Adicampan@gmail.com 43 Lucrare Licenta Campan Mihai Adrian Text

Universitatea „Ovidius” din Constanța Facultatea de Drept si tinge Administrative Programul de studii universitare de licență Învățământ cu Frecveață Redusă Coordonator științific Profesor universitar doctor Vasile DRĂGHICI Absolvent: Mihai-Adrian CAMPAN Constanța 2020 ae 7 ee a | = = matale yo E eae En N a 9 E ate to lee Universitatea „Ovidius” din Constanța Facultatea de Drept si Stiinte Administrative Programul de studii universitare de licență Învățământ cu Frecvență Redusă CONSIDERAȚII TEORETICE SI PRACTICE REFERITOARE LA INFRACȚIUNEA DE FURT Coordonator stintiic: Profesor universitar doctor Vasile DRĂGHICI Absolvent: Mihai-Adrian CÂMPAN Constanța 2020 Abrevieri alin alineatu(ul) an anicoltul) Coen Codul penal din 2009 (Legea nr 286/2009, în vigoare de la | febnu- aie 2014) Copen. din 1864 Codul penal din 1864 (în prezent abrogat) Cipen. din 1968 Codul penal din 1968 (în prezent abrogat) coord. coordonator css Curea Supremă de Justiție dec nr Decizia numărul Dr Dreptul ed Ediția Ed Editura ICCJ Înalta Curte de Casație și Justiție Le Legalitatea Populară Mor Monitorul Oficial al României op cit. Opera citată p. Pagina pet punetul/ele) sect pen. Secția penală RRD. Revista Română de Drept RDP. Revista de Drept Penal ‘Trib. Jud. Constanta Tribunalul Județean Constanța Trib. Jud. Dolj Tribunalul Județean Dolj Trib. Jud. Hune- Tribunalul Județean Hunedoara doara ‘Trib. Jud. Timiș “Tribunalul Județean Timiș Trib. Mun. Bu- Tribunalul Municipiului Bucuresti urești Trib. Suprem Tribunalul Suprem CUPRINS CONSIDERAȚII TEORETICE ȘI PRACTICE REFERITOARE LA INFRACȚIUNEA DE FURT 1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE A. Resume . A. Rezumat |. B. Argumentum C. Clasificarea infractiunilor contra patrimoniului …. Il, ANALIZA FACTORILOR PREEXISTENTI A. Obiectul intracțiunii a) Obiectul juriie generie î) Ohieetuljuriăie special… e) Obiectul material B. Subieețiiinfeaețiunii a) Subieetul activ b) Subiectul pasiv .. C. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii MI. ANALIZA STRUCTURII ȘI CONȚINUTULUI INFRACȚIUNII A. Situația premisă B. Conținutul legal a) Latura obiectivă 1. Elementul material 2. Urmarea imediată 3. Legătura de cauzalit b) Latura subiectivă IV… FORME. MODALITĂȚI. SANCȚIUNI A. Formele intracțiunii a) Actele preparatorii………. by Tentativa -….. e) Consumarea … V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FEREND/ BIBLIOGRAFIE CONSIDERAȚII TEORETICE ȘI PRACTICE REFERITOARE LA INFRACȚIUNEA DE FURT 1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE A. RESUME Dans une certaine acception, la matiére des infractions contre le patrimoine fit partie des constantes du droit, parce qu’elle corresponde aux plus éloignées et primitives formes de réaction de la société humaine et, au fil du temps, elle a represent l’objet d’une préoceupa- tion constante de la Iégislation, de 1 jurisprudence et dela doctrine penale Sur le plan de la vie juridique nationale, les infractions contre le patrimoine relévent leur actualité a travers une fréquence dépassant de loin les autres violations de la loi penale. Les données statistiques montrent que ce type d’infractions détient la priorité dans l’ensemble du phénoméne infractionnel de notre pays, et cette conclusion est également valable pour des autres pays Ainsi, on a souligné un intérét pour ‘approche d’une infraction ineriminée depuis les temps anciens, dont niveau enregistré méme au niveau de notre pays qu’au niveau de „Union Européenne est situé sur une courbe ascendante Loouvrage ci-dessous présente infraction de vol dans la lumiére des considérations théoriques formulées dans la literature de spécialité (V. Dongoroz, V. Cioclei, M. Udroiu etc) et dans plusieurs cas pratiques. Pour cette démarche, je me suis rapporté ă I&volution historique de la Légifération de I’infraction de vol et ai suivi Ia structure deI’infraction. Ain- si, Vouvrage est divisé en $ chapitres dans lesquels j’ai analysé, avec prédilection, quelques decisions de cas de référence. Sous I’aspect de I’evolution de la technique, de la civilisation, on a imposé de nou- velles formes de réalisation de I’inraction qui ont determine la classification dans element matériel ou la mise en teinte de l’objet matériel de infraction de vol, ainsi comme s’est pas- st en ce qui concerne ‘inclusion expresse de ‘électricte ‘Egalement, la réglementation dans la matiére a imposé lincrimination distincte du vol usage, dans une infraction en soi, comme variante atténuée, Nous constatons que „expression redondante « sans son consentement » a &é mainte- rue @ l’occasion de la modification du Code Penal, la structure de ‘infraction en soufrant des modifications minimales, A. REZUMAT într-un anumit înțeles, materia infracțiunilor contra patrimoniului face parte dintre constantele dreptului, deoarece corespunde celor mai îndepărtate și primitive forme de reacție ale societaii omenești, iar de-a lungul timpului a constituit obiectul unei pre- ocupări constante a legislate, jurisprudentei și doctrinei penale Pe pianul vieții juridice interne, infracțiuni contra patrimoniulu își relevă actu- alitatea printr-o frecventă care depășește cu mult celelalte încălcări ale legii penale. Datele statistice arată că acest tip de infracțiuni define prioritatea în ansamblu fenomenului în- fractional din ara noastră iar această concluzie este valabilă și pentru alte jr. Astel, sa reliefat interest pentru abordarea unei infractiuni incriminată din cele mai vechi timpuri, al cărei nivel înregistra att la nivelul ării noastre cât și al Uniunii Europe- nese situează pe o curbă ascendentă. Lucrarea de față prezintă infracțiunea de furt în lumina considerafilor teoretice for- mulate în literatura de specialitate (V. Dongoroz, V. Cioclei, M. Udroiu etc) căt și a mai multor cazari practice, Pentru acest demers m-am raporta a evoluția istorică a egiferăii infracțiunii de furt și am urmat structura infracțiunii. Astfel, lucrarea este împărită în $ capitole în care m-am aplecat cu predilecie asupra unor decizii de caz de referință. Sub aspectul evlouției tehnicii, civilizații, s-au impus forme noi de realizare a in- fracfunii care au determinat încadrarea în elementul material sau nuanțarea obiectului ma- terial ai infeacțiunii de fur, astfel cum s-a întâmplat în privința includerii exprese a en expel electrice Totodată, reglementarea în domeniu a impus si incriminarea distinctă a furtului de olosință într-o infracțiune de sine stătătoare, ca variantă atenuată. Remarcăm faptul că exprimarea redunandantă „Jără consimțământul acestuia” a fost menținută cu ocazia modificării codului penal, structura infracțiunii suferind minime mod- ifeări B.ARGUMENTUM Ocrotirea relaților patrimoniale, apărarea avutului public și privat împotriva faptelor de sustragere, de fraudă a reprezentat una din condițiile de existență ale oricărei societăți organizate Frecvența infacțiunilor contra patrimoniului a fost explicată într-o conceptie mai veche criminologică, rin creșterea sărăciei si mizeriei unei părți importante a populației, ceea ce ar avea drept consecință recurgerea la acte disperate de agresiune contra bunurilor aparținând altor persoane: Împotriva acestor explicații exclusiviste s-a făcut observația că numeroase in- fractiuni contra patrimoniului sunt comise si de membrii claselor înstărite, chiar dacă faptele de acest fel iau, In acesta, forme mai subtile, că fenomenul criminal în această ma- {erie se amplifică tocmai în țările industrializate și bogate, paralel cu progresul tehnic și cu reducerea pauperismului Din aceste constatări s-a tras concluzi că sărăcia și mizeria constituie, incon- testabil, o cauză a infracțiunilor contra patrimoniului dar nu singura, existând i alte moti- vați care stau la baza acestor fapte. Unii autori au emis chiar explicatia că dorinta de a * G.Antoniu, Ocrotrea penală a patrimoniul, Revista de drept penal n.2/2001, p.135 7 obrine pe orice cale bunuri apte să satisfacă o nevoie corespunde unui instinct fundamental al omului, instinctul de pradă, setea de îmbogățire și putere economică fiind trăsături pri- oritare ale omului dintotdeauna C. CLASIFICAREA INFRACTIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI riza valorilor din socictatea contemporană, prioritatea pe care a dobândit-o în ier- arhia valorilor deținătorul de bunuri materiale determină o amplificare a apetitului de a obține, cu orice pret, bunuri materiale? Deși legea penală română cuprinde într-o singură diviziune toate in- fractiunile contra patrimoniului, aceasta nu înseamnă că între ele nu pot fi stabilite anumite diereațieri. In Noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), Titul destinat infracțiunilor contra patri- ‘moniului prezintă o structură asemănătoare celei din Codul penal din 1936 (Carol al I- leap, zoctură adaptată ths la particularități societăți actuale. Astfel, Titul I (ntracf- uni contra petimoniului) cuprinde tot cinci capitole, după com urmează: I. Furtul; IL. Tal- ‘iris și pirateria; IL Infrecțiani contra pstimoniului prin nesocotires tncrederii; IV. “Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice; V. Distrugerea gi tulburares de posesie. Față de cele 16 articole dintre care 15 prevăd infracțiuni (un articol find destinat sancționăei tentative), din replementares actuall, nous reglementare (Ttul I din Noul Cod penal) cuprinde 29 de articole dintre care 25 prevăd infraction’ (patra articole find destinate sanctioniri tentativei), Aperent, Noul Cod penal aduce un plus de zece incrim- tnări în zona infrectinilor patrimoniale. Dacă tnt însă tn calcul cele două infracțiuni, respectiv delapidares și timuiea, care au fot transferate în alte tidur, rezultă că, de fapt, sfera infracțiunilor patrimoniale s-a „fesbogăți” cu 12 incriminărit, Criteriul după care ar putea i împărite aceste incriminări, în report cu doctrine penală românească, ste carne- terul faptelor incriminate, Se motivează că nomai pe baza unai asemenea criteriu se poate TI. ANALIZA FACTORILOR PREEXISTENTI A. OBIECTUL JURIDIC 2) OBIECTUL JURIDIC GENERIC Obiectul juridic generic al infracțiunii de fur il constituie „7elațile sociale de or- din patrimonial, a căror formare, desfășurare si dezvoltare sunt asigurate prin apărarea 2 Lidia Barac, Constantele și veriablele dreptulu penal, Editura AI Back, București 2001, p:322 > în arctum Codului penal dn 1936, Til XIV (Crime și dei contra patrimoniului) cuprindc cinci capitole: fur tu. lia Și pita: delice cra patrimoniul prin pesocosrea Inreder, strmulaea de bare, des ina semnelor de hota, ticăeium salle buri aduse proprie jocul de noro, loteria și specula contra economici pub- Tee 4 V Ciocie, Cuil judiciar me 7720139. 