează treptat . (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.188).

3.6.Observația

Ca metodă științifică ,observația constă în înregistrarea sistematică prin simțuri a caracteristicilor dar și transformarea obiectului studiat .Observația nu este un act pasiv ci ea se prelungește printr-un comportament reflexive de clasificare și sistematizare. (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.189)

Observația are ca scop înțelegerea.Observația științifică întotdeauna confirmă sau infirmă o teză anterioară (deci are la baza anumite întrebări și ipoteze; psihologul va limita observațiile variabile care intră  în formularea ipotezelor  sau a  întrebărilor sale.). Așadar observația are un caracter organizat sisistematizat făcînd astfel că existe:

Observația  directă ( prin simțuri) care se face asupra comportamentului. Dar psihologul trebuie să-și situeze  observația la un nivel care integrează  organizarea și  finalitatea comportamentului (astfel mai utilizat este termenul de conduită).O dată cu dezvoltarea tehnicilor cognitiv-comportamentale se utilizează termenul de comporament, nu doar  cu  referire la manifestări motorii direct observabile, ci și cu referire la gînduri (comportament cognitiv), emoții (comportament psiho-emotional);

 Observația indirectă ( o serie de ipoteze și inferențe sau informații culese de la alte persoane). Observația  clinică  vizează   descrierea  unui  subiect prin individualitatea lui. (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.189)

3.7.Atitudini ale consilierului

Acceptarea necondiționată vizează persoana ca ființă umană, nu convingerile sau comportamentele sale personale, având în vedere că acceptăm clientul și nu comportamentul său .Este diferită de neutralitate, ignorare, milă sau toleranță. Nu este echivalentă cu aprobarea oricărui comportament. Prin acceptarea necondiționată, oferim un model de relaționare pentru cei consiliați care vor învăța să se accepte pe ei înșiși, așa cum sunt, și cu bune și cu rele. Este important ca valorizarea individului să fie apreciată indiferent de gen, etnie, religie, nivel de dezvoltare cognitivă, tip de dizabilitate, statut socio-economic al familiei, performanțe obținute, comportamente (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.189).

3.8.Abilități fundamentale ale consilierului

Ascultarea poate fi :

*reală și pseudoreală;

*evaluarea modalităților prin care ascultarea este blocată ;

*ascultarea activă ;ascultarea empatică ;ascultarea deschisă ;

*ascultarea totală.

Autodezvoltarea sunt :

*recompensele dezvăluite prin autodezvăluire ;

*identificarea blocajelor în autodezvăluire ;

*nivelurile optime ale autodezvăluirii .

Exprimarea :

*cunoașterea regulilor eficiente ;

*discriminarea între mesaje totale și mesaje contaminate .

Abilități speciale

Limbajul corporal :

*interpretarea corectă a expresiilor faciale ;

*interpretarea corectă a gesturilor ;

*interpretarea corectă a posturii și relațiilor spațiale .

Paralimbajul :

*detectarea elementelor de paralimbaj ( frecvența , rezonanța ,articulare ,tempo , volum ,ritm);

*identificarea mesajelor și capacitatea de a le face față .

Programele secrete .

*accesul la mecanismele inconștiente de operare sau de manipulare a celuilalt ;

*clarificarea limbajului ( înțelegerea modelelor de comunicare și eliminarea distorsiunilor) .

Principala limită întâlnită în consilierea persoanelor cu dizabilități constă în insuficienta înțelegere și asimilare a conceptului de lucru în echipă ,consilierea sau sprijinul tinerilor cu dizabilități care doresc să se integreze professional , necesitând eforturi semnificative atât din partea consilierului și beneficiarilor direcți ai consilierii Eforturile vizează în primul rând,înțelegerea problemelor specific ale copiilor cu părinți drogați. O altă limitare a consilierii este dată uneori de folosirea inadecvată ,deficitară ,a curriculumului adaptat .Etichetările ,generalizările rejectările din planul concepției colective ,îngreunează ,deasemenea ,de multe ori ,procesul de consiliere precum și integrarea ,de multe ori ,procesul de consiliere precum și integrarea ulterioară a copiilor cu părinți drogați în viața comunității . (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.190).