36 3 V.Domgoro, Explicpi terete ale Codului penal, Partea specială voll, Ed Academies, București 1971, p88 a patrimoniului”. Prin patrimoniu se înțelege totalitatea drepturilor și obligațiilor care au valori economice si care aparțin unui subiect de drept. – persoană fizică sau juridică. Re- latile sociale cu caracter patrimonial privesc atât patrimoniul privat cât si patrimoniul public, asfel încât prevederile art. 228 C pen. sunt incidente fără a avea relevanță din punct de vedere juridic dacă s-a adus atingere patrimoniului public sau privat. Prin incriminarea intraciunii de furt sunt protejate nu numai relațiile care se formează in jurul dreptului de proprietate privată sau publică ci, în egală măsură posesia si detenția precară a bunului, „orice situație care prezintă mmai o aparență în drept” fiind inclusă in concep- tu de patrimoniu, cu un conținut gi o sferă mult mai largă decât aceea de proprietate b) OBIECTUL JURIDIC SPECIAL Din cuprinsul textului art. 228 C. pen, reiese cu claritate faptul Că legea penală apără nu numai proprietatea împotriva unor fapte de sustragere, însușirea unor bunuri, ci în egală măsură și pe acela care deține bunuri în calitate de posesor de bună – credință sau detentor precar Legea penală a înțeles să protejeze posesia sau detenția legală asupra unui bun. Tindnd cont de faptul că, în principiu posesia este un Corolar al exercitării dreptului de proprieate s-ar putea afirma că a fortiori este protejată si proprieatea. Acest lucru nu cate însă exact, căci legea penală ocrtește Și alte drepturi eale în afara dreptului de pro- pretate, iar în măsura in care proprietarul săvrgește anumite activită ilicite privitoare la unul aflat în poesia sau delenția legitimă a altei persoane, acesta este sancionat Ocroiea posesiei sau detenției prin intermediul leșii penale, ese echivalentă cu ocrotirea unei stări de apt, cu ocrotirea apartenenței fizice a unui bun a un parimoniu. Posesia este o situație de fapi care constă în exercitarea asupra unui bun corporal a unei puter și stăpâniri materiale, manifestată prin acte de păstrare, conservare, uz, folos- igh sau tansformare, cu voința i intenția de a se comporta ca titular al drepuiu real? etengia coastă în exercițiul unei puteri de fapt asupra unui lucru, fie cu permisiunea și pe contul proprietarului, fe în virtutea unui tit legal sau judiciar. În literatura de special tate s-a admis în mod unanima că în dreptul penal termenii de ,posesie” și „detenie” au același înțeles, de simplă tăpenire de fapt a bunului Ca toate acestea mu este posesor cel căruia, în timp ce dormea, se pune un lucru în mână: si quis dormientialiguid in manu ponat. Dacă natura lucrului o impune, posesia, respectiv detenția, se poate exercita cu intermitențe, fără ca în acest mod să fie afectată continuitatea stăpânirii materiale, Exist continuitate dacă actele de stăpânire se ac cu egularatea pe care natura lucrului o impune * Numai intermitențele anormale fac ca pos- iasă devină „discontinul” implici să fc afectată de vicii ©) OBIECTUL MATERIAL AL INFRACȚIUNII DE FURT Obiectul material apere ca find tocmai expresia concretă a atingerii adusă relaților juridice de ordin patrimonial ocrotite de lege, apare ca fiind in mod nemijlocit cel asupra cânuia se răsfrâng consecinfele acțiunilor incriminate de legea penală © VDonsoraz,op. cit, p 488 70.Gherasim, „Teora generală a posesiei în dreptu cil roman, Ea. Academe, Buc, 1986, p. 24 * C. Barsan, Drept ci Drepturi reale, Edi AI Beck, Bucuresti, 2002, p. 245 Obiectul material al infracțiunii de fun ese un bun mobil, după cum reiese din cuprinsul ari. 228 C. pen. Infractiunea de furt se înfățișează sub aspectul obiectului materi- Piri într-o variantă normatvă simplă, generală: Atunci când fapta concretă se comite in condițile descrise în art. 228 alin. 1 C. pen. „luarea unui bun mobil”. în mai multe variante normative speciale: când fapta se comite în condiție art. 228 alin. 3 furtul de energie electrică precum si orice energie care are valoare economică când fapta se comite în condigile ar. 228 alin. 3 C. pen. ; furtul unui înscris când fapta se comite în condifile art. 228 alin. 2 C. pen. ; furtul unui bun aparținând în întregime sau in parte ăptuitorului Pomind de la clasificarea bunurilor având drept criteriu natura lor și calificarea dată de lege, în bunuri mobile și bunuri imobile, literatura de specialitatea reținut că în materie penală pot constitui obiect material al infracțiunii de furt, bunurile mobile prin natura lor, în care sunt incluse bunurile imobile prin destinayie cum ar fi animalele afec- tate la cultură, instrumentele arătoare, stupii cu roi etc, căt i bumurile mobile prin antic- ‘patie, acestea fiind considerate ca bunuri imobile prin natura lor dar privite de părțile unui ac juridic ca mobile în considerarea a ceea ce vor deveni, ca recoltele care încă se țin de rădăcini etc. De asemenea, pot forma obiectul material al infracțiunii de fur atât bunurile zise inanimate, indiferent de starea lor (sola, lichidă, gazoasă) cât și cele ani- mate. Chiar dacă imobilele prin natura lor, cum ar fi clădirile, nu pot constitui obiectul material al furtului, nimic nu oprește ca pări din asemenea bunuri, devenite prin de- sprinderea, prin detașarea lor bunuri mobile, ă formeze obiectul material al infracțiunii de fut. În cazul in care prin detașarea si însușirea unor astfel de bunuri s-a provocat si degradarea imobilului, alături de infracțiunea de furt subzistă și infractiunea de distrugere, cele două fapte urmând. fi considerate infracțiuni concurente, aflate în concurs ideal. În masura în care păr ale Corpului uman se găsesc desprinse de acesta, ele pot constitui object a furtului dacă fac pare de exemplu din patrimoniul unei institui care are ca obiec transplantul de organe. Părțile artificiale ale organismului uman cum ar fi peruca, ochiul de silă, protezele, membrele artificiale ete. pot constitui obiectul furtului. O problemă controversată care a suscitat numeroase discuții ete aceea a încadrării faptei de sustragere și însușire de la un cadavru, cu ocazia autopsiei, a unei proteze dentare fixe, confecționată din aur. Instanța de fond a considerat că există infiaciunea de profanare de morminte în concurs real cu infracțiunea de fur. Ali autori au considera că este vorba despre un concurs ideal (formal) de infracțiuni. :2 Instanța de recurs a considerat că fapta consituie numai infracțiunea de profanare de morminte, iar mu de furt. Mai mult, proteza > M.C. Gavrilescu. „Fur. Abuz de incregere” în R.DP. nr 4/2001, p. 112 11 Dobrinoiu, Drept peria parte specială, E Lumina Lex, București 2002 p. 281: 1 în aceasi sens s-au exprima N. Mayo, D. Pavel, Aspect speciale ale intrecțun e protnare de ‘mormite”în RRO nr. 31988, p. 37-40 „2M, Sarbu, . Dincă, în RR D nr 2/1982, p. 56 10 dentară fiind o pane din cadavru nu aparține succesorilor defunctului, astfel că acești nu sunt îdreptățți a formula preientii de despăgubire 3 B. SUBIECȚII a) SUBIECTULACTIV FRACȚIUNI DE FURT Calitatea de subiect activ al infracțiunii de furt o poate avea orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate penală, nefiind necesară îndeplinirea vreunei condiții speciale. Va exista infractunea de furt și stunci când persoana fépauitorului ar avea în o sau în pate un rept de propritate sau un alt drept asupra bunului sustras, O asemenea concluzie se desprinde din prevederile an. 228 alin 2 C.pen, conform cănua subiect atv ponei si proprietarul care săvrgeșe acțiunea de luarea unui bun care în acel moment e aa în posesia legitimă a altei persoarie. Turispradena rejnut iniaciunea de fr, în baza art. 228 ain. 2 din C.pen, în cazul în care inculpaal a sustras il care rau propietatea sa dn oborulcomunal,acste find duse acolo îtruct fuseseră găsite păscând pe terenul unei unități agricole care urma să fie despăgubit În mod convingător s-a arta că în acest caz a fos consiut un gaj legal penru despăgubirile datorate unit, chiar dacă în speță nu a fos încheiat un proces-ver- bal de constatarea prejudiciului Furtul poate fi săvărșit de un singur subiect activ sau de o pluralitate de subiecți În cca ce privestepatciatia penală în cazu infracțiuni de fr având dept criteriu contibusia paricipanțlor a săvrșrea infracțiuni, reținem că aceasta ese posibilă sub toate cele trei forme: coautorat, instigare, complicitate. Potrivit noului cod penal, coau- toratul și complicitatea concomitentă nu mai sunt incriminate ca furt calificat, răspunderea penală putând fi agravată ca urmare a refines ircumsanei