3.8.1.Ascultarea activă

Ascultarea activă presupune concordanța între limbajul verbal și nonverbal, folosirea răspunsului minimal, reflectarea sentimentelor, parafrazarea, sumarizarea, formularea întrebărilor ( consiliere psihologică).În acest context, consilierea copiilor cu părinți drogați ,presupune o cunoaștere profundă a particularităților individuale, prin experimentarea unor strategii de consiliere specifice, precum și adaptarea comportamentului și atitudinilor consilierului la aceștia. În manifestarea ascultării active, ținem seama de stadiul de dezvoltare a limbajului și de achizițiile exprimării nonverbale, urmărim cu atenție ceea ce spune, ceea ce face vîrstnicul pentru a-i transmite mesajul că ne interesează și este important ceea ce relatează . Este importantă adaptarea tonului și a ritmului de vorbire, la modul de comunicare al copiilor cu părinți drogați deoarece vocea este un instrument care comunică emoțiile și sentimentele pe care le avem față de o persoană. Solicitările formulate pe un ton plăcut și ferm în același timp, dar în nici un caz amenințător sau milos, invită la comunicare deschisă.Vocea noastră este un instrument care comunică emoțiile și sentimentele pe care le avem față de o persoană, de aceea este importantă adaptarea tonului și a ritmului nostru de vorbire, la modul de comunicare al individului ce urmează a fi pus în fașa unei confruntări . (Ruxandra Rășcanu ,2006,pg.194-196).

3.8.2. Observarea

Observarea este abilitatea de a culege informații relevante, de a identifica incongruențele, prin analiza comportamentului verbal și nonverbal al clientului.Comportamentul verbal  poate evidenția tendința clienților de a repeta și de a pune accentul pe cuvintele care au legătură cu problema lor. Există cazuri în care copiilor cu părinți drogați au probleme de vorbire,ceea ce-i determină să se simtă frustrați de faptul că nu pot comunica .

3.8.3. Comportamentul nonverbal 

Comportamentul nonverbal  se referă la contactul vizual sau limbajul ochilor, expresiile feței, gesturi,mișcări, poziții, contactul fizic. Expresia facială reflectă ceea ce simte vîrsnicul la un moment dat, dar și transpirația, înroșiri și încordări ale feței, dilatări ale pupilei, un zîmbet care nu se potrivește într-un context, modifcări ale ritmului respirației etc. Expresia facială reflectă emoții ca: bucuria, surpriza,frica, supărarea etc. Este nevoie de precauții în formularea unor concluzii pe baza comportamentului nonverbal, deoarece anumite manifestări sunt determinate cultural, sunt în mare măsură inconștiente.

3.8.4. Întâlnirea

Implică o relație cu psihologul, care prin prezența și ascultarea sa, este un catalizator al emoțiilor, reprezentărilor.Atfel, studiul de caz ilustrează metoda clinică și se poate sprijini pe diverse metode de culegere a datelor:

observația și interviul ;

teste psihometrice și teste proiective.

Anzieu (1974) consideră că metoda clinică are la bază trei principii:

Postulatul dinamicii și Postulatul totalității ;

Postulatul genezeicare aduce trei obiecții majore privind valoare

științifică a studiului clinic al indivizilor:

Nu permite predicții și nu permite generalizări ,lipsa obiectivitatii ;

Același autor enumeră resursele studiului clinic:

Înțelegerea personalităților excepționale sau plasate în situații excepționale;

Oferă ocazia modificării unor teorii;

Plasarea individualui în contextual său ;

Permite evidențierea complexității personalității ;

Înțelegerea schimbării și dezvoltării personalității ;

Accentul pus pe procesele ce se desfășoară în interiorul personalității.

3.8.5. Empatia

Empatia este abilitatea de a fi în pielea celuilalt, de a ne transpune în locul altei persoane și de a înțelege modul în care aceasta gîndește, simte și se comportă. Empatia se manifestă prin ascultare activă, comunicare verbală și nonverbală, prin utilizarea întrebărilor deschise care facilitează comunicarea

Atitudinile, mimica, tonul vocii, privirea trebuie să fie convergente în ceea ce privește înțelegerea spuselor celuilalt. Ele facilitează empatia.Trebuie evitat moralizarea clientului, întreruperile dese, abuzul de sfaturi, judecarea, întrebările închise care blochează comunicarea .

CAPITOLUL 4

ORGANIZAREA ȘI DEZVOLTAREA CERCETĂRII

4.1.Actualitatea temei

Actualitatea temei este o problemă ce ține de consilierea individului care sunt supuși confruntării cu o altă persoană .Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării inedite a metodelor de culegerea datelor din literatura de specialitate și consiliere .Lucrarea este structurată în 4 capitole:

*în primele două capitole este prezentată partea teoretică pentru aprofundarea pe larg a cunoștințelor ;

*al 3-lea capitol se implică în dezbaterea pe larg a intervențiilor profesionale din punctul de vedere al psihologului și consilierului ,pentru a acorda servicii de calitate datorită cunoștințelor pe care aceasta le are și le aplică .

*Capitolul4 este premergător cercetării

*Partea finală,încheie lucrarea nu înainte de a adăuga concluziile și anexele ce se impun .

4.2.Motivația lucrării

Lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează atât consilierilor și psihologilor , cât și tutror celor care sunt implicați în activitatea de educare și, în egală măsură, studenților de la psihologie întrucât aici sunt abordate o paletă largă de manifestări patologice, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate în privința rolului pe care îl joacă dependența de calculator și urmările acesteia , în rândul copiilor și tinerilor .

Am ales această temă pentru lucrarea mea ,întrucât , pe parcursul stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile ale unei consilieri profesionale și satisfacția subiecților pentru atenția acordată. Am ales această temă în ideea de a aduce în actualitate literatura de specialitate care tratează acest subiect și a da un concept nou noțiunii de consiliere în rândul copiilor cu stimă de sine scăzută ..Motivul acestei lucrări este :Studiul vizând incidența, și evaluarea tuturor posibilităților de a cerceta copii și adolescenți dependenți de calculator În acest caz s-a urmărit :

*realizarea evaluării inițiale;

*prelucrarea statistică a rezultatelor obținute;

*analiza diferențelor existente între datele de referință, existente în literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .

4.3.Scopul cercetării

Cercetarea de față a avut un caracter constatativ-descriptiv.Scopul a fost de a arăta cum se prezintă personalitatea psihologică a copiilor cu stimă de sine scăzută .Determinarea influenței unor factori psihologici conjugați (stima de sine, teama de evaluarea negativă și stilul de gândire) asupra reușitei școlare în vederea potentării impactului pozitiv și diminuării aspectelor negative a acestora în procesul didactic, prin propunerea unui set de sugestii metodologice operaționale.  

4.4.Obiectivele lucrării

Obiectivele lucrării urmărite au fost :

*consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate a temei și nivelul la care se află cercetările din domeniu;

*stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

*redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetări în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu.

*îmbunătățirea statusului emoțional al copiilor și adolescenților dependenți de calculator ameliorarea funcției de coordonare și control  asupra timpului petrecut în fața calculatorului ;

*identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să evaluăm imaginea și stima de sine a celui care este supus confruntării ;

Un alt obiectiv pe care studiul de față își propune este :

*dinamica personală a comportamentului copiilor și adolescenților care petrec mult timp în fața calculatorului

*stabilirea corelatiei între nivelul stimei de sine și dificultatile de integrare în colectiv al copilor și adolescenților dependenți de calculator

*prezentarea câtorva metode si exercitii folosite pentru cresterea stimei de sine a copiilor și adolescenșilor care se refugiează în lumea virtuală și a jocurilor violente de pe calculator

*Identificarea posibilelor aspecte relaționale existente între stima de sine și reușita școlară la copii care nu sunt dependenți de calculator

*Identificarea posibilelor aspecte relaționale existente între frica de evaluare negativă a copiilor și rezultatele obținute.