agravante legale revăzută de an. T7lit a). pen De asemenea, fara paznicului lao unitate productivă de a permite unor persoane să patrundă în acea unitate și să sustragă produse, întrunește elementele constitutive ale in- fracțiunii de complicitate la furt si nu infracțiunii de favorizare a infractorului, deoarece activitatea sa nu a consat în a asigura infractorilor folosul sau produsul infracuni, ci în autorul dat acestora la săvârires Îaplei de fur, căci numai prin acordul său, dea pătrunde în unitate, a fos posibilă realizarea urului d către infractori 3 în ceea ce privește complicitatea anterioară. ca formă a paricipaiei penale, în practica judiciară’e s-a decis că fapta de a ttinui în mod obișnuit bunuri provenite din mai multe furturi succesive, prin ascunderea și valorificarea repetată a acestora, constituie complicitate și nu tăinuire la furturile săvârșite, deoarece autorii furturilor au continuat să 1 sens contrar, că poti soletate despăgubit: V. Dongoroz, op. ci vol. IV. p. 658 „Tio, Jud. Mureș, dec. pen. n. 144/1987, în Revista de crept penal nr 4/1889 cu notă de |. Mureșan, 1S Tio, Jud. Constanta, dec. pen. nr. 316/1082, în Dreptul ne. 1071902. p. 04 1 Tr. Suprem. sec, pen., dec. nt, 508/1970, în Revista româna de dept nr. 11/1870, p. 170 ” sustragă bunuri numai cunoscând că au sprijinul moral și material al celui care le primește, și le valorifică? b) SUBIECTUL PASIV Subiectul pasiv este persâana care a fost în mod direct păgubită prin săvâniea in- facțiuni. Subiectul pasiv al infracțiunii d fut poate fi orice persoană ale cărei interese patrimoniale au fost lezate prin săvirirea faptei, ind fără relevanță dacă este vorba de- spre o persoană fizică sau despre o persoană juridică În anumite situații e poate distinge un subiect pasiv principal, căt și un subiect pasiv secundar. Asta, dacă propriearu unor anumite bunuri mobile corporale le îeredinează unei alte persoane, în urma încheierii unui contract de depozit, ir uterul infracțiuni de fur sustrage bunurile de la depozitar, ‘vom avea un subiect pasiv principal în persoana proprietarului, și un subiect pasiv secun- dar, victima subsidiară a acțiuni de luare, în persoana depozitaniui, dacă prin fapta săvârșită s-au produs pagube în patrimoniul său. Depozitarul poate fi obligat să restituie contravaloaree bunurilor În ipoteza în care, prin acess faptă, dec prin aceeași acțiune, sunt sustrase bunuri aparinind unor persoane diferite, ct și în cazu in care bunul este în coproprettea mai multor persoane, există o plualitate de, subiect pasivi care determină de regulă un con- curs de infraciuni. Ca efect a: Decaiei Curții Consttutionale n. 368/2017 prin care s-a admis excepia de necostiționalitte cu privire la sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” din cuprinsul ar. 35 alin (1) N.C. pen, în cazu în care o persoană Susrage la diete intervale de imp bunuri care aparțin mai multor subiecți pasiv, acionând in baza aceleiași rezolșiifiaționale, seva refine săvârșirea unei infracțiuni continuate (unitate teza de infacțune) Această iposază ete cunoscutl in doctrina de specialitate cât și în pracica judiciară ‘sub denumirea de unitate naturală a infracțiunii. !* stil, împrejurarea poivit căreia incupatul, pătrunzănd în camera în care locuiau două persoane, in lipsa acestora, și-a însuși: pe nedrept bunurile personale ale amândurora, mu poate justifca concluzia că în speță s-au săvârșit două infracțiuni de fu, în concurs instanța d judecă! « rejnut că, în această situație, în raport cu existena unei rezoluții intacionale unice, fara coaste o unitate ifrașioală, ar nu o pluralitate de infraciu- chiar dacă prin aceeași aciune au fot prejudiciat două persoane C. LOCUL ȘI TIMPUL SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII a) LOCUL SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII În ceea ce privește existența infracțiunii de furt, aceasta nu este subordonată vreunei condiții privind locul sau timpul săvârșirii infracțiunii. Furtul simplu poate fi comis oi- unde și oricind. Dacă însă infracțiunea de fur a fost comisă într-un mijloc de transport în comun, potrivit legii penale, in acest caz își găsește aplicabilitate circumstanta agravantă prevăzută 1 LC.C.L, Sect Unit, Deci n. 22008, tps /egexz nevspete-penal-icsj-2012desizia-2885-2012, 1 G. Paraschiv, Untatea și puratates de intactun, în R.D . nr. 4/1995, p. 51 15 Ti, Jud. Hunedoara, ec. pen. nr. 18071976, în R.R.D. nr. §/1976, p. 64 12 dear. 229 alin. 1 lt a) C. pen Imprjursle de care depinde caracterul agravant a acesti cireumstanje s referă la apt că ptr își poate desfășura actvitaen infiacțională cu șanse sporite de finalizare, fiind un loc care oferă infractorilor condiții propice Săvăririi unor furturi, unde, uneori, ee ivtailă mi ales a anumite oe, o mare aglor- crai, ceca ce ușurează suragerea de bunuri, Un at aspect are nu poat fi negat este iega de lipsa de supraveghere și pază în cca ce prveșe anumite bunuri fate î bage, pachie, aupra căora mu se poale exercita un foarte bun control, aceasta consiuină un teen favorabil pentru comiterea de urari împrejurări de care beneficiază infractori. Se mma adeug forul că în aste de împrejur, seunile holo sie ușurat de nenenia căimorilor ar pede at pate deseori, persoanele su asupra lor valori semnale Prin „mijloc de transport în comuri” se înțelege orice vehicul destinat transportului mai multor persoane, fie că este vorba despre un mijloc care are o anumită destinație ca tramvai, autobuze, trenuri, fe că, ră a avea acestă desinație, sunt folosite penru a transpota as mule persoane împreună, cum ete remorca unui actor? ‘Refine că acasă agravată mu ete apicablă în cazul în care furl, deși a fot comis întrun mijloc de transport in comun, cesta nu servea efectv acestui scop. Asta, atunci când în momenulcomiter faptei, mijlocul de anspor în comun se af în gar penru repara, circumstnțaagrvantă nu ete incidents b) TIMPUL SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII În situația în care furtul este săvârșit în timpul nopții, fapta se încadrează în art. 229 alin. 1 lit b) din Codul penal. Legiuitorul a ținut cont de faptul că noaptea oamenii sunt mai puțin apărai, fiindcă tot ceea ce în timpul zilei constituie 0 stânjenire pentru făptu- itori de furturi, dispare o dată cu întunericul, care imbie la cele mai temerare acțiuni. Este bine deci, ca această împrejurare să găseasca o frână în sancțiunea grea pe care legea 0 prevede pentru furturile calificate 1 Instanjele de judecată trebuie să țină seama de situația concretă existentă în fiecare caz în parte sau anume de data calendaristică gi ora când a fost comisă infracțiunea, de poziția topografică a localității în care a fost săvârșită fapta (munte, deal, câmpie), de condițiile atmosferice locale existente la acea dată etc. De exemplu, un furt comis în luna decembrie, la orele 19.00 este considera calificat (săvărit în timpul noptii) pe când furtul comis la aceeași oră in luna iulie este numai un furt simplu. \gravanta menționată au poate fi reinură decât în cazul furtului săvârit în timpul nopții, nu și în alte siuații în care s-a profitat de întuneric, cum ar fi de exemplu cazul când furtul s-a comis ziua, într-o cameră întunecată, situată la subsolul clădiri, în caz de eclipsă totală de soare, cu Ocazia trecerii trenului printr-un tunel în timpul zilei 23 2 ©. Loghin, A. Flpaș, rep penal român. Partea Special, Casa de edtură și presă Șansa SRL. Bu- curești, 1992. p. 204 21V. Dongoroz. op ct. p.477 22 N. Conea, Disouge în Jegătură cu forme câlioată 8 furtului S8vârși în timpul nopți, notă la sent. Pen. nr. 185/1965 a Jud. Suceava, Or nr. 1/1898, p. 133, 13 Ill. ANALIZA STRUCTURII ȘI CONȚINUTULUI INFRACȚIUNII DE FURT A. SITUAȚIA PREMISĂ Pentru numeroase infiaciuni se impune preexistenfa unei anumite realități, situații, stări, raporturi, pe care trebuie să se grefeze săvârșirea faptei prevăzută de legea penală. În cazul infracțiunii de fur, situația premisă Constă în existența unui bun care se N în stăpânirea de fapt, posesie sau detenție, a unci persoane. Această stare de fapt con- sttuie o conditie prealabilă, exrinsecă față de conținutul constitutiv al infracțiunii, dar es- ențială pentru existența aceseia, de unde și calificativul de situație premisă. Activitatea efectuată de o persoană pentr luarea pe nedrept a unui bun mobil care nu există în reliate ci numai in imaginația Fipruitorului sau a unui bun abandonat care nu se afld in stăpânirea nimănui, nu constituie nici măcar o tentativă de fur, această activitate necăzănd sub incidena legii penale decăt în cazul când actele sivarsite ar constitui o altă infracțiune: pătrunderea pe ascuns în locuința unei persoane pentru a sustrage un docu- ‘ment compromititor, dar care în realitate mu există; fapta nu constituie tentativă de fun, dar constituie o violare de domiciliu. Nu constitue fur fapta aceluia care sustrage un bun mobil care de fapt se găsea în stăpânirea sa: 0 persoană sustrage un bun mobil de la o rudă a sa, neștiind că între timp acea rudă murise și îi lăsase întreaga avere, in acest caz există o faptă putativă și nu în- fracțiunea de fur findcă bunul se găsea virtual în stăpânirea Fptuitorulu B. CONȚINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACȚIUNII LATURA OBIECTIVĂ 1. ELEMENTUL MATERIAL Elemental material constă în acțiunea de luare a bunului mobil din posesia sau de- tenia altui, persoană fizică sau juridică, fără consimțământul acesteia. Luarea este o for- mă a sustragerii care constă în scoaterea fizică a bunului mobil din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenția căreia se afl și trecerea să în sfera de stăpânire a făptu- ionului Prin această acțiune de luare, de sustragere se schimbă starea de fapt a bunului sub raportul poziției sal, ceea ce se realizează în momentul în care bunul mobil nu se mai af Ia dispoziția celui care îl poseda sau deținea anterior, ci la dispoziția celui care a săvârșit sustragerea 24 Acțiunea de luare, deși ese o acțiune unică, se realizează prin două acte, si anume: Deposedarea, care presupune scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesonu- Jui sau detentorului Imposedarea, care presupune trecerea acelui bun în sfera de stăpânire a fiptuitoru- ni. 73. Dongoroz, op. ct, p. 462 2V. Dongoroz, op. cit». 