*Listarea diferențelor introduse de specificul specializării educaționale în adoptarea stilului de gândire, cu influența directa asupra tehnicii de predare si modului de percepere a informațiilor transmise.

*Identificarea frecvenței de utilizare a calculatorului de către elevi;

* Interferența utilizării excesive cu rezultatele școlare, relațiile cu familia și viața socială;

*Identificarea eventualei dependențe de calculator.

4.5.Ipoteze

Evaluarea incidenței dependenței de calculator în rândul copiilor și adolescenților este un subiect intens dezbătut, fără o concluzie unanim acceptată. Am pornit de la ipoteza că există diferențe între utilizatorii de calculator și dependenții de calculator, atât pe termen scurt cât și pe termen lung, în perioada de prevenire a recurențelor. Am imaginat un studiu analitic, de tip prospectiv, în care am verificat răspunsul la tratament pe un lot de 32 de pacienți diagnosticați cu dependență de calculator, eficacitatea terapiei cognitiv – comportamnetale și a interviului motivațional asociată cu medicația psihotropă.

A doua direcție de cercetare a constat în evaluarea comorbidităților, în special a depresiei, tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție, fobiei sociale, anxietății generalizate, tulburării obsesiv compulsive, tulburării de comportament, tulburări de alimentație (bulimie, anorexie) asociate cu dependența de calculator, care deseori reclamă o conduită terapeutică specifică în vederea amendării rapide a simptomatologiei. Acest deziderat a fost urmărit prin realizarea unui studiu prospectiv, care a evaluat relația dintre aceste comorbidități și dependența de calculator din punct de vedere clinic și terapeutic. Ipoteza de studiu a constituit-o eficacitatea superioară a asocierii interviului motivațional cu terapia cognitiv – comportamentală și medicația psihotropă specifică tipului de comorbiditate în dependența de calculator. Alte obiective secundare au constat în aprecierea particularităților tabloului clinic raportat la datele socio-demografice.

În vederea evaluării aspectelor particulare ale utilizării calculatorului am realizat două studii diferite: în primul studiu am evaluat retrospectiv aspectele socio-demografice și opinia părinților și copiilor cu privire la utilizarea calculatorului.

Gradul de cunoaștere în rândul părinților a acestui fenomen al dependenței de calculator, nivelul lor de implicare, discuțiile părinte –copil pe aeastă temă.

4.6.Metodele de cercetare

Metoda de cercetare include – în funcție de specificul cercetării realizate – aparatura, procedurile de colectare a datelor, strategiile (ex: psihoterapeutice, educaționale, etc.) utilizate, numele complete ale testelor aplicate. Eșantionarea efectuată este de tip stratificat, decupajul fiind efectuat în funcție de :

* vârsta, genul participanților

* categoria tipul localității: oraș mare, oraș mediu, comună sau sat. Aceste categorii corespund situației județului Iași

* tipul școlii : școală generală, liceu teoretic, grup școlar.

Analiza și prelucrarea datelor: chestionarele au fost aplicate în școala generală (clasa a VII-a) și liceu (a IX-a, a XI-a). În studiul nostru, asocierea între diverse categorii de evenimente devine esențial pentru cercetarea relațiilor de cauzalitate. Deoarece numărul de subiecți este redus eșantioanele sunt mici, repartiția caracteristicilor studiate este normală, iar de la o vizită la alta scade numărul pacienților din eșantion, am aplicat testul t-Student. Testul reprezintă pragul ce separă descriptivul de începutul cercetării analitice. Datele au fost încărcate și prelucrate cu ajutorul funcțiilor statistice din Microsoft Excel (Microsoft Corp.) și pachetul de analiză statistică SPSS 14 (SPSS Inc.).

– cuprinde elevi cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani, care au răspuns la un chestionar care conține 35 de întrebări legate de activitățile desfășurate la calculator.