463 14 De regulă, cele două acte se succed in așa fel, încă este greu a fi delimitate, defal- cate. Cu toate acestea, stabilirea, în fiecare caz a fiptuitorului, dacă a avut loc numai primul act sau și cel de-al doilea, prezintă o mare importanță, ări în raport de acestea se poate face deosebirea, delimitarea dintre tentativă și infracțiunea de fur consumat. Luarea bunului mobil se efectuează în mod concret fie prin ridicarea sau de- plasarea acestuia ori prin racordarea aparatului la sursa de energie, fie chiar prin lăsarea bunului în locul in care se afla mai inainte, în așa fel încât bunul să iasă din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorulu și să ntre în sfera de stăpânire a fapruitorului Acțiunea de luare poate fi săvârșită și prin orice alte mijloace decăt cu propria mână, ca de exemplu prin folosirea unor animale dresate, prin momirea păsărilor sau ani- malelor Pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de furt, potrivit dispozițiilor art 228 C. pen., trebuie îndeplinite trei cerințe esențiale sau condiții speciale, si anume: 1) Bunul luat sé fe un bun mobil; 2) Bunul sustras să se afle în detentia sau posesia legitimă a altei persoane. 3) Acțiunea de luare să fi avut loc fără consimțământul celui deposedat, Aceste trei cerințe sunt condiții esențiale în conținutul infracțiunii și trebuie să fie îndeplinite cumulativ. În ceea ce privește prima cerință, respectiv noțiunea de bun mobil, aceasta a fost analizată la subsectiunea 2, 2.2. Obiectul material a infracțiunii de furt. În conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) lit a) din Legea nr. 241/2005, consti- tie infracțiunea de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxa bile, în scopul sustragerii de Ia îndeplinirea obligațiilor fiscale™. Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit a) din Legea nr. 241/2005 presupune sub aspectul laturii obiective, o acțiune de ascundere a bunului, care se poate realiza prin întocmirea sau deținerea de documente false privind proveniența, proprietatea sau circulația bunului, iar sub aspectul laturii subiective, intenția directă calificată prin scop – sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, În ceea ce privește a doua cerință esențială, menționăm că acesta a fost analizată cu ocazia prezentării secțiunii 3.1. Situația premisă. Cu privire la a treia cerință, care presupune ca acțiunea de luare să fi avut loc fără consimțământul celui deposedat, în literatura juridică s-a avansat propunerea ca de lege ferenda a se elimina cuvintele fără consimțământul acestuia din textul art. 228 alin. 1 C. pen, căci acțiunea de luare nu poate fi concepută altel, decăt ca o acțiune întreprinsă fără voia victimei furtului 2” Absența consimțământului este prezmată, autorului infracțiunii revenindu-i oblig- aia de a dovedi că a avut consimțământul părți vătămate anterior sau concomitent Fata dea surge buri spune acczlr, în scop dea e înc și de a le ind conta una sume de bani în inune mai Anca consiainc ncn Ge ua a cere otel teen e reia iară ina ala n ntz 241508, nc cat aaa oe de cc Dum at Sv fp In cop mar ein nips biaioe face: (Cy Sac Pel, ‘eke 2885 oy pre es ac 3% M. roi, Drepe penal Parea special”, E, CH. Beck, București, 2018p. 243 7 mclegera din două percane de a sustage un bun aflat asupra una dintre cle, dar apart aia prin simula a une agesuniasupa acesca și luarea Dunuli de a ea dea dow, constite ifecțunca de fre ar ma aceea de talon, insugizea nefind văr printro agresiune reall aspra unci peroane Vtanate. (LCC, Secția Penala, 15 săvârșirii faptei 2 Consimțământul nu este valabi! dacă a fost dat de un alienat mintal, de o persoană aflată în stare completă de intoxicate alcoolică, etc. S-a reținut în mod judicios faprul că trebuie să se facă o demarcație netă între i fractiunea de furt când făptuitorul sustrage pe nedrept un bun din posesia sau detent alt in cu scopul determinat al însuși, și infracțiunea de abuz de încredere când făptuitorul își însușeșe chiar și temporar bunul pe care persoana Vătămată i Ia încredințat voluntar, cu tun til și cu un anumit scop cu obligatia de a restitui 22 2. URMAREA IMEDIATĂ Urmarea imediată este rezultatul apei i const în schimbarea pe care acela care săvârșește acțiunea sau inacjiunea interzisă o produce în lumea obiectivă, externă. “În cazi intacuni de fur, urmarea imediată const în schimbarea sării de fapt a buna, Car cate cos in poesia au dete aia, i implici de sub controlul celui îndretți a dispune de ace bun, și este trecut în Săpânira ăpaieruui Urmare imediată se consid- eră produsă în moment în care persoana deposedath nu mai are cunostni de locul unde Sar găsi Bunul sustras și nu ma are psibiitatea dea efeeua vreun at materia cu privire In aci bun În consecință, este produsă urmarea imediată în cazu în care făpaitoru ridică tunul din locul nial i îl ascunde undeva, char și în locuința sau incita persoanei vit mate, de unde direct or prin intermedil une! alte persoane urmează sila ulterior pentru 2 inte efectiv in posesia acesuia Este suficient ca unul să m mai fie efectiv la dispoz- i celui cnia i aparine și ca acesta să nu mai poathefectua acte materiale asupra li în timp ee fapta a dobândit sau va dobândi în cur imp posbilitatea să dispună de bun ași cum ar aparine: 3. LEGĂTURA DE CAUZALITATE Legătura de cauzalitate, ca element al conținutului infracțiunii, este relația de la cauză la efect care trebuie să existe între acțiunea sau inactiunea ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată ceruză de lege pentru existența acestei infracți- Fără legătura de cauzalitate nu se realizează unitatea elementului laturii obiective, nu poate exista latură obiectivă a infracțiuni, nu poate exista nici latură subiectivă a aces- tela, care nu ar avea în ce să se exprime, nu poate exista infractiune™ 2 Lanea de Apel Ploies, dec. pen. nr. 203/1966, în Culegere de practică judiciară penală a Curi de Ape! Proiști sem. |, 1998, p-63 > Fapta incubaptui car a cena penoanei vakimateelefom! mobil pera a da un beep, după ar a dispărut ca tele Tonul ntrunesteclementele consiive ale facțiuni de fur, iar nu coca de ingeliciune inact bunul a fos remis incalpatului Gu otal cazionl, fr a avea la bază un tiu civil, esindwse tempor în mările scestia,simphi Con tact Material n Simpla S manipulare colină ii posesia, nic deta bunului respect. (Trib. Bucuret sefa 1 penală Decisia nr 3042005, Inc. Sole, Infracunle cons patrimonial, ed Hamangi. Bucur 2006) >> ib, Mun Bucures de. nr. 600/1990, in V Papadopol, Culegere de practi udiclard pe anal 1990. p. 57 Tao. Mun. Bucuresti, dec. nr. 485/1980, în op. supract, p. 66 © CBulal, AFilipag, C.Mitrache, insttufl de drept penal, Curs selectv pentru cent8, Edtura Trei. Bu- cureșii 2001, p48 16 Stabilirea legături de cauzaitate nu ese necesară decât în cazu infiaețunii mate- fale, deoarece în cazul inraciunii formale legătura de cauzalitate rezulă din însăși stvârgirea faple, ex re În general, legătura de cauzalitate rezultă din înseși împrejurările defapt ale infiacțuni, Î caz în care paguba produs se datorează altor cauze decât ați- uni de luare, nu va exista infracțiunea de fa, finda lipsește legătura d cauzalitate B. LATURA SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII DE FURT În literatura de specialitate, a fost evidențiat aptul că în cazul infractunii de fur, atura gubieetivă din conținutul infracțiunii est alcăită dintr-un element subiect și din- tr-o cerință specială privind scopul urmărit de făptuitor > Prin element subiectiv al in- fracfiunii se înțelege atitudinea psihică a persoanei care a săvârșit apta care consttue el- cementul material a inractunii, fă de fapta săvârșită, față de urmarea imediată a acesteia i față de legătura de cauzalitate dintre ele, atitudinea exprimată în vinovăția acelei per- soane in forma ceruta de lege Ca clement subiectiv in conținutul infracțiunii de fur, vinovăția apare sub una din formele sale, si anume aceea a inengei. FAptuitoral acționează cu intenția de a efectua actiunea de luare a bunului din posesia sau detenia aaa, ără consimțământul acesti De altfel, această formă de vinovăție, se poate deduce din faptul că legiuitorul a rețin în conținut infracțiunii, scopul urmărit e cure ăpnuitoc Urmarea imediată a infracțiunii de furt find un rezultat fzi fiese al acțiunii de Iuare, cel care sivargeste fără drepr, fără consimplmantul posesorului sau detentorului, 0 astfel de acțiune, prevede intotdeauna producerea rezultatului, a urmări, așa încât intenția în cazul infraciunii de fur, ese totdeauna și inevitabil o intenție directă (un dol deter- miam) > În literaatura de specialitate afost susținută opinia potivt căreia infacțiunea de ar se comite numai cu intenție directă % Această opinie a fost contestată de ali autori”? care au considera că furl se poate comite atăt cu intenție directă cât și cu intenție indirectă. În acest sens este indicat exem- plul unui fiptuitor care sustrage un bun despre care au cunoaște cu certitudine că est al stu în doctink s-a arăt că „isteria scopului special ma ete ftotdenunaincompati- bilă cu intenția eventuală. Atunci când caracterul eventual al intenției nu privește scopul, ium element de care depinde eiseia fap cele două elemente sun compile.” PV. Dongerez, op. at, p.465 % e. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Casa de editură și presă Șansa SRL, București 1995 p 95 = V. Dongoroz, op. ait, p. 465 34. Cinci Drept penal. Parte specială I, Bd. CH Beck. Bucurși, 20169. 243 75. Boglan (coord), D.A. Șerban, G. Ziati, Noul Cod Penal Partea Specială Anale, expiaț comentarii Per. speciva clyjeand, Ed. Universal juc, Bucuresti, 2014. , 206. 1. Kagay, in Georgina Bedoroncea Valerian Cock, Irina Kuglay, Lavinia Valeria Leftrache, Todor Manca uliana Nedelcu, Francisca Maria Vasile, Codul penal, Camen- tari pe articole. Art 1-446, Ba. CH Beck, Bucureș, 2014, p. 476 3. Streteamu, Iata de rep penal. Partea generala vol. , EA CH Beck, Bucuresti, 2008, p 468 © M. Udi, op cir, pag 244 7 în concluzie, potrivi normelor penale în vigoare, in cazul infracțiuni de furt se cer fl indeplinite în mod cumulativ două condi, pentru existenta vinovăție lipsa consimțământului posesorului sau detentorului scopul însușiri pe nedrept a lucrului În ceea ce privește lipsa consimțământului părții vătămate, în mod constant s-a apreciat că această condiție prevăzută in mod expres în legea penală este inutilă. Această condiție este subînțeleasă, prin modul în care este definit scopul infeacțiunii de furt. Con- simțământu vizează însușirea bunului Asa, în cazul în care partea Vătămată a accepta, la rugămintea inculpatului, a scoate inelul de pe deget i de a-l da acestuia pentru a privi mai atent, nu există un con- simțământ al victimei în vederea însușiri bunului. Din punct de vedere intelecti, parea vătămată nu a pierdut posesia asupra bunului în momentul înmânării acestia, iar con- simțământul acesteia se referea în mod exclusiv le posibilitatea de a examina îndeaproape bunul arin ici un caz a însușirea bunului, Absența consimțământul find prezumată, în ceea ce priveste sarcina probei exis- tenjei acordului de voință, aceasta incumbă făptuitorului. Totodată, acesta trebuie să probeze faptul că acordul de voință a intervenit fie anterior, fie cel mai trziu în momentul Ids bunului si a privit bunul determinat care constituie obiectul acțiunii de luare. Se poate imagina o situație în care între cele două part s-au stabilit raporturi juridice oblig- ationale, iar în vederea garatări executării obligației, acestea convin cu privire În un gaj cu deposedare Pin lipsa consimțământului persoanei vătămate se înțelege fapul că la momentul susragerii, victima nu și-a dat seama de acest lucru, adică nu a fost pusă în situația de a-și exprima sau nu acordul, fie și-a manifestat dezacordul față de aces lucru dar făpuitonu a nesocotit acest lucru În afara intenției specifice, furtul include, in latura sa subiectivă si cerința unui scap special, făpnitonu luând bunul din posesia sau detenția alte persoane în scopul în- sușiri pe nedrept, în varianta riormativă prevăzută de art 228 alin 1 C.pen. Legea cere o intenție caracterizată prin scopul urmărit un dol calificat. n ceea ce privește scopul însașri pe nedrept acesta exista atunci când făpuitoru, neavând nici un drept asupra bunului, il ia din posesia sau detența atei persoane fără con- simțămntul acesteia, pentr a face din acel bua un bun al său, pentru a se comporta față de el ca un proprietar. st consume, st folosească, să facă în privința lu acte de dispoz- Scopul însușiri pe nedrept nu trebuie să se realizeze in fapt Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de fut trebuie să se dovedească scopul luării bunului, acest lucru având valoarea unei conâiii sine qua on. Scopul furtului nu ese îmbogățirea, profitul material al agentului -animuslucri faciend = ci pur și simplu al apropiaiunii, al intrării în posesia bunului -animus rem sibi habendi- * Pentru existența infractiunii de furt nu este necesar ca infractorul să fi profitat materialmente de pe urma faptei. Actiunea materială care caracterizează latura obiectivă -luarea bunului altuia- nu poate constnu infracțiune fra a fi stabilită și poziția psihică a infractorului fal de fapta comisă © # Filipas, op. că, p-103 «V. Dongorez, op. ct.p. 486.7: Vasil, op. ct,p. 258 Te Pop.op. ct, 9.418 18 în practic sa pus uneori problema existenței concursului e inftacuni inte furt și istrugere dacă după însușire ptuitoru disruge busul Asta, inten caz, reinându-se în fpt că iculpaul a lat reclamantului anemite bunuri cu scopul de a-l determina pe acesta să își achite datoria pe care o avea față de el, s- a decis că fapta întrunește elementele consiutive aleinftacjuni de fur. S-a arta că în materie de fun este necesa ca ăpaitoru să urmărească vrea bunului material să gle chia impotriva voinței deținătorii autorul faptei să fie animat de voința de a-și însuși lucrul, de a-l trece în propri- cinta a În genera importanța sabii cu ceinudine a împrejurări că luarea unui bun a oa cocisă în scopul ușii pe nedrepi, rezidă în necesiatea de a disănge latre aspectele penale ale unei conduite si faptul de a-și face singur dreptate, căci tocmai scopul însușiri delimitează anumite activități infractionale de această comportare negativă care, deși in- criminal în legisla noastră, aduce sorșipernrbări normale’ desășurări a elie so- cale De esemenea, suai cdadfipuitora urmărește prin Iara îăă consimțământ burl, în interes legitim, fapta nu prezintă pericolul social a unei infracțiuni, chiar ach mcm teste pers 3 i fac singur dreptate” S-a arătat că această luare în stăpânire a bunului trebuie să fie efectivă și definitivă, căci dacă, după ce a recut temporar sub puterea de dispoziție a făpnitoruui, bunul ar fi remit celu deposed, s-ar puta vor numai de folosea ir nu e însușirea li 1 Amare, „Fur. Latura subictviinfocyuniInsuyirea bunului petra a determin parca vtimat ln o anemia conduita”, Dreptul ar 10/2000, p.123 În aceasta ar putea exita mai multe ipoteze: 2), dacă dispunerea de unul lat după nași, face poti destnatic li economice prin distngere, con ‘mare (combust, limente ic.) scopul ii ind Insosrea in vederea irebuntri, Aitrogera ese mama ‘ul pe ez imi gin ca xe an pen carn cn paza că dei fr î). Daci după destine, buna at poate i itrebuin Br i distra, cum ao piesă de mobilier pe care Mptuional e pune api pe foc, mu va exists decât furl aceata soluție se explică pin atu că prin însușire se Injelege că sbiceul activ al infracțiuni poste Să dispună de bun ca Și cum a ia su, poate exe asupra lui rsrogatvele apti d propitte În suai în car independent de area bunului în scopul însușiri legen pedepseșe distrugerea Ii, în mod expres, va exista concurs de infactian Ase până la adoptarea Codului sie (Lepea ar 26 din 1996) fapt ae lee de arbor din păduri proprie privat unor peroane zice Și de ns pe nedept a cestor. consti- ui ifractunea d fr fat î concurs rel cu infractunea de distrugere Priza de an 217 C. pen. Decretul 94 in 1983 privind regimal iezi bovinelr și cabaincor, abrogst în present pedopsea cu nchsoarta dela un bi 1 am era acestor animale în afara abatorclor in măgura î care bovinele si cabanele seriale era și furate, se aplicau egal privind concursul de inicțun. 0“ Dacă după area ului In scopul însuși, se comite n face mu nt in srbutul stăpâniri bun ca itn fap independent de fur, va esa concurs de nai. DE exemplu ponton distruge ca un propria, toporul bunul Tab. Suprem, sec. pen, dec. nr 629 dn 1969 19 în concluzie, este posibil ca luarea bunului să aibă caracter definitiv, f&ptuitorul urmărind prin aceasta compensarea obligației preexistente a persoanei vătămate față de el, fără ca fapta să fie furt ** În aceeași idee s-a pronunțat relativ recent și instanța supremă! care a revenit asupra propriei jurisprudente, hotărând c&Meste fără relevanță scopul in care au fost luate bunurile, inculpătul urmărind să-și rezolve un litigiu patrimonial în afara cadrului legal, adică să-și facă dreptate singur, ceea ce este inadmisibil IV. FORME. MODALITĂȚI. SANCȚIUNI A. FORMELE INFRACȚIUNII Furtul se poate realiza print-o activitate infractionalé cu o desftgurare uneori mai simplă, alteori mai amplă, trecând prin faze succesive, realizate în mod variat. Această desfășurare face ca infracțiunea de furt să prezinte forme și modalități diferite care impun o diferențierea sancțiunilor. a) ACTELE PREPARATORII Actele de pregătire sau preparatorii reprezintă prima fază a perioadei externe a ac- tivtăți infracționale gi constau în anumite acte, activități de procurare de date, informs ori adaptare a mijlocelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infracțiunilor și de crearea conditilor favorabile săvârșirii acestora. Actele de pregătire fiind comise în vederea realizări unei hotărâri infractionale sunt posibile numai la infracțiunile intențion- ate”. Codul penal nu incriminează si nu sancționcază actele preparatorii pentr ele insee. În cazul în care s-a trecut la efectuarea actelor de executare, actele preparatoii capătă relevanță penală, căci acestea urmează a fi incluse în contribuția autorului, când au fost executate de către acesta, sau constituie acte de complicitate anterioară in cazul in care au fost efectuate de către alți paricipanți. Spre exemplificare, fapta unei persoane de a de- plasa o bicicleta aflată în fața unui restaurant și de a o așeza într-un loc mai ferit, dar or în ‘tradi, astfel încât la un moment ulterior aceasta să poată să fie luată mai ușor, reprezintă ‘un act pregătitor în vederea săvânșiri infracțiuni de furt b) TENTATIVA Faza actelor de