– elevii provin din școli, licee, grupuri școlare din Iași și din județul Iași. Selecția claselor de elevi a fost făcută, pentru omogenitatea lotului, ținându-se cont de următorii itemi:

– clase cu specific real versus umanist,

– clase cu elevi cu rezultate școlare foarte bune versus clase cu elevi cu rezultate școlare mai slabe,

– clase de elevi care au acces la calculator versus clase de elevi care nu au acces la calculator.

Metoda de cercetare include – în funcție de specificul cercetării realizate – aparatura, procedurile de colectare a datelor, strategiile (ex: psihoterapeutice, educaționale, etc.) utilizate, numele complete ale testelor aplicate. Eșantionarea efectuată este de tip stratificat, decupajul fiind efectuat în funcție de:

– vârsta, genul participanților

– categoria tipul localității: oraș mare, oraș mediu, comună sau sat. Aceste categorii corespund situației județului Iași

– tipul școlii : școală generală, liceu teoretic, grup școlar.

În studiul nostru, asocierea între diverse categorii de evenimente devine esențială pentru cercetarea relațiilor de cauzalitate. Deoarece numărul de subiecți este redus eșantioanele sunt mici, repartiția caracteristicilor studiate este normală, am aplicat testul t-Student. Testul reprezintă pragul ce separă descriptivul de începutul cercetării analitice. Datele au fost încărcate și prelucrate cu ajutorul funcțiilor statistice din Microsoft Excel (Microsoft Corp.) și pachetul de analiză statistică SPSS (SPSS Inc.). Tema de cercetare propusă este de documentare asupra situației actuale în ceea ce privește utilizarea calculatorului de către elevi și a tendințelor existente.

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării subiecților și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice. Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre problemele și nevoile cu stimă de sine negativă

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza observației copiilor și adolescenților dependenți de calculator ,consultării fișelor și discuțiilor purtate ;

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizeii;

Metoda experimentală .Experimentul constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce prelucrează atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul presupune o stare activă a subiectului și implică o activare metodică orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei .

4.7.Instrumente de investigare

Pentru identificarea eventualelor comorbidități psihiatrice s-a utilizat K- SADS –PL și pentru evaluarea eficacității terapiei am folosit Children’s Global Assesment Scale (C-GAS), Clinical Global Severity Scale (CGS), Clinical Global Impressions Scale (CGI), pentru fiecare subiect

K- SADS –PL este un interviu semi-structurat de diagnostic care evaluează episoade psihopatologice prezente sau din trecut pe baza criteriilor DSM 4 TR și care este validat din punct de vedere clinic și statistic la noi în țară.

Scala de Impresie Globală Clinică (Clinical Global Impression – CGI)

Scalele de evaluare a simptomelor incluzând scalele analogice vizuale au cunoscut o popularitate crescândă în trialurile clinice controlate cu antipsihotice, în timp ce interesul pentru scalele de severitate globală și de ameliorare globală a înregistrat o scădere. Scala cea mai frecvent utilizată în psihofarmacologie pentru măsurarea severității afecțiunilor în mod global este „Scala de Impresie Globală

Clinică” (Clinical Global Impression – CGI) – publicată de Guy în 1976 cu cele două tipuri: Clinical Global Impression Scale-Severity (CGI – S), Clinical Global Impression Improvement (CGI- I) (ANEXA 4, ANEXA 5). Scala pentru copii de evaluare globală a modului de funcționare (The Children's Global Assessment Scale, CGAS) 100-este punctul de evaluare pe scala de măsurare a funcționării psihologice, sociale și școlare pentru copii cu vârsta între 6-17. Aceasta a fost adaptată după scala Globală de Funcționare a Adultului și este un instrument valabil și de evaluare a nivelului de incredere pentru un copil , a modului de funcționare general pe un continuum ipotetic de sănătate-boală (ANEXA 6).