executere începută dar care este întreruptă ori rămasă fără rezultat, din cauze independente de voința făpuitorului, constituie forma de infracțiune a tentativei de furt “© Legaitatea Populară, n. 12/1980, p. 64 m C$. sect pen, de, ar 1732 din 1995; DE 5 din 1996, p. 130; în acelaș sens Curen de Apel Chi: dec. pen nr 108 in 1997, DE Vino p 146 Lasanta a re ca esti unei dorii în Smaț Tn cre a i fst leptin, nu Pute fi vloaficat pin sira «nel ate de Tape socialmcme periculoase, nimanui find îngăduit ss fac Singur depune: © Cala, A.Flipas, C-Mitrache, op cit, p69 “Trib, Mun, Bucuresti, col, dec. pen. nr. 3644/1857, in LP. Ne6/1058 20 în literatura de specialitate, ca arătat Că datorită specificului fumului această fap- tă nu este suscepibl de forma tentative perfecte ci numai dea tentative imperfecte în cazul infracțiunii de fur e poate realiza forma tenaive relativ improprii prin Tipsa obiectului de la locul unde Fpauitorl ta că se află. O speți* soluionată de in- sosele judecătoreși ilurează existența tentativei nunc când obiectul material lipsea de în locul unde făpuitorul credea că se aff. În fapt sa sabii că inculpatu a pătruns în locuinta persoanei vhămate, în mai multe încăperi, căutând sume de bani printre obiectele de mobilier n scopul însușiri acestora. Negăsină valrle care prezentau interes, fp Stout sa deplasat î beci pentr a-și însuși băuturi alcoolice, unde de asemenea chute fu rimas fil rezitat În consecință, inculpatul a părăsit imobilul fir a susrage ate bunuri Dacă Tpruitoru fterupe acele de executare din proprie inițiativă, renunțănd Ia însușirea bunurilor, aceasta reprezintă o desistare, neexistând infracțiunea de furt“ În urcă actele îndeplinite până in momentul desistări au realizat elementele constitutive ale alei infracțiuni, urmează ase aplica pedeapsa pentru respectiva infracțiune. “Tentativa există atunci când hotărârea de a săvârși acțiunea de luare a unui bun cu scopul însușiri pe nedrept a fost pusă în executare, dar executarea începută afost intrerup- tă din cauze străine de voința făptuitonului sau a rămas fără rezultat, adică actele de exe- cautare nu au determinat împosedarea făptuitori sau să producă urmarea imediată și con- secinga ci păgubitoare 2 Momentul consumări infracțiunii de furt ese acela fn care bunul este pus in situ- ia în car înfactoru să aibă posibilitatea dea dispune de e Exist tentativă și aunci când neizburirea se datorează mijloacelor insuficiente sau defecwoase folosite de fiptuitor, Vom prezeata o speă care lustrativă in aces sens: incul- patul LE. a fos condamnat pentru tentativă la infiașiunea de fut, fiind surprins în mo- mentul în care, in scopul sași pe nedrept a roții unui autovehicul, montat un crc și ficat mașina, chiar dacă potrvit celor arătate de inculpat, acestuia îi lipseau insru- mentele necesar pentru demontarea roi de la mașină „ov: Dobrinoiu,op cit, p.270 “Curtea de Apel Plies, dec. pen. nr. 18471098, n „Culegere de practic judiciară a Curți de Apel Pioiest 1908, p 6243, * Ti, Suprem, Seq}, pen. dec. nr. 2956/1870 In R.R:D. n. 371971, p. 134 În mod enced, instanța Suprema a schimbat încadrarea jurdic a apte inculpatu de a pătrunde it-o bis- cerca prin spargerea geamul de la intrare, pe care a părăsi: fără să Și însușească vreun obiect, deși nu Intervenise nic cauza externa care să Tinpiedice de la acesta, in teniaivă la intracțiunea de tur caical în concurs ou inracțiunea de distrugere în aceasta utimă inracjune. Considerenlele casăii hotărâri ala: Cate au fest reprezentate de faptl 08, Inculpatul, de bună vole, a întrerup săvârșirea inracțuni, deși ar fi putu Să continuie acivaatea înteprinsă în vederea însuși unor obiecte din biserica în care intrase, “Reser on suai în cae inca esp î moment pli um a de to maine Drcluares dejinen, acest remit neproducându se pe de o parte dart faptulul că incupaul m terminase ope- ca umplem acului, ar pe de ali pan datorită fap că maisrul mora a surpins în timpal umpler sacuui ‘3 rae. fapta svt rimne i fava de tentatv nea ână loc trecereabunulu in teza sa parimonială inposedarea, (rib. Jud. Do, dee. pen. nr.690/1870, în Revista română de drept nr. 12/1970, p. 158) 5 Curtea de Apel Târgu-Mureș, sec. pen. dec. nr. 140/1908, in Revista de drept penal n. 2/1999, p. 48, a reținut că fapta inculbațior de a sustrage Gini-un depozit material lemnos, respectiv 5 arbor fasonatl reprezintă o tentativa la infracjunea de A, lar nu o infragjune consumată, urucăt ncuipați au fost prinși e organele de polje în imp ce ei încercau să încarece In mașină pe al șaselea, lar acivtates de sus- tragere era În curs de desfășurare. ‘Tb. Jud. Timiș, dec. pen. nr 1195/1976, în Revista română de drept nr. 21877, p. 67 2 e) CONSUMAREA În literatura penală și în jurisprudență s-au ridicat numeroase probleme în legătură cu delimitarea tentativei la fur de furtul consumat, formând îndelung obiectul cercetărilor teoretice, și primind soluții contradictorii în practica judiciară. Importanța delimitări corecte rezidă în consecințele privind încadrarea juridică a fapti, în sanctiunea diferenviată pentru aceste două forme infacționale, în pericolul social diferențiat. Una din preocupările literaturii juridice a fost precizarea momentului in care se pot considera întrunite toate elemntele infactinuii consumate sau, cu alte cuvinte, când iter criminis afost pe deplin parcurs”: în literatura juridică română și srină, deși noțiunea de infracțiune consumată este în mod aparent definită diferit în fond toate definițiile exprimă acceași idee: infracțiunea se consideră consumată când infractorul a efectuat acivitatea infractionala până la sfărșit si s-a produs urmarea sau rezultatul faptei periculoase, incriminate prin lege. * 5 Margareta Cara-Thase, Crier istnctve inte tentată și inaoțune consumată în materie de fur, în Revista română de dre ar. 8/1989, p. 80 2 Gh. Dărângă, Crterldisttive Inte tentatvă și intacține consumată în materie de fut, în Revista româna de drept 8/1969, p. 93 cu trirtere câtre |. Tanoviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept și proce- dură penală, vol |. Bucureșă, 1984, p. 544. o inacțune este consumată cand, desfășurarea actelor ce acătulesc elerneniui material se ajunge a un apt care pn natura sa, corespunde conțin și conceplu- lu uneia din infaciunile prevăzute de legea penală. Momertul consumatv este faza utimă a executini, adică cip în care faptul concret corespunde obiecități indice a unei infracun, toate elementele es. ențale ale intracțunii find întrune și putându-se veriica în acest apt: V. Dongoroz, în Drept penal, Bu- ‘crest, 1999, p. 296 arată că: In perioada urmărio niervne un moment când se realizează răul pe care fog Fa avut în vedere cu ocazia icriminări fectrul apt. moment denumit momentul consumat al faptului incriminat V. Dongoroz,în Curs de drept penal și procedură penală, Bucureși. 1946, p. 251: o infacune este consumată alunci Când toate conde dn conjnutulincemingr sunt Invunite, adică faptl în oblectv- tatea sa concretă corespunde obeciiviăți juridice din textul care prevede infractunea tipicd; Tr. Pop în Drept penal comparat, partea generală, voi 2. p. 772: niracunea este consumată când s-au realizat com pe aa lamer ae const. a niacnunaa consumată pa cansăacperă comet non 22 Pentru o mai bună înțelegere a criteriilor de delimitare a tentativei Ia fur de furtul consumat, considerăm că este necesar ca în prealabil să fie reliefate numeroasele teorii referitoare la consumarea infracțiunii de fur, formulate în literatura de specialitate”. Observăm că în prima fază se intrerupe legătura materială, de fapt, între posesor si bunul respectiv, întrerupere care este consecința activității infractionale efectuată de făp- tuitor, act care produce efecte extinctive față de posesorul sau detentorul său legitim, dacă întrenuperea legăturii este urmată de imposedare. În faza a doua, când se realizează trecerea lucrului în posesia infractorului se creează o legătură materială, de fapt, distinctă de cea anterioară, deci o nouă și legitimă legitur între infractor și lucrul sustras, Aceasta este consecința actului de preluare lucnu- lui, de imposedare, act care are efect achizitiv Aceste două faze sunt corespunzătoare relației de posesie sau detenție a bunului Existența singulară a deposedirii, deci numai acțiunea de luare, nu implică consu- marea sustragerii, căci infractorul trebuie să ia în stăpânirea sa lucrul sustras. Fără impo- sedarea acestuia, adică fără trecerea lucrului în altă sferă patrimonială, fapta rămâne in faza de tentativă. “Teoria apropriatunii s-a bucurat de cea mai largă răspândire, fiind împărtășită de- opotrivă in literatura de specialitatest cât și în practica judiciară. Ea a fost adoptată gi de Codul nostru penal. Marea majoritate a practicii judiciare, cât și a doctinei a considerat că furtul este consumat chiar dacă fiptuitorul nu a reușit să păstreze bunul, find prins imediat după lu- area acestuia, ori chiar dacă nu a reusit să părăsească incinta locului de unde a sustras, neavând importanță nici faptul că bunul s-a aflat în stăpânirea făptuitorului si nici dacă acesta a efectuat acte de dipozitie asupra lui Discuții interesante s-au purtat în literatura penală, în legătură cu caracterizarea“ juridică a unor acte săvârșite în mod succesiv de inculpat, de tentativă i, respectiv de furt sm = teria aprehenstuni Uni sacri e sie că furtul se consumă în moment în care fptuitra apucat a mâna aa Go instamentl crese floset nul p care a props ăi sisal, urmat de gestul una început de pr heshun, e iar, indiene dacă a rog să a sau ma luca sl păstreze Aceast tori mai et denumită și uri contractofunl, cxpimănă conceptia romana despre far (ram), Care ete formulată de Paulus în următorii e- cai fra ext cmctarie re ondulosa. Aceasta seacă A furtul se ăvâneșeprn simpla atingee a bunului: cova amatianii sou amovdrl-Al suit a sora Că ful e consumă in momenta Când fpeitora a ccpiaa lucru e la locul und se eee, inderent dacă a eu sau mu să plece cel, Această eri este capră fino formal a u Ulpin Poti ace tor, Mara seamă mișcarea. dicarea, deplasarea fiică a bunului de 1aocul unde se aa neant loc zori Magni: Dtvi unor ale peri ful e consumă în momentul în care fpr a at cr pe care nara st sustraga pleat cl su a ascuns leul unde se aa. Datorită Tapului că ful se consi rt consuma in moment în care Tpeutoru a cupa Să ascundă lucrul ssrasși Si asigure, în acest fel posbl- {utenti e ap seiaghete aspra cra, acca ere mai ext cunoscuă și a forta axcunder „Peoria alaiană Pott acest! toi furt se consumă ia momenta cind patra aluat Hora a ple cit vel gta uși S- ducă unde vroia pentr a puca dspune de el Se consider Că acțiunea de nare bun se {ntipmise, se consumă numai în momenta în cae buna este transport a locul unde faptul intenționa de a impui dear eps în be Dincă ca a core na et oc is denar vor vonspordi Teoria eproprijinli: Conform scesci tri, cunoscută și sub demumirea de tori luări unui în apărea de ap a potoli fumul e consumd parai în momertul in care fptorlajunge în siața de asi Sur stipe de fi aupra loci. Lure, indiferent de modul de svar, fe e este vorba despre migearea ului de măcar su e deplasare zică n locu în cae se afl, se realizar prin parcurgerea concomitentă 3 ‘ous moment ie; | scoaterea unui bil dn posesia su elena alti: depovedarea 2 trecerea unui ‘mobi inspira de fa et a fiputorll: imposedarea © v, Dongoroz, op. ct, p. 467. O. Loghin 1. Toader, Dept pena român. parea special, Ea șanse SA Bucureg, To00, pe 224; 0-A. Stole, „Drep penal Para Special” dura deci i pedagog. 12h Bucura 07, 9 131 pears 5 2 consumat Într- opinie,” sa considerat că acțiunile diferite le inculpatului, cea nereușită, care constituie tentativa și cea reușită, care constiuie furtul consumat, se unesc între ele în ‘mod natural, realizând o unitate natural de infacțiune ® În doctrind s-a arătat că prima încercare nerusité a inculpatului nu apare ca o acfi- une autonomă și distinctă, cu vocația intrinsecă de a constitu 0 infactiune separată, ci 0 treptă în procesul de realizare a unei infracțiuni consumate! Dificultatea determinării caracterului faptelor infractionale repetate, în special cu delimitarea unități natural de infractiune de infracțiunea continuată, se datorează faptului că ambele situații se caracterizează prin unitatea rezoluției infracțional i unicitatea pro- cesului executional Asta, când s-au sustras bunuri in mod repeta, între acțiunile infractorului fiind pauze necesare transportării și depozitării acestora pentru a se reveni și a se ridica alte bunuri, în practica judiciară s-a decis că este vorba depre unitate naturală infractionall,® fie că ste vorba despre infracțiuni continuate © În susținerea primei opinii se argumentează că cel care sustrage în rate din același 1oc, o cantate de bunuri, fără ate pauze în activitatea infracională decăt cele pe care le implică transponarea canititlor de bunuri sustrase de fiecare dată, care constituie obiectul fiecărei susrageri, săvârșește în această optică, 0 singură infractiune de fur, pe care in- factorul a conceput- ca atare și & eaizat- printr-o serie de fapte succesive. În sustinerea celei de-a doua opinii se argumentează diferi, si anume se consideră că discontinuitățile produse în activitatea infacțională prin transportarea bunurilor ce constituie obiectul fiecărei sustrageri, fragmentează această activitate în ot atâtea acțiuni distince, separate între ele prin intervale de timp în care au avu lo transporturile, Unita- tea materială de execuție este numi aparentă, activitatea de sustragere în ansamblu, find în realitate, lcătuită dintr-o mulitudine de acțiuni separate, a căror liant nu-l constituie unicitatea procesului executional, ci unitatea rezoluției În cazul unități naturale, activitatea infrarțională se subdivide inti-o succesiune firească de acte identice sau asemănătoare, care se îmbină într ele în mod natural pentru a caracteriza o singură acțiune consitutivi, Aceste ace se adiționează, produc toate împre= ‘uni un singur rezutat e sa 1 Muregan, Î legătură cu delimmiterea inte unitatea itacgonală naturală și intracțunea continuată, in Revista română de Srept nr. 10/1970, p. 114 S-a susinat că intram asul de caz nu exist unite natural de în- Fractiune ci o unite unică e pul inecțiuni continuate, Sind aplicabile prevedenic an 41 aim. 2 C.pen, În cazul încă Fpeuitoru introduce mâna în lina personel vătămate, da e reuse 58 sustaga bani, sar ln un neva Cur de ‘imp rein aciuea. ca suees, considerăm cl et vorba despe o unitate natural de inractime, respect deo singură {nfracjune în forma consumat. În ipoteza în cae nose poate constat o continutate între tentativa la fr Și consumarea fumului. respectiv atunci când ‘culpa ar 3 slvr teitva a abandonat acțiunea inceput și a relua abia după un interval de timp, dapă cum ‘ele două sein aul bază rezoluții distinct sau aceeași ezlupe nacional, sunt aplicabile regulile concursului de imtaciun sau intact conimate, după ca. a. Patu, În eit cu deemtarea Ine urate tacțena natal și itacgunea contouat, în Re- vista română de drept nr. 10/1970, p. 116 ” + V, Papadopol, notă la dec. nr. 573/1993, a TM.., s.a I-a pen. tn Cujagere de practică judiciară penală pe anuj 1983, Casa de Editură și Presa Șansa S RL, București 1984, p. 108 ‘© Trib. Mun. Bucuresti, s. I pen. dec. n. 38/1991; Trib. Mun. București, © Th, Mun. Bucuresti sl pen., dee. nr. 148/1981; Tob. Mun. Bucuresti s.a Ira pen, dee. nr. 738/1991 c. Turianu, Difoută in legătură cu determinarea caracterului faptelor de sustragere repetat în Dreptul nr 10/1992, p. 82 pen. dee. nr.672/1901 24 4) EPUIZAREA Acțiunea de luare a bunului poate îmbrăca uneori forma activității continue, cum este în cazul furtului de energie electrică sau termică, sau forma infracțiunii continuate. Potivit legi penale, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacfiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, cum este în cazul luării în mai multe rânduri dar în executarea aceleiași rezoluții a unor lucruri dint-o locuință, realizându-se mai multe transporturi. În aceste cazuri, acțiunea de luare, care constituie elementul material al în- fracțiunii de furt, se prelungește după momentul consumării, amplificându-și urmările imediate. ‘Se consideră că a fost atins momentul epuizării in clipa in care au încetat acele de prelungire ale activități ilicite de luare. În cazul intervenției unui act de clement’, persis- tenja actelor care conferă faptei un caracter continuu sau continuat si după intervenirea actului de clemență, determină irelevanga acestuia în raport cu fapta respectivă. B. MODALITĂȚI ȘI SANCȚIUNI Furtul este o infeacțiune care prezintă o multitudine de posibilități de realizare, cu particulartăți care duc Ia existenta unui cadru bogat de modalități ale infracțiuni. Panicularitățile care diferențiază aceste modalități privesc elemntele structurale ale infracțiunii d furt sub ascpectele exterioare ale acesteia. Modalitățile cu privire la obiectul material sunt: ‘normative atunci când decurg din dispoziția incriminatoare; faptice atunci când privesc particularizări concrete ale faptei, Varianta normativă generală: furtul de bumuri materiale a fost analizată la obiectul material al infracțiunii de furt Variante normative speciale: Când fapta se comite în condițiile art. 228 alin. 3: bunuri mobile i orice energie care are o valoare economică Orice energie valorficabila, susceptibilă de a fi captată și folosită pentru satistac- crea unor trebuinje umane, fiind sustrasă poate forma obiectul unui furt indiferent dacă este vorba despre energie electrică, termică, hidraulică, electromagnetică etc. Întrucât leg- ea penală nu explică înțelesul noțiunii de „energie cu valoare economică” apreciem opor- tună explicarea noțiunii. Prin energie se înțelege o mărime fizică care măsoară capacitatea unui sistem de a efectua un lucru mecanic când trece dintr-o tare în alta, iar în funcție de mărimile de stare care o caracterizează, poate avea diferite forme de manifestare, fiind o mărime scalară «* Energia electrică este o formă de manifestare a energiei, care cuprinde printre caracteris- ticil sale posibilitatea de transport rapid prin rețele speciale, dar și imposibilitatea stocării cantități mari. Din punct de vedere ștințifi este asimilată energii electromagnetice ul de energie „se consideră e 1. Mica,Hlecrotchnica de le A la Z, Edit. Stic Enciclopedică, Bucuresti, 1985, p. 136 vo idem p. 159 25 {in ipoteza in care s-a sustras energie electrică prin ruperea sigililr, s-a decis? că sunt îndeplinite condițil infracțiunii de fur in concurs cu infracțiunea de rupere de sigh Ino ath opine 1 care ne lie, – evident că fapa unei persane de a rupe sil legal aplica pe un contr care lregisrează, consumul de energie elected precum si montarea unei prize în vederea nenregisrări consumului de contor, constituie Infacjiunea de fur calificat sări prin eae Fapta e comite în conte art. 28 alin. 2: fut unui însci Prin tnserisui se Injeleg acele acte scrise, declarații fcute în orce mod: prin screre de mână: daclogrfier,imprimare pe ua suport material, având o valoare proban- ta precum și orce ate acte srse care, având o valore materială independent, fc are din ptimoail unei peroane Asemenea iseris sun cele precum. manusrsele