4.8.Evaluări clinice

Interviul psihiatric, anamneza socială (școală) și familială, examen psihologic, examen fizic, analize de laborator, EEG. La toți subiecții s-au efectuat analize de laborator în vederea identificării altor afecțiuni somatice care ar putea fi cauzate de dependența de calculator sau pot interfera cu administrarea de psihotrope. Cel mai des, părinții se plâng de faptul că evaluarea copilului lor este superficială și prea sumară pentru a sta la baza unui diagnostic de boală psihică. EEG-ul s-a realizat pentru identificarea modificărilor traseelor EEG induse de calculator. Conform literaturii de specialitate calculatorul poate determina apariția crizelor epileptice ajungându-se la diagnosticul de epilepsie fotosenzitivă.

Discuțiile asupra rezultatelor obținute s-au raportat la delimitarea aspectelor care privesc diagnosticul, factorii de risc și asistența terapeutică a dependenței de calculator, scopul declarat constând în imaginarea unor programe destinate identificării precoce a dependenței de calculator în populația generală și a conceperii unor programe de prevenție a dependenței de calculator la nivel comunitar. De asemenea, s-a urmărit și creșterea gradului de implicare a părinților, elevilor, a specialiștilor în prevenirea și identificarea precoce a dependenței de calculator. Rezultatele obținute în urma derulării proiectului de cercetare științifică, care vor fi prezentate în capitolul 6, au fost valorificate astfel: prin publicarea de articole de specialitate în reviste medicale de specialitate, de psihologie, de educație a utilizatorilor de calculator, care să determine o mai bună cunoaștere a situațiilor de risc, a categoriilor de factori care conduc la acestea, dar și a instrumentelor utilizate în identificarea și evaluarea acestor factori. utilizarea îndelungată a calculatorului la copii și adolescenți: factor de risc sau condiție premorbidă.

Lucrări comunicate și publicate în volumele conferințelor de specialitate (psihiatrie, psihologie, ingineri în domeniul calculatoarelor), congrese/conferințe în domeniul educației utilizării calculatorului, din domeniul sociologiei. Un alt rezultat al proiectului a fost publicarea unei cărți pentru specialiștii din sectorul medical și educațional, pentru părinți și elevi. Gradul de diseminare a rezultatelor a fost crescut și prin realizarea unui CD științific cu rezultatele obținute în aceasta cercetare. Diseminarea s-a făcut pe baza unui plan de comunicare coerent, care avea în vedere determinarea nevoilor de informare. Dezvoltarea planului de comunicare a fost un process dinamic, dependent de evoluția proiectului și de apariție a oportunităților de diseminare în rândul comunității științifice, medicale și generale interesate. Beneficiarii direcți ai acestui proiect sunt medicii psihiatri, medicii de familie, consilierii psihopedagogici, sociologii, psihologii, profesorii, părinții, elevii.

CERCETARE ASUPRA UTILIZĂRII ÎNDELUNGATE

A CALCULATORULUI LA POPULATIA ȘCOLARĂ

Pornind de la aceste date din literatura de specialitate, pe care le-am prezentat în capitolele anterioare, am considerat necesară realizarea următorului studiu demografic pentru a evidenția aspecte privind modul de utilizare a calculatorului de către elevi; unele dintre acestea ar putea prezenta interes psihiatric (dependența de calculator). Acest studiu a constituit unul dintre obiectivele grant-ului de tip CNCSIS cu titlul „Identificarea factorilor de risc si strategii de intervenție în interferența socială și educațională a utilizării calculatorului la copii și adolescenți”, care s-a desfășurat pe o perioadă de doi ani, 2006- 2007, cu un buget de 71500 RON, coordonat de Domnul Profesor Dr. Vasile Chiriță. Echipa de cercetare a fost multidisciplinară cuprinzând: psihiatri, psihologi, psihopedagogi, ingineri în automatică și calculatoare, statisticieni.

Obiectivele științifice .Acest proiect a avut următoarele obiective științifice :

Documentarea asupra situatiei actuale în ceea ce privește utilizarea calculatorului de către elevi și a tendințelor existente.

Stabilirea tipologiilor situațiilor de risc.

Proiectarea, implementarea și evaluarea unui program de intervenție pentru diminuarea sau eliminarea unor factori de risc.

Elaborarea propunerilor pentru diminuarea factorilor de risc.