jurnalele, memorile, insem- mările de orice fl care prezintă o anumită important peatr cel car e deține, susiragerea to pnd să preudcieze în ode a pe cel cre le deținea, ind vorba deun prejudiciu material su era în azul sustrage unor cris unor obiet ca valoare afecivă sen- tinea. Infacinen de fur, dacă ese comis n contra paimoriuli public au privat, se sancionază în forma simplă cu închisoarea e la uni atei ani stu amenda în unele can, în car autorii infacjnii de far au folosit vehicule prop pentru a transporta bunurile sustrase, instanțele de judecată, atunci când au stabilit că datorită vclumulu ri grevă bununforsustragerea nic mu er posibil în absența unor mijloace de tanspor. a dispus i area măsuri de sigurană a cafiscări speciale, respec con- Taci vetiulelor respective Bunurile sustras pin fr și găsite la puter unt rest tute persaneivitimate. V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA Ccroties patrimoniului prin normele de drept penal a constitut dintotdesuna un obiectiv pricrtar al oricărui sistem de drept, patrimoniu! reprezentind o valoare socială importantă pentr orice persoană fizică emu juridică, de care depinde att satisfacerea cer. injelor curente, dar mai ales prosperitatea (a nivel individual, precum și micro sm macrosorial. fn istoria dreptului penal roma, infracțiunile contra patrimoniului au ocupat ‘un Joe important, fiind printre cele mai de seam regiecaentăr juridico-penale. Noul Cod penal adoptat prin Legea nr286/2009 și pus tn aplicare prin Legea mr. 18772012 reglementat intracyinile contra patrimoniului tn Titlul II, grupate în cinci © Tb, Jud Hunedoara dec pen e 364/1979. în Revista romană de drept n 81980, p 62 sa C. Sima, Codul penal adnott, Et. Lumina Lex, Bucur, 2000, p. 660 0.8.4. dec. nr. 1003/1900, în Dreptul nr. 2-3/1901. p. 78 inculpatul a fost condamnat pentru intracțunea e fur, dispundindu-se și măsura confiscai speciale potrivt ari. 118 E. BC. pen. În fapt, noulpatul a sustras © cantiate mare de cartof pe care I-a pus In 22 de sc, pe care I-a transportat cu ateaju prop la dornici lul său. Avându-se în vedere inlreaga acviate ntracțonală, toată complextatea ei stă din punc de vedere Subedtv Cât și din puneă de vedere obieiiv, reiese că în momentul Iri hotărâră intacțonale f@ptutorul a conceput Și modul în care va reliza însușirea pe necrept a bunului, si anume prin folosirea atelajlu, atl, comiterea furtulul în conditie spețe nu ar f fst posibla: în mod similar a fost luată masura confisci spe iale prin dec. nr. 650/1986 a Trib. Mun. transpora lemnele fasonate cin pădure, de la locul unde acestea erau depozitate. 26 iajulu inculpatulu, fră de care acsta nu arf putut capitole, ținând seams de situațiile de fapt în care se pot găsi bunurile ca enttii patrimo- iale, căt și de caracterul sau natura acțiunilor ilicite prin care pot i modificate aceste situ- și de fapt, dapă cum urmează: În Capitolul 1, reglementează faptele de furt prin descrierea conținuturilor urmă- toarelor infacfiuni: fatul, furtul calificat, furtul tn scop de foloringh. Purtul sinzpiu (art. 228) are, în principal, același conținut ca în Codul penal în vigoare. Deosebise există la ‘vel eancfionator, i sensul că limitele de pedeapst prevăzute în noul Cod penal sunt mai reduse (6 luni 3 ani) fn raport cu limitele prevzute în art.208 din Codul penal în vigoare (0-12 ani). De mona, tc semen de sox, one ted Cod pea, ee rit ca; ra e rr 250) beatin eo glet incl, car cat i o ipoteză nooă, potrivit căreia se seneșionează co pedeepes prevăzată pentru ft „folosirea ‘ick drep a unui terminal de comunicați electronice al alia sa folosirea unui terminal itoral să nu fie prins. Practica judiciară mu este unitară în încadrarea acestei infracyuni, unele instanțe retinind infracțiunea de furi, prevăzută de art. 228 C-pea., alte instanțe ține fur calificat, prevăzat de ar. 229 alin (1) lite), săvârșit prin scoaterea din fanci- ‘une a sistemului de alarmă ori de supraveghere. Ca exemple pentru a justifica diferența dintre scoaterea din fimofiune a sistemului de ca element agravant care se justifică a fi reținut și o simplă modalitate de ocolire a activării acestui sistem sunt date în doctrină următoarele: se va reține elemental ‘circumstantial în cazul deconectării unei camere de luat vederi de le sursa de energie, dar ‘mu se va refine în cazul în care camera de luat vederi este acoperită cu diferite obiecte. Considerăm că fiptuitoral mu prezintă un grad de periculozitate ridicat, întrocăt Înot Snel co oa ea Sa oe & ‘Sivirgires elementului material gi la producerea urmării imediate, făptuitorul care rupe etichetele produselor, m este o afectează sistemului de alarmă din magazin în funcționali- tatea lu, din punct de vedere tehnic. De ue ont tt die: inte simtii ti ir ‘nati, find superfiul, în condifile în care existenfa consinațământului persoanei dea ba! trl sar fic oat teii deft mă poe torta în dr îlioitului penal. 27 n ansambia, putem concluziona că modul de reglementare al infracțiunii de furt în noul Cod penal, este superior celui existent în Codul penal de la 1968, motiv pentru care apreciem că nous reglementare va avea efecte benefice pentru apărarea relațiilor sociale a Conchidem că, legiuitorul român, prin nous incriminare, a avut în vedere realitățile actuale ale vieții social – economice ale țării noastre, precum i necesitatea alinierii legis- Infiei penale Is legislația Uniunii Europene ca și armonizarea cu sistemele celorialte state membre ale Comunității Europene. BIBLIOGRAFIE A. Cărți tratate, cursuri, monografii 1. G Antoniu, $t. Danes, Marin Popa, Codul penal cu explicații suplimentare pe înelesul tutuor, Ed. Tempus Rom, București, 1996, 2. Lidia Barac, Constantele și variabilele dreprului penal, Ed, All Back, Bucuresti, 2001; 3.C. Barsan, Drep civil. Drepturi reale, Edit All Beck, Bucuresti, 2002, 4. Ciocli, Drept penal. Partea speială | Ed CH Beck Bucuresti, 2016, 5. S. Bogdan (coord. D.A. Serban, G. Ziat, Noul Cod Penal. Parea Specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Ed. Universal juridic, Bucuresti, 2014, 6. C Bulai, A Filipaș, C Mitrache, Instituții de drept penal, Curs selectiv pentru licență, Ed Trei, 2003; 7.Gh. Diaconescu, „Inracțiunile în Codul peaal român”, Editura Oscar Print, București, 1597, 8, V.Dobrinoiu, Traian Dima, Drept penal parte specială, Ed Lumina Lex, Bucuresti, 2002; 9. V. Dongoroz șa. Explicații teoretica ale Codului penal român, vol. TT, ed. A Iba, Edit. Academiei, Edit All Beck, Bucuresti, 2003 10. A. Filipas, O. Loghin, Drept penal român. Partea Speciala, Casa de editură și presă Sansa SR L., Bucuresti, 1992, 11D Gherasim, „Teoria generală a posesiei in dreptu civil român”, Ed, Academiei, Buc, 1986, 12 O, Loghin, : Toader, Drep penal român, parea specială, Ed. Șansa SRL, Bucuresti, 1999, 13. E. Micu, Blectrotehnica de la A la 2, Eat. Științifică și Enciclopedică, Bucuresti, 1985, 14C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Casa de editură si presă Sansa S.R L., Bucuresti, 1995, 15. V Papadopol, Culegere de pracică judiciară, Curea de Apel Bucuresti, 1998; 16C. Sima, Codul penal adnotat, Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, 17.0. A. Stoica, „Drept penal Parea Specială” Editura didacică si pedagogică, Bucuresti, 1997, 18. E. Streteanu, Traat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2008, 19 Tanoviceamu, V. Dongoroz, Tratat de drept si procedură penală, vol. I, Bucuresti, 1964, Articole gi lucrări Legislație Resurse web 20, Te Pop ia Drept penal comparat, parea generală vol. 2, 21. M Udroiu, „Drept penal. artes specială”, Ed. CH. Beck, Bucuresti, 2018 B. Articole, lucrări, conferinte 2.1 Amarie, „Furt Latura subiectivă a infracțiuni. Însușirea bunului pentru a determina partea vătămată lao anumita conduita” , Dreptul nr. 10/2000, p.123 3. Lidia Barac, Constantele și variabilele dreptului penal, Editura All Back, Bucuresti 2001, 4. V.Cioelei, Curierul judiciar nr. 7/2013 29 5. N. Conea, Discuție, notă la sent. Pen. nr. 185/1995 a Jud. Suceava, Dr. nr. 1/1996, p. 133 6. Gh. Dărângă, Criterii distictive între tentativă si infracțiune consumată în materie de furt, în Revista română de drept, nr. 8/1969, p. 93 7. M.C. Gavrilescu, „Furt Abuz de încredere” în R.D.P. nr. 4/ 2001, 8. M. Mayo, D. Pavel „Aspecte speciale ale infracțiunii de profanare de morminte” in RRD nr. 3/ 1983, p. 37-40 9.1. Mureșan, În legătură cu delimitarea între unitatea infracțională naturală gi infracti- unea continuată, în Revista română de drept nr. 10/1970, p. 114 10. G. Paraschiv, Unitatea și pluralitatea de infracțiuni, R.D.P nr. 4/1995, 11.1. Petcu, in legătură cu delimmitarea între unitatea infractional& naturală și infracțiunea continuată, in Revista română de drept nr. 10/1970, p. 116 12. M. Sarbu, I Dincă, în RRD nr. 2/ 1982, 13. Margareta Cara-Thase, Criterii distinctive între tentativă si infracțiune consumată în materie de furt in Revista română de drept nr, 8/1969, p. 89 14. C. Turianu, Dificultăți în legătură cu determinarea caracterului faptelor de sustragere repetată, în Dreptul nr. 10/1992, p. 82 C. Legislație 1… Codul penal din 21 iulie 1968, republicat, publicat în B.Of. nr. nr. 79-79 bis din 21 iunie 1968, cu modificările gi completările ulterioare 2. Codul penal din 30 Octombrie 1864, publi pletirile ulterioare 3. Codul penal din 24 iulie 2009, publicat în M.OF. nr. $10 din 24 iulie 2009, cu modi- ficările și completările ulterioare în MOF. nr 241, cu modificările și com- D. Resurse web 1. utps:/Jegeaz nev/spete-penal-iej-2012/decizia-2885-2012, accesată la data de 05.02.2020 2. bips./Jegeaz nev/spete-penal-ice-2012/docizia-2885-2012, accesată la data de 05.02 2020